Delicioasa alvita de casa, bucuria copiilor.

Cat se ,,bate" si care este secretul

desertului de pe vremea bunicii
Ionela Stanila,

Alvita de casa, un desert preferat de copii, este delicioasa. Reteta preparatului lipicios si dulce, care facea furori
pe vremea bunicii, o regasim in cartea maestrului Radu Anton Roman, un gazetar indragostit de gastronomie.
Chiar el insusi recunoaste ca nu a gustat alvita de casa decat o data in viata.
Despre dulcele obtinut din caramel, miere, nuci si albus de ou spune ca "e o joaca pentru copiii cu dinti buni si
devreme la masa". Desi necesita un indelung proces de preparare, pe vremuri, alvita aducea sarbatoarea in casa.
Despre obiceiul baterii alvitei, care avea loc doar de Lasatul Secului, scrie si etnologul Simion Florea Marian in
cartea "Sarbatorile la romani", aducand in prim-plan bucuria din casele oamenilor atunci cand pe masa se punea
alvita.
Umplutura, ingrediente:
o 5 albusuri o 400 g zahar tos o 300 g miez nuca o 300 g miere o 1 lingura zeama de lamaie o 1 plic zahar
vanilat o 6 oua (60-70 g oul) o 600 g faina Foi de placinta fara grasime (de taietei) Aluat:
o Se face de cu seara: se bat ouale spuma, se amesteca cu faina si se framanta pana nu se mai lipeste de mana.
Se intind 6 foi subtiri de marimea vasului in care vom pune alvita, se pun in tava si se coc usor douazeci de

minute, la foc mic, in cuptor, una cate una. Cum se pregateste umplutura:
o Miezul de nuca se incinge usor intr-o tava, cateva minute, fara sa se rumeneasca, apoi se freaca intre maini, sa
le cada cojile; se sparg in bucati mici o Intr-o cratita de aproximativ 3 litri se bat albusurile spuma o Se pune
mierea la foc mic, pana ajunge sa clocoteasca (atentie, sa nu dea in foc) o Se adauga zaharul si zeama de lamaie,
impreuna si deodata o Vasul se asaza pe marginea plitei, si se mai bate amestecul (cu telul) inca vreun sfert de
ora, pana se intareste o Se toarna fierbinte peste spuma, amestecandu-le pe foc potrivit (cu acelasi tel in forma
de para) nebuneste, cu toata forta o Se ia in sfarsit de pe foc, se adauga zaharul vanilat si nucile, ameste-candule usor o Se captuseste un vas cu o coala mare de hartie pergament o Se pun 3 foi de aluat in vasul unde este
hartie, se rastoarna umplutura fierbinte si se niveleaza o Se acopera cu celelalte 3 foi si se preseaza, sa se
lipeasca o Se inveleste bine alvita in foaia de pergament o Se acopera cu o alta tava sau o scandura, sa se
preseze si se lasa la rece, 3-4 zile, sa se-ntareasca. Ritual de Lasatul secului
Despre obiceiul de batere a alvitei scrie si Simion Florea Marian in lucrarea "Sarbatorile la romani", care
explica modalitatea prin care, in vechime, oamenii la tara pregateaua acest desert delicios, bucuria copiilor. Se
spune ca aceasta se batea doar in ziua de Lasatul Secului, inainte de inceperea Postului Pastelui, fiind un obicei
la care participau toti copiii din casa:
" Baterea alvitei este o datina care se face totdeauna in ziua de Lasatul secului si care e uzitata mai cu seama
intre copiii din Muntenia. Leaga o sfoara de o grinda, in dreptul mesei sau in alt loc undeva; de capatul sforii
leaga un cocolos bun de alvita, si apoi toti copiii stau roata de jur imprejurul mesei cu gurile cascate ca sa poata
prinde cocolosul de alvita. Unul poarta sfoara de jur imprejur pe la toti si, cand se apropie botul de alvita pe la
gurile lor, ei se rapad asupra lui ca sa-l prinda, caci care-l prinde a lui este toata alvita aceea.
In Braila, in Galati, precum si in orasele de pe malul Dunarii, alvita care e facuta din zahar, miez de nuci si faina
si care e dulce si cleioasa, se joaca sau se bate astfel: Se bate in tavan un cui, de cui se prinde o ata, iar la capatul
atei se leaga o bucata de alvita in care se pune un franc sau un galben. Tatal balanseaza ata si toti cei din casa
stau cu gura cascata ca sa prinda alvita. Cine o prinde cu gura o mananca si ia banul. Ceilalti il invidiaza. Copiii
care n-o pot prinde plang. Iar cand se prinde alvita de parul vreunuia si nu se poate desface, atunci se nasc
rasete. Astfel petrec cu totii pana dupa miezul noptii, anume ca sa fie straji, pentru ca dupa credinta lor in ziua
aceasta va sta Domnul nostru Iisus Hristos la judecata". Gazetarul, indragostit de bucatarie
In cei 57 de ani de viata, Radu Anton Roman, gazetar, scriitor, realizator TV, vanator si pescar sportiv, a
publicat poezii, insemnari de calatorie, romane si eseuri, fiind implicat in mai multe proiecte de televiziune si
publicatii, dedicandu-se din anul 1997 si domeniului gastronomic. In 1998, Radu Anton Roman a publicat una
dintre cele mai importante lucrari recente ale gastronomiei romanesti "Bucate, vinuri si obiceiuri romanesti"
(Editura Paideia).
Va recomandam si:
Cum gatesti ciorba de burta perfecta, dupa reteta lui Radu Anton Roman. Secretul preparatului delicios care ia
mahmureala cu mana, cate ore se fierbe
Cea mai buna fasole cu ciolan afumat, dupa o reteta din Baragan. Cat trebuie fiert preparatul pentru a fi absolut
delicios
Cum se prepara adevarata pasta de rosii. Secretul celei mai bune retete de bulion, fara conservanti
FOTO Reteta de post apetisanta. Ghiveci calugaresc delicios si usor de preparat, o armonie perfecta de gusturi si
culori