Adrian Balan Seria VI, Grupa 57

Dezinfectia apei

Poluarea microbiana a apei are drept consecinte transmiterea hidrica a unei

mare numar de boli infectioase , de cele mai multe ori cu caracter epidemic.
In vederea inlaturarii acestui pericol, s-au elaborat diferite metode de reducere a
germenilor.
Dezinfectia apei se poate realiza atat prin mijloace fizice ca utilizarea radiatiilor
ultraviolete, a ultrasunetelor, a radiatiilor ionizate, fierberea distilarea, filtrarea apei
etc. ,cat si prin mijloace chimice, ca folosirea clorului si a compusilor sai (substante
clorigene ), ozonului, argintului, bromului, iodului, permanganatului si alte asemenea
substante.
Apa este un compus cu rol primordial in natura, industrie, agricultura, constructii
etc.
In natura apa are o importanta biologica deosebita reprezentind baza structurala
si functionala a fiintelor vii.
Apa este un constituent fundamental si indispensabil al organismului uman.
Modificari mici produc tulburari grave iar insuficienta aportului de apa este mult mai
putin tolerata decat carenta in alte elemente.
Apele existente in natura,indiferent daca au fost supuse unei tratari pentru
limpezire sau nu,sunt de foarte multe ori contaminate den punct de vedere bacteriologic
si pot constitui pericole de imbolnavire pentru organismul uman.
Unele filtre,cu viteze foarte mici de filtrare(de exemplu filtrele lente) pot
asigura,datoritaunor efecte biologice complexe,in majoritatea cazurilor si o dezinfectare
practic completa;chiar si in acest caz,pentru a preintampina contaminari cauzate de
deficiente in exploatare sau infectari secundare(prin retea) se procedeaza la
dezinfectarea apei.
Clorul,clorura de var,hidrocloritii pot fi utilizati ori de cate ori apa nu contine foarte
multe substante organice si,in special substante anorganicesucceptibile sa formeze cu
clorul substante care confera apei gust sau miros neplacut: acest inconvenient poate fi
eliminat prin"supraclorurare" cu doze superioare celor corespunzatoare punctului de
inflexiune(cunoscut in tehnica de specialitate sub denumirea de break-point) in care caz
apare necesara o reducere a clorului in exces. Eliminarea clorului in exces se poate
face cu triosulfat de sodiu,cu bioxid de sulf sau cu carbune activ;cantitati relativ reduse

Adrian Balan Seria VI, Grupa 57

de carbune activ elimina practic complet excesul de clor,datorita efectului catalic prin
care clorul este transformat in acid clorhidric.
Actiunea clorului este cu atat mai puternica cu cat pH-ul este mai coborat; in
cazul unui pH ridicat sunt necesare penrtu dezinfectie doze de clor mai ridicate.
Cloraminele(obtinute uneori prin utilizarea concomitenta a amoniacului cu
clorul)pot fi utilizate uneori cu succes in cazul in care clorul singur produce gust sau
miros neplacut(in specia in cazul formarii clor-fenolilor);eficacitatea dezinfectarii este
insa mai redusa,fiind necesar un timp de contact cu apa mai mare.
Bioxidul de clor,un oxidant foarte puternic,neutralizat pana in prezent la noi in
tara,elimina practic formarea clorfenolilor,fara a reusi totusi oxidarea tuturorsubstantelor
organice; in practica bioxidul de clor se obtine prin actiunea unei solutii de clor asupra
cloritului de sodiu:
2NaC*CO2+Cl2=2ClO2+NaCl
Razele ultraviolete permit realizarea unei dezinfectari eficiente,cu efecte
puternice asupra virusurilor; limitele de utilizare sunt date de necesitatea aplicarii la ape
foarte limpezi si cu adancime mica si de faptul ca exista ulterior riscuri de contaminare
secundara.
Ozonul este dezinfectantul cel mai indicat datorita efectului rapid asupra
bacteriilor si virusurilor(clorul are,relativ,un efect mai scazut asupra virusurilor) si faptul
ca,datorita proprietatilor puternic oxidante,reduce considerabil alti
micropoluanti,eliminand practic total gustul,mirosul si culoarea apei.
Costurile legate atat de investitie,cat si de exploatare sunt insa cu mult mai mari
decat in cazul in care clorului,la care se adauga faptul ca pana in prezent instalatiile de
ozonizare trebuie importate.