Fore de tensiune superficial apar la suprafaa libera a unui lichid datorit faptului

ca forele de atracie dintre moleculele lichidului i ale gazului de deasupra sunt mai
mici dect forele de atracie dintre moleculele de lichid. Forele intermoleculare
scad cu distana.
n masa de lichid o molecul e inconjurat din toate parile de alte molecule de
lichid. Se obine o simetrie sferic datorit numrului mare de molecule i de
distribuia lor haotic, dar rezultanta forelor de atracie e nul.
O molecula ce se gasete n apropierea suprafeei libere, la o distan mai mica
dect raza de aciune molecular, este atras numai spre interiorul masei de lichid
de moleculele de lichid, iar spre exterior fiind atras de moleculele de gaz cu o for
mai mic. Se anuleaz reciproc componentele paralele cu suprafaa lichidului,
datorit unei simetrii circulare, obinndu-se o rezultant normal la suprafaa liber
( fora de tensiune superficial ).
Fora de tensiunea superficial e normal la contur i tangent la suprafaa peliculei
n cazul unor pelicule i corpuri bidimensionale.
Pentru biologie i medicin , cunoaterea forelor de tensiune superficial e
important deoarece ele sunt implicate n formarea de menisc, fenomenele capilare,
curgerea sub form de picturi, etc.
Suprafaa liber a unui lichid tinde spre o arie ct mai mic. Stratul superficial are
tendina de a-i micora suprafaa i se comport ca o membran elastic i
tensionat. Dar tensiunea este aceeai n orice punct n stratul superficial spre
deosebire de o membran elastic propriu zis.
n stratul superficial se petrec comprimri, iar datorit comprimrilor suprafaa
lichidului se comport ca un corp rigid, la impactul cu alte corpuri. Pentru a mri
suprafaa liber ( S ), a unui lichid, trebuie efectuat un lucru mecanic ( dL ),
proporional cu marimea ( dS ) a suprafeei.

Se numete coeficient de tensiune superficial factorul de proporionalitate i

depinde de natura lichidului i a gazului cu care e n contact. n cazul unei pelicule
relaia se reduce la:

n care dF e fora necesar pentru a mri lungimea contactului cu dx.

Unitatea de msur a coeficientului de tensiune superficial rezult :

Forele intermoleculare din lichid scad datorit mririi agitaiei termice, iar
valoarea coeficientului de tensiune superficial scade cu creterea temperaturii.
Apa, solventul general n organismele vii, este unul din lichidele cu cel mai
mare coeficient de tensiune superficial, ceea ce are o deosebit importan ntr-o
serie de procese biologice
Cele care efectueaz lucrul mecanic sunt forele superficiale, la o micorare a
suprafeei libere. Stratul superficial posed o energie superficial. Ea corespunde
unei energii poteniale mecanice. Atunci cnd aceast energie potenial e minim
atunci cnd sistemul e n echilibru.

Importanta tensiunii superficiale in medicina si biologie

Coeficientul de tensiune superficiala a lichidelor biologice din organismul uman

este, in general, mai mic decat al apei, ceea ce probeaza ca moleculele de interes
biologic sunt agenti tensioactivi.
In organismul uman se gasesc 2 categorii de agenti tensioactivi:
a.
molecule care actioneaza in mod secundar ca agenti tensioactivi, cum sunt
majoritatea catabolitilor ajunsi in stadiul de acizi organici. De exemplu, glucidele si
lipidele, pe masura ce sunt oxidate, trec prin stadiul de cataboliti acizi, tensioactivi.
b.
Molecule care au ca rol principal, in organism, scaderea tensiunii superficiale
alichidelor biologice. In aceasta categorie intra acizii biliari: glicocolic si taurocolic,
care formeaza cu ionii metalelor alkaline saruri solubile in apa compusi puternic
tensioactivi.
Eliminate, prin canalul coledoc in duoden, unde intalnesc bolul alimentar ce
contine lipide aproape in totalitate nedigerate, sarurile acizilor biliari vor contribui la
scaderea tensiunii superficiale a grasimilor alimentare, ceea ce usureaza
emulsionarea lor. Aceasta emulsionare are ca efect transformarea grasimilor in
particule cu volume foarete mici si cu suprafata de contact cu mediul de arie foarte
mare.
Aria interfetei grasimilor marindu-se apreciabil prin emulsionare, acestea pot fi
mai eficient metabolizate de catre lipazele pancreatice.

Tensiunea superficiala conditioneaza permeabilitatea membranelor, deci

schimbul dintre cellule si mediul interstitial. Astfel, agentii tensioactivi, favorizeaza
permeabilitatea si resorbtia intestinala. Acesta este motivul pentru care o serie de
medicamente se administreaza impreuna cu substante tensioactive (cazul
supozitoarelor).
Anestezicile sunt substante tensioactive, micsorand coeficientul de tensiune
superficiala a sangelui.
Determinarea valorilor coeficientului de tensiune superficiala, care se face prin
metode relativ simple, prezinta importanta in medicina, in stabilirea unor
diagnostice. In cazul unor maladii hepatice (icter, leziuni hepatice etc.) valoarea
coeficientului de tensiune superficiala a urinei poate ajunge pana la , deoarece in
urina ajung saruri biliare tensioactive. Forma celulelor libere ( de exemplu, celulele
circulante) este conditionata de echilibrul intre fortele de tensiune superficiala si a
celor de rezistenta. Suprafetele membranelor celulare au o arie minima (suprafete
de tip Plateau ).In particular, daca celula nu prezinta endoschelet membrane sa ia
forma sferica, atingandu-se, in felul acesta, energie potentiala superficiala minima.
Ameoboidismul unor cellule implica modificari locale ale tensiunii superficiale
membranare. Aceste modificari se realizeaza prin activitatea unor enzyme
proteolitice, care hidrolizeaza o parte din proteinele membranare.
Tensiunea superficiala mare a apei favorizeaza locomotia pe suprafata sa, a
unor insecte: Hydrometa(de balta) si Halobates( de mare). Aceste insecte prezinta
adaptari specifice: au talie mica (sunt deci usoare), iar la extrmitatile membrelor
prezinta ramnificatii foarte fine unse cu grasimi hidrofobe, ceea ce impiedica udarea
acestora.

Substane tensioactive

Datorit forelor intermoleculare puternice, apa are o tensiune superficial deosebit

de mare ( = 73 10 -3 N/m ). Tensiunea superficial este modificat de dizolvarea
n apa a unor substane. Apar trei situaii:

cnd solvitul nu modific forele intermoleculare, tensiunea superficial

rmne constant, ncadrndu-se n reeaua de legturi de hidrogen ale apei
( exemplu: soluie de zahr n ap)

tensiunea superficial crete uor. Exist o interaciune puternic ntre ionii i

dipolii apei din soluiile de electolit, ceea ce duce la creterea forelor
intermoleculare din lichid. Deci crete tensiunea superficial, iar ionii sunt atrai
spre interiorul masei de lichid, iar creterea tensiunii superficiale va fi

nesemnificativ deoarece densitatea ionilor n stratul superficial rmne mic.

Substanele ce corespund acestor doua situaii sunt netensioactive.

Scade tensiunea superficial. Micoreaz forele intermoleculare i ptrund

ntre moleculele de ap substanele cu grupri hidrofobe. Substanele tensioactive
sau agenii tensioactivi sunt substane care duc la scderea tensiunii superficiale.
LEGEA LUI TAUBE spune c o substan cu ct are mai multe grupri hidrofobe, cu
att tensioactivitatea ei e mai pronunat. n cadrul aceleiai serii organice,
tensioactivitatea crete cu lungimea catenei sau, n cazul acizilor grai, cu gradul de
nesaturare.

Rolul substanelor tensioactive n medicin

1.

Rolul n organism al substanelor tensioactive

2.

Utilizarea substanelor tensioactive n prescripia farmacologic

1.
Permeabilitatea membranelor fluide crete odata cu substanele tensioactive.
Trec prin una sau alta din substanele tensioactive, marile principii alimentare, n
procesul lor de catabolizare spre puctul final CO2, H2O i energie, deci toi produii
tensioactivi i care sunt ubicuitari.

glucoz eserii Cori i Nuberg glicerol

proteine aminoacizi

glucide acizi grai

Cataboliii sunt implicit tensioactivi; ns ficatul este un organ care

secret explicit substane pentru funia lor tensioactiv. Ficatul secret bila, iar bila
deine doua funcii:

pigmenii biliari ( cataboliii hemoglobinei: bilirubinele)

srurile biliare, sruri de potasiu i sodiu ale acizilor glicolic i taurocolic,

care, ajung prin canalul coledoc, n duoden, scad tensiunea superficial mrunind
lipidele n numeroase particule din ce n ce mai mici, acesta fiind procesul de
emulsionare a grasimilor.
Suprafaa fazei dispersate oferite lipazei pancreatice, care ajunge i ea n duoden
prin canalele Wirsung si Santorini, crete imens prin emulsionare. Deci lipidele sunt
hidrolozate mai uor i mai rapid n acizi grai i glicerol.

Srurile biliare sunt compui stabili, care rezist la hidroliza prin enzimele
proteolitice ale intestinului, fiind n mare masur absorbite.
2.
Aduvantele n prescrierea farmaceutic sunt substanele tensioactiv,
mizndu-se pe creterea permeabilitaii membranare.