Recolta durerii Conquest

Stalin : Curtea Tarului Rosu Montefiore

Rusia la 1900
Ce este autocratia rusa? Cum functioneaza?
Economia si societatea ( snapshot 1900 (
Care sunt principalele curente politice din Rusia ( liberalism, Marxism, etc )
Criza economica sociala si politica 1900-1903, care precede razboiul ruso-japonez ( 1905 )
Autocratie I
Rusia la 1900 este ultimul bastion al absolutismului. Tarul este ultimul suveran a carui
putere nu e limitata de nicio forma de reprezentare nationala. Legile fundamentale il definesc pe
tar ca autocrat . Tarul este sursa exclusive a tuturor legilor. Intreaga putere este personificata
intr-un singur om.
Pana la 1894, cand a devenit imparata Nicolae al II-lea, Rusia fusese condusa de
Alexandru al treilea ( considerat prototipul standard de monarh absolut ). Tatal lui Alexandru ( al
III-lea) a fost asasinat in 1891, in perioada atentatelor narodnicilor, perioada agentilor secreti ai
politiei ruse. Alexandru al III-lea a fost detestat de toata lumea ( liberali, conservatori ), dar a
lasat in urma la moartea sa o Rusie in plina dezvoltare economica si Agricola, rubla in aur era
foarte puternica in Europa, a lasat in urma un copil care la nici 27 de ani urca pe tronul Rusiei,
lucru pentru care nu era foarte bine pregatit. El mostenise un imperiu foarte complicat. Rusia nu
era nici fericita, avea problem foarte complicate si, mai ales, era lipsita de omogenitate. Primul
recensamant modern care debuteaza cu persoana tarului, drept ocupatie trecuse stapan al
intregii Rusii ( 1897 ).
Rusia era un stat multinational dezvoltat contradictoriu. Dpdv administrative aveai atat de
multe forme si atat de diferite,. Finlanda, de exemplu, era provincie a imperiului rus. In Finlanda
existau legi proprii, propria moneda, femeile aveau drept de vot. Comparam Finlanda, provincie

a IR cu Hanatul de Buhara, care se afla in raport de vasalitate fata de tarii rusi, se afla in cel
mai intunecat ev mediu , sau la protectoratul din Regiunea Tuva. IR aveau orase foarte
moderne, oameni educati, traind la standard occidentale, dar si mojici. Cea mai mare parte a
Rusiei ( ~70% ) era impartita in gubernii si regiuni ( oblastii ). Dpdv al limbii, al culturii, existau
diferente foarte mari.
Sub Alexandru al III-lea a fost primul mare val de rusificare, acesta fiind resimtit cel mai
dur in Ucraina si Belarus. Tarul, considerand ca nu exista popor ucrainian sau din Belarus, ci pur
si simplu sunt dialecte locale ale limbii ruse. Alexandru al III-lea, spre deosebire de alti imparati,
se caracterizeaza prin xenofobie, in special fata de occidental si Occident si anti-Semitism. Antisemitismul are o istorie mai lunga in Rusia, dar in timpul lui Alexandru al III-lea apar legile dure
care dau evreii afara din orase si ii alunga spre Polonia si alte state imprejuratoare. El era un antisemit convins, dand legislatie speciala impotriva evreilor.
Cea mai mare parte a populatiei era reprezentata de taranime ( 80% ).
Nicolae al II-lea, 26 de ani, proaspat casatorit, stia ca este mostenitor la tron, toata
educatia primita de la tatal sau era data in aceasta directie, de a il forma intellectual pentru greaua
misiune de a conduce Rusia. Insa, Alexandru al III-lea, a incurcat materiile. Traditional, al doilea
sau al treilea fiu al familiei imperiale se ocupa de fortificatii militare. Multe dintre lectiile pe care
el le audia contineau materii militare, majoritatea profesorilor care veneau sa ii predea erau de la
academia de drept sau de la academia statului major. Asadar, Alexandru iese un om cult, citind
foarte mult, in foarte multe limbi ( engleza, daneza, germana etc. ), insa facuse foarte multe
forme de drept, dar nu avea cultura in ceea ce tine de literatura rusa sau despre istoria Rusiei. Nu
era informat despre dezbaterile din cultura rusa, nu stia nimic despre marxism, nu stia nimic
despre stiintele economice, despre sociologie, iar problemele cele mai importante probleme ale
societatii rusesti il lasau cu totul indiferent. Era un om profund religios, insa totul se limita la
aparente. Repeta semi-recomandarile bisericii privind posturile, rugaciunile si era mai degraba
un mistic irational decat un crestin credincios. Spre deosebire de tatal sau, insa, nu era antisemit.
Politia secreta era foarte dezamagita ca tarul nu era antisemit, asadar scriu Protocoalele
inteleptilor Sionului , detaliind conspiratia evreiasca mondiala, esuand lamentabil in a il face pe
tar sa adopte legi anti-semite.

Nicolae al II-lea era convins ca el nu domneste, ci ca el conduce imperii. Nu avea secretar

particular, considera ca datoria lui este sa se ocupe el de hartii si nu lasa pe nimeni sa se ocupe de
pecete. Mai mult decat atat, nu accepta sa imparta puterea cu ministrii lui. In Rusia nu exista un
guvern in sensul consiliului de ministrii din Vestul Europei. In afara de el, persoana lui care
emana putere, personificarea puterilor statului, pe langa el exista si familia imperiala, care conta
( care influenta ) deciziile de stat. In secolul al XIX-lea, Dinastia Romanovilor numara 50 de
persoane. Exista o foarte stricta ierarhie. Titlul de mare cneaz aveau doar cei al caror tata si bunic
fusese imparat, nepotii imparatilor erau doar cneji, dupa care ieseai din familie. Proprietatile
familiei imperiale erau uriase, aproape 8 milioane de hectare, intretinerea familiei imperiale, a
marilor cneji era datoria statului. Influenta familiei imperiale se schimba in functie de monarh.
De obicei, in primii ani de domnie ai tarului, familia imperiala era mai influenta. Nicolae al IIlea se casatorise din dragoste cu o printesa de Hessen-Dabstadtt, de origine daneza, care pentru
public era nemtoaica si avea sa conteze in timpul primului razboi mondial. Trecuse la
ortodoxie, devenise Alexandra Fiodorovna. Ca orice imparateasa, avea principala misiune de a
produce mostenitori. Dat fiind cazul Rusiei, cand in 1797 a fost modificat statutul casei
imperiale, rezultand faptul ca ea trebuie sa produca mostenitori de sex masculin. La 1797, Tarul
Pavel, care riscase sa fie scos de la succesiune de mama sa, Ecaterina a II-a, iar mostenitor al
tronului urma sa fie numit fiul lui Pavel ( Alexandru I, preferatul Ecaterinei ), acesta a modificat
statutul casei imperiale stipuland ca succesiunea se face doar pe linie masculina, primului nascut.
Asadar, Ecaterina a nascut 4 copii ( fete ), al cincilea fiind baiat, insa era bolnav de hemofilie.
Puterea reala se afla in mainile anturajului tarului, care impinge familia imperiala departe
de putere. Exista personaje care desi nu il intalnesc pe tar, au putere reala. De exemplu, un
ziarist ii trimitea recomandari tarului, de care acesta tinea cont.
Institutiile erau putine, cea mai importanta fiind aceea a autocratiei. Exista si un Consiliu
de Stat, infiintat in 1810, initial avand misiunea de a face recomandari pe texte de lege, de care
tarii nu tineau cont.
Exista si Senatul, infiintat in septembrie 1802. Senatul era o instant superioara pe care
reforma juridical din anii 1860 l-a transformat in Curte de Casatie si de Apel. Membrii
Consiliului de Stat erau numiti pe viata de suveran. Acestia dadeau aviz proiectelor de lege, dar

asta nu limita autoritatea de decizie a tarului. Treptat, Senatul se ocupa si de controlul

administratiei locale.
Pe langa aceste institutii mai exista un Comitet al Ministrilor ( a nu se confunda cu
guvernul ). Era un fel de organ superior al puterii executive, dar nu avea caracterul cabinetelor
ministeriale. Presedintele Comitetului de Ministrii nu poate fi comparat cu Primul Ministru.
Ministrii din Comitet isi pastrau o autoritate deplina si raspundeau direct imparatului. Existau 11
ministere.
Coloana vertebrala a intregului sistem era ministerul de interne, caruia i se subordonau si
general-guvernatorilor, care oficial erau reprezentanti ai tarului in teritoriu. Sistemul era bazat pe
cele 14 grade ale lui Petru cel Mare. In toata Rusia, numarul total al functionarilor superior erau
in numar de 4000. Aristocratia ocupa cele mai importante pozitii in provincie. Intreg aparatul de
stat numara undeva la 200 000 oameni. Aceasta birocratie constituia o casta inchisa, in care
accesul si avansarea in cariera se facea strict in functie de originea sociala si de vechimea in
serviciu. Membrii acestei caste, care depuneau juramant de fidelitate tarului, continuau de-a
lungul carierei lor sa gandeasca, si sa actioneze ca fiind in serviciul personal al tarului. Ei nu se
considerau functionari in serviciul natiunii. In raport cu Rusia, proportia functionarilor era de 3
ori mai mica decat in Franta, iar locuri foarte importante din cele 89 de provincii ale imperului,
erau mult subadministrate. Existau districte care nu aveau niciun reprezentant permanent al
puterii centrale, sau era reprezentat de un singur jandarm ( la nivelul unor teritorii mai mari decat
Romania de astazi ). Functionarii care aveau de facut anchete faceau turnee periodice prin
provinciile imperiului, episodice in caz de tulburari ale linistii publice sau, cel mai adesea, pentru
a colecta impozitul, lasand in cea mai mare parte a timpului regiunile sa se administreze
timpului. Asadar, importanta zemstvelor care au aparut ( adunari regionale ) era un foarte mare.
Birocratia tarista era un mix de conservatori si oameni educati in Occident, ca peste tot in
birocratii. Partea cea mai conservatoare, retrograda se aduna la MI si servicii, etc. iar partea cea
mai europeana s-a adunat in jurul ministerului de Finante. Existenta acestor doua curente in
cadrul birocratiei tariste, era ilustrat in epoca de rivalitatea traditionala dintre MI ( politienes,
retrograd ) si MF ( dorea sa modernizeze Rusia ).
MI se ocupa practic de administrarea tarii. Controla autoritatea guvernatorului, mentinea
ordinea publica, proteja interesele statului, asa cum erau ele intelese de MI. Pentru aceasta

protectie, avea doua politii. Una clasica, concentrata in principalele orase, si o politie speciala
( politica ) AHRANA ), extrem de eficienta, cu forte intre 10 si 15 mii de oameni. In principal
aveau atributii impotriva opozantilor si a celor care tulburau linistea si ordinea publica.
Beneficiau de sume foarte mari de bani, au dezvoltat o retea imensa de informatori. Este o
institutie emblematica a arbitrarului autocratiei si simbol al tarismului. Politia politica, in
perioadele de revolutie cum erau 1905, s-au dovedit totusi forme total insuficiente pentru a face
fata dezordinilor. In situatii de criza, regimul trebuia sa apeleze la armata, si asta s-a intamplat si
in 1905, si in 1906 si in 1917. O alta institutie, pe langa ministerul de interne, conservatoareagresiv dar si influenta in Rusia, a fost Sfantul Sinod, infiintat de Petru cel Mare. Acesta era
condus de un oberprokuror, in aceasta perioada acesta fiind PB Danostsev., om de carte, extrem
de conservator si de influent in epoca. El considera ca este de datoria sa sa lupte impotriva
oricarei forme de reprezentare sau democratie. Numea constitutia marea minciuna a timpurilor
noastre . De la Petru cel Mare pana la Revolutie, nu exista functia de patriarh, decat nominal.
Exista si forte progresiste, in fruntea carora se afla Sergei Witte ( descendenta olandeza ) .
Witte si-a terminat studiile la Universitatea de Fizica-Matematica la facultatea din Odessa, in
timpul studiilor a facut parte dintr-o grupare care a luptat impotriva revolutionarilor, in sine era si
el un conservator. De formatie inginer ( a lucrat la caile ferate ), unde un accident il aduce in
calea lui Alexandru al III-lea, gaseste o posibilitate de a repara niste linii dupa un accident, unde
un atentat la viata tarului distruge sinele. Witte ajunge Ministru de Finante inca din timpul lui
Alexandru al III-lea. MF avea agenti in strainatate, vase, porturi etc. , un stat in stat. Witte
incerca sa faca Rusia la fel de dezvoltata ca Occidentul. In partea dezvoltata a Rusiei, venitul
national pe cap de locuitor era de 4 ori mai mic decat in MB. Witte initiaza prima mare
industrializare a Rusiei. Witte este cel care pune bazele bazinului carbonifer Donbass, in estul
Ucrainei. El, ca figura, era foarte atipic pentru functionarii rusi, de exemplu : nu era nobil, nu stia
franceza, nu era cult, avansase intr-o functie destinata elitei rusesti. Avea o profunda intelegere a
naturii umane, insa. Isi apropia jurnalistii, plateste jurnalisti straini pentru propaganda. Are si un
proiect industrial pentru Rusia. Rusia mostenise reteaua industriala, lasat de Petru cel Mare pe la
1700. Pentru cel Mare construise manufacturi in secolul XVIII manufacturi, in zona Muntilor
Ural, unde existau zacaminte minore carbonifere. Problema infrastructurii, insa, facea
zacamintele din Ural inaccesibile. Asadar, se muta industria in Donbass. Marele combinate au
fost reconstruite de Stalin in timpul marii industrializari staliniste, insa bazele lor au fost puse de

Witte. Prima mare industrializare a impus construirea de cai ferate mai late, mai solide, cu mai
mult otel in ele, de unde si nevoia de combinate metalurgice. In plus, Witte este un mare
promotor al protectionismului, a introdus taxe la marfurile straine pentru a incuraja produsele
locale ( unele marfuri aveau 33% ), a incurajat exportul, a dus un razboi comercial de cativa ani
foarte dur cu Germania din cauza acestor taxe, si a extins sistemul impozitelor indirecte, acestea
crescand chiar la peste 40%. A introdus monopolul la vodka, tigari si vin, iar in 1897 Witte a
consacrat pe pietele internationale rubla-aur( cea mai puternica moneda din Europa ). Acest lucru
a constituit un mare succes, dar in tara nu era bine vazut, pentru ca a pus mare pret pe investitiile
straine, a dus campanii de a aduce investitori straini in Rusia, in 10 ani au crescut investitiile
straine de la 200 de milioane la 900 de milioane de ruble. A directionat investitiile straine in
anumite ramuri ale industriei, in petrol, petro-chimie, industria de masini etc. Cat timp Witte a
fost ministru de finante, din cauza acestor enorme investitii de capital strain, datoria Rusiei a
crescut la 1 miliard ruble. Anual, pentru plata dobanzilor, se cheltuiau mai mult de 130 de
milioane de ruble-aur. Cand a ajuns ministru de finante, rusia avea peste 27 000 de verste de cale
ferata ( 1versta = ~1km ), iar cand a parasit postul de ministru de finante in 1905, Rusia avea
peste 54 000km de cale ferata. A rascumparat cai ferate de la firmele private, din cei 54 000 de
km peste 35 000 km apartineau statului. In februarie a inceput constructia celui mai mare proiect
a lui Witte, reprezentat de transiberian ( cea mai lunga cale ferata din lume ). A fost initiat de el, a
costat aproape 1 miliard de ruble aur, o realizare tehnica exceptionala pentru vremurile
respective, in zona Baykalului sunt zeci de tuneluri, traversate in doua locuri cu vagoanele in
uriase nave de transport, pentru dezvoltarea Rusia-Siberia, in Orientul Indepartat.
Are si domenii in care a esuate, cele mai grave esecuri le-a intampinat in incercarea de a
moderniza agricultura. A infiintat mai multe comitete speciale pentru nevoile agriculturii. S-au
pregatit diverse tocuri cu documentatie necesara, pentru a schimba atitudinea fata de taranime. In
1905, insa, a fost destituit din cauza revoltei si numit intr-o functie fictiva. Witte a fost acuzat la
vreme respectiva ca ar fi fost vinovat de criza economica, din cauza faptului ca a deschis larg
portile capitalului strain.
Industrializarea Rusiei
Viata economica din Rusia are un specific al ei. Da, exista capitalism, dar cu specific
rusesc. La fel, exista liberalism, dar rusesc.

Prima tentativa de reformare ii apartine lui Petru cel Mare. Puseurile reformiste ale
Rusiei, de la 1700 incoace, sunt rezultatul infrangerilor militare, modernizarea fiind gandita
pentru ca Rusia sa isi ia revansa.
In general, capitalismul rusesc este controlat de stat. Controlul afacerilor statului este de
regula oferit unor indivizi care au legatura cu puterea.
In perioada lui Witte, Rusia devine unul dintre cei mai mari exportatori de fonta si de
otel. Pe la 1890, campurile de petrol de la Baku sunt printre cele mai mari din lume, furnizau
jumatatea din cantitatea de petrol brut. Industria va antrena cresterea centrelor urbane, nasterea
uzinelor moderne, vor modifica radical harta industriala a Rusiei, mai bine de 3-4 decenii,
urmatoarea mare retehnologizare se va produce abia in cadrul primelor doua cincinale. Regiunea
Donbass devine cel mai mare centru industrial al imperiului. Inca inainte de Witte a inceput
rationalizarea muncii industriale, pe la 1890 o cale ferata industriala leaga Grigorov de Donetsk,
aducand minereul de fier si carbune impreuna.
Reteaua de cai ferate de pe Volga si transportul fluvial pe Volga va asigura transportul
materiilor prime si semifabricate catre centrele industriale din zona Moscovei. In Riga si Sankt
Petersburg ( zona baltica ) se dezvolta ariile care necesita mana de lucru calificata ( armament,
mecanica de precizie, electricitate ). In zona Marii Negre se dezvolta industria chimica si mai
ales cea alimentara, la Odessa punandu-se vreme de un deceniu pretul pe tona de grau exportat.
Generatoare de bogatie dar si de mari dezechilibre, aceasta crestere economica de la
sfarsitul secolului 19 a introdus facotri de dezechilibru intr-un sistem politic rigid si imobil. E o
tensiune din ce in ce mai mare intre factorii politici si institutiile arhaice, lucruri ce se aduaga la
dualismul economic. E o tara rupta in doua , cu regiuni foarte sarace, e o tara a carei
dezvoltare industriala este inevitabil limitata si blocata in unele domenii din cauza lipsei puterii
de cumparare a maselor populare. Nivelul foarte scazut de consum al taranimii, care reprezinta
peste 80% din populatie. Din aceasta cauza, industria, produsele manufacturate nu sunt produse
pentru piata. Toata aceasta industrie foarte moderna asteapta, e dependenta de comenzile de stat.
Nu exista o piata interna care sa o stimuleze. Dupa 1901 cand incep protestele taranesti, Witte
incearca sa rezolve problema prin o reforma.