ROMANITATEA ROMANILOR IN VIZIUNEA ISTORICILOR

Romanitatea romanilor a fost o tema abordata de catre istorici inca

din Evul Mediu, dar mai ales in epoca moderna si contemporana, cu
precadere in secolele 18, 19 si 20.

In mod eronat, unii corectori considera ca umanistii ( sec 15-16) si cronicarii ( sec 17-18) NU
au fost istorici. Daca subiectul de BAC, NU pretinde un secol anume este bine sa punem accentul pe
istorici din secolul 19 ( A.D.Xenopol, Dimitrie Onciul, Bogdan Petriceicu, Hasdeu), respeciv secolul
20 ( Nicolae Iorga, Gheorghe Bratianu, Adolf Armbruster).

Un FAPT ISTORIC RELEVANT pentru romanitatea romanilor este cucerirea Daciei de

catre Imparatul Traian (98- 117) in anul 106.
Cucerirea Daciei (106) a declansat cea mai important etapa a romanizarii, Dacia Romana (106-271).
Romanitatea este un proces istoric prin care un popor neroman (barbar) devine roman adoptand cultura
materiala, spirituala a romanilor, religia, traditiile si obiceiurile, dar mai ales, limba latina.
Un popor se considera romanizat in momentul in care a preluat lb. Latina ireversibil.

IDEI PRIN CARE S-A SUSTINUT LATINITATEA LIMBII ROMANE

1. Latinitatea Limbii romane.

Peste 60% din cuvintele lb. Romane sunt de origine latina, ceea ce da caracter
romantic poporului roman.
Lb. romana este o lb. Romanica alaturi de italiana, franceza, spaniola si portugheza.
Lb. romana are 4/5 graiuri : muntenesc, oltenesc, moldovenesc, transilvanean/
ardelean, banatean.
2. Hidronime ( nume de apa)

Peste 80% din numele raurilor au pastrat denumirea antica latina

CRISIUS = Cris TIBISCUS = Timis SAMUS = Somes
ALUTUS = Olt ORDESSOS = Arges MARIS = Mures

3. Cuvintele Crestine
Desi majoritatea cuvintelor cultului ortodox sunt slave (bulgaresti), cele mai importante sunt,
totusi latine:
Dumnezeu = dominus et demus Rusalii = Rusalia
Crestin = Christianus Inger = Angelus
Paste = Pascalia Mormant = Monumentum
Craciun = Creatio Botez = Baptizare
BISERICA = BASILICA
*Lb. romana este singura limba romanica care a pastrat numele lacasului de cult direct din
limba latina ( basilica). Restul limbilor romanice l-au preluat din lb. greaca ( eclesia).

4. Cuvintele Dacice
Se presupune ca din lb. Dacilor s-au pastrat aproximativ 160 de cuvinte. Tocmai faptul
ca s-au pastrat atat de putine cuvinte demonstreaza ca romanizarea a avut succes, iar dacii nu
s-au mai intors la limba lor veche.

⬥ Relatii de familie: prunc, copil, biat, mire, mos

⬥ Plante : brad, brandusa, maces, sambure, strugure, ghimpe
⬥ Animale : barza, mistret, viezure, soparla, balaur
⬥ Parti ale corpului : buza, burta, gusa, beregata
⬥ Pastorit: branza, zer, caciula
 EVOLUTIA IDEII DESPRE ROMANITATEA ROMANILOR

⬥ Pana in sec 18 aproape nimeni nu a contestat romanitatea romanilor.

⬥ In sec 15-16 romanitatea a fost sustinuta de catre UMANISTI precum:
- Antonio Bonfini
- Enea Silvio Piccolomini ( Papa Pius II)
- Poggio Braciolini
- Nicolaus Olahus
⬥ In sec 17 si la inceputul sec 18 romanitatea romanilor a fost sustinuta de CRONICARI
si ISTORICI precum:
- Grigore Ureche
- Miron Costin
- Dimitrie Cantemir
- Constantin Cantacuzino

In sec 18 romanitatea romanilor devine o problema in adevaratul sens al cuvantului, fiind

puternic contestata din motive politice.

La sfarsitul sec 17, Transilvania a trecut de sub dominatie otomana sub dominatie
Habsburgica ( austriaca). Austriecii au focut eforturi pt a integra Transilvania in
imperiu.
Impreiul Habsburgic a folosit religia catolica ca o arma politica pentru a mentine
coeziunea imperiului.

Austriecii au incercat sa ii determine pe romani sa treaca la catolicism, promitandu-le drepturi

egale cu sasii, maghiarii si secuii.

⮚ Prin Diploma Leopoldina (1691) austrecii au promis dr egale (...) romanilor care
trec la catolicism.
Asa s-a nascut in Transilvania biserica greco-catolica. Desi au trecut la
catolicism, nu au primit drepturile promise.

La 50 de ani de la Diploma Leopoldina, epsicopul greco-catolic Inochentie Micu (1692-1768)

a redactat un memoriu intitulat „Supplex Libellus” (1741) prin care a cerut drepturile
romanilor.
 Austriecii au trimis memoriul sau parlamentului Transilvaniei, numit Dieta.
Dieta de la Cluj era, insa, dominata de nobilimea maghiara care, evident, nu dorea
drepturi egale intre romani si maghiari, sasi si secui.
o Dieta de la Cluj i-a raspuns lui Inochentie Micu ca romanii nu pot primii dr. Egale din
2 motive:
1) ROMANII NU AU ORIGINE NOBILA

2) ROMANII SUNT UN NEAM DE IOBAGI

o Inochentie Micu a contraargumentat prin noi Supplexuri (1741-1744)

1) ROMANII AU ORIGINE NOBILA, CEA MAI NOBILA ORIGINE DIN
ISTORIE- ORIGINEA ROMANA (LATINA) ( romanitatea devine o miza pt
drepturile omului)

2) ROMANII NU SUNT UN NEAM DE IOBAGI, CI UN NEAM DE OAMENI

LIBERI, PE CARE UNGURII I-AU CUCERIT SI ASERVIT, INCEPAND
CU SEC 9.

⮚ In replica, Austriecii au elaborat teoria imigrationista pt a contesta dr. Romanilor din

Transilvania.
Teoria Imigrationista a fost elaborata de catre un ofiter elvetian din armata austriaca pe nume
Frantz Joseph Sulzer care a publicat in anul 1781 o carte la Viena.
Sulzer a sustinut ca lb. romana este latina cat slava.

⮚ In replica la ideiile lui Sulzer, Scoala Ardeleana ( Gh. Sincai, Petru Maior, Samuil Micu) au
sustinut in mod exagerat originea pur latina a romanilor.

Sc. Ardeleana a redactat un nou memoriu intitulat „Supplex Libellus Valahorum” (

1791) in care a cerut iar drepturile romanilor.

Dezbaterea a continuat si in sec 19, cand istoricul austriac Robert Roesler dezvolta teoria
imigrationista.

⮚ Lui Roesler i-au raspuns in sec 19, 3 mari ISTORICI romani:

- Dimitrie Onciul
- A.D. Xenopol
- Bogdan Petriceicu Hasdeu

⮚ In sec 20 romanitatea romanilor a fost sustinuta de:

- Nicolae Iorga
 - Gheorghe Bratianu
- Adolf Armbruster

Statutul Transilvaniei
- În secolele XI-XIII, Transilvania a fost cucerită de maghiari şi a făcut parte din Ungaria până în
1541, fiind provincie autonomă, numită voievodat, condusă de un voievod maghiar şi Dietă . 
- În 1541-1688 a fost stat vasal Imperiului Otoman, condus de un principe maghiar şi Dietă.
- În 1699 a fost ocupată de austrieci şi organizată ca provincie autonomă a Imperiului habsburgic
(Austria). Împăratul austriac (toţi împăraţii erau din familia de Habsburg) şi-a luat titlul de principe al
Transilvaniei.
- În1867, Imperiul habsburgic şi-a schimbat numele şi organizarea politică, devenind Austro-Ungaria
Austro-Ungaria s-a realizat prin împărţirea Imperiului habsburgic în două provincii, Austria şi
Ungaria, fiecare cu guvernul şi parlamentul său. Transilvania a fost  anexata la Ungaria,
desfiinţându-i-se astfel autonomia.
 

INTRODUCERI
Ideea romanității românilor este una fundamentală pentru istoria noastră, fiind elementul care ne
definește indentitatea lingvistică și culturală

Romanitatea românilor a fost și este un topic amplu dezbătut, originile poporului român și
ale limbii române reprezentând un element vital în conștiința românească și identitatea națională.
Secole de-a rândul, cronicari, oameni istorici și geografi au întocmit lucrări și cercetări pe această
temă
Subiectul I (30 puncte)

1. Secolul XII
2. Maramureş, Teritoriul de la est de Carpaţi
3. Din sursa A: Leustachius; din sursa B: Dragoş
4. Sursa A
5. Cauză: „Pentru a proteja frontiera de est a Regatului ungar şi a bloca pasurile
(trecătorile) Carpaţilor Răsăriteni, în eventualitatea unor incursiuni tătare.”
Efect: „zona din vecinătatea trecătorilor a fost organizată sub aspect militar”.

6. Cele mai importante instituţii centrale ale statului medieval au fost: domnia, biserica, armata,
sfatul domnesc, adunarea ţării (boierilor), etc.
Domnia reprezintă instituţia puterii centrale. Ea coordonează celelalte instituţii prin domnitor
care purta titlul de “Io, mare voievod si domn”. (deci are prerogative religioase, militare şi
civil-administrative).
Particula “Io” nu semnnifică pronumele “Eu”, ci este o prescurtare de la numele bizantin
“Ioannes” care înseamnă cel ales de Dumnezeu (“unsul lui Dumnezeu”) (În Moldova se folosea şi
expresia “din mila lui Dumnezeu domn”), adică era o formula a monarhiei de drept divin care
indica faptul că puterea provine de la Dumnezeu. Termenul de “voievod” vine din limba slavă =
“conducătorul oştilor” (conducător militar/funcţia de apărare a ţării). În general expresia
prescurtată “vodă” îl desemna pe domn (ex. Mircea Vodă, Ştefan Vodă, etc).Termenul de “domn”
(şi domnie) vine din limba latină de la dominus = “stăpânul ţării” (conducător civil).
Titlul de domnie Succesiunea la tron avea la bază principiul ereditar şi electiv. Din cauza
faptului că boierii puteau să aleagă ca domn pe oricare fiu al familiei domnitoare, acest lucru
dădea ocazie boierilor să conteste autoritatea domnească şi puterilor străine (Ungaria, Turcia,
Polonia) să se amestece în treburile interne. După căderea Ţărilor Române sub vasalitate otomană
(sec.XV-XVI) sultanul îşi asumă dreptul de a numi domnitorul. În conducere domnul se sprijinea
pe biserică, armată, sfatul domnesc şi adunarea ţării formată din boieri.
Armata era instituţia care asigura apărarea ţării. Era subordonată direct domnitorului prin
prerogativa sa de “mare voievod”. Era formată din oastea cea mică şi oastea cea mare.
 Oastea cea mică era o armată de profesionişti care era bine înarmată şi bine echipată, lupta
călare (cavalerie). Formată de boieri (nobili) şi oamenii aduşi de ei luptau călare (având armuri,
scuturi, cămaşi cu zale, lance) numara în jur de 12.000 de oameni în Moldova pe timpul lui Ştefan.
Nucleul armatei îl constituia garda domnitorului.
Oastea cea mare cuprindea şi oastea cea mică la care se adaugau trupele formate din ţărani
liberi (numiţi moşneni în Ţara Românească şi răzeşi în Moldova). Foarte rar obligaţiile iobagilor
(numiţi rumâni în Ţara Românească şi vecini în Moldova) erau transformate în obligaţii militare.
Oastea cea mare era convocată doar în caz de mare pericol (exemplu în vremea lui Mircea cel
Bătrân, Iancu de Hunedoara, Vlad Ţepes şi Ştefan cel Mare când au atacat turcii) şi ajungea la
cca.40.000 de oameni (inclusiv “oastea cea mică”). Oastea ţăranilor lupta pedestru şi era slab
înarmată, puţini aveau arme adevărate (săbii), restul arcuri şi lănci, coase, topoare sau furci.

7. Autonomiile locale care vor contribui la constituirea statului medieval de la sud de Carpaţi
sunt menţionate în Diploma cavalerilor ioaniţi (1247), respectiv Cronica Ţării Româneşti.
Specific Valahiei îi este faptul că autonomiile (formaţiunile prestatale) care vor contribui la
crearea acestui stat: „cnezatele” lui Ioan şi Farcaş, „voievodatele” lui Litovoi şi Seneslav sau
„Ţările” Severinului, Haţegului, Loviştei sau Făgăraşului au fost unite printr-un „descălecat”
sub conducerea lui „Negru Vodă” din Ţara Făgăraşului în prima jumătate a sec.XIV.

Subiectul II (30 puncte)

1. Italia
2. foştii combatanţi; tineri ofiţeri; soldaţi ai trupelor de elită;
3. Mussolini; Partidul Naţional Fascist
4. Congresul partidului organizează „Marşul asupra Romei”; o parodie de revoluţie populară,
menită să exercite presiuni asupra clasei politice şi a regelui.
5. Din punctul meu de vedere clasa conducătoare este vinovată pentru ascensiunea fascismului în
Italia deoarece consideră că: „va putea să manevreze grupare şi pe şeful ei” şi „că va instaura o
dictatură provizorie – este timpul pentru a restabili ordinea – şi de a lichida organizaţiile
revoluţionare”.
6. Regimurile politice democratice sunt o caracteristică a secolului XX deoarece întâlnim în
această perioadă trăsături precum pluripartidismul (pluralismul politic), separarea puterilor în
stat, dreptul la vot, libertatea cuvântului sau a presei în state precum Anglia, Franţa sau
România. Un fapt istoric relevant este adoptarea Constituţiei din 1923 în România, o
constituţie liberală în care regăsim trăsăturile democraţiei. În concluzie, deoarece în state
precum Anglia, Franţa sau România regăsim trăsăturile democraţiei, putem afirma că
regimurile politice democratice sunt o caracteristică a secolului XX.
Subiectul III (30 puncte)

Ideea romanităţii românilor în viziunea istoricilor

Romanitatea românilor este o temă care a atras atenţia umaniştilor, cronicarilor şi istoricilor
încă din epoca apariţiei românilor în istorie – Evul Mediu, dar studiile sau dezvoltat mai ales în epoca
modernă şi contemporană deoarece latinitatea şi continuitatea în spaţiul carpato-danubiano-pontic au
fost contestate din motive politice.
Cauzele implicării istoricilor în abordarea romanităţii românilor în epoca modernă sunt legate
de interesul ştiinţific pentru originea poporului român, dorinţa de a demonstra „originea nobilă” a
poporului român pentru a obţine drepturi în Transilvania sau dimpotrivă, deoarece se dorea contestarea
drepturile românilor din Transilvania sub pretextul că românii nu au o „origine nobilă” precum
maghiarii, saşii şi secuii, deci nu pot avea drepturi.
În secolul XVIII episcopul român Inochentie Micu învocă în petiţiile sale întitulate „Supllex
Libellus” (1741-1744) originea latină (romanică) a poporului român ca argument că avem „originea
nobilă”. Astfel romanitatea românilor devine o miză pentru drepturile românilor motiv pentru care
Franz Joseph Sulzer, ofiţer în armata austriacă, va elabora teoria imigraţionistă (1781) ce susţine faptul
că românii s-au format în sudul Dunării şi că nu sunt urmaşii romanilor (deci nu au „origine nobilă”).
Astfel s-au conturat în istoriografie cele două teorii: cea a continuităţii, respectiv teoria imigraţionistă.
Din dorinţa de a susţine drepturile românilor în contradictoriu cu Sulzer, reprezentanţii Şcolii
ardelene (Gheorghe Şincai, Petru Maior sau Samuil Micu) au exagerat latinitatea românilor susţinând
originea pur romanică a poporului român. Ei au elaborat o nouă petiţie numită „Supllex Libellus
Valachorum” (1791).
-pg 1-

Dezbaterea a continuat în sec.XIX când Robert Rösler dezvoltă teoria imigraţionstă (numită de
acum şi teorie rösleriană), dar este contrazis de istorici precum B.P. Haşdeu, Dimitrie Onciul sau A.D.
Xenopol.
 În sec.XX romanitatea românilor a fost susţinută de către mari istorici precum Nicolae Iorga,
Gheorghe Brătianu, Constantin C. Giurescu şi Dinu C. Giurescu, respectiv Adolf Armbruster, autorul
lucrării „Romanitatea românilor – istoria unei idei” (1972).
Romanitatea românilor este susţinută prin idei precum latinitatea limbii române întrucât peste
60% din cuvintele sale au origine romanică, respectiv hidronimele (numele de ape) de pe teritoriul
românesc păstrate într-o proporţie de cca.80% cu nume romane (ex. Alutus-Olt, Maris-Mureş,
Crisius-Criş sau Samus-Someş).
Din punctul meu de vedere este necesară studierea romanităţii românilor pentru că suntem un
popor latin şi trebuie să ne cunoaştem originile. Un fapt istoric relevant este cucerirea romană a Daciei
petrecută sub domnia împăratului Traian (98-117) în anul 106 ceea ce a declanşat cea mai importantă
etapă a romanizării. Istoricul A.D. Xenopol s-a preocupat îndeaproape de acest subiect realizând
lucrarea „Istoria românilor din Dacia Traiană”. În concluzie, deoarece suntem un popor latin, consider
că este necesară studierea romanităţii de către istorici.
În final se poate afirma că romanitatea românilor a fost subiectul unor controverse începute în
epoca modernă şi care au la bază motive politice, legate de drepturile românilor din Transilvania.
-pg 2-