FUNDATIA ECOLOGICA GREEN

SCOALA POSTLICEALA F.E.G TARGOVISTE

PROIECT DE DIPLOM
DOMENIUL: SANATATE SI ASISTENTA PEDAGOGICA
CALIFICARE PROFESIONALA: ASISTENT MEDICAL DE FARMACIE

NDRUMTOR

Farm. Iancu Cristina

Graiela

ABSOLVENT
Mrculescu M.I. Mihaela
Alexandra
TRGOVITE
IULIE 2014

MEDICAMENTE ANTIALERGICE

MOTTO:

,,Sntatea nu este totul, dar totul fr sntate

este nimic
Schopenhauer

CUPRINS
Argument..11
CAPITOLUL I- Alergia........12
CAPITOLUL II- Antihistaminicele H1....16
2.1. Clasificare..16
2.1.1. Alchilamine..16
2.1.2. Etanolamine..18
2.1.3. Etilendiamine...21
2.1.4. Piperazine 22
2.1.5. Piperidine.24
2.1.6. Fenotiazine...29
2.2. Farmacocinetica.32
2.3. Intoxicatia acuta cu AH1....33
2.4. Indicatii terapeutice....35
2.4.1. In reactiile alergice si anafilactoide..35
2.4.2. Efectele AH1 pe S.N.C39
2.4.3. Efectele antipruriginoase ale AH1...40
2.4.4. Utilizare ca antitusive...40
2.5. Conducerea tratamentului cu AH1..41
Bibliografie......45

ARGUMENT

Cu aproape 5000 de ani inainte de era noastra, intr- un mormant

fastuos era zidit pentru eternitate unul dintre faraonii Egiptului. Murise la
cateva minute dupa ce fusese intepat de o albina. O fresca foarte
sugestiva povesteste aceasta nefericita si curioasa intamplare.
Orice stupar stie, insa, ca intepatura unei albine nu provoaca
moartea. Si totusi faraonul a murit de o singura intepatura de albina. Asa
o dovedeste fresca gasita in mormantul lui si hieroglifele explicative care
o insotesc. Au trebuit sa treaca 7000 de ani aproape, ca sa se explice
misterul acestei intaplari ciudata.
Si astazi sunt cazuri cand oameni intepati de o albina sau de o
viespe fac brusc o scadere mare de tensiune, isi pierd cunostinta, se
sufoca si numai in cateva minute mor, inainte chiar ca medicul chemat de
urgenta sa poata acorda primul ajutor. Oamenii de stiinta au denumit
acest accident dramatic soc anafilactic sau soc alergic, acelasi soc care
cu mii de ani in urma a produs moartea faraonului. Acelasi mecanism a
produs socul atunci si-l produce si astazi. Alergia dupa cum se vede nu
este o boala noua si, fara indoiala, nici o boala moderna, dar a devenit
mai frecventa.
Cand aceasta boala a inceput sa fie studiata cu atentie s-a observat
ca sunt oameni care fac alergii cu sau fara soc nu numai la intepaturile de
albina sau de viespe cat si dupa injectii cu penicilina sa

dupa anumite mancaruri sau in contact cu mucegaiurile,

cu praful, cu polenul, cu diverse substante chimice etc.
Cazurile observate au fost studiate minutios si s-a dovedit
ca alergia se poate manifesta sub diferite forme, uneori ca
o simpla mancarime" a pielii, alteori ca o eruptie
urticariana, in alte cazuri sub forma de criza de astm sau
de rinita si in sfarsit sub forma socului alergic mortal.
Aceleasi manifestari de boala existau, desigur, si acum
5000 sau 7000 de ani. Nimeni, insa, nu stia cauza bolii si
nimeni nu denumea atunci aceste suferinte, atat de
variate ca aspect, alergie.
Fara indoiala ca in prezent cazurile de alergie sunt mai
frecvente. Cauzele care declanseaza alergia sunt si ele mai frecvente si
alergicii sunt mai numerosi. Nimeni nu se indoieste ca in urma cu mii de
ani exista si praf si polen si mucegaiuri si blanuri de animale, dar nu
existau atunci, ca acum atatea substante chimice si atatea medicamente
care sa poata provoca alergia. Ele sunt evident produsul civilizatiei
noastre. Oare nu-i mai putin adevarat ca in urma cu mii de ani nu existau
atatea miliarde de oameni pe suprafata pamantului, atatea abuzuri de
medicamente, atata poluare, atata stres, atata abuz si risipa de energie
nervoasa

CAPITOLUL I
ALERGIA
CE ESTE DE FAPT ALERGIA ?
In 1906 medicul austriac de copii, Von P i r g u e t, prezenta
oamenilor de stiinta o noua notiune medicala. Iata ce scria el intr-un
articol publicat intr-o revista germana de medicina : Pentru toate aceste
manifestari deosebite ale modului de a reactiona al organismului eu
propun termenul de alergie." Von Pirguet a reusit sa intuiasca numitorul
comun al tuturor manifestarilor alergice atat de diferite, la prima vedere,
si sa le dea o denumire comuna.
In conceptia acestui medic, alergia este un mod deosebit de a
reactiona al organismului determinat de o serie intreaga de forte interne
inca incomplet cunoscute si incomplet lamurite la acea vreme. Vor trece
zeci de ani si cercetari asidue, facute cu migala de catre savanti din toata
lumea, in laboratoare modern utilate, vor descoperi etapele de producere
a fenomenului alergic. Astazi se cunosc in amanunt toate fortele interne"
care imprima unor anumite persoane modul particular de a reactiona
altcumva decat la omul normal. Acest mod de reactie paradoxal se
datoreste faptului ca unii oameni pot fabrica in interiorul organismului lor
anumite substante pe care omul normal nu le poate face. Aceste substante

circula in sange sau se fixeaza in piele, in mucoasele respiratorii sau

digestive. Ele sunt capabile ca in contact cu veninul de albine, cu
mucegaiuri sau polen, cu praful sau cu anumite medicamente sa
declanseze boala alergica. Toti oamenii vin in contact cu praf, cu
mucegaiuri, cu polen si, aproape ca nu exista om care in viata lui sa nu fi
luat un medicament oarecare. Cu toate acestea, numai unii oameni fac
alergie. Toata lumea stie ca in mod normal praful, polenul, mucegaiurile
sau medicamentele nu sunt periculoase. Si totusi pentru o anumita
categorie de oameni acestea constituie o cauza de boli sau chiar de
moarte. Cum se explica acest lucru, care-i mecanismul prin care se
produce aceasta reactie particulara denumita alergie ? Ce substante din
organism produc boala alergica ?
Cercetarile de laborator, facute cu foarte multa minutiozitate, au
aratat care sunt caracteristicile alergenilor.
Iata-le pe scurt: alergenii sunt, de regula, substante cu structura
chimica complicata. Si desi sunt foarte diferiti la prima vedere toti
alergenii au in structura lor o trasatura comuna si anume aceea ca sunt
substante proteice (proteine).
In concluzie, prima conditie ca o substanta sa devina alergenica
este ca ea sa aiba o molecula mare (macromolecula), adica sa fie formata
din foarte multe elemente, sa fie o substanta cu structura chimica
complexa, si in special sa contina proteine.

O alta conditie ca o substanta din mediul inconjurator sa devina

alergenica este aceea ca ea sa fie straina de organismul omului. Sa luam
un exemplu : daca unui bolnav alergic la polen i se scot cativa centimetri
cubi de sange prin vena si i se face o injectie in muschi cu propriul lui
singe, nu se intampla nimic, bolnavul nu va face nici o reactie
zgomotoasa. Este sangele lui si-l tolereaza perfect. Dar daca aceluiasi
bolnav, alergic la polen, i se face o injectie cu o solutie de polen se
intimpla o adevarata drama. In cateva secunde numai, locul injectiei se
inflameaza, apare stranutul, mancarimea in nas, face criza de astm si
poate suferi chiar si un soc anafilactic. Polenul este o substanta straina
organismului. El este un alergen. Organismul recunoaste ca este strain lui
si reactioneaza brutal cautand sa-l inlature, sa-l anihileze.
Reactiile alergice si alte stari patologice inrudite, de felul
bolilor autoimune, pot fi combatute printr-o serie de medicamente,
apartinand la diferite grupe farmacodinamice.
Substantele

citotoxice din

categoria

chimioterapicelor

anticanceroase, deprima procesul imun, ca urmare a inhibarii proliferarii

limfocitare determinate de stimulul antigenic.
Inhibitoarele

degranularii

mastocitelor,

de

felul

cromoglicatului disodic, impiedica eliberarea histaminei si altor

autacoide din mastocite prin reactia antigen-anticorp.

Acidul spaglumic este un antialergic care actioneaza prin

blocarea cascadei complementului. Se foloseste local pentru tratamentul
conjunctivitelor si rinitelor alergice.
Antihistaminicele clasice sunt folosite in unele reactii alergice
de tip I, unde actioneaza prin blocarea receptorilor histaminergici, cu
impiedicarea consecutiva a actiunilor H1 ale histaminei eliberate prin
reactia antigen-anticorp.
Glucocorticoizii sunt foarte eficace fata de un spectru larg de
reactii alergice si autoimune.
Antagonista fiziologici ai histaminei si altor autacoide, care
mediaza efectia alergica, ocupa un loc insemnat in tratamentul reactiilor
alergice de tip I. Exemplul cel mai cunoscut este adrenalina,
medicament esential in tratamentul socului anafilactic, de asemenea
indicata pentru combaterea crizelor de astm bronsic.
Antihistaminicele

clasice,

actualmente

cunoscute

sub

denumirea de blocante H1, sunt compusi de sinteza care blocheaza

competitiv receptorii histaminergici de tip H 1, impiedicand efectele
caracteristice ale histaminei. Ele trebuie deosebite de o alta grupa de
antihistaminice, introduse in terapeutica ulterior - blocantele H2, de felul
cimetidinei si ranitidinei - care impiedica efectele excitosecretorii
gastrice ale histaminei, fiind indicate pentru tratamentul bolii ulceroase.

10

CAPITOLUL II
ANTIHISTAMINICE AH1
2.1. CLASIFICAREA AH1
Antihistaminicele H1 (AH1) au fost primele antihistaminice introduse
n terapie (antihistaminice clasice).
Se disting 6 grupe mari de AH1:
- alchilamine;
- etanolamine;
- etilendiamine;
- piperazine;
- piperidine;
- fenotiazine
2.1.1. ALCHILAMINE
Actiuni antihistaminice H1 specifice.
Efecte anticolinergice moderate.
Sedare moderat, dar relativ frecvent stimularea s.n.c.
1. FENIRAMINA.
2. BROMFENIRAMINA.

11

3. DEXTROBROMFENIRAMINA.
4. CLORFENAMINA (CLORFENIRAMINA).
CLORFENIRAMIN+ cpr 4 mg;
CHLORPHENAMINER cpr 4 mg;
NAFAZOL+ solutie

oftalmica

(asociere

cu

nafazolina : clorfenamina 0,05 %);

PARACETAMOL sinus ( asociere, 3 mg);
RINOALERSIN (maleat ;asociere

2 mg);

RINOALERSIN forte.
Efectul apare la 15-60 de minute si dureaza 4-12 ore. Se
administreaz la adult

2- 4 mg de 3-4 ori/zi. La copil; 0,35 mg/kg/zi

n 4 prize.
5. DEXTROCLORFENIRAMINA.
Unii derivati ciclici pot fi asimilati alchilaminelor.
6. DIMETINDENA(maleat)
FENISTILR sol. int. 0,1%
gel 0,1%;
FENISTILR retard cpr. 2,5 mg.
Dup administrare oral (picturi) absorbtia este rapid. Preparatul
retard este format dintr-un nvelis cu eliberare rapid si un miez cu
eliberare lent. Dac n mod obisnuit t1/2 seric este de 6 ore, dup
administrarea preparatului retard , t1/2 este de 11 ore. Metabolizare
important ; eliminare prin bil si urin ca metaboliti si 5-10 %
nemodificat. Eliminare neglijabil prin lapte.

12

 Aplicat pe tegumente, penetreaza rapid. Efectul antihistaminic se

instaleaz n cteva minute si este maxim la 2-4 ore.
Indicatiile terapeutice sunt mai ales n domeniul dermatologiei,
medicamentul

avnd

un

efect

antipruriginos

remarcabil.

Se

administreaz n dermatita atopic, n alte dermatoze pruriginoase

alergice si nealergice, n arsuri solare, ntepturi de insecte. In pruritul
feroce sau cu leziuni cutanate extinse, tratamentul se face att pe cale
intern ct si local.
La adult si copil peste 12 ani se administreaz 3-6 mg/zi n 3 prize. La
copil se poate administra din prima lun, sub form de picturi.
Medicamentul prezint o bun tolerabilitate.
7. TRIPROLIDINA.
8. FENINDAMINA.
9. AZELASTINA (ALLERGODILR ; cpr. filmate 2 mg; spray
nazal)
Derivat de azepinftalazinon.
Pe lng actiunea anti H1:
- inhib eliberarea histaminei din mastocite;
- inhib biositeza leucotrienelor;
- inhib generarea speciilor reactive de oxigen n neutrofile.
Se indic pe cale intranazal n rinitele alergice;

13

 Spre deosebire de alte AH1 are efecte favorabile n

tratamentul de fond al astmului bronsic.
2.1.2. ETANOLAMINE
Se caracterizeaz prin
-sedare pronuntat.
-efecte antimuscarinice marcate.
1.DIFENHIDRAMINA
Efecte antihistaminice, anticolinergice si sedative marcate.
Are si efecte anestezice locale.
Se indic att n bolile alergice, ct si n kinetoze,
sindrom Menire si ca sedativ- hipnotic.
2. DIMENHIDRINAT
XALINATR; drj. retard 0,2 g
sirop 16,5 mg/5mL; flacon 100 mL.
Este cloroteofilinat de difenhidramin.
Remarcabil efect n kinetoze si sindroame labirintice.
Bine suportat se administreaz la copii:
- 3-12 luni - 3x1 lingurite/zi;
- 1-12 ani - 3x2 lingurite/zi;
12

14

- adulti - 0,2 g de 2-3ori/zi.

3. BROMDIFENHIDRAMINA
4. CLORFENOXAMINA
CLORFENOXAMINA+ drj. 0,02 g.
Ca si celelelalte etanolamine are efecte AH1, anticolinergice,
sedative si miorelaxante centrale pronuntate si este de asemenea un
anestezic local.
Efect rapid, ce se mentine 3-6 ore.
Tratamentul se individualizeaz
- la adulti se indic 20 - 40 mg de 2-3 ori/zi;
- la copil ntre 2-12 ani dozele se reduc corespunztor.
5. ETOLOXAMINA
AH3 R drj.0,05g
6. CARBINOXAMINA
7. DOXILAMINA
Derivatii ciclici urmtori sunt similari etanolaminelor.
8. CLEMASTINA( fumarat)
CLEMASTIN+ cpr 0,001 g;
TAVEGYLR cpr. 0,001 g; fiole 2 mg/ 2 mL; sirop 0,067% .

15

 Antihistaminic puternic, cu efect relativ prelungit (12 ore) .

Actiuni sedative si anticolinergice moderate.
Efect antivomitiv marcat.
Se administreaz 2x1 mg/zi,iar n urgente medicale 2mg.
i.m.sau i.v.,lent
9. SETASTINA
LODERIX R cpr 0,001 g
10. OCTASTINAR
2.1.3. ETILENDIAMINE
Unele dintre cele mai specifice AH1 .
Efecte sedative relativ reduse, activitate anticolinergic
minim.
Dintre efectele adverse se remarc cele pe aparatul digestiv:
dureri epigastrice, greturi, inapetent.
1. FENBENZAMINA.
2. MEPIRAMINA (pirilamina)
Este una dintre cele mai specifice AH1, cu efecte
anticolinergice nesemnificative.
3. CLOROPIRAMINA (clorhidrat)
NILFAN+ drj. 0,025 g.
Etilendiamin clasic, cu efect sedativ moderat.

16

 Se administreaz p.o. 0,025 g de 2-4 ori/zi, iar la nevoie

si i.m. sau i.v. (lent) 0,02g.
4. TRIPELENAMINA (tripellenamine)
AH1 selectiv.
Administrat i.v. mpreun cu pentazocina (opiaceu) la
toxicomani, produce efecte euforice.
Derivatii ciclici urmtori contin gruparea etilendiamin.
5. CLEMIZOL.
6. ANTAZOLINA.
Efectul iritant la aplicare local este mai redus comparativ cu
alte AH1.
Se utilizeaz
conjunctivitele alergice.

asociere cu

SPERSALERGR -sol. oftalmic

tetrahidrozolina.

decongestantele

0,05 % mpeun

cu

2.1.4. PIPERAZINE
1. CICLIZINA.
2. CLORCICLIZINA.
AH1 consacrat, cu efecte sedative reduse, cu durat lung de
actiune.
2.

HIDROXIZINA.
Efecte sedative pronuntate, efecte anticolinergice marcate.
Utilizat pentru efectul antipruriginos.

17

 Se indic frecvent n nevroze ca si tranchilizant.

HIDROXIZIN + drj. 0,025 g.
4. MECLOZINA (MECLIZINA)
EMETOSTOPR cpr. 25 mg.
Efect anticolinergic moderat, efect antivomitiv marcat.
Actiunea apare dup o or si dureaz pn la 24 de ore.
Util n kinetoze, afectiuni nsotite de prurit.
Dozele n kinetoze (25-100 mg) se administreaz cu o or
anterior cltoriei. In labirintite se poate ajunge la 25-100 mg/zi.
5. BUCLIZINA.
Efect de lung durat.
6. OXATOMIDA.
TINSETR cpr. 0,03 g.
Absorbtie rapid din tractul digestiv.
Legare masiv (91%) de proteinele plasmatice.
Pe lng efectele AH1:
- inhib degranularea mastocitar;
- blocheaz efectele serotoninei si ale leucotrienelor
(nu are ns efecte anticolinergice).
Se indic n afectiuni alergice 2x0,03 g/zi sau 2x0,06 g/zi.

18

 Efecte adverse:
-sedare moderat, cresterea apetitului, efecte
extrapiramidale.
7. CETIRIZINA.
ALERIDR cpr. 0,01 g
ZYRTECR cpr. 0,01 g
Apartine generatiei '' noi'' de AH1:
- efect sedativ redus
- fr actiune anticolinergic si antiserotininic.
Absorbtie digestiv bun; se leag n proportie mare de
proteinele plasmatice.
Doza uzual 10 mg/zi.
Prudent la copii si vrstnici.
8. CINARIZINA (CINNARIZINE) si
9. FLUNARIZINA
- au multiple alte actiuni farmacodinamice.
2.1.5. PIPERIDINE
Clasa de antihistaminice H1 cu cei mai numerosi
reprezentanti ai antihistaminicelor '' de zi''.
1. EBASTINA
KESTINER cpr. 0,01 g

19

 Lipsit de efecte sedative si antimuscarinice;

Se administreaz 10-20 mg/zi n urticarie acut, rinit
alergic;
Risc de producere a aritmiilor ventriculare n asociere cu
macrolide si azoli antifungici si la pacientii cu interval QT prelungit.
2. CAREBASTINA
( metabolit al ebastinei)
3. CABASTINA
4. LEVOCABASTINA
Se foloseste local sub form de colir si pulverizatii
intranazale.
HISTIMETR flac. presurizat 0,5 mg/1 mL.
5. BAMIPINA
SOVENTOLR, SOVENALR cpr. filmat 0,05 g
SOVENTOLR gel 0,02 g/1 g
Antipruriginos si antiinflamator cu actiune sedativ.
Se administreaz p.o. 0,05 de 3-4 ori pe zi.
Dup aplicare local efectul apare la 5-20 minute si dureaz
2-4 ore.
Prudent la aplicare cutanat pe suprafete lezate, extinse.
6. ACRIVASTINA
7. AZATADINA

20

8. LORATADINA
LATOREN R cpr. 0,01 g
CLARITINER cpr. 0,01 g, sirop 1 mg/1 mL.
AH1 '' de zi''.
Durat lung de actiune.
9. TERFENADINA
HISTADINR , cpr. 0,06 g; sirop 0,03 g/5 mL.
TERFENA R , cpr. 0,06 g; sirop 0,03 g/5 mL.
TERIDINR , cpr. 0,06 g; sirop 0,03 g/5 mL.
TERIDINR , forte, cpr. retard 0,12 g.
Piperidin din generatia a 2-a (''de zi '')
- fr efecte sedative si anticolinergice;
- legare masiv de proteinele plasmatice (97%);
- durat lung de actiune (12-24 ore);
- actiune de tip ireversibil pe receptori H1.
Se administreaz 2x0,06g/zi.
Efecte adverse: aritmii cardiace ventriculare (vezi astemizol
si elastin).
10. ASTEMIZOL
HISMANALR cpr. 0,01 g.

21

sol. uz intern 1mg/1 mL (100 mL)

HISTALONGR junior, cpr. 0,005 g.
AH1 ''de zi'' (nu ptrunde prin bariera hemato-encefalic).
Actiune de tip ireversibil pe receptori H1.
Efect lent, dar de lung durat (> 24 ore).
- T 1/2 = 20 ore; metaboliti 160-480 ore.
Nu are la dozele obisnuite efecte anticolinergice.
La doze mari, efecte antiserotoninice (crestere n greutate).
Dozele obisnuite : 10 mg/zi la adult.
La copii > 2 ani, 2 mg/10 kg/zi.
Principalele efecte adverse:
- stimulare apetit, cu crestere n greutate.
- aritmii ventriculare grave.
11. CIPROHEPTADINA
CIPROHEPTADINA+ cpr. 0,004 g.
PERIACTIN R cpr. 0,004 g.
PERITOLR

cpr. 0,004 g; sirop 2 mg/ 5 mL.

Medicament cu multiple actiuni farmacodinamice pe lng

efectele AH1:
- antimuscarine;

22

- antiserotoninic;
- blocant pe canale de calciu;
- sedativ central.
Dup administrare oral, absorbtie bun. Metabolizare
complet; metabolitii eliminati pe cale renal si digestiv. Efectul
dureaz 4-6 ore.
Utilizri terapeutice:
principala indicatie terapeutic este n bolile alergice:
- rinite si conjunctivite (prin actiunea anticolinergic util si n rinita
comun).
- dermatoze pruriginoase:
- urticaria acut si angioedemul se trateaz cu mijloace mai energice;
- urticaria la alergici ar rspunde foarte bine la administrarea
ciproheptadinei;
- urticaria pigmentosa bulosa;
- diferite forme de anorexie;
- sindromul serotoninic;
- sindromul carcinoid;
- investigational n unele boli endocrine (sindrom
Cushing sindrom galactoree - amenoree).
Posologie:
- La adult p.o., 4 - 20 mg/zi (maximum 32 mg/zi);

23

- Copii: 2-6 ani 3x2 mg/zi (maximum 8 mg/zi);

7 - 14 ani 3x4 mg/zi (maximum 16 mg/zi).
Efecte adverse:
- similare celor ale AH1 cu proprietti sedative si M colinolitice;

Contraindicatii - copii sub 2 ani.

12. PIMETIXENA
OLD ZADITEN R.
13. KETOTIFENA
2.1.6. FENOTIAZINE
Fenotiazinele ca si grup terapeutic se ncadreaz printre
medicamentele neuroleptice.
Au actiuni farmacodinamice multiple:
- antihistaminice (AH1);
- anticolinergice (M si N);
- antiserotoninice;
- alfa-adrenolitice;
- anestezice locale.
Unele dintre ele au marcate efecte AH1.
1. PROMETAZINA
ROMERGAN+ drj. 0,025 g ( 0,030 g maleat);

24

sirop 0,124 % (125 mL);

fiole 0,05 g/2 mL.
PHENERGANR sirop o,1%.
Prezint actiunile mentionate ale fenotiazinelor.
Dintre antihistaminicele mentionate, prezint cea mai intens
activitate M colinolitic. Are un marcat efect sedativ.
Absorbtie bun digestiv, dar disponibilitate redus (25%).
Efectul se instaleaz relativ lent si dureaz ntre 4 si 12 ore.
Distributia este larg n toate compartimentele organismului,
inclusiv n s.n.c..
Indicatii terapeutice:
- Este un AH1 cu intense efecte sedative,chiar hipnotice (''de noapte'');
- Se utilizeaz n afectiuni alergice nsotite de prurit (pentru

efectul

sedativ, administrare seara). In aceste conditii, ca si n ntepturi de

insecte si arsuri superficiale se poate folosi sub

form de crem 2%,

aplicat local.
-Pentru efectele deprimante nervoase se indic:
- ca si sedativ si hipnotic (uneori);
- n kinetoze si ca antivomitiv si n vrsturi de diverse etiologii;
- n anesteziologie (premedicatie).
Posologie:

25

- ca medicament AH1, se ia seara la culcare 0,025 g. Uneori

sunt necesare 1-2 doze si n cursul zilei , la mese.
Efecte adverse:
- sedare excesiv, somnolent;
- tulburri extrapiramidale;
- excitatie nervoas (mai ales la copil);
- hipertensiune sau hipotensiune arterial;
- icter;
- leucopenie, exceptional agranulocitoz;
- eruptii cutanate, fotosensibilizare.
2. ALIMEMAZINA
THERALENE cpr. 0,005 g.
Multiple efecte:
- sedativ;
- antiserotoninic;
- anticolinergic, antiemetic, spasmolitic;
- antidopaminergic;
- antitusiv.
Efectul ncepe la 15 - 20 de minute si dureaz 6 - 8 ore.

26

 Se administreaz p.o. 5 -40 mg/zi n mai multe prize. La

copil 0,5 - 1,0mg/kg/zi, divizat.
Efecte adverse:
- atropinice;
- alergice (cutanate, agranulocitoz);
- reactii extrapiramidale.
3. DIETAZINA.
4. HISTANTINR .
5. MECHITAZINA (MEQUITAZINE).
6. TRIMEPRAZINA
Efecte sedative pronuntate.
Preferint n administrare unic; seara pentru efectul antipruriginos
(si sedativ) n dermatita atopic, la copil.
2.2.

Farmacocinetic

Ci de administrare:
- se prefer administrarea intern;
- la nevoie pot fi injectate i.m., sau i.v.;
- mai rar, se aplic pe:
- tegumente;
- mucoase:

27

- nazal (azelastin, doxilamin, levocabastin);

- ocular (antazolin, levocabastin);
- aplicarea local pe tegumente si ocular se evit datorit
riscului de iritare si de hipersensibilizare
Absorbtia pe cale digestiv este bun.
Distributie:
- AH1 din generatia''veche'' se distribuie larg n organism (si n
s.n.c.). AH1 din noua generatie nu penetreaz prin bariera hematoencefalic, ceea ce explic lipsa efectelor sedative.
Metabolizare:
- Cele mai multe AH1 se metabolizeaz n ficat; n insuficienta hepatic
sever se metabolizeaz mai lent;
2.3. Intoxicatia acut cu antihistaminice AH1
Este favorizat de larga utilizare, ca automedicatie, a acestor
medicamente;
Surprinztor, intoxicatia acut cu AH1 este (totusi) relativ rar;
Indicele terapeutic ridicat ofer o sigurant crescut n utilizare si
reduce astfel riscul aparitiei intoxicatiilor acute severe;

28

 In cursul intoxicatiei acute domin simptomatologia nervoas;

deprimare si/sau stimulare;
La adult supradozarea si intoxicatia acut provoac deprimarea
sistemului nervos central, cu somnolent, letargie sau com, urmate de
fenomene de stimulare, convulsii, depresie postictal.
La copil, cel mai adesea fenomenele de excitatie nervoas sunt
dominante;
Unele simptome sunt similare celor din supradozarea cu anticolinergice
(atropin):
- pupile fixe si dilatate;
- congestia fetei;
- tahicardie;
- xerostomie;
-hiperexcitabilitate

nervoas,

convulsii

tonico-clonice,

halucinatii;
-hipertermie (mai ales la copil);
Intoxicatia sever se caracterizeaz prin:
- edem cerebral;
- com profund;
- hipotensiune, colaps;
- poate fi urmat de deces
Debutul simptomatologiei este evident la 30 minute -2 ore, iar moartea
se poate produce la 2-18 ore sau uneori la cteva zile de la intoxicatie;

29

Tratamentul intoxicatiei acute are n vedere:

- eliminarea AH1 (spltur gastric)
- sustinerea functiilor vitale.
De remarcat riscul mai redus al depresiei respiratorii comparativ
cu alte clase de medicamente neurotrope;
- antagonizarea convulsiilor (nu se utilizeaz barbiturice cu
durat lung de actiune).
2.4.

Indicatii terapeutice
2.4.1. Utilizarea fireasc, cea mai larg este n reactiile

alergice si anafilactoide n care histamina are o participare consistent;

a)

In reactiile

anafilactice

grave

(soc

anafilactic,

angioedem,

bronhospasm) efectul AH1 este slab, fr valoare terapeutic. Este

iluzorie si totodat gresit ideea tratrii acestor boli numai prin AH1
deoarece ele nu blocheaz actiunea numerosilor mediatori eliberati n
cursul reactiilor alergice.
1) In socul anafilactic, n angioedem, AH1pot fi administrate i.v. ,
eventual, numai dup tratamentul cu adrenalin si glucocorticoizi;
In cazul reactiilor anafilactice si anafilactoide la AH1, se poate ncerca
prevenirea acestora prin administrarea anterioar a AH1. Unele preparate

30

contin n acelasi recipient antihistaminicul H1 si medicamentul cu risc

alergic (penicilina G cu clemizol sau cu clorfenamin);
2) In astmul bronsic, contributia terapeutic a AH1 rmne controversat.
Cu certitudine, nu sunt medicamente utile n criza de astm bronsic, iar n
tratamentul de fond, efectele sunt de cele mai multe ori nesemnificative.
Si n acest caz, AH1 sunt ineficiente fat de mediatorii inflamatiei
implicati n patogeneza astmului bronsic;
Uneori AH1 pot avea chiar efecte defavorabile n astmul bronsic:
- unele pot produce ele nsele bronhospasm(rar ns);
- reduc volumul,cresc vscozitatea si mpiedic eliminarea
secretiilor bronsice;
Eventualul beneficiu terapeutic se poate realiza prin:
- posibilul efect bronhodilatator;
- profilaxie fat de agentii bronhospastici (alergeni, substante
iritante);
Valoarea terapeutic este n schimb mult mai ridicat la AH1 cu efecte
de blocare a eliberrii histaminei mastocitare (ketotifen);
In aceste conditii, n astmul bronsic, AH1:
- nu se retrag la pacientii ce prezint concomitent rinit,
conjunctivit sau dermatoze alergice;
- nu sunt contraindicate, dac nu au produs reactii adverse
anterior, la pacientii respectivi.

31

b) In reactiile anafilactoide si n cele alergice de tip imediat, cu

component exudativ important,dar limitat ca teritoriu, (rinite si
conjunctivite alergice, dermatoze alergice, alergii alimentare) AH1 au o
valoare stabilit prin eficacitatea lor n general bun .
Efectul este simptomatic, paliativ prin reducerea moderat a intensittii
reactiilor alergice.
Rezultatele sunt mai bune n utilizare preventiv , anterior expunerii la
alergeni , sau la nceputul bolii (n polenoze) cnd ncrcarea cu alergeni
este mai redus.
Eficacitatea lor poate fi crescut prin asociere cu decongestante ale
mucoaselor si cu terapii de desensibilizare.
1) Conjunctivita alergic (sezonier), rspunde favorabil la AH1. Acestea
se administreaz oral sau chiar sub form de colir (antazolina si
levocabastina). Actioneaz asupra pruritului si lcrimrii.
2) Rinita alergic. Sunt influentate rinoreea, pruritul si strnutul.
Forma sezonier rspunde mai bine la AH1 ca si forma cronic.
Rinita vasomotorie si rinita comun (guturai) sunt mai putin influentate
de tratamentul cu aceste medicamente.
- prin efectul antimuscarinic, unele AH1 pot reduce temporar rinoreea,dar
nu afecteaz reactia vasomotorie.

32

3) In alergiile alimentare , AH1 se pot utiliza cu rezultate bune

4) Dermatoze alergice
Urticaria acut rspunde favorabil la AH1. Dintre simptome, pruritul
este semnificativ influentat; mai putin eritemul si edemul.
Urticaria

cronica este

incomparabil

mai

putin

controlat

prin

antihistaminicele H1, comparativ cu forma acut. Asocierea cu AH2 poate

creste eficacitatea.
Dintre formele de urticarie fizic, urticaria colinergic poate fi
influentat, iar n urticaria la rece, AH1 se pot utiliza profilactic.
Dermatita atopic
Efectul cel mai bun l au AH1 cu actiune sedativ important
(trimeprazina) ce se administreaz seara. Sedarea ar fi terapeutic chiar
mai important dect actiunea antipruriginoas.
Dermatita de contact . Sunt utile n primul rnd pentru efectul
antipruriginos.
In reactiile cutanate dup muscturi de insecte si n cele provocate de
unele plante (ieder), AH1 au efecte n general bune.

33

c) Reactiile alergice de tip III (boala serului) beneficiaz de

tratamentul cu AH1. Acestea au efect notabil asupra edemelor si
urticariei, dar influenteaz mai putin febra si artralgiile.
2.4.2. Efectele AH1pe S.N.C, extind considerabil arealul terapeutic al
acestor medicamente.
a) Pentru efectul lor deprimant, sedativ, se utilizeaz:
1) In asociere cu alte medicamente, frecvent ca automedicatie
pentru realizarea sedrii sau

chiar

pentru inducerea

somnului

(prometazina, difenhidramina, mepiramina).

2) In nevroze , ca si tranchilizante (hidroxizina).
3) In anesteziologie (mai ales fenotiazinele)
- pentru efectul lor sedativ:
- pre- si postoperator;
- uneori n cursul travaliului;
- adjuvante pentru analgezie.
4) Efectul sedativ contribuie, partial la diminuarea pruritului.
b) Pentru efectul antivomitiv, prezent la etanolamine (anticolinergic) si
fenotiazine (antidopaminergic si anticolinergic) se indic n:
1) Kinetoze (difenhidramin, dimenhidrinat);
2) Sindrom Menire;

34

3) Vrsturi de diverse etiologii (mai ales fenotiazinele).

c) Unele etanolamine, prin efectele lor antimuscarinice
(clorfenoxamina) au un rol minor n tratamentul bolii Parkinson sau a
fenomenelor parkinsoniene aprute dup neuroleptice.
2.4.3. Antihistaminicele H1 au un evident efect antipruriginos;
Apare dup administrare oral sau chiar local.
Se produce prin:
- efect antihistaminic, local;
- efect anestezic local;
- efect sedativ.
Pentru efectul antipruriginos, AH1 se administreaz sistemic, evitnduse totusi aplicarea local (cutanat, ocular);
Sunt indicate pentru acest efect n:
- bolile alergice mentionate anterior;
- dermatoze nealergice;
2.4.4. Rar, AH1 se utilizeaz ca antitusive.
Efectul antitusiv se realizeaz prin actiuni:
- antihistaminice H1;
- anticolinergice (M);
- anestezice locale;

35

- sedative.
Desi poate fi remarcabil , actiunea antitusiv are dezavantajul iritrii
cilor respiratorii, a ''uscciunii'' acestora si a blocrii eliminrii
secretiilor bronsice prin cresterea consistentei acestora.
2.5.

Conducerea tratamentului cu AH1

Desi relativ omogene prin activitatea lor de blocare a receptorilor H1,

AH1 (clasice )posed un remarcabil grad de diversitate a efectelor
farmacologice si un numr mare de preparate ce pot fi alese de medic si
acceptate de pacient.
Avnd la ndemn acest disponibil pentru selectie, cei mai multi
medici, familiarizati cu avantajele si dezavantejele fiecrui AH1, aleg
pentru diferitii lor pacienti, preparatul cel mai potrivit, n functie de
situatia clinic, de eficacitate si de efectele adverse.
Pentru efecte rapide se prefer clorfenamina.
Efecte de lung durat se obtin dup astemizol, terfenadin, cetirizin,
loratadin.
In afectiunile alergice, cele mai indicate sunt medicamentele cu
specificitate maxim pe receptorii H1 si cu efecte minime sau nule pe alti
receptori.
La pacientii tratati ambulator, ce execut activitti solicitante se prescriu

36

AH1 fr efecte deprimante pe sistemul nervos (antihistaminice ''de zi'' ,

din ''noua'' generatie).
Actiunea sedativ prezent la AH1 vechi (''de noapte'') este util n bolile
cu prurit intens (feroce), sau pentru inducerea somnului.
In kinetoze se prefer etanolaminele, piperazinele,fenotiazinele.
Pentru efectul antivomitiv se aleg fenotiazine si piperazine.
La copii si vrstnici se utilizeaz AH1 cunoscute pentru eficacitatea si
tolerabilitatea lor la aceste vrste.
Tratamentul cu AH1 poate avea o durat de zile, dar uneori de luni sau
chiar de ani.
- n aceast situatie se poate schimba un AH1 cu altul, din cauza:
- ineficientei;
- aparitiei unor efecte adverse semnificative;
- aparitiei tolerantei.
I.Precautii si contraindicatii
Sunt contraindicate:
- n hipersensibilitatea la medicamentul(ele) respectiv(e);
- n tratamentul ambulator la pacientii cu activitti ce implic
atentie si coordonare motorie important (conductori auto, dispeceri,...)
(AH1din ''vechea'' generatie);
- anterior efecturii testelor cutanate de hipersensibilitate.
Se impune prudent:

37

- n insuficentele, hepatic si renal, grave;

- la gravide;
- eventual

la

femei,

se

recomand

tratament

cu

anticonceptionale, pe perioada tratamentului cu AH1, pentru a evita

sarcina;
- la copii si vrstnici, dac nu exist o experient terapeutic
anterioar cu medicamentul respectiv;
- n epilepsie.
Nu sunt active:
- n socul anafilactic, angioedem si au actiune inconsistent n
astmul bronsic (practic contraindicate ca monoterapie n aceste boli);
Antihistaminicele reprezinta un grup de substante chimice care
blocheaza complet sau in parte actiunile histaminei. Histamina, (4
imidazoli)etilamine, amina de origine endogena, se gasesc predominant
in mastocite (celule ale tesutului conjunctiv) si provin din decarboxilarea
histaminei. Histamina serica este legata de globulina. Histamina legata
in sange si tesuturi este eliberata in inflamatii si reactii alergice.
Histamina actioneaza asupra a doua tipuri de receptori histaminergici
(H1 si H2). Corespunzator celor doua tipuri de receptori histaminergici
exista doua tipuri antihistamine H1 si H2.
Antihistaminele H1 se folosesc in tratamentul afectiunilor alergice,
iar antihistaminele H2 se folosesc in tratamentul ulcerului gastric.
Antihistaminicele din prima generatie au, in majoritate, efect sedativ,

38

pentru unele puternic. De asemenea, au proprietati anticolinergice

semnificative, in general, efectul lor este de durata relativ scurta.
Antihistaminicele din a doua generatie sunt lipsite de efect sedativ
deoarece nu trec prin bariera hematoencefalica. Nu au practic proprietati
anticolinergice. Unele provoaca si inhibarea degranularii mastocitelor,
respectiv impiedica eliberarea unor metaboliti proinflamatori. Efectul, de
regula durabil, permite administrarea intr-o singura doza/zi.

39

BIBLIOGRAFIE
1.

Cristea Victor Imunologie fundamental, Ed. Medical

2.
3.

Universitar Iuliu Hatieganu , Cluj, 1999;

Dobrescu Dumitru Memomed, Ed. Minean, Bucureti, 2010;
Radu J.R. H1 antihistaminicele sau blocantele receptorilor H1,

4.

Ed. Medicina Modern, Bucureti, 1995;

Stoenescu M. Antihistaminicele nesedative, Ed.Medicina

5.
6.

Modern, Bucureti, 1995;

Stroescu Valentin Farmacologie, Ed. All Medical, 2005;
Stroescu Valentin Bazele farmacologice ale practicii medicale,
Ed. Medical, Bucuresti, 2001.

40