UNIVERSITATEA ,, DUNAREA

DE

JOS GALATI

DEPARTAMENTUL DE FORMARE CONTINUA SI TRANSFER

TEHNOLOGIC

CONVERSIE CADRE DIDACTICE EDUCATIE FIZICA SI

SPORT

PORTOFOLIU - METODICA SI PRACTICA PREDARII VOLEIULUI IN SCOALA

Referat- Pasa de sus cu doua maini

-Pasa de jos cu doua maini
-Serviciul de jos din fata

PROFESOR INDRUMATOR - Lect. dr. Carmen

Preda
STUDENT Danciu Ionel Ginel

Referat
Cultura fizica

Teme dezbtute in referat

-Sistemul stiintelor despre cultura fizica.
- Cultura fizica-conceptii .
- Practicarea exerciiilor fizice .
-- Rolul culturii fizice .

Practicarea exerciiilor fizice a insotit omenirea de-a lungul ntregii sale

existente. Structurata ca fenomen social distinct, cu o determinare
calitativa proprie, aceasta forma specifica de aciune umana reprezint o
componenta necesara si permanenta a vieii sociale.
Exerciiul fizic este o realitate de esena sociala, este practicat de om
si se realizeaz in cadrul anumitor relaii sociale. Pentru a trece de la
empiric la stiintific, de la spontan la contient, trebuie sa urcam de la
conceperea izolata a exerciiului fizic la fenomenul social de practicare a
exerciiilor fizice.
Procesul de practicare a exerciiilor fizice comporta relaii variate,
interferene si determinri cu multiple fenomene sociale, in primul rnd
cu cultura, suprastructura, educaia si altele.
O problema deosebita se refera la locul pe care-l ocupa activitatea
desfasurata prin exerciiul fizic in ansamblul culturii, spre care din laturile
acesteia tindem sa o ncadram, spre cultura materiala sau cultura
spirituala? Practicarea exerciiilor fizice prezint in mod evident elemente
materiale, dar exerciiile fizice nu pot fi concepute fara cuceririle si
participarea sufletului uman in aceasta activitate. Este nendoielnic ca
sportivul, de pilda, nu depune numai un efort fizic, nu este un agregat, un
pachet de nervi si muchi. El se manifesta ca atare pe baza unui ideal,
participa cu ntreaga sa fiina spirituala, este biciuit de voina de a
nvinge, mistuit de emoia concursului si satisfcut de victorie. Si nu
numai el; spectacolul traieste aceeai drama, si uneori mult mai intens
dect in sala de spectacol, pentru ca pe teren este o drama reala si nu un
mimesis.

I. SISTEMUL STIINTELOR DESPRE CULTURA FIZICA

Practicarea exerciiilor fizice intr-o forma sau alta este o permanenta

sociala. La nceput, fenomenul a existat ca realitate in sine a luat natere
oarecum in mod spontan, a coexistat si a interactionat cu celelalte laturi
ale vieii sociale in limitele determinismului, fara sa constituie o
preocupare speciala pentru cugetare, fara sa devin obiect al acesteia.

Practicarea exerciiilor fizice in cadrul unui fenomen social determinat

apare ca o realitate deosebit de complexa. In esena si micarea sa, el
manifesta elemente, momente, particulalitati biologice si sociale,
fiziologice si psihice, practic-obiective si spiritual - teoretice, se
realizeaz in forme variate, ncepnd de la educaia copilului mic si
terminnd cu exerciiile fizice practicate de adult, sau de la cultura fizica
medicala pana la antrenamentul sportiv etc. Data fiind aceasta situaie,
fenomenul de practicare a exerciiilor fizice nu este obiectul unei singure
stiinte.
Sistemul stiintelor privitoare la educaia fizica si sport se ntinde pe o
gama destul de larga la o extrema, cercetarea se realizeaz din planul
stiintei mecanice, pentru ca la polul opus sa ptrund in perimetrul
generalizrilor largi de ordin filozofic.
Sistemul stiintelor cu privire la educaia fizica si sport are in centrul
preocuprilor sale omul, att ca obiect de studiu, cat si ca scop.
Privit ca obiect al cercetrii stiintifice, omul prezint o tripla
ipostaza biologica, psihologica si sociala.
Domeniul sistemului de stiinte care exploreaz educaia fizica si
sportul nu are in vedere omul in general, omul privit in mod abstract.
Stiintele respective sunt orientate ctre practicantul exerciiilor fizice,
urmresc procesele biomecanice, biofizice sau biochimice structurate ca
efort specific, si anume ca exerciiu fizic.
Prin locul ocupat in cadrul sistemului de stiinte orientate spre educaie
fizica si sport, biomecanica, biofizica si biochimia raportate la practicarea
exerciiilor fizice ar putea constitui un prim nivel al acestui edificiu si, ca
atare, le-am putea denumi stiinte prebiologice sau infrabiologice.
Cel de- al doilea nivel al sistemului este cel al stiintelor biologice
propriu-zise, care, ntruct se refera la om, le vom numi si stiinte
antropologice. Vom face distincie intre stiintele antropologice generale
anatomia, fiziologia, disciplinele medicale si altele si ramurile
specializate pentru studierea organismului uman in condiiile efortului
manifestat sub forma exerciiului fizic.
Omul nu este numai fiina, un organism, care poate fi cercetat exclusiv
ca o realitate biologica, ci o fiina cugettoare, volitiva, frmntata de
afecte si emoii.
Esena sa este biologica, dar si psihica. Elevul care executa un exerciiu
fizic, sportivul care se antreneaz in vederea insusirii unui procedeu etc.
nu sunt un pachet de muchi si nervi, ci subieci activi care urmresc
anumite scopuri, tremura pentru realizarea unei execuii cat mai
apropiate de perfeciune, se bucura de rezultate. Manifestrile lor in
planul miscarii nu sunt de domeniul dresajului, ci sunt insotite in
permanenta de o gama ntreaga de procese psihice.
4

In consecina, micarea fizica nu poate fi elucidata in profunzime daca

este analizata numai prin prisma stiintelor trecute in revista. Acestea,
procednd analitic, o sectioneaza in direcii variate pentru a-I evidenia
numai unele din particulalitatile caracterizante. Ele fac abstracie de
elementul ideal, de latura psihologica, subiectiva, prin care micarea
fizica se realizeaz ca activitate specific umana.
Substratul biologic, precum si latura psihologica specifice omului sunt
posibile numai in baza socialului. De aceea, nainte de toate, omul este o
fiina sociala. Activitatea specifica pe care o desfasoara este ncadrata si
ea in tesatuta ansamblului social, este structurata ca atare si l determina
pe individ sa reacioneze ca fiina sociala.
Edificiul stiintelor care studiaz educaia fizica nu se va ncheia, el
trebuie inaltat prin ansamblul stiintelor sociale.
Nivelul stiintelor sociale integrate sistemului de stiinte care studiaz
educaia fizica si sportul nu este deloc omogen; stiintele sunt directionate
variat. Stiinta este prin excelenta modalitatea prin care omul se raporteaz
teoretic la lumea reala. Dar orice stiinta are in ultima instana o finalitate
paraxiologica. In consecina, nivelul disciplinelor sociale integrate
sistemului care studiaz cultura fizica se va dispersa pe o arie la
extremele creia ne gsim in domeniul abordrii teoretice si al atitudinii
practice. Daca disciplinele metodice se situeaz in imediata vecintate a
practicii, servind-o in mod nemijlocit, pedagogia, teoria educaiei fizice
etc. sunt cu predilecie de ordin teoretic.
Att unele, cat si altele vor interactiona in mod difereniat, cu arsenalul
de cunostinte specifice celorlalte niveluri ale sistemului.
Educatia fizica poate fi studiata ca un proces social particular, menire
ce revine sectorului de stiinte sociale trecute in revista mai sus, iar pe de
alta parte, ca realitate sociala integrata in ansamblul vietii sociale, sarcina
care revine sociologiei culturii fizice. Educatul si educatorul, de pilda,
interactioneaza pe dimensiunile educatiei fizice si au statuturi si roluri
corespunzatoare acestor dimensiuni. Dar educatia fizica nu este un proces
artificial, o realitate autonoma fata de ansamblul social determinat,ci este
implantata, integrata si legata prin mii de fire de acest ansamblu. In
consecina, educatorul si educatul interactioneaza ca membri ai unor
colectivitati si comunitati umane, reproduc in raporturile lor concrete
legitatile si particulalitatile acestor grupuri. Aceleai situaii prezint si
sportul de performanta.
Care este valoare exerciiului fizic sau, daca el reprezint o valoare, ce
importanta are fenomenul practicrii exerciiilor fizice pentru fiina
umana in structura destinului acestuia spre ce ideal trebuie dirijata o
asemenea activitate si alte asemenea probleme reprezint ntrebri care
depasesc interesul stiintific propriu-zis, impunnd abordarea filozofica.

Sistemul stiintelor trebuie sa includ, aadar, in structura sa, cercetarea si

meditaia filozofica.
Practicarea exerciiilor fizice in etapa contemporana este insotita
dirijata si optimizata in permanenta de cercetarea stiintifica. Dar paralel
cu aparatul conceptual stiintific continua sa fiinteze un intreg cortegiu de
idei de domeniul constiintei comune. Exerciiul fizic, indiferent de forma
pe care o mbrac, nu ramane numai in atenia specialistului, a
cercettorului. A devenit deja un loc comun ,de pilda, afirmaia ca
toata lumea se pricepe la fotbal .

II. Cultura fizica-conceptii

Abordarea stiintifica a procesului de practicare a exerciiilor fizice

implica in mod necesar constituirea treptata si sistematica a
limbajului stiintific.
Construirea limbajului stiintific nu are loc independent si in opoziie cu
limba naturala ci pornete de la aceasta si se bazeaz pe ea. Sesiznd
contradicia dintre valoarea unitatilor lingvistice folosite in limba
comuna si cerinele pa care le incuba limbajul stiintific, specialitii
au procedat la abordarea sistematica a termenilor cu care se opereaz
in sistemul stiintelor privitoare la fenomenul social al exerciiilor
fizice, in vederea elaborrii limbajului stiintific.
La un prim contact cu fenomenul de practicare a exerciiilor fizice
uimete nespus de mult varietatea activitatilor care s-ar ncadra in
acelai proces social. Ce poate fi mai contradictoriu dect
practicarea exerciiilor fizice de ctre un deficient fizic in cadrul
culturii fizice medicale si practicarea exerciiilor fizice de ctre
performeri in activitatea sportiv - competiionala ?
Diversitatea calitativa a elementelor reunite in acelai fenomen social a
creat in limba comuna o serie de noiuni care se ntretaie, se suprapun

sau se exclud reciproc. Noiunile de educaie fizica, activitati fizice,

sporturi, activitati in cadrul naturii, gimnastica acoper realitati diverse.
Totui in limba de toate zilele nu se face o distincie evidenta intre ele.
Situaia se repeta oarecum si in cazul lucrrilor lexicale. Astfel in
Dicionarul limbii romane literare contemporane editat intre 1955 si
1957, educaia fizica , gimnastica si sportul sunt definite cam in
acelai mod. Cultura fizica este menionata numai ca expresie, ea nu
are deci, valoare de noiune, nu este o categorie de sine stttoare.
Dicionarul limbii romane moderne mentioneaza numai educaia
fizica, iar gimnastica si sportul sunt privite oarecum ca sinonime.
Cultura fizica nu este altceva dect rezultatul activitatilor sportive si
gimnasticii asupra corpului omenesc, precum si stiinta despre dezvoltarea
armonioasa a fizicului uman.
Dicionarul enciclopedic roman aprut in anii 1962-1966, trateaz
problemele mai nuanat. educaia fizica este privita ca proces
pedagogic, lucru care nu se afirma in cazul celorlalte concepte corelative.
Cultura fizica are drept scop dezvoltarea armonioasa a aptitudinilor
fizice si spirituale ale oamenilor.
In schimb, in Dicionarul de pedagogie contemporana lipsete
cultura fizica, iar la termenul educaie fizica suntem trimii la sport
si educaie unde luam cunostinta despre raporturile care se gsesc intre
exerciiile fizice si educaie, si nu ce este sportul sau educaia fizica.
Specialitii din tara noastr in domeniul teoriei practicrii exerciiilor
fizice au acordat un inteles timpuriu problemelor de terminologie, a cror
soluionare are valoare att pentru teorie, cat si pentru practica.
Comisia romana si-a ncheiat o prima faza de lucru prin elaborare
volumului Terminologia educaiei fizice si sportului. Lucrarea
reprezint un prim pas pe direcia constituirii limbajului stiintific al
sistemului de discipline care studiaz fenomenul de practicare a
exerciiilor fizice. Cartea este un studiu stiintific, ntruct autorii nu s-au
mulumit sa alctuiasc o lista alfabetica de termeni, pe care sa-I
defineasc relativ autonom unii fata de alii, ci au ncercat o grupare
logica, analiza lor prin prisma corelaiilor, a coordonrilor si
subordonrilor.

III. Practicarea exerciiilor fizice

Nucleul fenomenului de care ne ocupam este exerciiul fizic, conceput

aici in totalitatea formelor sale de existenta. El se manifesta in toate
planurile in cultura fizica medicala, gimnastica de producie, educaia
fizica desfasurata in cadrul instituiei colare, pregtirea militar,
antrenamentul sportiv, competiie, activitate recreativa etc.
El reprezint intr un anumit sens elementul de legtura, de sudura a
componentelor eterogene ce fac parte din acelai fenomen social.
Prezent inca de la originea fenomenului social, exerciiul fizic se
generalizeaz, se raspandeste in arii variate de manifestare.
Fenomenul de practicare a exerciiilor fizice nu este un dat, ci un
proces social, o realitate concreta in devenire, care se constituie treptat in
fiecare formaiune social economica. El apare, cu multitudinea laturilor
si a elementelor componente, ca un produs al societatii de-a lungul
ntregii sale existente.
In micarea sa istorica, fenomenul a cunoscut prefaceri continue,
restructurri profunde, imbogatindu-se cu fiecare noua etapa.

Exerciiul fizic nu creeaz o realitate din nou, ci actioneaza asupra unei

realitati existente structura biologica specific umana, care este rezultatul
unui ntreg proces de evoluie, determinat de condiiile naturale si sociale.
Transformrile pe care le-a suferit corpul omenesc in devenirea sa nu
au avut rolul, in primul rnd, ca omul sa fie mai bine adaptat condiiilor
de mediu, ci de a rspunde mai adecvat cerinelor procesului de munca,
vieii sociale in general. Poziia verticala, restructurarea membrelor si in
special a celor anterioare, conformaia coloanei vertebrale, evoluia
aparatului fonator si ndeosebi dezvoltarea sistemului nervos sunt rodul
condiiilor sociale si, in primul rand, al muncii. Munca scrie Engels
este prima condiie de baza a vieii omeneti in genere, si anume in
asemenea msura nct, intru-un sens, trebuie sa spunem ca ea l-a creat
chiar pe om insusi.

Organismul omului in ansamblul sau apare, in ultima instana, ca un

rezultat al muncii si o condiie a sa. Mana scrie Engels - nu este
numai organul muncii, ea este totodat si produsul ei.

Nscuta in condiii determinate, educaia fizica reprezint o noua

realitate sociala. Ea exista alturi de cealalt realitate producia
materiala.
Dezvoltarea fizica a individului uman apare cercettorului ca rezultat
in principal a doua forme de activitatemunca si educaia fizica. ntruct
cele doua activitati coincid parial in privina efectului , unii autori au
procedat la tergerea oricrei granie intre munca productiva si aciunea
educativa. La nceput, inca nainte de construirea comunei primitive
gentilice se afirma in manualul aprut sub redacia lui A.D.Novikov si
L.P.Matveev educaia fizica se realiza nemijlocit chiar in procesul
muncii.
Este incontestabil ca intre munca si educaia fizica exista o tesatura
ntreaga de relaii educaia fizica isi are originea in procesul de
producie si se desfasoara in vederea sporirii eficientei lui, si una si alta
sunt activitati fizice, att una cat si cealalt contribuie la dezvoltarea
componentei biologice a fiinei umane.

Analiza situaiei economico- sociale a comunitatilor primitive

indreptateste orientarea cercetarii in primul rnd spre practicarea
exerciiului fizic ca modalitate a educaiei fizice. In aceasta ipostaza, el
apare ca o necesitate cu efecte profunde si variate pentru fiina umana.
Comunitatile studiate de etnografi etaleaz in fata cercettorului o
gama nesfarsita de jocuri, dansuri, ntreceri etc., care nu sunt practicate in
vederea pregtirii pentru munca sau pentru rzboaie si deci nu fac parte
din domeniul educaiei fizice.
Practicarea exerciiilor fizice sub formele amintite nu reprezint o
necesitate stringenta ca in cazul educaiei fizice. Existenta lor nu
constituie un inel necesar in sistemul produciei materiale care ocupa
aproape ntreaga sfera de activitate a comunitatilor primitive. Ele apar

pentru primitivi ca un lux pe care si-l permite in anumite momente, cnd

se simte eliberat de procesul de producie.

Multe din exerciiile fizice ntlnite la popoarele primitive sunt

executate in cadrul ritualurilor mistico religioase, altele constituie
elemente integrate in reprezentrile dramatice, fapt care dovedete
varietatea formelor pe care le mbrac practicare lor, iar pe de alta parte,
intervenia altor viei sociale, de data aceasta de domeniul constiintei
sociale, in evoluia fenomenului.

Nscute in locuri izolate si in forme diverse, exerciiile fizice au

migrat de la o comunitate umana la alta, si-au incrucisat traiectoriile, s-au
nfruntat, excluzndu-se unele pe altele sau contopindu-se in forme noi.
Astfel, din efortul milenar al omenirii primitive s-a ridicat edificiul de
practicare a exerciiilor fizice care va insoti istoria in tot decursul ei.
Exerciiile fizice de tip formativ au in vedere numai oamenii liberi,
dar , de fapt, ele sunt accesibile numai exploratorilor, stpnilor de sclavi.
Nscute in snul produciei si create de omul muncii in societatea libera
de exploatare, ele isi continua existenta intr-o forma in care sunt puse in
serviciul nemuncitorilor.
Educaia fizica de tip sclavagist cunoate o serie de elemente si
particulalitati noi, care nu numai ca o diferentiaza de treapta anterioara,
dar, totodat, evidentiaza superioritatea ei fata de aceasta.
Educaia fizica de tip sclavagist se desfasoara in instituii mai mult sau
mai puin evoluate, precum colile egiptene, chinezeti, palestrele greceti
etc.
Educaia tinerilor din familiile bogate se desfasura sub ndrumarea
unor sclavi.
Institutionalizarea fenomenului educativ in special trecerea lui in
preocuprile statului determina specializarea unor membri ai societatii,
liberi de data aceasta, ca de pilda, pedotribii si gimnatii la greci.
Educaia fizica de tip sclavagist va moteni o ntreaga gama de exercitii
fizice creare in snul etapei precedente.

10

Un element nou pe linia progresiva a fenomenului educativ, legat de

mprejurrile amintite, consta in ncercarea reuita, intr-o anumita
privina, de a organiza exerciiile fizice in cadrul unui sistem.
Gsindu-ne in plina trecere spre constiinta teoretica, asistam la
procesul de sistematizare a ideilor privitoare la educaia fizica, la apariia
unor concepii nchegate, care sa calauzeasca practica educativa. Forma
cea mai avansata este ilustrata de Grecia, unde educaia fizica este
subordonata ideii despre dezvoltarea armonioasa a fiinei umane (Kalo
Kagathis ).
Societatea sclavagista dezvolta intr-o msura foarte larga educaia
fizica de tip militar.
Devenit fenomen social permanent, iar pentru unele popoare
caracteristic, rzboiul face din pregtirea fizica o necesitate sociala.
O alta forma pe care o mbrac exerciiul fizic are in vedere ngrijirea
si recuperarea sanatatii. Trgndu-si originile din practicile empirice ale
popoarelor primitive, gimnastica terapeutica se desprinde ca o latura
distincta de celelalte forme ale educaiei fizice.

Castigandu-si o autonomie tot mai mare fata de producie, exerciiile

fizice desfasurate in scop recreativ se diversifica, mbrac forme noi.
Procesul de dezvoltare insa nu este posibil fara contribuia muncii, el este
numai relativ independent fata de aceasta. Numai o anumita abundenta
de bunuri asigura libertatea practicrii exerciiilor recreative sau
distractive.

Condiiile economico sociale instaurate de sclavagism au stimulat

evoluia practicrii exerciiilor fizice pe un drum care a dus la apariia
unei realitati sociale noi agonistica.
Apariia activitatilor competiionale este marcata de transformarea
ntrecerilor ocazionale in manifestri cu o anumita periodicitate, care
presupune reguli speciale si implica ierarhizarea valorilor.
Pentru desfasurarea acestor activitati se impune necesitatea unei
pregtiri speciale antrenamentul. Cel care participa la competiie nu este
un ins oarecare, el primete o determinare sociala noua este concurent.
11

Pentru el se creeaz o noiune, cea de atlet, spre a-l desemna si delimita

de ceilali oameni care practica exerciiile fizice intr-o forma sau alta.
Originea cuvntului se gaseste in athlos, care nseamn munca, lupta.
Evident atletul nu muncete in producie si nici nu lupta in rzboi.
Activitatea lui este deosebita de a oamenilor muncii sau a rzboinicilor.
Dar aceasta activitate nu poate fi confundata nici cu cea desfasurata in
cadrul educaiei fizice, care are in vedere pregtirea pentru munca prin
dezvoltarea armonioasa a corpului, si nici cu energia cheltuita din pura
gratuitate, in scop recreativ sau ca divertisment. Ea este totusi o munca, o
pregtire intensa, iar succesul activitatii nu poate fi asigurat dect printr-o
lupta ncordata.
Evoluia activitatilor competiionale a determinat intr-o msura tot mai
mare specializarea unui grup de oameni care sa conduc procesul de
pregtire a atleilor antrenorii.
O alta particulalitate se refera la faptul ca exerciiul fizic se manifesta
ca expresie a unei colectivitati umane. El nu este practicat ca act in
sine, nu este o activitate care intereseaz exclusiv pe practicant si care se
reduce la tririle acestuia, ci o modalitate specifica prin care o anumita
comunitate ncearc sa se afirme prin reprezentanii si in raport cu alte
comunitati.
Legat de aceasta particulalitate asistam la crearea unui public care
participa cu regulalitate la desfasurarea ntrecerilor, care aspira odat cu
atletul care il reprezint, traieste beatitudinea victoriei campionilor si
ncearc amrciunea cu cei invinsi. Activitatea competiionala capata o
mare amploare, marcata in special de irul luminos al Olimpiadelor, care
au atins culmi mai nalte dect cele ale Olimpului, pe care si-ar fi avut
salasul zeii.
Ecourile au ajuns pana in zilele noastre si au prins viata intr-una din
cele mai mari srbtori ale fenomenului Olimpiadele moderne.
Dup o perioada glorioasa, spiritul olimpic se stinge treptat, pentru a
face loc altor interese si mobiluri. Se inradacineaza si se generalizeaz tot
mai mult microbul profesionalismului, care va mcina dinuntru
fenomenul competiional. Atletul nu mai este glorificat ca nvingtor, ca
erou, ci devine un mijloc pentru satisfacerea gusturilor nu rareori
pervertite ale publicului. Tocmai de aceea se recurge tot mai mult la
sclavi exclui pana acum de la practicarea exerciiilor fizice care sunt
pui sa se produc in fata unui public ce se descompune. Activitatea
competiionala se rostogolete, in degenerarea ei, de pe culmile atinse de
Olimpiade in arenele din circurile si amfiteatrele romane.
Ajuns in etapa sclavagista a dezvoltrii sociale, fenomenul de
practicare a exerciiilor fizice isi menine in linii mari evoluia in ceea ce
privete diferenierile interne. De acum nainte exerciiile fizice se vor

12

structura in cele trei sectoare existente educaia fizica, exerciiile fizice

cu scop recreativ distractiv si activitatea competiionala.
Educaia fizica de tip feudal se restructureaz in funcie de noile
comandamente sociale. ntemeiata pe terenul relaiilor economice
specifice noii ornduiri, ea este orientata spre reprezentanii clasei
feudale, trebuind sa contribuie la formarea unui adevrat senior care isi
desfasoara viata intr-un cerc nchis si a crui activitate se subordoneaz
unui anumit ritual, ncepnd cu bunele maniere fata de femeie si
terminnd cu partidele de vanatoare. Dar accentul principal va cdea pe
pregtirea de rzboi.
Cu timpul, in fazele urmtoare ale dezvoltrii feudalismului,
necesitatea pregtirii fizice apare si pentru celelalte clase si grupuri
sociale clerici, oraseni, tarani. In conformitate cu noile imperative
sociale, educaia fizica se va extinde, cuprinznd si aceste grupuri.
A fost nevoie sa treac o perioada ndelungata pana cnd gndirea
naintata, si anume in timpul Renaterii, a formulat ideea potrivit creia
educaia fizica trebuie sa serveasc in primul rnd fiina umana.
Umanitii au privit educaia fizica in general ca un mijloc necesar in
complexul de masuri care sa duca la formarea omului complet.
Apariia si dezvoltarea relaiilor economice specifice capitalismului au
determinat restructurri in natura interna a fenomenului educativ si
implicit a educaiei fizice.
Exerciiile fizice practicate in scop recreativ iau o mare dezvoltare in
ornduirile ce au urmat sclavagismului. Generalizarea lor merge pana la
cuprinderea tuturor paturilor sociale. In funcie, in primul rnd, de
condiiile social economice ale claselor si de raporturile existente intre
ele, dar si de particularitatile popoarelor, ale asezarilor umane si chiar
geografice, jocurile extraeducationale se prezint intr-o gama foarte
variata, se diferentiaza de la un grup social la altul, se modifica si
evolueaz prin trecerea lor de la o ptura sociala la alta. Indiferent de
forma concreta pe care o mbrac, daca presupune ntrecere sau nu, daca
se realizeaz in grupuri mari sau mici ,ele se desfasoara pentru plcerea
dezinteresata a participanilor.
Cu toata opoziia bisericii fata de jocuri, acestea vor cunoate o mare
dezvoltare, ca urmare a condiiilor social-economice pe care le
instaureaz feudalismul comparativ cu sclavagismul.
Capitalismul, ultima societate bazata pe exploatare , se caracterizeaz
printr-o dezvoltare puternica a forelor de producie. Productivitatea
muncii atinge indici din ce in ce mai mari, fapt care determina schimbri
in raportul dintre timpul de munca si timpul liber.
In condiiile societatii burgheze extinderea activitatilor recreative este
rodul luptei duse de masele muncitoare si al iniiativei lor organizatorice,
in ornduirea care urmeaz, in socialism, progresul acesta cade direct,
13

dei pentru nceput nu in ntregime, in grija societatii. O serie de instituii

de stat, obstesti sau mixte au in atribuiile lor coordonarea procesului de
desfasurare a exerciiilor fizice in scop recreativ.
In etapa urmtoarea a istoriei, ntrecerile sportive vor lua o mare
dezvoltare, manifestata in organizare, aria de cuprindere, ridicarea
performantelor.

IV. Rolul culturii fizice

Cultura fizica reprezint o componenta a organismului social, un

fenomen fara de care societatea nu poate fi conceputa. Mase tot mai
largi de oameni sunt atrase in sfera sa de aciune. Ea intervine tot
mai activ, in forme variate, in viata oamenilor.
Definind fiina umana, Marx arata ca esena umana nu este o
abstracie inerenta individului izolat. In realitatea ei, ea este ansamblul
relaiilor sociale."
In tesatura constituita de ansamblul proceselor sociale in care isi
desfasoara existenta omul, cultura fizica parte componenta a
ansamblului se gaseste in relaie directa cu latura biologica a
individualitatii umane. Stratul biologic al speciei este un produs istoric,
determinat de condiiile concrete de existenta sociala. Exerciiul fizic nu
creeaz din nou, ci actioneaza asupra unei realitati existente; el creeaz
prin adugare, realitatea supusa aciunii lui se reetajeaza.
Relatiile dintre fenomenul de practicare a exerciiilor fizice si
componenta biologica a omului sunt deosebit de complexe. Realitatea
nemijlocita prin care fiinteaza aceste relaii, exerciiul fizic, mbrac cele
mai variate forme. El poate fi practicat in cele mai diverse modalitati.
Poate fi structurat ca mijloc pentru dezvoltarea personalitatii sau in
vederea recastigarii sanatatii, poate fi realizat din pura gratuitate sau
pentru obinerea performantei, pentru pregtirea militar sau pentru
cucerirea spaiului extraterestru pregtirea astronauilor.

14

Cultura fizica medicala se orienteaz ctre cazurile care se abat de la

manifestarea si dezvoltarea normala a organismului. In consecina, spre
deosebire de celelalte forme la care prevaleaz elementul constructiv
ntrirea sanatatii pe baza creia se brodeaz valorile specifice cultura
fizica medicala trebuie sa reconstruiasc, contribuind la recastigarea
sanatatii. Ea uzeaz de arsenalul de exerciii fizice speciale pentru a
reduce organismul pe cat posibil in stare normala. Scopul aciunii de data
aceasta nu este, in principal, de prevenire, ci terapeutic. Cultura fizica
medicala urmareste restabilirea potentelor organismului prin corectarea
deficientelor, insanatosirea organelor si sistemelor bolnave, pentru ca, pe
aceasta baza, sa se treac la celelalte forme, care sa asigure sarcina
dezvoltrii fizice. Dar cultura fizica medicala nu se rezuma numai la
mijloace terapeutice. Sfera sa de activitate este mai larga; intr-un anumit
sens, cultura fizica medicala are in vedere si prevenirea, prentmpinarea
agravrii unor stari de fapt existente, limitnd procesul de accentuare a
deficientelor. Ea are sarcina de a veghea la dezvoltarea normala a
organismului in perioade cnd acesta se gaseste in condiii speciale, cum
sunt graviditatea, batranetea, practicarea unor profesiuni cu efecte
esentialmente negative pentru organism si de a interveni activ si raional.
Cultura fizica de masa cunoate o varietate nesfarsita de forme si
mijloace de realizare. Este, am putea spune, compartimentul cel mai
diversificat al fenomenului, foarte eterogen in ceea ce privete elementele
sale si centrifug prin influenta realizata. Ea are menire de a-I atrage pe
oamenii muncii la manifestrile cultural sportive, de a-I antrena in
practicarea sporturilor, a concursurilor de masa si a altor forme de
exerciii fizice. Ea participa ca element component in structurarea
timpului liber. Totodat, cultura fizica de masa constituie o modalitate
specifica prin care se tinde spre atingerea miestriei sportive. Atrgnd
mase tot mai largi in jurul sau, ea este pentru sportul de performanta ceea
ce este activitatea de amatori pentru cultura artistica, am spune, grafiata
cu majuscule sportul de masa formeaz baza singura a sportului de
performanta .
Cultura fizica de masa indeplineste cerina dezvoltarii calitatilor fizice
sau a castigarii de noi deprinderi motrice. Chiar mai mult dei orientata
nspre componenta biologica a individualitatii, aciunea exercitata de
formele exerciiului fizic are rezonanta in sferele de influenta ce cad in
seama altor fenomene sociale. Diapazonul efectelor nu se reduce numai la
reacia organismului; el cuprinde in egala msura si viata spirituala a
individului. Practicarea exerciiilor fizice face sa vibreze coarde ce in de
domeniul artei sau moralei, implica participarea stiintei.
Formele particulare ale fenomenului rspund unor cerine speciale, fapt
pentru care sarcinile lor sunt difereniate. Tinand seama de limitele
istorice si neuitand aciunea negativa a procesului de nstrinare care
15

cuprinde intr-o anumita msura si cultura fizica, putem spune ca

domeniile sale nconjoar fiina umana, ocrotind-o si sprijinind-o
asemenea zidurilor, bastioanelor si contraforturilor unei fortarete. Si dup
cum construcia acestora, organizarea lor, poziia, forma, orientarea sunt
diferite, potrivit naturii cerinelor, tot aa fronturile culturii fizice sunt
deosebite ele sunt structurate in funcie de ceea ce trebuie sa apere si
mai ales de ceea ce trebuie sa cucereasc. Fiina care se gaseste la
adpostul lor este omul, dar nu omul in general, ci copilul sau adultul,
omul muncii sau omul in timpul sau liber, sportivul sau deficientul fizic,
militarul sau cosmonautul.
Funcia specifica si fundamentala a culturii fizice consta in elaborarea
unui ansamblu de mijloace si condiii care, puse in aciune, determina
optimizarea procesului de dezvoltare a fizicului uman. Ca fenomen
cultural, ea interactioneaza cu fiina umana prin planul componentei
biologice a acesteia, pe care, valorificnd-o in modalitati variate, o
perfectioneaza continuu.
In devenirea lui istorica si individuala, organismul uman se
supraetajeaz succesiv si simultan prin aciunea concurenta a mai multor
planuri biologic, social in ansamblu si al culturii fizice.
Sportul de performanta nu vizeaz in primul rnd dezvoltarea
componentei biologice, ci victoria. Funcia este oarecum mascata de
scopul imediat victoria, performanta. Ea se realizeaz insa inevitabil.
Dezvoltarea fizica a sportivului este baza si condiia statutului si rolului
sau de sportiv.
Aciunea culturii fizice nu se rezuma numai la dezvoltare fizicului
uman. Educaia fizica, antrenamentul sportiv si activitatea competiionala,
exerciiile practicate in scop recreativ nu sunt numai mijloace puse
exclusiv in slujba fizicului, a componentei biologice. Amatorul de turism,
sportivul consacrat sau elevul care asteapta cu nerbdare ora de educaie
fizica nu ar pune atta suflet in aceste activitati daca ele ar fi subordonate
numai funciei privind dezvoltarea fizicului.
Prin natura originii si a existentei sale, cultura fizica satisface o funcie
mult mai profunda, mult mai generala, care actioneaza in permanenta si
pentru majoritatea omenirii ea contribuie la formarea gustului specific
pentru micare, pentru exerciiul fizic, indiferent de modalitatile concrete
pe care le mbrac acesta. Pe de o parte are loc formarea gustului pentru
practicarea exerciiilor fizice, iar pe de alta, formarea gustului pentru a
participa ca spectator la desfasurarea activitatilor sportive si, in primul
rnd, la competiiile de nalta miestrie sportiva. Pentru a contura si mai
bine aceasta funcie, trebuie sa precizam ca, educnd, formnd gustul
pentru micare, cultura fizica satisface acest gust, rspunde cerinei
spirituale formate de insasi aceasta activitate. Tocmai acest fapt explica

16

atractivitatea, natura reconfortanta a elementelor sale, fie ca sunt

practicate sau privite.
Practicarea jocurilor, a ntrecerilor a dus la descoperirea laturilor
estetice, morale ale acestora, a reliefat placera resimita in timpul
realizrii lor, a format spiritul uman capabil sa sesizeze miestria
miscarii, perfeciunea lui.
Ceea ce spune Marx, referind-se la arta, are valoare si pentru actul de
cultura fizica. Omul scrie el se afirma in lumea obiectuala nu numai
prin gndire, ci si cu toate simurile sale. Si, continund, precizeaz
Abia prin bogatia obiectual desfasurata a fiinei umane se formeaz sau in
parte se si creeaz pentru prima oara bogatia simurilor umane subiective
o ureche muzicala, un ochi care pricepe frumuseea formei , pe scurt,
simuri capabile de desftri omeneti si care se afirma ca forte eseniale
umane.
Ca fenomen social integrat in sistemul vieii sociale si in care fiina
umana isi desfasoara o parte a existentei si esenei sale, cultura fizica
implineste si o funcie comuna, pe care o ntlnim si la alte fenomene
integrarea sociala a individului.
Funcia specifica fundamentala a culturii fizice consta, cum am aratat,
in optimizarea dezvoltrii biologice a fiinei umane. Procesul complex de
interaciune dintre formele concrete ale practicrii exerciiilor fizice si
individualitatea umana in planul existentei acesteia ca specie biologica se
structureaz ca realitate sociala si are, in ultima instana, efecte cu
implicaii sociale in privina componentei biologice sau nemijlocit sociale
in raport cu celelalte laturi ale personalitatii umane.
Procesul integrrii, realizat prin practicarea exerciiilor fizice, se
manifesta bivalent. Pe de o parte, individul este antrenat pe linia
existentei sale ca o specie biologica in sfera de aciune a unei realitati
sociale cultura fizica si prin aceasta, respectiv pe de alta parte, are loc
integrarea stratului biologic al fiinei umane in circuitul de ansamblu al
vieii sociale, valorificarea lui in planul social, deci ridicarea sa la un
nivel superior.
Integrarea realizata prin dezvoltarea fizicului are implicaii multiple si
pentru latura intelectuala, pentru desfasurarea individualitatii ca fiina
spirituala. Cercetrile de psihologie, in special cele efectuate de H.
Walon, au demonstrat ca constiinta eului este legata de dezvoltarea
corpului, ca realitatea concreta a acestuia constituie prima temelie a
personalitatii. Practicnd exerciiul fizic, individul se proiecteaz in
acesta si are putina de a se evalua in permanenta mai mult sau mai puin
corect. Ilustrativ in aceasta privina este faptul tiut ca infirmii fizici au
numeroase complexe, carene ce in de domeniul componentei psihice.
Analiza locului exerciiului fizic in procesul de integrare nu poate
avansa dect pe poziia evidenierii aciunilor sale pozitive in acest
17

proces. Din unele cercetri efectuate rezulta ca aproape fiecare al

doilea copil intra in coala cu tulburri cronice. Creterea tulburrilor
nregistrate pe o perioada de 4 ani era de cca 10% in landul Nordheim
Westfalen, care este foarte industrializat Procentul de tulburari de boli
cronice la tineretul ncadrat in procesul de producie este de cca 50% .
In acest context, medicina, economia, politica, pedagogia, sociologia
etc. insista cu tot mai multa consecventa pentru practicarea exerciiilor
fizice ca mijloc profilactic, eficient, educativ, evident in ultima instana ca
mijloc de integrare, ca modalitate specifica a societatii de a lupta
mpotriva efectelor provocate de ea. Privita din acest punct de vedere,
funcia de integrare releva valoarea compensatorie a exerciiului fizic in
raport cu viata moderna. Desfasurarea exerciiilor fizice reprezint un
efort prin care ne opunem aciunii dezintegratoare exercitata de domenii
si activitati sociale distincte, o reacie fata de uzura nervoasa, de oboseala
psihica si fizica provocata de societatea contemporana si se constituie
intr-un sistem social determinat, ca o modalitate de reintegrare a
individului in circuitul social.
Practicarea exerciiilor fizice de ctre individ exprima, pe lng o serie
ntreaga de valene cu rol integrativ , si o forma specifica prin care acesta
are posibilitatea directa si empirica sa-si autoverifice potentele bio- fizice,
sa procedeze , cu alte cuvinte, la ncercarea forelor proprii, oarecum
experimental, nainte si in afara organismului social din care face parte
sau in care urmeaz sa se integreze. In forme superioare de organizare a
exerciiilor fizice, prin fixarea unor scri de valori evidente, comparaii si
confruntri, individul isi da seama de locul sau in raport cu ceilali
semeni, de progresele realizate, de posibilitatile de care dispune, precum
si de aprecierea pe care o fac cei din jur referitor la persoana sa.
Sportul devine un instrument si o metoda a comunicaiilor de masa
care permite fiecruia sa supun unui examen propria sa identificare cu
colectivitatea prezenta din care face parte, cat si poziia acestei
colectivitati in lume.
In cazul acestei forme de activitate , constituirea constiintei de sine se
realizeaz relativ mai repede si mai aproape de valoarea reala a
individului dect in alte activitatii.
Am putea spune odat cu Durkheim, ca principala regula a practicrii
exerciiilor fizice este distinge-te pe tine nsuti.
P. Vialar merge pana la a considera ca singura condiie umana cu
adevrat suportabila este condiia sportiva. Astfel, ca fenomen social,
activitatea de educaie fizica, sport presupune in structura ei o serie de
laturi si momente pe care le vom ntlni pentru orice alta activitate
umana. Practicnd exerciiile fizice, individul desfasoara aceasta
activitate in genere in anumite grupuri( echipa, clasa, prieteni ),
interactioneaza ca fiina sociala ( relaii morale ), si deci este contient
18

(relaii interpsihologice ), capata un anumit statut, joaca un rol determinat

etc. el isi pune in valoare esena sa sociala.
Virtual, exerciiul fizic poate reuni, poate apropia orice indivizi pe cei
tineri cu aduli, pe subalterni cu superiori, pe oamenii muncii fizice cu
reprezentani ai muncii intelectuale, pe cel de o naionalitate cu cel de
alta. Potrivit din aceasta perspectiva, el apare mai degrab ca pretext al
procesului de socializare.
Cultura fizica indeplineste aadar un rol complex, actionand
convergent spre individ, pe care il realizeaz ca membru al unei
colectivitati, ca subiect care trebuie sa acioneze intr-o societate data.
Valorile culturii fizice sunt cuceriri ale geniului uman, produse ale unui
efort istoric prin care omul s-a inaltat pe o anumita direcie a esentialitatii
sale. Si, totui, fenomenul de practicare a exerciiilor fizice a cunoscut in
evoluia sa un drum sinuos, pe care nu a pasit necondiionat si multilateral
ascensional ntreaga omenire. Integrat funcional in micarea societatilor,
el a urmat fagasul general al devenirii istorice, cu consecinele negative
sau pozitive ale acesteia in raport cu fiina umana.
Cultura fizica reprezint o cucerire mareata a geniului uman, o realitate
sociala datorita creia, alturi de alte domenii ale culturii , omul paseste
treapta cu treapta spre perfeciune.
Bibliografie
Florian Georgescu, Cultura fizica- fenomen social, ed. a II a, editura sport- turism ,
1976.
Teoria educaiei fizice ( sub redactarea lui A.Novikov ),Ed. U.C.F.P.,p.32
Fr.Engels, Dialectica naturii, ESPLP, 1954, p.168.

19