Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Referat - Studentie.ro 13264
Referat - Studentie.ro 13264
REFERAT
set de valori, adevaruri si principii care ghideaza actiunile celui care practica profesia
respectiva si ajuta la definirea naturii si existentei profesiei.
In studiul filosofiei in general si ale bazei filosofice a unei profesii in particular este
necesar sa se tina cont de urmatoarele componente:
1) componenta metafizica care se refera la natura omului;
2) componenta epistemologica care cerceteaza critic natura si componentele
metodelor de validitate a cunostintelor umane.
In aceste componente ne punem intrebari despre cum cunoastem lucrurile si despre
cum ne dam seama de cele ce cunoastem.
3) componenta anxiologica care se refera la studiul valorilor, in cadrul careia ne
intrebam ce este frumos sau dezirabil. In cadrul componentei anxiologice intra si
etica care se refera la standardele sau regulile unui comportament corect.
La baza filosofiei terapiei ocupationale sta teoria care sussine ca omul este o fiinta
activa a carui dezvoltare e influentata de activitatile practice in care se implica
activitate determinata de o motivatie care-i influenteaza capacitatea fizica si psihica a
individului si mediului social.
Viata omului e un proces de adaptare continua, adaptare ce sustine supravietuirea si
actualizarea de sine.
Factorii biologici, psihologici si de mediu pot intrerupe in orice moment al ciclului vietii
procesul de adaptare determinand dizabilitati sau defecte ale capacitatii de integrare
sociala si profesionala a individului.
Terapia ocupationala se bazeaza pe ideea ca activitatea practica care include in
componentele sale si relatia cu mediul si relatiile interpersonale pateu fi folosita
pentru a preveni sau remedia aceste disfunctii facilitand adaptarea maxima.
Cea mai mare parte a sistemului de asistenta medicala s-a dezvoltat printr-o
abordare simplificatoare a individului, fiinta umana fiind privita ca un ansamblu de
parti functionale.
Pornind de la aceasta idee s-au dezvoltat specialitati cu o raza mica de actiune
concentrata asupra problemelor specifice.
Aceasta abordare a fost benefica pentru producerea medicatiei necesare diverselor
specialitati si pentru dezvoltarea tehnologiei a aparaturii. In ultimul timp insa medicina
s-a orientat spre omul privit holistic (in ansamblu) sustinand ca persoana umana
reprezinta un intreg, o interactiune de elemente fizice, psihologice, socioculturale si
de mediu din care fiecare element sau subsistem participa la activitatea armonioasa
5
a acesteia.
Din aceasta perspectiva terapia ocupationala are la baza ideea ca ocupatia
reprezinta reprezinta elementul hotarator pentru existenta fiintei umane. Din
perspectiva terapiei ocupationale, ocupatia se refera si la lucruri obisnuite, ordinare si
familiare pe care oamenii le realizeaza in fiecare zi.
Ocupatia umana a fost clasificata de catre teoreticienii terapiei ocupationale in mai
multe grupe care cuprind: grija fata de sine, munca, joaca si timpul liber. Deci,
persoana poate fi ocupata cu sarcini legate de propria persoana, de locul de munca,
de grija fata de familia sa, iar in alte momente implicarea ocupationala poate avea in
vedere activitati pe care individul le considera placute sau relaxante.
Pentru a putea intelege domeniul terapiei ocupationale este necesar un alt model
decat cel medical. Acest model sustine ideea ca doar prin activitate, printr-o
interactiune activa cu mediul inconjurator omul devine ceea ce este.
Exista 2 premise majore care stau la baza modelului de terapie ocupationala:
1.indivizii sunt sisteme deschise care influenteaza si sunt influentate de mediul in
care traiesc;
2. mintea si corpul sunt strans legate si nu pot fi privite ca entitati separate.
Pornind de la aceste 2 conditii, modelul ocuparii umane sigura structura pentru a
intelege interactiunea unei persoane cu mediul inconjurator prin activitatea sau
comportamentul ocupational.
Dimensiuni:
- executia unei operatii presupune interventie senzoriala, cognitiva, afectiva;
- dimensiunile psihologice care includ nevoia intrinseca a individului pentru
desavarsirea sa, pentru competenta sa si pentru cunoasterea de sine;
- dimensiunea socio-culturala si simbolica a actului;
- dimensiunea spirituala legata de semnificatia ocupatiei pentru individ;
- dimensiunile temporale ale ocupatiei care se refera la timpul sau perioada de timp
necesara recuperarii.
Terapia ocupationala fiind o activitate cu scop, implicarea in astfel de actiuni
presupune coordonarea intre sistemele senzoriale, motorii, cognitive si psiho-sociale
ale individului.
Comportamentul terapeutic cu scop este important pentru ca presupune participarea
voluntara, deci dezvolta functiile volitive ti motivatie ale acestuia.
In terapia ocupationala activitatea practica este folosita pentru a dezvolta abilitatile
6
1. dosarul medical;
2. observarea de catre practician a insusirilor;
3. interviul;
4. aplicarea de teste standardizate sau nu.
Aceste etape presupun profesionalismul practicianului ce trebuie sa selecteze cele
mai potrivite proceduri de evaluare pentru a determina nevoile si capacitatea
individului supus diagnosticarii.
Dupa stabilirea si identificarea cadrului de referinta si dupa ce au fost selectate
procedurile de evaluare, practicianul de terapie ocupationala le aplica pentru a stabili
atributiile si deficientele clientului. Deoarece acest fapt necesita mai multe intalniri
este necesar ca practicianul de terapie ocupationala sa identifice si sa noteze datele
pe masura acumularii lor.
Pe masura ce se obtin datele necesare, practicianul de terapie ocupationala le
analizeaza, le prelucreaza si formuleaza un raport de diagnostic asupra individului.
Acest raport trebuie sa contina identificarea capacitatilor si dizabilitatilor individului, o
lista a problemelor si a calitatilor pe care acesta le prezinta. Aceste date constituie
baza pentru planul initial de tratament.
Planul de tratament
Se bazeaza pe informatiile obtinute din diagnostic si ia in considerare punctele tari
ale pacientului si punctele slabe ale pacientului, interesele pacientului si a celor ce se
ingrijesc de el si de sanatatea lui.
El trebuie sa tina cont de potentialul de reabilitare, de prognostic, de metodele si
mijloacele ce se recomanda, ce pot presupune constrangeri temporale sau de mediu,
de plan de reevaluare. Dupa ce acestea toate au fost stabilite se selecteaza
frecventa si durata serviciilor necesare pentru atingerea scopului propus.
Tratamentul si reevaluarea
Implementarea tratamentului consta in aplicarea planului de tratament lucrand alaturi
de pacient pentru atingerea scopurilor propuse.
O parte importanta o constituie educarea pacientului si a familiei sau a persoanelor
de ingrijire pentru activitati ce sustin planul de interventie. De multe ori personalul de
ingrijire e responsabil de modul in care pacientul practica activitatile invatate in cadrul
terapiei. Acesta trebuie sa fie constient de riscurile, dar si de beneficiile interventiei
respective.
Pe masura aplicarii tratamentului, practicianul de terapie ocupationala efectueaza o
12
ce trebuie luate in timpul procesului de terapie ocupationala. Toate aceste date sunt
inregistrate in fisa practicianului de terapie ocupationala.
Interviul e luat atat pacientului, cat si persoanelor apropiate acestuia, el fiind o cale
planificata si organizata de culegere de informatii.
Intrucat in centrul terapiei ocupationale se afla ocupatia propriu-zisa a pacientului, cat
si activitatile in care acesta se implica in cursul unei zile cu ocazia interviului se vor
culege informatii referitoare la ocupatia acestuia. Pe langa culegerea de informatii,
interviul e folosit pentru dezvoltare relatiilor de incredere si comunicare intre
practician si pacient. In unele cazuri interviul se face pe chestionare ce pun accent
pe interesele si activitatile pacientului.
O alta tehnica folosita pentru a s adresa intereselor, activitatilor, hobby-urilor
clientului e de a constitui grafic configuratia activitatilor lui. Ca formula i se solicita
pacientului sa schiteze modul in care-ti petrece fiecare zi in cadrul unei perioade
determinate de timp.
Fiecare activitate e clasificata dupa functia careia ii serveste: exemplu munca,
odihna, sarcini casnice, sociale, educationale stabilindu-se un punctaj in functie de
tipul activitatii si de gradul de performanta cu care e executata.
Din grafic, practicianul de terapie ocupationala poate sa determine cum isi petrece
persoana respectiva ziua, in ce tipuri de activitati e integrata si daca duce o viata
echilibrata.
E recomandabil ca interviul sa se tina intr-o atmosfera ce confera intimitate.
Interviul trebuie sa fie relaxat, confortabil atat pentru practician, cat si pentru pacient,
sa nu cuprinda o serie rigida de intrebari si raspunsuri.
Arta interviului consta intr-o impletire de formal si informal intre cele 2 persoane.
Interviul are 3 stadii:
- contact initial;
- culegere de informatii;
- inchiderea lui.
Practicianul de terapie ocupationala, cel care intervieveaza va incerca din primele
minute sa creeze o atmosfera de apropiere fata de subiect deoarece de cele mai
multe ori pacientul e ingrijorat si nervos la prezentarea pentru interviu sau poate prin
natura afectiunii sale sa se simta incomod la perspectiva incadrarii intr-o terapie noua
si nefamiliara. E bine ca inca de la inceputul interviului practicianul sa familiarizeze
pacientul cu particularitatile serviciului, cu programul acestuia si cu modalitatile de
16
a sorta din ansamblul datelor perceptive si conceptuale pe cele care sunt relevante
pentru procesul teoriei ocupationale.
Talentul de a observa nu e o aptitudine ce se dobandeste, dar poate fi intensificata si
poate deveni un talent printr-o munca constiincioasa si printr-un efort volitional.
Concentrandu-ne asupra observatiei putem deveni constienti de existenta unor
detalii pe care altfel nu le-am observa.
Cea mai buna metoda de observatie e cresterea capacitatii de concentratie a
atentiei.
Pentru dezvoltarea spiritului de observatie e pregatirea anticipata a gandului si a
discriminarii pentru a culege informatiile necesare.
Observatia structurata consta in a urmari clientul in timp ce executa o activitate
determinata anterior pentru a vedea daca persoana respectiva poate sau nu sa
determine activitatea respectiva( de exemplu sa se barbiereasca).
O alta metoda folosita in cadrul observatiei structurate e cea a bateriilor de activitate.
Se utilizeaza la pacientii cu dificultati psiho-sociale. Prin recurgerea la bateria de
activitati se urmareste atat rezultatul final al activitatii depuse, cat si modalitatea in
care persoana raspunde la ordinul dat, modul in care abordeaza activitatea, precum
si felul in care se raporteaza la cel ce aplica bateria(exemplu: solicitam pacientului sa
deseneze un desen simplu, neimpus, fara a fi directionat ce trebuie sa faca sau
cerem sa execute un desen impus dupa un model vizual; cerem sa execute un
desen impus dupa un model vizual; cerem sa completeze un CEC dand informatii si
sustinandu-l pas cu pas).
Ce ne intereseaza:
1. Analizam implicarea clientului in termenii si componenta activitatii (implicare
senzorio-motorie, psihologica, psiho-sociala, cognitiva si cognitiv-integrativa.
2. Evaluarea clientului in termenii expresiei generale in timpul desfasurarii activitatii
ce cuprind: aspect fizic, reactia la situatia de test, raspunsul fata de examinator,
abordarea sarcinilor, calitatea productiei, exprimarea verbala.
3. Prin aplicarea bateriei de teste putem culege informatii referitoare la anumite
calitati specifice: atentia, independenta, inteligenta, capacitatea de a urma
instructiunile verbale, scrise, cooperare, initiativa, raspuns fasa de autoritate,
capacitatea de a citi si a scrie, timiditatea sau agresivitatea, modul in care se
ingrijeste si implicarea activa/pasiva.
18
Procedurile de evaluare
Inainte de a incepe tratamentul pe care trebuie sa-l urmeze pacientul e necesara
determinarea nivelului de performanta existent al pacientului utilizand proceduri de
evaluare formala. Datorita specificitatii informatiilor cautate, procedurile de evaluare
trebuie analizate critic in functie de caz, de fiabilitate si validitate.
Un test aplicat are validitate doar atunci cand a fost aplicat prin numeroase testari si
pe diverse grupe de varsta, pregatire educationala si uneori chiar tinand cont de
localizarea geografica.
Fiabilitatea testului e masura acuratetii, cu care scorul obtinut prin test reflecta
performanta reala a pacientului. Gradul de incredere pe care practicianul il poate
avea intr-un instrument se bazeaza pe validitatea si fiabilitatea acestuia.
Testele aplicate sunt insotite de obicei de un protocol ce reprezinta procedeele de
utilizare si administrare a testului, calcularea punctajului, iar uneori cuprinde si
cuvantul cheie ce trebuie folosit in timpul administrarii testului. Se face acest lucru
pentru a inlatura cat e posibil factorul subiectiv legat de practicianul de terapie
ocupationala.
Practicianul de terapie ocupationala foloseste si teste nonstandardizate ce au un
caracter mai mult subiectiv si se bazeaza pe abilitatea medicala, pe gandirea si
experienta practicianului de terapie ocupationala. De exemplu procedura de evaluare
prin testul de musculatura manual, ce evalueaza forta unui muschi sau grup de
muschi sau teste ce evalueaza abilitatile senzoriale(durerea, tactul, sensibilitatea
termica, algica).
Administrarea oricarui instrument de testare, presupune ca practicianul sa fie pregatit
adevarat, sa cunoasca principiile de aplicare ale testului, sa fie familiarizat cu
procedurile si sa cunoasca modul corect de calculare a si integrare a punctajului.
Unele teste presupun antrenamente speciale.
Datele obtinute din evaluare sunt inscrise in documentarul referitor la pacientul
respectiv.
Procesul de evaluare presupune mai multe moduri de abordare pentru a culege
informatiile referitoare la client. Culegerea bazei de date initiale implica studiul
rapoartelor si al dosarului medical al pacientului, precum si culegerea informatiilor
referitoare la diagnostic, trecutul din punct de vedere medical al pacientului, nivelul
19
20