trebuie sa isi gaseasca un temei in procesul de invatare, acesta fiind reprezentat de motivatia sa. Atat o motivare prea redusa, cat si una prea puternica, pot constitui o problema, deoarece elevul poate ajunge la esec sau la neatingerea completa a telurilor. Se poate ajunge la rezultate bune daca se are in vedere intensitatea optima a motivatiei. In cazul unei motivari scazute, elevul nu va investi o parte suficienta a resurselor pentru activitatea pe care o intreprinde si o va trata superficial, in timp ce o motivare exagerata va duce la blocaj psihic si tensiune emotionala, acestea determinand un mod de lucru dezorganizat. Conform legii optimului motivational, cresterea performantei este proportionala cu intensificarea motivatiei numai pana la un punct, dincolo de care urmeaza stagnarea sau chiar regresul. Nivelul optim al motivatiei depinde atat de dificultatea sarcinii cat si de particularitatile psihice individuale: emotivitate, echilibru, stapanire de sine. Eficienta activitatii este maxima la o anumita marime a intensitatii motivatiei, numita optimum motivational.
Deoarece aceasta difera de la o persoana la alta,
profesorul are datoria sa-l obisnuiasca pe elev sa aprecieze corect dificultatea sarcinii cu care se confrunta si sa tina cont de particularitatile psihologice individuale in conceperea strategiilor didactice. Conform literaturii de specialitate, se disting doua tipuri de motivatie: cea intrinseca si cea extrinseca. Motivatia intrinseca este cea care-l determina pe elev sa participe la o activitate pentru placerea si satisfactia pe care aceasta i-o produce. Invatarea ca urmare a motivatiei intrinseci se datoreaza nevoii de cunoastere sau pasiunii pentru un anumit domeniu. Motivarea extrinseca se bazeaza pe dorinta elevului de a atinge anumite scopuri, cum ar fi o recompensa din partea parintilor sau recunoasterea inteligentei in colectivul scolar. La unii indivizi, cresterea motivatiei se produce natural atunci cand in clasa se dezvolta o atitudine de competitivitate intre elevii care vor sa ia note cat mai mari, sau sa primeasca aprecierea profesorilor. In celelalte cazuri, elevilor li se poate creste nivelul de motivatie printr-o abordare mai prietenoasa si interactiva a subiectelor cu un grad mai mare de dificultate, in vederea cresterii interesului si curiozitatii acestora fata de materia studiata. De asemenea, laudandu-l pe elev atunci cand acesta duce la indeplinire cu succes o sarcina, motivatia sa de a deveni mai bun creste mai
mult decat in cazul in care este dezaprobat in urma
unui esec. Totusi, cea mai buna motivatie pare a fi cea care vine din interiorul elevului. Atunci cand primeaza dorinta de a cunoaste mai multe si a se imbunatati, cunostintele acumulate sunt mai trainice si contribuie in mai mare masura la realizarea personala a elevului.