Sunteți pe pagina 1din 3

DESPRE SFINŢII APOSTOLI PETRU ŞI PAVEL

Postul Sfinţilor Petru şi Pavel anul 2010

Biserica Ortodoxă este în această perioadă în postul sfinţilor apostoli Petru şi Pavel. Petru
şi Pavel sunt două persoane din istoria creştinsimului şi în special in istoria creştin ortodoxiei.
Istoria postului actual este veche şi datează din vremurile post-hristice. Despre Petru şi despre
Pavel ştim în special din Faptele Apostolilor. Petru a fost un apostol chemat la apostolat de
Domnul Hristos la marea Tiberiadei.1 Ceea ce ştim este că Petru a fost pescar de profesie şi el
a fost martirizat dimpreună cu Pavel marele său prieten în Hristos la Roma capitala imperiului
roman la anul 67 după Hristos. Datorită crezurilor sale monoteiste, într-un imperiu care la acea
vreme era politeist Petru a fost executat pe o cruce cu capul în jos.2
Dacă Petru a fost perscar nu acelaşi lucru îl putem spune despre prietenul său Pavel din
Tarsul Ciliciei o localitate din orientul mijlocu care nu mai există astăzi.3 Pavel a fost un om
educat, un savant în probleme de religie. S-a spus de mai multe ori că asocierea celor doi a lui
Pavel şi a lui Petru a fost destul de nepotrivită. Aceasta fiindcă unul era o persoană educată,
superioară în timp ce celălalt era o persoană simplă fără mari cunoştinţe de religie. Ceea ce
tradiţia ortodoxă a considerat că ambii au avut în comun a fost crezul lor monoteist. Atât Petru
cât şi Pavel au fost monoteişti, adică au respins convingerile religioase care credeau în
existenţa mai multor dumnezei din vremurile lor.4
La vremea Domnului Iisus Hristos politeismul era cu adevărat o mare ameninţare.
Majoritatea popoarelor din bazinul mării Mediterane aveau crezuri politeiste.5 Apostolii Petru şi
Pavel chiar dacă au trăit cu multă vreme înainte au încă actualitate pentru lumea modernă
datorită crezurilor lor în existenţa unui singur Dumnezeu. Crezul într-un singur Dumnezeu este
un crez universal valabil în toate epocile şi perioadele istoriei.6 După czm există un singur glob
tot aşa există un singur Dumnezeu. Am putea vedea în acest punct de vedere anumite
paralelisme istorice cu marile dezbateri romane legate de geocentrism sau heliocentrism din
evul mediu tot de la Roma.7
Petru dinpreună cu prienetul său Pavel au trăit probabil una dintre cele mai josnice morţii
care a fost cu putinţă omului pentru o cauză cât se poate de echitabilă. Este adevărat că din
mentalitatea timpurilor, Petru şi Pavel prietenul său erau cantităţi neglijabile autorităţilor
romane care la vremea respectivă pretindeau supremaţie peste toată lumea civlilizată. Era
1
http://ro.wikipedia.org/wiki/Simon_Petru.
2
Moartea Sfântului Apostol Petru a fost o moarte şocantă şi ea a urmat pe cea a Domnului Iisus Hristos.
3
http://ro.wikipedia.org/wiki/Pavel_(apostol).
4
http://amira-spiritualitate.blogspot.com/2009/03/politeismul.html.
5
Aceasta s-ar putea spune începând cu Grecia antică şi sfârşind cu Spania. În mod evident, realitatea vremurilor
de atunci nu mai este cea de azi. Totuşi, atât Petru cât şi prietentul său de apostolat au fost martirizaţi amândoi la
Roma. Martiriul celor doi este o umbră aruncată pe istoria Romei şi unii arheologi creştini consideră că de fapt
acesta a fost şi semnul căderii imperiului roman chiar dacă „declinul” imperiului roman v-a survenii mult mai
târziu, undeva cu epoca lui Constatin cel Mare. Roma din vremea aspotolilor Petru şi Pavel nu este Roma zilelor
noastre. Pentru romanii de atuncii Roma era „oraşul etern” sau „cetatea eternă.” Istoricii se întreabă de multe ori
de ce a existat această „dorinţă de a eterniza” un oraş ca şi capitala unui imperiu?
http://ro.wikipedia.org/wiki/Roma.
6
Aceasta indiferent că existăm în antichitate, evul mediu sau modernitate. Monoteismul este în ultimă instanţă un
adevăr transcendent. Tompurile sfântulor Apostoli Petru şi Pavel sunt timpuri care au de face cu stabilirea
definitvă a crezului monotist în istoria lumii sau a umanităţii.
7
De această dată cei care au fost inculpaţi au fost Giordano Bruno şi Galileo Galiei. Localitatea era însă aceiaşi,
Roma.

1
destul de greu de acceptat pentru romanii de imediat de după Hristos că Domnul Iisus Hristos
a fost evreu şi nu roman. Israeul din vremea romanilor era un loc periferic în care nici măcar
zeii adoraţi nu erau comuni. Pentru Roma păgână crezurile iudaice în existenţa unui singur
Dumnezeu erau dincolo de orice posibilitate de acceptare.8
Politeismul roman din vremurile sfinţilor Petru şi Pavel a primit o modalitate de extindere
imperială care pleca din Anglia şi se oprea în Israel. Istoricii consideră că sfinţii Petru şi Pavel
au fost primul avertisment oferit imperiului roman care în timp avea să decadă şi să fie doar
trecut. Este greu de crezut pentru noi contemporanii că de la Roma la Cartagina şi de la
Ierusalim la Londa cu mai mulţi ani în urmă la vremea sfinţilor Petru şi Pavel toată lumea era
romană sau mai bine spus sub stăpânie romană.
Evident ceea ce telogii cred că a fost cel mai chestionabil în cazul Imperiului Roman nu a
fost „stăpânirea romană în sine” ci crezurile religioase ale Imperiului Roman.9 Imediat după
martiriul celor doi, Biserica i-a trecut în rândul sfinţilor. Deşii sunt ambii doi sfinţi în ortodoxie,
există unele tradiţii referitoare la cultul sfinţilor Petru şi Pavel. Ziua de 29 iunie este ziua în
care s-a căzut de acord ca aceşti doi sfinţii să fie prăznuiţi. Prin urmare pentru ortodoxie 29
iunie este o zii apostolică.
În fiecare an pe date de 29 iunie facem pomenirea sfinţilor Petru şi Pavel. Biserica
Ortodoxă nu sprijină „tendinţele folclorice” referitoare la cinstirea celor doi sfinţi cât mai mult
cinstirea lor în cultul liturgic.10 Despre sfântul Pavel ştim că el a avut o convertire miraculoasă
pe drumul Damnascului. Sfântul Pavel un iudaizant înăscut, nu a voit în primă instanţă să
accepte mesajul Noului Tesatment. Ştim că pregătirea religioasă a sfântului Pavel a fost dată
lui de rabinul Gamaliel.11 Pavel era un om pregătit în legea mozaincă gata să ducă până la
fanatism crezurile sale în mozaism. Sfântul pavel a fost contemporan cu Domnul Iisus Hristos.
La fel a fost şi Sfântul Petru doar că raportarea celor doi este extrem de diversă ca şi metodică.
În timp ce Sfântul Patru a avut contacte deschise cu Domnul Hristos, Pavel a fost mult mai
reluctant decât Petru în a primii mesajul crucii. A fost necesară după cum mărturisesc textele
biblice o intervenţie directă a lui Hristos în cursul vieţii lui Pavel încât acesta după propria

8
Pentru Ortodoxie sfinţii Petru şi Pavel sunt biruinţa monoteismului asupra politesimului păgân. Din nefericire
chiar şi în prezent continună „prelungirea scandalului crucii creat de Sfântul Petru şi de tăierea capului Sfântului
Pavel” prin prezenţile de supremaţie papală a episcopului Romei. Ortodoxia vede în aceste pretenţii ale
episcopului Romei doar o prelungire a iubirii de putere caracteristică cerarilor romani. Ideologia romană din acele
vremuri de fapt şi din vremurile noastre este „cripto-religioasă.” În cazul cezarilor romani şi eventual şi a
descendenţilor papali din zilele noastre, setea de putere mergea atât de departe în unele cazuri că primea
conotaţii religioase. Se cunosc astfel mai multe cazuri cum ar fii caligula, Nero sau Domiţian. Lista cezarilor
romani politeişti ar fii mult prea mare ca să o pot reda în întregime.
9
Doctrinele religioase romane erau departe de a fii iudeo-mesianice.
10
Este regretabil că există o „tradiţie folclorică” destul de depreciantă referitoare la cultul celor doi. Cultul ortodox
trebuie să ştim, la fel ca şi cultul sfinţilor în general nu este un cult folcloristic. Deşii mulţi dintre sfinţii ortodocşi
sunt prezenţi în folclor şi în tradiţiile folclorice ele nu sunt considerate de biserică ca şi ceva ce trebuie încurajat.
Prin urmare trebuie să ştim că cultul sfinţilor nu este un cult focloric.
11
„facea parte din partida fariseilor, era un celebru invatator de Lege. Gamaliel reprezenta scoala iudaica a lui
Hilel, mai liberala in deciziile sale decat cea a lui Samai. El cauta o interpretare mai larga a Legii mozaice si
incuraja pe compatriotii lui la raporturi familiare cu strainii etc.Gamaliei se arata favorabil invataturii lui Hristos. El
spune sinedristilor : "Luati aminte ce vreti sa faceti cu acesti oameni... Feriti-va de acesti oameni si lasati-i, caci
daca aceasta lucrare (a lor) este de la oameni, se va nimici. Iar daca este de la Dumnezeu, nu veti putea sa-i
nimiciti, ca nu cumva sa va aliati si luptatori impotriva lui Dumnezeu" (Fapte 5, 34-39). In urma acestei cuvantari,
apostolii au fost batuti si eliberati.La Gamaliel si-a facut educatia de fariseu si carturar, Pavel, Apostolul
Neamurilor, (Fapte 22, 3).” http://www.crestinortodox.ro/dictionar-religios/gamaliel-85346.html.

2
mărturie în zelul său de a îi persecuta pe creştini a fost temporar orbit pe drumul Damascului
celebrul drum al convertirii sale.12
Pe date de 29 iunie ne vom aduce din nou a minte de faptul că cu toţii suntem în această
lume pe un drum al Damascului. „Drumul Damascului” sfântului Pavel este astăzi şi drumul
nostru. Cu toţii suntem în drumul „sceptic al căutării de Dumnezeu.” Cu toţii avem îndoieli de
credinţă şi nu putem accepta toate cele care ţine de existenţa lui Dumnezeu şi a îngerilor
Săi.”13 Mai mult decât orice sfinţii Pavel şi Petru sunt pentru noi modele sigure statorinicite la
care ne putem raporta. Sfinţii Petru şi Pavel sunt modele de urmat pentru toţi cei care vor
urma după ei.
În plan ecclesiologic este destul de greu de stabilit raportul care există între Viaţa
sfântului Petru şi actualele instituţii ale vaticanului de la Roma. Biserica Ortodoxă recunoaşte
existenţa unui scaun episcopal al Romei ca bazaţi pe mărturia vieţii sfântului Petru. Ortodoxia
nu recunoaşte supremaţia papală sua mai bine spus faptul că episcopul Romei este primul
între restul restul ierarhilor ortodoşi. Terminologia ortodoxă care s-a convenit este că episcopul
Romei este „unul dintre cei egali.”14
Teologii romani în special15 cred că Roma are o prioritate de ordin spiritual faţă de restul
Bisericilor. Ortodoxia crede că Roma are doar un loc de natură istorică din punct de vedere
bisericesc deşi ştim de mărturia a doi apostoli ai lui Hristos la Roma. Roma şi tot ceea ce a
ţinut de ea este un capitol care prin intervenţia celor doi apostoli ai lumii începtului
creştinismului este un obstacol depăşit. Vaticanul din ziua de azi este dincolo de toate
contradicţiie pe care le auzim o Biserică care acţionează în numele Domnului Iisus Hristos.16
Se cuvine ca să petrecem timpul postului sfinţilor Pavel şi Petru în rugăciune şi în cât ai
multe fapte bune. Fiecare dintre noi suntem chemaţi să ne aducem aminte de timpurile
acestor doi mari sfinţi ai creştinsimului. Fără de ei Biserica Ortodoxă nu ar fi fost posibilă.
Teolog Radu Teodorescu

12
http://www.sfaturiortodoxe.ro/talita-kumi-inviind-pe-drumul-damascului.htm.
13
Teologii ortodocşi consideră că raportul din ceruri care există între Dumnezeu şi îngerii Săi se pregungeşte pe
pământ devenind raportul dintre Dumnezeu şi sfinţii Săi.
14
Aceste dezbateri au avut loc în timpul marilor sinoade ecumenice are răsăritului [între anii 325 şi anul 787 după
Hristos]. Tot în acest sens Biserica Ortodoxă nu recunoaşte prezenţia de „ecumenicitate” a sinoadelor [concililor]
după expresia romană a sinoadelor ţinute în Biserica Occindentală după anul 787. Anul 787 a fost anul în care s-
au dezbătut teme legate de controversa iconoclasă care se referă la cinstirea icoanelor sau a reprezentărilor
sfinţilor.
15
Deşi mulţi dintre ei mai adoptă terminologia de catolic, cum au fost Henri de Lubac, Jean Danielou, Pierre Theilard de Charin şi mulţi alţii
din occident.
16
Ceea ce Ortodoxia impută încă Vaticanului este „amestecul sau sincretismul” dintre concepţiile religioase şi
vechile crezuri imperiale romane. Astăzi Biserica Italiană îl are ca şi suprem conducător pe Prea Fericirea Sa Papa
Benedict al XIV-lea. Toţi episcopii [papii Romei] sunt urmaşi sfinţilor Petru şi Pavel. Fie ca Dumnezeu să ne
lumineze pe toţi de o potrivă în această privinţă.