P. 1
AMINOACIZII

AMINOACIZII

|Views: 420|Likes:
Published by nadiages
aminoacizii esentiali
aminoacizii esentiali

More info:

Published by: nadiages on Sep 10, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/05/2013

pdf

text

original

AMINOACIZII

Aminoacizii sunt unit ile constituente ale proteinelor i cuprind în molecula lor dou grup ri func ionale: carboxil i amino.Exist 20 de aminoacizi proteinogeni specifica i prin codul genetic, prezen i în toate organismele vii. Aminoacizii naturali au formula general : R-CH-COOH NH2 în care gruparea aminic se afl la carbonul a fa de carboxil.Excep ie face prolina al c rui azot,de i tot în pozi ia a fa de carboxil, face parte dintr-un inel pirolidinic, fiind o grup aminic secundar . Diversitatea aminoacizilor naturali este dat de natura lui R care poate fi o caten hidrocarbonat alifatic sau aromatic , un heterociclu sau care poate s cuprind o func ie adi ional . CLASIFICARE Aminoacizii pot fi clasifica i: · dup natura catenei: alifatic , aromatic , heterociclic ;

· dup num rul grup rilor ±COOH i ±NH2: monoamino-monocarboxilici, diaminomonocarboxilici; · dup pozi ia relativ pe care o au grup rilor func ionale în molecul :a, b, g aminoacizi. · dup prezen a în cuprinsul catenei a altor grup ri func ionale.

Cea mai interesant clasificare ni se pare a fi cea bazat pe polaritatea catenei i cuprinde patru grupe : 1.)cu radical nepolar ( hidrofob ) : glicina, alanina, valina, leucina, izoleucina, prolina,fenilalanina, triptofanul i metionina.To i sunt mai pu in solubili în ap decât aminoacizii polari; 2.)cu radical polar neînc rcat electric (la pH=6):serina,treonina,cisteina,tirosina asparagina,glutamina.Ace ti aminoacizi sunt mai solubili în ap decât cei nepolari, deoarece catena poate stabili leg turi de hidrogen cu apa, datorit grup rilor ±OH,-NH2 amidice i SH pe care le con ine; 3.)cu radical polar înc rcat negativ (la pH=6): acidul aspartic i acidul glutamic; 4.)cu radical polar înc rcat pozitiv (la pH=6): lisina,arginina,histidina. În afara acestor 20 de aminoacizi uzuali s-au izolat un num r de aminoacizi noi din hidrolizatul unor proteine foarte specializate, to i derivând din aminoacizii uzuali. Astfel, 4 hidroxiprolina a fost g sit într -o protein fibroas ,colagen i unele proteine vegetale; 5hidroxilisina în colagen;desmosina i izodesmosina în elastin .(Stucturile acestor ultimi doi aminoacizi pot fi considerate ca fiind formate din 4 molecule de lisin ,cu catenele laterale unite într-un nucleu de piridiniu substituit.Aceast structur permite desmosinei i izodesmosinei s lege patru lan uri peptidice în structuri radiare. Elastina difer de alte proteine fibroase prin capacitatea sa de a suporta tensiuni în dou direc ii).În anumite proteine musculare s-au g sit unii deriva i metila i ai aminoacizii uzuali cum sunt : e-Nmetillisina,e-N-trimetillisina i metilhistidina.Recent s-a descoperit prezen a în protrombin

a acidului g-carboxiglutamic, cu importan biologic considerabil .Se mai pot g si i al i aminoacizi în hidrolizatele proteice, dar num rul lor trebu ie s fie mic, inând seama de cuno tin ele genetice actuale, iar distribu ia lor se va limita la o protein dat .Aminoacizii rari din proteine se disting de cei uzuali prin faptul c nu au o codificare prin triplet de baze (codon).În toate cazurile cunoscute ei sunt deriva i ai celor uzuali i se formeaz dup ce ace tia au fost deja insera i în lan ul polipeptidic,în procesul de biosintez a proteinelor. În diferite celule i esuturi s-au pus în eviden înc circa150 de aminoacizi în form liber sau combina ii,care nu se g sesc în proteine.Majoritatea dintre ei sunt deriva i ai aaminoacizilor din proteine; unii au îns gruparea amino la carbonul b,g sau d fa de carboxil. Importan biochimic ca intermediari metabolici sau precursori au urm torii : sarcozina i betaina, proveni i prin N-metilarea (mono i respectiv trimetilarea) glicinei;balanina care intr în constitu ia unor dipeptide (carnozina i anserina),a acidului pantotenic i a coenzimei A; acidul g-aminobutiric cu rol de transmisie a influxului nervos; ornitina i citrulina care se g sesc în special în ficat i iau parte la circuitul urogenetic, fiind intermediari în sinteza argininei; homoserina i homocisteina,intermediari în metabolismul unor aminoacizi; acidul D-glutamic izolat din peretele celular al bacteriilor; D-alanina în larvele sau crisalidele anumitor insecte;D-serina din unii viermi.O varietate mare de aminoacizi ale c ror func ii metabolice nu sunt definite înc , se g sesc în ciuperci i plantele superioare; unii dintre ace tia,cum sunt canavanina,acidul djencolic i b -cianoalanina sunt toxici pentru alte vie uitoare !5!.

Aminoacizii esen iali
Cei 20 de aminoacizi naturali constituie alfabetul proteinelor.Distribu ia lor calitativ i cantitativ într-o protein determin caracteristicile chimice,valoarea ei nutritiv i func iileei metabolice în organism.Dintre cei 20 de aminoacizi uzuali,organismul uman i al vertebratelor superioare poate sintetiza un num r limitat,restul trebuie s fie furniza i zilnic prin hran i se numesc aminoacizi esen iali !9!.Cei mai mul i autori, consider drept aminoacizi esen iali urm torii:valina,fenilalanina,metionina,lisina,triptofanul; al ii, includ i leucina,izoleucina ,treonina i histidina!1,3,5,6,7,8,9,12!. Nomenclatur : În general, pentru aminoacizi se folosesc denumiri uzuale precum i prescurt rile acestora,acceptate de IUPAC, care nu dau nici o indica ie asupra structurii.În paralel se folosesc i denumirile tiin ifice care respect logica secven ial : acid, pozi ia grup rii ± NH2,prefixul amino urmat de numele acidului carboxilic. Tabelul nr. 1 Aminoacizii uzuali /3,5/

Nr. Crt. 1

Formula de structur

2 Aminoacizi cu radical nepolar CH2-COOH NH2 CH3-CH-COOH NH2

Denumire ra Denumire uzual Prescurt ri IUPAC 3 4 (hidrofob)

ional

1. 2.

Glicina Gly, G Alanin Ala, A

acid a-aminoacetic acid a-aminopropionic

3. 4.

CH3-CH-CH-COOH CH3 NH2 CH3-CH-CH2-CH-COOH CH3 NH2

Valin Val, V Leucin Leu, L

acid a-aminoizovalerianic Acid a-aminoizocapronic

5. 6. 1 9.

CH3-CH2-CH-CH-COOH CH3 NH2 C6H5-CH2-CH-COOH NH2 2 CH3-S-CH2-CH2-CH-COOH NH2

Izoleucin Ile, I Fenilalanin Phe, F 3 Metionin Met, M

Acid a-amino-b-metil valerianic Acid b-fenil-a-amino propionic 4 Acid a-amino gmetiltiobutiric

10. 11. 12. 13. 14. 15.

16. 17.

18. 19.

Aminoacizi cu radical polar, HO-CH2-CH-COOH NH2 CH3-CH-CH-COOH OH NH2 HS-CH2-CH-COOH NH2 HO-C6H4-CH2-CH-COOH NH2 H2NOC-CH2-CH-COOH NH2 H2NOC-CH2-CH2-CH-COOH NH2 Aminoacizi cu radical polar, înc rcat HOOC-CH2-CH-COOH NH2 HOOC-CH2-CH2-CH-COOH NH2 Aminoacizi cu radical polar, înc rcat CH2-CH2-CH2-CH2-CH-COOH NH2 NH2 H2N-C-NH-CH2-CH2-CH2-CH-COOH NH NH2

neînc rcat electric la Serin Ser, S Treonin Thr, T Cisteina Cys, C Tirosin Tyr, Y Asparagin Asn,N Glutamin Gln, Q negativ la pH=6 Acid aspartic (asparagic), Asp,D Acid glutamic Glu, E pozitiv la pH=6 Lisina Lys,K Arginina Arg,R

pH=6 Acid a-amino bhidroxipropionic Acid a-amino bhidroxibutiric Acid a-amino btiopropionic p-hidroxifenil alanin Acid a-amino bamidosuccinic Acid a-amino gamidoglutaric

Acid aminosuccinic Acid a-amino glutaric

Acid a,e-diamino caproic Acid a-amino d-guanidinovalerianic

20.

N CH

C-CH2-CH-COOH CH NH2 NH

Histidina His, H

Acid a-amino b-imidazolil propionic

Tabelul nr. 2 Nr. crt. 1 1. 2. 3. 4. Formula de structur

Aminoacizi neproteinogeni /5/ Denumire uzual Prescurt ri IUPAC 3 b-alanina Acid g-aminobutiric Acid aminolevulinic Citrulina Denumire ra ional 4 Acid b-amino propionic

2 H2N-CH2-CH2-COOH H2N-CH2-CH2-CH2-COOH H2N-CH2-CO-CH2-CH2-COOH H2N-CO-NH-(CH2)3-CH-COOH NH2

Acid a-amino damidinovalerianic

5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12.

H2N-(CH2)3-CH-COOH NH2 HS-CH2-CH2-CH-COOH NH2 HO-CH2-CH2-CH-COOH NH2 H2N-C6H4-COOH CH3-NH-CH2-COOH (CH3)3N+-CH2-COOH H2N-C-NH-O-CH2-CH2-CH-COOH NH NH2 HOOC-CH-(CH2)2-S-CH2-CH-COOH NH2 NH2

Ornitina Homocistina Homoserina Acid p-aminobenzoic Sarcozina Betaina Canavanina Acid djencolic

Acid a,d-diamino valerianic Acid a-amino g-tiobutiric Acid a-amino ghidroxibutiric N-metil glicina

13.

N

C-CH2-CH-COOH NH2

b-cianoalanina

Caracteristici generale : Aminoacizii îndeplinesc mai multe roluri biologice,fiind în acela i timp: · ioni dipolari cu un moment de dipol mare, care determin o cre tere considerabil a mediului în care se dizolv ; · electroli i amfoteri solubili în ap , cu capacitatea de a ac iona ca substan e tampon în diferite domenii de pH; · sunt optic activi, datorit faptului c posed unul sau mai mul i atomi de carbon asimetrici, cu excep ia glicinei; · sunt compu i cu grupe reactive capabile s participe la reac ii chimice având ca rezultat o mare gam de produse sintetice; · sunt liganzi ai multor metale; · sunt participan i în reac ii metabolice cruciale, de care depinde via a i sunt substan e in vitro pentru o gam mare de enzime; · sunt constituen i esen iali ai moleculelor proteice ale c ror caractere specifice,biologice i chimice sunt determinate în mare parte de num rul, distribu ia i interrela iile aminoacizilor din care se compun. Ei prezint unitate i diversitate în acela i timp:unitate, deoarece sunt a-aminoacizi cu toate consecin ele fizice care decurg din aceasta i pentru c cei care sunt componen i uzuali ai proteinelor au aceea i configura ie optic a atomului de carbon din pozi ia a, i diversitate, deoarece fiecare din ei posed o caten diferit , care-i confer propriet i unice, deosebindu-l fizic,chimic i biologic de ceilal i.

Propriet

i fizice

To i aminoacizii sunt substan e solide,incolore,cristalizate.Forma cristalelor este caracteristic pentru fiecare aminoacid /11/.Se topesc la temperaturi ridicate (peste 200 C),cu descompunere; nu pot fi distilate nici chiar în vid.P.t. al cristalelor nu constituie un criteriu de diferen iere între ei. Aminoacizii sunt, în general, solubili în ap , îns gradul de solubilitate este diferit de la un aminoacid la altul.Solubilitatea este determinat de caracterul mai mult sau mai pu in polar al catenei i de pH, fiind minim la punctul izoelectric. Sunt în general insolubili în solven i organici, cu excep ia prolinei, care este relativ solubil în etanol.Solubilitatea aminoacizilor ca i cea a proteinelor, este influen at de prezen a s rurilor.

Termenii inferiori din seria aminoacizilor alifatici au gust dulceag,cei cu mas molecular mare au gust amar. Tabelul nr.3 Propriet i fizice ale aminoacizilor /1,3,9,11/

Nr. crt. 1 1. 2. 3. 4. 1 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15.

Aminoacidul 2 Glicocol Alanin Valin Leucin 2 Izoleucin Serin Treonin Tirosin Fenilalanina Triptofan Acid aspartic Acid glutamic Glutamin Asparagin Lisin

16. Arginin 17. Histidin 18. Cistein 19. Metionin 20. Cistin 21. Prolin 22. Hidroxiprolin

Forma de Prezentare 3 Monolitic Rombic Foi e Foi e 3 Pl cu e Pl cu e Cristale Ace Foi e Pl cu e Foi e rombice Rombic Ace Cristale Ace sau pl ci Foi e, prisme Foi e Pulbere cristalin Pl cu e hexagonal Pl cu e Ace Pl cu e

p.t. 4 233d 297d 315 293 4 280d 228d 225 314d 283d 293d 270 206 256 225 224d 238d 277 260 280 259d 214 270

pH i 5 6,1 6,1 6 6 5 5,8 5,7 6,53 5,7 5,98 5,88 3 3,2 9,7 10,8 7,5 5,1 5,75 5,0 6,3 5,7

Rota ia optic 6 +3,5 +13,9 6 +12,8 -6,83 -28,3 -12,3 -35,14 -30 +4,36 + -6,7 +14,6 +12,1 -38,1 -7,2 -222,4 -84,9 -

MD 7 +1,6 +6,6 -14,4 7 +16,3 -7,9 -33,9 -57 -68,6 +6,7 +17,7 +19,7 +21,8 -59,8 -20 -14,9 50,9 -99,2 -99,6

Solubilitatea În ap la pHi 8 22,5 15,8 6,8 2,4 8 2,1 4,3 1,6 2,7 1,1 0,4 0,7 f. solubil f. solubil 4 f. solubil 3 0,009 154,5 34,5

Stereochimia aminoacizilor

To i aminoacizii proteinogeni (cu excep ia glicocolului) au un atom de carbon asimetric i deci pot exista sub forma a doi antipozi optici.Treonina i izoleucina au doi centri asimetrici i deci au patru stereoizomeri. Prin sintez chimic se ob in în general formele racemice.Scindarea acestora nu poate fi efectuat prin metoda chimic obi nuit ,cu ajutorul bazelor i acizilor optic activi,fiindc aminoacizii sunt acizi, respectiv baze prea slabe pentru a forma s ruri stabile, cristalizabile cu ace ti compu i.Singurul aminoacid suficient de puternic pentru a putea fi scindat prin intermediul s rii sale cu chinina, este acidul glutamic.Restul aminoacizilor se transform întâi în deriva i acila i,care blocheaz gruparea amino i permite reac ia cu baze optic active.Mai avantajoase s-au dovedit metodele biochimice pentru scindarea racemicilor, folosind marea specificitate a enzimelor pentru stereoizomerii naturali./1,3/.

Activitatea optic este exprimat cantitativ prin rota ia specific [a]D , la temperatura de 20 sau 25 ,iar D fiind lungimea de und ± de obicei linia D a sodiului, 589.3 nm.Activitatea optic depinde de natura solventului ,iar în cazul solu iilor apoase, de pH. În general, rota ia optic specific a unui aminoacid monoaminic sau monocarboxilic este maxim la punctul izoelectric.Rota ia specific depinde de natura catenei aminoacidului. S ±a stabilit c to i aminoacizii din proteinele natural e se înrudesc cu L-glicerinaldehida, i deci fac parte din seria L.În peretele celular al unor microorganisme sau în unele antibiotice se g sesc i aminoacizi din seria D.(În nota ia modern , literele D i L se înlocuiesc cu R, respectiv S)./5,8/. COOH COOH H-C-NH2 H2N-C-H R R D-aminoacid L-aminoacid

Propriet i spectrale Aminoacizii uzuali nu absorb lumina în vizibil. Dintre ace tia, numai t irosina,fenilalanina i triptofanul dau spectre de absorb ie la lungimi de und mai mari de 250nm,datorit nucleului aromatic din caten .Fenilalanina prezint un maxim de absorb ie la 260nm,tirosina la 275nm i triptofanul la 280nm.Întrucât majoritatea pro teinelor con in tirosin , m surarea absorb iei luminii la 280nm la spectrofotometru poate constitui o metod satisf c toare de dozare a concentra iei proteinei într-o solu ie.Cistina absoarbe la 240nm,datorit grup rii ± S-S-. To i aminoacizii absorb în U.V . îndep rtat. Datorit comport rii diferite în solu ie a aminoacizilor,în func ie de condi ii,spectrele IR difer in ele în func ie de condi iile experimentale. În mediu acid se afl urm toarele grup ri la care corespund benzi caracteristice: -COOH u OH 3570-3500 cm-1 -NH3+ 3130-3030cm-1, -NH2+ 2700-2250cm-1, NH+ -COOH u C=O 1790-1760cm-1 (neasoc.), 1710cm-1. În mediu bazic: -COOu C=O 1600-1550cm-1 -NH2 3500-3300cm-1(neasoc.), 3000-2000cm-1 dou benzi -NH o band

2450cm-1

În spectrul RMN, protonul a din aminoacizi are o deplasare chimic (d) cuprins între 4.30 i 4.80 ppm./1,7,9/. Propriet i electrochimice

Datorit prezen ei în molecul atât a unei grup ri func ionale acide ( -COOH),cât i a uneia bazice (-NH2), aminoacizii sunt substan e cu caracter amfoter.Atât în cristale cât i în solu ie apoas ,moleculele lor apar sub form de ioni dipolari (amfioni). Dovada acestui fapt s-a f cut prin difrac ia razelor X, determinarea constantelor de bazicitate i aciditate, a momentelor dielectrice, precum i pe baza interpret rii spectrelor Raman.Structura care reprezint caracterul lor dipolar rezult prin reac ia protolitic intramolecular : R-CH-COOH R-CH-COONH2 +NH3 În prezen a acizilor sau bazelor, solu iile aminoacizilor func ioneaz ca solu ii tampon.Dac se adaug solu iei de aminoacid un acid tare (HCl), protonii s i sunt consuma i, dând un acid slab: R-CH-COO- + H3O+ R-CH-COOH + H2O +NH3 +NH3

În prezen a unei baze tari, ionii HO- sunt consuma i, formându-se o baz slab : R-CH-COOR-CH-COO- + H2O +NH3 +NH2 Amfionul dipolar nu migreaz în câmp electric;în mediu acid îns , aminoacidul se afl sub form de cation i va migra c tre anod, iar în mediu bazic se afl sub form de anion i va migra c tre catod. To i aminoacizii pot fi neutri în solu ie, deoarece grup rile amino i carboxil se neutralizeaz reciproc;predomin forma amfionic a c rei concentra ie maxim este condi ionat de o anumit valoare a pH-ului, numit punct izoelectric,notat pHi.Punctul izoelectric este pH-ul la care solu ia apoas con ine anioni i cationi ai aminoacidului în propor ie egal : pH i=(pK1+pK2)/2 Valoarea punctului izoelectric depinde de valoarea constantelor de ionizare: K1 pentru func iunea carboxil i K2 pentru func iunea amin ;pK1 i pK2 se determin titrimetric./1,2,5,8,9,11/. Pentru aminoacizii monoamino-monocarboxilici pHi se g se te situat în domeniul de pH=4.8-6.3,deoarece grupa ±COOH este mai puternic ionizat decât gruparea ± NH2,varia iile fiind determinate de efectul exercitat de radicalul R de la Ca asupra celor dou func iuni,amino i carboxil. Aminoacizii monoamino-dicarboxilici au pHi situat la valori mai mici ale pH-ului ( domeniu acid) ca o consecin a faptului c în molecul exist înc o grupare carboxil,care nu particip la salifierea intern i pentru a nu fi disociat este firesc ca valoarea pH-ului solu iei s se g seasc situat în domeniul acid. Aminoacizii diaamino-monocarboxilici, din acelea i considerente,au puncte izoelectrice situate la valori mari ale pH-ului,respectiv în domeniul bazic. La punctul izoelectric solubilitatea aminoacidului respectiv este minim , deoarece momentul de dipol mare al amfionului duce la o puternic atrac ie între moleculele din cristal.Aceast proprietate prezint importan pentru separarea unor aminoacizi din amestecuri./5,9/. Pe baza celor men ionate, se poate explica i comportarea solu iilor de aminoacizi la trecerea unui curent electric,conductibilitatea acestora fiind determinat de valorile pH -ului. Din punct de vedere structural,sub aspect func ional, electronic i steric, a-aminoacizii se prezint ca specii moleculare cu caracteristici bine determinate. Propriet i chimice + HO-

Prezen a grupelor amino i carboxil confer aminoacizilor caracter acid i caracter bazic,precum i capacitatea de a da reac iile generale caracteristice acizilor carboxilici i aminelor, inând seama totodat i de efectele reciproce pe care le exercit aceste grup ri. Aminoacizii dau cu ionii cuprici i ai altor metale tranzi ional e s ruri complexe interne sau chela i, colora i,greu solubili,stabili.Ace tia au structuri ciclice f r tensiune, în care aminoacidul ocup dou pozi ii coordinative ale metalului,una prin oxigen, alta prin perechea de electroni neparticipan i ai grupei amino, de tipul /2,3,9/: COO NH2-CH-R Cu R-CH-NH2 OOC Propriet i determinate de gruparea carboxil Aminoacizii formeaz deriva i normali ai acestei func iuni: esteri, amide,anhidride,nitrili,cloruri acide etc. Clorurile acide (ob inute prin tratare cu PCl5) ale aminoacizilor suspenda i în clorur de acetil se ob in numai sub form de clorhidra i i sunt foarte reactive.Deriva ii N-acila i ai aminoacizilor ,în acelea i condi ii, formeaz i ei cloruri acide care elimin îns HCl i dau azlactone: R-CH-COOH C=O R-CH-COCl R-CH-

NH-COR¶ NHCOR¶ N=C-R¶ Esterii se ob in sub form de cristalohidra i, prin tratare direct cu metanol sau etanol satura i cu acid clorhidric gazos.Esterii aminoacizilo r inferiori se pot distila la presiune redus .Ei au caracter bazic, dat de gruparea -NH2, gruparea -COOH fiind blocat . La conservare sau la înc lzire, esterii aminoacizilor se transform în polipeptide i în 2,5 dicetopiperazine-1,4-disubstituite: O C R-CH HN NH CH-R de litiu i

C O Esterii se pot reduce prin hidrogenare catalitic sau cu sodiu i alcool, cu hidrur aluminiu, cu borohidrur de sodiu etc,dând a -aminoalcooli: H2N-CH-COOR¶ H2

H2N-CH-CH2-OH

R R Esterificarea cu etanol sau alcool benzilic este adesea utilizat pentru a proteja gruparea carboxil în cursul sintezei chimice a peptidelor. Sub ac iunea amoniacului sau a aminelor, aminoacizii i esterii lor dau na tere la aminoamide H2N-CHR-CONH2. Atunci când gruparea -COOH reac ioneaz cu gruparea -NH2 din alt molecul de aminoacid se ob ine o leg tur amidic de tip special, leg tura peptidic : H2N-CHR-COOH + H2N-CHR¶-COOH H2N-CHR-CO-NH-CHR¶-COOH + H2O Pot reac iona mai multe molecule de aminoacid în acest fel, ob inându-se un lan sau o caten polipeptidic .Compu ii cu num r mare de resturi de aminoacizi sunt proteine.Aceast proprietate de a se combina între ei dând na tere polipeptidelor i proteinelor este una din cele mai importante caracteristici ale aminoacizilor./1,2,4,5,8,9/. Propriet i determinate de gruparea -NH2 Func iunea -NH2 din aminoacizi poate lua parte la alte tipuri de reac ii.Astfel, prin tratare cu cloruri acide sau anhidride, se ob in deriva i acila i.Acest procedeu se folose te de obicei pentru a proteja func iunea aminic în timpul sintezei chimice a peptidelor: C6H5-COCl + R-CH-COOH NH2 R-CH-COOH + HCl

NH-CO-C6H5

( R=H- acid hipuric) Se mai pot folosi sulfoclorurile aromatice, cloroformia ii de alchil, în special cei de t -butil, sau chiar acidul formic.Derivatul benziloxicarboxilic Ph-CH2-O-CO-NH-CHR-COOH , corespunz tor aminoacidului ( numit i derivat carbobenzoxi ) sau t-butiloxicarbonilic (tBOC-derivatul) Me3C-OOC-NH-CHR-COOH, sunt cei mai comuni deriva i proteja i ai aaminoacizilor. Când prepararea lor se efectueaz în condi ii suficient de blânde, configura ia atomului de carbon este conservat , dar în condi ii mai energice are loc o racemizare. Prin acilare, grupa -NH2 pierde caracterul ei bazic, iar aminoacizii acila i, de tipul acidului hipuric, sunt acizi de t ria acizilor carboxilici obi nui i.În prezen a hidroxizilor, aminoacizii se combin cu CO2, dând deriva i ai acidului carbonic. R-CH-COOH NH2 + CO2 + Ba( OH)2 R-CH-COOBa2+ NH-COO-

Reac iile de acest tip au loc probabil în cazul transportului di oxidului de carbon de c tre hemoglobin .Aminoacizii se pot alchila la grupa -NH2 prin metodele uzuale (cu iodur sau sulfat de metil în prezen a unui hidroxid alcalin). Deriva ii metila i cuaternari ai aminoacizilor sunt denumi i betaine. Reprezentantul ce l mai cunoscut, betaina, este derivatul trimetilic al glicinei i se ob ine din acid cloracetic i trimetilamin : HOOC-CH2Cl + N(CH3)3 HOOC-CH2-N(CH3)3] +Cl -HCl -

OOC-CH2-N+(CH3)3

Betaina este mult r spândit în plante, de exemplu în sfecl (Beta vulgaris), acumulându-se în melas în timpul extrac iei i purific rii zah rului.Se g se te i în mu chii multor nevertebrate.Betainele, fiind s ruri cuaternare de amoniu, sufer prin înc lzire transpozi ie de tip degradare Hofmann;reac ia este reversibil /1,3,5,8,9/.

(CH3)3N+-CHR-COO-

(CH3)2N-CHR-COOCH3

O reac ie mult folosit a aminoacizilor este cea cu bromur de nitrozil sau cu acid azotos în solu ie acid , ob inându-se hidroxiacizii corespunz tori i degajându-se azot : HONO H2N-CHR-COOH HO-CHR-COOH + N2 + H2O Aceast reac ie se folose te în chimia analitic pentru dozarea cantitativ a grup rii libere -NH2 din aminoacizi i proteine, m surând volumul de azot degajat ( metoda Van Slyke).În solu ie de HCl sau HBr se formeaz prin aceast reac ie acizii clorura i sau bromura i respectivi. Esterii a-aminoacizilor dau cu acid azotos diazoesteri /3,8,9/: EtOOC-CH2-NH2 + HNO2 EtOOC-CHN2 + 2H2O

ester diazoacetic Prin tratamente termice, aminoacizii se descompun , dând diferi i compu i , în func ie de pozi ia grup rii -NH2 fa de -COOH.Astfel a-aminoacizii dau 2,5-dicetopiperazine; b-aminoacizii duc la acizi nesatura i prin eliminare de NH 3: H2N-CHR-CH2-COOH R-CH=CH-COOH + NH3 g i d-aminoacizii elimin u or apa intramolecular dând lactame /1,5,8/: R-CH-CH2-CH2-COOH R-CH-CH2-CH2 + H2O NH2 NH CO Prin distilare uscat , în prezen a hidroxidului de bariu ori sub ac iunea enzimelor de putrefac ie, aminoacizii se decarboxileaz , conducând la amine: H2N-CHR-COOH R-CH2-NH2 + CO 2 Multe dintre acestea sunt substan e cu propriet i fiziologice i farmacologice remarcabile (amine biogene) /1,2,5,8,9/: HOOC-(CH2)3-NH2 CH2-CH2-NH2 H2N-(CH2)5-NH2 Acid g-aminobutiric OH etanolamina cadaverina N C-CH2-CH2-NH2 CH2-CH2-NH2 CH CH SH NH histamina cisteamina Prin topire cu hidroxidul de potasiu, aminoacizii sufer descompuneri adânci, ducând la acizi gra i i amoniac sau amine. Cu anumi i agen i oxidan i,aminoacizii sufer degrad ri,dând aldehidele imediat inferioare sau nitrilii corespunz tori /3,5,8/: R-CHO + NH3 +

CO 2 R-CH-COOH NH2 R-CN + H2O + CO2 O reac ie caracteristic a aminoacizilor este cea cu ninhidrina (hidratul tricetohidrindenului).Se formeaz compu i colora i în albastru cu majoritatea aaminoacizilor; excep ie fac prolina i hidroxiprolina care formeaz compu i galbeni.În prima faz se produce o degradaere oxidativ a aminoacizilor la aldehide. Prin condensarea cetoalcoolului cu o nou molecul de ninhidrin i c u amoniac se formeaz produsul colorat.Una din structurile posibile ale acestuia este urm toarea. Reac ia cu ninhidrin are o mare importan în chimia analitic , servind la recunoa terea i dozarea aminoacizilor /1,2,3,5,9,11/. Transform ri biochimice Transform rile pe care le sufer a-aminoacizii în organismele vii sunt reac ii catalizate de enzime specifice.Biochimia aminoacizilor include toate transform rile chimice pe care le sufer a-aminoacizii în organismele vii.Analiza acestor transform ri eviden iaz faptul c în ele sunt implicate direct grupele func ionale amino i carboxil i chiar radicalul pe care sunt grefate aceste grup ri. Grupa amino poate fi eliminat din moleculele a-aminoacizilor, formându-se în final amoniac, care la rândul s u este supus altor transform ri biochimice, conducând la uree sau acid uric care se elimin din organism. Dezaminarea poate fi: oxidativ , hidrolitic sau reductiv , enzimele respective fiind, în func ie de tipul de reac ie, o oxidaz , hidrolaz i respectiv reductaz . ox H2O R-C-COOH R-C-COOH + NH3 NH O dezaminare hidr. R-CH-COOH R-CH-COOH + NH3 NH2 OH red. R-CH2-COOH + NH3 a-ceto, a-hidroxi i respectiv acidul organic, care se formeaz în urma dezamin rii, devin în organism o surs de formare a glucidelor sau gr similor /2,3,5,7,8/. Pierderea CO 2 în prezen a unor enzime specifice fiec rui aminoacid conduce la formarea de amine biogene. R-CH-COOH R-CH2-NH2 + CO2 NH2 Dezaminarea i decarboxilarea prin reac ii enzimatice pot avea loc i simultan sub influen a unor microorganisme.Astfel se explic ,de exemplu,prezen a alcoolului izoamilic, a alcoolului amilic optic activ i a alcoolului izobutilic în "coada" de distilare care s e ob ine la fabricarea alcoolului etilic /1,2,5,8,9,11/. a-cetoacizii i a-aminoacizii prezen i în organism, pot participa la reac ii, în urma c rora prin mai multe etape, acizii a-cetonici se transform în a-aminoacizi i invers. Enzimele care catalizeaz reac iile de transaminare se numesc transaminaze.În organismele vii poate fi sintetizat orice a-aminoaci dac este prezent acidul a-cetonic corespunz tor /1,2,3,7,12/. Acidul glutamic joac un rol important în reac iile de transaminare, fiind donorul de grup -NH2, iar pe de alt parte acidul a-cetoglutaric este capabil s accepte grupa -NH2 de la aproape to i L-aminoacizii naturali, tramsformându-se în acid glutamic: HOOC-(CH2)2-CH-COOH + CH3-C-COOH HOOC-(CH2)2-C-COOH + NH2 O O CH3-CH-COOH NH2 Transform rile catalizate de enzime, care au loc în cursul transferului grupei amino f r formare de amoniac, de la acidul L-glutamic la acidul piruvic, sunt complexe.Acidul L-glutamic, la rândul s u, poate reface acidul a-ceto glutaric i prin desaminare oxidativ . Organismul animal nu- i poate sintetiza unii a-aminoacizi ( aminoacizii esen iali) datorit faptului c nu posed a-cetoacizii corespunz tori. În prezen a unor microorganisme au loc i degrad ri mai profunde, scind ri de

leg turi carbon-carbon, concomitente cu reac ii de oxidare, esterificare .a. explicându-se, astfel, diversitatea de compu i organici identifica i în organism sau compu i care se elimin /1,2,5,7,8,9,11/. Identificarea i dozarea aminoacizilor Se realizeaz prin mai multe metode i anume: 1.Reac ii de culoare: cea mai important este reac ia a-aminoacizilor cu ninhidrina.Compu ii de culoare albastr au un maxim de absorb ie la 570nm.Prolina i hidroxiprolina dau cu ninhidrina compu i galbeni cu maxim de ab sorb ie la 440nm.Adaosul de compu i de cadmiu stabilizeaz culoarea /1,2,5,8,9/. 2. M surarea absorb iei în u.v. se poate folosi pentru dozarea aminoacizilor aromatici, în amestec cu al i aminoacizi.Citirea se face la 260nm pentru fenilalanin i 280nm pentru tirosin i triptofan /5,8/. 3.Metode cromatografice.Se folosesc toate variantele acestei tehnici:CH,CSS,CSI,GC,HPLC. În cromatografia pe hârtie (CH) i în strat sub ire (CSS) exist o strâns dependen între constitu ia catenei unui aminoacid i viteza sa de migrare.Cei cu catene hidrofobe mari (valina,leucina,izoleucina,fenilalanina,tirosina,triptofanul,metionina) migreaz mai repede decât cei cu catene hidrofobe mai scurte (alanina, glicina,prolina) i decât cei cu catene hidrofile (cistein ,serin , treonin , acid aspartic, acid glutamic, lisin , arginin ,histidin ).Migrarea diferen iat a aminoacizilor este determinat de afinitatea mai mare pe care o au aminoacizii cu catene hidrofile pentru faza sta ionar (apoas ) i cei cu catene hidrofobe pentru faza mobil (solvent organic).În cazul amestecurilor complexe de aminoacizi se folose te cromatografia bidimensional , folosindu -se un amestec de solven i organici cu migrare într-un sens i un alt amestec de solven i pentru sensul perpendicular pe primul.Aminoacizii se dozez prin tratare cu o solu ie de ninhidrin , la cald,elu ia fiec rui spot colorat într-un solvent al compusului cu ninhidrin , stabilizarea acestuia prin combina ii cu s ruri de cadmiu i citirea absorb iei la o lungime de und de 570nm la un spectrofotometru. Separarea cromatografic pe schimb tori de ioni are loc datorit afinit ii diferite a aminoacizilor pentru ace tia, în func ie de constantele de disociere a grup rilor -COOH i NH2. Elu ia aminoacizilor re inu i în coloan se face cu solven i cu valori de pH crescânde (în gradient de pH); elu ia aminoacizilor se va face în ordinea invers afinit ii lor pentru schimb torul de ioni folosit.S -au elaborat dou tehnici: una folosind un colector automat de frac iuni i a doua, folosind un analizor automat de aminoacizi. În cazul cromatografiei de difuzie pe gel, aminoacizii cu molecul mai mic i mai hidrofili difuzeaz în gel i sunt mai puternic re inu i;c ei cu molecule mai mari r mân în apa dintre particulele de gel i ies mai repede de pe coloan . În electroforez sau ionoforez , separarea are loc sub ac iunea unui câmp electric.Aminoacizii se separ în func ie de valoarea constantei lor de disociere la un anumit pH dat.Se folose te de obicei pH-ul 4,0 la care separarea este net pentru to i aminoacizii (în condi iile unei tensiuni electrice mari, 70 V/cm). Indiferent de metoda de separare,prelucrarea probelor cu ninhidrin i citirea absorb iei la 570nm este procedura final comun . Pentru doz ri exacte, în special pentru stabilirea unor mecanisme de reac ie sau a unor c i de metabolizare sau de biosintez se aplic metoda dilu iei izotopice /1,3,5,8,9/. Prezen a unor anumi i aminoacizi este indicat dup pozi ia maximelor, iar raportul în care se g sesc,dup intensitatea maximelor de absorb ie: Asp:Thr:Ser:Glu:Pro:Gly:Ala=15:10:15:12:4:3:12 4.Determin ri microbiologice.Exist dou tipuri de metode microbiologice folosite la dozarea aminoacizilor.Prima metod se bazeau pe compararea gradului de dezvoltare a unui microorganism dependent de aminoacidul ce urmeaz s fie dozat, cu o curb de dezvoltare prestabilit în func ie de concentra ia aminoacidului.A doua metod de dozare microbiologic se bazeaz pe faptul c unele microorganisme con in enzime specifice de degradare pentru anumi i aminoacizi, de exemplu decarboxilaze care catalizeaz decarboxilarea aminoacidului cu degajare de CO2.Se m soar cantitatea de CO2 degajat în condi ii de lucrubine stabilite, care este propor ional cu concentra ia aminoacidului în prob /2,3,5,8,9,11/. Metode de preparare Importan a deosebit a aminoacizilor atât pentru cercet rile biochimice,

nutri ionale i microbiologice, cât i pentru utilizarea lor în preparate farmaceutice, alimente i furaje a determinat elaborarea unei multitudini de metode de preparare în laborator i în industrie.Astfel, aminoacizii pot fi ob inu i prin izolarea lor din hidrolizatele acide,bazice sau enzimatice ale proteinelor, prin sinteze chimice i prin biosintez . I.Izolarea din hidrolizatele proteice Izolarea aminoacizilor se poate realiza folosind adsorb ia pe c rbune activ, p mânturi adsorbante, schimb tori de ioni, cromatografie de reparti ie, electroforez ,coprecipitare cu reactivi specifici.În timpul hidrolizei acide, triptofanul este degradat aproape complet; el se separ din hidrolizatele alcaline.Serina i treonina sunt i ele distruse par ial în condi iile hidrolizei acide.De asemenea, în timpul hidrolizei acide i alcaline, aminoacizii se racemizeaz par ial.Prin hidroliz enzimatic se ob in aminoacizi optic activi, cu configura iaL.Izolarea din hidrolizatele proteice serve te la prepararea industrial a multor aminoacizi, cum sunt:acidul glutamic,lisina,cisteina,arginina,triptofanul,tirosina. II.Sinteze chimice de aminoacizi 1.Aminarea acizilor a-halogena i Prin tratarea unui acid a-clorurat sau a-bromurat cu amoniac sau hexametilentetramin se ob ine aminoacidul corespunz tor: R-CH-COOH + 2NH3 R-CH-COOH + NH4X X NH2 Metoda se aplic la to i a-bromacizii accesibili prin bromurarea acizilor, folosind metoda Hell-Volhard-Zelinski.Se utilizeaz un exces mare de amoniac, pentru evitarea form rii de amine secundare i ter iare.Cu HMTA se formeaz un aduct care se descompune prin înc lzire cu HCl, dând aminoacidul cu randament mare. 2. Aminarea reductiv Prin reducerea catalitic (cu Pd i H 2) a unui a-cetoacid în prezen a amoniacului se ob ine aminoacidul corespunz tor: +H2 R-C-COOH +NH3 R-C-COOH R-CH-COOH O NH NH2 -H2o a-cetoacidul sau esterul acetilacetic substituit pot fi transforma i în oxime, hidrazone sau fenilhidrazone, care formeaz aminoacidul respectiv, prin reducere chimic sau catalitic : R-CO-COOH +PhNHNH2 C6H5-NH-N-CR-COOH H2 H2N-CHR-COOH CH3-CO-CHR-COOEt HON=CR-COOEt H2N-CHR-COOH Reducerea se poate efectua cu Sn i HCl sau Zn i CH 3-COOH, cu amalgam de sodiu sau de Al, catalitic (cu Ni Raney) sau electrolitic. Importan a preparativ a metodei reductive este mult m rit prin ob inerea compu ilor azota i intermediari pe c i mai simple decât cele de la acizii a-cetonici.O astfel de cale este cuplarea esterilor b-cetonici a-substitui i cu s ruri de diazoniu aromatice (Feofilaktov, 1938). R-CH-COOEt + C6H5-N=N]+Cl R-C-COOEt R-CH(NH2)COOH + COCH3 N-NHC6H5 +H2N-C6H5 3.Aminarea prin transpozi ie intramolecular Aceast metod implic transformarea unui derivat al acidului cianoacetic într-o azid sau amid i apoi în aminoacidul dorit, folosind transpozi iile (degrad rile) Schmidt, Curtius sau Hofmann: CN CN CN CN COOH R-CH R-CH R-CH R-CH R-CH COOEt CONHNH2 CON3 NHCOOEt NH2 CN CONH2 NH2 R-CH R-CH R-CH COOH COOH COOH 4.Reac ia cianhidrin (sinteza Strecker, 1858) Aceast metod implic interac iunea unei aldehide cu ionul cianur , în prezen a amoniacului sau a carbonatului de amoniu.Se formeaz aminonitrilul,respectiv hidantoina

substituit , care prin hidroliz cu acizi sau baze, se transform în aminoacidul respectiv:

R-CH=O + HCN NH2

R-CH-CN

OH

R-CH-CN

NH2

R-CH-COOH

+(NH4)2CO3 R-CH-CO-NH +H2O NH-CO -NH3, -CO 2 5.Condensarea cu esteri N-acila i ai acidului aminomalonic Esterul aminomalonic se ob ine prin reducerea esterului izonitrozomalonic.Deriva ii N-acila i formeaz combina ii sodate, care reac ioneaz în acela i mod ca esterul malonic sodat.Se utilizeaz de obicei derivatul N-acetilat sau N-formilat. EtOOC EtOOC EtOOC ONOH +H2, -H2O CH2 C=NOH CHNH2 Ac2O EtOOC EtOOC EtOOC EtOOC CH-NH-COCH3 EtOOC Se pot folosi i esteri aminocianoacetici N-acila i: EtOOC-CH-NH-COCH3 CN Deriva ii esterilor acidului aminomalonic se transform în combina ii sodate (cu etoxid de sodiu) care, prin condensare cu halogenuri de alchil sau acil i hidroliz ulterioar , formeaz aminoacizii corespunz tori. EtOOC R-X EtOOC H2O HOOC-CHR C-Na+ -NaX CR -CO2 NH2 EtOOC NHAc EtOOC NHAc -AcOH NC NC C-Na+ + RX -NaX CR H2O EtOOC NHAc EtOOC NHAc -CO2,-NH3,-AcOH 6.Condensarea unei aldehide cu un compus având o grup metilen activ Aceast metod se folose te pentru ob inerea aminoacizilor aromatici sau heterociclici i se realizeaz pornind de la o aldehid aromatic , care se condenseaz cu o azlacton (de exemplu 2,5 dicetopiperazina, hidantoina, rodanina sau 2 -mercaptotiazolin-5ona).Dup reducere cu amalgam de sodiu sau zinc i acid acetic i hidroliz se ob ine aminoacidul corespunz tor.Aceast metod este o aplicare a condens rii Perkin. NH O= H2C-CO H2C-CO H2C-CO =O NH NH S NH HN-CO S-CS HN-CS 2,5 dicetopiperazin hidantoin rodanin 2mercaptotiazolin-5-on H2C-CO Ar-CH= =O Ar-CH=O + N O H2O N O H2 Ph azlacton =O O Ph H2O -PhCOOH Ar-CH2-CH-COOH NH2

Ar-CH2

N

Ph 7.Oxidarea aminoalcoolilor

Metoda este limitat la aminoalcoolii accesibili. AcHN-CHR-CH2OH + [O] AcHN-CHR-COOH + H2O 8.Se cunosc o serie de metode chimice de sintez specifice unor aminoacizi, deci cu aplicabilitate limitat ; de exemplu, adi ia amoniacului la dubla leg tur a acizilor nesatura i: HOOC-CH=CH-COOH + NH3 HOOC-CH2-CH-COOH acid fumaric NH2 acid asparagic Ob inerea formelor optic active Metodele chimice de sintez conduc de obicei la aminoacizi racemici.Dedublarea formelor racemice ale aminoacizilor se poate realiza, în principiu, prin urm toarele metode : a.) Cristalizarea selectiv a unuia din enantiomeri din solu ia saturat a acestuia. b.) Formarea de s ruri diastereoizomere cu baze sau acizi chirali.Se folosesc de obicei aminoacizi N-acila i, pentru a le intensifica caracterul acid i a forma s ruri cu baze optic active. Se pot utiliza i esteri ai aminoacizilor, care au caracter bazic mai pronun at decât aminoacizii i formeaz s ruri cu acizi optic activi.Aminoacizii bazici reac ioneaz ca atare cu acizii optic activi (acid D-camforic).S rurile diastereoizomere se separ prin diferen a de solubilitate.Dup separare, prin hidroliz se ob in aminoacizi liberi. c.)Tratarea racemicului cu preparate enzimatice.Aceast metod este înalt selectiv datorit marii specificit i a enzimelor i posed avantajul c permite ob inerea unor izomeri cu coufigura ie cunoscut .Procedeele constau în: - introducerea amestecului racemic, prin ingerare (furaj) sau prin injectare, întrun animal, ale c rui enzime metabolizeaz numai forma L.Din urin se separ apoi enantiomerul D r mas netransformat; - oxidarea sau decarboxilarea cu ajutorul unor microorganisme specifice sau esuturi, ale unuia din izomeri, cel lalt r mânând neatacat. - hidroliza asimetric sub ac iunea unor enzime (amidaze, esteraze, acilaze) ale deriva ilor aminoacizilor racemici substitui i în mod adecvat, prin care se elibereaz numai antipodul L, care se separ de enantiomerul D r mas nehidrolizat. III. Metode de biosintez a aminoacizilor /2,5,7,8,9,10,12/ Aceste metode se bazeaz pe capacitatea de biosintez a microorganismelor i au avantajul c se ob in aminoacizi din seria L, având configura ia aminoacizilor naturali din proteine.Mecanisme foarte precise de reglare men in concentra ia aminoacizilor în celule în limite foarte strânse.Prin mutagenez , celulele microbiene sufer modific ri genetice, cu implica ii asupra mecanismelor de reglare.Ele pot suferi o muta ie sau dele ie a genelor operatoare sau reglatoare ale unora din enzime sau prin muta ie genetic se pot codifica enzime modificate astfel încât s nu mai fie sensibile la metabolitul care le regleaz în mod normal.Acest fel de microorganisme cu mecanismele de reglare modificate, cu permeabilitatea membranei celulare schimbat sau cu deficien e metabolice, pot fi întrebuin ate industrial pentru producerea unor metaboli i importan i pentru om, printre care i aminoacizii. Pentru ob inerea aminoacizilor se folosesc mutan i de Brevibacterium sau Corymbacterium, dependen i de al i aminoacizi ce fac parte din schema de biosintez a aminoacidului în cauz (de exemplu pentru producerea lisinei se folosesc mutan i dependen i de homoserin ) sau mutan i rezisten i la analogi ai respectivului aminoacid. Drept materii prime se folosesc hidra i de carbon, alcooli,hidrocarburi alifatice cu cel pu in 10 atomi de carbon, compu i cu azot (proteine, peptide, uree, s ruri de amoniu), s ruri minerale (ce con in K, Mg, Ca, P, Fe, Mn, Zn etc) i factori de cre tere.Aceste substan e sunt folosite de microorganisme pentru a se dezvolta i pentru a efectua biosinteza propriu-zis a aminoacidului. În timpul biosintezei se introduce aer sub presiune, steril, care furnizeaz oxigen diferitelor procese metabolice.În func ie de aminoacid, concentra ia acestuia în mediile fermentate este cuprins între câteva grame i pân la 90-100 g/l.Aminoacizii astfel sintetiza i sunt izola i i purifica i cu ajutorul schimb torilor de ioni, cristaliz rii frac ionate, adsorb iei pe diferi i adsorban i. IV.Metode mixte Aceste metode se folosesc de avatajele metodelor chimice i biochimice,deopotriv .Astfel, se produc în cantit i mari intermediari prin sintez chimic i

apoi sunt supu i transform rilor stereospecifice, cu ob inerea direct a L-aminoacidului. Utiliz rile aminoacizilor Aminoacizii se folosesc în medicin pentru prepararea unor medicamente i pentru alimenta ia artificial în anumite îmboln viri ale sistemului digestiv, în caz de interven ii chirurgicale etc.Se folosesc în alimenta ie, pentru suplimentarea unor produse deficitare în aminoacizi esen iali, pentru accentuarea aromelor, pentru prepararea supelor concentrate,a alimentelor pentru copii, alimenta ia dietetic pentru cosmonau i,ca antioxidan i la prepararea conservelor i b uturilor etc /5,10/. Cantit i mari de aminoacizi se folosesc în zootehnie, pentru ob inerea concentratelor furajere i pentru a m ri digestibilitatea furajelor bogate în hidra i de carbon i s race în proteine complete.Se folosesc, de asemenea, pentru prepararea unor medii bacteriologice necesare depist rii unor boli /5,10/. Din punct de vedere fiziologic aminoacizii au un rol deosebit. Astfel, acidul glutamic are un rol major în dezintoxicarea organismului, glutamina ob inut prin aminarea lui fiind recomandat împotriva oboselii, depresiei i impoten ei.Glicina intervine în sinteza hemoglobinei; ca precursor al glutationul ui, glicina se combin cu acidul colic i formeaz glucocola i (s ruri biliare) cu rol deosebit în digestie.Serina particip la sinteza cefalinei i stingomielinei.Arginina trece în ornitin care permite sinteza spermidinei i sperminei, prolamine considerate principali factori decre tere.Tirosina este precursorul a doi hormoni tiroidieni i anume: triiodotironina i tiroxina.De aceea, tirosina este deosebit de important în eliminarea dereglajelor tiroidiene.De remarcat c tirosina este precursor al adrenalinei i noradrenalinei, substan e cu rolimportant în p strarea echilibrului psihic.Triptofanul conduce la formarea serotoninei care este un vasoconstrictor puternic, un bun stimulator al contrac iei mu chilor netezi, un excelent neurotransmi tor al sistemului nervos central.Am men ionat o parte din aminoacizi, în special cei a c ror activitate fiziologic este remarcabil i care nu se g sesc întotdeauna cât ar trebui în alimenta ia zilnic /1,3,7,12/.

PEPTIDE Peptidele sunt combina ii de tip amidic rezultate prin condensarea a dou sau mai multor molecule de aminoacizi. R-CH-COOH + H2N-CH-COOH H2N-CH-CONH-CH-COOH -H2O NH2 R R R Peptidele pot rezulta din dou , trei sau "n" molecule de aminoacizi.Pentru sistematizarea acestor compu i, conven ional ei se clasific în /3/: peptide (oligopeptide) - compu i forma i dintr-un num r relativ mic de a-aminoacizi; polipeptide - compu i forma i dintr-un num r mai mare de a-aminoacizi, dar cu masa molecular mai mic de 10000; proteine (poliprotide superioare, holoproteide) - compu i cu masa molecular mai mare de 10000; heteroproteide - compu i care pe lâng un lan proteic,mai con in i o grupare neproteic numit grupare prostetic . Deci, fiecare molecul de peptid , polipeptid sau protein va con ine: "n" resturi de aaminoacizi; (n-1) leg turi peptidice (de tip amid substituit ); un N-acid (aminoacidul N terminal), rest de a-aminoacid de la cap tul lan ului, care posed grupa amino liber i un C-acid (aminoacidul C-terminal), rest de a-aminoacid, de la cel lalt cap t al lan ului, care

posed grupa carboxil liber /3/. Denumirile peptidelor se construiesc socotindu-le deriva i acila i ai aminoacidului C-terminal.Se citesc succesiv radicalii aminoacizilor începând cu cap tul N-terminal pân la restul C-terminal /1,3,8/.De exemplu: H2N-CH-CO-NH-CH2-CO-NH-CH-CO-NH-CH-COOH CH(CH3)2 CH2-OH CH3 valil-glicil-seril-alanina sau Val-Gli-Ser-Ala Datorit posibilit ii de legare a acelora i aminoacizi în secven e diferite, peptidele pot prezenta fenomenul de izomerie de structur , de pozi ie.Doi aminoacizi diferi i pot da na tere la dou dipeptide izomere dup cum unul sau altul ocup pozi ia N- sau Cterminal . În organismele vii se întâlnesc numeroase peptide (oligopeptide sau peptide mai mari) cu func ii particulare.Unele din aceste peptide au leg turi peptidice atipice, cuprind resturi de aminoacizi modifica i, structuri ciclice, altele cuprind D -aminoacizi /1,3,4,8,9/. Peptidele se deosebesc de proteine prin aceea c dializeaz prin membrane de celofan.Spre deosebire de peptide, proteinele sunt precipitate din solu ie c u acid tricloracetic /4/. PROPRIET I Cele mai multe peptide sunt cristaline, incolore, solubile în ap i insolubile în alcool absolut, solubilitatea lor fiind condi ionat de m rimea moleculelor.La fel ca aminoacizii, au caracter amfoter, formând s ruri solubile cu acizii i cu bazele. Peptidele arat unele propriet i ale proteinelor.Cele compuse din mai mult de 3-4 aminoacizi dau reac ia biuretului.Unele dintre ele se precipit din solu ie, prin ad ugare de electroli i, ise redizolv dup îndep rtarea lor. Prin hidroliz elibereaz aminoacizii componen i.Peptidele în a c ror componen intr aminoacizii optic activi naturali, pot fi hidrolizate de enzime proteolitice (peptidaze). Unele peptide apar ca produ i intermediari la hidroliza proteinelor cu acizi sau cu enzime i servesc la stabilirea structurii proteinelor din care provin /3,4/. STRUCTUR Comportarea general a peptidelor poate fi explicat pe baza structurii lor, problemele de structur fiind complexe, un exemplu de corela ie între efecte electronice i sterice, între aspecte calitative i cantitative.Elementul central îl constituie gruparea peptidic . Examinarea geometriei i dimensiunilor leg turii peptidice pe structuri cristaline ale unor oligopeptide, confirm cuno tin ele generale asupra lag turii amidice.Distan a C -N este cu 10% mai scurt decât în amine iar dubla leg tur C=O este cu 0,02A mai lung decât cea cunoscut pentru aldehide i cetone.Aceste efecte sunt puse pe seama conjug rii p-P din gruparea amidic , reprezentat ca o structur de rezonan între structurile limit I i II /3,4,8/. a O R' a OR' R-CH-C-N-CH-COOH « R-CH-C=N+-CH-COOH NH2 H a NH2 H a' I II Din lungimile de leg tur i din spectre RMN s -a calculat c structura hibrid con ine aproximativ 60% I i 40% II, electronii p fiind delocaliza i pe leg turile C -O i C-N.Datorit acestei conjug ri grupa C=O din amide i peptide nu d reac iile caracteristice cetonelor, iar electronii neparticipan i ai azotului nu sunt disponibili pentru legarea protonului i ele sunt baze foarte slabe.De asemenea, conjugarea face ca leg tura carbon-azot din gruparea peptidic s aib caracter par ial de dubl leg tur .Structura steric a grup rii peptidice este condi ionat de distribu ia electronic din aceast grupare, care are ca efect o anumit orientare în spa iu a substituen ilor lega i de atomii implica i în leg tura peptidic i anume, ace tia sunt orienta i în acela i plan.Rotirea în jurul leg turii carbon -azot este frânat , fapt care creeaz condi ia necesar existen ei unor aranjamente geometrice temporare, a izomerilor conforma ionali de tip S -trans (transoid) i S-cis (cisoid); dintre ace tia, izomerul S-trans fiind cel mai stabil /4/.

Studiul peptidelor cu ajutorul difrac iei razelor X, a eviden iat faptul c acestea adopt preferen ial structura corespunz toare formei S-trans, în timp ce structura corespunz toare formei S-cis se reg se te în sisteme ciclice de tipul 1,4-dicetopiperazinelor substituite. Având lungimile leg turilor i unghiurile relativ rigide, leg tura peptidic în ansamblu este i ea rigid , de i o u oar deformare este totu i posibil .Fiecare unitate peptidic este relativ voluminoas i datorit rigidit ii leg turii peptidice, flexibilitatea de ansamblu a lan ului polipeptidic este apreciabil restrâns /3,4,9/. SINTEZE DE PEPTIDE O tr s tur caracteristic a stadiului actual de cercetare a peptidelor o reprezint interferen a i condi ionarea strâns dintre metodele de studiu i sinteza de peptide sau de analogi structurali. Construirea unei catene polipeptidice formate dintr -o succesiune de aminoacizi diferi i are loc în etape.Deoarece aminoacizii au dou grupe func ionale reactive care pot reac iona între ele intrând în competi ie cu grup ri echivalente dintr -un nou aminoacid cu care se face condensarea, în sintezele de peptide se porne te întodeauna de la un aminoacid cu una din grup rile func ionale blocate.Alegerea agen ilor de blocare se face în a a fel ca îndep rtarea lor, la sfâr itul sintezei s se fac în condi ii care nu afecteaz leg tura peptidic creat /1,3,4,8,9,11/. Metode de blocare i activare a grup rilor amino i carboxil Pentru blocarea grup rii aminice se utilizeaz mai ales cloroformia i i anhidride. 1.)Protejarea grup rii aminice prin carbobenzoxilare const în acilarea aminoacidului cu cloroformiat de benzil (Cbz); produsul ob inut se transform într-un derivat func ional reactiv care reac ioneaz cu gruparea aminic (neblocat ) a aminoacidului cu care se face condensarea.Eliminarea grup rii protectoare se face prin hidrogenare catalitic în prezen de paladiu /1,9/. PCl5 C6H5-CH2-O-COCl + H2N-CHR-COOH Cbz-NH-CHR-COOH -HCl Cbz-NH-CHR-COCl + H2N-CHR'-COOCH3 Cbz-NH-CHR-CO-NH-CHR'-COOCH3 H2/Pd C6H5-CH3 + CO2 + H2N-CHR-CO-NH-CHR'-COOH 2.) Protejarea grup rii aminice prin ftalilare se bazeaz pe observa ia c gruparea ftalil se elimin foarte u or prin tratare cu hidrat de hidrazin /1,8,9/. CO CO PCl5 C6H4 O + H2N-CHR-COOH C6H4 N-CHR-COOH CO CO CO CO C6H4 N-CHR-COCl H2N-CHR'-COOH C6H4 N-CHR-CO-NH-CHR'-COOH CO CO Ca i metoda carbobenzoxil rii, metoda aceasta nu provoac racemizarea aminoacizilor. 3.) Protejarea grup rii aminice prin butoxicarbonilare se bazeaz pe observa ia c eliminarea grup rii ter butoxicarbonil are loc deosebit de u or, la tratarea cu acid trifluor acetic în acid acetic sau în clorur de metilen, marele avantaj constând în faptul c , în afar de peptid rezult numai compu i gazo i /1,8,9/. (CH3)3C-OCON3 + H2N-CHR-COOH (CH3)3C-OCONH-CHR-COOH (Boc) PCl5 (CH3)3C-OCONH-CHR-COCl + H2N-CHR'-COOH (CH3)3C-OCONH-CHR-CONH-CHR'-COOH (CH3)3C=CH2 + CO2 + H2N-CHR-CO-NH-CHR'-COOH 4.) Blocarea grup rilor carboxil se realizeaz prin esterificare cu alcool benzilic, ter -butanol .a./1,3,8,9/. 5.) Activarea grup rii COOH se realizeaz prin transformarea ei în cloruri acide, esteri i prin utilizarea unor reactivi ca diciclohexilcarbodiimida (DDC) sau carbonildiimidazolul. Clorurile acide ale aminoacizilor care con in i alte grup ri func ionale în molecul sunt greu de ob inut.Utilizarea esterilor obi nui i este limitat de reactivitatea redus a acestora; se folose te mult esterul p-nitrofenilic, ("ester activat") ob inut prin tratarea aminoacidului (protejat) cu p-nitrofenol, în prezen a DDC. N,N'-carbonildiimidazolul reac ioneaz cu gruparea carboxil din aminoacizi sau

peptide protejate, dând N-acil-imidazol care în reac ie cu o amin sau un aminoacid conduce la o amid ,respectiv o peptid /1,3,8,9/.

6.) Sinteza peptidelor în faz solid (metoda Merrifield) Aceast metod utilizeaz ca agent de blocare al grup rii carboxil, polistiren clorometilat.Polimerul clorometilat este tratat cu o solu ie a s rii de sodiu a aminoacidului care se fixeaz , sub form de ester benzilic, pe polimerul solid: Avantajul metodei const în faptul c peptida intermediar ata at de polimer este insolubil i poate fi u or izolat prin simpl filtrare i sp lare.Se evit izolarea i purificarea, dup ad ugarea fiec rui aminoacid. Desprinderea polipeptidei de pe polimer se poate face prin tratare cu HF anhidru care nu scindeaz leg turile peptidice.Prin aceast metod s-au sintetizat, cu rezultate bune, insulina i unii hormoni hipofizari /1,3,4,8,9/. Reprezentan i Carnozina (b-alanilhistidina) i anserina (b-alanil-N-metilhistidina) sunt dipeptide prezente în mu chi, care intervin în schimburile energetice din organism. L-aspartil-b-fenil-L-alanil metil eterul (aspartam) este o dipeptid de 152 de ori mai dulce decât zaharoza;dac radicalul fenil este înlocuit cu un radical ciclohexil, compusul rezultat este de 225 ori mai dulce decât zaharoza.Acest compus este folosit ca edulcorant artificial, cu slab aport caloric, de c tre diabetici i pentru controlul greut ii corporale începând din anul 1983. Glutationul (g-glutamil-cisteinil-glicina) - prima tripeptid natural cunoscut i izolat din drojdia de bere, prezent în toate celulele, joac un rol important în procesele de oxido-reducere, datorit prezen ei în molecul a grup rii -SH, care are caracter reduc tor conducând la disulfura corespunz toare.Glutationul func ioneaz ca i coenzim a unor enzime. Oxitocina i vasopresina sunt nonapeptide cu structur ciclic , datorit form rii unei pun i disulfurice între grup rile -SH, care provin de la dou resturi de cistein , prezente în lan ul polipeptidic.În structura acestor peptide s-a constatat prezen a a trei grup ri amidice, formate la grup rile carboxil libere, care provin de la aminoacizii monoaminodicarboxilici prezen i în molecul .Diferen ele structurale între aceste peptide sunt mici, dar ac iunea fiziologic este diferit .Aceste peptide sunt hormoni hipofizari.Oxitocina ac ioneaz asupra musculaturii netede, în special a uterului, provocând contrac ii.Vasopresina are o ac iune similar dar mult mai redus , provocând cre terea tensiunii arteriale prin inhibarea diurezei. Insulina este de asemenea un hormon de natur proteic , secretat de pancreas.Masa molecular a insulinei este de aproximativ 6000, dar moleculele sunt asociate formând agregate cu mase moleculare de 12000, 48000 care în anumite condi ii disociaz . Insulina regleaz metabolismul glucidic i indirect influen eaz i asupra metabolismului altor compu i organici.Hipofunc ia pancreasului conduce la diabet zaharat, boal care se caracterizeaz prin hiperglicemie i glicozurie, ap rând totodat i modific ri în metabolismul proteinelor i lipidelor.Hiposecre ia de insulin poate fi compensat prin administrare periodic de insulin , care influen eaz direct asupra sintezei glicogenului hepatic i asupra oxid rii glucozei în mu chi /1,3,4,8,9,11/.

PROTEINE Proteinele sunt compu i organici naturali, considera i ca fiind suportul material al tuturor fenomenelor vie ii.Ace ti compu i sunt principalii constituen i cu structur macromolecular ai protoplasmei tuturor celulelor vegetale i animale.Denumirea lor deriv de la cuvântul "protos" care înseamn de prim rang, cel dintâi,fundamental /2,3/. Proteinele sunt substan e macromoleculare de natur polipeptidic , la construc ia c rora particip 20 de aminoacizi fundamentali.Proteinele sunt macromolecule informa ionale, cu secven e specifice de aminoacizi, sunt expresia epigenetic a genomului celular.

Chimia proteinelor este deosebit de complex , ea presupunând, mai întâi, în elegerea principiilor generale de construc ie a moleculelor proteice, a modului în care dintr-un num r limitat de unit i structurale se pot forma infinit de multe proteine i ce factori intervin în realizarea arhitecturii lor.În al doil ea rând, studiul proteinelor necesit abordarea fiec rui tip de protein în parte, stabilirea pentru fiecare specie molecular a constitu iei chimice, a arhitecturii ei spa iale i a func iei sau a func iilor pe care le exercit /1,3,8,9/. Structur Cu cât num rul de a-aminoacizi, care formeaz molecula unui compus de natur proteic este mai mare, cu atât problemele pe care le ridic structura acestor compu i sunt mai complexe.Cercet rile efectuate în acest domeniu, au condus la rezultate experimentale pe baza c rora se disting patru grade structurale sau niveluri de organizare, deosebindu-se prin complexitatea lor.Acestea au fost numite structuri primare, secundare, ter iare i cuaternare /2,8,9/. Structura primar a unei proteine este determinat prin felul aminoacizilor, num rul lor i succesiunea lor specific , respectiv secven a lor.Structura primar red totalitatea leg turilor covalente din molecul , fiind denumit i structur covalent .Distan ele interatomice i unghiurile de valen calculate sunt cele precizate pa peptide /1,2,3,8,9/. Cunoa terea structurii primare are o importan deosebit pentru în elegerea rolurilor proteinelor. Prin studii de secven ialitate s -a stabilit c o protein dat are o structur unic , nu este un amestec de specii moleculare diferite, cum este cazul polimerilor de sintez .S-a constatat c nu exist regularitate în înl n uirea aminoacizilor, nu exist anumite secven e preferate fa de altele, astfel c dac la o protein cu 100 de resturi de aminoacizi se cunoa te natura i secven a a 99 dintre ei, nu exist nici o regul care s permit prevederea celui de al 100-lea. Structurile primare ale proteinelor constituie baza în elegerii la nivel molecular a activit ii lor biologice.Prin compararea structurilor primare ale proteinelor care îndeplinesc func ii omoloage la organisme diferite se poate stabili gradul de varietate structural compatibil cu o anumit func ie.Secven a aminoacizilor înt r-o protein este veriga între mesajul geneti înscris în ADN i expresia acestui mesaj.S-au descoperit specii de proteine anormale (mutante) ca expresie a unor modific ri la nivelul genomului.Aceste proteine anormale se pot manifesta sub forma unor boli-bolile moleculare. Structura secundar este determinat de aranjarea în spa iu a catenei polipeptidice i de leg turile care se stabilesc între catene.Leg turile de hidrogen, între grup rile NH- i C=O, joac un rol esen ial la acest nivel de organizare /2/. Prin studii de difrac ie cu raze X pe cristale pure de polipeptide sintetice i naturale, Pauling i Corey au indicat modalit ile de realizare a structurii secundare: atomii implica i în leg tura peptidic sunt coplanari; atomii de carbon din lan ul peptidic sunt pozi iona i trans unul fa de altul, f când s scad for ele de respingere;distan ele interatomice i unghiurile de valen au acelea i valori indiferent de dimensiunile catenei;num rul leg turilor de hidrogen care se stabilesc între oxigenul carbonilic i azotul amidic este maxim posibil, hidrogenul fiind plasat pe linia imaginar care ar uni oxigenul de azot.Leg tura de hidrogen poate fi intramolecular , rezultând o structur a-elicoidal , format printr-o r sucire în spiral a catenei polipeptidice, i intermolecular , ob inându -se o structur pliat , prin simpla pliere a catenei.S-a dovedit c aceste structuri sunt concordante cu propriet ile fizico-chimice i biologice /2,3/. Structura de a-helix Lan ul polipeptidic se r suce te la nivelul leg turilor simple, pentru ca grup rile C=O i NH s devin adiacente stereochimic pentru a forma pun i de hidrogen.Se ob ine astfel o structur repetitiv elicoidal în care toate unit ile se afl în raporturi spa iale identice cu unit ile vecine.O grupare NH formeaz leg tura de hidrogen cu gruparea C=O a celui de-al patrulea rest de aminoacid din secven a liniar .În acest fel toate grup rile C=O i NH sunt unite prin pun i de hidrogen. Stereochimia grup rii peptidice, unghiurile de leg tur , distan ele interatomice,colinearitatea leg turilor de hidrogen, apartenen a tuturor aminoacizilor la aceea i serie optic ( seria L) determin o anumit geometrie a elicei a: cu fiecare rest de aminoacid se avanseaz pe vertical cu 1,47A; pasul elicei, distan a între dou puncte echivalente pe vertical , este de 5,21 A i

cuprinde 3,6 resturi de aminoacizi; diametrul elicei, diametrul suprafe ei cilindrtce în care se afl atomii Ca, este de 10,1A; sensul r sucirii lan ului polipeptidic este de la stâvga la dreapta; radicalii R ai tuturor aminoacizilor sunt orienta i spre exteriorul elicei, configura ia atomilor Ca fiind aceea i pentru to i aminoacizii; toate grup rile NH i C=O formeaz pun i de hidrogen. Un lan polipeptidic sub form de a-elice se prezint ca un bastona cu diametrul de 10.1A, pentru 300 de resturi de aminoacid, lungimea fiind 450A /1,2,3,9,11/.

Structura b O alt structur secundar a lan urilor polopeptidice în care se realizeaz poten ialul maxim de legare prin pun i de hidrogen a grup rilor C=O i NH este structura b sau structura pliat .În acest caz pun ile de hidrogen sunt intercatenare, lan urile polipeptidice a ezându se în straturi.Cea mai stabil structur se ob ine dac lan urile evolueaz unul de la cap tul N-terminal i cel lalt în sens invers (structura b cu lan uri antiparalele).Datorit rigidit ii leg turii peptidice i coplanarit ii grup rii -CH-NH-CO-CH- se realizeaz structuri asem n toare unei foi plisate.Radicalii R sunt orienta i, alternativ,de-o parte i de alta.Structura b este întâlnit în propor ie de 100% în fibroin , proteina din m tase, i în propor ii variabile în alte proteine fibrilare.Structura b se întâlne te îns i la proteine globulare, fie între segmente apar inând la lan uri diferite, fie într-un acela i lan polipeptidic. b-keratina este compus din straturi formate din catene polipeptidice orientate paralel, în acela i sens i unite prin leg turi de hidrogen.Fiecare caten este legat astfel de cele dou catene vecine, prin leg turi de hidrogen între grup rile CO i NH ale lor /1,2,3,8,9/.

Structura ter iar Acest nivel de organizare înglobeaz structura secundar i define te raporturile dintre segmentele de a-elice i structur b, modul de împachetare a lan ului polipeptidic.Factorii determinan i ai structurii ter iare ai unei proteine sunt interac iunile necovalente între radicalii R de la Ca, fie c ace tia se afl în regiuni cu structur a sau b, fie c sunt cuprin i în segmente neorganizate.La acest nivel de organizare ter iar, molecula proteic dobânde te forma sa specific /2/. Între diver ii radicali ai aminoacizilor se pot stabili urm toarele tipuri de leg turi necovalente: 1.pun i de hidrogen între radicalii cu grup ri alcoolice (din resturi seril, treonil ), fenolice (din resturi tirosil), amidice (din resturi glutaminil i asparaginil). 2.leg turi ionice, saline, între radicalii cu sarcini electrice sau interac iuni polare între radicalii polari, f r sarcini. 3.interac iuni hidrofobe între resturile amino acizilor nepolari ca: valin , leucin , izoleucin , fenilalanin , alanin . Resturile cisteinil din multe proteine formeaz leg turi disulfurice care leag covalent regiuni mai îndep rtate ale lan urilor polipeptidice /3/. Un lan polipeptidic adopt , în m sura în care îi permite structura sa primar , configura ii de -elice sau de structur b i prin pliere, împachetarea lan ului caut s satisfac i afinit ile radicalilor R.Rezultanta tuturor acestor interac iuni determin conforma ia moleculei proteice.Factorul ultim care determin conforma ia unei proteine este structura sa primar .Informa ia genetic tradus în secven e de aminoacizi, prin jocul for elor fizico chimice, se transform spontan în edificii tridimensionale specifice /1,2,3,9/. Prima protein a c rei structur tridimensional a fost stabilit în cele mai mici detalii,

precizându-se pozi ia în spa iu a tuturor atomilor componen i este mioglobina. Num rul proteinelor cu structur ter iar cunoscut este în continu cre tere i analiza acestor structuri dovede te p strarea tr s turilor calitative dar cu o mare plasticitate în detalii.Structura ter iar , spre deosebire de cea secundar , este determinat de elemente nerepetitive; totu i i la acest nivel au fost recunoscute câteva scheme de organizare spa ial .Aceasta a permis clasificarea proteinelorglobulare în câteva clase /2/: a.) proteine all- -lan ul polipeptidic are structur secundar de -elice în propor ie de aproape 100% i elicele sunt împachetate într-o form compact , globular ; b.) proteine all-b -lan ul polipeptidic prin îndoire formeaz structuri b cu lan uri antiparalele,a ezate unele lâng altele; c.) proteine +b -segmentele cu organizare secundar i b sunt segregate în structura ter iar ; d.) proteine /b -segmentele i b alterneaz în structura ter iar ; e.) proteine f r organizare secundar sau b, plierea lan ului fiind hot rât numai de interac iunile între R;în general sunt proteine mici ce cuprind un num r relativ mare de pun i disulfurice Organizarea pe domenii a proteinelor /2,3/ Dup recunoa terea unor scheme structurale la nivelul organiz rii ter iare a moleculelor proteice,un concept nou, care permite o mai bun în elegere a raporturilor dintre structura i func iile unei proteine este conceptul organiz rii proteinelor mai complexe, pe domenii structurale. Prin domenii structurale ale unei proteine se în elege regiunile compacte cu organizare ter iar specific , relativ rigide, separate între ele de segmente mai pu in organizate, care permit mi carea unui domeniu în raport cu altul (dinamica domeniilor).Fiecare domeniu structural al unei proteine este r spunz tor de o anumit func ie.Gradul de flexibilitate al domeniilor variaz de la mi c ri mai ample la altele restrânse, depinzând de natura segmentelor interdomenii. Un aspect de cea mai mare importan care a rezultat din dezvolterea conceptului de organizare pe domenii a proteinelor este acela c domenii cu structuri i propriet i asociative similare sunt prezente în proteine diferite.Complexitatea structurilor i func iilor proteinelor poate rezulta prin asocierea de domenii structurale diferite (construc ie modular ). Construc ia proteinelor complexe din module func ionale independente confer proteinelor poten ialitî i noi.Organizarea pe domenii este întâlnit la unele enzime solubile, fiecare domeniu catalizând o etap dintr-o secven metabolic .Eficien a cre te foarte mult deoarece este împiedicat pierderea intermediarilor în reac ii colaterale, procesul desf urându-se în flux continuu /2/. Structura cuaternar a proteinelor Multe proteine sunt alc tuite din mai multe lan uri polipepti dice, de regul un num r mic i pereche (proteine oligomere).Lan urile individuale sunt denumite protomeri.La aceste proteine, pe lâng structurile primar , secundar i ter iar ale fiec rui protomer, apare un nivel superior de organizare-structura cuaternar .Aceasta define te natura, num rul i modul de asociere a protomerilor /1,2,3,8,9/. Func ia specific a unei proteine oligomere se manifest numai la nivelul structurii cuaternare, protomerii separa i fiind inactivi. Asocierea protomerilor, structura cuaternar , se relizeaz numai prin for e slabe, necovalente i devine stabil , permanent , numai dac suprafe ele de contact sunt complementare i un num r cât mai mare de atomi se apropie pân la nivelul razelor por van der Waals.Complementaritatea suprafe elor de contact asigur un grad foarte înalt de exactitate i de specificitate a structurilor cuaternare.Protomerii unor proteine omoloage de la specii diferite nu se asociaz .

Interac iunile prin suprafe e complementare prezint fenomenul de cooperare, adic primele interac iuni favorizeaz formarea celorlalte.La început moleculele se juxtapun prin câteva puncte, dup care celelalte grup ri î i g sesc mai u or partenerii. Capacitatea de interac iune a moleculelor prin suprafe e complementare explic nu numai formarea proteinelor oligomere, a unor structuri supramoleculare, dar i modul în care proteinele î i îndeplinesc func iile caracteristice. Structurile cuaternare permit func ionarea unor mecanisme fine de reglare a activit ii proteinelor.O perturba ie care are loc la nivelul unui protomer poate fi transmis în restul moleculei, fiind resim it la nivelul contactului dintre protomeri;structura cuaternar este alterat i totodat i func ia proteinei.Acest mecanism de reglare este denumit reglare alosteric . Un exemplu de structur cuaternar este aceea a hemoglobinei, studiat prin analiz cristaligrafic cu razeX.În acest caz, lan urile polipeptidice, în num r de patru, sunt legate între ele prin leg turi de hidrogen, for e van der Waals,leg turi polare, formând o leg tur tetramer , care sub ac iunea unor factori din mediu, se desface în protomeri, iar sub ac iunea condi iilor ini iale, se srtuctureaz din nou cuaternar /2,9,11/. METODE DE DETERMINARE A STRUCTURII Pentru a fi studiate, proteinele trebuie izolate din diverse organe i apoi purificate.De obicei, proteinele se separ din materiale biologice cu o solu ie salin sau cu solven i organici dilua i cu ap .În principiu, proteinele se separ de substan ele cu care se g sesc în amestec în solu ie, fie prin dializ prin membrane semipermeabile, fie prin electroforez ; apoi se cristalizeaz prin precipitare cu etanol sau s ruri neutre /9/. Analiza elementar calitativ i cantitativ a proteinelor a pus în eviden prezen a elementelor:C (50-52%); H(6,8-7,7%); O(20-25%); N(15-18%) i S(0,5-2%).În unele cazuri s-au identificat i elementele: P,Fe,Cu,I,Cl,Br /8,9/. Pentru stabilirea structurii peptidelor, polipeptidelor i proteinelor se utilizeaz metodele fizico-chimice, problemele de structur fiind deosebit de complexe. Pentru determinarea structurii primare a substan elor proteice este necesar cunoa terea felului i num rului -aminoacizilor din care este format compusul proteic analizat (adic identificarea i dozarea -aminoacizilor) precum i stabilirea secven ei aminoacizilor, adic stabilirea ordinei în care ace tia se succed în molecul /3/. Identificarea i dozarea aminoacizilor Extractele proteice sunt supuse unor opera ii de separare i purificare laborioase, ob inându-se în final polipeptide sau proteine în stare pur .Acestea sunt hidrolizate, pe cale chimic sau enzimatic , conducând la hidrolizate proteice. Din hidrolizatele proteice, aminoacizii se identific folosind mai ales metodele cromatografice (vezi aminoacizi).Apoi se determin cantitativ aminoacizii, mai ales prin metode spectrofotometrice.Se cunosc aparate bazate pe separarea cromatografic a aminoacizilor i dozarea spectrofotometric a acestora, cu func ionare automat /3,9/.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->