Centrul „Acces-info”

Accesul la informaţie: legislaţie şi realitate

Raport anual - 2009

1
Cuprins

1. Cadrul juridic

1.1. Acte internaţionale

1.2. Constituţia. Legea privind accesul la informaţii
1.3. Alte legi care prevăd asigurarea exercitării dreptului la informaţie.
1.4. Acte privind limitarea accesului la informaţie
1.5.Hotărîri ale Guvernului privind activitatea ministerelor, agenţiilor, serviciilor
1.6. Tarife
1.7. Sancţiuni
1.8. Protecţia persoanelor care semnalează nereguli, inclusiv acte de corupţie
1.9. Dreptul jurnaliştilor de a nu-şi divulga sursele de informaţie
1.10. Atacarea pe cale extrajudiciară şi judiciară a acţiunilor/inacţiunilor furnizorului de informaţie
1.11. Proiecte de acte normative

2. Disponibilitatea instituţiilor publice de a furniza informaţii

2.1. Aspecte generale

2.2. Puncte de reper ale noii Guvernări
2.3. Dezvoltarea tehnologiilor informaţionale şi de comunicare
2.4. Transparenţa parlamentară
2.5. Secrete şi dezvăluiri
2.6. Transparenţa executării hotărîrilor Curţii de Conturi
2.7. Accesul la informaţie al copiilor (chestionare)
2.8. Paginile-web oficiale ale autorităţilor publice în reţeaua internet

3. Operativitatea cu care instituţiile publice reacţionează la cererile de informaţii

3.1. Aspecte generale

3.2 Transparenţa achiziţiilor publice. Reacţia autorităţilor/instituţiilor publice la cererile de acces la
informaţie
3.3. Campania de presă „Cere socoteală banilor publici”

4. Accesul mass-media la informaţiile oficiale

4.1. Aspecte generale

4.2. Îngrădirea accesului la informaţie a jurnaliştilor
4.3. Hărţuirea şi intimidarea mass-media
4.4. Activitatea audiovizualului
4.5. Extinderea spaţiului informaţional
4.6. Reflectarea alegerilor parlamentare

5. Litigii privind accesul la informaţie. Hotărîri ale Curţii Supreme de Justiţie

2
 Accesul la informaţie: legislaţie şi realitate

Raport anual - 2009

Raportul reflectă starea de lucruri în domeniul accesului la informaţie şi, parţial, al

transparenţei în procesul decizional, pe parcursul anului 2009;

evaluarea cuprinde patru criterii de bază:

- cadrul juridic privind exercitarea dreptului la informaţie;

- disponibilitatea instituţiilor publice de a furniza informaţii;
- operativitatea cu care instituţiile publice reacţionează la cererile de informaţii;
- accesul mass-media la informaţiile oficiale;

studiul a fost elaborat de Grupul de experţi al Centrului “Acces-info” în temeiul unor

observaţii, chestionări, monitorizări, discuţii focalizate în grup şi analize, de
asemenea, în baza rezultatelor unor cercetări şi comentarii, efectuate de un şir de
organizaţii nonguvernamentale din diferite domenii, şi instituţii mass-media;

include o trecere în revistă a paginilor web oficiale ale autorităţilor/instituţiilor

publice şi o cronică a evenimentelor din perioada electorală, a cazurilor de îngrădire a
accesului la informaţie pentru reprezentanţii mass-media;

conţine, cu titlu de noutate, chintesenţa hotărîrilor Curţii Supreme de Justiţie în

domeniul accesului la informaţie, adoptate în anul 2009;

inserează un şir de propuneri şi recomandări.

Coordonator: Vasile Spinei

Au colaborat: Alexandru Postica, Mihail Guzun, Mihail Lescu, Elena Vacarciuc,

Angela Danilescu, Elena Antohi, Adelina Carabulea, Victor Tănase, Diana Darie,
Matei Nicolaev, Vera Osoianu, Sorina Tîltu.

Raportul este elaborat cu sprijinul Fundaţiei “Soros-Moldova”, care nu subscrie şi nu

răspunde pentru conţinutul acestuia.

3
I. Cadrul juridic privind exercitarea dreptului la informaţie
1.1. Acte internaţionale

Republica Moldova a semnat, a ratificat şi este parte la un şir de acte internaţionale care stipulează norme-
cheie privind libertatea de exprimare şi accesul la informaţie, inclusiv:

1.1.1. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (Adoptată şi proclamată de Adunarea Generală a

O.N.U. prin Rezoluţia nr. 217 A (III) din 10 decembrie 1948 la New York. Republica Moldova a
aderat la Declaraţie prin Hotărîrea Parlamentului nr. 217-XII din 28.07.90 publicată în ediţia
oficială „Tratate internaţionale”, 1998, volumul 1).

1.1.2. Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale (Adoptat la 16

decembrie 1966 la New York. Adoptat şi deschis spre semnare de Adunarea Generală a Organizaţiei
Naţiunilor Unite la 16 septembrie 1966 prin Rezoluţia 2200 A(XXI). Intrat în vigoare la 3 ianuarie
1967, cf. dispoziţiilor art. 27. Ratificat prin Hotărîrea Parlamentului nr.217-XII din 28.07.90. În
vigoare pentru Republica Moldova din 26 aprilie 1993. Publicat în ediţia oficială „Tratate
internaţionale”, 1998, volumul 1).

1.1.3. Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice (Adoptat şi deschis spre semnare de
Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 16 decembrie 1966 la New York. Intrat în
vigoare la 23 martie 1967, cf. art .49, pentru toate dispoziţiile, cu excepţia celor de la art. 41; la 28
martie - pentru dispoziţiile de la art. 41. Ratificat prin Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova
nr. 217-XII din 28.07.90. În vigoare pentru Republica Moldova din 26 aprilie 1993. Publicat în ediţia
oficială „Tratate internaţionale”, 1998, volumul 1).

1.1.4. Convenţia Internaţională cu privire la Drepturile Copilului (Adoptată de Adunarea Generală a

Organizaţiei Naţiunilor Unite la 20 noiembrie 1989 la New York. Intrată în vigoare la 20 septembrie
1990. Ratificată prin Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova nr.408-XII din 12.12.90. În
vigoare pentru Republica Moldova din 25 februarie 1993. Publicată în ediţia oficială „Tratate
internaţionale”, 1998, volumul 1).

1.1.5. Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială (Adoptată
şi deschisă spre semnare de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite prin Rezoluţia nr.
2106 (XX) din 21 decembrie 1965 la New York. Intrată în vigoare la 4 ianuarie 1969, conform
dispoziţiilor art. 19. Ratificată prin Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova nr.707-XII din
10.09.91. În vigoare pentru Republica Moldova din 25 februarie 1993. Publicată în ediţia oficială
„Tratate internaţionale”, 1998, volumul 1).

1.1.6. Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (Adoptată la

Roma la 4 noiembrie 1950. A intrat în vigoare la 3 septembrie 1953. În vigoare pentru Republica
Moldova din 1 februarie 1998. Publicată în ediţia oficială „Tratate internaţionale”, 1998, volumul
1).

1.1.7 Convenţia Consiliului Europei privind accesul la documentele oficiale (Adoptată la Thoms,
18.06.2009. Instituţiile abilitate din Republica Moldova elaborează documentele pentru semnarea
actului).

4
De menţionat, de asemenea, Recomandările Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei către statele
membre:
- nr. R (94) 13 cu privire la măsurile de promovare a transparenţei mijloacelor de comunicare în masă;
- nr. R (95) 13 cu privire la problemele de procedură penală legate de tehnologiile informaţionale;
- nr. R (96) 4 cu privire la protecţia jurnaliştilor în situaţii de conflict şi de tensiune;
- nr. R (97) 20 cu privire la „discursul de ură”;
- nr. R (97) 21 cu privire la mijloacele de comunicare în masă şi promovarea unei culturi a toleranţei;
- nr. R (99) 1 cu privire la măsurile de promovare a pluralismului mijloacelor de comunicare în masă;
- nr. R (99) 14 cu privire la serviciul universal comunitar referitor la noile servicii de comunicare şi de
informare;
- nr. R (2000) 7 cu privire la dreptul jurnaliştilor de a nu-şi dezvălui sursele de informaţie;
- nr. R (2000) 23 cu privire la independenţa şi funcţiile autorităţilor de reglementare a sectorului
Radiodifuziunii;
- nr. R (2001)19 privind participarea cetăţenilor în viaţa publică locală;
- nr. R (2002)2 privind accesul la documentele publice;
- nr. R (2007) 2 cu privire la pluralismul mijloacelor mass-media şi diversităţii conţinutului mijloacelor
mass-media;
- Recomandarea (2007)15 cu privire la măsurile de acoperire a campaniei electorale de către mass-media;
- Declaraţia privind libertatea discursului politic în media, adoptată de Comitetul de Miniştri al Consiliului
Europei la 12 februarie 2004, în cadrul celei de a 872-a reuniuni a Delegaţilor Miniştrilor;
- Declaraţia cu privire la independenţa şi funcţiile autorităţilor care reglementează sectorul de
radiodifuzine, adoptată de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei la 26 martie 2008, în cadrul celei de
a 1022-a reuniuni a Delegaţilor Miniştrilor.

1.2. Constituţia. Legea privind accesul la informaţii

În linii generale, după cum s-a remarcat şi în rapoartele precedente, legislaţia naţională creează condiţii
favorabile pentru exercitarea dreptului la informaţie, fapt recunoscut atît la scară naţională, cît şi la scară
internaţională. Totuşi, anumite acte normative şi prevederi continuă să contravină standardelor
internaţionale, normelor constituţionale şi Legii privind accesul la informaţie. Şi mai multe restanţe şi
provocări există sub aspectul implementării legislaţiei.

1.2.1. Articolul 34 din Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994 (Monitorul Oficial nr. 1
din 12.08.1994) stipulează că dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie nu poate fi îngrădit;
autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sînt obligate să asigure informarea corectă a
cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal; dreptul la informaţie nu
trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a cetăţenilor sau siguranţa naţională; mijloacele de informare
publică, de stat sau private, sînt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice; mijloacele de
informare publică nu sînt supuse cenzurii. Astfel, normele constituţionale consfinţesc şi garantează
exercitarea dreptului la informaţie, servind drept bază pentru adoptarea actelor normative legislative.

Alte prevederi sînt incluse într-un şir de articole privind democraţia şi pluralismul politic; dreptul fiecărui om
de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle; libertatea opiniei şi a exprimării; libertatea creaţiei; libertatea
întrunirilor; dreptul de petiţionare; restrîngerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi;caracterul
public al dezbaterilor judiciare.

1.2.2. Legea privind accesul la informaţie nr. 982-XIV din 11.05.2000, Monitorul Oficial nr. 88-90 din
28.07.2000, întruneşte cerinţele de bază internaţionale:
- legea consfinţeşte principiul maximei transparenţe;
- instituţiile publice sînt obligate să-şi publice din oficiu documentele importante;
- instituţiile publice trebuie să promoveze activ transparenţa în procesul guvernării;
- orice persoană care solicită informaţii, în condiţiile Legii privind accesul la informaţie, este absolvită de
obligaţia de a-şi justifica interesul pentru informaţiile solicitate;
- excepţiile sînt strict delimitate şi clar formulate, acestea urmînd a servi interesul public;
- cererile de informaţii vor fi soluţionate neîntîrziat şi corect;

5
- solicitanţii nu trebuie să fie descurajaţi să depună cereri din cauza costurilor mari;
- şedinţele instituţiilor publice vor fi deschise publicului;
- persoana care se consideră lezată într-un drept sau interes legitim de către furnizorul de informaţii poate
ataca acţiunile sau inacţiunile acestuia atît pe cale extrajudiciară, cît şi direct în instanţa de judecată.

1.3. Alte legi care prevăd asigurarea exercitării dreptului la informaţie.

În Republica Moldova circa 400 de acte legislative şi normative, practic din toate domeniile – activitatea
instituţiilor publice, economie, cultură, ştiinţă, învăţămînt, muncă, sănătate, ecologie, relaţii externe etc. -
conţin prevederi referitoare la accesul la informaţie. De regulă, prevederile sînt în concordanţă cu Legea
privind accesul la informaţie, însă unele urmează a fi abrogate, modificate sau reactualizate.

1.3.1. Legea pentru adoptarea Regulamentului Parlamentului nr. 797-XVI din 02.04.1996, Monitorul
Oficial al Republicii Moldova nr. 50 din 07.04.2007.

Articolul 13. Atribuţiile Biroului permanent al Parlamentului

(1) Biroul permanent al Parlamentului are următoarele atribuţii: h) asigură controlul plasării la timp pe web
site-ul Parlamentului a proiectelor de acte legislative, a ordinii de zi, a stenogramelor şedinţelor plenare,
precum şi a altei informaţii pasibile de a fi publicată; i) aprobă Regulamentul privind acreditarea
reprezentanţilor mijloacelor de informare în masă pe lîngă Parlament.

Ultima sintagmă de la lit. h) alin. (1) din articolul 13 “precum şi a altei informaţii pasibile de a fi
publicată” trezeşte anumite dubii prin ambiguitatea sa, deoarece îmbinarea “control” şi “informaţie
pasibilă de a fi publicată” e formula clasică a cenzurii.

Articolul 23. Procesele-verbale şi stenografierea dezbaterilor şedinţelor comisiilor permanente

(1) La şedinţele comisiilor se încheie procese-verbale. Acestea pot fi puse la dispoziţia altor persoane decît
membrilor comisiei numai cu acordul preşedintelui acesteia, cu excepţia proceselor-verbale ale şedinţelor
publice.
(2) Preşedintele comisiei sau, după caz, al şedinţei va putea hotărî stenografierea dezbaterilor.
Alin. (1) necesită a fi redactat, fiind cu desăvîrşire ambiguu, deoarece din conţinutul său reiese că
procesele-verbale pot fi puse la dispoziţia altor persoane cu excepţia proceselor-verbale ale “şedinţelor
publice”.
Prevederea alin. (2) din articolul 23 este confuză, nefiind clar în care cazuri preşedintele comisiei poate
hotărî stenografierea dezbaterilor. Ar trebui să fie invocate criterii, nişte condiţii clare pentru a se evita
tăinuirea, din diverse motive, a discuţiilor asupra unor subiecte, date şi informaţii de un mare interes public.

Articolul 24. Caracterul public al şedinţelor comisiilor permanente

(1) Şedinţele comisiilor sînt publice.
(2) La şedinţele publice ale comisiei pot fi prezenţi reprezentanţi ai mijloacelor de informare în masă
acreditaţi la Parlament. Informaţiile oficiale despre lucrările comisiei se dau publicităţii şi se plasează pe
web site-ul Parlamentului.
(3) Comisia poate hotărî, la propunerea unuia din membrii săi, ca şedinţa ei să se desfăşoare în mod închis în
cazul în care dezbaterea publică a chestiunilor poate să prejudicieze măsurile de protecţie a cetăţenilor sau
siguranţa naţională.

Constituţia Republicii Moldova stipulează în articolul 65 că şedinţele Parlamentului sînt publice (alin. 1), iar
Parlamentul poate hotărî ca anumite şedinţe să fie închise (alin. 2).

Prevederea din alin. (2) are un conţinut vag, care nu conţine criteriile pentru declararea şedinţelor închise
ale Parlamentului. Regulamentul Parlamentului reia normele constituţionale şi caracterul lor generalizator.
Astfel, în afară de dispoziţii procedurale, nu există dispoziţii legale care să limiteze accesul direct al
publicului/reprezentanţilor mass-media la şedinţele plenare ale Legislativului.

Ne întrebăm de ce numai ziariştii acreditaţi în Parlament pot participa la şedinţele publice ale comisiilor
permanente?(Articolul 24 alin.(2). De asemenea, nu e clar cine e responsabil de răspîndirea informaţiilor

6
oficiale, deoarece comunicatele oficiale despre şedinţele Parlamentului se fac publice numai prin
intermediul serviciului de presă al Parlamentului (articolul 99).

Alin. (3) al articolului 24 necesită a fi corelat cu prevederile articolului 7 din Legea privind accesul la
informaţie. De exemplu: “şedinţa sau o parte a ei se va desfăşura în mod închis în cazul în care dezbaterile
vor avea ca obiect chestiuni şi informaţii cu accesibilitate limitată, în conformitate cu Legea privind accesul
la informaţie, cu condiţia că secretizarea nu va prejudicia interesul public în cunoaşterea informaţiei”.

Articolul 25. Participarea la şedinţele comisiilor permanente

(1) Membrii Guvernului şi conducătorii altor autorităţi ale administraţiei publice au acces la lucrările
comisiilor. Aceştia vor fi informaţi despre data şi ora la care are loc şedinţa.

(2) În cazul în care comisia decide să invite la şedinţa sa membri ai Guvernului şi/sau conducători ai altor
autorităţi ale administraţiei publice, aceştia sînt obligaţi să fie prezenţi la şedinţă.

(3) Membrii Guvernului şi conducătorii altor autorităţi ale administraţiei publice care participă la lucrările
comisiei pot lua cuvînt şi răspunde la întrebări.

Articolul 26. Participarea altor persoane la şedinţele comisiilor permanente

(1) Comisia poate invita la şedinţele sale persoane interesate şi specialişti din partea unor autorităţi ale
administraţiei publice, organizaţii specializate, precum şi specialişti din Direcţia juridică a Aparatului
Parlamentului şi din secretariatele comisiilor permanente.
(2) Persoanele prevăzute la alin.(1) pot lua cuvînt la şedinţa comisiei şi pot răspunde la întrebări.
Prevederile acestor articole nu fac referinţă la prezenţa reprezentanţilor societăţii civile, ceea ce este în
contradicţie cu Concepţia privind cooperarea dintre Parlament şi societatea civilă (Hotărîrea Parlamentului
nr. 373 din 29.12.2005). Sintagma “persoane interesate şi specialişti din partea unor autorităţi ale
administraţiei publice, organizaţii specializate” nici pe departe nu sugerează posibilitatea participării
reprezentanţilor societăţii civile, ci dimpotrivă, în contextul acesta, “organizaţii specializate” ar putea fi
înţelese ca instituţii publice – ministere, servicii, agenţii etc. Cu atît mai mult, cu cît un şir de organizaţii
neguvernamentale elaborează şi avizează proiecte de acte normative.

Articolul 31. Efectuarea anchetelor de către comisiile permanente

(7) În cadrul audierilor, persoanele invitate pot refuza să dea relaţii în cazul în care întrebările ce le sînt
adresate privesc, în condiţiile prevăzute de lege, secrete de stat. Refuzul celui invitat poate fi adus la
cunoştinţa Parlamentului, care va decide în şedinţă secretă.
Alin. (7) din articolul 31 necesită a fi corelat cu prevederile Legii privind accesul la informaţie. A se vedea
comentariul la articolul 24.

Articolul 99. Caracterul public al şedinţelor Parlamentului

(1) Şedinţele Parlamentului sînt publice, în afara cazurilor în care, la cererea Preşedintelui Parlamentului, a
unei fracţiuni parlamentare sau a unui grup din cel puţin 5 deputaţi, se hotărăşte, cu votul majorităţii
deputaţilor prezenţi, ca acestea să fie închise.
(2) Şedinţele în plen ale Parlamentului, cu excepţia celor închise prevăzute la alin.(1), pot fi transmise în
direct la posturile publice naţionale de radio şi televiziune în conformitate cu prevederile Codului
audiovizualului al Republicii Moldova, precum şi la iniţiativa Parlamentului, prin decizie adoptată cu votul
majorităţii deputaţilor prezenţi. Stenogramele şedinţelor publice sînt plasate pe web site-ul oficial al
Parlamentului. Comunicatele oficiale despre şedinţele Parlamentului se fac publice numai prin intermediul
serviciului de presă al Parlamentului.
Alin. (1) din articolul 99 necesită a fi corelat cu Legea privind accesul la informaţie, deoarece poate fi
vorba şi despre secret comercial, date cu caracter personal etc. (A se vedea comentariul la articolul 24).
Transmisiunile în direct ale şedinţelor Parlamentului Republicii Moldova au fost iniţiate în anul 1989 şi au
durat pînă în anul 1991, fapt care, incontestabil, a contribuit la informarea pe larg a publicului despre
activitatea Parlamentului din legislatura I, la educaţia civică a cetăţenilor şi, neîndoielnic, la formarea
culturii politice în ansamblu.
La 12 mai 2005, postul TV “Moldova 1”, după 14 ani, a reluat transmisiunile în direct ale şedinţelor

7
Parlamentului de la Chişinău, eveniment salutat de mai mulţi politicieni, analişti, reprezentanţi ai societăţii
civile.

Pe parcursul anului 2005, în special, al anului 2006, fracţiunea comunistă din Legislativ a insistat în
repetate rînduri asupra suspendării transmisiunilor în direct, motivînd că ele sînt ineficiente şi pledînd
pentru realizarea unor emisiuni de sinteză la radio/TV.

La 23 martie 2007, cu majoritatea de voturi, legislativul a aprobat amendarea Regulamentului

Parlamentului, prin care este reglementată mediatizarea în direct la radio/TV a şedinţelor plenare al
Parlamentului.

Articolul 34 alin. (2) din Constituţia Republicii Moldova stipulează că “autorităţile publice, potrivit
competenţelor ce le revin, sînt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice
şi asupra problemelor de interes personal.” Publicarea pe pagini-web a informaţiilor ce ţin de activitatea
Parlamentului sau publicarea actelor normative în Monitorul Oficial sînt insuficiente pentru realizarea
acestui deziderat important, deoarece majoritatea populaţiei nu are acces la Internet şi nu dispune de surse
financiare pentru procurarea ziarelor. Din aceste considerente legiuitorul a stabilit, prin alin. 4 al aceluiaşi
articol, că “mijloacele de informare publică, de stat sau private, sînt obligate să asigure informarea corectă
a opiniei publice”.

Un obiectiv al Legii privind accesul la informaţie este „eficientizarea procesului de informare a populaţiei şi
a controlului efectuat de către cetăţeni asupra activităţii autorităţilor publice şi a instituţiilor publice”.
Realizarea obiectivului este posibilă cu condiţia ca populaţia să aibă acces direct la informaţia despre
şedinţele autorităţilor publice. Astfel, prevederea articolului 82 al Legii cu privire la Regulamentul
Parlamentului, prevedere în vigoare pînă la 07.04.2007, stipula că „şedinţele plenare ale Parlamentului, cu
excepţia celor închise prevăzute de alin.1 se transmit în direct la posturile naţionale de radio şi televiziune,
iar stenogramele acestor şedinţe se publică pe web site-ul Parlamentului”.

Reglementarea respectivă avea esenţă progresistă şi constituia o necesitate absolută pentru Republica
Moldova, populaţia căreia, în anumite privinţe, se află într-un vacuum informaţional.

Aceste drepturi ale populaţiei la informaţie au fost restrînse la maximum, prin modificările la art. 99 al Legii
cu privire la Regulamentul Parlamentului: „Şedinţele în plen ale Parlamentului, cu excepţia celor închise
prevăzute la alin.(1), pot fi transmise în direct la posturile publice naţionale de radio şi televiziune în
conformitate cu prevederile Codului audiovizualului al Republicii Moldova, precum şi la iniţiativa
Parlamentului, prin decizie adoptată cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi. Stenogramele şedinţelor
publice sînt plasate pe web site-ul oficial al Parlamentului. Comunicatele oficiale despre şedinţele
Parlamentului se fac publice numai prin intermediul serviciului de presă al Parlamentului”.

Această prevedere contravine esenţial dispoziţiilor constituţionale privind informarea corectă a populaţiei
asupra activităţii parlamentarilor. Prevederea respectivă este în defavoarea liberului acces la informaţie şi
al transparenţei reale a Legislativului, în detrimentul educaţiei civice a populaţiei şi al promovării unei
culturi politice adecvate.

Conform articolului 51 alin. 3 al Codului audiovizualului, „Compania are dreptul să înregistreze sau să
transmită în direct fără plată şedinţe ale Parlamentului, Guvernului, dezbateri publice ale autorităţilor
publice, mitinguri, demonstraţii, procesiuni, manifestaţii, întruniri de ordin comemorativ, religios, alte
acţiuni cu caracter public, indiferent de locul lor de desfăşurare”. Cu regret, televiziunea publică,
deocamdată, nu transmite în direct, din proprie iniţiativă, şedinţele Parlamentului.

Remarcăm, totodată, în plan pozitiv, excluderea din Regulament a prevederii cu un conţinut extrem de
jenant referitor la faptul că preşedintele şedinţei are dreptul să atragă atenţia reprezentanţilor mijloacelor
de informare în masă asupra informaţiilor vădit inexacte privind lucrările Parlamentului. Dacă mijlocul de
informare în masă n-a dat publicităţii cele arătate de preşedinte şi abaterea se repetă, preşedintele şedinţei
va putea propune, iar Parlamentul va hotărî retragerea provizorie a autorizaţiei reprezentantului mijlocului

8
de informare în masă respectiv de a asista la lucrările Parlamentului.

Articolul 127. Raportul anual al activităţii Guvernului

(1) Anual, în luna aprilie, Guvernul, în şedinţa în plen a Parlamentului, prezintă Raportul anual al activităţii
sale. Raportul se distribuie deputaţilor cu cel puţin 10 zile înainte de şedinţa plenară la care acesta va fi
audiat.
(2) În plenul Parlamentului, raportul Guvernului se prezintă de către Primul-ministru.
(3) Pe marginea raportului prezentat, un deputat poate adresa cel mult două întrebări.

Textul se va completa cu prevederea “Şedinţele în plen ale Parlamentului care audiază Raportul anual al
Guvernului se transmite în mod obligatoriu în direct la posturile publice naţionale de radio şi televiziune”.
O completare similară se va face şi la art. 128.

1.3.2 Legea despre statutul deputatului în Parlament nr.39-XIII din 07.04.94, Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr. 4/78 din 3.04.1994.

Articolul 21. - (3) Orice persoană oficială este obligată, la legitimarea deputatului, să-i pună la dispoziţie
informaţia necesară fără concordanţe şi permisiuni suplimentare. În cazul în care informaţia reprezintă secret
de stat, informarea deputatului se va face în condiţiile Regulamentului Parlamentului.

Articolul 22.- (1) Deputatul este în drept să se adreseze oricărui organ de stat şi obştesc, oricărei persoane
oficiale în probleme ce ţin de activitatea de deputat şi să participe la examinarea lor. Organul sau persoana
oficială respectivă sînt obligate să dea fără întîrziere răspuns la adresare, iar în cazul examinării sau
verificării suplimentare a problemei - în cel mult o lună.

(2) Adresările deputatului în probleme ce ţin de competenţa autorităţilor administraţiei publice locale, a
Guvernului, a altor organe centrale ale administraţiei de stat urmează să fie examinate de aceste organe. Data
examinării trebuie adusă din timp la cunoştinţă deputatului.

(3) Autorităţile administraţiei publice locale sînt obligate să acorde deputatului sprijinul necesar pentru
organizarea lucrului cu alegătorii. În acest scop, ele asigură accesul în încăperi sau locuri publice, precum şi
echipamentul şi informaţiile necesare, anunţă din timp alegătorii despre locul şi timpul întîlnirii cu deputatul.

Nici articolul 21, nici art. 22, nici alte prevederi din lege nu stipulează pentru deputaţi obligaţia de a
informa periodic alegătorii asupra activităţii Parlamentului şi a sa personală, actul normativ conţinînd
doar drepturi ale alesului poporului: “orice persoană este obligată”, “deputatul este în drept să se
adreseze”, “autorităţile administraţiei publice locale sînt obligate...”

1.3.3. Legea privind actele legislative nr.780-XV din 27.12.01, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.
36-38/210 din 14.03.2002.

Legea stipulează printre principiile de bază ale legiferării transparenţa, publicitatea şi accesibilitatea în
activitatea de elaborare, adoptare şi aplicare a actului legislativ, dar ea nu fundamentează rigorile faţă de
Legislativ şi subiecţii cu drept de iniţiativă legislativă pentru realizarea în practică a dezideratului. Doar în
alin. (3) al articolului 17, se menţionează că în cazul unui proiect de amploare şi importanţă, la elaborarea
acestuia, grupul de lucru poate redacta o serie de teze pentru ca opinia publică şi autoritatea care a instituit
grupul de lucru să se pronunţe asupra lor.

1.3.4. Hotărîrea Parlamentului pentru aprobarea Concepţiei privind cooperarea dintre Parlament şi
societatea civilă nr. 373 din 29.12.2005, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 5 din 13.01.2006.

În mod normal, Concepţia urma să declanşeze operarea de modificări într-un şir de acte normative, inclusiv
în Legea pentru adoptarea Regulamentului Parlamentului, în Legea privind actele legislative, nemaivorbind
de realizarea unei cooperări eficiente, de facto, privind crearea grupurilor de lucru din experţi ai societăţii
civile pe lîngă comisiile permanente, elaborarea de către organizaţiile neguvernamentale a unor proiecte de

9
legi, organizarea unor audieri şi dezbateri în comun, controlul în comun asupra implementării unor acte
normative importante.

1.3.5. Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova pentru aprobarea Regulamentului privind

desfăşurarea Orei Guvernului şi examinarea interpelărilor nr. 1203-XII din 19.11.92, Monitorul Oficial
al Republicii Moldova nr. 11 din 30.11.92.

Hotărîrea urmează a fi completată cu prevederea despre transmiterea obligatorie în direct a Orei

Guvernului pe posturile naţionale de radio şi televiziune. De asemenea, se va redacta dispoziţia inadecvată
din articolul 2 alin. (2) – La Ora Guvernului participă şi şefii de instituţii neguvernamentale formate de
Parlament, deoarece e o confuzie vădită cu societatea civilă. Din articolul 10 se va exclude ultima
propoziţie, or, ziarul “Sfatul Ţării” nu mai există de un deceniu şi jumătate.

1.3.6. Decretul Preşedintelui Republicii Moldova privind aprobarea Regulamentului Aparatului

Preşedintelui Republicii Moldova nr. 53 din 17.05.2005, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 71
din 20.05.2005.

Stilul lapidar al Decretului Preşedintelui nu oferă multe informaţii, deşi publicul ar fi interesat să afle care
sînt atribuţiile Direcţiei de drept şi relaţii publice, ale Direcţiei informativ-analitice, ale Direcţiei generale,
ale Serviciului Consiliului Suprem de Securitate şi ale Serviciului de Presă.

1.3.7. Legea cu privire la Guvern nr. 64-XII din 31.05.90, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 131
din 26.09.2002.

Articolul 25. Şedinţele Guvernului

Şedinţele Guvernului se desfăşoară după caz, dar nu mai rar decît o dată pe trimestru.
Şedinţele Guvernului sînt publice. La ele pot participa şi alte persoane, în conformitate cu legislaţia. La
decizia Prim-ministrului, şedinţele pot fi închise.

Guvernul asigură transparenţa activităţii sale. În acest scop, Guvernul, din oficiu sau la solicitare, hotărăşte
publicarea în mijloacele de informare în masă (inclusiv electronice) a anumitor proiecte de acte legislative şi
proiecte de acte ale Guvernului, stenograme ale şedinţelor sale publice şi ale altor acte vizînd activitatea
executivului, în funcţie de importanţa lor pentru societate. După caz, prin aceeaşi hotărîre, Guvernul
stabileşte modul de dezbatere publică a proiectelor de acte legislative şi a proiectelor de acte ale Guvernului,
de acumulare, examinare şi discutare a propunerilor prezentate în legătură cu acestea.

Legislaţia naţională stipulează un şir de dispoziţii generalizatoare cu privire la şedinţele autorităţilor

publice. Pe de o parte, ele prevăd caracterul public al şedinţelor, pe de altă parte, creează posibilităţi
arbitrare de a convoca şedinţe închise, şi la nivel de Parlament, şi la nivel de Guvern.

Propoziţia a treia din alin. (2) urmează a fi modificată şi corelată cu prevederile articolului 7 din Legea
privind accesul la informaţie: “şedinţa sau o parte a ei se va desfăşura în mod închis în cazul în care
dezbaterile vor avea ca obiect chestiuni şi informaţii cu accesibilitate limitată, în conformitate cu Legea
privind accesul la informaţie”.

Din alin. (3), propoziţia a doua, din sintagma “a anumitor proiecte de acte legislative şi proiecte de acte ale
Guvernului, stenograme ale şedinţelor sale publice” se va exclude cuvîntul “a anumitor”. De asemenea, se
va exclude sintagma “în funcţie de importanţa lor pentru societate”, or, toate deciziile Guvernului prezintă
interes pentru public, sînt importante pentru societate. Ultima propoziţie din acelaşi articol este un
anacronism, or, este ireal ca de fiecare dată, cînd se pune în discuţie un proiect de act normativ, să se
stabilească “modul de dezbatere publică”.

Dispoziţia din alin. (4), articolul 25 urmează a se completa cu textul: „în cazul în care chestiunile puse în
discuţie se referă la informaţii cu accesibilitate limitată, în conformitate cu legea privind accesul la
informaţie, cu condiţia că secretizarea nu va prejudicia interesul public în cunoaşterea informaţiei”.

10
Articolul 30. Hotărîrile şi dispoziţiile Guvernului
Hotărîrile şi dispoziţiile Guvernului, cu excepţia celor care conţin secret de stat, se publică în Monitorul
Oficial al Republicii Moldova în termen de 10 zile de la data adoptării sau emiterii.

Hotărîrile şi dispoziţiile Guvernului intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova sau la data indicată în textul acestora, dar care nu poate precede data publicării lor.

Această prevedere contravine Constituţiei Republicii Moldova şi articolului 3 din Legea privind modul de
publicare şi intrare în vigoare a actelor oficiale, conform căruia actul oficial ce constituie secret de stat
intră în vigoare la data adoptării sau la data prevăzută în el şi se comunică numai instituţiilor înregistrate,
dar în cazul în care doar unele titluri, capitole, articole ale actului oficial conţin secret de stat, acestea se
omit la publicare, în locul lor indicîndu-se „secret de stat”. Aceiaşi cerinţă este prevăzută şi în articolul 7
din Legea privind accesul la informaţie.

Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra acestei norme în Hotărîrea privind controlul
constituţionalităţii articolului 30 alin.(5) şi alin. (6) din Legea cu privire la Guvern nr. 64-XII din
31.05.1990 în redacţia Legii nr. 4 din 04.02.1999 pentru modificarea Legii cu privire la Guvern. Articolul
102 al Constituţiei, invocat în Hotîrărea Curţii Constituţionale, a fost supus unor modificări şi completări în
iulie 2000. Deşi ulterior Legea cu privire la Guvern a mai fost modificată, această problemă însă nu a fost
soluţionată.

1.3.8. Legea privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice
centrale şi locale nr.317-XV din 18.07.2003, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 208-210/783 din
03.10.2003.

Legea privind actele legislative.

Legea privind modul de publicare şi intrare în vigoare a actelor oficiale garantează publicitatea şi
accesibilitatea actelor normative, principiul transparenţei, ele, însă, nu conţin nici o prevedere despre
informarea publicului la toate etapele de elaborare a proiectelor, de la etapa iniţială pînă la cea finală,
despre mecanismul de antrenare a publicului în procesul de elaborare şi adoptare a deciziilor.
În ceea ce priveşte Legea privind modul de publicare şi intrare în vigoare a actelor oficiale, remarcăm
nerespectarea sistematică şi tendenţioasă a alin. (6) din articolul 1 cu privire la publicarea textelor
tratatelor internaţionale.

1.3.9. Legea privind transparenţa în procesul decizional nr. 239-XVI din 13.11.2008, Monitorul Oficial
nr. 215-217/798 din 05.12.2008

Conform articolului 3 al legii, sub incidenţa prezentei legi cad: a) autorităţile publice centrale: Parlamentul
şi autorităţile create de acesta (Agenţia Naţională pentru Protecţia Concurenţei, Consiliul Coordonator al
Audiovizualului, Comisia Electorală Centrală, Comisia Naţională a Pieţei Financiare etc.), Preşedintele
Republicii Moldova, Guvernul, ministerele, serviciile publice desconcentrate ale acestora, alte autorităţi
administrative centrale şi autorităţi de reglementare (Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică,
Agenţia Naţională pentru Reglementare în Telecomunicaţii şi Informatică etc.); b) autorităţile administraţiei
publice locale: consiliile locale (săteşti, comunale, orăşeneşti, municipale, raionale), primarii satelor
(comunelor), oraşelor (municipiilor), preşedinţii raioanelor, serviciile publice descentralizate şi instituţiile
de interes local. Sub incidenţa prezentei legi cad, de asemenea, persoanele juridice de drept public şi privat
care gestionează şi utilizează mijloace financiare publice. Autorităţile publice vor consulta cetăţenii,
asociaţiile constituite în corespundere cu legea, alte părţi interesate în privinţa proiectelor de acte
legislative, administrative care pot avea impact social, economic, de mediu (asupra modului de viaţă şi
drepturilor omului, asupra culturii, sănătăţii şi protecţiei sociale, asupra colectivităţilor locale, serviciilor
publice).

Cetăţenii, asociaţiile constituite în corespundere cu legea, alte părţi interesate au dreptul: a) să participe, în
condiţiile prezentei legi, la orice etapă a procesului decizional; b) să solicite şi să obţină informaţii

11
referitoare la procesul decizional, inclusiv să primească proiectele de decizii însoţite de materialele
aferente, în condiţiile Legii privind accesul la informaţie; c) să propună autorităţilor publice iniţierea
elaborării şi adoptării deciziilor; d) să prezinte autorităţilor publice recomandări referitoare la proiectele
de decizii supuse discuţiilor.

Autorităţile publice sînt obligate, după caz, să întreprindă măsurile necesare pentru asigurarea
posibilităţilor de participare a cetăţenilor, a asociaţiilor constituite în corespundere cu legea, a altor părţi
interesate la procesul decizional, inclusiv prin: a) diseminarea informaţiei referitoare la programele
(planurile) anuale de activitate prin plasarea acestora pe pagina-web oficială a autorităţii publice, prin
afişarea lor la sediul acesteia într-un spaţiu accesibil publicului şi/sau prin difuzarea lor în mass-media
centrală sau locală, după caz; b) informarea, în modul stabilit, asupra organizării procesului decizional; c)
instituţionalizarea mecanismelor de cooperare şi de parteneriat cu societatea; d) recepţionarea şi
examinarea recomandărilor cetăţenilor, asociaţiilor constituite în corespundere cu legea, ale altor părţi
interesate în scopul utilizării lor la elaborarea proiectelor de decizii; e) consultarea opiniei tuturor părţilor
interesate de examinarea proiectelor de decizii, conform prezentei legi.
Etapele principale ale asigurării transparenţei procesului de elaborare a deciziilor sînt: a) informarea
publicului referitor la iniţierea elaborării deciziilor; b) punerea la dispoziţia părţilor interesate a
proiectului de decizie şi a materialelor aferente acestuia; c) consultarea cetăţenilor, asociaţiilor constituite
în corespundere cu legea, altor părţi interesate; d) examinarea recomandărilor cetăţenilor, asociaţiilor
constituite în corespundere cu legea, altor părţi interesate în procesul de elaborare a proiectelor de decizii;
e) informarea publicului referitor la deciziile adoptate.

Anunţul referitor la iniţierea elaborării deciziei va conţine, în mod obligatoriu: a) argumentarea necesităţii
de a adopta decizia; b) termenul-limită, locul şi modalitatea în care cetăţenii, asociaţiile constituite în
corespundere cu legea, alte părţi interesate pot avea acces la proiectul de decizie şi pot prezenta sau
expedia recomandări; c) datele de contact ale persoanelor responsabile de recepţionarea şi examinarea
recomandărilor.

Consultarea cetăţenilor, asociaţiilor constituite în corespundere cu legea, altor părţi interesate se asigură
de către autoritatea publică responsabilă de elaborarea proiectului de decizie prin următoarele modalităţi:
dezbateri publice, audieri publice, sondaj de opinie, referendum, solicitarea opiniilor experţilor în domeniu,
crearea grupurilor de lucru permanente sau ad-hoc cu participarea reprezentanţilor societăţii civile.

Termenul de prezentare a recomandărilor asupra proiectelor de decizii va constitui cel mult 15 zile
lucrătoare din data mediatizării anunţului referitor la iniţierea elaborării deciziei, cu posibilitatea
extinderii acestui termen, după caz.

Autoritatea publică va întocmi un dosar privind elaborarea proiectului de decizie, care va conţine
procesele-verbale privind consultarea cetăţenilor, asociaţiilor constituite în corespundere cu legea, altor
părţi interesate, recomandările parvenite şi sinteza acestora. Dosarul privind elaborarea proiectului de
decizie este accesibil pentru toţi cetăţenii, asociaţiile constituite în corespundere cu legea, alte părţi
interesate.

Sinteza recomandărilor parvenite se va plasa pe pagina-web oficială a autorităţii publice, se va afişa la

sediul acesteia într-un spaţiu accesibil publicului şi/sau se va difuza în mass-media centrală sau locală,
după caz.

Proiectul de decizie se transmite spre examinare împreună cu sinteza recomandărilor. Şedinţele din cadrul
autorităţilor publice privind luarea de decizii sînt publice, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.

Împiedicarea accesului la şedinţele publice ale autorităţilor publice sau compromiterea procesului
decizional prin tăinuirea informaţiei de interes public ori prin denaturarea acesteia se sancţionează
conform legii.

În cazul situaţiilor excepţionale, al căror regim este stabilit de lege, proiectele de decizii urgente pot fi

12
supuse elaborării şi adoptării fără respectarea etapelor prevăzute de prezenta lege.

Argumentarea necesităţii de a adopta decizia în regim de urgenţă fără consultarea cetăţenilor, asociaţiilor
constituite în corespundere cu legea, altor părţi interesate va fi adusă la cunoştinţa publicului în termen de
cel mult 10 zile de la adoptare, prin plasare pe pagina-web a autorităţii publice, prin afişare la sediul
acesteia într-un spaţiu accesibil publicului şi/sau prin difuzare în mass-media centrală sau locală, după caz.

Autorităţile publice vor întocmi şi vor aduce la cunoştinţa publicului rapoarte anuale privind transparenţa
în procesul decizional, care vor conţine: a) numărul deciziilor adoptate de autoritatea publică respectivă pe
parcursul anului de referinţă; b) numărul total al recomandărilor recepţionate în cadrul procesului
decizional; c) numărul întrunirilor consultative, al dezbaterilor publice şi al şedinţelor publice organizate;
d) numărul cazurilor în care acţiunile sau deciziile autorităţii publice au fost contestate pentru
nerespectarea prezentei legi şi sancţiunile aplicate pentru încălcarea prezentei legi.

Raportul anual privind transparenţa în procesul decizional va fi făcut public în condiţiile legii nu mai tîrziu
de sfîrşitul trimestrului I al anului imediat următor anului de referinţă.

1.3.10. Legea privind administraţia publică locală nr. 436-XVI din 28.12.2006, Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr. 32 din 09.03.2007

Acest act normativ, adoptat în 2007, are o structură modernă, incluzînd un şir de prevederi importante
privind informarea publicului, inclusiv prin intermediul mass-media, transparenţa şedinţelor, implicarea
publicului în luarea deciziilor, de asemenea, dispoziţii privind controlul obligatoriu al actelor autorităţilor
administraţiei publice locale, controlul solicitat de autoritatea administraţiei publice locale, controlul
solicitat de persoane vătămate, organizarea auditului intern. Menţionăm că proiectul acestei legi şi
proiectul Legii privind descentralizarea administrativă au fost examinate în cadrul a opt dezbateri publice
zonale şi la una republicană, organizate de Centrul “Acces-info”, la care au fost înaintate mai multe
propuneri şi recomandări.

1.3.11. Legea privind Codul de conduită a funcţionarului public nr. 25 din 22.02.2008, Monitorul Oficial
nr. 74-75 din 11.04.2008

Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea cu privire la Codul de conduită a funcţionarului

public, în care, printre cele cinci principii de care trebuie să se călăuzească funcţionarul public, lipseşte
principiul transparenţei. În schimb au fost incluse prevederi generale de genul: “să asigure informarea
activă, corectă şi la timp a cetăţenilor asupra chestiunilor de interes public; să asigure accesul liber la
informaţie; să respecte termenele prevăzute de lege privind furnizarea informaţiei; să respecte limitările
accesului la informaţie ...”. Este dificil de înţeles rostul dublării unor prevederi deja existente, cu atît mai
mult că legislaţia în domeniul accesului la informaţie este una complexă şi clară. Secretul îl descoperim
în prevederea din acelaşi articol, care stipulează: “Comunicarea cu mijloacele de informare în masă în
numele autorităţii publice este realizată numai de către funcţionarul public abilitat cu acest drept”. Deci,
funcţionarii, cu excepţia celor care vor fi abilitaţi cu acest drept (cine, cînd, cum?), nu vor avea voie să
ofere informaţii privind activitatea propriilor instituţii!
Legea prevede că orice încălcare a Codului constituie o abatere disciplinară ce cade sub incidenţa
legislaţiei privind funcţia publică şi statutul funcţionarului public. Interdicţia de mai sus are drept scop
intimidarea funcţionarilor care, pentru a nu fi sancţionaţi, nu vor mai risca să-şi expună propriile opinii,
să critice sau să dezvăluie anumite fărădelegi. Prevederea respectivă este în contradicţie cu norma
constituţională, conform căreia “Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public
nu poate fi îngrădit” (Constituţia Republicii Moldova, art. 34 alin. (1), cu normele actelor internaţionale
care stipulează că: “Orice om are dreptul la libertatea opiniilor şi exprimării” (Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului, art. 19); “Nimeni nu trebuie să aibă de suferit din pricina opiniilor sale” (Pactul
internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, art. 19 alin. (1), alin. (2).

Adoptînd Legea cu privire la Codul de conduită a funcţionarului public, deputaţii nu au ţinut cont de
Legea privind accesul la informaţie care este una organică şi corespunde tuturor rigorilor internaţionale.

13
Acest act normativ este unul pripit şi camuflează interese de strangulare a libertăţii de exprimare, de
intimidare a funcţionarilor. Faptul e cu atît mai grav cu cît deputaţii au adoptat legea ignorînd totalmente
ultimele decizii ale Curţii Europene versus Republica Moldova în domeniul libertăţii de exprimare.

1.3.12. Ulterior, Parlamentul a adoptat Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului
public nr. 158-XVI din 04.07.2008, Monitorul Oficial nr. 230-232/840 din 23.12.2008, în care se prevede:

Articolul 15. Dreptul la opinie al funcţionarului public

(1) Dreptul la opinie al funcţionarului public este garantat.
(2) Funcţionarul public poate exprima opinia oficială a autorităţii publice numai dacă este abilitat în acest
sens, conform procedurilor stabilite.
(3) Funcţionarul public poate participa la activităţi sau dezbateri publice, avînd obligaţia de a face cunoscut
faptul că opinia exprimată nu reprezintă punctul de vedere oficial al autorităţii publice în cadrul căreia îşi
desfăşoară activitatea.
(4) În timpul exercitării atribuţiilor, funcţionarul public se va abţine de la exprimarea sau manifestarea
publică a preferinţelor politice şi favorizarea vreunui partid politic sau vreunei organizaţii social-politice.

Codul de conduită al funcţionarului public a rămas, însă, intact, responsabilii pentru relaţiile cu publicul şi
mass-media, respectîndu-l, de regulă, cu rigurozitate, în sensul îngrădirii accesului la informaţie.

1.3.13. Legea Codul jurisdicţiei constituţionale nr. 502 din 16.06.1995, Monitorul Oficial nr. 53-54, din
28.09.1995

1.3.14. Legea cu privire la Curtea Constituţională nr.317-XIII din 13.12.94, Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr. 8/86 din 07.02.1995

Recomandare: articolul 13 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi articolul 29 din Legea cu privire la Curtea
Constituţională se vor corela cu articolul 7 din Legea privind accesul la informaţie (informaţiile cu
accesibilitate limitată şi prioritatea interesului public).

1.3.15. Legea privind declararea şi controlul veniturilor şi al proprietăţii demnitarilor de stat,

judecătorilor, procurorilor, funcţionarilor publici şi a unor persoane cu funcţie de conducere nr. 1264
din 19.07.2002 Monitorul Oficial nr. 124-125 din 05.09.2002

Recent, Centrul de Analiză şi Prevenire a Corupţiei a elaborat studiul privind declararea averilor şi
veniturilor demnitarilor de stat, judecătorilor, procurorilor, funcţionarilor publici şi a persoanelor cu funcţii
de răspundere: probleme şi perspective de soluţionare pentru Republica Moldova (Autori: Corneliu Gurin,
Lilia Ioniţă, Cristina Cojocaru). În rezultatul analizei, experţii CAPC evidenţiază un şir de deficienţe
esenţiale de legi, lichidarea cărora ar contribui substanţial la eficientizarea actului normativ respectiv:

Subiecţii declarării veniturilor şi al proprietăţii (art.3)

Se omite menţionarea expresă a anumitor categorii de declaranţi. Astfel, lit. a) din art.3 nu menţionează
subiecţi precum Directorul Serviciului de Informaţii şi Securitate, deşi, în art.13 se face referinţă la
declaraţia depusă de el. De asemenea, la lit. a) nu sînt indicaţi reprezentanţii unor autorităţi publice
autonome, cum ar fi membrii Consiliului Coordonator al Audiovizualului. La lit.b) a art.3 se face o
enumerare foarte aproximativă a subiecţilor declarării, menţionîndu-se, inter alia, directorii departamentelor,
centrelor şi adjuncţii acestora, şefii serviciilor de stat şi adjuncţii acestora, directorii agenţiilor de stat şi
independente şi adjuncţii acestora. În acelaşi timp, conducătorii Biroului Relaţiilor Interetnice şi ale Biroului
Naţional de Statistică nu cad sub incidenţa acestei prevederi, deşi art.24 al Legii nr.64/1990 cu privire la
Guvern enumără birourile respective în calitate de organe centrale de specialitate ale administraţiei publice.
Nu este clară delimitarea dintre conducătorii întreprinderilor de stat (lit. c) şi directorii agenţiilor de stat şi
independente, deoarece există agenţii de stat cu statut de întreprinderi de stat (spre exemplu, Agenţia de Stat
pentru Protecţia Proprietăţii Intelectuale).

Obiectul declarării veniturilor şi al proprietăţii (art.4)

14
Nu este argumentată limitarea declarării bunurilor mobile doar la cele a căror valoare depăşeşte 50 000 lei
(art.4 alin.(2)), deoarece, această sumă deseori depăşeşte sau este aproximativ egală cu salariul anual obţinut
de un funcţionar. Cerinţa indicării în declaraţie doar a cotei-părţi a valorilor mobiliare în capitalul agenţilor
economici este insuficientă (art.4 alin. (1) lit. d)). În acest fel, funcţionarii sînt ţinuţi să declare participarea
lor doar la capitalul agenţilor economici cu forma juridică de organizare „societate pe acţiuni”. Considerăm o
atare limitare exagerată, deoarece, în afară de societăţile pe acţiuni există şi alte categorii de societăţi
comerciale prevăzute de legislaţie şi răspîndite în practică, iar capitalul lor nu se divizează în valori
mobiliare (acţiuni), ci în participaţiuni şi părţi sociale.

Forma şi conţinutul declaraţiilor (art.7 şi Anexa la lege)

Potrivit legii, declaraţia cuprinde informaţii şi date despre veniturile şi bunurile proprii, veniturile şi bunurile
comune şi cele ce aparţin soţiei (soţului), precum şi cele ale copiilor minori şi ale persoanelor aflate la
întreţinerea depunătorului declaraţiei (art.7 alin. (1) şi anexa). Modelul declaraţiei însă nu distinge veniturile
şi proprietăţile obţinute de funcţionar de cele obţinute de către familia sa, ceea ce nu permite verificarea
exactă a averii realizate nemijlocit de către funcţionar pe parcursul anului. Legea prevede că declaraţiile
urmează să conţină şi informaţiile privind actele de înstrăinare a proprietăţii cu orice titlu (contra plată sau
gratuit), făcute în timpul exercitării mandatului sau a atribuţiilor de serviciu (art.7 alin.(2)), pe cînd modelul
declaraţiei inclus în anexa legii nu conţine nici un compartiment în acest sens, contradicţie care creează
oportunităţi de interpretare convenabilă pentru funcţionari, în sensul neincluderii acestei informaţii în
declaraţie.

Depunerea şi actualizarea declaraţiilor (art.8, 7, 4 şi Anexa la lege)

Nu este clară semnificaţia termenului „actualizare” utilizat în textul art.8. Art.8 stabileşte că declaraţiile se
depun în termen de 20 de zile de la data numirii, alegerii în funcţie, sau anterior validării, urmînd ca acestea
să se actualizeze anual pînă la data de 30 ianuarie a anului următor, iar la încheierea mandatului sau încetarea
activităţii, se depune o nouă declaraţie. Se creează impresia că ar exista doar două declaraţii propriu-zise ale
fiecărui funcţionar public: una depusă la accederea în funcţia publică, care se actualizează anual, şi alta care
se depune la sfîrşitul mandatului. Prezintă deficienţe de interpretare şi aplicare prevederile despre
declanşarea „din oficiu a procedurii de control”. Conform art.8 alin.(4), nedepunerea declaraţiei “din
motive imputabile, în termen de 20 de zile de la încetarea activităţii, conduce la declanşarea din oficiu a
procedurii de control”. De la adoptarea Legii nr.1264/2002 a demisionat sau a expirat mandatul a două
componenţe ale Guvernului (2005, 2008) şi Parlamentului (2005, 2009), ale administraţiei publice locale
(2003, 2007), dar nu toate declaraţiile subiecţilor respectivi, eventual depuse în legătură cu încheierea
mandatului, au fost date publicităţii. Deoarece controlul prealabil nu poate fi făcut dacă declaraţia lipseşte,
rezultă că din oficiu trebuia declanşat controlul de facto, însă acest lucru nu s-a produs, comisiile nu au
sesizat CCCEC.

Autorităţile abilitate cu funcţii de colectare a declaraţiilor (art.9)

Nu este determinată exact autoritatea de colectare a declaraţiilor categoriilor de subiecţi ai declarării care
au fost omişi şi ai celor cu statut neclar menţionaţi mai sus, deoarece, respectivele autorităţi sînt stabilite în
corelaţie cu clasificarea subiecţilor declarării dată în art.3. Astfel, este confuză situaţia Directorului SIS, care
practică depunerea declaraţiilor sale la CCC, deşi nu se numără printre subiecţii indicaţi la lit. a) din art.3 al
legii. De asemenea, nu este clar la ce comisie ar urma să depună declaraţii conducătorii Biroului Relaţiilor
Interetnice şi ai Biroului Naţional de Statistică, la CDAG, în calitate de organe centrale de specialitate ale
administraţiei publice ori la CDC, deoarece ar cădea sub incidenţa lit. c) ori d) ale art.3.

Controlul declaraţiilor (art.10 şi 11)

Termenele prevăzute pentru efectuarea controlului prealabil de către CCC şi CDC sînt nejustificat de scurte
pentru a permite un control real. Insuficienţa datelor care urmează a fi incluse în declaraţie, conform
modelului ei din anexa legii, pentru a permite un control efectiv a celor declarate (spre exemplu: la categoria
„bunuri mobile” se solicită indicarea tipului şi mărcii autoturismului, însă nu se solicită indicarea numărului
de înmatriculare de stat; cerinţa de a include datele totale privind veniturile şi proprietăţile funcţionarului şi
ale familiei sale, fără delimitarea în interiorul acestor „totaluri” a sumelor şi proprietăţilor obţinute de către
fiecare membru al familiei funcţionarului în parte; neincluderea în modelul declaraţiei a unui compartiment
dedicat informaţiilor privind actele de înstrăinare a proprietăţii cu orice titlu, etc.); Lipsa oricăror posibilităţi

15
reale a CCC şi CDC de a verifica nemijlocit exactitatea datelor şi informaţiilor prezentate, ci doar prin
intermediul datelor furnizate de către alte autorităţi. (În acest sens, ar fi utilă asigurarea accesului electronic
al CCC şi CDC la datele din Registrul bunurilor imobile, Registrul de stat al întreprinderilor, Registrul de
stat al valorilor mobiliare, Registrul de stat al transporturilor ş.a.); Neindicarea posibilităţii sesizării CCC şi
CDC de către persoanele care cunosc despre încălcări ce au fost admise de funcţionari la declararea
veniturilor şi proprietăţilor, precum şi procedura de examinare a unor asemenea sesizări (control extern).

Transparenţa declaraţiilor (art.6, 9, 13 şi Anexa la lege)

Transparenţa declaraţiilor există doar în măsura în care se constituie excepţia de la regula confidenţialităţii
lor, prevăzută în art.6 alin.(2). Legea statuează în art.6 regulă că „declaraţia este un act confidenţial”, care
poate fi făcută public doar în anumite cazuri, care par a fi reflectate în art.13. Astfel, alin.(1) al art.13
stabileşte un cerc îngust de subiecţi, declaraţiile cărora se fac publice, iar alin.(2) prevede că nu sînt
confidenţiale şi, prin urmare, susceptibile de transparenţă, doar datele din declaraţii care se referă la valoarea
totală a proprietăţii şi lista bunurilor incluse în aceste proprietăţi, cu indicarea dacă aparţin cu titlu de
proprietate sau cu titlu de folosinţă, inclusiv a celor aflate în afara ţării; prevederile art.6 se contrazic cu
modelul declaraţiei inclus în anexa legii. Astfel, pe cînd art.6 prevede că declaraţia este un act confidenţial şi
doar anumite informaţii din ea pot fi date publicităţii, modelul declaraţiei din anexa la lege stabileşte că
declarantul subsemnează afirmaţiei „Prezenta declaraţie constituie act public şi răspund, conform legislaţiei,
pentru inexactitatea sau caracterul incomplet al informaţiilor şi datelor care se conţin în ea”.

Datele din declaraţii ce pot fi făcute publice nu sînt suficiente pentru existenţa unui control public al averii
demnitarilor şi funcţionarilor. Unicele date puse la dispoziţia contribuabililor sînt total inutile pentru
activarea unui mecanism viabil de control al societăţii privind provenienţa averii funcţionarilor publici.
Reamintim în acest context, că scopul Legii, enunţat în art.1 alin.(2), este „instituirea măsurilor de prevenire
şi de combatere a îmbogăţirii fără justă cauză a demnitarilor...”. Atunci cînd se asigură publicarea doar a
datelor din declaraţii care se referă la valoarea totală a proprietăţii şi lista bunurilor incluse în aceste
proprietăţi (art.13 alin.(2)), iar valoarea totală a proprietăţii este fie neevaluată, fie indicată conform
documentelor care certifică provenienţa proprietăţii (art.4 alin.(3)) şi nu valoarea de piaţă reală, nu poate fi
vorba despre un control public al acestor declaraţii, ba chiar mai mult, este compromis scopul legii;

Mecanismele de asigurare a transparenţei nu corespund nici măcar standardelor naţionale

anticorupţionale. Planul de acţiuni pentru realizarea Strategiei naţionale de prevenire şi combatere a
corupţiei prevede în p.7.8. „Publicarea pe site-ul oficial al instituţiilor publice a rezultatelor controlului
declaraţiilor despre venituri şi proprietăţi ale persoanelor din cadrul autorităţilor publice specificate în
anexele nr.1-7 la Legea nr.355/2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar”, urmărind
rezultatul scontat de „sporire a probităţii instituţiilor publice, intensificarea controlului public asupra
activităţii demnitarilor de stat”. Rezultatele unor atare controale nu au fost făcute publice niciodată şi nici
prevederi corespunzătoare nu au fost introduse în Legea nr. 1264/2002.

Răspunderea pentru încălcarea legii (art.14 şi Anexa la lege)

Există contradicţii dintre prevederile Legii nr.1264/2002 şi prevederile Codului penal. Astfel, legea prevede
temeiurile răspunderii disciplinare şi contravenţionale (art.14 lit.a)-d)), dar este omisă răspunderea penală.
În realitate, anumite temeiuri de survenire a răspunderii conform legii (lit.b) şi c)) sînt fapte incriminate în
dispoziţia art.3301 Cod penal: eschivarea de la prezentarea declaraţiei sau indicarea intenţionată în
declaraţie a datelor incorecte în procesul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu; Există contradicţii dintre
prevederile legii şi cele ale Anexei. Astfel, art.14 din Lege, preluat de reglementările penale şi
contravenţionale, nu prevede răspundere pentru caracterul incomplet al declaraţiei, deşi, conform anexei la
lege, declarantul subsemnează că răspunde, conform legislaţiei, pentru inexactitatea sau caracterul
incomplet al datelor care se conţin în ea; Nu este prevăzută nici un fel de răspundere pentru includerea
datelor incomplete în declaraţie, fapt ce permite declaranţilor să întocmească declaraţii formale, ce cuprind
doar date parţiale cu privire la veniturile şi proprietăţile dobîndite.

1.3.16. Legea cu privire la informatizare şi la resursele informaţionale de stat nr. 467-XV din
21.11.2003, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 6 din 01.01.2004.

16
Legea cu privire la informatizare şi la resursele informaţionale de stat, adoptată în anul 2003, în forma sa
actuală denotă grave deficienţe, contravenind conceptual principiului liberului acces la informaţie unanim
recunoscut de toate democraţiile moderne, marginalizînd drepturile şi rolul cetăţeanului în raport cu statul.
Întreg conţinutul legii, atît conceptual, cît şi la nivel de prevederi concrete, scoate în evidenţă promovarea
cu insistenţă a interesului departamental şi desconsiderarea drepturilor şi intereselor cetăţenilor.

Astfel, informaţiile acumulate în cadrul unor instituţii publice în procesul exercitării funcţiilor/atribuţiilor
directe, cu utilizarea resurselor financiare publice (articolul 26), sînt declarate drept obiect al dreptului de
proprietate – articolele 4, 5, 6.

Ideea de a acorda informaţiei acumulate şi deţinute de către instituţiile publice statutul de proprietate “de
stat” este totalmente neavenită şi antidemocratică. Explicaţia este destul de simplă; după cum reiese din
definiţia “proprietar al resurselor” din articolul 3 al legii, dar şi din teoria generală a dreptului, dreptul de
proprietate constituie un drept real absolut, care presupune posesiunea (deţinerea de facto), folosinţa
(utilizarea, exploatarea, folosirea), dispoziţia (dreptul de a vinde, dona, schimba, dezmembra, nimici etc.)
unui obiect al proprietăţii. De jure, potrivit prevederilor articolelor 3, 4, 5, 6, 8, 20, 31 alin. (1) ale legii,
obiectele proprietăţii din domeniul informatizării pot fi înstrăinate, nu este exclusă nici
administrarea/gestionarea/exploatarea resurselor de stat de către persoane de drept privat (articolul 20),
inclusiv persoane fizice.

În perioada de tranziţie scheme similare de transfer al proprietăţii din domeniul public în domeniul privat a
fost aplicată cu succes şi în alte sfere.
În condiţiile în care taxele pentru servicii se stabilesc în mod arbitrar, iar fiecare cetăţean este nevoit să
apeleze, mai devreme sau mai tîrziu, la serviciile/produsele informaţionale prestate de aceşti subiecţi, se
conturează o realitate îngrijorătoare, în rezultatul căreia suferă cetăţenii care va aduce venituri garantate
unora, pagube cetăţenilor de rînd.

Cetăţenii sînt puşi în situaţia de a plăti dublu (o dată achitînd impozite la buget, a doua oară plătind taxe
pentru serviciul concret) pentru serviciile care în orice ţară sînt prestate de instituţii publice contra unei
plăţi rezonabile achitate la bugetul de stat/local, dar nu în contul instituţiei.
Legea nu prevede nici un criteriu economic sau limite, pe care instituţiile publice sau alte organe abilitate ar
trebui să le respecte la stabilirea cuantumului taxelor percepute pentru furnizarea
informaţiilor/documentelor. Nimeni nu poate contesta dreptul autorităţilor/instituţiilor publice de a percepe
taxe pentru unele servicii prestate cetăţenilor. Aceste taxe, însă, în mod normal, ar trebui să acopere o parte
din cheltuielile de procesare şi de furnizare a informaţiei/eliberare a documentului (altă parte este asigurată
din alocaţii bugetare). Conform articolului 20 alin. (2) din Legea privind accesul la informaţie, mărimile
plăţilor nu vor depăşi mărimile cheltuielilor suportate de către autoritatea/insituţia publică pentru copierea,
expedierea sau traducerea, la cerere, a informaţiei sau documentului. Conform art. 20 alin. (1) din aceeaşi
lege, plăţile respective urmează a fi vărsate la bugetul de stat. În mod normal, stabilirea taxelor de stat ar
trebui să ţină exclusiv de competenţa Parlamentului Republicii Moldova, iar taxele locale ar trebui să fie
stabilite de către consiliile locale, fiind percepute la bugetul de stat/local.

Accentele puse în lege transformă furnizarea serviciilor care ţin nemijlocit de domeniul public într-o piaţă
monopolistă, unde cetăţeanului i se atribuie titlul de cumpărător obligat (fără alternativă) de a cumpăra
produsele şi serviciile vînzătorului/statului, care, pe deasupra, mai are şi dreptul de a stabili nestingherit
preţuri excesive la produsele şi serviciile sale (articolele 4-6, 20, 28 alin. (2), 31 alin. (1).

Legea acordă Guvernului (iar în realitate ministerelor/departamentelor/subdiviziunilor care vor elabora şi

înainta spre aprobare proiectele de hotărîri şi care au un interes departamental bine conturat) atribuţii
excesive în domeniu – articolul 8 alin. (3), articolul 9 alin. (1), articolul 21 alin. (2), articolul 22, articolul
23 alin. (2), articolul 25, articolul 31 alin. (3).

Legea conţine un şir de deficienţe, care pot conduce la interpretări contradictorii. De exemplu, nu este clar
dacă legea reglementează relaţiile ce ţin de informatizare din domeniul privat sau public. Din titlul legii
(“... informatizare şi resursele informaţionale de stat”) şi din articolul 1 (“... infrastructurii informaţionale

17
naţionale”) ar reieşi că legea se referă la domeniul public, alte prevederi, de exemplu cum ar fi definiţia din
art. 3, în care figurează termenul “proprietar al resurselor şi sistemelor informaţionale, al tehnologiilor şi
mijloacelor de asigurare a acestora” – ţin de domeniul de drept privat.

În articolul 30 alin. (1), la fel, nu este clar dacă legea se referă inclusiv la autorităţile publice atunci cînd
dispune că “... persoana juridică şi persoana fizică ale cărei resurse conţin informaţii documentate despre
alte persoane este obligată să le ofere posibilitatea de a lua cunoştinţă de materialele ce ating drepturile şi
interesele lor”. În mod normal, orice autoritate publică are personalitate juridică. Nu este clar motivul
pentru care legislatorul limitează accesul persoanelor interesate la asemenea informaţii numai la “a lua
cunoştinţă” şi nu permite, de exemplu obţinerea unei copii scrise sau electronice.

Definiţia noţiunii “date personale” (articolul 3) este absolut improprie şi nu dezvăluie conţinutul acesteia.
Mai mult decît atît, această definiţie contravine într-o anumită măsură prevederilor articolului 8 alin. (1)
din Legea privind accesul la informaţie, care prevede expres: “... nu constituie informaţie confidenţială
datele ce ţin exclusiv de identificarea persoanelor ...”. De asemenea prevederile din articolele 1, 9 şi 30
necesită a fi corelate cu Legea privind protecţia datelor cu caracter personal.

Mai multe semne de întrebare suscită prevederea referitoare la exploatarea şi furnizarea informaţiei care
ţine de domeniul public de către persoane de drept privat din articolul 20 al legii. Este oare admisibil ca o
firmă privată să administreze resursele informaţionale ale unui stat? Totodată, unele prevederi sînt vădit
inexacte şi alogice. De exemplu, din conţinutul articolului 4 reiese că toate tehnologiile informaţionale,
produsele de program, mijloacele tehnice, sistemele şi reţelele informaţionale aparţin statului, deoarece
legea nu indică clar obiectele care aparţin statului, dar numai le enumeră în general. Conţinutul alineatelor
(1) şi (6) ale articolului 9 scot în evidenţă dorinţa celor ce au elaborat legea de a eluda reglementarea
expresă deplină a regimului datelor personale, asigurîndu-şi posibilitatea de promovare a unor interese
departamentale. Prevederea din articolul 2 alin. (2) – “Orice informaţie documentată a cărei utilizare
ilegală poate prejudicia proprietarul, posesorul, utilizatorul ei sau o altă persoană este protejată”,
constituie o încercare prost voalată de a limita accesul la informaţia publică din reţele informaţionale, în
special prin utilizarea cuvîntului “poate”, care oferă posibilitatea de a interpreta extinctiv această
prevedere.

Articolul 26 legiferează perceperea taxelor de la populaţie pentru serviciile prestate. După cum am mai
menţionat, legea nu conţine nici un criteriu sau limite care ar trebui să fie luate în calcul la stabilirea
cuantumului taxelor percepute. Alin. (2) articolul 29 se va completa cu sintagma “poate fi limitat conform
prevederilor Legii privind accesul la informaţie”. Alin. (2) articolul 31 a se completa cu cuvintele “şi ale
Legii privind accesul la informaţie”. Alin. (3) articolul 31 a se completa cu cuvintele “în conformitate cu
legislaţia în vigoare”.

Legea cu privire la informatizare şi la resursele informaţionale de stat, necesită o revizuire fundamentală, în

special în ceea ce priveşte conceptul instituirii dreptului de proprietate asupra informaţiei acumulate în
cadrul oricăror instituţii/autorităţi publice. De asemenea, cuantumul oricărei taxe percepute de la cetăţeni
ar trebui stabilit prin lege de către Parlament, nu prin hotărîre de Guvern.

1.3.17. Codul cu privire la ştiinţă şi inovare nr. 259 din 15.07.2004, Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr. 125 din 30.07.2004.

Constituţia Republicii Moldova prevede în articolul 33 alin. (2): “Dreptul cetăţenilor la proprietatea
intelectuală, interesele lor materiale şi morale ce apar în legătură cu diverse genuri de creaţie intelectuală
sînt apărate de lege”. În conformitate cu prevederile articolului 7 alin. (2) lit.e) al Legii privind accesul la
informaţie, informaţiile ce reflectă rezultatele finale sau intermediare ale unor investigaţii ştiinţifice şi
tehnice şi a căror divulgare privează autorii investigaţiilor de prioritatea de publicare sau influenţează
negativ exercitarea altor drepturi protejate prin lege, constituie informaţii cu acces limitat. Codul cu privire
la ştiinţă şi inovare al Republicii Moldova, în articolul 116, garantează persoanelor protecţia drepturilor şi
intereselor titularilor de drepturi împotriva accesului neautorizat la informaţiile ştiinţifico-tehnologice.

18
Codul prezintă interes sporit şi din punct de vedere al accesului la informaţie, deoarece defineşte o serie de
noţiuni atestate în Legea privind accesul la informaţie, conţine reglementări care se raportează atît la
informaţiile ştiinţifice şi tehnologice-proprietate intelectuală, cît şi la accesul (transferul) la informaţiile
ştiinţifice şi tehnice (tehnologice).

Orice informaţie ştiinţifico-tehnologică are ca sursă originară fiinţa umană (persoana fizică) sau persoana
fizică(-ce) prin a cărei (-or) muncă creativă aceste informaţii au fost generate. Legislatorul a recurs, în
articolul 39, la o convenţionalitate de ordin juridic, acordînd dreptul de a fi autor şi persoanelor juridice.
Totuşi, ar fi mai corect să se facă o distincţie între autor – persoană fizică şi titularul de drepturi – care
poate fi atît persoană fizică, cît şi persoană juridică, deţinătoare a drepturilor de valorificare în baza
faptului că autorul a generat informaţia ca rezultat al obligaţiunilor sale de serviciu sau în baza unui
contract de transfer al drepturilor (licenţă). Indirect aceasta se regăseşte în articolul 114 lit. (b).

Un caz aparte îl constituie raportul dintre secretul comercial şi proprietatea intelectuală. În sens larg
secretul comercial poate fi atribuit la obiectele proprietăţii intelectuale, deoarece, în fond, este vorba despre
cunoştinţe, informaţii – rezultate ale activităţii intelectuale. Însă atît articolul 38 al Codului cît şi articolul 5
alin. (1) al Legii cu privire la secretul comercial echivalează noţiunea de “know how” (din engleză – a şti
cum) cu noţiunea de secret comercial, care, în mod normal, este una cu mult mai largă şi poate include mult
mai multe categorii de informaţii decît know how-ul, cum ar fi: secretul bancar, planurile-volumurile de
investiţii sau de înstrăinare a acţiunilor, informaţii ce ţin de gestionare (managementul) unor întreprinderi,
informaţii privind încheierea unor tranzacţii confidenţiale, informaţii ce ţin de negocieri confidenţiale etc.
de fapt, orice informaţie cu caracter comercial sau ce poate spori competitivitatea, care este generată în
procesul activităţii unui agent economic, nu contravine ordinii publice şi în privinţa căreia agentul
economic ia anumite măsuri de protecţie prevăzute de lege.

Conform articolului 1 alin. (2) al Legii cu privire la secretul comercial, subiect al secretului comercial poate
fi doar un agent al antreprenoriatului, pe cînd dreptul proprietăţii intelectuale desemnează ca autori de
informaţie ştiinţifico-tehnologică atît persoana fizică, creatoare a inovaţiei, cît şi persoana juridică
(articolele 39, 54, 114 ale Codului).

Proprietatea intelectuală în sens restrîns (brevete, mărci, circuite integrate, soiuri de plante, opere literare şi
de artă) au două trăsături comune cu secretul comercial: sînt rezultate ale activităţii intelectuale umane şi
au valoare economică (comercială) reală sau potenţială. Ceea ce deosebeşte esenţial secretul comercial de
proprietatea intelectuală în sens restrîns sînt mijloacele de asigurare a proprietăţii şi instrumentele de
asigurare a protecţiei juridice: în cazul secretului comercial – agentul economic trebuie să ia personal
măsurile prevăzute de lege ca informaţiile pe care doreşte să le protejeze să capete statut de secret
comercial – să elaboreze regulamente interioare referitor la secretizarea informaţiei, să organizeze lucrări-
le de secretariat secrete, să aplice menţiunile respective pe actele secretizate (articolul 2 al Legii privind
secretul comercial). Spre deosebire de secretul comercial, pentru obiecte ale proprietăţii intelectuale
industriale sînt prevăzute diferite proceduri care urmează să fie îndeplinite de către organul abilitat al
statului, de cele mai dese ori brevetarea (pentru invenţii) sau înregistrarea (mărci, soiuri de plante, modele
şi desene industriale, circuite integrate). În privinţa operelor de literatură, artă şi ştiinţă înregistrarea este
facultativă, autorul dobîndind drepturi asupra operei din momentul creării ei, fără a fi obligatorie
perfectarea unor formalităţi.

În acest context observăm că autorul unui potenţial obiect al proprietăţii intelectuale, pînă la asigurarea
priorităţii, se află într-o situaţie mai defavorizată decît deţinătorul unui secret comercial, deoarece pînă la
asigurarea priorităţii asupra obiectului respectiv, legislaţia nu asigură o protecţie specifică unor asemenea
informaţii, deţinătorul acestor informaţii fiind nevoit să-şi protejeze interesele prin mijloace proprii.

Dreptul proprietăţii intelectuale şi dreptul accesului la informaţie au perspective diferite asupra

informaţiei/obiectelor proprietăţii intelectuale: din punct de vedere al dreptului accesului la informaţie este
importantă comunicarea sau necomunicarea informaţiei, adică cunoaşterea informaţiei de către solicitantul
de informaţie, pe cînd din punct de vedere al proprietăţii intelectuale industriale pentru beneficiarul
informaţiei are importanţă nu atît cunoaşterea în sine a informaţiei, cît drepturile de a valorifica, de a pune

19
în aplicare informaţia respectivă, drepturi care pot fi dobîndite prin asigurarea propriei priorităţi şi prin
transferul de drepturi (de obicei, prin contract, contra remunerare).

Din punct de vedere al accesului la informaţie, interesul autorului de informaţii ştiinţifico-tehnologice

(termen definit în articolul 39 din Cod) diferă de la etapă, la etapă în funcţie de asigurarea sau
neasigurarea priorităţii asupra proprietăţii intelectuale: pînă la asigurarea priorităţii sale asupra obiectului
respectiv interesul autorului este de a limita la maximum accesul terţilor la informaţiile deţinute; după
asigurarea priorităţii depline (brevetare, înregistrare etc.) autorul este interesat ca potenţialii utilizatori să
cunoască cel puţin o parte din informaţii, în special cele ce ţin de rezultatele, beneficiile, impactul punerii în
aplicare a informaţiilor pe care autorul le deţine, deoarece sînt suficient de rare cazurile cînd autorul
informaţiei ştiinţifico-tehnologice are posibilitatea să pună în aplicare de sine stătător propriile invenţii, de
regulă, el fiind interesat să transmită drepturile de valorificare unor beneficiari-agenţi economici cu putere
financiară şi infrastructură în măsură să absoarbă şi să utilizeze asemenea informaţii.

În cazul mărcii de produs sau servicii, după înregistrarea mărcii, autorul este chiar interesat ca un public cît
mai larg să aibă acces (să cunoască) la marca sa, dar nicidecum nu este interesat ca cineva să utilizeze
neautorizat propria-i marcă.

În raportul Legea privind accesul la informaţie – Codul cu privire la ştiinţă şi inovare accesul la
informaţiile ştiinţifice şi tehnice urmează a fi examinate din perspectiva deţinerii informaţiei de către un
furnizor de informaţii în sensul articolului 5 al Legii privind accesul la informaţie, adică în situaţiile cînd
informaţiile respective sînt deţinute de către o instituţie/autoritate publică sau alte entităţi asimilate
acestora prin lege.

Astfel, distingem trei categorii de potenţiali furnizori de informaţie:

a) entităţi de drept public sau asimilate lor în temeiul articolului 5 alin. (2) lit.c) al Legii privind accesul la
informaţie, ale căror competenţe statutare presupun generarea/deţinerea în interior a informaţiilor
ştiinţifice sau tehnice (Academia de Ştiinţe a Moldovei, diferite centre de cercetare ştiinţifică, întreprinderi
de stat de profil, întreprinderi private, care execută anumite cercetări în baza unui contract cu o
autoritate/instituţie publică, etc.) – în posesia acestor instituţii pot fi atît informaţii intermediare, cît şi finale
din domeniul ştiinţei şi tehnicii;

b) autoritatea naţională competentă în perfectarea formalităţilor ce ţin de asigurarea priorităţii autorilor

asupra informaţiilor tehnice şi ştiinţifice – Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, aceasta are
statut de întreprindere de stat, care îşi desfăşoară activitatea pe principiile autofinanţării şi autogestionării
– articolul 106 din Cod. De cele mai multe ori autorii pun la dispoziţia acestei agenţii informaţii finale;

c) entităţi de drept public sau asimilate lor prin lege, care, pe baze legale sau contractuale, posedă
asemenea informaţii în legătură cu punerea lor în aplicare.

Reamintim că, în conformitate cu articolul 7 alin. (2) lit. e) al Legii privind accesul la informaţie, scopul
limitării accesului la informaţiile din domeniul ştiinţei şi tehnicii este de a asigura autorului prioritatea,
precum şi protecţia drepturilor ce decurg din prioritatea dobîndită. În acest sens, în cadrul Agenţiei de Stat
pentru Protecţia Proprietăţii Industriale (denumirea oficială anterioară a Agenţiei de Stat pentru Protecţia
Proprietăţii Intelectuale) a fost adoptat Regulamentul privind accesul la informaţia deţinută de către
AGEPI, aprobat prin ordinul Directorului General AGEPI nr. 184 din 28 decembrie 2001, modificat şi
completat prin ordinul Directorului General AGEPI nr. 107 din 9 iulie 2004.

Conform p. 6 al acestui regulament, nu se admite accesul la informaţiile referitoare la invenţii, modelele de

utilitate, soiuri de plante, topografii de circuite integrate, desene şi modele industriale, mărci, denumiri de
origine a produselor, prezentate Agenţiei cu titlu de confidenţialitate, pînă la publicarea corespunzătoare a
acestora în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială sau în alte surse de informare, precum şi pînă la
expunerea lor în bibliotecă. Menţionăm că prevederile categorice (“nu se admite”) ale regulamentului nu
ţin cont de principiul proporţionalităţii, prevăzut de articolul 7 alin. (4) al Legii privind accesul la

20
informaţie, cunoscut şi sub denumirea de “triplul test”, însă, avînd în vedere, ierarhia actelor normative, în
situaţii de conflict, legea menţionată, ca lege organică, are prioritate faţă de orice regulament intern. După
cum am mai menţionat, specificul informaţiilor ştiinţifice şi tehnice (în special al celor ce conţin elemente de
noutate) constă în faptul că acestea au valoare comercială, pot fi obiecte ale proprietăţii şi, prin urmare, în
cea mai mare parte ţin de domeniul dreptului privat.

Articolele 48, 49, 50, 53 ale Codului definesc noţiuni ca “produs informaţional ştiinţifico-tehnologic”,
“producător – furnizor de informaţii ştiinţifico-tehnologice”, “servicii informaţionale”, articolul 124
reglementează în linii generale constituirea pieţei de produse informaţionale ştiinţifico-tehnologice.
Articolul 124 nu este, însă, corelat cu articolul 53 din acelaşi Cod, deoarece nu admite pe piaţa produselor
informaţional-tehnologice şi serviciile informaţionale, ceea ce constituie o lacună.
Mai există şi alte situaţii decît cele menţionate mai sus, cînd informaţiile ştiinţifice şi/sau tehnice cad sub
incidenţa dreptului public, şi anume, cazurile cînd informaţiile respective prezintă interes pentru asigurarea
securităţii de stat.

Articolul 2 (Noţiunea de secret de stat) al Legii cu privire la secretul de stat, atribuie la secret de stat şi
informaţiile tehnico-ştiinţifice, a căror răspîndire, divulgare, pierdere, sustragere sau distrugere poate
periclita securitatea Republicii Moldova, de asemenea în articolul 5 (Informaţiile care pot fi atribuite la
secret de stat), în alin. (2) lit. c) sînt menţionate explicit informaţiile din domeniul economiei, ştiinţei şi
tehnicii privind cercetările ştiinţifice, lucrările experimentale şi de construcţie şi de proiectare, tehnologiile
de mare importanţă pentru apărarea sau economia ţării care determină asigurarea securităţii ei. Articolul
10 al Legii cu privire la secretul de stat (Limitarea dreptului de proprietar al întreprinderilor, instituţiilor,
organizaţiilor şi cetăţenilor asupra informaţiei în legătură cu secretizarea ei) reglementează ordinea şi
condiţiile de secretizare a informaţiilor ce ţin de securitatea statului. Prevederi similare, dar insuficient
corelate cu cele din Legea privind secretul de stat, găsim şi în articolul 2 alin. (5) al Legii privind brevetele
de invenţii.

1.3.18. Legea privind Fondul Arhivistic al Republicii Moldova nr. 880-XII din 22.01.92, Monitorul
Oficial al Republicii Moldova nr. 1 din 01.02.92.

În articolele 12, 27, 28, 31 ale legii se fac referiri la organul de stat pentru supravegherea şi administrarea
Fondului Arhivistic al Republicii Moldova, dar legea nu stipulează principiile de fondare şi activitate,
drepturile şi obligaţiile, acestui organ, în faţa cui acesta prezintă dare de seamă, în genere, cine elaborează
şi aprobă Regulamentul.

La articolul 33 urmează a se preciza sintagma “pe baza documentelor existente”. A se stipula în lege
modalitatea de acces la catalogul Fondului Arhivistic al Republicii Moldova (se referă la Legea cu privire
la registre?).

1.3.19. Legea privind organizarea şi funcţionarea Comisiei naţionale pentru consultări şi negocieri
colective, a comisiilor pentru consultări şi negocieri colective la nivel de ramură şi la nivel teritorial nr.
245-XVI din 21.07.2006, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 142 din 698.

Legea nu conţine nici o prevedere privind informarea publicului, transparenţa şedinţelor.

1.3.20. Legea privind protecţia mediului înconjurător nr. 1515-XII din 16.06.93, Monitorul
Parlamentului nr. 10 din 01.10.93.

Deşi societatea a evoluat simţitor în ansamblu şi în domeniul problemelor de mediu în particular, deşi au
fost adoptate mai multe acte internaţionale, inclusiv Convenţia privind accesul la informaţie, justiţie şi
participarea publicului la adoptarea deciziilor în domeniul mediului (Conferinţa IV ministerială, Aarhus,
Danemarca, iunie 1998), în Legea privind protecţia mediului înconjurător, adoptată încă în 1993, n-au fost
operate modificări esenţiale, cu excepţia unora de ordin cosmetic în articolele 6, 15 şi 87.

Evident, legea necesită a fi expusă într-o redacţie nouă, racordată la noile realităţi şi la obiectivele de

21
perspectivă. Legea, fie cea nouă, fie cea în vigoare, modificată conceptual, va trebui să întrunească
principiile de bază ale Legii privind accesul la informaţie.

Prevederile Convenţiei de la Aarhus sînt, în linii mari, similare prevederilor Legii privind accesul la
informaţie. Totuşi, există unele momente care necesită a fi corelate cu legea naţională, după cum
recomandă şi actul internaţional, atunci cînd se dă prioritate interesului publicului.

Astfel, solicitantul nu este obligat să-şi justifice interesul faţă de informaţia cerută. Convenţia
concretizează: “informaţia se prezintă în forma solicitată, numai dacă autoritatea de stat nu are motivul de
a o prezenta în altă formă, în acest caz se va indica motivul care ar justifica prezentarea informaţiei astfel,
sau informaţia nu a fost deja prezentată publicului în altă formă”.
Condiţia impusă de Convenţie “nu a fost deja prezentată publicului în altă formă” este restrictivă, fiind în
defavoarea solicitantului, căruia, să zicem, i se propune versiunea tipărită, iar el are nevoie de cea
electronică, pe care instituţia o dispune.

Conform Convenţiei, informaţia ecologică va fi furnizată în “termene maximum restrînse”, cel tîrziu după o
lună de la depunerea cererii, “numai dacă volumul şi complexitatea informaţiei solicitate nu justifică
prelungirea termenului de livrare pînă la două luni de la depunerea cererii”.

Sintagmele “termene maximum restrînse”, şi “numai dacă volumul şi complexitatea informaţiei solicitate
nu justifică prelungirea termenului de livrare” poartă un caracter ambiguu şi pot genera o atitudine
neadecvată a funcţionarilor. Referindu-se la termene, Legea privind accesul la informaţie stipulează că
informaţiile, documentele solicitate vor fi puse la dispoziţia solicitantului din momentul în care vor fi
disponibile pentru a fi furnizate, dar nu mai tîrziu de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii de
acces la informaţie; termenul poate fi prelungit cu 5 zile lucrătoare de către conducătorul instituţiei
publice, dacă cererea se referă la un volum foarte mare care necesită selectarea lor şi/sau sînt necesare
consultaţii suplimentare pentru a satisface cererea (articolul 16). Totodată, Legea privind accesul la
informaţie, în acelaşi articol, concretizează că autorul cererii cu 5 zile înainte de expirarea termenului
iniţial va fi informat despre prelungirea termenului de furnizare a informaţiei şi motivele acesteia.
Convenţia nu indică nici un termen pentru anunţarea solicitantului asupra prelungirii termenului de
furnizare a informaţiei.

Convenţia face următoarea precizare: motivele menţionate pentru refuz vor fi interpretate limitativ, ţinîndu-
se cont de interesul publicului în aflarea acestei informaţii şi de faptul dacă informaţia solicitată se referă
la evacuarea reziduurilor în mediul înconjurător. (Legea privind accesul la informaţie stipulează că nu se
vor impune restricţii ale libertăţii de informare decît dacă furnizorul de informaţii poate demonstra că
restricţia este reglementată prin lege organică şi este necesară într-o societate democratică pentru
apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanei sau protecţia securităţii naţionale şi că prejudiciul
adus acestor drepturi şi interese ar fi mai mare decît interesul public în cunoaşterea informaţiei, articolul 7
alin. (4).

Ca şi Legea privind accesul la informaţie, Convenţia prevede ca în cazurile cînd accesul la informaţiile
solicitate este parţial limitat, instituţia publică este obligată să prezinte solicitanţilor părţile documentului,
accesul la care nu conţine restricţii conform legislaţiei. Legea privind accesul la informaţie mai cere să se
indice în locul porţiunilor omise una din următoarele menţiuni: “secret de stat”, “secret comercial”,
“informaţie confidenţială despre persoană”, articolul 7 alin. (3).

Convenţia stipulează că statele pot permite autorităţilor publice încasarea unei taxe pentru prezentarea
informaţiilor cu condiţia că acesta va avea un cuantum rezonabil, anunţînd solicitanţii, indicînd
circumstanţele ce prevăd încasarea ori scutirea de taxă, precum şi cazurile, cînd informaţia solicitată se
prezintă cu condiţia achitării în avans a taxei stabilite. (Această prevedere a Convenţiei intră în contradicţie
cu Legea privind accesul la informaţie, care stipulează că “mărimile plăţilor nu vor depăşi mărimile
cheltuielilor suportate de către furnizor pentru copiere, expedierea lor solicitantului şi/sau pentru
traducerea, la cererea solicitantului, a informaţiei, documentului. Plăţile pentru furnizarea informaţiilor
analitice, de sinteză sau inedite, executate la comanda solicitantului, se vor stabili conform contractului

22
dintre solicitant şi furnizorul de informaţii. Sînt puse, fără plată, la dispoziţia solicitanţilor informaţiile
oficiale care ating nemijlocit drepturile şi libertăţile solicitantului, sînt expuse oral, sînt solicitate pentru a fi
studiate la sediul instituţiei sau, prin faptul că au fost furnizate, contribuie la sporirea gradului de
transparenţă a activităţii instituţiei publice şi corespunde intereselor societăţii. Dacă informaţia pusă la
dispoziţia solicitantului conţine inexactităţi sau date incomplete, instituţia publică este obligată să efectueze
rectificările şi completările respective gratuit, articolul 20”).

Au existat cîteva tentative de a elabora şi promova proiecte de legi privind accesul la informaţia ecologică,
prevederile-cheie, însă, practic, le repetau, într-un mod sau altul, pe cele din Legea privind accesul la
informaţie. S-a ajuns la concluzia firească că acest act normativ-cadru acoperă informaţiile din toate
sferele, aspectele specifice urmînd a-şi găsi locul în legile şi hotărîrile pe
domenii, inclusiv în legislaţia privind mediul ambiant, cum ar fi Legea privind mediul înconjurător.

1.3.21. Legea presei nr. 243-XIII din 26.10.94, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 2 din 12.01.95.

Legea presei este una învechită şi, deşi, ea a fost adeseori modificată pe parcursul anilor, nu mai face faţă
cerinţelor actuale, dictate de evoluţia mass-media. Propunem în continuare proiectul Legii cu privire la
libertatea de exprimare, proiectul Legii privind completarea Codului penal al Republicii Moldova şi
Codului cu privire la contravenţiile administrative al Republicii Moldova, elaborate de experţii Centrului
Independent de Jurnalism şi altor organizaţii nonguvernamentale.

28 aprilie. "La sfîrşitul săptămînii trecute, trei ziare libere - TIMPUL, „Ziarul de Gardă” şi „Jurnal de
Chişinău” - au primit solicitări din partea Ministerului de Interne prin care li se cere să probeze afirmaţiile
publicate cum că organele de forţă ar fi maltratat participanţi la protestele de după alegeri. Între altele, se
menţionează: „Urmare a evenimentelor din 06-08 aprilie 2009 din mun. Chişinău, Ministerul Afacerilor
Interne este îngrijorat de conţinutul unor articole publicate în cotidianul „Timpul” şi consideră că acestea nu
corespund adevărului, fapt ce condiţionează informarea eronată şi tendenţios negativă a publicului, conţin
învinuiri nejustificate şi destul de serioase în adresa poliţiei, precum şi afectează grav reputaţia profesională
a angajaţilor organelor afacerilor interne, care-şi exercită corect şi legal atribuţiile de menţinere a ordinii
publice şi asigurării securităţii cetăţenilor”. În cele ce urmează, citiţi răspunsul directorului Constantin
Tănase expediat la solicitarea Ministerului de Interne.
Ministrului Afacerilor Interne al Republicii Moldova
Domnului Gheorghe Papuc
Ref.: la scrisoarea nr. 22/545 din 21.04.2009
Domnule ministru,
Redacţia ziarului TIMPUL a primit scrisoarea nr. 22/545 din 21.04.2009, semnată de către consilierul dvs. -
Sergiu Golovaci. Potrivit acestei scrisori, subsemnatul, în calitate de director al ziarului TIMPUL, am fost
somat să prezint, timp de zece zile, o serie de explicaţii în legătură cu politica editorială a ziarului TIMPUL.
În particular, dumnealui a solicitat explicaţii privind „formarea titlurilor” a trei articole publicate de către
ziarul TIMPUL şi dezminţirea acestora în termen de zece zile. În calitate de temei legal, pentru a solicita
explicaţiile date, consilierul dvs. a invocat prevederile Legii 190/19.07.94 cu privire la petiţionare. Pornind
de la cele menţionate mai sus, redacţia ziarului TIMPUL ţine să facă unele precizări referitoare la legalitatea
cerinţelor domnului Sergiu Golovaci.
Pentru redacţia ziarului TIMPUL este neclar în ce calitate domnul S. Golovaci a solicitat informaţiile date.
Potrivit articolului 18 al Legii 416/18.12.90, colaborator al poliţiei este persoana care se află în funcţie în
organele poliţiei, este învestită cu împuterniciri pentru exercitarea atribuţiilor şi drepturilor poliţiei şi are un
grad special. Atragem atenţia că semnatarul scrisorii nr. 22/545 din 21.04.2009 nu a indicat gradul special pe
care îl are în cadrul MAI, iar Legea 416/18.12.90 nu face nici o referire la careva competenţe şi împuterniciri
oferite de lege, ce i-ar permite consilierului ministrului să solicite explicaţii sau să dea careva indicaţii
instituţiilor şi persoanelor care nu se află în subordinea sa nemijlocită.
Pornind de la prevederile articolului 7 al Hotărîrii Guvernului 844/30.07.98 (cu privire la structura

23
organizatorică, limita efectivului şi Regulamentul Ministerului Afacerilor Interne), conducerea MAI este
exercitată de către ministru. Articolul 10 al aceluiaşi act normativ prevede că: în cazul în care ministrul este
absent, funcţiile lui sunt exercitate de către prim-viceministrul afacerilor interne. După cum observaţi, nici
HG 844/30.07.98 nu face nici o referire la competenţele consilierului ministrului afacerilor interne de a
reprezenta MAI şi să solicite explicaţii în numele MAI de la instituţiile de presă.
Un alt aspect al scrisorii nr. 22/545 din 21.04.2009 ţine de invocarea de către consilierul dvs. a prevederilor
Legii 190/19.07.94 cu privire la petiţionare, pentru a solicita de la ziarul TIMPUL anumite informaţii sau
explicaţii. În acest context, ţinem să vă informăm că Articolul 1 al Legii 190/19.07.94 stabileşte expres
următoarele: "Prezenta lege determină modalitatea de examinare a petiţiilor cetăţenilor Republicii Moldova,
adresate organelor de stat, întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor (denumite în continuare organe), în
scopul asigurării protecţiei drepturilor şi intereselor lor legitime."
Dacă sunteţi atent, veţi observa că Legea 190/19.07.94 stabileşte expres că petiţiile se adresează de cetăţeni
către organele de stat şi nu invers - de către instituţiile statului către cetăţeni. În concluzie, nici dl S.
Golovaci şi nici MAI nu este subiect de sesizare, în sensul Legii 190/19.07.94.
În ceea ce priveşte cerinţa categorică a MAI de a dezminte careva opinii publicate de ziarul TIMPUL,
considerăm că aceasta reprezintă o imixtiune inadmisibilă în activitatea editorială a publicaţiei. În cazul în
care MAI intenţionează să obţină de la redacţia ziarului TIMPUL careva informaţii, în contextul unor
proceduri penale sau civile împotriva ziarului TIMPUL, vă sugerăm să recomandaţi consilierilor dvs. să se
ghideze de prevederile Codului de Procedură Penală sau, după caz, de Codul de Procedură Civilă.
Folosesc acest prilej pentru a vă reaminti, domnule ministru, despre prevederile art. 34 al Constituţiei
Republicii Moldova, care garantează cetăţenilor dreptul de a avea acces la orice informaţie de interes public,
iar acest drept nu poate fi îngrădit.
În acelaşi context, ţin să invoc prevederile articolului 1 al Legii 243/26.10.94, care prevede expres
următoarele: În Republica Moldova libertatea presei constituie un drept fundamental, consfinţit de
Constituţie. Statul garantează tuturor persoanelor dreptul la exprimarea liberă a opiniilor şi ideilor, la
informare veridică asupra evenimentelor din viaţa internă şi cea internaţională prin intermediul
publicaţiilor periodice şi al agenţiilor de presă, care îşi desfăşoară activitatea în condiţiile pluralismului
politic, precum şi respectarea legislaţiei cu privire la drepturile de autor. Cenzura de orice fel asupra
publicaţiilor periodice şi agenţiilor de presă, imixtiunea în activitatea lor de pregătire şi de difuzare a
informaţiei sunt interzise.
Pornind de la cele expuse mai sus, redacţia ziarului TIMPUL reaminteşte Ministerului Afacerilor Interne
despre rolul proeminent al presei într-o societate democratică de a comunica idei şi opinii cu privire la
chestiuni politice şi la alte chestiuni de interes public.
Anume din acest motiv facem apel către dvs. să vă abţineţi pentru viitor de la orice imixtiune în politica
editorială a ziarului TIMPUL, iar dacă MAI instrumentează careva dosare împotriva ziarului TIMPUL, vă
sugerăm să faceţi uz de instrumentele procesuale legale.
Constantin Tănase, Director al Cotidianului TIMPUL”

1.3.22. Cu doi ani în urmă, experţi ai organizaţiilor nonguvernamentale din domeniul mass-media şi
accesului la informaţie au elaborat proiectul Legii cu privire la libertatea de exprimare. A fost creată şi o
comisie formată din reprezentanţi ai Parlamentului, Guvernului şi societăţii civile, dar proiectul continuă să
rămînă pe “linie moartă”.

Proiectul legii prevede un şir de reglementări esenţiale, inclusiv: Articolul 5. Interzicerea cenzurii; Articolul
6. Dreptul publicului de a fi informat; Articolul 8. Libertatea de a critica statul şi autorităţile publice;
Articolul 12. Protecţia surselor de informare; Articolul 25. Dezminţirea; Articolul 26. Dreptul la replică.

Proiectul Legii cu privire la libertatea de exprimare reprezentă o sinteză a standardelor europene în

domeniul libertăţii de exprimare şi a protecţiei vieţii private. El are scopul de a institui garanţii pentru
asigurarea dreptului la libera exprimare şi informare, precum şi crearea unui echilibru just între asigurarea
dreptului la libera exprimare şi informare şi dreptul la apărarea onoarei, demnităţii, reputaţiei profesionale

24
şi a vieţii private şi de familie.

Necesitatea elaborării proiectului de lege a fost dictată de complexitatea litigiilor judiciare privind
exercitarea libertăţii de exprimare, în cazurile cînd se lezează onoarea, demnitatea, reputaţia profesională şi
viaţa privată a altor persoane. La moment aceste relaţii sunt reglementate în termeni generali de către
Constituţia Republicii Moldova (art. art. 28, 32, 34, etc.), Codul Civil (art.art. 16, 1422-1424), Codul cu
privire la contravenţiile administrative (art. 47/2 şi 47/3), Codul Audiovizualului (art. art. 14, 16, 52, etc.),
Legea presei (art. art. 4 şi 27) şi alte legi, dar cadrul legislativ existent necesită completări în vederea
perfecţionării sale şi asigurării armonizării cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Din cauza imperfecţiunii legislaţiei naţionale, deşi foarte complexe prin esenţă, litigiile ce ţin de exercitarea
dreptului la libera exprimare (defăimare) sunt examinate de regulă fără a se acorda atenţia cuvenită unor
elemente importante. Ignorarea mai multor aspecte importante face ca deseori acordarea cîştigului de
cauză şi unor despăgubiri importante reclamantului să nu fie întemeiată. Această stare de lucruri slăbeşte
capacitatea de lucru a presei, generează nemulţumiri şi acuze privind suprimarea libertăţii presei, duce la
condamnarea Republicii Moldova la CEDO.

Adoptarea proiectului de lege cu privire la libertatea de exprimare va reduce semnificativ posibilitatea

încălcării dreptului la libera exprimare în cazurile de defăimare şi violare a vieţii private şi, în consecinţă,
şi numărul de cauze pierdute pe articolul 10 la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Proiectul de lege, pe de o parte, conţine prevederi ce se referă la extensiunea dreptului la libera exprimare
(conţinutul şi principiile libertăţii de exprimare conform standardelor Consiliului Europei (care nu sunt
definite clar în legislaţia Republicii Moldova) (art. 3), aspectele specifice ale libertăţii de exprimare a
mass-media (art. 4), interdicţia cenzurii (art. 5), libertatea de a critica statul şi autorităţile publice (art. 8),
dreptul la respectul vieţii private, inclusiv viaţa privată a persoanelor publice (art. 9 şi 10), efectele
prezumţiei nevinovăţiei în raport cu libertatea de exprimare (art. 11), protecţia surselor (art. 12), etc.), iar
pe de altă parte, conţine prevederi specifice de procedură, care necesită a fi respectate la examinarea
cauzelor în defăimare şi apărarea vieţii private şi de familie.

Proiectul introduce o procedură prejudiciară de soluţionare a cauzelor în defăimare (prin depunerea unei
cereri prealabile la răspînditorul informaţiei). Instituirea acestei proceduri va contribui la aplanarea
extrajudiciară a acestor dispute şi ordonarea părţilor implicate. De asemenea, proiectul de lege introduce
cerinţe suplimentare faţă de forma cererii de chemare în judecată, ce va uşura examinarea cererilor în
defăimare, şi schimbarea modului de calculare a taxei de stat pentru examinarea cererii. În lege se explică
modul de succedare a reclamantului în procedura în defăimare, se limitează măsurile de asigurare a
acţiunii care pot fi aplicate în cauzele în defăimare, se clarifică sarcina probaţiunii şi prezumţiile ce
urmează să fie aplicate în astfel de cauze, se explică modul de publicare a dezminţirii şi replicii, modul de
evaluare a prejudiciilor morale cauzate persoanelor fizice şi juridice şi circumstanţele care exclud
răspunderea pentru defăimare. În proiect mai este definită şi procedura de examinare a cauzelor cu privire
la apărarea vieţii private.

În caz că va fi adoptată, Legea va contribui pe de o parte la eliberarea instanţelor judecătoreşti de cauzele

care nu au şanse de reuşită, dar care se folosesc de către diferite persoane drept mijloc de intimidare a
presei, iar pe de altă parte, va facilita examinarea adecvată a acestor tipuri de cauze. Aplicarea corectă a
legii va exclude practic posibilitatea violării dreptului la libera exprimare, atunci cînd acesta s-a exercitat
corespunzător, ceea ce va reduce simţitor sau în totalitate eventualele condamnări ale Republicii Moldova la
Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Adoptarea proiectului de lege va stimula jurnalismul de
investigaţie şi va completa normele cu privire la libertatea de exprimare cu garanţiile necesare, prevăzute în
jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

1.3.23. Legea privind contracararea activităţii extremiste nr. 54-XV din 21.02.03, Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr. 56 din 28.03.03.

Proiectul acestui act normativ a fost publicat şi formal supus discuţiilor publice, dar nici reacţiile societăţii

25
civile, nici reacţiile mass-media, nici cele ale organizaţiilor nonguvernamentale internaţionale n-au fost
auzite, legea fiind adoptată în mare pripă. Din capul locului experţii Centrului Independent de Jurnalism au
semnalat, pe bună dreptate, că Legea Republicii Moldova e o copie a celei din Federaţia Rusă: ambele au
aceeaşi denumire, au, practic, acelaşi conţinut, ambele au fost elaborate la iniţiativa preşedinţilor de ţară şi
au fost criticate cu duritate pentru caracterul lor antidemocratic. O coincidenţă e şi accentul pronunţat al
ambelor legi pus pe mass-media, ca potenţial subiect al activităţilor extremiste.

Conform Principiilor de la Johannesbourg cu privire la securitatea naţională şi accesul la informaţie

(Londra, 1996) orice restrîngere a libertăţii de exprimare sau de informare, pe care un guvern încearcă să o
justifice pe motive de siguranţă naţională, trebuie să fie prevăzută de o lege accesibilă, clară, limitativă şi
precisă, pe un domeniu bine delimitat, astfel încît să ofere persoanelor posibilitatea de a prevedea dacă o
anumită acţiune a lor este ilegală. Legea va stabili mijloace de protecţie eficiente împotriva abuzurilor,
inclusiv mijloace complete şi eficiente de revizuire judiciară a validităţii restricţiei de către o instituţie
independentă; orice restrîngere a libertăţii de exprimare şi informare trebuie să aibă un scop real şi efect
demonstrabil de apărare a unui interes legitim privind securitatea naţională.

Pentru a stabili că o restrîngere a libertăţii de exprimare şi informare este necesară pentru protejarea unui
interes legitim privind securitatea naţională se va demonstra că: a) exprimarea sau informaţia în cauză
ameninţă în mod grav un interes legitim privind securitatea naţională; b) restrîngerea sau informaţia în
cauză este mijlocul de apărare cel mai puţin restrictiv posibil al interesului respectiv; c) restrîngerea este
compatibilă cu principiile democratice.

O restrîngere pentru a cărei justificare se invocă motive de securitate naţională nu este legitimă decît dacă
are ca scop real şi efecte demonstrabile protejarea existenţei sau integrităţii teritoriale a ţării împotriva
forţei sau ameninţării cu forţa, a capacităţii ţării de a răspunde la folosirea forţei sau a ameninţării cu
forţa, fie de provenienţă externă, ca de exemplu o ameninţare militară, fie de provenienţă internă, precum
incitarea la înlăturarea guvernului prin violenţă.

O restrîngere pentru a cărei justificare se invocă motive de securitate naţională nu este legitimă mai ales
dacă adevăratul său scop sau efect demonstrabil este de a proteja interese care nu au legătură cu
securitatea naţională, inclusiv, de exemplu, de a proteja guvernul de o situaţie stînjenitoare sau de
dezvăluirea infracţiunilor sale, sau de a ascunde informaţii referitoare la funcţionarea instituţiilor publice,
sau de a consolida o anumită ideologie, sau de a înăbuşi frămîntări industriale.
Ba mai mult, restricţiile privind protecţia intereselor securităţii naţionale ar trebui să fie aplicate doar
atunci cînd există o legătură strînsă şi clară între exprimarea respectivă şi riscul de a face rău şi în cazurile
cînd există un risc iminent. Nu e vorba de un rău anticipat, îndepărtat sau ipotetic, ci de un adevăr
periculos pentru securitatea naţională, pentru interesul public. Anume statul ar trebui să dovedească în
asemenea cazuri că restricţia impusă este cel mai puţin restrictiv mijloc de protejare a unui interes care este
în pericol.

Articolul 1(a), noţiunea de “activitate extremistă” include sintagma “subminarea securităţii Republicii
Moldova” ca fiind o activitate respectivă, fără a oferi o definiţie a ceea ce ar putea submina securitatea. De
exemplu, o economie săracă subminează securitatea, combinată cu o gamă largă de activităţi, în alt caz
absolut normale.

Articolul 1(a) include, de asemenea, în această categorie “desfăşurarea activităţii teroriste”, e o repetare
inutilă, ba chiar alogică, deoarece Parlamentul Republicii Moldova a adoptat încă la 12 octombrie 2001 o
lege care se referă la combaterea terorismului şi a ratificat o serie de tratate internaţionale multilaterale şi
bilaterale în acest domeniu. Tot ce este legat de terorism e deja reglementat de acest act normativ, inclusiv
“instigarea la un act terorist la violenţă . . .”, iar pedepsele sînt prevăzute de Codul penal.

Care ar fi logica includerii categoriei “desfăşurării activităţii teroriste” în noţiunea de “activitate

extremistă”? Singura logică a adoptării legii respective este de a lărgi numărul acţiunilor condamnabile şi
de a implementa o nouă formă de sancţiune – încetarea sau suspendarea activităţii organizaţiei, mijlocului
de informare în masă, or, Codul penal nu prevede pentru infracţiunile respective o astfel de sancţiune.

26
Noţiunea este într-atît de largă, încît în orice ziar am putea descoperi “materiale cu caracter extremist”,
legea putînd fi oricînd utilizată ca mijloc de intimidare a presei şi reducere la tăcere a vocilor din opoziţia
celor care deţin puterea. Analistul Petru Bogatu remarca la timpul adoptării actului normativ: “Potrivit
legii, bunăoară, promotori ai extremismului pot fi doar asociaţiile publice şi cele religioase, mass-media,
cetăţenii simpli, în nici un caz reprezentanţii puterii de stat sau ai partidului de guvernămînt. Documentul
cataloghează drept extremism propagarea exclusivismului după criterii politice, religioase sau de altă
natură . . . Dacă un microbist consideră că echipa sa “Dinamo” e singura care merită să fie respectată şi
luată în seamă, pentru că, în opinia sa, e cea mai bună din lume, el trebuie declarat extremist? Pînă şi
actele de huliganism sunt considerate manifestări extremiste şi acelaşi suporter poate fi condamnat ca fiind
extremist numai pentru faptul că a înjurat pe stadion?”.

Curtea Europeană pentru Drepturile Omului în cazul Handiside v. Marea Britanie a declarat cu claritate că
libertatea de exprimare, protejată de Articolul 10 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului,
constituie unul dintre fundamentele esenţiale ale unei societăţi democratice, bazate pe pluralism, toleranţă
şi pe un mod deschis de gîndire. Respectiv, libertatea de exprimare se aplică nu numai la informaţie şi idei,
care sunt acceptate sau considerate inofensive sau neimportante, dar şi la cele care ofensează, şochează
(cazul Obershlick v. Austria).

Standardul aplicabil nu ar trebui să se concentreze asupra lucrurilor pe care oamenii le consideră bune sau
potrivite, dar asupra riscului unui pericol real, se accentuează în Memorandumul Article 19. În timp ce
standardele internaţionale acceptă că materialul care incită la violenţă sau ură poate fi interzis, interzicerea
materialului care pur şi simplu propagă superioritatea rasială este cu totul altceva. Standardul despre
incitare este reflectat în articolul 32 (3) al Constituţiei Republicii Moldova, care interzice incitarea la
discriminare, separatism teritorial, violenţă publică şi alte acţiuni care ameninţă ordinea constituţională.

Legea conţine mai multe stipulări ce se dublează şi de aceea sînt redundante. Aceste prevederi pot crea
confuzii în aplicarea lor, pot duce la posibile nedreptăţi şi pot avea un efect descurajator asupra libertăţii de
exprimare şi a dreptului la informaţie, deoarece ele sunt mai mult o ameninţare, decît un cadru legal clar.
Astfel, de exemplu, articolele 8(1), 9(1) şi 10(5) toate interzic publicarea şi/sau distribuirea materialelor
extremiste, pe cînd articolul 12(1) stipulează responsabilitatea pentru desfăşurarea activităţii extremiste,
care include asemenea publicaţii. Articolul 9(4) stipulează că în cazul în care organizaţia, pe parcursul a 12
luni, a editat de două ori materiale cu caracter extremist, instanţa de judecată pronunţă hotărîrea privind
încetarea activităţii ei editoriale. Totodată, articolele 6(5) şi 7(4) impun sancţiuni pentru desfăşurarea
activităţilor extremiste.

“Article 19” este, de asemenea preocupat de izolarea în cadrul legii a organizaţiilor media şi a celor
religioase (articolele 1, 3, 6, 7).

Deoarece legea deja interzice desfăşurarea activităţilor extremiste şi distribuirea materialelor extremiste,
interdicţiile stipulate trebuie să fie aplicate tuturor formelor de exprimare şi tuturor persoanelor ca
structură, însă legea transmite un mesaj clar organizaţiilor religioase şi media că vor fi monitorizate mai
îndeaproape. Este foarte posibil ca aceasta să aibă un efect descurajator asupra unor limitări inutile ale
fluxului liber de informaţii şi idei.

Orice restricţie trebuie să limiteze libertatea de expresie cît mai puţin posibil. Măsurile adoptate trebuie să
fie atent elaborate pentru a atinge obiectivul respectiv, ele nu trebuie să fie arbitrare, incorecte sau bazate
pe motive iraţionale. Restricţiile vagi sau cu o definiţie generală, chiar dacă corespund criteriului “prevăzut
de lege”, sînt inacceptabile pentru că ele nu intră în lista acţiunilor necesare pentru protejarea interesului
legitim (Article 19).

În opinia experţilor, consecinţe ale sancţiunilor ce pot fi aplicate pentru “desfăşurarea activităţii extremiste,
precum şi a diferitelor proceduri prevăzute de Legea privind contracararea activităţii extremiste pot deveni
cenzura şi autocenzura. Astfel, articolul 7 este consacrat răspunderii mijloacelor de informare în masă
pentru “difuzarea materialelor cu caracter extremist şi desfăşurarea activităţii extremiste”: “(2) În cazul în

27
care un mijloc de informare în masă difuzează materiale cu caracter extremist ori în activitatea acestuia se
depistează fapte ce denotă extremism, organul de stat abilitat care a înregistrat acest mijloc de informare în
masă ori Procurorul General sau procurorii subordonaţi acestuia sesizează/avertizează în scris fondatorul
şi/sau redacţia/redactorul-şef al acestui mijloc de informare în masă asupra inadmisibilităţii unor asemenea
acţiuni ori a unei asemenea activităţi, indicînd temeiurile concrete în baza cărora s-a făcut
sesizarea/avertizarea, inclusiv încălcările comise. Dacă este posibilă luarea de măsuri pentru înlăturarea
încălcărilor comise, în sesizare/avertisment se stabileşte şi termenul de înlăturare a acestora, care va fi de
pînă la o lună de la data sesizării/avertizării. (3) Sesizarea/avertismentul pot fi contestate, în modul stabilit,
în instanţa de judecată. (4) Dacă sesizarea/avertismentul nu au fost contestate în instanţă, în modul stabilit,
sau nu au fost declarate ilegale de instanţă, precum şi dacă, în termenul stabilit, nu au fost luate măsuri
pentru înlăturarea încălcărilor comise care au servit drept temei pentru sesizare/avertizare ori dacă, în
decurs de 12 luni de la data sesizării/avertizării, au fost depistate noi fapte ce denotă existenţa unor indicii
de extremism în activitatea mijlocului de informare în masă, în temeiul cererii organului de stat abilitat care
a înregistrat acest mijloc de informare în masă ori a Procurorului General sau a procurorilor subordonaţi
acestuia, instanţa de judecată pronunţă hotarîrea privind încetarea sau suspendarea, pe un termen de pînă
la un an, a activităţii acestui mijloc de informare în masă. (5) În scopul neadmiterii continuării difuzării de
materiale cu caracter extremist, instanţa de judecată poate suspenda comercializarea numărului respectiv al
publicaţiei periodice ori a tirajului înregistrărilor audio sau video ale programului respectiv ori lansarea
programului audiovizual respectiv, în modul prevăzut pentru adoptarea de măsuri în vederea asigurării
acţiunii. (6) Hotărîrea instanţei de judecată constituie temei pentru confiscarea părţii necomercializate a
tirajului producţiei mijlocului de informare în masă ce conţine materiale cu caracter extremist din locurile
de păstrare, din unităţile de comerţ cu ridicata şi cu amănuntul”. Articolul 9 repetă unele prevederi ale
articolului 7, dar şi nuanţează: “(3) Hotărîrea instanţei de judecată privind constatarea caracterului
extremist al materialului informaţional constituie temei pentru confiscarea părţii necomercializate a
tirajului. (4) În cazul în care organizaţia, pe parcursul a 12 luni, a editat de doua ori materiale cu caracter
extremist, instanţa de judecată pronunţă hotărîrea privind încetarea activităţii ei editoriale”.

Pornind de la generalitatea formulării noţiunii de “extremism” şi “activitate extremistă”, cînd abordarea

unor teme aproape că nevinovate ar putea fi apreciate ca culpabile pentru că, de exemplu, se propagă
superioritatea unor cetăţeni faţă de alţii după criteriul averii sau originii sociale, sau opiniei, şi duritatea
sancţiunilor ce pot urma, putem concluziona că, în acest mod, autorităţile statului dobîndesc posibilităţi
nelimitate de a lichida orice ziar, revistă, post de radio sau studiou de televiziune. Mai mult decît atît, dacă
pînă la adoptarea legii în cauză, în baza prevederilor Legii presei, cu dreptul de a intenta un proces judiciar
cu privire la lichidarea unui ziar (a unei reviste, agenţii de presă) era învestit doar Procurorul General,
odată cu adoptarea acestei legi dispun de acest drept şi ceilalţi procurori din Republica Moldova, şi
Ministrul Justiţiei, şi şeful Camerei Înregistrării de Stat.

În plus, este extrem de periculoasă posibilitatea stopării difuzării materialelor “în vederea asigurării
acţiunii”, or, aceasta este o măsură pe care instanţa o aplică înainte de a emite o hotărîre în cauza
respectivă, deci înainte de a stabili că materialul are “caracter extremist”. În acest mod se poate tărăgăna
difuzarea sau pot fi lejer scoase din circulaţie numere de ziare, reviste, programe audiovizuale care conţin
materiale ce deranjează pe cineva, astfel aplicindu-se o procedură tipică de cenzură”.

Legea privind contracararea activităţii extremiste urmează a fi abrogată sau modificată substanţial, în
conformitate cu standardele internaţionale, normele Constituţiei Republicii Moldova şi Legii privind
accesul la informaţie.

1.3.24. Codul audiovizualului nr. 260-XVI din 27.07.2006, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.
131 din 18.08.2006.
În opinia experţilor, este oportună ajustarea legislaţiei care ţine de selecţia Consiliului Coordonator al
Audiovizualului şi conducerii Companiei Teleradio-Moldova, astfel încît să fie asigurată independenţa
ambelor instituţii, majoritatea membrilor ambelor instituţii fiind asigurată de către reprezentanţi realmente
neafiliaţi din societatea civilă şi cadrul profesoral din domeniu, cu o participare minimă (total 1-2) a
reprezentanţilor partidelor politice sau structurilor guvernamentale. În acest context se solicită
implementarea recomandărilor organizaţiei neguvernamentale internaţionale ARTICLE 19 oferite în cadrul

28
comentariilor din iulie 2007 pe marginea Codului Audiovizual al Republicii Moldova
http://www.article19.org/pdfs/analysis/moldova-bro-psb-07-
(
rom.pdf) şi a recomandărilor expertului OSCE, efectuate pe marginea Analizei Regulamentului
Consiliului de Observatori al Instituţiei Publice Naţionale a Audiovizualului Compania „Teleradio-
Moldova”
( http://www.osce.org/documents/mm/2007/07/28331_ro.pdf).
În acelaşi context, este important să fie asigurată independenţa şi transparenţa reală a acordării
frecvenţelor, ceea ce nu a fost cazul de la adoptarea Codului şi funcţionării CCA pînă acum pe motive de
dependenţă politică a membrilor CCA. Autorii Raportului independent al celor 19 reprezentanţi ai societăţii
civile din Republica Moldova (în contextul Raportului Comisiei Europene şi Noului Acord dintre Moldova şi
Uniunea Europeană) recomandă asigurarea unui acces nediscriminatoriu, eventual prin intermediul unei
legi, a tuturor partidelor la postul de televiziune TVM, în orele de vîrf, astfel reflectînd faptul că această
televiziune este una publică, adică a tuturor cetăţenilor. Toate acţiunile necesare pentru îndeplinirea acestor
recomandări ar urma să fie discutate şi coordonate cu societatea civilă în cel mai scurt timp, în prezenţa
reprezentanţilor Delegaţiei CE, OSCE, altor instituţii interesate. Prevederile sau acţiunile asupra cărora s-a
convenit în cadrul acestor întrevederi urmează să facă parte dintr-un Plan de acţiuni al Parlamentului
Republicii Moldova, iar implementarea sau lipsa de implementarea a acestora să facă parte din procedura
de evaluare a progreselor RM pe calea integrării europene.

1.4. Acte privind limitarea accesului la informaţie

1.4.1. Legea cu privire la secretul de stat nr. 245 din 27.11.2008, Monitorul Oficial nr. 45-46
din 27.02.2009

Deşi proiectul Legii cu privire la secretul de stat a fost aspru criticat de către experţii autohtoni, iar experţi
de la Campania Globală pentru Libertatea de Exprimare “Article 19” (Londra) şi de la Misiunea OSCE în
Moldova au înaintat un şir de recomandări, propuneri, pornind de la practica internaţională, actul normativ
a fost adoptat fără a se ţine cont de ele. În rezultat, legea lasă mari spaţii de interpretare, fapt care conduce
la îngrădirea accesului la informaţiile de interes public.

Sînt atribuite la secretul de stat un şir de informaţii din domeniul apărării naţionale; din domeniul
economiei, ştiinţei şi tehnicii; din domeniul relaţiilor externe; din sfera activităţii autorităţilor publice.
Trezeşte nedumerire ambiguitatea prevederii de la ultimul compartiment al art.7 alin. (1), pct.5), lit.a),
conform căreia poate fi secretizat „conţinutul extraselor, comentariilor, proiectelor, părţilor acestora, al
altor acte de uz intern ale autorităţilor publice, a căror divulgare ar putea conduce la divulgarea
informaţiilor atribuite la secret de stat”. În opinia experţilor, tipurile de informaţii care fac subiectul
secretizării urmează a fi definite în mod precis, formulele vagi fiind excluse; se va secretiza doar informaţia,
care afectează în mod direct şi negativ securitatea naţională şi o poate prejudicia în mod serios. Acest
articol urma să includă mai multe detalii cu privire la daunele respective care pot afecta securitatea
naţională. Legea trebuie să includă prevederi referitoare la prevalarea interesului public, stipulînd
posibilitatea divulgării informaţiei în cazurile în care interesul public în divulgarea acesteia prevalează
asupra prejudiciului potenţial ce poate fi cauzat ca urmare a divulgării, iar în cazul neconcordanţei între
prevederile cu privire la secretizarea informaţiei, inclusiv a dispoziţiilor Legii cu privire la secretul de stat,
şi prevederile Legii cu privire la accesul la informaţie, ultima va prevala.

Articolul 8 stipulează informaţiile care nu se atribuie la secretul de stat. Astfel, nu pot fi secretizate
informaţiile privind: faptele de încălcare a drepturilor şi libertăţilor omului şi ale cetăţeanului; starea
mediului înconjurător, calitatea produselor alimentare şi a obiectelor de uz casnic; accidentele, catastrofele,
fenomenele naturale periculoase şi alte evenimente extraordinare care periclitează securitatea cetăţenilor;
starea sănătăţii populaţiei, nivelul ei de trai, inclusiv alimentaţia, îmbrăcămintea, deservirea medicală şi
asigurarea socială, indicatorii sociodemografici; starea sănătăţii persoanelor care ocupă funcţii de
demnitate publică; faptele de încălcare a legii de către autorităţile publice şi persoanele cu funcţii de

29
răspundere din cadrul acestora; starea reală de lucruri în domeniul învăţămîntului, culturii, comerţului,
agriculturii şi al ordinii de drept. Nu se atribuie la secret de stat şi nu pot fi secretizate şi alte informaţii
conform legislaţiei naţionale şi tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte. Se interzice
secretizarea informaţiilor în cazul în care aceasta ar putea limita accesul la informaţiile de interes public, s-
ar putea răsfrînge negativ asupra realizării programelor de stat şi de ramură ale dezvoltării social-
economice şi culturale sau ar putea reţine concurenţa dintre agenţii economici.

În opinia experţilor, ţinîndu-se cont de practica internaţională, lista informaţiilor care nu se atribuie la
secret de stat şi nu pot fi secretizate trebuiau extinse considerabil, inclusiv prevăzînd informaţii ce ţin de
administrarea proastă sau erori de administrare, informaţii statistice, informaţii ştiinţifice de bază. Art. 8
alin.(1), lit. f) se referă doar la „faptele de încălcare a legalităţii” de către autorităţi şi persoanele cu funcţii
de răspundere, dar nu şi la „faptele de încălcare şi inactivitate ilegală întreprinse de către persoanele de
răspundere”.

Art.9 prevede că „în scopul promovării unei politici de stat unice în domeniul atribuirii informaţiilor la
secret de stat şi al secretizării lor, Guvernul aprobă Nomenclatorul informaţiilor atribuite la secret de stat în
care sînt incluse şi autorităţile publice cu împuterniciri de dispoziţie asupra acestor informaţii”. Conform
legii, Nomenclatorul informaţiilor atribuite la secret de stat se publică în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova şi poate fi revizuit în caz de necesitate, dar nu este indicat şi termenul revizuirii periodice a
acestuia, sintagma “în caz de necesitate”, avînd o arie de interpretare mult prea mare. Conform practicii
internaţionale, legea trebuie să asigure o revizuire eficientă a informaţiei secretizate, desecretizarea
acesteia cînd ea nu mai este confidenţială.

Spre deosebire de legea precedentă, actuala lege prevede 4 grade de secretizare a informaţiilor atribuite la
secret de stat şi 4 parafe de secretizare corespunzătoare pentru purtătorii materiali de asemenea informaţii:
„Strict secret” – grad de secretizare atribuit informaţiilor a căror divulgare neautorizată poate aduce
prejudicii deosebit de grave intereselor şi/sau securităţii Republicii Moldova; „Secret” – grad de secretizare
atribuit informaţiilor a căror divulgare neautorizată poate dăuna grav intereselor şi/sau securităţii
Republicii Moldova; „Confidenţial” – grad de secretizare atribuit informaţiilor a căror divulgare
neautorizată poate dăuna intereselor şi/sau securităţii Republicii Moldova; „Restricţionat” – grad de
secretizare atribuit informaţiilor a căror divulgare neautorizată poate fi în dezavantajul intereselor şi/sau
securităţii Republicii Moldova sau poate să conducă la divulgarea unei informaţii secretizate cu parafa
„Strict secret”, „Secret” sau „Confidenţial”. În opinia experţilor, categoria „restricţionat” trebuie
eliminată din lege.

Art.13. Se referă la termenele de secretizare a informaţiilor. Astfel, pentru informaţiile avînd gradul de
secretizare „Strict secret” se stabileşte un termen de secretizare de pînă la 25 de ani, pentru informaţiile cu
gradul „Secret” – un termen de pînă la 15 ani, pentru informaţiile cu gradul „Confidenţial” – de pînă la 10
ani şi pentru informaţiile cu gradul „Restricţionat” – de pînă la 5 ani. Pentru informaţiile despre
persoanele care colaborează sau au colaborat confidenţial cu organe ce desfăşoară activităţi de informaţii,
de contrainformaţii şi operative de investigaţii se stabileşte un termen de secretizare nelimitat. În cazuri
excepţionale, pentru anumite informaţii atribuite la secret de stat, Comisia interdepartamentală pentru
protecţia secretului de stat poate prelungi termenul de secretizare. Experţii internaţionali consideră că
termenele de secretizare urmează a fi reduse în mod substanţial în scopul de a asigura că aceste termene nu
le depăşesc pe cele necesare pentru protecţia securităţii naţionale. Astfel, se recomandă ca termenul de
sceretizare pentru informaţiile din categoria „Strict secret” trebuie să fie de pînă la 10 ani, pentru „secret”
– de pînă la 5 ani şi pînă la 2 ani pentru categoria „confidenţial”, cu posibilitatea de a extinde termenele în
cazul în care se demonstrează că desecretizarea va aduce daune.

Conform art.16, „conducătorii autorităţilor publice cu împuterniciri de dispoziţie asupra informaţiilor

atribuite la secret de stat sînt în drept să adopte decizii privind secretizarea informaţiilor aflate în
proprietatea persoanelor juridice şi a cetăţenilor (în continuare - proprietarul informaţiilor) dacă aceste
informaţii sînt atribuite, în modul stabilit, la secret de stat. Informaţiile în cauză sînt secretizate la
propunerea proprietarului informaţiilor sau din iniţiativa autorităţii publice interesate. Dacă proprietarul
informaţiilor refuză să încheie contract sau încalcă prevederile acestuia, în temeiul unei hotărîri definitive a

30
instanţei de judecată, informaţiile atribuite la secret de stat şi purtătorii lor materiali sînt trecuţi în
proprietatea statului, cu condiţia restituirii preliminare şi depline a costului informaţiilor proprietarului.
Fostul proprietar este preavizat în scris privind răspunderea pentru divulgarea secretului de stat, prevăzută
de legislaţia în vigoare. Proprietarul informaţiilor este în drept să atace în instanţa de judecată acţiunile
persoanelor cu funcţii de răspundere care, în opinia sa, îi lezează drepturile. Dacă instanţa de judecată
recunoaşte că acţiunile persoanelor cu funcţii de răspundere sînt nelegitime, modul de reparare a
prejudiciului cauzat proprietarului informaţiilor este stabilit printr-o hotărîre a instanţei de judecată,
conform legislaţiei”. Experţii consideră că informaţiile create şi deţinute de către persoanele private nu
trebuie atribuite la secret de stat, cu excepţia cazurilor cînd există o relaţie legitimă prealabilă cu privire la
această informaţie între parte şi Guvern.

Contestarea deciziei de sceretizare a informaţiilor este prevăzută în art.17: „Orice cetăţean sau persoană
juridică are dreptul să se adreseze persoanelor cu funcţii de răspundere care au secretizat anumite
informaţii cu o cerere motivată privind desecretizarea acestor informaţii.”

Printr-un şir de articole, legea prevede perfectarea şi reperfectarea dreptului de acces la secretul de stat;
refuzul de acordare a dreptului de acces la secretul de stat; verificarea cetăţenilor în legătură cu
perfectarea/reperfectarea dreptului de acces la secretul de stat; modul special de acces la secretul de stat;
obligaţiile cetăţeanului privind nedivulgarea secretului de stat; restrîngerea exerciţiului unor drepturi ale
cetăţeanului în legătură cu dreptul de acces şi accesul la secretul de stat. Ca şi în legea precedentă, din
capitolul „Secretizarea şi desecretizarea informaţiilor” lipseşte prevederea ce ar legifera publicarea listelor
informaţiilor desceretizate, aşa cum se procedează în alte ţări.

Noua lege include un şir de prevederi referitoare la compensaţiile acordate cetăţenilor în legătură cu
efectuarea lucrărilor legate de accesul la secretul de stat: „(1) În cazul în care, în virtutea activităţii sale
profesionale, cetăţeanul lucrează permanent cu informaţii atribuite la secret de stat, acestuia i se stabileşte
un spor la salariu în funcţie de gradul de secretizare a informaţiilor la care are acces. (2) Colaboratorilor
subdiviziunilor de protecţie a informaţiilor atribuite la secret de stat, suplimentar la sporul prevăzut la alin.
(1), li se stabilesc sporuri la salariu pentru vechimea în muncă (în serviciu) în cadrul acestor subdiviziuni.
(3) Mărimile şi modul de acordare a sporurilor prevăzute la alin.(1) şi (2), precum şi alte tipuri de
compensaţii acordate cetăţenilor care lucrează în condiţii de regim secret se stabilesc de Guvern” (art.31).
Aceste prevederi au declanşat şi la etapa elaborării proiectului, şi actualmente, după promulgarea legii,
critici dure atît din partea experţilor autohtoni, cît şi din organisme internaţionale, or, nu există o motivare
clară şi concludentă a acestor prevederi.

Protecţia secretului de stat în cadrul şedinţelor juridice este prevăzută de art.34: „Cauzele penale, civile şi
cele de contencios administrativ în cadrul cărora sînt prezentate informaţii atribuite la secret de stat se
examinează în şedinţă închisă, cu respectarea regulilor de procedură, precum şi a prevederilor prezentei
legi”. În opinia experţilor, restricţiile impuse asupra accesului la informaţie urmează a fi proporţionale şi
nu trebuie să restricţioneze oficialii aleşi, judecătorii etc. care au nevoie de a accesa informaţii pentru
efectuarea controlului sau examinarea cazurilor. Partea litigiantă şi/sau reprezentanţii săi legali trebuie să
garanteze accesul la toate informaţiile care sînt relevante sau utilizate în cadrul proceselor judiciare sau
administrative şi care afectează drepturile civile, politice sau sociale-economice ale persoanei. Procese
judiciare vor fi deschise şi transparente pentru mass-media şi cetăţeni în vederea asigurării încrederii
publicului.

Un capitol aparte este consacrat controlului privind asigurarea protecţiei secretului de stat şi răspunderea
pentru încălcarea legislaţiei cu privire la secretul de stat. Astfel, în art.37 alin.(3) şi alin. (4) se stipulează
că „Serviciul de Informaţii şi Securitate este abilitat să efectueze controlul privind starea protecţiei
secretului de stat în cadrul autorităţilor publice şi al altor persoane juridice. Concluziile Serviciului de
Informaţii şi Securitate, întocmite în baza rezultatelor controlului, sînt obligatorii spre executare pentru
persoanele cu funcţii de răspundere ale autorităţilor publice şi ale altor persoane juridice. Serviciul de
Informaţii şi Securitate este obligat să informeze Parlamentul asupra constatărilor şi concluziilor rezultate
din activitatea desfăşurată pentru protecţia secretului de stat”.

31
În noua lege lipseşte prevederea concretă referitoare la controlul parlamentar care a existat în legea
precedentă: „Controlul parlamentar asupra respectării legislaţiei privind secretul de stat şi cheltuirii
mijloacelor financiare alocate în acest scop îl exercită comisiile permanente respective ale parlamentului.
Organele administraţiei de stat ce realizează apărarea secretului de stat sînt obligate să pună la dispoziţia
comisiilor menţionate informaţia necesară”. În noua lege se stipulează doar că „Serviciul de Informaţii şi
Securitate este obligat să informeze Parlamentul asupra constatărilor şi concluziilor rezultate din
activitatea desfăşurată pentru protecţia secretului de stat”. Ce-i drept, în art.5 se specifică că Parlamentul
„exercită controlul parlamentar asupra executării legislaţiei privind secretul de stat”, dar această
prevedere este ambiguă deoarece nu este clar cine exercită acest control: conducerea Parlamentului, Biroul
Permanent sau comisiile parlamentare, cum este logic şi cum se practică în alte ţări. Rolul Parlamentului în
procesul de supraveghere a politicii privind secretul de stat necesită a fi extins, dar nu redus.

Conform opiniei experţilor, legea trebuie să instituie protecţia persoanelor care divulgă informaţii cu privire
la ilegalităţile comise într-o instituţie şi care acţionează cu bună credinţă şi cu încrederea rezonabilă că
informaţiile în esenţă sînt veridice şi denunţă faptele de comitere a ilegalităţilor. De asemenea, doar
autorităţile publice, angajaţii săi şi persoanele care au acces special autorizat la informaţie trebuie să
poarte răspundere pentru protecţia secretului de stat.

1.4.2. Legea privind organele securităţii statului nr. 619-XIII din 31.10.95, Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr. 10 din 13.02.97.

Elaborată şi adoptată concomitent cu Legea securităţii statului, Legea privind organele securităţii statului
în mare parte dublează prevederile referitoare la gestionarea informaţiilor cu acces limitat. Conform
articolului 1 al Legii, organele securităţii statului sînt structuri specializate ale puterii executive, menite să
asigure, în limita competenţei lor, securitatea statului.

Recomandarea nr. 1402 (1999) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei privind controlul serviciilor
secrete (A.ii) prevede: “... Executivul nu trebuie lăsat să atribuie obiective serviciilor secrete interne. Aceste
obiective trebuie prevăzute de lege şi interpretate de justiţie în situaţia unor interpretări conflictuale (şi nu
de guvernări succesive)...” În articolele 6 şi 29 ale legii sînt menţionate aceleaşi categorii de informaţii
exceptate de a fi făcute publice şi în Legea securităţii statului: secret de stat, secret militar, secret de
serviciu, secret comercial, informaţii cu caracter confidenţial a căror divulgare ar putea prejudicia
securitatea statului. În formularea categorică din articolele respective sînt stabilite excepţii, şi nu categorii
de informaţii cu acces limitat în sensul Legii privind accesul la informaţie, lipseşte orice referire la
echilibrul/raportul dintre interesul public de a cunoaşte informaţiile şi eventualele efecte negative ale
dezvăluirii unor asemenea informaţii.

În ceea ce priveşte informarea publicului asupra activităţii organelor securităţii statului (articolul 6 alin. (1)
prevederile sînt generale şi evazive – acestea prevăd informarea mai mult ca o posibilitate, decît ca o
obligaţie clară a organelor respective, lipseşte orice referire la volumul şi caracterul informaţiei care poate
fi pusă la dispoziţia publicului (articolele 3 (1) lit.b), articolul 8 lit. f), k), x), articolul 9 lit. j), o), s).
Păstrarea în arhivă a materialelor operative, de urmărire penală şi de altă natură nu constituie o obligaţie a
organelor securităţii statului, ci un drept. Ceea ce, de fapt, înseamnă că organele respective, la discreţia lor,
pot decide de a păstra sau nu oricare din materialele rezultate din activitatea lor. Această prevedere,
coroborată cu prevederile articolului 16 din Legea securităţii statului, ne face să afirmăm că organele
securităţii statului în Republica Moldova sînt netransparente, iar publicul, conform legislaţiei în vigoare, nu
are posibilitatea să-şi creeze o opinie clară referitor la activitatea, eficienţa şi competenţa serviciilor
speciale.

Legea instituie un şir de interdicţii privind accesul la unele categorii de informaţii şi, în primul rînd, la
secretul de stat. Reamintim că articolul 34 alin. (1), lit. a) din Codul de procedură civilă al Republicii
Moldova prevede: “Curtea Supremă de Justiţie, ca instanţă de drept comun, judecă în prima instanţă
pricinile ce ţin de: păstrarea secretului de stat”. Tot în procedură civilă urmează să fie examinată şi
chestiunea referitor la cauzarea unor eventuale daune prin încălcarea de către organele securităţii statului
a drepturilor persoanelor.

32
1.4.3. Decretul Preşedintelui Republicii Moldova privind aprobarea Nomenclatorului informaţiilor
atribuite la secret de stat nr. 1184 din 26.06.2007, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 94-97 din
06.07.2007.

Documentul este discutabil, deoarece reglementeză secretizarea unor informaţii de interes public, de
exemplu:
- p. 12. Informaţiile privind nomenclatura, depozitarea, volumele acumulate, stocurile de bunuri materiale
existente în rezervele materiale de stat;
- p. 23. Informaţiile ce dezvăluie pronosticurile privind progresul tehnico-ştiinţific în Republica Moldova şi
urmările lui social-economice pe direcţiile ce determină capacitatea de apărare şi securitatea statului;
- p. 24. Informaţiile generalizatoare privind valorile (în expresie naturală şi bănească) ale Fondului de stat
de metale şi pietre preţioase.

Evident, aceste restricţii nu rezistă exigenţelor interesului public, or, domeniile respective necesită controlul
permanent al poporului care este titularul statului, cu atît mai mult, cu cît e vorba de informaţii
generalizatoare, dincolo de care se pot ascunde nereguli.

Cele mai mari nedumeriri le trezeşte compartimentul care visează informaţiile din domeniul politicii externe
şi activităţii economice externe:
- p. 35. Informaţiile despre problemele privind politica externă, comerţul exterior, legăturile tehnico-
ştiinţifice, ce dezvăluie strategia şi tactica politicii externe a Republicii Moldova, a căror răspîndire
prematură poate aduce prejudicii securităţii statului;
- p. 37. Informaţiile despre tratativele dintre reprezentanţii Republicii Moldova şi reprezentanţii altor state
privind elaborarea unei poziţii unice în relaţiile internaţionale, dacă divulgarea acestor informaţii
poate aduce prejudicii securităţii Republicii Moldova şi altor state;
- p. 38. Informaţiile privind pregătirea, încheierea şi ratificarea tratatelor internaţionale, a căror divulgare
prematură poate aduce prejudicii securităţii statului.

În toate cazurile interesul publicului poate fi mai mare decît eventualele prejudicii aduse securităţii statului,
or, nu e clar cine, cînd şi cum poate determina prejudiciul prin divulgarea “prematură” a informaţiilor.

După cum am menţionat anterior, un şir de legi limitează cu duritate dreptul de acces la informaţie,
încălcînd principiul proporţionalităţii. Mai multe prevederi necesită a fi modificate pentru a se respecta
criteriul proporţionalităţii în fiecare caz în care se refuză sau se aprobă dezvăluirea unor informaţii,
prevăzut de articolul 54 din Constituţie şi de articolele 7-8 din Legea privind accesul la informaţie. Cererile
de informaţii, chiar şi atunci cînd au ca obiect informaţii din domeniul siguranţei naţionale, trebuie cîntărite
în raport cu motivul pentru care informaţiile solicitate nu ar trebui dezvăluite. Astfel, autoritatea sau
instituţia publică care refuză dezvăluirea unei informaţii trebuie să dovedească existenţa unui pericol
iminent, real şi măsurabil, de exemplu, pentru siguranţa naţională, în cazul dezvăluirii informaţiei
respective. În acest proces de cîntărire, interesul public pentru informaţia respectivă trebuie să fie prioritar.
Atunci cînd interesul public pentru a afla o informaţie primează în faţa interesului de a menţine acea
informaţie secretă şi de a evita posibilele efecte negative asupra autorităţilor sau instituţiilor publice
respective, informaţia urmează a fi dezvăluită.

Legile privind secretul de stat nu conţin criterii pentru evaluarea comparativă a interesului de a obţine
informaţia şi a celui de a refuza dezvăluirea informaţiei. Astfel, excepţiile respective devin absolute în
limitarea conţinutului dreptului de acces la informaţie, situîndu-se în afara posibilităţii de evaluare
comparativă a intereselor conflictuale.

În acest sens, Recomandarea (2002)2 privind accesul la documentele oficiale, adoptată de Comitetul de
Miniştri al Consiliului Europei, impune oricărei excepţii de la accesul la informaţii următoarele cerinţe: “...
Limitările trebuie prevăzute clar de lege, trebuie să fie necesare într-o societate democratică şi să fie
proporţionale cu scopul pe care îl protejează...” (IV. 1); “Accesul la un document poate fi refuzat dacă
dezvăluirea informaţiei din documentul oficial ar leza oricare din valorile menţionate în paragraful 1, cu

33
excepţia situaţiei în care există un interes predominant în dezvăluirea informaţiei” (IV. 2).

Astfel, în toate legile privind limitarea accesului la informaţie este necesar de a fi efectuate următoarele
modificări: a) introducerea noţiunii de interes public în aflarea unei informaţii; b) obligarea autorităţilor şi
instituţiilor publice de a dovedi un pericol real decurgînd din dezvăluirea informaţiilor; c) schimbarea
restricţiilor asupra conţinutului dreptului de acces la informaţii în restricţii asupra exerciţiului acestui
drept, schimbare care ar permite aplicarea principiului proporţionalităţii, prin căutarea intereselor
contradictorii în funcţie de particularităţile fiecărei situaţii şi de interesul public în aflarea unei informaţii.

Informaţiile se află într-un proces dinamic; ceea ce poate constitui astăzi informaţie secretă îşi poate pierde
mîine sau peste un an acest caracter, putînd fi dezvăluită publicului sau celor interesaţi. Îngheţarea
caracterului secret al unor informaţii nu poate să ducă decît la încălcarea dreptului publicului de a şti, la
opacizarea instituţională, lipsa controlului public şi implicit, lipsa responsabilităţii unor autorităţi şi
instituţii publice şi a persoanelor pe care le conduc, toate aceste consecinţe fiind trăsături tipice ale
dictaturii. (“Limitele accesului la informaţii în legislaţia română. Necesitatea unor corelări legislative.”
Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH), Bucureşti
2002).

Astfel, termenele de revizuire a secretelor ar trebui să aibă un caracter mult mai flexibil, pentru a încuraja
atît publicul de a solicita anumite informaţii, care în realitate şi-au pierdut caracterul de “secret”, cît şi
autorităţile şi instituţiile de a dezvălui informaţii “dosite” fără sens. În aceeaşi ordine de idei este necesară
includerea în legislaţie a unor sancţiuni în cazurile cînd actualizarea informaţiilor “secrete” nu are loc, or,
termenul de “nu mai rar de 5 ani” este mult prea mare. În acest sens, se va lua în consideraţie prevederea
Recomandării (2002)2, care cere statelor membre să ia în consideraţie “stabilirea unor termene dincolo de
care limitările (accesului la informaţie) nu se mai aplică” (IV. 3). Se impune, de asemenea, sancţionarea
angajatului care, cu ştiinţă, distruge, trunchiază sau ascunde documente sau părţi din documente aflate în
custodia unei autorităţi sau instituţii publice.
Este important a acorda judecătorilor dreptul de a verifica documentaţia şi motivele pe baza căreia o
informaţie este catalogată ca “secretă”, precum şi dreptul de a decide asupra desecretizării informaţiei.
Pentru a decide de a obliga sau nu o autoritate publică să furnizeze anumite informaţii, instanţa de judecată
va trebui, în cursul cercetării judecătoreşti, să verifice dacă există motive reale şi serioase pentru atribuirea
informaţiei la cele cu caracter secret. Fireşte, cercetarea judecătorească va include verificarea caracterului
“secret” al unei informaţii refuzate din acest motiv, depăşind orice influenţe ale puterii executive. În acest
sens, Raportul din 2002 al Departamentului de Stat al S.U.A. afirmă chiar din primul paragraf: “... în
practică, puterea executivă exercită influenţă asupra puterii judecătoreşti”, iar Raportul din 2002 al
Comisiei Europene afirmă, sub titlul “Sistemul judiciar”: “... carenţe principale ridicate în Raportul din
anul trecut nu au fost rezolvate. În special, amestecul executivului în treburile justiţiei nu s-a redus”. Se are
în vedere, inclusiv, practica unor instanţe de a prelua întocmai şi fără verificare a sintagmelor puse de
autorităţi asupra unor informaţii, documente, fapte, mai ales cînd acestea provin de la serviciile secrete.

Legea cu privire la secretul de stat permite, practic, sustragerea în totalitate de la controlul public, sub
argumentul protecţiei informaţiilor secrete de stat. În condiţiile în care controlul public se realizează, în
mod esenţial, prin exercitarea dreptului de acces la informaţie, restricţiile substanţiale aduse accesului la
informaţii de Legea cu privire la secretul de stat au consecinţe grave în ceea ce priveşte lipsa de
transparenţă instituţională, lipsa de responsabilitate şi menţinerea corupţiei. Aceste norme, care tratează
chestiuni legate de siguranţa naţională, secrete de stat, servicii secrete, contravin standardelor europene,
afectează democraţia şi de aceea trebuie modificate.

Astfel, Recomandarea (2002)2 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei privind accesul la

documentele oficiale exclude restricţiile de conţinut tipice pentru mai multe ţări aflate în proces de tranziţie,
mai ales atunci cînd este vorba de siguranţa naţională, introduce principiul proporţionalităţii şi al evaluării
comparative a intereselor implicate în fiecare situaţie în parte şi garantează interesul public predominant în
dezvăluirea unei informaţii.

La rîndul său, Recomandarea 1402 (1999) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei privind controlul

34
serviciilor secrete reduce definiţia siguranţei naţionale la “pericole clare şi prezente împotriva ordinii
democratice a statului şi societăţii”. Obiectivele economice sau lupta împotriva crimei organizate nu trebuie
să intre sub jurisdicţia serviciilor secrete interne. “Acestea pot să se ocupe de obiective economice sau
crima organizată numai dacă acestea din urmă constituie un pericol clar şi prezent împotriva siguranţei
naţionale” (A.i.i.). “Executivul nu trebuie lăsat să atribuie obiective serviciilor secrete interne”. Aceste
obiective trebuie prevăzute de lege şi interpretate de justiţie în situaţia unor interpretări conflictuale (şi nu
de guverne succesive) ... (A.iii). “Persoanele trebuie să aibă un drept general de acces la informaţiile
adunate şi păstrate de serviciile interne secrete, fiind posibile excepţii de la acesta în interesul siguranţei
naţionale clar definite prin lege. Este de dorit ca toate disputele privind puterea unui serviciu intern secret
de a interzice dezvăluirea unei informaţii să fie subiect al revizuirii judiciare”.

Ca şi Nomenclatorul, Legea cu privire la secretul de stat include un spectru foarte larg de informaţii din
categoria “secrete de stat”, aceasta conducînd la limitarea, într-o măsură substanţială, a conţinutului
dreptului de acces la informaţie. Evident, anumite informaţii sînt, în mod real, “secrete de stat”, dar la fel
de evident este că nu toate informaţiile care au sau ar putea vreodată avea legătură cu siguranţa naţională
sînt “secrete de stat” şi, prin urmare, scoase de sub controlul public.

Evident, nu toate informaţiile din domeniul activităţii economice, tehnico-ştiinţifice, de politică externă,
chiar considerate “secrete”, pot periclita securitatea statului. De exemplu, investiţiile din banii publici nu
trebuie să fie secrete, iar formula “periclitarea securităţii statului” poate duce la secretizări discreţionare şi
abuzive, în special în ceea ce priveşte politica externă, guvernarea trebuie să dea mereu dare de seamă.

Restricţiile absolute trebuie eliminate şi înlocuite cu testul proporţionalităţii dintre scopul legitim al unei
restricţii – protejarea siguranţei naţionale, dacă se dovedeşte că există un pericol real şi demonstrabil
împotriva siguranţei naţionale – şi mijlocul prin care acest scop se realizează, care este restricţia asupra
dreptului de acces la informaţiile de interes public şi, în sens larg, asupra dreptului publicului de a şti, în
acest proces de evaluare, interesul public în aflarea informaţiei trebuie luat în consideraţie.

În această ordine de idei sînt utile deducţiile Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a decis prin
Hotărîrea Rotaru v. Romînia din 4 mai 2000 că anumite dispoziţii din Legea României privind organizarea
şi funcţionarea SRI nu îndeplinesc cerinţele unei “legi”, lipsindu-le caracterul previzibil. (Domnul Rotaru,
reclamant în procesul împotriva statului român, a invocat încălcarea de către autorităţile naţionale,
respectiv de către SRI, a dreptului garantat în articolul 8 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, care
garantează dreptul la viaţa privată şi de familie, la locuinţă şi corespondenţă.).

Astfel, Curtea Europeană a argumentat următoarele: “... În ceea ce priveşte cerinţa previzibilităţii legii,
Curtea reaminteşte că o normă este “previzibilă” numai atunci cînd este redactată cu suficientă precizie, în
aşa fel încît să permită oricărei persoane – care la nevoie poate apela la consultanţă de specialitate – să îşi
corecteze conduita. Curtea a subliniat importanţa acestui concept mai ales atunci cînd este vorba despre o
supraveghere secretă (Hotărîrea Malone v. Regatul Unit din 2 august 1984, reluată în Hotărîrea Amann v.
Elveţia, alin. 56):

Curtea reaminteşte că sintagma “prevăzută de lege” nu se referă doar la dreptul intern, ci vizează şi
calitatea “legii”, prin această expresie se înţelege compatibilitatea legii cu principiul preeminenţei
dreptului, menţionat explicit în preambulul Convenţiei (...). Or, pericolul arbitrarului apare cu o deosebită
claritate atunci cînd o autoritate îşi exercită în secret atribuţiile (...). Referindu-se la Legea României,
Curtea constată că ea prevede că pot fi culese, înregistrate şi arhivate în dosare secrete informaţii vizînd
siguranţa naţională, dar nici o reglementare nu prevede limite ce urmează să fie respectate în exercitarea
acestei competenţe. Astfel, dreptul intern nu defineşte genul de informaţie ce poate fi înregistrată,
categoriile de persoane susceptibile să facă obiectul măsurilor de supraveghere, precum strîngerea şi
arhivarea datelor, nici împrejurările în care pot fi luate aceste măsuri şi nici procedura care trebuie urmată.
De asemenea, legea nu stabileşte limite cu privire la vechimea informaţiilor deţinute şi la durata păstrării
lor.

Curtea observă, de asemenea, că, deşi legea României împuterniceşte autorităţile competente să autorizeze

35
măsurile necesare în vederea prevenirii şi contracarării ameninţărilor la siguranţa naţională, motivul unor
astfel de ingerinţe nu este suficient de precis definit.

Curtea trebuie, de asemenea, să verifice dacă există garanţii adecvate şi suficiente împotriva abuzurilor,
deoarece un sistem de supraveghere secretă destinat să protejeze siguranţa naţională, motivat de ideea
apărării democraţiei, creează riscul de a o submina sau chiar de a o distruge (Hotărîrea Klass şi alţii v.
Germania). Pentru a fi compatibil cu exigenţele articolului 8 al Convenţiei Europene pentru Drepturile
Omului, un sistem de supraveghere secret trebuie să conţină garanţii stabilite de lege, aplicabile atunci cînd
activitatea structurilor abilitate să supravegheze este controlată. Procedurile de control trebuie să respecte
cît se poate de fidel valorile unei societăţi democratice, în special principiul preeminenţei dreptului, la care
se referă în mod expres preambulul Convenţiei. Aceasta înseamnă că orice ingerinţă a executivului în
exercitarea dreptului unei persoane va fi supusă unui control eficient, asigurat – cel puţin şi în ultima
instanţă – de către puterea judecătorească, care oferă cele mai largi garanţii de independenţă, imparţialitate
şi procedură (Hotărîrea Klass şi alţii v. Germania). Curtea a constatat că dreptul intern românesc nu indică
cu suficientă claritate limitele şi modalităţile de exercitare a marjei de apreciere acordate autorităţilor, în
consecinţă a existat o încălcare a articolului 8 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului (în cazul
Rotaru v. România).

Lipsa de claritate şi previzibilitate a textului, puterile direcţionate acordate SRI, precum şi lipsa oricăror
garanţii împotriva arbitrarului au consecinţe nefaste asupra dreptului unei persoane la informaţiile care o
privesc şi, în egală măsură, asupra dreptului de acces la informaţie. Aşa cum Curtea Europeană a
argumentat, “pericolul arbitrarului apare cu o deosebită claritate atunci cînd o autoritate îşi exercită în
secret atribuţiile”, or, vizează toate informaţiile legate de siguranţa naţională, conducînd exact la
exercitarea în secret a atribuţiilor (...) şi, prin urmare, la pericolul arbitrarului şi la riscul subminării sau
distrugerii democraţiei. (Limitele accesului la informaţii în legislaţia română. Necesitatea unor corelări
legislative. (APADOR-CH), Bucureşti 2002).
Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, prin Recomandarea 1402 (1999) privind controlul public al
serviciilor secrete interne, a defini explicit locul serviciilor secrete într-o democraţie şi raportul dintre
acestea şi drepturile civile:

“2... Adunarea Parlamentară este îngrijorată de faptul că serviciile secrete interne din statele
membre pun adeseori interesele a ceea ce ele consideră a fi siguranţă naţională şi ţara lor deasupra
respectului pentru drepturile individuale. Întrucît, în plus, serviciile secrete interne sînt adesea controlate
inadecvat, există riscul abuzării de putere şi încălcării drepturilor omului, în lipsa unor garanţii
constituţionale şi legislative.

3. Adunarea Parlamentară consideră această situaţie potenţial periculoasă. În timp ce serviciile

secrete trebuie să îşi îndeplinească obiectivul legitim al protejării siguranţei naţionale şi al ordinii libere a
statului democratic împotriva pericolelor clare şi prezente, acestea nu trebuie să aibă mînă liberă de a
încălca drepturile şi libertăţile.”

În concluzie, toate legile privind siguranţa naţională, activitatea serviciului de securitate şi protecţia
informaţiilor cu accesibilitate limitată urmează a fi modificate printr-o viziune unitară, conform
standardelor europene, asigurîndu-se o consistenţă şi corelare adecvată actelor normative respective.

„ - Spuneţi-ne, cine va fi ministrul Apărării? Dar directorul SIS? Procurorul general?

- Acum nu ştiu, telefonează peste o oră, poate aflu ceva.
- Peste 12 ore, telefonul răspunde, în sfîrşit.
- Pe cuvînt de onoare, nu cunosc niciun nume.
- Parcă aţi fi nişte partizani…
- Toţi am făcut armata la sovietici…
(Fragment dintr-un dialog întreţinut cu un proaspăt ales în Parlamentul R. Moldova)
Mîine, în Parlament, va fi făcută publică lista Guvernului Filat. Istovită de aşteptare, societatea va afla
numele miniştrilor care, pînă în această zi, sunt păstrate în mare taină, de parcă divulgarea lor ar însemna

36
pericol de moarte pentru viaţa acestora. De fapt, unul dintre liderii politici argumenta de ce eventualii
miniştri trebuie "protejaţi". "Ca nu cumva cineva să arunce în ei cu zoaie, încît nu s-ar mai putea spăla o
vecie".
Nu doar curiozitatea ziaristică ne-a făcut să tot întrebăm, în zilele de la urmă, cine, totuşi, sunt candidaţi
pentru funcţiile de miniştri, procuror general sau director SIS. Mai multe motive determină reprezentanţii
presei şi ai societăţii civile să insiste ca să cunoască aceste nume ceva mai devreme decît în ziua de vineri,
25 septembrie, cînd ar urma să se producă prezentarea oficială a componenţei cabinetului şi a programului
de guvernare ale acestuia. Într-o societate dominată, de vreun deceniu deja, de sărăcie, corupţie, minciună,
laşitate, ticăloşie şi trădare, fiecare om sănătos la cap s-a obişnuit să trateze cu maximă prudenţă orice
schimbare de personal din instituţiile statului. Ani în şir, ziariştii au scris despre felul în care se vindeau
funcţii importante la Ministerul de Interne, despre sumele fabuloase pe care le investeau părinţii celor care
vroiau să ajungă procurori peste noapte, despre „scumpetea” funcţiilor de judecător… Asemenea tranzacţii
sunt bine cunoscute şi multora dintre actualii parlamentari. Cu siguranţă, despre acest fenomen periculos din
societatea noastră ar putea vorbi ore în şir, bunăoară, Alexandru Tănase sau Vitalie Nagacevschi… Dar,
tăcere.
Unde-i transparenţa, dacă nici deputaţii nu cunosc numele candidaţilor la portofoliile de miniştri? Cred că, în
primul rînd, Vlad Filat ar fi trebuit să manifeste maximă prudenţă. El ar fi trebuit să aibă curiozitatea de a
afla şi opinia societăţii despre viitorii membri ai Cabinetului său.
Or, ce garanţii există că lista secretă a viitorilor miniştri nu este doldora de persoane cu un trecut
dubios, oameni implicaţi în scheme corupte sau de persoane făţarnice, care nu au nimic în comun cu
profesionismul, dar au ştiut să facă teatru, intrînd în mîneca noilor guvernanţi, sub pretextul că şi ei ar fi
oamenii schimbării? Vor accepta aceşti oameni ca, printre legile prioritare dezbătute în noul Legislativ, să fie
Legea Lustraţiei?” (Aneta Grosu, „Miniştri secreţi” Ziarul de Gardă, 20.09.2009)

1.4.4. Legea cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar nr. 355-XVI, Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr. 35-38 din 03.03.2006.

Art.15. - Pentru păstrarea secretului de stat în legătură cu faptele, informaţiile sau documentele de care iau
cunoştinţă în exerciţiul funcţiunii, persoanele care deţin funcţii de demnitate publică, funcţionarii publici
primesc lunar un spor de pînă la 20% din salariul de bază. Categoriile de funcţionari publici care beneficiază
de acest spor şi mărimea concretă în procente a acestuia se stabilesc de Guvern.

Conform Legii cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar şi Hotărîrii cu privire la stabilirea
pentru funcţionarii publici a sporurilor la salariul de funcţie pentru acces permanent la secretul de stat, mai
multe categorii de funcţionari, începînd cu 1 decembrie 2005, sînt remuneraţi suplimentar pentru faptul că
lucrează permanent cu informaţii secrete în virtutea obligaţiunilor funcţionale. Nomenclatorul persoanelor
care au acces permanent la secretul de stat şi mărimile concrete ale sporurilor la salariul de funcţie se
stabilesc de către conducătorii autorităţii publice în conformitate cu Legea cu privire la secretul de stat şi
Hotărîrea Guvernului, menţionată mai sus. Au fost acordate sporuri la salariu de pînă la 20 la sută “pentru
păstrarea secretelor de importanţă deosebită a informaţiilor strict secrete” şi pînă la 15 la sută “pentru
păstrarea secretelor”.

Colaboratorilor subdiviziunilor interioare de apărare a secretului de stat li se stabileşte, suplimentar la

sporul de bază, un spor la salariul de funcţie pentru vechime în muncă în aceste subdiviziuni. De menţionat
că Hotărîrea Guvernului cu privire la stabilirea pentru funcţionarii publici a sporurilor la salariul de
funcţie pentru acces permanent la secretul de stat a fost adoptată la 1 august 2006, iar sporurile în cauză se
aplică începînd cu 1 decembrie 2005, avînd astfel efect retroactiv. Modificarea de către Parlament a Legii
cu privire la sistemul de salarizare pentru funcţionarii publici şi adoptarea Hotărîrii respective de către
Guvern va stimula, neîndoielnic, secretomania în instituţiile de stat, astfel, pe lîngă secretele de stat care
trebuie protejate, vor putea fi dosite şi informaţii de interes public, mulţi funcţionari, de dragul remunerării,
nu vor risca să aplice principiul proporţionalităţii nici în cele mai elementare cazuri. E curios că nici Legea
cu privire la secretul de stat, nici Legea cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar, nici
Hotărîrea Guvernului nu explică motivele de ce persoanele care lucrează permanent cu informaţiile secrete
în virtutea obligaţiunilor funcţionale trebuie să fie remuneraţi suplimentar. În loc să fie stimulaţi cei care
asigură liberul acces al publicului la informaţie, sînt stimulaţi cei care îngrădesc accesul la informaţie, fie

37
chiar şi în corespundere cu legislaţia.

1.4.5. Legea cu privire la secretul comercial nr. 171-XIII din 06.07.94, Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr. 13 din 10.11.94.

Articolul 1. Noţiunea de secret comercial

(1) Prin secret comercial se înţeleg informaţiile ce nu constituie secret de stat, care ţin de producţie,
tehnologie, administrare, de activitatea financiară şi de altă activitate a agentului economic, a căror divulgare
(transmitere, scurgere) poate să aducă atingere intereselor lui.

(2) Informaţiile ce constituie secret comercial sînt proprietate a agentului antreprenoriatului sau se află în
posesia, folosinţa sau la dispoziţia acestuia în limitele stabilite de el în conformitate cu legislaţia.

Definiţia secretului comercial este defectuoasă, deoarece se recurge la o comparaţie antagonistă cu secretul
de stat. În afară de faptul că ambele categorii constituie informaţii cu accesibilitate limitată, acestea nu au
caracteristici conceptuale comune, din care cauză definiţia secretului comercial ca fiind “informaţii ce nu
constituie secret de stat” este lipsită de valoare interpretativă, deşi în anumite circumstanţe, secretul
comercial poate să fie secret de stat şi să fie protejat prin mijloace caracteristice ambelor concepte, în
special atunci cînd activitatea respectivă are o importanţă deosebită pentru securitatea economică a ţării.

Pe de altă parte, noţiunea de secret comercial trebuie să corespundă unor componente definitorii
conceptuale, să aibă o valoare comercială; informaţia nu trebuie să aparţină domeniului public (nu trebuie
să fie cunoscută sau accesibilă persoanelor din cercurile care, în mod normal, operează cu informaţii de
acest gen); informaţia este obiectul unor eforturi rezonabile de păstrare a confidenţialităţii, întreprinse de
întreprinzător. Se propune următoarea definiţie a secretului comercial: “Secret comercial este orice
informaţie care are o valoare comercială actuală sau potenţială, necunoscută terţilor, pentru protecţia
confidenţialităţii căreia posesorul întreprinde măsuri rezonabile”.

Articolul 2. Cerinţele faţă de informaţiile ce constituie secret comercial

Informaţiile ce constituie secret comercial trebuie să corespundă următoarelor cerinţe: a) să aibă valoare
reală sau potenţială pentru agentul antreprenoriatului; b) să nu fie, conform legislaţiei, notorii sau accesibile;
c) să aibă menţiunea ce ar corespunde cu desfăşurarea de către agenţii antreprenoriatului a măsurilor
respective necesare pentru păstrarea confidenţialităţii lor prin aplicarea sistemului de clasificare a
informaţiilor date, elaborarea regulamentelor interne de secretizare, marcarea corespunzătoare a
documentelor şi altor purtători de informaţie, organizarea lucrărilor secrete de secretariat; d) să nu constituie
secret de stat şi să nu fie protejate de dreptul de autor şi de brevet; e) să nu conţină informaţii despre
activitatea negativă a persoanelor fizice şi juridice care ar putea atinge interesele statului.

Articolul 2 din lege completează conceptul legal cu elementele definitorii menţionate, astfel diminuînd
gravitatea lacunelor care au fost admise la definirea secretului comercial. Remarcăm, totuşi, caracterul
gratuit al literei d) din articolul 2, care este şi problematic sub aspect interpretativ, şi al unei teze din
articolul 5 alin. (1), care delimitează “obiectele secretului comercial” şi care, pe deasupra, mai propune
încă o definiţie a secretului comercial.

Revenind la dispoziţia de la litera d) din articolul 2, observăm că obiectul secretului comercial se identifică
cu conceptul “know-how”. Fireşte, acest concept face parte din categoria informaţiilor comerciale secrete,
dar el are mai multe semnificaţii şi chiar în cea mai amplă interpretare conceptul nu acoperă sfera
informaţiilor care pot fi clasificate ca secret comercial. De exemplu, informaţiile despre partenerii
contractuali sau lista consumatorilor, informaţii care, în funcţie de circumstanţe, pot fi clasificate de
antreprenor ca secret comercial, dar niciodată în calitate de know-how.

Articolul 3. Divulgarea secretului comercial

Prin divulgare a secretului comercial se înţeleg acţiunile intenţionate sau din imprudenţă ale funcţionarilor
publici, demnitarilor de stat, lucrătorilor agentului economic, precum şi ale altor persoane care dispun de
informaţii ce constituie secret comercial care le-au fost încredinţate sau le-au devenit cunoscute în legătură

38
cu serviciul sau munca lor, ce au condus la dezvăluirea prematură, folosirea şi răspîndirea necontrolată a
acestora.

Dispoziţia este formulată incorect, deoarece divulgarea informaţiilor poate rezulta atît dintr-o acţiune, cît şi
ca urmare a abţinerii de la săvîrşirea unei acţiuni (inacţiune), pe care subiectul este obligat, în virtutea
legii, contractului sau a funcţiei sale, să o execute. În afară de aceasta, norma legală limitează cercul
persoanelor obligate de a păstra secretul comercial la angajatorii agentului economic, dispensînd astfel de
răspundere reprezentanţii autorităţilor şi instituţiilor publice, care au acces la informaţiile ce constituie
secret comercial în baza legii, terţele persoane, care au acces la aceste informaţii în baza contractului.

Directiva Uniunii Europene 68/151/CEE privind acordarea de garanţii prevede garanţii de publicitate la
constituirea şi în activitatea societăţilor comerciale, adică măsurile ce urmează a fi întreprinse pentru a nu
admite secretizarea sau voalarea unor informaţii cu caracter comercial.

Astfel, în articolul 2 al Directivei sînt enumerate categoriile de informaţii ce urmează a fi făcute accesibile
publicului larg: contractul de societate şi statutul, dacă sînt cuprinse în înscrisuri separate; orice
modificare adusă instrumentelor menţionate la lit. a), inclusiv cele privind extinderea duratei societăţii;
desemnarea, durata împuternicirii şi data privind persoanele care, fie în calitate de persoană juridică legal
constituită, fie ca membri ai acesteia, sînt împuternicite să reprezinte societatea în relaţii cu terţii în
procedurile judiciare; iau parte la conducerea, administrarea, supravegherea şi controlul societăţii;
informaţiile cu privire la capitalul subscris, dacă actele constitutive prevăd un anumit capital; bilanţul,
precum şi contul de profit şi prevederi pentru fiecare exerciţiu financiar; datele cu caracter personal privind
persoanele cărora legea le impune o verificare şi certificare a informaţiilor cuprinse în documentele
menţionate; orice schimbare a sediului societăţii; informaţii cu privire la lichidarea societăţii economice.

Republica Moldova a ratificat Acordul de Parteneriat şi Cooperare cu Comunităţile Europene şi Statele

membre şi, deci, şi-a asumat obligaţia de a întreprinde măsurile necesare pentru a asigura creşterea
graduală a compatibilităţii legislaţiei naţionale cu legislaţia comunitară. Deşi nu există o compatibilitate
absolută între prevederile articolului 5 al Legii cu privire la secretul comercial şi Directiva Uniunii
Europene, acest articol, în îmbinare cu alte acte legislative privind activitatea de întreprinzător în
Republica Moldova, asigură accesul liber şi/sau publicarea obligatorie a informaţiilor enumerate în
Directivă.

Totodată, remarcăm că dispoziţia din alin. (6) al articolului 5 este o exagerare evidentă, deoarece, sub
pretextul evitării situaţiilor de împiedicare a accesului inspectorilor fiscali şi al altor reprezentanţi ai
organelor de control la documentaţia întreprinderilor, este compromis unul dintre principalele scopuri ale
Legii cu privire la secretul comercial: protecţia informaţiilor confidenţiale din domeniul afacerilor de către
funcţionarii organelor de stat. Informaţia ce constituie secret comercial este secretă pentru toţi subiecţii de
drept, inclusiv şi în primul rînd pentru stat şi organele sale. Totodată, problema accesului reprezentanţilor
organelor de control la informaţiile confidenţiale ale întreprinderii urmează a fi soluţionată prin stabilirea
unor obligaţii şi garanţii atît pentru antreprenori, cît şi pentru funcţionarii publici.

Este incompletă şi definiţia subiecţilor secretului comercial din articolul 4. Astfel, redacţia alin. (1), conform
căreia subiecţi ai secretului comercial sînt “persoanele fizice şi juridice din Republica Moldova, precum şi
din alte state”, nu permite delimitarea atît de importantă pentru interpretarea şi aplicarea corectă a
conceptului secretului comercial.

Articolul 10. Apărarea secretului comercial în procesul interacţiunii agenţilor economici

(1) În timpul cînd agenţii economici întreţin legături economico-comerciale, tehnico-ştiinţifice, financiar-
valutare şi alte legături de afaceri, inclusiv cu partenerii străini, părţile contractante stipulează expres
caracterul, conţinutul informaţiilor ce constituie secret comercial, precum şi obligaţiile reciproce privind
asigurarea păstrării lui în conformitate cu legislaţia.

Dispoziţia din alin. (1) articolul 10 este iraţională, deoarece prejudiciază principiul libertăţii contractuale,
principiu caracteristic dreptului internaţional privat - părţile trebuie să aibă posibilitatea de a alege

39
legislaţia aplicabilă raporturilor lor contractuale.

1.4.6. Legea cu privire la protecţia datelor cu caracter personal nr. 17 din 15.02.2007, Monitorul Oficial
al Republicii Moldova nr. 107-111 din 27.07.2007

Deşi la modificarea acestui act normativ s-a ţinut cont de unele propuneri şi recomandări ale Grupului de
experţi pentru evaluarea accesului la informaţiile oficiale în Republica Moldova, legea mai necesită un şir
de intervenţii legislative pentru a asigura echilibrul dintre condiţiile de asigurare a protecţiei vieţii private,
pe de o parte, şi a libertăţii de exprimare, pe de altă parte, în cazul persoanelor cu funcţii de răspundere.
"Datele personale ale cîtorva zeci de mii de cetăţeni, inclusiv datele din buletin au fost plasate pe internet.
Pentru prima dată când am descărcat din internet, mai exact de pe pagina web www.torrentsmd.com, un
pachet cu informaţii, am constat că este vorba despre o bază cu numere de înmatriculare auto. Baza de date
cuprinde detalii despre 190 de mii de numere de îmatriculare. Am verificat informaţiile şi ţin să precizez că
aceasta corespunde realităţii. Mai mult, unii dintre şoferii a căror date personale sunt plasate în baza de date
auto, ne-au întrebat dacă putem să-i ajutăm şi să distrugem pachetul cu informaţii din internet.
«Acest lucru mă deranjează pentru că şmecherii pot face abuz de datele mele personale», ne-a spus unul
dintre şoferi. Printr-o scrisoare oficială, am solicitat Ministerului Tehnologiilor Informaţionale şi
Comunicaţiilor (MTIC) să facă o precizare în acest sens. Mai exact, să informeze opinia publică dacă s-a
produs o scurgere de informaţii aşa cum am fost informaţi din surse neoficiale. Deja au trecut mai bine de
două luni, dar ministerul n-a răspuns scrisorii oficiale, ci doar ne-a comunicat că au primit-o.
Acum două săptămâni am intrat în posesia unui alt pachet de informaţii, descărcat de pe acelaşi site. Datele
din buletin, adresa de la domiciliu şi alte date de identificare ale cetăţenilor pot fi identificate în acest fişier
cu informaţii. Precizez aici că datele personale din pachet îi vizează pe cetăţenii care locuiesc în municipiul
Chişinău, inclusiv în suburbia capitalei.
Potrivit MTIC, la sfârşitul lunii octombrie, reprezenţanţi ai ministerului au participat la ce-a dea 10-a şedinţă
a Comisiei pentru securitatea informaţională. În ordinea de zi a şedinţei era prevăzută examinarea unor
întrebări, cum ar fi de a elabora în cadrul Comisiei pentru securitate informaţională a documentelor juridice
în domeniul asigurării securităţii informaţionale şi propunerea de a crea centrul privind securitatea în spaţiul
cibernetic. Nu ştiu dacă prin asemenea şedinţe vor putea fi acoperite acele găuri prin care se produce
scurgerea de informaţie din cadrul instituţiilor de stat.” (Iurie Sanduţa , „Scurgeri de informaţii”, Ziarul de
Gardă, nr.251, 5.11.2009)

„La 11 februarie în cadrul unei conferinţe de presă, avocatul Vitalie Nagacevschi, preşedinte al organizaţiei
„Juriştii pentru drepturile omului", a informat jurnaliştii că, la 10 februarie, Curtea Europeană pentru
Drepturile Omului (CEDO) a adoptat o decizie în cauza „Iordachi şi alţii versus Moldova", iniţiată în 2002
de către cinci membri ai organizaţiei. Decizia Curţii va intra în vigoare peste trei luni şi, astfel, RM va fi
obligată să mai repare o fărădelege legislativă - de data aceasta, să modifice Codul de procedură penală în
ceea ce priveşte interceptarea convorbirilor telefonice ale cetăţenilor, „Depunând atunci dosarul la CEDO,
noi ne-am exprimat îngrijorarea în legătura cu faptul că legislaţia moldovenească nu oferă suficientă
protecţie împotriva abuzurilor statului în domeniul interceptărilor telefonice, astfel încât convorbirea
oricărei persoane ar putea fi interceptată voluntarist de organele de forţă", a precizat Nagacevschi.

Avocatul Vlad Gribincea a menţionat că, în decizia sa, CEDO a semnalat mai multe deficienţe în legislaţia
RM, care „afectează operatibilitatea sistemului de urmărire secretă care există în Moldova". „În anul 2007,
pe marginea celor 20 mii de dosare penale au fost eliberate peste 2 mii de mandate de interceptare
telefonică, dar s-a constat că, în 99% din cazuri, judecătorii de instrucţie au eliberat mandatele respective
fără a chibzui prea mult asupra motivelor invocate de investigatori. Aceasta demonstrează cu lux de
amănunte că sistemul este unul imperfect, or, procedura de interceptare ar trebui să se aplice doar în cazuri
exclusive", a precizat Gribincea. El susţine că, în decizia sa, CEDO subliniază că interceptarea telefonică
este o ingerinţă serioasă în viaţa privată şi lezează drepturile cetăţeanului. „Legislaţia Moldovei în
domeniu nu stipulează clar ce se întâmplă cu aceste interceptări ulterior, unde sunt păstrate, cum se distrug
şi dacă există garanţia că nu vor fi făcute publice vreodată", a specificat avocatul Vlad Gribincea.”
(Timpul, 12 februarie 2009)

40
"Orice cetăţean al R. Moldova poate fi urmărit ani în şir interceptându-i-se convorbirile telefonice, fără ca
să-i fie intentat un dosar penal sau fără ca el să ştie despre aceasta. Chiar şi operatorul de telefonie ar putea
să nu fie pus la curent. Cu o atare stare de lucruri, R. Moldova, alături de Rusia, este printre puţinele state
din lume în care interceptările se fac angro, adică se înregistrează absolut toate convorbirile, fără vreo
implicare a operatorilor.
Pe lîngă interceptările angro, denumite şi de interfaţă „A”, organele de forţă mai au dreptul să solicite
interceptarea aşa-zisă legală a convorbirilor, în cazul în care o persoană este bănuită de comiterea unei
fărădelegi. Chiar dacă un judecător dă acordul respectiv, cel filat nu va cunoaşte niciodată că i s-au
interceptat convorbirile. Ilegalitatea înregistrărilor creează situaţii bizare, când multe dintre înregistrările
audio sunt declarate nule de instanţele judecătoreşti şi respinse ca probe.
O declaraţie în acest sens a făcut, viceprocurorul general Vasile Pascari în cadrul unei dezbateri publice a
responsabililor de acest domeniu, convocată de ministrul Justiţiei Alexandru Tănase. Potrivit lui Pascari, pe
70% din infracţiunile prevăzute în Codul Penal se poate solicita interceptarea apelurilor telefonice.
Deocamdată, însă, nimeni nu a evaluat utilitatea acestor interceptări.
Cert este că legislaţia în domeniu, adoptată de guvernarea precedentă, reprezintă o ingerinţă în dreptul la
viaţa privată şi un abuz. Acest fapt a fost confirmat şi de CEDO, care a condamnat în februarie a.c. RM în
cazul Iordache şi alţii, recomandând Chişinăului să modifice legislaţia. CEDO a solicitat RM să reducă
cazurile în care organele de forţă au dreptul să înregistreze apelurile telefonice şi a cerut o garantare maximă
a drepturilor omului.
De asemenea, Curtea a recomandat ca persoana filată să fie anunţată despre acest lucru. Chiar dacă legislaţia
moldovenească conţine o asemenea prevedere, astăzi nu există niciun caz în care legea s-ar fi aplicat.
Totodată, miră faptul că 98% din solicitările pentru autorizarea interceptărilor au fost acceptate de judecători,
iar comisia parlamentară specială care trebuia să exercite controlul în acest domeniu este complet
nefuncţională.
Potrivit lui Sergiu Postică, directorul de strategii şi dezvoltare a businessului la Compania „Orange
Moldova”, accesul la interfaţa „A” reprezintă nu numai interceptarea convorbirilor propriu-zise, dar şi
stabilirea detaliilor tehnice despre semnal, localizare etc. „Noi nu ştim ce se întâmplă acolo”, a precizat
reprezentantul Companiei, accentuând că acest specific al RM reprezintă un punct vulnerabil şi pentru
reţeaua „Orange”.Ministrul Alexandru Tănase a declarat că îşi doreşte audieri publice pe acest subiect şi,
pînă la sfârşitul lunii, va trebui prezentat parlamentului un proiect de modificare a legislaţii care ar prevedea
un mecanism mai clar de interceptare şi de control asupra instituţiilor care se ocupă de acest lucru. „Trebuie
să lichidăm starea generală de frică şi să oferim cetăţeanului o serie de garanţii, iar interceptarea să se facă
abia după intentarea unui dosar penal. Avem nevoie de instituţii care se bucură de respectul cetăţenilor, pe
care trebuie să le umanizăm”, a spus Tănase. Concluziile ministrului se referă la faptul că o bună parte din
interceptările efectuate de SIS nu sunt supuse unui mecanism de control.” (Timpul de dimineaţă, 12.10.2009)
1.4.7. Legea cu privire la petiţionare nr. 190-XIII din 19.07.94, Monitorul Oficial al Republicii Moldova
nr. 6 din 24.01.2003.
Actualmente cererile de acces la informaţie se înregistrează la aceiaşi categorie ca şi petiţiile, fapt ce nu
permite analiza acestora. Conform practicii internaţionale, este necesar de a înregistra cererile de acces la
informaţie în mod separat.

1.5.Hotărîri ale Guvernului privind activitatea ministerelor, agenţiilor, serviciilor

Analiza actelor normative – un şir de legi şi hotărîri cu privire la adoptarea Regulamentelor de activitate a
ministerelor, agenţiilor, serviciilor statale – relevă, în ansamblu, lipsa unor prevederi clare şi concrete privind
garantarea accesului la informaţie al publicului. Astfel, este sfidată Legea privind accesul la informaţie şi
Constituţia Republicii Moldova.

În multe regulamente prevederile sînt extrem de vagi sau insuficiente pentru a garanta accesul la informaţie.

41
În majoritatea documentelor examinate se înregistrează o deficienţă ce ţine de lipsa unei finalităţi logice a
activităţii de analiză şi monitorizare efectuate de instituţiile publice. Majoritatea instituţiilor au în atribuţiile
lor funcţii de analiză, monitorizare şi elaborare a diverselor rapoarte şi dări de seamă, dar care, potrivit
regulamentelor, nu sînt făcute publice.

Într-un şir de acte normative este prevăzută obligativitatea instituţiilor publice de a prezenta rapoarte publice
de activitate (semestrial, anual). De exemplu, Legea privind Banca Naţională a Moldovei prevede că, anual,
această instituţie prezintă Parlamentului rapoarte şi dări de seamă. Regulamentul Ministerului Administraţiei
Publice Locale stipulează că ministerul prezintă Guvernului rapoarte periodice privind rezultatele activităţii
instituţiei. Aceiaşi obligativitate este prevăzută şi la alte ministere, dar prezentarea acestor informaţii
Guvernului nu înseamnă automat că trebuie să le dea publicităţii.

O altă problemă care figurează practic în toate documentele examinate este reglementarea inadecvată a
activităţii organelor colegiale, care, judecînd în baza actelor normative examinate, sînt total netransparente.
Regulamentele, cu mici excepţii, nu au prevederi referitoare la caracterul public al şedinţelor organelor
colegiale. Nu este stabilită nici obligativitatea aducerii la cunoştinţa opiniei publice a ordinei de zi a
organelor colegiale. Excepţii pozitive în acest sens reprezintă regulamentele Agenţiei Naţionale pentru
Reglementare în Telecomunicaţii şi Informatică şi al Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică.

Una dintre carenţele majorităţii documentelor analizate vizează lipsa obligativităţii de a prezenta explicaţii
întemeiate în cazul refuzului accesului la informaţie, aşa cum prevede art. 19 al Legii privind accesul la
informaţie.

În majoritatea regulamentelor examinate se atestă o disproporţionalitate între drepturile instituţiilor de a cere

şi a obţine informaţii şi obligaţia de a prezenta informaţia public în defavoarea solicitanţilor.

În majoritatea actelor normative examinate lipsesc prevederi privind respectarea termenelor de satisfacere a
cererilor privind accesul la informaţie.

În documentele supuse analizei lipsesc prevederile referitoare la sancţionarea persoanelor vinovate de

încălcarea accesului la informaţie.

O carenţă serioasă a regulamentelor constă în lipsa unor prevederi referitoare la asigurarea transparenţei
actului decizional şi implicarea societăţii civile în acest proces. Normele Legii privind transparenţa în
procesul decizional, recent adoptată, urmează a-şi găsi reflectare în toate documentele respective.

Hotărîrile Guvernului cu privire la adoptarea regulamentelor ministerelor, altor instituţii, un şir de acte
legislative necesită a fi revăzute, modificate, completate cu prevederi racordate la cerinţele Legii privind
accesul la informaţie, inclusiv cele care obligă instituţiile publice:
- să asigure informarea activă, corectă şi la timp a cetăţenilor asupra chestiunilor de interes public şi
asupra problemelor de interes personal;
- să garanteze liberul acces la informaţie;
- să respecte limitările accesului la informaţie, prevăzute de legislaţie, în scopul protejării informaţiei
confidenţiale, vieţii private a persoanei şi securităţii naţionale;
- să respecte termenele de furnizare a informaţiei, prevăzute de lege;
- să dea publicităţii propriile acte adoptate în conformitate cu legea;
- să păstreze, în termenele stabilite de lege, propriile acte, actele instituţiilor, ale căror succesoare sînt,
actele ce stabilesc statutul lor juridic;
- să asigure protejarea informaţiilor ce se află la dispoziţia sa de accesul, distrugerea sau modificarea
nesancţionate;
- să menţină informaţiile, documentele aflate la dispoziţia sa, în formă actualizată;
- să difuzeze de urgenţă pentru publicul larg informaţia care i-a devenit cunoscută în cadrul propriei
activităţi, dacă această informaţie:
a) poate preîntîmpina sau diminua pericolul pentru viaţa şi sănătatea oamenilor;

42
b) poate preîntîmpina sau diminua pericolul producerii unor prejudicii de orice natură;
c) poate opri răspîndirea informaţiei neveridice sau diminua consecinţele negative ale răspîndirii acesteia;
d) comportă o deosebită importanţă socială.

Documentele ce vizează activitatea instituţiilor publice trebuie să prevadă că, pentru a garanta liberul acces
la informaţiile oficiale, furnizorul de informaţii:
- va asigura un spaţiu amenajat pentru documentare, accesibil solicitanţilor;
- va numi şi va instrui funcţionarii responsabili pentru efectuarea procedurilor de furnizare a informaţiilor
oficiale;
- va acorda asistenţa şi sprijinul necesar solicitanţilor pentru căutarea şi identificarea informaţiilor;
- va asigura accesul efectiv la registrele furnizorilor de informaţii, care vor fi completate în conformitate cu
legislaţia cu privire la registre;
- va desfăşura întrunirile şi şedinţele sale în mod public, în conformitate cu legislaţia;
- va face publice deciziile asupra principalelor problem examinate.

În scopul asigurării transparenţei activităţii instituţiilor, eficientizării accesului la informaţie, creării

condiţiilor pentru căutarea, identificarea operativă a documentelor şi informaţiilor, regulamentele trebuie să
oblige autorităţile publice să editeze, cel puţin o dată pe an, îndrumare ce vor conţine liste ale dispoziţiilor,
hotărîrilor, altor documente oficiale, emise de instituţia respectivă, şi domeniile în care poate furniza
informaţii, să pună la dispoziţia reprezentanţilor mijloacelor de informare în masă date oficiale despre
propria activitate, inclusiv despre domeniile în care poate furniza informaţii.

În conformitate cu art. 7 al Legii privind transparenţa în procesul decizional, regulamentele vor concretiza
obligaţiile autorităţilor publice privind măsurile necesare pentru asigurarea posibilităţilor de participare a
cetăţenilor, a organizaţiilor nonguvernamentale şi a altor părţi interesate la procesul decizional, inclusiv
prin:
- diseminarea informaţiei referitoare la programele (planurile) anuale de activitate prin plasarea acestora
pe pagina-web oficială a autorităţii publice, prin afişarea lor la sediul acesteia într-un spaţiu accesibil
publicului şi/sau prin difuzarea lor în mass-media centrală sau locală, după caz;
- informarea, în modul stabilit, asupra organizării procesului decizional;
- instituţionalizarea mecanismelor de cooperare şi de parteneriat cu societatea;
- recepţionarea şi examinarea recomandărilor cetăţenilor, asociaţiilor constituite în corespundere cu legea,
ale altor părţi interesate în scopul utilizării lor la elaborarea proiectelor de decizii;
- consultarea opiniei tuturor părţilor interesate de examinarea proiectelor de decizii, conform prezentei legi.

Pentru ca cetăţenii să poată fi la curent cu procesul decizional, regulamentele instituţiilor publice trebuie să
oblige autorităţile:
- să informeze publicul referitor la iniţierea elaborării deciziilor;
- să pună la dispoziţia părţilor interesante a proiectului de decizie şi a materialelor aferente acestuia;
- să consulte cetăţenii şi societatea civilă;
- să informeze publicul referitor la deciziile adoptate.

În conformitate cu art. 3 al Regulamentului cu privire la modul de publicare a informaţiei pe paginile

oficiale ale autorităţilor administraţiei publice în reţeaua Internet, regulamentele instituţiilor publice vor
conţine prevederi referitoare la menţinerea paginilor-web oficiale.

1.6. Tarife

Hotărîrea Guvernului privind aprobarea tarifelor la serviciile cu plată, prestate de Î.S. “Camera
Înregistrării de Stat”, nr. 926 din 12 iulie 2002, Monitorul Oficial nr. 103-105 din 18.07.2002, cu
modificările ulterioare.

Hotărîrea prevede plăţi pentru furnizarea informaţiei din Registrul de stat al persoanelor juridice şi (sau)
întreprinzătorilor individuali, ce sînt echivalate, eronat, cu prestarea “altor servicii în acest domeniu” (pct. 2).

43
Atenţionăm, totodată, că este discriminatorie prevederea, în care se stipulează că “nu se percep plăţi, pentru
furnizarea informaţiei din Registrul de Stat al persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali de la
autorităţile administraţiei publice, organele de control şi de drept”.

Astfel, în Anexa nr. 1 la Hotărîrea respectivă, compartimentul II, pct., pct. 1-8 se prevăd plăţi variind de la
36 la 126 lei, dacă informaţiile solicitate sînt furnizate obişnuit (3 zile), de la 72 la 252 lei – în zi de odihnă
sau sărbătoare. Plăţile cresc considerabil, dacă sînt furnizate în regim de urgenţă: în 24 ore, într-o zi
lucrătoare – de la 72 la 252 lei, în zi de odihnă sau de sărbătoare sau în 4 ore în zilele lucrătoare – de la 144
la 504 lei, într-o oră – de la 216 la 756 lei.

Amintim, că Legea privind accesul la informaţie (art. 20 alin. (2) stipulează că “mărimile plăţilor nu vor
depăşi mărimile cheltuielilor suportate de către furnizor pentru facerea copiilor (imprimare – n.n.),
expedierea lor solicitantului şi/sau pentru traducerea, la cererea solicitantului a informaţiei, documentului”.
De asemenea, se prevede că “vor fi puse, fără plată, la dispoziţia solicitanţilor, informaţiile oficiale care:
a) ating nemijlocit drepturile şi libertăţile solicitantului;
b) sînt expuse oral;
c) sînt solicitate pentru a fi studiate în sediul instituţiei;
d) prin faptul că au fost furnizate, contribuie la sporirea gradului de transparenţă a activităţii instituţiei
publice şi corespunde intereselor societăţii” (art. 20 alin. (2).

Totodată, conform Legii privind accesul la informaţie “pentru furnizarea informaţiilor oficiale pot fi
percepute, în afara excepţiilor prevăzute de lege, plăţi în mărimile şi conform procedurii stabilite de organele
reprezentative, acestea fiind vărsate în bugetul de stat” (art. 20 alin. (1), iar „informaţiile, documentele
solicitate, vor fi puse la dispoziţia solicitantului din momentul în care vor fi disponibile pentru a fi furnizate,
dar nu mai tîrziu de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii de aces la informaţie.” Deci,
diferenţierea, pe diferite termene, a plăţilor este, de asemenea, o încălcare a Legii privind accesul la
informaţie.

Hotărîrea nr. 926 din 12.07.2002, conform denumirii, prevede aprobarea tarifelor la serviciile cu plată,
prestate de Î.S. “Camera Înregistrării de Stat”, dar la acest compartiment au fost incluse, şi plăţi pentru
furnizarea informaţiilor, ceea ce este în contradicţie cu standardele internaţionale şi Legea privind accesul la
informaţie, or, prestarea serviciilor e una, iar furnizarea informaţiilor oficiale e cu totul altceva.

Este necesar, de asemenea, iniţierea modificării art. 4 din Legea nr. 220-XVI din 19 octombrie 2007 privind
înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali, Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr. 184-187 din 30.11.2007, în care plăţile pentru furnizarea informaţiilor oficiale sînt confundate
cu plăţile pentru prestarea serviciilor din domeniul înregistrării de stat, fiind scutite, descriminatoriu, de
achitarea taxelor doar autorităţile publice.

Mass-media, mai multe organizaţii nonguvernamentale de media au semnalat pe parcursul ultimilor ani, în
repetate rînduri, despre perceperea taxelor pentru informaţiile oficiale, furnizate de Î.S. “Camera Înregistrării
de Stat”, dar fără nici un rezultat. Acest fapt constituie o încălcare gravă a dreptului la informaţie al
persoanei, inclusiv pentru jurnaliştii de investigaţii.

1.7. Sancţiuni

1.7.1. Codul Civil nr. 1107-XV din 06.06.2002, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 82 din
22.06.2002

Codul conţine un şir de prevederi privind activitatea mass-media, incluse în: Articolul 16. Apărarea onoarei,
demnităţii şi reputaţiei profesionale: Articolul 1422. Reparaţia prejudiciului moral; Articolul 1423. Mărimea
compensaţiei pentru prejudiciu moral; Articolul 1424. Termenul de prescripţie.

Articolul 16. Apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale

44
(1) Orice persoană are dreptul la respectul onoarei, demnităţii şi reputaţiei sale profesionale.
(2) Orice persoană este în drept să ceară dezminţirea informaţiei ce îi lezează onoarea, demnitatea sau
reputaţia profesională dacă cel care a răspîndit-o nu dovedeşte că ea corespunde realităţii.
(3) La cererea persoanelor interesate, se admite apărarea onoarei şi demnităţii unei persoane fizice şi după
moartea acesteia.
(4) Dacă informaţia care lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională este răspîndită printr-un
mijloc de informare în masă, instanţa de judecată îl obligă să publice o dezminţire la aceeaşi rubrică, pagină,
în acelaşi program sau ciclu de emisiuni în cel mult 15 zile de la data intrării în vigoare a hotărîrii
judecătoreşti.
(5) În cazul în care un document emis de o organizaţie conţine informaţii care lezează onoarea, demnitatea şi
reputaţia profesională, instanţa de judecată o obligă să înlocuiască documentul.
(6) În alte cazuri decît cele prevăzute la alin.(4) şi (5), modalitatea de dezminţire a informaţiilor care lezează
onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională se stabileşte de către instanţa de judecată.
(7) Persoana lezată în drepturile şi interesele sale, ocrotite de lege, prin publicaţiile unui mijloc de informare
în masă, este în drept să publice replica sa în respectivul mijloc de informare în masă pe contul acestuia.
(8) Orice persoană în a cărei privinţă a fost răspîndită o informaţie ce îi lezează onoarea, demnitatea şi
reputaţia profesională este în drept, pe lîngă dezminţire, să ceară repararea prejudiciului material şi moral
cauzat astfel. Cuantumul despăgubirilor pentru prejudiciul moral trebuie sa fie rezonabil şi să se determine
ţinîndu-se cont de:
a) caracterul informaţiilor răspîndite;
b) sfera de răspîndire a informaţiilor;
c) impactul social asupra persoanei;
d) gravitatea şi întinderea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate;
e) proporţionalitatea între acordarea despăgubirilor şi gradul în care reputaţia a fost lezată;
f) gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului;
g) măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate;
h) publicarea rectificării, replicii sau dezminţirii pînă la pronunţarea hotărîrii judecătoreşti;
i) alte circumstanţe relevante pentru cazul dat.
(9) Dacă identificarea persoanei care a difuzat informaţia ce lezează onoarea, demnitatea şi reputaţia
profesională a unei alte persoane este imposibilă, aceasta din urmă este în drept să adreseze în instanţă de
judecată o cerere în vederea declarării informaţiei răspîndite ca fiind neveridică.

Articolul 1422. Reparaţia prejudiciului moral

(1) În cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinţe psihice sau fizice) prin fapte ce
atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa
de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin echivalent bănesc.
(2) Prejudiciul moral se repară indiferent de existenţa şi întinderea prejudiciului patrimonial.
(3) Reparaţia prejudiciului moral se face şi în lipsa vinovăţiei autorului, faptei ilicite în cazul în care
prejudiciul este cauzat prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a
arestului preventiv sau a declaraţiei scrise de a nu părăsi localitatea, aplicarea ilegală în calitate de sancţiune
administrativă a arestului, muncii neremunerate în folosul comunităţii şi în alte cazuri prevăzute de lege.

Articolul 1423. Mărimea compensaţiei pentru prejudiciu moral

(1) Mărimea compensaţiei pentru prejudiciu moral se determină de către instanţa de judecată în funcţie de
caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie al

45
autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi de măsura în care această compensare
poate aduce satisfacţie persoanei vătămate.
(2) Caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice le apreciază instanţa de judecată, luînd în
considerare circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, precum şi statutul social al persoanei vătămate.
Articolul 1424. Termenul de prescripţie
(1) Acţiunea în reparare a prejudiciului se prescrie în termen de 3 ani începînd cu momentul în care persoana
vătămată a cunoscut sau trebuia să cunoască existenţa prejudiciului şi persoana obligată să-l repare.
(2) În cazul în care persoana obligată să repare prejudiciul şi persoana prejudiciată negociază asupra
prejudiciului care urmează să fie reparat, cursul prescripţiei se suspendă pînă cînd una din părţi nu va
renunţa la negociere.
(3) În cazul în care persoana obligată să repare prejudiciul a dobîndit ceva, în urma faptei ilicite, din contul
persoanei prejudiciate, prima este obligată, chiar şi după expirarea termenului de prescripţie, să restituie, în
conformitate cu normele privind îmbogăţirea fără justă cauză, ceea ce a dobîndit.

În luna decembrie, Comisia parlamentară pentru cultură, educaţie, cercetare, sport şi mass-media a decis
suspendarea examinării Proiectului de lege cu privire la modificarea art. 16 din Codul civil privind
prejudiciul moral, înaintat de fostul preşedinte al R. Moldova, Vladimir Voronin. Comisia de profil ar putea
înainta Parlamentului un alt proiect legislativ, de alternativă, elaborat de societatea civilă, a comunicat
preşedintele comisiei parlamentare, Corina Fusu. Ea susţine opinia societăţii civile potrivit căreia proiectul
înaintat de ex-preşedintele Voronin contravine unor standarde internaţionale în domeniul drepturilor
omului.

În cadrul şedinţei comisiei de profil, membrii acesteia şi reprezentanţi ai societăţii civile au examinat
iniţiativa legislativă înaintată încă la 12 iunie 2008, de către Vladimir Voronin, dar şi un proiect de
alternativă cu privire la libertatea de exprimare, elaborat de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) şi
susţinut de un şir de organizaţii neguvernamentale din domeniul mass-media. Primul proiect prevede
eliminarea recuperării daunelor morale pentru lezarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale, aspect
cu care experţi în legislaţia mass-media nu sunt de acord. Totodată, aceştia spun că proiectul privind
libertatea de exprimare, iniţiat de societatea civilă, este mai aproape de standardele naţionale şi
internaţionale.

„Chestiunea cu prejudiciul moral este una complicată. Experţii propun să nu ne grăbim. Nu putem lua nişte
decizii, să adoptăm nişte legi, fără a le discuta cu societatea civilă şi cu experţii”, a menţionat Corina Fusu,
care a mai dat de înţeles că prevederile privind prejudiciul moral vor fi incluse în proiectul privind
libertatea de exprimare, care are mai multe şanse să fie dezbătut în Parlament. Solicitat de Info-Prim Neo,
expertul-jurist Eugeniu Rîbca, a fost de părere că proiectul de lege înaintat de Vladimir Voronin, este în
contradicţie cu prevederile Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului, care prevede un echilibru între
libertatea de exprimare şi dreptul persoanei la viaţă privată, care include onoarea, demnitatea şi reputaţia
profesională.

Astfel, participînd la şedinţa comisiei de profil, Eugeniu Rîbca a propus să fie examinat şi proiectul
societăţii civile, ca mai apoi să se elaboreze o iniţiativă legislativă mai echilibrată.„Personal, sunt dispus să
cred că proiectul de lege, înaintat de fostul preşedinte, înseamnă o tentativă de a repeta experienţa pe care a
avut-o R. Moldova mai devreme, atunci când a fost eliminat articolul 170 din Codul penal privind
infracţiunea de calomnie”, a opinat expertul.

Eugeniu Rîbca susţine că trebuie să existe un echilibru între dreptul la libertatea de exprimare şi cel la viaţa
privată. „Proiectul Voronin, de fapt, reprezintă o altă extremă în raport cu situaţia actuală, când
judecătoriile continuă să stabilească sume exorbitante în calitate de daune morale”, a conchis expertul.

1.7.2. Codul contravenţional al Republicii Moldova nr. 218 din 24.10.2008, Monitorul Oficial nr. 3-6 din

46
16.01.2009

Noul Cod, intrat în vigoare a declanşat mai multe opinii controversate, inclusiv referitoare la sancţiunile ce
ţin de injurie şi calomnie. Astfel, Codul prevede:

Articolul 69. Injuria

(1) Injuria adusă în public, vorbele sau faptele care înjosesc onoarea şi demnitatea persoanei se sancţionează
cu amendă de la 20 la 60 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de pînă
la 60 de ore.

(2) Injuria adusă în mass-media se sancţionează cu amendă de la 50 la 100 de unităţi convenţionale sau cu
muncă neremunerată în folosul comunităţii de pînă la 60 de ore.

Articolul 70. Calomnia

Calomnia, adică răspîndirea cu bună ştiinţă a unor scorniri mincinoase ce defăimează o altă persoană, însoţită
de învinuirea de săvîrşire a unei infracţiuni deosebit de grave sau excepţional de grave ori soldată cu urmări
grave se sancţionează cu amendă de la 80 la 120 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice sau cu
muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 20 la 60 de ore, sau cu arest contravenţional de pînă la 15
zile, cu amendă de la 120 la 250 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere cu
privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii sau de dreptul de a desfăşura anumite activităţi pe un termen
de la 3 luni la un an.

Articolul 71. Încălcarea legislaţiei privind accesul la informaţie şi cu privire la petiţionare

(1) Încălcarea de către persoana cu funcţie de răspundere a dispoziţiilor legale privind accesul la informaţie
şi cu privire la petiţionare se sancţionează cu amendă de la 40 la 50 de unităţi convenţionale.

(2) Prezentarea, la solicitare, a unui răspuns cu date vădit eronate se sancţionează cu amendă de la 45 la 55
de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere.

Articolul 72. Împiedicarea ilegală a accesului la documentele din Fondul arhivistic

Împiedicarea ilegală de către o persoană cu funcţie de răspundere a accesului la documentele din Fondul
arhivistic se sancţionează cu amendă de la 10 la 20 de unităţi convenţionale.

Articolul 75. Divulgarea informaţiei confidenţiale privind examenul medical de depistare a contaminării cu
virusul imunodeficienţei umane (HIV) ce provoacă maladia SIDA.

Divulgarea informaţiei confidenţiale despre examenele medicale de depistare a contaminării cu virusul

imunodeficienţei umane (HIV) ce provoacă maladia SIDA de către personalul medical sau de către alte
persoane care, în virtutea obligaţiilor de serviciu, deţin astfel de informaţii se sancţionează cu amendă de la
50 la 70 de unităţi convenţionale.

Articolul 92. Tăinuirea informaţiei despre fondul funciar disponibil

Tăinuirea informaţiei despre fondul funciar disponibil sau încălcarea termenelor de examinare a cererilor
persoanei fizice privind atribuirea de terenuri se sancţionează cu amendă de la 40 la 50 de unităţi
convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere cu sau fără privarea de dreptul de a desfăşura o
anumită activitate pe un termen de la 3 luni la un an.

Articolul 107. Obţinerea sau divulgarea informaţiilor care constituie secret comercial sau fiscal
(1) Obţinerea fără consimţămîntul titularului a informaţiilor care constituie secret comercial sau fiscal în
scopul divulgării sau folosirii lor ilegale se sancţionează cu amendă de la 20 la 40 de unităţi convenţionale
aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 30 la 40 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de
răspundere.

(2) Divulgarea informaţiilor ce constituie secret comercial sau fiscal de către un funcţionar public sau de
către o persoană căreia aceste informaţii i-au fost încredinţate sau i-au devenit cunoscute în legătură cu

47
serviciul ei se sancţionează cu amendă de la 100 la 200 de unităţi convenţionale.

1.7.3. Codul penal nr. 985 din 18.04.2002, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 128 din 13.09.2002,
prevede următoarele sancţiuni:

Articolul 180. Încălcarea intenţionată a legislaţiei privind accesul la informaţie

Încălcarea intenţionată de către o persoană cu funcţie de răspundere a procedurii legale de asigurare şi de
realizare a dreptului de acces la informaţie, încălcare ce a cauzat daune în proporţii considerabile drepturilor
şi intereselor ocrotite de lege ale persoanei care a solicitat informaţii referitoare la ocrotirea sănătăţii
populaţiei, la securitatea publică, la protecţia mediului, se pedepseşte cu amendă de la 150 la 300 unităţi
convenţionale cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită
activitate pe un termen de pînă la 3 ani.

Articolul 184. Violarea dreptului la libertatea întrunirilor

(1) Violarea dreptului la libertatea întrunirilor prin împiedicarea ilegală a desfăşurării mitingului,
demonstraţiei, manifestaţiei, procesiunii sau oricărei alte întruniri ori a participării cetăţenilor la acestea fie
prin constrîngerea lor la participare: a) săvîrşită de o persoană cu funcţie de răspundere; b) săvîrşită de două
sau mai multe persoane; c) însoţită de violenţă nepericuloasă pentru viaţă sau sănătate, se pedepseşte cu
amendă în mărime de la 200 la 400 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii
de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.

(2) Aceeaşi acţiune: a) săvîrşită cu aplicarea armei sau a altor obiecte care au servit drept armă ori au fost
special adaptate pentru vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii; b) însoţită de violenţă periculoasă
pentru viaţă sau sănătate; c) soldată cu cauzarea de daune în proporţii mari; d) soldată cu alte urmări grave se
pedepseşte cu închisoare de pînă la 5 ani.

Articolul 225. Tăinuirea de date sau prezentarea intenţionată de date neautentice despre poluarea mediului
(1) Tăinuirea datelor sau prezentarea intenţionată de către o persoană cu funcţie de răspundere ori de către o
persoană care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau altă organizaţie nestatală, precum şi de
către o persoană juridică, a datelor neautentice despre avariile cu poluare excesivă a mediului, cu poluare
radioactivă, chimică, bacteriologică sau cu alte urmări periculoase pentru viaţa sau sănătatea populaţiei,
precum şi despre starea sănătăţii populaţiei afectate de poluarea mediului, dacă aceasta a provocat din
imprudenţă: a) îmbolnăvirea în masă a oamenilor; b) pieirea în masă a animalelor; c) decesul persoanei; d)
alte urmări grave, se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 800 unităţi convenţionale sau cu
închisoare de la 3 la 7 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a
exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în
mărime de la 1.000 la 3.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

(2) Aceleaşi acţiuni soldate cu decesul a două sau mai multor persoane se pedepsesc cu închisoare de la 5 la
10 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3.000 la 6.000 unităţi convenţionale cu
privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.

Articolul 259. Accesul ilegal la informaţia computerizată

(1) Accesul ilegal la informaţia computerizată, adică la informaţia din calculatoare, de pe suporţii materiali
de informaţie, din sistemul sau reţeaua informatică, al unei persoane care nu este autorizată în temeiul legii
sau al unui contract, depăşeşte limitele autorizării ori nu are permisiunea persoanei competente să
folosească, să administreze sau să controleze un sistem informatic ori să desfăşoare cercetări ştiinţifice sau
să efectueze orice altă operaţiune într-un sistem informatic, dacă este însoţit de distrugerea, deteriorarea,
modificarea, blocarea sau copierea informaţiei, de dereglarea funcţionării calculatoarelor, a sistemului sau a
reţelei informatice şi dacă a cauzat daune în proporţii mari, se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la
500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 150 la 200 de ore, sau cu
închisoare de pînă la 2 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 1000 la 3000 unităţi
convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită: b) de două sau mai multe persoane; c) cu violarea sistemelor de protecţie; d)

48
cu conectarea la canalele de telecomunicaţii; e) cu folosirea unor mijloace tehnice speciale; f) cu utilizarea
ilegală a calculatorului, sistemului sau reţelei informatice, în scopul săvîrşirii uneia dintre infracţiunile
prevăzute la alin.(1), la art. 2601–2603, 2605 şi 2606; g) în privinţa informaţiei protejată de lege; h) în
proporţii deosebit de mari se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi convenţionale
sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani,
iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 6000 unităţi convenţionale
cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.

Articolul 311. Denunţarea falsă

(1) Denunţarea cu bună ştiinţă falsă în scopul de a-l învinui pe cineva de săvîrşirea unei infracţiuni, făcută
unui organ sau unei persoane cu funcţie de răspundere, care sînt în drept de a porni urmărirea penală, se
pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 300 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul
comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.

(2) Aceeaşi acţiune: a) legată de învinuirea de săvîrşire a unei infracţiuni grave, deosebit de grave sau
excepţional de grave; b) săvîrşită din interes material; c) însoţită de crearea artificială a probelor acuzatoare
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani.

Articolul 315. Divulgarea datelor urmăririi penale

(1) Divulgarea datelor urmăririi penale contrar interdicţiei persoanelor care efectuează urmărirea penală se
pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 300 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul
comunităţii de la 180 la 240 de ore.

(2) Divulgarea intenţionată a datelor urmăririi penale de către persoana care efectuează urmărirea penală sau
de către persoana abilitată cu controlul asupra desfăşurării urmăririi penale, dacă această acţiune a cauzat
daune morale sau materiale bănuitului, învinuitului, martorului, părţii vătămate sau reprezentanţilor acestora
ori dacă l-a făcut pe vinovat să se eschiveze de la răspundere, se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500
la 1.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită
activitate pe un termen de pînă la 3 ani.

Articolul 344. Divulgarea secretului de stat

(1) Divulgarea informaţiilor ce constituie secret de stat de către o persoană căreia aceste informaţii i-au fost
încredinţate sau i-au devenit cunoscute în legătură cu serviciul sau munca sa, dacă nu constituie trădare de
Patrie sau spionaj, se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 600 unităţi convenţionale sau cu
închisoare de pînă la 4 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a
exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.

(2) Aceeaşi acţiune soldată cu urmări grave se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani cu privarea de dreptul
de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

1.8. Protecţia persoanelor care semnalează nereguli, inclusiv acte de corupţie

Legea privind accesul la informaţie prevede în alin. (5) articolul 7 că “nimeni nu poate fi pedepsit pentru că
a făcut publice anumite informaţii cu accesibilitate limitată, dacă dezvăluirea informaţiilor nu atinge şi nu
poate să atingă un interes legitim legat de securitatea naţională sau dacă interesul public de a cunoaşte
informaţia depăşeşte atingerea pe care putea să o aducă dezvăluirea informaţiei”. Din păcate, alte legi nu
conţin prevederi similare, ce ar proteja persoanele care semnalează nereguli, inclusiv acte de corupţie.

1.9. Dreptul jurnaliştilor de a nu-şi divulga sursele de informaţie

Conform Legii presei, sursa de informaţie sau pseudonimul autorului nu pot fi divulgate fără
consimţămîntul lor, cu excepţia cazurilor în care materialul difuzat întruneşte elemente infracţionale şi doar
la decizia instanţei de judecată (art. 18). Codul audiovizualului nr. 260-XVI din 27.07.2006, Monitorul
Oficial nr. 131 din 18.08.2006, de asemenea, asigură confidenţialitatea surselor de informare (art. 14).

49
1.10. Atacarea pe cale extrajudiciară şi judiciară a acţiunilor/inacţiunilor furnizorului de informaţie

1.7.1. Legea privind accesul la informaţie include prevederi comprehensive privind apărarea dreptului de
acces la informaţie, modalităţile de atacare pe cale extrajudiciară şi judiciară a acţiunilor/inacţiunilor
furnizorului de informaţie, prevederi referitoare la consecinţele prejudicierii dreptului de acces la informaţie.

Astfel, în instanţele de judecată au fost examinate circa 350 de litigii în domeniul accesului la informaţie.
Cifra e cu mare aproximaţie, deoarece cazurile figurează la compartimentul contencios administrativ, fără a
fi înregistrate separat, ceea ce face imposibilă statistica lor exactă. Excepţie sînt cazurile Curţii Supreme de
Justiţie.

1.11. Proiecte de acte normative

Organizaţii nonguvernamentale în domeniul accesului la informaţie şi libertăţii de exprimare continuă

discutarea şi promovarea următoarelor proiecte de acte normative:
- Legea cu privire la libertatea de exprimare;
- Legea privind completarea Codului penal cu prevederea referitoare la aplicarea sancţiunilor pentru
împiedicarea intenţionată a activităţii mass-media şi intimidarea cetăţenilor pentru critică;
- Legea privind completarea Codului cu privire la contravenţiile administrative cu sancţiuni pentru
aplicarea sau favorizarea cenzurii;
- Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 96-XVI din 13 aprilie 2007 privind achiziţiile
publice;
- Legea privind completarea articolului 103 al Codului Fiscal nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997 cu o
prevedere clară că serviciile de publicitate prin intermediul publicaţiilor periodice (cu excepţia celor cu
caracter publicitar şi erotic) sînt scutite de plata TVA şi proiectul Legii privind modificarea articolului 14
din Legea cu privire la publicitate, prin care se propune majorarea cotei admisibile de publicitate (reclamă)
în publicaţiile periodice scutite de TVA pînă la 50% din volumul acestora. Nici acest proiect nu are
susţinerea, pe care o doresc ziariştii, nu însă şi politicienii;
- Legea pentru modificarea articolului 14 din Legea nr.1227-XIII din 27 iunie 1997 cu privire la
publicitate;
- Legea pentru modificarea articolului 47 din Codul audiovizualului al Republicii Moldova nr.260-XVI
din 27 iulie 2006;
- Legea Republicii Moldova privind deetatizarea publicaţiilor periodice;
- Legea Republicii Moldova cu privire la ajutoarele de stat pentru publicaţiile periodice.

50
2. Disponibilitatea instituţiilor publice de a furniza informaţii
2.1. Aspecte generale

Legea privind accesul la informaţie obligă instituţiile publice de a amenaja spaţii accesibile pentru
documentarea solicitanţilor. Realizarea acestei norme rămîne a fi o problemă, atît la nivel naţional, cît şi
local, deşi crearea unor asemenea spaţii ar facilita în mare măsură consultarea informaţiilor din oficiu,
examinarea documentelor cu un volum mare nemijlocit la sediile instituţiilor. Totodată, s-ar economisi din
timpul funcţionarilor.
Au fost atestate mai multe situaţii cînd solicitanţii sînt brutalizaţi, li se cere să dea explicaţii privind motivele
solicitanţilor sau sînt purtaţi pe drumuri în repetate rînduri înainte de a li se pune la dispoziţie anumite
documente solicitate pentru a fi studiate la sediul instituţiei.

2.1.1 Deşi majoritatea instituţiilor au desemnat funcţionari responsabili pentru furnizarea informaţiilor
oficiale, mulţi dintre aceştia, chiar dacă au fost instruiţi în cadrul diverselor programe ale organizaţiilor
nonguvernamentale sau în cadrul Academiei de Administrare Publică, nu-şi pot exercita atribuţiile, deoarece
lipseşte un mecanism intern clar, ajustat la specificul instituţiilor privind comunicarea cu publicul şi
asigurarea accesului la informaţie, acesta urmînd a fi creat şi implementat de către Guvern. Majoritatea
instituţiilor publice centrale dispun de servicii de presă, de servicii pentru relaţii cu publicul, de persoane
responsabile pentru furnizarea informaţiilor, dar nu totdeauna activitatea acestora este bine coordonată.
În cadrul monitorizării au fost semnalate mai multe cazuri de necunoaştere sau desconsiderare a legislaţiei
privind accesul la informaţie de către funcţionari, atît din instituţiile de nivel local şi raional, cît şi central.
Pentru ca procesul de instruire să aibă un impact de rezonanţă, urmat de schimbări consecvente şi reale în
cadrul tuturor instituţiilor publice, este necesar ca la cursurile de reciclare să participe nu numai subalternii,
dar şi conducătorii instituţiilor, de care depinde, practic, în totalitate, punerea în aplicare a Legii privind
accesul la informaţie, managementul informaţional, cooperarea cu societatea civilă, cultura deschiderii în
ansamblu.

2.1.2. La mai multe instituţii publice funcţionarii se străduiesc să acorde asistenţă şi sprijinul necesar
solicitanţilor, însă accesul solicitanţilor la registrele cu date despre informaţiile oficiale disponibile de cele
mai multe ori rămîne a fi o problemă. Cu atît mai mult că în majoritatea cazurilor solicitanţii nici nu ştiu de
existenţa acestora. Adeseori solicitanţii de informaţie sînt nevoiţi să telefoneze pe mai multe adrese pentru a
afla uneori cele mai elementare informaţii.

2.1.3. Cel puţin o dată în an, instituţiile publice sînt obligate să elaboreze ghiduri ce ar conţine liste ale
dispoziţiilor, hotărîrilor, altor documente oficiale, emise de instituţiile respective, şi domeniile în care pot
furniza informaţii. Această componentă a informării active a publicului, cu rare excepţii, rămîne în
continuare pe hîrtie, cauza principală fiind lipsa alocaţiilor financiare, deşi sînt numeroase cazuri cînd
diverse ghiduri, îndrumare sînt tipărite în format de lux inexplicabil.

2.1.4. Conform Legii privind accesul la informaţie, autorităţile şi instituţiile publice, în caz de necesitate, sînt
obligate să difuzeze de urgenţă pentru publicul larg informaţiile care le-au devenit cunoscute în cadrul
propriei activităţi, dacă acestea pot preîntîmpina sau diminua pericolul pentru viaţa şi sănătatea oamenilor,
pericolul producerii unor prejudicii de orice natură; pot opri răspîndirea informaţiei neveridice sau diminua
consecinţele negative ale răspîndirii acestora; comportă o deosebită importanţă socială.

51
2.1.5. Un număr extrem de redus de instituţii publică sau fac în alt mod general şi direct accesibile populaţiei
informaţiile ce conţin descrierea structurii instituţiei şi adresa acesteia; descrierea funcţiilor, direcţiilor şi
formelor de activitate ale instituţiei; descrierea subdiviziunilor şi a competenţelor, programul de lucru, zilele
şi orele de audienţă; alte informaţii. Ne referim, de asemenea, la diverse materiale, inclusiv agendele
şedinţelor, deciziile în proces de elaborare sau deja adoptate.

2.1.6. Şedinţele din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, cu excepţiile prevăzute de lege, trebuie să fie
publice, dar, deocamdată, nu există un mecanism funcţional de participare la ele a cetăţenilor, mai ales la
nivel ministerial. La nivel de consilii raionale şi locale problema participării publicului la şedinţe apare doar
episodic.

2.2. Puncte de reper ale noii Guvernări

2.2.1. După alegerile parlamentare din 29 iulie 2009 un grup de semnatari, reprezentanţi ai societăţii civile,
au elaborat şi au adresat tuturor liderilor de partide liberale şi democratice, un Manifest al societăţii civile
pentru o guvernare responsabilă şi democratică cu un şir de solicitări, inclusiv:

- Investigarea completă şi obiectivă a evenimentelor din aprilie, cu sprijin internaţional. Este dreptul
fiecărui cetăţean al RM să cunoască adevărul despre autorii provocărilor şi violenţelor din 2009. Aceste
violenţe au fost urmate de acţiuni grave de intimidări şi abuzuri ale drepturilor omului, culminînd cu torturi
aplicate unor manifestanţi paşnici din capitala RM, dar şi cu împiedicarea unui proces judecătoresc imparţial
şi leber al cetăţenilor reţinuţi. Solicităm ca noul Parlament să instituie o Comisie Specială a Parlamentului cu
participare internaţională, cu scopul investigării tuturor probelor şi investigaţiilor aduse de către autorităţi şi
societate pe durata tragicelor evenimente. Ne dorim ca vinovaţii de incendierea clădirilor oficiale, precum şi
cei care au aplicat represiuni contra protestatarilor paşnici să fie pedepsiţi conform legislaţiei în vigoare.

- Consolidarea Parlamentului ca autoritate reprezentativă supremă. Sistemul politic profesat de guvernările

anterioare a fost nefast pentru sistemul echilibrului de puteri în stat. Am putut vedea cum legislativul devine
o jucărie în mîinile executivului în stat, concomitent cu excluderea opoziţiei politice, dar şi cu sporirea
represaliilor contra persoanelor neloiale puterii politice. Ne dorim un stat democratic, în care Parlamentul
reprezintă cu adevărat „voinţa supremă” a naţiunii politice. Suntem pregătiţi să contribuim în acest sens cu
toată experienţa noastră, cu ideile, instrumentele şi expertize necesare, în cazul în care noul legislativ ne va
trata cu respect şi va deschide larg uşile sale pentru cooperarea cu societatea civilă.

- Asigurarea unui climat favorabil pentru mass-media libere şi independente. Rezolvarea juridică şi practică
a situaţiei editoriale a IPNA „Teleradio-Moldova", precum şi crearea unui spaţiu informaţional unitar,
democratic şi european pe întreg teritoriul Republicii Moldova. Cetăţeanul trebuie să fie protejat prin lege de
agresiune ideologică, campanii virulente şi acţiuni de dezinformare. Noul guvern trebuie să-şi asume integral
obiectivul lichidării cenzurii politice, asigurarea respectării de către mass-media a normelor legale şi
standardelor profesionale, întărirea controlului public şi a independenţei instituţiilor legale de coordonare
(Consiliul Coordonator al Audiovizualului, Consiliul Observatorilor al IPNA, „Compania Teleradio-
Moldova") şi sancţionarea discursului virulent.

- Sporirea încrederii în societate faţă de autorităţile publice. Agresivitatea ultimelor campanii electorale şi
proferarea unor acide acuzaţii politice au afectat stabilitatea şi calmul social în Republica Moldova. Este
necesar ca noile autorităţi naţionale să depună eforturi susţinute pentru reclădirea încrederii în societate,
reducerea gradului de ură şi a discursului virulent. Pentru aceasta, noua guvernare trebuie să amelioreze
cooperarea cu mass-media şi ONG-urile de media în vederea îmbunătăţirii cadrului legal al mass-media; să
amendeze Codul Audiovizualului pentru a asigura independenţa CCA şi a creşte eficienţa acestei structuri; să
modifice prevederile Codului civil în vederea stabilirii unui plafon pentru despăgubirile morale; să asigure
ca autorităţile de orice nivel să respecte legislaţia în vigoare, în special Legea privind accesul la informaţie;
să monitorizeze toate cazurile de abuz împotriva jurnaliştilor şi să-i sancţioneze pe cei care le admit; să
asigure condiţii egale de activitate pentru toate mass-media, dezrădăcinând practicile de tratament
preferenţial pentru anumite mass-media loiale guvernării.

52
2.2.2 Noul Guvern, care a primit, vineri, 25 septembrie, votul de încredere al Parlamentului, a trasat în
programul său de activitate (Integrarea Europeană: Libertate, Democraţie, Bunăstare) acţiunile sale prioritare
şi în domeniului libertăţii de exprimare şi accesului la informaţie.

Printre acţiunile prioritare ale Guvernului, enumerate în Parlament de premierul Vlad Filat se numără
deideologizarea audiovizualului public prin depolitizarea Consiliului Coordonator al Audiovizualului şi
neadmiterea numirii pe criterii politice a membrilor Consiliului de Observatori al Companiei publice
„Teleradio-Moldova”. O altă prioritate este asigurarea transparenţei procesului de acordare şi retragere a
frecvenţelor de emisie prin publicarea obligatorie a anunţurilor despre concursurile de acordare a
frecvenţelor de emisie. Noua guvernare promite să elaboreze Concepţia de dezvoltare a pieţei mediatice
din Republica Moldova şi Concepţia de dezvoltare a audiovizualului. Guvernul promite să propună
Parlamentului adoptarea Legii privind Libertatea de Exprimare şi abrogarea Legii presei. Urmează să fie
stabilit un cadru fiscal preferenţial pentru mass-media şi să fie liberalizată piaţa mass-media autohtone.
Guvernul îşi propune să integreze Republica Moldova în spaţiul informaţional european.

În vederea garantării accesului la informaţie, Guvernul declară că va înăspri sancţiunile pentru îngrădirea
accesului la informaţie şi eschivarea de la oferirea informaţiilor de interes public în termenele stabilite de
lege. Premierul Vlad Filat a declarat în discursul său de prezentare a programului de activitate al Guvernului
că „pînă în prezent o bună parte a mijloacelor de informare au fost utilizate ca instrumente de propagandă,
spaţiul public de dezbateri şi capacitatea de impact a presei libere fiind limitate la maxim”.

Guvernul condus de premierul Vlad Filat îşi propune, de asemenea, să reformeze procesul decizional
în Republica Moldova. Potrivit programului de activitate al Guvernului, prezentat în Parlament, va fi
asigurată transparenţa în procesul decizional prin publicarea tuturor proiectelor de decizii pe paginile
Internet ale autorităţilor administrative centrale şi va fi asigurat accesul cetăţenilor la informaţii publice.
Executivul susţine că va reduce birocraţia şi cheltuielile administrative prin aplicarea instrumentelor de
guvernare electronică, inclusiv prin dezvoltarea paginilor Internet ale autorităţilor administrative centrale şi
locale. Noul Guvern promite să dezvolte şi să implementeze sisteme de circulaţie a documentelor şi a actelor
normative prin sisteme electronice.

2.2.3. Din programul de activitate al Guvernului „Integrarea Europeană: Libertate, Democraţie,

Bunăstare” oferă cadrul politicilor de guvernare a Republicii Moldova pentru perioada 2009-2013.

Programul este elaborat într-o perioadă complicată pe care o parcurge Republica Moldova, perioadă
caracterizată printr-o profundă criză a democraţiei, se spune în document.

Instituţiile democratice sunt nefuncţionale şi nu pot asigura respectarea plenară a drepturilor şi libertăţilor
fundamentale ale cetăţenilor:
- strangularea independenţei justiţiei a descurajat judecătorii să dea dovadă de independenţă şi a subminat
încrederea societăţii în actul de justiţie;
- situaţia drepturilor omului este precară, iar corupţia a cuprins toate sferele societăţii;
- „verticala puterii” a suprimat autonomia locală şi a desconsiderat drepturile colectivităţilor locale;
- o bună parte a mijloacelor de informare au fost utilizate ca instrumente de propagandă, spaţiul public de
dezbateri şi capacitatea de impact a presei libere fiind limitate la maxim;
- societatea civilă nu a fost recunoscută drept partener de dialog şi de colaborare în procesul de elaborare,
implementare, monitorizare şi evaluare a politicilor publice.

Situaţia social-economică din Republica Moldova este dramatică. Efectele crizei economice mondiale se fac
tot mai resimţite de populaţie şi agenţii economici, se concluzionează în Program.

La compartimentul liberalizarea spaţiului mediatic şi garantarea libertăţii de exprimare se stipulează:

Obiective de guvernare:
- Armonizarea cadrului juridic ce reglementează activitatea mass-media, cu normele şi standardele
europene.

53
 - Asigurarea libertăţii editoriale şi profesionalizarea Instituţiei Publice Naţionale a Audiovizualului (IPNA)
Compania „Teleradio-Moldova”. Eliminarea imixtiunilor politicului în activitatea Consiliului de Observatori
al IPNA „Teleradio-Moldova”.
- Asigurarea autonomiei Consiliului Coordonator al Audiovizualului (CCA) în realizarea misiunii sale
de reprezentant şi garant al interesului public.
- Crearea condiţiilor necesare pentru dezvoltarea mass media.
- Integrarea Republicii Moldova în spaţiul informaţional european.

Acţiuni prioritare:

- d eideologizarea audiovizualului public prin depolitizarea Consiliului Coordonator al Audiovizualului

şi neadmiterea numirii pe criterii politice a membrilor Consiliului de Observatori al IPNA „Teleradio-
Moldova”;
- a sigurarea transparenţei procesului de acordare şi retragere a frecvenţelor de emisie prin publicarea
obligatorie a anunţurilor despre concursurile de acordare a frecvenţelor de emisie în presa naţională şi
stabilirea termenelor rezonabile pentru pregătirea dosarelor de participare la concursul pentru obţinerea
licenţei de emisie;
- e laborarea Concepţiei de dezvoltare a pieţei mediatice din Republica Moldova;
- e laborarea Concepţiei de dezvoltare a audiovizualului în Republica Moldova şi a legilor privind
activitatea serviciilor publice ale audiovizualului în conformitate cu recomandările şi practicile
internaţionale;
- e laborarea Legii privind Libertatea de Exprimare ce ar prevedea mecanisme de neadmitere a
imixtiunilor politicului în activitatea serviciilor publice ale audiovizualului şi abrogarea Legii presei;
- s tabilirea unui cadru fiscal preferenţial pentru mass-media;
- l iberalizarea pieţei mass-media autohtone;
- î năsprirea sancţiunilor pentru îngrădirea accesului la informaţie şi neoferirea informaţiilor de interes
public în termenele stabilite de lege.

Consolidarea societăţii civile şi cooperarea cu sectorul public

Obiective de guvernare:
- Crearea cadrului legal adecvat dezvoltării societăţii civile ca mediator al intereselor cetăţenilor şi
partener al autorităţilor publice în procesul de politici publice.
- Crearea condiţiilor pentru asigurarea durabilităţii financiare organizaţiilor
neguvernamentale.
- Crearea cadrului instituţional pentru colaborarea eficientă între autorităţile publice şi
societatea civilă.

Acţiuni prioritare:
- ajustarea cadrului legal ce reglementează activitatea organizaţiilor necomerciale la normele
internaţionale;
- completarea cadrului legal ce reglementează cooperarea între stat şi societatea civilă;
- instituţionalizarea participării organizaţiilor societăţii civile în procesul de formulare, implementare,
monitorizare şi evaluare a politicilor publice, inclusiv prin crearea unor mecanisme clare şi eficiente de
consultare şi participare în procesul de luare a deciziilor;
- reformarea cadrului legal cu privire la filantropie şi sponsorizare în vederea asigurării durabilităţii
organizaţiilor neguvernamentale şi creşterii nivelului de independenţă a lor;
- crearea cadrului legal necesar pentru „comenzile sociale” pentru ONG-uri în vederea realizării unor
servicii şi activităţi de interes comunitar;
- crearea unui mecanism eficient pentru implementarea Strategiei naţionale de dezvoltare a societăţii civile;
- dezvoltarea conceptului asociaţiilor profesionale pentru promovarea intereselor diferitelor
grupuri sociale prin implicarea acestora în elaborarea şi monitorizarea politicilor publice, cooperarea cu
autorităţile publice de resort.

De asemenea, la Compartimentul „Infrastructură şi transport”, în calitate de acţiuni prioritare este

54
prevăzută dezvoltarea tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii (TIC):

- integrarea politicilor din domeniul TIC în strategiile de dezvoltare naţionale, inclusiv revederea
Strategiei naţionale „Moldova Electronică” în baza celor mai bune practici internaţionale şi susţinerea
implementării serviciilor electronice în diverse sectoare şi domenii, în special în administraţia publică
centrală şi locală (e-guvernare: cel puţin 85% din angajaţii administraţiei publice vor folosi computere / 80%
dintre aceştia vor folosi Internet-ul), în sistemul educaţional şi în sistemul public de sănătate orientate
spre satisfacerea necesităţilor şi îmbunătăţirea calităţii vieţii cetăţeanului;
- crearea unui cadru instituţional şi legal coerent şi predictibil (inclusiv a centrului E- Guvernare) pentru
dezvoltarea Societăţii Informaţionale, a mecanismelor de autentificare şi autorizare, crearea condiţiilor
pentru creşterea atractivităţii investiţionale în domeniu;
- dezvoltarea şi/sau asimilarea de standarde, norme şi metodologii, care să asigure în mod unitar
proiectarea, realizarea, implementarea şi operarea serviciilor publice informatizate, prin care se vor asigura
interoperabilitatea acestora;
- s usţinerea dezvoltării infrastructurii de telecomunicaţii şi, în special, a infrastructurii de comunicaţii
electronice de bandă largă (atingerea nivelului de 20% al accesului în bandă largă), ce ar permite fiecărui
cetăţean să aibă acces la beneficiile societăţii informaţionale prin asigurarea accesului necondiţionat la
infrastructură (45% din gospodării vor avea computer / 55% din populaţie va avea acces la Internet),
inclusiv la bucla locală şi încurajarea operatorilor alternativi; asigurarea acoperirii naţionale, în special în
zonele rurale (90%-rata penetrării telefoniei mobile);
- i mplementarea şi asigurarea mecanismelor de funcţionare al Serviciului Universal;
- susţinerea dezvoltării infrastructurii TIC în învăţămîntul public de toate nivelele prin implementarea de
metode noi de predare şi învăţare (e-instruire, e-educaţie) orientate spre societatea bazată pe cunoaştere;
acordarea posibilităţii de a comunica interactiv cu profesori şi studenţi din toată lumea; facilitarea şi
accelerarea accesului la informaţii noi; includerea activă în Programul cadru european FP-7;
- susţinerea conservării patrimoniului cultural, prin digitalizarea acestuia şi asigurarea accesului
cetăţenilor la el;
- crearea platformei pentru introducerea votului electronic şi susţinerea formelor de democraţie
participativă prin sisteme electronice, indiferent de locul în care cetăţeanul se află în momentul desfăşurării
alegerilor;
- sporirea independenţei şi capacităţii instituţionale a autorităţii de reglementare în domeniul
TIC.

În domeniul reformării administraţiei publice centrale, şirul acţiunilor prioritare este prevăzută:

Reformarea procesului decizional

- asigurarea transparenţei în procesul decizional, inclusiv prin publicarea tuturor proiectelor de
decizii pe paginile Internet ale autorităţilor administrative centrale;
- instituţionalizarea unei platforme de dialog şi consultare a societăţii civile în formularea, implementarea,
monitorizarea şi evaluarea politicilor publice, în cadrul unui mecanism diversificat de instrumente
(conferinţe, mese rotunde, seminare, şedinţe, afişări pe pagini web ale autorităţilor administrative centrale,
analize şi sondaje comune);
- asigurarea accesului cetăţenilor la informaţii publice, reducerea birocraţiei şi a cheltuielilor
administrative prin aplicarea instrumentelor de guvernare electronică, inclusiv prin dezvoltarea paginilor
Internet ale autorităţilor administrative centrale şi locale şi informatizarea serviciilor publice;
- dezvoltarea şi implementarea sistemelor de circulaţie a documentelor şi actelor normative, inclusiv
prin introducerea sistemelor de înregistrare, distribuire şi monitorizare electronică
a documentelor, precum şi prin îmbunătăţirea procesului de gestionare a petiţiilor;
- i ntroducerea graduală a obligativităţii efectuării analizei ex-ante a impactului înainte de adoptarea
politicilor publice şi sporirea capacităţilor funcţionarilor publici de a efectua astfel de analize;
- îmbunătăţirea instrumentelor de colectare şi diseminare a datelor cu privire la principalii indicatori pentru
monitorizarea şi evaluarea strategică a politicilor naţionale, inclusiv prin publicarea statisticilor şi bazelor de
date a cercetărilor statistice;
- sporirea consecvenţei în procesul decizional, a gradului de corelare a politicilor publiceşi resurselor
bugetare prin introducerea bugetelor pe programe;

55
- consolidarea capacităţilor de analiză, monitorizare şi evaluare a politicilor în ministerele de ramură şi
promovarea înţelegerii procesului de planificare strategică în mediul societăţii civile.

2.2.4. În perioada septembrie-decembrie 2009 Guvernul a întreprins mai multe acţiuni privind
promovarea accesul la informaţie şi a transparenţei în procesul decizional în cadrul autorităţilor
administraţiei publice centrale, inclusiv:

- la indicaţia Prim-ministrului, autorităţile administraţiei publice centrale au instituit linii telefonice verzi,
iar informaţia despre liniile verzi este făcută publică prin intermediul mass-media şi paginile web oficiale;
- au fost create pagini web oficiale pentru autorităţile nou create, cum ar fi Ministerul Tineretului şi
Sportului, Ministerul Culturii, Ministerul Construcţiilor şi Dezvoltării Regionale etc.;
- pe pagina oficială a Guvernului a fost instalată opţiunea de transmitere on-line a şedinţelor Executivului;
- în fiecare autoritate administrativă centrală au fost abilitaţi funcţionari publici sau angajaţi în cabinetele
demnitarilor cu atribuţii de comunicare cu mass-media;
- pe paginile web oficiale au fost create compartimente dedicate transparenţei în procesul decizional;
- unele autorităţi ale APC au elaborat şi aprobat reguli interne de asigurare a transparenţei în procesul
decizional şi au desemnat coordonatori privind respectarea principiilor transparenţei în procesul decizional
(Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Economiei, Serviciul Vamal etc.);
- autorităţile administrative centrale au creat Registre ale părţilor interesate sau baze de date care includ
asociaţii, ONG-uril, reprezentanţii ai mediului de afaceri etc. (Ministerul Sănătăţii, Serviciul Vamal,
Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei etc.);
- au fost iniţiate acţiuni de desecretizare a unor documente oficiale emise de Guvern.

2.2.5. A fost creat Consiliul Naţional pentru Participare de pe lîngă Guvernul Republicii Moldova în calitate
de organ consultativ, fără statut de persoană juridică, ca expresie a voinţei de recunoaştere a valorii
competenţelor şi de asigurare a participării societăţii civile şi sectorului privat la procesul de elaborare,
implementare, monitorizare, evaluare şi revizuire a politicilor. Consiliul are ca scop dezvoltarea şi
promovarea parteneriatului strategic între autorităţile publice, societatea civilă şi sectorul privat în vederea
consolidării democraţiei participative în Republica Moldova, prin facilitarea comunicării şi participării
părţilor interesate la identificarea şi realizarea priorităţilor strategice de dezvoltare a ţării la toate etapele şi
crearea cadrului şi capacităţilor instituţionale de asigurare a implicării plenare a părţilor interesate în
procesul de luare a deciziilor.

Activitatea Consiliului va fi concentrată pe două dimensiuni de bază:

- participarea la toate etapele procesului de planificare strategică: informarea părţilor interesate despre
procesul de elaborare, monitorizare şi evaluare a Strategiei Naţionale de Dezvoltare, documentul de politici
publice privind relaţiile Republicii Moldova cu Uniunea Europeană, Strategia de Reformă a Administraţiei
Publice Centrale, alte documente de planificare strategică; monitorizarea corelării documentelor de
planificare strategică sectoriale sau intersectoriale cu Strategia Naţională de Dezvoltare; efectuarea şi
prezentarea evaluărilor independente cu privire la impactul politicilor asupra bunăstării cetăţenilor;
facilitarea dezbaterilor publice asupra priorităţilor strategice de dezvoltare a ţării; participarea la corelarea
documentelor de planificare strategică cu programele de asistenţă tehnică şi evaluarea impactului acestora;
propunerea de proiecte ale documentelor de politici;
- crearea cadrului instituţional de consultare la nivelul autorităţilor publice centrale: monitorizarea
implementării Legii nr.239-XVI din 13 noiembrie 2008 privind transparenţa în procesul decizional;
asigurarea dialogului continuu şi consistent între societatea civilă, sectorul privat, partenerii de dezvoltare şi
Guvern; promovarea programelor de consolidare a capacităţilor părţilor interesate şi autorităţilor publice
centrale în implementarea Legii privind transparenţa în procesul decizional, planificarea strategică şi
bugetară.

Consiliul mai exercită următoarele atribuţii: prezintă comentarii şi propuneri pe marginea iniţiativelor şi
documentelor de politici Comitetului interministerial pentru planificare strategică, prin intermediul Direcţiei
politici, planificare strategică şi asistenţă externă din cadrul Cancelariei de Stat. Comentariile şi propunerile
consiliului sînt făcute publice; informează Comitetul interministerial pentru planificare strategică despre
implicarea părţilor interesate în elaborarea, implementarea, monitorizarea şi evaluarea politicilor publice;

56
elaborează rapoarte anuale privind participarea părţilor interesate în procesul de elaborare, implementare şi
evaluare a politicilor, precum şi privind funcţionarea cadrului instituţional de consultare, publicîndu-le pe
portalul guvernamental. Consiliul este alcătuit din 30 de membri, reprezentanţi ai grupurilor organizate ale
societăţii civile. Componenţa Consiliului este aprobată prin hotărîre de Guvern.

Totodată, pe parcursul anului 2009 autorităţile administraţiei publice centrale au iniţiat consultări publice
pentru 760 proiecte de decizii, conform prevederilor Legii cu privire la transparenţa în procesul decizional.
În cadrul consultărilor publice au fost acumulate circa 1680 recomandări, dintre care 70%. au fost utilizate la
definitivarea proiectelor de decizii.

2.3. Dezvoltarea tehnologiilor informaţionale şi de comunicare

2.3.1. Aspecte generale

Începând cu anul 2004, în Republica Moldova au fost elaborate mai multe documente oficiale şi întreprinse
o serie de acţiuni în suportul activităţilor de edificare a Societăţii informaţionale ca opţiune prioritară pentru
modernizare în evoluţia ţării. Elaborarea şi promovarea Strategiei naţionale de edificare a societăţii
informaţionale – „Moldova electronică”, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 255 din 9 martie 2005,
(Strategia eMoldova 2005) a condus la definirea unor obiective şi activităţi cu priorităţi, responsabilităţi,
termene şi resurse, în cadrul unor programe şi proiecte concrete, asigurându-se astfel avansarea treptată a
edificării Societăţii informaţionale în republică.

Termenele acţiunilor de bază, stipulate în Planul de acţiuni pentru realizarea Strategiei eMoldova 2005
aprobat în anul 2005 (Planul de acţiuni eMoldova 2005), expiră în a. 2010. Apropierea termenului limită
impune necesitatea identificării rezervelor şi concretizării accentelor oportune în scopul atingerii cât mai
complete a obiectivelor stabilite în documentele menţionate. De asemenea, în perioada 2005−2009 a evoluat
semnificativ baza metodologică a diverselor aspecte ale edificării Societăţii informaţionale.
Creşterea subsectorului de telecomunicaţii a atestat un moment pozitiv semnificativ în ultimii 5 ani si
anume, numărul abonaţilor la telefonia fixă a crescut cu 32 % din 2004, a celor de telefonie mobilă a crescut
cu 240% în aceeaşi perioadă, totuşi, penetrarea respectivă este mult mai mică în comparaţie cu valorile medii
din Uniunea Europeană.
Republica Moldova are o rată de penetrare a calculatoarelor de cca. 20%. Actualmente circa 37% din
populaţia Republicii Moldova are acces la Internet, dintre aceştia doar mai puţin de 6% având acces la
Internet de bandă largă. Rata mică de penetrare a tehnologiilor de bandă largă constituie o constrângere
critică pentru dezvoltarea ulterioară a sectorului dezvoltarea tehnologiilor de informaţionale şi de
comunicare (TIC). În perioada 2005-2009, rata de penetrare a Internetului a crescut de mai bine de 2 ori, de
la 16,2% la 37%. Însă este foarte îngrijorător faptul că conexiunile de bandă largă deţin încă o cotă mică din
piaţă (3,6% în 2008 si 5,8% în 2009, comparativ cu 0,3% în 2005). Internetul de bandă largă în Moldova este
cel mai scump comparativ cu statele din CSI şi din Europa Centrală şi de Est, de trei ori mai scump decât în
România şi de două ori mai scump decât în Ucraina. Costurile relativ mari pentru utilizarea conexiunilor de
bandă largă sunt asociate cu o serie de probleme de reglementare şi de congestiune a infrastructurii, care
rezultă într-o rată foarte mică de penetrare a tehnologiilor de bandă largă. Nu există alte posibilităţi de
dezvoltare a unei economii cu adevărat bazate pe cunoştinţe decât dacă această rată depăşeşte 20%.

Unul din compartimentele de bază ale Planului de acţiuni al Strategiei Naţionale „Moldova electronică”,
după numărul de acţiuni prevăzute spre realizare (12 obiective cu 41 acţiuni), este „Guvernarea şi
democraţia electronică”. Furnizarea de servicii care pun cetăţeanul în centrul atenţiei şi reducerea birocraţiei
implică modificări organizaţionale profunde în activitatea Guvernului.

Folosirea TIC în administraţia publică. Disponibilitatea calculatoarelor în instituţiile AP şi domeniile de

aplicare a acestora. Toate instituţiile administraţiei publice sunt dotate cu calculatoare, spre deosebire de
anul 2005 când numai 61% din autorităţile publice erau dotate cu calculatoare. În fiecare instituţie cel puţin
un calculator este utilizat pentru evidenţa contabilă. De asemenea, o pondere semnificativă de autorităţi
publice foloseşte calculatoare pentru evidenţa şi controlul circulaţiei documentelor şi a executării deciziilor

57
(78%) şi evidenţa personalului (61%); fiecare a doua instituţie aplică calculatoarele în activităţi operaţionale
(49%). Analiza multicriterială relevă faptul că instituţiile de nivelul trei mai rar, decât celelalte instituţii,
utilizează calculatoare în activităţi operaţionale (46%). De asemenea, acest scop de folosire nu este
caracteristic regiunii Nord (26%).

Utilizarea produselor de program cu sursă deschisă şi tipul de produse program utilizate în IAP. Majoritatea
instituţiilor de administraţie publică au preferat să lucreze cu produse program proprietar – ponderea lor
constituie 92%. Produse program cu sursa deschisă sunt mai frecvent întâlnite la calculatoarele
funcţionarilor publici din IAP de nivelul 3. Din punct de vedere regional la nordul (13%) şi la sudul (12%)
republicii această pondere depăşeşte valoarea indicatorului în regiunea centrală (5%). Precum relevă
rezultatele cercetării, procesoarele de texte sunt folosite semnificativ mai frecvent, decât celelalte tipuri de
produse program (77%), de asemenea sunt destul de importante şi aplicaţiile de contabilitate (12%). Bazelor
de date le aparţine o cotă de 9%. Trebuie menţionat faptul că aplicaţiile de contabilitate sunt mai frecvent
folosite în instituţiile de nivelul 3 şi, după criteriul regional, la nordul republicii (câte 20%). În mediu,
instituţiile administraţiei publice în 2008 au investit 8% din volumul total de investiţii în tehnologiile
informaţionale şi de comunicaţie. Trebuie accentuat decalajul între ponderea resurselor investite de către IAP
de diferite nivele în TIC: valoarea acestui indicator se micşorează de la 52 % la nivelul 1 până la 6% la
nivelul 3. În sudul republicii acest procent este mai mare (11%), decât la nordul (8%) şi în centrul ţării (7%).

Dotarea IAP cu reţea intranet. Fiecare a patra instituţie de administraţie publică dispune de reţea intranet.
Analiza multidimensională demonstrează că toate IAP de nivelele 1 şi 2 sunt echipate cu reţele intranet, iar
cele de nivelul 3 – doar 18 %. Din punct de vedere al criteriului regional, în sudul republicii ponderea IAP
care dispun de intranet este semnificativ mai mică (7%), decât în celelalte regiuni: cu 29 p.p. faţă de centrul
ţării şi cu 14 p.p. faţă de regiunea nordică.

Conectarea IAP la Internet. Majoritatea instituţiilor administraţiei publice sunt conectate la Internet: 80%.
Acest indicator este de 100% pentru IAP de nivelele 1 şi 2, iar la nivelul 3 ponderea instituţiilor care dispun
de acces la Internet constituie doar 18%. 40% din instituţii AP sunt conectate la Internet prin canale cu
bandă îngustă. Acest tip de conectare este mai frecvent folosit la IAP din nordul ţării (64%). Bandă largă fixă
este utilizată la 28% din IAP. Bandă largă cu viteza mai mare de 2 Mbps este mai caracteristică pentru
centrul republicii (21%), decât pentru nordul (0%) sau sudul ţării (3%). Conexiunea mobilă în bandă largă
încă este folosită slab (doar la nivelul de 2 %).

Prezenţa web a instituţiilor administraţiei publice şi nivelul de rafinament al acestora. Fiecare a zecea IAP
este prezentă în Internet. Analiza datelor retrospective la acest capitol (indicatorul EG3) demonstrează
inconsistenţa lor, ceea ce nu permite să fie construit şirul temporal credibil. Valoarea indicatorului din
regiunea centrală (17%) depăşeşte acea din regiunea nordică şi sudică cu câte 10 p.p. Fiecare al doilea site
web este realizat în stil simplist şi reprezintă doar informaţia structurată despre instituţia respectivă (vitrina
instituţiei). 14% dintre siturile web oferă posibilitatea de interacţiune unidirecţională, iar fiecare a cincia –
bidirecţională. Serviciile personalizate on-line sunt oferite de către 7% dintre instituţii şi toate acestea sunt
de fapt IAP de nivelul 1. Toate instituţiile de nivelul 3 care dispun de site web au oferit vizitatorilor doar
posibilitatea de a face cunoştinţa cu informaţia prezentă pe site.

Serviciile oferite de IAP în baza telefoniei mobile. Marea majoritate (96%) a instituţiilor de administraţie
publică nu oferă servicii în baza telefoniei mobile. De menţionat că, în conformitate cu datele sondajului,
doar instituţiile de nivelul 3 (4%) oferă acest fel de servicii şi aceste IAP sunt situate în regiunile Centru
(8%) şi Sud (3%).

Serviciile on-line oferite de IAP. Marea majoritate a instituţiilor administraţiei publice nu oferă servicii
accesibile on-line (98%). Astfel, nici o instituţie AP de nivelul 2 nu oferă servicii accesibile on-line, la fel şi
din totalitatea de IAP de nivelul 3 această pondere constituie 1%.
Pe parcursul anului 2008 de către cele 124 IAP cercetate au fost prestate 11 tipuri de servicii on-line, de care
au beneficiat 5183 de persoane fizice şi 947 persoane juridice. Se observă că cele mai solicitate au fost
serviciile prestate de IAP de nivelul 1 (5000 de persoane fizice şi 907 persoane juridice s-au folosit de
acestea). În Republica Moldova sunt oferite 5 servicii pentru persoanele fizice din lista de 12 servicii oferite

58
în UE. De asemenea, din 8 servicii ce ar trebui să fie disponibile persoanelor juridice în Republica Moldova
sunt prestate 6 servicii. IAP de nivelul 1 prestează 5 servicii, dintre care 2 pentru persoanele fizice şi încă 3
pentru persoanele juridice. La nivelul 3 sunt oferite 6 servicii, 2 dintre acestea - pentru persoanele fizice şi 4
– pentru persoanele juridice. Trebuie menţionat că IAP din regiunea Nord nu oferă servicii on-line.

Dotarea locurilor de muncă cu calculatoare şi accesul la Internet al angajaţilor IAP. 60% dintre angajaţii
IAP utilizează calculatoarele în activităţile cotidiene – aproape de trei ori mai mulţi decât în anul 2004
(22%). Trebuie menţionat că pentru primul nivel de IAP acest indicator obţine valoarea absolută, în timp ce
la nivelul 2 şi nivelul 3 ponderea locurilor de muncă dotate cu calculatoare este semnificativ mai mică (52%
la nivelul 2 şi 47% la nivelul 3). În regiunea Centru, valoarea indicatorului este mai mare, decât în celelalte
regiuni (75% faţă de 57% la nord şi 34% la sud). Aproximativ jumătate dintre angajaţii IAP utilizează
Internet la locurile lor de muncă. Acest număr practic s-a dublat în comparaţie cu anul 2005. De asemenea,
indicatorul dat este mai mare în regiunea centrală şi la nivelul 1.

2.3.2. Dezvoltarea tehnologiilor informaţionale

Servicii electronice

Republica Moldova este la primii paşi în crearea sistemelor informatice ale autorităţilor publice (back-office)
pentru asigurarea prestării serviciilor publice on-line. Sistemele informatice ale autorităţilor publice centrale
din Republica Moldova ca regulă se consideră fiind „de importanţă statală” şi se elaborează şi
implementează în baza concepţiilor aprobate de Guvern. Aceste sisteme în multe cazuri servesc ca bază
pentru prestarea serviciilor publice on-line.

Conform Hotărârii Guvernului nr.606 din 01.06.2007, autorităţile publice urmau să livreze servicii publice
electronice la nivelul 1 de complexitate deja în anul 2007. In prezent, pentru cele mai multe instituţii
guvernamentale, serviciile publice furnizate prin mijloace electronice sunt caracterizate prin nivelul 1 de
complexitate, adică aceste servicii acoperă preponderent necesităţile cetăţenilor de obţinere a informaţiei,
mai puţin nivelul 2 (descărcarea de formulare din Internet, procesarea formularelor, inclusiv autentificarea,
implementarea sistemului de circulaţie a documentelor electronice).

Practic în majoritatea autorităţilor administraţiei publice centrale a demarat procesul de prestare a serviciilor
publice electronice de nivelul I de complexitate. In prezent, pentru cele mai multe instituţii guvernamentale,
serviciile publice furnizate prin mijloace electronice sunt caracterizate prin nivelul I şi II de complexitate,
adică aceste servicii acoperă preponderent necesităţile cetăţenilor de obţinere a informaţiei, descărcarea de
formulare din Internet, procesarea formelor, inclusiv autentificarea cu semnătura digitală. Până în prezent au
fost implementate un şir de sisteme pentru asigurarea funcţionării serviciilor on-line. Media pentru grupul de
ţări UE-27 este de 59%. Liderul absolut este Austria, unde toate serviciile sunt realizate la nivelul superior de
complexitate. În Malta, Slovenia, Portugalia, Regatul Unit, Norvegia şi Suedia acest indicator a depăşit
valoarea de 75%, iar în Bulgaria, Polonia şi Elveţia – nu excide 25%.

2.3.3. Implementarea e-serviciilor pentru cetăţeni

Achitarea impozitelor şi a taxelor. Sistemul e-Declaraţii fiscale www.fisc.md, creat cu suportul PNUD şi dat
în exploatare la sfârşitul anului 2008, permite completarea on-line a declaraţiilor fiscale şi expedierea lor
prin Internet cu utilizarea semnăturii digitale. Serviciul „Declaraţie electronică” reprezintă o metodă de
perfectare şi prezentare a documentelor fiscale prin intermediul Internet. Toate datele introduse în serviciul
„Declaraţie electronică” se verifică automat, ceea ce exclude posibilitatea apariţiei greşelilor în procesul
perfectării declaraţiilor fiscale. Serviciul este implementat cu scopul de a simplifica procesul de raportare a
contribuabililor către serviciul fiscal şi este disponibil 24/24 de ore. Utilizând acest serviciu, contribuabilul
nu va avea nevoie să se deplaseze la organul fiscal în scopul depunerii dărilor de seamă, totodată se exclude
necesitatea folosirii hârtiei.

O altă alternativă de raportare fiscală este serviciul “Declaraţie rapidă” care reprezintă o metodă
automatizată de perfectare şi prezentare a documentelor fiscale. Acesta poate fi utilizat fără accesarea

59
Internet-ului, uşor, rapid şi simplu. Contribuabilul accesează situl serviciilor fiscale electronice
servicii.fisc.md, descarcă aplicaţia informatică respectivă şi ghidul utilizatorului sau le primeşte gratuit pe
suport magnetic (CD) de la „oficiu”. După instalarea aplicaţiei, utilizatorul alege din clasificator formularul
necesar şi îl completează, imprimă documentul cu bar-codul inclus. Ulterior, persoană fizică prezintă darea
de seamă imprimată şi semnată la organul fiscal. Serviciul a fost creat cu asistenţa tehnică a proiectului
USAID|BIZTAR.

Servicii de căutare a unui loc de muncă. Pe pagina web a Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de
Muncă www.jobmarket.gov.md este implementat serviciul electronic „Posibilitatea căutării locurilor de
muncă prin paginile electronice publicate de oficiile de muncă”.

Servicii de informare privind protecţia socială. La Casa Naţională de Asigurări Sociale (www.cnas.md) se
află în proces de implementare serviciul de monitorizare electronică a plăţilor sociale şi a impozitelor –
„Verificarea prin Internet a contului personal de asigurări sociale” la nivel de interactivitate bidirecţională.
Lansarea integrală a serviciului este preconizată la sfârşitul lui 2009.

Perfectarea actelor personale: buletinul de identitate, paşaportul naţional şi permisul de conducere Auto,
înmatricularea transportului auto. Este realizat serviciul electronic de comandă a celui de-al doilea paşaport
al cetăţeanului Republicii Moldova. Plata încă nu este realizată on-line, iar ridicarea paşaportului poate fi
făcută prin poştă.

Înregistrarea autovehiculelor. A fost iniţiat proiectul pentru serviciul electronic „Înregistrarea transportului.
Certificatul de înmatriculare a transportului auto pentru folosire gratuită. Serviciul electronic „COMODAT”.
Serviciul electronic «Extras privind mijlocul de transport» este în curs de implementare.
Cereri pentru obţinerea autorizaţiilor de construcţie. Serviciile nu sunt disponibile on-line. Nu exista
posibilitate de descărcare formulare.
Declaraţii către poliţie. Ministerul Afacerilor Interne a realizat serviciul electronic „Solicitări şi reclamaţii la
poliţie” – serviciul este accesibil pe pagina web oficială a MAI – www.mai.md.
Asigurarea accesului la bibliotecile publice (cataloage on-line, motoare de căutare, cărţi electronice etc.). Cu
suportul Fundaţiei SOROS-Moldova, a fost realizat proiectul Sistemului informaţional integrat al
bibliotecilor din Moldova SIBIMOL (www.bnrm.md) - serviciu electronic de acces la biblioteci publice
(cataloage on-line, instrumente de căutare, cărţi electronice). BNRM oferă posibilitatea de a transmite prin e-
mail cereri de informare care corespund profilului informaţional al colecţiilor bibliotecii. Prin intermediul
acestui tip de serviciu se pot transmite, la orice oră, cererea de informaţii a cetăţeanului către bibliotecă,
urmând a primi răspunsul într-un interval de timp (max. 48 ore).

Solicitarea actelor de stare civilă (certificate de naştere, căsătorie etc.). Cetăţeanul poate face comandă de
extrase de pe documentele: (actul de naştere, actul de căsătorie, actul de divorţ, actul de schimbare a
numelui şi/sau a prenumelui, actul de deces). Ulterior, efectuând în prealabil plata comenzii, extrasul poate fi
primit de către persoană la Chişinău, pe adresa indicată în formularul de comandă, sau în oficiul stare civilă,
în raza căruia acesta domiciliază la momentul adresării. Se eliberează duplicatele: (certificatului de naştere,
certificatului de deces, certificatului de căsătorie, certificatului de divorţ, certificatului de schimbare a
numelui şi/sau prenumelui, certificatului de stabilire a paternităţii, certificatului de adopţie). Este lansat în
exploatare experimentală serviciul electronic de comandă a adeverinţelor privind: confirmarea eliberării
paşaportului cetăţeanului RM; confirmarea plecării cu domiciliul stabil peste hotarele RM; apartenenţa
etnică; apartenenţa la cetăţenia RM; confirmarea depunerii cererii de renunţare la cetăţenia RM.

Informaţii privind înregistrarea la domiciliu şi schimbarea locului de trai. Este lansat în exploatare
experimentală serviciul electronic de comandă a adeverinţei privind confirmarea înregistrării la
domiciliu. A fost implementat proiectul-pilot „Anunţarea schimbării de domiciliu”, inclusiv integrarea
datelor Registrului de stat al populaţiei şi SIA „Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru”.

Servicii de sănătate-consultaţii medicale interactive, programări la medic. Oferte de servicii medicale sunt
plasate pe situl web al Spitalului Clinic Republican – www.scr.md; CFM „Galaxia” – www.galaxia.md;

60
clinica „Sancos” – www.sancos.md; CMI „On-clinic” – www.on-clinic.md; implementarea fişelor medicale
electronice se efectuează în prezent în toate policlinicile de sector din Chişinău; serviciile de telemedicină
sunt prestate în prezent între Institutul de neurologie şi neurochirurgie din Chişinău şi Spitalul municipal
Bălţi; informaţia generală cu caracter medical este plasată pe paginile web – www.medicina.md;
www.sanatate.md. Atât înscrierea la medic on-line cât şi consultanţa on-line nu sunt posibile. Se poate
completa on-line formularul nr.1-33/c pentru înregistrarea la medicul de familie http://www.cnam.md/?
page=73.

2.3.4. Implementarea e-serviciilor pentru persoane juridice

Achiziţii publice. La 25 mai 2009 Agenţia Rezerve Materiale, Achiziţii Publice si Ajutoare Umanitare, în
comun cu Ministerul Dezvoltării Informaţionale, au lansat Sistemului informatic „Registrul de Stat al
Achiziţiilor Publice”. Acesta reprezintă un sistem informaţional şi de telecomunicaţii avansat si complex, cu
un punct unic de acces, destinat instituţiilor care fac achiziţii publice de bunuri, lucrări si servicii, agenţilor
economici doritori de a participa în cadrul procedurilor de achiziţii, Agenţiei Rezerve Materiale, Achiziţii
Publice si Ajutoare Umanitare si publicului larg. La aceasta etapă s-a efectuat lansarea experimentală a
primului bloc funcţional al Sistemului informatic „Registrul de Stat al Achiziţiilor Publice” în cinci
autorităţi-pilot (Ministerul Dezvoltării Informaţionale, Ministerul Finanţelor, Ministerul Apărării, Ministerul
Administraţiei Publice Locale si Casa Naţională de Asigurări Sociale), urmând a fi extins pe parcursul anului
curent si în alte autoritatea publice.
Ministrul Finanţelor a menţionat că înfiinţarea Agenţiei Achiziţii Publice ca structură nouă, în calitate de
autoritate publică de specialitate în subordinea Ministerului Finanţelor, va asigura examinarea şi prelucrarea
operativă a fluxului mare de documente şi contracte de achiziţie, numărul cărora este în creştere permanentă,
cât şi va asigura accesibilitatea reprezentanţilor instituţiilor bugetare la asistenţa şi ajutorul metodologic
necesar zilnic realizării procedurilor de achiziţie publică. Implementarea acestui proiect, bazat şi pe
prevederile comunitare de aliniere la sistemul de achiziţii publice, ale Planului de Acţiuni „RM-UE”, va
asigura un mecanism eficient, accesibil şi transparent, precum şi va asigura concurenţa şi combaterea
concurenţei neloiale în cadrul procedurilor de achiziţie publică. Totuşi, mecanismele de achiziţii on-line încă
nu sunt utilizate în Moldova.

Contribuţiile de asigurare socială a angajaţilor.

Sistemul informatic al Casei Naţionale de Asigurări Sociale (CNAS) susţine posibilitatea de descărcare a
formularelor declaraţiilor electronice. Agenţii economici (AE), care nu dispun de sistem informaţional
propriu, pentru completarea declaraţiilor electronice, se pot folosi de programul CNAS "LAM
angajatorului", care poate fi obţinut de la CTAS sau CNAS (pe adresa Gh. Tudor, 3). La moment, sunt două
aplicaţii informatice: REVIND (pentru formatele vechi) şi REVSPAS (pentru formatele noi). Este prevăzută
posibilitatea de a transmite datele personale a persoanei asigurate din aplicaţia REVIND în aplicaţia
REVSPAS.

Înregistrarea unei noi întreprinderi.

eÎnregistrarea de societăţi comerciale – doar pentru întreprinderile individuale (semnătura personală şi nota
de plată pentru servicii este necesară pentru a ridica documentele). La Camera Înregistrării de Stat prin
intermediul portalului este accesibilă informaţia:
- referitor la "denumirea întreprinderii, forma juridică de organizare, data înregistrării, numărul de
identificare de stat, sediul, administratorul;
- referitor la denumirea întreprinderii, forma juridică de organizare, asociaţi, data înregistrării, numărul de
identificare de stat, sediu, administratorul, precum şi referitor la mărimea capitalului social, cota de
participare a asociatului, numărul de telefon;
- despre istoricul întreprinderii sau organizaţiei din momentul înregistrării până la data solicitării raportului;
- privind iniţierea procedurii de reorganizare sau lichidare a întreprinderii sau a organizaţiei;
- cu privire la radierea întreprinderii sau organizaţiei din Registrul de stat;
- referitor la succesiunea în drepturi şi obligaţiile întreprinderii sau organizaţiei;

61
 - eliberarea certificatului constatator că un anumit act sau fapt este sau nu este înscris sau menţionat în
registru şi/sau în documentele de constituire.

Camera Înregistrării de Stat prestează serviciul privind eliberarea copiilor de certificate de pe: documentele
de constituire, hotărâre sau decizie, sau ordin, proces-verbal, acordul privind înregistrarea modificărilor
şi/sau completărilor în documentele constitutive.

Sectorul vamal (declaraţii vamale, avize de plată). În vederea implementării sistemului care asigură o
evidenţă automatizată a traficului internaţional auto şi calcularea taxelor rutiere, stabilite de legislaţie,
Serviciul Vamal cu asistenţa Întreprinderii de Stat ”Vamtehinform” a elaborat programul informaţional
„UNIPASS”, care a fost implementat la toate posturile vamale începând cu luna aprilie 2008. Începând cu
data de 5 ianuarie 2009 la toate posturile vamale de frontieră a Republicii Moldova funcţionează noul sistem
informatic integrat „Frontiera” care reprezintă versiunea actualizată şi modernizată a sistemului „UNIPASS”.
Sistemul „Frontiera” asigură evidenţă strictă a trecerii peste frontieră a mijloacelor de transport şi a
mărfurilor precum şi calculul şi încasarea taxelor care se percep în punctele de trecere a frontierei. Organele
de control responsabile (Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Ministerul Ecologiei şi Resurselor
Naturale, Agenţia Transporturilor, Serviciul Grăniceri) au primit acces la sistemul „Frontiera” şi au
posibilitatea de a utiliza informaţiile relevante conform competenţelor. Serviciul Vamal şi ÎS
”Vamtehinform” lucrează asupra perfecţionării sistemului „Frontiera” în vederea asigurării schimbului
informatic de date între organele de control şi implementării sistemului de procesare electronică a
documentelor.

Este în proces de elaborare Tariful Vamal Integrat al Republicii Moldova (TARIM) - o bază de date în care
se indică măsurile tarifare şi netarifare, aplicabile mărfurilor importate sau exportate pe/din teritoriul vamal
al Republicii Moldova. Conform proiectului Hotărârii Guvernului, se preconizează publicarea TARIM pe
pagina web oficială a Serviciului Vamal începând cu data de 01.01.2010. Efectul principal al utilizării bazei
de date TARIM va consta în asigurarea aplicării uniforme a reglementărilor vamale pe întreg teritoriul
vamal, eliminând practic posibilităţile de abuz de serviciu de către colaboratorii vamali în cadrul procesului
de vămuire şi având implicaţii directe asupra îmbunătăţirii mediului de afaceri.

Domeniul fiscal (declaraţii privind impozitul pe venit, notificări). Sistemul eDeclaraţii fiscale
(www.fisc.md), creat cu suportul PNUD şi dat în exploatare la sfârşitul anului 2008, permite completarea
on-line a declaraţiilor fiscale din partea întreprinderilor şi expedierea lor prin Internet cu utilizarea
semnăturii digitale. O altă alternativă este completarea cu ajutorul tehnologiei Bar-cod, semnarea obişnuită şi
expedierea prin poştă sau prezentarea personală la IFPS.

Transmiterea datelor către oficiile de statistică. Conceptul de sistem TI este elaborat şi este în curs de
aprobare. PNUD asistă în dezvoltarea în cadrul eStatisticii a unui sistem de e-raportare. Sunt disponibile
formulare on-line.

Demersuri şi acţionări în judecată. Pe site-ul oficial al Curţii Supreme de Justiţie (www.csj.md) este
realizat, la nivel de interactivitate unidirecţională, serviciul electronic „Publicarea/transmiterea prin poşta
electronică a hotărârilor instanţelor judecătoreşti către părţile implicate în proces”. Demersuri şi acţionări în
judecată nu pot fi efectuate on-line. Nivel de complexitate - 1.

Probleme ce urmează a fi soluţionate:

- pînă în prezent rămîne redus gradul de dezvoltare a serviciilor publice disponibile pe Web. Conţinutul
multor situri Web guvernamentale este de o calitate nesatisfăcătoare, multe pagini ale instituţiilor publice nu
pot fi accesate din cauza a diverse probleme tehnice. Este necesară îmbunătăţirea calităţii acestor pagini;
- Republica Moldova rămâne în urma mediei mondiale şi europene în implementarea e-Guvernării;
- aşteptările cetăţenilor privind serviciile on-line nu coincid cu realităţile în implementarea serviciilor;
- judecând după lista concepţiilor sistemelor în curs de elaborare, percepţia este că se creează un sistem
informatic integrat de control şi monitorizare a cetăţenilor şi business-ului;

62
 - pentru a asigura calitatea guvernării, ca parte componentă a societăţii informaţionale, politica statului
trebuie să fie orientată spre implementarea intensă a TIC în activitatea autorităţilor administraţiei publice cu
cetăţeanul în centru, adică “eGuvernarea pentru cetăţean şi nu cetăţeanul pentru e-Guvernare!”;
- până în prezent nu este implementat Portalul Guvernamental Central pentru interacţiunea cu instituţiile
guvernamentale;
- nu este implementată utilizarea documentului electronic în autorităţile publice locale. De asemenea, nu
este dezvoltată procedura de eliberare simplificată a semnăturii digitale cetăţenilor şi mediului de afaceri;
- nu este implementat pe deplin mecanismul de utilizare a documentului electronic cu e-semnătură în
autorităţile administraţiei publice;
- nu este implementat Centrul de e-Guvernare;
- nu toate autorităţile administraţiei publice au desemnate persoane responsabile de e-Guvernare/TIC din
cadrul APL, ceea ce tergiversează procesul de reinginerie a instituţiilor administraţiei publice pentru
alinierea la cerinţele guvernării electronice.
( Din Raportul e-Dezvoltarea Republicii Moldova 2009 (PNUD - Moldova)

2.4. Transparenţa parlamentară

În anul 2008 IDIS Viitorul a elaborat studiului „Transparenţă, responsabilitate şi participare civică în
Moldova”, rezultat al unei cercetări ce a avut drept scop evaluarea nivelului de transparenţă a Parlamentului
Republicii Moldova, din punct de vedere legislativ şi instituţional, a modului în care actele legislative sunt
aplicate pentru a consolida instrumentele publice de supraveghere asupra sectoarelor executiv şi public în
stat. S-a încercat efectuarea unei diagnoze a deschiderii instituţiei legislative faţă de societate, efectuînd o
evaluare legislativă, instituţională şi consultînd opinia factorilor interesaţi asupra acestui fapt, identificînd
neajunsurile şi problemele ce ţin de lipsa de transparenţă a Parlamentului. Acest studiu asupra deschiderii
Parlamentului permite examinarea calităţii democraţiei în Republica Moldova, din perspectiva exercitării
unor drepturi şi libertăţi recunoscute în legislaţia internă şi internaţională – cum ar fi următoarele direcţii ale
accesului la informaţiile elaborate şi examinate de Parlament, direcţii care constituie, în acelaşi timp,
elementele definitorii ale conceptului de transparenţă: accesul la informaţia documentată (elaborată fie în
cadrul legislativului, fie prezentată ca iniţiative legislative, răspunsuri la interpelări, note informative,
rapoarte, accesul la actele normative adoptate de Parlament etc.); accesul la şedinţele plenare şi la şedinţele
organelor de lucru ale Parlamentului; cunoaşterea cheltuielilor pe care le suportă activitatea instituţiei
Parlamentului; performanţa parlamentară a fiecărui deputat în parte.

După cum menţionează autorii Studiului, printre obstacolele din calea obţinerii informaţiei din
Parlamentului R. Moldova, factorii interesaţi, chestionaţi, au menţionat: netransparenţa procesului
decizional; lipsa colaborării efective cu societatea civilă în procesul decizional; gradul scăzut de transparenţă
a structurilor Parlamentului; reticenţa preşedinţilor de Comisii parlamentare; conservatismul unor deputaţi şi
funcţionari; nereceptivitatea unor deputaţi, în special din fracţiunea majoritară pentru dialog; birocratizarea
procesului; lipsa informaţiei exhaustive despre actele în procesul de examinare; plasarea întârziată a
proceselor verbale a Parlamentului şi lipsa proceselor verbale a comisiilor; imposibilitatea participării la
şedinţele comisiilor;lasă de dorit înnoirea paginii web şi lipsa de informaţie adecvată pe aceasta;
netransmiterea în direct la TV sau Radio a dezbaterilor în plen; stenogramele şedinţelor în plen se publică
mai tîrziu; formalitatea şi sterilitatea mesajelor transmise prin intermediul serviciului de presă; lipsa unui
Centru real de documentare şi analiză, accesibil pentru orice persoană.
Cît priveşte impedimentele percepute de către mass-media, aceasta sunt următoarele: lipsa publicării
declaraţiilor pe venit ale parlamentarilor (le publică doar doritorii); lipsa materialelor care conţin textul legii
care urmează a fi adoptat; deputaţii deseori refuză să prezinte comentarii suplimentare pe marginea unor
chestiuni; pe pagina web lipsesc date despre cheltuielile efectuate de către fracţiuni şi deputaţi (aflaţi în
deplasare) etc.; serviciul pază (de exemplu, jurnaliştii nu sunt lăsaţi să intre în parlament în afară de zilele cu
şedinţe chiar dacă s-au înţeles în prealabil şi merg în biroul unui deputat); serviciul documentare în comun
cu cel de presă - proiectele nu sunt făcute publice înainte de examinare; rapoartele anuale ale unor instituţii,
inclusiv de la guvern niciodată nu ajung la ziarişti; fracţiunile politice – ar fi interesant ca presa să cunoască
mai mult despre şedinţele din fracţiuni; refuzul anumitor deputaţi de a face declaraţii pentru presă,
declararea unor şedinţe comisiilor parlamentare ca fiind închise pentru presă; nu toate proiectele de legi sunt

63
publicate pe pagina web a Parlamentului; este restricţionat accesul în clădirea Parlamentului în afara orelor
de desfăşurare a şedinţelor în plen; întrevederile spicherului Parlamentului sunt, de regulă, cu uşile închise;
este interzisă utilizarea telefoanelor mobile (lucru indispensabil unui jurnalist de agenţie).
Spre regret, aceleaşi obstacole, cu mici excepţii au persistat şi pe parcursul anului 2009, la fel şi problemele
depistate şi analizate.

Cu toate acestea, menţionează, autorii studiului, art. 65 alin. (1) stipulează expres caracterul public al
şedinţelor Parlamentului, dar imediat prevede o excepţie (art. 65 alin. (2) cu un conţinut vag, încât este
imposibil să determini criteriile ce stabilesc declararea şedinţelor închise ale Parlamentului. Regulamentul
Parlamentului, contrar Constituţiei, foloseşte sintagma “şedinţa secretă”, făcând aluzie la caracterul secret al
informaţiilor examinate în astfel de şedinţe şi obligaţia participanţilor de a nu le divulga. În realitate,
caracterul închis al şedinţei nu constituie, prin sine însuşi, drept temei pentru a declara secrete informaţiile
examinate sau pentru a limita accesul la procesul-verbal al acesteia.
În afară de dispoziţii procedurale, nu exista dispoziţii legale care să limiteze accesul direct al publicului
(reprezentanţilor mijloacelor de informare în masa) la şedinţele plenare ale legislativului. Participarea unui
cetăţean de rând la şedinţele plenare sau la şedinţele organelor de lucru ale Parlamentului teoretic este
posibilă, dar practic irealizabilă. În primul rînd, gardianul în Parlament limitează accesul cetăţenilor în
instituţia legislativă, sala plenului nu este înzestrată cu scaune pentru vizitatori, nici o direcţie în Parlament
nu are sarcina de a se ocupa de doritorii de a asista la şedinţele Parlamentului.

La fel, activitatea comisiilor permanente este dificil de a fi cunoscută. Potrivit legislaţiei, Comisia poate
invita la şedinţele sale persoane interesate şi specialişti din partea unor autorităţi ale administraţiei publice,
organizaţii specializate, precum şi specialişti din Direcţia juridică a Aparatului Parlamentului şi din
secretariatele comisiilor permanente. Fără invitaţie, accesul în comisie este limitat.

O altă problemă care afectează gradul de transparenţă al Parlamentului este arsenalul tehnic învechit utilizat
de Aparatul Parlamentului. Transparentizarea procesului legislativ ar însemna în primul rînd modernizarea
întregului set de instrumente pe care le foloseşte Aparatul Parlamentului la momentul de faţă pentru a
asigura desfăşurarea activităţii parlamentare.

Monitorizarea activităţii fiecărui deputat în parte este imposibilă din cauza lipsei votului electronic. La fel, în
Parlament lipseşte reţeaua de comunicare intranet. Conceptul sitului actual al Parlamentului este învechit,
ceea ce nu permite vizualizarea parcursului proiectului legislativ de la Direcţia documentare parlamentară,
unde a fost înregistrat la intrare în Parlament, cu toate avizele şi modificările din timpul parcursului său
legislativ pînă a fi aprobat în primă lectură şi apoi în lectură finală. La fel, varianta actuală a siteului nu
permite plasarea înregistrărilor digitale audio şi video ale Comisiilor şi şedinţelor plenare. Regulamentul
Parlamentului prevede înregistrarea doar şedinţelor în plen şi anume pe bandă magnetică, ceea ce face
imposibilă plasarea lor pe site.

În primăvara 2007, Parlamentul a anulat obligativitatea retransmiterii în direct a şedinţelor plenare a

Parlamentului fiind invocate costurile mari ale retransmiterii, de aproximativ două milioane de lei pe an (157
mii USD) pe care le suportă posturile naţionale de radio şi televiziune. Obligativitatea de a retransmite în
direct şedinţele Parlamentului fusese instituită în 2005.

La fel de problematică rămîne accesul cetăţeanului la informaţia din Parlament prin petiţii. Deseori,
funcţionarii Parlamentului refuză cererea de solicitare de informaţie deoarece aceasta nu conţine datele
personale ale solicitantului, astfel cerinţele respective fiind necesare în cazul în care s-ar fi scris petiţie.
Astfel, dacă în 2001 se mai publica sporadic pe site-ul Parlamentului numărul de petiţii şi tematica acestora,
începînd cu 2005 aceste rapoarte au dispărut de pe site fiind nevoie de a solicita informaţii în baza Legii cu
privire la acces la informaţii.

Lipseşte un Regulament intern al Aparatului Parlamentului. Lipsa acestui act, tergiversată fiind aprobarea
lui, lasă funcţionarii publici din Parlament sînt la dispoziţia deputaţilor şi nu la dispoziţia Parlamentului.
Adoptarea Concepţiei cu privire la cooperarea Parlamentului cu Societatea civilă a indus aparent o pîrghie în
transparentizarea procesului legislativ. Stabilirea unui mecanism de cooperare cu societate civilă venea să

64
apropie organizaţiile obşteşti de deputaţi. În aceeaşi ordine de idei, implicarea societăţii civile poartă un
caracter doar de consultare. Timpul consultării ONG-urilor este de 15 zile de la data plasării proiectului pe
site-ul Parlamentului. Termenul de 15 zile este un interval prea scurt pentru a permite producerea unor
recomandări temeinic fundamentate.

Experţii atenţionau asupra lipsei unor mecanisme reale pentru participarea publicului larg la procesul de
creaţie legislativă, precum şi pentru accesibilizarea informaţiilor respective. Publicarea proiectelor de acte
legislative şi iniţierea dezbaterilor publice asupra acestora, practic inexistente azi, ar contribui la transparenţa
activităţii Parlamentului şi identificarea celor mai importante probleme sociale, ar da posibilitate publicului
să participe la adoptarea deciziilor în probleme ce ţin de competenţa Parlamentului.
Autorii Studiului, elaborat de IDIS „Viitorul” au elaborat un şir de recomandări care sînt absolut valabile şi
la etapa actuală, urmînd a fi preluate în mod integral de către Legislativ, în scopul asigurării transparenţei
parlamentare:

Aprobarea actelor legislative:

- plasarea pe site-ul Parlamentului a parcursului fiecărui proiect de lege, locul unde se afla documentul
respectiv;
- plasarea copiilor actelor emise în cadrul Parlamentului la fiecare etapă; constituirea dosarul actului
legislativ care ar conţine actele suplimentare din Parlament şi din exteriorul său anexate la proiectul actului
legislativ (avize, recomandări, opinii, expertize) ;
- publicarea pe site a legilor votate în cadrul Dosarului actului legislativ.

Deschiderea activităţii Parlamentului:

- aprobarea unui Regulament intern al Aparatului Parlamentului în care ar trebui să se conţină clar
diviziunile Aparatului, inclusiv şi sarcinile fiecărei direcţii în parte;
- secţia relaţii cu mass-media ar trebui reformată, încît să-şi asume un rol mai important nu doar de
mediatizare, dar şi de popularizare a activităţii legislative. Astfel, Secţia ar asigura şi segmentul de
şcolarizare legislativă asigurînd diferite activităţi educative destinate cunoaşterii profunde a activităţii
Parlamentului;
- afişarea unui panou informativ care ar conţine informaţii de bază despre Parlamentul Republicii Moldova;
- deschiderea unui centru de informare conectat la Direcţia Documentare Parlamentară şi la Secţia relaţii cu
mass-media unde vizitatorii ar putea consulta legislaţia ţării, ar putea formula observaţii cu privire la
anumite proiecte etc. Centrul de informare ar putea oferi orice fel de informaţii cu privire la activitatea
legislativă a Parlamentului;
- înregistrarea video sau audio a şedinţelor plenare şi plasarea acestora pe siteul Parlamentului, înregistrarea
fragmentelor mai importante din activitatea parlamentară şi plasarea acestora pe site;
- accesul cetăţenilor la şedinţele plenare ale Parlamentului este permis de lege, dar greu realizabil din cauza
impedimentelor de ordin administrativ. Direcţia Informaţional-Analitică ar trebui să întreţină un registru al
doritorilor de a participa la şedinţelor plenare, Direcţia Generală Administrativă - să amenajeze spaţiu pentru
minimum 25 de potenţiali vizitatori, iar Secţia relaţii cu mass-media ar trebui să mediatizeze publicitatea
şedinţelor plenare.

Discuţiile din Comisiile Permanente rămân necunoscute şi inaccesibile publicului. La aceste şedinţe poate
participa presa, care poate mediatiza conţinutul şedinţei, însă mass-media nu poate fi obligată să asiste pînă
la capăt. În absenţa lor, cetăţeanul este privat de informaţia din interior, de aceea agenda fiecărei comisii
permanente ar trebui plasată regulat pe site; şedinţele fiecărei comisii permanente vor fi înregistrate audio,
iar înregistrarea plasată pe site; avizul unui anumit proiect de act legislativ va fi plasat pe site în traseul
fiecărui proiect de lege.

Informaţiile despre cheltuielile Parlamentului:

Performanţa legislativă a fiecărui deputat este deocamdată puţin cunoscută. De aceea, se propune elaborarea
unui dosar legislativ pentru fiecare deputat, inclusiv fotografia şi un scurt rezumat al acestuia, introducerea

65
votul electronic.

Este dificil de a afla informaţiile ce ţin de realizarea bugetului Parlamentului, cheltuielile de călătorie ale
deputaţilor, veniturile deputaţilor. În acest scop autorii Studiului propun plasarea pe site şi în buletinul
parlamentar a bugetului Parlamentului, a rapoartelor anuale ale executării bugetului, a devizului de cheltuieli
pentru fiecare călătorie, a anunţurilor şi informaţiile despre achiziţiile publice ale Parlamentului.

2.5. Secrete şi dezvăluiri

2.5.1. „În urma demersurilor făcute de TIMPUL, abia la începutul lunii noiembrie (!) CEC a desecretizat o
parte din sursele de finanţare ale PCRM în cele două campanii electorale – din 5 aprilie şi 29 iulie a.c.
Desecretizarea, însă, a fost una formală. De exemplu, pentru campania din 5 aprilie, sunt accesibile doar
rapoartele financiare din 3 şi 17 martie, nu şi pentru perioada ce a urmat până la 3 aprilie, inclusiv.
Ultima dispoziţie publicată pe site datează din 24 martie.

În plus, noi nu putem şti dacă foile scanate şi puse pe site sunt cele pe care le căutăm, întrucât nu
au dată sau vreun alt semn distinct. Aceste dispoziţii sunt secretizate în continuare, lăsându-se, de
ochii lumii, doar numele şi suma. Din „Ghidul partidului politic în domeniul finanţării campaniei
electorale pentru alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009, Anexa 3, aflăm că listele (trunchiate)
trebuiau să conţină: data, numele deponentului, codul fiscal, anul naşterii, domiciliul, locul de
muncă, sursele de finanţare şi suma depusă. Listele publicate abundă în nume de funcţionari
publici de toate nivelurile, precum: Policinschi G., A. Jimbei Maria, Spinovschi Raisa - preşedintele,
vicepreşedinţii, respectiv şefa Direcţiei finanţe din raionul Dubăsari, toţi comunişti, pe care noi îi cunoaştem.
Nu ştim însă în ce calitate şi din ce surse aceşti funcţionari au dat bani în campanie. Există şi alte nume
interesante acolo - Aliona Dodon, Nina Potcov, Gheorghe Zagorodnâi etc. Sunt soţi, fraţi, părinţi ai foştilor
demnitari comunişti? Nu avem cum să ştim, de vreme ce identitatea lor e informaţie secretă la CEC în plus,
aceste liste sunt scrise de mână, se sare peste anumite numere de ordine, sunt tăiate anumite nume cu tot cu
sume. Dacă CEC consideră că această informaţie nu poate fi publicată, noi îi amintim că, conform Legii
accesului la informaţii, toate informaţiile personale ce se conţin în buletinul de identitate sunt informaţii
publice. De asemenea, toate datele personale care figurează în rapoarte publice - în cazul nostru, rapoarte
despre, finanţarea campaniei electorale - sunt publice.

Un alt aspect interesant ţine de faptul că, la capitolul venituri, în campania din 5 aprilie sunt trecute şi câteva
instituţii de stat - primăriile Baimaclia, Căinari, Şolcani, Secţia cultură Drochia, Teatrul de Operă şi Balet,
toate ieşite la iveală după desecretizarea dispoziţiilor... Am adresat şi în legătură cu acest fapt o interpelare
către CEC: cum se face că instituţiile finanţate de stat contribuie cu sume băneşti în campania electorală, de
vreme ce legea interzice acest lucru? La 8 noiembrie, pe site-ul CEC, în dreptul acestor instituţii care
figurează în continuare la capitolul venituri, era specificat (între paranteze): „restituirea sumei". Nu este clar
a cărei sume?” (Timpul de Dimineaţă, 9 noiembrie 2009)

2.5.2. „Deşi creat pentru a fi utilizat în situaţii-limită, în situaţii neprevăzute de criză, de urgenţă, fondul de
rezervă pus la dispoziţia Guvernului a fost reparrtizat şi în anul 2009 de către precedenta guvernare
comunistă pe nişte criterii greu de estimat, în mare parte orientate spre acţiuni populiste, cu impact electoral.
În pofida crizei economice de care se arată îngrijorată acum, fosta conducere n-a ezitat pe parcursul a şapte
luni, cît a guvernat în acest an, să cheltuiască milioane de lei din Fondul de rezervă al Guvernului pentru
deplasări de serviciu, pentru achiziţionarea unor ordine, medalii sau, continuînd practica pe larg aplicată încă
de cabinetul Tarlev, să secretizeze alocări de fonduri de la buget contrar normelor legale. La indicaţia
premierului liberal Vlad Filat, urmează a demara activitatea unei comisii speciale ce se va ocupa de
examinarea circumstanţelor în care au fost secretizate documentele adoptate de fostul Executiv.

În şapte luni, 2 milioane 257 mii de lei au fost utilizaţi pentru deplasările peste hotare ale lui Vladimir
Voronin şi ale Zinaidei Greceanâi, 8 milioane 720 mii de lei au fost alocaţi, cu titlul „confidenţial”
Aparatului Guvernului şi Agenţiei Agroindustriale „Moldova Vin”, 2197,1 mii lei pentru confecţionarea şi
importarea unor ordine şi medalii. Aproape jumătate de milion ne-a costat „vizita-fulger” a lui Voronin în
Israel, întreprinsă la 20 iunie 2009. Din Fondul de rezervă al Guvernului au fost alocaţi în acest scop 429

66
mii de lei, dintre care 418 mii lei pentru deservirea avionului special pe ruta Chişinău-Tel Aviv.

Cel mai mult ne-a costat în acest an deplasarea Zinaidei Greceanâi în Kazahstan la reuniunea şefilor de
guverne din cadrul CSI, care a avut loc la 21-22 mai 2009. În acest scop, au fost alocaţi din Fondul de
rezervă peste 743 mii de lei, bani utilizaţi pentru acoperirea cheltuielilor legate de deservirea avionului
special pe ruta Chişinău – Astana. Nu mai puţin curioase sunt preţurile pentru deservirea avionului special pe
ruta Chişinău-Moscova, utilizat de VIP-urile politicii moldoveneşti. Astfel pentru deplasarea Zinaidei
Greceanâi la Moscova la reuniunea ţărilor consumatoare şi de tranzit al gazelor ruseşti, care a avut loc la
mijlocul lunii ianuarie, au fost alocate 191 mii lei.

Deplasarea lui Voronin pe aceeaşi rută, la 22 iunie 2009, a costat deja 279 mii de lei. De remarcat că
cheltuielile pe această rută au fost mai mici ca în 2008, cînd o călătorie similară, întreprinsă de Voronin la
Moscova, a costat 313,2 mii de lei, iar pentru călătoria întreprinsă peste patru luni (pe 20 iunie 2008 – n.r)
deja de Zinaida Greceanâi au fost plătite 457 de mii de lei.

Circa 8 milioane 720 de mii de lei din Fondul de rezervă au fost utilizaţi în scopuri „confidenţiale”. Legea cu
privire la secretul de stat stipulează că pot fi secretizate doar hotărîrile ce se referă la securitatea statului.
Oricît de straniu ar părea, dar printre instituţiile centrale care au avut nevoie de bani pentru chestiuni secrete
se găseşte Cancelaria de Stat şi Agenţia Agroindustrială „Moldova Vin”.

Aparatul Guvernului a primit, în baza unei hotărîri emise de Executiv la 29 ianuarie 2009, 7 miilioane 151,5
mii lei cu titlul „confidenţial”. Iar în baza altei hotărîri emise de Guvern la 21 aprilie 2009 în acest scop au
mai fost alocaţi 69,2 mii lei. O decizie controversată a fost emisă de cabinetul Greceanâi la 19 februarie,
fiind alocaţi 1500 de mii de lei Agenţiei Agroindustriale „Moldova Vin”. (Jurnal de Chişinău, 17
noiembrie)

2.5.3. „Mai bine de 2500 de documente au fost secretizate de fosta guvernare comunistă numai pe parcursul
anului 2008, alte 1377 de acte emise de diferite instituţii de stat pe parcursull anului 2009 de asemenea
poartă parafa „secret”. De cele mai multe ori se secretiza corespondenţa dintre Guvern şi Preşidenţie, dar şi
hotărîrile Guvernului privind alocarea de bani din bugetul de stat. Ne propunem să desecretizăm nu doar
hotărîrile de Guvern adoptate în ultimii ani pe care a fost pusă neîntemeiat parafa „secret”, dar şi unele
documente mai vechi. Inclusiv unele acte din 1940, pentru care a expirat orice termen de secretizare, a
declarat Victor Bodiu, precizînd că prioritate vor avea hotărîrile de Guvern care ţin de alocarea banilor
publici.

Pe lîngă desecretizarea documentelor deja emise, comisia îşi mai propune să elaboreze un nomenclator al
documentelor care trebuie secretizate, ca să fie clar cadrul în care va activa această comisie şi pentru ca
autorităţile să ştie pe care documente pot pune parafa „secret” şi pe care nu. „În mare parte, documentele
care poartă caracter de cheltuire a banilor publici nu pot avea un caracter secret, decît în cazul în care aceşti
bani se alocă pentru securitatea statului”, precizează preşedintele comisiei. El susţine că o altă atribuţie a
comisiei pe care o conduce este revizuirea Legii cu privire la secretul de stat. Or, confirmă Bodiu, conform
legii actuale, noi avem mai multe domenii secretizate decît SUA.

Dar, chiar şi aşa, foştii guvernanţi şi-au permis să pună parafa „secret” şi pe alte documente decît cele
prevăzute de lege. Astfel, potrivit lui Bodiu au fost trecute la categoria „secret” hotărîri ale Guvernului ce ţin
de domeniul culturii şi al sănătăţii, corespondenţa dintre diferite instituţii privind situaţia social-politică,
reorganizări de ministere, privatizări, procurarea unor imobile. „Chiar şi corespondenţa CEDO a fost
secretizată abuziv, chiar dacă legea spune că nu pot constitui secrete documente despre libertăţile omului”,
explică ministrul de stat. Tot el susţine că în 2009 au apărut alte cîteva categorii foarte dubioase, după care
urmau a fi secretizate documentele. Este vorba despre documentele ce ţin de „situaţii postelectorale în
sistemul învăţămîntului”, „corespondenţa între autorităţi privind reducerea cu 20 procente a cheltuielilor la
unele ministere”, „corespondenţa indexării pensiilor”. Toate hotărîrile care vor fi desecretizate se vor publica
în Monitorul Oficial. Iar cît priveşte celelalte documente, după ce vor fi desecretizate, oricine va putea
solicita informaţii despre ele. (Jurnal de Chişinău, 1 decembrie)

67
2.5.4. Hotărîri guvernamentale desecretizate

Guvernul Filat a făcut publice un şir de hotărîrî ale fostei guvernări, secretizate nelegitim, inclusiv:

HG nr. 105 din 06.02.2008, cu privire la alocarea de către Ministerul Finanţelor, din veniturile generale ale
bugetului de stat a unor mijloace financiare în sumă de 12,0 mil. lei, Ministerului Agriculturii şi Industriei
Alimentare pentru majorarea capitalului social al Societăţii pe Acţiuni „Combinatul de Produse Cerealiere
din Chişinău”, cu includerea sumei respective la rectificarea Legii Bugetului de stat pe anul 2008

HG nr. 156 din 15.02.2008, cu privire la acordarea gratuită Combinatului de Panificaţie din Chişinău
„Franzeluţa” S.A. a 1500 tone de grîu alimentar din ajutoarele umanitare acordate statului, în temeiul Legii
nr. 1491 – XV din 28.11.2002 cu privire la ajutoarele umanitare acordate Republicii Moldova şi în scopul
aprovizionării stabilii a populaţiei cu pîine şi produse de panificaţii.

HG nr. 261 din 7.03.2008, cu privire la alocarea de către Ministerul Finanţelor din Fondul de Rezervă al
Guvernului, Serviciului Naţional Locuinţă, al Agenţiei Construcţiei şi Dezvoltarea Teritoriului a unor
mijloace financiare în sumă de 2 106 540 lei, pentru compensarea cheltuielilor compensate la procurarea
spaţiului locativ, conform anexei.

HG nr. 599 din 15.05.2008, cu privire la acordarea, cu titlu gratuit, Combinatului de Panificaţie din Chişinău
„Franzeluţa” S.A. a 7500 tone şi S.A. „Combinatul de pîine din Bălţi” a 2000 tone de grîu alimentar din
ajutoarele umanitare acordate statului .

HG nr. 801 din 02.07.2008, cu privire la alocarea de către Ministerul Finanţelor din contul veniturilor
generale ale bugetului de stat, Aparatului Guvernului, a unor mijloace financiare în sumă de 8 600 mii lei,
pentru efectuarea lucrărilor de reparaţie capitală a cladirii de pe bd. Ştefan cel Mare şi Sfînt nr.69, cu
stabilirea surselor de acoperire la o eventuală rectificare a bugetului de stat pe anul 2008.

HG nr. 807 din 02.07.2008, cu privire la alocarea, din fondul de rezervă al Guvernului, Ministerului
Educaţiei şi Tineretului – 2 800 mii lei pentru Organizaţia „Orăşelul Copilăriei”, în scopul susţinerii
activităţii de prestare a serviciilor copiilor orfani şi celor din familiile defavorizate.

HG nr. 11.61 din 15.10.2008, cu privire la alocarea, din veniturile generale ale bugetului de stat pe anul
2008, Instituţiei Publice Naţionale a Audiovizualului, Compania Teleradio Moldova, 10 000 mii lei pentru
asigurarea activităţii.

HG nr.63 din 29.01.2009, cu privire la alocarea de către Ministerul Finanţeor, din contul alocaţiilor
prevăzute în bugetul de stat pe anul 2009, Aparatului Guvernului a unor mijloace financiare în sumă de 7
200 mii lei, pentru efectuarea lucrărilor de reparaţie capitale a cladirii de pe bd. Ştefan cel Mare şi Sfînt nr
69.

HG nr.142 din 19.02.2009, cu privire la alocarea, de către Ministerul Finanţelor, din Fondul de Rezervă al
Guvernului Agenţiei Agroindustriale „Moldova-Vin” a 1,5 mil lei pentru acoperirea cheltuielilor ce ţin de
lichidarea societăţii comerciale „Moldvinipoteca” S.A.

HG nr. 140 din 28.04.2009, cu privire la alocarea de către Ministerul Finanţelor, din Fondul de Rezervă al
Guvernului – 30 mil. lei, inclusiv 15 mil.lei – Aparatului Guvernului şi 15 mil. lei – Ministerului
Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului; din conturile speciale deschise în acest scop, Aparatului
Guvernului, Ministerului Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului – sume proporţionale, pe măsura
acumulării mijloacelor financiare la aceste conturi. Ministerului Finanţelor i s-a permis avansarea
contractelor încheiate între beneficiari şi furnizorii de materiale. Alocările erau destinate reparaţiei capitale a
clădirilor de pe bd. Ştefan cel Mare şi Sfînt, nr. 105 şi nr. 154

HG nr. 492 din 14.08.2009, cu privire la alocarea, de către Ministerul Finanţelor, Ministerului Construcţiilor
şi Dezvoltării Teritoriului din contul investiţiilor capitale pentru reabilitarea drumurilor, 50 mil. lei în scopul

68
majorării cheltuielilor la compartimentul „Gospodăria drumurilor”, pentru întreţinerea drumurilor cu
ulterioara rectificare de stat pe anul 2009.

2.6. Transparenţa executării hotărîrilor Curţii de Conturi

Asociaţia Obştească Transparency International – Moldova a efectuat un studiu în scopul evaluării

situaţiei privind controlul lega- lităţii utilizării mijloacelor publice în cadrul instituţiilor publice,
executarea hotărârilor Curţii de Conturi şi integritatea auditorilor Curţii de Conturi.

În acest scop TI-Moldova a monitorizat executarea unor HCC şi a efectuat un sondaj în instituţiile publice
din mun.Chişinău în care a relevat opinia reprezentanţilor acestora privind controlul/auditul intern şi extern,
executarea HCC şi integritatea colaboratorilor Curţii de Conturi.

Expunem unele date şi concluzii referitoare la respectarea legislaţiei privind accesul la informaţie, expuse în
studiu.

Pentru a releva dacă u n ş i r d e h o t ă r î r i a l e C u r ţ i i d e C o n t u r i au fost executate de către

instituţiile publice respective, în adresa a 44 instituţii publice şi 2 instituţii private vizate în HCC TI-
Moldova a expediat solicitări de informaţii, inclusiv în adresa a:
– 10 instituţii publice în cazul HCC nr.83 din 18.12.2007 (Guvernul, MF, MAPL, CMC, CRAn, CROr,
CRIa, CRTl, CRSt şi CC) şi 2 instituţii private (B.C. „Energbank” S.A. şi Banca de Economii S.A.) (de
exem- plu, solicitările adresate MF şi consiliilor raionale: vezi anexele nr.1 şi nr.2);
– 2 instituţii publice în cazul HCC nr.84 din 19.12.2007 (MAEIE, CC) (solicitarea adresată MAEIE: vezi
anexa nr.3);
– 32 instituţii publice în cazul HCC nr.5 din 21.02.2008 (Guvernul, MPSFC, MF, CC, CCCEC,
AAPL ale mun.Chişinău, mun.Bălţi, raioa- nelor Cantemir, Căuşeni, Donduşeni, Edineţ, Hînceşti, Leova,
Sîngerei, Ştefan Vodă, Taraclia, Teleneşti, Ungheni, Consiliul de administraţie al FRSSP, organele
executive ale FLSSP din mun.Chişinău, mun.Bălţi, raioanele Cantemir, Căuşeni, Donduşeni, Edineţ,
Hînceşti, Leova, Sîngerei, Ştefan Vodă, Taraclia, Teleneşti, Ungheni) (de exemplu, soli- citările adresate
MPSFC şi AAPL: vezi anexele nr.4 şi nr.5).

Pe lângă analiza informaţiilor furnizate de către instituţiile publice privind măsurile realizate în scopul
executării HCC, de asemenea, au fost examinate informaţiile plasate pe paginile web ale instituţiilor publice
respective, precum şi actele normative ce reglementează domeniul respectiv de activitate, modificările şi
completările operate în acestea.

Feedback-ul instituţiilor publice

În termenul stabilit de legislaţie sau cu o oarecare depăşire a limitei stabilite, TI-Moldova a primit răspuns
numai de la 27 instituţii publice din cele 44. În scopul obţinerii informaţiei au fost solicitate repetat date de
la instituţiile care nu au prezentat nici un răspuns.

După solicitarea repetată a informaţiei, TI-Moldova a primit răspuns de la alte 10 instituţii publice cu o
depăşire vădită a termenului stabilit de legislaţie (până la 48 de zile): de la MPSFC, care se presupune că a
prezentat răspuns la solicitarea TI-Moldova adresată Guvernului, FL şi APL ale raioanelor Donduşeni,
Leova, Teleneşti, APL a raionului Edineţ în cazul HCC nr.5 din 21.02.2008; de la MF, care se presupune
că a prezentat răspuns la solicitarea TI-Moldova adresată Guvernului, şi CRTl în cazul HCC nr.83 din
18.12.2007.

În cazul HCC nr.5 din 21.02.2008, opt răspunsuri au fost prezentate în numele a 2 instituţii publice (AAPL şi
organul executiv al FLSSP al mun.Chişinău, mun. Bălţi, raioanelor Căuşeni, Donduşeni, Hînceşti, Taraclia,
Teleneşti, Ungheni).

Răspunsul primit din raionul Donduşeni reprezintă doar copiile a 4 documente (actul de revizie al
activităţii FLSSP Donduşeni pe anul 2008; fişa executării fondurilor speciale la situaţia din

69
31.12.2008; raportul privind distribuirea ajutoarelor materiale din FR şi FLSSP persoanelor socialmente
vulnerabile după categorii, scopurile solicitării acestora de către beneficiari şi finanţarea cantinelor de
ajutor social în anul 2008; raportul privind utili- zarea mijloacelor financiare ale fondului în perioada de
12 luni ale anului
2008), fără vreo scrisoare de însoţire, care ar da vreun răspuns la întrebările puse. Examinând copiile
documentelor prezentate, s-ar putea doar presupune că instituţiile publice ale raionului au întreprins
unele măsuri pentru executarea HCC.

La răspunsul respectiv 16 instituţii publice nu au anexat nici un document pentru confirmarea

implementării măsurilor.

Atât la prima solicitare, cât şi la solicitarea repetată TI-Moldova nu a primit răspuns de la 9 instituţii
publice: Guvern, FL şi APL a raioanelor Cantemir, Sângerei şi Ştefan Vodă (în cazul HCC nr.5 din
21.02.2008), precum şi de la Guvern şi CRAn (în cazul HCC nr.83 din 18.12.2007).

Analiza informaţiilor furnizate relevă că în scopul executării hotărârilor Curţii de Conturi instituţiile publice
menţionate au întreprins în totalitate mai multe măsuri, inclusiv cele solicitate sau recomandate de către
Curtea de Conturi.

Analiza informaţiilor obţinute, de asemenea, a relevat că majoritatea instituţiilor publice, care au furnizat
informaţii, au realizat doar o mică parte din totalitatea măsurilor pentru executarea HCC nr.5 din
21.02.2008, adică fiecare din măsurile de mai sus a fost realizată doar de către o parte din instituţiile publice
implementatoare (mai sus între paranteze este indicat numărul instituţiilor care au implementat măsura
respectivă).

La executarea HCC nr.83 din 18.12.2007 se relevă o situaţie similară cu cea precedentă, adică instituţiile
publice, care au furnizat informaţii, au arătat că au realizat doar o parte din totalitatea măsurilor enumerate.

Analiza informaţiilor a relevat, de asemenea, că mai multe instituţii publice nu au informat despre
implementarea unor măsuri solicitate sau recomandate de către Curtea de Conturi. Astfel, unele instituţii
publice nu au informat:
– ce măsuri concrete au fost întreprinse (4 instituţii);
– dacă au implementat măsuri de eficientizare a utilizării fondurilor şi de sporire a responsabilităţilor de
administrare (1 instituţie);
– dacă au supravegheat realizarea de către FR sau FL a măsurilor cerute de Curtea de Conturi (4 instituţii);
– dacă au reglementat modul de redistribuire sau realocare în alte scopuri a mijloacelor neutilizate (1
instituţie);
– care sunt datele concrete despre asistenţa metodologică şi consultativă acordată (1 instituţie);
– dacă au recuperat prejudiciile cauzate (toate instituţiile vizate în HCC);
– dacă au implementat măsurile de prevenire a încălcărilor (11 instituţii);
– dacă a fost înregistrat imobilul Reprezentanţei RM la ONU (1 instituţie);
– dacă a fost soluţionată problema cu autovehiculul Ambasadei RM în
China (1 instituţie);
– dacă au fost implementate deplin măsurile recomandate sau solicitate de către Curtea de Conturi şi au
fost lichidate integral neajunsurile relevate de către Curtea de Conturi (27 instituţii);
− dacă a fost efectuat controlul/auditul intern (15 instituţii);
− dacă au fost examinate cazurile de încălcări ale legislaţiei (toate instituţiile publice vizate în HCC,
cu excepţia CCCEC);
– dacă au fost sancţionate persoanele vinovate de încălcările stabilite de către Curtea de Conturi (toate
instituţiile publice vizate în HCC, cu excepţia MPSFC);
– dacă au informat Curtea de Conturi privind executarea hotărârii acesteia (17 instituţii) etc.

În cazul celor 9 instituţii publice (care nu au furnizat informaţii la solicitarea TI-Moldova), nu a fost posibil
de a stabili gradul de executare a HCC din motivul nefurnizării informaţiilor de către acestea. Este necesar

70
de menţionat că unele din măsurile implementate de către aceste instituţii se conţin în notele informative
generalizate ale Curţii de Conturi privind executarea HCC.

În totalitate, lipsa unor astfel de date ar putea indica că pe parcursul a circa un an de la publicare cea mai
mare parte din instituţiile publice nu au executat integral HCC supuse monitorizării, ceea ce, de fapt, se
confirmă prin informaţiile oferite de către Curtea de Conturi.

S-ar putea deduce că instituţiile publice depun eforturi pentru executarea HCC. O parte din măsuri se
implementează cu înlăturarea unor nereguli şi neconformităţi stabilite, însă ulterior nu se realizează sau
se implementează doar parţial alte măsuri necesare pentru definitivarea executării HCC, ceea ce, în
consecinţă, influenţează negativ asupra eficienţei gestionării corecte a mijloacelor publice.

Majoritatea instituţiilor publice nu au informat dacă au dat publicităţii informaţia privind măsurile
implementate pentru executarea Hotărîrilor Curţii de Conturi. Doar Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei şi
Copilului şi Fondul republican de susţinere socială a populaţiei au informat despre plasarea pe pagina
electronică a ministerului a informaţiei privind executarea HCC şi măsurile implementate.

Verificând suplimentar informaţia, s-a stabilit că în acest scop pe pagina web a MPSFC
(www.mpsfc.gov.md) într-adevăr sunt plasate:
– Raportul cu privire la administrarea Fondului republican şi coordonarea activităţii fondurilor locale de
susţinere socială a populaţiei în anul 2007;
– Informaţia despre executarea prevederilor Hotărârii Curţii de Conturi nr.5 din 21 februarie 2008
“Privind raportul asupra formării şi utili- zării mijloacelor Fondului republican şi fondurilor locale de
susţinere socială a populaţiei în perioada anului 2006 şi 9 luni ale anului 2007;
– Informaţia cu privire la activitatea Ministerului Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului în 2008 şi
sarcinile pentru 2009.

Pe paginile electronice ale altor instituţii publice, în special ale celor de nivel central (Guvernul, MF,
MAPL, MAEIE), nu au fost relevate informaţii în acest sens.

Guvernul şi accesul limitat la informaţie în procesul monitorizării

În scopul monitorizării executării unor Hotărîrilor Curţii ale Conturi în adresa mai multor instituţii publice
vizate în Hotărîrile Curţii de Conturi au fost expediate solicitări de informaţii, inclusiv în adresa
Guvernului.

Este de menţionat că la solicitările de informaţie (inclusiv repetate) ale TI– Moldova Guvernul nu a
oferit răspuns şi nu a prezentat informaţia privind măsurile implementate în scopul executării HCC.
Răspunsurile ministerelor respective (MF şi MPSFC), care s-ar presupune că au fost prezentate la
solicitările adresate Guvernului, în esenţă, conţin doar informaţia despre activitatea efectuată de către
aceste ministere în scopul executării HCC, însă în informaţiile prezentate nu sunt reflectate răspunsurile la
întrebările ce vizează Guvernul, şi anume:
– dacă Guvernul a implementat măsurile recomandate de către Curtea de Conturi pentru executarea HCC;
– dacă Guvernul a informat Curtea de Conturi despre implementarea măsurilor recomandate;
– dacă Guvernul a dat publicităţii informaţia privind măsurile implementate pentru executarea HCC.

Aceste date denotă că în cazul de faţă Guvernul nu a respectat întocmai legislaţia privind accesul la
informaţie, ceea ce creează piedici la monitorizarea activităţilor de către societatea civilă.

Sondajul de opinie privind calitatea controlului/auditului intern, auditului Curţii de Conturi şi integritatea
auditorilor Curţii de Conturi

De asemenea, Transparency International a efectuat în cadrul instituţiilor publice situate în

mun.Chişinău un sondaj privind calitatea controlului/ auditului intern şi extern, executarea HCC şi

71
integritatea auditorilor Curţii de Conturi.

Opinia instituţiilor publice privind calitatea controlului/auditului intern şi extern, executarea HCC şi
integritatea auditorilor Curţii de Conturi a fost relevată prin chestionarea reprezentanţilor subdiviziunilor
economico-financiare sau contabilităţilor a 25 de instituţii publice, preponderent a conducătorilor
acestora, în unele cazuri inclusiv cu participarea conducătorului instituţiei publice.

În cadrul sondajului efectuat instituţiile publice au fost selectate aleatoriu din lista a circa 140 de instituţii
publice situate în mun.Chişinău, care au fost supuse auditului de către Curtea de Conturi în ultimii 3 ani,
lista instituţiilor fiind prezentată de către Curtea de Conturi.

Printre instituţiile publice care au fost supuse chestionării figurează 6 ministere, 1 departament, 1 serviciu, 1
agenţie, 1 consiliu, 2 organe fiscale, 2 departamente ale administraţiei publice locale, 2 instanţe de judecată,
2 instituţii de învăţământ superior, 1 muzeu, 2 spitale, 2 teatre, 1 instituţie concertistică, 1 instituţie
ştiinţifică.

Chestionarea a fost efectuată în perioada 05-25 iunie 2009, cu utilizarea unui chestionar unic elaborat în
colaborare cu Curtea de Conturi (chestionarul se anexează).

Astfel la întrebarea „Sunt date publicităţii rezultatele controlului sau auditului intern?” au răspuns:
Nu - 77 %, Da – 18 %, Nu ştiu – 5 %.
„În ce mod?” au răspuns: se plasează pe pagina web a instituţiei-75 % se plasează în publicaţia periodică a
instituţiei – 25%.

La întrebarea „Rezultatele examinării hotărîrilor Curţii de Conturi şi măsurile implementate pentru

înlăturarea neregulilor; neconformităţilor sau încălcărilor au fost date publicităţii?” au răspuns :
Nu – 76 %; Întotdeauna – 16 %; În unele cazuri – 8 %.

Este de menţionat faptul că conducătorii direcţiilor financiare sau contabilităţilor din majoritatea instituţiilor
publice supuse chestionării (14 din 25 sau 56%) au arătat că nu sunt disponibili de a opina în cadrul
sondajului efectuat, adică de a prezenta răspuns la chestionar, fără acordul conducătorilor instituţiilor
publice pe care le reprezintă, ceea ce constituie un semnal serios privind o posibilă frică care există în
instituţiile publice sau o eventuală limitare a dreptului la opinie. De aceea, pentru efectuarea sondajului în
toate aceste cazuri în prealabil a fost obţinută învoirea respectivă a ministrului, viceministrului, directorului,
şefului departamentului, rectorului etc. pentru ca conducătorii sau reprezentanţii direcţiilor financiare sau
contabilităţilor acestor instituţii publice să poată răspunde la chestionar.

De asemenea, este de menţionat că s-a încercat de a obţine răspuns la chestionar de la încă 4 instituţii
publice, însă acest lucru nu a fost posibil deoarece unele instituţii au refuzat, altele s-au eschivat, ceea ce
ar putea fi legat, de asemenea, de frica care există în instituţiile publice sau de o eventuală limitare a
libertăţii opiniei.

1. Cea mai mare parte din instituţiile publice supuse monitorizării executării HCC nu au respectat deplin
legislaţia privind accesul la informaţie, ceea ce nu a permis efectuarea unei activităţi adecvate de
monitorizare din următoarele motive:
− fie că la solicitarea scrisă instituţiile publice au furnizat informaţiile de interes public cu depăşirea
neîntemeiată a termenului stabilit de legislaţie (22.7%);
− fie că instituţiile publice nu au prezentat nici un răspuns la solicitările scrise şi repetate (20.5%);
− fie că la solicitările scrise instituţiile publice au furnizat informaţii incomplete (77.3%);
− fie că răspunsul a fost prezentat în numele a 2 instituţii, una din care urma să supravegheze
activitatea alteia (36.4%);
− fie că în calitate de răspuns au fost prezentate documente-anexe fără vreo scrisoare de însoţire
sau o interpretare a datelor prezentate (4.5%);
− fie că instituţiile publice nu au plasat informaţiile privind executarea HCC pe paginile electronice ale

72
 acestora sau nu au utilizat alte mo- dalităţi de publicare (95%).

2. În sensul limitării accesului la informaţie este mai grav faptul că însuşi Guvernul nu a oferit răspuns la
solicitările de informaţie, inclusiv cele repetate, ceea ce denotă că în cazul de faţă Guvernul nu a
respectat întocmai legislaţia privind accesul la informaţie. Răspunsurile ministe- relor respective, probabil, la
solicitările repetate adresate Guvernului, în esenţă, conţin doar informaţia despre activitatea efectuată de
către aces- te ministere în scopul executării HCC, însă în informaţiile prezentate nu sunt reflectate
răspunsurile la întrebările ce vizează Guvernul.

3. Conducătorii şi reprezentanţii direcţiilor economico-financiare sau contabilităţilor a 56% din instituţiile

publice supuse chestionării au arătat că sunt disponibili să opineze în cadrul sondajului efectuat, adică să
prezinte răspuns la chestionar, doar cu acordul conducătorului instituţiei publice pe care o reprezintă
(ministrului, viceministrului, directorului, şefului departamentului, rectorului etc.), ceea ce constituie un
semnal serios privind o eventuală limitare a libertăţii opiniei sau o posibilă frică care există în instituţiile
publice ce nu permite să se realizeze deplin dreptul la opinie Aceste date denotă despre necesitatea
implementării de către instituţiile publice a măsurilor privind asigurarea deplină a dreptului la informaţie şi a
libertăţii de exprimare.

4. Instituţiile publice vizate (care au furnizat informaţii) au examinat hotărârile Curţii de Conturi
monitorizate, au întreprins şi au implementat măsuri concrete în scopul executării acestora.
O bună parte din măsurile întreprinse sunt necesare şi foarte importan- te pentru înlăturarea neregulilor,
neconformităţilor şi prevenirea unor eventuale încălcări, ceea ce, în consecinţă, vor avea un impact pozitiv
asupra gestionării eficiente a mijloacelor publice. Printre aceste măsuri pot fi menţionate examinarea HCC în
cadrul instituţiilor publice, adoptarea planurilor de măsuri, elaborarea unor noi acte normative sau mo-
dificarea şi completarea celor existente cu excluderea imperfecţiunilor, stabilirea unor noi modalităţi de
luare a deciziilor, modificarea componenţei organelor respective, delimitarea competenţelor persoanelor,
controlul realizării unor sarcini, implementarea noilor sisteme informaţionale sau de evidenţă,
implementarea unor noi măsuri de realizare a obiectivelor, organizarea perfecţionării colaboratorilor etc.
Această concluzie se confirmă prin materialele anexate la informaţiile prezentate de către instituţiile
publice, datele furnizate de către Curtea de Conturi, informaţiile plasate pe pagina web a MPSFC,
modificările şi completările operate în legislaţie, precum şi prin datele sondajului efectuat, conform
căruia:
– instituţiile publice au examinat HCC: întotdeauna – 96%; în majoritatea cazurilor – 4%;
– de obicei, în instituţiile publice se adoptă şi se implementează măsuri pentru înlăturarea neregulilor,
neconformităţilor sau încălcărilor legislaţiei la utilizarea mijloacelor publice, precum şi pentru prevenirea
acestora: întotdeauna – 92%, în majoritatea cazurilor – 8%.

5. Cea mai mare parte din instituţiile publice (77,3%) nu au informat despre implementarea mai multor
măsuri, inclusiv a celor solicitate sau recomandate de către Curtea de Conturi.
Lipsa unor astfel de date ar putea indica că pe parcursul a circa un an de la publicarea HCC cea mai mare
parte din instituţiile publice nu au executat deplin HCC supuse monitorizării, ceea ce, de fapt, se confirmă
prin informaţiile oferite de către Curtea de Conturi.
S-ar putea deduce că iniţial instituţiile publice depun eforturi pentru executarea HCC, o parte din măsuri
se implementează cu înlăturarea unor nereguli şi neconformităţi stabilite, însă ulterior nu se realizează sau
se implementează doar parţial alte măsuri necesare pentru definitivarea executării HCC, ceea ce, în
consecinţă, influenţează negativ asupra eficienţei gestionării corecte a mijloacelor publice.

6. În pofida acestui fapt, Studiul privind monitorizarea executării celor trei Hotărâri ale Curţii de Conturi
(HCC nr.83 din 18.12.2007, HCC nr.84 din 19.12.2007, HCC nr.5 din 21.02.2008) a relevat că sistemul de
control/ audit intern pentru verificarea legalităţii utilizării mijloacelor publice este implementat doar
parţial, neuniform şi neadecvat. Astfel, doar 48.8% din instituţiile publice menţionate în HCC
monitorizate au informat despre implementarea unor măsuri privind controlul/auditul intern. De asemenea,
instituţiile publice nu au informat despre rezultatele controalelor efectuate.

73
 − 77% din instituţiile publice au arătat că rezultatele controlului/auditului intern nu sunt date
publicităţii; 18% din instituţiile publice au dat publicităţii rezultatele, 5% din instituţii nu ştiu
răspunsul la întrebare. 75% din instituţiile, care au dat publicităţii rezultatele controlului/auditului
intern, au plasat informaţiile pe pagina web a instituţiei, iar 25% – au plasat informaţia în
publicaţia periodică a instituţiei.

7. Cea mai mare parte din instituţiile publice implementatoare nu au informat dacă au dat publicităţii
informaţia privind măsurile implementate pentru executarea HCC. Din totalitatea instituţiilor publice, care
urmau să execute HCC, doar o instituţie (2.4%) a plasat pe pagina electronică informaţia privind executarea
prevederilor Curţii de Conturi.
Rezultatele monitorizării executării HCC se confirmă prin rezultatele sondajului conform cărora 76% din
respondenţi au afirmat că rezultatele examinării HCC şi măsurile implementate pentru înlăturarea
neregulilor, neconformităţilor sau încălcărilor nu au fost date publicităţii;
8% – în unele cazuri; 16% – întotdeauna. Mai mult, cea mai mare parte din respondenţi (reprezentanţi ai
instituţiilor publice) sunt nedumeriţi de întrebarea de ce instituţiile publice urmează să publice informaţia
privind măsurile implementate în vederea executării HCC.
Se relevă o situaţie paradoxală cînd publicul cunoaşte, de fapt, rezultatele auditului efectuat de către Curtea
de Conturi din motivul că hotărârile acesteia se publică, inclusiv privind neregulile, neconformităţile sau
încălcările legislaţiei admise de către instituţiile publice, însă publicul nu cunoaşte care sunt măsurile
implementate de către instituţiile publice şi rezultatele executării de către acestea a HCC în scopul
înlăturării neregulilor, neconformităţilor sau încălcărilor din motivul nepublicării acestor informaţii.

8. Instituţiile publice (cu excepţia CCCEC) nu au informat dacă, în cazul executării celor trei HCC, au
examinat cazurile de încălcări ale legislaţiei depistate de către Curtea de Conturi, care sunt rezultatele
examinării acestora şi dacă au fost sancţionate persoanele pentru încălcările comise.

(Efim Obreja „Studiul privind executarea hotărîrilor Curţii de Conturi şi integritatea auditorilor acesteia”.
Transparency International – Moldova, Chişinău 2009)

2.7. Accesul la informaţie al copiilor (chestionare)

Gradul de informare a copiilor despre drepturile lor şi Convenţia ONU privind Drepturile Copilului

Fiind rugaţi să indice 5 drepturi ale copilului, cel mai des, respondenţii au menţionat:
- dreptul la educaţie (73,9%)
- dreptul la timp liber, recreare şi activităţi culturale (59,9%)
- dreptul la opinie (49,6%)
- dreptul la o familie (43,4%)
- dreptul la viaţă (34,6%)
- dreptul la asistenţă medicală (25,7%)

Mai puţin de 2% de copii au menţionat: dreptul la protejarea vieţii private, dreptul la protecţie faţă de
exploatarea economică, nondiscriminarea, securitatea socială, dreptul la păstrarea identităţii, interesele
superioare ale copilului.

Circa 10% din copii confundă drepturile cu regulile şi obligaţiile pe care trebuie să le respecte în şcoală şi
acasă: să-mi fac temele, să fiu atent(ă) la lecţii, să nu alerg pe coridoare, să nu strig în şcoală, să ascult/să ajut
părinţii, profesorii etc. O parte din aceste „drepturi” se conţin în agenda elevului: alegerea tipului de
învăţământ conform aptitudinilor, reprezentarea instituţiei şcolare la olimpiade, concursuri etc. Această
situaţie este un rezultat al informării incorecte despre propriile drepturi, copiii auzind de la adulţi doar despre
obligaţii şi neînţelegând, de fapt, semnificaţia drepturilor.
Circa 5% dintre copii consideră că au „dreptul la muncă”. Una din cauzele acestui rezultat ar fi faptul că
mulţi părinţi şi profesori consideră că este normal copiii să muncească şi confundă educaţia prin muncă cu

74
exploatarea prin muncă. Copiii de la sate menţionează munca în calitate de drept mai des decât cei de la
oraşe (6,3% şi 2,5%).

Fiecare al zecelea copil (10,8%) a menţionat „dreptul la libertate” printre drepturile copilului, respondenţii de
15-18 ani numind de 2 ori mai frecvent această idee decât cei de 9-14 ani (15,6%, comparativ cu 7,7%).
Aceasta se explică prin faptul că adolescenţii au nevoie de mai mult spaţiu, se simt constrânşi şi limitaţi de
adulţii care nu au încredere în ei şi în capacităţile lor de a realiza ceva independent, de aceea tind să-i
controleze în toate, să-i tuteleze.

Deşi o mare parte a copiilor (39%) cunosc 5 şi mai multe drepturi, mai mult de jumătate (56,4%) dintre
respondenţi au menţionat mai puţin de 5 drepturi, iar 4,4% nu au menţionat nici un drept.
Mai puţin de o pătrime (23,9%) dintre copii au menţionat Convenţia ONU cu privire la Drepturile Copilului
ca fiind documentul în care sunt înscrise drepturile copilului. Totodată, 67% de copii nu cunosc nici un
act/document referitor la drepturile copilului. Doar 9% din copii numesc alte acte legislative referitoare la
drepturi: Constituţia Republicii Moldova, Codul Familiei, Legea Republicii Moldova privind Drepturile
Copilului, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Fetele sunt, în general, mai bine informate despre drepturile copilului decât băieţii (circa 45% fete numesc 5
şi mai multe drepturi, comparativ cu circa 32% băieţi). Aceasta se datorează faptului că, în general, fetele
sunt mai mult implicate în diverse proiecte, seminare, activităţi care ţin de drepturile omului şi au acces la
informaţii în acest domeniu. Profesorii le încurajează să se implice în aceste activităţi, deoarece, de regulă,
fetele au o reuşită mai mare la învăţătură şi purtare exemplară.

Copiii din sate au arătat un nivel mai bun de cunoaştere a drepturilor copilului decât cei de la oraşe (42,4% şi
33,7% respectiv, au numit 5 şi mai multe drepturi). Respondenţii din sate au menţionat mai frecvent şi
Convenţia ONU cu privire la Drepturile Copilului în calitate de act în care sunt înscrise drepturile copilului
(28,8% şi 16,4% respectiv). În mediul rural s-au desfăşurat cele mai multe proiecte cu privire la drepturile
copilului, în care au avut ocazii să se implice şi adulţi şi copii.

O dată cu vârsta, creşte şi nivelul de cunoaştere a drepturilor copilului (copiii de până la 14 ani au numit mai
mult de 5 drepturi în proporţie de 30,4%, iar cei mai mari – de 52,5%). Adolescenţii numesc de 4,8 ori mai
des acte legislative cu referire la drepturile copilului, în comparaţie cu copiii mai mici (17,5% şi, respectiv,
3,6%). Copiii de 9-14 ani însă menţionează de 3 ori mai des obligaţii în loc de drepturi, comparativ cu cei
mari (12,6% şi, respectiv, 4,8%).

Aceste rezultate indică faptul că informaţia oferită de adulţi copiilor despre drepturile lor este de cele mai
multe ori incompletă şi selectivă.

De multe ori, nici adulţii nu înţeleg corect esenţa drepturilor copilului, de aceea nici copiii nu beneficiază de
o informaţie deplină în acest domeniu (confundă drepturile cu îndatoririle, consideră că au dreptul la muncă
şi nu cunosc dreptul de a fi protejat faţă de exploatarea economică, nu ştiu despre existenţa CDC).
Curricula şcolară nu conţine nici o disciplină care s-ar specializa pe studierea drepturilor copilului, acest
subiect fiind abordat ocazional, deseori superficial, în calitate de temă la alte discipline.
Totodată, informaţia despre drepturi transmisă copiilor este şi în funcţie de interesele profesorilor, părinţilor.
De ex., trei pătrimi dintre copii menţionează dreptul la educaţie şi mai puţin de un procent dintre ei numesc
nondiscriminarea şi interesele superioare ale copilului.

Recomandări:
- Introducerea unui curs sau a unui modul/capitol în cadrul altei discipline şcolare cu referire la studierea
drepturilor copilului şi a Convenţiei cu privire la Drepturile Copilului.
- Organizarea instruirii şi informării profesorilor, părinţilor, asistenţilor sociali şi altor adulţi în domeniul
drepturilor copilului.
- Asigurarea şanselor egale pentru fete şi băieţi în cadrul proiectelor de participare a copiilor prin excluderea
criteriului de reuşită şcolară şi purtare exemplară.
- Implicarea de la vârste timpurii a copiilor în activităţi de informare despre drepturile copilului.

75
Sursele de informare actuale şi dorite privind drepturile copilului

Cei mai mulţi din respondenţi au aflat despre drepturile copilului de la profesori (86,3%) şi de la părinţi
(74,2%). O treime din copii (36,2%) a menţionat ca sursă mass-media (ziare, reviste, televizor, radio), o
pătrime (25,4%) – prietenii, iar o cincime (21,2%) – cărţi şi broşuri despre drepturile copilului.
O parte din profesori au fost implicaţi în proiecte ce ţin de drepturile copilului şi discută uneori în cadrul
orelor de educaţie civică sau dirigenţie despre acest subiect. Totuşi, celelalte rezultate ale studiului ne
demonstrează că informaţia oferită de profesori nu este de calitate, deseori se face doar sub aspecte
convenabile adulţilor şi are loc ocazional.
Şi modul în care sunt utilizate materialele informative despre drepturile copilului în şcoală este ineficient:
accesul la ele este limitat, acestea fiind oferite fără explicaţii şi discuţii despre conţinutul lor, într-un număr
insuficient, în cadrul orelor deschise sau unor evenimente speciale (de ex., „Săptămâna drepturilor) ş.a.

- Copiii de la sate au menţionat mai des decât cei din oraşe că au aflat despre drepturile copilului de la
profesori (90,2% şi, respectiv, 80,3%). Profesorii din mediul rural sunt în mai mare măsură implicaţi în
activităţi legate de drepturile copilului. În acelaşi timp, copiii de la oraş dispun de mai multe surse de
informare (Internet, broşuri).
- Băieţii au indicat Internetul ca sursă de informare de 2 ori mai des decât fetele (24% comparativ cu
12,6%), deoarece ei navighează mai mult pe Internet şi preferă şi alte metode de informare în afara celor
bazate pe comunicare (cum ar fi lecţiile).

Părinţii şi profesorii rămân sursele de informare preferate de copii pe viitor în domeniul drepturilor copilului
(menţionate, în medie, de trei pătrimi dintre copii). Copiii îşi doresc să discute în continuare cu părinţii şi
profesorii despre drepturile lor. Aceasta presupune că şi adulţii trebuie să fie mai pregătiţi pentru a aborda
acest subiect, să cunoască mai profund drepturile copilului şi să discute asemenea teme cu copiii.
Circa o treime dintre copii au menţionat că şi-ar dori să se informeze despre drepturile copilului din mass-
media (34,9%), Internet (31,1%) şi de la prieteni (30,3%).

O dată cu înaintarea în vârstă, tot mai mulţi copii preferă să diversifice sursele de informare în domeniu,
alegându-le pe cele care permit o informare independentă (mass-media, Internet). Copiii de 9-14 ani ar
prefera, mai frecvent decât cei mai mari, părinţii (80,7% comparativ cu 69%) şi prietenii (32,8% comparativ
cu 26,4%) pentru a se informa despre drepturile copilului.

Recomandări:

- Diversificarea metodelor de predare, inclusiv în domeniul drepturilor copilului, pentru a corespunde

preferinţelor băieţilor de a se informa.
- Diseminarea informaţiilor despre drepturile copilului în cât mai multe forme şi mijloace (Internet, broşuri,
reviste), potrivit vârstei copilului şi asigurarea accesibilităţii acestor materiale.

Gradul de respectare a drepturilor copilului

Proporţia copiilor care au dat o apreciere înaltă (notele 4 şi 5) respectării drepturilor copilului în localitatea
lor este de 41,7%. Totodată, 16,5% din copii au apreciat la un nivel mic (notele 1 şi 2) gradul în care le sunt
respectate drepturile.

O mare parte din respondenţi (39,8%) au dat o notă medie (nota 3) gradului în care sunt respectate drepturile
copilului. Aceasta dovedeşte că mulţi copii nu înţeleg că drepturile lor sunt încălcate deoarece nu şi le cunosc
sau că nu au încredere în confidenţialitatea datelor şi au teama de a fi persecutaţi de adulţi dacă îşi exprimă
adevărata opinie.

Printre adolescenţi proporţia celor care apreciază înalt respectarea drepturilor copilului este mai mică decât
printre copiii de 9-14 ani (35,1% comparativ cu 46%). O dată cu înaintarea în vârstă, copiii îşi cunosc mai
bine drepturile, de aceea pot observa şi încălcarea lor, având şi o experienţă mai mare în acest sens. Fiind

76
influenţaţi într-o măsură mai mare de adulţi, copiii de 9-14 ani nu conştientizează încălcările sau le consideră
nesemnificative.

Băieţii consideră că drepturile nu sunt respectate într-o proporţie mai mare decât fetele (20,9% şi, respectiv,
13,1%). Aceasta se datorează faptului că între băieţi au loc mai multe conflicte decât între fete. De asemenea,
băieţii au mai frecvent neînţelegeri cu părinţii şi profesorii, pe când fetele sunt mai docile.
Cel mai des, drepturile copilului sunt încălcate în stradă (69,2%), în locurile publice (44,6%), în şcoală
(40%) şi în grupul de prieteni (39,8%).

Şcoala este instituţia în care copiii petrec o mare parte a zilei şi unde drepturile le sunt încălcate şi de semeni,
şi de adulţi. Din cauză că nu dispun de suficiente locuri special destinate timpului liber al copiilor, aceştia îl
petrec în stradă, împreună cu prietenii. În stradă nu există adulţi care să supravegheze comportamentul
copiilor şi să medieze relaţiile dintre ei. De asemenea, conflictele care au loc în stradă pot fi observate cu
uşurinţă.

O pătrime (25,8%) din respondenţi au specificat că şi în mediul familial au loc frecvent încălcări ale
drepturilor copilului. Proporţia mică poate fi explicată prin: copiii nu îşi cunosc drepturile, de aceea le este
greu să sesizeze încălcările; copiilor le este ruşine să recunoască că sunt maltrataţi în familie; tradiţional, este
un semn de nerecunoştinţă când un copil reproşează părinţilor că îi încalcă drepturile. O parte din copii
resimt încălcarea drepturilor lor în mediul familial în legătură cu plecarea părinţilor la muncă în străinătate.
În opinia copiilor, cele mai încălcate drepturi sunt:

- dreptul la timp liber (37%)

- dreptul la opinie (36,6%)
- dreptul la educaţie (13%)
- dreptul la familie (9,6%)
- dreptul la protecţie împotriva violenţei (9,5%)

Printre cauzele încălcării dreptului la timp liber sunt: multe lecţii de pregătit, nevoia de a munci sau de a se
ocupa de treburile casei, în majoritatea localităţilor nu există oportunităţi de petrecere a timpului liber care să
corespundă cu interesele copiilor.

Opinia copiilor este deseori neglijată pentru că „adulţii cred că un copil nu poate avea o opinie”.
Pentru copiii cu vârste de 9-14 ani cel mai încălcat drept este la timp liber, iar pentru cei de 15-18 ani –
dreptul la opinie. Primii au nevoie de mai mult timp liber, sunt interesaţi de jocuri şi comunicarea cu
prietenii. Ceilalţi – se maturizează şi îşi formează opinii proprii, care deseori nu sunt convenabile adulţilor.
Dacă proporţia copiilor de 9-14 ani care au afirmat că le este încălcat dreptul la opinie constituie o pătrime
(25,9%), la vârstele de 15-18 ani, acest fapt este menţionat de o jumătate dintre copiii (53,4%).

Dreptul la timp liber, recreare şi activităţi culturale este încălcat într-o măsură mai mare la sate decât la oraşe
(45,9% şi respectiv, 23,2%), deoarece primii sunt mai implicaţi în lucrări agricole şi de întreţinere a
gospodăriei, iar în zonele urbane există mai multe oportunităţi de petrecere a timpului pentru copii.
O dată cu înaintarea în vârstă, mai mulţi copii menţionează încălcarea dreptului la asistenţă medicală (3,1%
comparativ cu 9,7%), deoarece conştientizează mai bine importanţa sănătăţii, iar unii din ei s-au confruntat
cu probleme de sănătate.

Recomandări:

- Crearea condiţiilor sigure şi prietenoase, care favorizează respectarea drepturilor copiilor, în mediile în
care copiii se află mai mult şi îşi petrec timpul liber: familie, şcoală, locuri publice, instituţii extraşcolare.
- Promovarea programelor de pregătire a copiilor pentru ca aceştia să facă faţă situaţiilor de risc cu care se
întâlnesc în diverse locuri şi instituţii.

Nivelul de cunoaştere a instituţiilor la care copiii se pot adresa în cazul încălcării drepturilor lor

77
Majoritatea copiilor au menţionat că în caz de încălcare a drepturilor lor se pot adresa profesorilor,
diriginţilor, directorului de şcoală (32,6%) şi părinţilor (29%). Aproape o cincime ar apela la organele de
drept: poliţist de sector, secţia pentru minori, avocat, jurist (19,4), iar circa 15% - la persoane din autoritatea
publică locală: primar, asistent social, membri ai Consiliul local.

Chiar dacă şcoala şi familia sunt unele din mediile în care drepturile Copilului sunt frecvent încălcate,
părinţii şi profesorii, diriginţii rămân a fi persoanele ce se află mai mult în preajma copiilor şi în care aceştia
au încredere.

Printre alte persoane şi instituţii menţionate de unii copii sunt: Organizaţii internaţionale (UNICEF, CEDO)
(7,3%), Avocatul copiilor (5,2%) ONG locale şi naţionale (5%), Psiholog (4,8%), Colegi şi prieteni (4,2%),
Rude: fraţi, bunici (3,6%).

O pătrime (24,7%) dintre copii nu cunosc nici o persoană şi instituţie la care se pot adresa în cazuri de
încălcare a drepturilor lor.

Copiii nu se adresează la instituţiile responsabile de protecţia drepturilor copilului pentru că: nu cunosc
despre existenţa acestora, nu au încredere în persoanele care lucrează acolo, sunt siguri că nu vor fi luaţi în
serios şi au experienţa când li se spune că ei se fac vinovaţi de nerespectarea propriilor drepturi, din cauză că
nu şi-au îndeplinit obligaţiile.

Procesul de soluţionare a anumitor cazuri de încălcare a drepturilor copilului este foarte îndelungat şi, de
obicei, copiii şi părinţii lor abandonează sau refuză să-l ducă până la sfârşit din mai multe considerente:
teama de răzbunare, presiune din partea comunităţii şi semenilor, corupţie etc.
Băieţii au menţionat în proporţie mai mică decât fetele că s-ar adresa la părinţi (24,9% în comparaţie cu
32,2%), persoane din şcoală (24% în comparaţie cu 39,5%) sau din autoritatea publică locală (10% în
comparaţie cu 18,1%). Aceasta se explică prin faptul că, în general, se consideră că băieţii nu trebuie să se
plângă, de aceea ei nu vor să recunoască că suferă din cauza nerespectării drepturilor lor, pentru că le este
teamă să fie luaţi în derâdere.

Printre copiii din sate, autoritatea publică locală este menţionată mai des drept instituţie la care pot apela
atunci când li se încalcă un drept (17,3% şi, respectiv, 10,3%). În sate oamenii se cunosc mai bine între ei, de
aceea reprezentanţii APL sunt persoane de încredere pentru mulţi copii.

Toţi copiii care au menţionat Avocatul Copilului sunt din mediul rural.

Mai multe procente de copii din sate se vor adresa persoanelor din şcoală – 37,1%, decât respondenţii de la
oraş – 25,7%.

Recomandări:

- Persoanele din instituţiile responsabile de protecţia Drepturilor Copilului trebuie să informeze copiii, prin
diverse mijloace, despre existenţa acestora în comunităţi, despre serviciile pe care le oferă şi modalităţile
prin care copiii pot intra în contact cu ele şi beneficia de suport etc.
- Personalul din instituţiile responsabile de drepturile copilului au nevoie de pregătire în domeniile:
comunicarea cu copii de diferite vârste, păstrarea confidenţialităţii, asigurarea nondiscriminării.
- Dezvoltarea abilităţilor copiilor de a se adresa instituţiilor responsabile de drepturile copilului.

Drepturile copilului în Moldova astăzi

Dreptul la Educaţie: „Dreptul la educaţie este cel mai iubit şi cel mai încălcat drept al nostru”

Dreptul la Educaţie este încălcat atât în familie, cât şi la şcoală. Problema cea mai mare cu care se confruntă
copiii astăzi este migraţia părinţilor. Copiii rămân singuri acasă sau sunt lăsaţi în grija buneilor ori a rudelor.
Acest fapt se răsfrânge negativ asupra educaţiei. În instituţiile de învăţământ, pot fi constatate situaţii în care

78
elevii sunt trataţi în mod inegal, în funcţie de anumite criterii: rezultate şcolare, pregătire pentru ore, poziţie
socială a familiei, relaţia pe care profesorii o au cu părinţii copiilor.

Accesul la informaţie

Mulţi copii au acces limitat la informaţii, deoarece în şcolile lor lipsesc calculatoarele sau numărul acestora
este cu mult mai mic decât numărul de elevi. În multe şcoli elevii nu au posibilitatea de a naviga pe Internet,
fie din cauză că nu există conexiune la Internet, fie pentru că doar profesorii lucrează la computerele care
sunt conectate la Internet.
Majoritatea bibliotecilor şcolare nu sunt dotate conform programei şcolare. În bibliotecile în care literatura
prevăzută de programă este prezentă, cărţile sunt de obicei într-un număr insuficient de exemplare. Mai sunt
şcoli în care o parte din literatură este în grafie chirilică.
Elevii din unele localităţi nu pot beneficia de serviciile bibliotecii şcolare şi a celei săteşti, din cauză că
programul de lucru al acestora corespunde cu cel al şcolii.
În unele şcoli nu sunt manuale şcolare pentru toţi elevii, aceştia fiind nevoiţi să utilizeze câte 2-3 aceiaşi
carte. Deseori, copii nu sunt informaţi detaliat despre activităţile de timp liber propuse în localuri sau
schimbările introduse pe parcurs în orarul acestora.

Regulamentul şcolar

Copiii din multe şcoli nu sunt informaţi despre existenţa regulamentului şcolar sau nu cunosc care sunt
prevederile acestuia. În unele şcoli, regulamentul este elaborat cu participarea organelor de autoconducere.
În majoritatea cazurilor, elevii nu au acces la regulamentul şcolii, care se află în cancelarie, sală în care pot
intra doar profesorii.
În nici o şcoală unde îşi fac studiile membrii Grupului de Lucru pentru Monitorizare DC conţinutul
regulamentului şcolar nu a fost consultat cu elevii. Aceste regulamente sunt vechi, iar regulile sunt formulate
în termeni vagi, generali, care nu sunt pe înţelesul tuturor copiilor, de la clasa întâi până la clasa a
doisprezecea. În unele cazuri, profesorii afirmă că regulamentele au fost alcătuite de elevi, cu mai mulţi ani
în urmă.
De regulă, la nivel de clase obligaţiile elevilor sunt stabilite de profesori, fără a fi consultate cu copiii.
Profesorii fac deseori referire la pedepse pentru încălcarea obligaţiilor elevilor şi a regulamentului în general,
însă nici unul dintre ei nu menţionează sancţiuni pentru încălcarea drepturilor copilului.
(Datele au fost furnizate de Centrul de Informare şi Documentare privind Drepturile copiilor din Moldova)

2.8. Paginile-web oficiale ale autorităţilor publice în reţeaua internet

Regulamentul adoptat prin Hotărîrea Guvernului nr. 668 din 19.06.2006 defineşte noţiunea de pagină-web
oficială drept “ansamblul informaţiilor oficiale în formă electronică şi al mijloacelor de dialog interactiv,
pe care autoritatea administraţiei publice le pune la dispoziţia cetăţenilor în reţeaua Internet”.
Accentuăm: dialog interactiv, aceasta fiind esenţa paginilor-web.

De menţionat că din cele 55 de instituţii publice centrale monitorizate două instituţii nu aveau pagini-web
oficiale: Ministerul Tineretului şi Sportului şi Agenţia “Apele Moldovei”. Alte două instituţii: Ministerul
Culturii şi Agenţia Turismului au un site comun cu aceeaşi adresă: www.turism.gov.md.

2.8.1.Posibilităţile oferite pentru recepţionarea interpelărilor şi transmiterea sau publicarea informaţiei

solicitate în Internet

Majoritatea instituţiilor apelează la mesajul electronic format standard (Nume/Prenume, Subiect, E-mail,
Cod/Parola sau de tip „Outlook Express”). În ambele cazuri este oferită posibilitatea utilizatorilor de a-şi
expune doleanţele. Dezavantajele sînt evidente în toate cazurile şi constau în faptul că la dispoziţia
persoanelor nu este pus un termen exact în care va primi răspuns, precum şi siguranţa că mesajul a fost
recepţionat.

79
2.8.2. Informaţii despre structura autorităţii publice, date privind obiectivele şi funcţiile subdiviziunilor sale
subordonate, adresele poştale, numerele de telefon şi alte rechizite ale adresei autorităţii publice, numărul
angajaţilor, date privind organizaţiile subordonate autorităţii publice (lista organizaţiilor, adresa poştală a
acestora, numerele de telefon; descrierea obiectivelor şi funcţiilor exercitate de acestea, date cu privire la
crearea, reorganizarea şi lichidarea lor, numărul angajaţilor, indicatorii de bază ai activităţii), numerele de
telefon ale serviciilor de informaţie ale autorităţii publice.

Aceste criterii sînt respectate de: Aparatul Guvernului (www.gov.md); Curtea de Conturi (www.ccrm.md);
Serviciul de Informaţii şi Securitate (www.sis.md); Serviciul Vamal (www.customs.gov.md); Centrul
pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei (www.cccec.md); Ministerul Agriculturii şi Industriei
Alimentare (www.maia.gov.md); Ministerul Educaţiei (www.edu.md); Ministerul Afacerilor Interne
(www.mai.gov.md); Ministerul Finanţelor (www.mf.gov.md); Ministerul Mediului
(www.mediu.gov.md); Agenţia Naţională pentru Protecţia Concurenţei (www.anpc.md); Academia de
Administrare Publică pe lîngă Preşedintele Republicii Moldova (http://www.aap.gov.md); Administraţia
de Stat a Aviaţiei Civile (www.caa.md); Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică
(www.anre.md).

Criteriile nu sînt respectate, de altfel, ca şi în primele nouă anului, de către Aparatul Parlamentului
(www.parlamet.md) – lipsesc informaţiile cu privire la activitatea deputaţilor, comisiilor; lipsesc modalităţi
şi forme de a stabili un dialog interactiv cu publicul; Ministerul Culturii şi Agenţia Turismului
(www.turism.gov.md) - conţin informaţii sumare privind propria activitate.

Notă: S-a schimbat spre bine situaţia în cazul Agenţiei pentru Silvicultură „Moldsilva”
(www.moldsilva.gov.md) – care avea doar pagina iniţială cu un mesaj scurt şi simplist; Administraţiei de
Stat a Aviaţiei Civile (www.caa.md) şi a Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică
(www.anre.md), care au fost criticate anterior.

2.8.3. Date cu privire la conducerea autorităţii publice şi la funcţionari (numele, prenumele, funcţia
deţinută) din autoritatea publică care trebuie să furnizeze informaţii despre activitatea acesteia în formă
verbală

Informaţii şi date variate în acest sens oferă: Aparatul Preşedintelui (www.presedinte.md); Aparatul
Guvernului (www.gov.md); Ministerul Construcţiilor şi Dezvoltării Regionale (www.mcdr.gov.md);
Ministerul Tehnologiilor Informaţionale şi Comunicaţiilor (www.mtic.gov.md); Ministerul Economiei
(www.mec.gov.md); Ministerul Finanţelor (www.mf.gov.md); Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi
Familiei (www.mpsfc.gov.md); Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei
(www.cccec.md); Academia de Ştiinţe a Moldovei (www.asm.md); Comisia Electorală Centrală
(www.cec.md).

Informaţii sumare pun la dispoziţia vizitatorilor prin intermediul paginilor-web oficiale Ministerul Educaţiei
(www.edu.md) – lipsesc datele cu privire la activitatea direcţiilor şi secţiilor, precum şi numele
reprezentanţilor departamentelor şi secţiilor; Agenţia Rezerve Materiale (www.tender.md) - este specificat
faptul că această informaţie va fi plasată în timpul apropiat; Agenţia Sportului ( www.sport.gov.md) – în
general prezintă doar numele, prenumele şi funcţia, lipsesc atît informaţiile generale, cît şi detaliile
referitoare la exercitarea funcţiilor acestora.

În această ordine de idei menţionăm că agenţiile, birourile şi serviciile nu acordă atenţia necesară publicării
datelor cu privire la conducerea autorităţii publice şi la funcţionari (numele, prenumele, funcţia deţinută) din
autoritatea publică care furnizează informaţia despre activitatea acesteia în formă verbală

2.8.4. Lista actelor legislative şi normative în vigoare, care stau la baza activităţii autorităţii publice,
actelor normative aprobate de autoritatea publică, inclusiv: datele privind publicarea oficială, introducerea

80
modificărilor şi completărilor în actele normative; datele privind actele legislative şi normative abrogate
sau lipsite de valabilitate ale autorităţii publice.

Această cerinţă este respectată de Curtea Supremă de Justiţie (www.scjustice.md); Procuratura Generală
(www.procuratura.md); Serviciul de Informaţii şi Securitate (www.sis.md); Ministerul Economiei
(www.mec.gov.md); Ministerul Justiţiei (www.justice.md); Ministerul Afacerilor Interne
(www.mai.gov.md); Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei (www.cccec.gov.md);
Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru (www.arfc.gov.md); Biroul Naţional de Statistică
(www.statistica.gov.md); Serviciul Fiscal de Stat (www.fisc.md); Serviciul Vamal
(www.customs.gov.md); Serviciul Grăniceri (www.border.gov.md); Banca Naţională a Moldovei
(www.bnm.md).

Informaţiile sînt incomplete pe paginile-web ale Agenţiei pentru Silvicultură “Moldsilva”

(www.moldsilva.gov.md); Agenţiei Agroindustriale “Moldova–Vin” (www.aamv.gov.md); Curtea de
Apel Economică (www.caeconimica.justice.md); Academia de Administrare Publică pe lîngă Preşedintele
Republicii Moldova (www.aap.gov.md).

2.8.5. Gradul de transparenţă în funcţionarea autorităţilor/instituţiilor publice centrale

Parlamentul Republicii Moldova

http://www.parlament.md/lawprocess/, http://www.parlament.md/lawprocess/drafts/,
http://www.parlament.md/lawprocess/1rstreading/
Sunt publicate majoritatea proiectelor de legi înaintate în Parlament de către Guvern şi deputaţi, însoţite cu
notele informative, http://www.parlament.md/lawprocess/drafts/. Proiectele şi rezultatul examinării
proiectelor de legi examinate în comisiile permanente a Parlamentului nu sunt disponibile publicului.
Lipsesc paginile electronice şi programul de activitate a comisiilor Parlamentului. Proiectele de legi
examinate în prima lectură nu se regăsesc pe pagina electronică şi nu sunt accesibile pentru comentarii
http://www.parlament.md/lawprocess/1rstreading/. Proiectele de legi examinate în a doua lectură nu se
regăsesc pe pagina electronică şi nu sunt accesibile pentru comentarii. Proiectele de legi nu pot fi
comentate de către public.
Şedinţele comisiilor Parlamentului, şedinţele plenare ale Parlamentului nu sunt retransmise şi nu sunt
depozitate pentru accesibilitate şi revizuire publică. Minutele şedinţelor parlamentului servesc doar parţial
acestui obiectiv, şi sunt publicate în practică cîteva săptămîni mai tîrziu
http://www.parlament.md/news/plenaryrecords/17.12.2009/. Activitatea de cooperare cu societatea
civilă nu a fost reluată după alegerea noului Parlament. http://www.parlament.md/news/civilsociety/. Iar
activitatea Direcţiei informaţional-analitică nu a reluat cooperarea cu societatea civilă
http://www.parlament.md/apparatus/departments/ia/.

Aparatul Preşedintelui Republicii Moldova

http://www.president.md/, http://www.president.md/press.php?lang=rom
Pagina electronică a preşedintelui nu conţine decretele emise. Lipsesc proiectele de iniţiative legislativă,
proiectele de decrete. Lipseşte o pagină dedicată procesului relevant.

Guvernul Republicii Moldova

Mai puţin de 10% din proiecte de acte elaborate de Guvern sunt supuse procedurii de consultare cu părţile
interesate. Nu sunt publicate integral proiectele de documente discutate la şedinţa Guvernului, doar
dispozitivul acesteia. Modalitatea de consultare este parţial accesibilă (nu se publică pe o singură pagină).
Lipseşte sistemul de informare activă a părţilor interesate despre proiectul de document aflat în discuţie,
publicarea sistematizată a comentariilor şi sugestiilor după cum acestea parvin. Lipseşte evaluarea
impactului proiectelor de documente elaborate.12 documente de proiecte de acte normative şi acte legislative
pentru întreagă perioadă de activitate a noului Guvern care au fost supuse procedurii de consultare. 70 de
proiecte de acte normative, legislative, dispoziţii şi hotărîri ale Guvernului Filat lunar sau în jur de 200 de
acte elaborate de Guvern.

81
2) Proiecte în discuţie, http://rapc.gov.md/md/comm/

Ministerul Economiei
http://www.mec.gov.md/proiecte_curente
Majoritatea proiectelor de acte normative şi legislative sunt pre-publicate pentru a fi supuse discuţiilor şi
consultărilor publice. Peste 30 de proiecte de documente consultate. Modalitatea de consultare este relativ
accesibilă (se publică pe aceiaşi pagină). Totuşi lipseşte sistemul de informare activă a părţilor interesate
despre proiectul de document aflat în discuţie, publicarea sistematizată a comentariilor şi sugestiilor după
cum acestea parvin. Există doar parţial evaluarea impactului proiectelor de documente elaborate. Nu se
publică activitatea Colegiului Ministerului, proiectele de documente supuse discuţiilor, nu se dă publicităţii
activitatea diverselor comisii specializate active pe lîngă Minister care emit decizii obligatorii cu caracter
individual şi de reglementare. Nu se oferă accesul prin transmisiune live a şedinţelor colegiului Ministerului
şi a organelor colegiale ale acestuia (comisii, grupurile de lucru etc).

Ministerul Finanţelor
http://www.mf.gov.md/ro/actnorm/
Se publică doar principalele proiecte de acte elaborate (bugetul), cu excepţia proiectelor instrucţiunilor,
metodologilor. Modalitatea de consultare nu este facilă, foarte greu de identificat locul publicării proiectelor
de acte normative şi legislative, lipseşte sistemul de informare activă a părţilor interesate despre proiectul de
document aflat în discuţie. Lipseşte publicarea sistematizată a comentariilor şi sugestiilor după cum acestea
parvin. Lipseşte evaluarea impactului proiectelor de documente elaborate. Nu se publică activitatea
Colegiului Ministerului, proiectele de documente supuse discuţiilor, nu se dă publicităţii activitatea
diverselor comisii specializate active pe lîngă Minister care emit decizii obligatorii cu caracter individual şi
de reglementare. Nu se oferă accesul prin transmisiune live a şedinţelor colegiului Ministerului şi a organelor
colegiale ale acestuia (comisii, grupurile de lucru, etc).

Ministerul Justiţiei
http://www.justice.gov.md/ro/pro-norm/
Se publică doar unele proiecte de acte elaborate, se numără doar vre-o 10 proiecte de documente supuse
consultărilor. Modalitatea de consultare este relativ facilă (există o subpagină dedicată comentariilor).
Totodată, lipseşte sistemul de informare activă a părţilor interesate despre proiectul de document aflat în
discuţie. Lipseşte publicarea sistematizată a comentariilor şi sugestiilor după cum acestea parvin. Lipseşte
evaluarea impactului proiectelor de documente elaborate. Nu se publică activitatea Colegiului Ministerului,
proiectele de documente supuse discuţiilor, nu se dă publicităţii activitatea diverselor comisii specializate
active pe lîngă Minister care emit decizii obligatorii cu caracter individual şi de reglementare. Nu se oferă
accesul prin transmisiune live a şedinţelor colegiului Ministerului şi a organelor colegiale ale acestuia
(comisii, grupurile de lucru etc).

Ministerul Afacerilor Interne

http://www.mai.gov.md/procesul_elab
Nu se publică proiecte de documente elaborate. Modalitatea de consultare lipseşte. Lipseşte sistemul de
informare activă a părţilor interesate despre proiectul de document aflat în discuţie. Lipseşte publicarea
sistematizată a comentariilor şi sugestiilor după cum acestea parvin. Lipseşte evaluarea impactului
proiectelor de documente elaborate. Nu se publică activitatea Colegiului Ministerului, proiectele de
documente supuse discuţiilor, nu se dă publicităţii activitatea diverselor comisii specializate active pe lîngă
Minister care emit decizii obligatorii cu caracter individual şi de reglementare. Nu se oferă accesul prin
transmisiune live a şedinţelor colegiului Ministerului şi a organelor colegiale ale acestuia (comisii, grupurile
de lucru etc).

Ministerul Relaţiilor Externe şi Integrării Europene

http://www.mfa.gov.md
Nu se publică proiecte de documente elaborate. Modalitatea de consultare lipseşte. Nu există nici o pagină
dedicată procesului de consultare a proiectelor de documente elaborate. Lipseşte sistemul de informare
activă a părţilor interesate despre proiectul de document aflat în discuţie. Lipseşte publicarea sistematizată a

82
comentariilor şi sugestiilor după cum acestea parvin. Lipseşte evaluarea impactului proiectelor de documente
elaborate. Nu se publică activitatea Colegiului Ministerului, proiectele de documente supuse discuţiilor, nu
se dă publicităţii activitatea diverselor comisii specializate active pe lîngă Minister care emit decizii
obligatorii cu caracter individual şi de reglementare. Nu se oferă accesul prin transmisiune live a şedinţelor
colegiului Ministerului şi a organelor colegiale ale acestuia (comisii, grupurile de lucru etc).

Ministerul Apărării
http://www.army.gov.md/
Nu se publică proiecte de documente elaborate. Modalitatea de consultare lipseşte. Nu există nici o pagină
dedicată procesului de consultare a proiectelor de documente elaborate. Lipseşte sistemul de informare
activă a părţilor interesate despre proiectul de document aflat în discuţie.
Lipseşte publicarea sistematizată a comentariilor şi sugestiilor după cum acestea parvin. Lipseşte
evaluarea impactului proiectelor de documente elaborate. Nu se publică activitatea Colegiului Ministerului,
proiectele de documente supuse discuţiilor, nu se dă publicităţii activitatea diverselor comisii specializate
active pe lîngă Minister care emit decizii obligatorii cu caracter individual şi de reglementare. Nu se oferă
accesul prin transmisiune live a şedinţelor colegiului Ministerului şi a organelor colegiale ale acestuia
(comisii, grupurile de lucru etc).

Ministerul Construcţiei şi Dezvoltării Regionale

http://www.mcdr.gov.md/?pag=transparenta
Proiectele de documente aflate în procesul de elaborare parţial sunt publicate pentru a fi supuse discuţiilor şi
consultărilor publice. Modalitatea de consultare este relativ accesibilă (se publică pe aceiaşi pagină). Totuşi
lipseşte sistemul de informare activă a părţilor interesate despre proiectul de document aflat în discuţie,
publicarea sistematizată a comentariilor şi sugestiilor după cum acestea parvin. Nu există evaluarea
impactului proiectelor de documente elaborate. Nu se publică activitatea Colegiului Ministerului, proiectele
de documente supuse discuţiilor, nu se dă publicităţii activitatea diverselor comisii specializate active pe
lîngă Minister care emit decizii obligatorii cu caracter individual şi de reglementare. Nu se oferă accesul prin
transmisiune live a şedinţelor colegiului Ministerului şi a organelor colegiale ale acestuia (comisii, grupurile
de lucru etc).

Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare

http://www.maia.gov.md, http://www.maia.gov.md/lib.php?l=ro&idc=49&
Majoritatea proiectelor de acte normative şi legislative sunt publicate pentru a fi supuse discuţiilor şi
consultărilor publice - 17 documente supuse consultărilor publice. Modalitatea de consultare este relativ
accesibilă (se publică pe aceiaşi pagină). Totuşi lipseşte sistemul de informare activă a părţilor interesate
despre proiectul de document aflat în discuţie, publicarea sistematizată a comentariilor şi sugestiilor după
cum acestea parvin. Nu există evaluarea impactului proiectelor de documente elaborate. Nu se publică
activitatea Colegiului Ministerului, proiectele de documente supuse discuţiilor, nu se dă publicităţii
activitatea diverselor comisii specializate active pe lîngă Minister care emit decizii obligatorii cu caracter
individual şi de reglementare. Nu se oferă accesul prin transmisiune live a şedinţelor colegiului Ministerului
şi a organelor colegiale ale acestuia (comisii, grupurile de lucru etc).

Ministerul Mediului
http://www.mediu.gov.md/, http://www.mediu.gov.md/md/ealn/
Majoritatea proiectelor de acte normative şi legislative sunt publicate pentru a fi supuse discuţiilor şi
consultărilor publice - 17 documente supuse consultărilor publice. Modalitatea de consultare este relativ
accesibilă (se publică pe aceiaşi pagină). Totuşi lipseşte sistemul de informare activă a părţilor interesate
despre proiectul de document aflat în discuţie, publicarea sistematizată a comentariilor şi sugestiilor după
cum acestea parvin. Există parţial evaluarea impactului proiectelor de documente elaborate. Nu se publică
activitatea Colegiului Ministerului, proiectele de documente supuse discuţiilor, nu se dă publicităţii
activitatea diverselor comisii specializate active pe lîngă Minister care emit decizii obligatorii cu caracter
individual şi de reglementare. Nu se oferă accesul prin transmisiune live a şedinţelor colegiului Ministerului
şi a organelor colegiale ale acestuia (comisii, grupurile de lucru etc).

83
Ministerul Educaţiei
http://www.edu.gov.md/?lng=ro&MenuItem=16
Nu se publică proiecte de documente elaborate. Modalitatea de consultare lipseşte. Nu există nici o pagină
dedicată procesului de consultare a proiectelor de documente elaborate. Lipseşte sistemul de informare
activă a părţilor interesate despre proiectul de document aflat în discuţie. Lipseşte publicarea sistematizată a
comentariilor şi sugestiilor după cum acestea parvin. Lipseşte evaluarea impactului proiectelor de documente
elaborate. Nu se publică activitatea Colegiului Ministerului, proiectele de documente supuse discuţiilor, nu
se dă publicităţii activitatea diverselor comisii specializate active pe lîngă Minister care emit decizii
obligatorii cu caracter individual şi de reglementare. Nu se oferă accesul prin transmisiune live a şedinţelor
colegiului Ministerului şi a organelor colegiale ale acestuia (comisii, grupurile de lucru etc).

Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Copilului

http://www.mpsfc.gov.md/md/proiecte_acte/
Majoritatea proiectelor de acte normative şi legislative sunt publicate pentru a fi supuse discuţiilor şi
consultărilor publice. Peste 30 documente supuse consultărilor publice. Modalitatea de consultare nu este
accesibilă (deşi se publică pe aceiaşi pagină, lipseşte lista persoanelor de contact, termenii de publicare şi
termenii limită de consultare, lipseşte informarea activă despre demararea procedurii de consultare). Totuşi
lipseşte sistemul de informare activă a părţilor interesate despre proiectul de document aflat în discuţie,
publicarea sistematizată a comentariilor şi sugestiilor după cum acestea parvin. Există parţial evaluarea
impactului proiectelor de documente elaborate. Nu se publică activitatea Colegiului Ministerului, proiectele
de documente supuse discuţiilor, nu se dă publicităţii activitatea diverselor comisii specializate active pe
lîngă Minister care emit decizii obligatorii cu caracter individual şi de reglementare. Nu se oferă accesul prin
transmisiune live a şedinţelor colegiului Ministerului şi a organelor colegiale ale acestuia (comisii, grupurile
de lucru etc).

Ministerul Sănătăţii
http://www.ms.gov.md/
Majoritatea proiectelor de acte normative şi legislative sunt publicate pentru a fi supuse discuţiilor şi
consultărilor publice. Peste 30 documente supuse consultărilor publice. Modalitatea de consultare nu este
accesibilă (deşi se publică pe aceiaşi pagină, lipseşte lista persoanelor de contact, termenii de publicare şi
termenii limită de consultare, lipseşte informarea activă despre demararea procedurii de consultare). Totuşi
lipseşte sistemul de informare activă a părţilor interesate despre proiectul de document aflat în discuţie,
publicarea sistematizată a comentariilor şi sugestiilor după cum acestea parvin. Există parţial evaluarea
impactului proiectelor de documente elaborate. Nu se publică activitatea Colegiului Ministerului, proiectele
de documente supuse discuţiilor, nu se dă publicităţii activitatea diverselor comisii specializate active pe
lîngă Minister care emit decizii obligatorii cu caracter individual şi de reglementare. Nu se oferă accesul prin
transmisiune live a şedinţelor colegiului Ministerului şi a organelor colegiale ale acestuia (comisii, grupurile
de lucru etc).

Ministerul Tehnologiilor Informaţionale şi Tehnologiilor

http://www.mtic.gov.md/discussion_/
Majoritatea proiectelor de acte normative şi legislative sunt publicate pentru a fi supuse discuţiilor şi
consultărilor publice - 17 proiecte găsite publicate. Lipseşte sistemul de informare activă a părţilor
interesate despre proiectul de document aflat în discuţie. Lipseşte publicarea sistematizată a comentariilor şi
sugestiilor după cum acestea parvin. Lipseşte evaluarea impactului proiectelor de documente elaborate. Nu
se publică activitatea Colegiului Ministerului, proiectele de documente supuse discuţiilor, nu se dă
publicităţii activitatea diverselor comisii specializate active pe lîngă Minister care emit decizii obligatorii cu
caracter individual şi de reglementare. Nu se oferă accesul prin transmisiune live a şedinţelor colegiului
Ministerului şi a organelor colegiale ale acestuia (comisii, grupurile de lucru etc).

Ministerul Culturii
www.mc.gov.md
Nu se publică proiecte de documente elaborate. Modalitatea de consultare lipseşte. Nu există nici o pagină
dedicată procesului de consultare a proiectelor de documente elaborate. Lipseşte sistemul de informare

84
activă a părţilor interesate despre proiectul de document aflat în discuţie. Lipseşte publicarea sistematizată a
comentariilor şi sugestiilor după cum acestea parvin. Lipseşte evaluarea impactului proiectelor de documente
elaborate. Nu se publică activitatea Colegiului Ministerului, proiectele de documente supuse discuţiilor, nu
se dă publicităţii activitatea diverselor comisii specializate active pe lîngă Minister care emit decizii
obligatorii cu caracter individual şi de reglementare. Nu se oferă accesul prin transmisiune live a şedinţelor
colegiului Ministerului şi a organelor colegiale ale acestuia (comisii, grupurile de lucru etc).

Ministerul Tineretului şi Sportului

Lipseşte pagina electronică. Nu se publică proiecte de documente elaborate. Modalitatea de consultare
lipseşte. Nu există nici o pagină dedicată procesului de consultare a proiectelor de documente elaborate.
Lipseşte sistemul de informare activă a părţilor interesate despre proiectul de document aflat în discuţie.
Lipseşte publicarea sistematizată a comentariilor şi sugestiilor după cum acestea parvin. Lipseşte evaluarea
impactului proiectelor de documente elaborate. Nu se publică activitatea Colegiului Ministerului, proiectele
de documente supuse discuţiilor, nu se dă publicităţii activitatea diverselor comisii specializate active pe
lîngă Minister care emit decizii obligatorii cu caracter individual şi de reglementare. Nu se oferă accesul prin
transmisiune live a şedinţelor colegiului Ministerului şi a organelor colegiale ale acestuia (comisii, grupurile
de lucru etc).

Recomandările principale:
- Parlamentul va relua şi va aprofunda consultarea cu societatea civilă în actul de legiferare, exercitării
controlului asupra Executivului; comisiile Parlamentului vor adopta proceduri transparente a activităţilor
sale, vor consulta părţile interesate;
- Parlamentul va elabora o nouă pagină electronică care va facilita contribuţia părţilor interesate la actul
decizional, va reflecta în întregime procesul de activitate a comisiilor, şedinţelor plenare şi a altor şedinţe
colegiale;
- Cabinetului de miniştri, Parlamentul, Comisiile parlamentare, Colegiile ministeriale, Şedinţele colegiale şi
decizionale ale agenţiilor de reglementare, vor transmite în direct şedinţele sale şi vor asigura depozitarea
publică a înregistrărilor;
- Actul decizional al Preşedintelui va fi îmbunătăţit în esenţă, proiectele decretelor, iniţiativelor legislative,
avizelor, administrarea finanţelor publice în gestiune va fi reflectată integral pe pagina electronică a
instituţiei, ultima necesită o nouă redacţie reieşind din cerinţele moderne;
- Publicarea pe paginile electronice ale instituţiilor publice centrale a tuturor proiectelor de acte normative şi
legislative aflate în procesul de iniţiere, elaborare, avizare, astfel încît părţile interesate să poată face
cunoştinţă cu textul integral al proiectului documentului şi informaţiile justificative, observaţiile şi avizele
părţilor interesate.
(Datele şi recomandările din acest compartiment au fost elaborate
de către Centrul de Resurse pentru Drepturile Omului)

Date privind activitatea de creaţie legislativă a autorităţilor publice (textele proiectelor de acte normative,
concepţiilor etc.) la etapa de elaborare

Informaţii ample sînt plasate pe paginile-web ale Parlamentului (www.parlament.md), Guvernului

(www.gov.md); Procuraturii Generale (www.procuratura.md); Serviciului de Informaţii şi Securitate
(www.sis.md); Inspectoratului Fiscal de Stat (www.fisc.md); Serviciului Vamal (www.customs.gov.md);
Serviciul Grăniceri (www.border.gov.md); Ministerului Finanţelor (www.mf.gov.md); Agenţiei
Transporturi (www.at.gov.md). Nu conţin asemenea informaţii paginile-web ale Curţii de Apel Economice
(http://caeconomica.justice.md); Agenţiei pentru Silvicultură “Moldsilva” (www.moldsilva.gov.md);
Agenţiei Agroindustriale “Moldova-Vin” (www.aamv.gov.md) etc.

Instituţii care prezintă pe platformele-web oficiale rapoartele cu privire la propria activitate

Agenţia Rezerve Materiale (www.tender.md); Aparatul Parlamentului (www.parlament.md); Aparatul

Guvernului (www.gov.md); Procuratura Generală (www.procuratura.md); Curtea de Conturi
(www.ccrm.md); Serviciul Fiscal de Stat (www.fisc.md); Ministerul Tehnologiilor Informaţionale şi

85
Comunicaţiilor (www.mtic.gov.md); Ministerul Finanţelor (www.mf.gov.md). Alături de celelalte
instituţii prezentate în raportul anterior, dar şi în contextul de mai sus, pe a căror pagini web oficiale sînt
prezentate rapoartele de activitate, se înscrie Camera de Licenţiere (http://www.licentiere.gov.md);
Comisia Naţională a Pieţii Financiare (www.cnpf.md).

Nu sînt prezentate rapoarte de activitate în cazul: Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene
(www.mfa.gov.md); Ministerului Culturii (www.turism.gov.md); Agenţiei Sportului
(www.sport.gov.md); Administraţiei de Stat a Aviaţiei Civile (www.caa.md); Curtei de Apel Economice
(www.caeconomica.justice.md).

Notă: În cazul instituţiilor care plasează pe propriile site-uri informaţii/date cu privire la propria activitate,
acestea prezintă situaţia pe perioade determinate de timp, în majoritatea cazurilor fiind ultimii trei ani.

2.8.6. Publicarea informaţiei cu privire la bugetul instituţiei

La acest compartiment evidenţiem instituţiile pe a căror pagini-web sînt plasate informaţii ce vizează bugetul
pe ultimii trei ani: Ministerul Construcţiilor şi Dezvoltării Regionale (www.mcdr.gov.md); Ministerul
Mediului (www.mediu.gov.md); Ministerul Tehnologiilor Informaţionale şi Comunicaţiilor
(www.mtic.gov.md); Biroul Naţional de Statistică (www.statistica.gov.md); Centrul pentru Combaterea
Crimelor Economice şi Corupţiei (www.cccec.md); Camera de Licenţiere (www.licentiere.gov.md);
Curtea de Conturi (www.ccrm.md).
Instituţii care prezintă informaţii cu privire la buget, dar în cazul cărora nu este prezentată o perioada de timp
bine determinată: Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene (www.mfa.gov.md); Ministerul
Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei (www.mpsfc.gov.md); Serviciul Grăniceri
(http://www.border.gov.md).

Instituţii pe a căror pagini-web oficiale nu sînt plasate date cu privire la buget: Curtea Constituţională
(www.constcourt.md); Curtea de Apel Economică (http://caeconomica.justice.md); Ministerul
Agriculturii şi Industriei Alimentare (www.maia.gov.md); Ministerul Culturii (www.turism.gov.md);
Ministerul Justiţiei (www.justice.gov.md); Ministerul Apărării (www.army.gov.md); Agenţia Sportului
(www.sport.gov.md). Procuratura Generală (www.procuratura.md); Serviciul de Informaţii şi
Securitat (www.sis.md); Agentia Relaţii Funciare şi Cadastru (www.arfc.gov.md); Agenţia Naţională
pentru Ocuparea Forţei de Muncă (www.anofm.md) etc.

2.8.7. Date privind rezultatele controalelor efectuate în cadrul autorităţilor administraţiei publice.

Notă: Acest compartiment este neglijat în mod tradiţional, însă cu unele excepţii, una din acestea fiind,
Serviciului Fiscal de Stat (www.fisc.md). Administratorii acestei pagini-web oferă informaţii complete cu
privire la încasările în sistemul bugetar şi rezultatele controalelor efectuate, tipul acestora şi perioada în care
au fost efectuate.

În majoritatea cazurilor informaţia cu privire la controalele efectuate apare la compartimentul căutare în

interiorul paginii, exemplu: Aparatul Guvernului (www.gov.md); Ministerul Tehnologiilor Informaţionale şi
Comunicaţiilor (www.mtic.gov.md); – datele fiind generale şi prezentate în contextul unor regulamente,
acte legislative/normative.

2.8.8. Statistica oficială şi indicatorii de bază din domeniul de activitate al autorităţii administraţiei publice

Aparatul Guvernului (www.gov.md); Biroului Naţional de Statistică (www.statistica.md); Agenţiei

Agroindustriale ,,Moldova-Vin” (www.aamv.gov.md); Agenţiei Rezerve Materiale (www.tender.md);
Centrului pentru Combaterea crimelor Economice şi Corupţiei (www.cccec.md); Serviciului Fiscal de Stat
(www.fisc.md); Serviciului Vamal (www.customs.gov.md).

86
Informaţii şi date cu privire la statistică nu pun la dispoziţia cetăţenilor Ministerul Agriculturii şi Industriei
Alimentare (www.maia.gov.md); Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene
(www.mfa.gov.md); Ministerul Educaţiei (www.edu.gov.md) – apar informaţii şi date doar la
compartimentul căutare în interiorul paginii; Consiliul Coordonator al Audiovizualului (www.cca.md);
Serviciul de Grăniceri (www.border.gov.md); Agenţia Sportului (www.sport.gov.md); Curtea de Apel
Economică (http://caeconomica.justice.md). Procuratura Generală (www.procuratura.md) prezintă o
serie de materiale statistice din anul 2004; Agenţia Agroindustrială „Moldova-vin” (www.aamv.gov.md).

2.8.9. Lista organismelor internaţionale în activitatea cărora participă autoritatea publică, precum şi datele
privind tratatele şi acordurile internaţionale

Date referitoare la asemenea colaborare plasează: Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării

Europene (www.reintegrarea.gov.md), Ministerul Educaţiei (www.edu.md), Ministerul Sănătăţii
(www.ms.gov.md), Ministerul Culturii (www.turism.gov.md), Ministerul Tehnologiilor Informaţionale şi
Comunicaţiilor (www.mtic.gov.md), Biroul Naţional de Statistică (www.statistica.md) Serviciul Vamal
(www.customs.gov.md), Banca Naţională a Moldovei (www.bnm.md) Serviciul de Informaţii şi
Securitate (www.sis.md), Curtea de Conturi (www.ccrm.md), Centrul pentru Combaterea Crimelor
Economice şi Corupţiei (www. cccec.md)

2.8.10. Actualizarea datelor

Pun la dispoziţia vizitatorilor noutăţi, evenimente, informaţii operative, prezentate pe paginile-web: Aparatul
Preşedintelui Republicii Moldova (www.presedinte.md); Aparatul Guvernului (www.gov.md); Curtea de
Conturi (www.ccrm.md); Serviciul Vamal (www.customs.gov.md); Ministerul Educaţiei (www.edu.md);
Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei (www.mpsfc.gov.md); Serviciul de Informaţii şi
Securitate (www.sis.md); Banca Naţională a Moldovei (www.bnm.md); Centrul pentru Combaterea
Crimelor Economice şi Corupţiei (www.cccec.gov.md); Biroul Naţional de Statistică
(www.statistica.md).

Site-uri care prezintă informaţii cu o vechime de 3 zile - o lună şi mai mult: Agenţia Sportului
(www.sport.gov.md) – evenimente din data de 27.11.09; Agenţia Naţională pentru Protecţia Concurenţei
(www.anpc.md) – noutăţile sînt din data de 02.11.09; Agenţia Rezerve Materiale (www.tender.md) –
informaţii din data de 07.10.09. Camera de Licenţiere (http://www.licentiere.gov.md) – informaţii din data
de 14.12.09; La această categorie s-a alăturat şi Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru (www.arfc.gov.md) –
informaţii din data de 02.11.09.

2.8.11. Informaţii/date cu privire la achiziţiile publice

La acest capitol, paginile-web oficiale se împart în cîteva categorii: Prima - Pagini-web oficiale care prezintă
informaţii în urma căutării în interiorul site-ului este cea a Procuraturii Generale ( www.procuratura.md). A
doua - există site-uri care prezintă link-uri cu referire la achiziţiile publice, însă acestea nu conţin informaţii
ce ar viza licitaţiile, acordurile sau contracte încheiate în domeniul dat, informaţii şi date din paginile
Buletinului Achiziţiilor Publice – Serviciul Standardizare şi Metrologie (www.ssm.gov.md); Ministerul
Tehnologiilor Informaţionale şi Comunicaţiilor (www.mtic.gov.md). Camera de Licenţiere
(www.licentiere.gov.md) a trecut de la categoria de mai sus la categoria - Instituţii care pun sistematic la
dispoziţia cetăţeanului informaţii, anunţuri, date cu referire la achiziţiile publice alături de Ministerul
Justiţiei (www.justice.gov.md); Ministerul Apărării (www.army.gov.md); Banca Naţională a Moldovei
(www.bnm.md); Biroul Naţional de Statistică (www.statistica.gov.md). Pagini-web oficiale care nu oferă
informaţii/date în acest sens – Aparatul Parlamentului (www.parlament.md); Curtea de Apel Economică
(http://caeconomica.justice.md); Casa Naţională de Asigurări Sociale (www.cnas.md); Administraţia de
Stat a Aviaţiei Civile (www.caa.md); Agenţia pentru Silvicultură “Moldsilva” (www.moldsilva.gov.md);

87
Agenţia Transporturi (www.at.gov.md). Pagina-web oficială a Serviciului Fiscal de Stat (www.fisc.md)
prezintă informaţia completă şi detaliată (nr. contractului, data, denumirea operatorului economic, denumirea
mărfurilor/serviciilor, suma, procedura de achiziţii) ce vizează achiziţiile publice. Majoritatea paginilor-web
oficiale, însă, oferă informaţii insuficiente cu privire la achiziţiile publice, pun la dispoziţia cetăţenilor date
incomplete, prezentate sumar şi sporadic, fără a concretiza anumite sume etc.

2.8.12. Date privind încadrarea cetăţenilor în serviciul public: lista funcţiilor vacante existente în serviciul
public, cerinţele de calificare faţă de candidaţii pentru funcţiile vacante din serviciul public

Liste ale funcţiilor vacante sînt publice inserate pe paginile-web ale: Ministerului Finanţelor
(www.mf.gov.md); Ministerului Mediului (www.mediu.gov.md); Ministerului Sănătăţii
(www.ms.gov.md); Ministerului Educaţiei (www.edu.gov.md); Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi
Familiei (www.mpsfc.gov.md); Ministerului Afacerilor Interne (www.mai.gov.md); Ministerului Justiţiei
(www.justice.gov.md); Biroului Naţional de Statistică (www.statistica.gov.md); Centrului pentru
Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei (www.cccec.md); Agenţiei Transporturi (www.at.gov.md);
Biroului Relaţii Interetnice (www.bri.gov.md); Academiei de Ştiinţe a Moldovei (www.asm.md).

2.8.13. Modele de cereri şi de alte documente, stabilite de legislaţie şi de actele normative ale autorităţilor
publice, acceptate de acestea spre examinare, precum şi instrucţiunile privind completarea lor

Asemenea informaţii lipsesc cu desăvîrşire, practic, pe toate site-urile. În cazul Ministerului Construcţiilor şi
Dezvoltării Regionale (www.mcdr.gov.md) – apare doar link-ul „modele de formular”, însă nu conţine
informaţii. În cazul Ministerului Tehnologiilor Informaţionale şi Comunicaţiilor (www.mtic.gov.md) –
informaţii neclare apar la compartimentul căutare. Informaţii complete prezintă Agenţia Rezerve Materiale
(www.tender.gov.md), link-ul „Modele de documente” cuprinde următoarele compartimente: Modele de
documente la licitaţie publică (documente standard la bunuri, contract de achiziţionare a bunurilor);
Modele de documente dintr-o singură sursă (contract de achiziţie, darea de seamă şi proces-verbal la acord
adiţional, darea de seamă şi proces-verbal la contract).

2.8.14. Funcţionalitatea lingvistică pe paginile-web oficiale

Respectă cerinţele standard – Aparatul Guvernului (www.gov.md); Ministerul Finanţelor

(www.mf.gov.md); Ministerul Educaţiei (www.edu.md); Ministerul Tehnologiilor Informaţionale şi
Comunicaţiilor (www.mtic.gov.md); Serviciul Grăniceri (www.border.gov.md); Serviciul Vamal
(www.customs.gov.md); Banca Naţională a Moldovei (www.bnm.md).

Pagini-web care respectă parţial – Aparatul Parlamentului (www.parlament.md) - varianta în limba

franceză nu poate fi accesată; Ministerul Mediului (www.mediu.gov.md) - traducerile în limba rusă sînt
făcute cu mari întîrzieri; Ministerul Sănătăţii (www.ms.gov.md) - meniurile de actualitate în limba engleză
şi rusă nu conţin informaţii recente; Agenţia Agroindustrială ,,Moldova-Vin,, (www.aamv.gov.md) -
versiunile în limba rusă şi engleză sînt de mai multă vreme în reconstrucţie. Consiliul Coordonator al
Audiovizualului (www.cca.md) - indiferent de cadrul lingvistic md.ru.en – informaţia apare în limba
română. În cea din urmă categorie se înscrie şi Academia de Ştiinţe a Moldovei (www.asm.md), Ministerul
Economiei (www.mec.gov.md), Agenţia Naţională pentru Protecţia Concurenţei (www.anpc.md) – pagina
în limba engleză este în reconstrucţie, iar pagina în limba rusă prezintă noutăţi din data 02.11.09.

Pagini-web care nu respectă rigorile impuse din perspectivă lingvistică – Curtea Supremă de Justiţie
(www.justice.md); Ministerul Construcţiei şi Dezvoltării Regionale (www.mcdr.gov.md).

Notă: Odată cu schimbarea puterii politice centrale s-a înregistrat o schimbare cu privire la trecerea de la
MD la RO, pe marea majorotate a paginilor-web oficiale, începînd cu Conducerea de vîrf, Ministere şi o
parte din Agenţii, Servicii, Birouri.

88
2.8.15. Grafica paginii, modalităţile de plasare a link-urilor şi accesibilitatea utilizatorului la informaţiile şi
datele publicate

Condiţiile standard sînt respectate de Aparatul Guvernului (www.gov.md) - pagina are o construcţie
echilibrată; Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare (www.maia.gov.md) - întruneşte o mare parte
din rigorile impuse, din perspectiva aspectului grafic; Ministerul Construcţiilor şi Dezvoltării Regionale
(www.mcdr.gov.md) - prima pagină facilitează căutarea anumitor informaţii, mulţumită clarităţii
meniurilor şi amplasarea logică a acestora; Ministerul Mediului (www.mediu.gov.md) - are un aspect
grafic complex; Ministerul Sănătăţii (www.ms.gov.md) de asemenea are un aspect grafic atractiv,
informaţiile prezentate sînt de ordin calitativ; Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei
(www.mpsfc.gov.md) - claritatea construcţiei acestei pagini oferă posibilitatea informării diferitor categorii
de utilizatori; Biroul Naţional de Statistică (www.statistica.gov.md) - grafica paginii se evidenţiază prin
acurateţe şi claritate; Serviciul Vamal (www.customs.gov.md) - întruneşte rigorile graficii şi oferă
accesibilitate utilizatorului la informaţie; Ministerului Economiei (www.mec.gov.md) – şi-a schimbat
grafica paginii-web, din punct de vedere structural, oferind utilizatorilor o mai mare accesibilitate la
informaţia/datele plasate.

Nu respectă aceste criterii platforma-web oficială de la: Ministerul Culturii ( www.turism.gov.md) -

informaţiile sînt plasate haotic, predomină ofertele comerciale în domeniul turismului, fapt care duce cu
gîndul la site-ul unei agenţii de turism şi nu a unei pagini-web guvernamentale. Menţionăm îmbunătăţiri
radicale din punct de vedere grafic şi nu numai în cazul Biroului Relaţii Interetnice (www.bri.gov.md) şi a
Ministerului Afacerilor Interne (www.mai.gov.md); Agenţia pentru Silvicultură ,,Moldsilva”
(www.moldsilva.gov.md); Agenţia Sportului (www.sport.gov.md).

2.8.16. La acest compartiment, considerăm că în scopul informării active a publicului urmează ca elaborarea
şi redactarea paginilor-web oficiale să fie efectuată conform actelor normative relevante; fiecare instituţie
urmează să elaboreze regulamente interne în care să fie determinate ordinea de publicare şi actualizare a
informaţiei pe pagina-web oficială; să numească persoane responsabile de gestionarea şi actualizarea
paginii-web oficiale; este necesar de a organiza un şir de seminare şi training-uri pentru reprezentanţii
autorităţilor/instituţiilor publice în scopul instruirii persoanelor responsabile de menţinerea paginilor-web
oficiale.

89
3. Operativitatea cu care instituţiile publice reacţionează la cererile de
informaţii
3.1. Aspecte generale

3.1.1. Adeseori accesul fizic al solicitanţilor la sediile instituţiilor, pentru a înainta cereri, este dificil,
nemaivorbind de primirea unor sfaturi concrete privind căutarea şi obţinerea unor informaţii oficiale. La mai
multe instituţii au fost instalate lădiţe pentru petiţii şi cereri de informaţii. Nu e o practică întocmai bună,
deoarece multe cereri sînt elementare şi soluţionarea lor poate fi efectuată imediat, informaţiile fiind
disponibile din momentul cererii, în anumite cazuri solicitanţii nu ştiu ce documente concrete trebuie să
ceară. Plus la aceasta, solicitanţii de informaţii au nevoie de confirmarea primirii cererilor ca argument în
posibilele cazuri de adresare ulterioară în organele abilitate pentru a-şi apăra drepturile, atît pe cale
extrajudiciară, cît şi nemijlocit în instanţa de judecată.

3.1.2. Conform rezultatelor ultimelor monitorizări, inclusiv, a transparenţei achiziţiilor publice, o bună parte
a instituţiilor publice centrale s-au obişnuit deja să nu depăşească termenul pentru răspuns la solicitări care e
de 15 zile lucrătoare de la înregistrarea cererilor. Totuşi, unii responsabili de furnizarea informaţiilor nu
pătrund în esenţa Legii privind accesul la informaţie, care prevede că “informaţiile, documentele solicitate
vor fi puse la dispoziţia solicitantului din momentul în care vor fi disponibile pentru a fi furnizate, dar nu
mai tîrziu de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii de acces la informaţie”. Astfel, în mai multe
cazuri chiar şi cele mai elementare informaţii, care trebuie furnizate din oficiu, sînt expediate în termenul
limită. Totodată, conform Legii privind accesul la informaţie, termenul de furnizare a informaţiei,
documentului poate fi prelungit cu 5 zile lucrătoare de către conducătorul instituţiei publice (cererea se
referă la un volum foarte mare de informaţii care necesită selectarea lor; sînt necesare consultaţii
suplimentare pentru a satisface cererea). Altceva e că unele instituţii nu respectă prevederea legii care
stipulează că “autorul cererii va fi informat despre orice prelungire a termenului de furnizare a informaţiei şi
despre motivele acesteia cu 5 zile înainte de expirarea termenului iniţial”. Mai sînt cazuri cînd se confundă
termenul referitor la furnizarea informaţiilor oficiale cu cel de soluţionare a petiţiilor (30 de zile).

3.1.3. În principiu, instituţiile publice respectă prevederile Legii privind accesul la informaţie ce ţin de
plăţile, mărimea şi procedurile cărora trebuie să fie stabilite de către organele reprezentative, acestea fiind
vărsate în bugetul de stat. Totuşi, solicitanţii întîmpină dificultăţi la obţinerea datelor. Deocamdată, nu există
o practică a achitării plăţilor pentru furnizarea informaţiilor analitice, de sinteză sau inedite, executate la
comanda solicitantului şi care urmează a fi stabilite conform contractului dintre solicitant şi furnizorul de
informaţii. Nu toate instituţiile aduc la cunoştinţa solicitanţilor într-un mod adecvat modalitatea de calculare
a plăţilor pentru furnizarea informaţiei. De asemenea, uneori este neglijată prevederea legislativă care
stipulează că “vor fi puse, fără plată, la dispoziţia solicitanţilor informaţiile oficiale care ating nemijlocit
drepturile şi libertăţile solicitantului; sînt expuse oral; sînt solicitate pentru a fi studiate la sediul instituţiei;
prin faptul că au fost furnizate, contribuie la sporirea gradului de transparenţă a activităţii instituţiei publice
şi corespunde intereselor societăţii”.

3.1.4. Ca şi în perioada anterioară, în mai multe instituţii publice, la nivel naţional şi raional, nu este simplu
de a găsi persoanele respective care ar putea ajuta solicitanţii să completeze o cerere elementară de
informaţie. Nu totdeauna poţi primi răspunsuri exacte la apelurile telefonice privind competenţele
persoanelor responsabile de furnizarea informaţiilor.

3.1.5. Adeseori accesul fizic al solicitanţilor la sediile instituţiilor, pentru a înainta cereri, este dificil,
nemaivorbind de primirea unor sfaturi concrete privind căutarea şi obţinerea unor informaţii oficiale. La mai
multe instituţii au fost instalate lădiţe pentru petiţii şi cereri de informaţii.

90
3.1.6. Deşi experţii au semnalat şi în rapoartele precedente faptul că instituţiile ţin evidenţa cererilor de
informaţie şi a răspunsurilor date în aceleaşi registre ca şi petiţiile, în legislaţie aşa şi nu au fost introduse
modificările cuvenite, deşi necesitatea înregistrării separate este evidentă.

3.1.7. La fel, conform practicii internaţionale, este stringentă legiferarea întocmirii de către instituţiile
publice, prin subdiviziunile de informare şi relaţii cu publicul, a unor rapoarte anuale privind accesul la
informaţie care vor cuprinde numărul total de solicitări de informaţii, specificate pe domenii de interes;
solicitări respinse, departajate în funcţie de motivaţia respingerii, adresate de persoane fizice sau juridice;
reclamaţii administrative, rezolvate favorabil sau respinse; cereri de chemare în judecată; cereri rezolvate
favorabil, respinse sau în curs de soluţionare; costurile totale ale compartimentului de informare şi relaţii cu
publicul etc. O asemenea statistică poate furniza date importante pentru însăşi instituţia publică ce le va lua
în consideraţie în procesul de eficientizare a procesului de informare a publicului.

3.1.8. De regulă, forma cererii influenţează pozitiv sau negativ soluţionarea solicitărilor. Astfel, instituţiile
răspund mai concludent la cererile în scris, pe cînd solicitanţii care se adresează oral adeseori pot nimeri în
capcana unor labirinturi telefonice interminabile. Cu atît mai mult că, din păcate, cererile orale, de regulă, nu
sînt înregistrate. Atunci cînd cererile nu sînt suficient de clare sau necesită un volum mare de informaţii, de
multe ori reprezentanţii instituţiilor publice nu mai contactează solicitanţii pentru a concretiza anumite
momente, pentru a preciza dacă aceştia sînt de acord să studieze documentele la sediul instituţiei. Aceeaşi
situaţie e şi în cazul cînd se solicită informaţii de sinteză, inedite, iar unii furnizori de informaţii doar le
comunică solicitanţilor despre faptul că pentru aceasta este nevoie de încheierea unui contract, în limitele
Legii privind accesul la informaţie, fără a preciza la ce condiţii pot fi purtate negocierile respective.

3.1.9. Nu întotdeauna şi nu în toate cazurile natura cererii (de rutină/complexă/sensibilă) influenţează

eliberarea informaţiei. Există mai multe exemple, cînd un şir de instituţii au răspuns complet şi în termen la
solicitări cu caracter complex, dar sînt şi numeroase exemple de refuzuri în scris sau tacite la cereri
referitoare la informaţii elementare. Mai curînd este vorba de atitudinea conducerii instituţiilor faţă de
respectarea legislaţiei privind dreptul la informaţie. De regulă, funcţionarii evită răspunsurile ce ţin de datele
cu caracter personal (declaraţiile pe venituri), de achiziţiile publice, de utilizarea alocaţiilor primite din
fondurile de rezervă, de sancţionarea unor funcţionari, inclusiv în urma cazurilor de corupţie.

3.1.10. Deşi nu a fost monitorizat în mod expres impactul eforturilor depuse la obţinerea informaţiei şi în ce
măsură acestea influenţează rezultatul, conform opiniilor experţilor, este evident că de insistenţa
solicitantului adeseori depinde promptitudinea şi plenitudinea răspunsurilor. Această concluzie se referă mai
ales în cazul ziariştilor sau al reprezentanţilor organizaţiilor nonguvernamentale din domeniul promovării
libertăţii de exprimare şi a accesului la informaţie. De multe ori îşi au efectul scontat trimiterile la anumite
cazuri din domeniul accesului la informaţie, examinate în instanţele de judecată, care, neîndoielnic, afectează
sau ar putea afecta imaginea instituţiei respective.

3.1.11. Calitatea şi promptitudinea răspunsurilor, de asemenea, depinde de categoria şi nivelul instituţiilor.

Tradiţional, sînt mai receptive la cererile de informaţii instituţiile de rang naţional, inclusiv Parlamentul,
Preşedinţia, Guvernul, majoritatea ministerelor, organele de drept, numărul cazurilor de îngrădire a accesului
la informaţie fiind în creştere în cazurile judecătoriilor şi comisariatelor de poliţie raionale, a structurilor
desconcentrate, nemaivorbind de primării.

3.1.12. Din păcate, există o diferenţă în ceea ce priveşte atitudinea instituţiilor faţă de solicitanţii de
informaţie. Deşi întîmpină mai multe dificultăţi, jurnaliştii, mai ales din Chişinău, obţin mai uşor anumite
informaţii, acelaşi lucru se referă şi la un şir de organizaţii nonguvernamentale din capitală. Nu putem, însă,
afirma acelaşi fapt şi despre ziariştii din raioane sau cetăţenii de rînd.

La Geneva, în cadrul Comisiei Economice Europene, a avut loc şedinţa Comitetului de Implementare a
Convenţiei Aarhus privind accesul la informaţie, justiţie şi participarea publicului la adoptarea deciziilor în
domeniul mediului (1998). În noiembrie 2008, organizaţia nonguvernamentală Eco-TIRAS din Republica
Moldova a trimis la Secretariatul Convenţiei menţionate o comunicare prin care informa despre refuzul

91
Agenţiei pentru Silvicultură “Moldsilva” de a prezenta în calitate de informaţie de mediu copiile
contractelor de arendă a Fondului Silvic de Stat. Încă în iunie 2008 Eco-TIRAS a cîştigat acest caz în
Curtea de Apel Chişinău care a obligat Agenţia “Moldsilva” să prezinte copiile tuturor contractelor de
arendă, dar aceasta a ignorat decizia Curţii. Mai mult decît atît, Guvernul, în 2008, a adoptat o hotărîre
prin care a clasificat informaţiile despre contracte în calitate de informaţie cu acces limitat. Guvernul nu a
delegat reprezentantul său pentru a participa la Şedinţa Comitetului respectiv al Convenţiei Aarhus.
Comitetul a adoptat o decizie prin care obliga Guvernul Republicii Moldova să răspundă la întrebările
privind necorespunderea politicii în domeniul Convenţiei. Totodată, acest lucru este deosebit de important
în ajunul Întîlnirii Părţilor Convenţiei Aarhus, care este planificată la Chişinău în 2011, comunică Ilia
Trombiţki, director Eco-TIRAS.

Organizaţii neguvernamentale au cerut Guvernului Moldovei să elaboreze o statistică corectă cu privire la

numărul persoanelor traficate şi a migranţilor moldoveni. După cum transmite INFOTAG, Ana Revencu,
reprezentanta Centrului „LA STRADA” a spus în cadrul şedinţei Comitetului naţional pentru combaterea
traficului de fiinţe umane, că datorită rapoartelor anuale efectuate de ţările europene şi SUA, Moldova ştie
numărul persoanelor traficate sau a migranţilor. „Autorităţile centrale trebuie să împuternicească anumite
structuri care să se ocupe de realizarea rapoartelor anuale şi să elaboreze trimestrial statistici despre
numărul persoanelor traficate pe care să le facă publice”, a menţionat Revencu. Potrivit ei, deşi migranţii
sînt supuşi cel mai des la exploatare sexuală, muncă forţată şi trafic, iar circa jumătate de milion de
persoane din Moldova se află peste hotare, statul nostru nu duce evidenţa acestor persoane şi nu le oferă
protecţie. Viceprim-ministrul Iurie Roşca, preşedintele Comitetului Naţional, a promis în cadrul şedinţei că
autorităţile Moldovei vor încerca să efectueze rapoarte anuale să elaboreze date statistice şi să poarte
negocieri cu ambasadorii internaţionali în vederea protecţiei migranţilor şi combaterea traficului de fiinţe
umane.

3.2 Transparenţa achiziţiilor publice. Reacţia autorităţilor/instituţiilor publice la cererile de acces la

informaţie
În perioada martie-august 2009, Centrul „Acces-info” a efectuat monitorizarea transparenţei achiziţiilor
publice. Astfel, în adresa a 296 de autorităţi şi instituţii publice au fost expediate cîte 8 cereri, în 8 tururi, la
un interval de 2-3 săptămîni; în total, 2368 cereri care au inclus 5 920 de solicitări/întrebări concrete de
diferite categorii. La procesul de monitorizare au participat 10 organzaţii nonguvernamentale şi instituţii
mass-media, fiind testate autorităţile şi instituţiile publice centrale, un şir de instituţii desconcentrate,
consiliile municipale şi raionale, primăriile municipale şi cele din centrele raionale, preturile din mun.
Chişinău, un şir de primării orăşeneşti şi săteşti, de instituţii de cercetări ştiinţifice şi din domeniul sănătăţii
(de rang republican, municipal, raional).

3.2.1. Răspunsuri şi refuzuri

Analiza rezultatelor monitorizării este efectuată prin prisma răspunsurilor/refuzurilor la cererile de acces la
informaţiile privind achiziţiile publice, 8 la număr, expediate autorităţilor/instituţiilor publice, şi prin prisma
răspunsurilor/refuzurilor la cele 20 solicitări/întrebări concrete, incluse în cererile respective. Conform
rezultatelor generale, observăm că solicitanţii au primit la cererile expediate doar 22,6% răspunsuri, rata
refuzurilor în scris constituind 10,3%, iar cea a refuzurilor tacite fiind de 67,1%. Este un rezultat extrem de
descurajator, după 9 ani de la adoptarea Legii privind accesul la informaţie.

În ceea ce priveşte rezultatele generale ale răspunsurilor şi refuzurilor la solicitări (20), tabloul e următorul:
în total au fost primite 22,6% răspunsuri, inclusiv, 21,9% - complete, 0,4% - parţiale, 0,3% - formale.
Totodată, rata refuzurilor constituie 77, 4%, inclusiv, 69,0% - refuzuri tacite, 3,7% - cu motivare, 4,1% -
neîntemeiate, 0,6% - formale.

Avînd în vedere nivelul la care activează autorităţile/instituţiile publice, constatăm că rata răspunsurilor
pozitive la cereri (8) este cea mai mare în cazul autorităţilor/instituţiilor centrale – 41,8%, urmate de
instituţiile de învăţămînt superior – 32,1%. Cele mai mici rezultate le-au înregistrat instituţiile de cercetări
ştiinţifice – 11,6%.

92
La categoria refuzuri în scris la cereri (8), rata cea mai mare au înregistrat-o instituţiile centrale – 24,8%,
după care urmează instituţiile de învăţămînt superior – 16,1%, iar cel mai mic rezultat se observă la
instituţiile din domeniul sănătăţii – 5,7%.

În funcţie de categoria autorităţilor/instituţiilor centrale, cele mai multe răspunsuri pozitive la cereri (8) le-
au acordat conducerea de vîrf şi instituţiile desconcentrate - cîte 50%, urmate de ministere – 46,7%. La
aceeaşi categorie, oricît s-ar părea de straniu cele mai puţine răspunsuri pozitive au dat intituţiile de drept şi
de control – 32,5%, urmate de agenţii, servicii, birourii şi alte instituţii – 36,6%. Totodată, cele mai multe
refuzuri tacite au înregistrat agenţiile, serviciile, birourile şi alte instituţii – 50%, instituţiile de drept şi de
control – 42,5%, ministerele – 25,8%, iar cele mai puţine – conducerea de vîrf – 12,5% şi instituţiile
desconcentrate – 15,6%.

Din categoria instituţiilor de nivel municipal/raional/local cele mai multe răspunsuri pozitive la cereri (8)
au înregistrat preturile din mun. Chişinău – 37,5% şi consiliile raionale – 36,7%. Primăriile orăşeneşti, de
orăşel şi săteşti au acumulat doar 8,0% răspunsuri pozitive, consiliile şi primăriile municipale – cîte 25%, iar
primăriile localităţilor din centrele raionale – 28,1%.

Cele mai multe refuzuri tacite la cereri au înregistrat primăriile orăşeneşti, de orăşel şi săteşti – 89,7%,
primăriile municipale – 62,5%, primăriile localităţilor din centrele raionale – 57,8% consiliile municipale -
56,3%, consiliile raionale – 50,4%, iar cele mai puţine refuzuri tacite le-au dat preturile din mun. Chişinău –
35,0%.

3.2.2. Rata răspunsurilor pozitive la cereri (8):

Cea mai înaltă rată a răspunsurilor pozitive la cereri – 8 răspunsuri la 8 cereri (100%) au înregistrat 3
instituţii: Inspectoratul Ecologic de Stat, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare şi IMSP Spitalul
Clinic de Traumatologie şi Ortopedie. Cîte 7 răspunsuri (87,5%) au dat: Ministerul Protecţiei Sociale,
Familiei şi Copilului, Comisia Naţională a Pieţei Financiare, Serviciul Hidrometeorologic de Stat, Consiliul
raional Şoldăneşti, Consiliul raional Ştefan Vodă, Primăria Criuleni, Primăria Taraclia, IMSP Spitalul Anenii
Noi, IMSP Spitalul Ialoveni.

În proporţie de 75% au răspuns 13 instituţii, 62,5% - 20 instituţii (inclusiv, Aparatul Preşedintelui Republicii
Moldova, Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, Ministerul Dezvoltării
Informaţionale); 50% - 25 instituţii (inclusiv, Guvernul Republicii Moldova, Curtea Supremă de Justiţie,
Procuratura Generală, Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene, Ministerul Finanţelor, Ministerul
Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, Biroul Naţional de Statistică); 37,5% (3 răspunsuri) – 27 instituţii
(inclusiv, Parlamentul Republicii Moldova, Curtea Constituţională, Curtea de Conturi, Serviciul de
Informaţii şi Securitate, Inspectoratul Fiscal de Stat).

Doar cîte 2 răspunsuri pozitive (25%) au dat 20 instituţii (inclusiv, Ministerul Culturii şi Turismului,
Ministerul Apărării, Academia de Ştiinţe a Moldovei). Numai cîte un răspuns pozitiv (12,5%) au furnizat 35
instituţii (inclusiv, Ministerul Justiţiei şi Serviciul Vamal). Nu au oferit nici un răspuns pozitiv la nici una din
cele 8 cereri – 134 instituţii (inclusiv, Curtea de Apel Economică, Ministerul Educaţiei şi Tineretului,
Ministerul Afacerilor Interne, Academia de Administrare Publică de pe lîngă Preşedintele Republicii
Moldova).

3.2.3. Rata refuzurilor tacite la cereri (8)

Din totalul de instituţii monitorizate 125 au înregistrat cîte 8 (100%) refuzuri la cereri, inclusiv, Curtea de
Apel Economică, Agenţia pentru Silvicultură „Molsilva”, Academia de Administrare Publică de pe lîngă
Preşedintele Republicii Moldova, consiliile raionale: Anenii Noi, Floreşti şi Orhei. Cîte 87,5% (7 refuzuri)
au la activ 34 instituţii (inclusiv, Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale, Agenţia pentru Protecţia
Concurenţei, Camera de Licenţiere), cîte 75% (6 refuzuri) – 13 instituiţii (inclusiv, Ministerul Educaţiei şi
Tineretului, Ministerul Culturii şi Turismului, Academia de Ştiinţe a Moldovei), cîte 62,5% (5 refuzuri) – 12

93
instituţii inclusiv, Consiliul Coordonator al Audiovizualului, consiliul municipal Bălţi şi consiliul raional
Nisporeni, cîte 50% (4 refuzuri ) - 20 instituţii (inclusiv, Curtea de Conturi, Inspectoratul Fiscal de Stat,
Serviciul Vamal, Ministerul Apărării, Consiliul municipal Chişinău, consiliile raionale Căuşeni şi Edineţ).

3.2.4. Motivarea refuzurilor la cereri (8)

În funcţie de categoria autorităţilor/instituţiilor publice, în cazul refuzurilor în scris, cei mai mulţi furnizori
de informaţii s-au referit la volumul mare de informaţii solicitate. Astfel, şi-au motivat refuzurile 10,7%
instituţii de învăţămînt superior; 5,0% de autorităţi/instituţii centrale; 3,0% autorităţi/instituţii de nivel
municipal/raional/local şi 2,6% instituţii din domeniul sănătăţii.

Au făcut referinţe la informaţiile cu accesibilitate limitată: autorităţile/instituţiile centrale – 6,5%,

autorităţile/instituţiile de nivel municipal/raional/local – 0,8%.

Au invocat motivul că informaţiile solicitate poartă un caracter analitic, de sinteză şi inedit:

autorităţile/instituţiile centrale – 1,3%; autorităţile/instituţiile de nivel municipal/raional/local – 0,3%,
instituţiile din domeniul sănătăţii - 0,2%. Au făcut referiri la pagina-web a agenţiei de resort, care posedă
informaţiile solicitate, absolvindu-se, astfel, în mod nelegitim, de obligaţia de a furniza informaţiile
respective: autorităţile centrale – 2,8%; instituţiile de învăţămînt superior – 1,8%. De asemenea, 0,4% din
autorităţile/instituţiile de nivel municipal/raional/local au făcut referiri la Buletinul Achiziţiilor Publice, deşi
este absurd să găseşti aici informaţii selective, pe care le are, în schimb, la dispoziţie fiecare instituţie în
parte.

Deşi au răspuns la cereri, un şir de instituţii au ignorat solicitările concrete sau au dat răspunsuri abstracte,
inclusiv: autorităţile/instituţiile centrale – 3,0%; instituţiile de cercetări ştiinţifice – 1,8% ,
autorităţile/instituţiile de nivel municipal/raional/local – 1,7%. Un şir de refuzuri au avut şi alte motive decît
cele expuse mai sus (materialele solicitate se află la organele de control, lipseşte la moment persoana
responsabilă de achiziţii publice, materialele sînt în lucru sau se află în arhivă, selectarea informaţiilor
necesită mult timp etc.). Astfel, acest motiv au invocat instituţiile de cercetări ştiinţifice - 3,6%, instituţiile de
învăţămînt superior - 1,8%, autorităţile/instituţiile centrale – 1,3% şi autorităţile/instituţiile de nivel
municipal/raional/local – 1,1%.

3.2.5. Respectarea termenului de răspuns la cereri (8)

Au respectat termenul legal de 15 zile lucrătoare pentru expedierea răspunsurilor – 23,9% de autorităţi şi
instituţii publice monitorizate; au răspuns cu întîrziere de la 16 la 30 zile – 7,2%; cu întîrziere de la 30 la 45
zile - 1,1%; cu întirziere de 45 şi mai multe zile – 0,6%; n-au răspuns deloc – 67,1%.
În funcţie de categoria autorităţilor/instituţiilor publice au dat răspunsuri la cereri (8) în termen:
autorităţile/instituţiile centrale – 51,8%; instituţiile de învăţămînt superior – 26,8%. Doar cîte 16,1% de
răspunsuri în termen au înregistrat instituţiile de cercetări ştiinţifice; 16,7% - instituţiile din domeniul
sănătăţii şi 18,6% - autorităţile/instituţiile de nivel municipal/raional/local. La compartimentul n-au răspuns
deloc pe primele locuri se situează instituţiile de cercetări ştiinţifice – 81,3%, instituţiile din domeniul
sănătăţii - 75,2% şi autorităţile/instituţiile de nivel municipal/raional/local – 73,8%.
În funcţie de categoria autorităţilor/instituţiilor centrale, pe primele locuri privind răspunsurile la cereri (8)
în termen se află conducerea de vîrf - 87,5% şi instituţiile desconcentrate - 64,1%. Doar cîte 39,3% au
înregistrat agenţiile, serviciile, birourile şi alte instituţii; 45% - instituţiile de drept şi de control; 54,2% -
ministerele.

În funcţie de instituţiile de nivel municipal/raiona/local cele mai multe răspunsuri la cereri (8) în termen le-
au dat preturile din mun. Chişinău – 52,5%, urmate de primăriile localităţilor din centrele raionale – 33,6% şi
consiliile raionale – 32,8%. Consiliile municipale au răspuns în termen doar în proporţie de 6,3%, iar
primăriile orăşeneşti de orăşel şi săteşti de - 7,6%. Nici primăria mun. Chişinău, nici primăria mun. Bălţi nu
au dat nici un răspuns în termen.

N-au răspuns deloc la cereri – 89,7% din primăriile orăşeneşti, de orăşel şi săteşti; 57,8% din primăriile

94
localităţilor din centrele raionale. La acest indicator primăriile din mun. Chişinău au înregistrat 35,0%
refuzuri.

3.2.6. Rata răspunsurilor complete la solicitări (20)

În funcţie de categoria autorităţilor/instituţiilor publice cele mai multe răspunsuri complete la solicitări (20)
au înregistrat instituţiile centrale – 40,3% şi instituţiile de învăţămînt superior - 30,7%. Cele mai mici
rezultate aparţin instituţiilor de cercetări ştiinţifice – 9,3%; instituţiilor de nivel municipal/raional/local –
18,3% şi instituţiilor din domeniul sănătăţii – 18,4%.

În funcţie de categoria autorităţilor/instituţiilor centrale rata cea mai înaltă a răspunsurilor complete la
solicitări (20) aparţine conducerii de vîrf – 55% şi instituţiilor desconcentrate - 51,9%, urmate de ministere –
44,4%; agenţii, servicii, birouri şi alte instituţii – 33,6%, pe ultimul loc clasîndu-se instituţiile de drept şi de
control – 30%. Menţionăm că cele mai multe răspunsuri formale le-au dat instituţiile de drept şi de control –
1,5% şi ministerele – 1,0%.

În funcţie de categoria autorităţilor/instituţiilor de nivel municipal/raional/local cele mai multe răspunsuri

complete la solicitări (20) au înregistrat preturile din mun. Chişinău - 38% şi consiliile raionale – 34,5%,
urmate de consiliile municipale – 30,0%. Cei mai mici indici au înregistrat primăriile orăşeneşti, de orăşel şi
săteşti – 7,9%; primăriile municipale – 17,5% şi primăriile localităţilor din centrele raionale – 29,2%. Cele
mai multe răspunsuri formale la solicitări le-au dat primăriile municipale – 5,0% şi consiliile raionale –
1,4%, iar răspunsuri parţiale la solicitări – consiliile municipale – 2,5% şi preturile din mun. Chişinău –
1,0%.

În funcţie de categoria autorităţilor/instituţiilor de nivel municipal/raional/local cele mai multe răspunsuri

complete la solicitări (20) au înregistrat preturile din mun. Chişinău - 38% şi consiliile raionale – 34,5%,
urmate de consiliile municipale – 30,0%. Cei mai mici indici au înregistrat primăriile orăşeneşti, de orăşel şi
săteşti – 7,9%; primăriile municipale – 17,5% şi primăriile localităţilor din centrele raionale – 29,2%. Cele
mai multe răspunsuri formale la solicitări le-au dat primăriile municipale – 5,0% şi consiliile raionale –
1,4%, iar răspunsuri parţiale la solicitări – consiliile municipale – 2,5% şi preturile din mun. Chişinău –
1,0%.

3.2.7. Rata refuzurilor la solicitări (20)

În funcţie de categoria autorităţilor/instituţiilor publice cele mai multe refuzuri tacite la solicitări (20) au
înregistrat instituţiile de cercetări ştiinţifice - 81,8%, instituţiile din domeniul sănătăţii – 76,0% şi autorităţile
de nivel municipal/raional/local. Autorităţile/instituţiile centrale la acest indicator au acumulat 38,4%, iar
instituţiile de învăţămînt superior – 52,1%. La categoria refuzuri cu motivare pe primul loc se situează
instituţiile de învăţămînt superior - 10,3%, urmate de instituţiile de cercetări ştiinţifice – 7,9% şi
autorităţile/instituţiile centrale – 7,0%. Cele mai multe refuzuri neîntemeniate au dat autorităţile/instituţiile
centrale – 11,7% şi instituţiile de învăţămînt superior – 6,4%.

În funcţie de autorităţile/instituţiile centrale, cele mai multe refuzuri tacite la solicitări au înregistrat
instituţiile de drept şi de control – 52,0% şi agenţiile, serviciile, birourile şi alte instituţii – 51,8%, urmate de
ministere – 29,3%, instituţii desconcentrate – 23,8% şi conducerea de vîrf – 15,0%. Totodată, cele mai multe
refuzuri formale au dat instituţiile de drept şi de control – 3,0%, urmate de agenţii, servicii, birouri şi alte
instituţii – 1,4%. La indicatorul refuzuri cu motivare pe locul întîi se situează conducerea de vîrf - 21,7%,
urmată de instituţiile desconcentrate – 8,8%; ministere – 8,7% şi instituţiile de drept şi de control – 7,0%.

În funcţie de autorităţile/instituţiile de nivel municipal/raional/local cele mai multe refuzuri tacite au

înregistrat primăriile orăşeneşti, de orăşel şi săteşti – 90,7%, primările municipale – 75,0% şi consiliile
municipale – 60%, urmate de primăriile localităţilor din centrele raionale - 59,2%, consiliile raionale –
53,4% şi preturile din mun. Chişinău – 37,0%. Cele mai multe refuzuri nemotivate au dat primăriile
localităţilor din cele raionale – 7,2%,

95
Conform rezultatelor monitorizării, 121 instituţii au înregistrat 100% refuzuri la cele 20 solicitări, expuse în
8 cereri (inclusiv, Curtea de Apel Economică, Agenţia pentru Silvicultură „Moldsilva”, Academia de
Administrare Publică de pe lîngă Preşedintele Republicii Moldova); cîte 95% (19 refuzuri) – 10 instituţii
(inclusiv, Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale, Camera de Licenţiere, consiliile raionale Cantemir şi
Rîşcani); cîte 90% (18 refuzuri) – 7 instituţii (inclusiv, Ministerul Educaţiei şi Tineretului, Agenţia Naţională
pentru Protecţia Concurenţei, consiliul raional Rezina); cîte 85% (17 refuzuri) – 17 instituţii (inclusiv,
Ministerul Culturii şi Turismului, consiliile raionale Basarabeasca, Cahul, Călăraşi, Criuleni); cîte 80% (16
refuzuri) – 2 instituţii; cîte 75% (15 refuzuri) – 14 instituţii (inclusiv, Curtea Constituţională, consiliile
raionale Briceni, Drochia, Dubăsari); cîte 70% (14 refuzuri) – 10 instituţii (inclusiv, Serviciul Vamal şi
Academia de Ştiinţe a Moldovei); cîte 65% (13 refuzuri) – 3 instituţii; cîte 60% (12 refuzuri) - 5 instituţii
(inclusiv, Inspectoratul Fiscal de Stat, Ministerul Apărării); cîte 55% (11 refuzuri) – 13 instituţii (inclusiv,
Comisia Electorală Centrală, consiliile raionale Nisporeni şi Soroca).

Cîte 50% (10 refuzuri la solicitări) au înregistrat 6 instituţii (inclusiv, Ministerul Afacerilor Interne, Agenţia
Relaţii Funciare şi Cadastru); cîte 45% (9 refuzuri) – 5 instituţii (inclusiv, Curtea de Conturi, consiliile
raionale Căuşeni şi Sîngerei); cîte 40% (8 refuzuri) – 5 instuţii (inclusiv, Serviciul Protecţiei Civile şi
Situaţiilor Excepţionale); cîte 35% (7 refuzuri) – 6 instituţii (inclusiv, Guvernul Republicii Moldova); cîte
30% (6 refuzuri) – 12 instituţii (inclusiv, Curtea Supremă de Justiţie, Biroul Naţional de Statistică, consiliile
raionale Teleneşti, Ungheni, Făleşti); cîte 25% (5 refuzuri) – 8 instituţii (inclusiv, Ministerul Economiei şi
Comerţului, Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă); cîte 20% (4 refuzuri) – 10 instituţii
(inclusiv, Procuratura Generală, Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei); cîte 15% (3
refuzuri) - 14 instituţii (inclusiv, Serviciul de Informaţii şi Securitate, Ministerul Justiţiei, consiliile raionale
Ştefan Vodă şi Taraclia); cîte 10% (2 refuzuri) – 7 instituţii (inclusiv, consiliile raionale Donduşeni, Străşeni,
Şoldăneşti); cîte 5% (1 refuz) – 8 instituţii (inclusiv, Parlamentul Republicii Moldova, Aparatul
Preşedintelui, Inspectoratul Ecologic de Stat, consiliul raional Cimişlia).

3.2.8. Rata răspunsurilor complete la solicitări (20) în funcţie de categoria acestora

Deşi, practic, doar o singură solicitare ar putea fi inclusă, cu mari rezerve, la categoria informaţii cu
accesibilitate limitată – copiile de pe unele procese-verbale privind achiziţiile publice – totuşi, răspunsurile
complete la solicitări.

Raport de monitorizare 39 (20), parvenite sînt departe de cota medie şi la celelalte categorii. Astfel, cele mai
puţine răspunsuri au fost înregistrate la indicatorul copii de pe unele procese verbale - 3,7%; copii de pe dări
de seamă, inclusiv, privind realizarea hotărîrilor Curţii de Conturi – 17,7%; planuri, extrase din rapoarte din
bugetele anuale – 19,5%.

La solicitările din categoria copii de pe anunţuri, invitaţii, liste ale contractelor de achiziţii cele mai multe
răspunsuri complete la solicitări au înregistrat autorităţile/instituţiile centrale – 51,0% şi instituţiile de
învăţămînt superior – 40,5%, iar cele mai puţine – instituţiile de cercetări ştiinţifice – 11,9%.

în funcţie de autorităţile/instituţiile centrale, la cest indicator cei mai mari indici îl au conducerea de vîrf –
88,9% de răspunsuri complete la solicitări şi instituţiile desconcentrate – 68,8%, cel mai jos indice
aparţinîndu-le agenţiilor, serviciilor, birourilor şi altor instituţii – 37,8%.

Dintre autorităţile/instituţiile de nivel municipal/raional/local întîetatea o ocupă consiliile municipale –

83,3%, pe cînd primăriile municipale la acest compartiment nu au dat nici un răspuns. Primăriile orăşeneşti,
de orăşel şi săteşti au dat răspunsuri complete la solicitări în proporţie de 10,2%, primăriile localităţilor din
centrele raionale – 34,9%, iar consiliile raionale au acumulat doar 42,2%.

La compartimentul planuri, extrase din rapoartele privind bugetele anuale, autorităţile/instituţiile centrale
au dat răspunsuri complete la solicitări în proporţie de 37,3%, urmate de instituţiile din domeniul sănătăţii –
20,5%. Nici un răspuns la această categorie nu au dat instituţiile de cercetări ştiinţifice.

în funcţie de autorităţile/instituţiile centrale, cele mai multe răspunsuri complete la solicitări au înregistrat

96
instituţiile desconcentrate – 50,0% şi ministerele – 49,9%. Doar 21,4% au acumulat agenţiile, serviciile,
birourile şi alte instituţii, 22,2% - conducerea de vîrf.

Dintre autorităţile/instituţiile de nivel municipal/raional/local cei mai mari indici la categoria răspunsuri
complete au primăriile municipale – 50,0%, urmate de consiliile raionale – 34,4% şi preturile din mun.
Chişinău 33,3%. Nici un răspuns complet nu au dat consiliile municipale.

La compartimentul copii de pe dări de seamă, inclusiv, privind rezultatele hotărîrilor Curţii de Conturi, cele
mai multe răspunsuri complete la solicitări au înregistrat autorităţile/instituţiile centrale – 31,0% şi
instituţiile de învăţămînt superior – 28,6%, iar cele mau puţine – instituţiile de cercetări ştiinţifice – 10,7%.
Dintre autorităţile/instituţiile centrale, la acest compartiment, cele mai multe răspunsuri complete la
solicitări au furnizat instituţiile desconcentrate – 43,8% şi ministerele – 43,3%, iar cele mai puţine
conducerea de vîrf – 16,7%.

În funcţie de autorităţile/instituţiile de nivel municipal/raional/local cele mai multe răspunsuri complete la

solicitări le-au dat preturile din mun. Chişinău – 30,0%, iar cele mai puţine – primăriile orăşeneşti, de orăşel
şi săteşti cu 7,4%; primăriile şi consiliile municipale, consiliile raionale au înregistrat acelaşi indice – 25%.
La categoria copii de pe unele procese verbale rezultatele sînt deplorabile. Astfel, instituţiile de cercetări
ştiinţifice şi instituţiile de învăţămînt superior nu au dat nici un răspuns complet la solicitări, iar
autorităţile/instituţiile de nivel municipal/raional/local au înregistrat doar 3,6% răspunsuri complete,
autorităţile/instituţiile centrale – 4,0%, instituţiile din domeniul sănătăţii – 5,3%.

Dintre autorităţile/instituţiile centrale cele mai multe răspunsuri complete la solicitări le-au acordat
instituţiile desconcentrate – 12,5% şi ministerele - 6,7%, celelalte instituţii aflîndu-se la cota 0.

Consiliile municipale, preturile din mun. Chişinău nu au furnizat nici un răspuns complet la solicitări, iar
consiliile raionale şi primăriile localităţilor din centrele raionale – doar cîte 6,3%.

Situaţia se schimbă la compartimentul contestaţii, contracte declarate nule; modificare/reziliere a

contractelor de achiziţii publice etc., în cadrul căruia cele mai bune rezultate au înregistrat
autorităţile/instituţiile centrale – 45,4% şi instituţiile de învăţămînt superior – 38,8%. Cel mai mic indice îl
au instituţiile de cercetări ştiinţifice – 13,3%. La acelaşi compartiment, conducerea de vîrf a acumulat 66,7%
răspunsuri complete la solicitări, iar instituţiile desconcentrate – 51,8%, iar instituţiile de drept şi de control
se situează pe ultimul loc, acumulînd doar 27,1%.Dintre autorităţile/instituţiile de nivel
municipal/raional/local cei mai mari indici îl au preturile din mun. Chişinău – 40,0% răspunsuri complete la
solicitări, urmate de consiliile raionale – 38,4%, iar cele mai joase rezultate aparţin consiliilor municipale –
7,1% şi primăriilor orăşeneşti, de orăşel şi săteşti – 8,6%.

3.2.9. Rata răspunsurilor în funcţie de categoria solicitantului (organizaţii nonguvernamentale şi mass-

media)

În cadrul monitorizării, 4 cereri au fost expediate de către organizaţiile nonguvernamentale şi 4 de către

structuri mass-media. Răspunsurile, în funcţie de categoria solicitantului au fost analizate prin prisma a trei
indicatori: răspunsuri la cereri în termen (8); refuzuri la cereri (8) şi răspunsuri la solicitări (20).

Observăm, că mass-media a primit cele mai multe răspunsuri la cereri în termen – 13,1%, cu 3,7% mai mult
decît organizaţiile nonguvernamentale. Totodată, mass-media a înregistrat şi cele mai multe refuzuri la
cereri – 39,7%, cu 2% mai mult decît organizaţiile nonguvernamentale. Organizaţiile nonguvernamentale au
obţinut 13,1% răspunsuri complete la solicitări (20), cu 4,2% mai mult decît mass-media La compartimentul
răspunsuri la cereri (8) în termen, mass-media a primit de la autorităţile centrale – 56% răspunsuri, de la
instituţiile de învăţămînt superior – 32,1%, iar de la autorităţile de nivel municipal/raional/local – 20,5%.
Organizaţiile nonguvernamentale au primit cele mai multe răspunsuri la cereri în termen de la
autorităţile/instituţiile centrale – 47,5%, de la instituţiile de învăţămînt superior - 21,4% şi de la
autorităţile/instituţiile de nivel municipal/raional/local – 16,7%.

97
Dintre autorităţile/instituţiile centrale cele mai multe răspunsuri la cereri (8) în termen au furnizat
conducerea de vîrf: 91,7% pentru mass-media şi 83,3% pentru organizaţiile neguvernamentale; instituţiile
desconcentrate, respectiv – 68,8% şi 59,4%; ministerele, respectiv - 58,3% şi 50,0%, instituţiile de drept şi
de control, respectiv - 47,5% şi 42,5%.

În cadrul autorităţilor/instituţiilor de nivel municipal/raional/local cele mai multe răspunsuri la cereri (8) în
termen au furnizat preturile din mun. Chişinău: pentru mass-media – 55,0%; iar pentru organizaţiile
neguvernamentale - 50,0%; consiliile raionale, respectiv - 39,1% şi 26,6%; primăriile localităţilor şi
centrelor raionale, respectiv – 35,9% şi 31,3%. Totodată, consiliile municipale au adresat organizaţiilor
nonguvernamentale 12,5% răspunsuri în termen, pe cînd pentru mass-media – nici unul. Nici un răspuns în
termen n-au adresat solicitanţilor primăriile municipale.

La acelaşi compartiment, indicatorul refuzuri la cereri (8), întîetatea o ocupă instituţiile de cercetări
ştiinţifice - 89,3% în cazul mass-media şi 87,5% în cazul organizaţiilor nonguvernamentale. La fel de
nereceptive au fost instituţiile nonguvernamentale. Este disproporţională rata răspunsurilor date şi de
autorităţile/instituţiile centrale, respectiv – 64,5% şi 51,5%, adică cu 13% mai puţin în cazul organizaţiilor
nonguvernamentale. Disproporţia se păstrează şi în cazul răspunsurilor date de instituţiile de învăţămînt
superior.

Dintre autorităţile centrale cele mai multe refuzuri la cereri (8) au acumulat instituţiile de drept şi de control:
77,5% în cazul mass-media şi 57,5% în cazul organizaţiilor nonguvernamentale; instituţiile desconcentrate,
respectiv – 53,2% şi 46,9%. Menţionăm, totodată, disproporţia refuzurilor din partea conducerii de vîrf:
58,3% în cazul mass-media şi 41,7% în cel al organizaţiilor nonguvernamentale.

Totodată, primăriile orăşeneşti, de orăşel şi săteşti înregistrează 92,1% refuzuri la cereri în cazul
organizaţiilor nonguvernamentale şi 91,9% în cel al mass-media. Consiliile municipale nu au dat nici un
răspuns pentru mass-media, cota refuzurilor la cereri în cazul organizaţiilor nonguvernamentale constituind
50%. Consiliile raionale, la rîndul lor au preferat, de asemenea, să dea mai multe răspunsuri organizaţiilor
nonguvernamentale decît pentru mass-media, refuzurile la cereri constituind, respectiv – 61,7% şi 64,8%.

Unul dintre cei mai relevanţi indicatori îl constituie răspunsuri complete la solicitări (20). Astfel, autorităţile
centrale au preferat să dea mai multe răspunsuri complete organizaţiilor nonguvernamentale – 24,9% faţă de
15,4% în cazul mass-media. Practic, superioritatea la acest indicator se păstrează în toate cazurile – şi la
răspunsurile date de instituţiile de învăţămîn superior, de instituţiile în domeniul sănătăţii, de
autorităţile/instituţiile de nivel municipal/raional/local, excepţie făcînd doar instituţiile de cercetări ştiinţifice
care au furnizat ambelor categorii de solicitanţi cîte 4,6% la solicitări.

Şi în cazul instituţiilor centrale, rata răspunsurilor complete la solicitări (20) e mai mare pentru organizaţiile
nonguvernamentale. Astfel, conducerea de vîrf a furnizat 35,0% răspunsuri complete în adresa organizaţiilor
nonguvernamentale şi doar 20,0% pentru mass-media; instituţiile desconcentrate, respectiv - 31,8% şi
20,0%; ministerele, respectiv - 26,6% şi 17,6%; instituţiile de drept şi de control, respectiv - 21% şi 9,0%.
Dintre autorităţile/instituţiile de nivel municipal/raional/local, consiliile municipale au înregistrat 30,0% de
răspunsuri complete la solicitări pentru organizaţiile nonguvernamentale şi 0% pentru mass-media; preturile
din mun. Chişinău, respectiv - 23,0% şi 15,0%, consiliile raionale, respectiv – 19,5% şi 15,0%; primăriile
localităţilor din centrele raionale, respectiv – 16,4% şi 12,8%.

3.2.10 Accesul la dosarele achiziţiilor publice

În lunile iulie-august a.c. Centrul “Acces-info” a înaintat cereri, în scris, de acces la dosarele achiziţiilor
publice pe adresele a 51 de instituţii, cu următorul conţinut:
“În conformitate cu Constituţia Republicii Moldova, Legea privind accesul la informaţie şi Legea privind
achiziţiile publice, Vă rugăm să-i facilitaţi dlui (dnei) (se indică numele, prenumele, datele din buletinul de
identitate ale reprezentantului Centrului „Acces-info”) accesul la dosarele achiziţiilor publice în perioada
anilor 2007, 2008, 2009, inclusiv la următoarele documente:
a) extrasul (copia) din anunţul de intenţie;

98
b) invitaţiile de participare la procedura de achiziţie expediate operatorilor economici;
c) scrisoarea de solicitare pentru publicarea anunţului privind desfăşurarea procedurii de achiziţie în
Buletinul Achiziţiilor Publice şi pe pagina oficială a Agenţiei Rezerve Materiale, Achiziţii Publice şi
Ajutoare Umanitare (în continuare - Agenţia) în reţeaua Internet (în cazul în care există o astfel de
solicitare);
d) documentele de preselecţie, de licitaţie sau alte documente de atragere a ofertelor întocmite de către
autoritatea contractantă în cadrul procedurii de achiziţie publică şi înregistrate în modul corespunzător;
e) înscrierile cu privire la numărul şi data Buletinului Achiziţiilor Publice în care a fost publicat anunţul
privind desfăşurarea procedurii de achiziţie, numărul şi data procedurii de achiziţie publică, menţiunile
referitoare la publicarea acesteia pe pagina oficială a Agenţiei în reţeaua Internet www.tender.gov.md sau
alte înscrieri privitor la publicarea anunţului în alte mijloace de informare în masă (aceste înscrieri
urmează a fi menţionate în cazurile în care publicitatea este obligatoriu prevăzută de legislaţie şi în cazul în
care, deşi nu este obligatorie, autoritatea contractantă a asigurat publicitatea prin plasarea anunţului în
modul sus-menţionat);
f) scrisorile de solicitare a explicaţiilor asupra documentelor de preselecţie, de licitaţie sau a altor
documente de atragere a ofertelor;
g) răspunsul autorităţii contractante la explicaţiile solicitate asupra documentelor de preselecţie, de licitaţie
sau a altor documente de atragere a ofertelor;
h) scrisorile de informare a operatorilor economici vizavi de modificările operate în documentele de
preselecţie, de licitaţie sau în alte documente de atragere a ofertelor (în cazul în care au fost operate
modificări în aceste documente);
i) procesul-verbal al grupului de lucru cu privire la deschiderea şi citirea ofertelor, iar în cazul desfăşurării
achiziţiilor publice electronice - extrasele imprimate care vor asigura înregistrarea conţinutului şi
consecutivităţii desfăşurării acesteia;
j) scrisorile pin care au fost solicitate explicaţii suplimentare asupra ofertelor prezentate de către ofertanţi
(în cazul în care au fost solicitate asemenea explicaţii);
k) răspunsurile ofertanţilor la solicitările autorităţii contractante (în cazul în care au fost prezentate
asemenea explicaţii);
l) scrisorile de atragere a consultanţilor specialişti/experţi în domeniul în care se efectuează achiziţia (în
cazul în care aceştia au fost invitaţi);
m) procesul-verbal de evaluare a ofertelor;
n) documente, scrisori sau alte înscrisuri cu privire la depistarea unui act de corupţie în cadrul desfăşurării
procedurii de achiziţie publică şi înştiinţarea Agenţiei şi organelor de resort corespunzătoare (în cazul în
care un astfel de act a fost comis şi depistat);
o) documentele privind efectuarea testărilor/expertizelor în cadrul desfăşurării procedurii de achiziţie
publică (în cazul în care acestea au fost efectuate);
p) scrisorile de înştiinţare a ofertanţilor cu privire la rezultatele procedurii de achiziţie şi confirmarea
primirii acestora de către ofertanţi;
q) demersuri, contestaţii ale ofertanţilor vizavi de rezultatele procedurii de achiziţie publică (în cazul în
care au fost înaintate asemenea demersuri, contestaţii);
r) răspunsurile la demersurile sau contestaţiile ofertanţilor (în cazul în care au fost înaintate demersuri sau
contestaţii);
s) contractele de achiziţie publică încheiate cu ofertanţii desemnaţi cîştigători;
t) darea de seamă privind procedura de achiziţie publică;
u) procesul-verbal şi darea de seamă, alte documente cu privire la modificarea/rezilierea contractului de
achiziţie publică;
v) documentele cu privire la sancţionarea sau iniţierea procedurii de includere a operatorului economic în
Lista de interdicţie a operatorilor economici (în cazul în care au fost aplicate sancţiuni sau iniţiată
procedura menţionată);
w) alte documente prevăzute de documentaţia-standard privind achiziţiile publice de bunuri, lucrări sau
servicii.

În cazul neacordării accesului la dosarele solicitate sau la anumite documente, prevăzute de Regulamentul cu
privire la întocmirea şi păstrarea dosarului achiziţiilor publice şi indicate în prezenta cerere de acces la
informaţie, Vă rugăm să ne motivaţi refuzul în scris, în conformitate cu Legea privind accesul la informaţie.

99
Rezultatele vor fi reflectate în Raportul de monitorizare a transparenţei achiziţiilor publice, monitorizare
efectuată la scară naţională de către Centrul „Acces-info”, alte organizaţii nonguvernamentale şi instituţii
mass-media.

Vă mulţumim pentru receptivitate şi colaborare”.

Cererea conţine, de fapt, lista documentelor obligatorii din dosarele achiziţiilor publice, în conformitate cu
Regulamentul cu privire la întocmirea şi păstrarea dosarului achiziţiei publice (Hotărîrea Guvernului nr. 9
din 17.01.2008). Cererile au fost transmise de către reprezentanţi ai Centrului „Acces-info”, care urmau să le
înregistreze, să obţină acces la dosarele achiziţiilor publice, să verifice prezenţa unor sau altor documente,
parcurgînd întregul labirint al acordării/neacordării accesului la informaţie.
Reprezentanţi ai Centrului “Acces-info” au reuşit să examineze 1015 dosare ale achiziţiilor publice din
perioada anilor 2007-2009.

Au acordat acces la toate dosarele solicitate, cu excepţia informaţiilor considerate confidenţiale, conform
Legii cu privire la secretul comercial şi Legii privind achiziţiile publice:

1. Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale (ordine deplină în dosare, amabilitate din partea funcţionarilor
care au facilitat munca solicitanţilor).
2. Ministerul Culturii şi Turismului (suspiciuni, necooperare: “Acum, cînd lumea e în concediu, s-au apucat
de monitorizare”).
3. Ministerul Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriale (amabilitate, cooperare).
4. Ministerul Finanţelor (amabilitate, cooperare; a fost suficient un singur sunet telefonic pentru a
concretiza ziua şi ora prezentării dosarelor).
5. Agenţia pentru Ocuparea Forţei de Muncă (funcţionari cooperanţi; replica unuia dintre conducători:
“Nici procuratura nu are atîtea cerinţe cînd cere să studieze dosarele”).
6. Comisia Naţională a Pieţei Financiare (ordine perfectă în dosare; cooperare, amabilitate, respect faţă de
solicitant).
7. Ministerul Educaţiei şi Tineretului (ordine în dosare, cooperare, amabilitate).
8. Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru (cooperare, amabilitate).
9. Camera de Licenţiere (cooperare, amabilitate).
10. Serviciul Hidrometeorologic de Stat (cooperare, amabilitate).
11. Consiliul raional Sîngerei (cooperare, întrebări referitoare la studiile solicitantului, la experienţa privind
examinarea dosarelor).
12. Consiliul raional Călăraşi (cooperare, amabilitate).
13. Primăria or. Sîngerei (cooperare, amabilitate).
14. Primăria or. Ungheni (permisiune peste 10 zile de la prezentarea cererii; cooperare, amabilitate).
15. Primăria or. Hînceşti (permisiune peste 15 zile de aşteptare; sunete de telefon interminabile în căutarea
funcţionarilor şi 7 vizite de la Chişinău la Hînceşti ale solicitantului pentru coordonarea zilei cînd ar putea
examina dosarele; cooperare, sprijin în timpul examinării; întrebări: “în ce localităţi şi la care instituţii mai
are loc monitorizarea?”;“ Care e funcţia solicitantului?”).
16. Primăria or. Călăraşi (cooperare, amabilitate; răspuns oficial în scris privind cauzele lipsei unor
documente din dosare).
17. Pretura sectorului Centru, mun. Chişinău (cooperare, amabilitate, respect).
18. Institutul Oncologic (Nu au fost de găsit toate dosarele; cooperare, amabilitate).
19. Spitalul Clinic Republican pentru Copii (cooperare, amabilitate; răspuns oficial în scris privind lipsa
unor documente din dosare; încurajarea monitorizărilor, care disciplinează instituţiile).
20. IMSP “Toma Ciorbă” (cooperare, amabilitate).
21. IMSP Spitalul Sîngerei (cooperare, amabilitate).
22. IMSP Spitalul Criuleni (cooperare, amabilitate).
23. Institutul de Matematică şi Informatică al A.Ş.M. (ordine în dosare, cooperare).
24. Institutul de Zoologie al A.Ş.M. (cooperare).
25. Institutul de Fizică Aplicată al A.Ş.M. (cooperare, amabilitate; întrebarea: “Care e scopul
monitorizării?”).
26. Institutul de Chimie al A.Ş.M. (la început – tergiversare; motive – “Specialiştii sînt în concediu”; “sînt

100
foarte multe dosare, îţi va fi complicat să le examinezi”; “dosarele ar putea fi nearanjate, deoarece lipseşte
persoana care s-a ocupat de ele; în perioada 2007 – 2008 erau alte standarde de menţinere a acestora”.
Pînă la urmă – cooperare, amabilitate).
27. Universitatea Pedagogică de Stat “Ion Creangă” (cooperare).
28. Universitatea Tehnică (iniţial – “Universitatea este ocupată la moment cu înmatricularea, cererea poate
fi satisfăcută mai tîrziu”; “juriştii sînt în concediu pînă la toamnă”; pînă la urmă – cooperare, amabilitate).
Au acordat acces imediat la dosare: Consiliul raional Călăraşi, Primăria Călăraşi, Primăria Sîngerei,
Institutul de Matematică al A.Ş.M., IMSP Spitalul Clinic de Boli Infecţioase “Toma Ciorbă”, IMSP Spitalul
Călăraşi.

Au acordat acces la dosare, după consultarea funcţionarilor cu conducerea – 23 instituţii.

Au acordat acces la dosare, după întrevederea reprezentanţilor “Acces-info” cu conducerea – 12 instituţii.

Au acordat acces la dosare timp de 2-7 zile – 14 instituţii; între 8-15 zile – 4 instituţii; într-o perioadă mai
mare de 15 zile – 11 instituţii.

Au acordat acces parţial la dosare:

Consiliul raional Hînceşti (tergiversare; pînă la urmă, persoana responsabilă de achiziţiile publice a fost
rechemată din concediu; nemulţumire – “dosarele solicitate necesită mult timp, iar personalul specializat,
la moment, este orientat la alte lucrări”; întrebări: “Cu ce se ocupă Centrul “Acces-info”?” “Care e
scopul proiectului?”; comentariu – Centrul “Acces-info” nu e o instituţie de control; dosarele pe anul 2009
nu au fost prezentate, pe motiv că nu sînt aduse în ordine).

Au refuzat (oral) accesul la dosare:

1. Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale (negocieri telefonice interminabile, încheiate cu cuvîntul

“Aşteptaţi”).
2. Academia de Ştiinţe (“Noi vom da refuz oficial în scris”. De pe data de 7.07.2009, răspunsul aşa şi nu a
parvenit).
3. Primăria mun. Chişinău (Tergiversare de la 9 pînă la 20 iulie; negocieri telefonice, vizite la sediul
primăriei; motive: “Lipseşte un funcţionar responsabil de achiziţii”; “E în interesul vostru să sunaţi”;
întrebări: “Care e scopul monitorizării?”; “Ce facultate aţi absolvit?”. Pînă la urmă, acelaşi funcţionar:
“Refuz în scris n-o să vă dau, depuneţi altă cerere”).
4. Institutul de Energetică al A.Ş.M. (în timpul înregistrării cererii, pe data de 15.07.09, solicitantului i s-a
declarat că nu va primi acces la dosare şi că răspunsul va fi expediat în scris. Răspunsul nu a parvenit).
5. Biblioteca Ştiinţifică Centrală a A.Ş.M. (tergiversare: funcţionari – director – funcţionari. întrebare:
“Scopul monitorizării?”. Pînă la urmă – refuz oral).
6. Policlinica Stomatologică Republicană (tergiversare, fără nici un rezultat).
7. Spitalul raional Hînceşti (Promisiune: refuz în scris. Motive: “achiziţiile sînt în număr mare, va trebui să
staţi o săptămînă la contabilitate, aceasta-i imposibil”; “sînt foarte ocupat, am alte probleme, mai
importante”; “unde vă grăbiţi, din cîte ştiu, azi nu e nici vineri şi nici luni”).

Au refuzat (oral) accesul la informaţie pe motiv că datele solicitate fac parte din categoria informaţiilor cu
accesibilitate limitată:

1. Consiliul raional Ungheni (tergiversare; refuz oral, pe motiv că art. 70 din Legea privind achiziţiile
publice prevede că darea de seamă “nu se acordă la solicitarea oricui”; “sînt multe dosare, e multă
muncă”. întrebarea: “De ce vă interesează achiziţiile publice?”; “Care e scopul monitorizării?”; Refuz în
scris nu a parvenit).
2. Institutul de Cercetări Ştiinţifice în Domeniul Ocrotirii Sănătăţii Mamei şi Copilului (trimitere la art. 70
al Legii privind achiziţiile publice; alt motiv: “solicitantul nu este persoană juridică(?!)”; referitor la
informaţiile care nu au un caracter confidenţial – “dosarele sînt cusute, ştiu că n-o să le mai descoasem”.
Refuz în scris nu a parvenit).

101
Au refuzat accesul la dosare pe motiv că acestea se află la Curtea de Conturi:

1. Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare.

2. Institutul de Geologie şi Seismologie al A.Ş.M.

Au refuzat, oral, să permită accesul la dosare: 11 instituţii, fără a expedia motivele refuzului, ceea ce
constituie o încălcare gravă a legislaţiei. Astfel, Legea privind accesul la informaţie stipulează: în art. 19
alin. (1): “Refuzul de a furniza o informaţie, un document oficial va fi făcut în scris, indicîndu-se data
întocmirii refuzului, numele persoanei responsabile, motivul refuzului, făcîndu-se în mod obligatoriu
trimitere la actul normativ (titlul, numărul, data adoptării, sursa publicaţiei oficiale), pe care se bazează
refuzul, precum şi procedura de recurs a refuzului, inclusiv termenul de prescripţie”.

3.2.11. Concluzii şi recomandări

Rezultatele monitorizării (martie-august 2009) confirmă faptul că procesul achiziţiilor publice are un
caracter mai mult opac decît transparent, fenomen stipulat în bună parte de tradiţiile conservatoare ale mai
multor responsabili şi de imperfecţiunea legislaţiei care, sub pretextul protejării secretului comercial şi al
asigurării concurenţei loiale, restricţionează excesiv accesul publicului la informaţiile privind etapele
procedurale, încheierea contractelor propriu-zise, realizarea acestora.

Un şir de reglementări din Legea privind achiziţiile publice, la compartimentul transparenţă, poartă un
caracter declarativist, principiul transparenţei nu-şi găseşte locul potrivit în actele normative ale Guvernului,
fapt utilizat cu mult zel de către autorităţi contractante şi operatori economici.

Mulţi membri ai grupurilor de lucru pentru achiziţiile publice sînt instruiţi insuficient inclusiv în domeniul
accesului la informaţie, aceasta referindu-se şi la conducătorii unor instituţii publice, de care depinde, în
ansamblu şi în particular, transparenţa instituţională.

În bună parte, autorităţile contractante reacţionează reticent la cererile ce ţin de rezultatele controalelor
abilitate şi, mai ales, referitor la măsurile luate pentru lichidarea neajunsurilor depistate, nemaivorbind de
refuzuri, chiar şi la solicitarea unor informaţii elementare.

Este dificil accesul solicitanţilor la dosarele achiziţiilor publice – fie din cauza că documentele din ele
adeseori se află în dezordine, fie că acestea, la o analiză mai atentă, ar mai putea da indici despre anumite
fraude, fie din cauza sindromului de secretizare excesivă, tradiţională, atît de înrădăcinat pe parcursul anilor.

Pornind de la necesitatea asigurării transparenţei achiziţiilor publice, de care depinde în mare măsură
eficienţa gestionării banilor publici, sînt necesare măsuri urgente şi de lungă durată privind:

- perfectarea şi completarea legislaţiei în domeniul achiziţiilor, la compartimentul transparenţă, pentru a se

asigura controlul public atît la etapele-cheie procedurale cît şi la dosarele achiziţiilor publice, trasîndu-se clar
hotarul dintre secretul comercial şi prioritatea interesului public;

- instruirea adecvată a funcţionarilor şi a responsabililor care activează în domeniul achiziţiilor publice,

inclusiv în ceea ce priveşte informarea, consultarea şi participarea cetăţenească;

- crearea unor condiţii favorabile pentru dezvoltarea jurnalismului de investigaţie, obligarea responsabililor
de a reacţiona constructiv la critică;

- perfectarea Buletinului Achiziţiilor Publice, inclusiv versiunea electronică, pagina-web a Agenţiei Rezerve
Materiale, Achiziţii Publice şi Ajutoare Umanitare, site-urile altor instituţii publice, pentru a extinde accesul
actorilor implicaţi în procesul achiziţiilor publice, dar şi al tuturor persoanelor interesate, la informaţii
diversificate, detaliate, mai bine structurate, fapt care ar facilita efectuarea unor analize mai profunde a
planificării, curente şi de perspectivă, a unei monitorizări mai eficiente de către mass-media, organizaţiile

102
nonguvernamentale şi de către oricine se interesează cum sînt cheltuiţi banii publici.

- eficientizarea controlului din partea Legislativului şi Executivului, dar şi a celorlalte structuri statale,
centrale şi locale, care urmează să asigure desfăşurarea achiziţiilor publice în condiţii de maximă
transparenţă; încurajarea controlului din partea cetăţenilor care, cu cît sînt mai bine informaţi, cu atît devin
mai activi;

- reformarea întregului sistem al achiziţiilor publice, conform standardelor internaţionale, care ar exclude
favorizarea unor sau altor operatori economici, din diferite motive şi interese personale, care, pînă la urmă,
alimentează fraudele, mita, corupţia.

3.3. Campania de presă „Cere socoteală banilor publici”

Pe parcursul anului, patru ziare – „Cuvîntul”, Rezina, „Bussines-Info”, Cimişlia, „Unghiul” Ungheni şi
„Observatorul de Nord”, Soroca – au desfăşurat campania de presă „Cere socoteală banilor publici”, în
cadrul căreia au fost monitorizate executarea bugetelor şi nivelul de informare a locuitorilor despre
efectuarea cheltuielilor publice în învăţămîntul public, asistenţa socială, amenajarea teritoriului.

În ceea ce priveşte transparenţa bugetară la nivel local, participanţii la monitorizare au

semnalat un şir de probleme, inclusiv:

- persistă teama autorităţilor publice locale de a face publice informaţiile despre distribuirea mijloacelor
financiare care ar putea provoca discuţii controversate între instituţiile publice, cartiere, categorii de cetăţeni
etc.;
- lipsesc informaţii despre utilizarea banilor public din cauza absenţei evidenţei lucrărilor efectuate cu
suportul mijloacelor publice şi a controlului intern mai riguros;
- caracterul închis al achiziţiilor publice efectuate de către APL, prin aplicarea standardelor minime de
asigurare a transparenţei achiziţiilor care nu sunt accesibile publicului larg;
- considerarea informaţiei despre mijloacele financiare publice de către APL şi instituţiile publice care
execută bugetele drept informaţie secretă;
- prezentarea cifrelor fără explicarea acestora, ceea ce se percepe cu greu de oamenii neiniţiaţi în domeniu;
- locuitorii oraşelor nu conştientizează dreptul lor de a fi informaţi şi nu fac uz de acesta pentru a cunoaşte
despre principiile de formare şi de executare a bugetului public local;

În ceea ce priveşte eficienţa utilizării banilor publici, printre probleme se remarcă:

- mijloacele financiare sunt dispersate după principiul „la toţi câte puţin”, fără a determina priorităţile
majore şi a direcţiona mijloace spre soluţionarea consecutivă a problemelor;
- se menţin instituţii publice cu resurse exagerate;
- lipseşte evidenţa lucrărilor publice efectuate;
- cheltuieli exagerate pentru arenda tehnicii;
- sînt efectuate procurări publice neargumentate.

Campanie media pentru transparenţa achiziţiilor publice

Asociaţia Presei Independente (API) a lansat a doua etapă a campaniei de presă „Cere socoteală pentru
banii publici!”, în cadrul căreia vor fi monitorizate achiziţiile publice în opt oraşe din Republica Moldova.
Campania a fost iniţiată şi este susţinută financiar de Fundaţia Soros-Moldova.

În cursul anului 2009, API în parteneriat cu ziarele independente şi organizaţii neguvernamentale din patru
oraşe - Ungheni, Soroca, Rezina şi Cimişlia, a desfăşurat prima etapă a acestei campanii, orientată spre
implicarea mass-media şi a cetăţenilor în asigurarea transparenţei operaţiunilor bugetare la nivel local.

În anul 2010 campania de presă „Cere socoteală pentru banii publici!” continuă pe segmentul achiziţiilor

103
publice, în procesul de monitorizare fiind incluse, în afara celor patru oraşe, şi municipiile Chişinău, Bălţi,
oraşele Cahul şi Orhei. Astfel, ziarele independente din cele opt localităţi – Unghiul (Ungheni),
Observatorul de Nord (Soroca), Cuvântul (Rezina şi Orhei), Business info (Cimişlia), Ziarul de gardă
(Chişinău), SP (Bălţi) şi Cahul Expres (Cahul) vor urmări cum este asigurată transparenţa achiziţiilor
publice, corectitudinea selectării operatorilor economici, calitatea bunurilor şi lucrărilor executate etc.
Fiecare ziar va susţine rubrica permanentă „Cere socoteală pentru banii publici!”, informând contribuabilii
despre rezultatele monitorizării. Concluziile mass-media privind corectitudinea achiziţiilor publice vor fi
transmise autorităţilor publice locale şi centrale pentru a întreprinde acţiuni de eficientizare a utilizării
banilor publici.

INFORMEAZĂ-TE DESPRE CAMPANIA „CERE SOCOTEALĂ PENTRU BANII PUBLICI!”

În cadrul acestei campanii, API va informa autorităţile publice, societatea civilă, mass-media despre
rezultatele monitorizării achiziţiilor publice, desfăşurate de localităţile incluse în campanie prin intermediul
buletinului informativ electronic „Cere socoteală pentru banii publici!” elaborat lunar în baza articolelor
publicate de cele opt ziare independente.

“Cuvântul”: Accentul se pune pe calitate

Achiziţii mai puţine decât în 2008

Primăria Orhei a perfectat pe parcursul anului trecut 311 contracte de achiziţii publice, începand cu servicii
de internet şi terminând cu procurarea produselor alimentare pentru şcoli şi grădiniţe, în valoare totală de 13
519 000 lei, ceea ceconstituie a treia parte din bugetul oraşului. Pentru comparaţie vom menţiona că în anul
2008 au fost perfectate 433 de contracte de achiziţii, valoarea acestora fiind de peste 18 milioane lei. După
cum ne-a explicat dna Olga Zgureanu, specialist pentru achiziţii publice la primărie, micşorarea numărului
contractelor a fost condiţionată de criza economică-financiară.

Criteriul de bază al achiziţiilor publice este preţul cel mai mic. Solicitată să-şi expună părerea vizavi de
această regulă, dna Zgureanu ne-a spus că la Orhei membrii grupului de organizare a licitaţiilor publice atrag
o atenţie deosebită calităţii produselor, mai ales că acestea-s destinate copiilor. Au fost cazuri când ni s-a
propus unt cu 28 lei kilogramul, un preţ de două ori mai mic decât cel real. Desigur nu l-am acceptat, a
concretizat dna Zgureanu.

O grijă aparte - alimentaţia copiilor

Pentru alimentarea fiecărui dintre cei 1314 elevi din şcoli primăria Orhei alocă zilnic câte 5 lei. În opinia mai
multor părinţi şi elevi, suma este destul de modestă. „Ar fi de dorit ca această sumă să fie mai mare, însă
bugetul oraşului cu greu acoperă şi aceste cheltuieli”, ne spunea Mihai Tihon, consilier orăşenesc.

Dna Zgureanu ne-a spus că hrana copiilor constituie o grijă aparte. „ Până la urmă am decis ca în şcolile
unde nu sunt cantine elevii să primească prânzuri la pachet, ca în avion. În alte instituţii unde există cantine
se livrează paste făinoase, crupe, produse din carne şi bucatele se gătesc pe loc", a menţionat Olga Zgureanu.
Se intamplă şi cazuri neplăcute. În anul trecut, după patru luni de la semnarea contractului, SRL
„Man&Vals” care işi asumase obligaţia de a prepara şi distribui în şcoli dejunurile a solicitat suspendarea
contractului pe motiv că s-au majorat cheltuielile de producere. „Am fost nevoiţi să căutăm altă firmă, iar pe
SRL „Man&Vals” s-o acţionăm în judecată ca să ne restituie suma de bani plătită, dar neacoperită cu servicii,
ne-a relatat dna Zgureanu.
Ion Cernei

“Cuvântul”: Alocările pentru alimentare în Rezina cresc, dar directorii nu-s mulţumiţi

După volum, sumele prevăzute în bugetul oraşului Rezina pe anul curent pentru achiziţii publice ocupă locul
doi după salarizare. Pentru alimentarea copiilor în grădiniţe şi şcoli, de exemplu, în 2010 au fost rezervaţi 1
mln 713.400 lei.

104
La primăria Rezina grupul de lucru pentru achiziţii publice este condus de viceprimarul Liuba Stavinschi.
Potrivit dumneaei, la 29 decembrie 2009, conform anunţului publicat în Buletinul achiziţiilor publice, a avut
loc licitaţia de procurare a produselor alimentare pentru trei grădiniţe, două gimnazii şi două licee finanţate
din bugetul orăşenesc.

Lista de produse solicitate de primărie includea peste 40 de poziţii. Cele mai atractive preţuri la majoritatea
produselor s-au dovedit a fi cele propuse de SRL „MAX-Victor”. Dar după vacanţa de iarnă, când trebuia de
semnat contractul de achiziţii, SRL„MAX-Victor” şi-a retras oferta în legătură cu majorarea bruscă a
preţurilor la gaze, energia electrică, carburanţi, lucru care, potrivit administraţiei întreprinderii, a condiţionat
şi scumpirea mărfurilor. Atunci grupul de lucru a fost convocat iar, încercandu-se a salva situaţia cu
concursul celorlalte întreprinderi participante la licitaţie. Dar şi acelea au declarat că după majorarea
preţurilor la resursele energetice nu mai pot livra produsele la preţurile indicate în ofertele propuse în
decembrie 2009. Atunci, a remarcat dna L.Stavinschi, am decis să organizăm o licitaţie repetată pentrua
chiziţionarea produselor alimentare necesare doar pe două luni, în valoare totală de 147 de mii de lei.

Dacă este una, lipseşte alta...

Solicitată să comenteze starea de lucruri din teren, dna Ludmila Romanov-Ceban, directoarea liceului
„Alexandru cel Bun” ne-a relatat că în primul semestru asortimentul produselor a fost modest, copiii fiind
hrăniţi mai mult cu terciuri, paste făinoase, murături. Pe de o parte liceul nu dispune de condiţiile necesare
de păstrare şi de atâta nu primeşte carne proaspătă (numai conservată), produse lactate, ouă. Pe de alta, din
cauză că achiziţiile produselor s-au tot tărăgănat, în ultimele luni alimentarea a fost foarte proastă. Sperăm că
în continuare situaţia se va schimba spre bine, a menţionat directoarea.

Anatolie Caraivan, directorul liceului „A.S.Puşkin” ne-a spus că pană la Anul Nou la liceu au fost hrăniţi
numai copiii din clasele 1-4, deşi în majoritatea şcolilor din raion primesc dejunuri toţi elevii. De la 1
ianuarie 2010 preţul raţiei zilnice a unui elev s-a majorat cu 1 leu, dar noi nu le-am dat copiilor produse nici
de trei lei, pentru că nu le-am avut, a remarcat directorul. Ce vreţi dacă problema achiziţionării produselor a
fost parţial soluţionată abea la mijlocul lui februarie? Se intreba supărat Anatolie Caraivan, în opinia căruia
cea mai rea situaţie în ce priveşte alimentaţia copiilor este în oraşul Rezina, „unde stânga nu ştie ce face
dreapta şi invers”.
Tudor Iaşcenco

„Observatorul de Nord”: Instabilitatea preţurilor – o frană in desfăşurarea achiziţiilor publice

Interviu cu viceprimarul ELENA FOCŞA, membră a grupului de lucru privind desfăşurarea achiziţiior
publice.

- Dispuneţi de planul anual de achiziţii publice?

- Bineînţeles. Reeşind din sumele prevăzute în Bugetul pentru anul 2010, a fost publicat în Buletinul
Achiziţiilor Publice Anunţul de Intenţii pentru primăria oraşului Soroca. Este vorba de bunuri, servicii şi
lucrări. (anexăm acest Anunţ) Ultimele două lucrări -reparaţia peretelui de sprijin la intrarea în oraş şi
restabilirea casei avariate din stradaViilor 9/4 se vor face numai în cazul dacă vor fi scoase la licitaţie şi
vândute blocurile neterminate de lângă ospătăria nr.9. În buget au fost incluse sume care urmează să vină de
la vanzarea acestor blocuri.

Dar trebuie să spun, că vor mai interveni unele schimbări în acest plan. Pentru că noi atunci când l-am
înaintat spre publicare, am pus în dreptul la patru poziţii cererea ofertelor de preţuri,reeşind din situaţia care
o avem. Cei de la Agenţie, fără să seconsulte cu noi au schimbat procedura. Adică în loc de cererea ofertelor
de preţuriau pus licitaţie deschisă. Dar cum să facem licitaţie la creioane, clei sau rigle? Or atunci când
organizezi licitaţie, trebuie să faci o caracteristică amplă la fiecare obiect. Şi vă închipuiţi un ordonator
terţiar de credite doreşte clei lichid în sticluţă de 200 mlg, altul vrea uscat în tuburi mai mici, unul doreşte
caiet cu atâtea foi, altul cu atâtea... La procurarea hârtiei, da, noi trebuie să dăm anuţ, căci avem de procurat
o cantitate mare. În discuţia pe care a avut-o secretara grupului de lucru, cei de la Agenţia Achiziţii Publice

105
au promis că vor ţine cont de realitatea noastră şi vor face schimbările în acest Anunţ de intenţii.
- Să înţelegem, că şi publicarea unui anuţ este o problemă?
- Da, când nu sunt bani, e şi aceasta o problemă. Dar, de fapt în anul curent avem mari probleme cu
instabilitatea preţurilor. Pe data de 23 decembrie am avut licitaţie pentru procurarea produselor alimentare în
trimestrul I, anul 2010. Însă cand am pregătit materialele şi contractele, agenţii economici au refuzat să
semneze. Pentru că începând cu anul curent s-au majorat preţurile. Şi nimeni nu ştie la ce preţ o să fie
produsele mâine. Dar o rezervă mare poţi să-ţi pregăteşti numai în cazul produselor cu un termen mai mare
de valabilitate şi atunci poţi să respecţi condiţiile contractului. Dar în cazul produselor uşor alterabile,
nicidecum nu poţi să cumperi mai mult decât ai nevoie la momentul respectiv. Şi dacă am încheiat
contractul, de exemplu pentru 10 ouă – 13 lei, da mâine-poimâine preţul creşte la 20 lei, întreprinderea în
acest caz are pierderi şi nu-i este convenabil să respecte condiţiile contractului. Şi nimeni nu vrea să-şi
asume riscul, deoarece întreprinderile care sunt la noi în Soroca nu sunt atat de mari ca să-şi poată permite
nişte pierderi cu bătaie la buzunar.
Nina Neculce

„Observatorul de Nord”: Certificatul de conformitate – obstacol în desfăşurarea cu succes a licitaţiilor

Pe 9 februarie, curent am asistat la Concursul repetat privind achiziţionarea produselor alimentare în

trimestrul I în cadrul primăriei oraşului Soroca. Concursul s-a desfăşurat în baza prevederilor Legii cu
privire la Achiziţiile Publice. Mai întâi secretarul grupului de lucru Diana Cobozev a venit cu precizarea: „La
câteva poziţii din licitaţia de data trecută (23 decembrie, 2009) au lipsit unele acte, preţurile s-au mai majorat
şi iată că repetăm licitaţia.

Au procurat documente de licitaţie SA „Comtiras”, SRL „Sermocom Prim” şi SA„INCOMLAC”. Au

prezentat pachetul de documente pentru concurs doar SA„Comtiras” şi SRL „Sermocom Prim”. Acestea
fiind spuse s-a trecut la evaluarea ofertelor. S-au deschis plicurile, s-a dat citire documentelor prezentate de
operatorii economici, au fost anunţate preţurile ca să audă toţi cei prezenţi.

Când veni vorba de Certificatul de Conformitate la ouă şi pulpe de găină, operatorii economici s-au revoltat.
Reprezentantul SRL „Sermocom Prim” Petru Morari a declarat: „Eu cred, că la mijloc e o greşeală tehnică.
Noi participăm la licitaţiile acestea de 3 ani. Şi totdeauna ouăle şi pulpele de găină au fost achiziţionate fără
acest certificat. Ori noi, când ducem ouă la grădiniţă, de exemplu, nimeni nu ne întreabă de Certificatul de
Conformitate, ci ne întreabă, când s-a ouat găina ca să se ştie dacă se pot da ouăle la copii sau nu. Deci eu o
să am nevoie de certificatul sanitary şi recipisa ceea când s-a ouat găina. Dar de Certificatul de Conformitate,
mă scuzaţi, dacă el se eliberează pe termen de un an, iar ouăle se păstrează 25 de zile, la ce mi-ar mai trebui?
La mine în magazin ouăle se vând potrivit certificatului veterinar, valabil 25 de zile. Cu toate acestea în
pachetul de documente am inclus Certificatul de Conformitate la ouă. L-am obţinut de la o firmă avicolă,
care exportă ouăle în România. Pentru exportatori se fac asemenea certificate, dar pentru cei care procurăm
producţia autohtonă aici pe loc – nu.”

Gândul domnului Morari a fost continuat de doamna Mara Puşcaş, SRL„Comtiras”: „Noi ne-am adresat în
mai multe instanţe şi nu am putut obţine Certificatul de Conformitate. Ceva nu se leagă aici. Agenţia
Achiziţii Publice ar trebui să facă legătură cu Moldova Standart şi să hotărască întrebarea cu certificatele
acestea la ouă şi pulpe de găină. Pentru că ouăle şi pulpele se produc la noi în Moldova şi aceste produse nu
se certifică. Noi ne străduim să oferim consumatorului pulpe de ale noastre şi nu din America, ori Brazilia
conservate de zeci de ani. Şi atunci la ce ne-ar trebui certificatul cu pricină? Iată din cauza certificatului
respectiv s-a stopat licitaţia şi data trecută. Şi acum repetăm acelaş lucru.”
Nina Neculce

“SP”: Миллионы, закатанные в асфальт

Содержание дорожно-мостового хозяйства — одна из постоянных статей расходов в бюджете

Бельц. Ежегодно на ремонт городских дорог выделяются немалые средства. Но насколько

106
рационально они используются?
«Золотые» дороги

Часто бывает, что не проходит после ремонта дороги и нескольких месяцев, как на ней вновь
появлются ямы, выбоины и рытвины. Так случилось с улицей Т. Владимиреску, капитально
отремонтированной в 2005 году. Уже через год, в 2006 году, по ней невозможно было нормально
проехать. Сейчас же о капремонте этой улицы пятилетней давности мало кто вспоминает: она больше
похожа на просёлочную дорогу с колдобинами и ямами, чем на асфальтированную улицу города.

Самым затратным по расходам на ремонт дорог в Бельцах стал 2008 год. Тогда только из
республиканского бюджета на дорожно-мостовое хозяйство был выделен 21 млн леев. Ещё 5 млн леев
в том же году на эти цели затрачено из муниципального бюджета. На данные средства планировалось
капитально отремонтировать несколько улиц (Н. Йорги, Ю. Гагарина, Мира, Феровиарилор, Св.
Николая, Киевскую, дорогу в с. Елизаветовка) и два моста через Реут (на улицах Киевской и Н.
Йорги). Одной из капитально отремонтированных была улица Н. Йорги. Уже через месяц (!) после
завершения её ремонта, на который было затрачено 7 млн 127 тыс. леев из республиканского
бюджета, на дороге стал разрушаться асфальт.

Кто виноват?
Подрядчиком в ремонте дороги по улице Йорги в 2008 году выступило выигравшее тендер бельцкое
муниципальное предприятие ПС РСУ-2. Поскольку в том году был запланирован ремонт нескольких
улиц, то руководство ПСРСУ-2 для проведения работ в быстрые сроки наняло субподрядчиков.
Получилось, что непосредственно реконструкцией улицы. Н. Йорги занимались кишинёвские фирмы
АО «Лусмикон» и ООО «Садина». Когда дорожное полотно на этой и некоторых других
отремонтированных улицах стало разрушаться, городские власти вынуждены были создать
техническую комиссию по выяснению причин некачественного ремонта. Пробы асфальта с этих улиц
направили на исследования в лаборатории двух независимых фирм — бельцкой и кишинёвской.

Качество асфальта ------ почти государственная тайна

Одна из лабораторий принадлежит бельцкому АО «Мажистрала». Мы попытались узнать результаты
исследований проб у её специалистов, но нам отказали в предоставлении информации. Оказалось,
что эксперты дают подпискуо неразглашении полученных данных. «Данные может предоставить
только заказчик — примария. Там вы и можете уточнить всё, что вас интересует», —пояснил «СП»
начальник лаборатории Владимир Ливинский. Как рассказал вицепримар Игорь Няга, обе
лаборатории дали заключения, что работы по ремонту улицы проведены качественно. Единственная
экспертиза, которую не смогли сделать, — исследование состава битума. «Дело в том, что в Молдове
нет ни одной лаборатории, которая проводила бы подобные исследования. Поскольку все другие
экспертизы показали, что брака в работе не было и это не может быть причиной разрушения
дорожного полотна, то вывод напрашивается сам собой: именно качество битума не соответствовало
стандартам», — отметил Игорь Няга.

Дороги латали заново

Недостатки в ремонте бельцких дорог ликвидировались за счёт предприятия-подрядчика — МП ПС
РСУ-2 — в апреле-мае 2009 года. Сколько средств затратило предприятие на так называемый
ямочный ремонт, выяснить так и не удалось: «СП» отказали в предоставлении необходимых данных.
Дальнейший ремонт дороги по улице Н. Йорги (если возникнет необходимость) будет делать фирма
подрядчик МП ПС РСУ-2. Согласно договору с заказчиком, бельцкой примарией, гарантийный срок
обслуживания — пять лет после капитального ремонта. Получить в ПС РСУ-2 более подробную
информацию оказалось затруднительно. С тех пор как дважды ремонтировалась улица Н. Йорги
(капитально и частично), на предприятии сменилось руководство. С бывшим директором, который в
полной мере владеет информацией, в этом году не продлён контракт. По материалам,
предоставленным «СП» в ПС РСУ-2, руководству фирмы, которая поставляла на ремонт дорог битум,
предъявлен иск о возмещении материального ущерба. О какой конкретно сумме идёт речь,
сотрудники предприятия умалчивают.
Татьяна Кочеровская

107
“Business info”: Au asigurat transparenţă, nu şi eficienţă

„În ce măsură autorităţile APL au ţinut cont de propunerile şi necesităţile prezentate de conducătorii
instituţiilor de invăţămînt la etapa elaborării bugetului local? Pe cît de bine corespund volumele achiziţionate
necesităţilor reale ale celor care beneficiază de ele?” — acestea au fost întrebările pe care i le-am adresat
Larisei Borodin, directoarea Liceului teoretic „Ion Creangă”, Parascoviei Colţa, directoarea Liceului teoretic
„MihaiEminescu”, Lilianei Nicuţă, Nataliei Catană şi Rodicăi Caşu, tustrele şefe ale grădiniţelor, după cum
urmează: „Făt Frumos”, „Ghiocel” şi „Scufiţa Roşie”. Şi iată care au fost răspunsurile. “Pe parcursul lunii
ianuarie elevii din instituţiile şcolare din teritoriu nu au fost alimentaţi. Achiziţiile publice au fost organizate
cu întîrziere. Suntem nemulţumiţi de produsele contractate şi cerem în mod categoric anularea rezultatelor
licitaţiei din 19 ianuarie curent pe motiv că nu s-a ţinut cont de propunerile noastre în ceea ce ţine de
organizarea alimentaţiei în şcoli şi grădiniţe. Deşi nu se poate spune că a existat o conlucrare productivă în
tot sensul cuvântului a managerilor instituţiilor de profil social cu autorităţile APL, totuşi am înaintat nişte
calcule ce urmau să îmbunătăţească calitatea regimului alimentar al copiilor, dar iniţiativele noastre s-au
soldat cu adoptarea unei decizii unilaterale de către viceprimarul Sergiu Pleşca. Tot dumnealui a fost acela
care a micşorat esenţial volumele produselor alimentare achiziţionate. Am ajuns astăzi în situaţia catastrofală
când nu avem cu ce hrăni copiii de la grădiniţele din urbe. Meniul este alcătuit preponderent din cartofi,
ceapă şi fasole, ceea ce ne-a mai rămas din anul trecut. Deja două grădiniţe din oraş au fost nevoite să-şi
sisteze activitatea —„Ghiocel” şi „Viorica”. Prima pe motiv că a ieşit din funcţiune sistemul de încălzire, iar
a doua — pentru că nu le poate oferi hrană copiilor. ”

Începând cu 1 februarie, în sfirşit, copiii din şcoli au inceput să primească chifle. Deasemenea, li s-a promis
(!) suc. Dar directorii de şcoli s-au refuzat în mod categoric de acesta pe motiv că este un produs alergic, care
poate provoca şi dereglări ale sistemului gastro-intestinal. Mai mult ca atît, conducătorii instituţiilor
respective şi-au exprimat nedumerirea în legătură cu faptul că pe seama acestuia îi revin tocmai 4,00 din cei
6,00 lei alocaţi din bugetul local pentru alimentaţia cu un mic dejun cald a fiecărui copil. Asta când chiflele
de 2,00 lei, de 250g, fără magiun, oferite zilnic, după cum ne-au mărturisit destul de sincer copiii, nu sunt
tocmai pe placul lor.

Aici se vede cu ochiul liber, fără lupă, că analiza cost-beneficiu făcută de grupul de lucru, iar anterior de
autorităţile APL care au planificat achiziţiile de bunuri, s-a dovedit a fi una nereuşită. Şi dacă au optat pentru
un preţ relativ mic, s-a văzut că acesta nu a îndreptăţit beneficiul, ceea ce ar însemna că elevilor li s-a propus
un produs pe care ei, pur şi simplu, nu-l vor consuma cu plăcere.

Poziţia specialiştilor de la Centrul de Medicină Preventivă în ceea ce priveşte alimentaţia copiilor în şcoli (cl.
I-IV) este că ultimilor ar fi benevenit să li se ofere un pahar de lapte sau ceai cald. „Deşi iniţial am fost
inclusă în componenţa grupului de lucru pentru desfăşurarea achiziţiilor publice, nu am fost informată de
către responsabili referitor la ziua şi ora cînd urma ca acestea să aibă loc, ne-a comunicat Tamara Pascaru,
specialist al CMP Cimişlia. Deşi era normal să se ţină cont şi de părerea medicilor în luarea unor decizii
importante cum ar fi alimentaţia copiilor şi sănătatea lor”.

În mod normal, pentru a clarifica care este totuşi situaţia şi pe cât de întemeiate sunt acuzaţiile aduse în
adresa autorităţilor APL, l-am rugat pe viceprimarul Sergiu Pleşca, preşedinte al grupului de lucru
responsabil de desfăşurarea licitaţiei publice privind achiziţionarea de bunuri, să vină cu unele explicaţii. În
ceea ce ţine de organizarea întirziată a licitaţiei publice, dl Pleşca susţine că anume graţie proiectului „Cere
socoteală pentru banii publici”, s-a văzut determinat să transforme achiziţiile publice într-un exerciţiu
democratic cu implicarea tuturor membrilor comunităţii, şi, evident, cu maximă transparenţă. Anunţul de
intenţie a fost publicat în „Buletinul achiziţiilor publice” încă la 25 decembrie, trecut. Dar procedura de
organizare a licitaţiilor publice, inclusiv etapa de evaluare a ofertelor în decursul unei săptămâni (pentru că
atât a durat ea în cazul primăriei Cimişlia), după care, cea de atribuire a contractelor, ce urmează de a fi
înregistrate în ultimă instanţă la Agenţia pentru achiziţii publice, este una destul de dificilă. În afară de
aceasta, în decursul a 10 zile, cît a durat vacanţa în legătură cu sărbătorile de iarnă, nici o organizaţie nu a
funcţionat. „Dar grădiniţele au fost anunţate în legătură cu acel fapt că vor trebui să-şi organizeze activitatea
din stocurile de mărfuri existente. Şi ele erau, pentru că personal am verificat acest lucru”, ne-a spus

108
viceprimarul. „La moment am atribuit contracte pentru o jumătate de an următorilor operatori economici:
SRL ”Vechivalcom” (114081 lei), SRL ”Provladcom” (787451lei), SRL ”Serviabil” (oferte acceptate la
caşcaval, unt, lapte, brinză de vaci, chefir, salam fiert „Doctorschii”ş.a. în sumă totală de 143681 lei), SRL
„Axedum” (40630 lei), SRL”Cvadrivita” (oferă crenvurşti, în sumă totală de 60992 lei). Evaluînd şi
comparînd ofertele agenţilor economici care au concurat la aprovizionarea cu produse de panificaţie,
primăria a încheiat deja contracte de achiziţii publice cu producătorii autohtoni — ОI „Elena Pleşca” şi
„Victor Negru”. Cît priveşte planificarea raţiei de alimentare pentru anul în curs în grădiniţele oraşului,
anume pentru a fi mai transparenţi şi eficienţi atunci cînd e vorba de cheltuirea banilor publici, ne-am condus
de normativele de alimentaţie a copiilor de vîrstă preşcolară puse la dispoziţia noastră de către Direcţia
generală învăţămînt, tineret şi sport Cimişlia. Astfel încât fiecărui copil de la instituţiile – tip îi revine astăzi
zilnic 8,20 lei din bugetul local şi 4,10 lei cheltuieli acoperite din mijloace speciale, ceea ce constituie în
sumă 12,30 lei”, a specificat Sergiu Pleşca. „Vorbind de micul dejun cald oferit elevilor de la şcolile din
urbe, probabil că vom exclude acel suc nedorit din componenţa acestuia, adică vom ţine cont de părerile
managerilor instituţiilor de invăţămîint. Iar ca hrana să fie cu adevărat consumată şi să asigure cît de cît o
alimentaţie eficientă a generaţiei în creştere, îi vom solicita ОI „Elena Pleşca” să varieze, în măsura
posibilităţilor, asortimentul producţiei livrate”, a adăugat viceprimarul.
Luminiţa Netedu

Directorul ziarului „Cuvântul” din Rezina, Tudor Iaşcenco, a declarat că pe parcursul primei etape a
campaniei în care a fost implicat ziarul, s-a reuşit schimbarea, într-o anumită anumită măsură mentalităţii
autorităţilor locale, însă cetăţenii deocamdată nu au interes despre cheltuirea banilor publici. „Acest proiect a
spart gheaţa dintre „Cuvântul” şi primăria Rezina. Ne-a reuşit să informăm cetăţenii cum se formează
bugetul localităţii şi cum sînt cheltuiţi banii publici. Chiar dacă este mult de lucru, am descoperit foarte
multe subiecte de investigaţie jurnalistică”, a declarat la conferinţă Tudor Iaşcenco.

Referindu-se la experienţa primei etape a campaniei „Cere socoteală pentru banii publici!”, Galina Colun,
şefa direcţiei finanţe a raionului Orhei, asistent în cadrul proiectului, e de părerea că cele mai multe
probleme depistate pe parcurs ţin de repartizarea neeficientă a bugetului în raioane, atunci când este vorba
despre acelaşi produs, dar costuri diferite. O altă problemă menţionată este şi lipsa descrierii cheltuielilor
pentru un anumit serviciu sau produs.

În 2010, la cea de-a doua etapă a campaniei, monitorizarea va fie efectuată de ziare din opt localităţi -
„Unghiul” din Ungheni, “Observatorul de Nord” din Soroca, „Cuvântul” din Rezina, „Business info” din
Cimişlia şi „Ziarul de Gardă” din Chişinău, „SP” din Bălţi şi „Cahul Expres”.

„Ziarul de Gardă” se va concentra pe achiziţiile publice din domeniul educaţiei. Alina Radu, directorul
publicaţiei, a menţionat că cititorii, elevii şi părinţii acestora, trebuie să cunoască despre investiţiile statului
în reparaţia şcolilor, alimentarea copiilor sau procurarea manualelor. „Avem aşteptări mari, pentru că sperăm
să fie schimbat modul de acces la informaţie pentru jurnalişti. Este nevoie de o schimbare la nivelul
sistemului de transparenţă, pentru că până acum mai mult eram descurajaţi când solicitam vreo informaţie”,
a spus Alina Radu. Directorul „ZdG” a mai propus ca pe site-ul Agenţiei Achiziţii Publice să fie un sistem
electronic eficient în care să fie plasată informaţia necesară.

„Ziarele vor urmări cum este asigurată transparenţa achiziţiilor publice, corectitudinea selectării operatorilor
economici, calitatea bunurilor şi lucrărilor executate”, a spus Petru Macovei, Director Executiv al API
menţionând că la final vor fi elaborate recomandări pentru administraţiile publice locale şi centrale, pentru
ca ulterior procesul de achiziţii publice să devină şi mai transparent.

3.4. Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a refuzat prezentarea unor informaţii oficiale (avizele la un proiect
de lege), reprezentantului Asociaţiei Transparency International, motivînd că această informaţie reprezintă
secret fiscal şi făcînd trimitere la noţiunea de secret fiscal stipulată de art.129 p.19 (Secret fiscal - orice
informaţie de care dispun organele cu atribuţii de administrare fiscală, inclusiv informaţia despre
contribuabil ce constituie secret comercial, cu excepţia informaţiei despre încălcarea legislaţiei fiscale) şi la
cerinţele art.131 alin.5 din Codul Fiscal, ceea ce este în contradicţie cu cerinţele Legii privind accesul la

109
informaţie.
În conformitate cu art.135 al.1 din Codul Fiscal „Organe care exercită atribuţii de administrare fiscală sînt:
organele fiscale, Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, organele vamale, serviciile
de colectare a impozitelor şi taxelor locale din cadrul primăriilor şi alte organe abilitate, conform
legislaţiei”. Ar rezulta că în baza art.129 p.19 din Codul fiscal toate aceste instituţii publice nu pot furniza
nici o informaţie oficială, ceea ce nu este corect.

3.5. Camera Înregistrării de Stat care, în campania electorală din 5 aprilie a oferit informaţiile solictate fără
plată, în cel de al doilea scrutin parlamentar instituit taxe care erau exagerate - nu- mai pentru informaţia
despre un agent economic taxa era de peste 1000 de lei daca solictai informatia în termen de o zi.
Inspectoratul Fiscal de Stat a refuzat categoric să ofere informaţii despre datornicii faţă de stat. În legătură cu
acest refuz, Inspectoratul Fiscal a fost acţionat în judecată. La fel, Comisia Electorală Centrală a fost şi ea
reticentă în a ne oferi unele informaţii solicita- te. În ce priveşte solicitarea de a primi listele persoanelor
fizice care au făcut donaţii către Partidul Comuniştilor din R.Moldova (această informaţie nu era pe site-ul
CEC), CEC a fost reticentă, nu ne-a oferit informaţia în volumul solicitat, a şters o parte din detalii, cum ar
fi codul personal, localitatea şi semnătura persoanelor, din care cauză a fost dificil să verificăm listele
respec- tive. În plus, listele nu erau complete, adică o parte din liste nu ne-au fost oferite. Acest lucru l-am
depistat calculând toate donaţiile. Solicitarea listelor donatorilor Partidului Comuniştilor la alegerile din 29
iulie până la momentul realizării acestui raport nu a fost satisfăcută de către CEC. Din această cauză nu am
putut să verificăm dacă o parte din alocaţiile sociale au ajuns în bugetul Partidului Comuniştilor ca donaţii.
Organele de drept, la fel, nu au fost dispuse că coopereze cu noi. Procuratura Generala si CCCEC nu au
răspuns la nici un demers din cele cele prin care solicitam informaţii despre candidaţii de pe listele Partidului
Comuniştilor. PG a oferit răspuns doar în cazul unui candidat de pe listele PLDM; partid aflat în opoziţie. De
remarcat că Preşedinţia, care în campania din 5 aprilie a ignorat o solicitare de informaţie ce se referea la ex-
preşedintele Legislativului arian Lupu, în campania din 29 iulie, când acesta nu mai candida pe listele
partidului de guvernământ, ne-a oferit infor- maţia solicitată. Ministerul Tehnologiilor Informaţionale a
refuzat să ne ofere informaţia cu privire la unităţile de transport pe care şe deţineau canidaţii cu şanse de a
deveni deputaţi, argumentând că această informaţie este cu caracter personale. Aceasta, în pofida faptului că
fiecare candidat este obligat să depună la CEC declaraţia pe venituri în care trebuie să includă şi unităţile de
transport pe care le deţine în proprietate. Prin urmare, această informaţie nu mai prezin- tă o taină.
Solicitarea jurnaliştilor făcea parte dintrun exerciţiu de verificare a onestităţii celor care aspiră la o demnitate
publică.
(Cornelia Cozonac, Centrul de Investiţii Jurnalistice)

110
4. Accesul mass-media la informaţiile oficiale
4.1. Aspecte generale

4.1.1. Spre regret, ca şi în etapa precedentă, nu putem vorbi despre existenţa unui sistem funcţional de
informare sistematică a mass-media. Nu întotdeauna serviciile de presă, de relaţii cu publicul reacţionează
prompt şi competent la solicitările ziariştilor.

4.1.2. De regulă, redacţiile sînt informate din timp despre anumite evenimente, conferinţele de presă,
briefing-urile nu sînt organizate sistematic, însă de multe ori lasă de dorit calitatea şi eficienţa acestora.
Redacţiile deocamdată nu primesc periodic diverse materiale informative – rapoarte, dări de seamă, avize,
sinteze. Adeseori comunicatele de presă nu poartă o suficientă încărcătură informaţională pentru mass-
media, deci, şi pentru public. Multe comunicate de presă au un caracter laudativ, de lustruire a imaginii
instituţiei.

4.1.3. Rămîne a fi o problemă acută reacţia inadecvată şi neconstructivă a instituţiilor publice la critică, chiar
şi în cazurile cînd materialele din mass-media se referă la probleme pur economice sau fraude, lipsite de
orice context politic, minimalizarea intenţionată a rolului mass-media fiind în detrimentul combaterii viciilor
sociale, inclusiv a corupţiei.

4.1.4. Un rol aparte în procesul de asigurare a liberului acces la informaţie revine serviciilor de presă şi
relaţii cu publicul, buna funcţionare a cărora este împiedicată de atribuţiile cu caracter contradictoriu care le
sînt delegate. E necesară o revizuire a locului şi rolului serviciilor de presă în structura organelor
administraţiei publice centrale şi locale, stabilirea unor prerogative clare, care le-ar permite să fie mecanisme
de transmitere a informaţiei de interes public, dar nu filtre ale acesteia.

4.1.5. Guvernul de la Chişinău l-a numit pe jurnalistul Igor Volniţchi în funcţia de purtător de cuvânt al prim-
ministrului, iar pe Lilia Gurez – în cea de şef al Serviciului de presă al Executivului, transmite Agenţia
Monitor Media. Funcţia de purtător de cuvânt al prim-ministrului are statut de consilier al şefului
Guvernului, fiind o premieră în sistemul executiv de guvernare. Activitatea Serviciului de presă va fi
coordonată cu cea a purtătorului de cuvânt. Noul purtător de cuvânt al premierului, Igor Volniţchi, a
comunicat că a insistat pentru separarea funcţiilor în domeniul politicilor de comunicare a Guvernului.
„Noua mea funcţie va ţine mai mult de promovare şi imagine. În această calitate, voi avea libertatea să le
vorbesc jurnaliştilor şi nu numai lor din numele premierului”, a menţionat Igor Volniţchi. „În activitatea
noastră – a purtătorului de cuvânt şi al Serviciului de presă – vom pune principalul accent pe asigurarea
accesului larg al ziariştilor la membrii Guvernului”, a spus Volniţchi, precizând totodată că „se va încerca
crearea unui câmp unic de informare ca urmare a interacţiunii serviciilor de presă ale organelor publice
centrale”. Proaspăta şefă a Serviciului de presă al Guvernului, Lilia Gurez, a comunicat că structura pe care
o va conduce va încerca că asigure presa şi publicul cu informaţii calitative şi operative. „Deja avem o listă
de solicitări din partea jurnaliştilor pe care vom încerca să o aplicăm”, a spus Gurez. „Printre altele,
jurnaliştii cer ca să li se permită deţinerea telefoanelor mobile în sediul Guvernului sau la şedinţele acestuia”,
a adăugat Gurez. În cadrul Serviciului de presă al Guvernului vor activa patru persoane.

111
8 octombrie. Guvernul Filat a desecretizat, o decizie a Cabinetului de miniştri anterior prin care fusese
favorizaţi doi producători de pâine din Republica Moldova, comunică Agenţia Monitor Media.
Este vorba de o decizie a fostului Guvern comunist prin care s-a acordat un lot de nouă mii de tone de grâu
întreprinderilor de stat „Franţeluţa” din Chişinău şi Combinatul de panificaţie din Bălţi. Decizia cu pricina a
urmărit scopul menţinerii preţurilor la pâine pe motive electorale şi a favorizat concurenţa nelioală printre
producătorii de pâine.

8 octombrie. Guvernul de la Chişinău a decis să îmbunătăţească condiţiile de muncă pentru jurnalişti şi să

liberalizeze activitatea lor în sediul Executivului, anulând unele restricţii aplicate anterior acestora. Astfel,
jurnaliştii au avut acces în sediul Guvernului cu telefoane mobile. În sala pentru presă a fost instalat un
climatizator şi vor fi puse un număr suplimentar de scaune. Guvernul va pune la dispoziţia jurnaliştilor
pachete de documente cu informaţiile care vor fi discutate la şedinţele guvernamentale. După cum
precizează Serviciul de presă al Guvernului, premierul Vlad Filat „rămâne deschis şi în continuare pentru o
colaborare eficientă cu mass-media”. „Noi dorim ca jurnaliştii ce reflectă activitatea Guvernului să fie bine
informaţi, să aibă condiţii normale de activitate şi să poată transmite informaţii calitative şi operative”, a
spus Filat.

13 octombrie. Jurnaliştii vor avea acces la şedinţele Biroului Permanent al Parlamentului R. Moldova.
Anunţul a fost făcut, de către spicherul Mihai Ghimpu, după ce Biroul Permanent a luat o decizie în acest
sens. „Nu văd probleme de prezenţă a presei la Biroul Permanent, dar nu vreau ca unii jurnalişti să
organizeze aici talk-show-uri. Vrem o presă obiectivă şi echidistantă”, a declarat ziariştilor Mihai Ghimpu,
citat de jurnal.md.

13 octombrie. Şase organizaţii neguvernamentale din domeniile mass-media, drepturile omului şi politici
publice au fondat Consiliul de Presă din Republica Moldova ca structură de autoreglementare a presei cu
acoperire naţională şi locală, transmite Agenţia Monitor Media. Consiliul de Presă va fi independent în
raport cu administraţia publică, mediul politic, mediul de afaceri, alte grupuri de interese. Funcţia de bază a
Consiliului de Presă este examinarea plângerilor care se referă la activitatea editorială a ziarelor, revistelor şi
agenţiilor de ştiri din R. Moldova, precum şi a portalurilor informaţionale. Consiliul de Presă va elabora
recomandări de consolidare a standardelor profesionale în presa din R. Moldova, propuneri de politici
publice în domeniul mass-media, va desfăşura campanii de promovare a jurnalismului responsabil. În cadrul
Consiliului de Presă vor activa nouă persoane, inclusiv patru membri vor reprezenta mediul jurnalistic, iar
cinci membri vor reprezenta consumatorii de media. Reprezentanţii mediului jurnalistic vor putea fi propuşi
de către redacţiile publicaţiilor (agenţiilor, portalurilor), organizaţiile profesionale ale jurnaliştilor şi alte
asociaţii obşteşti de media, inclusiv patronatele din media. Candidaţii care vor reprezenta consumatorii de
media vor putea fi propuşi de către cititori, asociaţii obşteşti din alte domenii, inclusiv organizaţii sindicale,
patronale, religioase, formaţiuni politice etc. Informaţii despre activitatea Consiliului de Presă vor fi
publicate pe pagina www.consiliuldepresa.md, care urmează să fie lansat în curând. Consiliul de Presă are
ca obiective sporirea responsabilităţii presei din R. Moldova faţă de cititori, prin promovarea respectării
standardelor profesionale şi a deontologiei jurnalistice, soluţionarea litigiilor dintre cititori şi publicaţii
privind materialele jurnalistice publicate.

28 octombrie. Secretariatul Consiliului de Presă din Moldova a anunţat, miercuri, despre lansarea versiunii
în limba română a paginii web a Consiliului de Presă. Aceasta poate fi accesată la adresa
www.consiliuldepresa.md, relatează Agenţia Monitor Media. Ulterior, pagina va fi editată şi în limbile
rusă, şi engleză. Pe site sunt publicate informaţii despre activitatea Consiliului de Presă, despre cum poate fi
depusă o plângere la Consiliul de Presă, inclusiv on-line. Pe pagină vor fi publicate articole de promovare a
jurnalismului responsabil şi a Consiliului de Presă – ca mecanism de autoreglementare a presei din R.
Moldova. Consiliul de Presă îşi propune să contribuie la responsabilizarea mass-media faţă de consumatorii
de media, prin soluţionarea amiabila a litigiilor dintre publicaţii şi cititori, promovarea jurnalismului de
calitate, respectării principiilor deontologice jurnalistice.

5 noiembrie. Prim-ministrul Vlad Filat a solicitat, elaborarea unei Strategii de comunicare a Guvernului.

112
Cerinţa a fost formulată de către premier la întrunirea reprezentanţilor serviciilor de presă din ministerele şi
agenţiile guvernamentale. În context, premierul a spus că „acţiunile pe care le întreprinde Guvernul sunt prea
importante pentru a informa cetăţenii despre ele sporadic şi pe alocuri chiar neprofesionist. Trebuie să
promovăm un mesaj clar şi explicit, iar pentru asta este necesar să elaborăm în temeni restrânşi o strategie de
comunicare eficientă”. Filat i-a chemat pe relaţioniştii ministerelor şi agenţiilor guvernamentale „să înveţe în
permanenţă” pentru „a fi buni specialişti în domeniul comunicării”.
Guvernul anterior, condus de Zinaida Greceanâi, a făcut eforturi în vederea îmbunătăţirii comunicării dintre
Executiv şi presă. În acest sens, au fost elaborate proiectele unor regulamente şi instrucţiuni pentru purtătorii
de cuvânt, precum şi regulamente de acreditare a jurnaliştilor pe lângă Guvern, care însă nu au fost adoptate.

15 decembrie. Procurorul General, Valeriu Zubco, a semnat o dispoziţie prin care i-a desemnat pe toţi şefii
de Direcţii din cadrul Procuraturii Generale responsabili de asigurarea principiului transparenţei în cadrul
subdiviziunilor pe care le conduc. În scopul asigurării fluxului de informaţii publice către mass-media în
toate situaţiile în care sunt vizate aspecte din activitatea instituţiei, ziariştii îi vor putea contacta la direct pe
procurori. Procuratura a dat publicităţii pentru presă numerele de telefon la care şefii de direcţii pot fi
contactaţi. În acelaşi timp, potrivit dispoziţiei lui Valeriu Zubco, procuraturile teritoriale şi specializate vor
numi responsabili de interacţiunea cu mass-media. „Consider extrem de important ca în sistemul tuturor
organelor de drept să fie adoptată o politică unică în domeniul furnizării informaţiei care ar asigura dreptul
cetăţeanului la informaţie, însă nu ar prejudicia bunul mers al urmăririi penale şi nu ar încălca principiul
constituţional de prezumţie a nevinovăţiei al persoanelor”, a spus în context Valeriu Zubco.

31 decembrie. Comisia de selectare a membrilor Consiliului de Presă din Moldova a nominalizat

componenţa Consiliului de Presă, informează Agenţia Monitor Media. Au fost aleşi nouă membri ai
Consiliului de Presă, inclusiv patru membri care reprezintă mediul jurnalistic şi cinci membri care reprezintă
mediul consumatorilor de produse mass-media. Membrii Consiliului de Presă din partea mediului jurnalistic
sunt: Ludmila Andronic, redactor-şef al revistei „Business Class”, lector de jurnalism; Dmitrii Kalak,
redactor-şef adjunct al ziarului naţional „Ekonomiceskoe obozrenie; Oleg Hitalschi, redactor-şef al ziarului
„SP” (Bălţi), Liubov Casâm, redactor-şef al ziarului „Express/Aiin-Aciîk” din autonomia găgăuză. Membri
ai Consiliului de Presă din partea consumatorilor de produse mass-media sunt: Daniela Terzi-Barbăroşie,
directoare a Centrului „Parteneriat pentru Dezvoltare”; Georgeta Stepanov, conferenţiară universitară la
catedra de Jurnalism a USM; Ion Manole, preşedinte al Asociaţiei „Promo-LEX”; Loretta Handrabura,
viceministră a Educaţiei, doctor în ştiinţe umanistice, şi Ana Curcudel, fostă jurnalistă. Membrii Consiliului
de Presă sunt aleşi pentru o perioadă de doi ani.

4.2. Îngrădirea accesului la informaţie a jurnaliştilor

(ianuarie-martie)

„PRO TV Chişinău” a anunţat într-un jurnal de ştiri de la 8 ianuarie, că Guvernul a blocat accesul unei
echipe a acestui post la şedinţa Guvernului, unde se discuta despre situaţia creată în ţară în legătură cu „criza
gazelor”. În acelaşi timp, jurnalişti de la postul public „Moldova 1” şi postul privat „NIT” au avut acces în
sala de şedinţe a Guvernului, unde s-a reunit comisia pentru situaţii excepţionale. Purtătorul de cuvînt al
Guvernului, Vitalie Condraţchi, a spus, solicitat de „PRO TV Chişinău”, că pentru respectiva şedinţă au fost
acreditate doar echipele de jurnalişti de la Compania publică „Teleradio-Moldova”. „Nu am văzut ca echipa
de la „NIT” să intre în sala de şedinţe”, a spus Condraţchi în legătură cu acest caz. Este de menţionat că
şedinţa comisiei pentru situaţii excepţionale de miercuri s-a desfăşurat cu uşile închise pentru unele posturi
TV. Acest lucru nu s-a întîmplat şi pentru postul public „Moldova 1”, care în jurnalul său a pus pe post
imagini de la şedinţă.

Guvernul de la Chişinău a gestionat ineficient „criza gazelor” în aspect informaţional. Este una din
concluziile făcute de către invitaţii emisiunii „În PROfunzime” de la „PRO TV Chişinău”, difuzată la 12
ianuarie. Directorul IDIS „Viitorul”, Igor Munteanu, a declarat că autorităţile au fost reticente în plan
informaţional. Guvernul nu a convocat conferinţe de presă prin intermediul cărora să informeze populaţia
despre situaţia curentă. Din această cauză, populaţia nu şi-a putut planifica viaţa în situaţie de criză, a
apreciat Munteanu. Fostul ministru al Economiei şi Comerţului, Valeriu Lazăr, a căzut de acord cu

113
moderatoarea emisiunii că Guvernul nu a fost destul de transparent în contextul depăşirii efectelor „crizei
gazelor”. Prezentatoarea emisiunii Lorena Bogza, de asemenea s-a declarat dezamăgită de comportamentul
Guvernului cu presa. De fapt, comunicatele de presă ale Guvernului, mai ales în debutul crizei gazelor, nu au
avut încărcătură informaţională, iar la şedinţele comisiei naţionale pentru situaţii excepţionale a fost admisă
numai o anumită categorie de presă, a spus Bogza. Vicepremierul Igor Dodon, nu a dat curs invitaţiei de a
participa la emisiunea „În PROfunzime”.

Consilierii raionali din Rezina au votat, la 30 ianuarie, pentru ca una din şedinţele unei comisii a forului
raional să se desfăşoare cu uşile închise pentru presă. Aleşii locali au impus interdicţie unei echipă de
jurnalişti de la postul tv regional „Elita” din Rezina să asiste la şedinţa Comisiei Finanţe şi Buget al
Consiliului raional Rezina. Iniţiativa de a limita accesul presei la şedinţă a fost lansată de consilieri ai
fracţiunii comuniste. La şedinţa respectivă au fost puse în discuţie chestiuni de ordin financiar. Autorităţile
nu au fost în drept să interzică accesul jurnaliştilor la şedinţa respectivă, deoarece acestea sînt publice pentru
presă şi opinia publică.

Săptămînalul regional de expresie rusă „SP” din Bălţi scrie într-un articol („Noroc” prezidenţial) că vizitele
şefului devin parţial sau în totalitate secrete pentru jurnaliştii din „capitala de nord”. Ziarul exemplifică
această formulare cu ultima vizită (12 februarie) a lui V. Voronin la Bălţi, unde a participat la un şir de
reuniuni cu uşile închise pentru presa din localitate. Despre ultima vizită a preşedintelui la Bălţi, jurnaliştii
nu s-au putut informa nici la primărie, aici invocîndu-se faptul că nu se cunoaşte nimic despre aceasta.
Jurnaliştii au aflat, din surse neoficiale, despre o reuniune a preşedintelui cu circa 200 de preoţi din nordul
ţării la Catedrala Sf. Împăraţi Constantin şi Elena din Bălţi, însă încercările oamenilor presei de a discuta cu
dl Voronin au eşuat. Ulterior, ziariştii de la Bălţi au aflat din presa oficială că şeful statului avusese în acea zi
şi o întrevedere cu savanţii de la Institutul „Selecţia”.

O echipă de filmare de la postul „TV7” din Chişinău nu a fost admisă, la 20 februarie, la o reuniune a şefului
statului cu medici din majoritatea raioanelor ţării. Accesul la reuniune le-a fost interzis jurnaliştilor de către
agenţii din paza de corp a preşedintelui. Jurnalistul Petru Terguţă a declarat că agenţii din paza şefului
statului au interzis echipei „TV7” să filmeze în timp ce preşedintele V. Voronin intra sau ieşea din sediul
Guvernului. În acelaşi timp, după cum a anunţat „TV7”, la reuniunea preşedintelui cu medicii au fost admise
postul public de televiziune (TV „Moldova 1”) şi cîteva posturi private (N4 şi NIT).

14 aprilie. Postul „PRO TV Chişinău” a anunţat că întîmpină dificultăţi în ce priveşte documentarea pentru
realizarea reportajelor. „PRO TV Chişinău” a încercat să se documenteze despre soarta poliţiştilor răniţi în
urma actelor de violenţă din 7 aprilie, care sînt momentan internaţi în spital, dar Ministerul Afacerilor
Interne (MAI) nu a permis acest lucru. Actul de limitare la informare se produce în condiţiile în are alte
posturi TV se bucură de acest drept, avînd acces pe teritoriul spitalului ministerului respectiv. Postul TV
susţine că atît responsabili de la MAI, cît şi cei de la spitalul ministerului, au refuzat să discute cu jurnalişti
de la „PRO TV Chişinău”.

13 mai. Jurnaliştii antrenaţi în reflectă activităţii noului Parlament se plîng de condiţii inadecvate de muncă
şi reclamă presiuni din partea gărzilor de corp ale primelor persoane în stat, care au acces în Legislativ în
calitate de deputaţi pe listele PCRM. Mai mulţi jurnalişti au anunţat prin intermediul mediilor de informare
pe care le reprezintă că ziariştii sînt stingheriţi de bodyguarzi să fotografieze, să filmeze şi să solicite
interviuri demnitarilor. „Cameramanii îi pot filma pe deputaţi doar pe rînd şi fiind însoţiţi de cate un
bodyguard. Acesta nu-i păzeşte pe jurnalişti, ci are grijă ca în doua-trei minute camerele să dispară din faţa
parlamentarilor”, relatează „Ştirea zilei”. „Jurnal TV” relatează că bodyguarzi îşi permit să bruscheze nu
numai reprezentanţii mass media, ci şi pe unii deputaţi din opoziţie.

26 mai. Accesul unei echipe de jurnalişti de la „JURNAL TV” (televiziune pe Internet) a fost interzis la o
conferinţă de presă, care a avut loc în sediul Ministerului Afacerilor Interne (MAI). După cum a comunicat
jurnalista Galina Munteanu, nu a fost clar anume din ce motive a interzis accesul jurnaliştilor. „Mai întîi ni s-
a spus că au primit ordin să nu permită, apoi s-a invocat că numele meu şi al cameramanului nu figurau în
lista jurnaliştilor invitaţi, iar ulterior că evenimentul ar fi început deja, deşi sub ochii noştri au intrat
nestingherite echipe de jurnalişti de la „Prime TV” şi TV „Moldova 1”, susţine Galina Munteanu. Ulterior,

114
„JURNAL TV” a încercat să afle motivele pentru care nu i s-a permis accesul la evenimentul de presă de la
Ala Meleca, şefa Serviciului de presă al MAI, însă aceasta a evitat în două rînduri să de-a explicaţii.
Jurnalista Galina Munteanu spune că relaţiile „JURNAL TV” şi MAI s-au înrăutăţit vădit după evenimentele
din 7 aprilie. Potrivit sursei citate, MAI ar fi supărat de felul în care „JURNAL TV” a reflectat dezordinile în
masă din Chişinău.

16 iulie. Referindu-se la cîteva cazuri de presiune şi intimidare a unor jurnalişti, produse în ultima vreme în
R. Moldova, şapte asociaţii de media cer, într-o declaraţie comună, mai multor structuri de stat, dar şi
liderului Partidului Comunist, să înceteze practicile de limitare a accesului jurnaliştilor străini în Moldova şi
de limitare a drepturilor jurnaliştilor. Asociaţiile neguvernamentale din domeniul media se arată profund
îngrijorate în legătură cu înrăutăţirea climatului de funcţionare a presei şi degradarea libertăţii de exprimare
în Moldova în ajunul alegerilor parlamentare anticipate din 29 iulie. Declaraţii celor şapte asociaţii a fost
remisă ambasadelor şi reprezentanţelor străine în Republica Moldova, organizaţiilor europene şi
internaţionale, misiunilor de observare a alegerilor parlamentare anticipate, reprezentantului special al OSCE
pentru libertatea presei. Declaraţia a fost semnată de Asociaţia Presei Independente; Centrul pentru
Jurnalism Independent; Centrul Tînărului Jurnalist din Moldova; Centrul „Acces-info”; Centrul de
Investigaţii Jurnalistice; Uniunea Jurnaliştilor din Moldova şi Asociaţia Presei Electronice.

9 iulie. Ofiţerii din garda de corp a Premierului au interzis, joi, accesul unei echipe de jurnalişti de la
postul „TV-Prim” din oraşul Glodeni la o şedinţă a funcţionarilor din raion, la care a participat Prim-
Ministrul Zinaida Greceanîi. Redactorul-şef al postului „TV Prim”, Rodica Nimerenco, a comunicat că
intrarea echipei de filmare în sala de şedinţă le-a fost blocată jurnaliştilor de către ofiţerii din garda de corp a
premierului. „Am insistat, totuşi, să intrăm pentru că era vorba de o şedinţă publică”, spune Rodica
Nimerenco. „Ca reacţie, unul dintre bodyguarzi m-a îmbrîncit, avertizîndu-mă că dacă nu încetez să insist va
scoate arma din dotare”, precizează redactorul de la „TV-Prim”. Cameramanul a fost dus de bodyguarzi la
un alt etaj, probabil, pentru ca acesta să nu reuşească să filmeze, cel puţin, cum intră premierul în sala de
şedinţe, a precizat Nimerenco. Şeful Serviciului de presă al Guvernului, Vitalie Condraţchi, a declarat pentru
Monitor Media că „întîlnirea de la Glodeni a fost una cu acces restricţionat, iar jurnaliştii trebuiau să ţină
cont de indicaţiile ofiţerilor din garda de corp”. La rîndul lor, jurnaliştii susţin că în ajun au fost invitaţi de
administraţia locală la şedinţa cu premierul. Jurnaliştii locali afirmă că nu este pentru prima data cînd le este
restricţionat accesul la unele reuniuni cu demnitari de stat.

12 iulie. Jurnaliştilor Igor Melnic şi Vladimir Thoric de la ziarul “Moldavskie vedomosti” li s-a interzis să
asiste la o întîlnire a doamnei Prim Ministru Zinaida Greceanîi cu alegătorii din raionul Donduşeni. Nici
extrasele cu prevederi din Constituţie, Legea Presei, Legea privind accesul la informaţie, nici alte argumente
referitoare la libertatea presei şi interesul public ale reprezentanţilor mass-media nu au putut convinge
bodyguarzii doamnei Prim Ministru care au afirmat că se supun Legii cu privire la Serviciul de Protecţie şi
Pază de Stat, art. 12. Probabil, se refereau la alin. h) care prevede dreptul Serviciului de a întreprinde “după
caz, măsuri în vederea limitării sau interzicerii temporare a circulaţiei vehiculelor şi a accesului persoanelor
în anumite zone din localitate şi în imobile de orice natură ...”, ceea ce e o absurditate în cazul de la
Donduşeni. Jurnaliştii au fost somaţi să părăsească “zona de securitate, pe un diametru de 50 metri”,
deoarece aceştia ar prezenta “un pericol”. Acţiunile reprezentanţilor Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat
au fost susţinute de colaboratori ai comisariatului de poliţie din Donduşeni şi vice-preşedintele consiliului
raional.

14 iulie. Autorităţile moldovene au interzis accesul unui jurnalist român pe teritoriul R. Moldova, invocînd
că acesta nu ar fi avut o adeverinţă medicală care să ateste că nu este infectat cu HIV/SIDA. Este vorba de
trimisul special al Agenţiei Agerpress (fosta agenţie Rompress), Gabriel Apetri, care urma să relateze, în
perioada 13 iulie - 2 august, despre campania electorală şi alegerile parlamentare anticipate din 29 iulie.
Potrivit Agerpress, verificarea jurnalistului a durat circa o oră, după care grănicerii şi vameşii moldoveni i-au
declarat că intrarea în Moldova îi este interzisă pentru că nu avea adeverinţă medicală HIV/SIDA. Este de
menţionat că toate actele jurnalistului român au fost perfectate pentru accesul în Moldova cu sprijinul
ministerului de Externe de la Bucureşti. Conform lui Gabriel Apetri, MAE român nu a condiţionat existenţa
adeverinţei medicale. Agerpress susţine, cu referire la şeful Vămii româneşti Albiţa, că solicitarea
adeverinţelor medicale HIVSIDA este o practică a grănicerilor moldoveni pentru a nu putea permite accesul

115
în Moldova, în special al jurnaliştilor. Autorităţile române, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe,
au declarat că nu au primit nici o notificare din partea autorităţilor moldovene cu privire la necesitatea
deţinerii unui certificat HIV/SIDA pentru a putea pătrunde pe teritoriul Republicii Moldova.

17 iulie 2009. Garda de corp a premierului Zinaida Greceanîi a interzis accesul a trei jurnalişti din Sîngerei
la o şedinţă publică pe care a avut-o cu primari şi reprezentanţi ai agenţilor economic din raionul cu acelaşi
nume. Incidentul s-a produs la 15 iulie. Corespondentul local al „Radio Moldova”, Alexandru Ciobanu a
comunicat că i-a fost interzis accesul la şedinţă după ce un ofiţer al gărzii de corp al premierului s-a consultat
cu unul dintre consilierii premierului, care a spus că presa nu se admite. „În acest caz, eu, Maria Ţurcanu de
la ziarul liber „Ecoul nostru”, precum şi Ştefan Soltan de la publicaţia oficială a raionului „Ecou Sîngerean”,
am fost nevoiţi să plecăm, deoarece nu avea sens să insistăm”, a spus Ciobanu.

18 august. O echipă de jurnalişti de la „Jurnal TV” nu a fost admisă la o conferinţă de presă desfăşurată,
marţi, la Ministerul Afacerilor Interne (MAI). Este al doilea caz în această lună, cînd jurnaliştii de la „Jurnal
TV” nu au acces la evenimentele de presă organizate de MAI. Veniţi la MAI, jurnalista Aliona Soltan şi
operatorul Valeriu Atamaniuc au aflat că nu sînt incluşi în lista ziariştilor invitaţi la conferinţa de presă cu
genericul „Acţiuni profilactice privind asigurarea securităţii copiilor pentru începerea noului an şcolar”.
Aceasta a servit temei pentru poliţiştii de gardă să nu admită echipa de jurnalişti în sala de conferinţe.
Relaţiile dintre MAI şi „Jurnal TV” s-au înrăutăţit mai ales după evenimentele de după alegerile
parlamentare din 5 aprilie, cînd „Jurnal TV” a difuzat mai multe reportaje critice la adresa poliţiei.

4 septembrie. Ofiţerii Serviciului Protecţie şi Pază de Stat (SPP), care asigură protecţia reşedinţei
prezidenţiale de la Condriţa, au interzis accesul jurnaliştilor de la Chişinău pe teritoriul acestui obiectiv.
Accesul pe teritoriul reşedinţei a fost interzis pentru două jurnaliste de investigaţie de la „Ziarul de Gardă”
din Chişinău. După cum a informat directorul publicaţiei de investigaţie, Alina Radu, ofiţerii SPP au interzis
jurnalistelor Anastasia Nanii şi Tatiana Eţco să fotografieze poarta principală şi chiar gardurile care
împrejmuieşte reşedinţa prezidenţială. Ofiţerii SPP le-au declarat jurnalistelor că accesul pe teritoriul
reşedinţei preşedintelui în exerciţiu Vladimir Voronin este un teritoriu cu regim strict unde au acces doar
persoanele autorizate sau cele invitate de şeful statului. Ziaristele intenţionau să realizeze un reportaj de la
reşedinţa prezidenţială de la Condriţa. Dintre jurnalişti care s-au bucurat de privilegiul de a vizita reşedinţa
prezidenţială pe durata celor opt ani de preşedinţie ai lui Vladimir Voronin au fost, în mare parte, cei din
Rusia.

4.3. Hărţuirea şi intimidarea mass-media

ianuarie-martie

4.5.1. Trei poliţişti, care s-au prezentat drept angajaţi ai Direcţiei misiuni speciale a Ministerului Afacerilor
Interne (MAI), au somat, în dimineaţa zilei de miercuri, administraţia postului TV „Albasat” din Nisporeni
să prezinte documentaţia contabilă pentru verificări. Pentru că a refuzat, contabilul postului TV a fost reţinut
de poliţişti preţ de cîteva ore, a comunicat directorul „Albasat” TV, Efim Bîrdan. Potrivit sursei citate,
poliţiştii nu au prezentat nici un mandat de percheziţie sau verificare a activităţii postului. Ei au avut un
comportament brutal şi au interzis jurnaliştilor să fie filmaţi. Poliţiştii au scos discurile rigide de la
calculatoare, dar pînă la urmă nu le-au ridicat, pentru că au fost avertizaţi aceasta este o acţiune ilegală.
Bîrdan este de părere că incidentul din 25 februarie, reprezintă un act de intimidare a unei instituţii media în
campanie electorală, fiind o consecinţă a politicii editoriale care deranjează actuala conducere a ţării.

Consiliul Coordonator al Audiovizualului (CCA), autoritatea care reglementează activitatea instituţiilor

audiovizuale din R. Moldova, s-au arătat îngrijorat de incidentul de la postul TV „Albasat” din Nisporeni şi
solicită informaţii în acest sens Ministerului Afacerilor Interne (MAI). CCA este îngrijorată de acţiunile
poliţiştilor, care la 25 februarie au pătruns în sediul TV „Albasat” din Nisporeni, demarînd acţiuni de
intimidare a jurnaliştilor, se spune într-o declaraţie. În documentul citat, CCA solicită instituţiilor de stat şi
neguvernamentale să nu admită şi să prevină acţiunile de natură să-i supună pe jurnalişti unor presiuni sau
ameninţări care să împiedice sau să restrîngă în mod efectiv libera exercitare a profesiei lor. Un purtător de
cuvînt al ministerului a declarat că nu s-a întîmplat nimic grav şi că poliţiştii au acţionat în baza Legii cu

116
privire la petiţii. În legătură cu incidentul de la Nisporeni, Uniunea Jurnaliştilor din Moldova (UJM) a cerut
susţinerea organizaţiilor de jurnalişti afiliate regionale, europene şi internaţionale în apărarea drepturilor
mass-media şi a jurnaliştilor din Moldova.

Ministerul Afacerilor Interne (MAI) a acuzat postul TV „Albasat” din Nisporeni de utilizare a softurilor
nelicenţiate la calculatoare şi de dosire a unor venituri de peste 400 mii de lei. Respectivele acuzaţiile şi
explicaţii a descinderii poliţiei la TV „Albasat”, au fost formulate, de către Iurie Caţer, şef de secţie din
cadrul Direcţiei prevenire şi combatere a delictelor cibernetice, informatice şi transnaţionale a MAI.
Responsabilul a declarat că verificările poliţiei la instituţia media din Nisporeni au fost efectuate în baza
plîngerilor unor cetăţeni, care, în urma verificărilor, s-au dovedit a fi veridice. Pe de altă parte, directorul
postului TV „Albasat”, Efim Bîrdan a declarat că postul TV, care face parte dintr-o reţea de instituţii media
electronice locale susţinută de Fundaţia Soros-Moldova, utilizează doar softuri licenţiate. Cît priveşte,
acuzaţiile de dosire a unor venituri, Bîrdan a spus că cei care încheie contracte de abonare cu postul TV nu
pot lua cu ei prin sate şi aparate de casă. Banii încasaţi sînt contabilizaţi seara, în aceeaşi zi, sau a doua zi
dimineaţă, a explicat Bîrdan pentru postul „PRO TV Chişinău”.

Federaţia Internaţională a Jurnaliştilor (FIJ), organizaţie care numără peste 500 mii de ziarişti, a difuzat un
apel în care cheamă autorităţile moldoveneşti să respecte standardele fundamentale ale libertăţii presei.
Secretarului General al FIJ, Aidan White, care semnează apelul, le aminteşte autorităţilor de la Chişinău că
standardele fundamentale ale libertăţii presei sînt violate atunci cînd poliţia descinde la sediile media fără ca
să dispună de mandat pentru verificări sau percheziţie. Aidan White s-a arătat îngrijorat şi de faptul că
incidentul de la Nisporeni s-a petrecut în plină campanie electorală, cerînd autorităţilor de la Chişinău să
investigheze acest caz.

4.5.2. Editorul săptămînalului de limbă rusă „SP” din Bălţi, Slava Perunov, a fost agresat la o întrunire
electorală a şefului statului Vladimir Voronin în prezenţa agenţilor de securitate a preşedintelui. Incidentul s-
a desfăşurat la 26 martie, la Palatul municipal de Cultură din localitate. Jurnalistul Slava Perunov, preşedinte
al Asociaţiei Presei Independente, este şi consilier independent în Consiliul municipal Bălţi. Deşi i-a fost
interzis accesul, jurnalistul a încercat să intre, prezentînd legitimaţia de jurnalist, dar şi cea de ales local. S-a
iscat o busculadă în care unul dintre tineri l-a lovit cu pumnul pe Perunov. Acesta a reuşit să întoarcă faţa,
fapt ce a diminuat lovitura. Conform legislaţiei, accesul jurnaliştilor la evenimentele electorale este liber.
Slava Perunov spune că va depune o plîngere la poliţie în care va cere pedepsirea huliganilor. În acest sens,
jurnalistul are dovezi fotografice. Recent, Perunov a publicat în ziarul „SP” o investigaţie care relatează
despre implicaţiile PCRM în activitatea editorială a cîtorva medii de informare private din Bălţi. Fracţiunea
majoritară comunistă a respins, la 27 martie, cererea lui Perunov de a include pe ordinea de zi a Consiliului
Municipal Bălţi audierea unei declaraţii pe marginea incidentului.

4.5.3. La 3 februarie, un soldat dintr-o patrulă de carabinieri care făcea serviciul lîngă sediul Ministerului
Afacerilor Interne (MAI) a deteriorat parţial camera unui operator de la „JURNAL TV”. Carabinierul i-a
cerut operatorului să nu-l filmeze „pentru că nu-i voie”. Soldatul a pus mîna pe obiectivul camerei de luat
vederi, iar în urma unor îmbrîncituri a deteriorat parţial obiectivul. Operatorul Vasile Costiuc s-a legitimat,
informînd carabinierul că filmează pe un domeniu public. Un funcţionar de rang înalt al MAI nu s-a implicat
în acest conflict apărut ad-hoc dintre carabinier şi operator, deşi cel din urmă i-a solicitat să intervină.

4.5.4. O. Brega, operator la „JURNAL TV” (televiziune pe Internet) a fost agresat de reprezentanţi ai
serviciul de securitate al premierului. Incidentul s-a produs la 10 martie în holul Teatrului de Operă şi Balet
din Chişinău, unde premierul Zinaida Greceanii participa la o reuniune cu circa o mie de lucrători ai
Societăţii „Moldova-Gaz”. Bodyguarzii au interzis accesul jurnaliştilor de la „JURNAL TV”. Oleg Brega
spune că a încercat să intre în sală, dar un bărbat în civil a aplicat forţa fizică pentru a-i împiedica accesul.
Cum obişnuiesc agenţii de securitate mi-a dat peste cameră şi mi-a deteriorat parasolarul de la obiectiv,
povesteşte Brega. Cameramanul de la „JURNAL TV” a depus o plîngere la procuratură în care cere tragerea
la răspundere a celor care l-au intimidat.

4.5.5. Un grup de jurnalişti ai Agenţiei multimedia OMEGA a fost agresat, la 22 martie, în cadrul unei
acţiuni de protest pe care a organizat-o în centrul Chişinăului Partidul Liberal Democrat din Moldova

117
(PLDM). OMEGA a plasat pe siteul agenţiei (www.omg.md) şi secvenţe video în care este surprins
incidentul. Atacatorul este un reprezentant al Organizaţiei teritoriale Călăraşi a PLDM, susţine OMEGA.
Respectivul a fost iritat de faptul că este filmat. El a deteriorat camera de filmat şi microfonul jurnaliştilor.
Liderul PLDM, Vlad Filat a anunţat, la 25 martie, într-o conferinţă de presă, că Chitoroagă, care figura cu
numărul 56 în lista electorală a formaţiunii, a fost retras. La fel, acesta urmează să fie retras din toate
funcţiile eligibile ale partidului, a spus Filat, care a precizat că aceasta este o „reacţie absolut adecvată” la
comportamentul lui Chitoroagă.

În perioada de după data alegerilor, în legătură cu evenimentele dramatice care au urmat, au fost
înregistrate numeroase cazuri de hărţuire şi intimidare a jurnaliştilor şi a colectivelor redacţionale. Iată o
succintă cronică a acestora:

6 aprilie. Oleg Brega, cameraman la „JURNAL TV”, a fost bătut de către cîteva persoane în civil noaptea
trecută, în jurul orei 23:00, fiindu-i sechestrate două camere de filmat. Directorul „JURNAL TV”, Val
Butnaru, a comunicat că Brega a fost atacat de către aşa-zişii voluntari şi cîţiva poliţişti. În cel mai obraznic
mod, Brega a fost buzunărit, fiindu-i sustrasă o cameră mică personală, dar şi cea a „JURNAL TV”.

7 aprilie. Cel puţin 18 jurnalişti români care circulau dinspre România spre Chişinău, au fost opriţi şi întorşi
din drum de la punctele Galaţi-Giurgiuleşti şi Oancea-Cahul, conform datelor Agenţiei de Monitorizare a
Presei ActiveWatch din România şi a Centrului Român pentru Jurnalism de Investigaţie. Vameşii moldoveni
au invocat defecţiuni ale sistemului computerizat şi le-au solicitat jurnaliştilor mai multe acte: invitaţii scrise,
asigurări medicale speciale, acreditări de presă din partea Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării
Europene (MAEIE) de la Chişinău, în timp ce pentru a trece frontiera dintre România şi R. Moldova e
necesară doar prezentarea paşaportului străin. Jurnaliştii reprezentau agenţiile Associated Press, EPA, France
Press, Intact Images, NewsIn, Mediafax, Reuters, ziarele Evenimentul Zilei, Jurnalul Naţional, Ziua şi
televiziunea Realitatea TV.

7 aprilie. La Bălţi, în timpul manifestărilor de protest ale tinerilor, un poliţist în civil a somat într-o formă
brutală un jurnalist al Agenţiei DECA-press să înceteze să ia imagini în timpul reţinerii unor tineri din
centrul oraşului. Poliţistul a pus mîna pe camera de fotografia şi l-a prevenit pe jurnalist că ar putea să-şi ia
rămas bun de la ea. Poliţistul l-a somat pe jurnalist să nu mai ia imagini.

Un alt poliţist în uniformă a făcut o tentativă de împiedicare a operatorului postului „PRO TV Chişinău”
(Iurie Bold) la Bălţi să ia imagini în timpul reţinerii unor tineri care protestau în piaţa Independenţei din
localitate.

8 aprilie. Patru reporteri ai „Ziarului de Gardă”, publicaţie de investigaţie, au fost intimidaţi, la 8 aprilie în
jurul orei 18:20, de către reprezentanţi ai forţelor de ordine. Alina Radu, Anastasia Nani, Tatiana Eţco,
Nicolae Cuşchevici au fost agresaţi în spatele Palatului Naţional de către poliţişti. Jurnaliştii au fost
ameninţaţi că li se vor distruge camerele de fotografiat. Reporterilor le-au fost răsucite mîinile, au fost lovite
camerele foto. Una dintre reportere avea înscrise pe mîini nişte notiţe de la evenimente, poliţiştii au ţinut-o
cu forţa de mîini, au citit ce scrie pe palme şi au acuzat-o de instigări. Reporterii au mers în scuarul din
spatele Palatului Naţional pentru a se documenta şi lua imagini după ce au observat că un grup de persoane
îmbrăcate în negru au trîntit la pămînt cîţiva tineri, fiind loviţi. Deşi toţi reporterii s-au legitimat, nici unul
dintre agresori n-a vrut să se legitimeze.

8 aprilie. Doi jurnalişti de la Antena 3 (post TV din România), Iosif Buble şi Robert Dicu, au fost ţinuţi o
noapte pe Aeroportul Chişinău sub supravegherea poliţiei, într-o sală de aşteptare neîncălzită. Ajunşi în
Republica Moldova, ei au fost informaţi că au nevoie de viză, pe care cei doi nu o aveau. Li s-a spus că, în
cazul în care nu se întorc în ţară de bunăvoie, vor fi expulzaţi. Ei au refuzat să plece, astfel că le-au fost
înmînate documentele de expulzare.

8 aprilie. Fotoreporterul Horia Călăceanu, de la publicaţia bucureşteană “Adevărul”, a fost nevoit să se

întoarcă în România, după ce ajunsese cu o cursă de la Budapesta pe aeroportul din Chişinău. Aici, forţele de

118
ordine i-au luat paşaportul şi l-au condus sub pază militară într-o cameră de la aeroport, unde jurnalistul a
fost păzit timp de cinci ore.

8 aprilie. Un cameraman „PRO TV Chişinău” (Constantin Rogodanţev) a fost agresat de forţele de ordine
care se aflau în spatele sediului Guvernului. Operatorul încerca să ia imagini cu retragerea scutierilor în
momentul în care doi din aceştia l-au lovit şi l-au obligat să le dea caseta cu imaginile filmate. Incidentul a
avut loc în jurul orei 23:00. La un moment, unul dintre poliţiştii cu cagule pe faţă l-a atacat pe cameraman.

9 aprilie. Compania publică „Teleradio-Moldova” (TRM) a difuzat o declaraţie prin care protesta împotriva
violenţei şi atacurilor asupra jurnaliştilor. „În timpul manifestărilor de protest ale opoziţiei şi simpatizanţilor
ei, degenerate în acţiuni violente şi de vandalism împotriva instituţiilor de stat, demonstranţii au atacat
echipa de filmare a postului „Moldova 1”, se spune în declaraţia citată. Urmare a acestui act agresiv a fost
distrusă camera de luat vederi, iar reporterii au fost supuşi înjosirii prin injurii, expresii indecente şi
ofensatoare. La aceleaşi acţiuni de protest au fost intimidaţi şi jurnaliştii de la postul „EuTv”, se precizează
în comunicatul TRM. În declaraţia citată nu se menţionează despre ultimele cazuri de agresare a unor
jurnalişti de la „PRO TV Chişinău”, „JURNAL TV” şi „Ziarul de gardă”, atacuri comise de poliţişti.

Pe 8 aprilie, la ora 18.20, în scuarul din spatele Guvernului R.Moldova, patru reporteri ai Ziarului de Gardă
au fost intimidaţi de către reprezentanţii forţelor de ordine. Reporterii au mers în acest scuar după ce au
observat pe treptele Palatului Naţional că un grup de persoane îmbrăcate în negru au trântit la pământ câţiva
tineri, i-au lovit şi i-au dus cu forţa în spatele Palatului. Reporterii noştri au urmat aceste persoane, luând
imagini. În spatele Palatului Naţional reporterii au fost agresaţi de persoane în negru şi de altele în uniforme
poliţieneşti, cu ameninţări că le vor distruge camerele. Reporterilor le-au fost răsucite mâinile, au fost lovite
camerele foto. Una dintre reportere avea înscrise pe mâini nişte notiţe de la evenimente, poliţiştii au ţinut-o
cu forţa de mâini, au citit ce scrie pe palme şi au acuzat-o de instigări. Deşi toţi reporterii s-au legitimat, nici
unul dintre agresori nu a vrut să se legitimeze. Am făcut apel telefonic la colegii de la televiziune. La
momentul în care au apărut colegii de la Jurnal TV, poliţiştii care ne-au agresat s-au ascuns în diferite
direcţii, prin maşini. Orice apel la ceilalţi poliţişti prezenţi de a documenta acest caz şi de a proteja reporterii
au fost nule, reporterii au fost acuzaţi de ei că mint.A urmat un val de agresiuni şi ameninţări verbale la
adresa reporterilor, tinerele reportere au fost ameninţate cu violuri şi răfuieli fizice de către bărbaţi în căşti,
care nu s-au legitimat. Un grup de bărbaţi în halate albe, prezenţi la altercaţii, solicitaţi de noi, s-au întors cu
spatele. Unul dintre aceşti medici a declarat: Noi nu deservim oamenii, noi deservim doar poliţiştii. Apelul
telefonic al redacţiei la sectorul de poliţie nu a primit nici un răspuns. Peste jumătate de oră, la apelul repetat
al redacţiei la poliţie ni s-a spus că toţi poliţiştii sunt ocupaţi în centru şi nu are cine se ocupa de cazul nostru.

La acest moment, Echipa Ziarului de Gardă consideră că în Republica Moldova nici un cetăţean nu mai
poate merge cu siguranţă pe stradă, fără riscul de a fi agresat de persoane anonime îmbrăcate în negru.
Considerăm că şi reporterii sunt oameni care nu se mai simt în siguranţă şi care nu mai au nici un semn că ar
putea beneficia de protecţia legală a instituţiilor statului Republica Moldova. Am asistat neputincioşi la scene
de violenţă şi am înţeles că nici un cetăţean nu poate fi sigur şi apărat de lege în aceste condiţii.
Informăm pe această cale comunitatea internaţională despre faptul că jurnaliştii de la Ziarul de Gardă au fost
ameninţaţi şi nu se mai simt în siguranţă, de aceea solicităm să faceţi uz de puterea de dialog cu autorităţile
de la Chişinău ca să ne asigure dreptul de a ne exercita profesia.

(Din Declaraţia de Presă a echipei Ziarului de Gardă, adresată Ambasadelor Statelor Europene, Ambasadei
SUA, Reprezentanţei Consiliului Europei, Reprezentanţei UE şi OSCE)

9 aprilie. Echipa “Realitatea TV”, post românesc TV, formată din jurnalista Evghenia Kironaki,
cameramanul Mihai Valentin Buzduga şi şoferul Gabriel Colac, au fost reţinuţi pentru 4 ore de către forţele
de ordine şi obligaţi să părăsească ţara.

9 aprilie. Poliţiştii au intrat în casa în care se aflau Oleg Brega, cameraman al postului de televiziune pe
Internet JurnalTV, şi alte trei persoane şi au percheziţionat toate încăperile, confiscînd mai multe obiecte şi
bunuri. Poliţiştii nu s-au legitimat şi nu au prezentat nici un mandat de percheziţie.

119
10 aprilie. Redactorul-şef al ziarului „JURNAL de Chişinău”, Rodica Mahu, a fost reţinută în spatele
sediului Guvernului de la Chişinău de către cîţiva poliţişti în civil. Peste aproximativ două ore, jurnalista a
fost eliberată. După cum a comunicat Rodica Mahu, ea a fost dusă la Direcţia misiuni speciale pentru
verificarea identităţii, fiind anunţată că fusese reţinută pentru că era bănuită de „colectarea informaţiilor
pentru atacarea clădiri Guvernului”.

10 aprilie. Ion Terguţă, reporter al Agenţiei DECA-press la Chişinău, a fost reţinut de către trei poliţişti în
civil şi dus la Departamentul crima organizată al MAI. Reporterul spune că, la amiază, a fost luat şi dus într-
o maşină, împreună cu Doru Dendiu, corespondentul Televiziunii Române la Chişinău. Terguţă a fost ţinut la
poliţie pînă în jurul orei 18:00. La Departamentul crima organizată, lui Ion Terguţă nu i-a fost prezentată
vreo acuzare. Poliţiştii i-au cerut jurnalistului să scrie o explicaţie referitor la ce a făcut în zilele de 6 şi 7
aprilie. Oamenii legii au tras o copie a filmărilor pe care Ion Terguţă le făcuse în data de 7 aprilie de pe
caseta pe care o avea în camera de filmat. După ce a fost eliberat, poliţiştii şi-au cerut scuze.

11 aprilie. Corespondentul TVR Doru Dendiu a fost chemat la Ministerul de Externe, unde i s-a cerut
acreditarea. El a refuzat să o predea pentru că nu a primit o motivaţie scrisă prin care să i se spună de ce i se
retrage această acreditare care îi permite să lucreze ca jurnalist în R. Moldova. La 13 aprilie, a fost chemat
din nou şi i s-a dat o hîrtie scrisă, fără semnătură şi ştampilă, în care era acuzat ca a încălcat punctul 18 din
Regulamentul de acreditare a jurnaliştilor străini. Conform punctului respectiv din regulament, "jurnaliştii
străini acreditaţi şi membrii familiilor lor sînt obligaţi să respecte Constituţia Republicii Moldova, legile şi
alte acte normative ale Republicii Moldova, principiile internaţionale ale eticii profesionale a jurnalistului. În
caz de nerespectare a acestor prevederi, precum şi de falsificare premeditată sau tendenţioasă în presa a
datelor în stare să aducă prejudicii grave politicii externe şi interne a Republicii Moldova sau stabilităţii ei
social-economice, de instigare la acţiuni şi fapte care pot pune în pericol unitatea şi integritatea teritorială a
statului, jurnaliştii pot fi lipsiţi de calitatea de acreditat şi dreptul la acreditare". Jurnalistului i s-a dat
ultimatum să părăsească teritoriul R. Moldovei în 24 de ore. La vama Sculeni, însă, jurnalistului i s-a cerut
viză de ieşire de către vameşii moldoveni. După intervenţia unui diplomat, după 30 de minute, Dendiu a fost
lăsat să treacă vama.

16 aprilie. Editorul ziarului de expresie rusă „SP” din Bălţi, Slava Perunov, a fost ameninţat cu moartea într-
un mesaj plasat la un articol de-al său publicat pe versiunea electronică a gazetei (http://www.gazeta-
sp.info/). În comentariul respectiv, scris în limba rusă, se spune, printre altele, că „...în pofida faptului că-ţi
vei angaja şi o mie de bodyguarzi pentru ca să-ţi aperi pielea, cel puţin zece găuri în tine sînt garantate...”.
Perunov a declarat că respectivul mesaj a fost plasat pe de un IP din Bălţi, utilizator al serviciilor
„Moldetelecom”. În ajunul alegerilor parlamentare, Slava Perunov, care este şi ales local în Consiliul
Municipal Bălţi, a fost agresat fizic la o reuniune electorală a preşedintelui Vladimir Voronin la Bălţi. Slava
Perunov deţine şi funcţia de preşedinte al Asociaţiei Presei Independente din Moldova.

28 aprilie. Centrul Independent de Jurnalism a fost vizitat de un reprezentant al Inspectoratului fiscal de Stat
(IFS), care a cerut să i se pună la dispoziţie, pentru verificare, un şir de documente şi informaţii ce ţin de
sursele de finanţare a organizaţiei. Anterior, la 24 aprilie, organizaţia de media, primise o citaţie în care
directorul CIJ era invitat la sediul IFS ca să prezinte marţi documente cu privire la activitatea organizaţiei
din ultimii doi. Citaţii de la organele fiscale, prin care i-au fost solicitate informaţii cu privire la sursele de
finanţare, au primit Asociaţia pentru Democraţie Participativă ADEPT, Institutul IDIS Vitorul, Institutul de
Politici Publice şi Asociaţia Presei Electronice APEL, care au semnalat, în perioada preelectorală şi
electorală, cazuri de încălcări grave ale legislaţiei electorale şi ale drepturilor omului.

30 aprilie. Coaliţia Civică pentru Alegeri Libere şi Corecte - „Coaliţia 2009" a cerut Inspectoratului Fiscal
Principal de Stat să asigure transparenţa procesului de verificare fiscală a organizaţiilor neguvernamentale
active în perioada electorală. Coaliţia a transmis Inspectoratului Fiscal Principal de Stat o cerere în baza
Legii cu privire la accesul la informaţie, prin care solicita informaţii vis-a-vis de controalele fiscale dispuse
recent de această instituţie publică la mai multe organizaţii neguvernamentale active în perioada campaniei
electorale, inclusiv la organizaţiile membre ale Coaliţiei 2009.

120
6 mai. Colonelul de poliţie Vladimir Botnari, comisarul capitalei, a acuzat, în cadrul unei conferinţe de
presă, postul „PRO TV Chişinău” de faptul că ar reflecta tendenţios activitatea poliţiei. Vladimir Botnari s-a
referit la unele reportaje ale postului TV care au relatat despre alertele false cu bombă, înregistrate la
începutul săptămînii în Chişinău. „Reportajele „PRO TV” tulbură opinia publică şi duce în eroare cetăţenii”,
a spus ofiţerul de poliţie.

6 mai. În jur de o sută de jurnalişti de la medii de informare de la Chişinău au participat la pichetarea

sediului Guvernului, protestînd astfel faţă de „intimidările şi presiunile la care sînt supuşi jurnaliştii din R.
Moldova”. Acţiunea de protest a jurnaliştilor a făcut parte din şirul de evenimente organizate în cadrul
Zilelor Libertăţii Presei de cîteva asociaţii de presă. Jurnalişti şi lideri de asociaţii mass-media au menţionat
în luările lor de cuvînt că Guvernul se face în mare parte de situaţia presei din Moldova, care degradează de
la an la an, cerînd autorităţilor să asigure libertatea presei. Jurnaliştii au plasat pe scările din faţa sediului
Guvernului mai multe lozinci, printre care „O presă liberă – o societate liberă”, „Vrem acces la informaţie”,
„Deetatizarea presei” etc. La acţiune nu au participat jurnalişti de la medii de informare publice sau celor
aflate în slujba guvernării. Nici un responsabil din Guvern nu a ieşit să discute cu reprezentanţii presei.

Şi la Bălţi, circa o sută de persoane, inclusiv jurnalişti din presa locală, politicieni locali şi liceeni au
participat, la 7 mai, la un miting în susţinerea libertăţii presei în Republica Moldova. Acţiunea, care a durat
circa o oră în centrul oraşului a fost organizată de Asociaţia Presei Independente şi ziarul independent de
expresie rusă „SP” din Bălţi. Mai mulţi vorbitori au condamnat în discursurile lor acţiunile de intimidare a
presei în R. Moldova şi cazurile de agresare a jurnaliştilor. Referindu-se la presa locală, oratorii au remarcat
existenţa unui număr limitat de medii de informare libere, dar şi faptul că presa locală finanţată din bani
publici manipulează opinia şi favorizează partidul de guvernămînt.

11 mai. Centrul Independent de Jurnalism (CIJ) a lansat, la 9 mai, o campanie de informare privind libertatea
presei, libertatea de opinie şi de exprimare şi dreptul la informaţie. Acţiunea, potrivit unui comunicat al CIJ,
se încadrează în şirul de activităţi prilejuit de Zilele Libertăţii Presei. În diverse staţii de aşteptare a
transportului public din capitală au fost instalate şapte panouri care conţin prevederi din legislaţia naţională
şi internaţională cu privire la libertăţile presei. CIJ precizează că a vrut să ia în chirie panouri publicitare de
la mai multe agenţii de publicitate din Chişinău, dar două dintre agenţiile care deţin o reţea de panouri
amplasate în diverse locuri din municipiu, inclusiv pe strada centrală, au refuzat să presteze serviciile
solicitate după ce au văzut conţinutul afişelor care urmau să apară în campania de informare a populaţiei.
Campania de informare desfăşurată de CIJ va dura pînă la 9 iunie.

29 iunie. Administratorii portalului de ştiri UNIMEIDA, una dintre cele mai populare resurse web
informaţionale din R. Moldova, a anunţat, într-o declaraţie de presă că autorităţile ar intenţiona că lichideze
adresa portalului [www.unimedia.md]. Potrivit unei declaraţii a New Media Group, companie ce
administrează portalul, procuratura din Chişinău a sesizat Întreprinderea de Stat „MoldData” despre plasarea
la 6 aprilie 2009 pe site-ul UNIMEDIA a unor comentarii ale vizitatorilor, care „defăimează R. Moldova,
cheamă la violenţă şi dezordini în masă” şi reprezintă „chemări publice la răsturnarea şi schimbarea prin
violenţă a orînduirii constituţionale în R. Moldova”. Ca reacţie, la 26 iunie, „MoldData” a avertizat redacţia
UNIMEDIA într-o scrisoare cu „o iminentă reziliere a numelui de domeniu pe motivele invocate în sesizarea
procurorului”, în cazul în care va admite pe viitor publicarea pe www.unimedia.md a „informaţiei ilegale”.
UNIMEDIA consideră că acestea sînt acţiuni orchestrate de guvernare care atentează la libertatea presei şi
prin care se urmăreşte intimidarea vizitatorilor şi a redacţiei UNIMEDIA. „Conţinutul comentariilor de pe
UNIMEDIA este doar un pretext al autorităţilor pentru o posibilă retragere pe criterii politice a numelui de
domeniu www.unimedia.md.”, consideră autorii declaraţiei. Pe de altă parte, Procuratura Generală susţine
într-o declaraţie pe marginea cazului UNIMEDIA că „prin sesizarea remisă „MoldData”, Procuratura
capitalei nu a cerut decît asigurarea respectării legislaţiei în vigoare, neadmiterea chemărilor cu caracter
extremist sau xenofob – cerere, care în nici un fel nu limitează dreptul la libera exprimare, şi cu atît mai
mult, nu urmăreşte scopul de lichidare a site-ului”.

6 iulie. Vicepremierul Victor Stepaniuc, degrevat din funcţie în legătură cu prezenţa sa pe lista electorală a
PCRM, trimite „la lucru” jurnaliştii în vreme ce aceştia se află în exerciţiul funcţiunii. Stepaniuc l-a somat pe

121
cameramanul Oleg Brega de la „JURNAL TV” să nu se „prostească”, trimiţîndu-l „la lucru”. „Nu te prosti,
eu îs în concediu”, i-a declarat lui Brega vicepremierul degrevat, care avea prinsă la piept insigna pe care o
poartă toţi funcţionarii de stat. Oleg Brega filma cum mai mulţi demnitari comunişti ieşeau din sediul
Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, unde au avut, potrivit „JURNAL TV”, o reuniune
electorală. „JURNAL TV” precizează că o bună parte din funcţionari s-au deplasat la sediul ministerului,
utilizînd maşinile de serviciu.

8 iulie. Directorul postului de radio „Europa Liberă”, biroul de la Chişinău, Vasile Botnaru, a fost audiat în
calitate de martor, marţi (7 iulie), de către procurorii sectorului Centrul al capitalei. Vasile Botnaru a
comunicat că a fost chemat în calitate de martor în investigaţiile organelor de drept în dosarul evenimentelor
din 7-8 aprilie, după alegerile parlamentare. Procurorii s-au interesat de circumstanţele în care Botnaru a
filmat, la 7 aprilie, negocierile dintre manifestanţi şi vicespicherul Vladimir Ţurcanu în vederea arborării
drapelului Uniunii Europene pe clădirea Parlamentului. Filmările respective au fost postate de jurnalist pe
Youtube la 7 aprilie. Procuratura s-a autosesizat la trei luni de la evenimente.

13 octombrie. „În timpul alegerilor parlamentare anticipate din 29 iulie 2009, ÎS „Poşta Moldovei” a
distribuit materiale pe care era tipărit cu litere mari de culoare roşie „Alege Nr.1”, iar pe verso, calendare.
Totodată, conducerea întreprinderii a difuzat un afiş pe care scria: „Vă aducem la cunoştinţă că informaţia
distorsionată din ultimul timp prin care se anunţă că pensiile nu vor fi achitate din moment ce PCRM va veni
din nou la putere nu este adevărată”. Toţi directorii oficiilor poştale au primit indicaţia să afişeze materialele
cu caracter electoral la vedere în incinta oficiilor. Conducerea întreprinderii „Poşta Moldovei” susţinea că
prin „Alege Nr.1” îşi îndeamnă clienţii să aleagă serviciile instituţiei sale. Mai mulţi observatori, însă, au
acuzat atunci întreprinderea de stat că face campanie în favoarea unui concurent electoral pe bani publici.
În luna octombrie, la indicaţia şefilor de la Întreprinderea de Stat „Poşta Moldovei”, a fost scoasă macheta
publicitară a „Jurnalului de Chişinău” din „Catalogul de ziare şi reviste 2010” al „Poştei Moldovei”.
Macheta prezenta prima pagină a trei numere anterioare ale „Jurnalului de Chişinău”, pe una dintre care
apărea portretul ex-preşedintelui Vladimir Voronin, însoţit de titlul „Good bye, Voronin!”.
În scrisoarea trimisă pe adresa redacţiei JURNALULUI şi semnată de directorul general Valentin Vizant,
acesta susţinea că a verificat personal conţinutul acestei machete. „Orice produs pregătit de întreprindere
exclude informaţiile cu caracter distrugător, erotic, pornografic, chemări la acţiuni ilegale, limitarea
libertăţilor constituţionale, implicit şi politic”, se spunea în scrisoare. Totodată, Vizant solicita respectuos, în
timp de 24 de ore, modificarea parţială a machetei publicitare sau prezentarea unei machete publicitare noi
care nu va conţine elementele enumerate mai sus. În caz de respingere a propunerei date, ÎS „Poşta
Moldovei” îşi va rezerva dreptul de a nu publica macheta publicitară.”

14 octombrie. Emisiunea „Ghid european” de la „Radio Moldova”, parte a Companiei publice „Teleradio-
Moldova” (TRM), a fost suspendată, iar realizatorului acesteia – Eduard Maceac – i-a fost retras statutul de
corespondent în Parlament. Respectivele măsuri au fost aplicate de administraţia TRM pentru că jurnalistul
nu şi-ar fi anunţat superiorii că îl va avea ca protagonist în emisiunea de luni, 12 octombrie, pe spicherul
Mihai Ghimpu, preşedintele interimar al R. Moldova. Jurnalistul Eduard Maceac a spus pentru Agenţia
Monitor Media că, de fapt, în ajun anunţase conducerea Departamentului Actualităţi de la „Radio Moldova”
despre participarea lui Ghimpu la emisiune. „Deocamdată, rămân la „Radio Moldova” şi voi încerca să
depun un proiect pentru o nouă emisiune”, a spus Maceac. Jurnalistul a lăsat să se înţeleagă că tradiţia de a
informa administraţia TRM despre invitaţii emisiunilor nu ar fi tocmai sănătoasă. La rândul său, directorul
„Radio Moldova”, Veaceslav Gheorghişenco, a declarat pentru Jurnal.md că emisiunea „Ghid european” a
fost suspendată nu din cauza prezenţei în emisiune a lui Mihai Ghimpu, ci pentru că jurnalistul Eduard
Maceac a dat dovadă indisciplină.

20 octombrie. Postul de radio „Antena C” a fost ţinta unei ameninţări cu bombă, care, în cele din urmă, s-a
dovedit a fi falsă. Potrivit administraţiei postului de radio „Antena C”, apelul cu privire la existenţa unei
bombe în sediul redacţiei a fost făcut în seara zilei de duminică. Poliţia a fost alertată de redacţie luni, 19
octombrie. Un grup de poliţişti de la serviciul Bomb-tehnic a verificat sediul redacţiei, anunţând, ulterior, că
nu a depistat vreun obiect explozibil. Directorul adjunct al Radio „Antena C”, Mihai Ciobanu, a declarat
presei de la Chişinău că acest incident ar fi o ameninţare la adresa instituţiei. Începând cu luna februarie, mai
mulţi angajaţi ai instituţiei au fost ameninţaţi cu răfuială fizică, a precizat Ciobanu. La mijlocul lunii iulie,

122
directorul postului Radio „Antena C”, Sandu Sâtnic, precum şi un reporter de la această instituţie au declarat
că au fost ameninţaţi la telefon cu „lichidarea fizică”. Fost post municipal de radio, „Antena C” a fost
privatizată la începutul anului 2007, după ce, la finele lui 2006, consilierii comunişti şi cei creştin democraţi
cu majoritate de voturi au adoptat o decizie privind privatizarea instituţiei media. Organizaţii de media locale
au considerat că „Antena C” a fost privatizată cu derogări de la legislaţie. Postul de radio „Antena C” a fost
privatizat de Dumitru Liutikov contra sumei de 1,05 milioane lei, cu obligativitatea unor injectări financiare
de trei milioane lei în decurs de trei ani de la privatizare. Conform rapoartelor de specialitate, după
privatizare, „Antena C” a favorizat masiv Partidul Comuniştilor, aflat la guvernare între 2001 şi 2009.
„Antena C” a mai fost ţinta unei ameninţări false cu bombă la sfârşitul anului 2006. Atunci însă, după cum
afirmă foşti jurnalişti ai postului de radio, alarma a fost un şiretlic al poliţiei pentru a avea temei de a evacua
lucrătorii de la „Antena C”, care se afla în pragul reorganizării.

29 octombrie. Comisia parlamentară pentru elucidarea cauzelor şi urmărilor evenimentelor din aprilie îşi va
desfăşura lucrările cu uşile închise pentru presă, comunică Agenţia Monitor Media. Preşedintele Comisiei,
avocatul Vitalie Nagacevschi, deputat din partea Partidului Liberal Democrat din Moldova, a spus în context
că astfel se doreşte eliminarea unor eventuale interpretării. „Opinia publică va fi informată despre activitatea
comisiei prin declaraţii sau în cadrul unor conferinţe de presă pentru ca să fie asigurată transparenţa
activităţii acesteia”, a precizat Nagacevschi. Decizia de a desfăşura cu uşile închise şedinţele Comisiei
parlamentare pentru elucidarea cauzelor şi urmărilor evenimentelor din aprilie este criticată de comunişti.
Deputatul comunist, Vadim Mişin, vicepreşedintele Comisiei nominalizate, a declarat într-o conferinţă de
presă că îngrădirea accesului presei la şedinţe va condiţiona reducerea gradului de transparenţă şi
obiectivitate în luarea deciziilor. „Jurnaliştii sunt acele persoane care primele trebuie să aprecieze activitatea
Comisiei”, a spus Mişin.

4 noiembrie. Liderul Mişcării social-politice pro-ruse „Ravnopravie”, Valeri Klimenko, a făcut, miercuri,
declaraţii publice xenofobe la adresa unui jurnalist de la Chişinău, informează Agenţia Monitor Media. În
cadrul unei acţiunii publice, care s-a desfăşurat în faţa ambasadei ruse la Chişinău, Klimenko a declarat că
„oameni ca Oleg Brega (cameraman la „Jurnal TV”, aflat în exerciţiul funcţiunii) trebuie alungaţi din ţară
pentru că astfel va fi mai bine în R. Moldova”. Kilmenko, a declarat justificându-şi chemarea că, anterior,
jurnalistul Brega ar fi făcut mai multe declaraţii împotriva ruşilor din Moldova. „Pe când era moderatorul
emisiunii „Hyde Park” de la „Antena C”, Brega a făcut mai multe declaraţii antiruseşti, a spus Klimenko,
citat de Unimedia. Jurnalistul Oleg Brega a comunicat pentru Agenţia Monitor Media că declaraţiile lui
Klimenko sunt periculoase şi reprezintă o ameninţare la adresa sa, motiv pentru care îl va acţiona în
judecată. „Sunt declaraţii xenofobe şi o tentativă de incitare la ură interetnică”, a spus Brega, precizând că
„Valeri Klimenko le-ar fi spus unor protestatari că ar putea să le comunice adresa locuinţei lui Brega”.

11 noiembrie. Procuratura Generală a decis să-i scoată de sub urmărire penală pe jurnaliştii Natalia Morari şi
Ghenadie Brega. Aceştia erau cercetaţi pentru tentativă de uzurpare a puterii în stat în timpul evenimentelor
din 7 aprilie. „Chiar astăzi (11 noiembrie) am semnat ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală a patru
persoane”, a declarat procurorul general Valeriu Zubco, citat de jurnal.md. Persoanele vizate vor fi invitate în
cel mai apropiat timp la Procuratura Generală pentru a face cunoştinţă cu această ordonanţă. În afară de cei
doi jurnalişti, de sub urmărire penală au fost scoşi Gabriel Stati şi Aurel Marinescu. La sfârşitul lunii
octombrie, avocatul public Natalia Moloşag a solicitat Procuraturii Generale scoaterea de sub urmărire a lui
Ghenadie Brega.

23 noiembrie. Site-ul „Ziarului de Gardă” (www.zdg.md) a fost spart, duminică, de către un hacker zis
Sysko. Hackerul a plasat pe siteul publicaţiei o imagine neautorizată, însoţită de un mesaj agresiv. Atât
arhiva, cât şi alte pagini ale „ZdG” nu pot fi acum accesate. Lilian Rudenco, reprezentant al Companiei
www.host.md, care găzduieşte şi site-ul publicaţiei, a spus că în seara zilei de 22 noiembrie au fost sparte în
mod similar mai multe pagini web. „Doar unul dintre siteu-rile atacate aparţine unei instituţii media, celelalte
nu sunt pagini web ale unor organe de presă”, a declarat Rudenco.

17 decembrie. Într-o declaraţie, echipa Ziarului de Gardă (ZdG) îşi exprimă îngrijorarea în legătură cu
ameninţările adresate redacţiei şi reporterilor după publicarea unui şir de investigaţii jurnalistice legate de

123
corupţia la Gara de Trenuri din Chişinău. După ce în ultimele numere ale ZdG au fost publicate 3 părţi ale
articolului intiutulat «Trenul corupţiei în Gara Chişinău», la adresa reporterilor, a redacţiei, a membrilor
familiilor echipei de investigaţie, dar şi a surselor care ne-au oferit informaţii, au fost lansate un şir de
ameninţări telefonice, electronice şi directe, se spune în declaraţie.

Ameninţările au, în fond, următorul conţinut: «voi nu înţelegeţi gravitatea problemei şi ce oameni sunt
implicaţi în această treabă», «e periculos, din câte ştiu eu, dar credeţi-mă, ştiu foarte multe», «şi nu o
răfuială, că acum nu este anul '90, dar sunt metode mai eficiente», «mie mi-ar fi frică. fără pistol», «pe un
scaun electrocutat sau ceva de genul ăsta». Considerăm că aceste ameninţări pun în pericol siguranţa
reporterilor ZdG, care, în pofida tuturor dificultăţilor, vor continua să elucideze starea de lucruri din această
instituţie.

Solicităm Ministerului Afacerilor Interne, Procuraturii Generale, SIS să asigure securitatea reporterilor, dar şi
o anchetare mai rapidă a cazului de la Gara de Trenuri, în vederea stopării schemei coruptive şi a valului de
intimidări.

Solicităm colegii noştri din presă să se alăture acestei campanii de elucidare a schemelor de corupţie din
cadrul Căilor Ferate ale Moldovei, prin preluarea articolelor publicate în ZdG sau prin alăturarea la colegii
noştri care îndeplinesc această muncă.

Solicităm organizaţiilor de media şi ONG-urilor care activează pentru combaterea corupţiei şi drepturile
omului să susţină reporterii în elucidarea acestui fenomen, se mai spune în declaraţie.

Textele menţionate pot fi văzute în numerele 44,45,46 din 26 noiembrie, 3 decembrie şi 10 decembrie curent
sau pe pagina web www.zdg. md, sub titlul «Trenul corupţiei în Gara Chişinău».

Înt-o altă declaraţie, 6 organizaţii neguvernamentale de media şi-au exprimat profunda îngrijorare şi au
protestat în legătură cu ameninţările parvenite la redacţia publicaţiei «Ziarul de Gardă» după publicarea unui
şir de investigaţii jurnalistice legate de corupţia la Gara de Trenuri din Chişinău. Din cele relatate de echipa
ZdG, reiese că ameninţările au un conţinut provocator, cu aluzii explicite la existenţa unor metode «mai
eficiente» de răfuială împotriva celor implicaţi în investigaţia menţionată. Împărtăşim îngrijorarea colegilor
de la Ziarul de Gardă şi considerăm inadmisibile asemenea atacuri la adresa jurnaliştilor, care îşi îndeplinesc
onest datoria de a informa opinia publică despre cazurile de corupţie existente în Republica Moldova. Cerem
organelor de drept abilitate-Ministerului Afacerilor Interne, Procuraturii Generale-să verifice cele semnalate
de ZdG şi să împiedice acţiunile de intimidare a acestora. Semnatarii au chemat organele abilitate să
investigheze cazurile de intimidare a presei şi să informeze opinia publică despre rezultatele investigaţiilor,
ONG-urile de media îşi asumă responsabilitatea să monitorizeze rezultatul acestor investigaţii, se spune în
declaraţie.

4.4. Activitatea audiovizualului

Preşedintele Asociaţiei „Hyde Park”, G. Brega, a atacat în instanţă o decizie a Consiliului de Observatori
(CO) al Companiei publice „Teleradio-Moldova” (TRM). Decizia în cauză a fost adoptată la finele lunii
noiembrie trecut şi publicată pe site-ul TRM la 12 ianuarie curent. Aceasta prevede că „şedinţele CO sînt
publice, dar în unele cazuri, anumite părţi ale şedinţelor sau şedinţele integral pot avea loc cu uşile închise, la
decizia majorităţii simple a membrilor CO”. Codul Audiovizualului stipulează clar şi fără posibilitate de
interpretare faptul că „toate şedinţele CO sînt publice”. Curtea de Apel Chişinău a obligat, la 6 martie,
Consiliul de Observatori (CO) al Companiei publice „Teleradio-Moldova” (TRM) să nu admită desfăşurarea
şedinţelor sale cu uşile închise.

17 aprilie. La reflectarea protestelor violente din 7 aprilie 2009, majoritatea posturilor tv cu acoperire
naţională şi regională din Republica Moldova au avut un comportament ce nu a întrunit standardele
profesionale, fiind încălcate flagrant principiile etice şi deontologice de reflectarea a conflictelor, este

124
concluzia unui studiu elaborat de Centrul Independent de Jurnalism în cadrul Coaliţiei Civice pentru Alegeri
Libere şi Corecte - Coaliţia 2009. Studiul, al cărui scop a fost de a analiza tendinţele reportericeşti care pot
afecta performanţa mass-media şi compromite abilitatea acestora de a oferi publicului informaţii corecte şi
echilibrate, constată că majoritatea posturilor au eşuat la capitolul reflectării obiective şi profesioniste a
evenimentelor.
Toate cele trei posturi cu acoperire naţională şi cvasinaţională (Moldova 1, Prime TV şi NIT) şi unul cu
acoperire regională (N4) au tratat incorect părţile aflate în conflict, remarcîndu-se prin perpetuarea imaginii
pozitive a administraţiei publice centrale şi a Partidului Comuniştilor pe de o parte, şi stereotipizarea
negativă a liderilor a trei partide de opoziţie - Partidul Liberal, Partidul Liberal Democrat şi Alianţa
„Moldova Noastră", pe de altă parte. Prezentarea selectivă a ştirilor, informarea neobiectivă asupra motivelor
şi modului în care s-au derulat evenimentele, citarea unei singure părţi şi neincluderea surselor de
alternativă, manipularea textului şi a imaginilor, toate acestea au făcut ca telespectatorii posturilor Moldova
1, NIT, N4 şi Prime TV să aibă acces doar la informaţie unilaterală, tendenţioasă, prezentată din perspectiva
autorităţilor publice centrale; Postul public de televiziune Moldova 1, administrat din bani publici, nu a
servit intereselor publicului şi nu o oferit informaţie complexă şi nepărtinitoare care ar fi ajutat
telespectatorii să-şi creeze o opinie asupra a ceea ce se întîmplă la Chişinău şi în alte localităţi din republică.
Prin faptul că în ziua acţiunilor violente Prime TV şi Eu TV nu au difuzat buletine de ştiri, aceste două
posturi cu acoperire naţională şi regională au privat publicul de informaţii, limitîndu-i accesul la informaţie
pluralistă. Posturile cu acoperire regională Pro TV şi TV 7 au oferit cuvînt tuturor părţilor implicate în
conflict, majoritatea materialelor fiind produse în concordanţă cu criteriile generale ale reflectării obiective
şi echidistante. În baza concluziilor monitorizării au fost făcute recomandări pentru mass-media, dar şi
pentru Consiliul Coordonator al Audiovizualului, în vederea eliminării carenţelor, astfel încît publicului să-i
fie oferit acces la informaţie veridică şi echidistantă asupra situaţiilor de conflict.

5 mai. Compania publică „Teleradio-Moldova” (TRM) a fost determinată de cel puţin patru motive să
transmită în direct evenimentele din 7 aprilie, cînd la Chişinău au avut loc dezordini în masă ce au condus la
devastarea sediilor Parlamentului şi Preşedinţiei. Potrivit unei scrisori adresate preşedintei delegaţiei
Parlamentului European pentru relaţiile cu R. Moldova, Marianne Mikko, preşedintele TRM, Valentin
Todercan, invocă faptul că nu s-a putut asigura conectarea carelor de reportaje la o sursă energie, cu atît mai
mult că evenimentele s-au desfăşurat simultan în mai multe locuri. În scrisoarea citată, Todercan susţine că
exista un pericol real de a fi distruse carele mobile ale TRM, aşa cum s-a întîmplat cu o maşină a postului Eu
TV. Conducerea companiei a evitat să-i supună pericolului pe jurnalişti instituţiei, faţă de care protestatarii
au demonstrat acte de agresivitate şi intoleranţă. Todercan aminteşte în context că protestatarii au distrus
camere de luat vederi a TV „Moldova 1”, fiind agresat fizic un operator. Valentin Todercan notează în
scrisoarea sa adresată Mariannei Mikko că „la reflectarea evenimentelor din centrul lor au fost agreaţi de
organizatori doar reporterii de la „PRO TV, o filială a unui post de televiziune privat român, postului de
radio „ Vocea Basarabiei”, finanţat de fundaţii din România, şi ai posturilor străine de radio şi televiziune”.
Preşedintele TRM susţine că acuzaţiile şi criticele formulate la adresa Companiei pentru activitatea din zilele
de 7 şi 8 aprilie sînt nefondate. TV „Moldova 1” şi „Radio Moldova” au reflectat evenimentele în buletinele
de ştiri, care apăreau din oră în oră, scrie Todercan. La finele lunii aprilie, Marianne Mikko, a formulat critici
privitor la activitatea postului public de televiziune „Moldova 1” în perioada campaniei electorale şi
postelectorale. Mikko se arătase dezamăgită de activitatea TRM, declarînd că „lupta pentru libertatea de
exprimare pentru postul public „Moldova 1” este una pierdută”. Delegaţia Parlamentului European s-a aflat
la Chişinău în perioada 26-29 aprilie, documentîndu-se pe marginea situaţiei postelectorale din Moldova.

11 mai. „Pentru a face jurnalistică corectă nu este nevoie doar de tehnică şi fonduri, ci şi de profesionalismul
şi atitudinea ziariştilor”, a declarat, la radio „Europa Liberă”, Valentin Todercan, preşedintele Companiei
publice „Teleradio-Moldova” (TRM). Todercan a fost intervievat de „Europa Liberă” cu prilejul unei
declaraţii făcute recent, potrivit căreia, TRM ar avea nevoie de circa 60 milioane de euro pentru
retehnologizarea instituţiei. O soluţie, în opinia lui Todercan, ar fi ca printr-un proiect de retehnologizare să
fie ceruţi bani de la Uniunea Europeană, „atunci cînd aceasta solicită să fie efectuate reforme”. Suma pare a
fi mare, dar este vorba de două posturi de radio şi două de televiziune, a declarat Valentin Todercan. În
interviul de la „Europa Liberă” preşedintele TRM a explicat şi de ce compania publică nu a reacţionat cu
promptitudine la reflectarea evenimentelor din 7 aprilie. Todercan zice că reporterii companiei au revenit, în
acea zi, în jurul orei 14:00, iar peste o oră a fost pus pe post primul buletin de ştiri. În direct nu s-a putut

125
lucra, deoarece nu dispunem de un car mobil car fi făcut posibil acest lucru, a spus Todercan. Carul mobil
existent al TRM necesită conexiune specială la o sursă de energie, acesta nefiind dotat cu legătură prin
satelit, a precizat Todercan.

12 mai. Cîteva partide de opoziţie, inclusiv cele trei care au acces în Parlament, dar şi o organizaţie
neguvernamentală reprezentativă, consideră că actuala conducere a Companiei publice „Teleradio-Moldova”
(TRM) trebuie să-şi prezinte demisia. Într-o declaraţie a Partidului Liberal Democrat din Moldova făcută
publică marţi (12 mai) se cere, printre altele, „demisia conducerii TRM şi a Consiliului Coordonator al
Audiovizualului”. În acelaşi timp, PLDM cere accesul partidelor de opoziţie la TRM. Pe durata campaniei
electorale, dar şi după aceasta, alte două partide de opoziţie – Partidul Liberal şi Alianţa Moldova Noastră –
au cerut în cadrul diferitor declaraţii demisia conducerii TRM. Recent, şi IDIS „Viitorul”, una dintre
organizaţiile neguvernamentale reprezentative din R. Moldova, a indicat într-un document („Foaia de
parcurs pentru reconcilierea naţională şi integrarea europeană”) prezentat Uniunii Europene asupra
necesităţii demiterii actualei conduceri a TRM. Atitudinea critică faţă de TRM ale unor formaţiuni politice şi
ONG este rezultatul unei activităţi editoriale părtinitoare a instituţiei publice a audiovizualului. Rapoartele
de specialitate, efectuate pe durata campaniei electorale din această primăvară, au demonstrat că TRM a
favorizat masiv şi vădit Partidul Comuniştilor, aflat la guvernare în R. Moldova. Şi cîteva instituţii europene,
inclusiv Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei şi Parlamentul European, au apreciat critic activitatea
Companiei „Teleradio-Moldova” în contextul evenimentelor din Moldova.

14 mai. Preşedintele Companiei „Teleradio-Moldova”, Valentin Todercan, promite că la instituţia condusă de

el vor fi puse pe post mai multe emisiunii la care ar urma să participe reprezentanţii partidelor de opoziţie.
Promisiunea a fost formulată de către Todercan într-un interviu acordat radio „Europa Liberă”. Şeful TRM a
spus în context că vor fi acordaţi timpi de antenă opoziţiei în cadrul unor emisiuni speciale. „Noi avem
emisiunea „Contrapunct” pe care o s-o reluăm, iar la „Contrapunct” conceptul este că participă doar opoziţia
parlamentară”, a spus Todercan. Potrivit lui, administraţia se gîndeşte să lanseze o emisiune de dezbateri cu
opoziţia parlamentară şi cea extraparlamentară. În grila de emisie a TRM va fi menţinut şi programul
„Sinteza parlamentară”. Anterior, mai mulţi lideri ai unor partide de opoziţie s-au plîns de faptul că nu au
acces la cele două instituţii mass-media din cadrul TRM – „Radio Moldova” şi TV „Moldova 1”. Ultimul
raport de monitorizare a presei audiovizuale din R. Moldova, elaborat de Asociaţia APEL şi făcut public
arată că TV „Moldova 1”, componentă a TRM, reflectă unilateral evenimentele, favorizînd partidul de
guvernămînt.

2 iunie. Consiliul Coordonator al Audiovizualului (CCA) a decis să scoată la concurs patru frecvenţe ale
postului „PRO TV Chişinău”, instituţie care însă a cerut autorităţii în domeniul audiovizualului să-şi anuleze
decizia pe motiv că este ilegală şi neîntemeiată. Decizia de scoatere la licitaţie a celor patru frecvenţe ale
„PRO TV Chişinău” a fost publicată în ultimul număr al „Monitorului oficial al R. Moldova” (29 mai), fiind
vorba de canalele de la Chişinău, Bălţi, Cahul şi Orhei pe care le gestionează în prezent instituţia media.
Directorul „PRO TV Chişinău”, Cătălin Giosan, a anunţat într-un comunicat de presă că cele patru frecvenţe
care aparţin „PRO TV Chişinău” nu pot fi scoase la concurs deoarece se află în litigiu în Curtea Supremă de
Justiţie. În decembrie 2008, „PRO TV Chişinău” a acţionat în judecată refuzul CCA de a prelungi de drept
licenţa de emisie, aşa cum prevede Codul Audiovizualului. „PRO TV Chişinău” activează în prezent în baza
unui moratoriu instituit în decembrie trecut de CCA în legătură cu apropiata campanie electorală pentru
alegerile parlamentare. Licenţa postului expirase la finele anului trecut. La rîndul său, CCA nu vede de ce
postul privat de televiziune „PRO TV Chişinău” ar trebui sa-şi piardă licenţă, din moment ce acest titular de
licenţă are prioritate în concursul în care sînt anunţate frecvenţele pe care emite. O declaraţie în acest sens a
fost formulată de către Corneliu Mihalache, unul dintre membrii autorităţii în domeniul audiovizualului, citat
de Agenţia Omega. „Cei care deţin dreptul de gestionare au prioritate în concurs, nu văd ce trebuie să se
întîmple ca să piardă”, a menţionat Mihalache cu referire la declaraţia „PRO TV Chişinău”.

3 iunie. Cele trei partide de opoziţie – PL, PLDM şi AMN – care au boicotat la 3 iunie alegerea preşedintelui
R. Moldova, provocînd astfel alegeri parlamentare anticipate, au cerut acces egal al opoziţiei şi puterii la
Compania „Teleradio-Moldova” (TRM)- PL a făcut, azi, în Parlament, un şir de propuneri pentru
desfăşurarea unor alegere anticipate libere şi corecte printre care cere, în primul rînd „asigurarea accesului
liber şi egal al reprezentanţilor societăţii civile şi partidelor politice la TRM. Şi PLDM a avansat, miercuri,

126
un şir de cerinţe, printre care se regăseşte şi cea cu referire la „depolitizarea şi de-ideologizarea
audiovizualului public”. Anterior, şi AMN a cerut „asigurarea accesului egal al opoziţiei şi puterii la radio-
televiziunea publică naţională, dar şi în general – asigurarea unei reflectări obiective a realităţilor în mass-
media, în special, în cea audiovizuală”. Rapoartele de monitorizare privind comportamentul mass-media în
ultima campanie electorală pentru alegerile parlamentare din 5 aprilie au arătat că „Teleradio-Moldova”, cea
mai importantă instituţie audiovizuală, a favorizat masiv Partidul Comuniştilor din R. Moldova în jurnalele
de ştiri. Administraţia TRM nu a recunoscut constatările şi observaţiile autorilor rapoartelor de monitorizare,
declarînd că a avut o politică editorială echidistantă.

3 iunie. Organizaţii neguvernamentale de media şi-au exprimat profunda îngrijorare şi protestează în legătură
cu decizia Consiliului Coordonator al Audiovizualului (CCA) de a scoate la concurs frecvenţele pe care
emite PRO TV Chişinău în pofida faptului că PRO TV a solicitat prelungirea de drept a licenţei de emisie, în
conformitate cu prevederile Codului Audiovizualului. Potrivit Art. 24 din Codul Audiovizualului (1), "licenţa
de emisie se prelungeşte de drept radiodifuzorului, la solicitare, dacă acesta a activat în conformitate cu
prevederile prezentului cod şi a respectat, pe parcursul termenului de validitate a licenţei de emisie,
condiţiile prevăzute în ea". Totodată, Art. 26 al Regulamentului cu privire la procedura şi condiţiile de
eliberare a licenţelor de emisie şi a autorizaţiilor de retransmisie, adoptat prin hotărîre de Parlament la
28.12.2006, anulează dreptul radiodifuzorilor de a-şi prelungi de drept licenţele de emisie. Pe de o parte,
faptul că o hotărîre a Parlamentului modifică o prevedere a unei legi organice - Codul audiovizualului,
adoptată cu votul majorităţii deputaţilor aleşi, vine în contradicţie cu Constituţia R. Moldova, iar pe de altă
parte, încalcă normele europene prin aplicarea discriminatorie a legii faţă de radiodifuzorii locali.
Această restricţie a fost contestată la Curtea Constituţională, care nu s-a pronunţat deocamdată asupra
constituţionalităţii ei, se menţionează în Declaraţie. Acţiunea CCA este cu atît mai neîntemeiată, cu cît
frecvenţele pe care emite PRO TV Chişinău se află în litigiu în Curtea Supremă de Justiţie, după ce postul
respectiv a acţionat în judecată refuzul CCA, în decembrie 2008, de a prelungi de drept licenţa de emisie, aşa
cum prevede legislaţia. Or, CCA nu a formulat la adresa PRO TV Chişinău pretenţii privind respectarea
Codului audiovizualului şi a condiţiilor prevăzute de licenţă, iar conform datelor monitorizărilor efectuate de
mai multe organizaţii neguvernamentale în ultimii ani, postul PRO TV Chişinău este unul dintre puţinele
care reflectă evenimentele de interes public de pe poziţii pluraliste, oferind telespectatorilor informaţie
echidistantă şi echilibrată.
Semnatarii atenţionează că CCA asupra responsabilităţii ce-i revine în procesul dezvoltării audiovizualului
autohton prin sprijinirea radiodifuzorilor în condiţiile legii şi prin promovarea interesului public.
Organizaţiile mass-media fac apel către CCA să acţioneze în spiritul legii, cu responsabilitate şi respect
pentru interesul cetăţenilor şi îndeamnă membrii CCA ca, prin acţiunile lor, să nu faciliteze încercările
puterii de a elimina de pe piaţa informaţională din RM unul din posturile independente, neafiliate politic,
lipsindu-i pe cetăţeni de surse alternative şi credibile de informare în preajma unei noi eventuale campanii
electorale.

4 iunie. Deputatul comunist Mark Tkaciuk, fostul consilier pentru probleme de politică internă a
preşedintelui Vladimir Voronin, a declarat că „nici un membru al PCRM nu se ocupă de postul „PRO TV
Chişinău” şi că această instituţie media nu-i interesează pe comunişti. Tkaciuk a declarat într-un interviu că
„noi am telefonat cu îngrijorare la Consiliul Coordonator al Audiovizualului (CCA) să precizăm şi ni s-a
răspuns că totul se încadrează în limitele moratoriului, termenul căruia a expirat”. În acelaşi timp, postul
„PRO TV Chişinău” îl citează pe fostul preşedinte al Legislativului, Marian Lupu, care admite că în spatele
acţiunilor CCA ar fi interese politice. Anterior, partide politice de opoziţie au declarat că decizia CCA de a
scoate la concurs patru din cele cinci frecvenţe ale „PRO TV Chişinău” urmăreşte lichidarea postului şi că
aceasta ar fi „opera” partidul de guvernămînt.

8 iunie. Coaliţia Civică pentru Alegeri Libere şi Corecte – „Coaliţia 2009” a difuzat o declaraţie în care se
arată îngrijorată de situaţia creată în jurul postului „PRO TV Chişinău” prin scoaterea la concurs a
frecvenţelor acestuia de către Consiliul Coordonator al Audiovizualului (CCA). „Coaliţia 2009” solicită
CCA să nu admită derogări de la legislaţia în vigoare, să nu se lanseze în interpretarea acesteia şi să se abţină
de la luarea vreunei decizii în cazul „PRO TV Chişinău” pînă cînd Curtea Supremă de Justiţie se va expune
pe marginea situaţiei create. „Coaliţia 2009” aminteşte că postul „PRO TV Chişinău” este dintre puţinele
surse media care au reflectat echidistant şi pluralist situaţia social-politică din ţară pe parcursul campaniei

127
electorale recent încheiate cît şi pe parcursul evenimentelor post-electorale din Moldova. În acelaşi timp,
„Coaliţia 2009” atrage atenţia autorităţilor asupra faptului că Rezoluţia Parlamentului European din luna mai
solicită „…încetarea oricărei intimidări a canalului „PRO TV Chişinău” şi a oricăror ameninţări în ceea ce
priveşte prelungirea licenţei acestuia…”

10 iunie. Consiliul Coordonator al Audiovizualului (CCA) a prelungit moratoriul asupra procesului de

eliberare de noi licenţe pe perioada campaniei electorale pentru alegerile parlamentare anticipate. La fel,
CCA a votat unanim în favoarea cererii ÎM „Media Pro” SRL de a nu fi scoase la concurs frecvenţele
postului de televiziune „PRO TV Chişinău”, atîta timp cît ele se află în litigiu. Redacţia „PRO TV Chişinău”
consideră firească decizia CCA. Directorul „PRO TV Chişinău”, Cătălin Giosan, consideră însă că decizia
autorităţii în domeniul audiovizualului nu rezolvă problema în esenţa ei. „Noi aşteptăm ca CCA să aplice
legea şi să decidă prelungirea de drept a licenţei „PRO TV Chişinău”, aşa cum prevede Codul
Audiovizualului”, a declarat Giosan.

11 iunie. Coraportorii Comisiei de monitorizare a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei pentru

Moldova – Josette Durrieu şi Egidijus Vareikis – consideră importantă garantarea accesul partidelor politice
de opoziţie la cele două medii din informare din cadrul Companiei publice „Teleradio-Moldova”. Josette
Durrieu a declarat, 10 iunie, la Chişinău, că în R. Moldova sînt ziare puţine şi, în aceste condiţii, este foarte
necesar să fie asigurat accesul partidelor de opoziţie la „Moldova 1” şi „Radio Moldova”. Durrieu consideră
că TRM este principalul instrument de informare în R. Moldova. Declaraţia a fost făcută de Josette Durrieu
în cadrul conferinţei de presă cu tema: „Monitorizarea implementării rezoluţiei nr. 1666 (2009) privind
funcţionarea instituţiilor democratice în Moldova”.

15 iunie. Unsprezece organizaţii neguvernamentale şi asociaţii de media au difuzat o declaraţie în care

denunţă cenzura şi controlul politic instaurate la Compania publică „Teleradio-Moldova”. Semnatarii
declaraţiei constată lipsa de progrese reale şi general recunoscute pe calea transformării Companiei
„Teleradio-Moldova” (TRM) într-o instituţie independentă, profesională şi viabilă şi că această instituţie
continuă să producă, zilnic, ştiri şi emisiuni supuse cenzurii, care corespund preferinţelor politice ale
conducerii ţării. Monitorizările de specialitate au arătat că partidele de opoziţie nu numai că nu au avut acces
echivalent în programele difuzate de către TRM, dar au fost şi ţinta unor intense campanii de discreditare,
negare şi prejudiciere a imaginii lor. Autorii declaraţiei afirmă că la TRM persistă practici pronunţate de
cenzură camuflată, exprimată prin îngrădirea accesului persoanelor indezirabile la posturile publice, filtrarea
şi excluderea subiectelor critice la adresa autorităţilor, dar şi autocenzura la care recurg angajaţii companiei
publice în reflectarea subiectelor de interes public. În acelaşi timp, semnatarii declaraţiei sînt de părere că în
Republica Moldova în ultimii ani s-a făcut resimţită o concentrare a mass-media atît scrise, cît şi
audiovizuale care promovează vădit o singură ideologie – cea a partidului de guvernămînt, contrar
prevederilor constituţionale. Autorii declaraţiei critică activitatea Consiliului Coordonator al Audiovizualului
(CCA) în sensul repartizării transparente a frecvenţelor şi Consiliul de Observatori al TRM care a făcut
joncţiune cu administraţia Companiei, devenind avocatul acesteia. În declaraţia citată se mai menţionează că
în Republica Moldova există un număr mare de instituţii mediatice, sprijinite direct sau indirect de către stat,
fapt care creează condiţii de concurenţă neloială pentru mass-media privată. Semnatarii declaraţiei cheamă
autorităţile Republicii Moldova să abandoneze public actualele practici de interferenţă şi control în
activitatea mass-media, ingerinţe care contravin atît legislaţiei naţionale, cît şi celei europene.

18 iunie. Reprezentantul special al Uniunii Europene în Republica Moldova, Kalman Mizsei, consideră că
postul public de televiziune „Moldova 1” are nevoie de reforme profunde şi cuprinzătoare. Oficialul
european a expus această opinie într-un interviu acordat „JURNAL TV”. Mizsei consideră că „Moldova 1”
trebuie să devină cu adevărat unul public şi „este foarte important că deficienţele acestei instituţii media să
fie abordate pînă la alegerile parlamentare anticipate. „Este necesar, ca în campania electorală, să fie asigurat
accesul egal pentru toţi concurenţii electorali, iar buletinele de ştiri şi alte programe cu caracter politic să nu
fie tendenţioase, nepărtinitoare şi să prezinte mai multe puncte de vedere”, a mai spus Mizsei.

3 iulie. Compania publică „Teleradio-Moldova” (TRM) acuză un şir de asociaţii de media, preocupate de
monitorizarea campaniilor electorale, de executarea unor comenzi de promovare şi susţinere a unor interese
şi posturi private TV şi radio, şi denigrarea radiodifuzorului public naţional. TRM consideră că

128
monitorizările asociaţiilor sînt infirme. În legătură cu aceasta, TRM a adresat Asociaţiei APEL, Centrului
Independent de Jurnalism şi Asociaţiei Presei Independente, dar şi unui şir de instituţii europene, unele
doleanţe pe marginea calităţii rapoartelor de monitorizare a comportamentului mass media în campania
electorală şi ajustarea lor la standardele europene.

Făcînd referire la ultimul raport de monitorizare a unor posturi de radio şi TV, elaborat de Asociaţia APEL,
preşedintele TRM, Valentin Todercan, susţine că rezultatele raportului nu sînt confruntate cu opiniile
radiodifuzorilor, ceea ce denotă o atitudine neconstructivă, nelucrativă şi pune sub un semn mare al întrebării
caracterul lor obiectiv şi imparţial. Todercan este de părere că principiile metodologice de realizare a
rapoartelor de monitorizare sînt defectuoase şi insistă asupra aplicării regulii „ celor trei treimi”, de care se
conduce o bună parte dintre radiodifuzorii publici de peste hotare şi au devenit, astfel, nişte standarde
democratice, obiective în audiovizualul european. Agenţia Monitor Media precizează că ultimele rapoarte de
monitorizare, dar şi cele din campania electorală din aprilie, arată că TRM promovează o politică editorială
axată pe favorizarea partidului de guvernămînt şi denigrarea partidelor de opoziţie. Potrivit rapoartelor de
monitorizare, posturile publice TV „Moldova 1” şi „Radio Moldova” respectă selectiv principiile reflectării
echitabile, echilibrate şi imparţiale a alegerilor parlamentare.

1 septembrie. Compania publică „Teleradio-Moldova” (TRM) nu va transmite în direct şedinţa

Legislativului din 2 septembrie, aşa cum ceruse printr-o hotărîre din 28 august majoritatea noului Parlament.
O declaraţie în acest sens a făcut pentru Agenţia Monitor Media Dumitru Ţurcanu, şeful Direcţiei
Monitorizare, Relaţii Publice şi Internaţionale a TRM. Decizia Parlamentului din 28 august fusese adoptată
cu votul a 53 de deputaţi ai Alianţei pentru Integrare Europeană. Deputaţii comunişti nu au participat la
respectiva şedinţă a organului legislativ. În legătură cu decizia Parlamentului de la finele lunii august, TRM a
difuzat, marţi, o declaraţie în care îşi motivează refuzul de a transmite în direct şedinţa organului legislativ
din 2 septembrie. TRM apreciază decizia „drept pericol real de revizuire a Codului Audiovizualului şi de
subordonare a radiodifuzorului public legislativului, o încercare de a periclita libertatea presei în Republica
Moldova”. „Constrîngerea de către Legislativ a TRM de a transmite în direct şedinţele Parlamentului este o
imixtiune violentă în activitatea editorială a radiodifuzorului public”, se menţionează în declaraţia TRM.
Compania publică „Teleradio-Moldova” a chemat societatea civilă şi Consiliului Coordonator al
Audiovizualului „să se pronunţe cu fermitate în sprijinul legalităţii, activităţii nestingherite şi independenţei
editoriale a TRM”. Anterior şedinţele Parlamentului erau transmise în direct la Radio Moldova şi „Moldova
1”, însă acum trei ani prin votul majorităţii comuniste s-a decis ca transmisiunile să fie suspendate. Potrivit
unei decizii adoptate atunci o şedinţă sau alta a Parlamentului poate fi transmisă în direct numai în baza unei
decizii a organului legislativ, adoptată cu majoritate simplă.

3 septembrie. Consiliul Coordonator al Audiovizualului (CCA) a cerut Consiliului de Observatori al

Companiei publice „Teleradio-Moldova” (TRM) să prezinte un răspuns în termen de 15 zile pe marginea
refuzului de a se conforma unei decizii a Parlamentului de la Chişinău. CCA a constat că prin refuzul de a se
conforma deciziei Parlamentului de a transmite şedinţa organului legislativ din 2 septembrie, TRM a încălcat
prevederile legislaţiei în vigoare. Anterior, Alianţa pentru Integrare Europeană din Parlament, formată din
patru partide necomuniste, a cerut timpi de antenă la TRM, însă administraţia Companiei publice a refuzat
acest lucru. TRM a calificat cerinţa Alianţei de a transmite şedinţele Parlamentului în direct şi solicitarea de
timpi de antenă pentru partidele parlamentare drept „ingerinţă în politica editorială a Companiei”.

3 septembrie. „Eu nu sînt subordonat Parlamentului”, iar „Compania publică „Teleradio-Moldova” (TRM)
nu va admite ingerinţe în politica editorială a instituţiei”, a declarat Valentin Todercan, preşedinte al TRM,
comentînd refuzul său de a fi audiat în plenul şedinţei Parlamentului, la 2 septembrie. Todercan a precizat în
cadrul unui reportaj pus pe post la TV „Moldova 1” că, în fond, motivele pentru care nu a dat curs invitaţiei
Parlamentului de a veni în plenul şedinţei au fost expuse în declaraţia TRM, făcută publică în ajun.
Preşedintele TRM a explicat că „decizia de a transmite în direct şedinţele Parlamentului se ia de Consiliul de
Observatori al Companiei”, iar „acuzaţiile lansate de majoritatea parlamentară nu sînt fondate”. Todercan a
lăsat să se înţeleagă că deputaţii, cerînd transmisiunea în direct a şedinţei Legislativului, s-au condus de un
Regulament al Parlamentului, iar TRM s-a condus cu stricteţe de Codul Audiovizualului. Pe de altă parte,
Consiliul Coordonator al Audiovizualului a cerut Consiliului de Observatori al TRM să prezinte un răspuns
în termen de 15 zile pe marginea refuzului de a se conforma deciziei Parlamentului din 28 august cu privire

129
la asigurarea transmiterii în direct a şedinţei din 2 septembrie.

9 septembrie. Drept „politică de reprimare a libertăţii cuvîntului şi ameninţări la adresa mijloacelor de

informare în masă incomode” numeşte fracţiunea parlamentară comunistă o cerinţă făcută anterior de
coaliţia liberal-democrate Companiei „Teleradio-Moldova” de a transmite în direct o şedinţă a organului
legislativ. Într-o declaraţie de presă a grupului parlamentar comunist se menţionează că s-au amplificat
cazurile de ameninţare şi presiune din partea Alianţei pentru Integrare Europeană asupra mijloacelor de
informare în masă în general şi a jurnaliştilor în special. „Nu încetează ameninţările din partea majorităţii
nou-create de a se răfui cu conducerea Companiei „Teleradio-Moldova”, precum şi cu unii jurnalişti
incomozi. În condiţii de presiune îşi continuă activitatea postul privat de radio „Antena C”, în adresa căruia
(...) a fost declanşată o campanie de intimidare, declarîndu-se despre revizuirea deciziilor şi concursurilor
anterioare, referitoare la privatizarea postului de radio”, se menţionează în declaraţia citată. Liderii celor
patru formaţiuni politice, care formează în Parlament Alianţa pentru Integrare Europeană, au respins
acuzaţiile formulate de comunişti.

16 septembrie. Telespectatori ai postului TV „Moldova 1”, parte a Companiei publice „Teleradio-Moldova”

(TRM), au iniţiat campania „Vrem o televiziune cu adevărat publică”. Prin diferite reţele de socializare de pe
Internet şi pe bloguri este distribuit şi publicat un mesaj prin care cetăţenii sînt îndemnaţi să revendice de la
administraţia TRM o schimbare la TV „Moldova 1”. Telespectatorii sînt chemaţi să expedieze mesaje lui
Valentin Todercan, preşedintele TRM, la adresele trm@trm.md şi presedinte@trm.md. În mesajele lor,
telespectatorii solicită de la Valentin Todercan să transforme TV „Moldova 1” într-o instituţie cu adevărat
publică. Cetăţenii cer de la autorii principalului jurnal de ştiri „Mesager” – imparţialitate, obiectivitate şi
corectitudine.

Compania publică „Teleradio-Moldova” (TRM) consideră că Alianţa pentru Integrare Europeană a dat startul
unei campanii „de presiuni şi intimidare a radiodifuzorului public cu scopul de a-l distruge prin denigrare,
făcînd loc oligarhiei media private străine şi autohtone, obediente ei”. Într-o declaraţie a conducerii TRM se
menţionează că „sînt periculoase pentru democraţia din Moldova tentativele Alianţei de revizuire a Codului
Audiovizualului în scopul obţinerii controlului asupra radiodifuzorului public naţional”. „Alianţa face tot
posibilul ca TRM să treacă sub controlul noii guvernări, prezentînd doar punctul de vedere al liderilor ei şi
nu interesele multiple şi variate ale întregului popor moldovenesc”, se menţionează în documentul citat.
Agenţia Monitor Media precizează că declaraţia TRM este făcută publică la cîteva zile după ce preşedintele
Parlamentului – liberalul Mihai Ghimpu – a declarat la un post privat de televiziune că TRM se află în slujba
comuniştilor şi că Alianţa nu va tolera politica editorială a Companiei „de manipulare şi de minţire a
cetăţenilor”. Anterior, Alianţa a solicitat TRM să asigure transmiterea în direct a unei şedinţe a Parlamentului
de la începutul lunii septembrie, cerinţă care a fost însă ignorantă de administraţia Companiei publice. În
acest sens, Consiliul Coordonator al Audiovizualului a cerut explicaţii la TRM, însă acestea nu au fost
prezentate încă.

18 septembrie. Caietul de sarcini pentru anul 2010 al Companiei „Teleradio-Moldova” (TRM) a fost
respins, joi, de Consiliul Coordonator al Audiovizualului (CCA). Membrii CCA au calificat documentul
prezentat la şedinţă de către secretarul Consiliului de Observatori (CO) al Companiei, Anatol Dubrovschi, ca
fiind unul depăşit şi care ar necesita îmbunătăţiri. Dezbaterile pe marginea Caietului de sarcini al TRM a
generat printre membrii CCA replici tăioase, iar Corneliu Mihalache, fostul preşedinte al acestei instituţii, a
părăsit, în semn de protest, sala de şedinţă a instituţiei. TRM ar urma să propună autorităţii în domeniul
audiovizualului un Caiet de sarcini într-o nouă redacţie. Caietul de sarcini al TRM este un document care
conţine planul financiar şi politici de programe al instituţiei. De asemenea, în şedinţa de joi, CCA a respins
răspunsul formulat de CO al TRM ca urmare a sesizării CCA referitor la transmiterea în direct a şedinţelor
Parlamentului. Amintim că CCA a interpretat ca fiind o abatere de legislaţie faptul că TRM a evitat să
difuzeze, la solicitarea Parlamentului, şedinţei în plen din 2 septembrie şi nu a oferit timpi de antenă
partidelor necomuniste din Legislativ.

18 septembrie. Preşedintele Consiliului Coordonator al Audiovizualului, Gheorghe Gorincioi, a recunoscut

pentru postul „TV7” că, acum circa două săptămîni, Vladimir Voronin, pe atunci şeful statului, a convocat o
şedinţă închisă cu funcţionari responsabili de funcţionarea Companiei „Teleradio-Moldova” în problema

130
sancţionării unor membri ai CCA. Anterior, membri ai CCA au negat că Vladimir Voronin ar fi convocat o
asemenea şedinţă. Gheorghe Gorincioi spune că în cadrul şedinţei s-a discutat despre sesizarea CCA în
adresa Consiliului de Observatori al TRM în problema nerespectării pluralismului de opinii în cadrul TV
„Moldova 1”. Potrivit unor surse, Vladimir Voronin s-ar fi arătat nemulţumit de faptul că „unii membri ai
CCA au făcut declaraţii cu reacredinţă la adresa TRM”. Preşedintele CCA spune că pe parcursul ultimelor
două campanii electorale autoritatea în domeniul audiovizualului „a adoptat decizii echilibrate şi nu a
urmărit ca prin acestea nu a provocat un dezechilibru social şi politic”. Corneliu Mihalache, membrul CCA
şi fost preşedinte al acestei instituţii, a declarat la postul „TV7” că nu este în cunoştinţă de cauză despre
şedinţa convocată de Vladimir Voronin.
18 septembrie. Conducerea Companiei publice „Teleradio-Moldova” (TRM) cere demisia lui Gheorghe
Gorincioi, preşedinte al Consiliului Coordonator al Audiovizualului (CCA), şi solicită „instanţele abilitate să
se autosesizeze în ce priveşte încălcarea legislaţiei de către autoritatea în domeniul audiovizualului”.
Administraţia TRM cere demisia şefului CCA pe motiv că instituţia respectivă a respins Caietul de sarcini al
Companiei pentru anul viitor. TRM consideră că, prin aceasta, CCA şi-a depăşit atribuţiile, încălcînd grav
prevederile legislaţiei în vigoare. Compania „Teleradio-Moldova” declară că este decisă să obţină dreptul de
a obţine avizul la Caietul de sarcini prin judecată. „TRM îşi exprimă insistent îngrijorarea, că anumite forţe,
de data aceasta şi prin intermediul CCA, încearcă să facă presiuni vehemente asupra radiodifuzorului public,
atrăgîndu-l în jocuri politice neoneste”, se menţionează într-o declaraţie a Companiei. În şedinţa sa de joi,
CCA a dat aviz negativ Caietului de sarcini pentru anul 2010 al TRM, calificîndu-l drept unul depăşit.

23 septembrie. Agenţia multimedia OMEGA, structură mediatică apropiată Partidului Comuniştilor din
Moldova, a difuzat o declaraţie în care afirmă că la cerinţa lui Gheorghe Gorincioi, preşedintele Consiliului
Coordonator al Audiovizualului, a fost suspendată emisiunea TOP NEWS, realizată de agenţia nominalizată
şi difuzată la postul REN-TV. Declaraţia a fost remisă şi unor misiuni diplomatice străine acreditate
la Chişinău. Potrivit documentului citat, Gorincioi ar fi făcut această cerinţă la 22 septembrie, fiind calificată
drept „o acţiune fără precedent”. Agenţia OMEGA consideră că Gheorghe Gorincioi îndeplineşte astfel
indicaţiile noii conduceri moldovene „printr-o metodă voluntaristă ordonînd titularilor postului de
televiziune REN-TV să excludă din grila de emisie programul informaţional TOP NEWS, plasat în grila de
emisie conform legislaţiei în vigoare”. În declaraţia difuzată, OMEGA cheamă reprezentanţii misiunile
diplomatice străine „să atragă atenţie asupra paşilor antidemocratici ai noii conduceri moldoveneşti, care sînt
îndreptaţi spre instaurarea cenzurii în instituţiile media private, precum şi asupra primelor manifestări de
discriminare a minorităţilor naţionale”. Solicitată de Agenţia Monitor Media, Ludmila Vasilache, membru al
CCA, a confirmat că problema emisiunii TOP NEWS nu a fost discutată de către membrii autorităţii în
domeniul audiovizualului, precizînd că acest lucru s-ar putea întîmpla în zilele următoare. „REN TV nu este
un radiodifuzor local ci un post rusesc, astfel încît nu este în drept să pună pe post un program de ştiri”, a
spus Vasilache. Pe de altă parte, un alt membru al CCA, Corneliu Mihalache, citat de BASA-press, a declarat
că „orice decizie luată de preşedintele CCA fără a consulta membrii instituţiei este ilegală”.
24 septembrie. Preşedintele Consiliului Coordonator al Audiovizualului, Gheorghe Gorincioi, a oferit
explicaţii presei în legătură cu sistarea emisiunii TOP NEWS, începînd cu 22 septembrie, de la postul
rusesc REN TV, care difuzează pe teritoriul R. Moldova. Gheorghe Gorincioi a declarat că nu a semnat
personal nici un ordin şi că decizia respectivă a fost luată de Compania „Intermedia”, intermediar între REN
TV şi Agenţia OMEGA, care a realizat emisiunea informativă TOP NEWS. Emisiunea TOP NEWS a figurat
în grila de emisie a REN TV timp de mai bine de opt luni. Întrebat de jurnalişti de ce tocmai acum s-a iscat
problema acestui program de ştiri, Gorincioi a răspuns: „Mai bine mai tîrziu decît niciodată”. Gheorghe
Gorincioi a susţinut o conferinţă de presă în legătură cu scandalul din jurul suspendării unui jurnal de ştiri de
la postul rusesc REN TV, şeful autorităţii în domeniul audiovizualului fiind supus unui tir masiv de întrebări
şi replici tăioase din partea jurnaliştilor de la NIT şi OMEGA. Întrebat dacă este intimidat politic de anumite
forţe, Gorincioi, a declarat că se simte intimidat de jurnaliştii postului TV „NIT” şi ai Agenţiei
multimedia OMEGA. În altă ordine de idei, Gorincioi a declarat că, în opinia sa de telespectator, în R.
Moldova există doar două posturi TV cu acoperire naţională care asigură pluralismul de opinii
– TV7 şi „PRO TV Chişinău”. Despre TV „NIT”, Gorincioi a declarat că acesta este un post TV „de
propagandă”. La conferinţa de presă, Gheorghe Gorincioi a mai declarat că va demisiona din funcţie după
cum a cerut, recent, Valentin Todercan, preşedintele Companiei publice „Teleradio-Moldova” (TRM) ca
reacţie la faptul că CCA a refuzat să aprobe caietul de sarcini al TRM. Gorincioi a spus că va pleca din

131
funcţie numai dacă Parlamentul îi va cere acest lucru.
La 24 septembrie, administraţia TRM a solicitat oficial conducerii Parlamentului să-i permită transmiterea
şedinţei din 25 septembrie în cadrul căreia a fost învestit noul Guvern şi aprobat programul de activitate al
acestuia. În acest sens, spicherul Mihai Ghimpu a declarat că „numai Parlamentul poate lua o decizie cu
privire la transmiterea în direct a şedinţelor, prin urmare solicitările de acest gen trebuie făcute din timp”. O
asemenea decizie însă nu a existat.
25 septembrie. Compania publică „Teleradio-Moldova” (TRM) a anunţat că a decis să reia, începînd cu 25
septembrie, transmisiunile în direct ale şedinţelor Parlamentului de la Chişinău, motivînd că Legislativul
„are pe agenda zilei chestiuni de interes public sporit”. Tentativele instalării utilajului în preajma Palatului
Republicii a unui car mobil al TRM, care urma să asigure transmisiunile în direct a şedinţei de vineri a
Parlamentului, au eşuat. Compania TRM susţine că administraţia Palatului Republicii, în care se desfăşoară
şedinţele Parlamentului, ar fi interzis instalarea utilajului, motivînd că a primit asemenea indicaţii de la
conducerea organului legislativ.

La 25 septembrie, Corneliu Mihalache şi Vitalie Tabunşcic, membri ai Consiliului Coordonator al

Audiovizualului (CCA), au difuzat o declaraţie separată în care s-au arătat îngrijoraţi de refuzul conducerii
Parlamentului de a permite transmiterea în direct a unei şedinţe de interes public. „Presa trebuie să
beneficieze de acces deschis şi nelimitat la toate evenimentele, în special la cele de importanţă majoră”, se
arată în declaraţia celor doi. Agenţia Monitor Media aminteşte că Parlamentul de la Chişinău a solicitat,
anterior, TRM să transmită în direct şedinţa din 2 septembrie, cînd s-a reunit noua componenţă a
Legislativului, însă Compania a ignorat decizia respectivă. Ulterior, CCA a recomandat TRM să transmită în
direct şedinţele Parlamentului. Acelaşi lucru l-a solicitat şi Consiliul de Observatori al TRM. În acelaşi timp,
mai multe medii de informare private, în special cele new media, au transmis în direct pe Internet şedinţa
Parlamentului de la Chişinău.

Compania publică „Teleradio-Moldova” (TRM) a difuzat un comunicat de presă în care declară că „între
noua guvernare şi Companie nu există careva disensiuni”. „Despre acest fapt vorbeşte şi reluarea
programului de dezbateri „Contrapunct” la „Radio Moldova” cu prezenţa reprezentanţilor tuturor fracţiunilor
parlamentare, participarea premierului Vlad Filat la emisiunea „Vector European” de la TV „Moldova 1” şi
alte acţiuni făcute în concordanţă cu Codul Audiovizualului”, se menţionează în declaraţia TRM. Cît priveşte
decizia CEDO în cazul „Manole şi alţii versus Moldova”, TRM aminteşte că a fost constituită în temeiul
Legii cu privire la Instituţia Publică Naţională a Audiovizualului din 26 iulie 2002 şi nu este sub nici un
aspect, inclusiv al politicii editoriale, succesorul în drepturi al Companiei de Stat „Teleradio-Moldova”, care
a fost lichidată, conform aceleiaşi legi. „Transferul de imagini, pe care îl fac jurnaliştii în legătură cu dosarul
CEDO, nu este altceva decît o manipulare crasă a realităţii, avînd scopul de a defăima radiodifuzorul public
naţional”, se menţionează în declaraţie.

6 octombrie. Foşti jurnalişti de la radio „Antena C” cer reexaminarea procedurii de privatizare a instituţiei la
care au lucrat mai mulţi ani şi de unde au fost disponibilizaţi ca urmare a înstrăinării postului de radio,
informează Agenţia Monitor Media. Ei au făcut această declaraţie în cadrul unei acţiuni publice de
consemnare a 11 ani de la fondarea postului de radio „Antena C”, care s-a desfăşurat, luni, pe scările
instituţiei respective. Ei au spus că vor depune câte un demers al Guvern şi Legislativ prin care vor cere
crearea unei comisii pentru reexeminarea privatizării instituţiei. În acest sens, radiojurnaliştii sunt decişi şi-şi
retragă plângerea de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), care a fost pusă pe rol acum un an.
Recent, primarul de Chişinău, Dorin Chirtoacă, vicepreşedintele Partiudului Liberal, a declarat că deciziile
de privatizare a radio Antena C şi Euro TV ar putea fi revizuite de autorităţi.
Posturile municipale radio „Antena C” şi „Euro TV” au fost privatizate la începutul anului 2007, după ce, la
finele lui 2006, consilierii comunişti şi cei creştin democraţi cu majoritate de voturi au adoptat o decizie
privind înstrăinarea celor două instituţii media. Mai multe organizaţii de media locale au considerat că
„Antena C” şi „Euro TV” au fost privatizate cu derogări de la legislaţie. Postul de radio „Antena C” a fost
privatizat de Dumitru Liutikov, iar „Euro TV” de Igor Boldoreanu. Pentru „Antena C” a fost achitată suma
de 1,05 milioane lei cu obligaţia unor injectări financiare de trei milioane lei în decurs de trei ani de la
privatizare. „Euro TV” a fost vândut contra sumei de 2 milioane lei, iar volumul investiţiilor ar fi urmat să
alcătuiască ceva mai mult de 25 milioane lei. Conform rapoartelor de specialitate, după privatizare, „Antena
C” a favorizat masiv Partidul Comuniştilor, aflat la guvernare între 2001 şi 2009, iar „Euro TV Chişinău” a

132
devenit un instrument de lustruire a imaginii Partidului Popular Creştin Democrat.

6 octombrie. Aproximativ 20 de angajaţi ai postului privat „EU TV”, în mare parte jurnalişti ai
Departamentului ştiri, au fost disponibilizaţi, marţi, iar jurnalele de ştiri ale acestui post „au fost suspendate
temporar”. Decizia de disponibilizare a jurnaliştilor survine la o zi după ce aceştia au declarat grevă pe motiv
că patronii nu le-au achitat salariile pentru ultimele trei luni. Reporterii şi operatorii postului au refuzat, luni,
să meargă la evenimente şi au renunţat să facă ştiri. Un fost jurnalist de la postul „EU TV”, care a solicitat
anonimatul, a declarat că administraţia a operat disponibilizările cu încălcări ale legislaţiei muncii. „Nu am
fost preveniţi cu două luni înainte, aşa cum prevede legislaţia, că vom fi disponibilizaţi şi nici nu am primit
asigurări că vom primi şi în următoarele două luni salarii, , a spus jurnalistul citat. Directorul postului „EU
TV”, Viorel Buzdugan, a declarat pentru Agenţia Monitor Media că disponibilizările au fost o ultimă măsură
în condiţiile în care instituţia media s-a confruntat în ultima perioadă cu o criză financiară acută. „Activitatea
Departamentului ştiri a fost suspendată temporar şi sperăm să repunem pe post jurnalele de ştiri după ce va fi
remediată situaţia”, a spus Viorel Buzdugan.
Administraţia postului „EU TV” a confirmat şi faptul că le propune foştilor angajaţi în contul salariilor
mărfuri de larg consum, însă aceasta modalitate de achitare a retribuţiilor pare să-i nu-i mulţumească pe
jurnalişti. Postul „EU TV” este succesorul fostului post municipal „EURO TV”, care a fost privatizat cu
scandal la începutul anului 2007 în baza unei decizii a consilierilor comunişti şi creştin-democraţi din cadrul
Consiliului Municipal Chişinău. Corectitudinea procesului de privatizare al postului a fost pusă atunci la
îndoială de mau multe organizaţii de media şi de către experţi în domeniu, fiind calificat drept un abuz al
guvernării comuniste. „EURO TV” a fost achiziţionat de către Igor Boldureanu contra sumei de două
milioane de lei cu obligativitatea garantării unor investiţii de peste 25 milioane lei. Presa a scris că patronul
real al postului respectiv ar fi ex-vicepremierul Iurie Roşca, liderul Partidului Popular Creştin-Democrat din
Moldova (PPCD). Conform monitorizărilor de specialitate, după ce a fost privatizat, postul „EU TV” a
favorizat masiv PPCD.

20 octombrie. Codul Audiovizualului, principalul document care reglementează activitatea radiodifuzorilor

pe teritoriul Republicii Moldova, a fost modificat, în lectură finală de către Parlament. Potrivit
amendamentelor, membrii Consiliului Coordonator al Audiovizualului (CCA) şi cei ai Consiliului de
Observatori al Companiei „Teleradio-Moldova” (TRM) vor fi aleşi de Parlament cu majoritatea simplă a
deputaţilor şi nu cu votul a trei cincimi din legislatori, cum fusese până în prezent. AIE susţine că
modificările actului legislativ au fost necesare pentru a debloca situaţia de la Compania publică „Teleradio-
Moldova” (TRM) şi Consiliul de Observatori al TRM.

28 octombrie. Consiliul Coordonator al Audiovizualului (CCA) a respins propunerea unui grup de deputaţi
de a modifica regulamentul cu privire la prelungirea licenţei de drept şi în baza Legii Audiovizualului, care a
fost abrogată în 2005. Această lege a fost substituită de Codul Audiovizualului, adoptat 27 iulie 2006.
Preşedintele CCA, Gheorghe Gorincioi, a declarat, citat de jurnal.md, că „proiectul de hotărâre a fost
respins, deoarece Legea Audiovizualului a fost abrogată în 2005 şi nu mai este în vigoare. Totodată, Curtea
Constituţională a sistat examinarea art. 26, considerându-l constituţional. Un alt aspect este că la 32 posturi
TV şi 19 posturi radio le-a fost deja prelungită licenţa în temeiul Codului Audiovizualului, iar modificarea
procedurii de prelungire a licenţei de drept ar crea condiţii inegale pentru instituţiile mass-media”. Membrul
CCA, Corneliu Mihalache, citat de IPN, a menţionat că modificarea Regulamentului consiliului ar însemna o
imixtiune în politicile autorităţii audiovizuale, care este o instituţie autonomă.

9 noiembrie. Postul de radio „Vocea Basarabiei” s-a angajat în cadrul unui proiect să acorde asistenţă
juridică pentru cel puţin 450 de persoane şi să informeze mai bine de o sută de mii de radio-ascultători
asupra drepturilor şi libertăţilor sale. Este vorba de un proiect derulat de Asociaţia „Pro Nova” în parteneriat
cu „Vocea Basarabiei” şi Biroul Individual de Avocaţi „Victor Panţâru”. Proiectul cu genericul „Informare
pentru apărare”, este finanţat de Ambasada SUA în R. Moldova. Proiectul se va desfăşura pe durata a zece
luni, timp în care vor fi promovate un şir de activităţi informaţionale, inclusiv va fi realizat un ciclu de
emisiuni radio despre problemele cu care se confruntă cetăţenii. În cadrul programului va fi acordată
asistenţă juridică gratuită persoanelor ce se vor adresa în cadrul emisiunilor radio sau formulează problema
în formă scrisă pe adresa unuia dintre cei trei parteneri din proiect.

133
27 noiembrie. Consiliul Coordonator al Audiovizualului (CCA) a decis cu unanimitate de voturi, la 27
noiembrie, să prelungească pe un termen de şapte ani licenţa de emisie a postului „PRO TV Chişinău”.
Această decizie a fost luată după ce Curtea Supremă de Justiţie a cerut CCA prelungirea de drept a licenţei,
în conformitate cu prevederile Codului Audiovizualului. Acum un an, CCA a respins demersul „PRO TV
Chişinău” privind prelungirea de drept a licenţei de emisie. Acesta a servit motivul pentru care „PRO TV
Chişinău” a acţionat CCA în judecată, obţinând câştig de cauză. „PRO TV Chişinău” a anunţat că a solicitat
CCA „să scoată la concurs frecvenţele necesare pentru ca postul să ajungă în casa fiecărui cetăţean, aşa cum
este firesc şi cum o cer telespectatorii”. Decizia Curţii Supreme de Justiţie privind obligarea CCA de a
acorda licenţă de emisie postului „PRO TV Chişinău” a fost luată de 12 noiembrie a.c. Acest litigiu a fost cel
mai mediatizat conflict dintre un post TV şi autoritatea în domeniul audiovizualului.

1 decembrie. La Bucureşti şi Chişinău se desfăşoară Campania de petiţionare „Vrem TVR Chişinău!”, care
îşi propune ca scop susţinerea ideii deschiderii unui studio teritorial al Televiziunii publice române (TVR) în
capitala R. Moldova, transmite Agenţia Monitor Media. Campania a fost iniţiată la 19 noiembrie pe Internet,
însă peste câteva zile accesul la petiţia online a fost blocat. Un grupul de iniţiativă a colectat semnături fizice
pentru petiţia „Vrem TVR Chişinău!” la 30 noiembrie în oraşul Bucureşti şi la 1 decembrie – în oraşul
Chişinău. Potrivit lui Sorin Becciu, animatorul campaniei la Chişinău, colectarea semnăturilor va continua şi
în următoarele zile, atât în România, cât şi în R. Moldova. „Ulterior, acestea vor fi transmise administraţiei
TVR, precum şi Guvernelor de la Chişinău şi Bucureşti în vederea adoptării unei decizii pe marginea
cerinţei”, a spus Sorin Becciu.
Iniţiatorii campaniei susţin că deschiderea unui studio al TVR la Chişinău este necesară pentru a oferi
moldovenilor informaţii obiective şi de calitate. TVR Chişinău ar contribui decisiv la schimbarea percepţiilor
negative pe care unii moldoveni le mai au despre România, datorită propagandei anti-româneşti de pe
timpurile sovietice şi din cei opt ani de guvernare comunistă.

3 decembrie. Consiliul Municipal Bălţi (CMB) a decis să scoată S.A. Compania „Teleradio-Bălţi” (TVB) la
privatizare prin anunţarea unui concurs investiţional. Privatizarea TVB a revenit pe agenda CMB după ce, la
finele lunii trecute, Consiliul Coordonator al Audiovizualului (CCA) a obligat autorităţile de la Bălţi ca în
termen de două luni să fie înstrăinată respectiva instituţie media. Din 2004, acţionar al TV este Primăria
Bălţi, care deţine pachetul de 30 mii de acţiuni. Consilierii din Bălţi au adoptat studiul de fezabilitate pentru
privatizarea TVB, potrivit căruia preţul iniţial pentru pachetul de acţiuni al instituţiei a fost stabilit la 1,5
milioane de lei. Decizia prevede că primarul localităţii urmează, în termen de cinci zile, să ia măsuri pentru
organizarea şi desfăşurarea concursului investiţional.
Viitorul investitor se va obliga să asigure investiţii anuale de 3,5 milioane de lei în perioada 2010-2011.
Aceste fonduri ar urma să fie îndreptate la „dotarea tehnică a Companiei şi implementarea noilor
tehnologii”. Compania „Teleradio-Bălţi”, formată dintr-un post TV şi unul de radio, a fost fondată în 1993.
Licenţa de emisie a instituţiei expiră la 12 aprilie 2010. TVB urma să fie reorganizată încă din 2006, când a
fost adoptat Codul Audiovizualului, lege care prevede că autorităţile locale nu pot fi fondatoare ale unor
instituţii audiovizuale. Procedura de privatizare a fost iniţiată abia în martie 2008, care însă s-a blocat.
Comisia de privatizare a fost monopolizată până nu demult de consilierii comunişti. Recent, în comisia
respectivă au fost incluşi doi consilieri din opoziţie. După adoptarea Codului Audiovizualului, CCA a
recomandat în câteva rânduri autorităţilor locale din Bălţi să asigure reorganizarea TVB. Primăria Bălţi a
cumpărat acţiunile TVB (care iniţial a avut cinci fondatori: Companiile „Asito”, „Real”, „Renome”,
„Întreprinzbancă” şi „Кişerin and Ко”) în 2004 contra sumei de o sută de mii de lei. Ulterior, din bugetul
local au fost alocate 1,5 milioane de lei pentru reutilarea instituţiei. Începând din 2004, autorităţile alocau
anual din buget subvenţii pentru TVB sume cuprinse între 500 şi 600 mii de lei. În ultimii ani, partidele de
opoziţie s-au plâns în câteva rânduri că nu au acces la TVB, acuzând că aceasta ar fi o instituţie controlată de
comunişti.

4 decembrie Administraţia Companiei publice „Teleradio-Moldova” (TRM) declară că „este în continuare

ţinta unor acţiuni de imixtiune din partea conducerii Parlamentului”, transmite Agenţia Monitor Media. Cu
titlu de replică la acuzaţiile spicherului Mihai Ghimpu, preşedintele interimar al R. Moldova, cu privire la
accesul limitat la TRM al reprezentanţilor Alianţei pentru Integrare Europeană, administraţia Companiei
declară că acestea reprezintă „o nouă încercare de a denatura starea adevărată a lucrurilor, a face presiune
asupra Companiei şi de a lua controlul asupra instituţiei”. Conducerea TRM declară într-un comunicat de

134
presă că afirmaţiile lui Ghimpu, făcute vineri în plenul Parlamentului, „sunt absolut nefondate”. Potrivit
comunicatului, în luna noiembrie prezenţa reprezentanţilor Alianţei la TV „Moldova 1” a fost de 69,09%,
opoziţiei – 30,91%; la „Radio Moldova” cota prezenţei puterii a fost de 68,51% şi 31,49% a opoziţiei.
Administraţia TRM susţine că majoritatea parlamentară a fost prezentă şi la un şir de emisiuni de dezbateri
la „Radio Moldova” şi la „Moldova 1”. În acelaşi timp, TRM acuză că spicherul Mihai Ghimpu a refuzat în
câteva rânduri „să prezinte informaţii în exclusivitate pentru jurnaliştii de la Companie, acordând acest drept,
inclusiv de transmitere în direct a lucrărilor Parlamentului, unor radiodifuzori privaţi”. Administraţia TRM
susţine că „actuala conducere a Parlamentului încearcă să subordoneze propriilor interese de partid politica
editorială a Companiei [...]”. „Ne exprimăm temerea că în aceste condiţii actuala putere va încerca să facă
presiuni şi prin reducerea esenţială a bugetului Companiei, programat pentru 2010”, se mai arată în
declaraţia TRM.

9 decembrie. Directorul general al European Broadcasting Union (EBU - Uniunea Europeană de

Radioteleviziune) Jean Réveillon se arată îngrijorat de slaba finanţare a Companiei publice „Teleradio-
Moldova”. În acest sens, Réveillon a expediat scrisori pe numele premierului Vlad Filat şi spicherului Mihai
Ghimpu, preşedintele interimar al R. Moldova. Jean Réveillon scrie că „EBU este îngrijorată în legătură cu
reducerea peste măsură a finanţării TRM” şi aminteşte că „un serviciu public al audiovizualului de calitate
nu este un lux, ci, o necesitate mai ales în perioadele de criză”. Jean Réveillon face referire la declaraţiile
preşedintelui TRM, Valentin Todercan, făcute recent la o reuniune a EBU de la Geneva, potrivit cărora, în
acest an, TRM a avut alocaţii de la buget în mărime de 92 milioane de lei, iar finanţarea pentru anul 2010
pare a fi redusă până la 55 milioane de lei. „Un astfel de buget mic nu va permite TRM de a produce
programe de calitate şi de a îndeplini misiunea sa importantă în societate”, susţine Réveillon. Directorul
EBU îi îndeamnă pe Filat şi Ghimpu să „reconsidere noile reduceri de finanţare ale TRM” pentru că în caz
contrar „acestea ar avea consecinţe grave nu numai pentru cetăţenii moldoveni, dar şi pentru cauza
serviciului public al audiovizualului din întreaga Europă”. Compania TRM a anunţat că proiectul legii
bugetului de stat pentru anul 2010 prevede subvenţii pentru serviciului public al audiovizualului în sumă de
55 milioane de lei. În acelaşi timp, TRM susţine că o finanţare de circa 125 milioane de lei ar asigura o
funcţionare ritmică a instituţiei. Recent, administraţia TRM şi-a exprimat temerea că reducerea finanţării
companiei pentru anul 2010 ar fi o pârghie de presiune asupra radiodifuzorului public. TRM este unul dintre
cei peste o sută de membri ai EBU – posturi TV şi de radio publice. EBU este una dintre cele mai mare
asociaţii de radiodifuzori din lume.

31 decembrie. Consiliul de Observatori al Companiei publice „Teleradio-Moldova” (TRM) are, începând cu

30 decembrie, un nou preşedinte şi secretar, notează Agenţia Monitor Media. În funcţia de preşedinte al
Consiliului a fost ales juristul Eugeniu Râbca. În funcţia de secretar a fost aleasă Viorica Cucereanu-Bogatu.
Râbca şi Cucereanu-Bogatu, care au fost aprobaţi în funcţii de membri ai CO de Parlament săptămâna
trecută, i-au succedat pe Mariana Şlapac şi, respectiv, Anatol Dubrovschi. Eugeniu Râbca este un cunoscut
expert în audiovizual. A deţinut anterior funcţia de membru al Consiliului Coordonator al Audiovizualului. A
fost expert al Asociaţiei Presei Electronice şi al Centrului „Acces-info”. Viorica Cucereanu-Bogatu este o
cunoscută telejurnalistă care a lucrat mai mulţi ani la televiziunea publică „Moldova 1”. Consiliul de
Observatori are nouă membri cu mandate acordate pe un termen de patru ani. Consiliul este un organ de
conducere autonom al TRM care are menirea, printre altele, să monitorizeze respectarea de către Companie a
prevederilor legale şi statutare.

31 decembrie. Consiliul de Observatori al Companiei „Teleradio-Moldova” (TRM), componenţa căruia a

fost împrospătată săptămâna trecută cu şase noi membri, l-a demis, miercuri (30 decembrie), pe Valentin
Todercan, preşedintele TRM, şi pe Adela Răileanu, directoarea postului TV „Moldova 1”.Consiliul nu a
reuşit să-l demită pe directorul „Radio Moldova” pentru că acesta a părăsit şedinţa, dar asupra acestei
chestiuni se va reveni. CO al TRM şi-a justificat decizia prin faptul că cei doi nu au asigurat pluralismul de
opinie şi au transformat instituţia într-un instrument politic. Atât Adela Răileanu, cât şi Valentin Todercan, au
respins acuzaţiile. Ei au anunţat că vor contesta decizia CO în instanţă. Todercan a declarat că instituţia
publică audiovizuală şi-a onorat toate angajamentele şi le-a replicat membrilor Consiliului că rapoartele
experţilor, în special al celor europeni, nu conţin numai critici la adresa TRM. Răileanu a deplâns starea
financiară a televiziunii, explicând că la TV publică nu vin tinerii jurnalişti pentru că aici se dă un salariu
mizerabil. Valentin Todercan şi Adela Răileanu vor exercita interimatul până la numirea succesorilor.

135
4.5. Extinderea spaţiului informaţional

9 martie. Biroul din Chişinău a postului Radio „Europa Liberă/Radio Libertatea” (RFE/RL) şi-a lansat o
nouă versiune a paginii sale pe Internet. Aceasta poate fi accesată www.europalibera.org. Noua versiune a
paginii se deosebeşte de cea veche prin faptul că a devenit mai interactivă şi mai dinamică. Pe site sînt
plasate mai multe texte, fotografii şi video, precum şi posibilităţi pentru vizitatori de a plasa comentarii la
ştiri. La fel, este funcţional un sistem de abonare la ştiri. Pagina conţine două rubrici noi – „Alegeri 2009” şi
„Interviuri”. Webmasterul paginii Traian Bratu spune că este disponibilă arhiva postului „Europei Libere”
din ultimii şase ani, iar într-o lună va fi funcţională şi arhiva istorică a postului – de pînă la 1989. O altă
noutate a respectivei resurse electronice este că jurnaliştii „Europei Libere” vor avea posibilitatea să-şi
creeze propriile bloguri. Biroul de la Chişinău asigură în prezent, de luni pînă vineri, realizarea a două
emisiuni („Moldova la ora şapte”) a cîte 30 de minute (una matinală şi una serală). Realizează cîte un
program a cîte jumătate de oră în zilele de sîmbătă şi duminică.

2 iulie. Compania New Media Group (NMG) a lansat portalul informaţional de limbă rusă „Vesti.md”
(www.vesti.md). Directorul NMG, Tudor Darie, spune că „Vesti.md” îşi propune să devină cel mai popular
portal de ştiri de limbă rusă din Republica Moldova, care să ofere publicului informaţii imparţiale şi
operative. Portalul conţine şase rubrici, care vor oferi vizitatorilor ştiri în regim real time, aceştia avînd
posibilitatea să urmărească ştiri şi în format video. NMG intenţionează să dezvolte portalul „Vesti.md”,
astfel încît acesta să devină un site cu o strategie proprie de dezvoltare şi cu o redacţie diferită de portalul de
ştiri UNIMEDIA, resursă web administrată de Compania New Media Group.

3 iulie. BBC World Service a început producerea unui nou program săptămînal radio în limba română pentru
Republica Moldova. Emisiunea este produsă pentru BBC de către jurnaliştii Grupului de presă „Imedia” –
fosta echipă a BBC la Chişinău. Alexandru Canţîr, director „Imedia”, a relatat că durata emisiunii este de 15
minute, aceasta fiind, în mare, o sinteză a celor mai importante subiecte de actualitate din R. Moldova.
Emisiunea este pusă pe post în fiecare zi de vineri, ora 20:00. Noul program al BBC World Service poate fi
recepţionat pe bandă FM, pe frecvenţele: Chişinău – 97,2; Cahul – 69,17; Căuşeni – 101,5; Edineţ – 67,46;
Mîndreşti (zona Bălţi) – 102,9 şi Ungheni – 69,53. Emisiunile pentru R. Moldova ale BBC au fost
suspendate la 1 august 2008, odată cu încetarea activităţii redacţiei româneşti a BBC World Service, din care
făcea parte şi Biroul de la Chişinău (care a avut patru corespondenţi). Redacţia respectivă activase
neîntrerupt 68 de ani. La 27 august 2006, BBC World Service a deschis la Chişinău un studio modern, dotat
cu utilaj modern, iar biroul acestei instituţii la Chişinău a funcţionat din anii’90.

3 iulie. JURNAL TV ar putea fi recepţionat prin satelit din toamna anului curent. Potrivit grilei de emisie,
JURNAL TV va emite 24 de ore din 24 şi va deveni prima televiziune cu caracter informativ din R.
Moldova, cu buletine de ştiri difuzate din oră în oră, transmisiuni zilnice în direct de la cele mai importante
evenimente. Pe post vor fi puse emisiuni de analiză, dezbateri sociale, pe teme politice, economice şi
culturale, talk-show-uri matinale şi serale, emisiuni de divertisment, pamflete, editoriale, documentare şi
muzică. JURNAL TV s-a lansat pe Internet la 7 mai 2008.

11 august. Redacţia „PRO TV Chişinău” a anunţat despre relansarea paginii postului TV pe Internet
(http://www.protv.md). Noua versiune conţine o serie de îmbunătăţiri în ce priveşte aspectul grafic şi
posibilităţile de listare a ştirilor. Reportajele plasate pot fi vizionate într-un player de dimensiuni mai mari. În
septembrie 2007, „PRO TV Chişinău” a devenit prima televiziune din Moldova care a început plasarea pe
Internet a emisiunilor şi reportajelor realizate. Din septembrie 2007, potrivit „PRO TV Chişinău”, site-ul a
fost vizitat de circa 10 milioane de ori, înregistrînd circa 40 de milioane de afişări. Pagina web a „PRO TV
Chişinău” are, actualmente, pînă la 20 de mii de vizitatori pe zi, aceasta fiind cea mai vizitată resursă web
media din R. Moldova.

18 august. Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) a anunţat lansarea componentei „Scrierea
materialelor comune de către echipe mixte de jurnalişti” din cadrul proiectului „Poduri peste Nistru: acţiuni

136
comune ale mass-media în vederea soluţionării conflictului transnistrean”. Potrivit CJI, echipe de jurnalişti
din cele trei regiuni convenţionale ale R. Moldova: regiunea transnistreană, autonomia găgăuză şi celelalte
localităţi ale republicii vor realiza în comun produse jurnalistice, care vor fi difuzate sau publicate în
regiunile respective. CJI le propune jurnaliştilor din presa scrisă, radio şi TV să examineze impactul
problematicii transnistrene asupra vieţii cotidiene a locuitorilor de pe ambele maluri ale Nistrului.

1 septembrie. Încă din patru locuri publice din Chişinău, conectate la sistemul Wi-Fi (conexiune la Internet
fără fir), utilizatorii pot naviga gratuit pe Internet, începînd cu 31 august. Utilizatorii din capitală pot naviga
gratuit pe Internet de pe Aleea din strada Mircea cel Bătrîn şi în parcurile din sectorul Rîşcani, Valea
Trandafirilor şi scuarul Catedralei. Serviciul respectiv este un proiect comun al Primăriei Chişinău şi al
companiei „StarNet”. Primul spaţiu public din Chişinău care a fost conectat la sistemul Wi-Fi a fost Grădina
Publică „Ştefan cel Mare”. Aici, acest sistem a devenit funcţional din 9 mai, cînd a fost consemnată Ziua
Europei. Şi în acest caz este vorba de un proiect al Primăriei Chişinău şi al companiei „StarNet”.

17 septembrie. Ziarul bilunar „Europeanul” a fost lansat la Chişinău. Redactorul-şef al ziarului, Ion Preaşcă,
a comunicat că, iniţial, „Europeanul” va fi editat de două ori pe lună. Intenţionăm însă să-l edităm
săptămînal în perspectiva apropiată, a precizat Preaşcă, menţionînd că ziarul va aborda diverse tematici, dar
prioritară va fi cea integrării europene. Ziarul „Europeanul”, numără opt pagini, format A3, apare în calitate
de supliment al publicaţiei „Proconsumator”, editat de Liga pentru Apărarea Drepturilor Consumatorilor.
Primul număr al publicaţiei bilunare în limba română „Europeanul” (europeanul.md) a fost editat cu un tiraj
de trei mii de exemplare. Este distribuit prin reţeaua „Moldpresa”, iar un exemplar costă doi lei.

22 septembrie. Primăria municipiului Chişinău a lansat, marţi, proiectul „Noi apreciem inteligenţa – acces
liber la Internet WiFi în liceele din capitală”. Municipalitatea capitalei şi compania StarNet au lansat un
proiect social care prevede conectarea la Internet gratuit a liceelor din capitală. Cinci licee din Chişinău –
„Mihail Sadoveanu”, Mihai Eminescu”, „Ion Creangă”, „Spiru Haret” şi „Constantin Sibirsky” vor fi
implicate în acest proiect, care, ulterior, se va extinde şi în alte instituţii. Proiectul mai prevede şi lansarea
portalului www.liceu.md, ce va reuni liceeni, profesori şi părinţi, care vor avea acces on-line la reuşita
elevilor, vor dispune de materiale didactice, vor beneficia de o bibliotecă multimedia. La 9 mai, de Ziua
Europei, a fost lansat primul proiect al municipalităţii capitalei de asigurare a Internetului gratuit WiFi în
Grădina Publică „Ştefan cel Mare”. Începînd cu 31 august, în alte patru parcuri din capitală este asigurat
accesul gratuit la Internet.

14 octombrie. Postul de radio „Vocea Basarabiei” a anunţat că ar putea deveni în curând primul post de radio
privat cu acoperire naţională, după ce, marţi, 13 octombrie, Consiliul Coordonator al Audiovizualului, i-a
repartizat patru frecvenţe noi, din cele 21 solicitate. Radio „Vocea Basarabiei” şi-a păstrat frecvenţele
deţinute anterior şi a obţinut frecvenţe noi în Rezina, Soroca, Vulcăneşti şi Străşeni. Conform „Vocii
Basarabiei”, frecvenţele acordate de Consiliul Coordonator al Audiovizualului (CCA) permit, practic, să
asigure emisia pe tot teritoriul R. Moldova. Nu este exclus ca „Vocea Basarabiei” să obţină alte câteva
frecvenţe la o şedinţă a CCA, preconizată pentru sfârşitul lunii octombrie. În prezent, doar „Radio Moldova”
are acoperire naţională. Este prima dată în ultimii opt ani când autoritatea în domeniul audiovizualului
acordă postului Radio „Vocea Basarabiei” noi frecvenţe. Până acum, sub diferite pretexte, acest lucru i-a fost
refuzat în mod constant, iar fondatorii postului de radio spun că acest lucru s-a datorat influenţei CCA din
partea guvernării comuniste. Radio „Vocea Basarabiei” s-a manifestat în ultimii ani ca o instituţie media care
a criticat dur fosta guvernare comunistă, practicând, în acelaşi timp, un jurnalism corect şi echidistant,
potrivit rapoartelor de monitorizare de specialitate. Radio „Vocea Basarabiei” activează din anul 2000.
Difuzează ştiri la fiecare oră şi are în grila de emisie mai multe emisiuni de dezbateri pe teme social-politice.
A fost unica instituţie media electronică care a transmis în direct acţiunile de protest din aprilie din Chişinău.
Radio „Vocea Basarabiei” transmite, de asemenea, emisiunile de actualităţi ale posturilor de radio „Europa
Liberă” şi „Deutsche welle”.

27 octombrie. Centrul „Acces-info” din Chişinău a editat trei publicaţii, având ca tematică accesul la
informaţie. Este vorba de Ghidul pentru cetăţeni „O persoană activă este una bine informată” – o publicaţie
pe înţelesul tuturor, care conţine argumente întemeiate despre rolul şi importanţa dreptului la informaţie. O
altă publicaţie – Ghidul funcţionarului „Informarea activă a publicului” este o culegere metodică şi

137
metodologică cu sfaturi utile pentru instituţiile publice în domeniul accesului la informaţie şi transparenţei în
procesul decizional. Ghidul conţine un şir de modele privind răspunsurile la cereri, în dependenţă de
circumstanţe, informaţie cu accesibilitate limită; parţial limitată; lipsa datelor; readresarea cererii etc.,
destinate publicului larg; Cea de-a treia lucrare – Ghidul „Accesul la informaţie: pas cu pas” – include mai
bine de 200 de întrebări şi răspunsuri cu privire la drepturi, obligaţii, proceduri; informarea, consultarea şi
participarea cetăţenească; transparenţa achiziţiilor publice; apărarea dreptului la informaţie; informaţiile cu
accesibilitate limitată; prioritatea interesului public. Cele trei publicaţii au fost editate cu spijinul Fundaţiei
Soros-Moldova şi sunt distribuite gratuit. De asemenea, acestea pot fi accesate pe adresa www.acces-
info.org.md.

29 octombrie. A fost lansat în spaţiul virtual primul post de radio online generalist din Republica Moldova –
Jurnal FM. Acesta poate fi ascultat pe Internet la adresa http://www.jurnalfm.md. Postul de radio online
Jurnal FM va difuza emisiuni informative, interviuri şi transmisiuni în direct de la cele mai importante
evenimente politice, sociale şi culturale, precum şi muzică. Sloganul postului de radio este „Click pe
moment”. Directorul Jurnal FM, Lidia Marin, spune că postul de radio va emite iniţial între orele 9-00 şi 19-
00, de luni până vineri, acest interval de timp fiind, conform studiilor, cel mai solicitat printre utilizatorii
Internet. „Suntem un post de radio generalist şi vom încerca să punem accentul şi pe interactivitate, să
formăm o punte de legătură cu utilizatorii”, spune Lidia Marin. Expertul în audiovizual, Ion Bunduchi,
susţine că Jurnal FM este primul post de radio online generalist din R. Moldova, grila căruia conţine ştiri,
emisiuni tematice, transmisiuni de la evenimente de interes public. La moment, există câteva posturi de radio
online, dar acestea sunt pur distractive şi aparţin unor instituţii de învăţământ superior”, a precizat Ion
Bunduchi. Jurnal FM este un produs al „Jurnal Trust Media”, care cuprinde şi ziarul „Jurnal de Chişinău”,
Televiziunea web www.jurnaltv.md, săptămânalele „ECO” şi „Apropo”.

29 octombrie Compania „Jurnal Media Trust” va lansa prima televiziune de ştiri din R. Moldova – „Jurnal
TV” . Postul TV va avea acoperire naţională şi va reuni circa 200 de jurnalişti, comentatori politici, analişti
economici şi oameni de cultură, a informat, joi, Alina Sturza, directorul Departamentului Comunicare al
companiei cu ocazia lansării postului de radio online Jurnal FM şi portalului Jurnal.md. Viitorul post TV va
transmite 24 de ore pe zi programe de ştiri, talk-show-uri şi emisiuni informative. Anterior, „Jurnal Trust
Media” anunţase în acest sens că a atras investiţii de peste un 1 milion de euro. Acestea vor fi cheltuite în
principal pentru dotarea cu echipament de ultimă generaţie. „Jurnal TV” va dispune de trei studiouri,
facilităţi de transmisie în direct prin satelit şi o infrastructură IT modernizată. Proiectul „Jurnal TV” este
finanţat de un grup de investiţii din Germania şi are ca scop crearea celui mai puternic grup de presă din
Republica Moldova.

3 noiembrie. Postul „PRO TV Chişinău” a anunţat despre extinderea sa în regiunea transnistreană prin
intermediul uneia dintre cele mai importate reţele locale de cablu, comunică Agenţia Monitor Media. „PRO
TV Chişinău” susţine că astfel şi-a deschis acces către mai bine de 60 mii de abonaţi ai operatorului TV prin
cablu – „InterDnestrCom”. „PRO TV Chişinău” este singurul post din Chişinău, care poate fi vizionat pe
malul stâng al Nistrului. Şi TV „Moldova 1”, postul public de televiziune, a anunţat, anterior, că emite spre
Transnistria, însă emisiunile acesteia nu pot fi recepţionate aici pe motiv că semnalul TV este bruiat de
serviciile de securitate transnsitrene.

6 noiembrie. Consiliul Coordonator al Audiovizualului (CCA) a acordat, vineri, licenţă de emisie unui nou
post de televiziune. Acesta se numeşte „Publika TV” şi promite să devină una din televiziunile de top în R.
Moldova. Potrivit membrului CCA, Ludmila Vasilache, noul post va difuza prin satelit, iar semnalul va putea
fi preluat de operatorii TV prin cablu. „Noul post TV promite că va pune pe post 24 din 24 de ore numai
programe autohtone şi va avea o grilă de emisie bogată în jurnale de ştiri şi talk-show-uri”, a spus Vasilache.
Sursa citată a mai spus că „Publika TV” a prezentat „un plan financiar foarte solid” şi susţine că va dispune
de mijloace tehnice şi studiouri performante. „Potrivit reglementărilor, noul post TV are la dispoziţie un an
pentru a-şi începe activitatea, însă fondatorii acestuia au declarat că noua instituţie media ar putea să-şi
înceapă emisia chiar din această iarnă”, a spus Vasilache. „Publika TV” va fi un canal pro-european, va
realiza şi difuza programe în limbile română şi rusă. Buletinele de ştiri vor fi difuzate din oră în oră. Ţâra a
precizat că postul „Realitatea TV” din România „este partenerul strategic al „Public TV” în ce priveşte

138
transferul de experienţă”. Publicul ţintă al TV „Publika” sunt locuitorii oraşelor. Pentru „Public TV” vor
munci circa 120 de jurnalişti. În afara Chişinăului, noul post TV va avea birouri de corespondenţi la Bălţi,
Cahul, Comrat. În perspectivă se prevede deschiderea unui birou în Transnistria.

12 noiembrie. Muzeul Presei din Amsterdam a inaugurat, expoziţia „RePRESSion”, care este dedicată mass
media din R. Moldova. Expoziţia conţine imagini puse la dispoziţia organizatorilor de redacţia „Ziarului se
Gardă” de la Chişinău, dar şi numere ale acestui ziar, precum şi un scurt documentar realizat în R. Moldova.
În cadrul evenimentului a fost prezentată o dezbatere asupra situaţiei presei din Moldova, unde a fost
prezentat şi un raport elaborat de „Ziarul de Gardă”. În preajma deschiderii expoziţiei, a fost lansat şi un
număr special al revistei „Cul” din Amsterdam, dedicat R. Moldova şi situaţiei presei moldoveneşti.
Expoziţia „RePRESSion” este organizată de o echipă de tineri jurnalişti din Olanda care au vizitat R.
Moldova în vara acestui an.

19 noiembrie. Piaţa publicitară din Republica Moldova se estimează la 16 milioane de euro. Potrivit Agenţiei
Naţionale pentru Protecţia Concurenţei, circa jumătate din volumul total al publicităţii este direcţionată la
posturile de televiziune, iar 24% spre cele 111 de agenţii din ţară care prestează servicii de publicitate
exterioară. Anul precedent, volumul publicităţii în ziare s-a cifrat la circa 5 mil. euro şi la un milion euro în
reviste.

2 decembrie. A fost lansat ziarul „ECONOMIST” într-o nouă formulă grafică şi într-o nouă concepţie
editorială. Printre subiectele principale ale primului număr al publicaţiei „ECONOMIST” se numără un
interviu cu premierul Vlad Filat, topul celor cinci destinaţii turistice ale moldovenilor şi o analiză privitor la
eventualele evoluţii pe piaţa auto din R. Moldova în cazul creşterii accizelor la importuri. Ziarul
„ECONOMIST” apare în formulă nouă în urma fuzionării publicaţiilor economice de limbă română
„Business Expert” şi „ECOnomist”. Fuziunea a fost anunţată la finele lunii noiembrie. Este o premieră în R.
Moldova când au fuzionat o publicaţie tipărită („ECOnomist”) cu una electronică („Business Expert”).
„ECONOMIST” este primul săptămânal economic de limbă română, lansat acum cinci ani. Ziarul are acum
un volum de 16 pagini şi este editat cu un tiraj de 6500 de exemplare.

8 decembrie. Ziarul „Panorama”, care va fi editat în limba rusă, va fi lansat pe piaţa mediatică a R. Moldova
la începutul anului viitor (12 ianuarie). Publicaţia va fi redactată de jurnalistul Dmitri Ciubaşenko, care a
anunţat, marţi, într-o conferinţă de presă că ziarul este un proiect media lansat din fonduri proprii.
„Panorama” va apare de trei ori pe săptămâna şi se va axa în principal pe subiecte social-politice şi
financiare”, a menţionat Ciubaşenko. Jurnalistul speră ca publicaţia să devină profitabilă până la sfârşitul
anului viitor, dar şi cel mai influent ziar de limbă rusă din Moldova.

22 decembrie. Administratorii blogului HotNews (www.hotnews.md) au anunţat despre transformarea

acestuia într-un cotidian on-line. Până acum, timp de mai bine de un an, HotNews.md a fost un blog redactat
de către câţiva jurnalişti din Moldova. Noul HotNews.md îşi propune să ofere opiniei publice un nou model
de jurnalism on-line, în care se combină calităţi de portal de ştiri, blog şi platformă de comunicare. HotNews
oferă cititorilor informaţii din actualitatea R. Moldova şi cea internaţională. „De astăzi, suntem un cotidian
exclusiv on-line, realizat de echipa noastră în parteneriat cu agenţiile DECA-press, Imedia şi Monitor Media
pentru a difuza informaţii operative în format text, foto şi video”, spune Vitalie Cazacu, redactor-şef al
HotNews.md Echipa HotNews.md este formată din jurnalişti, studenţi la jurnalism şi blogeri.

28 decembrie. BASA-press a anunţat, luni, că „îşi întrerupe activitatea pe o perioadă nedeterminată din
cauza unor probleme tehnice”. BASA-press a precizat că îşi întrerupe activitatea de la 1 ianuarie 2010 şi că
nu a încheiat abonamente la ştiri pentru anul 2010. Surse din cadrul Agenţie BASA-press au precizat pentru
Monitor Media că respectiva decizie a fost luată în legătură cu probleme de ordin financiar, dar şi din cauza
că agenţia s-a confruntat în ultimii ani cu o criză de imagine. O bună parte dintre jurnalişti s-au concediat
până la anunţul făcut azi de administraţia Agenţiei BASA-press, au spus sursele citate. BASA-press a fost
prima agenţie de ştiri privată din R. Moldova. Ea a fost creată în 1992 de un grup de jurnalişti cunoscuţi. Pe
parcursul anilor devenise una dintre cele mai populare agenţii de presă, fiind o sursă de informare de
referinţă. În ultimii ani însă, după cum a scris anterior presa de la Chişinău, metamorfozele care s-au produs

139
la BASA-press au indicat că instituţia ar fi fost înregimentată în holdingul mediatic al fostei guvernări
comuniste.

4.6. Reflectarea alegerilor parlamentare

4.6.1. Aspecte generale

Numai 20 de instituţii mass-media din cele cîteva sute, cîte sînt înregistrate în R. Moldova, au semnat Codul
de conduită în alegeri la invitaţia Comisiei Electorale Centrale. Majoritatea semnatarilor din partea presei
sînt instituţii media electronice din Chişinău. Printre semnatarii documentului figurează numai un ziar
(„Moldavskie vedomosti”), un post TV regional („Elita”) din Rezina şi trei agenţii de presă (BASA-press,
Info-prim Neo şi Infotag). Restul semnatarilor sînt posturi de radio şi TV. Documentul este o convenţie
încheiată între concurenţii electorali şi presă privind modul de desfăşurare şi de reflectare a campaniei
electorale care exclude lezarea demnităţii şi imaginii concurenţilor electorali. Codul a putut fi semnat pînă la
începerea campaniei electorale, adică pînă la 5 februarie inclusiv. În acelaşi timp, numai 13 partide din cele
28, care au dreptul să participe în alegerile parlamentare din 5 aprilie, au semnat Codul de conduită în
alegeri. Instituţiile de presă care au semnat Codul de conduită: Radio Noroc; Radio Moldova; ziarul
„Moldavskie vedomosti”; Radio NOVA; Radio FRESH FM; Postul de televiziune EURO TV; Agenţia
BASA-press; Agenţia Info-Prim Neo; Postul PRO TV Chişinău; Postul de radio „PRO FM”; Postul de radio
„Radio 7”; Radio MEGAPOLIS FM; TV „Moldova 1”; Postul N4 TV; Postul „Elita” TV (Rezina); Postul
TVC 21; Radio Antena C; Radio POLI DISC/RUSSKOE RADIO; Radio PLAI; TV 7 şi Agenţia INFOTAG.

În primele zile ale lunii februarie, Comisia Electorală Centrală (CEC) a anunţat că jurnaliştii, care vor
reflecta campania electorală şi alegerile parlamentare din 5 aprilie, pot depune dosarele de acreditare pe
lîngă această instituţie. Acreditarea le-a permis jurnaliştilor să asiste la toate operaţiunile electorale. Doar
jurnaliştii acreditaţi pe lîngă CEC au putut obţine proiectele de hotărîri care se discută în şedinţele acestei
instituţii. Acreditarea le-a permis jurnaliştilor să asiste la şedinţele CEC; să se adreseze către membrii
Comisiei cu solicitări de interviu sau comentariu; să obţină de la şeful aparatului CEC informaţii necesare
pentru pregătirea materialelor. Acreditarea este valabilă pentru întreaga durată a mandatului CEC. Jurnaliştii
străini sînt acreditaţi la CEC numai după acreditarea acestora de către Ministerul Afacerilor Externe şi
Integrării Europene.

Campania electorală pentru parlamentarele din această primăvară a fost reflectată de 66 de instituţii
audiovizuale. Din acest număr 31 sînt posturi TV cu emisie prin unde, trei posturi TV cu emisie prin cablu,
precum şi 31 posturi de radio cu emisie prin eter şi un post de radio cu emisie prin fir. Potrivit Comisiei
Electorale Centrale (CEC), 19 posturi TV şi şase posturi de radio au declarat iniţial că vor organiza dezbateri
electorale. Cumulativ, titularii de licenţe care au decis să se implice în mediatizarea campaniei electorale din
acest an, acoperă tot teritoriul R. Moldova. CEC se arată convinsă de faptul că implicarea activă a
instituţiilor audiovizualului în reflectarea campaniei asigură cetăţenilor posibilitatea de a se informa din mai
multe surse, ceea ce în final le va permite să facă o alegere conştientă. În reflectarea campaniei electorale s-
au implicat: Posturi TV: Moldova 1; Euro TV Chişinău; Pro TV Chişinău; Bas TV (Basarabeasca); Media
TV (Cimişlia); Muzica TV; TV Dixi; Mega TV; Studio-L (Căuşeni); TVC 21; Canal – X; TV Prim
(Glodeni); Albasat (Nisporeni); Euronova TV (Ungheni); Flor TV (Floreşti); Impuls TV (Şoldăneşti); TV-
Găgăuzia (Comrat); Eni Ai (Comrat); Sor TV (Soroca); AVM (Edineţ); TV Drochia (Drochia); N 4; NIT;
TV 7; STV 41 (Taraclia); Bizim Aîdînîc (Comrat); „Elita” (Rezina); Teleradio Bălţi; „TV-6 Bălţi”; „Art-TV”
(Străşeni); „Aiîn-Aciîc” (Ceadîr-Lunga); VTV (Vulcăneşti); Alt TV (Chişinău); CTV Nis; Posturi de radio:
Radio Moldova. Plai; Pro FM Chişinău; Bas FM (Basarabeasca);. Radio Media (Cimişlia); Radio 7;. Retro
FM. Autoradio. Polidisc Russcoe Radio; Hit FM; Vzrosloe Radio Shanson; Radio Orhei (Orhei); Antena C;
Europa plus Moldova; Noroc;. Vocea Basarabiei; Scăpărici; Radio Prim (Glodeni);. Radio Găgăuzia
(Comrat); Ploaia de argint Radio 21; Megapolis FM; „T.E.M.P.” (Anenii Noi); „Nova”; „Fresh”; „101,3
FM”; „City FM”; „Univers FM”; „Radio-Sîngera”; „Star FM” Bălţi; „Pro 100 Radio” (Comrat); Radio
Chişcăreni (prin fir).

4.6.2. Dezbateri electorale

140
Potrivit CEC, 23 posturi de televiziune şi şapte posturi de radio au declarat că vor organiza dezbateri
electorale în acest an. Posturi TV: Moldova 1; Euro TV Chişinău; Pro TV Chişinău; TV 7; Albasat
(Nisporeni); Teleradio Bălţi; TV – 6 Bălţi; CTV Nis (Nisporeni/prin cablu); STV – 41 (Taraclia); Impuls TV
(Şoldăneşti); Flor TV (Floreşti); TV Prim (Glodeni); TV Drochia; Sor TV (Soroca); Eni Ai (Comrat); Bas
TV (Basarabeasca); AVM (Edineţ); Studio – L (Căuşeni); Canal X (Briceni); Elita TV (Rezina); Teleradio
Găgăuzia; Media TV (Cimişlia); Art TV (Străşeni); Posturi de radio: Radio Moldova; „Radio Media”
(Cimişlia); Bas FM (Basarabeasca); Vocea Basarabiei; Star FM (Bălţi); City FM, Radio Prim (Glodeni).

Comisia Electorală Centrală (CEC) şi Consiliul Coordonator al Audiovizualului (CCA) au difuzat, la 26

martie cîte un comunicat de presă în care îşi exprimă îngrijorarea în legătură atacurile atestate în ultima
vreme asupra unor jurnalişti şi instituţii mass-media. Cele două instituţii subliniază că atacurile au fost făcute
din partea unor concurenţi electorali, fără a preciza pe cine au în vedere. CCA le reaminteşte în declaraţia
citată tuturor concurenţilor electorali că „presa trebuie să beneficieze de acces deschis şi nelimitat la toate
evenimentele”. Autoritatea în domeniul audiovizualului le cere formaţiunilor politice, implicate în campania
electorală, să nu admită şi să prevină acţiunile de natură să-i supună pe jurnalişti unor presiuni sau
ameninţări care să împiedice libera exercitare a profesiei lor.

14 posturi locale şi regionale de televiziune au organizat dezbateri cu participarea concurenţilor electorali

pentru alegerile parlamentare din 5 aprilie. Dezbaterile televizate au fost organizate cu sprijinul
Reprezentanţei din Moldova a Fundaţiei Eurasia şi Fundaţiei Soros-Moldova. Numărul dezbaterilor,
preconizate să se desfăşoare săptămînal, a depins de numărul şi disponibilitatea concurenţilor electorali, care
urmau să beneficieze de un tratament egal şi corect din partea posturilor de televiziune. Rezumate ale
conţinutului dezbaterilor au fost publicate, ulterior, în opt ziare locale şi regionale.

Alianţa Moldova Noastră (AMN) şi Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM) au anunţat că se retrag
din dezbaterile electorale organizate de “EU TV”, a “cărui politică este subordonată total de PPCD, aliat al
PCRM”. Formaţiunile politice şi-au motivat decizia prin faptul că “EU TV” activează în afara cîmpului legal
după ce Societatea Română de Televiziune (SRTV) i-a retras, recent, dreptul de a transmite programele
TVR. Un al doilea motiv invocat de cele două formaţiuni politice este faptul că, de la data de 23 februarie,
“EU TV” a introdus o nouă emisiune în grila de emisie (“Epicentru electoral”) scopul căreia este de a
denigra concurenţii electorali şi a denatura mesajele lor.

Partidul Liberal din Moldova a anunţat la 18 februarie, că refuză să participe la dezbaterile electorale de la
“EuTV”. Formaţiunea şi-a motivat decizia prin faptul că politica editorială a acestui post TV contravine
normelor morale şi deontologice jurnalistice, deoarece se axează pe manipularea şi dezinformarea opiniei
publice“. “Un reprezentant al PL a participat la o singură dezbatere electorală la acest post de televiziune
pentru a informa din prima sursă telespectatorii despre motivele care au stat la baza acestei decizii”, se arată
într-un comunicat al formaţiunii politice.

De facto, dezbateri electorale la „Moldova 1” nu există, a declarat, la 10 martie, Dumitru Diacov, liderul
PDM, criticînd formatul dezbaterilor electorale. Diacov şi-a arătat nemulţumirea vizavi de faptul că unele
partide angajate în cursă se vor confrunta în cadrul emisiunilor cu concurenţii electorali independenţi.
Liderul democraţilor s-a arătat convins că cetăţenii doresc să asiste la discuţii principiale, pe subiecte
importante, între partidele reprezentative şi partidul de guvernămînt, lucru imposibil în situaţia în care unii
concurenţi electorali par a fi lansaţi în cursă doar pentru a deruta electorii. Şi Alianţa „Moldova Noastră”
(AMN) a difuzat o declaraţie în care critică formatul dezbaterilor electorale de la TV „Moldova 1”.
Respectiva formaţiune politică consideră că actualul format de dezbateri este inacceptabil, iar majoritatea
disputelor vor fi irelevante. „Modul în care sînt organizate şi orchestrare dezbaterile electorale la TV
„Moldova 1” şi la „Radio Moldova” urmăreşte scopul să banalizeze una dintre cele mai importante arene
politice în campania electorală 2009”, se menţionează în declaraţia AMN. Preşedintele Companiei
„Teleradio-Moldova” (TRM), Valentin Todercan, a declarat, citat de ediţia on-line a „JURNALUI de
Chişinău” că în condiţiile în care există 23 de concurenţi electorali, altă soluţie pentru a organiza dezbateri
electorale nu au fost identificate.

Consiliul Electoral de Circumscripţie Bălţi a dispus, la 12 martie, suspendarea dezbaterilor electorale la

141
Compania publică „Teleradio-Bălţi” (TVB) în rezultatul a două contestaţii care au fost depuse de
reprezentanţii Partidului Comuniştilor din R. Moldova (PCRM) şi Partidului Popular Creştin Democrat
(PPCD). Reprezentantul PCRM în Consiliu, Octavian Mahu, susţine că TVB a aplicat practici
discriminatorii faţă de unii concurenţi electorali în procesul de organizare a primei emisiuni de dezbateri
electorale din 10 martie şi că respectiva companie nu şi-a adus în ordine regulamentele interne ce ţin de
campania electorală în corespundere cu legislaţia. De discriminare din partea TVB s-a plîns şi PPCD.
Autoritatea electorală din Bălţi a remis spre examinare contestaţia la Comisia Electorală Centrală, dar a
dispus, totodată, suspendarea dezbaterilor electorale pînă la adoptarea unei decizii. Reprezentanţii TVB
susţin că decizia autorităţii electorale din Bălţi au creat dificultăţi în ce priveşte realizarea graficului
dezbaterilor pentru timpul rămas pînă la alegeri. Acţionarul majoritar al Companiei publice „Teleradio-Bălţi”
este Consiliul Municipal Bălţi, unde comuniştii deţin majoritatea.

La 27 martie, Partidul Comuniştilor, a anunţat că şi-a suspendat participarea în cadrul tuturor dezbaterilor
electorale televizate. Anunţul a fost făcut, cu o săptămînă pînă la alegerile parlamentare. PCRM îşi
motivează decizia prin faptul că „promovează prin intermediul unui dialog direct cu alegătorii, şi nu prin
gîlceve reciproce în emisie televizată”. Formaţiunea politică aflată la guvernare califică drept imposibile
orice discuţii pe marginea unor chestiuni principiale cu oponenţii săi politici ale căror liste sînt îmbulzite de
cetăţeni din ţări străine şi de persoane aflate în căutare internaţională. Asemenea discuţii, în viziunea
comuniştilor, reprezintă o insultă la adresa alegătorilor, o profanare a instituţiilor democratice. PCRM refuză
în mod categoric să polemizeze în cadrul dezbaterilor electorale cu oponenţii politici pentru care Constituţia
ţării este o ficţiune.

Peste 1500 de tineri au participat la dezbaterile cu genericul “Rolul votului conştient în fortificarea
instituţiilor democratice”, organizate de IDIS “Viitorul” în perioada ianuarie – martie 2009. În total, au avut
loc 31 de dezbateri în raioanele RM. Iniţiativa dată este parte componentă a proiectului “Stimularea
responsabilităţii civice în cadrul campaniei electorale din 2009”, finanţat de Delegaţia Comisiei Europene în
Republica Moldova, prin intermediul Instrumentului European pentru Democraţie şi Drepturile Omului. La
dezbaterile civice au participat tinerii lideri din comunităţile moldoveneşti. Aceştia au pus în discuţie
subiecte precum: rostul instituţiei legislative într-o societate democratică, votul conştient şi informat,
procedura de vot propriu-zisă. “Implicarea tinerilor în dezbateri pe teme de educaţia civică antrenează
responsabilitatea şi dorinţa de implicare. Tinerii, fiind informaţi din surse veridice, sînt în măsură să explice
semenilor lor importanţa unui vot conştient.”, susţine directorul de proiect Ghenadie Mocanu. Tinerii lideri
relatează că au aflat mai multe despre rolul cetăţeanului şi s-au convins atît de necesitatea exprimării
opţiunilor politice prin vot, cît şi de cea a evaluării respectării promisiunilor electorale de către aleşi.

4.6.3. Publicitate electorală

Preşedintele Partidului Democrat, Dumitru Diacov, a declarat, în plenul Parlamentului că preţurile pentru
publicitatea electorală la Compania publică „Teleradio-Moldova” sînt exagerate. Potrivit lui Diacov, postul
naţional „Moldova 1” a stabilit preţul de 600 de euro pentru un minut de publicitate, în timp ce posturile
private au fixat 400 de euro per minut. Liderul democrat susţine că, potrivit calculelor sale, numai pentru o
zi, pentru a-şi face publicitate la „Moldova 1”, un partid ar avea nevoie de peste două mii de euro. Deputatul
Dumitru Diacov consideră că întrucît „Moldova 1” este un post public, întreţinut din banii contribuabililor,
costurile la publicitate ar fi trebuit să fie mai mici decît la instituţiile audiovizuale private. El a solicitat
Legislativului să determine, printr-o hotărîre specială, „Moldova 1” să reducă preţurile la publicitate.
Majoritatea parlamentară a respins această propunere.

Bisăptămînalul de limbă rusă „Moldavskie vedomosti” a anunţat, la începutul lunii februarie, că nu va oferi
spaţiu pentru publicitate electorală la Partidul Popular Creştin-Democrat şi Partidul Comuniştilor din R.
Moldova. Justificîndu-şi decizia, redacţia ziarului califică cele două partide drept extremiste şi marginale. În
acelaşi timp, „Moldavskie vedomosti” anunţă că este deschisă pentru colaborare cu toţi concurenţii electorali
ce se vor angaja în cursa electorală.

Compania publică „Teleradio-Moldova” (TRM) a refuzat să plaseze la 18 februarie patru spoturi sociale

142
realizate de IDIS „Viitorul”, prin care îndemna populaţia să meargă la votare. Administraţia TRM a
considerat că spoturile nu corespund rigorilor unei campanii sociale, ci mai degrabă publicităţii politice,
astfel încît nu pot fi difuzate la TV „Moldova 1”. În replică, directorul executiv al IDIS „Viitorul”, Igor
Munteanu, citat de Radio Europa Liberă, a declarat că spoturile respective sînt destinate reflecţiei publice şi
acoperă probleme sensibile pentru cetăţean, probleme care trebuie să reprezinte meniul politic pentru toţi
candidaţii. Cetăţeanul nu trebuie să ştie doar data alegerilor, pentru că oamenii nu sînt o masă amorfă care
trebuie mînată cu biciuşca la alegeri”, a mai spus Munteanu. Aceleaşi spoturi sociale au fost contestate la
Comisia Electorală Centrală (CEC) şi de Partidul Comuniştilor din R. Moldova. Este de remarcat că
administraţia TRM se află în relaţii de conflict cu IDIS „Viitorul” încă de la finele anului 2007, cînd
preşedintele companiei Valentin Todercan a acţionat în instanţă doi membri ai Consiliului de Observatori al
TRM (Igor Munteanu şi Veaceslav Ioniţă) şi IDIS „Viitorul” de la care pretinde suma de 2,6 milioane de lei.
Cererile de chemare în judecată au fost depuse de Todercan după ce pe siteul IDIS „Viitorul”
(www.viitorul.org) a fost publicat studiul „Teleradio Absurdistan sau reforma furată în compania publică”,
care conţinea note critice la reformele din cadrul TRM.

4.6.4. Declaraţii

Membrii A(sociaţiei) P(resei) I(ndependente) din Moldova au adoptat o declaraţie la 16 ianuarie în care au
declarat că nu vor face partizanat politic în cadrul campaniei electorale din primăvara acestui an. Membrii
API şi-au declarat angajamentul de a reflecta desfăşurarea campaniei electorale nepărtinitor şi echidistant, în
conformitate cu prevederile statutare ale API. „Pe toată durata campaniei electorale, membrii API vor
continua să profeseze jurnalismul obiectiv şi nu vor admite partizanatul politic în ediţiile periodice pe care le
reprezintă”, se menţionează în declaraţie. API dă asigurări că spaţiul pentru publicitatea electorală va fi oferit
tuturor formaţiunilor politice şi candidaţilor independenţi înregistraţi oficial, respectîndu-se principiul de
acces liber pentru toţi subiecţii electorali.

Uniunea Jurnaliştilor din Moldova (UJM) a cerut partidelor care vor obţine majoritatea sufragiilor sau vor
constitui o majoritate democratică în viitorul Parlament să iniţieze fără întîrziere un proces de consolidare şi
stabilizare democratică a domeniului mass-media. Cerinţa a fost formulată într-un memoriu prezentat, la 24
februarie, în cadrul unei conferinţe de presă. UJM a cerut viitorilor deputaţi să introducă în Constituţie o
prevedere care să garanteze expres libertatea mass-media; să adopte o lege care să prevadă pîrghii
economice şi sociale pentru susţinerea mijloacelor de informare şi a organizaţiilor reprezentative de
jurnalişti; să opereze amendamente la Codul audiovizualului, astfel încît să fie permisă înfiinţarea unor
posturi radio şi tv locale şi regionale. De asemenea, UJM cere abrogarea Legii presei şi să depolitizeze
Consiliul Coordonator al Audiovizualului. În Memoriul prezentat, UJM cere viitoarei guvernări să
examineze cauzele întîrzierii transformării Companiei „Teleradio-Moldova” într-o instituţie publică
autentică, legalitatea privatizării posturilor municipale „Euro TV Chişinău” şi „Antena C”, dar şi a ziarelor
guvernamentale „Moldova Suverană” şi „Nezavisimaya Moldova”, legalitatea retragerii licenţei de emisie a
postului „TVR 1” ş.a.

4.6.5. Dreptul la replică

Secretarul Comisiei Electorale Centrale (CEC), Iurie Ciocan, a cerut la 17 februarie dreptul la replică de la
ziarul „Comunistul”, editat de Partidul Comuniştilor din R. Moldova, în legătură cu faptul că a fost tirajată o
declaraţie care nu-i aparţine. Ciocan a spus pentru „UNIMEDIA” că „ziarul „Comunistul a indus lumea în
eroare” într-un articol (din 13 martie) din care reieşea că ar fi declarat că unii candidaţi la funcţia de deputat
din opoziţie au cheltuit mai mulţi bani pentru alegeri decît au cîştigat anul trecut. Potrivit ziarului
comuniştilor, Ciocan ar fi dat şi nume. Iurie Ciocan, citat de Agenţia DECA-press şi Hotnews.md
(www.hotnews.md), susţine că a fost întrebat într-o conferinţă de presă dacă ştie că unii candidaţi au
cheltuit mai mult decît au declarat, la care a răspuns că ştie. Aceasta a fost unica mea declaraţie, a spus
Ciocan. Secretarul CEC, Iurie Ciocan, a îndemnat jurnaliştii să prezinte cu mai multă exactitate declaraţiile
membrilor autorităţii electorale „pentru a nu lăsa spaţii de interpretare”. „În relatările de presă, jurnaliştii ar

143
trebui să delimiteze clar propriile comentarii de declaraţiile oficiale ale membrilor CEC”, a mai spus Ciocan.

4.6.6. Contestaţii, avertizări

Consiliul Electoral al Circumscripţiei (CEC) Chişinău a atenţionat Asociaţia Presei Independente (API) şi
„Coaliţia 2009” privitor la neadmiterea încălcării legislaţiei electorale. La rîndul ei, API a declarat că va
contesta în instanţă hotărîrea autorităţii electorale din capitală. Hotărîrea CEC Chişinău stipulează
informarea National Endowment for Democracy (NED), o fundaţie din SUA, privitor la neadmiterea
finanţării externe indirecte a campaniei electorale din Moldova. Din sursele fundaţiei este finanţat
suplimentul „Obiectiv”, editat de API şi distribuit cu un tiraj de 70 mii de exemplare. Membrii CEC
Chişinău au considerat că o serie de articole publicate în „Obiectiv” sînt îndreptate asupra unui concurent
electoral. Reprezentantul Partidului Comuniştilor din R. Moldova (PCRM) la Comisia Electorală Centrală a
depus o contestaţie ce viza publicaţia „Obiectiv”. API a difuzat o declaraţie în legătură cu hotărîrea CEC
Chişinău în care respinge categoric învinuirile de încălcare a legislaţiei electorale. API regretă faptul că
membrii CEC Chişinău care au examinat contestaţia în şedinţa din 20 februarie s-au condus mai curînd de
propriile simpatii politice decît de legislaţia în vigoare. „O asemenea decizie nu are temei juridic şi API o va
contesta la CEC şi în instanţa de judecată”, se mai spune în declaraţia citată. „Obiectiv” este o publicaţie de
educaţie civică şi electorală, care se editează în limbile rusă şi română. Apare din decembrie 2008 şi este
distribuit ca supliment în 17 ziare locale şi regionale.

Partidul Comuniştilor din R. Moldova (PCRM) a depus la Comisia Electorală Centrală (CEC) o sesizare prin
care îi solicită să verifice dacă nu sînt folosite fonduri străine în campania electorală în cazul editării
suplimentului „Obiectiv”, editat de Asociaţia Presei Independente (API) din Moldova. „Obiectiv” este editat
din sursele National Endowment for Democracy (NED) din SUA în cadrul Coaliţiei 2009 pentru alegeri
libere şi corecte. Se pare însă că PCRM a fost nemulţumit de un articol („Ziua adevărului pentru PCRM”)
publicat în ultimul număr al suplimentului „Obiectiv”. Articolul, care citează experţi din diferite domenii, se
referă la promisiunile PCRM date electoratului în campania electorală din 2005 şi la felul în care acestea au
fost îndeplinite. Reprezentantul PCRM la CEC, Sergiu Sîrbu, a declarat, pentru presă că „cel mai periculos
este faptul că această publicaţie este editată cu suportul financiar al donatorilor externi, fapt interzis de
legislaţie”. Anume din aceste considerente am solicitat CEC să verifice situaţia cu acest supliment apărut cu
un tiraj de 70 mii de exemplare, a mai spus Sîrbu. Directorul executiv al API, Petru Macovei, a declarat, că
organizaţia pe care o reprezintă „respinge categoric învinuirile de implicare politică din ţară sau de peste
hotare în politica editorială a acestui supliment de educaţie civică şi electorală”. „Promisiunile electorale sînt
un mijloc de păcăleală a cetăţenilor, iar „Obiectiv” îşi propune să analizeze pe cît de realiste sînt aceste
promisiuni în cazul tuturor concurenţilor”, a mai spus Macovei.

Comisia Electorală Centrală (CEC) a decis, să atenţioneze Asociaţia Presei Independente din Moldova
(API) pentru că ar fi defavorizat Partidul Comuniştilor din R. Moldova (PCRM) pe bani din exterior într-un
articol publicat în ziarul „Obiectiv”. CEC a lăsat în vigoare decizia Consiliului Electoral al Circumscripţiei
Chişinău din 20 februarie, care a fost luată după ce s-a examinat o contestaţie a PCRM. Comuniştii s-au
arătat nemulţumiţi, printre altele, de articolul „Ziua adevărului pentru PCRM” care analiza promisiunile
electorale din 2005 şi felul în care acestea au fost îndeplinite. CEC va adresa un demers diplomaţiei
moldovene, care la rîndul ei urmează să expedieze o notă fundaţiei americane în care va solicita neadmiterea
implicării în campania electorală din Moldova. Directorul executiv al API, Petru Macovei, a declarat la
„PRO TV Chişinău” că API respinge acuzaţiile şi că decizia CEC va fi contestată în instanţă, iar dacă va fi
nevoie se va ajunge şi la instanţele europene. „În proiectul pe care l-am depus finanţatorilor am scris că vom
organiza dezbateri electorale în paginile ziarului şi vom analiza promisiunile actorilor electorali”, a spus
Macovei. Vom continua să publicăm asemenea analize cu riscul să fim atenţionaţi ca urmare a unor
contestări venite şi de la alte partide, a mai menţionat Petru Macovei.

Curtea de Apel din Chişinău a lăsat în vigoare decizia Comisiei Electorale Centrale (CEC) prin care a
atenţionat Asociaţia Presei Independente (API) pentru încălcarea legislaţiei electorale. API este convinsă că
nu a încălcat prevederile legislaţiei electorale, astfel încît este decisă să atace hotărîrea Curţii de Apel la
Curtea Supremă de Justiţie. Dacă nu va obţine cîştig de cauză nici la această instanţă, API va depuse o
plîngere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO).

144
Curtea Supremă de Justiţie (CSJ) a acceptat, la 19 martie, contestaţia Asociaţiei Presei Independente (API)
din Moldova în ce priveşte decizia Comisiei Electorale Centrale (CEC) de a atenţiona API pentru că a
publicat în suplimentul „Obiectiv” un articol care ar fi defavorizat Partidul Comuniştilor din Moldova
(PCRM). Hotărîrea CSJ, care este una irevocabilă, anulează decizia autorităţii electorale. Directorul executiv
al API, Petru Macovei, a declarat pentru Agenţia Monitor Media că hotărîrea CSJ este una firească şi
demonstrează că autoritatea electorală centrală a făcut jocul anumitor concurenţi electorali. „Această hotărîre
a CSJ ar trebui să fie de învăţătură pentru CEC, în primul rînd, dar şi pentru autorităţile electorale de alt
nivel, în rî ndul doi”, a mai spus Petru Macovei. Directorul API consideră că este absurd să învinuieşti presa
şi jurnaliştii pentru că-şi expun opinia. „CSJ, printr-o decizie irevocabilă, a pus punct acestei odisee a
absurdului şi toate deciziile care ne-au vizat au fost anulate, lucru care ne bucură şi ne motivează să facem
ceea ce facem în continuare”, a spus Petru Macovei, „Din păcate, unii concurenţi electorali încearcă să
utilizeze CEC şi comisiile electorale de circumscripţie în calitate de element de presiune asupra mass-media,
care în opinia unui sau altui concurent electoral nu respectă anumite reguli, pe care cred ei că ar trebui să le
respecte. La rîndul lor, autorităţile electorale, din păcate, admit contestaţii care vizează nemijlocit mass-
media, chiar dacă nu au competenţe legale pentru a examina asemenea contestaţii”.

Igor Munteanu, directorul executiv al IDIS „Viitorul” a menţionat că „decizia instanţei vine într-un moment
foarte bun, atunci cînd ar putea să mai apară astfel de contestaţii şi atunci cînd Coaliţia 2009, prin toate
organizaţiile-membre, trebuie să se distanţeze de aceste atacuri tendenţioase”. „Felul în care acţiunile
Coaliţiei 2009 sînt tratate de unele instituţii media arată că există un front comun al unor actori electorali
îndreptat împotriva acţiunilor civice ale Coaliţiei 2009. Îndemnăm autorităţile responsabile de procesul
electoral să ia în serios această decizie şi să se concentreze pe procesul în esenţa sa şi nu pe detalii, care
reprezintă un joc de culise a unor competitori electorali”, a mai spus Munteanu.

Prin Hotărîrea din 31.03.09, Comisia Electorală Centrală a admis parţial contestaţiile reprezentantului
PCRM privind încălcarea legislaţiei electorale de către Asociaţia Presei Independente, IDIS “Viitorul” şi
Coaliţia pentru Alegeri Libere şi Corecte “Coaliţia 2009”. Este vorba de materialul publicitar de educaţie
civică, dar “cu evidentă tentă electorală”, cu genericul “Cum votezi, aşa trăieşti”, iar “în imaginea foto se
arată distincţia dintre două poluri: unul în direcţia CSI – ca o cale greşită şi unul în direcţia Uniunii
Europene, ca o cale corectă”. Materialul a fost publicat în “suplimentul “Obiectiv”, editat de API în cadrul
“Coaliţiei 2009” şi cu suportul IDIS “Viitorul”. Concurentul electoral PCRM “consideră că prin conţinutul
negativ şi sensul acestor materiale în ansamblu se face agitaţie electorală în defavoarea sa, iar asociaţii
obşteşti şi-au depăşit scopurile lor legale, au dat dovadă de implicare indirectă în campania electorală şi
aceste publicaţii sînt o acţiune de influenţare a electoratului”.

În Hotărîrea sa CEC a constatat încălcări ale mai multor articole ale Codului Electoral şi a Regulamentului
privind reflectarea campaniei electorale la alegerile parlamentare în mijloacele de informare în masă de către
Asociaţia Presei Independente, Coaliţia pentru Alegeri Libere şi Corecte “Coaliţia 2009” şi IDIS “Viitorul”.
CEC a decis să remită hotărîrea Ministerului Justiţiei “pentru informare şi luare a măsurilor în conformitate
cu legislaţia în vigoare”, de asemenea să remită hotărîrea Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării
Europene “pentru a informa prin intermediul său organizaţia “National Endowment for Democracy” în
privinţa neadmiterii acordării asistenţei financiare externe organizaţiilor nonguvernamentale a căror
activitate conţine imixtiuni în activitatea politică şi agitaţie electorală”.

În Hotărîrea respectivă CEC “reţine punctul de vedere expus în nota analitică a Institutului de Filozofie,
Sociologie şi Ştiinţe Politice, care a concluzionat că articolul vizat, şi anume “Ziua adevărului pentru
PCRM”, prezintă o evaluare a activităţii unui partid politic în cadrul ciclului electoral, evaluare realizată de
către experţi din sfera asociativă. Caracteristica şi aprecierea se face în adresa unui singur partid, fără a folosi
metoda comparativă care prevede prezentarea în paralel a unui studiu similar faţă de alte partide sau
formaţiuni politice. Făcînd o publicitate negativă sau pozitivă directă faţă de partidul analizat, autorii
studiului indirect influenţează cititorul asupra subiectului expus, formînd astfel o luare de poziţie
nefavorabilă faţă de acest partid”.

Experţii consideră această hotărîre a Comisiei Electorale Centrale ca una fiind controversată, prin care se

145
confundă evident noţiunile de agitaţie electorală cu cea de educaţie civică. Suplimentul „Obiectiv” este o
publicaţie de educaţie civică, care este editată cu un tiraj de circa 90 mii de exemplare şi distribuit prin
intermediul a 17 ziare locale, regionale şi naţionale.

La 23 martie, IDIS „Viitorul” a dat publicităţii o referinţă la contestaţia depusă la CEC de reprezentantul
PCRM, o referinţă concludentă şi plină de învăţăminte atît pentru campania actuală, cît şi pentru alegerile
viitoare, în care se spune:

IDIS „Viitorul” respinge învinuirile aduse în Contestaţia depusă de reprezentantul PCRM la CEC ca fiind
nefondate. În special, ne întemeiem poziţia pe următoarele argumente:

1. IDIS „Viitorul” este o organizaţie neguvernamentală, neafiliată politic şi de utilitate publică, care are
drept scop promovarea valorilor democratice şi ale unui stat de drept. Acest statut al IDIS a fost dobîndit în
baza activităţii sale pe parcursul a circa 15 ani, recunoscut pe plan naţional şi internaţional, precum şi
confirmat în modul stabilit de legislaţia Republicii Moldova. În acest sens, toate acţiunile civice elaborate şi
promovate de IDIS „Viitorul” se încadrează totalmente în limitele statutare şi legale în vigoare în R.
Moldova. Mai mult ca atît, toate spoturile video vizate elaborate de IDIS se încep cu genericul „Aceasta nu
este o campanie politică”.

2. Accentuăm diferenţa dintre agitaţie electorală şi educaţie civică. Conform art. 1 al Codului Electoral, prin
„agitaţie electorală” se înţelege „acţiuni de pregătire şi difuzare a informaţiei, care au scopul de a-i
determina pe alegători să voteze pentru unii sau pentru alţi concurenţi electoral” La rîndul său, prin „educaţie
civică”, după cum rezultă din textul Strategiei de instruire a funcţionarilor electorali şi educaţie civică a
alegătorilor pentru anii 2008-2013 aprobate de CEC prin Hotărîrea nr. 1765 din 08.07.2008, se înţelege
„materiale în presă, apariţii televizate şi radiofonice, difuzarea spoturilor de informare, publicitate stradală,
conferinţe de presă – astfel încît alegătorii şi reprezentanţii partidelor politice, organizaţiilor social-politice şi
administraţiei publice locale să conştientizeze importanţa alegerilor libere şi corecte şi, ca o premisă a
acestora”… (capitolul V al Strategiei). De asemenea, menţionăm că socializarea politică presupune educaţia
prin mijloace artistice publice, afişele fiind mijloace artistice, pe care societatea civilă le are la dispoziţia sa,
arta nefiind reglementată de Codul electoral. Socializarea politică înseamnă acţiuni publice, concerte,
dezbateri vii, respectînd non-partizanatul politic. Deci, principala distincţie între agitaţie electorală
(promovarea unui candidat ori partid) şi educaţia civică constă în formularea unor atitudini faţă de probleme
concrete, de către subiecţi care nu concurează electoral, de exemplu: integrare europeană, sărăcie, migraţie
şi alte probleme acute cu care se confruntă cetăţenii din Republica Moldova. În acest sens, materialele de
educaţie publică menţionate de petiţionar se încadrează în totalmente în conceptul unei campanii de educaţie
publică şi nu conţin niciun indice care ar permite favorizarea sau defavorizarea vre-unui sau altui concurent
electoral. De aceea, chestiunea CSI-UE nu este doar de interes electoral; şi înainte de alegeri, acest subiect s-
a discutat în contradictoriu şi fără miză electorală, iar limitînd abordarea acestui subiect se aduce atingere
art.32, libertatea opiniei, gîndirii şi exprimării în public, prin cuvînt, imagine sau prin alt mijloc posibil. În
afară de aceasta, lipsa oricăror preferinţe în materialele respective poate fi de dedusă şi din faptul că practic
toate partidele politice sînt promotorii integrării europene, a relaţiilor de parteneriat şi pragmatice cu ţările
din CSI. Prin urmare, acuzările aduse autorilor materialelor respective sînt lipsite de temei juridic şi absolut
nefondate din punct de vedere al realităţilor existente.

3. Constituţia Republicii Moldova (art.5) – garantează democraţia şi pluralismul politic, care presupune
dreptul la formularea de opinii şi argumentarea unor poziţii, i.e. în contradictoriu. Nicio ideologie nu poate
fi instituită ca ideologie oficială de stat. Sintagma „statul unui singur partid” vizează regimul sovietic şi
funcţionarea statului-partid. Constituţia RM prevede, art.2 că nicio persoană particulară, nicio parte din
popor, nici un grup social, niciun partid politic sau o altă formaţiune obştească nu poate exercita puterea de
stat în nume propriu, uzurparea puterii de stat constituie cea mai gravă crimă împotriva poporului”.
Contestaţia denotă faptul că, chiar şi reprezentanţii PCRM consideră că ar exista motive că puterea centrală
din ultimii 8 ani să fie asociată cu regimul „statului-partid”, ceea ce poate servi în sine drept o auto-acuzaţie.
4. Sloganul „Trezeşte-te şi votează”, şi „Votul tău aduce familia acasă”. Sloganul poartă un caracter
mobilizator pentru cetăţenii indecişi. Considerăm absurdă interpretarea petiţionarului ca fiind în defavoarea
unui anumit partid. Nu credem că situaţia dată, şi soluţiile, privesc doar un singur partid. Rapoartele pentru

146
dezvoltarea umană a RM, elaborat de PNUD, rapoartele OIM (http://www.iom.md/materials/brochures),
arată clar că RM este una din ţările cu cea mai mare rată de emigraţie externă pe cap de locuitor din lume,
RM este cel mai sărac stat european, spoturile tratează această stare prin mijloace artistice şi nu acuză pe
niciun concurent electoral.

5. Similitudini cu PD, şi cu alte partide. Acuzaţiile ca ar exista similitudini sînt ridicole. Ar trebui să
observăm similitudini şi în utilizarea culorii roşii între PCRM şi PSD, dar acest lucru nu poate servi ca
temei pentru retragerea lor din cursă.

6. Finanţarea spoturilor. Educaţia socială desfăşurată de IDIS este finanţată de CE, pentru care contează ca
cetăţenii RM să fie informaţi şi să fie conectaţi la procesul politic din RM, şi nu doar în campania
electorală. Legislaţia nu interzice finanţarea transparentă a unor activităţi susţinute de donatorii externi,
respectiv Coaliţia 2009 nu poate fi acuzată de acţiuni care se referă mai degrabă la Partide Politice (art.36,
al.1). IDIS „Viitorul” nu are nicio atribuţie la campania politică a concurenţilor electorali, după cum,
probabil, nici autorităţile publice centrale, agenţiile executive şi întreprinderile de stat din RM, nu ar trebui
să aibă nimic cu această campanie. Nimeni nu a comandat materiale publicitare în favoarea sau contra
concurenţilor electorali de la Coaliţie, sau IDIS. Contestarea depusă în acest sens conţine acuzaţii nefondate
şi speculative.

7. De asemenea, menţionăm că activitatea IDIS „Viitorul”, în general, şi materialele de educaţie publică

respective, în special, se conformează perfect atît legislaţiei privind activitatea asociaţiilor obşteşti şi
obiectivelor sale statutare, cît şi însuşi viziunii a Comisiei Centrale Electorale reflectate în Strategia de
instruire a funcţionarilor electorali şi educaţie civică a alegătorilor pentru anii 2008-2013, aprobată prin
Hotărîrea CEC nr. 1765 din 08.07.2008. În special, la acest capitol pot fi menţionate cu titlu de exemplu
următoarele prevederi ale Strategiei:

- Situaţia actuală în domeniul instruirii funcţionarilor electorali şi educaţiei civice a alegătorilor se

caracterizează prin.... “dialogarea insuficientă cu societatea civilă”. În acelaşi timp”, după cum arată
sondajele, rata de participare scăzută a cetăţenilor la votare şi în viaţa socio-politică este cauzată de lipsa de
încredere a populaţiei în concurenţii electorali, instituţiile electorale, sistemul de organizare şi desfăşurare a
alegerilor în general.” (pct. 1.2).

- “Alegătorii trebuie să participe la votare, deoarece dreptul de a alege nu este doar un drept constituţional,
ci şi o datorie civică. Alegerile libere şi corecte la care a participat majoritatea cetăţenilor cu drept de vot vor
asigura o guvernare reprezentativă şi legitimă. Din acest punct de vedere, este necesar să depunem eforturi
pentru consolidarea culturii politice a cetăţenilor.” (pct. 2.1).

- “Prezenta Strategie serveşte drept instrument pentru implicarea constructivă a autorităţilor centrale şi
locale, a organizaţiilor societăţii civile şi a comunităţii donatoare internaţionale în dezvoltarea continuă,
echilibrată şi integrată a sistemului electoral.” (pct. 2.1).

8. Cu referire la Hotărîrea CEC nr. 2231 din 4 martie 2009, la care se face referire în contestaţie, menţionăm
că aceasta a fost recent anulată prin Decizia Curţii Supreme de Justiţiei.

Prin urmare, considerăm că toate acuzaţiile aduse de către PCRM împotriva IDIS „Viitorul” în prezenta
contestaţie sînt nefondate şi cerem ca ele să fie respinse integral.

În luna februarie, Consiliul Electoral al Circumscripţiei (CEC) Chişinău a emis cîteva hotărîri prin care
atenţionează cel puţin cinci mijloace de informare în masă pentru încălcarea legislaţiei electorale. Astfel, au
fost atenţionate publicaţiile „Obiectiv”, „Timpul”, „Săptămîna” şi „Novoe vremea”, precum şi portalul de
ştiri UNIMEDIA (www.unimedia.md). În cazul „Obiectiv” şi UNIMEDIA, contestaţiile la Comisia
Electorală Centrală au fost depuse de Partidul Comuniştilor din R. Moldova. În legătură cu hotărîrea de
atenţionare, New Media Group, compania ce deţine portalul de ştiri UNIMEDIA, respinge categoric
acuzaţiile şi declară că votul CEC Chişinău este unul politic, care urmăreşte instaurarea cenzurii în mass-

147
media neafiliate politic.

În şedinţa sa din 4 martie, Consiliul Coordonator al Audiovizualului (CCA) a decis să aplice posturilor „EU
TV” şi „Moldova 1” avertizări publice. Postul „EU TV” a fost avertizat public pentru încălcarea articolului
32 din Regulamentul privind reflectarea campaniei electorale în presă. Articolul prevede că „agitaţia
electorală la posturile de radio şi televiziune se face contra plată”, în timp ce membrii CCA au constat că
postul respectiv a difuzat cîteva reportaje care favorizau PPCD. Postul public „Moldova 1” a fost avertizat,
cu votul unanim al membrilor CCA, pentru că nu a prezentat la timp autorităţii în domeniul audiovizualului
înregistrările unor materialele cu caracter electoral puse pe post.

Consiliul Coordonator al Audiovizualului (CCA) a avertizat în şedinţa sa din 24 martie şapte posturi de
televiziune pentru încălcarea Regulamentului Comisiei Electorale Centrale cu privire la reflectarea
campaniei electorale. Este vorba de posturile „Moldova 1”, „NIT”, „N4”, „TVC 21”, „Eu TV”, „PRO TV
Chişinău„ şi „TV7”. Avertizările din partea CCA au fost făcute ca urmare a monitorizării jurnalelor de ştiri
ale posturilor nominalizate în materie de asigurare a pluralismului politic. Monitorizarea a fost efectuată de
CCA în perioada 13 februarie – 10 martie. Membrii CCA au decis să aplice una şi aceeaşi sancţiune
(avertizare publică) pentru cele şapte posturi TV, cu toate că încălcările admise au diferit grad de gravitate.

Postul „PRO TV Chişinău” a anunţat că va contesta în instanţă decizia Consiliului Coordonator al

Audiovizualului (CCA) prin care a fost avertizat sub pretextul că nu ar fi asigurat pluralismul politic în
cadrul jurnalelor de ştiri. „PRO TV Chişinău” declară că „reflectă şi a reflectat campania electorală în strictă
conformitate cu legea, respectînd pluralismul politic şi de opinii”. Postul aminteşte că rapoartele de
monitorizare ale Asociaţiei Presei Electronice arată că „PRO TV Chişinău” se numără printre puţinele
televiziuni care difuzează ştiri despre toţi concurenţii electorali. CCA a avertizat în şedinţa sa din 24 martie,
şapte posturi de televiziune pentru încălcarea Regulamentului Comisiei Electorale Centrale cu privire la
reflectarea campaniei electorale.

4.6.6. Proteste

Mişcarea Acţiunea Europeană (MAE) a acuzat de cenzură cotidianul „TIMPUL de dimineaţă”, iar redacţia
ziarului susţine că a refuzat să publice publicitatea acestei formaţiuni pentru că atacă partidele de orientare
democratică. Într-un comunicat de presă difuzat vineri, MAE afirmă că „TIMPUL” a cenzurat „în mod
totalitar machetele de presă” ale formaţiunii, „care au fost achitate din fondul electoral”. MAE a propus spre
publicare, în calitate de publicitate electorală, o scrisoarea deschisă pe care formaţiunea a adresat-o
partidelor semnatare ale Pactului Naţional Împotriva Corupţiei. Retragerea din tipar a publicităţii de către
redacţie este calificată de MAE drept un „gest politic al conducerii ziarului”. La 20 martie, publicaţia
„TIMPUL” a apărut cu pagina a opta a curată, cu un scurt text prin care este explicat gestul redacţiei de a nu
publica publicitatea MAE. Potrivit unor surse din redacţie, „TIMPUL” nu admite publicităţi electorale care
atacă cele mai importante formaţiuni politice de orientare democratică. Redacţia afirmă că machetele iniţiale
ale MAE aveau alt conţinut, dar în ultimul moment, înainte de a fi dat la tipar ziarul, partidul a adus o altă
machetă pe care „TIMPUL” nu o acceptă.

4.6.7. Rapoarte de monitorizare

Centrul Independent de Jurnalism (CIJ) şi Asociaţia Presei Independente (API) au monitorizat, în cadrul
Coaliţiei Civice pentru Alegeri Libere şi Corecte – Coaliţia 2009, 24 de instituţii mass-media, evaluînd
modul în care acestea s-au comportat în campania electorală pentru alegerile parlamentare din Republica
Moldova. În perioada 5 februarie – 31 martie 2009, CIJ şi API au elaborat şi difuzat 5 rapoarte care au
prezentat rezultatele evaluării comportamentului a 8 posturi de radio/tv, 12 ziare, 2 agenţii de presă şi 2
portaluri web.

Rezultatele monitorizării relevă că majoritatea mass-media au eşuat la capitolul reflectare corecta şi

echidistantă a campaniei, demonstrînd o atitudine partizană, tendenţioasă faţă de anumiţi concurenţi
electorali. Astfel, posturile publice „Moldova 1”, „Radio Moldova”, precum şi posturile private „NIT” şi
„Antena C”, au favorizat în mod direct şi indirect Partidul Comuniştilor şi au defavorizat partidele de

148
opoziţie. Şi Moldova Suverană”, „Nezavisimaya Moldova” şi Agenţia multimedia OMEGA
(www.omg.md) au promovat direct un singur concurent electoral – PRCM, defavorizînd clar partidele de
opoziţie. Agenţia de presă de stat „Moldpres” a prezentat doar în context pozitiv PCRM şi a neglijat sau
defavorizat indirect partidele de opoziţie. Efortul editorial al ziarului „Flux” a fost îndreptat spre
defavorizarea aceloraşi partide şi favorizarea PPCD. „EU TV” a favorizat PPCD, atît în ştiri, cît şi în
emisiunile de opinii. Concurenţii electorali ai PPCD au fost, de regulă, defavorizaţi prin ştiri şi opinii
negative, iar PCRM a beneficiat de ştiri preponderent pozitive. „PRO TV”, „TV7” şi „Vocea Basarabiei” s-
au remarcat printr-un tratament mai obiectiv şi echidistant al tuturor concurenţilor electorali, inclusiv PCRM,
care a fost vizat mai mult prin ştiri defavorabile, decît favorabile, fără a ignora evenimentele importante ale
acestora, fără a scoate din context, a distorsiona în mod premeditat sau a prezenta tendenţios informaţia. La
„TV7”, de cele mai multe ştiri favorabile a beneficiat PD. În emisiunile de opinie de la „Vocea Basarabiei” a
fost criticat partidul de guvernămînt şi unele partide de opoziţie. De menţionat că reprezentanţii guvernării
au refuzat ofertele de a participa la emisiunile acestui post şi cele ale „PRO TV”. O tendinţă clară de
dezavantajare a PCRM manifestă ziarele „Timpul de dimineaţă”, „Jurnal de Chişinău” şi „Moldavskie
vedomosti”, precum şi portalul Unimedia.md. Aceste mijloace de informare promovează alţi concurenţi
electorali, în special pe cei de orientare liberală. Celelalte mass-media monitorizate au avut un
comportament editorial care nu a indicat favorizarea evidentă a unui anumit concurent electoral.

Potrivit concluziilor generale ale rapoartelor CIJ si API, în campania electorală concurenţii electorali nu au
avut acces egal la mass-media monitorizate, unii concurenţi fiind favorizaţi în detrimentul altora, acestora
din urmă îngrădindu-li-se dreptul de a-şi expune punctele de vedere în probleme importante. Cazurile în care
mijloacele de informare în masă au prezentat toţi concurenţii antrenaţi în campania electorală, reflectînd
evenimentele fără a interpreta declaraţiile sau a le scoate din context, au fost puţine la număr.

Dreptul alegătorului de a fi informat în mod obiectiv şi echidistant nu a fost respectat de o mare parte din
mass-media supuse monitorizării. Majoritatea mass-media au reflectat campania electorală fără a ţine cont
de necesitatea publicului de a cunoaşte informaţii relevante despre concurenţii electorali şi programele
acestora, se spune în rapoartele CIJ şi API. Cu unele excepţii, mijloacele de informare în masă finanţate
parţial sau total din bugetul public au favorizat în mod evident partidul de guvernămînt şi i-au neglijat pe
ceilalţi concurenţi sau i-au prezentat în context preponderent negativ. Astfel, o mare parte din alegătorii din
localităţile rurale, care nu au acces decît la posturile publice „Moldova 1” şi „Radio Moldova”, se aleg doar
cu informaţie unilaterală şi tendenţioasă.

Jurnaliştii de la unele mass-media au manipulat informaţia şi au încălcat principiile de etică profesională.

Astfel, în multe cazuri, la reflectarea evenimentelor de presă organizate de concurenţii electorali, dar şi de
societatea civilă, unele mass-media au recurs la interpretarea declaraţiilor, la scoaterea informaţiei din
context şi la distorsionarea faptelor. Limbajul utilizat de unele instituţii mass-media în această perioadă a
fost exagerat de critic, nu întotdeauna argumentat şi deseori defăimător în adresa unor concurenţi electorali,
ceea ce poate eroda încrederea publicului în mass-media şi influenţa negativ mersul campaniei electorale,
constata autorii rapoartelor.

Conform rezultatelor monitorizării efectuate de Asociaţia Presei Electronice APEL, din cele 9 posturi de
televiziune monitorizate, 8 au difuzat programe de ştiri, iar 5 – şi emisiuni cu prezenţa actorilor politici.
Patru televiziuni au desfăşurat dezbateri electorale. În perioada de referinţă în campania electorală s-a
încadrat pentru prima dată postul tv Prime, astfel, din cele 9 servicii monitorizate în afara electoralei a
continuat să rămână canalul 2 Plus. Posturile de televiziune, pe parcursul campaniei electorale, au acordat
prioritate absolută partidelor politice antrenate în competiţia electorală. Datele monitorizării atestă atitudinea
lor diferenţiată în tratarea actorilor politici personalizaţi şi instituţionalizaţi. Moldova 1, NIT, N4 si EuTV au
neglijat, în bună parte, prevederile legale si normele profesionale, manifestînd atitudine părtinitoare faţă de
actorii politici. Celelalte 3 posturi tv (ProTV, TV7 şi TVC21), în cele mai frecvente cazuri, au practicat un
jurnalism ce respectă pluralismul politic şi abordarea echidistantă a actorilor politici.

Reprezentanţa din Republica Moldova a Fundaţiei EURASIA şi Asociaţia Presei Independente (API) au
realizat un proiect care şi-a propus să încurajeze participarea cetăţenilor la alegeri prin intermediul

149
mijloacelor mass media. În cadrul proiectului „Acţiuni media pentru educaţie electorală”, cele două
organizaţii au derulat programul şi au colaborat cu 14 posturi TV şi opt ziare regionale şi locale întru
sporirea accesului la informaţie electorală, echidistantă privind alegerile parlamentare din 2009. Proiectul
urmează să contribuie la mobilizarea şi consolidarea parteneriatului existent dintre posturi TV şi ziare,
oferind cetăţenilor emisiuni şi articole de educaţie civică şi electorală care au promovat participarea la
alegeri şi au prezentat informaţii utile despre exercitarea dreptului la vot. Au fost organizate şi finanţate
dezbateri electorale şi post-electorale.

ADEPT – Asociaţia pentru Democraţie Participativă – a anunţat despre relansarea paginii web
http://www.alegeri.md, unde vor fi publicate informaţii referitoare la procesele electorale pentru alegerile
parlamentare din 5 aprilie 2009. Pe site, au fost publicate informaţii echidistante despre desfăşurarea
campaniei electorale. Aici pot fi consultate listele electorale ale concurenţilor şi ofertele electorale, şi ştiri ce
vizează campania electorală, poate fi consultată legislaţia electorală şi deciziile Comisiei Electorale Centrale.
Pagina www.alegeri.md este editată în limbile română, engleză şi rusă. Pe această resursă pot fi găsite şi
informaţii referitoare la scrutinele locale şi parlamentare din anii precedenţi.

Iniţiativa Civică pentru un Parlament Curat, a lansat cu o săptămînă înainte de ziua alegerilor Buletinul
“Cunoaşte-ţi candidatul” care prezintă argumente privind incompatibilitatea unor candidaţi de pe listele
partidelor cu funcţia de deputat, din perspectiva criteriilor de integritate morală ale societăţii civile.
Ca urmare a monitorizării imaginii publice a candidaţilor la funcţia de deputat în Parlamentul Republicii
Moldova, înscrişi în listele partidelor pentru alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009, Iniţiativa Civică
pentru un Parlament Curat consideră că mai mulţi candidaţi nu întrunesc criteriile de integritate morală ale
societăţii civile. Acest calificativ nu presupune sub nici o formă că aceşti candidaţi au încălcat legi ale
Republicii Moldova sau ar trebui deferiţi justiţiei. De asemenea, acesta nu implică egalitatea situaţiei lor,
situaţiile fiind foarte diferite şi necesitînd o evaluare de la caz la caz. Evaluarea a fost realizată pe baza
criteriilor elaborate de Iniţiativă şi agreate cu partidele politice (comportament împotriva statului de drept;
administrare defectuoasă; utilizarea resurselor administrative în folos personal sau de partid; utilizarea
poziţiei de serviciu în interes personal sau de familie, protecţionism; avere necorespunzătoare veniturilor
legale; impozite/amenzi neachitate; traseism politic).
Monitorizarea propriu-zisă a fost efectuată de un grup de jurnalişti de investigaţie. Ulterior, informaţia
prezentată de aceştia a fost verificată de referenţi, jurişti şi membrii Iniţiativei. La etapa finală, dosarele
candidaţilor consideraţi incompatibili cu funcţia de deputat, din perspectiva criteriilor de integritate morală,
au fost remise partidelor politice din care fac parte (această etapă fiind valabilă doar pentru partidele care au
încheiat un acord de colaborare cu Iniţiativa). Partidele au avut ocazia să conteste informaţia prezentată de
Iniţiativă, să excludă candidaţii respectivi de pe lista lor. Contestaţiile au fost evaluate pînă în ultima zi, cele
argumentate determinînd retragerea candidaţilor de pe listele noastre.

În total au fost monitorizaţi peste 200 de candidaţi în campania din 5 aprilie şi în jur de 50 – în campania din
29 iulie. În lista celor compromişi au intrat 47 de candidaţi la alegeri din 5 aprilie şi 39 la scrutinul din 29
iulie. Profilurile candidaţilor care nu corespund criteriilor de integritate morală au fost incluse într-un
buletin, editat într-un tiraj – 200 mii exemplare, fiind distribuite gratuit alegătorilor.

Iniţiativa Civică pentru un Parlament Curat a fost creată în noiembrie 2008 şi întruneşte 7 organizaţii
nonguvernamentale: Asociaţia pentru Democraţie Participativă, Asociaţia Presei Independente, Centrul de
Analiză şi Prevenire a Corupţiei, Centrul Independent de Jurnalism, Centrul de Investigaţii Jurnalistice,
Centrul de Promovare a Libertăţii de Exprimare şi a Accesului la Informaţiei “Acces-info” şi Fundaţia
Soros-Moldova.

4.6.7. Alegerile parlamentare din 29 iulie

18 iunie. Liga pentru Apărarea Drepturilor Omului din Moldova (LADOM), a adresat subiecţilor implicaţi în
procesul electoral în care se recomandă partidelor politice şi mass-media să semneze şi să respecte Codul de
conduită privind desfăşurarea şi reflectarea campaniei electorale la alegerile parlamentare din 2009, iar
instituţiilor mass-media să dea dovadă de corectitudine şi independenţă, să asigure pluralismul şi diversitatea

150
de opinii.

De asemenea, Liga pentru Apărarea Drepturilor Omului din Moldova, în temeiul legislaţiei electorale şi a
standardelor internaţionale, a elaborat indicatori şi criterii de evaluare a respectării principiilor de alegeri
libere şi corecte, cerinţe care vizează, inclusiv: accesul nediscriminatoriu la mass-media al concurenţilor
electorali şi reflectarea neutră şi imparţială a procesului electoral de către mijloacele de informare în masă, în
mod special a instituţiilor de media publice; asigurarea accesului liber la informaţie şi libertatea mass-media.
LADOM face apel către toţi actorii implicaţi în procesul electoral să contribuie cu toată responsabilitatea la
promovarea unor alegeri libere şi corecte şi să respecte cu bună credinţă regulile de transfer al puterii
poporului către reprezentanţii săi, precum şi voinţa acestuia care constituie baza puterii de stat.

22 iunie. Instituţiile mass-media neafiliate politic, membre ale Asociaţiei Presei Independente (API), îşi
declară angajamentul de a reflecta desfăşurarea campaniei electorale nepărtinitor şi echidistant. Pe toată
durata campaniei electorale, membrii API vor continua să profeseze jurnalismul obiectiv şi nu vor admite
partizanatul politic în ediţiile periodice pe care le reprezintă, potrivit unei declaraţii comune a membrilor
API. Potrivit declaraţiei, spaţiul pentru publicitatea electorală va fi oferit tuturor formaţiunilor politice şi
candidaţilor independenţi înregistraţi oficial, respectîndu-se principiul de acces liber pentru toţi subiecţii
electorali. Totodată, API face apel către toţi editorii instituţiilor mass-media scrise şi electronice din
Republica Moldova să nu se lase influenţaţi de concurenţii electorali şi să se abţină de la orice formă de
manipulare a opiniei publice şi de la promovarea discursului de ură, respectînd pluralismul de opinii şi
principiile de etică profesională.

24 iunie. Preşedintele în exerciţiu Vladimir Voronin, liderul comuniştilor din Moldova, a declarat, într-o
conferinţă de presă, că demnitarii de stat comunişti vor renunţa să apară în audiovizualul public pe durata
campaniei electorale pentru alegerile parlamentare anticipate din 29 iulie. „PCRM a luat decizia de a repeta
experienţa sa din 2005 cînd toate oficialităţile ţării, care reprezentau puterea, fiind, totodată, antrenate în
campania electorală, au hotărît să renunţe în totalitate la prezenţa lor în audiovizualul public”, a spus
Voronin. În acelaşi timp, potrivit liderului comunist, „PCRM va participa la dezbaterile preelectorale” şi va
rămîne deschis pentru audiovizualul public în jurnalele de „ştiri electorale în cadrul cărora va fi reflectată
activitatea tuturor concurenţilor electorali”. Rapoartele de monitorizare efectuate pe durata campaniei
electorale pentru alegerile parlamentare din 5 aprilie, experţii au constat că o parte din cele mai importante
instituţii audiovizuale au favorizat masiv PCRM, inclusiv prin reflectarea activităţii mai multor demnitari de
stat, care candidau în alegeri pe listele comuniştilor. În campania electorală pentru alegerile din 5 aprilie,
PCRM şi-a suspendat participarea în cadrul tuturor dezbaterilor electorale televizate. Decizia a fost luată cu
o săptămînă pînă la alegeri, partidul de guvernămînt motivînd că „se promovează printr-un dialog direct cu
alegătorii şi nu prin gîlceve reciproce în emisie televizată”.

25 iunie. Administraţia Companiei „Teleradio-Moldova” (TRM) a anunţat că a asigurat garanţii suplimentare

pentru respectarea condiţiilor egale pentru toţi concurenţii electorali, antrenaţi în campania electorală pentru
alegerile parlamentare anticipate, în programele de ştiri. Anunţul a fost făcut în cadrul şedinţei Consiliului de
Observatori al TRM, desfăşurată miercuri, 24 iunie, în cadrul căreia a fost discutat proiectul „Reglementările
interne cu privire la reflectarea de către TRM a campaniei electorale”. Potrivit TRM, documentul a fost
elaborat în baza Regulamentului elaborat de Comisia Electorală Centrală, sugestiilor concurenţilor electorali,
propunerilor organismelor internaţionale, a monitorilor străini şi locali. Conform unui comunicat al TRM,
evenimentele cu caracter electoral vor fi plasate în programele de ştiri la rubrica „Alegeri 2009”, fără
comentariile jurnaliştilor. Ştirile cu caracter electoral vor avea aproximativ aceeaşi durată. „Radio Moldova”
şi TV „Moldova 1” nu va limita în timp rubrica „Alegeri 2009” în jurnalele de ştiri. Administraţia TRM
susţine că va cere de la jurnaliştii care vor realiza subiecte electorale să dea dovadă de obiectivitate, echilibru
şi echidistanţă.

29 iunie. Consiliul naţional al Organizaţiilor neguvernamentale au adresat un apel către partidele politice
participante în alegerile parlamentare anticipate privind reflectarea în platformele electorale a necesităţilor
de dezvoltare a organizaţiilor societăţii civile, în care recomandă introducerea în acestea a priorităţilor, care
ar crea pentru societatea civilă un mediu social şi economic propice pentru dezvoltare şi funcţionare eficientă

151
în beneficiul comunităţilor, inclusiv: elaborarea şi adoptarea participativă de către autorităţile publice
centrale a planului de acţiuni calendaristic pentru punerea în aplicare a prevederilor Strategiei pentru
dezvoltarea societăţii civile: 2009 - 2011; asigurarea accesului la actul guvernării pentru toţi cetăţenii,
utilizînd tehnologiile informaţionale, in special, pentru cei plecaţi peste hotare şi pentru persoanele cu
dizabilităţi sau care trăiesc în sărăcie; dezvoltarea şi consolidarea continuă a parteneriatului între Parlament,
Guvern şi societatea civilă, precum şi transmiterea în direct a şedinţelor Parlamentului; schimbarea atitudinii
negative a Parlamentului şi Guvernului faţă de organizaţiile societăţii civile, care nu corespunde principiilor
de parteneriat dintre stat şi societatea civilă.

6 iulie. În intervalul 29 iunie – 5 iulie, posturile de radio şi televiziune cu acoperire naţională şi quasi-
naţională au continuat să admită abateri grave de la principiile etice şi deontologice, în unele cazuri încălcînd
prevederile Codului Audiovizualului şi ale Regulamentului privind reflectarea campaniei electorale, aprobat
de Comisia Electorală Centrală, – relevă cel de-al doilea raport de monitorizare elaborat de Centrul
Independent de Jurnalism, în cadrul Coaliţiei pentru alegeri libere şi corecte – Coaliţia 2009. Raportul de
monitorizare, care include rezultatele evaluării calitative a comportamentului a 5 posturi de radio şi tv,
constată că:
- posturile publice Moldova 1 şi Radio-Moldova continuă să aplice selectiv principiile reflectării echitabile,
echilibrate şi imparţiale a alegerilor parlamentare. Majoritatea ştirilor despre campania electorală prezintă
doar perspectiva guvernării şi a PCRM-ului. Principiul pluralismului de surse este respectat doar în cazul
PCRM şi ignorat totalmente în cazul partidelor de opoziţie;
- postul cu acoperire naţională Prime TV care a anunţat că nu se va implica în reflectarea campaniei
electorale promovează imaginea PCRM, inclusiv prin ştiri care fac agitaţie electorală directă. Astfel, Prime
TV privează publicul de informaţii cu privire la toţi concurenţii electorali, limitîndu-i accesul la informaţie
pluralistă;
- postul privat NIT susţine deschis PCRM nu numai prin spaţiul oferit materialelor despre acest concurent
electoral, ci şi prin modul de selectare şi prezentare a ştirilor. Postul promovează mesajul de ură şi limbajul
jurnalistic agresiv în scopul discreditării partidelor liberale;
- postul privat Eu TV favorizează PPCD şi PCRM atît prin ştiri de la evenimente electorale, cît şi prin ştiri
de imagine cu prezenţa lui Vladimir Voronin şi Iurie Roşca. Postul are carenţe la capitolul imparţialitate şi
echilibrul surselor, în special în ştirile care vizează activitatea primăriei Chişinău, şi implicit a primarului
Chirtoacă, vicepreşedinte al PL.

6 iulie. Primăria municipiului Chişinău a lansat un nou serviciu on-line, cu ajutorul căruia alegătorii din
Chişinău pot verifica listele electorale pentru alegerile parlamentare anticipate din 29 iulie 2009. Pentru
aceasta, utilizatorii de Internet trebuie să acceseze pagina oficială a Primăriei www.chisinau.md, rubrica
Alegeri 2009. Cetăţenii cu drept de vot, care au înregistrare (viză de domiciliu sau reşedinţă) în oraşul
Chişinău, pot verifica dacă au fost incluşi în lista alegătorilor, accesînd rubrica „Verifică lista electorală!”.

6 iulie. Mass-media continuă să aibă probleme la compartimentul diversitatea de opinii şi a trezit mai multe
reacţii negative din partea organizaţiilor neguvernamentale care au monitorizat comportamentul postelectoral
al unor instituţii media, constată Liga pentru Apărarea Drepturilor Omului (LADOM) într-un raport privind
monitorizarea perioadei electorale. LADOM solicită ca: Autorităţile publice să nu folosească şi să nu permită
folosirea resurselor administrative în favoarea concurenţilor electorali; MAI să reacţioneze la sesizarea
concurenţilor electorali şi a organelor electorale pentru a preveni şi curma orice încălcare a legislaţiei
electorale, care ar putea submina corectitudinea procesului electoral; CEC în colaborare cu partidele politice
să întreprindă măsuri pentru selectarea şi instruirea membrilor Birourilor electorale, care sau dovedit a fi cea
mai slabă verigă în sistemul organelor electorale din perioada electorală precedentă; CEC în colaborare cu
APL să asigure pregătirea corectă şi integră a listelor electorale, afişarea lor publică în termenii stabiliţi de
lege şi asigurarea accesului la aceste liste, inclusiv prin instituţionalizarea unui mecanism de control, care ar
oferi posibilitatea concurenţilor electorali şi observatorilor să verifice şi după ziua votării identitatea
persoanelor care şi-au exercitat dreptul de vot; Partidele politice să se abţină de la învinuiri, radicalism şi
agresiune, care poate diviza societate în buni şi răi ai noşti şi duşmani etc. Încălcările depistate să fie făcute
publice pentru a fi verificate de organele electorale şi de societatea civilă; Instituţiile mass-media să dea
dovadă de corectitudine şi independenţă, să asigure pluralismul şi diversitatea de opinii; CCA şi CEC să se

152
prevaleze de atribuţiile de care dispun şi să reacţioneze prompt pentru a curma toate cazurile de părtinire
politică a mass-media ţinîndu-se cont de experienţa negativă din perioada electorală precedentă.

9 iulie. Coaliţia Civică pentru Alegeri Libere şi Corecte – „Coaliţia 2009” îşi exprimă îngrijorarea faţă de
modul în care instituţiile audiovizualului din Republica Moldova reflectă campania electorală pentru
alegerile parlamentare anticipate din 2009. Primele 3 săptămîni de campanie electorală demonstrează un
evident partizanat politic practicat de unele posturi tv prin intermediul programelor de ştiri şi emisiuni.
Constatăm perpetuarea unor practici reprobabile ale radiodifuzorilor care, conform rezultatelor
monitorizărilor făcute publice, au sfidat normele legale şi deontologice, manifestînd tendenţiozitate şi
ignorînd principiile unei reflectări veridice, echilibrate şi imparţiale a alegerilor parlamentare, se spune în
Declaraţia privind derogările de la prevederile legale şi normele deontologice în reflectarea campaniei
electorale pentru alegerile parlamentare anticipate din 29 iulie 2009 la instituţiile audiovizualului din
Republica Moldova. În urma analizei situaţiei de moment după monitorizarea primelor săptămîni de
campanie electorală Coaliţia constată următoarele:

Serviciul public de radio şi de televiziune, IPNA Compania "Teleradio-Moldova", în special în programul de

actualităţi „Mesager”, continuă manipularea opiniei publice, transformînd principalul program informativ al
zilei într-un spaţiu de propagandă a realizărilor guvernării, a mesajelor partidului de guvernămînt şi de
denigrare a opoziţiei.

O serie de posturi tv printre care NIT, N4, precum şi RENTV – Omega şi MIR, care sînt distribuite în spaţiul
mediatic din Republica Moldova, prezintă realităţile în perioada campaniei electorale în mod distorsionat
după o formulă simplistă: puterea şi partidul de guvernămînt simbolizează întruchiparea binelui demn de
susţinere din partea alegătorilor, iar opoziţia – întruchiparea răului ce trebuie condamnat şi penalizat în
cadrul alegerilor anticipate.

Consiliul Coordonator al Audiovizualului (CCA), din momentul demarării campaniei electorale, nu a

discutat şi nu a luat atitudini publice asupra modului în care radiodifuzorii respectă prevederile Codului
audiovizualului, ale Concepţiei de reflectare a campaniei electorale şi ale Codului de conduită al
radiodifuzorului. Deşi funcţiile de bază ale autorităţii de reglementare în domeniu sînt tocmai de a
monitoriza activitatea radiodifuzorilor şi de a-i soma pe aceştia să revină în cadrul legal în cazul constatării
derogărilor, CCA nu se autosesizează şi nu reacţionează la multiple sesizări făcute publice care atestă grave
încălcări ale legislaţiei. Tăcerea şi inactivitatea manifestată de CCA în procesul de observare şi monitorizare
a comportamentului radiodifuzorilor în campania electorală echivalează cu iresponsabilitate şi denotă
complicitatea acestuia cu contravenienţii audiovizuali.

Comisia Electorală Centrală (CEC), prin Regulamentul adoptat, nu a stabilit reglementări clare privind
reflectarea campaniei electorale pentru alegerile parlamentare anticipate în cadrul emisiunilor informative şi
de actualităţi ale instituţiilor audiovizuale. CEC s-a limitat doar, prin art. 19 al Regulamentului, să facă
trimitere la respectarea prevederilor art. 47 din Codul electoral şi art. 7 din Codul audiovizualului, în timp ce
Codul electoral stipulează în alin. 7 al art. 47 că în perioada electorală, toate emisiunile analitice,
informative, de divertisment sau alte emisiuni care vizează, într-un fel sau altul, subiecţii electorali se
difuzează cu respectarea concepţiei şi regulamentului corespunzătoare.

În asemenea situaţie şi pornind de la ideea asigurării condiţiilor necesare pentru desfăşurarea unor alegeri
libere şi corecte, membrii Coaliţiei 2009 solicită:

- Radiodifuzorii implicaţi în mediatizarea alegerilor parlamentare anticipate să adopte în practica lor de

reflectare a campaniei electorale standarde profesionale de corectitudine;
- Consiliul Coordonator al Audiovizualului să reacţioneze prompt la încălcările admise de radiodifuzori şi să
asigure respectarea efectivă de către aceştia a prevederilor legislaţiei naţionale privind reflectarea campaniei
electorale şi a standardelor internaţionale;
- Comisia Electorală Centrală să-şi asume responsabilitatea pentru supravegherea modului în care este
respectat Regulamentul de reflectare a campaniei electorale de către radiodifuzori şi să examineze
oportunitatea ajustării lui la prevederile legislaţiei naţionale.

153
Avînd în vedere importanţa ce revine mass-media ca sursă de informare, în particular în campaniile
electorale, Coaliţia 2009 îndeamnă radiodifuzorii din Republica Moldova să asigure în serviciile lor de
programe şi pe întreaga durată a procesului electoral pluralismul de opinii şi echilibrul politico-social, atît de
necesare unei informări adecvate a cetăţeanului de natură să-l determine la o alegere conştientă şi calificată.

13 iulie. Consiliul Coordonator al Audiovizualului (CCA) atenţionează radiodifuzorii să respecte

Regulamentul privind reflectarea campaniei electorale la alegerile parlamentare anticipate din 29 iulie. Într-
un comunicat al CCA se spune că mass-media este obligată să respecte toate regulamentele CCA şi
prevederile Codului audiovizualului, în vederea informării corecte şi obiective a electoratului privind
platformele şi programele politice ale concurenţilor electorali, în aşa mod încît alegătorii să-şi poată exprima
liber şi corect dreptul lor constituţional. „CCA recomandă radiodifuzorilor să asigure în programele de ştiri
imparţialitatea, echilibrul şi favorizarea liberei informări a opiniilor prin prezentarea principalelor puncte de
vedere ale oponenţilor. Iar, în cazul subiectelor ce vizează situaţii de conflict, să respecte principiul de
informare din mai multe surse, în conformitate cu art.7 al Codului audiovizualului”, se spune în comunicat.
„Este deosebit de important pentru instituţiile audiovizuale să nu admită ingerinţe în conţinutul şi forma
serviciilor de programe din partea autorităţilor publice, concurenţilor electorali sau altor persoane din afara
instituţiei audiovizualului, să asigure în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare acordarea timpilor
de antenă în condiţii egale pentru toţi concurenţii electorali”, subliniază CCA, care va examina respectarea
pluralismului de opinii în programele informative ale instituţiilor publice şi private în cadrul şedinţelor sale
publice.

17 noiembrie. În perioada 1-31 octombrie, mediatizarea actorilor politici a fost inegală ca frecvenţă a
apariţiilor şi disproporţionată ca volum de emisie la principalele posturi TV din R. Moldova. Aceasta este
una din concluziile experţilor Asociaţiei Presei Electronice (APEL), care au monitorizat luna trecută nouă
posturi TV din Moldova în ce priveşte prezenţa actorilor politici în programele TV în perioada post-
electorală. Experţii consideră că mediatizarea inegală a actorilor politici nu este de natură să contribuie la
afirmarea unui veritabil pluralism politic la posturile TV. În perioada monitorizării, partidele
extraparlamentare au fost mediatizate nesemnificativ în emisiuni de către televiziuni. Pe de altă parte,
Partidul Comuniştilor a intrat într-un declin de mediatizare la majoritatea posturilor TV din momentul în care
actul guvernării a început să fie exercitat de către forţele politice componente ale Alianţei pentru Integrare
Europeană, se arată în raportul APEL. În programele de ştiri, „PRO TV Chişinău”, „TV7”, „TVC21”,
„EuTV” şi „Moldova 1” au acordat prioritate, sub aspect cantitativ, mediatizării exponenţilor şi partidelor
componente ale Alianţei, iar „NIT” şi „N4” – fostei guvernări comuniste. Autorii raportului menţionează că
în luna octombrie televiziunile monitorizate, cu excepţia „NIT”, au înregistrat anumite progrese vizând
calitatea ştirilor cu caracter conflictual.

4.6.8. Perioada postelectorală

3 iulie. Compania publică „Teleradio-Moldova” (TRM) acuză un şir de asociaţii de media, preocupate de
monitorizarea campaniilor electorale, de executarea unor comenzi de promovare şi susţinere a unor interese
şi posturi private TV şi radio, şi denigrarea radiodifuzorului public naţional. TRM consideră că
monitorizările asociaţiilor sînt infirme. În legătură cu aceasta, TRM a adresat Asociaţiei APEL, Centrului
Independent de Jurnalism şi Asociaţiei Presei Independente, dar şi unui şir de instituţii europene, unele
doleanţe pe marginea calităţii rapoartelor de monitorizare a comportamentului mass media în campania
electorală şi ajustarea lor la standardele europene. Făcînd referire la ultimul raport de monitorizare a unor
posturi de radio şi TV, elaborat de Asociaţia APEL, preşedintele TRM, Valentin Todercan, susţine că
rezultatele raportului nu sînt confruntate cu opiniile radiodifuzorilor, ceea ce denotă o atitudine
neconstructivă, nelucrativă şi pune sub un semn mare al întrebării caracterul lor obiectiv şi imparţial.
Todercan este de părere că principiile metodologice de realizare a rapoartelor de monitorizare sînt
defectuoase şi insistă asupra aplicării regulii „ celor trei treimi”, de care se conduce o bună parte dintre
radiodifuzorii publici de peste hotare şi au devenit, astfel, nişte standarde democratice, obiective în
audiovizualul european. Ultimele rapoarte de monitorizare, dar şi cele din campania electorală din aprilie,
arată că TRM promovează o politică editorială axată pe favorizarea partidului de guvernămînt şi denigrarea
partidelor de opoziţie. Potrivit rapoartelor de monitorizare, posturile publice TV „Moldova 1” şi „Radio

154
Moldova” respectă selectiv principiile reflectării echitabile, echilibrate şi imparţiale a alegerilor
parlamentare.

7 iulie. Comportamentul mass-media în campania electorală pentru alegerile parlamentare anticipate, în

special a presei electronice, este o decepţie, a declarat Petru Macovei, director executiv al Asociaţiei Presei
Independente din Moldova în cadrul unei emisiuni de la „PRO TV Chişinău”. Potrivit lui Macovei,
rapoartele de monitorizare indică foarte clar că, în campania electorală, mass media promovează politici
editoriale partizane. „Unele instituţii de presă au inventat un nou tip de jurnalism, care nici pe de parte nu
este pluralist şi echidistant”, a spus Macovei. O bună parte din instituţiile audiovizuale private ignoră dreptul
pentru partidele de opoziţie, limitîndu-le în acest sens accesul la posturi tv sau radio controlate de partidul de
guvernămînt, a adăugat Petru Macovei.

22 iulie. Partidul Comuniştilor din R. Moldova (PCRM) declară că întîmpină dificultăţi în ce priveşte
accesul la unele mass media, printre instituţiile vizate figurînd TV „Albasat” din Nisporeni şi radio „Vocea
Basarabiei”. Comuniştii se plîng la aceste posturi audiovizuale ora difuzării emisiunii este permanent
schimbată şi candidaţii PCRM întîrzie din această cauză. Comuniştii spun, citaţi de „PRO TV Chişinău”, că
se vor adresa la Comisia Electorală Centrală şi vor cere condiţii egale pentru toţi concurenţii electorali. Pe
marginea acestor acuzaţii, administraţia postului de radio „Vocea Basarabiei” a precizat că o emisiune într-
adevăr nu a fost pusă pe post din cauză că a lipsit moderatorul, însă aceasta va fi recuperată ulterior. Redacţia
„Albasat” TV a spus că ora difuzării dezbaterilor electorale se respectă, declaraţiile comuniştilor fiind
„minciuni”.

23 iulie. Partidul Comuniştilor din R. Moldova (PCRM) a anunţat că renunţă la dezbaterile electorale de la
radio „Vocea Basarabiei” deoarece acestea ar fi o „farsă”. PCRM acuză că radio „Vocea Basarabiei” are o
atitudine extrem de tendenţioasă şi părtinitoare la organizarea dezbaterilor electorale. „Postul de radio
„Vocea Basarabiei” continuă să încalce flagrant legislaţia electorală, continuînd să favorizeze unii concurenţi
electorali în defavoarea concurentului electoral PCRM”, susţin comuniştii. PCRM acuză că „Vocea
Basarabiei” nu respectă formatul dezbaterilor; nu asigură cronometrarea adecvată a timpului; moderatorii
dezbaterilor formulează întrebări tendenţioase şi părtinitoare; dezbaterea nu este menţinută în tematica
campaniei electorale; nu se intervine în cazul în care invitaţii încalcă regulamentul etc.

23 iulie. Majoritatea posturilor TV cu acoperire naţională – „Pro TV Chişinău”, „EU TV”, TV7, NIT, N4 şi
postul public „Moldova 1” – au fost atenţionate de Consiliul Coordonator al Audiovizualului (CCA) pentru
că nu asigură în jurnalele de ştiri pluralismul de opinii. CCA a realizat o monitorizare a jurnalelor de ştiri
privitor la reflectarea campaniei electorale pentru alegerile parlamentare anticipate şi a constatat că o parte
din ştiri cu subiecte electorale nu făceau referinţă la două surse. CCA a declarat în context că, în ultima
vreme, devine tot mai evidentă tendinţa ca tot mai mulţi radiodifuzori să-şi manifeste deschis simpatiile
politice.

1 august. Alegerile parlamentare anticipate din R. Moldova au fost influenţate negativ de comportamentul
mass media în sensul că acestea au dat dovadă de părtinire şi lipsă de obiectivitate. De această părere sînt
membrii delegaţiei Parlamentului European, care a monitorizat scrutinul din 29 iulie. „Noi salutăm
posibilitatea de a oferi condiţii în organizarea dezbaterilor televizate pentru partidele politice în campania
electorală, însă trebuie să menţionăm că marea majoritate a posturilor TV, în special cele publice, au fost
părtinitoare”, se arată în declaraţia delegaţiei Parlamentului European. „Aceste posturi TV nu au fost în stare
să asigure reflectarea echidistantă a alegerilor”, se arată în declaraţia forului european.

1 august. Paginile www.voteaza.md, administrată de Comisia Electorală Centrală (CEC), dar şi

www.alegeri.md, administrată de Asociaţia ADEPT, au fost supuse în noaptea de 29 spre 30 iulie unui atac
cibernetic. Potrivit secretarului CEC, Iurie Ciocan, pagina electronică a autorităţii electorale a fost atacată
din Brazilia şi Mexic, dar în pofida acestui fapt, sistemul informaţional al CEC nu a fost întrerupt nici o
clipă. Reprezentanţi ai ADEPT, asociaţie care monitorizează toate scrutinele care au loc în Moldova, au
anunţat că pagina www.alegeri.md, unde erau postate rezultatele preliminare ale alegerilor parlamentare
anticipate, a fost ţinta unui atac masiv din partea unor hackeri. ADEPT nu a precizat din ce ţări a fost atacată
pagina web.

155
1 august. Raportul Misiunii Internaţionale de Observare a Alegerilor (MIOA) la capitolul „Mass-Media”
constată că activitatea unor posturi TV cu acoperire naţională nu au însumat condiţiile unei informări corecte
a alegerilor parlamentare anticipate din 29 iulie. În programele sale de actualităţi, postul public TV
„Moldova” 1 a eşuat să ofere o reflectare imparţială şi echilibrată. Postul a dedicat cea mai mare parte a
ştirilor relevante PCRM, care a acumulat pînă la 21% de informaţie predominant pozitivă şi neutră. Postul
privat cu acoperire naţională, NIT, în ştirile sale a arătat o preferinţă clară pentru PCRM, care a obţinut 36%
de reflectare relevantă în mare parte în tonalităţi exclusive sau neutre. Cantitatea de timp acordată celorlalţi
concurenţi a fost semnificativ mai mică. „Prime TV”, al treilea post cu acoperire naţională, a decis să nu
reflecte deloc campania electorală. Printre posturile care nu au acoperire naţională, postul privat N4 a oferit
reflectare preferenţială în favoarea PCRM. Iniţial, EU TV a oferit mai degrabă ştiri echilibrate. „Pro TV
Chişinău” şi „TV7, posturi cu acoperire mai limitată, au oferit spectatorilor săi reportaje de ştiri mai
echilibrate. Autorii raportului lasă să se înţeleagă că activitatea Consiliului Coordonator al Audiovizualului
nu a fost întotdeauna eficientă. „Dreptul la replică al concurenţilor nu a fost respectat întotdeauna de
instituţiile mass-media într-un mod just şi corect”, se menţionează în raportul citat. Autorii raportului notează
că majoritatea contestaţiilor depuse de concurenţii electorali la CEC s-au referit la mass-media.

7 august. Un raport al Asociaţiei Presei Electronice (APEL) constată că unele televiziuni, inclusiv postul
public de televiziune „Moldova 1”, au favorizat puterea în timpul campaniei electorale. Un alt raport,
elaborat de televiziunea publică, arată, la rîndul său, că „Moldova 1” a avut în campanie o abordare
echidistantă. Potrivit raportului APEL „rezultatele monitorizării principalelor canale de televiziune în
perioada 17 iunie – 29 iulie denotă tratamentul diferenţiat şi selectiv aplicat de către unele posturi TV faţă de
actorii politici şi electorali din perspectiva reflectării echilibrate, echitabile şi imparţiale a campaniei
electorale pentru alegerile legislative anticipate”. În raportul APEL, citat de Imedia, se afirmă că o parte din
televiziuni şi, în mod deosebit, NIT şi N4, dar şi Moldova 1, „au mediatizat masiv în ştiri, în context pozitiv,
şi au manifestat atitudine favorizantă faţă de actori reprezentanţi ai guvernării, partidul de guvernămînt,
precum şi Partidul Popular Creştin Democrat, iar EuTV a manifestat în ştiri atitudine favorizantă în
exclusivitate faţă de PPCD şi reprezentanţii acestei formaţiuni”.
Aceste patru televiziuni „au mediatizat masiv în ştiri, în context negativ, cu preponderenţă, actori
personalizaţi, reprezentanţi ai opoziţiei politice”. „Monitorizarea principalelor canale de televiziune
demonstrează, că majoritatea televiziunilor, prin comportamentul lor în campania electorală, au încălcat, iar
în multe cazuri foarte grav şi repetat, prevederile legislaţiei naţionale în domeniu, deontologia profesională,
şi standardele internaţionale recunoscute, fapt care nu contribuie în mod evident la crearea şi asigurarea unor
condiţii favorabile pentru alegeri libere şi conştiente”, concluzionează APEL. Pe de altă parte, într-un raport
intern de monitorizare, prezentat de Compania „Teleradio Moldova” (TRM), radioteleviziunea publică
afirmă că a avut un comportament corect în această campanie, iar PCRM nu a fost favorizat. TRM a criticat
şi în timpul campaniei electorale rapoartele de monitorizare efectuate de societatea civilă, declarînd că
acestea ar fi întocmite neprofesionist şi ar apăra interese politice şi economice ale unor televiziuni private.

14 septembrie. Asociaţia Presei Electronice APEL din Moldova a făcut public un raport de monitorizare a
şapte posturi TV stabilindu-i pe cei mai mediatizaţi politiceni din R. Moldova în luna august. Conform
raportului, care vizează perioada postelectorală 30 iulie-31 august, ex-preşedintele Vladimir Voronin şi ex-
premierul Zinaida Greceanîi au avut cele mai numeroase apariţii la TV. Posturile monitorizate au difuzat 306
de ştiri, avîndu-l ca protagonist pe Voronin şi 52 de ştiri cu Greceanîi. Respectivele ştiri i-au plasat pe cei doi
politicieni în context pozitiv. După cum arată raportul APEL, primarul de Chişinău – Dorin Chirtoacă se
plasează pe poziţia a treia (44 de apariţii) în acest top, fiind urmat de liderul PDM, Marian Lupu (31), fostul
prim-vicepremier Igor Dodon (30) şi liderul PLDM, Vlad Filat (22). Cît priveşte mediatizarea politicienilor
în context negativ, primul loc îl ocupă actualul spicher Mihai Ghimpu (130 de apariţii), după care urmează
liderul PLDM Vlad Filat (129 apariţii), Marian Lupu (123 apariţii) şi Serafim Urecheanu (92 apariţii).
Vladimir Voronin ocupă locul cinci cu 63 de apariţii. APEL a monitorizat posturile „EU TV”, „Moldova 1”,
„N4”, „NIT”, „PRO TV Chişinău”, „TV7” şi „2 plus”.

4.6.9. Declaraţii, apeluri, rapoarte internaţionale

156
Raportul anual privind libertatea în lume („Freedom in the World”), elaborat de organizaţia americană
„Freedom House”, situează R. Moldova în categoria ţărilor „parţial libere”. Autorii raportului explică că
scorul R. Moldova a fost scăzut din cauza corupţiei, alocări bugetare după principii politice şi noi limitări în
accesul la informaţie. R. Moldova a fost notificată cu trei puncte (în raportul din 2007 – 4) la libertăţile
politice şi patru puncte la libertăţile civice. Regiunea transnistreană, catalogat de „Freedom House” drept
teritoriu în dispută, a fost notificat cu şase puncte, fiind spaţiu lipsit de libertate. Un punct ar însemna cea
mai bună situaţie, iar şapte – cea mai proastă. Ţările vecine ale R. Moldova – Ucraina şi România – s-au
poziţionat în categoria „statelor libere”.

Departamentul de Stat al SUA a dat publicităţii Raportului anual privind respectarea drepturilor omului în
lume în care analizează şi situaţia din Republica Moldova. În raport este analizată şi situaţia privind
libertatea presei şi cea de exprimare. Autorii raportului notează că, deşi sînt depuse eforturi în ultimii ani, nu
s-a reuşit transformarea Companiei „Teleradio-Moldova” într-o instituţie cu adevărat publică. Această
instituţie rămîne un instrument de informare puternic pro-guvernamental şi rar face publice puncte de vedere
opuse. Presa scrisă, formată în Moldova din 243 de ziare şi reviste, a asigurat, în general, pluralismul de
opinii. Guvernul a continuat să influenţeze mai ales presa electronică prin pîrghiile sale la distribuirea
licenţelor de emisie şi a frecvenţelor, se spune în raport. Guvernul deţine Agenţia de ştiri „Moldpres” şi circa
25 de ziare locale, finanţate din buget. Autorităţile moldovene nu au restricţionat difuzarea în Moldova a
publicaţiilor străine, dar majoritatea nu au fost difuzate pe scară largă, din cauza costurilor mari. Raportul
scrie şi despre existenţa unui deficit de programe locale la posturile de radio şi TV din R. Moldova,
activitatea cărora este reglementată de Consiliul Coordonator al Audiovizualului (CCA). În Moldova,
potrivit acestei autorităţi, activează 46 de posturi de radio şi alte cîteva zeci de staţii de televiziune prin eter
şi cablu, care, în mare parte, retransmit programele unor posturi din România, Rusia şi Ucraina. Autorii
raportului, care fac referire la ONG-urile din Moldova, susţin că multe dintre cele mai importante canale de
televiziune au fost controlate de persoane afiliate partidului de guvernămînt (PCRM), promovînd o politică
editorială ce a favorizat acest partid. Raportul trece în revistă mai multe cazuri de presiune asupra mass
media, excluderea unor subiecţi (TVR1) de pe piaţa audiovizuală; practicile netransparente la privatizarea
Companiei „Teleradio-Bălţi”; cercetarea de forţele de ordine a unor tineri bloggeri. În raport sînt amintite
cîteva cazuri de limitare a accesului presei la evenimente oficiale cu participarea şefului statului.

9 aprilie. Organizaţii neguvernamentale din domeniul mass-media şi-au exprimat îngrijorarea în legătură cu
degradarea în ultimele zile a situaţiei presei din Republica Moldova şi îngrădirea accesului la informaţiile de
interes public, protestînd împotriva cazurilor de abuz împotriva jurnaliştilor. Organizaţiile semnatare
protestează vehement împotriva atacurilor din partea reprezentanţilor structurilor de forţă asupra jurnaliştilor
aflaţi în exerciţiul funcţiunii şi cer încetarea imediată a acestor practici abuzive şi ilegale, investigarea
cazurilor menţionate şi tragerea la răspundere a persoanelor care se fac vinovate de abuzurile împotriva
jurnaliştilor.

9 aprilie. Coaliţia Civică pentru Alegeri Libere şi Corecte – „Coaliţia 2009” a difuzat un apel către toate
instituţiile mass-media din Republica Moldova să dea dovadă de responsabilitate şi să reflecte corect şi
echidistant evenimentele ce se produc în republică în perioada postelectorală. „Coaliţia-2009” solicită mass-
media să conştientizeze rolul enorm care le revine în formarea opiniei publice şi să prezinte publicului
informaţia în mod pluralist, reflectînd poziţia tuturor părţilor acuzate că ar fi implicate în organizarea
protestelor şi declanşarea violenţelor. Îndemnăm jurnaliştii să se abţină de la utilizarea în reportaje şi articole
a unui limbaj ce ar putea incita la ură şi dezbinare în societate. „Coaliţia 2009” se adresează în special
posturilor publice cu acoperire naţională „Moldova 1” şi „Radio Moldova”, subvenţionate din bani publici,
solicitîndu-le să reflecte corect şi echilibrat toate evenimentele care se produc, să respecte prezumţia
nevinovăţiei, să nu scoată din context declaraţiile părţilor vizate, să nu manipuleze imaginile şi să ofere
dreptul la opinie tuturor părţilor acuzate că ar fi organizat proteste.

10 aprilie. Nouă organizaţii de media din R. Moldova au adresat un apel unor instituţii şi organizaţii străine
acreditate la Chişinău să intervină de urgenţă pe lîngă autorităţile moldovene în vederea elucidării motivelor
din care a fost îngrădit dreptul jurnaliştilor străini la libera circulaţie. Organizaţiile de media doresc ca
instituţiile internaţionale să elucideze de ce a a fost limitat accesul jurnaliştilor moldoveni la informaţii de
interes public; au fost intimidaţi şi abuzaţi fizic jurnalişti aflaţi în exerciţiul funcţiunii; au fost blocate mai

157
multe portaluri şi pagini-web ale mass-media din RM. La fel, potrivit apelului, cele nouă organizaţii
semnatare solicită organizaţiilor străine să ia atitudine faţă de modul în care mass-media publice reflectă
evenimentele din perioada postelectorală şi să intervină în vederea asigurării unei reflectări corecte,
echilibrate şi netendenţioase a evenimentelor care se produc în R. Moldova, prin renunţarea la cenzură şi
oferirea de cuvînt atît administraţiei centrale, cît şi partidelor de opoziţie. „Apelul celor nouă” a fost lansat în
condiţiile degradării libertăţii presei în R. Moldova în perioada post-electorală.

13 aprilie. Organizaţia internaţională „Reporteri fără Frontiere” (RsF) cu sediul la Paris a difuzat o declaraţie
în care se arată îngrijorată de faptul că autorităţile moldovene au recurs la arestarea unor jurnalişti şi chiar i-
au supus violenţei în timpul sau după evenimentele din 7 aprilie, cînd au fost devastate două sedii
guvernamentale din Chişinău. RsF face apel către autorităţile moldovene să acţioneze cu grijă şi cu reţinere,
amintindu-le că jurnaliştii trebuie să lucreze liber şi în condiţii de siguranţă. Organizaţia se referă în
declaraţia sa şi la cazurile de stigmatizare a unor jurnalişti români, avînd în vedere expulzarea lor sau
interzicerea accesului la intrarea în R. Moldova. RsF face apel şi către Organizaţia pentru Securitate şi
Cooperare în Europa (OSCE) să ia în acest sens o poziţie fermă, „deoarece protecţia jurnaliştilor şi a
drepturilor civile este o parte esenţială a mandatului acestei organizaţii”.

13 aprilie. Organizaţia de Media din Sud-Estul Europei (SEEMO), cu sediul la Viena, a difuzat un apel
adresat autorităţilor de la Chişinău în care s-a arătat dezamăgită de acţiunile de restricţionare a accesului în
R. Moldova a unor jurnalişti străini, precum şi de presiune şi intimidările făcute asupra unor jurnalişti
moldoveni. Organizaţia de media cere autorităţilor moldovene să întreprindă cercetări urgente în acest sens şi
să-i pedepsească pe cei care se fac vinovaţi de comiterea acestor abuzuri. Un comunicat al SEEMO
precizează că organizaţia a fost dezamăgită de faptul că un grup de jurnalişti de la „Jurnalul Naţional”,
„Evenimentul zilei”, „Ziua”, „Realitatea TV”, „Associated Press”, EPA, France Press, Intact Images,
NewsIn, MEDIAFAX şi Reuters, care călătoreau dinspre România pentru a relata din Chişinău, au fost opriţi
de autorităţile moldovene la graniţă şi nu au putut intra în R. Moldova. SEEMO se arată îngrijorată şi de
atacurile comise împotriva unor jurnalişti din R. Moldova, înregistrate la 9 şi 10 aprilie. Organizaţia de
Media din Sud-Estul Europei este afiliată Institutului Internaţional de Presă.

14 aprilie. La Viena, Miklos Haraszti, reprezentant al OSCE pentru libertatea presei, a adresat un apel către
autorităţile R. Moldova în care le îndeamnă să asigure accesul liber pentru jurnaliştii străini pentru ca aceştia
să poată relata din Moldova. În acelaşi timp, reprezentantul OSCE pentru libertatea presei a îndemnat
jurnaliştii să dea dovadă de maximă echidistanţă în reflectarea evenimentelor de felul celor care s-au petrecut
săptămîna în capitala moldoveană.„Autorităţile nu sînt în drept să restricţioneze presa şi relatările
jurnaliştilor”, afirmă Haraszti într-o scrisoare adresată vicepremierului Andrei Stratan, ministerul moldovean
de Externe. În scrisoarea respectivă, Haraszti a enumerat mai multe plîngeri din partea jurnaliştilor străini şi
moldoveni în are aceştia reclamă comportamentul instituţiilor de stat din Moldova, dar şi semnale privind
agresarea fizică şi reţinerea ziariştilor de către poliţie, precum şi blocajul informaţional prin limitarea
accesului la Internet. Reprezentantul OSCE pentru libertatea presei atrage atenţia autorităţilor moldovene
asupra unor recomandări făcute anterior cu privire la acreditarea ziariştilor. „Jurnaliştii care reflectă
manifestări neautorizate sau anti-guvernamentale trebuie să fie susţinuţi de poliţie”, precizează Miklos
Haraszti.

15 aprilie. 25 de organizaţii internaţionale de media, membre ale Asociaţiei Internaţionale pentru Protecţia
Libertăţii de Expresie (IFEX), precum şi alte zece organizaţii neafiliate acestei reţele, au publicat o declaraţie
comună în care se arată îngrijorate de situaţia presei în R. Moldova în urma alegerilor parlamentare din 5
aprilie. Este vorba, potrivit semnatarilor, de încălcarea dreptului de acces la informaţii de interes public, şi de
hărţuire a jurnaliştilor. La 9 aprilie, resursele Facebook, precum şi site-ul de reţele sociale Odnoklassniki.ru a
devenit inaccesibile pentru utilizatorii din Moldova, se menţionează în declaraţie. La fel, în data de 8 aprilie,
portalul de ştiri Unimedia a fost atacat de mai multe ori. Alte resurse on-line au fost inaccesibile în Moldova,
în această perioadă, iar emisia a cel puţin două posturi de televiziune „Realitatea” TV şi TVR 1 (ambele din
România) a fost sistată pe teritoriul Moldovei. „Publicul a fost lipsit de surse de informaţii internaţionale
importante”, susţine IFEX. Organizaţiile semnatare îşi exprimă protestul împotriva atacurilor comise asupra
jurnaliştilor şi cer încetarea imediată a acestor practici abuzive şi ilegale, precum şi depistarea celor care se
fac vinovaţi de comiterea abuzurilor.

158
16 aprilie. 13 reprezentanţi ai organizaţiilor nonguvernamentale din Moldova au adresat un apel al societăţii
civile către organismele internaţionale privind încălcarea drepturilor omului, legate de evenimentele produse
în perioada 6-8 aprilie 2009, în care este exprimată îngrijorarea faţă de încălcările masive ale drepturilor
omului, în special ale persoanelor reţinute şi anume încălcarea dreptului la viaţă, dreptului de a nu fi supus
torturii, pedepsei sau tratamentului crud, inuman sau degradant, dreptul la libertate şi securitate, dreptul la o
judecată echitabilă şi drepturile la libera întrunire, asociere şi exprimare. Ca răspuns la demonstraţiile care au
avut loc la Chişinău începînd cu data de 6 aprilie şi care au fost însoţite de acte de violenţă şi vandalism la 7
aprilie, autorităţile guvernamentale au lansat o campanie de arestări în masă, în particular discriminînd
persoane tinere - studenţi (discriminarea în baza criteriului de vîrstă). Există rapoarte repetate şi consistente,
se spune în Apel precum că drepturile multor dintre persoanele reţinute sînt încălcate. Au fost colectate
informaţii cu privire la situaţia celor aproximativ 100 de persoane reţinute în perioada din 7-11 aprilie, se
spune în Apel. Din declaraţiile făcute de avocaţii, rudele sau prietenii acestora, precum şi în urma
observaţiilor noastre, putem să afirmăm că au loc următoarele încălcări sistematice: persoanelor nu le sînt
aduse la cunoştinţă motivele reţinerii; de obicei, acestea sînt reţinute de persoane care nu se legitimează, în
civil; deseori, familia sau rudele apropiate nu sînt informate despre locul aflării celor reţinuţi.

Cu privire la accesul la asistenţa juridică a avocaţilor, în Apel se spune că persoanele reţinute nu au acces la
asistenţa juridică a avocatului la timpul cuvenit şi există rapoarte precum că persoanele reţinute au fost
abuzate fizic, pentru că au solicitat asistenţa unui avocat; există rapoarte precum că persoanele au fost
interogate în absenţa unui avocat; există rapoarte conform cărora avocaţii nu asistă la şedinţele de judecată;
nu sînt asigurate întîlniri private cu avocatul; multe persoane, inclusiv minori, au declarat că au fost abuzate
fizic şi tratate cu cruzime, inuman şi degradant în perioada în care au fost deţinute şi cînd se aflau în custodia
poliţiei. Cu privire la urmăririle penale se menţionează: multe audieri pentru eliberarea mandatului de
arestare preventivă au loc la comisariatele de poliţie; avocaţii declară că deseori le este interzis să se
întîlnească cu clienţii lor, înainte de desfăşurarea audierilor de judecată cu privire la arestul preventiv;
procurorii prezintă reclamaţii neîntemeiate pentru arestul preventiv; judecătorii emit decizii neîntemeiate cu
privire la arestul preventiv; nu există informaţii publice cu privire la locul şi timpul desfăşurării acestor
audieri; durata audierilor în instanţele de judecată cu privire la aresturile preventive nu depăşesc 10-15
minute pentru fiecare persoană, iar deţinuţilor nu li se acordă timp suficient sau oportunitatea de a aduce
propriile argumente în scopul apărării; deciziile de arest preventiv pentru un termen de 30 de zile au devenit
o regulă şi nu o excepţie, iar persoanele nu sînt informate despre dreptul de apel împotriva acestor decizii;
alte încălcări ale drepturilor procedurale. Cu privire la procedurile administrative: avocaţii şi rudele nu sînt
informate despre aceste audieri sau le este interzis accesul la acestea; de cele mai dese ori, este aplicată
detenţia administrativă.

28 aprilie. Reţeaua Institutelor şi Asociaţiilor de Politici Publice (PASOS), care întruneşte 36 membri din 23
de state central şi est europene, precum şi din Asia Centrală, a semnat o declaraţie adresată autorităţilor
europene în care condamnă „degradarea regimului politic în R. Moldova”.

Declaraţia este adresată Parlamentului European; Comisiei Europene; Consiliul Europei şi Guvernul Ceh,
care deţine preşedinţia Uniunii Europene. Documentul citat se axează pe situaţia din R. Moldova, inclusiv şi
a mass-media. Semnatarii declaraţiei atenţionează autorităţile europene asupra faptului că ministerul
Afacerilor Interne (MAI) s-a năpustit asupra instituţiilor media independente, care au publicat investigaţii
jurnalistice independente despre abuzurile comise de poliţie, inclusiv a cazurilor de tortură. La 24 aprilie, trei
ziare independente, „TIMPUL de dimineaţă”, „JURNAL de Chişinău” şi „Ziarul de Gardă”, au fost somate
de autorităţi să divulge numele surselor confidenţiale pe care le-au citat în materialele de presă, precum şi să
treacă sub tăcere mărturiile care vorbesc despre torturile şi brutalităţile comise de poliţie în perioada
arestărilor în masă de după evenimentele din 7 aprilie. „Nu credem că ar fi vorba de o simplă şi nevinovată
coincidenţă”, susţin semnatarii documentului citat. Încercarea de a obţine identitatea surselor confidenţiale
este inacceptabilă, avînd în vedere îngrijorarea faţă de integritatea şi libertatea acelor persoane, se arată în
declaraţie. „Divulgarea surselor de informare ar însemna o gravă încălcare a eticii jurnalistice şi
profesionale, iar MAI este cel care ar trebui să colecteze dovezi despre abuzurile comise de poliţişti faţă de
persoanele arestate după violenţele din 7 aprilie şi tot el ar trebui să se solidarizeze cu presa independentă

159
pentru a stabili faptele, şi nicidecum pentru a le închide gura ori împiedica activitatea”, susţin autorii
declaraţiei. Declaraţia PASOS dă o apreciere urmărilor evenimentelor produse luna curentă în R. Moldova
după scrutinul din 5 aprilie. PASOS se declară îngrijorată de „intensificarea conotaţiilor antidemocratice ale
regimului politic din R. Moldova, care obstrucţionează activitatea societăţii civile şi a mass-media
independente”.

29 aprilie. Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a adoptat Rezoluţia 1666 (2009) referitor la
alegerile parlamentare din Republica Moldova, în care se constată că aceste alegeri au constituit un test
esenţial pentru democraţia din ţară şi i-ar fi putut permite Moldovei să-şi consolideze instituţiile democratice
şi să progreseze pe calea integrării europene. Potrivit comisiei ad hoc a Adunării Parlamentare care a
monitorizat alegerile, „acestea au respectat un anumit număr de norme şi angajamente internaţionale însă
anumite îmbunătăţiri vor mai trebui aduse în vederea garantării unui proces electoral fără interferenţa
intempestivă a administraţiei, precum şi în vederea consolidării încrederii din partea publicului”. Dezbaterile
la televiziunea publică organizate conform principiului tragerii la sorţi de către interlocutori ar fi trebuit să le
ofere candidaţilor posibilitatea de a-şi transmite mesajele, se mai spune în Rezoluţie. Totuşi, s-a putut
constata că opoziţia nu a fost în stare să-şi transmită ideile şi programele.

Totodată se remarcă faptul că procesul electoral a prezentat mai multe neajunsuri importante în materie de
procedură şi că este necesar de acum încolo ca el să fie îmbunătăţit considerabil; instituţia radiodifuziunii de
stat nu a făcut o distincţie clară între reflectarea obligaţiilor oficiale ale funcţionarilor de cel mai înalt rang şi
cele privind activităţile lor de campanie; cu toate că contextul campaniei a fost unul pluralist şi paşnic şi nu a
fost marcat de nici un episod de violenţă major, el a fost umbrit de frecvente acuzaţii de intimidare a
alegătorilor şi candidaţilor, precum şi de plîngeri în legătură cu folosirea abuzivă a resurselor administrative.
Adunarea este viu preocupată de actele de violenţă comise de poliţie în timpul evenimentelor postelectorale,
se stipulează în Rezoluţie.

Potrivit informaţiilor disponibile, peste 300 de persoane au fost arestate şi nouă se mai află acum în detenţie.
Ele sînt denunţate de numeroase organizaţii neguvernamentale naţionale şi internaţionale, precum şi de
Mecanismul naţional de prevenire a torturii, pus în aplicare de Protocolul opţional la Convenţia Naţiunilor
Unite contra torturii, a altor pedepse ori tratamente crude, inumane sau degradante. Este vorba în special de:
anumite cazuri pretinse de „bătăi şi rele tratamente”; violarea dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la
un recurs efectiv, cum sînt acestea definite de Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului şi de
jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului; restricţii disproporţionate ale libertăţii accesului la
informaţie şi ale libertăţii presei, precum şi atacuri împotriva jurnaliştilor.

În vederea îmbunătăţirii încrederii în instituţiile democratice ale ţării, Adunarea le cere din nou autorităţilor
moldovene, în acest context precis, să aplice pe deplin recomandările formulate în Rezoluţia sa 1572 (2007).
În particular, Adunarea invită autorităţile: să continue reforma presei naţionale şi locale, favorizînd
pluralismul mediatic atît prin lege, cît şi în practică şi să transforme posturile de televiziune şi de radio
finanţate de către stat într-un adevărat serviciu public de radiodifuziune care să-i ofere publicului o
pluralitate de opinii şi să deetatizeze în acelaşi timp presa scrisă şi audiovizuală controlată şi finanţată de
către autorităţile publice locale; să crească eficienţa şi profesionalismul instanţelor judecătoreşti şi să
consolideze astfel încrederea populaţiei în caracterul efectiv al recursurilor judiciare naţionale contra
acuzaţiilor de violare a drepturilor omului; să continue reforma poliţiei; să creeze mijloace de recurs efectiv
împotriva folosirii excesive a forţei şi a violenţei de către angajaţii poliţiei; să organizeze cursuri de formare
pentru angajaţii poliţiei, pentru a asigura ca aceştia din urmă să acţioneze întotdeauna respectînd pe deplin
legea în conformitate cu normele Codului European de etică a poliţistului, cuprins în Recomandarea
Rec(2001)10 a Comitetului de Miniştri adresată statelor membre; să faciliteze accesul avocaţilor
parlamentari în toate locurile de detenţie, inclusiv în cele care sînt încă administrate de către Ministerul de
Interne.

2 mai. Republica Moldova a fost plasată pe locul 150, cu 67 de puncte, în raportul anual „Libertatea presei în
lume”, elaborat de organizaţia americană „Freedom House”. Moldova figurează printre ţările fără presă
liberă, fiind devansată de Irak (locul 149) şi Cote d’Ivoire (148). În raport au fost incluse 195 de state.
Raportul din anul trecut al „Freedom House” plasa Moldova pe locul 149, iar în 2007 pe locul 144.

160
Republica Moldova se numără al patrulea an consecutiv în şirul ţărilor fără presă liberă. Libertatea presei a
fost în declin şi pe plan mondial, potrivit „Freedom House”. Situaţia presei se înrăutăţeşte în lume al şaptelea
an consecutiv. Cea mai bună situaţie a presei, potrivit raportului curent, este atestată în Islanda, Finlanda şi
Norvegia, Danemarca şi Suedia. Situaţia cea mai proastă este în Burma (193), Turkmenistan (194) şi Coreea
de Nord (195).

4 mai. Cu prilejul demarării Zilelor Libertăţii Presei, organizaţii nonguvernamentale de media au lansat
Memoriul privind libertatea presei în Republica Moldova (3 mai 2008 – 3 mai 2009).

Libertatea presei din Republica Moldova se află în pericol, fiind îngrădită în mod sistematic, metodic, abuziv
de către autorităţile statului, se spune în Memoriul privind libertatea presei în Republica Moldova, semnat de
8 organizaţii nonguvernamentale de media. Deşi, pe parcursul ultimilor ani, legislaţia mass-media în
Republica Moldova s-a îmbunătăţit, apropiindu-se, cu sprijinul organismelor internaţionale şi contribuţia
societăţii civile, de normele şi standardele europene, starea libertăţii presei s-a agravat treptat, atingînd
apogeul în campania electorală pentru alegerile parlamentare din 2009 şi în perioada postelectorală.
Nerespectarea legilor, a spiritului lor a devenit o regulă, nu o excepţie în R. Moldova. Faptul că în raportul
anual „Libertatea presei în lume", elaborat de organizaţia americană „Freedom House" Republica Moldova
este plasată pe locul 150, alături de statele fără presă liberă, este consecinţa unei atitudini antidemocratice a
autorităţilor RM, a refuzului de a recunoaşte rolul presei de "putere a patra", a unor încercări permanente de
a transforma presa în "organizator de partid" sau "propagandist colectiv", ca în perioada sovietică.
Intimidarea, hărţuirea, presiunea asupra jurnaliştilor, asupra instituţiilor şi organizaţiilor din domeniul mass-
media au devenit lucruri obişnuite din partea autorităţilor, la care societatea moldovenească în întregime nu
reacţionează decît rareori, destul de anemic.

Retorica proeuropeană, asigurările de respectare a pluralismului, a libertăţii presei şi libertăţii de exprimare,

a accesului la informaţii de interes public nu sînt susţinute de fapte concrete, avînd în realitate menirea să
camufleze acţiunile de restrîngere a spaţiului de libertate, de monopolizare a mass-media prin consolidarea
presei loiale partidului de guvernămînt. În timp ce puţinele la număr mass-media independente sînt
discriminate, hărţuite şi intimidate prin diverse mijloace, blocîndu-se, pe toate căile, dezvoltarea acestora,
refuzîndu-li-se solicitările de acordare a frecvenţelor şi licenţelor, mass-media procomuniste sînt stimulate şi
încurajate, avînd acces prioritar la informaţie, satisfăcîndu-li-se în regim preferenţial cererile de extindere a
ariei de acoperire. În timp ce presa loială se bucură de asistenţă financiară directă şi indirectă, inclusiv prin
acordarea de publicitate din bani publici, presa independentă face eforturi disperate de supravieţuire, se
spune în Memoriu.

Autorii Memoriului privind libertatea presei în Republica Moldova, în scopul asigurării unei libertăţi reale a
presei, în conformitate cu principiile unei societăţi deschise, democratice şi în corespundere cu normele
internaţionale, consideră că autorităţile din RM ar trebui: să stopeze acţiunile agresive, de intimidare şi
hărţuire a jurnaliştilor, a presei independente şi organizaţiilor neguvernamentale din domeniul mass-media;
să reacţioneze şi să pedepsească vinovaţii în cazurile de agresiune împotriva jurnaliştilor, de intimidare şi
hărţuire a presei, de violare a dreptului la exprimare, de îngrădire a accesului la informaţia de interes public;
să asigure aplicarea jurisprudenţei şi practicii CEDO de către instanţele judecătoreşti şi organele de drept; să
asigure transparenţa proprietăţii mass-media şi să se evite monopolizarea mass-media de anumite forţe
politice şi grupuri de interese; să perfecţioneze cadrul legal şi să asigure funcţionarea legilor în vigoare,
inclusiv: să depolitizeze Consiliul Coordonator al Audiovizualului şi să perfecţioneze cadrul legislativ
privind acordarea licenţelor de emisie şi a frecvenţelor; să revizuiască legislaţia privind Instituţia publică a
audiovizualului pentru asigurarea independenţei reale a companiei publice; să modifice Codul Civil astfel
încît mărimea compensaţiilor să fie proporţională cu prejudiciile aduse, iar în cazul persoanelor publice să se
ia în considerare un grad mai mare de expunere faţă de critică; să nu admită discriminarea mass-media în
funcţie de forma de proprietate şi pe criterii politice, să ia măsuri pentru încurajarea investiţiilor locale şi
internaţionale în domeniul mass-media.

7 mai. Parlamentul European a adoptat, joi (7 mai), cu o majoritate largă de voturi, Rezoluţia privind situaţia
din R. Moldova, în care, printre altele, a condamnat „campania de hărţuire lansată de autorităţile moldovene

161
împotriva jurnaliştilor”. Forul legislativ a condamnat în Rezoluţie arestarea şi expulzarea jurnaliştilor,
blocarea accesului la pagini de Internet şi la posturi de televiziune, emiterea de mesaje propagandistice pe
posturile publice şi blocarea accesului la mass-media publice al reprezentanţilor opoziţiei. Parlamentarii
europeni consideră că aceste acţiuni ale autorităţilor sînt menite să izoleze Republica Moldova de controlul
public şi al presei interne şi internaţionale. Rezoluţia privind situaţia din R. Moldova a fost adoptată de
Parlamentul European ca urmare a evenimentelor de la Chişinău din 7 aprilie.

8 mai. Tendinţa de instaurare a unui climat de neîncredere, nesiguranţă şi frică în societatea moldovenească
devine tot mai evidentă, în special după evenimentele din 7 aprilie 2009, se menţionează într-o Declaraţie a 7
organizaţii neguvernamentale de media. Astfel, după şirul de presiuni şi hărţuirea mai multor mijloace de
informare în masă şi organizaţii neguvernamentale de către autorităţi, unii agenţi economici au devenit
deosebit de vigilenţi, preferînd să piardă potenţiale venituri, decît să colaboreze cu anumite organizaţii
neguvernamentale. Drept exemplu în acest sens poate servi refuzul unor agenţii de publicitate din Chişinău
de a presta servicii Centrului Independent de Jurnalism în cadrul unei campanii de informare a publicului. În
contextul Zilei Mondiale a Libertăţii Presei, Centrul Independent de Jurnalism intenţionează să mediatizeze
pe larg mai multe prevederi din Constituţia Republicii Moldova, Legea Presei, dar şi din Convenţia
Europeană pentru Drepturile Omului, cu privire la drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului. Deşi
articolele vizate se referă la libertatea presei şi neadmiterea cenzurii în mass-media (art. 1, Legea Presei), la
dreptul persoanei la informaţie şi obligaţia mass-media de a informa corect opinia publica (Art. 34,
Constituţia RM), la garantarea libertăţii de opinie şi libertăţii de exprimare (Art. 32, Constituţia RM, Art. 10,
Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului) şi nu au vreo conotaţie politică, două agenţii de publicitate
din Chişinău, care deţin o reţea de panouri publicitare pe bd. Ştefan cel Mare şi Sfînt, au refuzat să arendeze
CIJ panourile solicitate, invocînd diverse motive, între care şi cel privind mesajul politic pe care, în opinia
lor, l-ar transmite pasajele respective. Ne exprimăm nedumerirea faţă de interpretarea eronată a acestor
prevederi din legislaţia naţională şi internaţională şi calificăm situaţia dată drept o consecinţă directă a
presiunilor şi acţiunilor antidemocratice întreprinse de autorităţile din Republic Moldova în perioada
postelectorală, acţiuni care au dus la înrădăcinarea sentimentului de tensiune, frică şi autocenzură în rîndul
agenţilor economici, dar şi în societate în general, se spune în Declaraţie. În context, autorităţile publice să
nu perpetueze, prin acţiunile lor, climatul dominat de teamă, anxietate şi conflict, ci să demonstreze că sînt
deschise procesului de democratizare şi promovării drepturilor omului.

14 mai. Val Butnaru, directorul „JURNAL de Chişinău” şi „JURNAL TV”, a lansat un apel („Salvaţi
JURNAL TV”), adresat ambasadelor ţărilor străine şi organismelor internaţionale, în care atenţionează
asupra faptului că agenţii economici sînt constrînşi de autorităţi să-şi retragă publicitatea din presa neloială
actualei guvernări. „Comuniştii folosesc cele mai mîrşave metode pentru a ne închide gura. Ei se tem de
adevăr şi sînt gata să strivească jurnalismul liber, în favoarea todercanismului slugarnic”, susţine Butnaru în
apelul său. Directorul celor două medii de informare susţine că, „fiind supuşi unor presiuni de ordin politic,
mai mulţi agenţi economici şi-au retras publicitatea din paginile „JURNAL de CHIŞINĂU” încă în perioada
campaniei electorale, iar acum două zile ultimul client publicitar care avea baner publicitar pe „JURNAL
TV” şi-a retras publicitatea după ce a fost ameninţat de autorităţi”. „Au fost nevoiţi să se retragă chiar şi
clienţii publicitari care aveau încheiate contracte pentru un an întreg”, susţine Val Butnaru în apelul său.

18 mai. „Holdingul media al comuniştilor este de zece ori mai puternic decît presa ce simpatizează partidele
de opoziţie”, a declarat Igor Boţan, directorul Asociaţiei ADEPT, în cadrul unei dezbateri de la „JURNAL
TV”. Analistul politic susţine că afirmaţiile comuniştilor precum că „PRO TV Chişinău” ar favoriza unele
partide politice de opoziţie nu corespunde adevărului. „PRO TV Chişinău” invită cu regularitate la
emisiunile de dezbateri şi exponenţi ai PCRM, însă aceştia nu dau curs invitaţiilor, fapt ce creează iluzia că
acesta este un post TV pro-opoziţie, a spus Boţan. De cealaltă parte, mediile de informare, în special cele
electronice, aflate în slujba partidului de guvernămînt, nu invită în emisiunile de dezbateri reprezentanţii
opoziţiei, a opinat Igor Boţan.

28 mai. Coaliţia Civică pentru Alegeri Libere şi Corecte - Coaliţia 2009 a adoptat Rezoluţia cu privire la
alegerile parlamentare, evenimentele din perioada postelectorală şi perspectivele de rezolvare a crizei social-
politice din Republica Moldova, în care se accentuează că pornind de la constatările desfăşurării alegerilor,
inclusiv luînd în considerare presiunile exercitate de către diverse autorităţi asupra societăţii civile activ

162
implicată în promovarea unor alegeri libere şi corecte; lipsa independenţei presei, precum şi presiunile,
intimidările organizaţiilor de media în campania electorală precum şi abuzurile, relele tratamente aplicate
jurnaliştilor, în special în perioada postelectorală; solicită autorităţilor Republicii Moldova crearea unui
cadru democratic pentru restabilirea dialogului social, precum şi remedierea cît de curînd posibil a lacunelor
de ordin legislativ şi organizatoric menţionate în rapoartele de observare ale Coaliţiei 2009 şi ale
observatorilor internaţionali; condamnă comportamentul partizan al mass-mediei publice, atitudinea
tolerantă a Consiliului Coordonator al Audiovizualului în perioada campaniei electorale faţă de
comportamentul aservit al acesteia şi insistă asupra asigurării tuturor condiţiilor necesare ca instituţia
audiovizualului public să fie redată cetăţenilor, din taxele cărora este întreţinută; condamnă încălcarea gravă
a drepturilor omului în perioada de după alegerile parlamentare, atenţionează autorităţile publice, mass-
media, societatea civilă asupra degradării situaţiei sociale şi solicită acestora să colaboreze, inclusiv cu
organizaţiile internaţionale, în vederea instituirii unei comisii independente pentru investigarea
evenimentelor din perioada postelectorală; solicită Procuraturii Generale să asigure investigarea echidistantă,
transparentă şi corectă a acţiunilor de după 6 aprilie 2009 cu implicarea experţilor Consiliului Europei,
precum şi să tragă la răspundere responsabilii de încălcarea drepturilor omului, tortura şi rele tratamente;
condamnă campania de hărţuire a reprezentanţilor societăţii civile realizată de către autorităţile statului şi le
solicită acestora să dea dovadă de responsabilitate, corectitudine şi respect în procesul de comunicare cu
societatea civilă pentru a soluţiona în mod eficient problemele din campania electorală şi perioada
postelectorală; solicită autorităţilor să înceteze orice presiuni şi intimidări în adresa mass-mediei
independente, să înceteze persecutarea jurnaliştilor şi să asigure toate condiţiile necesare ca mass-media să
activeze liber şi exclusiv în interesul cetăţenilor.

5 iunie. Mass-media din Rusia influenţează puternic ţările din fosta Uniune Sovietică, în special pe cele din
Asia Centrală, se menţionează în studiul „Subminarea democraţiei”, elaborat de organizaţia internaţională
„Freedom House”. Posturi de televiziune din Rusia sînt disponibile în cele mai multe dintre aceste ţări, iar
resursele ruseşti se cotează la un nivel mai înalt decît cele locale, susţin autorii studiului. „Kremlinul şi-a
asigurat controlul direct sau indirect asupra celor mai importante mass-media ruseşti – posturi şi radio TV cu
acoperire naţională, multe ziare şi gazete electronice”, se arată în studiul citat. În studiul „Subminarea
democraţiei”, care analizează regimurile autoritare, sînt trecute Rusia, China, Iran, Venezuela şi Pakistan –
ca fiind ţări care subminează principiile democratice atît în interior, cît şi în exterior. Studiul „Subminarea
democraţiei” (făcut public joi) a fost elaborat de „Freedom House” cu participarea Radio Free Europe/Radio
Liberty şi Radio Free Asia.

10 iunie. Un raport al Biroul pentru Democraţie, Drepturile Omului şi Muncă din cadrul Departamentului de
Stat american arată că autorităţile R. Moldova au încercat să influenţeze presa şi să intimideze jurnaliştii.
Raportul menţionează printre altele că în lunile dinainte de alegerile parlamentare din aprilie, Guvernul de la
Chişinău a restricţionat accesul partidelor de opoziţie în mass-media, care este fie controlată de stat, fie
afiliată, şi a instituit măsuri care au obstrucţionat opoziţia, societatea civilă şi presa. Documentul
Departamentului de Stat, citat de „Adevărul”, relevă că Guvernul este influenţat profund de Preşedinţie şi
menţionează un şir de probleme ce ţin de respectarea drepturilor omului în R. Moldova.

10 iunie. Coaliţia Civică pentru Alegeri Libere şi Corecte - „Coaliţia 2009" a făcut un apel către Procuratura
Generală, Serviciul de informaţii şi Securitate pentru a nu admite implicarea acestor instituţii în lupta
politică dintre partide şi solicită instituţiilor media din Republica Moldova să dea dovadă de imparţialitate şi
pluralism în reflectarea evenimentelor din perioada postelectorală. Coaliţia Civică pentru Alegeri Libere şi
Corecte - „Coaliţia 2009" este profund îngrijorată de maniera în care a demarat, neoficial, campania
electorală în cadrul alegerilor anticipate din Republica Moldova. Prin aceasta avem în vedere în mod special
comportamentul incorect şi denigrator al unor surse media care au difuzat recent un film documentar despre
evenimentele din 6-8 aprilie 2009, intitulat "Atac asupra Moldovei". Regretăm faptul că aceste mass-media
nu au înţeles că şi lor le revine o parte din vina morală pentru evenimentele din 6 – 8 aprilie 2009, întrucît
prin comportamentul lor părtinitor, pe parcursul întregii campanii electorale, au contribuit se spune în apel la
aprofundarea tensiunii sociale şi politice din societate. Considerăm că utilizarea în continuare de către
partidul de guvernămînt a resurselor media pentru denigrarea opoziţiei în contextul evenimentelor din 6 - 8
aprilie 2009 deteriorează grav climatul în care urmează să se desfăşoare alegerile anticipate. Aceasta creează
condiţii inechitabile pentru concurenţii electorali, fapt ce contravine standardelor privind alegerile libere şi

163
corecte. Totodată, în contextul declaraţiilor Procurorului General şi Directorului Serviciului de Informaţii şi
Securitate, citate în filmul documentar sus menţionat, Coaliţia 2009 solicită acestor instituţii să nu se lase
utilizate în lupta politica dintre partide. In mod special cerem Procuraturii Generale să respecte principiul
prezumţiei nevinovăţiei şi să se abţină de la difuzarea informaţiei cu privire la dosarele şi procesele penale
iniţiate. Doar astfel ar putea fi restabilită încrederea cetăţenilor în supremaţia legii şi statul de drept, condiţii
esenţiale pentru desfăşurarea unor alegeri libere şi corecte. Găsiţi anexat textul scrisorii trimise în atenţia
Procuraturii Generale a Republicii Moldova.

În zilele de 16-19 iunie, mai mulţi lideri ai societăţii civile şi think tankurilor au vizitat instituţiile
europene
de la Bruxelles pentru a prezenta ultimele evoluţii politice de la Chişinău, solicitînd o implicare mai
largă a
Uniunii Europene în efortul de democratizare a Republicii Moldova. Din acest grup au făcut parte
experţi ai
IDIS Viitorul, Centrului Credo, Centrului Independent de Jurnalism şi ai altor think tankuri, care au elaborat,
la începutul lunii mai, Foaia de parcurs pentru reconciliere şi integrare europeană, avînd drept scop
asigurarea condiţiilor necesare pentru organizarea de alegeri legitime, restabilirea statului de drept şi urmarea
traseului de integrare europeană a Republicii Moldova în spaţiul comunitar al UE. Misiunea de informare a
UE a inclus întîlniri la nivel înalt cu reprezentanţi politici ai noului Parlament European, şefi de cabinet ai
Comisarului pentru extindere Benita Ferrero Waldner, ai Comisarului Javier Solana, şefi de departamente ai
Comisiei Europene şi reprezentanţi ai grupurilor politice majoritare. Agenda discuţiilor purtate în cadrul
instituţiilor europene s-a axat în temei pe situaţia politică, economică şi socială din Republica Moldova, din
perspectiva viitoarelor alegeri anticipate şi a presiunilor cu care se confruntă, în aceste zile, structurile
societăţii civile şi ale statului de drept.

Vizita experţilor societăţii civile la Bruxelles intervine la doar o săptămînă înainte de întîlnirea liderilor
principalelor partide politice din Republica Moldova cu Comisarul UE pentru politică externă, Javier Solana.
În acest context, grupul de experţi moldoveni au dorit să prezinte autorităţilor europene viziunea lor asupra
originilor şi factorilor de combustie a conflictelor post-electorale din aprilie şi mai 2009, pe baza unor
rapoarte detaliate asupra situaţiei drepturilor omului, a libertăţii presei scrise şi electronice, precum şi a
calităţii procesului electoral. În mod special, experţii moldoveni au atras atenţia autorităţilor europene asupra
gravelor deficienţe acumulate în Republica Moldova ca urmare a monopolizării întregii puteri de stat de
către un singur partid politic, avînd drept efecte eliminarea principiului de separaţie a puterilor, negarea
justiţiei independente, procesul electoral deficient, încălcările grave ale drepturilor omului, aducîndu-se
îngrădiri serioase şi exerciţiului drepturilor şi libertăţilor politice, sociale ale cetăţenilor Republicii Moldova.

În acest context, reprezentanţii societăţii civile din Republica Moldova au salutat decizia Consiliului
Miniştrilor de Externe al UE de a condiţiona evoluţia dialogului politic UE - RM de calitatea progreselor
democratice şi de soluţionare a crizei politice, asigurînd integritatea şi corectitudinea scrutinului pentru
alegerile anticipate din 29 iulie 2009. Experţii societăţii civile au formulat propuneri concrete şi căi de
facilitare a procesului electoral în Republica Moldova, de diminuare a riscurilor de instalare a unui model
totalitar de guvernare, definit prin impunerea unui singur partid contopit cu structurile statului, după modelul
regimului sovietic. În calitate de acţiuni concrete, autorii Foii de parcurs au solicitat autorităţilor europene
delegarea unei Misiuni de observare pentru alegerile din 29 iulie, conduse de o personalitate politică
importantă din UE, cu funcţia de a coordona asistenţa oferită de Uniunea Europeană în crearea condiţiilor
libere, egale şi democratice pentru alegerile parlamentare din Republica Moldova, în corespundere cu
recomandările Rezoluţiei Parlamentului European.

30 iunie. Independenţa mass-media înregistrează în R. Moldova cel mai scăzut scor din ultimii zece ani –
5,75 puncte, potrivit raportului „Nations in Transit”, elaborat de organizaţia americană „Freedom House”, în
care este analizată starea democraţiei în lume în baza opt indicatori. Scorul total al democraţiei în Republica
Moldova este de 5,07 puncte. Acesta este calculat pe o scară de la unul la şapte puncte, unu fiind punctajul
maxim, iar şapte – minim. În raportul „Nations in Transit”, Republica Moldova a fost plasată în şirul ţărilor
cu un cu regim autoritar semi-consolidat. Cea mai bună stare a independenţei mass media, Republica
Moldova a înregistrat-o în 1999-2000 cînd a fost notificată cu 4.0 puncte. Din 2001 şi pînă în prezent situaţia

164
a degradat constant. Totuşi, în spaţiul post-sovietic, Republica Moldova este devansată după scorul pentru
„independenţa mass-media” doar de Ucraina şi Georgia, care au fost notificate cu 3,50 şi, respectiv, 4,25
puncte. Restul republicilor foste sovietice înregistrează la acest domeniu note mai proaste decît ale
Moldovei. „Independenţa mass-media” este unul dintre cei opt indicatori, după care experţi ai „Freedom
House” apreciază scorul democraţiei într-un stat sau altul în raportul anual „Nations in Transit”.

30 iunie. Într-un interviu acordat de către Ambasadorul SUA în Republica Moldova, Asif Chaudhry, Agenţiei
Infotag, fiind rugat să comenteze situaţia creată în R. Moldova după protestele care au avut loc, Excelenţa sa
a spus: “În primul rînd vreau să spun că noi acordăm o importanţă majoră dreptului oamenilor care trăiesc
într-o ţară democratică de a-şi exprima opinia într-un mod paşnic pe care o aleg ei - prin proteste publice,
prin intermediul Internetului sau a presei. Cu toate acestea, noi condamnăm violenţa, indiferent de unde vine.
Cu privire la evenimentele începînd cu ziua de duminică, vreau să spun că autorităţile au acţionat într-un
mod reţinut în timp ce demonstraţia în faţa Preşedinţiei şi a Parlamentului a ieşit de sub control şi a adus la
prejudicii materiale şi la persoane rănite. Astfel a fost evitată situaţia unor consecinţe şi mai grave. Cu toate
aceste, sîntem îngrijoraţi de acţiunile autorităţilor moldoveneşti de mai tîrziu, cînd protestele au fost reluate
într-un mod paşnic. Într-o declaraţie publică pe care am făcut-o, şi în timpul unei discuţii cu opoziţia noi am
chemat părţile să se abţină de la acţiuni violente şi să-şi soluţioneze divergenţele pe cale paşnică. În timpul
întrevederilor cu reprezentanţii Guvernului, am făcut apel la autorităţi să permită dreptul la libera şi paşnica
exprimare de opinii”.

1 iulie. Independenţa mass-media înregistrează în R. Moldova cel mai scăzut scor din ultimii zece ani – 5,75
puncte, potrivit raportului „Nations in Transit”, elaborat de organizaţia americană „Freedom House”, în care
este analizată starea democraţiei în lume în baza opt indicatori. Scorul total al democraţiei în Republica
Moldova este de 5,07 puncte. Acesta este calculat pe o scară de la unul la şapte puncte, unu fiind punctajul
maxim, iar şapte – minim. În raportul „Nations in Transit”, Republica Moldova a fost plasată în şirul ţărilor
cu un regim autoritar semi-consolidat. Cea mai bună stare a independenţei mass media, Republica Moldova
a înregistrat-o în 1999-2000 cînd a fost notificată cu 4.0 puncte. Din 2001 şi pînă în prezent situaţia a
degradat constant. Totuşi, în spaţiul post-sovietic, Republica Moldova este devansată după scorul pentru
„independenţa mass media” doar de Ucraina şi Georgia, care au fost notificate cu 3,50 şi, respectiv, 4,25
puncte. Restul republicilor foste sovietice înregistrează la acest domeniu note mai proaste decît ale
Moldovei.

13 iulie. Secretarul general al Consiliului Europei (CoE), Terry Davis, se declară îngrijorat în legătură cu
acuzaţiile lansate de postul public de televiziune „Moldova 1”, în cadrul unor emisiuni, potrivit cărora
persoane angajate de CoE ar fi participat la dezordinile post-electorale din aprilie, transmite Info-Prim Neo
cu referire la un comunicat al CoE. „Aceste acuzaţii foarte serioase au fost făcute fără prezentarea oricăror
dovezi concludente şi fără a oferi Consiliului Europei sau persoanelor vizate oportunitatea de a replica
acestor acuzaţii”, se menţionează în comunicat. Terry Davis spune că „televiziunea moldovenească de stat
are multe de învăţat despre ce înseamnă jurnalismul responsabil”. „Dacă televiziunea moldovenească de stat
ar fi contactat Consiliul Europei înainte de a face aceste acuzaţii, i s-ar fi comunicat că au trecut deja şapte
săptămîni de cînd m-am adresat Guvernului Moldovei pentru a cere explicaţii în legătură cu interzicerea
impusă unuia dintre experţii noştri de a se reîntoarce în Moldova, în pofida faptului că avea viza valabilă.
Dacă ne-ar fi întrebat, i-am fi spus televiziunii moldoveneşti de stat că mai sînt încă în aşteptarea unui
răspuns”, precizează sursa citată.

14 iulie. Senatorul american Ben Cardin a făcut o declaraţie cu privire la alegerile anticipate din R. Moldova,
pe care o adresează preşedintelui în exerciţiu, Vladimir Voronin. „Domnule Preşedinte, Republica Moldova
organizează alegeri parlamentare anticipate la 29 iulie, după ce alegerile din 5 aprilie au fost urmate de
proteste ale tineretului care a dorit să-şi arate lipsa de încredere în procesul electoral. Protestele au devenit
violente şi au dus la arestarea a sute de protestatari, care au fost bătuţi cu cruzime şi au fost supuşi
tratamentelor inumane în comisariatele de poliţie”, spune Ben Cardin. „Au fost expulzaţi din ţară jurnalişti
străini, iar reporteri moldoveni au fost arestaţi şi intimidaţi, le-a fost confiscat echipamentul. Partidele
parlamentare de opoziţie, care au acuzat Partidul Comuniştilor de fraudarea alegerilor, au boicotat alegerea
unui nou preşedinte, ceea ce a dus la alegeri anticipate”, se spune în declaraţie. Ben Cardin declară că „la 29
iulie, Guvernul Republicii Moldova mai are o şansă pentru a demonstra cetăţenilor şi comunităţii

165
internaţionale că rămîne ataşat principiilor democratice şi standardelor internaţionale. Autorităţile moldovene
trebuie să asigure accesul tuturor concurenţilor electorali şi experţilor din societatea civilă la mediile publice,
precum şi să asigure posibilitatea ca alegătorii din străinătate să poată participa la a cest scrutin important”.
„Statele Unite îşi vor condiţiona bunele relaţii cu noul guvern moldovean în dependenţă de respectul pentru
ordinea de drept şi drepturile omului. Comisia Helsinki din SUA, al cărei preşedinte sînt, va continua să
monitorizeze desfăşurarea procesului electoral în Moldova şi va ţine un briefing după scrutin”, declară
senatorul Ben Cardin, membru al Partidului Democrat din SUA, din care face parte şi preşedintele Barack
Obama.

20 octombrie. Un nou raport al organizaţiei „Reporteri fără Frontiere” („Reporters sans Frontieres”-RsF)
constată un regres substanţial al libertăţii presei în Republica Moldova. Potrivit „Clasamentului mondial al
libertăţii presei” (World Press Freedom Index 2009), dat publicităţii, marţi, de RsF, Republica Moldova se
plasează pe treapta a 114-a, însumând 33,75 de puncte. Moldova este devansată de Tajikistan (113).
Clasamentul din acest an vizează situaţia libertăţii presei în 175 de state.
În 2008, Republica Moldova se situa pe locul 98 (21,38 puncte), în 2007 – pe locul 81, iar în 2006 pe locul
85. În spaţiul fost sovietic, faţă de Moldova mai proastă situaţia în ce priveşte libertatea presei este în Rusia
(locul 153); Tajikistan (171); Uzbekistan (160); Turkmenistan (173), Belarus (151), Kazahstan (142) şi
Kyrgyzstan (125). Situaţia cea mai bună în lume la libertatea presei, conform raportului RsF, este atestată în
Danemarca, Finlanda, Irlanda, Norvegia şi Suedia. La polul opus, cea mai proastă stare de lucruri se atestă în
Coreea de Nord (174) şi Eritreea (175).
25 noiembrie. Spicherul şi preşedintele interimar Mihai Ghimpu a avut, o întrevedere cu Miklos Haraszti,
reprezentant OSCE pentru libertatea mass-media, în cadrul căreia oficialul de la Viena a fost informat despre
situaţia presei din Moldova. Un purtător de cuvânt al Preşedinţiei a comunicat că Ghimpu i-a relatat lui
Haraszti despre „recentele modificări operate în Codul Audiovizualului şi activitatea Companiei publice
„Teleradio-Moldova”. Ghimpu a specificat, printre altele, că „presa este un factor indispensabil în asigurarea
respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, în promovarea valorilor democratice prin
informarea obiectivă şi la timp a cetăţenilor. Ghimpu a spus că actuala conduceri de la Chişinău se angajează
să asigure liberalizarea spaţiului mediatic şi garantarea libertăţii de expresie, şi să respecte normele şi
standardele OSCE în domeniul mass media.

26 noiembrie. Reprezentantul OSCE pentru libertatea presei Miklos Haraszti, care s-a aflat, la Chişinău, într-
o vizită de documentare a punctat într-o conferinţă de presă principalele probleme cu care se confruntă mass
media din R. Moldova. Potrivit lui Haraszti, una dintre principalele probleme ţine de Compania publica
„Teleradio-Moldova, al cărui Consiliu de Observatori a devenit nefuncţional. Oficialul OSCE, după cum
observă „Europa Liberă”, s-a arătat oarecum îngrijorat că recentele modificări la Codul Audiovizualului
permit alegerea membrilor Consiliului de Observatori cu simpla majoritate de voturi a deputaţilor. O altă
problemă, în opinia lui Miklos Haraszti, este lipsa de transparenţă a persoanelor care sunt proprietarii reali ai
instituţiilor de presă. În altă ordine de idei, Miklos Haraszti a spus că actualul Cod al Audiovizualului trebuie
îmbunătăţit şi a constat că în ultimele luni, în Moldova, s-au produs schimbări pozitive în ce priveşte
pluralismul de opinii.

8 decembrie. „Rusia trebuie să ajute presa de limbă rusă din Republica Moldova şi nu văd în aceasta un
amestec în politica naţională a ţării”, a declarat Dmitri Medvedev, liderul de la Kremlin. Agenţia Monitor
Media precizează că Medvedev a făcut această afirmaţie la cea de-a patra ediţie a Forului mass-media din
Europa şi Asia, care îşi desfăşoară lucrările la Moscova în zilele de 9 şi decembrie, fiind întrebat de un
jurnalist din Moldova (Aleksandr Isaev, redactorul-şef al publicaţiei „Kommunist”) „dacă presa rusă din CSI
ar putea conta pe ajutorul Moscovei”. Medvedev a dat asigurări că presa de limbă rusă din Moldova „se va
simţi bine” şi că speră ca autorităţile de la Chişinău vor manifesta mai multă toleranţă şi vor fi mai atente la
interesele întregii societăţi şi nu vor adopta decizii artificiale. „Acest lucru este important în vederea păstrării
potenţialului de comunicare între statele noastre”, a mai spus Medvedev. Preşedintele rus a afirmat, printre
altele, că activitatea presei ruseşti în spaţiul CSI va fi fortificată nu numai din fondurile bugetului de stat, dar
şi din contul unor investiţii private. Recent, un şir de instituţii mass media din R. Moldova au acuzat noua
conducere de la Chişinău că ar fi ţinta unor presiuni manifestate prin suspendarea unor programe de ştiri şi
refuzul de a aproba proiectul concepţiei de program a unui post de radio din Chişinău („Antena C”), care
prevedea retransmiterea în Moldova a unor emisiuni ale postului de radio „Vocea Rusiei”. Acuzaţii de acest

166
fel au fost avansate recent şi de Partidul Comuniştilor din R. Moldova, care pretinde că un şir de instituţii
mass media, neloiale noii puteri de la Chişinău, ar fi oprimate.

9 decembrie. Rezultatele sondajului „Barometrul de Opinie Publică” pentru luna noiembrie, făcute publice,
marţi, la Chişinău, arată că postul public TV „Moldova 1” continuă să fie cea mai populară televiziune din R.
Moldova. 33,6% din respondenţii sondajului au arătat că „Moldova 1” este cel mai popular post TV. Acesta
este urmat după preferinţe de „Prime” TV (Pervîi kanal v Moldove), (30%) şi de „PRO TV Chişinău” cu
21,4%. Este de remarcat că atât TV „Moldova 1”, cât şi „Prime TV” au acoperire naţională. În top urmează
TV „NIT” (supranumit anterior „televiziunea prezidenţială”, cu 8,1% „TV-7/NTV” (2,8%), „STS” (1,5%),
„2 Plus” (0,9%), „EU TV” (0,5%) şi „N4” (0,1%). Persoanele chestionate susţin că sursele principale de
informare sunt televiziunile (89,2%), posturile de radio (48,5%), ziarele (18,2%) şi Internetul (14,4%).

15 decembrie. Şase organizaţii neguvernamentale de media solicită Ministerului Afacerilor Interne şi

Procuraturii Generale să investigheze cazul de intimidate a jurnaliştilor de investigaţie de la „Ziarul de
Gardă”. Într-o declaraţie făcută publică marţi, organizaţiile neguvernamentale de media solicită MAI,
Procuraturii Generale să împiedice acţiunile de intimidare a jurnaliştilor de investigaţie de la „Ziarul de
Gardă”. Publicaţia de investigaţie a lansat ieri o declaraţie în care afirma că autorii unei investigaţii despre
corupţia de la Gara de Trenuri din Chişinău, dar şi sursele de informare ale acestora, sunt intimidaţi şi
ameninţaţi de persoane necunoscute. ONG-urile de media se declară îngrijorate de cazul ameninţării
jurnaliştilor şi cere MAI şi Procuraturii să informeze opinia publică despre rezultatele investigaţiilor.

22 decembrie. Organizaţia de Media din Sud-Estul Europei (SEEMO), cu sediul la Viena, „condamnă cu
fermitate ameninţările îndreptate asupra jurnaliştilor de la „Ziarul de Gardă”. O declaraţie a SEEMO a fost
difuzată, marţi, după ce, la 14 decembrie, „Ziarul de Gardă” atenţionat opinia publică în legătură cu
intimidarea jurnaliştilor care au realizat o serie de articole despre corupţia de la Gara de trenuri din Chişinău.
Redacţia ziarului a declarat că ameninţările pun în pericol siguranţa reporterilor şi a cerut organelor de drept
să asigure securitatea jurnaliştilor, precum şi o anchetare a cazului de la Gara de Trenuri. Secretarul general
al SEEMO, Oliver Vujovic, a îndemnat autorităţile moldovene să asigure respectarea libertatea de exprimare
şi de opinie, şi să se asigure că jurnaliştii de investigaţie nu sunt ameninţaţi pentru exercitare meseriei lor”.
Intimidarea jurnaliştilor de la „Ziarul de Gardă” urmăreşte să stimuleze autocenzura, consideră Oliver
Vujovic.

Surse: Agenţia „Monitor Media”, Agenţia de presă „Infotag”, „Info-Prim Neo”; ziarele: „Timpul de
dimineaţă”, „Ziarul de Gardă”, „Jurnal de Chişinău”.

167
5. Litigii privind accesul la informaţie. Hotărîri ale Curţii Supreme de Justiţie
5.1. Cazul Victor Starosta v. Comisariatul de poliţie mun. Bălţi

La 30 decembrie 2008, Victor Starosta a depus cerere de chemare în judecată împotriva Comisariatului de
poliţie al mun.Bălţi cu privire la nesoluţionarea în termenul legal a cererii şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantul Victor Starosta a indicat că la 05 decembrie 2008, el s-a adresat la
Comisariatul de poliţie al mun.Bălţi cu cerere, prin care a solicitat să-i elibereze copia ordonanţei de aducere
silită în instanţa de judecată şi traducerea acesteia în limba rusă. Cu toate că conform art.16 din Legea
privind accesul la informaţie, informaţia solicitată trebuie să fie pusă la dispoziţia solicitantului nu mai tîrziu
de 15 zile de la data înregistrării cererii de acces la informaţie, pîrîtul, pînă în prezent, nu i-a dat nici un
răspuns. Prin acţiunile sale ilegale, pîrîtul i-a cauzat prejudiciu moral. Solicită de a recunoaşte ilegale
acţiunile pîrîtului privind neprezentarea în termenul prevăzut de lege a actelor solicitate şi traducerea
acestora, de a obliga pîrîtul să-i elibereze copia ordonanţei de aducere silită în instanţa de judecată şi
traducerea acesteia în limba rusă şi de a încasa de la pîrît suma de 5000 lei, în vederea reparării prejudiciului
moral. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 30 decembrie 2008 cererea de chemare în judecată depusă de
Victor Starosta a fost restituită. Victor Starosta a depus cerere de recurs împotriva încheierii primei instanţe,
cerînd admiterea acesteia, casarea încheierii primei instanţe şi restituirea pricinii spre judecare în fond în
primă instanţă. Colegiul civil şi de contencios administrative al Curţii Supreme de Justiţie conchide că
concluzia primei instanţe este lipsită de suport legal.

168
Conform art.5 al.(2) din Legea privind accesul la informaţie, furnizori de informaţii, adică posesori ai
informaţiilor oficiale, obligaţi să le furnizeze solicitanţilor în condiţiile prezentei legi, sînt autorităţile publice
centrale şi locale - autorităţile administraţiei de stat, prevăzute în Constituţia Republicii Moldova şi, anume,
Parlamentul, Preşedintele Republicii Moldova, Guvernul, administraţia publică, autoritatea judecătorească.
Din materialele dosarului rezultă că Comisariatul de poliţie al mun.Bălţi, fiind autoritate publică, nu i-a
eliberat lui Victor Starosta informaţia solicitată în termenul prevăzut de lege. Conform art.3 al.(2) din Legea
contenciosului administrativ, obiect al acţiunii în contenciosul administrativ poate fi şi nesoluţionarea în
termenul legal a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege. În asemenea împrejurări, Colegiul
civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că prima instanţă greşit a restituit
cererea de chemare în judecată, îngrădind recurentului accesul la justiţie, garantat de art.20 al Constituţiei
RM, art.5 CPC şi art.6 §1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor
Fundamentale.

Curtea Supremă de Justiţie a decis să admită recursul declarat de Victor Starosta şi să caseze integral
încheierea Curţii de Apel Bălţi în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Victor Starosta
împotriva Comisariatului de poliţie al municipiului Bălţi cu privire la nesoluţionarea în termenul legal a
cererii şi repararea prejudiciului moral, cu restituirea pricinii spre judecare în fond la Curtea de Apel Bălţi.
(Decizia nr. 3r-17/09 din 21 ianuarie 2009)

5.2. Cazul Gordaş Igor v. Primăria mun. Bălţi

La 26 iunie 2008 Gordaş Igor a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei municipiului Bălţi
cu privire la contestarea actului administrativ şi repararea prejudiciului moral. Reclamantul Gordaş Igor în
motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că la 4 iunie 2008 s-a adresat Primăriei municipiului Bălţi
cu cerere în care a solicitat să i se furnizeze copia actului de control al activităţii întreprinderii municipale
„Termogaz-Bălţi” efectuat în baza dispoziţiei Primarului municipiului Bălţi nr.79 din 4 februarie 2008. Actul
de control al activităţii întreprinderii municipale „Termogaz-Bălţi”, care a fost fondată de administraţia
publică municipală nu poate fi secret, însă contrar prevederilor art.8 alin.(1) Legea privind accesul la
informaţie nu a primit nici un răspuns. Consideră că prin refuzul neîntemeiat de a-i furniza informaţia
solicitată pârâtul i-a cauzat prejudiciu moral evaluat la 5000 lei. Cere reclamantul Gordaş Igor obligarea
Primăriei municipiului Bălţi să-i furnizeze informaţia solicitată prin cererea din 4 iunie 2008 şi repararea
prejudiciului moral în mărime de 5000 lei. Prin hotărârea Curţii de Apel Bălţi din 19 decembrie 2008
acţiunea lui Gordaş Igor a fost admisă parţial. Primarul municipiului Bălţi a fost obligat să furnizeze lui
Gordaş Igor actul de control al activităţii întreprinderii municipale „Termogaz-Bălţi”, efectuat în baza
dispoziţiei nr.70 din 4 februarie 2008. În rest pretenţiile lui Gordaş Igor cu privire la repararea prejudiciului
moral au fost respinse. La 15 ianuarie 2009 Primăria municipiului Bălţi a depus cerere de recurs împotriva
hotărârii Curţii de Apel Bălţi din 19 decembrie 2008, cerând admiterea recursului, casarea hotărârii primei
instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea integrală a acţiunii lui Gordaş Igor.

Recurentul, Primăria municipiului Bălţi, în motivarea recursului a indicat că actul de control al activităţii
întreprinderii municipale „Termogaz-Bălţi” constituie secret comercial şi nu pot fi divulgat, însă prima
instanţă nu a ţinut cont de aceste circumstanţe, a aplicat eronat normele de drept material şi a emis hotărârea
fără a verifica dacă actul de control în genere există. Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii
Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea hotărârii
primei instanţe din următoarele motive. În conformitate cu art.417 alin.(1) lit.a) Codul de procedură civilă,
instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină hotărârea primei
instanţe. Gordaş Igor prin cererea din 4 iunie 2008 şi-a realizat dreptul constituţional fundamental de acces la
informaţie, însă recurentul, Primăria municipiului Bălţi nu şi-a onorat obligaţia pozitivă de a asigura accesul
acestuia la informaţia solicitată invocând că în statele sale de personal nu sunt unităţi de revizori şi că
intimatul este în drept de a cere informaţia solicitată de la întreprinderile municipale care o deţin.

Afirmaţiile recurentului că actul de control al activităţii întreprinderii municipale „Termogaz-Bălţi” este

secret comercial sunt apreciate ca declarative. Primăria municipiului Bălţi în răspunsul dat intimatului
Gordaş Igor la cererea din 4 iunie 2008 nu a invocat că informaţia solicitată de acesta constituie secret

169
comercial. În afară de aceasta, conform art.5 alin.(1) Legea nr.171-XIII din 6 iulie 1994 cu privire la secretul
comercial, obiecte ale secretului comercial sunt interesele economice şi informaţiile tăinuite intenţionat
despre diferite aspecte şi domenii ale activităţii economice de producţie, de administrare, tehnico-ştiinţifice,
financiare a agentului economic, a căror protecţie este condiţionată de interesele concurenţei şi posibila
periclitare a securităţii economice a agentului economic. Alineatul (3) acelaşi articol expres prevede că
conţinutul şi volumul de informaţii ce constituie secret comercial sunt stabilite de agentul antreprenoriatului.
Recurentul, Primăria municipiului Bălţi, nu a prezentat probe că informaţia care se conţine în actul de
control al activităţii întreprinderii municipale „Termogaz-Bălţi” solicitat de intimatul Gordaş Igor este
stabilită de agentul antreprenoriatului ca secret comercial în ordinea prevăzute de norma de drept citată. Mai
mult, art.5 alin.(2) Legea cu privire la secretul comercial interzice atribuirea neîntemeiată a informaţiei
accesibile la secret comercial. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că hotărârea primei
instanţe este legală, iar argumentele invocate de către recurent poartă caracter declarativ.

Curtea Supremă de Justiţie a decis să respingă recursul declarat de Primăria municipiului Bălţi şi să
menţină hotărîrea Curţii de Apel Bălţi în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gordaş Igor
împotriva Primăriei municipiului Bălţi cu privire la contestarea actului administrativ şi repararea
prejudiciului moral. (Decizia nr. 3r-441/09 din 18 februarie 2009)

5.3. Cazul Ţaranu (Cneaghinina) Liudmila, Covalischii Alexandru v. Ministerul Sănătăţii, Ababii Ion,
Instituţia medico-sanitară publică „Spitalul raional Ialoveni” şi Hanganu Lidia

La 28 martie 2008, reprezentantul lui Ţaranu (Cneaghinina) Liudmila, Covalischii Alexandru a depus cerere
de chemare în judecată împotriva Ministerului Sănătăţii, Ababii Ion, IMSP „Spitalul raional Ialoveni” şi
Hanganu Lidia cu privire la nesoluţionarea în termenul legal a cererilor şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reprezentantul lui Ţaranu (Cneaghinina) Liudmila, Covalischii Alexandru a indicat că
la 01 ianuarie 2008, a murit fiica lui Ţaranu (Cneaghinina) Liudmila, Ţaranu Tatiana, care era însărcinată.
Reclamanta consideră că fiica sa a murit din vina medicilor. La 06 februarie 2008, ea, pentru clarificarea
chestiunilor legate de decesul fiicei sale, s-a adresat către directorul IMSP „Spitalul raional Ialoveni”,
Hanganu Lidia cu o cerere, prin care a solicitat eliberarea informaţiei solicitate. Pînă la data depunerii cererii
de chemare în judecată, Ţaranu (Cneaghinina) Liudmila nu a primit nici un răspuns. La 01 martie 2008, ea s-
a adresat către ministrul sănătăţii, Ababii Ion cu cerere, prin care a solicitat eliberarea informaţiei privind
circumstanţele şi cauzele decesului fiicei sale, eliberarea xerocopiilor documentelor confirmative ce privesc
internarea acesteia în Spitalul raional Ialoveni, precum şi timpul şi volumul asistenţei acordate. Conform
art.22 al.(2) din Legea privind accesul la informaţie, conducerea furnizorului de informaţii şi/sau organul
ierarhic superior al acestuia va examina contestările solicitanţilor de informaţii în decurs de 5 zile lucrătoare
şi va informa în mod obligatoriu petiţionarul despre rezultatele examinării în decurs de 3 zile lucrătoare.
Însă, de asemenea, nu a primit nici un răspuns. Consideră că prin inacţiunile pîrîţilor lui Ţaranu
(Cneaghinina) Liudmila i-a fost cauzat prejudiciu moral. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 03
decembrie 2008 acţiunea a fost admisă parţial, a fost recunoscut încălcat dreptul la informaţia solicitată de
Ţaranu (Cneaghinina) Liudmila din partea IMSP „Spitalul raional Ialoveni” şi directorului IMSP „Spitalul
raional Ialoveni”, Hanganu Lidia şi au fost încasate de la IMSP „Spitalul raional Ialoveni” în beneficiul lui
Ţaranu (Cneaghinina) Liudmila suma de 20000 lei, iar de la directorul IMSP „Spitalul raional Ialoveni”,
Hanganu Lidia suma de 5000 lei, în vederea reparării prejudiciului moral. În rest acţiunea a fost respinsă ca
neîntemeiată. Reprezentantul lui Ţaranu (Cneaghinina) Liudmila, Covalischii Alexandru a depus cerere de
recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, cerînd admiterea acesteia, casarea parţială a hotărîrii primei
instanţe şi emiterea în această parte a unei noi hotărîri, prin care să se încaseze de la Ministerul Sănătăţii în
beneficiul lui Ţaranu (Cneaghinina) Liudmila suma de 50000 lei, în vederea reparării prejudiciului moral.

Reprezentantul lui Ţaranu (Cneaghinina) Liudmila, Covalischii Alexandru, în motivarea recursului, a indicat
că hotărîrea primei instanţe în partea ce se referă la Ministerul Sănătăţii este neîntemeiată. Prima instanţă,
făcînd trimitere la Hotărîrea Guvernului RM nr.326 din 21 martie 2007 pentru aprobarea Regulamentului,
structurii şi efectivului-limită al aparatului central al Ministerului Sănătăţii, a concluzionat că conform
anexei nr.3, IMSP „Spitalul raional Ialoveni” nu este inclusă în lista instituţiilor subordonate Ministerului
Sănătăţii. Consideră că prima instanţă greşit a interpretat legea. Conform art.5 al.(1) din Legea ocrotirii

170
sănătăţii, instituţiile de învăţămînt de stat, instituţiile de cercetări ştiinţifice din sistemul de ocrotire a
sănătăţii, precum şi spitalele, dispensarele republicane şi alte instituţii republicane de asigurare a sănătăţii se
află în subordinea Ministerului Sănătăţii. Celelalte instituţii medico-sanitare se subordonează Ministerului
Sănătăţii şi autorităţilor administraţiei publice locale. Conform pct.2 din Regulamentul privind organizarea şi
funcţionarea Ministerului Sănătăţii, Ministerul Sănătăţii (în continuare - Ministerul) este organ central de
specialitate al administraţiei publice, cu personalitate juridică, se subordonează Guvernului şi reprezintă
autoritatea centrală în domeniul ocrotirii sănătăţii. Conform art.22 al.(1) din Legea privind accesul la
informaţie, la 01 martie 2008, el s-a adresat către Ministerul Sănătăţii cu cerere, prin care a solicitat
eliberarea informaţiei solicitate de Ţaranu (Cheaghinina) Liudmila. Conform art.22 al.(2) din Legea privind
accesul la informaţie, conducerea furnizorului de informaţii şi/sau organul ierarhic superior al acestuia va
examina contestările solicitanţilor de informaţii în decurs de 5 zile lucrătoare şi va informa în mod
obligatoriu petiţionarul despre rezultatele examinării în decurs de 3 zile lucrătoare. Răspunsul Ministerului
Sănătăţii din 21 martie 2008 a fost expediat abia la 26 martie 2008, astfel, fiind încălcate prevederile Legii
privind accesul la informaţie. Prin urmare, consideră că concluziile primei instanţe sînt în contradicţie cu
circumstanţele pricinii şi cu legislaţia Republicii Moldova.

De asemenea, a mai indicat că prima instanţă nu a ţinut cont de prevederile art.25 din Legea contenciosului
administrativ şi de hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr.9 din 09 octombrie 2006 cu privire la
aplicarea de către instanţele de judecată a legislaţiei ce reglementează repararea prejudiciului moral, care
prevăd în astfel de cazuri repararea prejudiciului moral. IMSP „Spitalul raional Ialoveni” a depus cerere de
recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, cerînd admiterea acesteia, casarea hotărîrii primei instanţe şi
emiterea unei noi hotărîri cu privire la respingerea integrală a acţiunii.

Recurentul IMSP „Spitalul raional Ialoveni”, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu
hotărîrea primei instanţe, deoarece prima instanţă a aplicat eronat prevederile Legii privind accesul la
informaţie şi nu a dat o apreciere corectă circumstanţelor stabilite în şedinţa de judecată. La 06 februarie
2008 în registru de petiţii a instituţiei a fost înregistrată cererea lui Ţaranu Liudmila, prin care a solicitat
prezentarea în scris, în termen de 5 zile, a informaţiei despre aflarea fiicei sale Ţaranu Tatiana în Spitalul
raional Ialoveni. Directorul instituţiei, Hanganu Lidia în prezenţa secretarei a întrebat-o pe Ţaranu Liudmila
să concretizeze adresa poştală pentru a-i expedia răspunsul prin poştă, la care Ţaranu Liudmila a spus că au
probleme cu poşta şi pe exemplarul său să-i scrie numărul de telefon din anticameră pentru ca ea să vină
personal să primească răspunsul, motivînd că lucrează în preajmă. Hanganu Lidia a scris personal numărul
de telefon pe exemplarul solicitantei. La 13 februarie 2008, în registrul de evidenţă a corespondenţei de
ieşire sub nr.83 a fost înregistrat răspunsul la cererea lui Ţaranu Liudmila, copia fiind lăsată în arhiva
cancelariei. Dat fiind faptul că Ţaranu Liudmila nu a telefonat şi nici nu a venit să ridice răspunsul pînă la 20
februarie 2008, răspunsul a fost expediat de secretară prin poştă pe adresa indicată în cerere. În cererea lui
Ţaranu Liudmila nu este prevăzută expedierea răspunsului prin scrisoare cu aviz sau recomandată. Termenul
de 15 zile, prevăzut de art.8 al.(1) din Legea privind accesul la informaţie, a fost respectat de IMSP „Spitalul
raional Ialoveni”. Prezintă importanţă juridică data înregistrării cererii şi data înregistrării răspunsului la
cerere, data recepţionării informaţiei de către solicitant fiind insignifiantă, adică lipsită de importanţă.

De asemenea, a mai indicat că prima instanţă greşit a stabilit cuantumul prejudiciului moral. În hotărîrea
primei instanţe se menţionează că Ţaranu Tatiana a murit în noaptea de 01 ianuarie 2008, fiind mama a 4
copii. Prima instanţa a trecut de la un obiect la altul, adică de la limitarea accesului la informaţie la moartea
lui Ţaranu Liudmila. Spitalul raional Ialoveni nu poartă răspundere de moartea lui Ţaranu Liudmila.
Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursurile întemeiate şi
care urmează a fi admise cu casarea integrală a hotărîrii primei instanţe şi restituirea pricinii spre rejudecare
în primă instanţă din următoarele considerente. Prima instanţă, dispunînd admiterea parţială a acţiunii, a
reţinut că IMSP „Spitalul raional Ialoveni” nu a expediat lui Ţaranu (Cneaghinina) Liudmila informaţia
solicitată în termenul prevăzut de lege, astfel, i-a fost încălcat dreptul de acces la informaţie. Prima instanţă,
însă, nu a dat apreciere explicaţiilor reprezentantului IMSP „Spitalul raional Ialoveni” şi ale lui Hanganu
Lidia, care au susţinut că informaţia solicitată nu a fost expediată în termen, deoarece Ţaranu (Cneaghinina)
Liudmila a dorit să primească răspunsul personal, deoarece avea probleme cu serviciile poştale.

De asemenea, prima instanţă nu a solicitat de la recurenta-reclamantă explicaţii pe marginea circumstanţelor

171
invocate de către IMSP „Spitalul raional Ialoveni” şi Ministerul Sănătăţii şi nu a verificat dacă administraţia
spitalului, într-adevăr, a contactat-o pe telefon pe Ţaranu (Cneaghinina) Liudmila pentru ca să-şi ridice
răspunsul. Afară de aceasta, prima instanţă, respingînd pretenţia reprezentantului lui Ţaranu (Cneaghinina)
Liudmila, Covalischii Alexandru împotriva Ministerului Sănătăţii şi ministrului sănătăţii, Ababii Ion ca
nefondată, a motivat că IMSP „Spitalul raional Ialoveni” nu se află în subordinea Ministerului Sănătăţii,
deşi, instanţa, reieşind din motivele invocate de recurentă-reclamantă urma să se expună dacă Ministerul
Sănătăţii, conform legislaţiei în vigoare, poartă răspundere materială sau morală pentru nesoluţionarea în
termen a cererii prealabile.

Totodată, prima instanţă, dispunînd repararea prejudiciului moral din contul IMSP „Spitalul raional Ialoveni”
şi directorului acesteia, Hanganu Lidia, nu a invocat care circumstanţe au fost luate în consideraţie la
stabilirea cuantumului prejudiciului moral.

Curtea de Apel Chişinău a decis să caseze integral hotărîrea în pricina civilă la cererea de chemare în
judecată a lui Ţaranu (Cneaghinina) Liudmila, împotriva Ministerului Sănătăţii, Ababii Ion, Instituţiei
medico-sanitare publice „Spitalul raional Ialoveni” şi Hanganu Lidia cu privire la nesoluţionarea în
termenul legal a cererilor şi repararea prejudiciului moral, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea
de Apel Chişinău, în alt complet de judecători. (Decizia nr. 3r-625/09 din 01 aprilie 2009)

5.4. Cazul Guşovschi Sergiu, Guşovschi Valentina şi Guşovschi Vasile v. Ministerul Dezvoltării
Informaţionale

Guşovschi Sergiu, Guşovschi Valentina şi Guşovschi Vasile au depus o cerere de chemare în judecată
împotriva Ministerului Dezvoltării Informaţionale al RM cu privire la obligarea expedierii unui răspuns mai
precis, veridic, corect şi exhaustiv la solicitarea reclamanţilor expediată pîrîtului la 25 septembrie 2008,
constatarea faptului încălcării dreptul la corespondenţă, la viaţa privată, la informarea activă, veridică,
corectă în momentele cruciale şi decisive cînd viaţa reclamanţilor, cu înalt nivel de invaliditate, este pusă în
pericol şi repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea cererii reclamanţii au indicat că la 25 septembrie 2008 s-au adresat pîrîtului cu o cerere prin
care au solicitat să fie informaţi despre faptul dacă scrisorile expediate la 19 august 2008, 25 septembrie
2008 şi 25 august 2008 în adresa cet.Sprînceană (s.Hagimus, raionul Căuşeni) şi în adresa Judecătoriei
Căuşeni au fost recepţionate de destinatari. Consideră reclamanţii că pîrîtul nu le-a dat un răspuns, astfel a
încălcat dreptul acestora la acces la informaţie, fapt prin care i-a prejudiciat material şi moral. Prin hotărîrea
Curţii de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2008 acţiunea a fost respinsă. Guşovschi Sergiu, Guşovschi
Valentina şi Guşovschi Vasile au declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea
recursului, casarea hotărîrii cu emiterea unei hotărîri noi prin care acţiunea să fie admisă.

Recurenţii în motivarea recursului indică că prima instanţă la emiterea hotărîrii nu a elucidat pe deplin
circumstanţele cauzei şi eronat a interpretat şi aplicat normele de drept material. S-a constat că, în temeiul
art.9 al.(1) al Legii cu privire la petiţionare Ministerul Dezvoltării Informaţionale al RM a expediat cererea
pentru examinare organului competent - Î.S. „Poşta Moldovei”.

Prin scrisoarea Î.S. „Poşta Moldovei” nr.24871 din 22 octombrie 2008, recurenţii au fost informaţi că
scrisoarea recomandata nr.60531/1 a fost depusă spre expediere la 19 martie 2008 în oficiul poştal MD-2012
Chişinău, a fost expediată la destinaţie la 20 martie 2008 şi înmânată destinatarului la 21 martie 2008.
Scrisoarea recomandată nr.65347/1 a fost depusă spre expediere la 18 august 2008 în oficiul poştal MD-2012
Chişinău, a fost expediată la destinaţie la 19 august 2008 şi a fost înmânată destinatarului la 20 august 2008,
contra semnătură secretarei Daranuţa. Scrisoarea recomandată nr.54246/1, a fost depusă spre expediere la 09
septembrie 2008 în oficiul poştal MD-2012 Chişinău, a fost expediată la destinaţie la 10 septembrie 2008 şi
a fost înmânată la 10 septembrie 2008, contra semnătură secretarei Daranuţa. Prin acelaşi răspuns recurenţii
au fost informaţi că referitor la adresările lor la Direcţia de Poştă Municipală Chişinău din 19 august 2008,
privind căutarea scrisorii recomandate nr.60531 şi la 25 septembrie 2008, privind căutarea scrisorilor
recomandate nr.65348/1 şi 54246/1, au fost informaţi prin scrisorile nr.D2/294 din 21 august 2008 şi
nr.D3/35-36 din 02 octombrie 2008. Colegiul conchide că intimatul la examinarea cererii recurenţilor a

172
respectat prevederile Legii cu privire la petiţionare şi a examinat cererea în termenul şi în condiţiile
prevăzute de legislaţia în vigoare.

Colegiul consideră că concluzia primei instanţe despre respingerea acţiunii este justă, ea avînd la bază
cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost dată o apreciere juridică
cuvenită, în corespundere cu prevederile art.130 CPC.

Curtea Supremă de Justiţie a decis să respingă recursul declarat de Guşovschi Sergiu, Guşovschi Valentina
şi Guşovschi Vasile şi să menţină hotărîrea Curţii de Apel Chişinău în pricina civilă la cererea de chemare
în judecată a lui Guşovschi Sergiu, Guşovschi Valentina şi Guşovschi Vasile împotriva Ministerului
Dezvoltării Informaţionale al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ. (Decizia
nr. 3r-298/09 din 15 aprilie 2009)

5.5. Cazul Partidul Comuniştilor din Republica Moldova v. Comisia Electorală Centrală, Partidul Politic
„Alianţa Moldova Noastră”, Partidul Liberal, Partidul Liberal Democrat din Moldova şi Partidul
Democrat din Republica Moldova.

Partidul Comuniştilor din Republica Moldova la 11 aprilie 2009 a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Comisiei Electorale Centrale, Partidului Politic „Alianţa Moldova Noastră”, Partidului Liberal,
Partidului Liberal Democrat din Moldova şi Partidului Democrat din Republica Moldova cu privire la
anularea sintagmei „cu posibilitatea efectuării copiilor” din pct. 1 al hotărîrii CEC nr. 2501 din 08 aprilie
2009.

În motivarea acţiunii reclamantul Partidul Comuniştilor din Republica Moldova a indicat că prin hotărîrea
Comisiei Electorale Centrale nr. 2501 din 08 aprilie 2009 „Cu privire la accesul la documentele electorale”
s-a decis accesul la listele electorale. Drept temei a fost adresarea unor concurenţi electorali. Potrivit acestei
hotărîri se asigură concurenţilor electorali accesul la listele electorale, inclusiv cele suplimentare, care au
fost transmise instanţelor de judecată, cu posibilitatea efectuării copiilor, în baza unei solicitări în formă
scrisă adresată Comisiei Electorale Centrale, unde se vor indica secţiile de votare concrete, ale căror liste se
vor verifica. Consideră că prin sintagma, expusă în hotărîrea menţionată „cu posibilitatea efectuării copiilor”
Comisia Electorală Centrală şi-a depăşit competenţa şi a încălcat un şir de prevederi ale legislaţiei în vigoare.
Pîrîtul la adoptarea hotărîrii menţionate a făcut referire la art.art. 18,22 şi 26 din Codul electoral şi Legea
privind accesul la informaţie. A mai menţionat că, acordînd posibilitatea concurenţilor electorali să facă copii
de pe listele electorale Comisia Electorală Centrală şi-a depăşit flagrant competenţa deoarece Codul electoral
nu prevede o astfel de procedură şi nici nu acordă acestei autorităţi un astfel de drept. Toată procedura
privind listele electorale este prevăzută de art. art. 39 şi 40 Cod electoral şi posibilitatea de a face copii nu
este permisă. Comisia Electorală Centrală asigură corect accesul la listele electorale conform Legii privind
accesul la informaţie, însă modalitatea expusă prin sintagma „cu posibilitatea efectuării copiilor” este ilegală.
Conform art. 7 al Legii nominalizate, accesul la informaţiile cu caracter personal sunt limitate şi se supun
unor condiţii imperative. În listele electorale se înscriu numele şi prenumele alegătorului, numărul actului de
identitate, adresa şi semnătura alegătorului ce a participat la vot. Totodată a mai indicat că sintagma enunţată
este contrară art. 6 din Legea cu privire la protecţia datelor cu caracter personal care prevede expres că
prelucrarea datelor cu caracter personal se efectuează cu consimţământul necondiţionat al subiectului datelor
cu caracter personal. La fel, consideră că posibilitatea efectuării copiilor de pe listele electorale originale,
care conţin specimentul semnăturii fiecărui alegător reprezintă o încălcare gravă a prevederilor legale, aduc
atingere principiului inviolabilităţii vieţii private, prevăzut de Constituţia Republicii Moldova. Mai mult ca
atît, concurenţii electorali au solicitat practic copii de la toate secţiile de votare din ţară şi obţinînd aceste
date, aceşti concurenţi electorali vor obţine baza de date a tuturor alegătorilor din ţară cu specimentele
semnăturilor, în plus vor afla cine a participat la votare, fapt pe care îl consideră inadmisibil. A mai remarcat
că, deja au primit multiple apeluri din teritoriu de la alegători care sunt profund indignaţi de faptul că unele
forţe politice vor dispune de toată această bază de date care, ulterior, poate fi folosită, în scopuri ilegale. În
plus, sînt de acum plîngeri de la cetăţeni care i-au informat că reprezentanţii unor concurenţi electorali au
început presiunile şi intimidările asupra unor alegători care nu au participat la votare. Cere, Partidul
Comuniştilor din Republica Moldova anularea sintagmei „cu posibilitatea efectuării copiilor” din pct. 1 al
hotărîrii CEC nr. 2501 din 08 aprilie 2009 „Cu privire la accesul la listele electorale”. Prin hotărîrea Curţii de

173
Apel Chişinău din 14 aprilie 2009 acţiunea a fost admisă integral. A fost anulată sintagma „cu posibilitatea
efectuării copiilor” din pct. 1 al hotărîrii CEC nr.2501 din 08 aprilie 2009 „Cu privire la accesul la
documentele electorale”. Comisia Electorală Centrală şi Partidul Liberal din Moldova au depus cereri de
recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, cerînd admiterea recursului, casarea hotărîrii primei instanţe şi
emiterea unei hotărîri noi cu privire la respingerea acţiunii. Recurenţii, Comisia Electorală Centrală şi
Partidul Liberal din Moldova în motivarea recursului au indicat că, instanţa a interpretat unilateral
prevederile Legii nr. 982-XIV din 11 mai 2000 privind accesul la informaţie şi anume prin trimiterea numai
la unele prevederi ale art. 7 a Legii date, neluînd în consideraţie prevederile art. 8 al aceleiaşi legi.

Este neîntemeiată concluzia primei instanţe şi în partea că concurenţii electorali nu sunt subiecţi care ar
putea acţiona în temeiul prevederilor art. 5 al. (3) al Legii privind accesul la informaţie pe motiv că partidele
politice sînt asociaţii benevole, cu statut de persoană juridică, ale cetăţenilor RM cu drept de vot, care, prin
activităţi comune şi în baza liberei participări, contribuie la conceperea exprimarea şi realizarea voinţei lor
politice. Concluzia primei instanţe în acest sens este lipsită de careva suport juridic deoarece în afară de
partidele politice care au solicitat acest USERacces la verificarea listelor electorale avînd calitatea de
concurent electoral, a solicitat acordarea dreptului de acces la listele electorale cu posibilitatea de a obţine
copii de pe aceste liste şi candidatul independent de deputat în Parlamentul Republicii Moldova Ştefan Urîtu,
care are calitatea de cetăţean cu drept de a alege şi de a fi ales. Consideră că actul administrativ contestat este
emis conform prevederilor art. art. 18, 62 al. (3) Cod electoral şi cu respectarea prevederilor Legii privind
accesul la informaţie. Cu atît mai mult că prin interzicerea posibilităţii obţinerii copiilor de pe listele
electorale, concurenţii electorali sunt limitaţi în dreptul de a obţine probe referitor la presupusele fraude
electorale, motiv pentru care au solicitat verificarea acestor liste.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, intimatul Partidul Comuniştilor din Republica Moldova a depus
acţiune în instanţa de judecată împotriva Comisiei Electorale Centrale prin care a solicitat anularea sintagmei
„cu posibilitatea efectuării copiilor” din pct. 1 al hotărîrii Comisiei Electorale Centrale nr. 2501 din 08
aprilie 2009.

S-a stabilit că, hotărîrea Comisiei Electorale Centrale nr. 2501 din 08 aprilie 2009 a fost emisă în baza unor
demersuri şi solicitări din partea unor concurenţi electorali care au participat la alegerile parlamentare din 05
aprilie 2009. Comisia Electorală Centrală a hotărît în pct.1 de a asigura concurenţilor electorali accesul la
listele electorale, inclusiv cele suplimentare, care au fost transmise instanţelor de judecată, cu posibilitatea
efectuării copiilor, în baza unei solicitări în formă scrisă adresată Comisiei Electorale Centrale, unde se vor
indica secţiile de votare concrete, ale căror liste se vor verifica. Verificând argumentele recursurilor
coroborate circumstanţelor de drept pe care este întemeiată hotărârea primei instanţe, instanţa de recurs nu a
stabilit nici un temei de reţinere ca întemeiate a acestor argumente şi consideră că prima instanţă a ajuns la o
concluzie corectă cu privire la admiterea acţiunii reieşind din următoarele. Alegerile sunt unul dintre cele
mai importante instrumente cu ajutorul cărora cetăţenii pot influenta procesul decizional public.

Declaraţia Universală a Drepturilor Omului adoptată şi proclamată de Adunarea generală a O.N.U. prin
Rezoluţia 217 A (III) din 10 decembrie 1948, recunoaşte rolul unor alegeri deschise si transparente in
asigurarea dreptului fundamental al omului de a participa la guvernare. Articolul 21 al acestui document
statuează că voinţa poporului trebuie sa fie exprimata prin alegeri oneste, urmând o procedura echivalentă
care sa asigure libertatea votului. Organizarea unor alegeri democratice este garantată şi de art. 3 al Primului
Protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale. În acest sens,
conform art. 39 al. al. (1) şi (3) al Codului electoral, listele electorale se întocmesc de către primărie, în două
exemplare, pentru fiecare secţie de votare şi includ toţi cetăţenii cu drept de vot care, la momentul întocmirii
listelor, domiciliază în raza acestora. După ce au fost întocmite, listele se verifică la domiciliul alegătorilor
înscrişi în ele, se semnează de către primarul localităţii şi se aduc la cunoştinţă publică cel mai tîrziu cu 20
de zile înainte de ziua alegerilor. Autorităţile administraţiei publice locale, în fiecare an (după 1 ianuarie),
precizează listele electorale la domiciliul alegătorilor şi cel tîrziu la 1 martie, prezintă informaţia respectivă
Comisiei Electorale Centrale. Conform art. 40 al. (2) Codul electoral, alegătorilor li se asigură posibilitatea
de a lua cunoştinţă de listele electorale şi de a verifica corectitudinea întocmirii lor. Ei au dreptul să facă
contestaţii împotriva neincluderii lor în listă sau excluderii din ea, precum şi împotriva altor erori comise la
înscrierea datelor despre sine sau despre alţi alegători cel tîrziu cu 5 zile înainte de alegeri. Contestaţiile se

174
examinează de către organele electorale respective în decurs de 24 de ore, iar deciziile acestora pot fi
contestate de subiecţii interesaţi în instanţa de judecată, după procedura stabilită, în cazul în care aceştia au
primit refuz de corectare sau includere în listă . Conform art. 62 al. (3) Codul electoral, Comisia Electorală
Centrală asigură accesul la documentele menţionate în prezentul articol, inclusiv şi la listele electorale, în
conformitate cu Legea privind accesul la informaţie.

Din materialele dosarului rezultă că o parte din concurenţii electorali prin demersurile înaintate către
Comisia Electorală Centrală au solicitat suspendarea anunţării totalizării rezultatelor alegerilor şi prezentarea
listelor alegătorilor, de a le pune la dispoziţie pentru verificare listele electorale ale alegătorilor de la
alegerile parlamentare din 05 aprilie 2009.

Comisia Electorală Centrală prin hotărîrea sa din 08 aprilie 2009 a asigurat dreptul concurenţilor electorali
de acces la listele electorale. Astfel, în opinia instanţei de recurs, soluţia Comisiei Electorale Centrale
consemnată în hotărîrea nr. 2501 din 08 aprilie 2009 „Cu privire la accesul la documentele electorale” prin
asigurarea concurenţilor electorali a accesului la listele electorale, inclusiv cele suplimentare, care au fost
transmise instanţelor de judecată prin prezentarea şi punerea la dispoziţia lor a listelor electorale, în baza
unei solicitări în formă scrisă a concurenţilor electorali cu indicarea secţiilor de votare concrete, este
conformă prevederilor legii - Codului electoral şi Legii privind accesul la informaţie, fiind adoptată în limita
competenţei atribuite organului emitent şi cu respectarea procedurii stabilite, care a fost emisă în spiritul
deschiderii şi transparenţei, accesul la informaţiile electorale fiind liber, adică listele electorale se află la
îndemîna tuturor concurenţilor electorali, ultimii exercitîndu-şi dreptul de acces la această informaţie prin
dreptul fiecărui concurent electoral de a căuta, de a primi şi de a face cunoscute informaţiile din listele
electorale în modul enunţat prin prezentarea şi examinarea lor. Prin urmare, conform celor relevate,
argumentele recurenţilor în acest sens că li se încalcă dreptul de acces la informaţiile din listele electorale
prin anularea sintagmei „cu posibilitatea efectuării copiilor”nu pot fi reţinute. În speţă, nu s-a pus problema
legalităţii unui act, a hotărîrii luate de Comisia Electorală Centrală din 08 aprilie 2009, ci s-a contestat o
consemnare din această hotărîre, sintagma „cu posibilitatea efectuării copiilor”. Instanţa de recurs reţine că,
prima instanţă just a admis acţiunea intimatului Partidul Comuniştilor din Republica Moldova şi întemeiat a
anulat sintagma „cu posibilitatea efectuării copiilor” din pct. 1 a hotărîrii Comisiei Electorale Centrale
menţionate, reieşind din următoarele. Listele electorale conţin date personale ale alegătorului, numele şi
prenumele alegătorului, numărul actului de identitate, adresa şi semnătura acestora, adică a alegătorilor din
ţară care au participat la votare. Potrivit pct. 1.1.1. înserat în „Liniile directorii cu privire la alegeri” din
Codul bunelor practici în materie electorală, adoptate de către Comisia de la Veneţia în cadrul celei de-a 51-a
Sesiuni Plenare (Veneţia, 5-6 iulie 2002), sufragiul universal înseamnă, în principiu, că fiecare persoană are
dreptul de a alege şi de a fi ales. Cu toate acestea, acest drept poate şi trebuie să fie exercitat sub rezerva
anumitor condiţii. Conform art. 54 al. (2), al.(4) din Constituţia Republicii Moldova, exerciţiul drepturilor şi
libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim
recunoscute ale dreptului internaţional şi sînt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii
teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi
infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării
informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei. Restrângerea trebuie să fie
proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii. Prevederi
similare se conţin şi în pct. 60 al „Raportului explicativ” din Codul bunelor practici în materie electorală,
adoptat de Comisia de la Veneţia în cadrul celei de-a 52 Sesiuni Plenare (Veneţia, 18-19 octombrie 2002),
potrivit cărora limitarea acestor drepturi fundamentale trebuie să corespundă prevederilor Convenţiei
Europene a Drepturilor Omului, şi în mod mai general, exigenţei conform căreia aceste limitări trebuie să
aibă o bază legală şi corespund interesului general şi respectă principiul proporţionalităţii.

Nu pot fi reţinute nici argumentele recurentului, precum că hotărîrea primei instanţe prin care s-a anulat
sintagma „cu posibilitatea efectuării copiilor” este ilegală, deoarece contravine prevederilor Legii privind
accesul la informaţie. Aceste argumente vin în contradicţie directă cu prevederile Codului bunelor practici în
materie electorală, în care se stipulează expres şi imperativ că lista persoanelor care în realitate se prezintă la
urnele de votare nu trebuie făcută publică (p.4 lit. c). Mai mult, conform pct. 114 a Codului bunelor practici
în materie electorală, respectarea celor cinci principii ale patrimoniului electoral european (sufragiu
universal, egal, liber, secret şi direct) este esenţială democraţiei. În acest cadru, democraţia se poate exprima

175
sub diferite forme, dar în anumite limite; acest text stipulează regulile minime care trebuie urmate pentru a
asigura respectarea lor. În al doilea rînd, nu este suficient ca dreptul electoral „stricto sensu” să conţină reguli
adecvate patrimoniului electoral european, acestea însă trebuie să fie incluse în contextul lor: credibilitatea
procesului electoral trebuie să fie garantată. Mai întîi, drepturile fundamentale trebuie să fie respectate. În
continuare, stabilitatea regulilor trebuie să fie astfel asigurată, încît să excludă orice suspiciune de
manipulare. În cele din urmă, cadrul procedural trebuie să permită implimentarea eficientă a regulilor
proclamate. Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că nu poate
fi reţinut nici argumentul recurenţilor cu privire la aceia că datele din listele electorale nu constituie
informaţii cu caracter personal şi pot fi prelucrate, deoarece conform prevederilor legislaţiei naţionale
furnizorii de informaţii pot să divulge orice informaţii cu caracter personal dacă persoana la care se referă
consimte divulgarea lor sau pot fi dezvăluite doar prin hotărîrea instanţei de judecată. Conform art. 6 al. (1) a
Legii cu privire la protecţia datelor cu caracter personal nr. 17 din 15 februarie 2007 prevede că prelucrarea
datelor c caracter personal se efectuează cu consimţămîntul necondiţionat al subiectului datelor cu caracter
personal, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. Conform art. 7 al. (1) lit. a) şi al. (2) lit. c) a Legii nr. 982
din 11 mai 2000 privind accesul la informaţie, exercitarea dreptului de acces la informaţie poate fi supusă
doar restricţiilor reglementate prin lege organică şi care corespund necesităţilor respectării drepturilor şi
reputaţiei altei persoane, iar accesul la informaţiile oficiale poate fi îngrădit în cazul informaţiilor cu caracter
personal, a căror divulgare este considerată drept o imixtiune în viaţa privată a persoanei, protejată de
legislaţie, accesul la aceste informaţii poate fi admis numai cu respectarea prevederilor articolului 8 din
prezenta lege. Iar, conform art. 8 al. al. (2), (3) lit. a) a Legii menţionate stipulează că, furnizorii de
informaţii, posesori de informaţie cu caracter personal, sunt obligaţi să protejeze confidenţialitatea vieţii
private a persoanei.

Protejarea vieţii private a persoanei include dreptul la consimţământul persoanei a căror interese sînt atinse
în procesul de divulgare a informaţiei cu caracter personal. Instanţa de recurs consideră necesar de a exclude
din partea motivată a hotărîrii primei instanţe referirea la art. 5 al (3) al Legii privind accesul la informaţie cu
privire la aceia că concurenţii electorali nu sunt subiecţi ai acestei legi, ca greşită. La caz, Colegiul notează
că excluderea sintagmei „cu posibilitatea efectuării copiilor” reprezintă o ingerinţă legală în sensul art. 54
din Constituţia Republicii Moldova şi urmăreşte un scop legitim – asigurarea legalităţii procesului electoral
în Republica Moldova, care are ca rezultat creşterea credibilităţii cetăţenilor faţă de alegerile petrecute, ceia
ce este foarte important într-o societate democratică. Prin urmare, Colegiul civil şi de contencios
administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că hotărîrea primei instanţe este întemeiată şi legală, iar
temeiurile invocate în cererile de recurs de către recurenţi sunt neîntemeiate şi urmează a fi respinse ca
neavînd suport legal şi probatoriu. În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul invocă jurisprudenţa Curţii
Europeane pentru Apărarea Drepturilor Omului. Astfel, în cauza Mathieu-Mohin contra Belgiei, Curtea a
explicat că prevederile art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor
Omului şi Libertăţilor Fundamentale se referă la condiţiile care să asigure libera exprimare a opiniei
poporului, la obligaţia pozitivă de a organiza alegeri democratice, însă există totuşi limitări implicite şi o
largă marjă de apreciere. Astfel de limitări nu trebuie să ştirbească esenţa drepturilor în aşa măsură încît să le
lipsească de eficacitate şi este necesar ca ele să urmărească un scop legitim într-o manieră proporţională.

Curtea Supremă de Justiţie a decis să respingă recursurile declarate de Comisia Electorală Centrală şi
Partidul Liberal Democrat din Moldova şi să menţină hotărîrea Curţii de Apel Chişinău în pricina civilă la
cererea de chemare în judecată a Partidului Comuniştilor din Republica Moldova împotriva Comisiei
Electorale Centrale, Partidului Politic „Alianţa Moldova Noastră”, Partidului Liberal, Partidului Liberal
Democrat din Moldova şi Partidului Democrat din Republica Moldova cu privire la anularea sintagmei „cu
posibilitatea efectuării copiilor” din pct. 1 al hotărîrii CEC. (Decizia nr. 3r-1012/09 din 22 aprilie 2009)

5.6. Cazul Ipate Nichita v. Curtea de Apel Chişinău

Ipate Nichita a depus cerere de chemare în judecată împotriva Curţii de Apel Chişinău privind accesul la
informaţie şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantul Ipate Nichita a indicat că Curtea de Apel Chişinău nu i-a dat nici un
răspuns la cererile sale prin care a solicitat expedierea copiilor deciziilor şi hotărîrilor Curţii de Apel

176
Chişinău din 30 octombrie 2007, din 14 februarie 2008, din 27 septembrie 2007 şi din 26 noiembrie 2007.
Reclamantul consideră că astfel i-a fost îngrădit dreptul la informaţie, solicitînd constatarea violării
dreptului de acces la informaţie şi obligarea pîrîtului de a-i elibera informaţia solicitată, precum şi repararea
prejudiciului moral în sumă de 10 000 lei. Prin încheierea Curţii de Apel Bender din 16 ianuarie 2009
procesul a fost încetat, în temeiul art. 265 lit. a) CPC. Ipate Nichita a depus cerere de recurs împotriva
încheierii primei instanţe, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi emiterea unei decizii
noi prin care să fie admisă acţiunea integral. Recurentul, Ipate Nichita, în motivarea recursului indică că
prima instanţă la emiterea încheierii a interpretat eronat legea, aplicînd legea care nu trebuia fi aplicată. În
conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii,
este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. În şedinţa de judecată s-a constat că Ipate N. a
contestat în ordinea contenciosului administrativ inacţiunile Curţii de Apel Chişinău manifestate prin
neexpedierea copiilor deciziilor şi hotărîrilor Curţii de Apel Chişinău din 30 octombrie 2007; din 14
februarie 2008, din 27 septembrie 2007 şi din 26 noiembrie 2007, emise în pricinile civile la cererile de
chemare în judecată depuse de către acesta în calitate de reclamant.

Curtea de Apel Bender a încetat procesul, invocînd în motivarea încheierii pronunţate dispoziţiile art. 3 al.
(1) Legea contenciosului administrativ şi art. 265 lit. a) CPC. În conformitate cu art. 265 lit. a) CPC, instanţa
judecătorească dispune încetarea procesului în cazul în care pricina nu urmează a fi judecată în procedură
civilă. Conform art. 3 al. (1) lit. a) din Legea contenciosului administrativ, obiect al acţiunii în contenciosul
administrativ îl constituie actele administrative, cu caracter normativ şi individual, prin care este vătămat un
drept recunoscut de lege al unei persoane, inclusiv al unui terţ, emise de autorităţile publice şi autorităţile
asimilate acestora în sensul prezentei legi. În conformitate cu art. 6 al. (1) din Legea privind accesul la
informaţie, informaţii oficiale sînt considerate toate informaţiile aflate în posesia şi la dispoziţia furnizorilor
de informaţii, care au fost elaborate, selectate, prelucrate, sistematizate şi/sau adoptate de organe ori
persoane oficiale sau puse la dispoziţia lor în condiţiile legii de către alţi subiecţi de drept. Astfel, în sensul
normei de drept citate, hotărîrea judecătorească nu constituie o informaţie oficială pentru participanţii la
proces. Or, expedierea copiilor de pe hotărîri şi actele de dispoziţie ale instanţei de judecată părţilor în proces
reprezintă acte procesuale legate de înfăptuirea justiţiei, care pot fi contestate doar în cazurile şi în ordinea
prevăzută de legislaţia procesuală civilă, fiind exceptate de la controlul legalităţii pe calea contenciosului
administrativ.

Curtea Supremă de Justiţie a decis să respingă recursul declarat de către Ipate Nichita şi să menţină
încheierea Curţii de Apel Bender în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ipate Nichita
împotriva Curţii de Apel Chişinău privind accesul la informaţie şi repararea prejudiciului moral. (Decizia
nr. 3r-682/09 din 29 aprilie 2009)

5.7. Cazul Alexandru Covalischii v. Consiliul Superior al Magistraturii

Alexandru Covalischii la 20 ianuarie 2009 a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului
Superior al Magistraturii cu privire la accesul la informaţie şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii, reclamantul Alexandru Covalischii, a indicat că la 28 noiembrie 2008 a expediat în

adresa Consiliului Superior al Magistraturii petiţia cu privire la faptul că Judecătoria Botanica, mun.
Chişinău nu i-a eliberat copia încheierii emise la cererea de chemare în judecată depusă de el la 04
septembrie 2008 sub nr. 7123. A solicitat de la Consiliul Superior al Magistraturii de a obliga Judecătoria
Botanica, mun. Chişinău de a-i expedia prin intermediul oficiului poştal copia încheierii menţionate, însă nu
a primit răspuns la petiţie. La 12 decembrie 2008 a mai expediat o cerere pîrîtului în care a amintit de petiţia
depusă şi că nu a primit răspuns. Pîrîtul pînă în prezent nu i-a expediat răspuns la petiţie.

Consideră că pîrîtul a încălcat termenul şi modalitatea de examinare a petiţiei. A indicat că prin faptul că nu
i-a dat răspuns la petiţie pîrîtul i-a fost încălcat dreptul de acces la informaţie, prin ce i s-a cauzat prejudiciu
moral. Cere, Alexandru Covalischii, obligarea Consiliului Superior al Magistraturii de a-i furniza informaţia
solicitată prin petiţia din 28 noiembrie 2008 şi repararea prejudiciului moral în mărime de 10000 lei. Prin
hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 16 februarie 2009 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Alexandru
Covalischii a depus cerere de recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, cerînd admiterea recursului, casarea

177
hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea integrală a acţiunii. Recurentul,
Alexandru Covalischii, în motivarea recursului a indicat că instanţa a examinat pricina fără a elucida pe
deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru examinarea pricinii în fond, n-au fost dovedite
circumstanţele recunoscute de prima instanţă ca fiind stabilite, concluziile instanţei sunt în contradicţie cu
circumstanţele pricinii şi instanţa nu a aplica legea care trebuia să fie aplicată, nu a ţinut cont de faptul că
prin acţiunile pîrîtului i-a fost îngrădit accesul la informaţie.
Colegiul Civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că nu sunt prezente nici
unul din temeiurile de casare a hotărîrii prevăzute de art. 400 CPC.

Instanţa de judecată a examinat pricina corect şi sub toate aspectele, concluzia primei instanţe despre
necesitatea respingerii acţiunii este justă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor
judiciare, cărora le-a fost dată o apreciere juridică cuvenită, conform cerinţelor art. 130 CPC, cu excepţiile şi
completările stabilite de Legea contenciosului administrativ nr. 793 – XIV din 10 februarie 2000 cu
modificările şi completările ulterioare. Din cumulul probelor administrate s-a stabilit că, cererile recurentului
au fost examinate de către intimat şi la data de 18 decembrie 2008 Consiliul Superior al Magistraturii a
expediat în adresa recurentului răspunsul sub nr. 1878-p/m, care cuprinde răspuns la toate solicitările lui. Nu
pot fi reţinute ca întemeiate argumentele recurentului cu privire la aceia, că intimaţii au încălcat termenul de
examinare a cererilor prevăzut de Legea cu privire la petiţionare şi Legea privind accesul la informaţie
deoarece, acestea nu corespund realităţii, s-a stabilit că răspunsul a fost furnizat în termen. În speţă, aşa cum
se arată în motivul de recurs, nemulţumirea recurentului-reclamant nu a fost provocată de refuzul
intimatului-pîrît de a-i rezolva cererile privind furnizarea informaţiei, ci de conţinutul răspunsului primit,
consideră că intimatul nu i-a furnizat informaţia solicitată de el în modul cerut. Instanţa nu a ţinut cont de
conţinutul răspunsului primit. La caz, în temeiul Legii privind accesul la informaţie nr. 982 din 11 mai 2000
nu poate fi discutat conţinutul răspunsurilor la cererile adresate unei autorităţi administrative, deoarece
recurentul nu poate să pretindă că răspunsul la cerere să fie dat într-un anumit sens, după dorinţa personală,
stabilirea şi conţinutul răspunsului fiind atributul exclusiv al organului administrativ competent.

Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că prima instanţă just a
concluzionat că, Consiliul Superior al Magistraturii, ca autoritate publică a examinat legal şi în termen
petiţiile recurentului Alexandru Covalischii şi corect a concluzionat că nu i-a fost lezat dreptul recurentului
Alexandru Covalischii privind accesul la informaţie conform art. 34 a Constituţiei RM, completat de Legea
privind accesul la informaţie nr. 982 din 11 mai 2000.

Curtea Supremă de Justiţie a decis să respingă recursul declarat de Alexandru Covalischii şi să menţină
hotărîrea Curţii de Apel Chişinău în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Alexandru
Covalischii împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la accesul la informaţie şi repararea
prejudiciului moral. (Decizia nr. 3r-903/09 din 13 mai 2009)

5.8. Cazul Centrul de Investigaţii Jurnalistice v. Serviciul Vamal al RM

La 24 decembrie 2008, Centrul de Investigaţii Jurnalistice a depus o cerere de chemare în judecată împotriva
Serviciului Vamal al RM cu privire la obligarea furnizării informaţiei.

În motivarea acţiunii reclamantul Centrul de Investigaţii Jurnalistice a indicat că prin demersul nr. 100/11 din
10 noiembrie 2008 a solicitat Serviciului Vamal al RM să furnizeze informaţia referitoare la: volumul de
produse din carne de găină exportat de către agenţii economici din Republica Moldova, inclusiv de către
întreprinderile de stat, în anul 2007 şi de la începutul anului 2008; volumul din carne de găină importat de
către agenţii economici din Republica Moldova, inclusiv de către întreprinderile de stat, în anul 2007 şi de la
începutul anului 2008; ţările din care s-a importat carne de găină şi ţările în care s-a exportat carne de găină
în anul 2007 şi de la începutul anului 2008 şi cantitatea exportată şi importată pe fiecare ţară în parte;
cazurile de contrabandă, fraudă vamală cu carne de găină şi cantitatea de carne de găină confiscată în anul
2007 şi anul 2008; agenţii economici care au comis fraude vamale cu carne de găină.

Prin răspunsul nr. 10-4/8178 din 27 noiembrie 2008 pîrîtul a comunicat reclamantului că nu poate fi
prezentată informaţia referitoare la exportul de mărfuri cu specificarea agenţilor economici, deoarece

178
conform Legii „Cu privire la secretul comercial” nr. 171 din 06 iulie 1994, informaţia privind activitatea
comercială a agentului economic se consideră confidenţială. De asemenea, potrivit art. art. 17, 321 ale
Codului vamal, datele referitoare la o operaţiune sau la un agent economic concret sînt considerate
confidenţiale şi nu pot fi transmise unor terţi şi nici altor autorităţi publice fără permisiunea declarantului, cu
excepţia cazurilor prevăzute de legislaţie. Totodată, menţionîndu-i că organul abilitat pentru difuzarea
informaţiilor statistice este Biroul Naţional de Statistică, unde urmează să se adreseze pentru a primi
informaţia privind datele despre importul/exportul produselor din carne de găină pe anii 2007-2008, iar
referitor la informaţia privind cazurile de contrabandă cu produse din carne de găină o poate obţine de la
Ministerul Afacerilor Interne. Consideră reclamantul că răspunsul Serviciului Vamal al RM sus-menţionat
este neîntemeiat şi ilegal, încălcînd în aşa mod dreptul la accesul la informaţie.

Menţionează Centrul de Investigaţii Jurnalistice că informaţiile solicitate prin demersul nr. 100/11 din 10
noiembrie 2008 nici într-un caz nu lezează interesele agenţilor economici, dat fiind faptul că nu se referă la
producţie, tehnologie, administrare, finanţe. Prin urmare aceste informaţii sînt publice, adică informaţii
oficiale. Prin acţiunea pîrîtului s-a încălcat grav nu numai drepturile sale, dar şi drepturile cetăţenilor la
informare activă, veridică asupra chestiunilor de interes public. Refuzul ilegal al Serviciului Vamal al RM de
a furniza informaţiile solicitate a creat pagube materiale şi morale reclamantului prin faptul discreditării
imaginii de organ independent precum şi reporterii Centrului nu şi-ai îndeplinit obligaţiile de serviciu. Iniţial
Centrul de Investigaţii Jurnalistice a cerut să fie obligat Serviciul Vamal al RM să furnizeze informaţiile
solicitate prin demersul nr. 100/11 din 10 noiembrie 2008 şi să se încaseze din contul pîrîtului în beneficul
său prejudiciului material şi moral în mărime de 3000 lei. Ulterior, reclamantul a renunţat la capătul de cere
referitor la repararea prejudiciului material şi moral în mărime de 3000 lei. Prin încheierea Curţii de Apel din
20 februarie 2009 a fost admis renunţul Centrului de Investigaţii Jurnalistice la capătul de cerere privind
repararea prejudiciului material şi moral în mărime de 3000 lei cu dispunerea încetării procesului în această
parte a acţiunii. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 20 februarie 2009 acţiunea a fost respinsă.

Centrul de Investigaţii Jurnalistice a declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, cerînd admiterea
recursului, casarea hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 20 februarie 2009 şi pronunţarea unei hotărîri noi cu
privire la admiterea acţiunii. Recurentul Centrul de Investigaţii Jurnalistice, în motivarea recursului, a indicat
că nu au fost dovedite circumstanţele considerate de prima instanţă ca fiind stabilite, concluziile expuse în
hotărîrea judecătorească contestată sînt în contradicţiile cu circumstanţele pricinii şi au fost încălcate şi
eronat aplicate normele de drept material. Conform art. 6 al Legii privind accesul la informaţie nr. 982 din 11
mai 2000, în sensul prezentei legi, informaţii oficiale sînt considerate toate informaţiile aflate în posesia şi la
dispoziţia furnizorilor de informaţii, care au fost elaborate, selectate, prelucrate, sistematizate şi/sau adoptate
de organe ori persoane oficiale sau puse la dispoziţia lor în condiţiile legii de către alţi subiecţi de drept. În
conformitate cu art. 7 alin. (1) al Legii privind accesul la informaţie, exercitarea dreptului de acces la
informaţie poate fi supusă doar restricţiilor reglementate prin lege organică şi care corespund necesităţilor
respectării drepturilor şi reputaţiei altei persoane; protecţiei securităţii naţionale, ordinii publice, ocrotirii
sănătăţii sau protecţiei moralei societăţii. Potrivit Hotărîrii Plenului Curţii Supreme de Justiţie a RM „Cu
privire la examinarea cauzelor privind accesul la informaţiile oficiale” nr. 1 din 02 aprilie 2007, accesul la
informaţiile oficiale constituie un drept fundamental al persoanei de a fi informat, o modalitate de control
asupra activităţii autorităţilor/instituţiilor publice, gestionării banilor publici, de stimulare a formării opiniilor
şi participării active a populaţiei la procesul de luare a deciziilor în spirit democratic. Este susceptibilă de a fi
furnizată orice informaţie oficială aflată în posesia şi la dispoziţia furnizorului de informaţii, indiferent de
provenienţa informaţiei. Este inadmisibil refuzul de a furniza informaţia pe motiv că aceasta, cu toate că se
află în posesia şi dispoziţia furnizorului, a fost elaborată, emisă, selectată, prelucrată, sistematizată etc. de
către alt subiect de drept. De asemenea, nu poate constitui motiv de refuz de a furniza informaţia faptul că,
prin furnizare, s-ar aduce atingere intereselor subiectului de drept de la care provine informaţia, cu excepţia
cazului cînd informaţia este clasificată ca fiind cu acces limitat. Limitarea accesului la informaţiile oficiale
constituie o derogare cu totul excepţională de la principiul liberului acces la categoria respectivă de
informaţii. Reieşind din prevederile art. 7 din Lege, colaborate cu prevederile art. 54 din Constituţia RM şi
art. 10§ 2 din Convenţie, restrîngerea dreptului de acces liber la informaţiile oficiale poate avea loc doar
dacă sînt întrunite următoarele exigenţe în privinţa acestei restrîngeri, exigenţe care s-au cristalizat şi
constituit într-o constantă cu reflectare juridică internă şi internaţională, denumită regula „triplului test”: a)
limitarea este prevăzută de lege – adică orice restrîngere poate fi impusă doar printr-o lege organică,

179
dispoziţia căreia trebuie să fie accesibilă şi clară, iar redactarea acesteia să nu permită interpretare extensivă.
Restrîngerea inserată în cadrul altor categorii de acte juridice se va considera contrară Constituţiei RM; b)
protejează un interes legitim - interesul legitim se relevă din scopul restricţiei (art. 7 alin. (1) din Lege), care
constă în respectarea drepturilor şi reputaţiei altei persoane, protecţia securităţii naţionale, a ordinii publice, a
ocrotirii sănătăţii şi moralei societăţii; c) să fie necesară într-o societate democratică – pentru a fi
considerată necesară într-o societate democratică, aceasta trebuie să fie indispensabilă şi convingătoare,
reieşind din raţionamentul Curţii Europene a Drepturilor Omului (cazul Sunday Taimes contra Regatului
Unit al Marii Britanii), iar scopul urmărit să devanseze atingerea care se aduce dreptului de acces liber la
informaţia oficială (testul proporţionalităţii). În jurisprudenţa CEDO, balanţa proporţionalităţii a fost
apreciată nu numai prin prisma cererii solicitantului de a se constata îngrădirea accesului la informaţie, dar şi
prin prisma cererii furnizorului de informaţii de constatare a nelegalităţii obligării sale, de către instanţa
naţională, de a furniza informaţia, cu motivaţia că restricţia este proporţională cu scopul legitim.
Concomitent, se subliniază că orice limitare de acces la informaţiile oficiale este relativă şi orice limitare
invocată se va aprecia prin prisma art. 7 alin. (4) din Lege, respectiv, întotdeauna cînd se pretinde că
informaţia este cu accesibilitate limitată, instanţa va aprecia circumstanţele concrete şi se va expune
argumentat prin prisma textului de lege enunţat. La aprecierea circumstanţelor concrete ale cauzei civile
deduse judecăţii, instanţele judecătoreşti prin prisma „triplului test”, vor constata dacă sînt îndeplinite cele
trei exigenţe enumerate şi vor pronunţa o soluţie favorabilă limitării dreptului de acces la informaţie numai
în cazul în care interesul public de limitare depăşeşte necesitatea socială de a se oferi informaţia solicitată.

Art. 7 alin. (4) al Legii sus-vizate, stipulează că nu se vor impune restricţii ale libertăţii de informare decît
dacă furnizorul de informaţii poate demonstra că restricţia este reglementată prin lege organică şi necesară
într-o societate democratică pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanei sau protecţiei
securităţii naţionale şi că prejudiciul adus acestor drepturi şi interese ar fi mai mare decît interesul public în
cunoaşterea informaţiei. Reieşind din aceste prevederile legale, furnizorul de informaţii va trebui să probeze
în instanţa de judecată întrunirea elementelor „triplului test” în privinţa restricţiei aplicate. Dacă furnizorul
nu justifică toate elementele sau instanţa de judecată consideră că argumentele invocate sînt neconvingătoare
ori impertinente furnizorul va fi obligat de a elibera informaţia. Conform art. 11 Legii privind accesul la
informaţie, furnizorul de informaţii, în conformitate cu competenţele care îi revin, este obligat să garanteze
liberul acces la informaţie.

Dreptului persoanelor de a solicita informaţia oficială îi corespunde obligaţia corelativă a furnizorului de a-i
remite informaţia solicitată. Obligaţiile furnizorului, prevăzute de art. 11 din Lege, constituie particularităţi
sau mijloace de îndeplinire a obligaţiei generale de furnizare a informaţiei oficiale, din oficiu sau la cerere.
Se va considera ilegal refuzul de a furniza informaţia pe motiv că aceasta este disponibilă în mod public,
adică informaţia a fost deja publicată. Se subliniază că răspunsul trebuie să fie concret şi să se refere
nemijlocit la obiectul cererii, fiind inadmisibil un răspuns evaziv, incomplet sau numai diriguitor, dar nu
concretizat. Conform art. 1 al Legii „Cu privire la secretul comercial” nr. 171 din 06 iulie 1994, prin secret
comercial se înţeleg informaţiile ce nu constituie secret de stat, care ţin de producţie, tehnologie,
administrare, de activitatea financiară şi altă activitate a agentului economic, a căror divulgare (transmitere,
scurgere) poate să aducă atingere intereselor lui. Informaţiile ce constituie secret comercial sînt proprietatea
agentului antreprenoriatului sau se află în posesia, folosinţa sau la dispoziţia acestuia în limitele stabilite de
el în conformitate cu legislaţia. Potrivit art. 5 al aceleaşi Legi, obiecte ale secretului comercial (know-how)
sînt interesele economice şi informaţiile tăinuite intenţionat despre diferitele aspecte şi domenii ale activităţii
economice de producţie, de administrare, tehnico-ştiinţifice, financiare a agentului economic, a căror
protecţie este condiţionată de interesele concurenţei şi posibila periclitare a securităţii economice a agentului
economic. Atribuire neîntemeiată a informaţiei accesibile la secretul comercial este interzisă.

Astfel, raportînd prevederile legale sus-enunţate la litigiul dat, Colegiul civil şi de contencios administrativ
al Curţii Supreme de Justiţie consideră că intimatul neîntemeiat şi nejustificativ, a refuzat în furnizarea
informaţiilor solicitate de către recurent prin demersul nr. 100/11 din 10 noiembrie 2008, deoarece ultimul a
solicitat date nu despre activitatea de producţie, tehnologie, administrare, finanţe şi altă activitate a agentului
economic, ci informaţii cu caracter general despre volumul de produse din carne de găină exportat de către
agenţii economici din Republica Moldova, inclusiv de către întreprinderile de stat, în anul 2007 şi de la
începutul anului 2008; volumul din carne de găină importat de către agenţii economici din Republica

180
Moldova, inclusiv de către întreprinderile de stat, în anul 2007 şi de la începutul anului 2008; ţările din care
s-a importat carne de găină şi ţările în care s-a exportat carne de găină în anul 2007 şi de la începutul anului
2008 şi cantitatea exportată şi importată pe fiecare ţară în parte şi nu volumul în parte pentru fiecare agent
economic cu identificare acestora. Iar referitor la informaţia privind cazurile de contrabandă, fraudă vamală
cu carne de găină şi cantitatea de carne de găină confiscată în anul 2007 şi anul 2008, precum şi agenţii
economici care au comis fraude vamale cu carne de găină, este de menţionat faptul că acest tip de informaţii
nu ţin de activitatea operativă şi de urmărire penală a organelor de resort, unde în caz de divulgare a acestor
informaţii ar pute prejudicia urmărirea penală, interveni în desfăşurarea unui proces de judecată, lipsi
persoana de dreptul la o judecare corectă şi imparţială a cazului său, ori ar pune în pericol viaţa sau
securitatea fizică a oricărei persoane. Conform art. 321 alin. (1) Cod vamal, organele vamale adună, în baza
declaraţiilor vamale, şi prelucrează date despre trecerea mărfurilor peste frontiera vamală, prezintă informaţii
autorităţilor publice centrale, conform legislaţiei. Or, potrivit art. 322 al Codului vamal, sursele de date
pentru statistica vamală sînt documentaţia şi informaţia prezentată pentru vămuire şi efectuarea controlului
vamal. Cu atît mai mult cu cît prin prisma prevederilor art. 323 Cod Vamal, organul vamal poate furniza
solicitanţilor informaţiei statistică, informaţie generalizatoare sau referitoare la persoana interesată. Adică,
conform acestor dispoziţii rezultă că organul vamal dispune de o statistică vamală cu privire la mărfurile care
sînt trecute peste frontiera vamală şi agenţii economici, care este sistematizată în baza documentaţiei şi
informaţiei prezentate pentru vămuirea şi efectuarea controlului vamal.

Astfel, incorect intimatul a indicat recurentului ca pentru a primi informaţia privind datele despre
importul/exportul produselor din carne de găină pe anii 2007-2008 urmează să se adreseze la Biroul Naţional
de Statistică. Cu atît mai mult cu cît informaţia solicitat avea un caracter generalizator, care potrivit art. 323
Cod Vamal organul vamal era obligat să o furnizeze. Mai mult decît unele dintre aceste informaţii au fost
făcute publice pe pagina web al Serviciul Vamal.

Instanţa de recurs consideră că informaţiile solicitate de Centrul de Investigaţii Jurnalistice nu fac obiect al
secretului comercial, adică nu sînt reglementate de legislaţia privind secretul comercial. Prin urmare
intimatul ilegal a limitat dreptul recurentului la accesul la informaţie, încălcînd grav nu numai drepturile
acestuia, dar şi drepturile cetăţenilor la informare activă, veridică asupra chestiunilor de interes public.

Curtea Supremă de Justiţie a decis să admită recursul declarat de Centrul de Investigaţii Jurnalistice, să
caseze hotărîrea Curţii de Apel Chişinău în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Centrului de
Investigaţii Jurnalistice împotriva Serviciului Vamal al RM cu privire la obligarea furnizării informaţiei, şi
să emită o hotărîre nouă prin care: să admită acţiunea Centrului de Investigaţii Jurnalistice împotriva
Serviciului Vamal al RM cu privire la obligarea furnizării informaţiei şi să oblige Serviciul Vamal al RM să
furnizeze informaţia solicitată de către Centrul de Investigaţii Jurnalistice. (Decizia nr. 3r-1039/09 din 27
mai 2009)

5.9. Cazul Covalischii Alexandr v. Curtea Supreme de Justiţie

La 16 septembrie 2008, Covalischii Alexandr a depus cerere de chemare în judecată împotriva Curţii
Supreme de Justiţie cu privire la încălcarea accesului la informaţie şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că prin cererea din 06 august 2008 a solicitat Curţii Supreme de
Justiţie să fie informat din care motiv poliţistul de serviciu interzice intrarea în sălile de şedinţă, la care a
primit răspuns că începînd cu orele 10.00 accesul participanţilor la proces în sălile de şedinţă nu este interzis.
Consideră, reclamantul, că răspunsul primit nu este unul complet, fapt ce-i încalcă dreptul privind accesul la
informaţie prevăzut de Legea privind accesul la informaţie şi Constituţia Republicii Moldova. La 15
decembrie 2008, Covalischii Alexandr a depus cerere de concretizare a cerinţelor înaintate invocînd că în
rezultatul neprimirii informaţiei solicitate i s-a înrăutăţit starea sănătăţii, fapt ce se confirmă prin buletinul de
boală din perioada 12 noiembrie 2008 – 17 noiembrie 2008. Cere, reclamantul Covalischii Alexandr,
obligarea Curţii Supreme de Justiţei să-i elibereze informaţia solicitată prin cererea din 06 august 2008 şi
repararea prejudiciului moral în mărime de 100 000 lei. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 12
ianuarie 2009, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 03 februarie 2009, Covalischii Alexandr a
declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, cerînd admiterea recursului, casarea hotărîrii primei

181
instanţe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral. În motivarea recursului
recurentul Covalischii Alexandr a indicat că, prima instanţă Nu a constatat şi elucidat pe deplin
circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului şi a aplicat şi interpretat eronat normele
dreptului material, fapt ce a dus la pronunţarea unei hotărîri ilegale şi neîntemeiate. Astfel, a indicat
recurentul, în informaţia solicitată s-a referit nu la părţile şi participanţii procesului, ci la alţi cetăţeni printre
care era şi el şi la care poliţistul de serviciul le interzicea să asiste în alte şedinţe de judecată.

La fel, este constatat că prin răspunsul nr. 831/2 din 18 august 2008, Curtea Supremă de Justiţie a expediat
lui Covalischii Alexandr, informaţia solicită şi anume faptul că întrarea în sălile de şedinţă nu este interzisă
(f.d. - 3 verso). Conform art. 16 al. (1) al Legii cu privire la accesul la informaţie, informaţiile, documentele
solicitate vor fi puse la dispoziţia solicitantului din momentul în care vor fi disponibile pentru a fi furnizate,
dar nu mai târziu de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii de acces la informaţie. Prin urmare
prima instanţă a ajuns corect la concluzia cu privire la respingerea acţiunii, deoarece Curtea Supremă de
Justiţie în termenul prevăzut de lege a examinat şi a expediat în adresa lui Covalischii Alexandr informaţia
solicitată. Respectiv colegiul civil şi de Contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că
argumentul recurentului precum că informaţia furnizată de Curtea Supremă de Justiţie nu conţine esenţa
informaţiei solicitate nu poate fi reţinută, deoarece este combătută cu certitudine prin înscrisurile din dosar.
Din motivele recursului şi explicaţiile recurentului în şedinţa de recurs rezultă că, ultimul nu este de acord cu
conţinutul informaţiei furnizate de Curtea Supremă de Justiţie, însă în opinia instanţei de recurs acesta nu
constituie un temei legal pentru admiterea recursului.

Curtea Supremă de Justiţie a decis să respingă recursul declarat de către Covalischii Alexandr şi să menţină
hotărîrea Curţii de Apel Chişinău în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Covalischii
Alexandr împotriva Curţii Supreme de Justiţie cu privire la contestarea actului administrativ. (Decizia nr.
3r-565/09 din 27 mai 2009)

5.10. Cazul Nichita Ion v. Departamentul Instituţiilor Penitenciare, Adam Alexandru şi Afteniuc Arcadie

Nichita Ion a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Departamentului Instituţiilor Penitenciare,
Adam Alexandru şi Afteniuc Arcadie cu privire la constatarea nesoluţionării în termeni legali (prin
neînmînarea în termen a răspunsului) a cererii înregistrate sub nr. 5/2681 din 10 iunie 2008, constatarea
refuzului neîntemeiat a Departamentului, de a-i acorda ambele bilete solicitate, constatarea refuzului
Departamentului, de a include în biletul propus a tuturor serviciilor solicitate (transport, cazare şi alimentare),
ca neîntemeiat, constatarea îngrădirii intenţionate a dreptului privind accesul la informaţie prin încălcarea
termenelor de furnizare a acesteia, neexpedierea neîntemeiată a unei părţi considerabile a informaţiei
solicitate, precum şi prin expedierea incompletă a unei părţi a acesteia, constatarea încălcării prevederilor al.
(4) art.8 al Legii nr.190 din 19 iulie 1994 cu privire la petiţionare, prin depăşirea termenului legal de
furnizare a informaţiei, constatarea faptului că informaţia solicitată prin cererea prealabilă nu constituie
informaţie cu accesibilitate limitată, obligarea pîrîtului de a furniza complet informaţia solicitată prin cererea
prealabilă, obligarea pîrîtului la repararea prejudiciului material cauzat în mărime de 5443 lei, obligarea
pîrîtului de a repara prejudiciul moral în mărime de 100000 lei.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 10 iunie 2008 s-a adresat Departamentului Instituţiilor
Penitenciare cu cererea înregistrată sub nr. 5/2681, prin care a rugat să i se acorde, în temeiul şi condiţiile
prevăzute de art.26 al.(2) al Legii nr.1036 - XIII din 17 decembrie 1996 cu privire la sistemul penitenciar,
bilete (care să includă servicii de transport, cazare şi alimentare pe perioada a cel puţin şapte zile) pentru a
pleca, în perioada 21 iulie 2008 – 25 august 2008, împreună cu soţia sa la mare în Ucraina. La 06 august
2008 Nichita Ion a depus o cerere prealabilă nr.8426 în care a indicat că răspunsul Departamentului Instituţii
Penitenciare nr.6/4267a din 10 iulie 2008 a fost întocmit cu încălcarea legislaţiei în vigoare şi încalcă
drepturile sale.

În aceiaşi cerere nr.8426 din 06 august 2008, Nichita Ion a solicitat în temeiul Legii nr. 982 din 11 mai 2000
privind accesul la informaţie, să i se elibereze: copia cererii (raportului) său înregistrat sub nr.5/2681 din 10
iunie 2008, copia materialelor în baza cărora a fost formulat răspunsul la cererea menţionată; copiile
documentelor (pentru ultimii trei ani) prin care au fost solicitate mijloace financiare necesare activităţii

182
sistemului penitenciar, inclusiv pentru executarea prevederilor Legii cu privire la sistemul penitenciar;
copiile documentelor existente care prevăd criteriile şi/sau formulele în baza cărora se planifică necesităţile
financiare ale sistemului penitenciar pentru un an de zile, inclusiv pentru executarea Legii menţionate, cu o
specificare separată în privinţa art.26 al.(2) al acesteia; copiile documentelor existente care prevăd mijloacele
financiare aprobate pentru ultimii trei ani, inclusiv pentru executarea fiecărui articol al Legii de referinţă;
copiile documentelor şi referinţa la norma juridică care prevede de a cui competenţă nemijlocită este
distribuirea anuală a mijloacelor financiare aprobate, în funcţie de necesităţile şi priorităţile sistemului
penitenciar, în special pentru executarea fiecărui articol al Legii cu privire la sistemul penitenciar, inclusiv a
articolului de referinţă; copiile documentelor existente care certifică cîţi colaboratori ai sistemului
penitenciar şi/sau membrii familiilor acestora au solicitat, în perioada ultimilor trei ani de bilete în temeiul şi
condiţiile prevăzute de art.26 al.(2) al Legii nr.1036 - XIII din 17 decembrie 1996 cu privire la sistemul
penitenciar; copiile documentelor existente care certifică numărul de persoane şi numele de familie a
colaboratorilor şi/sau a membrilor familiilor acestora cărora li s-au satisfăcut aceste cereri, în perioada
ultimilor trei ani; copiile documentelor existente care certifică locul, durata, costul tratamentului şi/sau
odihnei acordate beneficiarilor în temeiul art.26 al.(2) al Legii menţionate, precum şi de cîte ori a beneficiat
fiecare persoană (cu indicarea numelui de familie) de acest drept şi de care servicii, pentru ultimii trei ani;
copiile documentelor existente care certifică suma mijloacelor financiare aprobate pentru executarea fiecărui
articol în parte a Legii de referinţă, pentru ultimii trei ani; caracteristica, care va include informaţie amplă şi
detaliată (bazată pe documente) referitoare activitatea solicitantului inclusiv în cadrul sistemului penitenciar.

Prima instanţă a examinat cauza prin prizma Legii cu privire la petiţionare, însă nu a luat în consideraţie
faptul că în cererea nr.8426 din 06 august 2008 Nichita Ion a avut două cerinţe: una constituie o cerere
prealabilă prin care-şi exprimă dezacordul cu răspunsul Departamentului Instituţiilor Penitenciare răspunsul
nr.6/4267a din 10 iulie 2008, iar o altă cerinţă este eliberarea în temeiul Legii nr. 982 din 11 mai 2000
privind accesul la informaţie a informaţiei enunţate mai sus. Conform art.16 al.(1) al Legii privind accesul la
informaţie, informaţiile, documentele solicitate vor fi puse la dispoziţia solicitantului din momentul în care
vor fi disponibile pentru a fi furnizate, dar nu mai tîrziu de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii de
acces la informaţie.

Din cele expuse mai sus, colegiul constată că prima instanţă nu a examinat capătul de cerere referitor la
accesul la informaţie. Această cerinţă nu putea fi examinat în cadrul unei cereri prealabile, deoarece
constituie o cerinţă nouă care nu a fost înaintată anterior de Nichita Ion Departamentului Instituţiilor
Penitenciare, cade este sub incidenţa Legii privind accesul la informaţie şi legalitatea examinării acestei
cerinţe urma a fi examinată în conformitate cu prevederile acestei legi. Colegiul consideră că aceasta este o
eroare care nu poate fi corectată de instanţa de recurs, deoarece argumentele invocate în cererea de chemare
în judecată referitor la legalitatea examinării de Departamentul Instituţiilor Penitenciare a cerinţei din cererea
nr.8426 din 06 august 2008 cu pricire la accesul la informaţii, sunt importante pentru rezultatul procesului şi
necesită un răspuns special în hotărîre. Pe cînd aplicarea eronată de către prima instanţă a legii care
guvernează raportul juridic dat dintre părţi se asimilează cu abţinerea de furnizare a unui răspuns explicit la
aceste argumente şi constituie o încălcare a art.6 al.(1) CEDO, deoarece lui Nichita Ion nu i-a fost acordată
posibilitatea de a şti, dacă aceste argumente au fost neglijate sau respinse şi, în ultimul caz, cauzele acestei
respingeri. De altfel, această posibilitate nu i s-a acordat nici instanţei de recurs.

Curtea Supremă de Justiţie a decis să admită recursul declarat de Nichita Ion şi să caseze hotărîrea Curţii
de Apel Chişinău în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Nichita Ion împotriva
Departamentului Instituţiilor Penitenciare, Adam Alexandru şi Afteniuc Arcadie cu privire la contestarea
actului administrativ, cu restituirea pricinii spre rejudecare, la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet
de judecată. (Decizia nr. 3r-1029/09 din 10 iunie 2009)

5.11. Cazul Victor Starosta v. Comisariatul de poliţie mun. Bălţi

Victor Starosta la 30 decembrie 2008, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Comisariatului de
poliţie al mun.Bălţi cu privire la nesoluţionarea în termenul legal a cererii şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantul Victor Starosta a indicat că la 05 decembrie 2008, el s-a adresat la

183
Comisariatul de poliţie al mun.Bălţi cu cerere, prin care a solicitat să-i elibereze copia ordonanţei de aducere
silită în instanţa de judecată şi traducerea acesteia în limba rusă. Cu toate că conform art.16 din Legea
privind accesul la informaţie, informaţia solicitată trebuie să fie pusă la dispoziţia solicitantului nu mai tîrziu
de 15 zile de la data înregistrării cererii de acces la informaţie, pîrîtul, pînă în prezent, nu i-a dat nici un
răspuns. Prin acţiunile sale ilegale, pîrîtul i-a cauzat prejudiciu moral.

Solicită de a recunoaşte ilegale acţiunile pîrîtului privind neprezentarea în termenul prevăzut de lege a
actelor solicitate şi traducerea acestora, de a obliga pîrîtul să-i elibereze copia ordonanţei de aducere silită în
instanţa de judecată şi traducerea acesteia în limba rusă şi de a încasa de la pîrît suma de 5000 lei, în vederea
reparării prejudiciului moral. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 30 decembrie 2008 cererea de chemare
în judecată depusă de Victor Starosta a fost restituită. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 18 februarie
2009 a fost admis recursul declarat de Victor Starosta, casată încheierea primei instanţe cu restituirea pricinii
spre rejudecare în fond în primă instanţă. Prin hotărîrea Curţii de Apel Bălţi din 02 aprilie 2009 a fost admisă
parţial acţiunea lui Victor Starosta şi au fost recunoscute ilegale acţiunile Comisariatului de poliţie mun.
Bălţi privind neprezentarea în termenul prevăzut de lege a actelor solicitate de către Victor Starosta în
cererea din 05 decembrie 2008 şi traducerea acestora. A fost obligat Comisariatul de poliţie al mun. Bălţi să
elibereze lui Victor Starosta informaţia solicitată în cererea scrisă din 05 decembrie 2008 şi anume copiile
ordonanţelor de aducere silită a lui în instanţa de judecată şi traducerea acestora în limba rusă. A fost încasat
de la Comisariatul de poliţie mun. Bălţi în beneficiul lui Victor Starosta prejudiciul moral în mărime de 300
lei. În rest acţiunea a fost respinsă. Comisariatul de poliţie mun. Bălţi a depus cerere de recurs împotriva
hotărîrii primei instanţe, cerînd admiterea acesteia, casarea hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei hotărîri
noi cu privire la respingerea acţiunii.

Recurentul Comisariatul de poliţie mun. Bălţi, în motivarea recursului a indicat că, prima instanţă a emis
hotărîrea contestată prematur şi nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă
pentru soluţionarea pricinii în fond. Instanţa nu a ţinut cont de faptul că la 22 decembrie 2008 cu numărul de
ieşire S-83/11-08 în adresa intimatului a fost remis răspunsul cu anexa actului solicitat, fapt confirmat printr-
o încheiere prin care se adevereşte executarea materialului pornit în baza cererii intimatului, iar pct. 2 al
încheierii date stabileşte expres faptul remiterii actelor solicitate de către petiţionarul Victor
Starosta.Consideră că, prima instanţă la emiterea hotărîrii a încălcat normele de drept procedural examinînd
pricina în absenţa lor, cu toate că prin cerere au solicitat amînarea examinării pricinii pentru o altă dată,
încălcînd astfel principiul egalităţii şi contradictorialităţii părţilor la proces, dreptul la un proces echitabil.

Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că instanţa de judecată
n-a elucidat integral circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, ceea ce în conformitate
cu art. 400 al.(1) lit.a) CPC, constituie temei pentru anularea hotărîrii judecătoreşti. În conformitate cu art.
239 CPC hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărîrea numai
pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţa de judecată. Totodată,
hotărîrea trebuie să fie certă, completă, corectă, clară, consecutivă, convingătoare şi corectă. De asemenea
concluziile instanţei expuse în hotărîre trebuie să coincidă cu probele cercetate şi circumstanţele constatate
nemijlocit de instanţă şi indicate în procesul verbal al şedinţei de judecată conform prevederilor art. 274 al.
(2) CPC. Or, în caz contrat hotărîrea este lovită de nulitate.

În şedinţa de judecată s-a constat că, Victor Starosta a depus cerere de chemare în judecată împotriva
Comisariatului de poliţie mun. Bălţi prin care a solicitat să-i elibereze copia ordonanţei de aducere silită al
lui în instanţa de judecată şi traducerea acesteia în limba rusă. Prima instanţă a admis parţial acţiunea
intimatului Victor Strarosta şi a considerat acţiunile recurentului ilegale, obligîndu-l pe ultimul să-i prezinte
intimatului informaţia solicitată cu traducerea ei în limba rusă şi încasînd de la recurent în vederea reparării
prejudiciului moral suma de 300 lei. Instanţa de recurs consideră că sînt întemeiate argumentele recurentului
cu privire la încălcarea normelor de drept procedural, deoarece prima instanţă contrar prevederilor art. 102-
104 CPC, art. 6 CEDO a examinat pricina în absenţa pîrîtului-recurent, care a solicitat prin cerere amînarea
examinării pricinii, încălcîndu-i astfel dreptul la un proces echitabil şi lipsindu-l de dreptul de a prezenta
probe suplimentare. Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că
sînt întemeiate argumentele recurentei şi în privinţa că i s-au încălcat şi drepturile procedurale ca participant

184
la proces, deoarece n-a prezentat probe şi n-a participat la cercetarea probelor în cadrul dezbaterilor
judiciare, astfel au fost încălcate principiile fundamentale ale dreptului procedural civil –
contradictorialitatea şi egalitatea părţilor în drepturile procedurale şi disponibilitatea în drepturi a
participanţilor la proces (art. art. 26, 27 CPC) la examinarea litigiului din speţa dată. La fel, instanţa de
recurs consideră că prima instanţă la examinarea pricinii nu a verificat dacă intimatului Victor Starosta i-a
fost expediată copia ordonanţei de aducere silită în instanţa de judecată şi dacă ultimul a primit acest act.

În conformitate cu art. 400 al. (3) lit. b) CPC, judecarea pricinii în lipsa unui participant la proces căruia nu i
s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată şi nu i s-a înmînat copia hotărîrii emise, se consideră
încălcare a normelor de drept procedural şi această încălcare serveşte temei de casare a hotărîrii.

Curtea Supremă de Justiţie a decis să admită recursul declarat de Comisariatul de poliţie municipiul Bălţi şi
să caseze integral hotărîrea Curţii de Apel Bălţi din 02 aprilie 2008 în pricina civilă la cererea de chemare
în judecată a lui Victor Starosta împotriva Comisariatului de poliţie al municipiului Bălţi cu privire la
nesoluţionarea în termenul legal a cererii şi repararea prejudiciului moral, cu restituirea pricinii spre
rejudecare la Curtea de Apel Bălţi, în alt complet de judecători. (Decizia nr. 3r-1117/09 din 10 iunie 2009)

5.12. Cazul Brega Ghenadie v. Parlamentul Republicii Moldova

La 16 ianuarie 2009, Brega Ghenadie a depus cerere de chemare în judecată împotriva Parlamentului
Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 29 decembrie 2008, s-a adresat Parlamentului Republicii
Moldova cu o cerere prin care a solicitat să fie informat care este actul normativ care interzice desfăşurarea
întrunirilor publice şi paşnice mai aproape de 50 m de sediul Parlamentului, care este actul normativ prin
care sediul Parlamentului Republicii Moldova este recunoscut ca obiect strategic şi în faţa căruia sînt
interzise întrunirile paşnice şi livrarea copiilor acestor acte. La 13 ianuarie 2009, cererea sa din 29 decembrie
2008 a fost readresată Guvernului Republicii Moldova conform art. 17 al Legii privind accesul la informaţie
însă pînă în prezent nu a primit nici un răspuns, prin ce i-a fost cauzat un prejudiciu moral pe care-l
estimează în sumă de 200 lei. Cere, reclamantul Brega Ghenadie obligarea Parlamentului Republicii
Moldova de ai livra informaţia solicitată şi repararea prejudiciului moral în mărime de 100 lei. Prin hotărârea
Curţii de Apel Chişinău din 09 februarie 2009, acţiunea a fost admisă parţial, fiind obligat Parlamentul
Republicii Moldova să examineze şi să-i expedieze răspuns lui Brega Ghenadie la cererea din 29 decembrie
2008. În rest acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 21 februarie 2009, Parlamentul Republicii Moldova
a declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărârii
Aprimei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri prin care acţiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.

În motivarea recursului a indicat că prima instanţă nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele

importante pentru soluţionarea justă a litigiului şi a aplicat şi interpretat eronat normele dreptului material,
fapt ce a dus la pronunţarea unei hotărîri ilegale şi neîntemeiate. Astfel, a indicat recurentul, prima instanţă
nu a luat în consideraţie faptul că prin cererea din 29 decembrie 2008 Brega Ghenadie a solicitat prezentarea
unor acte normative emise de Guvernul Republicii Moldova din care considerente cererea a fost readresată
Guvernului cu respectarea prevederilor art. 17 din Lega privind accesul la informaţie. Totodată prima
instanţă dispunînd admiterea acţiunii nu a ţinut cont de faptul că Brega Ghenadie a solicitat şi prezentarea
copiilor actelor normative iar reieşind din prevederile art. 20 al Legii privind accesul la informaţie pentru
imprimare şi eliberarea textelor actelor juridice se percepe o plată. Astfel, consideră reclamantul concluziile
primei instanţe în contradicţie cu circumstanţele pricinii deoarece readresare cererii nu constituie un refuz de
furnizare a informaţiei cu atît mai mult că cererea a fost readresată pentru asigurarea informării corecte şi
depline a solicitantului de informaţie. În şedinţa instanţei de recurs reprezentantul recurentului Parlamentul
Republicii Moldova, a susţinut recursul înaintat, cerînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii primei instanţe
şi emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă integral ca neîntemeiată. Colegiul civil şi de
contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că prima instanţă a determinat definitiv
circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii, apreciind probele prezentate de părţi în
corespundere cu prevederile art.130 CPC, multiaspectual, complet, în ansamblul şi interconexiunea lor,

185
aplicând corect normele de drept material, şi întemeiat a ajuns la concluzia cu privire la admiterea parţială a
acţiunii. Conform art. 11 lit. e) din Legea cu privire la petiţionare, petitionarul are dreptul să primească
răspuns în scris, oral sau în formă electronică despre rezultatele examinării.

Astfel, după cum s-a constatat în cadrul şedinţei de judecată la 29 decembrie 2008, Brega Ghenadie a
expediat în adresa Parlamentului Republicii Moldova o cerere prin care a solicitat să fie informat care este
actul normativ ce interzice desfăşurarea întrunirilor publice şi paşnice mai aproape de 50 m de sediul
Parlamentului, care este actul normativ prin care sediul Parlamentului este Arecunoscut ca obiect strategic şi
în faţa căruia sunt interzise întrunirile paşnice şi livrarea copiilor acestor acte (f.d. 4). La fel, este constatat că
la data de 13 ianuarie 2009 prin scrisoarea nr. SPAB-3625/08, cererea lui Brega Ghenadie a fost readresată
pentru examinare Guvernului Republicii Molodva (f.d. 5). Din înscrisurile cauzei rezultă că prin răspunsul
nr. 03/05/09 din 21 septembrie 2009, Ministerul Justiţiei a comunicat Aparatului Guvernului că în rezultatul
examinării petiţiei lui Brega Ghenadie s-a stabilit că informaţia solicitată cu privire la actele normative
menţionate în petiţie nu intră sub incidenţa Legii nr. 982 din 11 mai 2000 privind accesul la informaţie,
cererea lui Brega Ghenadie fiind apreciată ca o cerere de acordare a consultaţiei juridice şi nu ca o cerere de
furnizare a unei informaţii oficiale (f.d. 12). Prin urmare contrar prevederilor art. 11 al Legii cu privire la
petiţionare, înscrisurile cauzei atestă cu certitudine faptul că Brega Ghenadie nu a primit nici un răspuns la
petiţia sa din 29 decembrie 2008. Mai mult decît atît, conform art. 17 al Legii privind accesul la informaţie,
cererea de furnizare a informaţiei poate fi readresată altui furnizor, cu informarea obligatorie a solicitantului
în decurs de 3 zile lucrătoare de la momentul primirii cererii şi cu acordul solicitantului, în cazul în care
informaţia solicitată nu se află în posesia furnizorului sesizat sau informaţia solicitată deţinută de alt furnizor
ar satisface mai deplin interesul faţă de informaţie al solicitantului. Din materialele dosarului rezultă că
petiţia lui Brega Ghenadie a fost readresată de către Parlamentul Republicii Moldova Guvernului fără
acordul solicitantului, care contrar prevederilor art. 19 al. (1) al Legii menţionate, nici nu a fost înştiinţat
despre rezultatele examinării cererii de admitere sau de refuz în livrarea informaţiei. În circumstanţele
relatate, instanţa de recurs consideră justă concluzia primei instanţe privind admiterea acţiunii lui Brega
Ghenadie şi obligarea Parlamentului de a examina şi a da răspuns relamantului la cererea din 29 decembrie
2008, argumentele recursului în acest sens fiind lipsite de suport juridc.

Totodată prima instanţă, corect a dispus respingerea cererii lui Brega Ghenadie în partea ce ţine de repararea
prejudiciului moral deoarece, admiterea acţiunii în partea obligării Parlamentului de examina şi a expedia
răspuns reclamantului la cererea din 29 decembrie 2008 furnizează prin sine o satisfacţie echitabilă
suficientă pentru prejudiciul moral cauzat reclamantului Brega Ghenadie fapt apreciat corect de către prima
instanţă. În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul Civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de
Justiţie invocă Hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului din 20 aprilie 2004 în cazul Amihalachioaie
împotriva Moldovei, în care este indicat că constatarea unei violări furnizează prin sine o satisfacţie
echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral cauzat reclamantei.

Curtea Supremă de Justiţie a decis să respingă recursul declarat de către Parlamentul Republicii Moldova
şi să menţină hotărârea Curţii de Apel Chişinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă
de către Brega Ghenadie împotriva Parlamentului Republicii Moldova cu privire la contestarea actului
administrativ. (Decizia nr. 3r-674/09 din 10 iunie 2009)

5.13. Cazul Asociaţia Presei Independente v. Întreprinderea de Stat „Poşta Moldovei”

Asociaţia Presei Independente a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „Poşta Moldovei” cu
privire la contestarea actului administrativ. În motivarea cererii reclamantul a menţionat că, la 31 iulie 2008
s-a adresat pîrîtului cu cerere de acces la informaţie, prin care a solicitat prezentarea copiilor bilanţului
contabil pe anul 2007 şi a rapoartelor statistice trimestriale (pe trimestrul I şi II) ale anului 2008. La 04
septembrie 2008, peste termenul legal, ÎS „Poşta Moldovei” a remis răspuns la cererea înaintată, prin care a
refuzat accesul la informaţia solicitată. Cere reclamantul obligarea ÎS „Poşta Moldovei” de a prezenta
informaţia solicitată prin cererea din 31 iulie 2008 şi încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime
de 3100 lei. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 04 decembrie 2008, a fost admisă parţial acţiunea, au
fost recunoscute ilegale acţiunile pîrîtului la încălcarea termenului de 15 zile prevăzut de Legea privind

186
accesul la informaţie, în rest cerinţele privind eliberarea informaţiei cu privire la copiile bilanţului contabil
pe anul 2007 şi a rapoartelor statistice trimestriale pentru anul 2008 au fost respinse ca neîntemeiate, a fost
încasat de la ÎS „Poşta Moldovei” în beneficiul Asociaţiei Presei Independente 1500 lei cu titlu de cheltuieli
de judecată.

Asociaţia Presei Independente a declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, cerînd admiterea
recursului, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea integrală a
acţiunii. Recurentul în motivarea recursului a indicat că, prima instanţă nu a constatat şi elucidat pe deplin
circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în
contradicţie cu circumstanţele pricinii, au fost încălcate şi aplicate eronat normele de drept material, în
special Legea privind accesul la informaţie. La fel, prima instanţă neîntemeiat a dispus încasarea parţială a
cheltuielilor de asistenţă juridică, or în cadrul şedinţelor judiciare a prezentat suficiente probe ce ar confirma
suma cheltuielilor de 3108 lei. Reprezentantul recurentului Asociaţiei Presei Independente – Victor Panţîru,
în şedinţa instanţei de recurs, a susţinut recursul în sensul formulat, cerînd admiterea acestuia, casarea
hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea integrală a acţiunii. ÎS „Poşta
Moldovei” nu s-a conformat prevederilor art. 16 al Legii privind accesul la informaţie şi nu a examinat
petiţia în termenul stabilit de lege, prima instanţă întemeiat a recunoscut ilegale acţiunile pîrîtului la
încălcarea termenului de furnizare a informaţiei. Instanţa însă eronat a ajuns la concluzia că, informaţia
solicitată de Asociaţia Presei Independente poartă un caracter cu titlu de confidenţialitate şi cade sub
incidenţa legislaţiei privind secretul comercial.

Conform art. 7 al. (2) lit. b) al Legii privind accesul la informaţie, accesul la informaţiile oficiale nu poate fi
îngrădit, cu excepţia informaţiilor confidenţiale din domeniul afacerilor, prezentate instituţiilor publice cu
titlu de confidenţialitate, reglementate de legislaţia privind secretul comercial, şi care ţin de producţie,
tehnologie, administrare, finanţe, de altă activitate a vieţii economice, a căror divulgare (transmitere,
scurgere) poate atinge interesele întreprinzătorilor. Art. 5 al. (1) al Legii cu privire la secretul comercial nr.
171 din 06 iulie 1994 prevede că, obiecte ale secretului comercial (know-how) sînt interesele economice şi
informaţiile tăinuite intenţionat despre diferitele aspecte şi domenii ale activităţii economice de producţie, de
administrare, tehnico-ştiinţifice, financiare a agentului economic, a căror protecţie este condiţionată de
interesele concurenţei şi posibila periclitare a securităţii economice a agentului economic.

Prima instanţă ilegal a ajuns la concluzia că informaţia asupra bilanţului contabil pe anul 2007 şi asupra
rapoartelor statistice trimestriale pentru anul 2008 poartă un caracter confidenţial şi constituie secret
comercial, or art. 5 al. (4) lit. b) al Legii cu privire la secretul comercial stipulează că, obiecte ale secretului
comercial nu pot fi informaţiile în forma stabilită a dărilor de seamă statistice, precum şi a dărilor de seamă
privind exerciţiul economico-financiar şi alte date necesare pentru verificarea corectitudinii calculării şi
achitării impozitelor şi a altor plăţi obligatorii. Astfel, în baza normelor enunţate, Colegiul civil şi de
contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a casa hotărîrea primei instanţe
în partea în care a fost respins capătul de cerere cu privire la eliberarea informaţiei solicitate prin cererea din
31 iulie 2008 şi de a emite o nouă hotărîre în partea dată, prin care pretenţiile invocate de Asociaţia Presei
Independente în sensul dat să fie admise.

Nu pot fi reţinute argumentele recurentului ce ţin de încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de
3108 lei, deoarece în conformitate cu art. 96 CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut
procesul să compenseze părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în
care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile. Suma dispusă spre încasare de către prima instanţă în
mărime de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică, este una reală, necesară şi rezonabilă, astfel
hotărîrea judecătorească în partea dată urmează a fi menţinută.

Curtea Supremă de Justiţie a decis să admită recursul declarat de către Asociaţia Presei Independente, să
caseze parţial hotărîrea Curţii de Apel Chişinău în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a
Asociaţiei Presei Independente împotriva Întreprinderii de Stat „Poşta Moldovei” cu privire la contestarea
actului administrativ în partea respingerii capătului de cerere cu privire la eliberarea copiilor bilanţului
contabil pe anul 2007 şi a rapoartelor statistice trimestriale pentru anul 2008 şi să emită o nouă hotărîre în

187
partea dată prin care: să oblige Întreprinderea de Stat „Poşta Moldovei” de a prezenta Asociaţiei Presei
Independente informaţia solicitată prin cerere privind eliberarea copiilor bilanţului contabil pe anul 2007 şi
a rapoartelor statistice trimestriale (pe trimestrul I şi II) ale anului 2008. În rest, hotărîrea Curţii de Apel
Chişinău se menţine. (Decizia nr. 3r-832/09 din 10 iunie 2009)

5.14. Cazul Chetruşcă Viorel v. Serviciul Vamal

La 29 februarie 2008 Chetruşcă Viorel a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal
privind accesul la informaţie.

Reclamantul Chetruşcă Viorel în motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că la 10 decembrie 2007
a adresat Serviciului Vamal o cerere prin care a solicitat eliberarea copiilor de pe invoce-urile de export al
pompelor centrifuge pentru lichide întocmite de societatea pe acţiuni „Moldovahidromaş” şi înregistrate la
biroul Vamal Chişinău pe parcursul anilor 2004, 2005, 2006 şi 2007. În cerere a indicat că în cazul în care
eliberarea copiilor este dificilă, să-i fie eliberat extras legalizat din sistemul informaţional. La 27 decembrie
2007 pîrîtul a refuzat să-i furnizeze informaţia solicitată. La 15 ianuarie 2008 a depus cerere prealabilă prin
care a contestat refuzul furnizării informaţiei solicitate, însă prin răspunsul nr.09/4-72 din 5 februarie 2008
aceasta a fost respinsă, pe motiv că informaţia solicitată este secretă. Consideră refuzul neîntemeiat şi contrar
art.5 alin.(2), art.11 Legea privind accesul la informaţie şi art.7 Legea privind secretul comercial. Prin
hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 10 iulie 2008 acţiunea a fost respinsă ca fiind depusă cu încălcarea
termenului de prescripţie. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 29 octombrie 2008 a fost admis
recursul declarat de Chetruşcă Viorel, casată hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 10 iulie 2008 cu
restituirea pricinii spre rejudecare. La 16 septembrie 2008 Chetruşcă Viorel a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Serviciului Vamal privind obligarea furnizării informaţiei în ce state a efectuat exporturi
societatea pe acţiuni „Moldovahidromaş” în perioada anilor 2006-2008 cu prezentarea copiilor confirmative
de export, numărul de acte vamale şi conexe pe care societatea pe acţiuni „Moldovahidromaş” în perioada
anilor 2006-2008 a aplicat menţiunea „secretul întreprinderii” care este absolut obligatorie pentru atribuirea
informaţiei ce conţine secret comercial, cine a fost responsabil pentru oferirea răspunsurilor nr.07/4 din 27
decembrie 2007 şi din 5 februarie 2008, ce funcţie, durată în muncă şi studii are această persoană. Prin
încheierea Curţii de Apel Chişinău din 23 decembrie 2008 au fost conexate într-un singur proces pricinile
civile la cererea de chemare în judecată a lui Chetruşcă Viorel împotriva Serviciului Vamal, intervenient
accesoriu societatea pe acţiuni „Moldovahidromaş” privind accesul la informaţie. Prin hotărîrea Curţii de
Apel Chişinău din 6 februarie 2009 acţiunea a fost respinsă.

Chetruşcă Viorel a depus recurs împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 6 februarie 2009, cerînd
admiterea recursului, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea
acţiunii. În motivarea recursului a invocat că prima instanţă a interpretat eronat prevederile Legii privind
societăţile pe acţiuni şi Legii privind secretul comercial. Cadrul legal care reglementează furnizarea
informaţiei de către Serviciul Vamal constituie Legea privind accesul la informaţie, Legea privind secretul
comercial şi Codul Vamal. Conform art.4 alin.(1) Legea privind accesul la informaţie, oricine, în condiţiile
prezentei legi, are dreptul de a căuta, de a primi şi de a face cunoscute informaţiile oficiale. În temeiul
normei citate, Chetruşcă Viorel a solicitat Serviciului Vamal eliberarea copiilor de pe invoce-urile de export
al pompelor centrifuge ale societăţii pe acţiuni „Moldovahidromaş. Din cererea depusă rezultă că recurentul
a solicitat informaţie ce ţine de activitatea economică a societăţii pe acţiuni „Moldovahidromaş”, şi anume
operaţiuni de export a acesteia. Articolul 7 Legea privind accesul la informaţie prevede că, exercitarea
dreptului de acces la informaţie poate fi supusă doar restricţiilor reglementate prin lege organică şi care
corespund necesităţilor: respectării drepturilor şi reputaţiei altei persoane; protecţiei securităţii naţionale,
ordinii publice, ocrotirii sănătăţii sau protecţiei moralei societăţii. În conformitate cu alineatul (1) al
prezentului articol, accesul la informaţiile oficiale nu poate fi îngrădit, cu excepţia: informaţiilor
confidenţiale din domeniul afacerilor, prezentate instituţiilor publice cu titlu de confidenţialitate,
reglementate de legislaţia privind secretul comercial, şi care ţin de producţie, tehnologie, administrare,
finanţe, de altă activitate a vieţii economice, a căror divulgare (transmitere, scurgere) poate atinge interesele
întreprinzătorilor.

188
Din sensul normei de drept citate rezultă că accesul la informaţie poate fi restrîns pentru informaţiile din
domeniul afacerilor care ţin de producţie, tehnologie, administrare, finanţe, de altă activitate a vieţii
economice, a căror divulgare (transmitere, scurgere) poate atinge interesele întreprinzătorilor. Articolul 5
alin.(1) Legea nr.171-XIII din 6 iulie 1994 cu privire la secretul commercial prevede că, obiecte ale
secretului comercial (know-how) sînt interesele economice şi informaţiile tăinuite intenţionat despre
diferitele aspecte şi domenii ale activităţii economice de producţie, de administrare, tehnico-ştiinţifice,
financiare a agentului economic, a căror protecţie este condiţionată de interesele concurenţei şi posibila
periclitare a securităţii economice a agentului economic. Aşadar, ţinînd cont că recurentul a solicitat o
informaţie referitor la activitatea din domeniul afacerilor a agentului economic şi prin prisma art. 7 alin.(2)
Legea privind accesul la informaţie şi art.5 alin.(1) Legea secretului comercial, accesul la aceasta este
restrîns, prima instanţă corect a conchis că refuzul Serviciului Vamal de a o furniza este întemeiat.

Mai mult, art.5 alin.(4) Legea cu privire la secretul comercial prevede că obiecte ale secretului comercial nu
pot fi: documentele de constituire, precum şi documentele ce dau dreptul de a practica activitate de
antreprenoriat şi anumite tipuri de activitate economică ce urmează a fi licenţiate; informaţiile în forma
stabilită a dărilor de seamă statistice, precum şi a dărilor de seamă privind exerciţiul economico-financiar şi
alte date necesare pentru verificarea corectitudinii calculării şi achitării impozitelor şi a altor plăţi obligatorii;
documentele de achitare a impozitelor, a altor plăţi la bugetul public naţional; documentele care atestă
solvabilitatea; informaţiile privind componenţa numerică şi structura personalului, salariul lucrătorilor,
condiţiile de muncă, precum şi cele privind disponibilitatea locurilor de muncă; informaţiile cu privire la
poluarea mediului înconjurător, încălcarea legislaţiei antimonopol, nerespectarea regulilor de protecţie a
muncii, comercializarea producţiei care dăunează sănătăţii consumatorilor, precum şi cu privire la alte
încălcări ale legislaţiei şi mărimea prejudiciului cauzat. Activitatea de export a întreprinderilor nu este
cuprinsă în informaţie ce nu constituie secret comercial şi prin urmare cade sub incidenţa informaţiilor
prevăzute de art.5 alin.(1) aceiaşi Lege, care constituie secret comercial şi are acces restrîns. Că informaţia
ce ţine de exportul întreprinderii este cu caracter restrîns rezultă expres din articolul 321 Codul vamal
conform căruia, organele Vamale adună, în baza declaraţiilor Vamale, şi prelucrează date despre trecerea
mărfurilor peste frontiera Vamală, prezintă informaţii autorităţilor publice centrale, conform legislaţiei, iar
datele referitoare la o operaţiune sau la un agent economic concret sînt considerate confidenţiale şi nu pot fi
transmise unor terţi şi nici altor autorităţi publice fără permisiunea declarantului, cu excepţia cazurilor
prevăzute de legislaţie. Aşadar, datele referitoare la o operaţiune sau la un agent economic concret prin Lege
sunt considerate confidenţiale cu acces limitat.

Articolul 17 Cod vamal la fel prevede că, informaţiile puse de către persoane la dispoziţia organului Vamal
pot fi folosite numai în scopuri Vamale. Informaţiile care constituie secret de stat şi secret comercial, precum
şi informaţiile confidenţiale (informaţiile care nu sînt accesibile tuturor şi a căror divulgare poate leza
onoarea şi demnitatea persoanei, drepturile şi libertăţile ei) nu pot fi divulgate, nici folosite de colaboratorul
Vamal în scop personal, nu pot fi transmise unor terţi sau autorităţilor publice, cu excepţia cazurilor
prevăzute de legislaţie. Din actele pricinii şi din referinţa depusă de societatea pe acţiuni
„Moldovahidromaş” rezultă că ultima nu a dat acordul ca Serviciul Vamal să furnizeze recurentului
Chetruşcă Viorel informaţii despre operaţiunile de export efectuate. Prin urmare, ţinînd cont că informaţia
solicitată se referă la operaţiunile de export, iar societatea pe acţiuni “Moldovahidromaş” nu a dat acordul la
furnizarea ei, Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a ajuns la concluzia
că prima instanţă corect a respins acţiunea şi a considerat refuzul Serviciului Vamal de a furniza informaţia
solicitată întemeiat. Argumentele invocate de Chetruşcă Viorel în cererea de recurs sunt în contradicţie cu
prevederile art.17 şi art.321 Codul vamal, art.7 alin.(2) Legea privind accesul la informaţie, art.5 alin.(1)
Legea privind secretul comercial şi din aceste motive nu pot fi reţinute. Or, Serviciul Vamal nu poate fi
obligat să prezinte recurentului Chetruşcă Viorel informaţiile solicitate cu încălcarea restricţiilor legale
imperative.

Curtea Supremă de Justiţie a decis să respingă recursul declarat de către Chetruşcă Viorel şi să menţină
hotărârea Curţii de Apel Chişinău în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Chetruşcă
Viorel împotriva Serviciului Vamal şi intervenientului accesoriu societatea pe acţiuni „Moldovahidromaş”
privind accesul la informaţie. (Decizia nr. 3r-1159/09 din 24 iunie 2009)

189
5.15. Cazul Arseni Vladimir v. Comisia Electorală Centrală

La 29 iunie 2009 Arseni Vladimir a depus cerere de chemare în judecată împotriva Comisiei Electorale
Centrale cu privire la contestarea actului de nefurnizare a informaţiei.

În motivarea acţiunii a indicat că la 17 iunie 2009 a primit de la Comisia Electorală Centrală listele de
subscripţie. Conform art. 78 al. (2) din Codul electoral, una din condiţiile necesare pentru înregistrarea
candidatului independent este colectarea de la 2000 pînă la 2500 de semnături. Consideră că acţiunile CEC
contravin Constituţiei şi Codului electoral. Şi anume, consideră că contrar prevederilor art. 26 al. (1) lit. k)
Cod electoral, conform căruia CEC asigură instruire funcţionarilor electorali şi oferă alegătorilor informaţii
electorale, ultima i-a refuzat eliberarea copiei de pe procesul-verbal al şedinţei CEC din 22 iunie 2009. În
temeiul Legii privind accesul la informaţie, reclamantul cere obligarea CEC să-i elibereze copia procesului-
verbal al şedinţei din 22 iunie 2009, copia Regulamentului privind reflectarea campaniei electorale la
alegerile în noul Parlament din 29 iulie 2009 în mijloacele de informare în masă din RM şi obligarea CEC să
nu fie refuzat exercitarea dreptului accesului la informaţie a cetăţenilor care au primit listele de subscripţie.
Ulterior, în cadrul examinării pricinii în fond reclamantul a înaintat instanţei demers privind depunerea unei
cereri suplimentare, în care solicită obligarea CEC să-i elibereze informaţia şi să tipărească documentele
privitor la alegerile parlamentare, să fie obligat CEC să-i elibereze 900 liste prin care să fie indicat şi
cuvîntul „sector” şi anularea hotărîrii nr. 2584 din 18 iunie 2009. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din
07 iulie 2009 a fost admis renunţul lui Arseni Vladimir la capătul de cerere privind obligarea Comisiei
Electorale Centrale să-i elibereze copia Regulamentului privind reflectarea campaniei electorale la alegerile
în noul Parlament din 29 iulie 2009 în mijloacele de informare în masă din RM şi încetat procesul pe acest
capăt de cerere.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 07 iulie 2009 a fost restituită cererea suplimentară privind
obligarea CEC să-i elibereze informaţia şi să tipărească documentele privitor la alegerile parlamentare, să fie
obligat CEC să-i elibereze 900 liste prin care să fie indicat şi cuvîntul „sector” şi anularea hotărîrii nr. 2584
din 18 iunie 2009 cu repunerea în termen a cererii, în temeiul art. 170 al. (1) lit. g) CPC. Prin hotărîrea Curţii
de Apel Chişinău din 07 iulie 2009 acţiunea a fost respinsă ca nefondată. La 09 iulie 2009 Arseni Vladimir a
declarat recurs împotriva încheierilor şi hotărîrii primei instanţe, cerînd admiterea recursului şi casarea
actelor contestate. În motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu încheierile şi hotărîrea primei
instanţe, deoarece în încheierea de admitere a renunţului la capătul de cerere nu este concretizat precum că
CEC a prezentat copia Regulamentului solicitat. Iar, cît priveşte hotărîrea o consideră ilegală deoarece în
baza art. 26 Cod electoral CEC oferă alegătorilor informaţii electorale. Din procesul-verbal al şedinţei de
judecată urmează că la 02 iulie 2009 în cadrul examinării pricinii în şedinţa de judecată recurentul verbal a
renunţat la capătul de cerere privind prezentarea copiei de pe Regulamentul privind reflectarea campaniei
electorale la alegerile în noul Parlament din 29 iulie 2009 în mijloacele de informare în masă din RM. În
şedinţa instanţei de recurs recurentul Arseni Vladimir a confirmat că el într-adevăr verbal a renunţat la
capătul de cerere privind obligarea CEC să-i elibereze copia acestui document electoral, pe motiv că
reprezentantul CEC i-a înmînat actul cerut. În ceea ce priveşte, recursul recurentului în partea contestării
încheierii privind restituirea cererii suplimentare în temeiul art. 170 al. (1) lit. g) CPC, de asemenea, urmează
a fi respins deoarece, în şedinţa instanţei de recurs s-a stabilit cu certitudine că pretenţiile înaintate în cererea
suplimentară de către recurent au fost deja examinate de instanţele judecătoreşti şi există o hotărîre
irevocabilă în acest sens. Totodată, instanţa de recurs consideră ilegală hotărîrea primei instanţe în partea
respingerii acţiunii lui Arseni Vladimir privind obligarea Comisiei Electorale Centrale să-i elibereze copia
procesului-verbal al şedinţei din 22 iunie 2009 din următoarele considerente. În motivarea hotărîrii prima
instanţă incorect a aplicat prevederile Codului electoral, acestea nefiind aplicabile litigiului în speţă. Din
acţiune urmează că reclamantul-recurent solicită furnizarea unei informaţii ce ţine de eliberarea copiei de pe
un document oficial, ceea ce în condiţiile art. 13 din Legea privind accesul la informaţie constituie
modalitate de acces la informaţie, prin urmare pretenţiile din acţiune cad sub incidenţa Legii nominalizate.
Conform art. 10 al. (1) din Legea privind accesul la informaţie nr. 982-XIV din 11 mai 2000, persoana are
dreptul de a solicita furnizorilor de informaţii, personal sau prin reprezentanţii săi, orice informaţii aflate în
posesia acestora, cu excepţiile stabilite de legislaţie. Conform art. 11 al. (1) subal. 1) din Legea enunţată,

190
furnizorul de informaţii este obligat să asigure informarea activă, corectă şi la timp a cetăţenilor asupra
chestiunilor de interes public şi asupra problemelor de interes personal. În şedinţa de judecată s-a constatat
că la 23 iunie 2009, recurentul Arseni Vladimir s-a adresat la Comisia Electorală Centrală cu o cerere, prin
care a solicitat furnizarea informaţiei privind eliberarea copiei de pe procesul-verbal al şedinţei CEC din 22
iunie 2009 (f.d. 5). Prin răspunsul nr. CEC-8/833 din 25 iunie 2009, Comisia Electorală Centrală i-a refuzat,
indicînd că Legea privind accesul la informaţie prevede că la dispoziţia solicitanţilor se pune informaţia
oficială. Legea nominalizată prevede care informaţii sunt considerate oficiale. Articolul 6 al. (1) al Legii
nominalizate, indică că în sensul prezentei legi, informaţii oficiale sînt considerate toate informaţiile aflate în
posesia şi la dispoziţia furnizorilor de informaţii, care au fost elaborate, selectate, prelucrate, sistematizate
şi/sau adoptate de organe ori persoane oficiale sau puse la dispoziţia lor în condiţiile legii de către alţi
subiecţi de drept.

În sensul normei enunţate, rezultă că procesul-verbal al şedinţei CEC din 22 iunie 2009 solicitat de către
recurent, constituie informaţie oficială în sensul legii accesului la informaţie. Deci, în cazul dat CEC este
furnizor de informaţii şi dispune de informaţia solicitată de către recurent. În astfel de circumstanţe, avînd în
vedere obligaţiile furnizorului de informaţie oglindite în art. 11 din Legea privind accesul la informaţie,
instanţa de recurs în temeiul art. 16 din Legea nominalizată, consideră întemeiate cerinţele recurentului
privind obligarea CEC să-i elibereze copia procesului-verbal al şedinţei din 22 iunie 2009.

Curtea Supremă de Justiţie a decis să respingă recursul declarat de către Arseni Vladimir împotriva
încheierii Curţii de Apel Chişinău privind admiterea renunţului la un capăt de cerere şi încetarea procesului
şi, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău privind restituirea cererii suplimentare; să menţină
încheierea Curţii de Apel Chişinău privind admiterea renunţului la un capăt de cerere şi încetarea
procesului şi încheierea Curţii de Apel Chişinău privind restituirea cererii suplimentare; să admită recursul
declarat de către Arseni Vladimir împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău; să caseze hotărîrea Curţii de
Apel Chişinău în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Arseni Vladimir împotriva Comisiei
Electorale Centrale cu privire la contestarea actului de nefurnizare a informaţiei, în partea ce ţine de
obligarea Comisiei Electorale Centrale să-i elibereze copia procesului-verbal al şedinţei şi să emită în
această parte o nouă hotărîre prin care: să admită acţiunea lui Arseni Vladimir privind obligarea Comisiei
Electorale Centrale să-i elibereze copia procesului-verbal al şedinţei şi să oblige Comisia Electorală
Centrală să-i elibereze lui Arseni Vladimir copia procesului-verbal al şedinţei în termen de 5 zile. În rest
hotărîrea Curţii de Apel Chişinău se menţine. (Decizia nr. 3r-1533/09 din 13 iulie 2009)

5.16. Cazul Alianţa Centrelor Comunitare de Acces la Informaţie şi Instruire din Moldova v. Comisia
Electorală Centrală

La 23 iulie 2009, Alianţa Centrelor Comunitare de Acces la Informaţie şi Instruire din Moldova a depus
cerere de chemare în judecată împotriva Comisiei Electorale Centrale cu privire la contestarea actului
administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul Alianţa Centrelor Comunitare de Acces la Informaţie şi Instruire din
Moldova a indicat că la 16 iulie 2009 prin demersul nr.21-7 a solicitat de la Comisia Electorală Centrală
eliberarea copiilor listelor electorale din municipiul Chişinău. Totodată, la 16 iulie 2009, prin demersul
nr.33-7, a mai solicitat copiile listelor persoanelor cu drept de vot din municipiul Chişinău, care, după ultima
participare la alegeri, şi-au schimbat locul de şedere şi şi-au declarat, conform art.39 din Codul electoral,
locul nou de şedere la organul administraţiei publice locale pentru a putea fi înscrise în lista de alegători în
secţia de votare corespunzător locului şederii. În argumentarea solicitărilor sale, Alianţa Centrelor
Comunitare de Acces la Informaţie şi Instruire din Moldova a invocat că în prezent implementează proiectul
Monitorizarea listelor electorale în mun.Chişinău, a cărui obiectiv general este monitorizarea corectitudinii
alcătuirii listelor electorale pentru scrutinul electoral din 29 iulie 2009 în mun.Chişinău.

La 20 iulie 2009, Comisia Electorală Centrală le-a expediat răspunsul nr.CEC8/990, prin care a refuzat
eliberarea copiilor listelor electorale solicitate pe motiv că listele electorale nu constituie un document
oficial, deoarece au fost expediate de primării prin e-mail fără semnătură digitală, iar conform Legii privind

191
accesul la informaţie, oricine are dreptul de a căuta, de a primi şi de a face cunoscute informaţiile oficiale.
Afară de aceasta, Alianţa Centrelor Comunitare de Acces la Informaţie şi Instruire din Moldova nu este
abilitată să deţină baze de date cu caracter personal al alegătorilor. Consideră că refuzul Comisiei Electorale
Centrale de a prezenta copiile listelor electorale contravine Hotărîrii Comisiei Electorale Centrale nr.2555
din 09 iunie 2009 cu privire la întocmirea listelor electorale, precum şi normelor de drept material şi, anume,
prevederilor Codului electoral, ale Legii nr.264-XV din 15 iulie 2004 cu privire la documentul electronic şi
semnătura digitală şi ale Legii nr.982-XIV din 11 mai 2000 privind accesul la informaţie şi ale Legii nr. 17-
XVI din 15 februarie 2007 cu privire la protecţia datelor cu caracter personal.

Cere, Alianţa Centrelor Comunitare de Acces la Informaţie şi Instruire din Moldova, să fie declarat illegal
refuzul Comisiei Electorale Centrale şi să fie obligată Comisia Electorală Centrală să elibereze copiile
listelor electorale din municipiul Chişinău şi copiile listelor persoanelor cu drept de vot din municipiul
Chişinău, care după ultima participare la alegeri şi-au schimbat locul de şedere şi şi-au declarat, conform
art.39 din Codul electoral, locul nou de şedere la organul administraţiei publice locale pentru a putea fi
înscrise în lista de alegători în secţia de votare corespunzător locului şederii.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 28 iulie 2009 acţiunea a fost admisă. A fost declarat ilegal refuzul
Comisiei Electorale Centrale de a elibera listele electorale. A fost obligată Comisia Electorală Centrală de a
elibera Alianţei Centrelor Comunitare de Acces la Informaţie şi Instruire din Moldova copiile listelor
electorale din municipiul Chişinău şi copiile listelor persoanelor cu drept de vot din municipiul Chişinău,
care, după ultima participare la alegeri, şi-au schimbat locul de şedere şi şi-au declarat, conform art.39 din
Codul electoral, locul nou de şedere la organul administraţiei publice locale pentru a putea fi înscrise în lista
de alegători în secţia de votare corespunzătoare locului şederii. Comisia Electorală Centrală a depus cerere
de recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, cerînd admiterea acesteia, casarea hotărîrii primei instanţe şi
emiterea unei noi hotărîri cu privire la respingerea acţiunii.

Recurentul Comisia Electorală Centrală, în motivarea recursului, a indicat că prima instanţă nu a elucidat pe
deplin circumstanţele pricinii care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii şi a aplicat greşit
normele de drept material. Totodată, prima instanţă nu a ţinut cont de prevederile art.39 al.(2) din Codul
electoral şi ale art.6 din Legea privind accesul la informaţie, din care rezultă că Comisia Electorală Centrală
nu dispune de listele persoanelor care au depus declaraţii privind locul nou de şedere, deşi, acest fapt este
indicat în răspunsul Comisiei Electorale Centrale nr.CEC-8/990 din 20 iulie 2009, anexat la materialele
dosarului.

De asemenea, a mai indicat că prima instanţa greşit a obligat Comisia Electorală Centrală să elibereze
Alianţei Centrelor Comunitare de Acces la Informaţie şi Instruire din Moldova copiile de pe listele electorale
din mun.Chişinău, care au fost prezentate Comisiei Electorale Centrale de către primării. Conform pct.2 din
hotărîrea Comisiei Electorale Centrale nr.2555 din 09 iunie 2009, primăriile au fost obligate să prezinte
Comisiei Electorale Centrale varianta electronică a listelor electorale pe e-mail info@cec.md şi nu copiile
pe suport de hîrtie cu ştampila primăriei respective. Deoarece listele electorale au fost expediate fără
semnătură digitală, acestea nu întrunesc condiţiile prevăzute pentru documentul electronic conform art.3 din
Legea nr.264-XV din 15 iulie 2004 cu privire la documentul electronic şi semnătura digitală şi, ca urmare, nu
constituie un document oficial, iar conform art.4 al.(1) din Legea privind accesul la informaţie, oricine, în
condiţiile prezentei legi, are dreptul de a căuta, de a primi şi de a face cunoscute informaţiile oficiale. Din
prevederile Legii cu privire la documentul electronic şi semnătura digitală reiese expres că informaţia
electronică fără semnătură digitală nu constituie un document oficial. Deci, informaţia oficială urmează a fi
pusă la dispoziţia furnizorului în condiţiile legii. Întrucît listele electorale date nu au fost prezentate Comisiei
Electorale Centrale în condiţiile legii, informaţia conţinută în aceste liste nu poate fi consideră drept oficială.
În sensul art.6 al.(1) din Legea privind accesul la informaţie, informaţiile oficiale sînt considerate toate
informaţiile aflate în posesia şi la dispoziţia furnizorilor de informaţii, care au fost elaborate, selectate,
prelucrate, sistematizate şi/sau adoptate de organe ori persoane oficiale sau puse la dispoziţia lor în condiţiile
legii de către alţi subiecţi de drept. Remarcă că conform art.40 din Codul electoral, listele electorale se
verifică şi se redactează de primării, care şi le afişează public în localurile secţiilor de votare cu 20 de zile
înainte de ziua alegerilor.

192
În şedinţa de judecată s-a constatat că intimatul Alianţa Centrelor Comunitare de Acces la Informaţie şi
Instruire din Moldova a contestat refuzul Comisiei Electorale Centrale nr.CEC-8/990 din 20 iulie 2009, prin
care ultima a refuzat prezentarea listelor electorale din municipiul Chişinău şi a listelor persoanelor cu drept
de vot din municipiul Chişinău, care după ultima participare la alegeri şi-au schimbat locul de şedere şi şi-au
declarat, conform art.39 din Codul electoral, locul nou de şedere la organul administraţiei publice locale
pentru a putea fi înscrise în lista de alegători în secţia de votare corespunzător locului şederii. Prin hotărîrea
Curţii de Apel Chişinău din 28 iulie 2009 acţiunea a fost admisă integral.
În şedinţa instanţei de recurs, reprezentantul intimatului, Galina Bostan a depus o cerere scrisă, prin
care a renunţat la pretenţia cu privire la obligarea Comisiei Electorale Centrale de a elibera copiile listelor
persoanelor cu drept de vot din municipiul Chişinău, care după ultima participare la alegeri şi-au schimbat
locul de şedere şi şi-au declarat, conform art.39 din Codul electoral, locul nou de şedere la organul
administraţiei publice locale pentru a putea fi înscrise în lista de alegători în secţia de votare corespunzător
locului şederii şi a cerut încetarea procesului în această parte. Colegiul civil şi de contencios administrativ al
Curţii Supreme de Justiţie, în conformitate cu art.212 al.(4) CPC, i-a explicat reprezentantului intimatului-
reclamant efectele admiterii renunţului la pretenţia enunţată şi încetării procesului în această parte stipulate
în art.266 al.(2) CPC şi, anume, că nu se admite o nouă adresare în judecată a aceleaşi părţi cu privire la
acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că în conformitate cu art.60 al.(5) CPC,
renunţul reprezentantului intimatului-reclamant la pretenţia cu privire la obligarea Comisiei Electorale
Centrale de a elibera copiile listelor persoanelor cu drept de vot din municipiul Chişinău, care după ultima
participare la alegeri şi-au schimbat locul de şedere şi şi-au declarat, conform art.39 din Codul electoral,
locul nou de şedere la organul administraţiei publice locale pentru a putea fi înscrise în lista de alegători în
secţia de votare corespunzător locului şederii nu contravine legii şi nu încalcă drepturile, libertăţile şi
interesele legitime ale persoanei, interesele societăţii sau ale statului, Colegiul civil şi de contencios
administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa hotărîrea
primei instanţe în partea obligării Comisiei Electorale Centrale de a elibera copiile listelor persoanelor cu
drept de vot din municipiul Chişinău, care după ultima participare la alegeri şi-au schimbat locul de şedere şi
şi-au declarat, conform art.39 din Codul electoral, locul nou de şedere la organul administraţiei publice
locale pentru a putea fi înscrise în lista de alegători în secţia de votare corespunzător locului şederii, de a
admite renunţul reprezentantului intimatului-reclamant, Galina Bostan la această pretenţie şi de a dispune
încetarea procesului în această parte.

În conformitate cu art.417 al.(1) lit.c) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să
admită recursul şi să dea o nouă hotărîre fără a restitui pricina spre rejudecare, anulînd hotărîrea primei
instanţe dacă nu este necesar să verifice suplimentar dovezile prezentate în instanţă de recurs şi dacă
circumstanţele pricinii au fost stabilite de prima instanţă, însă normele de drept material au fost aplicate
eronat.

În şedinţa de judecată s-a constatat că intimatul Alianţa Centrelor Comunitare de Acces la Informaţie şi
Instruire din Moldova a depus acţiune în instanţa de judecată împotriva Comisiei Electorale Centrale, prin
care a solicitat să fie declarat ilegal refuzul Comisiei Electorale Centrale de a elibera copiile listelor
electorale din mun.Chişinău şi să fie obligată ultima de a elibera aceste liste electorale.

Prima instanţă a dispus admiterea acţiunii, a declarat ilegal refuzul Comisiei Electorale Centrale de a elibera
copiile listelor electorale din mun.Chişinău şi a obligat Comisia Electorală Centrală să elibereze Alianţei
Centrelor Comunitare de Acces la Informaţie şi Instruire din Moldova copiile listelor electorale din
municipiul Chişinău, motivîndu-şi concluzia prin faptul că refuzul Comisiei Electorale Centrale nr.CEC
8/990 din 20 iulie 2009 de a elibera Alianţei Centrelor Comunitare de Acces la Informaţie şi Instruire din
Moldova copiile listelor electorale din municipiul Chişinău este ilegal. Colegiul civil şi de contencios
administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră concluziile primei instanţe neîntemeiate şi ilegale,
bazate pe interpretarea eronată a normelor de drept material şi aceasta constituie temei pentru casarea
hotărîrii prevăzut de art.400 al.(2) lit.c) CPC. Alegerile sunt unul dintre cele mai importante instrumente cu

193
ajutorul cărora cetăţenii pot influenta procesul decizional public. Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului, adoptată şi proclamată de Adunarea generală a O.N.U. prin Rezoluţia 217 A (III)
din 10 decembrie 1948, recunoaşte rolul unor alegeri deschise si transparente in asigurarea dreptului
fundamental al omului de a participa la guvernare. Articolul 21 al acestui document statuiază că voinţa
poporului trebuie să fie exprimata prin alegeri oneste, urmând o procedura echivalentă, care să asigure
libertatea votului. Organizarea unor alegeri democratice este garantată şi de art. 3 al Primului Protocol
adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale. Conform art.22 lit.d)
Codul electoral, Comisia Electorală Centrală exercită controlul asupra întocmirii şi verificării în termen a
listelor electorale, colaborînd în acest scop cu organele administraţiei publice centrale şi locale.

În acest sens, conform art. 39 al.(1) al Codului electoral, listele electorale se întocmesc de către primărie, în
două exemplare, pentru fiecare secţie de votare şi includ toţi cetăţenii cu drept de vot care, la momentul
întocmirii listelor, domiciliază în raza acestora. După ce au fost întocmite, listele se verifică la domiciliul
alegătorilor înscrişi în ele, se semnează de către primarul localităţii şi se aduc la cunoştinţă publică cel mai
tîrziu cu 20 de zile înainte de ziua alegerilor.

Conform art. 40 al. (2) Codul electoral, alegătorilor li se asigură posibilitatea de a lua cunoştinţă de listele
electorale şi de a verifica corectitudinea întocmirii lor. Ei au dreptul să facă contestaţii împotriva neincluderii
lor în listă sau excluderii din ea, precum şi împotriva altor erori comise la înscrierea datelor despre sine sau
despre alţi alegători cel tîrziu cu 5 zile înainte de alegeri. Contestaţiile se examinează de către organele
electorale respective în decurs de 24 de ore, iar deciziile acestora pot fi contestate de subiecţii interesaţi în
instanţa de judecată, după procedura stabilită, în cazul în care aceştia au primit refuz de corectare sau
includere în listă. În corespundere cu atribuţiile sale în perioada electorală, Comisia Electorală Centrală, prin
pct.2 al hotărîrii nr.2555 din 09 iunie 2009, a obligat primăriile să prezinte Comisiei Electorale Centrale
varianta electronică a listelor electorale pe e-mail info@cec.md.

Reieşind din prevederile legale menţionate, Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme
de Justiţie reţine că Comisia Electorală Centrală nu dispune de informaţia oficială cerută, la caz, de listele
electorale din municipiul Chişinău, pe care le solicită Alianţa Centrelor Comunitare de Acces la Informaţie şi
Instruire din Moldova, de aceste liste electorale, ca informaţii oficiale dispun preturile din mun.Chişinău,
care şi sînt furnizorii acestei informaţii la momentul înaintării cererii de către Alianţa Centrelor Comunitare
de Acces la Informaţie şi Instruire din Moldova la Comisia Electorală Centrală. În circumstanţele relevate şi
conform normelor de drept enunţate, instanţa de recurs constată că refuzul Comisie Electorale Centrale
nr.CEC 8/990 din 20 iulie 2009 de a elibera Alianţei Centrelor Comunitare de Acces la Informaţie şi Instruire
din Moldova copiile listelor electorale din municipiul Chişinău este întemeiat şi legal, iar argumentele
intimatului în acest sens nu pot fi reţinute ca întemeiate.

Listele electorale conţin date personale ale alegătorului, numele şi prenumele alegătorului, numărul actului
de identitate, adresa (domiciliul) acestora, care ca alegători urmează să participe la votare şi care se afişează
în localurile secţiilor de votare cu 20 de zile înainte de ziua alegerilor, această informaţie fiind publică şi
accesibilă şi intimatului pentru a-şi exercita dreptul de acces la informaţia cerută de la Comisia Electorală
Centrală. Conform art. 54 al. (2), al.(4) din Constituţia Republicii Moldova, exerciţiul drepturilor şi
libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim
recunoscute ale dreptului internaţional şi sînt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii
teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi
infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării
informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei. Restrângerea trebuie să fie
proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.

Prevederi similare se conţin şi în pct. 60 al „Raportului explicativ” din Codul bunelor practici în materie
electorală, adoptat de Comisia de la Veneţia în cadrul celei de-a 52 Sesiuni Plenare (Veneţia, 18-19
octombrie 2002), potrivit cărora limitarea acestor drepturi fundamentale trebuie să corespundă prevederilor
Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, şi în mod mai general, exigenţei conform căreia aceste limitări
trebuie să aibă o bază legală şi corespund interesului general şi respectă principiul proporţionalităţii.

194
Mai mult, conform pct. 114 a Codului bunelor practici în materie electorală, respectarea celor cinci principii
ale patrimoniului electoral european (sufragiu universal, egal, liber, secret şi direct) este esenţială
democraţiei. În acest cadru, democraţia se poate exprima sub diferite forme, dar în anumite limite; acest text
stipulează regulile minime care trebuie urmate pentru a asigura respectarea lor. În al doilea rînd, nu este
suficient ca dreptul electoral „stricto sensu” să conţină reguli adecvate patrimoniului electoral european,
acestea însă trebuie să fie incluse în contextul lor: credibilitatea procesului electoral trebuie să fie garantată.
Mai întîi, drepturile fundamentale trebuie să fie respectate. În continuare, stabilitatea regulilor trebuie să fie
astfel asigurată, încît să excludă orice suspiciune de manipulare. În cele din urmă, cadrul procedural trebuie
să permită implementarea eficientă a regulilor proclamate. Conform art. 6 al. (1) al Legii nr. 17-XVI din 15
februarie 2007 cu privire la protecţia datelor cu caracter personal, prelucrarea datelor cu caracter personal se
efectuează cu consimţămîntul necondiţionat al subiectului datelor cu caracter personal, cu excepţia cazurilor
prevăzute de lege.

Conform art. 7 al. (1) lit. a) şi al. (2) lit. c) al Legii nr. 982-XIV din 11 mai 2000 privind accesul la
informaţie, exercitarea dreptului de acces la informaţie poate fi supusă doar restricţiilor reglementate prin
lege organică şi care corespund necesităţilor respectării drepturilor şi reputaţiei altei persoane, iar accesul la
informaţiile oficiale poate fi îngrădit în cazul informaţiilor cu caracter personal, a căror divulgare este
considerată drept o imixtiune în viaţa privată a persoanei, protejată de legislaţie, accesul la aceste informaţii
poate fi admis numai cu respectarea prevederilor articolului 8 din prezenta lege. Iar, conform art. 8 al. al. (2),
(3) lit. a) al Legii menţionate, furnizorii de informaţii, posesori de informaţie cu caracter personal, sunt
obligaţi să protejeze confidenţialitatea vieţii private a persoanei. Protejarea vieţii private a persoanei include
dreptul la consimţământul persoanei a căror interese sînt atinse în procesul de divulgare a informaţiei cu
caracter personal. La caz, Colegiul notează că refuzul Comisiei Electorale Centrale nr.CEC 8/990 din 20
iulie 2009 de a elibera Alianţei Centrelor Comunitare de Acces la Informaţie şi Instruire din Moldova copiile
listelor electorale din municipiul Chişinău în varianta electronică pe care o dispun reprezintă o ingerinţă
legală în sensul art. 54 din Constituţia Republicii Moldova şi urmăreşte un scop legitim – asigurarea
legalităţii procesului electoral în Republica Moldova, care are ca rezultat creşterea credibilităţii cetăţenilor
faţă de alegerile petrecute, ceia ce este foarte important într-o societate democratică şi prin nimic nu atinge
existenţa dreptului intimatului de acces la informaţia solicitată de la organele administraţiei publice locale.

Curtea Supremă de Justiţie a decis să admită recursul declarat de Comisia Electorală Centrală, să caseze
integral hotărîrea Curţii de Apel Chişinău în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Alianţei
Centrelor Comunitare de Acces la Informaţie şi Instruire din Moldova împotriva Comisiei Electorală
Centrale cu privire la contestarea actului administrativ şi să emită o încheiere, prin care: să admită
renunţul reclamantului Alianţa Centrelor Comunitare de Acces la Informaţie şi Instruire din Moldova la
pretenţia cu privire la obligarea Comisiei Electorale Centrale de a elibera copiile listelor persoanelor cu
drept de vot din municipiul Chişinău, care după ultima participare la alegeri şi-au schimbat locul de şedere
şi şi-au declarat, conform art.39 din Codul electoral, locul nou de şedere la organul administraţiei publice
locale pentru a putea fi înscrise în lista de alegători în secţia de votare corespunzător locului şederii şi să
dispună încetarea procesului în această parte şi să menţioneze că nu se admite o nouă adresare în judecată
a Alianţei Centrelor Comunitare de Acces la Informaţie şi Instruire din Moldova cu privire la acelaşi obiect
şi pe aceleaşi temeiuri.

În partea pretenţiei Alianţei Centrelor Comunitare de Acces la Informaţie şi Instruire din Moldova cu privire
la declararea refuzului ilegal şi obligarea Comisiei Electorale Centrale de a elibera copiile listelor
electorale din municipiul Chişinău să emită o nouă hotărîre, prin care: să respingă pretenţia Alianţei
Centrelor Comunitare de Acces la Informaţie şi Instruire din Moldova cu privire la declararea refuzului
ilegal şi obligarea Comisiei Electorale Centrale de a elibera copiile listelor electorale din Moldova.
(Decizia nr. 3r-1712/09 din 30 iulie 2009)

5.17. Cazul Bolduratu Victor v. Ministerul Dezvoltării Informaţionale

La 4 martie 2009 Bolduratu Victor a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Dezvoltării

195
Informaţionale cu privire la obligarea furnizării informaţiei şi repararea prejudiciului moral.

Reclamantul Bolduratu Victor, în motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că la 31 ianuarie 2009 s-
a adresat pîrîtului cu cerere prin care a solicitat furnizarea informaţiei privitor la:
-costul de perfectare a unui paşaport naţional în regim de urgenţă la 1 zi, 5 zile, 14 zile, o lună şi
actul normativ care reglementează formula de calcul,
- calculul şi formula de calcul a costului paşaportului naţional în termen de 1 zi, 5 zile, 14 zile, o
lună şi actul normativ care reglementează formula de calcul,
- costul de perfectare a unui paşaport naţional, actele fiind depuse prin reprezentant, în regim de
urgenţă la 1 zi, 5 zile, 14 zile, o lună şi actul normativ care reglementează formula de calcul, calculul şi
formula de calcul a costului unui paşaport naţional, actele fiind depuse prin reprezentant, în termen de 1 zi, 5
zile, 14 zile, o lună şi actul normativ care reglementează formula de calcul. Pîrîtul nu i-a furnizat informaţia
solicitată. Consideră că în calitate de cetăţean al Republicii Moldova şi posesor al buletinului de identitate şi
al paşaportului naţional, i-a fost lezat dreptul privind accesul la informaţie.

Cere, reclamantul Bolduratu Victor, obligarea Ministerului Dezvoltării Informaţionale să-i furnizeze
informaţia referitor la costul de perfectare a unui paşaport naţional în regim de urgenţă la 1 zi, 5 zile, 14 zile,
o lună şi actul normativ care reglementează formula de calcul; calculul şi formula de calcul a costului
paşaportului naţional în termen de 1 zi, 5 zile, 14 zile, o lună şi actul normativ care reglementează formula
de calcul; costul de perfectare a unui paşaport naţional, actele fiind depuse prin reprezentant, în regim de
urgenţă la 1 zi, 5 zile, 14 zile, o lună şi actul normativ care reglementează formula de calcul, calculul şi
formula de calcul a costului unui paşaport naţional, actele fiind depuse prin reprezentant, în termen de 1 zi, 5
zile, 14 zile, o lună şi actul normativ care reglementează formula de calcul şi repararea prejudiciului moral în
mărime de 30000 lei. La 30 martie 2009 Bolduratu Victor a depus cerere de completare a cererii de chemare
în judecată cu privire la obligarea Ministerului Dezvoltării Informaţionale să-i furnizeze informaţia referitor
la costul de perfectare a unui paşaport naţional în regim de urgenţă la 1 zi, 5 zile, 14 zile, o lună şi actul
normativ care reglementează formula de calcul; calculul şi formula de calcul a costului paşaportului naţional
în termen de 1 zi, 5 zile, 14 zile, o lună şi actul normativ care reglementează formula de calcul; costul de
perfectare a unui paşaport naţional, actele fiind depuse prin reprezentant, în regim de urgenţă la 1 zi, 5 zile,
14 zile, o lună şi actul normativ care reglementează formula de calcul, calculul şi formula de calcul a
costului unui paşaport naţional, actele fiind depuse prin reprezentant, în termen de 1 zi, 5 zile, 14 zile, o lună
şi actul normativ care reglementează formula de calcul şi repararea prejudiciului moral în mărime de 30000
lei. În motivarea cererii de completare a cererii de chemare în judecată Bolduratu Victor a invocat că la 15
martie 2009, după depunerea cererii de chemare în judecată a primit cu încălcarea termenului de 15 zile
lucrătoare, scrisoarea din 9 martie 2009 prin care i s-a răspuns evaziv, fără prezentarea datelor concrete şi
fără indicarea numărului, data şi persoana împuternicită să semneze actul normativ care reglementează
procedura de formare a costului paşapoartelor naţionale. Referitor la costul actelor solicitate i s-a răspuns că
le poate vedea pe pagina oficială a ministerului, deşi a solicitat prezentarea acestei informaţii pe suport de
hîrtie cu semnarea persoanei responsabile a autorităţii publice. Consideră că în calitate de cetăţean al
Republicii Moldova şi posesor al buletinului de identitate şi paşaportului naţional nu i s-a furnizat informaţia
solicitată conform cerinţelor legii.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 28 aprilie 2009 acţiunea a fost respinsă integral ca fiind
neîntemeiată. La 29 mai 2009 Bolduratu Victor a depus recurs împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău
din 28 aprilie 2009, cerînd admiterea recursului, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri
cu privire la admiterea acţiunii. În motivarea recursului Bolduratu Victor a invocat că prima instanţă nu a
ţinut cont că intimatul a încălcat termenul de 15 zile lucrătoare stabilite de lege pentru furnizarea informaţiei,
iar răspunsul primit nu conţine date concrete referitoare la informaţia solicitată, nu conţine date privind
numărul, data şi persoana împuternicită să semneze actul normativ care reglementează procedura de formare
a costului actelor de identitate. Conform art.16 Legea nr.982-XIV din 11 mai 2000 privind accesul la
informaţie, informaţiile, documentele solicitate vor fi puse la dispoziţia solicitantului din momentul în care
vor fi disponibile pentru a fi furnizate, dar nu mai tîrziu de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii de
acces la informaţie. Termenul de furnizare a informaţiei, documentului poate fi prelungit cu 5 zile lucrătoare
de către conducătorul instituţiei publice dacă: cererea se referă la un volum foarte mare de informaţii care
necesită selectarea lor; sînt necesare consultaţii suplimentare pentru a satisface cererea. Autorul cererii va fi

196
informat despre orice prelungire a termenului de furnizare a informaţiei şi despre motivele acesteia cu 5 zile
înainte de expirarea termenului iniţial. Contrar acestor prevederi, Ministerul Dezvoltării Informaţionale a
expediat în adresa lui Bolduratu Victor informaţia solicitată la 9 martie 2009, adică peste 22 zile lucrătoare.
Aşadar, Ministerul Dezvoltării Informaţionale a încălcat termenul de 15 zile lucrătoare prevăzut de art.16
Legea privind accesul la informaţie, pentru furnizarea informaţiei solicitată de Bolduratu Victor.

Prima instanţă nu a ţinut cont de aceste prevederi şi eronat a concluzionat că Ministerul Dezvoltării
Informaţionale a soluţionat cererea cu privire la furnizarea informaţiei cu respectarea prevederilor Legii
privind accesul la informaţii. Ţinînd cont că intimatul a furnizat informaţia solicitată cu depăşirea termenului
de 15 zile lucrătoare prevăzut de lege şi în temeiul art.21, 23 Legea privind accesul la informaţie, Colegiul
civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a
casa hotărîrea primei instanţe în partea respingerii pretenţiei cu privire la repararea prejudiciului moral şi de
a admite pretenţia cu privire la încasarea prejudiciului moral parţial. Recurentul Bolduratu Victor în cererea
de chemare în judecată a solicitat repararea prejudiciului material evaluat în sumă de 30000 lei. Colegiul
civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că suma de 30000 lei solicitată de
Bolduratu Victor în contul reparării prejudiciului moral este exagerată şi nejustificată.

La stabilirea cuantumului prejudiciului moral care urmează a fi reparat lui Bolduratu Victor se ţine cont de
durata întîrzierii furnizării informaţiei, de natura dreptului lezat, de caracterul şi gravitatea suferinţelor
psihice sau fizice cauzate de autorul prejudiciului şi consideră necesar de a încasa de la Ministerul
Dezvoltării Informaţionale în beneficiul lui Bolduratu Victor în scopul reparării prejudiciului moral suma de
300 lei care reprezintă o satisfacţie rezonabilă şi echitabilă. În rest hotărîrea primei instanţe urmează a fi
menţinută.

Bolduratu Victor prin cererea depusă la 30 ianuarie 2009 a solicitat furnizarea informaţiei cu privire la costul
de perfectare a unui paşaport naţional în regim de urgenţă la 1 zi, 5 zile, 14 zile, o lună şi actul normativ care
reglementează formula de calcul; calculul şi formula de calcul a costului paşaportului naţional în termen de 1
zi, 5 zile, 14 zile, o lună şi actul normativ care reglementează formula de calcul; costul de perfectare a unui
paşaport naţional, actele fiind depuse prin reprezentant, în regim de urgenţă la 1 zi, 5 zile, 14 zile, o lună şi
actul normativ care reglementează formula de calcul, calculul şi formula de calcul a costului unui paşaport
naţional, actele fiind depuse prin reprezentant în termen de 1 zi, 5 zile, 14 zile, o lună şi actul normativ care
reglementează formula de calcul. Prin răspunsul din 9 martie 2009, expediat în adresa recurentului la 9
martie 2009, Ministerul Dezvoltării Informaţionale i-a furnizat informaţia solicitată. Aşadar, dat fiind că
recurentului i-a fost furnizată informaţia solicitată şi litigiul s-a epuizat, prima instanţă întemeiat a respins
acţiunea în această parte. Conform art.13 alin.(1) lit.c) Legea nr.982-XIV din 11 mai 2000 privind accesul la
informaţie, una din modalităţile accesului la informaţie este expedierea prin poştă (inclusiv poşta
electronică) a copiei de pe document, informaţie (de pe unele părţi ale acestora), copiei de pe traducerea
documentului, informaţiei într-o altă limbă, la cererea solicitantului, pentru o plată respectivă. Din sensul
normei de drept citate rezultă că informaţia solicitată poate fi furnizată şi prin plasarea acesteia pe pagina
oficială a autorităţii. Recurentul nu a prezentat probe ce ar demonstra că Ministerul Dezvoltării
Informaţionale a indicat în răspunsul din 9 martie 2009 greşit adresa paginii oficiale şi astfel, informaţia
referitor la calculele şi serviciile prestate de intimat nu i-a fost furnizată.

Afirmaţiile lui Bolduratu Victor că autoritatea publică nu i-a furnizat informaţia solicitată pe suport de hîrtrie
cu semnătura persoanei responsabile nu constituie temei de admitere a recursului, deoarece prin cererea
adresată la 31 ianuarie 2009 Ministerului Dezvoltării Informaţionale, recurentul nu a solicitat o asemenea
cerinţă.

Curtea Supremă de Justiţie a decis să admită recursul declarat de către Bolduratu Victor şi să caseze
hotărîrea Curţii de Apel Chişinău în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Bolduratu Victor
împotriva Ministerului Dezvoltării Informaţionale cu privire la obligarea furnizării informaţiei şi repararea
prejudiciului moral în partea respingerii pretenţiei cu privire la repararea prejudiciului moral şi să emită în
această parte o nouă hotărîre prin care: să admită parţial pretenţia lui Bolduratu Victor cu privire la
repararea prejudiciului moral şi să încaseze de la Ministerul Dezvoltării Informaţionale în beneficiul lui
Bolduratu Victor prejudiciul moral 300 lei (trei sute) lei. (Decizia nr. 3r-1365/09 din 19 august 2009)

197
5.18. Cazul Victor Starosta v. Judecătoria Sîngerei şi Preşedintele interimar al Judecătoriei Sîngerei, Ion
Dandara

La 14 aprilie 2009, Victor Starosta a depus cerere de chemare în judecată împotriva Judecătoriei Sîngerei şi
Preşedintelui interimar al Judecătoriei Sîngerei, Ion Dandara, cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 17 martie 2009 s-a adresat judecătoriei Sîngerei cu o cerere
prin care a solicitat să i se prezinte copia hotărârii judecătoriei Sîngerei din 20 octombrie 2008, privind
aducerea lui forţată în şedinţă de judecată pentru examinarea unei contravenţii administrative, intentată în
privinţa lui. Totodată a solicitat instanţei, copia încheierilor despre aducerea lui forţată pentru data de 3
noiembrie 2008, 6 noiembrie 2008 şi 11 noiembrie 2008, însoţite de traducerea acestora în limba rusă. La 2
aprilie 2009, prin poştă a primit copiile unor acte şi o scrisoare de însoţire, în limba de stat, pe care nu o
posedă. În aşa mod nu a înţeles nimic din conţinutul înscrisurilor expediate în adresa lui, concluzionând că
cererea lui privind traducerea actelor în limba rusă a fost respinsă. Consideră, reclamantul Victor Starosta,
ilegale acţiunile Judecătoriei Sîngerei şi Preşedintelui interimar al Judecătoriei Sîngerei, Ion Dandara. Cere,
Victor Starosta, obligarea judecătoriei Sîngerei şi Preşedintelui interimar al judecătoriei Sîngerei să-i
elibereze actele solicitate cu traducerea lor în limba rusă. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 22 aprilie
2009, a fost refuzată primirea cererii de chemare în judecată înaintată de Victor Starosta. La 08 mai 2009,
Victor Starosta a declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 22 aprilie 2009, solicitând
admiterea recursului, casarea încheierii şi restituirea pricinii la rejudecare în aceeaşi instanţă. Recurentul, în
motivarea recursului a indicat că contrar concluziilor expuse în încheierea contestată examinarea cererii sale
ţine de competenţa instanţei de contencios administrativ, fapt ce rezultă din dispoziţiile art. 11 şi 21 a Legii
cu privire la accesul la informaţie şi explicaţiile Hotărârii Plenului Curţii Supreme de justiţie nr. 1 din 02
aprilie 2007.

Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 22 aprilie 2009, a fost refuzată primirea cererii de chemare în
judecată, instanţa concluzionând că judecarea cererii depuse nu ţine de competenţa instanţelor judecătoreşti.
În motivarea concluziilor formulate instanţa de judecată a reţinut că nu pot fi judecate în procedură civilă
examinarea contestaţiilor împotriva actelor judecătoreşti, deoarece pentru acestea sunt prevăzute căi de
contestare conform Codului de Procedură Civilă şi Legii cu privire la statutul judecătorului. Colegiul civil şi
de contencios administrativ consideră nefondate concluziile primei instanţe rezultate din interpretarea şi
aplicarea eronată a normelor de drept material. Raporturile dintre furnizorul de informaţii şi persoana fizică
şi/sau juridică în procesul de asigurare şi realizare a dreptului constituţional de acces la informaţie,
modalitatea apărării dreptului de acces la informaţie sunt garantate de art.34 Constituţia Republicii Moldova
şi reglementate de Legea nr.982-XIV din 11 mai 2000 privind accesul la informaţie cu modificările
ulterioare. Conform art.5 alin.(2) lit. a) din Legea privind accesul la informaţie, furnizori de informaţii, adică
posesori ai informaţiilor oficiale, obligaţi să le furnizeze solicitanţilor în condiţiile prezentei legi, sînt
autorităţile publice centrale şi locale - autorităţile administraţiei de stat, prevăzute în Constituţia Republicii
Moldova şi anume: Parlamentul, Preşedintele Republicii Moldova, Guvernul, administraţia publică,
autoritatea judecătorească. Conform art.10 alin.(1) din Legea privind accesul la informaţie, persoana are
dreptul de a solicita furnizorilor de informaţii, personal sau prin reprezentanţii săi, orice informaţii aflate în
posesia acestora, cu excepţiile stabilite de legislaţie. Aşadar, persoana are dreptul de a solicita accesul la
informaţie personal sau prin reprezentant. Conform art. 21 al. (1) din Legea citată stabileşte că, persoana
care se consideră lezată într-un drept sau interes legitim de către furnizorul de informaţii poate ataca
acţiunile acestuia atît pe cale extrajudiciară, cît şi direct în instanţa de contencios administrativ competentă.
Alin.(3) lit. c) şi lit. i), persoana care se consideră lezată într-un drept sau interes legitim poate ataca orice
acţiune sau inacţiune a persoanei responsabile pentru primirea şi examinarea cererilor de acces la informaţii,
dar în special cu privire la neprezentarea informaţiile solicitate şi cauzarea unui prejudiciu material şi/sau
moral prin acţiunile ilegale ale furnizorului de informaţii.

Astfel, contrar argumentelor primei instanţe, legiuitorul a reglementat expres dreptul recurentului de a sesiza
instanţa de judecată în vederea contestării acţiunilor furnizorului de informaţie. În speţă, Victor Starosta a
contestat refuzul furnizorului de informaţii, Judecătoria Sîngerei de a-i prezenta informaţia însoţită de

198
traducerea în limba rusă. Prin urmare, obiect al acţiunii nu constituie verificarea legalităţii unor acţiuni
procedurale ale instanţei investite cu judecarea pricinilor. De aceea, prima instanţă urma să examineze
litigiul în fond pentru a constata dacă recurentului i-a fost sau nu lezate careva drepturi, prin răspunsul dat de
Judecătoria Sîngerei la cererea sa.

În baza celor expuse Colegiul Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie
remarcă că prin nesoluţionarea în fond a litigiului, recurentului i s-a îngrădit dreptul la un proces echitabil
garantat de art. 6 al Convenţiei pentru Protecţia Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.

Curtea Supremă de Justiţie a decis să admită recursul declarat de Starosta Victor şi să caseze integral
încheierea Curţii de Apel Bălţi în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Victor Starosta
împotriva Judecătoriei Sîngerei şi Preşedintelui interimar al Judecătoriei Sîngerei, Ion Dandara, cu privire
la contestarea actului administrativ, cu restituirea pricinii spre judecarea fondului la Curtea de Apel Bălţi.
(Decizia nr. 3r-1197/09 din 12 septembrie 2009)

5.19. Cazul Ghenadie Brega v. Guvernul Republicii Moldova

La 16 ianuarie 2009, Ghenadie Brega a depus cerere de chemare în judecată împotriva Guvernului
Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că la 29 decembrie 2008 s-a adresat Guvernului cu o cerere prin
care a solicitat să-i fie furnizată informaţia despre actul normativ care interzice desfăşurarea întrunirilor
publice şi paşnice pe scările Guvernului mai aproape de 50 metri de sediul acestuia, actul normativ prin care
sediul Guvernului este recunoscut ca obiect strategic şi în faţa căruia sunt interzise întrunirile paşnice.
Totodată, a solicitat ca, odată cu oferirea răspunsului, să-i fie expediată o copie a actelor normative
respective. La 30 decembrie 2008, Guvernul a expediat în adresa sa o înştiinţare, prin care i-a adus la
cunoştinţă, că, potrivit art. 7, art. 9 din Legea cu privire la petiţionare, şi art. 17 din Legea privind accesul la
informaţie, cererea reclamantului a fost expediată Ministerului Afacerilor Interne. Consideră reclamantul, că
Guvernul ilegal nu i-a furnizat informaţia solicitată şi nu i-a dat un răspuns adecvat, readresînd ilegal cererea
respectivă către MAI, fapt prin care a încălcat cerinţele art.11(l) şi art. 17 din Legea privind accesul la
informaţie. Cere, Ghenadie Brega obligarea Guvernului Republicii Moldova să-i furnizeze reclamantului
informaţia solicitată prin cererea din 29 decembrie 2008 şi încasarea de la pârât a sumei de 100 lei cu titlu de
prejudiciu moral. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 02 martie 2009 acţiunea a fost respinsă ca
neîntemeită.

La 29 aprilie 2009, Ghenadie Brega a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea
recursului, casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii.
Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat în
termen din motivul că hotărârea motivată a primei instanţe i-a fost expediată recurentului la 03 aprilie 2009.
Recurentul, Ghenadie Brega, în motivarea recursului, a indicat că hotărârea primei instanţe este ilegală şi
neîntemeiată din considerentele că au fost aplicate şi interpretate eronat normele de drept material şi
procesual. În şedinţa de judecată s-a constatat că, Ghenadie Brega la 29 decembrie 2008 a înaintat
Guvernului Republicii Moldova o cerere scrisă prin care a solicitat să fie informat care act normativ interzice
desfăşurarea întrunirilor publice şi paşnice pe scările Guvernului şi mai aproape de 50 metri de sediul
acestuia; care este actul normativ prin care sediul Guvernului este recunoscut ca obiect strategic şi în faţa
căruia sunt interzise întrunirile paşnice, tot prin cererea susmenţionată, reclamantul a solicitat ca odată cu
oferirea răspunsului, să-i fie expediată o copie a actelor normative la care face referire în cerere. Prin
scrisoarea sa din 30 decembrie 2008, Guvernul a informat petiţionarul că cererea sa a fost expediată pentru
soluţionare Ministerului Afacerilor Interne. Considerând că prin acţiunile sale Guvernul republicii Moldova
i-a lezat drepturile şi interesele sale legitime, Ghenadie Brega s-a adresat în instanţa de judecată. Prima
instanţă a respins acţiunea înaintată de Ghenadie Brega, stabilind că pretenţiile formulate sunt neîntemeiate.
În susţinerea concluziilor formulate, instanţa de judecată a reţinut că petiţionarului, Ghenadie Brega, i-a fost

199
furnizată informaţia solicitată, în termenul şi în modul prevăzut de lege. Colegiul civil şi de contencios
administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră concluziile primei instanţe întemeiate şi legale,
rezultate din interpretarea şi aplicarea corespunzătoare a normelor de drept material. Conform art. 6 alin. (1)
din Legea privind accesul la informaţie, în sensul prezentei legi, informaţii oficiale sînt considerate toate
informaţiile aflate în posesia şi la dispoziţia furnizorilor de informaţii, care au fost elaborate, selectate,
prelucrate, sistematizate şi/sau adoptate de organe ori persoane oficiale sau puse la dispoziţia lor în condiţiile
legii de către alţi subiecţi de drept.
(2) În sensul prezentei legi, drept documente purtătoare de informaţii sînt considerate:
1) oricare din următoarele (sau o parte din acestea):
a) orice hârtie sau alt material pe care există un înscris;
b) o hartă, un plan, un desen, o fotografie;
c) orice hârtie sau alt material pe care sînt marcaje, figuri, simboluri sau perforări care au un sens pentru
persoanele calificate să le interpreteze;
d) orice obiect sau material din care pot fi reproduse sunete, imagini sau înscrisuri cu sau fără ajutorul unui
alt articol sau mecanism;
e) orice alt înregistrator de informaţie apărut ca rezultat al progresului tehnic;
2) orice copie sau reproducere a purtătorilor de informaţii menţionaţi la punctul 1) al prezentului alineat;
3) orice parte a unei copii sau reproduceri menţionate la punctul 2) al prezentului alineat.
(3) Informaţiile oficiale nedocumentate, care se află în posesia furnizorilor (persoanelor responsabile ale
acestora), vor fi puse la dispoziţia solicitanţilor în ordine generală.
Conform art.21 alin.(3) lit.c) şi lit.i) Legea privind accesul la informaţie, persoana care se consideră lezată
într-un drept sau interes legitim poate ataca orice acţiune sau inacţiune a persoanei responsabile pentru
primirea şi examinarea cererilor de acces la informaţii, dar în special cu privire la neprezentarea informaţiile
solicitate şi cauzarea unor prejudicii material şi/sau morale prin acţiunile ilegale ale furnizorului de
informaţii. Astfel, Legea privind accesul la informaţie, obligă autorităţile publice să furnizeze informaţia
oficială aflată în posesia şi la dispoziţia furnizorilor de informaţii, care au fost elaborate, selectate,
prelucrate, sistematizate şi sau adoptate de organe ori persoane oficiale sau puse la dispoziţia lor în condiţiile
legii de către alţi subiecţi de drept. Raportând normele citate la caz şi analizând conţinutul cererii înaintate
de Ghenadie Brega că informaţia solicitată este una publică, accesibilă tuturor, obţinerea căreia nu este
îngrădită nimănui. Iar Guvenul în situaţia examinată nu poate fi considerat ca deţinător şi furnizor al
informaţiei în sensul Legii privind accesul la informaţie. Nu poate fi reţinut argumentul recurentului conform
căruia Guvernul nu a avut dreptul să readreseze petiţia sa Ministerului Afacerilor Interne.

Instanţa de recurs menţionează că petiţia poate fi readresată organului competent fără acordul petiţionarului,
cu excepţia cazurilor stabilite în art.17 lit. a) şi b) din Legea privind accesul la informaţie.

Curtea Supremă de Justiţie a decis să respingă recursul declarat de Ghenadie Brega şi să menţină
hotărârea Curţii de Apel Chişinău în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ghenadie Brega
împotriva Guvernului Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ şi repararea
prejudiciului moral. (Decizia nr. 3r-1197/09 din 12 septembrie 2009)

5.20. Cazul Arseni Vladimir v. Comisia Electorală Centrală a Republicii Moldova

La 29 iunie 2009, Arseni Vladimir, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Comisiei Electorale
Centrale a Republicii Moldova cu privire la obligarea furnizării informaţiei şi constatarea faptului furnizării
informaţiei incorecte. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că neavînd buletin de identitate, dar avînd
certificat, la 17 iunie 2009 a primit de la Comisia Electorală Centrală listele de subscripţie. Conform art.78
alin.(2) Codul Electoral, pentru înregistrarea candidatului independent, una din condiţii este, colectarea de la
2000 pînă la 2500 de semnături. Pînă a se determina să deranjeze sau nu 2000-2500 de cetăţeni cu drept de
vot, de mai multe ori a solicitat de la Comisia Electorală Centrală informaţia necesară şi a ajuns la concluzia
că, careva acţiuni ale acesteia nu corespund prevederilor Codului Electoral, care şi aşa consideră că sunt
contrare Constituţiei Republicii Moldova. În actul Comisiei Electorale Centrale din 18 iunie 2009 nr.CEC-
8/782, primit la cererea sa din 17 iunie 2009 este indicat că, susţinătorul candidatului, fiind la rîndul lui şi
alegător, îşi depune semnătura pentru candidatul respectiv chiar de la început pe lista de subscripţie, iar mai

200
apoi colectează semnăturile persoanelor în susţinerea candidatului independent în cauză. În cazul
înregistrării în calitate de candidat independent se prezintă copia buletinului de identitate. Lista de
subscripţie a candidatului la funcţia de deputat pentru alegerile Parlamentare din 29 iulie 2009 va fi
autentificată prin ştampila Primăriei Generale sau, în caz de necesitate, a preturii sectorului mun.Chişinău.
Reclamantul consideră că această informaţie care i-a fost furnizată de Comisia Electorală Centrală este
incorectă.

Cere, reclamantul Arseni Vladimir, obligarea Comisiei Electorale Centrale să prezinte informaţia corectă
tuturor cetăţenilor, constatarea faptului că pîrîtul i-a furnizat informaţie incorectă şi să-i furnizeze informaţia,
dacă art.13 alin.(1) lit.c), art.86 alin.(1), (2), (3), art.87 alin.(1), (2), (3) Codul electoral contravin art.38 alin.
(1), (2), (3) al Constituţiei Republicii Moldova sau să-i comunice care autoritate publică din Republica
Moldova poate furniza aşa informaţie. La 03 iulie 2009, Arseni Vladimir prin cerere suplimentară a solicitat
repunerea acţiunii în termen din motiv că situaţia sa materială este foarte dificilă şi nu a avut tot timpul
posibilitate să expediez acţiunile la timp prin intermediul oficiului poştal. La fel, a solicitat constatarea
ilegalităţii listelor de subscripţie nr.000001 – 000080, eliberate la 17 iunie 2009, modelul căror a fost adoptat
prin hotărîrea Comisiei Electorale Centrale din 18 iunie 2009 nr.2584, anularea hotărîrii nr.2584 din 18 iunie
2009, obligarea Comisiei Electorale Centrale să-i elibereze 900 (nouă sute) liste de subscripţie. Prin
hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 06 iulie 2009 s-a respins cererea lui Arseni Vladimir de repunere în
termenul de adresare în judecată şi s-a respins acţiunea ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie.
Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 10 iulie 2009 recursul declarat de Arseni Vladimir a fost admis,
hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 6 iulie 2009 casată şi pricina restituită spre rejudecare. Prin încheierea
Curţii de Apel Chişinău din 11 august 2009 procesul a fost încetat. Arseni Vladimir a declarat recurs
împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 11 august 2009, cerînd admiterea recursului, casarea
încheierii şi restituirea pricinii spre rejudecare.

În şedinţa de judecată s-a constatat că Arseni Vladimir a depus cerere de chemare în judecată împotriva
Comisiei Electorale Centrale cu privire la contestarea actului administrativ, obligarea furnizării informaţiei şi
constatarea faptului că a fost furnizată informaţie incorectă. În conformitate cu art.240 alin.(3) Codul de
procedură civilă, instanţa judecătorească adoptă hotărîrea în limitele pretenţiilor înaintate de reclamant.
Contrar acestor prevederi, prima instanţă a încetat procesul pe motiv că în privinţa pretenţiei cu privire la
contestarea actului administrativ există o hotărîre judecătorească irevocabilă prin care au fost respinse
cerinţele lui Arseni Vladimir, însă nu s-a expus în privinţa pretenţiilor cu privire la obligarea furnizării
informaţiei şi constatarea faptului că i-a fost furnizată informaţie incorectă. Astfel, la examinarea pricinii s-
au admis încălcări de ordin procedural. În conformitate cu art.400 alin.(3) Codul de procedură civilă,
încălcarea normelor de drept procedural constituie temei de casare a hotărîrii. Eroarea judiciară nu poate fi
corectată de instanţa de recurs şi din acest motiv, Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii
Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa încheierea primei instanţe în partea
încetării procesului pe capătul de cerere cu privire la obligarea furnizării informaţiei şi constatarea faptului
furnizării informaţiei incorecte cu restituirea pricinii în această parte spre rejudecare. În rest încheierea
primei instanţe urmează a fi menţinută.

În conformitate cu art.265 lit.b) Codul de procedură civilă, instanţa judecătorească dispune încetarea
procesului în cazul în care într-un litigiu între aceleaşi părţi, cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi
temeiuri s-a emis o hotărîre judecătorească rămasă irevocabilă sau o încheiere de încetare a procesului în
legătură cu renunţarea reclamantului la acţiune sau cu confirmarea tranzacţiei dintre părţi. Prin urmare,
ţinînd cont că în privinţa pretenţiilor lui Arseni Vladimir cu privire la anularea hotărîrii Comisiei Electorale
Centrale nr.2584 din 18 iunie 2009 cu privire la aprobarea modelelor documentelor electorale pentru
alegerile Parlamentului Republicii Moldova din 29 iulie 2009, recunoaşterea listelor de subscripţie
nr.000001-000080 ca nevalabile şi obligarea Comisiei Electorale Centrale de a-i elibera 900 liste de
subscripţie, există o hotărîre judecătorească irevocabilă şi în temeiul normei citate, Colegiul civil şi de
contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că prima instanţă întemeiat a încetat
procesul.

Curtea Supremă de Justiţie a decis să admită recursul declarat de Arseni Vladimir şi să caseze încheierea

201
Curţii de Apel Chişinău în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Arseni Vladimir împotriva
Comisiei Electorale Centrale cu privire la obligarea furnizării informaţiei şi constatarea faptului furnizării
informaţiei incorecte, cu restituirea pricinii spre rejudecare în această parte la Curtea de Apel Chişinău; să
menţină în rest aceiaşi încheiere. Decizia în partea trimiterii pricinii spre rejudecare nu se supune nici unei
căi de atac. Decizia în partea menţinerii încheierii Curţii de Apel Chişinău este irevocabilă de la
pronunţare. (Decizia nr. 3r-1801/09 din 02 septembrie 2009)

5.21. Cazul Victor Bolduratu v. Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică

Victor Bolduratu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Agenţiei Naţionale pentru Reglementare
în Energetică cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul Victor Bolduratu a indicat că, la 30 ianuarie 2009 a depus la Agenţia
Naţională pentru Reglementare în Energetică o cerere, prin care a solicitat eliberarea informaţiei de interes
public privind calculul şi formulele tarifului la gazele naturale prevăzut conform anexei la răspunsul dat
anterior pentru toate categoriile de consumatori. Prin răspunsul din 12 februarie 2009 pîrîtul i-a expediat un
răspuns incomplet, evitînd să prezinte informaţiile solicitate concret. Consideră că prin răspunsul său, pîrîtul
i-a lezat dreptul de acces la informaţie. Reclamantul Victor Bolduratu solicită obligarea pîrîtului să prezinte
informaţiile solicitate şi repararea prejudiciului moral în mărime de 30.000 lei. Prin hotărîrea Curţii de Apel
Chişinău din 30 martie 2009 acţiunea a fost respinsă. Victor Bolduratu a depus cerere de recurs împotriva
hotărîrii primei instanţe, cerînd admiterea recursului, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi
hotărîri cu privire la admiterea acţiunii. În motivarea recursulu, recurentul Victor Bolduratu a indicat că nu
este de acord cu hotărîrea primei instanţe. Recurentul Victor Bolduratu, în şedinţa instanţei de recurs nu s-a
prezentat, însă a solicitat examinarea recursului în absenţa sa. Reprezentantul intimatului Agenţia Naţională
pentru Reglementare în Energetică, Veronica Muruziuc, în şedinţa instanţei de recurs a solicitat respingerea
recursului şi menţinerea hotărîrii primei instanţe, pe care o consideră întemeiată şi legală. Audiind
reprezentantul intimatului, studiind materialele dosarului, Colegiul civil şi de contencios administrativ al
Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea hotărîri
primei instanţe din următoarele considerente. În conformitate cu art. 417 al. (1) lit. a) CPC, instanţa de
recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină hotărîrea primei instanţe.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, la 30 ianuarie 2009 Victor Bolduratu s-a adresat cu o cerere Agenţiei
Naţionale pentru Reglementare în Energetică, prin care a solicitat prezentarea informaţiei cu privire la
prevederile legale ce reglementează impunerea datoriilor de 4 dolari SUA/1000 m3 sau 49 lei/1000m3,
precum şi calculul şi formulele de calcul a tarifului prevăzut conform anexei la răspunsul intimatului din 18
decembrie 2008 pentru toate categoriile de consumatori şi anume – cheltuielile necesare pentru activitatea
organului superior de conducere a societăţii pe acţiuni „Moldovagaz”, veniturile suplimentare de la tranzit şi
cursuri de schimb, consumul tehnologic în reţelele de transport, tariful pentru serviciile de transport,
consumul tehnologic pentru serviciul de distribuţie, tariful pentru serviciul de distribuţie şi rentabilitatea
activităţii de asigurare a furnizării gazelor naturale.

Prin răspunsul din 12 februarie 2009 Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică, lui Victor
Bolduratu i s-a comunicat că conform art. 20 al. (1) al Legii bugetului de stat pe anul 2008 nr. 254 din 23
noiembrie 2007, la aprobarea şi aplicarea tarifului pentru gazele naturale, în aceasta se includ 4 dolari SUA
pentru 1000 m3, mijloacele respective fiind destinate recuperării cheltuielilor bugetului de stat suportate la
răscumpărarea cambiilor emise de Guvern pentru societatea pe acţiuni „Gazprom” din Federaţia Rusă.

De asemenea, i-a fost expediat tabelul care include sumele ce au stat la baza calculului tarifelor la gazele
naturale pentru toate categoriile de consumatori, inclusiv informaţiile cu privire la cheltuielile necesare
pentru activitatea aparatului de conducere al soceităţii pe acţiuni „Moldovagaz”, veniturile suplimentare de
la tranzit şi cursuri de schimb, consumul tehnologic în reţelele de transport, tariful pentru serviciile de
transport, consumul tehnologic pentru serviciul de distribuţie, tariful pentru serviciul de distribuţie şi
rentabilitatea activităţii de asigurare a furnizării gazelor naturale. În tabelul expediat petiţionarului, a fost
explicat modul de repartizare a cheltuielilor aferente livrării gazelor naturale consumatorilor finali pentru

202
fiecare categorie de consumatori. Prin urmare, Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică a
prezentat recurentului cheltuielile justificate ce au fost incluse în tariful pentru gazele naturale. În baza celor
expuse, prima instanţă corect a ajuns la concluzia că lui Victor Bolduratu nu i-a fost îngrădit dreptul de acces
la informaţie.

Curtea Supremă de Justiţie a decis să respingă recursul declarat de către Victor Bolduratu şi să menţină
hotărîrea Curţii de Apel Chişinău în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Victor Bolduratu
împotriva Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică cu privire la contestarea actului
administrativ. (Decizia nr. 3r-1300/09 din 16 septembrie 2009)

5.22. Cazul Sîrbu Ina v. Universitatea de Stat din Tiraspol

La 13 februarie 2009, Sîrbu Ina a depus cerere de chemare în judecată împotriva Universităţii de Stat din
Tiraspol cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamanta Sîrbu Ina a indicat că la 15 august 1991, ea a fost angajată în cadrul
Universităţii de Stat din Tiraspol în calitate de laborantă. În legătură cu conflictul armat din stînga Nistrului
din anul 1992, ea a fost forţată să părăsească locul de trai. Beneficiind de înlesniri conform Hotărîrii
Guvernului RM nr.172 din 17 martie 1992 privind unele măsuri urgente întru ajutorarea refugiaţilor forţaţi
să-şi părăsească locurile de trai aflate în teritoriile Republicii Moldova din stînga Nistrului, i-a fost
repartizată odaia nr.503, în prezent apartamentul nr.35 din căminul nr.1 din str.Mesager,5/1, mun.Chişinău.
La 15 iulie 1997, în baza hotărîrii Rectoratului şi a Comitetului sindical al Universităţii de Stat din Tiraspol,
i-a fost eliberat ordinul de cazare pe odaia nr.503. Conform deciziei Consiliului mun.Chişinău nr.15/37 din
05 iulie 2001, căminului nr.1 din str.Mesager,5/1, mun.Chişinău i-a fost atribuit statut juridic de bloc locativ.
Conform prevederilor Legii cu privire la privatizare şi ale Legii privatizării fondului de locuinţe, se permite
privatizarea unor astfel de locuinţe. În legătură cu aceasta ea de nenumărate ori s-a adresat către pîrît pentru
eliberarea actelor necesare pentru privatizarea apartamentului nr.35 din str.Mesager,5/1, mun.Chişinău, însă
pîrîtul i-a refuzat. Prin refuzul pîrîtului de a-i elibera actele solicitate i-a fost încălcat dreptul de a privatiza
spaţiul locativ. Totodată, prin acţiunile pîrîtului i-au fost cauzate suferinţe morale, ceea ce a dus la
înrăutăţirea stării sănătăţii, fiind nevoită să suporte tratamente costisitoare.

Prin urmare, solicită de a recunoaşte ilegal refuzul pîrîtului de a-i elibera actele solicitate, de a obliga pîrîtul
să-i elibereze actele necesare pentru privatizarea apartamentului nr.35 din str.Mesager,5/1, mun.Chişinău,
inclusiv certificatul despre costul iniţial de bilanţ la momentul dării în exploatare, certificatul referitor la
apartenenţa blocului, extrasele din fişa locuinţă şi tabelul nominal, ordinul de repartiţie, certificate despre
numărul persoanelor, care se folosesc de comodităţi comune şi alte documente necesare şi de a încasa de la
pîrît suma de 5000 lei, în vederea reparării prejudiciului moral. Ulterior, Sîrbu Ina a depus cerere de chemare
în judecată suplimentară, prin care a solicitat de a obliga pîrîtul să-i elibereze suplimentar certificatul despre
apartenenţa blocului eliberat de OCT Chişinău, demersul proprietarului blocului, copia şi originalul planului
apartamentului în litigiu eliberat de OCT Chişinău şi alte acte după necesitate (f.d.12). Prin hotărârea Curţii
de Apel Chişinău din 04 mai 2009 acţiunea a fost admisă parţial, a fost considerat ilegal refuzul rectorului
Universităţii de Stat din Tiraspol de a-i elibera lui Sîrbu Ina actele solicitate şi a fost obligată Universitatea
de Stat din Tiraspol să-i elibereze lui Sîrbu Ina actele necesare pentru privatizarea apartamentului nr.35 din
str.Mesager,5/1, mun.Chişinău, inclusiv certificatul despre costul iniţial de bilanţ la momentul dării în
exploatare, certificatul referitor la apartenenţa blocului, extrasele din fişa locuinţă şi tabelul nominal, ordinul
de repartiţie, certificate despre numărul persoanelor, care se folosesc de comodităţi comune, certificatul
despre apartenenţa blocului, demersul proprietarului blocului, copia şi originalul planului apartamentului
nr.35 din str.Mesager,5/1, mun.Chişinău eliberat de OCT Chişinău şi alte acte după necesitate. În rest
acţiunea a fost respinsă. Universitatea de Stat din Tiraspol a declarat recurs împotriva hotărârii primei
instanţe, cerând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire
la respingerea acţiunii. Recurentul Universitatea de Stat din Tiraspol, în motivarea recursului, a indicat că
hotărîrea primei instanţe este neîntemeiată şi ilegală, deoarece nu au fost dovedite circumstanţele considerate
de prima instanţă ca fiind stabilite şi au aplicate greşit normele de drept material. Audiind părţile, studiind
materialele dosarului, Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră

203
recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea hotărârii primei instanţe din următoarele
considerente. Concluzia primei instanţe despre necesitatea admiterii parţiale a acţiunii este justă, ea având la
bază cumulul dovezilor administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost dată o apreciere juridică
cuvenită, în conformitate cu art.130 Cod de procedură civilă, care de rând cu alte reglementări completează
Legea contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000, cu modificările şi completările
ulterioare. Din materialele dosarului rezultă că la 12 decembrie 2008, intimata Sîrbu Ina s-a adresat către
Universitatea de Stat din Tiraspol cu cerere, prin care a solicitat eliberarea actelor necesare pentru
privatizarea apartamentului nr.35 din str.Mesager,5/1, mun.Chişinău. Prin răspunsul nr.8 din 20 ianuarie
2009, Universitatea de Stat din Tiraspol a refuzat furnizarea informaţiei solicitate pe motiv că Sîrbu Ina nu
întruneşte cerinţele necesare pentru privatizarea apartamentului menţionat. Conform art.10 al.(1) din Legea
privind accesul la informaţie nr. 982-XIV din 11 mai 2000, persoana are dreptul de a solicita furnizorilor de
informaţii, personal sau prin reprezentanţii săi, orice informaţii aflate în posesia acestora, cu excepţiile
stabilite de legislaţie, iar conform art.11 al.(1) subal.1) din Legea enunţată, furnizorul de informaţii, în
conformitate cu competenţele care îi revin, este obligat să asigure informarea activă, corectă şi la timp a
cetăţenilor asupra chestiunilor de interes public şi asupra problemelor de interes personal.

Reieşind din prevederile legale menţionate, raportate la materialele dosarului, Colegiul civil şi de contencios
administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că refuzul recurentului de a elibera intimatei actele
necesare pentru privatizarea apartamentului nr.35 din str.Mesager,5/1, mun.Chişinău îi încalcă dreptul
acesteia de acces la informaţie şi, prin urmare, prima instanţă temeinic şi legal a admis parţial acţiunea, a
considerat ilegal refuzul rectorului Universităţii de Stat din Tiraspol de a-i elibera lui Sîrbu Ina actele
solicitate şi a obligat Universitatea de Stat din Tiraspol să-i elibereze lui Sîrbu Ina actele necesare pentru
privatizarea apartamentului nr.35 din str.Mesager,5/1, mun.Chişinău, inclusiv certificatul despre costul iniţial
de bilanţ la momentul dării în exploatare, certificatul referitor la apartenenţa blocului, extrasele din fişa
locuinţă şi tabelul nominal, ordinul de repartiţie, certificate despre numărul persoanelor, care se folosesc de
comodităţi comune, certificatul despre apartenenţa blocului, demersul proprietarului blocului, copia şi
originalul planului apartamentului nr.35 din str.Mesager,5/1, mun.Chişinău eliberat de OCT Chişinău şi alte
acte după necesitate. Argumentele invocate de recurentul Universitatea de Stat din Tiraspol în cererea de
recurs nu pot fi reţinute, deoarece conform art.34 din Constituţia RM şi art.11 din Legea privind accesul la
informaţie, recurentul era obligat să elibereze intimatei actele necesare pentru privatizarea apartamentului
nr.35 din str.Mesager,5/1, mun.Chişinău. Totodată, Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii
Supreme de Justiţie reţine că reieşind din prevederile art.7 al.(2) şi al.(4) din Legea nr.121-XVI din 04 mai
2007 privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice, soluţionarea chestiunii cu privire la dreptul
persoanei de a privatiza spaţiu locativ ţine de competenţa Agenţiei Proprietăţii Publice de pe lîngă Ministerul
Economiei şi Comerţului, succesor al Agenţiei Privatizare, iar gestionarul spaţiului locativ trebuie să-i
exprime acordul sau dezacordul cu privire la privatizarea spaţiului locativ pretins.

În asemenea circumstanţe, din partea de motivare a hotărîrii primei instanţe se exclude concluzia cu privire
la dreptul intimatei de a privatiza apartamentul nominalizat, această chestiune urmînd a fi soluţionată în
modul şi ordinea stabilită de lege.

Curtea Supremă de Justiţie a decis să respingă recursul declarat de Universitatea de Stat din Tiraspol, să
menţină hotărârea Curţii de Apel Chişinău în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Sîrbu
Ina împotriva Universităţii de Stat din Tiraspol cu privire la contestarea actului administrativ şi să excludă
din partea de motivare a hotărîrii Curţii de Apel Chişinău concluzia precum că Sîrbu Ina dispune de dreptul
de a privatiza apartamentul nr.35 din strada Mesager,5/1, municipiul Chişinău. (Decizia nr. 3r-1457/09 din
16 septembrie 2009)

5.23. Cazul Dogari Vasile v. Centrul de Medicină Legală, judecătoria Botanica mun. Chişinău şi Primăria
oraşului Sângera mun. Chişinău

La 27 octombrie 2008 Dogari Vasile a depus cerere de chemare în judecată împotriva Centrului de Medicină
Legală, judecătoriei Botanica municipiul Chişinău şi Primăriei oraşului Sângera municipiul Chişinău cu
privire la constatarea nefurnizării informaţiei, obligarea furnizării informaţiei solicitate şi repararea

204
prejudiciului moral.

Reclamantul Dogari Vasile, în motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că prin sentinţa judecătoriei
Botanica municipiul Chişinău din 3 noiembrie 2005 a fost condamnat în baza art.151 alin.(1) Codul penal la
10 ani privaţiune de libertate. Consideră că la baza sentinţei de condamnare au fost puse probe false. Pentru
a demonstra că a fost condamnat în baza probelor false, s-a adresat Primăriei oraşului Sângera municipiul
Chişinău să-i furnizeze informaţia unde şi cu cine el a domiciliat din anul 1995 până în anul 2004, cine
domiciliază în prezent în acest local; Centrului de Medicină Legală să-i prezinte copiile rapoartelor de
expertiză medico-legală din 2 mai 1995 şi 20 noiembrie 2004 în privinţa cetăţenei Casian Tatiana Mihai,
născută în anul 1966; la judecătoria Botanica municipiul Chişinău să-i prezinte copiile încheierilor
judecătoreşti, declaraţiile părţii vătămate şi a martorilor date în cadrul urmării penale şi şedinţei de judecată.
La cererile adresate pârâţii nu i-au dat nici un răspuns încălcând în aşa mod Legea nr.982 privind accesul la
informaţie. Cere, reclamantul Dogari Vasile, de a recunoaşte că i s-a încălcat dreptul de acces la informaţie,
obligarea pârâţilor să-i furnizeze informaţia solicitată şi încasarea prejudiciului moral câte 4000 lei de la
fiecare. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 31 martie 2009 acţiunea lui Dogari Vasile a fost respinsă
integral ca fiind neîntemeiată. La 26 iunie 2009 Dogari Vasile a depus cerere de recurs împotriva hotărârii
Curţii de Apel Chişinău din 31 martie 2009, cerând admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanţe şi
emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii. Recurentul Dogari Vasile, în motivarea recursului
a indicat că nu au fost stabilite circumstanţele considerate ca fiind dovedite şi prima instanţă nu a ţinut cont
că nu a primit de la intimaţi informaţiile solicitate. În şedinţa de judecată s-a constatat că recurentul Dogari
Vasile la 28 iulie 2008 s-a adresat Centrului de Medicină Legală cu cerere în care a indicat că solicită repetat
cele solicitate prin cererea din 3 iunie 2008 şi anume: rapoartele de expertiză medico-legale din 2 mai 1995
şi 20 noiembrie 2004 în privinţa cetăţenei Casian Tatiana Mihai(f.d.-34-36).

Centrul de Medicină Legală prin răspunsul nr.1789 din 5 august 2008 a expediat în adresa recurentului
Dogari Vasile raportul de expertiză medico-legală nr.3017”D” din 25 noiembrie 2005 în privinţa cetăţenei
Casian Tatiana Mihai, comunicându-i concomitent că la sediul Centrului raportul de expertiză medico-legală
din 2 mai 1995 în privinţa acesteia nu există(f.d.-37). Nefiind de acord cu răspunsul primit, Dogari Vasile s-a
adresat cu prezenta cerere de chemare în judecată. Prima instanţă a respins acţiunea lui Dogari Vasile
motivând că acestuia i-a fost furnizată informaţia solicitată. Judecând pricina în ordine de recurs, Colegiul
civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a constatat că hotărârea primei instanţe este
legală, iar argumentele invocate de Dogari Vasile în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi se resping
cu probele administrate. Raporturile dintre furnizorii de informaţii şi persoana fizică în procesul de asigurare
şi realizare a dreptului constituţional de acces la informaţie sunt reglementate de art.34 Constituţia
Republicii Moldova, Legea nr.982-XIV din 11 mai 2000 privind accesul la informaţie, precum şi de alte acte
normative, iar procedura de examinare a contestaţiilor cu privire la constatarea nefurnizării informaţiei de
Legea contenciosului administrativ, Legea cu privire la petiţionare şi Codul de procedură civilă.

Conform art.23 Legea privind accesul la informaţie, în cazul în care persoana care se consideră că drepturile
sau interesele legitime în ceea ce priveşte accesul la informaţie i-au fost lezate, precum şi în cazul în care nu
este satisfăcută de soluţia dată de către conducerea furnizorului de informaţii sau de către organul ierarhic
superior al acestuia, ea poate ataca acţiunile sau inacţiunea furnizorului de informaţii direct în instanţa de
contencios administrativ competentă. Aşadar, din sensul normei de drept citate rezultă că litigiile privind
contestarea actului de furnizare sau nefurnizare a informaţiei sunt soluţionate de instanţele de contencios
administrativ competente în ordinea prevăzută de Legea contenciosului administrativ. Conform art.19 alin.
(2) Legea contenciosului administrativ, reclamantul va depune, o dată cu cererea de chemare în instanţa de
contencios administrativ, copia cererii prealabile cu dovada expedierii sau primirii acesteia de către organul
respectiv, actul administrativ contestat ori, după caz, răspunsul autorităţii publice sau avizul de respingere a
cererii prealabile. Prevederi similare rezultă şi din conţinut art.167 Codul de procedură civilă, care stipulează
că la cererea de chemare în judecată se anexează documentele care confirmă respectarea procedurii de
soluţionare prealabilă a litigiului, dacă respectarea acestei proceduri este prevăzută de lege sau de contractul
părţilor. Contrar acestor prevederi legale, recurentul Dogar Vasile la cererea de chemare în judecată nu a
anexat copiile cererilor adresate Primăriei oraşului Sângera municipiul Chişinău şi judecătoriei Botanica
municipiul Chişinău cu dovada expedierii sau primirii acestora de către organele respective. Prin urmare,

205
afirmaţiile recurentului că nu i-a fost furnizată informaţia solicitată nu pot fi reţinute, deoarece în lipsa
copiilor cererilor de furnizare a informaţiei şi dovezii de primire a acestora de către organele respective nu
este posibil de stabilit dacă furnizarea informaţiei în genere a fost solicitată şi conţinutul acesteia. Mai mult
ca atât, comunicarea încheierilor judecătoreşti, declaraţiilor părţii vătămate şi martorilor date în cadrul
urmării penale şi în şedinţă de judecată reprezintă acte procesuale legate de înfăptuirea justiţiei, care pot fi
contestate doar în cazurile şi în ordinea prevăzută de legislaţia procesual penală, fiind astfel exceptate de la
controlul legalităţii pe calea contenciosului administrativ.

Curtea Supremă de Justiţie a decis să respingă recursul declarat de Dogari Vasile şi să menţină hotărârea
Curţii de Apel Chişinău în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Dogari Vasile împotriva
Centrului de Medicină Legală, judecătoriei Botanica municipiul Chişinău şi Primăriei oraşului Sângera
municipiul Chişinău cu privire la nefurnizarea informaţiei solicitate, obligarea furnizării informaţiei
solicitate şi repararea prejudiciului moral. (Decizia nr. 3r-1710/09 din 16 septembrie 2009)

5.24. Cazul Vladimir Tcacenco v. Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Ministerul
Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului, Guvernul Republicii Moldova

Vladimir Tcacenco la 22 decembrie 2008 a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului
Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Ministerului Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului, Guvernului
Republicii Moldova cu privire la recunoaşterea acţiunilor ilegale, contestarea în parte a actului administrativ,
anularea hotărîrii şi repararea prejudiciului moral. Pe parcursul examinării pricinii, la 02 martie 2009
Vladimir Tcacenco şi-a concretizat cerinţele. În motivarea acţiunii reclamantul Vladimir Tcacenco a indicat,
că Ministerul Afacerilor Interne a fost obligat prin hotărîrea judecătorească din 23 ianuarie 2008 să-i achite
4212 lei diferenţa majorării pensiei pentru perioada 01 februarie 2003 – 01 martie 2006 şi de la această dată
să-i achite majorarea la pensie pentru vechime în muncă în mărime de 100% din pensia minimă pentru limita
de vîrstă, adică cîte 135 lei lunar, dar nu cîte 18 lei lunar, precum se achita anterior. Contrar art. 32 al Legii
contenciosului administrativ, hotărîrea a fost executată în luna august 2008, peste 8 luni. De asemenea prin
hotărîrea judecătorească din 21 mai 2008 Ministerul Afacerilor Interne a fost obligat să-i achite pentru anii
2006, 2007 suma de 5983,72 lei şi începînd cu anul 2008 să calculeze şi să achite indemnizaţia bănească
conform art. 15 pct. 6 şi 8 al Legii cu privire la statutul militarilor. Funcţionarii MAI pe parcursul a 2,5 ani i-
au reprimat intenţia de a obţine calcularea şi achitarea corectă a majorării pensiei şi la indemnizaţia bănească
în schimbul tratamentului balneosanatorial gratuit. A oferit intenţionat lui şi autorităţilor cărora li s-a adresat,
informaţie incorectă şi nu deplină referitor la drepturile şi interesele legitime asupra acestor sume băneşti
prevăzute de lege. A mai indicat, că la 13 octombrie 2008 a adresat deputatului Parlamentului RM o petiţie
pe 4 file, în care a comunicat despre încălcarea sistematică de către Ministerul Afacerilor Interne a
prevederilor legislaţiei şi ca urmare, a drepturilor omului. La 29 octombrie 2008 petiţia a fost expediată
Ministerului Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului pentru examinare, însă această autoritate a readresat-o
Ministerului Afacerilor Interne la 10 noiembrie 2008 pentru soluţionare şi ultimul la 11 decembrie 2008 a dat
un răspuns formal. Consideră că readresarea petiţiei contravine art. 9 pct. 2 al Legii cu privire la petiţie, care
interzice adresarea petiţiei organului sau persoanelor, acţiunile cărora se deplîng. Pentru remedierea situaţiei
a cerut Ministerului Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului să recheme petiţia, să o soluţioneze şi să
propună Guvernului RM să anuleze pct. 10 al Regulamentului cu privire la ocrotirea sănătăţii, asistenţa
medicală şi tratamentul balneosanatorial al militarilor şi membrilor familiilor lor, precum şi al militarilor
prin contract trecuţi în rezervă, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 362 din 03 aprilie 2007, întru
respectarea art. 39 al Legii cu privire la statutul militarilor, precum şi de către Ministerul Afacerilor Interne
pct. pct. 8,9, şi 10 din Instrucţiunea privind modul de evidenţă şi distribuire a biletelor de tratament
balneosanatorial al militarilor trupelor de carabineri ale Ministerului Afacerilor Interne şi membrilor
familiilor lor, al militarilor prin contract trecuţi în rezervă, aprobat prin ordinul MAI nr. 103 din 12 martie
2008, deoarece contravin art. 15 al Legii cu privire la statutul militarilor. Însă pîrîtul nu a corectat greşeala şi
nu a rechemat petiţia.

Cere, Vladimir Tcacenco anularea pct. 10 al Regulamentului cu privire la ocrotirea sănătăţii, asistenţă
medicală şi tratamentul balneosanatorial al militarilor şi membrilor familiilor lor, precum şi a militarilor prin
contract trecuţi în rezervă, aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 362 din 03 aprilie

206
2007; recunoaşterea ilegalităţii acţiunilor Ministerului Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului în expedierea
la 10 noiembrie a petiţiei din 13 octombrie 2008 pentru examinare Ministerului Afacerilor Interne şi cu
încălcarea termenului stabilit de lege; recunoaşterea ilegală a refuzului şi obligarea Ministerului Protecţiei
Sociale, Familiei şi Copilului să recheme petiţia să o examineze şi să-i adreseze răspunsul în termenul
prevăzut de lege; recunoaşterea încălcării de către Ministerului Afacerilor Interne a dreptului accesului la
informaţie şi la petiţie, prin acordarea informaţiei neveridice şi nu deplină privitor la drepturile şi interesele
sale legale şi privitor la executarea hotărîrilor judecătoreşti; anularea ca ilegală a pct. pct. 8, 9 şi 10 din
Instrucţiunea privind modul de evidenţă şi distribuire a biletelor de tratament balneosanatorial al militarilor
trupelor de carabineri ale MAI şi membrilor familiilor lor, precum şi al militarilor prin contract trecuţi în
rezervă, aprobat prin ordinul MAI nr. 103 din 12 martie 2008, precum şi repararea prejudiciului moral prin
încasarea a zece întreţineri băneşti lunare. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 16 aprilie 2009 a fost
încetat procesul în partea anulării pct. 10 al Regulamentului cu privire la ocrotirea sănătăţii, asistenţă
medicală şi tratamentul balneosanatorial al militarilor membrilor familiilor lor, precum şi a militarilor prin
contract trecuţi în rezervă, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 362 din 03 aprilie 2007, din motiv că acest
capăt de cerere nu urmează a fi judecat în procedură civilă. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 16
aprilie 2009 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Vladimir Tcacenco a depus cerere de recurs împotriva
hotărîrii primei instanţe, cerînd admiterea recursului, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi
hotărîri cu privire la admiterea acţiunii. Recurentul, Vladimir Tcacenco, în motivarea recursului a indicat că,
la examinarea cauzei prima instanţă n-a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au
importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii în fond, a aplicat eronat normele de drept material, de patru ori
neîntemeiat a amînat termenul de judecare a pricinii. Verificînd argumentele recursului în raport cu
materialele cauzei Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră
criticile invocate neîntemeiate. Instanţa de judecată a stabilit corect situaţia de fapt şi de drept în cauza dată,
a dat o apreciere obiectivă probelor administrate şi a pronunţat o hotărîre întemeiată care corespunde
legislaţiei în vigoare. Conform art.21 al. (1) a Legii privind accesul la informaţie nr. 982/2000, persoana care
se consideră lezată într-un drept sau interes legitim de către furnizorul de informaţii poate ataca acţiunile
acestuia atît pe cale extrajudiciară, cît şi direct în instanţa de contencios administrativ competentă. În şedinţa
de judecată s-a constatat că, Vladimir Tcacenco a întocmit la 13 octombrie 2008 o petiţie şi a adresat-o
Larisei Zimin, deputat în Parlamentul RM, membru al Comisiei pentru Drepturile Omului. S-a stabilit că prin
petiţia enunţată recurentul a solicitat să fie primite măsurile posibile, ca lui şi altor mii de pensionari să se acorde
ajutorul prin asigurarea aplicării uniforme şi corecte a legislaţiei şi contracararea încălcărilor drepturilor omului de
către Ministerul Afacerilor Interne. Conform art. 9 al. (1) al Legii cu privire la petiţionare, dacă petiţia ţine de
competenţa altui organ, ea se expediază acestui organ în termen de 3 zile lucrătoare de la data înregistrării
petiţiei, fapt despre care este informat petiţionarul. În sensul art. 6 al. (1) din Legea privind accesul la
informaţie, furnizorul de informaţie este obligat de a furniza numai informaţia care se află în posesia sa, dar
nu şi alte informaţii, de care nu dispune. Faptul că solicitantul de informaţie nu este de acord cu răspunsul
primit nu poate constitui temei de a se constata încălcarea dreptului solicitantului de acces la informaţie. Din
sensul art. 10 al. (1), art. 6 al. (1) al Legii privind accesul la informaţie nr. 982 din 11 mai 2000, rezultă că
furnizorul nu poate fi obligat la furnizarea unei informaţii care se află în posesia şi la dispoziţia unui alt
furnizor de informaţii.

Astfel, din cumulul probelor administrate s-a stabilit că petiţia recurentului din 13 octombrie 2008 adresată
la Parlament, a parvenit la Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului pe data de 06 noiembrie 2008,
care a expediat-o pentru examinare Ministerului Afacerilor Interne pe data de 10 noiembrie 2008, în decurs
de trei zile lucrătoare, conform competenţei cu informarea recurentului. Petiţia recurentului a fost examinată
de către intimaţi şi ultimul a primit răspuns la toate solicitările. Prin urmare, nu pot fi reţinute ca întemeiate
argumentele recurentului cu privire la aceia că, intimaţii au încălcat termenul de examinare a petiţiei
prevăzut de Legea cu privire la petiţionare şi Legea privind accesul la informaţie deoarece, acestea nu
corespund realităţii. În speţă, aşa cum se arată în motivul de recurs, nemulţumirea recurentului-reclamant nu
a fost provocată de refuzul intimaţilor-pîrîţi de a-i rezolva cererile privind furnizarea informaţiei, ci de
conţinutul răspunsului primit, consideră că neîntemeiat intimaţii i-au acordat informaţie neveridică şi nu
deplină privitor la drepturile şi interesele care consideră că i-au fost încălcate. În temeiul Legii privind
accesul la informaţie nr. 982 din 11 mai 2000 nu poate fi discutat conţinutul răspunsului la cererile adresate
unei autorităţi administrative, deoarece recurentul nu poate să pretindă că răspunsul la cerere să fie dat într-
un anumit sens, după dorinţa personală, stabilirea şi conţinutul răspunsului fiind atributul exclusiv al

207
organului administrativ competent. Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie
consideră că prima instanţă just a concluzionat că, Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova,
Ministerului Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului, ca autorităţi publice au examinat legal şi în termen
petiţia recurentului Vladimir Tcacenco şi corect au concluzionat că recurentul s-a folosit de drepturile sale
procedurale şi a intentat în fiecare caz aparte, acţiune întru apărarea drepturilor şi intereselor care a
considerat că i-au fost încălcate. Respectiv sunt hotărîri judecătoreşti irevocabile, prin care instanţa s-a expus
atît asupra temeiniciei pretenţiilor recurentului cu privire la majorarea pensiei, cît şi a indexării majorării
pensiei, decizile Curţii Supreme de Justiţie din 23 ianuarie 2008 şi 03 aprilie 2008, cît şi asupra dreptului la
tratament balneosanatorial gratuit sau compensaţia în mărimea unei întreţineri lunare, hotărîrea
judecătorească din 21 mai 2008.

Astfel, o hotărîre judecătorească prin care s-a consfinţit un drept, în mod irevocabil se bucură de prezumţia
absolută de adevăr (res judicata pro veritate habetur) şi nu poate fi contrazisă printr-o altă hotărîre. În
lumina principiului lucrului judecat nu poate fi repus în discuţie, ulterior situaţia de fapt stabilită prin
hotărîrile judecătoreşti nominalizate rămase neschimbate pe care le invocă din nou recurentul.
Nu poate fi reţinut nici alt motiv de recurs, prin care recurentul apreciază că instanţa n-a respectat termenul
rezonabil de judecare a pricinii, reieşind din faptul că în conformitate cu art. 192 CPC instanţa de recurs a
verificat termenul rezonabil în procesul judecării pricinii date pe calea de atac respectivă şi reţine că
termenul rezonabil de judecare a pricinii a fost asigurat de către prima instanţă, fapt dovedit prin actele
pricinii. Prin urmare, instanţa de recurs considră că nu i-a fost lezat dreptul recurentului privind accesul la
informaţie şi dreptul la petiţonare conform art. 34 a Constituţiei RM, completat de Legea privind accesul la
informaţie nr. 982 din 11 mai 2000. În consecinţă, instanţa de recurs consideră că, prima instanţă la judecarea
litigiului dat just a aplicat normele de drept material şi a apreciat obiectiv probele administrate în cadrul
dezbaterilor judiciare, astfel argumentele invocate de către recurent în acest sens sînt lipsite de suport legal şi
probatoriu şi de aceia nu pot fi reţinute. Cât priveşte capătul de cerere cu privire repararea prejudiciului
moral, instanţa de recurs constată că acesta temeinic a fost respins de către prima instanţă. În asemenea
împrejurări nu au relevanţă argumentele invocate în recurs, deoarece vin în contradicţie constatărilor expuse.

Curtea Supremă de Justiţie a decis să respingă recursul declarat de Vladimir Tcacenco, să menţină
hotărîrea Curţii de Apel Chişinău în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vladimir
Tcacenco împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Ministerului Protecţiei Sociale,
Familiei şi Copilului, Guvernului Republicii Moldova cu privire la recunoaşterea acţiunilor ilegale,
contestarea în parte a actului administrativ, anularea hotărîrii şi repararea prejudiciului moral. (Decizia nr.
3r-1582/09 din 30 septembrie 2009)

5.25. Cazul Centrul de Investigaţii Jurnalistice v. Guvernul Republicii Moldova

La data de 24 decembrie 2008, Centrul de Investigaţii Jurnalistice a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Guvernului Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ şi repararea
prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la data de 10 noiembrie 2008, prin demersul nr. 98/11 a
solicitat Guvernului Republicii Moldova furnizarea informaţiei privind lista persoanelor, agenţilor economici
şi instituţiilor care au făcut donaţii pentru restaurarea Complexului monastic „Curchi” şi sumele donate de
aceştia, inclusiv valoarea donaţiilor materiale, lista conturilor pe care au fost transferate donaţiile, sumele
cheltuite pentru restaurarea Complexului monastic „Curchi”, copiile de pe rapoartele privind utilizarea
surselor financiare la restabilirea acestui Complex monastic şi care au fost prezentate Consiliului de
observatori sau Guvernului, sumele distribuite de la bugetul de stat pentru restaurare şi lista agenţilor
economici care au participat la lucrările de restaurare a Complexului monastic „Curchi”. Prin răspunsul din
14 noiembrie 2008, Guvernul Republicii Moldova a refuzat furnizarea informaţiei solicitate pe motiv că nu
deţine o astfel de informaţie. Consideră reclamantul refuzul pîrîtului ilegal şi cere obligarea Guvernului
Republicii Moldova să-i furnizeze solicitată prin demersul nr. 98/11 din 10 noiembrie 2008, şi repararea
prejudiciului moral în mărime de 3 000 lei. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 16 martie 2009,
acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La data de 11 mai 2009, Centrul de Investigaţii Jurnalistice a

208
declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, cerînd admiterea recursului, casarea hotărîrii primei
instanţe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului recurentul Centrul de Investigaţii Jurnalistice a indicat că prin acţiunile Guvernului
Republicii Moldova s-au încălcat grav atît drepturile Centrului de Investigaţii Jurnalistice cît şi dreptul
cetăţenilor la libera informare, motiv din care hotărîrea primei instanţe privind respingerea acţiunii este
ilegală şi neîntemeiată. Mai mult decît atît, a indicat recurentul, concluziile primei instanţe sun în
contradicţie cu circumstanţele pricinii şi rezultă din aplicarea şi interpretarea eronată a normelor dreptului
material. Colegiul Civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, reţine că încălcarea
normelor dreptului material şi procedural de către prima instanţă s-a manifestat prin interpretarea eronată a
legii, ceea ce în conformitate cu prevederile art. 400 al. (1) lit. c) CPC, constituie temei de casare a hotărârii
şi admitere a recursului. În cadrul şedinţei de judecată s-a constatat că, la data de 10 noiembrie 2008, Centrul
de Investigaţii Jurnalistice s-a adresat cu un demers Guvernului Republicii Moldova prin care a solicitat
furnizarea unei informaţii legate de restaurarea Complexului monastic „Curchi” şi anume:
- lista persoanelor, agenţilor economici şi instituţiilor care au făcut donaţii pentru restaurarea
Complexului monastic „Curchi” şi sumele donate de aceştia, inclusiv valoarea donaţiilor materiale,
- lista conturilor pe care au fost transferate donaţiile,
- sumele cheltuite pentru restaurarea Complexului monastic „Curchi”,
- copiile de pe rapoartele privind utilizarea surselor financiare la restabilirea acestui Complex monastic
şi care au fost prezentate Consiliului de observatori sau Guvernului,
- sumele distribuite de la bugetul de stat pentru restaurare,
- lista agenţilor economici care au participat la lucrările de restaurare a Complexului monastic „Curchi”.
La fel, este constatat că în calitate de răspuns Guvernul Republicii Moldova i-a expediat Centrului de
Investigaţii Jurnalistice scrisoarea nr. 1922-1783 din 14 noiembrie 2008, prin care i-a recomandat
solicitantului să se adreseze direct Mănăstirii Curchi pe motiv că problema dată nu este de competenţa sa
(f.d. 7). Instanţa de recurs reţine că dreptul persoanei de a avea acces la informaţie de interes public nu este
îngrădit şi este garantat prin Constituţia Republicii Moldova. Astfel, art. 34 din Constituţia RM, autorităţile
publice, potrivit competenţelor ce le revin, sînt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra
treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal; dreptul la informare nu trebuie să prejudicieze
măsurile de protecţie a cetăţenilor sau siguranţa naţională; mijloacele de informare publică, de stat sau
private, sînt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice; mijloacele de informare publică nu sunt
supuse cenzurii. Iar, în conformitate cu prevederile art. 10 din Legea privind accesul la informaţie, orice
persoană este în drept de a solicita furnizorilor de informaţii, orice informaţie aflată în posesia sa, cu
excepţiile stabilite de lege. Orice îngrădire la informaţie urmează a fi efectuată numai în deplină
concordanţă cu Legea privind accesul la informaţie. Persoana care solicită acces la informaţie este scutită de
obligaţia pentru aşi justifica interesul pentru informaţiile solicitate. Prin urmare, obligaţia intimatului de a
asigura recurentul cu informaţia solicitată reiese atît din prevederile art. 34 din Constituţia RM cît şi din
prevederile art. 10 din Legea privind accesul la informaţie.

În astfel de circumstanţe, Colegiul Civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie,

consideră eronate concluziile primei instanţe privind respingerea acţiunii Centrului de Investigaţii
Jurnalistice deoarece înscrisurile cauzei atestă cu certitudine faptul că Guvernul a refuzat furnizarea
informaţiei solicitate de către reclamant, fără a justifica într-un mod legal refuzul, fapt ce contravine şi
prevederilor art. 19 al Legii privind accesul la informaţie. Argumentele primei instanţe precum că Guvernul
Republicii Moldova nu este posesorul informaţiei solicitate de reclamant deoarece conform Hotărîrii
Guvernului nr. 273 din 15 martie 20056, Consiliului de observatori instituit în scopul monitorizării lucrărilor
de reconstrucţie şi gestionare a Complexului monastic „Curchi” nu se subordonează Guvernului şi
informează lunar Parlamentul Republicii Moldova despre mijloacele acumulate şi utilizate pentru susţinerea
lucrărilor de construcţie şi restaurare a Complexului monastic „Curchi”, nu pot fi reţinute de către instanţa de
recurs şi nu pot servi temei de respingere a acţiunii, deoarece reieşind din prevederile art. 12 al Legii cu
privire la Guvern, Guvernul exercită controlul şi lui i se prezintă toată informaţia din structurile subordonate.

Mai mult decît atît, faptul că Guvernul Republicii Moldova deţine informaţia solicitată de către Centrul de
Investigaţii Jurnalistice se confirmă şi prin Raportul cu privire la implimentarea programului de activitate a

209
Guvernului „Progres şi Integrare” pentru anul 2008, punctul 4 din Capitolul V al acestui raport referindu-se
şi la lucrările de restaurare şi reparaţie a unor obiective de importanţă majoră, inclusiv şi a Complexului
monastic „Curchi”. În circumstanţele relatate, Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme
de Justiţie consideră că prima instanţă nu a apreciat probele din dosar conform cerinţelor 130 CPC, fapt ce a
dus la aplicarea eronată a normelor dreptului material şi la pronunţarea unei hotărâri ilegale şi neîntemeiate.
Cu referire la cerinţele reclamantului Centrul de Investigaţii Jurnalistice, instanţa de recurs, reţine că,
admiterea acţiunii în partea obligării Guvernului Republicii Moldova de a-i furniza reclamantului informaţia
solicitată prin demersul nr. 98/11 din 10 noiembrie 2008, furnizează prin sine o satisfacţie echitabilă
suficientă pentru prejudiciul moral cauzat reclamantului. În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul Civil şi de
contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie invocă Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor
Omului din 20 aprilie 2004 în cazul Amihalachioaie împotriva Moldovei, în care este indicat că constatarea
unei violări furnizează prin sine o satisfacţie echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral cauzat
reclamantului.

Curtea Supremă de Justiţie a decis să admită recursul declarat de către Centrul de Investigaţii Jurnalistice,
să caseze hotărîrea Curţii de Apel Chişinău în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Centrului
de Investigaţii Jurnalistice împotriva Guvernului Republicii Moldova cu privire la contestarea actului
administrativ şi repararea prejudiciului moral, şi să emită o nouă hotărîre prin care: să admită parţial
acţiunea Centrului de Investigaţii Jurnalistice împotriva Guvernului Republicii Moldova cu privire la
contestarea actului administrativ şi repararea prejudiciului moral şi să oblige Guvernul Republicii Moldova
să furnizeze Centrului de Investigaţii Jurnalistice informaţia solicitată prin demers. În rest acţiunea se
respinge ca neîntemeiată. (Decizia nr.3r-1214/09 din 30 septembrie 2009)

5.26. Cazul Alina Covalschi v. Primăria mun. Chişinău

La data de 30 octombrie 2008, Covalschi Alina a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei
mun. Chişinău cu privire la încălcarea dreptului de acces la informaţie şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că la data de 27 octombrie 2008, a solicitat Primăriei mun.
Chişinău înregistrarea unei plîngerii prin care a contestat refuzul Centrului Naţional Ştiinţifico-Practic
Medicină de Urgenţă de a elibera Registrul de reclamaţii, însă pîrîtul a refuzat pe motiv că plîngerea nu este
adresată după competenţă. Ulterior la data de 28 octombrie 2008, a solicitat pîrîtului înregistrarea unei
plîngeri prin care a contestat refuzul în înregistrarea petiţiei din 27 octombrie 2008, însă la fel a primit refuz.
În legătură cu acesta la data de 29 octombrie 2008, a fost nevoită să expedieze petiţia sa prin intermediul
oficiului poştal, iar ca răspuns a primit scrisoarea nr. C-1037/08 din 25 noiembrie 2008, cu un conţinut
incomplet.

Consideră reclamanta, că acţiunile pîrîtului sînt contradicţie cu prevederile legislaţiei în vigoare şi cere
obligarea Primăriei mun. Chişinău să-i elibereze un răspuns complet la petiţiile adresate şi repararea
prejudiciului moral în mărime de 1000 000 lei. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2009,
acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La data de 08 aprilie 2009, Covalschi Alina a declarat recurs
împotriva hotărîrii primei instanţe, cerînd admiterea recursului, casarea hotărîrii primei instanţe cu emiterea
unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral. În motivarea recursului recurenta Covalschi Alina
a indicat că, prima instanţă nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea
justă a litigiului şi a aplicat şi interpretat eronat normele dreptului material, fapt ce a dus la pronunţarea unei
hotărîri ilegale şi neîntemeiate. După cum s-a constatat în cadrul şedinţei de judecată la data de 06 octombrie
2008, Covalschi Alina s-a adresat cu o cerere din numele tatălui său Covalschi Alexandru către Centrul
Naţional Ştiinţifico - Practic de Medicină, însă înregistrarea acesteia a fost refuzată, fiind refuzată şi cererea
sa privind prezentarea Condicii de reclamanţii. În legătură cu aceasta la data de 27 octombrie 2008 s-a
adresat cu o petiţie Primăriei mun. Chişinău prin care a solicitat să fie informată dacă Centrul Naţional
Ştiinţifico - Practic de Medicină este obligat să ţină Registrul de reclamaţii. La data de 28 octombrie 2008,
Covalschi Alina a înaintat repetat Primăriei mun. Chişinău cerinţele petiţiei din 27 octombrie 2008, iar la
data de 29 octombrie 2008, a solicitat Primăriei mun. Chişinău să i se răspundă la petiţiile din 27 octombrie
2008 şi din 28 octombrie 2008. Conform art. 16 al Legii privind accesul la informaţie nr. 982 din 11 mai

210
2000, informaţiile, documentele solicitate vor fi puse la dispoziţia solicitantului din momentul în care vor fi
disponibile pentru a fi furnizate, dar nu mai tîrziu de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii de acces
la informaţie. Termenul de furnizare a informaţiei, documentului poate fi prelungit cu 5 zile lucrătoare de
către conducătorul instituţiei publice dacă cererea se referă la un volum foarte mare de informaţii care
necesită selectarea lor sau sînt necesare consultaţii suplimentare pentru a satisface cererea. Iar, conform art.
17 al. 1) lit. (b) al Legii menţionate, cererea de furnizare a informaţiei poate fi readresată altui furnizor, cu
informarea obligatorie a solicitantului în decurs de 3 zile lucrătoare de la momentul primirii cererii şi cu
acordul solicitantului, în cazul în care informaţia solicitată deţinută de alt furnizor ar satisface mai deplin
interesul faţă de informaţie al solicitantului. După cum rezultă din înscrisurile cauzei prin scrisoarea nr.
0701/1076 din 10 noiembrie 2008, Direcţia Sănătăţii a Consiliului mun. Chişinău a readresat petiţia Alinei
Covalschi Centrului Naţional Ştiinţifico - Practic Medicină de Urgenţă, solicitînd examinarea şi soluţionarea
problemei pînă la data de 12 noiembrie 2008 (f.d. 21). Astfel, prin răspunsul nr.1520/C-41 din 11 noiembrie
2008, Centrului Naţional Ştiinţifico - Practic Medicină de Urgenţă, a informat Direcţia Sănătăţii a
Consiliului mun. Chişinău că la data de 06 octombrie 2008 Covalischi Alina a solicitat copia fişei medicale a
cetăţeanului Covalischi Alexandru însă deoarece cererea nu era însoţită de buletinul de identitate a
solicitantului, i-a fost propus să-l prezinte, iar ca urmare Covalschi Alina a solicitat Condica de reclamaţii şi
sugestii (f.d. 22). Iar, prin răspunsul nr. C-10372/08 din 25 noiembrie 2008, Primăria mun. Chişinău i-a
comunicat Alinei Covalschi că reieşind din prevederile Regulamentului cu privire la modul de înregistrare a
sesizărilor şi reclamaţiilor consumatorilor în Condica de sugestii şi reclamaţii, aprobat prin Hotărîrea
Guvernului nr. 429 din 26 aprilie 2004, începînd cu 01 iulie 2004, unităţile de comerţ şi prestări servicii
populaţiei vor înregistra sesizările şi reclamaţiile consumatorilor în Condica de sugestii şi reclamaţii, însă
instituţiile de stat nu se supun prevederilor regulamentului menţionat. Totodată petiţionara a fost informată
că, în scopul executării Hotărîrii de Guvern nr. 891 din 17 iulie 2003 „Cu privire la crearea Serviciului de
Asistenţă Medicală Urgentă din Moldova”, a fost emis ordinul nr. 98 din 12 aprilie 2005, prin care IMSP
Spitalul Municipal de Urgenţă (staţiile de asistenţă medicală urgentă, statele, alocaţiile şi bunurile materiale)
a fost transmis la balanţa Ministerului Sănătăţii (f.d. 13). Prin urmare, instanţa de recurs consideră
neîntemeiate cerinţele reclamantei, privind încălcarea dreptului de acces la informaţie, fapt apreciat corect de
către prima instanţă, deoarece după cum atestă materialele cauzei, petiţiile Alinei Covalschi au fost
soluţionate şi despre rezultatele soluţionării petiţionara a fost informată, în termenul şi în condiţiile stabilite
de lege, argumentele invocate în acest sens fiind declarative şi lipsite de suport juridic.

Argumentele recursului cu referire la aplicarea şi interpretarea eronată a normelor dreptului material de către
prima instanţă, nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs şi se resping ca neîntemeiate, deoarece
concluziile primei instanţe materializate prin hotărîrea din 19 februarie 2009 sunt corecte, având la bază
aplicarea justă a normelor dreptului material şi procedural, şi aprecierea corectă a cumulului de dovezi
administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost dată o apreciere juridică cuvenită conform
cerinţelor art. 130 din Codul de procedură civilă.

Curtea Supremă de Justiţie a decis să respingă recursul declarat de către Covalschi Alina şi să menţină
hotărârea Curţii de Apel Chişinău în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Alinei Covalschi
împotriva Primăriei mun. Chişinău cu privire la încălcarea dreptului de acces la informaţie şi repararea
prejudiciului moral. (Decizia nr. 3r-1271/09 din 30 septembrie 2009)

5.27. Cazul Asociaţia Obşteştească „Centrul Independent de Jurnalism” v. Ministerul Economiei şi

Comerţului

AO „Centrul Independent de Jurnalism” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului

Economiei şi Comerţului cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, în a doua jumătate a lunii noiembrie 2008 a solicitat pîrîtului
eliberarea avizului la Regulamentul cu privire la evaluarea şi selectarea manualelor pentru învăţămîntul
preuniversitar, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 753 din 23 iunie 2008. De către Serviciul relaţii cu
publicul al Ministerului Economiei şi Comerţului reclamantul a fost asigurat că în scurt timp va primi
informaţia solicitată. La 24 noiembrie 2008 reclamantul s-a adresat cu cerere de acces la informaţie privind

211
eliberarea avizului, care a fost recepţionată de pîrît la 25 noiembrie 2008, însă în termenul stabilit cererea a
rămas fără soluţionare. În circumstanţele date, reclamantului i-a fost lezat dreptul de acces la informaţie, din
care considerente cere obligarea Ministerului Economiei şi Comerţului de a furniza avizul la Hotărîrea
Guvernului nr. 753 din 23 iunie 2008, prin care a fost aprobat Regulamentul cu privire la evaluarea şi
selectarea manualelor pentru învăţămîntul preuniversitar.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 18 martie 2009, a fost admisă acţiunea şi a fost obligat Ministerul
Economiei şi Comerţului de a elibera gratuit informaţia solicitată la cererea AO „Centrul Independent de
Jurnalism”, avizul la Hotărîrea Guvernului nr. 753 din 23 iunie 2008, prin care a fost aprobat Regulamentul
cu privire la evaluarea şi selectarea manualelor pentru învăţămîntul preuniversitar. La 12 mai 2009
Ministerul Economiei şi Comerţului a declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, cerînd admiterea
recursului, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la respingerea acţiunii.
Recurentul în motivarea recursului a indicat că, la pronunţarea hotărîrii prima instanţă nu a constatat şi
elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond. Astfel, intimatul nu
a contestat în termen de 30 de zile acţiunile furnizorului de informaţie la conducerea acestuia sau organului
ierarhic superior. Totodată a indicat că, Regulamentul cu privire la evaluarea şi selectarea manualelor pentru
învăţămîntul preuniversitar, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 753 din 23 iunie 2008, a fost deja aprobat
şi este în vigoare, reprezentînd astfel o poziţie unică a tuturor membrilor executivului, indiferent de avizele
anterioare. La fel, recurentul nu este deţinătorul arhivei proiectelor de acte normative şi legislative, ci se
păstrează în Cancelaria de Stat (Aparatul Guvernului). Prima instanţă întemeiat a aplicat prevederile Legii
privind accesul la informaţie nr. 982 din 11 mai 2000 în vederea soluţionării litigiului dat din următoarele
considerente. Pentru a se determina incidenţa Legii date, în privinţa raportului juridic litigios, se va verifica
existenţa următoarelor elemente - subiecte ale raportului juridic sunt solicitantul informaţiei şi furnizorul de
informaţii; conţinutul acestui raport implică existenţa dreptului solicitantului de acces la informaţia solicitată
concretă şi a obligaţiei corelative a furnizorului de informaţie de a elibera informaţia solicitată; obiectul
raportului juridic litigios ţine de furnizarea informaţiei solicitate cu varietăţile aferente; raportul respectiv se
încadrează în una din literele art.1 alin.(1) din Lege. Dacă nu sînt întrunite elementele enunţate, raportul
juridic va intra sub incidenţa altei legi. Art. 1 al Legii privind accesul la informaţie stabileşte obiectul de
reglementare a actului normativ dat, inclusiv principiile, condiţiile, căile şi modul de realizare a accesului la
informaţiile oficiale, aflate în posesia furnizorilor de informaţii. Prin noţiunea de informaţii oficiale, în
sensul legii date, sînt considerate toate informaţiile aflate în posesia şi la dispoziţia furnizorilor de informaţii,
care au fost elaborate, selectate, prelucrate, sistematizate şi/sau adoptate de organe ori persoane oficiale sau
puse la dispoziţia lor în condiţiile legii de către alţi subiecţi de drept. Dat fiind că, pot solicita informaţii
oficiale orice cetăţean al Republicii Moldova, în temeiul art. 5 al. (3) lit. a) al Legii privind accesul la
informaţie, AO „Centrul Independent de Jurnalism” la 24 noiembrie 2008 a depus în adresa Ministerului
Economiei şi Comerţului o cerere, care a fost recepţionată de ultimul la 25 noiembrie 2008 (f.d.5-6), prin
care a solicitat eliberarea avizului la Regulamentul cu privire la evaluarea şi selectarea manualelor pentru
învăţămîntul preuniversitar, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 753 din 23 iunie 2008. Este susceptibilă de
a fi furnizată orice informaţie oficială aflată în posesia şi la dispoziţia furnizorului de informaţii, indiferent
de provenienţa informaţiei. Dreptului persoanelor de a solicita informaţia oficială, îi corespunde obligaţia
corelativă a furnizorului de a-i remite informaţia solicitată. Actele solicitate de către AO „Centrul
Independent de Jurnalism” de la furnizorul de informaţie, nu prezintă nişte informaţii oficiale cu
accesibilitate limitată, stabilite prin art. 7 al Legii sus menţionate. Este inadmisibil refuzul de a furniza
informaţia pe motiv că aceasta, cu toate că se află în posesia şi dispoziţia furnizorului, a fost elaborată,
emisă, selectată, prelucrată, sistematizată etc. de către alt subiect de drept. Se va considera ilegal refuzul de a
furniza informaţia pe motiv că aceasta este disponibilă în mod public, adică informaţia a fost deja publicată.
Răspunsul trebuie să fie concret şi să se refere nemijlocit la obiectul cererii, fiind inadmisibil un răspuns
evaziv, incomplet sau numai diriguitor, dar nu concretizat. Conform art. 16 al Legii privind accesul la
informaţie, informaţiile, documentele solicitate vor fi puse la dispoziţia solicitantului din momentul în care
vor fi disponibile pentru a fi furnizate, dar nu mai tîrziu de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii de
acces la informaţie. Termenul de furnizare a informaţiei, documentului poate fi prelungit cu 5 zile lucrătoare
de către conducătorul instituţiei publice, iar autorul cererii va fi informat despre orice prelungire a
termenului de furnizare a informaţiei şi despre motivele acesteia cu 5 zile înainte de expirarea termenului
iniţial. Art. 17 stipulează că, cererea de furnizare a informaţiei poate fi readresată altui furnizor, cu
informarea obligatorie a solicitantului în decurs de 3 zile lucrătoare de la momentul primirii cererii. În

212
consecinţă, cu încălcarea termenilor stabiliţi prin prisma art. 16-17 al Legii privind accesul la informaţie,
Ministerul Economiei şi Comerţului nu a furnizat informaţia solicitată Asociaţiei Obşteşti „Centrul
Independent de Jurnalism”, din care considerente prima instanţă întemeiat a admis acţiunea.

Nu pot fi reţinute argumentele recurentului privind încălcarea examinării acţiunii în procedură de contencios
administrativ, or persoana care se consideră lezată într-un drept sau interes legitim de către furnizorul de
informaţii poate ataca acţiunile acestuia atît pe cale extrajudiciară, cît şi direct în instanţa de contencios
administrativ competentă, conform art. 21 al. (1) al Legii privind accesul la informaţie.

Curtea Supremă de Justiţie a decis să respingă recursul declarat de către Ministerul Economiei şi
Comerţului şi să menţină hotărîrea Curţii de Apel Chişinău în pricina civilă la cererea de chemare în
judecată a Asociaţiei Obşteşti „Centrul Independent de Jurnalism” împotriva Ministerului Economiei şi
Comerţului cu privire la contestarea actului administrativ. (Decizia nr. 3r-1216/2009 din 30 septembrie
2009)

5.28. Cazul Covalischii Alexandru v. Primăria mun. Chişinău

Covalischii Alexandru a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei mun. Chişinău cu privire la
contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul Covalischii Alexandru a indicat că, a iniţiat procedura de perfectare a
actelor pentru privatizarea lotului de teren aferent casei de locuit din str. Cîmpului, 13, or. Codru, mun.
Chişinău. După ce a achitat la ÎS „Cadastru” suma de 150 lei pentru perfectarea documentelor cadastrale, a
fost informat că planul topografic şi geometric sunt efectuate numai de către persoane juridice particulare
contra unei sume de peste 1000 lei şi tot de la ÎS „Cadastru” a primit şi lista firmelor care au dreptul să
elibereze actele corespunzătoare. Mai indică că, la 18.09.2008 s-a adresat Primăriei mun. Chişinău cu petiţie
prin care a solicitat să fie informat care acte normative reglementează procesul de privatizare a loturilor de
teren aferente caselor de locuit din cadrul mun. Chişinău şi procedura de privatizare a lor; care acte stabilesc
preţurile pentru privatizarea loturilor de teren aferente caselor de locuit de pe lîngă casele particulare şi care
instituţii de stat sunt în drept să întocmească planul topografic a lor. Solicită reclamantul de a fi obligată
Primăria mun. Chişinău de a da răspuns la petiţia din 16.09.2008, repararea prejudiciului material în mărime
de 150 lei şi a prejudiciului moral în mărime de 100 000 lei. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 12
decembrie 2008 acţiunea lui Covalischii Alexandru împotriva Primăriei mun. Chişinău. cu privire la
contestarea actului administrativ, a fost respinsă. Covalischi Alexandru a depus cerere de recurs împotriva
hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2008. În argumentarea recursului, recurentul Covalschii
Alexandru, a indicat că nu este de acord cu hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2008 pe care
o consideră greşită şi neîntemeiată din considerentele că, de către instanţa de fond nu au fost constate şi
elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, nu au fost dovedite
circumstanţele considerate de prima instanţă ca fiind stabilite, au fost încălcate normele de drept procedural,
concluziile primei instanţe, expuse în hotărîre, sînt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. Conform art. 34
din Constituţia RM, autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sînt obligate să asigure
informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal. Astfel,
potrivit art. 10 din Legea privind accesul la informaţie, orice persoană este în drept de a solicita furnizorilor
de informaţii, orice informaţie aflată în posesia sa, cu excepţiile stabilite de lege. În sensul normelor de drept
menţionate şi situaţiei de fapt stabilite, instanţa de recurs consideră că, răspunsul dat de către intimat
Primăria mun. Chişinău recurentului Covalschii Alexandru corespund prevederilor art. 34 din Constituţia
RM cît şi prevederilor art. 10 din Legea privind accesul la informaţie. Alte careva probe pertinente care ar
demonstra că, recurenului nu i-a fost expediat răspunsul Primăria mun. Chişinău sau i-a fost refuzat în
furnizarea informaţiei, la materialele dosarului sunt absente. Totodată, instanţa de recurs reţine că, concluzia
primei instanţe despre necesitatea respingerii acţiunii este justă, ea avînd la bază cumulul dovezilor
administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost dată o apreciere juridică cuvenită, în
conformitate cu art.130 CPC.

Colegiul Civil şi de contencios administrativ reţine că, instanţa de fond corect a considerat şi a respins

213
pretenţia lui Covalschi Alexandru cu privire la obligarea furnizării informaţiei solicitate, deoarece Primăria
mun. Chişinău a furnizat informaţia în corespundere cu legea, iar privitor la capătul de cerere privind
încasarea prejudiciului material şi moral şi a cheltuielilor de judecată nu au fost probate de către recurent aşa
cum prevede art. 118 CPC.

Curtea Supremă de Justiţie a decis să respingă recursul declarat de către Covalschi Alexandru; să menţină
hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2008 în pricina civilă la cererea de chemare în
judecată a lui Covalischii Alexandru împotriva Primăriei municipiului Chişinău cu privire la contestarea
actului administrativ. (Decizia nr. 3r-417/09 din 04 martie 2009)

5.29. Cazul Covalschi Elena v. Inspecţia Muncii

Covalschi Elena la 13 martie 2009 a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspecţiei Muncii cu
privire la contestarea actului administrativ şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii a indicat, că la 5 februarie 2009 în cadrul examinării unui dosar civil a primit răspunsul
nr. 905 din 3 decembrie 2008, în care nu se conţinea toată informaţia solicitată. În legătură cu acest fapt, a
contestat acţiunile Inspecţiei Teritoriale la Inspecţia Muncii. Răspunsul l-a primit la 26 februarie 2009, peste
termenul prevăzut de art. 22 alin.(2) Legea privind accesul la informaţie. Covalschi Elena consideră că,
pîrîtul a încălcat termenele şi procedura de soluţionare a cererii de acces la informaţie şi ca rezultat a avut
suferinţe fizice şi psihice. Covalschi Elena solicită obligarea Inspecţiei Muncii să-i prezinte informaţia
solicitată şi repararea prejudiciului moral în mărime de 10000 lei. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din
6 aprilie 2009 acţiunea a fost respinsă. În motivarea recursului a indicat, că prima instanţă a aplicat legea
care nu urma să fie aplicată, dar nu a aplicat legea care urma să fie aplicată. În şedinţa de judecată s-a
stabilit că, la 9 februarie 2009 în adresa Inspecţiei Muncii a parvenit cererea recurentei în care s-a solicitat
comunicarea cuantumului minim al salariului tarifar pentru specialistul cu studii superioare. Prin informaţia
din 24 februarie 2009 recurentei i s-a comunicat că, cuantumul minim al salariului tarifar pentru specialistul
cu studii superioare constituie 1620 lei (f.d.5).

Argumentul recurentei precum că, prima instanţă a aplicat legea care nu urma a fi aplicată, dar nu a aplicat
legea care urma să fie aplicată nu este întemeiat, deoarece conform art. 16 alin.(1) Legea privind accesul la
informaţie, informaţiile, documentele solicitate vor fi puse la dispoziţia solicitantului din momentul în care
vor fi disponibile pentru a fi furnizate, dar nu mai tîrziu de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii de
acces la informaţie. Intimatul i-a expediat recurentei informaţia solicitată în termenul prevăzut de lege şi prin
acţiunile sale nu i-a cauzat Elenei Covalschi careva suferinţe psihice sau fizice.

Curtea Supremă de Justiţie a decis să respingă recursul declarat de Covalschi Elena şi să menţină hotărîrea
Curţii de Apel Chişinău din 6 aprilie 2009 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de
Covalschi Elena împotriva Inspecţiei Muncii cu privire la contestarea actului administrativ şi repararea
prejudiciului moral. (Decizia nr. 3r-1179/09 din 10 iunie 2009)

5.30. Cazul Covalischii Alexandru v. Consiliul Superior al Magistraturii

La 20 ianuarie 2009 Covalischii Alexandru a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului
Superior al Magistraturii cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea cererii reclamantul a menţionat că la 12 decembrie 2008 s-a adresat Consiliului Superior al
Magistraturii cu o cerere, în motivarea căreia a indicat că prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 28 mai
2008 a fost admisă acţiunea înaintată împotriva Judecătoriei Botanica mun. Chişinău. Din cauza că s-a
constatat prin hotărîre judecătorească vinovăţia administraţiei Judecătoriei Botanica mun. Chişinău,
reclamantul a cerut Consiliului să-i fie prezentată informaţia privind sancţiunile disciplinare aplicate faţă de
administraţia Judecătoriei Botanica mun. Chişinău. Consiliul Superior al Magistraturii însă, nu a eliberat nici
un răspuns la cererea din 12 decembrie 2008. Solicită Covalischii Alexandru obligarea Consiliului Superior al
Magistraturii de a elibera răspuns la cererea din 12 decembrie 2008 şi repararea prejudiciului moral în sumă
de 10000 lei. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 08 aprilie 2009 acţiunea a fost admisă parţial. S-a

214
obligat Consiliul Superior al Magistraturii să-i elibereze lui Covalischii Alexandru răspuns la cererea din 12
decembrie 2008. În rest, acţiunea a fost respinsă. Covalischii Alexandru a declarat recurs împotriva hotărîrii
primei instanţe, solicitînd admiterea recursului, casarea parţială a hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei
hotărîri noi cu privire la admiterea pretenţiei cu privire la repararea prejudiciului moral.Recurentul în
motivarea recursului indică că prima instanţă eronat a interpretat şi aplicat normele de drept material în
partea respingerii cerinţei cu privire la repararea prejudiciului moral. Consiliul Superior al Magistraturii a
declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii primei
instanţe cu emiterea unei hotărîri noi cu privire la respingerea acţiunii. Recurentul în motivarea recursului
indică că prima instanţă nu a elucidat pe deplin circumstanţele cauzei şi eronat a interpretat şi aplicat
normele de drept material. În şedinţa instanţei de recurs Covalischii Alexandru a susţinut recursul declarat şi
a solicitat respingerea recursului declarat de Consiliul Superior al Magistraturii. Reprezentantul Consiliului
Superior al Magistraturii în şedinţa instanţei de recurs a susţinut recursul declarat şi a solicitat respingerea
recursului declarat de Covalischii Alexandru. Conform art.16 alin.(1) al Legii privind accesul la informaţie,
nr.982 din 11 mai 2000, informaţiile, documentele solicitate vor fi puse la dispoziţia solicitantului din
momentul în care vor fi disponibile pentru a fi furnizate, dar nu mai tîrziu de 15 zile lucrătoare de la data
înregistrării cererii de acces la informaţie. Conform art.21 alin.(1) al Legii privind accesul la informaţie,
nr.982 din 11 mai 2000, persoana care se consideră lezată într-un drept sau interes legitim de către furnizorul
de informaţii poate ataca acţiunile acestuia atît pe cale extrajudiciară, cît şi direct în instanţa de contencios
administrativ competentă.

Prin scrisoarea din 18 decembrie 2008 la nr.1878-p/m Consiliul Superior al Magistraturii i-a răspuns lui
Covalischii Alexandru la ambele cereri menţionate mai sus, care cuprinde răspuns la toate solicitările lui
Covalischii Alexandru inclusiv la cererea din 12 decembrie 2008 la nr.1946-m. Din cele expuse colegiul
concluzionează că Consiliul Superior al Magistraturii a examinat legal şi în termen cererea lui Covalischii
Alexandru din 12 decembrie 2008 la nr.1946-m, astfel nu a fost lezat dreptul lui Covalischii Alexandru
privind accesul la informaţie conform art.34 al constituţiei RM, completat de Legea privind accesul la
informaţie nr.982 din 11 mai 2000. Colegiul consideră greşite concluziile primei instanţe precum că
răspunsul Consiliul Superior al Magistraturii din 18 decembrie 2008 nu este semnat de preşedintele Clima
Nicolae, deoarece la materialele cauzei este prezentă copia adeverită în modul prevăzut de lege, care
combate concluziile primei instanţe.

Curtea Supremă de Justiţie a decis să respingă recursul declarat de Covalischii Alexandru; să admită
recursul declarat de Consiliul Superior al Magistraturii; să caseze hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 08
aprilie 2009 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Covalischii Alexandru împotriva
Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la contestarea actului administrativ şi să emite o hotărîre
nouă, prin care: să respingă ca neîntemeiată acţiunea lui Covalischii Alexandru împotriva Consiliului
Superior al Magistraturii cu privire la contestarea actului administrativ. (Decizia nr. 3r-1304/09 din 14
octombrie 2009)

5.31. Cazul Ipate Nichita v. Ministerul Justiţiei

La data de 22 aprilie 2009, Ipate Nichita depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei
privind accesul la informaţie şi repararea prejudiciului moral.
În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 18 februarie 2009 s-a adresat Ministerului Justiţiei o
cerere prin care a solicitat să fie informat dacă:
- condamnaţilor rămaşi în Penitenciarul-13 din mun. Chişinău la deservirea penitenciarului, li se
permit sau nu întrevederi de lungă durată cu rudele apropiate şi alte persoane,
- în caz dacă li se permit care este durată,
- cîte încăperi sînt în Penitenciarul-13 pentru întrevederi de lungă durată.

Informaţia solicitată este necesară pentru apărarea intereselor sale legitime la judecarea unei cauze civile
împotriva Penitenciarului -13 privind dreptul la respectul vieţii de familie şi private prin refuzul de a acorda
întrevederi de lungă durată cu rudele apropiate şi copilul său. Prin scrisoarea nr.l2/j-735/09 din 11 martie
2009 Ministerului Justiţiei i-a refuzat în furnizarea informaţiei solicitate, prin ce i-a fost cauzat un prejudiciu
moral considerabil. Consideră reclamantul că refuzul este ilegal şi contravine prevederilor Legii privind

215
accesul la informaţie. Cere, reclamantul Ipate Nichita constatarea faptului încălcării de către Ministerul
Justiţiei a prevederilor Legii privind accesul la informaţie, obligarea pîrîtului să furnizeze informaţia
solicitată şi repararea prejudiciului moral de 5000 lei. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 08 iunie
2009, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La data de 30 iunie 2009, Ipate Nichita a declarat recurs
împotriva hotărîrii primei instanţe

În motivarea recursului recurentul Ipate Nichita a indicat că prima instanţă în cadrul examinării cauzei a
aplicat şi interpretat eronat normele dreptului material, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată şi nu a
aplicat legea ce urma a fi aplicată, fapt ce a dus la pronunţarea unei hotărîri ilegale şi neîntemeiate. A mai
indicat recurentul că prima instanţă nu a constatat integral circumstanţele importante pentru soluţionarea
justă a pricinii motiv din care concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicţie cu înscrisurile din dosar.

Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că prima instanţă a
determinat definitiv circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii, apreciind probele
prezentate de părţi în corespundere cu prevederile art.130 CPC, multiaspectual, complet, în ansamblul şi
interconexiunea lor, aplicând corect normele de drept material, şi întemeiat a ajuns la concluzia cu privire la
respingerea acţiunii. Conform art. 10 al. (1) din Legea cu privire la accesul la informaţie nr. 982 – XIV din
11 mai 2000, persoana are dreptul de a solicita furnizorilor de informaţii, personal sau prin reprezentanţii săi,
orice informaţii aflate în posesia acestora, cu excepţiile stabilite de legislaţie. După cum rezultă din
înscrisurile cauzei Ministerul Justiţiei a recepţionat cererea lui Ipate Nichita la data de 26 februarie 2009, iar
la data de 11 martie 2009 prin scrisoarea nr. 12/J -753/09, i-a expediat solicitantului răspuns la cererea
adresată (f.d. 14). Conform art. 16 al. (1) al Legii cu privire la accesul la informaţie, informaţiile,
documentele solicitate vor fi puse la dispoziţia solicitantului din momentul în care vor fi disponibile pentru a
fi furnizate, dar nu mai târziu de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii de acces la informaţie.

Prin urmare prima instanţă a ajuns corect la concluzia cu privire la respingerea acţiunii, deoarece Ministerul
Justiţiei în termenul prevăzut de lege a examinat şi a expediat în adresa lui Ipate Nichita informaţia
solicitată. Argumentul recurentului precum că Ministerul Justiţiei i-a refuzat în furnizarea informaţiei
solicitate nu poate fi reţinută, deoarece este combătută cu certitudine prin înscrisurile din dosar. Din cererea
de recurs şi înscrisurile cauzei rezultă că, ultimul nu este de acord cu conţinutul informaţiei furnizate de
Ministerul Justiţiei şi solicită obligarea Ministerului Justiţiei să-i elibereze o altă informaţie. Colegiul Civil şi
de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, respinge aceste argumente deoarece faptul că
recurentul nu este mulţumit de răspunsul ce l-a primit nu constituie temei legal pentru admiterea recursului.

Curtea Supremă de Justiţie a decis să respingă recursul declarat de către Ipate Nichita şi să menţină
hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 08 iunie 2009, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui
Ipate Nichita împotriva Ministerului Justiţiei privind accesul la informaţie şi repararea prejudiciului moral.
(Decizia nr. 3r-1580/09 din 28 octombrie 2009)

5.32. Cazul Asociaţia Presei Independente v. Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău

Asociaţia Presei Independente la 6 martie 2009 a depus cerere de chemare în judecată împotriva
Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea
acţiunii a indicat, că la data de 21 ianuarie 2009 s-a adresat la pîrît, Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun.
Chişinău, cu cereri prin care a solicitat informaţii referitoare la datoriile faţă de bugetul public a companiilor
FPC „Bioproiect” SRL, ÎM „Transline” SRL şi „Transline Exim” SRL şi informaţia dacă aceste companii au
fost penalizate pentru încălcarea legislaţiei fiscale. La fel, a solicitat informaţii referitoare la datoriile faţă de
bugetul public a SRL „Şcoala Antropologică Superioară” şi informaţia dacă societatea nominalizată a fost
penalizată pentru încălcarea legislaţiei fiscale. Prin cererea din 23 ianuarie 2009 a solicitat informaţii
referitoare la datoriile faţă de organele fiscale a persoanelor fizice posesoare a codurilor numerice personale
nr. 960604548484 şi 961410888735. Prin răspunsul nr. 17-9-1/12-772 i s-a refuzat în furnizarea informaţiilor
solicitate. Asociaţia Presei Independente consideră refuzul ilegal şi solicită furnizarea informaţiilor solicitate
în cererile adresate la 21 şi 23 ianuarie 2009.

216
Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 29 aprilie 2009 acţiunea a fost admisă şi Inspectoratul Fiscal de
Stat pe mun. Chişinău a fost obligat să furnizeze Asociaţiei Presei Independente informaţia în cifre şi acte de
sancţionare fiscală în cazul existenţei acestora după cum urmează: există oare în perioada prescripţiei fiscale
de patru ani datorii sub formă de impozite şi taxe neachitate la bugetul public apreciate conform legislaţiei ca
încălcări fiscale sau sancţiuni fiscale aplicate următorilor contribuabili: companiile FPC „Bioproiect” SRL,
ÎM „Transline” SRL şi „Transline Exim” SRL, „Şcoala Antropologică Superioară” SRL şi informaţia dacă a
fost penalizată pentru încălcarea legislaţiei fiscale persoana fizică posesoare a codului numeric personal nr.
960604548484 şi persoana fizică posesoare a codului numeric personal nr. 961410888735. Inspectoratul
Fiscal de Stat pe mun. Chişinău a declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, cerînd admiterea
recursului, casarea hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri privind respingerea acţiunii. În
motivarea recursului a indicat, că prima instanţă eronat a aplicat normele de drept material.

Instanţa de recurs consideră, că prima instanţă corect a admis acţiunea, deoarece conform art.26 lit.b) şi lit.e)
Legea cu privire la asociaţiile obşteşti nr. 837 din 17 mai 1996, art. 20 al. 1 lit.a) Legea presei nr.243 din 26
octombrie 1994 şi art. 131 al.(5) Cod fiscal, intimatul este în drept să solicite informaţiile necesare de la
organul fiscal, inclusiv informaţiile de care dispun despre un contribuabil concret, exclusiv despre încălcarea
legislaţiei fiscale. Argumentele recurentului precum că prima instanţă eronat a aplicat normele de drept
material nu pot fi reţinute, deoarece cererile adresate de intimat către recurent sunt întemeiate pe art. art. 1, 5,
7, 8, 10, 11, 23 Legea privind accesul la informaţie nr. 982 din 11 mai 2000 şi conţinutul acestora corespunde
prevederilor art.12 al Legii nominalizate. Conform art.art.5, 6, 12, 13 Legea privind accesul la informaţie,
recurentul era obligat să examineze şi să satisfacă cererea în modul stabilit. Recurentul, Inspectoratul Fiscal
de Stat pe mun. Chişinău, nu a respectat aceste prevederi ale legii. Articolul 8 al.(8) Legea privind accesul la
informaţie prevede că, în cazul în care persoana la care se referă informaţiile cu caracter personal nu
consimte divulgarea lor, accesul la aceste informaţii poate fi permis doar prin hotărîrea instanţei de judecată,
care a stabilit că divulgarea va fi în interesul public, adică se va referi la ocrotirea sănătăţii populaţiei, la
securitatea publică, la protecţia mediului înconjurător. La caz, intimatul a solicitat informaţia ce ţine de
respectarea obligaţiunilor de către contribuabilii vizaţi în cereri în ce priveşte existenţa datoriilor faţă de
bugetul public. Or, conform art. 8 al.(2) lit.e) Cod fiscal, contribuabilul este obligat să achite la buget la timp
şi integral sumele calculate ale impozitelor şi taxelor, asigurînd exactitatea şi veridicitatea dărilor de seamă
fiscale prezentate. Conform art. art. 162 al.(2) şi al. (3) Codul cu privire la contravenţiile administrative, este
stabilită răspunderea administrativă pentru încălcarea modului şi termenelor de întocmire şi prezentare a
dărilor de seamă fiscale pentru înclcarea modului de prezentare a datelor neaferente calculării şi vărsării
impozitelor în buget. Informaţia solicitată de intimat cade sub incidenţa art. 131 al.(5) Cod fiscal.

Curtea Supremă de Justiţie a decis să respingă recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun.
Chişinău şi să menţină hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 29 aprilie 2009 în pricina civilă la cererea de
chemare în judecată depusă de Asociaţia Presei Independente împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe
mun. Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. (Decizia nr. 3r-1812/09 din 11 noiembrie
2009)

5.33. Cazul Arseni Vladimir v. Curtea Supremă de Justiţie şi Consiliul Superior al Magistraturii

La data de 09 aprilie 2009, Arseni Vladimir a depus cerere de chemare în judecată împotriva Curţii Supreme
de Justiţie şi Consiliului Superior al Magistraturii privind accesul la informaţie şi repararea prejudiciului
material şi moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că Consiliul Superior al Magistraturii nu a examinat în termenul

legal cererea sa nr.1652 din 23 octombrie 2008, iar Curtea Supremă de Justiţie nu a examinat cererile
nr.1029/ 10 septembrie 2008, nr.1976 din 15 octombrie 2008, nr.61519/1 din 17 octombrie 2008, nr.1938 din
21 octombrie 2008, nr. 1231/2 din 08 octombrie 2008, nr.1197 din 16 octombrie 2008 şi nr.2024 din 20
octombrie 2008.

Cere, reclamantul Arseni Vladimir furnizarea informaţiei privind:

- corectitudinea comportării colaboratorilor şi judecătorilor Curţii Supreme de Justiţie,
- care este cauza comiterii acestor infracţiunii de către colaboratorii şi judecătorii Curţii Supreme de Justiţie

217
a RM,
- numele de familie a persoanelor cointeresate să fie comise astfel de infracţiuni,
- care este cauza că la Curtea Supremă de Justiţie a RM nu se permite trecerea liberă a părţilor la cauzele
penale şi civile în cancelaria civilă şi penală, în secţia grefă civilă şi penală,
- care este cauza că nu i s-a permis să facă copii de pe materialele dosarului penal şi să facă cunoştinţă cu
materialele atît timp cît avea nevoie,
- să aibă întrevederi cu Guţu Dumitru condamnat în temeiul art. 187 al.2 lit. f) CP al RM,
- orele de primire a cancelariei civile, penale şi a secţiei grefă;
- obligarea conducerii Curţii Supreme de Justiţie să permită trecerea liberă a părţilor în cauze şi a cetăţenilor
cointeresaţi, în orele de primire, în cancelarii şi secţiile grefă;
- să fie obligat Consiliul Superior al Magistraturii a RM să achite despăgubire morală în sumă de 606,06 lei,
- să fie obligată Curtea Supremă de Justiţie a RM să achite cheltuielile suportate pentru expedierea scrisorii
Recomandate nr.61519/1 din 17octombrie 2008 şi despăgubire morală în sumă de 606,06 lei.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2009, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La data
de 15 iunie 2009, Arseni Vladimri, a declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţe solicitînd, admiterea
recursului, casarea hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă
integral. În motivarea recursului, recurentul Arseni Vladimir a indicat că în cadrul examinării cauzei prima
instanţă nu a constatat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului şi a aplicat şi
interpretat eronat normele dreptului material, fapt ce a dus la pronunţarea unei hotărîri ilegale şi
neîntemeiate. În conformitate cu prevederile art. art. 1 al. (2), 14 şi 17 din Legea contenciosului
administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al
său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în
termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru a obţine
anularea recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Persoana care se consideră
vătămată va solicita, printr-o cerere prealabilă, autorităţii publice emitente în termen de 30 de zile, revocarea,
în tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care dispune altfel. Reieşind din prevederile citate, termenul de 30
de zile curge de la data primirii răspunsului la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de
lege pentru soluţionarea acesteia, data comunicării refuzului de soluţionare a unei cereri prin care se cere
recunoaşterea dreptului pretins sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea unei astfel
de cereri. Prin urmare, obiect al acţiunii în contencios administrativ poate constitui şi nesoluţionarea în
termen legal a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege

Totodată partea în proces este obligată să invoce temeiurile de fapt şi de drept a pretenţiilor înaintate, iar într-
u susţinerea cerinţelor invocate în cererea de chemare în judecată să prezinte probe pertinente şi admisibile
la materialele cauzei prin care aduce argumente întemeiate în vederea constatării circumstanţelor care ar
duce la admiterea acţiunii. Astfel, după cum s-a constatat în cadrul şedinţei de judecată, Arseni Vladimir
contestă acţiunile Consiliului Superior al Magistraturii, invocînd nesoluţionarea în termenul legal a cererii
nr.1652 din 23 octombrie 2008. În conformitate cu prevederile art. 9 al. (1) din Legea cu privire la
petiţionare nr. 190-XIII din 19 iulie 1994, dacă petiţia ţine de competenţa altui organ, ea se expediază acestui
organ în termen de 3 zile lucrătoare de la data înregistrării petiţiei, fapt despre care este informat petiţionarul.
Din înscrisurile cauzei rezultă că Consiliul Superior al Magistraturii a înregistrat Petiţia lui Arseni Vladimir
nr. 1652 din 23 octombrie 2008, şi prin scrisoarea din 17 noiembrie 2008, a înaintat-o Curţii Supreme
Justiţie a Republicii Moldova pentru examinare conform competenţei, fapt despre care petiţionarul Arseni
Vladimir a fost informat (f.d. 10). Prin urmare, Colegiul Civil şi de contencios administrativ al Curţii
Supreme de Justiţie consideră că prima instanţă corect a reţinut că prin acţiunile Consiliului Superior al
Magistraturii nu au fost încălcate drepturile lui Arseni Vladimir, deoarece după cum rezultă din conţinutul
petiţiei reclamantului, aceasta nu ţine de competenţa Consiliului Superior al Magistraturii iar despre
expedierea petiţiei după competenţă petiţionarul a fost informat.

Cît priveşte cerinţele reclamantului cu referire la nesoluţionarea de către Curtea Supremă de Justiţie a
cererilor nr.1029/ 10 septembrie 2008, nr.1976 din 15 octombrie 2008, nr.61519/1 din 17 octombrie 2008,
nr.1938 din 21 octombrie 2008, nr. 1231/2 din 08 octombrie 2008, nr.1197 din 16 octombrie 2008 şi nr.2024
din 20 octombrie 2008, instanţa consideră că şi acestea sunt neîntemeiate, fapt apreciat corect de către prima
instanţă care just a concluzionat că reieşind din caracterul normelor invocate de reclamant şi principiile de

218
drept care guvernează raportul juridic în cauză, nu s-a stabilit lezarea drepturilor recunoscute de lege ale
reclamantului recunoscute de lege, iar prin acţiunile pîrîţilor au fost respectate integral drepturile sale legale.
Mai mult decît atît în cadrul examinării cauzei s-a stabilit cu certitudine că cererile la care face referire
reclamantul au fost depusă în legătură cu examinarea cererii de recurs depuse de către Arseni Vladimir în
cauza penală de învinuire a lui Guţu Dmitrii, pe care Arseni Vladimir nu este parte, iar inculpatul Guţu
Dmitrii a declarat că nu doreşte ca Arseni Vladimir să-i fie reprezentant legal. Necătînd la aceasta, la data de
28 octombrie 2008, Curtea Supreme de Justiţie a emis o decizie prin care s-a expus asupra recursului
declarat de către Arseni Vladimir în pricina penală de învinuire a lui Guţu Dmitrii în comiterea infracţiunii
prevăzute de art. 197 al. (2) lit. f) CP, din 28 octombrie 2008, prin ce în mod expres i-a fost garantat lui
Arseni Vladimir dreptul accesului liber la justiţie prevăzut de articolul 6 aliniatul 1 a Convenţiei pentru
apărarea drepturilor omului, cu toate că cerinţa reclamantului nu a fost cu referire la drepturile şi
obligaţiunile sale civile.

Astfel, corect au fost respinse de prima instanţă şi cerinţele reclamantului cu privire la repararea
prejudiciului moral cu atât mai mult că reclamantul-recurent Arseni Vladimir în cererea sa despre
compensarea prejudiciului moral nu a indicat în ce circumstanţe şi în baza căror acţiuni (inacţiuni) i-au fost
cauzate suferinţe morale psihice sau fizice şi prin ce se manifestă acestea.

Curţtea Supremă de Justiţie a decis să respingă recursul declarat de către Arseni Vladimir şi să menţină
hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2009, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a
lui Arseni Vladimir împotriva Curţii Supreme de Justiţie şi Consiliului Superior al Magistraturii privind
accesul la informaţie şi repararea prejudiciului material şi moral. (Decizia nr. 3r-1523/07 din 11 noiembrie
2009)

5.34. Cazul Nichita Ipate v. Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova

La data de 31 martie 2009, Nichita Ipate a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului
Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ şi repararea
prejudiciului moral. În motivarea acţiunii a indicat că, la 10 decembrie 2008 a adresat pîrîtului două cereri,
prin care a solicitat informaţia ce ţine de concedierea reclamantului şi informaţia referitor la luna, data şi
anul, cînd au fost împuşcaţi colaboratorii batalionului nr.6 de poliţie în satul Doroţcaia. Consideră că
informaţia nu i-a fost eliberată pe deplin şi solicită furnizarea informaţiei depline şi repararea prejudiciului
moral în mărime de 5000 lei. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 26 mai 2009 acţiunea a fost respinsă.
La 07 iulie 2009, Nichita Ipate a declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea
recursului, casarea hotărîrii primei instanţe şi restituirea cauzei la rejudecare. În motivarea recursului a
invocat că prima instanţă a încălcat normele de drept material şi procedural, iar circumstanţele considerate
de prima instanţă ca fiind stabilite, nu au fost dovedite.

În conformitate cu art.417 alin.(1) lit. d) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să
admită recursul şi să caseze integral sau parţial hotărîrea primei instanţe, restituind pricina spre rejudecare în
primă instanţă în cazul în care eroarea judiciară a primei instanţe nu poate fi corectată de instanţa de recurs.
În motivarea soluţiei de respingere a acţiunii ca depusă cu încălcarea termenului de prescripţie prima instanţă
a invocat că recurentului i s-a expediat informaţia solicitată la 19 ianuarie 2009, însă cererea de chemare în
judecată a fost depusă numai la 31 martie 2009. Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii
Supreme de Justiţie reţine concluzia primei instanţe ca neîntemeiată. Din materialele dosarului s-a constatat
că recurentul a expediat cererea de chemare în judecată la Judecătoria Criuleni. Judecătoria Criuleni la 26
martie 2009 expediază cererea de chemare în judecată a recurentului Curţii de Apel Chişinău. Din adresa
Judecătoriei Criuleni reiese că se expediază cerere de chemare în judecată a recurentului din 20 februarie
2009 (f.d.4). De aceea, prima instanţă urma să ia în consideraţie acest termen şi să soluţioneze acţiunea
înaintată în fond.

Curtea Supremă de Justiţie a decis să admită recursul declarat de către Nichita Ipate şi să caseze hotărîrea
Curţii de Apel Chişinău din 26 mai 2009 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Nichita
Ipate împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului
administrativ şi repararea prejudiciului moral cu trimiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel

219
Chişinău în alt complet de judecată. (Decizia nr. 3r-1620/09 din 11 noiembrie 2009)

5.35. Cazul Tudor Ciorap v. Comitetul pentru plîngeri

La 20 septembrie 2006 Tudor Ciorap a depus cerere de chemare în judecată împotriva Comitetului pentru
plîngeri cu privire la nesoluţionarea în termen legal a petiţiilor, repararea prejudiciului moral şi încasarea
cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul Tudor Ciorap a indicat că, din anul 2000 este deţinut în Instituţia
penitenciarului nr. 13. Fiindu-i încălcate drepturile sale, fapt confirmat prin hotărîrile judecătoreşti, care nu
se execută s-a adresat către Parlamentul Republicii Moldova. La 24 februarie 2006 Parlamentul Republicii
Moldova l-a informat că petiţiile sale cu anexe pe 61 de file au fost remise spre soluţionare Comitetului
pentru plîngeri, însă pînă în prezent răspuns n-a primit. La 01 martie 2006 a depus o petiţie către Comitetul
pentru plîngeri la care răspuns nu a primit. La 17 iulie 2006, prin scrisoare recomandată, a mai depus o
petiţie către Comitetul pentru plîngeri, la care de asemenea răspuns nu a primit. Ulterior, din nou s-a adresat
către Parlamentul Republicii Moldova, solicitînd soluţionarea problemei în cauză. La 24 iulie 2006 a înaintat
un demers pîrîtului, în care a solicitat răspuns la petiţiile sale depuse anterior, însă răspuns din nou n-a
primit. La 11 septembrie 2006 Parlamentul Republicii Moldova l-a informat că, plîngerile deţinuţilor din
instituţiile penitenciare se examinează de către Comitetul pentru plîngeri. Începînd cu 11 septembrie 2006,
pentru nesoluţionarea petiţiilor sale el a declarat greva foamei, fapt despre care a informat pîrîtul.

Reclamantul, Tudor Ciorap cere obligarea Comitetului pentru plîngeri de a soluţiona petiţiile sale, repararea
prejudiciului moral în mărime de 50000 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 150 lei. Prin
încheierea Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2008 a fost încetat procesul în pricina civilă la cererea de
chemare în judecată a lui Tudor Ciorap împotriva Comitetului pentru plîngeri cu privire la obligarea de a
examina plîngerile în termenul legal şi repararea prejudiciului moral din motivul că pricina nu urmează a fi
judecată în procedură civilă. A fost explicat lui Tudor Ciorap că nu se admite o nouă adresare în judecată a
aceleiaşi părţi cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din
18 februarie 2008 acţiunea a fost admisă parţial. A fost obligat Comitetul pentru plîngeri să soluţioneze
întrebarea despre readresarea petiţiilor lui Tudor Ciorap din 01 martie şi 17 iulie 2006 organului competent
cu informarea despre aceasta a petiţionarului. A fost încasat de la Comitetul pentru plîngeri în beneficiul lui
Tudor Ciorap cheltuielile de judecată în sumă de 153,40 lei. În rest acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 01 octombrie 2008, a fost admis recursul declarat de către Ciorap
Tudor, casată încheierea şi hotărîrea primei instanţe şi emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost admisă
parţial. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 11 mai 2009, a fost admis demersul privind explicarea
modului de executare a hotărîrii. La 05 iunie 2009 Aparatul Guvernului Republicii Moldova a declarat recurs
împotriva încheierii primei instanţe, cerînd admiterea recursului şi casarea încheierii. În motivarea recursului
a indicat că la examinarea demersului privind explicarea modului de executare a hotărîrii au fost încălcate
prevederile art. 251 CPC. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva
încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Materialele cauzei atestă că Curtea de Apel Chişinău a
expediat recurentului pentru examinare copia încheierii la 28 mai 2009. Astfel, recursul se consideră depus
în termen.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 01 octombrie 2008, a fost admis recursul declarat de către Ciorap
Tudor, casată încheierea şi hotărîrea primei instanţe şi emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea, de asemenea,
a fost admisă parţial, fiind recunoscut încălcat termenul legal de soluţionare a petiţiilor lui Ciorap Tudor de
către Comitetul pentru plîngeri şi încasat de la ultimul în beneficiul lui Ciorap Tudor cheltuielile de judecată
în sumă de 153,40 lei. În rest acţiunea a fost respinsă. Din procesul-verbal al şedinţei de judecată din 11 mai
2009, (f.d. 310), urmează că la 23 februarie 2009 şeful Oficiului de executare Buiucani a depus primei
instanţe demers privind explicarea modului de executare a hotărîrii judecătoreşti, care prin încheierea din 11
mai 2009 a fost admis. Conform art. 64 Codul de executare, dacă nu este clar sensul, extinderea sau modul
de aplicare a dispozitivului hotărîrii care urmează a fi executat sau dacă hotărîrea cuprinde dispoziţii
contradictorii, executorul judecătoresc, din oficiu sau la cererea participanţilor la procedura de executare,
poate solicita instanţei sau organului emitent explicarea hotărîrii. În conformitate cu art. 251 al. (1) CPC,
dacă sînt necesare explicaţii referitor la sensul, extinderea sau aplicarea dispozitivului hotărîrii sau dacă

220
hotărîrea cuprinde dispoziţii contradictorii, instanţa emitentă poate, la cererea participanţilor la proces sau a
organului de executare a hotărîrii, să dea explicaţii asupra dispozitivului ori să omită dispoziţiile
contradictorii fără a modifica cuprinsul hotărîrii, iar în conformitate cu al.(2) din acelaşi articol, explicarea
hotărîrii este admisibilă dacă nu a fost executată şi nu a expirat termenul de executare silită. Din sensul
normei citate, rezultă că demersul privind explicarea hotărîrii judecătoreşti urmează a fi examinat de instanţa
emitentă. Or, prin prisma normei de drept enunţate, în cazul dat, anume instanţa de recurs, prin decizia
motivată din 01 octombrie 2008, în ultimă instanţă, casînd hotărîrea primei instanţe şi dispunînd emiterea
unei noi hotărîri, s-a expus asupra litigiului în cauză, din care considerente anume ea este competentă să
examineze demersul privind explicarea hotărîrii judecătoreşti, şi nicidecum prima instanţă.

Curtea Supremă de Justiţie a decis să admită recursul declarat de către Aparatul Guvernului al Republicii
Moldova şi să caseze integral încheierea Curţii de Apel Chişinău din 11 mai 2009 în pricina civilă la
cererea de chemare în judecată a lui Ciorap Tudor împotriva Comitetului pentru plîngeri cu privire la
nesoluţionarea în termen legal a petiţiilor şi repararea prejudiciului moral cu reţinerea pricinii spre
examinare a demersului privind explicarea hotărîrii judecătoreşti după competenţă la Curtea Supremă de
Justiţie. (Decizia nr. 3r-1467/09 din 28 octombrie 2009)

5.36. Cazul Arseni Vladimir v. Curtea Supreme de Justiţie

La 19 ianuarie 2009, Arseni Vladimir a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Curţii Supreme de
Justiţie cu privire la contestarea răspunsurilor şi obligarea de a furniza informaţia.

În motivarea acţiunii reclamantul Arseni Vladimir a indicat că la 23 octombrie 2008 a depus o cerere sub nr.
3573, adresată Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie, prin care a solicitat informaţia cînd va putea fi primit
la audienţă, cu precizare datei, orei şi locul efectuării acesteia. Aceleaşi cerinţe le-a invocat şi în cererea
prealabilă din 17 noiembrie 2008 sub nr. 83a. Prin răspunsurile pîrîtului nr. 5-3573/08 din 28 octombrie 2008
şi nr. 600/1 din 04 decembrie 2008 i-a fost comunicat reclamantului că Preşedintele Curţii Supreme de
Justiţie nu are programate ore de audienţă a cetăţenilor care nu sînt de acord cu deciziile judiciare în pricinile
civile la care au fost parte sau care deplîng acţiunile judecătorilor. Explicîndu-i că asemeni solicitări urmează
a fi adresate nemijlocit instanţelor judecătoreşti competente sau Consiliului Superior al Magistraturii.

Consideră reclamantul că răspunsurile date sînt ilegale şi pasibile anulării, deoarece în acestea se referă la
nişte cerinţe pe care nu le-a solicitat în petiţiile sale sus-vizate. Cere Arseni Vladimir să fie anulate
răspunsurile Curţii Supreme de Justiţie nr. 5-3573/08 din 28 octombrie 2008 şi nr. 600/1 din 04 decembrie
2008 cu obligarea pîrîtului să furnizeze informaţia privind cînd Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie îl va
putea fi primit la audienţă, cu precizare datei, orei şi locul efectuării acesteia. Prin hotărîrea Curţii de Apel
Chişinău din 16 aprilie 2009 acţiunea a fost respinsă. Arseni Vladimir a declarat recurs împotriva hotărîrii
primei instanţe, cerînd admiterea recursului, casarea hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 16 aprilie 2009 şi
pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie integral admisă. Recurentul Arseni Vladimir, în
motivarea recursului, a indicat că concluziile expuse în hotărîrea judecătorească contestată sînt eronate,
deoarece nu au fost dovedite circumstanţele pricinii considerate de prima instanţă ca fiind stabilite, precum
şi au fost încălcate normele de drept material. Potrivit art. 21 al Legii cu privire la petiţionare nr. 190 din 19
iulie 1994, persoanele de stat de rang superior primesc petiţionarii la audienţă în modul stabilit de ele, dar nu
mai rar de o dată pe lună. Or, prin prisma pct. 32 al Instrucţiunii privind ţinerea lucrărilor de secretariat
referitoare la petiţiile persoanelor fizice şi juridice, adresate organelor de stat, întreprinderilor, instituţiilor şi
organizaţiilor RM aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM nr. 208 din 31 martie 1995, programul de audienţă
a petiţionarilor este coordonat cu conducătorul organului. În procesul audienţei, petiţionarilor şi se dau
explicaţiile respective. Conform art. 10 alin. (3) al Legii privind accesul la informaţii nr. 982 din 11 mai
2000, orice persoană care solicită acces la informaţii în conformitate cu prezenta lege este absolvită de
obligaţia dea-şi justifica interesul pentru informaţiile solicitate.

După cum rezultă din cererea de chemare în judecată recurentul a solicitat să i se comunice în ce zi şi la ce
ora va pute fi primit la audienţă de către Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie, neindicînd faptul că este
dezacord cu rezultatul unei hotărîri judecătoreşti la care a fost parte sau deplînge acţiunile judecătorilor.
Reieşind din prevederile normei legale sus-citate rezultă că Arseni Vladimir nici nu era obligat să-şi

221
motiveze cerere din care motive solicită să fie audiat de către Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie. Astfel,
prima instanţă urma să verifice faptul dacă Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie ca autoritate oficială de
stat are un anumit grafic de primire a cetăţenilor la audienţă.

Curtea Supremă de Justiţie a decis să admită recursul declarat de Arseni Vladimir şi să caseze hotărîrea
Curţii de Apel Chişinău din 16 aprilie 2009, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Arseni
Vladimir împotriva Curţii Supreme de Justiţie cu privire la contestarea răspunsurilor şi obligarea de a
furniza informaţia, cu restituirea pricinii spre rejudecare, în alt complet de judecată, la Curtea de Apel
Chişinău. (Decizia nr. 3r-1444/09 din 28 octombrie 2009)

5.37. Cazul Ciorap Tudor v. Parlamentul Republicii Moldova, Guvernul Republicii Moldova, Ministerul
Justiţiei, Ministerul Finanţelor, Comitetul pentru Plîngeri

Ciorap Tudor a depus cerere de chemare în judecată împotriva Parlamentului Republicii Moldova,
Guvernului Republicii Moldova, Ministerului Justiţiei, Ministerului Finanţelor, Comitetului pentru Plîngeri
cu privire la accesul la informaţie şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamantul a
indicat că, de la 23 octombrie 2000 îşi execută pedeapsa cu închisoare în penitenciarul nr. 13 din mun.
Chişinău. În conformitate cu art. 473 CPP, condamnatul poate declara plîngere împotriva actelor organului
sau instituţiei care pune în executare hotărîrea judecătorească de condamnare. Prin Hotărîrea Guvernului din
23 ianuarie 2006 „Privind instituirea Comitetului pentru Plîngeri”, art. 473 Cod de procedură penală nu se
mai execută. În circumstanţele date, reclamantul consideră că i-a fost îngrădit accesul la informaţie. Cere
Tudor Ciorap constatarea încălcării prevederilor art. 20 al Constituţiei Republicii Moldova şi art. 6 al
Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Omului prin aprobarea
Regulamentului Comitetului pentru Plîngeri; constatarea încălcării dreptului la un proces echitabil; violarea
art. 32-34 din Constituţia Republicii Moldova şi art. 10 al Convenţiei privind dreptul la exprimare, prin
îngrădirea accesului la textele hotărîrilor emise de Comitet; repararea prejudiciului moral în mărime de 6000
Euro şi încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 180 lei. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 30
octombrie 2007, procesul a fost încetat.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 19 martie 2008, a fost admis recursul declarat de Ciorap Tudor,
casată încheierea Curţii de Apel Chişinău din 30 octombrie 2007, cu restituirea pricinii spre rejudecare în
prima instanţă. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 16 martie 2009, a fost admisă parţial acţiunea şi a
fost recunoscută încălcarea de către Guvernul RM a drepturilor constituţionale ale lui Ciorap Tudor privind
accesul liber la justiţie (art. 20 din Constituţia RM); libertatea opiniei şi a exprimării (art. 32 din Constituţia
RM) şi dreptul la informaţie (art. 34 din Constituţia RM) şi art.art. 6,8,10 din Convenţia Europeană pentru
Drepturile Omului. A fost încasat de la Guvernul Republicii Moldova în beneficiul lui Ciorap Tudor prin
intermediul Trezoreriei Centrale prejudiciul moral în mărime de 10 lei. Acţiunea lui Ciorap Tudor împotriva
Parlamentului Republicii Moldova, Ministerului Justiţiei, Ministerului Finanţelor, Comitetului pentru
Plîngeri cu privire la accesul la informaţie şi repararea prejudiciului moral a fost respinsă. În rest, cerinţele
au fost respinse. Ciorap Tudor a declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, cerînd admiterea
recursului, casarea parţială a hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea
integrală a cerinţelor înaintate faţă de Guvernul Republicii Moldova. În motivarea recursului a indicat că,
prima instanţă la adoptarea hotărîrii a constatat încălcarea de către Guvernul Republicii Moldova a
prevederilor Convenţiei, însă neîntemeiat a dispus încasarea prejudiciului moral în mărime de 10 lei, precum
şi a fost lipsit de dreptul de a prezenta dovezi ce ar confirma cheltuielile de judecată suportate de acesta.
Aplicarea sancţiunilor disciplinare, nu-i permit condamnatului Ciorap Tudor eliberarea condiţionată înainte
de termen, fiindu-i astfel cauzate acestuia suferinţe morale enorme. Guvernul Republicii Moldova a declarat
recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, cerînd admiterea recursului, casarea hotărîrii primei instanţe şi
emiterea unei noi hotărîri cu privire la respingerea acţiunii. În motivarea recursului a indicat că, prima
instanţă la adoptarea hotărîrii a aplicat greşit normele de drept material şi anume prevederile art. 25 al Legii
contenciosului administrativ. Or, instanţa de contencios administrativ nu este în drept de a pronunţa hotărîri
în constatare, ci doar hotărîri în anulare. La fel, instanţa judecătorească nu a constatat şi elucidat pe deplin
circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond. Respectiv, Comitetul pentru Plîngeri
nu este creat de Guvern, ci instituit prin lege, din care considerente sunt eronate concluziile privind
răspunderea Guvernului Republicii Moldova faţă de Ciorap Tudor. În consecinţă, este neîntemeiat şi capătul

222
de cerere cu privire la repararea prejudiciului moral, în cazul în care Guvernul RM nu dispune de un buget
propriu.

Conform art. 3 al Legii contenciosului administrativ, obiect al acţiunii în contenciosul administrativ îl

constituie actele administrative, cu caracter normativ şi individual, prin care este vătămat un drept
recunoscut de lege al unei persoane, inclusiv al unui terţ, emise de autorităţile publice şi autorităţile asimilate
acestora în sensul prezentei legi, subdiviziunile autorităţilor publice, funcţionarii din structurile specificate la
lit. a) şi lit. b). Obiect al acţiunii în contenciosul administrativ poate fi şi nesoluţionarea în termen legal a
unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege. Or, obiectul contenciosului administrativ constă în
anularea ori modificarea unui act administrativ, obligarea autorităţilor publice şi autorităţilor asimilate
acestora de a soluţiona o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege; repararea pagubei cauzate prin
emiterea actului administrativ ori prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri. Instanţa prin hotărîrea
recurată s-a limitat doar la recunoaşterea încălcării unor drepturi, fără a obliga pîrîtul corespunzător să
înlăture efectiv lezarea acestora, prin obligarea examinării petiţiilor respective. Mai mult ca atît, instanţa nu a
stabilit concret care plîngeri ale lui Tudor Ciorap nu au fost examinate de Comitetul pentru Plîngeri şi care
este responsabilitatea Guvernului Republicii Moldova pentru activitatea Comitetului pentru Plîngeri.
Colegiul, reieşind din cele expuse, consideră că instanţa nu a examinat fondul cauzei, din care motiv
hotărîrea pronunţată nu poate fi menţinută. Mai urmează de menţionat că, prin decizia Curţii Supreme de
Justiţie din 19 martie 2008, pronunţată anterior în cauza dată, a fost constatat că prima instanţă la încetarea
procesului în baza art. 265 al. (1) lit. a) CPC, nu a concretizat cerinţele indicate în cererea de chemare în
judecată, nefiind stabilit obiectul litigiului. Or, Curtea de Apel Chişinău la adoptarea hotărîrii din 16 martie
2009, nu s-a conformat deciziei instanţei de recurs.

Curtea Supremă de Justiţie a decis să respingă recursul declarat de Ciorap Tudor; să admită recursul
declarat de către Guvernul Republicii Moldova; să caseze integral hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 16
martie 2009, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ciorap Tudor împotriva Parlamentului
Republicii Moldova, Guvernului Republicii Moldova, Ministerului Justiţiei, Ministerului Finanţelor,
Comitetului pentru Plîngeri cu privire la accesul la informaţie şi repararea prejudiciului moral, cu
restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău în alt complet de judecători. (Decizia nr. 3r-
1448/09 din 25 noiembrie 2009)

Hotărîrile Curţii Supreme de Justiţie în domeniul accesului la informaţie pot fi accesate integral pe site-ul
www.acces-info.org.md

Concluzii, propuneri, recomandări

Anul 2009 a constituit o perioadă tumultoasă pentru Republica Moldova, fiind marcată de
campaniile electorale, de evenimentele dramatice din 7 aprilie, de începutul activităţii noii
guvernări care urmează a depăşi bariere economice, sociale, politice, spirituale, de schimbare a
mentalităţii funcţionarilor, societăţii în ansamblu.

În plan legislativ, nu au fost adoptate noi acte normative şi nici prevederi aparte referitoare la
accesul la informaţie şi la transparenţa în procesul decizional. Totodată, au fost înregistrate, în
continuare, mai multe cazuri de îngrădire a accesului la informaţie, inclusiv a jurnaliştilor. Nu
totdeauna, deciziile judecătoreşti privind accesul la informaţie sînt executate operativ şi integral.

223
Se resimte lipsa unui mecanism, clar şi eficient, de informare permanentă, obiectivă şi permanentă a
publicului, de stabilire a unui dialog interactiv al instituţiilor statale cu cetăţenii, de implicare activă
a societăţii civile în procesul de elaborare a deciziilor, prin aplicarea unor forme, procedee şi
modalităţi eficiente, practicate în alte ţări şi, deja, în unele localităţi de la noi.

Continuă a fi sporadice şi ineficiente activităţile ce ţin de sensibilizarea opiniei publice, educaţia

civică, desfăşurate de autorităţile/instituţiile statale şi organizaţiile nonguvernamentale în ceea ce
priveşte o mai bună cunoaştere a drepturilor omului şi lichidarea analfabetismului juridic, fapt care
generează pasivitatea şi indiferenţa cetăţenilor.

Principiile democratice necesită a fi implementate într-un context nou şi plin de provocare ce

rezultă nu doar din schimbări structurale şi funcţionale, dar şi din realizări politice, economice şi
sociale, cu caracter radical.

Este important ca autorităţile/instituţiile publice să se reorienteze la viaţa şi doleanţele cetăţenilor,

răspunzînd nevoilor acestora prin metode noi, în scopul menţinerii legitimităţii dreptului acestora
de a participa la procesul de luare a deciziilor, căutîndu-se noi modalităţi de consolidare a
conştiinţei civice şi de promovare a culturii de participare democratică. În acest context, este
important de a se acorda prioritate mai curînd responsabilizării pentru respectarea legislaţiei,
monitorizării, controlului aplicării actelor normative efectuate de către Legislativ şi Executiv, decît
elaborării de regulamente, instrucţiuni care, adeseori doar dublează prevederile legale.

În scopul realizării accesului real la informaţie, extinderii transparenţei în procesul decizional,

constituite din trei componente de bază – informarea, consultarea şi participarea cetăţenească -
sînt necesare acţiuni concrete, la nivel statal şi instituţional, inclusiv:

- recunoaşterea, în întreaga ierarhie a autorităţilor şi instituţiilor publice a dreptului persoanei la

informaţie şi de participare la procesul de luare a deciziilor ca bază pentru participarea cetăţenească,
buna guvernare, eficienţă în administraţia publică, transparenţă, dezvoltare generală şi realizarea
drepturilor social-economice, civile şi politice;

- modificarea legislaţiei, în concordanţă cu normele constituţionale, Legea privind accesul la

informaţie, Legea privind transparenţa în procesul decizional şi cu standardele actelor
internaţionale, la care Republica Moldova este parte, încurajarea creării şi aplicării unor
instrumente concrete de implementare a acestora;

- garantarea unei mai largi transparenţe în ceea ce priveşte funcţionarea autorităţilor/instituţiilor

publice prin asigurarea desfăşurării publice a procesului de luare a deciziilor, facilitarea accesului
cetăţenilor la informaţii de interes public, furnizarea informaţiilor adecvate cu privire la
organismele administrative şi la structura lor organizaţională, informarea cetăţenilor, care sînt direct
afectaţi de orice proceduri cu privire la activitatea acestora şi la identitatea persoanelor
responsabile;

- aplicarea unei politici de comunicare, elaborate corespunzător, pentru a le acorda cetăţenilor

prilejul de a înţelege mai bine principalele chestiuni stringente, la nivel naţional şi de comunitate,
impactul deciziilor politice majore, pe care urmează a le lua autorităţile, informîndu-i cu privire la
posibilităţile, la formele şi metodele de participare cetăţenească;

- utilizarea noilor tehnologii de informare şi comunicare, de rînd cu metodele tradiţionale de

224
furnizare a informaţiilor, a formelor deliberative de luare a deciziilor, care implică schimbul de
informaţii şi opinii;

- asigurarea unei influenţe mai mari a cetăţenilor în ceea ce priveşte planificarea locală şi generală
în domeniul deciziilor strategice şi pe termen scurt, garantarea că participarea directă va avea un
impact real asupra procesului de elaborare şi adoptare a deciziilor;

- alocarea resurselor necesare pentru o administrare eficientă şi adecvată a unui sistem

informaţional integru, consolidarea managementului informaţional la toate instituţiile, inclusiv în
cadrul serviciilor de presă, de relaţii cu publicul;

- instruirea permanentă a funcţionarilor, inclusiv a conducătorilor de instituţii şi subdiviziuni;

acumularea şi promovarea bunelor practici; eficientizarea cooperării cu organizaţiile
nonguvernamentale; ridicarea nivelului de înţelegere adecvată a importanţei dreptului de acces la
informaţie, asigurarea posibilităţii de exercitare a acestui drept în cadrul multiplelor activităţi
educaţionale ale publicului;

- dezvoltarea pluralismului de opinii, promovarea unei mass-media libere şi independente,

asigurarea condiţiilor optime pentru jurnalismul de investigaţii.

225