P. 1
Teoria Educatiei Fizice Si Sportului

Teoria Educatiei Fizice Si Sportului

|Views: 604|Likes:
Published by Dora Zaharia

More info:

Published by: Dora Zaharia on Oct 22, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/27/2013

pdf

text

original

CURS 1

BAZELE GENERALE ALE TEORIEI ŞI METODICII JOCULUI DE FOTBAL

1. OBIECTUL TEORIEI Şl METODICII JOCULUI DE FOTBAL Cunoaşterea multilaterală şi în profunzime a unui domeniu constituie o necesitate şi tot odată o condiţie pentru eficienţa acţiunilor celor ce activează în domeniul respectiv. Activitatea fotbalistcă constituie fără îndoială o realitate obiectivă si implicit un segment particular de cunoaştere. Studierea acestui fenomen revine Teoriei şi Metodicii jocului de fotbal, ca parte constitutivă a disciplinei ştiinţifice sportive - Fotbal. Jocul de fotbal trebuie privit multilateral, dar convergent şi analizat după criterii ştiinţifice. Cunostiinţele din domeniul fotbalului, atât cele referitoare la informaţia teoretică cât şi cele metodice, se constituie într-un sistem deschis, ce se îmbogăţeşte, diversifică şi se aprofundează continuu. Teoria şi metodica jocului de fotbal, ca parte constitutivă a teoriei şi metodicii generale a jocurilor sportive, are ca domeniu propriu de cercetare, studierea activităţii ludice specifice jocului de fotbal şi a influenţelor acestuia asupra personalităţii umane. Pentru aceasta dispune de un ansamblu de date teoretice şi practice, care îi asigură o bază proprie de autoperfecţlonare. Teoria şi metodica jocului de fotbal are metode proprii de cercetare, particularizate fenomenului, precum si legităţi specifice, concretizate în principii, cerinţe, norme şi reguli, caracteristice fotbalului. Înţeleasă în acest context teoria şi metodica fotbalului generalizează experienţa domeniului, transformându-o în norme de lucru, prospectând posibilităţile de îmbunătăţire continuă a efectului activităţii practice. Teoria fotbalului cuprinde un ansamblu foarte vast de cunoştiinţe, organizate într-un sistem logic şi coerent, care descrie şi explică acest fenomen. Avem deci de-a face cu două noţiuni : descrierea conţinutului jocului, care este în principal constatativă si explicarea lui, consecinţă a cunoaşterii lui profunde prin cercetare ştiinţifică. Teoria fotbalului trebuie considerată ca un sistem deschis, dinamic, complex, adaptiv şi anticipativ. Aceasta preia şi generalizează elementele practicii şi cercetării ştiinţifice proprii, precum şi elementele aparţinând altor ştiinţe sau activităţi cu care se află în corelaţie. Acestea reprezintă de fapt
1

principalele izvoare ale teoriei fotbalului. Existenţa unei teorii separate pentru jocul de fotbal s-a impus ca o necesitate, aceasta având de răspuns la numeroase si complexe probleme, precum studiul conţinutului jocului, istoricul jocului, procesul didactic, optimizarea componentelor antrenamentului, forma sportivă, selecţia, studiul concepţiei de pregătire şi joc, etc. Teoria fotbalului are un pronunţat caracter activ, reflectat în contribuţia la perfecţionarea practicii, lucru ce se realizează în principal prin componenta aplicativă a teoriei, metodica fotbalului. Metodica fotbalului este parte integrantă a teoriei fotbalului, ce exprimă şi valorifică funcţia aplicativă a acestuia. Metodica fotbalului preia şi adaptează la specific principiile, metodele şi mijloacele generale ale pedagogiei, ale ştiinţei educaţiei fizice şi sportului, metodicii antrenamentului sportiv, precum şi metodologia jocurilor sportive. Metodica fotbalului cuprinde principiile, metodele şi mijloacele specifice instruirii în fotbal. Acestea sunt preluate din activitatea practică şi din rezultatele cercetării ştiinţifice proprii, fiind apoi explicate si generalizate. Metodica fotbalului constă din cunoştinţele, priceperile şi deprinderile necesare tehnologiei instruirii şi educării jucătorilor şi echipelor. În acelaşi timp, este parte constitutivă şi indispensabilă a pregătirii specialiştilor domeniului. Principalele capitole şi activităţi componente ale metodicii fotbalului se referă la metodica selecţiei, a antrenamentului integral, metodica pregătirii pe factorii antrenamentului, planificarea şi evidenţa, metodica organizării activităţii fotbalistice, etc. Din expunerea conceptului despre metodica fotbalului reiese sarcina acesteia de a forma specialiştii domeniului, capabili să aplice în practică tehnologia pregătirii jucătorilor şi echipei, precum şi tehnologia specifică celorlalte sectoare aferente ( arbitrajul, organizarea, etc.). 1.1. FOTBALUL CA DISCIPLINĂ ŞTIINŢIFICĂ Fotbalul a parcurs de la apariţia lui şi până astăzi o lungă perioadă de dezvoltare şi progres, constituindu-se astăzi într-un domeniu foarte complex al vieţii sociale, într-o civilizaţie în care ştiinţa şi tehnica ocupă un loc prioritar, cunoaşterea multilaterală şi aprofundată a unui fenomen constituie o necesitate şi în acelaşi timp o condiţie pentru eficienţa acţiunilor tuturor celor care studiază şi activează în acest domeniu. În momentul actual, dispunem de un sistem de discipline ştiinţifice cu diferite grade de generalizare, ce formează „Ştiinţa educaţiei fizice si sportului", o sumă de discipline ştiinţifice ce abordează din diferite puncte de vedere domeniul sportiv. Prin logica propriei dezvoltări, concomitent cu dezvoltarea ştiinţei educaţiei fizice şi sportului, fotbalul si-a dobândit statutul de disciplină ştiinţifică.

2

Fotbalul constituie un domeniu particular de cunoaştere, care este studiat şi investigat de disciplina ştiinţifică Fotbal. Considerarea fotbalului ca disciplină ştiinţifică sportivă priveşte în principal specialiştii domeniului profesori si antrenori). Fotbalul ca disciplina ştiinţifică sportivă este integrat în teoria şi metodica jocurilor sportive şi împreună cu aceasta în ştiinţa educaţiei fizice şi sportului. Fotbalul este o disciplină de sinteză bio-psiho-socio-pedagogică, având ca obiect de studiu:

conţinutul jocului şi a întregii activităţi legate de fotbal, în vederea perfecţionării acestuia. legităţile si metodologia antrenamentului şi jocului în scopul maximalizării disponibilităţilor de performanţă individuală şi colectivă perfecţionarea multilaterală a fiinţei umane în contexul său social prin practicarea sistematică a jocului.

O primă caracteristică a fotbalului ca disciplină ştiinţifică este pluri şi interdisciplinaritatea, Fotbalul poate fi investigat atât de pe poziţiile ştiinţelor, ramurilor şi disciplinelor ştiinţifice care se ocupă de fiinţa şi personalitatea umană, cât şi prin coordonarea şi convergenţa cercetării ştiinţifice asupra aspectelor practice, teoretice, metodice şi organizatorice ale jocului. O altă caracteristică este aplicabilitatea, ce reiese din faptul că majoritatea investigaţiilor vizează perfecţionarea metodelor şi mijloacelor de realizare a funcţiilor fotbalului, atât ca joc sportiv, cât şi ca mijloc de educaţie şi cultură. Cercetarea şi fundamentarea ştiinţifică în domeniu! fotbalului s-a realizat etapizat. Bogata experienţă practică, cercetarea ştiinţifică, literatura de specialitate, numeroasele studii, creşterea impresionantă a cantităţii şi calităţii sistemului competiţional, au contribuit la acumularea de numeroase cunoştinţe teoretice şi practice. Acestea au avut ca efect şi aprofundarea cunoaşterii în acest domeniu de activitate. Sistemul de cunoştinţe specific fotbalului, atât informaţia teoretică, cât şi priceperile şi deprinderile tehnice, tactice şi metodice se îmbogăţesc si diversifică continuu. Studierea fotbalului ca disciplină ştiinţifică sportivă în cadrul ştiinţei educaţiei fizice şi sportului a determinat şi întrebuinţarea unei terminologii ştiinţifice proprii ce cuprinde un sistem de termeni şi noţiuni cu care se operează în teoria şi practica acestuia. Fotbalul beneficiează de un microsistem terminologic propriu, deschis, care este în continuă creştere, fenomen caracteristic de altfel oricărui domeniu ştiinţific. Definirea termenilor specifici, elaborarea şi precizarea acestora 's-a impus ca o necesitate pentru interpretarea unitară a noţiunilor, ce permit comunicarea între specialişti, precum si între aceştia si jucători. Fotbalul ca disciplină ştiinţifică sportivă are metode de cercetare specifice ştiinţei educaţiei

3

2. Baza instituţională pentru fotbal cuprinde : • unităţile sportive constituite din echipe în asociaţii şi cluburi sportive ce se pregătesc organizat şi participă în competiţiile organizate conform unui calendar competiţional existenţa Federaţiei Române de Fotbal (F. precum şi de aderarea la organismul internaţional de coordonare şi conducere a acestei discipline sportive în relaţiile internaţionale. antropometria sportivă.. organ central cu statut de persoană juridică.fizice şi sportului. amicale şi oficiale. Aplicarea acestor metode de cercetare are un caracter complex. şi Facultăţile de Educaţie fizică şi sport.R.A. experimentul.I. dar şi de particularizare. testele. care conduce şi coordonează activitatea fotbalistică în ţară.F. 1. iată câteva metode de cercetare utilizate în fotbal : documentarea.F. Ca părţi constitutive ale disciplinei ştiinţifice sportive fotbal avem: • teoria şi metodica jocului de fotbal • practica antrenamentului şi jocului • cercetarea ştiinţifică fundamentală şi aplicativă.l. Enunţiativ. Este vorba despre A. şcolile de antrenori.A. întreţine relaţii statutare cu F. FOTBALUL CA DISCIPLINĂ DE ÎNVĂŢĂMÂNT Această ipostază a fotbalului reprezintă o parte componentă a conceptului despre acest joc sportiv.N. de adaptare fa specificul jocului. 4 . cu celelalte organisme internaţionale abilitate.. sub egida şi controlul F. afiliată la F.A.I.F. cu federaţiile naţionale ale altor ţări participarea la competiţiile internaţionale. precum şi a celorlalte ştiinţe conexe..FOTBALUL CA DISCIPLINĂ SPORTIVĂ Statutul şi denumirea de disciplină sportivă îi este conferit fotbalului de cadrul organizatoric şi sportiv instituţionalizat pe plan naţional şi internaţional.F. modelarea. • • 1.F. metode sociometrice. a echipelor reprezentative naţionale si de club. etc.3. observarea.E. care îşi găseşte aplicabilitatea în unităţile şi formele de învăţământ care au drep scop formarea -calificarea şi perfecţionarea specialiştilor în fotbal.).

se realizează o fuziune între educaţia fizică şi sportivă. între cele două activităţi sociale. Considerarea fotbalului ca mijloc al educaţiei fizice. ce contribuie la integrarea socială a tinerilor si la pregătirea lor multilaterală. aceasta din urmă reprezentând în esenţă utilizarea fotbalului atât pentru realizarea obiectivelor de instruire si de performanţă proprii. 1. prin activitatea ludică specifică practicării lui.cursurile de instructori sportivi. cu valoare educativă deosebită. Practicarea fotbalului rezolvă multiple probleme ale educaţiei fizice şi sportive. cu precădere a celor specifice fotbalului dobândirea unor tehnici proprii jocului formarea personalităţii multilaterale a individului Ca mijloc al educaţiei fizice. cât şi pentru realizarea obiectivelor şi funcţiilor educaţiei fizice. teoretice şi practice. educaţia fizică şi fotbalul (j°c sportiv). Fotbalul este unul din mijloacele tipice ale educaţiei fizice si sportive modeme. cu precădere metodologice. Fotbalul reprezintă un mijloc principal al educaţiei fizice în învăţământul de toate gradele. fotbalul este strâns legat de noţiunea de întrecere. Elementul cel mai elocvent al acestui raport este furnizat de infuzia de tehnică fotbalistică în sistemul mijloacelor educaţiei fizice. Integrat fiind educaţiei fizice. grupate într-o tehnică proprie. în acelaşi timp. reprezintă recunoaşterea funcţiei formative a acestuia. o activitate socială subordonată cerinţei perfecţionării dezvoltării fizice şi capacităţii motrice a oamenilor. Cursanţii şi absolvenţii acestor unităţi de învăţământ trebuie să parcurgă şi însuşească toate elementele conceptului despre fotbal. prin care se 5 • • . Prin asimilarea de cunoştinţe. Fotbalul este un domeniu care include un sistem de exerciţii fizice diversificate. dintre care enumerăm : • • întărirea sănătăţii (funcţia sanotrofică ) dezvoltarea calităţilor biomotrice. aceştia vor putea conduce procesul didactic de formare si perfecţionare a jucătorilor si echipelor ce vor activa în diversele eşaloane ale fotbalului. fotbalul urmăreşte valorificarea maximă a înclinaţiilor participanţilor spre acest domeniu de manifestare. alături de celelalte jocuri sportive. ordonată prin regulamente precise şi unice. Caracterul lui formativ se datorează cumulării efectelor sanotrofice cu influenţele şi efectele educative ale practicării acestuia. există o relaţie de mare însemnătate teoretică şi practică. FOTBALUL CA MIJLOC AL EDUCAŢIEI FIZICE Fotbalul este unul dintre cele mai importante jocuri sportive colective. o formă specifică de manifestare şi practicare a exerciţiului fizic. modernizând conţinutul acesteia.4. priceperi şi deprinderi.

fiind o componentă importantă a culturii materiale si spirituale universale. fotbalul transmite cu generozitate un mesaj nobil către milioanele de simpatizanţi de îmbunătăţire a relaţiilor dintre oameni. ce contribuie la realizarea funcţiilor educaţiei fizice şi sportive. 1. Fotbalul este unul dintre cele mai răspândite şi atractive jocuri sportive şi implicit spectacole 6 . Fotbalul este în primul rând o creaţie a omului. Fotbalul reprezintă şi avantajul de a putea fi practicat pe suprafeţe de teren de dimensiuni diverse. fotbalul poate fi folosit ca mijloc de pregătire a aparatului locomotor ( încălzire generală ). cu o puternică atracţie şi mobilizare a milioanelor de spectatori. fotbalul contribuie la cultura sportivă a practicanţilor. fotbalul este un instrument unanim acceptat. întrecerea dezvoltă spiritul de colectivitate şi de competivitate. care a apărut şi s-a dezvoltat odată cu civilizaţia. a făcut ca fotbalul să devină o agreabilă formă de comunicare. priceperi şi deprinderi de practică sportivă. FOTBALUL CA SPORT COMPLEMENTAR Calitatea de sport complementar este atribuită fotbalului ca o consecinţă a influenţelor acestuia asupra calităţilor motrice si psihice. Din punct de vedere metodic. recreere sportivă). practicarea lui constituind un act de cultură. o componentă importantă a vieţii sociale. atât în metodologia celorlalte jocuri sportive cât şl a celorlalte sporturi. competiţionale sau de tranziţie. El este şi poate fi practicat în toate perioadele antrenamentului. cu un număr diferit de jucători. 1.5. Fotbalul este de departe cel mai frecvent utilizat sport complementar.evidenţiază calităţile individuale şi colective.6 FOTBALUL CA SPECTACOL SPORTIV Fotbalul este o creaţie a omului. capacitatea de autoorganizare si autoconducere. naţiuni şi continente. ca mijloc de pregătire fizică generală. pregătitoare. o cucerire culturală. diferenţiat în funcţie de obiectivele metodice ale etapei de antrenament respective. ce însumează un sistem larg de cunoştinţe { informaţii ). în aer liber sau în săli. Într-o lume în care pacea şi echilibrul reprezintă şanse pentru supravieţuire. Considerat sub acest aspect educaţional. a valorii lui educative multilaterale. În sinteză. Extinderea la nivel planetar si dezvoltarea accelerată. dar si ca mijloc de agrement sportiv ţ odihnă activă. Fotbalul poate fi socotit un limbaj universal al secolului nostru. precum şi stadiul de pregătire.

prestaţia echipelor în teren să aibă caracteristicile unui spectacol. iar exigenţa şi pretenţiile sale faţă de calitate sunt pe deplin justificate. Marile competiţii cu caracter continental şi mondial. Spectatorul cunoaşte foarte bine jocul. a celor din faţa televizoarelor a crescut în mod exploziv. stârnesc un interes considerabil în rândul spectatorilor. Jocul de fotbal nu este numai lupta dintre competitori pentru dovedirea superiorităţii ci si un spectacol pentru un public tot mai numeros şi mai exigent. numărul spectatorilor a celor din tribune. Spectatorul apreciază subtilităţile tehnice. De aici necesitatea ca lupta sportivă. 7 . Participarea publicului este resimţită dintotdeauna în mod specific de către jucători. acţiunile si combinaţiile spectaculoase. dominat de principiul fair-play-ului. în decursul anilor.sportive. Nevoia de spectacol a marelui public a stimulat şi creşterea spectaculozităţii jocurilor. spectacolul fotbalistic a cunoscut forme si conţinuturi diverse. golurile ingenios marcate şi îşi manifestă din plin şi zgomotos entuziasmul pe care toate acestea le produc. Astăzi. Influenţele exercitate de spectatori asupra jucătorilor şi antrenorilor nu sunt de neglijat.

vechimea jocurilor cu mingea practicate de diferitele popoare au prefatat aparitia jocului de fotbal de azi. 8 . de italieni prin “Gioco di Calcio” dar adevarata lui origine apropiata jocului de astazi revine englezilor care au fixat primele reguli. practicat cu ardoare de alte milioane. Paternitatea lui este revendicata de francezi prin a lor “LA SOULE”.CURS 2 DATE PRIVIND ISTORICUL JOCULUI DE FOTBAL Indragit de milioane de oameni. educatia fizica facea parte din educatia zilnica a tineretului ca factor de pregatire militara. Partida se desfasura intre doua localitati pe perioada a mai multor zile la ea participand atat barbatii cat si femeile. In Oceania se practicau jocuri cu mingea confectionate dintr-o nuca de cocos sau dintr-o basica de cangur umpluta cu par iar in Asia cu o minge din piele de ren umpluta cu muschi sau licheni. Jocul cu mingea la popoarele antice Evolutia societatii precum si faptul ca la popoarele antice. Eschimosii practicau si ei in timpul zilei polare un joc numit “AQSAQTUK” folosind o minge mare in care se urmarea mentinerea cat mai multa a mingii si introducerea ei intr-o poarta. Caracteristicile acestor jocuri practicate de popoarele primitive o constituie faptul ca aceste jocuri aveau de regula un caracter magic determinat de directiile in care se desfasurau si perioadele anului. La mexicani. fotbalul isi are originea in negura veacurilor practicat la inceput sub forma unor jocuri rudimentare evoluand pe parcursul timpului odata cu evolutia societatii. indienii din tribul TARAGUMARA practicau un joc cu semnificatii magice intre doua grupuri de oameni pe directia vest-est pe distante variind intre 2-300 km disputandu-si niste mingi mari. In Egiptul antic jocul cu mingea era practicat folosindu-se o minge cu diametrul de 10 cm di pietre sau gresie sfaramicioasa. jocurile cu mingea incep sa capete un caracter spotiv de intrecere. Pana a ajunge insa aici ar fi interesant de facut o incursiune in timp unde.

Odata cu cucerirea Greciei de catre romani. “HARPASTRUM” era cel mai apropiat ca forma si continut de fotbalul practicat astazi. Japonezii se pare ca sunt creatorii celei mai armonioase forme de joc cu mingea in sec. practicand un joc cunoscut sub numele de “KEMARI” care se mai practica si astazi in unele regiuni ale Japoniei fiind asemanator cu cel practicat in China.n. Putem mentiona ca vajnic practicant al acestui joc marele poet SOFOCLE renumit pentru dibacia sa in jociul cu mingea. Era un joc mai barbatesc practicat de tineri.In China acum 2000 de ani sub dinastia HAH se practica un joc cu mingea numit “ISU-KHU” (minge sutata). Cele doua jocuri vor deveni germenii jocului de fotbal classic asa cum il vom gasi la grei si romani. desfasurandu-se intre doua echipe cu numar nedefinit de competitori care manevrau o minge ce trebuia dusa la o tinta. mingea fiind confectionata din piele si umpluta cu pene si par care trebuia introdusa intr-o gaura de circa 350 cm facuta dintr-o plasa de matase intinsa intre 2 prajini de bambus. In evul mediu educatia fizica cunoaste o stagnare dar practicarea jocurilor cu mingea continua fundamentata pe vechile obiceiuri. V i. Jocurile cu mingea la popoarele medievale. In Italia era foarte raspandit “Gioca di Calcio” in care mingea era manevrata cu piciorul dar si cu mana si se desfasura intre doua echipe de cate 27 de jucatori grupati cate 3-4 avand denumiri specifice corespunzatoare plasamentului din teren. pieptul sau umerii. Folosire mainii in manevrarea mingii constituie un motiv care nu-i poate acorda Italiei 9 . Cel mai cunoscut si raspandit joc.e. acestia prind gustul exercitiului fizic si printre altele au prins si gustul jocurilor cu mingea practicate de greci perfectionandu-le sau inventand altele. Intrecerile se desfasurau in fata imparatului intre doua echipe care conduceau mingea cu miscari gratioase folosind picioarele. in Grecia. Desfasurat in alte ocazii jocul devenea mai aprig forta. viteza si indemanarea dand castig de cauza unei echipe. Cu o cultura a educatiei corpului datorata pregatirii militare. “SPHERA EPISCHIROS” sau mingea de piatra era jocul care aducea oarecum cu fotbalul. Terenul era de dimensiunea 100/30 avand drept porti la capete cate un cort viu colorat in care trebuia introdusa mingea.

generand multe accidente. mare amator de jocuri cu mingea. luptandu-se cu ardoare pentru a intra in posesia mingii. pe strazi. folosirea unei mingi mai mari pentru evitarea accidentelor. Carol al V-lea si Ludovic al XI-lea au emis edicta prin care interzicea practicarea lui in zilele de lucru. care trebuiau sa introduca o minge mare din piele printer doua gramezi de lemne care constituiau portile. jocul evoluand spre forme tot mai bine conturate si practicat de mese din ce in ce mai mari de oameni. sustin ca odata cu cucerirea Britaniei de catre romani. In 1147 apare intr-o cronica o mentiune cu privire la marimea mingii precum si faptul ca ea trebuia manevrata numai cu piciorul fiind interzisa folosirea mainii. acestea iau amploare. In Franta cel mai raspandit joc cu mingea era “La soule” practicat cu ardoare intre doua localitati pe suprafete mari. putand fii zariti cate odata 20-30 de jucatori balacindu-se in apa pana la brau. acestia au incurajat si stimulat dezvoltarea Horpastrumului. distanta de la o poarta la alta variind de la cateva sute de metrii pana la cativa kilometrii. locul lui fiind luat de alte jocuri preponderente fiind cele in care manevrarea mingii se facea cu mana. Devenind tot mai aprig disputat. Ca o regula principala era respectata dispozitia ca nici un atacant sa nu se gaseasca inaintea mingii ceea ce aminteste de actuala regula de “Ofsaide”. “Gioco di Calcio” decade lent. A doua varianta “HURLING OVER COUNTRY” se juca pe camp intre tinerii dintre doua comune sau doua cartoere apropiate. Odata cu revolutia burgheza din Anglia de la inceputul secolului al XVII-lea care l-a avut in frunte pe Oliver Cromwell. Dezvoltarea jocului cu mingea lovita cu piciorul are in Anglia o situatie mai deosebita. de la perioade de inflorire pana la totala lui interzicere de catre forurile bisericesticare dadeau edicte de condamnare acestui “joc diavolesc”. portile fiind reprezentate de arbori sau case printer care trebuia introdusa mingea. In “Survey of Cornwall” a lui Carew(1602) gasim primele descrieri ale acestui joc in doua variante “HURLING AT GOALES” la care luau parte intre 30-60 jucatori impartiti in doua tabere pe un teren 100/100. practicarea lui cu mai multe prudenta. evolutia lui fiind mai rapida si directionata spre fotbalul practicat astazi. Jucatorii scrie – “Carew”. secolul al XVIII- 10 . Cronicarii englezi. Sportul cu mingea pomenit in hrisoavele din anul 1175 a cunoscut la englezi mari fluctuatii pana in secolul al XVII-lea. in piete . prin maracini si mlastini. Dupa Renastere. regii Filip al V-lea(1319).treceau peste garduri si gropi.paternitatea jocului de fotbal.

a limitat numarul jucatorilor si suprafata terenurilor. Practicantii cei mai entuziasti erau scolarii si studentii renumitelor Colegii engleze care preferau prima varianta “Hurling at Goales” care putea fi practicat oricand pe terenuri anume delimitate si apropiate de scoala. la 26 octombrie 1863 ia fiinta in Anglia (si de fapt in lume) prima asociatie de fotbal. Jocul de fotbal in perioada moderna Evolutia permanenta a jocului cat si simplitatea lui a dus la raspandirea in scoli. 1 jucator plasain in fata portarului pentru a-l ajuta la aparare. se datora reguliii deosebit de severe a 11 . 9 atacanti. Aceste doua jocuri au inceput sa-si croiasca drumuri distincte “Hurling at Goales”. restul de jucatori (9) erau asezati la centru pentru sustinerea atacului. Incercarile facute de a elabora un regulament comun pentru cele doua jocuri nu au dus la nici un rezultat fapt care a dus la o ruptura astfel ca.lea gasindu-le intr-o evolutie continua pe tot teritoriul Angliei. in 1857 cei din SHEFIELD infiinteaza primele cluburi: “SHIFIELD CLUB” si “HULLAM CLUB” iar jucatorii de rugby isi infiinteaza si ei primele cluburi in 1858 “RICHMOND FOOTBAL CLUB”. se elaboreaza primul regulament redacta pentru fotbal cu 13 articole care fixeaza numarul de jucatori la 11: 1 portar (carenu avea voie sa foloseasca mainile). Numarul redus al aparatorilor: 2 contra. Astfel in orasul RUGBY elevii dispuneau de un teren excellent gasonat pe care jucau “HURLING AT GOALES” respectandu-i regulile initiale. colegii si universitati. mai tarziu aparand si o asociatie de rugby. Astfel in 1863. avand curtile pavate cu dale de piatra. jucatorii au fost nevoiti sa renunte la placaje fiind obligate sa conduca mingea cu piciorul ceea ce a adus la o a doua denumire a jocului: “dribling gam”. Scolile din CHESTERHAUSE si WESTMINSTER. Dupa marcarea golului se schimbau portile (asemanatoare celor de rugby) golul fiind valabil cand mingea trecea pe deasupra barei transversale. iar cel numit “Dribling games” a evoluat spre fotbalul de astazi. practicat in RUGBY a dus la rugbyul de astazi. discipolii universitatii Cambridge jucau in 1855 “dribling games”. numarul practicantilor crescand mereu fapt care a determinat introducerea unor reguli care au ordonat jocul. Promotori ai noului.

1908 Franta.F. In 1891 se reglementeaza lovitura de pedeapsa(penalty) stabilindu-se executarea ei din orice punct al unui semicerc cu raza de 11 m. nu s-a aflat si Anglia.) sa organizeze trei editii ale Jocurilor Olimpice la care fotbalul a fost present. aduc modificari importante si definitive privind regula de “ofsaide” (doi aparatori poarta si atacant – un portar si un aparator).32 m lungimesi s-a hotarat ca terenul sa fie schimbat la pauza. In 1853 se modifica aruncarea de la margine executandu-se cu ambele brate iar in 1886 i-a fiinta “International Board” care se va ocupa de acum inainte cu modificarea regulilor de joc. Anul 1894 aduce in regulament clauza in care deciziile arbitrilor discutate in prealabil cu capitanii celor doua echipe sa fie fara apel. In 1871 portarul are voie sa foloseasca mainile in apararea portii iar in 1873 s-a legiferat cornerul.A. In 1866 s-a produs prima modificare a regulamentului de joc privitoare la ofsaid care prevedea acum ca. 1914 Brazilia si Portugalia etc. in 1893 Argentina.50 m iar /si golul era valabil cand mingea in poarta pe sub bara. 1901 Germania. Anii 1924 si 1925. in 1889 Olanda si Danemarca. jucatorul poate fi considerat afara din joc daca nu are in fata lui 3 jucatori adversi.A. Evolutia rapida a fotbalului a facut ca dupa Anglia.I. 1898 Italia.I. In anul 1875 s-au fixat dimensiunile actuale ale portii 2.44 m – inaltime si 7. In anul 1904 ia fiinta F. 1873 sa ia fiinta federatii nationale in Scotia si Irlanda de Nord. Paradoxal printer membrii fondatori ai F. Anul 1881 a adus pe teren arbitrul. 12 .F.ofsaidului care prevedea ca “ orice coechiper aflat inaintea jucatorului cu mingea se considera afara din joc”.F.A.I. (Federatia Internationala de Fotbal Asociatie) care se va ocupa de problemele fotbalului international. acesta avand rolul de a acorda un punct in defavoarea echipei al cauei jucator (altul decat portarul) opera mingea cu mana sa intre in poarta . portarul si doi aparatori si s-a fixat inaltimea portii la 5. In anul 1902 s-a stability definitive suprafata portii si suprafata de pedeapsa hotarandu-se executarea loviturii de la 11 m (penalty) de la un punct fix la 11 m de centrul portii. Conservatorismul englez da castig de cauza baronuui Pierre de Cubertin care reuseste pana in 1904 (aparitia F.

In anul 1909 sub conducerea “Asociatia Sporturilor Atletice” din Romania se organizeaza primul campionat national(de fapt o cupa) disputat intre cele trei echipe de mai sus amintite. Primul joc amical a avut loc dupa relatarile lui Mario Gebauev pe maidanul de la Sosea intre doua echipe constituite ad hoc.C. Al doilea titlu este castigat de F. fiind legata de studentii romani care studiau in strainatate cat si de prezenta functionarilor straini de la societatile petroliere si textile care practicau acest joc in timpul lor liber. Colentina”. Nicolaescu care locuia in apropierea maidanului. in 1914 “F.C. in Bucuresti nu se poate vorbi de o activitate organizata. prima intalnire regulamentara fiind datata in 1902 si s-a desfasurat intre doua echipe din Bucuresti formate numai din straini. United Ploiesti in campionatul 1911-1912.C. Ca data importanda privind activitatea organizata este anul 1905 cand la Bucuresti ia fiinta primul club de fotbal “F. Coltea”. pasionat practicant al acetui joc a facut o propaganda asidua acestui joc printe colegii lui de liceu acestia din urma inscriindu-se in clubul “Olimpia” prima “adunatura”organizata de Vireu capitanul ei in 1905. in care portile erau delimitate de imbracamintea jucatorilor.C. doi ani mai tarziu (1907) ia fiinta la Ploiesti “F. in doua tururi si doua retururi castigat de F. Al doilea joc international a avut loc in anul 1911 cu Galatasaray Istanbul care se intorcea dintrun turneu efectuat in Ungaria. In anul 1912 in cadrul “Federatiei societatilor sportive” din Romania ia fiinta o comisie centrala de fotbal al carui presedinte este ales Mario Gebuev care prin activitatea depusa a adus la inmultirea numarului de echipe de fotbal. Gh.C. 13 . fotbalul practicat de elevi si studenti rezumandu-se la “miute” desfasurate pe terenuri neamenajate. Olimpia”.C.C. United”. Olimpia Bucuresti. Prima intalnire internationala are loc in anul 1909 la 26 octombrie intre o selectionata a celor 3 cluburi si “Sporting Club Universitar” Cluj (Austro-Ungaria) castigat de clujeni cu scorul de 5 la 4. Astfel in 1913 ia fiinta “F. Inainte de 1905. Majoritatea jucatorilor acestor echipe proveneau din randul salariatilor straini ai firmelor straine care funcionau in tara noastra.Fotbalul in Romania Aparitia jocului de fotbal in tara noastra este datata cu aproximatie in jurul anului 1899. Se considera ca primele jocuri la Bucuresti se datorau studentului Mario Gebauev care. iar in 1909 se infiinteaza la Bucuresti al doilea club “F. venind in vacanta din Elvetia in 1903a adus cu el o minge.

Cluj. Mario Gebuev pune in joc o cupa “MIUTA” care prin numarul mai mare de jucatori a asigurat o activitate competitionala mai densa si a facut o buna propaganda jocului de fotbal in cartierele Bucurestiului. care sustineau frecvente intalniri in orasele transilvanene.C. In anul 1930 ROMANIA este prezenta la prima editie a Campionatului Mondial de fotbal care se desfasoara in Uruguay avand o comportare meritorie invingand Peru cu 3-1 si pierzand cu 1-4 jocul cu Uruguay care avea sa devina prima Campioana Mondiala a fotbalului. Arad si Timisoara organizandu-si campionate proprii. Anul 1934 coincide cu organizarea celei de-a doua competitii interne “Cupa ROMANIEI” care va devenii una din cele mai populare competitii datorita numarului mare de echipa participante. Timisoara. Datorita acestor jocuri si propaganda facute in 1916 existau in Bucuresti 11 echipe iar in Craiova 5 echipe.A. In anul 1922 are loc primul joc international intre tari cu Iugoslavia la Belgrad castigat de echipa ROMANIEI cu 2-1.Teiul(TRICOLORUL) “ SI IN 1915 “Venus”. in anul 1929 se organizeaza prima editie a “Cupei Balcanice” pe care reprezentativa Romaniei o castiga in anii 1931 si 1933. Pentru a asigura o activitate fotbalistica mai consistenta. AMEFA la Arad. Lugoj.Colentina”. orasele Cluj. determinand in ultima instanta cresterea numarului de practicanti ai acestui joc. campioana la aceasta cupa intre 1912-1914 fiind “F. Straduinta la Oradea) care denota avantul luat de activitatea fotbalistica in aceasta perioada. Targu Mures. campionatul Clujului transformandu-se in anul 1911 in campionatul Transilvaniei. Dupa 1 decembrie 1918 activitatea fotbalistica cunoaste un nou impuls datorat organizarii campionatului de intreg teritoriu tarii.M. In Transilvania fotbalul a cunoscut o dezvoltare mai rapida inaintea primului razboi mondial datorita echipelor din Imperiul Austriac mai bine puse la punct. Se construiesc primele terenuri de fotbal (Romcomit si Venus). In perioada dintre cele doua razboaie mondiale mai participa la inca doua editii a campionatului mondial desfasurat in 1934 in Italia si in 1938 in Franta unde suntem eliminate cu 2-1 de catre Cuba. Oradea. Vizitele efectuate de echipele engleze “Bishop Aukland” si “Oxford City” au facut o buna propaganda a jocului de fotbal contribuind la o imbunatatirea calitatii jocului. primele cluburi sindicale (Prietenii Naturii Bucuresti C. Izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial a stopat activitatea fotbalistica care se reia de abia 14 . TIMISOARA. apar primele echipe profesioniste (Ripensia TIMISOARA 1921). In aceasta perioada au aparut echipe de fotbal in orasele: Arad.

Deconsemnat ca regulamentul noului joc a fost editat inainte ca fotbalul sa fie cunoscut indeaproape. consemneaza faptul ca grupuri de tineri jucau fotbal pe terenuri virane. au avut loc incercari de popularizare a fotbalului. pe terenul sportive din fata actualului liceu “Moise Nicoara”. mai ales la Budapesta si Viena. Dimitrie Ionescu de la liceul “Gheorghe Lazar” din bucuresti a publicat pentru prima data in Romanai un regulament de fotbal. Date privind evolutia fotbalului in Romania 1888 – documente vechi. organizatorul acestui eveniment fiind profesorul de gimnastica Carol Muller. echipele romanesti avand comportari meritorii in Cupele Europene culminand cu castigarea de catre STEAUA BUCURESTI in 1986 a Cupei Campionilor Europeni care in 1988 a mai disputat o finala. In anul 1957 se stabileste sistemul competitional toamna-primavara care creeaza posibilitatea mai adecvata a participarii echipelor noastre in Cupele Europene care luasera fiinta in anul 1956. 1890 – tot la Arad. Echipe ca Universitatea Craiova si Dinamo Bucuresti ajung pana in semifinalele Cupelor Europene. au avut loc demonstratii practice tinute de medical stomatolog Iuliu Weiner. 1893 – se consemneaza faptul ca echipe formate din elevi de liceu. cu ajutorul studentilor ce invatau in strainatate. jucau fotbal pe terenuri virane din jurul podului Mogosoaia din Bucuresti. Cluj si Timisoara sau cu Campionatul Capitalei. 1895 – prof. 1897-1898 – la Timisoara. Ca urmare a raspandirii lui. Data de 15 august 1899 15 . Ca urmare a perfectionarii si dezvoltarii sistemului competitioanal rezultatele au inceput sa apara. presa din Arad a publicat regulamentul jocului. care a dus de la Londra prima minge de fotbal in tara noastra. un joc official de fotbal. precum si regulile jocului. 1899 – date ale vremii sustin ca la 25 iunie. a avut loc la Timisoara. a crescut numarul participantilor in mod organizat prin sarirea numarului de echipe carora li s-a asigurat o activitate comptitionala la toate nivelele incepand cu echipele de juniori pe categorii de varsta care aigura baza de masa a fotbalului de performanta.in 1946 cu organizarea unor cupe ca “Infratirea” cu echipe din Bucuresti. In acelasi an se reia Campionatul Romaniei cu 14 echipe iar in septembrie se reia si campionatul diviziei “B” cu trei serii. Sistemul competitional in aceasta perioada s-a cristalizat. Arad. din imprejurimile orasului Arad.

castigand titlul national de 6 ori consecutiv. 1900 – la 30 mai.reprezinta un punct de referinta in istoria fotbalului pe teritoriul tarii noastre. 1915 – in Bucuresti. in data de 19 iulie.O. cu o durata de doua reprize a 45 minute.“Federatia sportive romana din Transilvania si Banat” la Cluj .) si “Chinezul”. apare la Arad. La intrarea pe actualul stadion Astra-CFR din Arad. 1906 – la Ploiesti a luat fiinta o echipa compusa din lucratori romani si straini din interprinderi petroliere. cu participarea unor echipe de la marele licee “Mohai Viteazu”. incheiat cu scorul 16 . sub denumirea de “Olimpia”. 1912 – la Bucuresti s-a organizat un campionat inter scolar. cu prilejul unui joc Jugoslavia-Romania. Se inaugureaza la Cluj “Stadionul Orasului”.A. situate pe locul actualului stadion municipal. Incep sa se organizeze primele competitii in Bucuresti. “Sfantul Sava” si “Matei Basarab”. prin care se atesta ca pe acel teren s-a desfasurat primul joc official de fotbal pe teritoriul Romaniei. “Gheorghe Lazar”. are loc prima editie a Campionatului National. In acea zi. 1905 – la Oradea au avut loc jocuri cu echipe din Austro-Ungaria si Anglia. 1904 – se formeaza prima echipa de fotbal in Bucuresti. Timisoara echipa care va domina fotbalul nostru. jocul dintre echipa locala “Reuniune de sport” si echipa VRSET(Jugoslavia).“Uniunea cluburilor de fotbal asociatie” la Bucuresti . castigat de echipa “Venus” din Bucuresti. cu 22 de jucatori intre doua echipe apartinand “Societatii fotbalistilor din Arad”. 1903 – are loc la Lugoj.“federatia cluburilor de fotbal din Banat” la Arad 1921 – ca urmare a raspandirii fotbalului. primul numar al ziarului sportiv local. care acorda spatiu apreciabil fotbalului. cu o capacitate de 12000 de locuri. cu arbitrii si public. intre “Clubul Atletic Arad” si Politehnica Budapesta. exista o placa aplicata. la orele 17 miercurea a avut loc primul meci oficial. denumita “Societatea Romano-Americana”. La 2 noiembrie la Arad a avut loc primul joc interorase. 1922 – Campionatu National a fost castigat de “Chinezul”. joc consemnat in ziarul local “Drapelul”. 1910 – se infiinteaza “Clubul Atletic Oradea”(C. incepe sa se impuna un club puternic “Venus”. La 8 iunie. 1919-1920 – apar primele organisme care conduc si indruma activitatea fotbalistica: . are loc debutul echipei nationale a Romaniei. disputat la Belgrad. Timisoara echipe ce vor juca un rol important in fotbalul vremii. desfasurat pe un teren marcat regulamentar.

a asistat si fondatorul campionatului mondial Jules Rimet. “Federatia Romana de Fotbal Asociatie” (F. Hlavay(Ungaria) .primul meci demonstrative intre doua ecchipe feminine.R. Titlul a revenit echipei ’Coltea’ Brasov. Echipa a fost contestata. Deosebit de important este faptul ca tara noastra a fost prima din lume care s-a inscris la acest eveniment. iar secretar Octav Luchide.) (16. la care a participat si echipa Romaniei. 1934 – Romania participa la a doua editie a Campionatului Mondial(Italia) 1935 – se editeaza primul manual despre fotbal din Romania. se infiinteaza primul club profesionist de fotbal din Romania.1930) un pas foarte important in organizarea fotbalului nostru. Primul presedinte al federatiei a fost Aurel Leucuta. revista conceputa de scriitorul Camil Petrescu.se organizeza la Oradea. 1928 – are loc primul Campionat National la care participa echipe de pe intreg cuprinsul tarii. cu titlul “Football. 1931 – s-a desfasurat prima editie a Cupei Romaniei. 1926 – echipa ‘Juventus’ din Bucuresti .are loc inaugurarea primului stadion modern din capitala si din tara .. 1925 – la 1 noiembrie.F. castigat de formatia S. A. “Ripensia” Timisoara. jucatorul nostru N. ing.F.R.N. Echipa nationala a Romaniei a Cupei Balcanice. (12 la numar).R. La 21 octombrie. studio documentar si critic”.A. 1930 – se constitiue la Bucuresti. inclusive de federatie.angajeaza primul antrenor strin din fotbalul romanesc. carte pentru care autorului I s-a conferit “Medalia pentru merite sportive exceptionale” 1937 – apare primul numar al revistei “Football”. Prima participare romaneasca in Cupa Europei Centrale prin campioana tarii “Venus”. J. peste 380 de sectii afilate la F.T. 1933 – fotbalul trece pe primul loc in ierarhia disciplinelor sportive. cu 2 serii a cate 7 echipe.A. prima editie a campionatului mondial de fotbal. La a 9-a editie a Campionatului Mondial(Franta). Virgil Economu. La 9 mai.F. cu aproximativ 16000 de jucatori legitimate.S. de dr. 1932 – Campionatul National se desfasoara sistem divizie. Covaci a participat pentru 17 . neputand sa participle la campionatul national decat in anul 1932. In data 1 iunie. 1938 – s-a desfasurat primul campionat national de juniori. A avut loc la Montevideo (Uruguay). Bucuresti. din Resita.de 2-1(1-1) in favoarea tarii noastre.U.02. la jocul intertari Romania-Franta.E.

După o perioadă în care a purtat mai multe titulaturi – Progresul.”.C. Scurt istoric al jocului de fotbal în oraşul Suceava Activitatea fotbalistică a căpătat amploare la Suceava în anii ’50. cu o capacitate de 70000 de locuri. si a Cupei Internationale Feyenoord Rotterdam. 1953 – s-a inaugurat la 2 august. De remarcat golaverajul. desfasurate la Budapesta. odată cu înfiinţarea echipei Flamura Roşie Burdujeni. oferit celui mai bun jucator al turneului. unul din cei mai buni fotbalisti romani a tuturor timpurilor.”. stadionul “23 august” actualul stadion national. a marcat 49 de goluri. 1975 – la Paris i s-a decernat jucatorului Dudu Georgescu de la Dinamo Bucuresti trofeul “Gheata de Aur”. când echipa se numea deja CSM Suceava. fotbalul nostru s-a zbătut în anonimatul diviziilor B şi C. La sfârşitul sezonului 1965-1966. record ce se pastreaza si astazi golgheterul campionatului.E.T. 1981 – reprezentativa Romaniei se claseaza pe locul 3 la Campionatul Mondial de juniori desfasurat in Australia iar jucatorul Romulus Gabor primeste “Balonul de Aur”. 1962 – echipa nationala de juniori castiga “Turneul U. Arad castiga Campionatul si Cupa Romaniei. Viitorul sau Chimia – a apărut şi prima perfor-manţă mai notabilă. 1963 – cu prilejul jocului de campionat “U” Cluj – “Dinamo” Pitesti. Arad in turul intai al C.T. 1940 – anul debut al echipei natioanale de juniori al Romaniei in intalniri internationale.E. 18 .E. 129-21. Victoria. 1948 – U. 1956 – prima participare romaneasca in Cupa Campionilor Europeni.A. echipei ardelene. 1970 – a avut loc istorica eliminare a detinatoarei C. la doar 15 ani jucatorul Nicolae Dobrin. o ferit de revista “France football”. Dinamo.a 3-a oara consecutive la un turneu final.A.A. cu echipa “Dinamo Bucuresti”. Până în anii ’75. isi face debutul in divizia A. 1954 – echipa Romaniei castiga Jocurile Mondiale Universitare. La 14 mai a luat fiinta Clubul sportive “Dinamo” Bucuresti ce va deveni una dintre cele mai puternice romanesti. desfasurat in tara noastra. golgheterul Europei.F. Chimia Suceava obţinea dreptul de a evolua în de-al doilea eşalon fotbalistic al ţării.F. de catre U.C.A.E. 1955 – are loc prima participare a echipei nationale de juniori la “Turneul U. ardeleanul Ladislau Bonyhadi.

Dacă la început eram văzuţi ca o echipă modestă. toţi ceilalţi se retrăseseră. Susanu.000 de suporteri. Puiu Ionescu. cu nume ca Avădanei. fiind abonată an de an la primele poziţii ale clasamentului. pentru că mă simţeam stingher printre cei mai tineri. P. Gafencu. Prepeliţă. După două etape. 3-1 pe teren propriu cu FC Braşov şi 2-2 în prima deplasare. chiar dacă nu a mai apucat-o în teren. ne-am întâlnit cu sute de maşini pline de suporteri care sărbătoreau promovarea noastră. iar. spune fostul atacant Radu Caşuba. Cristescu. „După meciul de la Sportul. ne-am dat seama că nu aveam cum pierde acel meci. echipa a jucat foarte bine. în care se juca. CSM-ul a învins cu 1-0. în urma granzilor Dinamo. cu 20. A fost unul dintre cele mai plăcute momente ale carierei mele” – îşi aminteşte Florin Cristescu. Voinea. Grigore. o spune cu regret Ion Radu. Fl. Am câştigat. Dîrman. Ungureanu. Robert Cosmoc. State. Popa. acum antrenor în Liga a IV-a. Liviu Goian. Mucileanu. Un moment deosebit trăit de fotbalişti a fost la meciul disputat la Iaşi. „În returul acelui campionat. I. La Suceava era deja un nou val de fotbalişti: Caşuba. Păiuş şi Gafencu. nişte jucători foarte promiţători la acel moment”. Neacşu. Bucur. moment despre care „bătrânii” îşi amintesc cu plăcere. 1987 – anul promovării Parcursul formaţiei CSM Suceava a culminat cu promovarea în Divizia A. Breniuc. la întoarcerea spre Suceava. Fostul tehnician al Cetăţii Ion Radu a pus şi el umărul la intrarea în prima ligă. Grosaru. Caşuba. Căldăruş. Găluşcă. toate formaţiile şi-au luat măsuri. Debutul în primul eşalon a fost unul fericit pentru suceveni. Mulţescu. V. Murariu. Vasile Simionaş sau Ion Sdrobiş – CSM-ul a devenit o echipă cu pretenţii în divizia a II-a. după egalul din deplasare am 19 . „Când am ieşit la încălzire şi am văzut că trei sferturi din oamenii prezenţi la meci se ridică în picioare pentru a ne saluta. promovarea. Buliga. actualul antrenor secund al Cetăţii Suceava. Din lotul de atunci au făcut parte: Alexa. Pantelemon sau Chiriţă şi antrenori de prestigiu – Costică Rădulescu. Stana. La finalul turului am decis să mă retrag şi eu. la finalul sezonului 19861987. practic. Sfrijan. Stoica. CSM era pe locul 4. Radu. câştigam meciurile la 3-4 goluri diferenţă. Ovidiu Ciobanu. Păiuş. Radu. Mucileanu.Beneficiind de un lot valoros. Petrescu. obţinând „biletele” pentru Divizia A. după un campionat foarte bun. Buliga. Adversarii veneau la Suceava cu gândul de a nu primi multe goluri”. la Bucureşti. Pe un stadion arhiplin. de periferie. cu Sportul Studenţesc. în care sucevenii s-au duelat cu Politehnica Iaşi. „În anul promovării eram ultimul dintre jucătorii mai vechi ai CSM. Butnaru. Steaua şi FC Argeş. Stoica.

CSM Suceava a avut evoluţii bune. am făcut iar un meci bun. După acest rezultat a urmat o cădere psihică a jucătorilor. pentru că naţionala României avea după trei zile un meci pentru calificări la Campionatul 20 . în care am luat bătaie din nou” spune Ovidiu Murariu. Cu toate acestea. tot acasă. retrogradarea putea fi evitată dacă nu ar fi existat jocurile de culise generate de prea tolerata echipă a Scorniceştilor. Unul dintre momentele importante ale părţii a doua a campionatului 1987-1988 a fost partida pierdută cu 0-1. Au fost multe asemenea meciuri în care nu era suficient să jucăm bine pe teren”. am luat gol din 11 metri deşi faultul se făcuse la o distanţă de 20-25 de metri. Acasă cu Victoria am primit gol la o fază în care mingea ieşise cu un metru în out. „Trebuie spus că am avut neşansa de a juca în primele etape cu echipele „dinamoviste”: SC Bacău. pe „Areni”. „Dacă rezulta-tele ar fi fost cele corecte şi normale. Flacăra Moreni. dar a fost „pândită” de ghinion la unele meciuri. cu Universitatea Craiova. Deşi am jucat bine. ne-a fost puţin frică la început şi a intervenit un moment mai delicat. formaţii care se „învârteau” în jurul lui Dinamo. Apoi. Dacă se întâmpla aşa. Acum Ovidiu Murariu este antrenor principal la Juventus Fălticeni. îşi aminteşte Florin Cristescu. Cu toate că echipa juca bine. a fost momentul cheie spre drumul retrogradării. localitatea natală a lui Ceauşescu. Am fost puţin frustraţi din acest punct de vedere. Nici arbitrajele de care am beneficiat nu au fost tocmai corecte. Victoria. am pierdut datorită unui gol marcat de Mănăilă. cu Bacăul. crede Florin Cristescu. noi jucam cu totul altfel meciul cu Corvinul Hunedoara şi poate nu mai retrogradam”. după meciul cu Oţelul Galaţi.arătat că putem face faţă primului eşalon” (Radu Caşuba). unul dintre cei mai tineri componenţi de atunci ai echipei. Meciurile cu Steaua sau Dinamo stârnesc emoţii în rândul foştilor jucători suceveni. au urmat o serie de rezultate mai puţin bune. care reprezenta 80% din echipa naţională. urma pregătirea de iarnă şi lupta pentru evitarea retrogradării. De exemplu. „Înfrângerea cu Craiova. iar Ionel Augustin a continuat faza şi Dragnea a marcat. la Moreni. la finalul turului FC Olt Scorniceşti trebuia să piardă un joc la masa verde pentru că a folosit un jucător suspendat. la care s-au adăugat măsurile luate de conducerea clubului. La sfârşitul turului de campionat CSM Suceava era pe locul 15. Cine nu era cu Steaua sau cu Dinamo nu avea nici o şansă în prima ligă . la mijlocul turului. dar ni s-a refuzat cel puţin un penalti. în faţa unui public entuziast. care era o forţă pe atunci. Când am jucat cu Steaua. „Partidele cu echipele susţinute de regimul comunist aveau o tentă aparte. iar CSM-ul ajungea. în a doua jumătate a clasamentului. În retur.

cu care puteam fi între primele 78 şi să punem probleme formaţiilor de top”. CURS 3 21 . Preşedintele Constantin Alexa. se putea mai mult. De aceeaşi părere a fost şi Victor Găluşcă: „CSM Suceava nu a fost orientată bine în acel campionat. chiar dacă în componenţa lui erau şi oameni capabili. „La Steaua jucau Iovan. Am jucat şi noi aşa cum am putut. La pauză a venit un oficial la noi în vestiar şi ne-a spus să avem grijă să nu accidentăm vreun jucător stelist. Pentru Ovidiu Murariu. Regretul cel mai mare este că am jucat numai un sezon în prima divizie. Noi nu am mers cu nimeni şi asta cred că a fost cea mai mare greşeală”. în Divizia A. disputată pe teren propriu. cel mai frumos moment a fost meciul cu Steaua. care a consemnat şi debutul său. Partidele se disputau de la ora 17. CSM a învins cu 3-0 Petrolul Ploieşti. Dezamăgirea este cu atât mai mare cu cât la Suceava a fost întotdeauna un public iubitor de fotbal. Cristescu. ori cu Dinamo ca să răzbaţi. Acum cu toţii trebuie să ne consolăm cu ideea că prezentul fotbalistic este sumbru şi. Aveam stadionul arhiplin. Piţurcă. „Am retrogradat poate din cauza unei proaste organizări a conducerii clubului. dar sucevenii au retrogradat în aplauzele suporterilor. În ultima etapă în Divizia A. spune Victor Găluşcă. pentru că aveam echipă bună. Păcat. Bumbescu. tocmai de aceea. îşi aminteşte fostul mijlocaş. Lăcătuş. generaţia ’87 îşi merită tot respectul pentru ce a realizat. la numai 20 de ani. Fotbaliştii pregătiţi de Vasile Simionaş şi Ion Buzoianu au primit la finalul meciului aprecierea celor 10. spune fundaşul echipei din ‘87. dacă depindea numai de fotbal. dar oamenii veneau cu trei ore înaintea începerii jocului”. a avut merite deosebite pentru întreg sportul sucevean. unul dintre cei mai buni preşedinţi de club pe care i-a avut Suceava. care i-au iubit şi au înţeles că. Era campioana Europei şi a însemnat mult pentru mine să debutez într-un astfel de meci”. echipa-fanion a judeţului a ajuns în Liga a III-a. La 20 de ani de la cea mai mare performanţă a fotbalului nostru local. Majea-ru.European. Trebuia să fii ori cu Steaua.000 de spectatori veniţi pe Areni.

în decursul jocului. Jocul se desfăşoară cu o minge confecţionată special.DESCRIEREA JOCULUI DE FOTBAL Fotbalul este un joc sportiv colectiv. apărarea şi recuperarea. în anumite zone ale terenului. precum si pentru prevenirea şi evitarea succesului acţiunilor adversarului. tactic. împărţite în 2 reprize de 45 min. 1n vederea realizării scopului jocului. Acţiunile de joc se efectuează în condiţiile unei mari varietăţi ds mişcări. componenţii celor două echipe utilizează în limitele prevederilor regulamentului. Cunoaşterea caracteristicilor efortului în joc constituie unu! din criteriile care stau la baza metodicii antrenamentului. conţinutul său doar la acţiunile de joc. ceilalţi jucători înscrişi pe foaia de arbitraj constituind jucătorii de rezervă. Nu trebuie să limităm însă descrierea jocului de fotbal. prin trimiterea mingii în poarta adversă. marcarea în condiţii regulamentare a cât mai multe goluri. zonele de acţionare. care este complex şi diversificat. Fiecare echipă trimite în teren 11 jucători (10 jucători de câmp şi un portar). Acţiunea de joc reprezintă un complex de procedee tehnice . Jocul va fi câştigat de echipa care va introduce de mai multe ori mingea în poarta adversă. sunt stabilite de sistemul de joc adoptat. fizic. folosite raţional şi conştient în scopul realizării unei sarcini parţiale ale jocului. în funcţie de cele 3 faze fundamentale ale jocului: atacul. cu o pauză între ele de 15 min. Pentru a da jocului un caracter organizat. şi o circumferinţă de 68-71 cm. Durata jocului este de 90 min. cu dimensiuni limitate (lungimea între 90-120m si lăţimea între 45-90m) având la cele două capete 2 porţi de dimensiuni si formă specifică. prevăzute în regulamentul de joc. Acţiunile de joc se desfăşoară în condiţii de colaborare cu coechipierii şi de adversitate cu componenţii echipei adverse. care fac ca solicitările să se caracterizeze prin lipsă de uniformitate. Scopul jocului îl constituie înscrierea. jucătorii depun un anumit efort. individuale şi colective. Pentru a asigura eficienţa acţiunilor proprii. a căror 22 . Funcţiile şi sarcinile fiecărui jucător. schimbările de jucători urmând a se efectua în condiţiile prevăzute de regulamentul de joc. dinamica jocului. care se desfăşoară pe un teren special amenajat. împiedicând totodată pe adversari să realizeze acelaşi obiectiv. în greutate de 396-453 gr.tactice. componenţii fiecărei echipe îşi organizează şi coordonează reciproc acţiunile. cu o anumită pondere în atac sau apărare. psihologic. fiecare component al echipei are funcţii şi sarcini precizate în baza cărora acţionează conştient. o serie întreagă de acţiuni de joc specifice. Jocul de fotbal cuprinde o serie întreagă de aspecte de ordin tehnic.

această caracteristică devine mai evidentă în fotbal. unele cu aspecte de unicat. Jocul de fotbal este o activitate organizată. care se derulează în timpul jocului.refacere inegale şi 23 . care reies din caracteristicile generale ale jocurilor sportive sunt: • existenţa unui obiect de joc • întrecerea complexă între două echipe • regulament de joc unitar si obligatoriu • prezenţa arbitrajului • • delimitarea duratei jocului standardizarea inventarului de joc (mingi. o formă specifică de manifestare şi practicare a exerciţiului fizic. raport determinat de întrecerea prin luptă în vederea obţinerii victoriei. Specific jocurilor sportive. ce urmăresc unul din cel mai instabil. ca prognoză. Practicanţii (jucătorii) sunt constituiţi în două echipe. CARACTERISTICILE JOCULUI DE FOTBAL Caracteristicile principale ale jocului de fotbal. contribuie la formarea şi dezvoltarea personalităţii umane. Unul din atributele principale ale jocului îl constituie dinamismul. cu ajutorul obiectului de joc (mingea). în regim de calităţi motrice. ca urmare a bogăţiei de acţiuni motrice.echipament) şi a dimensiunilor terenului caracterul organizat al competiţiilor(sisteme competiţionale) structuri organizatorice ale activităţii pe plan naţional si internaţional • existenţa unei tehnici şi tactici specifice jocului • • • existenţa unei teorii şi metodici a antrenamentului • existenta spectacolului sportiv. Diversitatea aspectelor psihologice ale jocului. cu momente de întrerupere .cunoaştere condiţionează şi fundamentează ştiinţific metodica antrenamentului. mijloc de întărire a sănătăţii. este o ştiinţă pentru profesioniştii ce practică acest sport şi este o artă. submaximale şi medii. Jocul de fotbal solicită în mare măsură manifestarea factorului fizic prin alternanţa variată şi spontană a eforturilor maximale. diverse şi neprevăzute. manevrat conform unor reguli precise şi unice. Fotbalul. este un joc sportiv. aflate în raport de adversitate. spectacol sportiv. Jocul de fotbal are un pronunţat caracter emoţional. pentru marea masă de spectatori. din punct de vedere al celor ce participă la acest fenomen.

în condiţiile concrete ale jocului. Cu alte cuvinte. ele tind să îmbrace forme tot mai complexe de exprimare. a capacităţilor tehnice. Complexitatea desfăşurării jocului. Eforturile ridicate. gestul tehnic s-a intelectualizat. schimbări de direcţie). Volumul general de efort dinamic depus pe durata jocului este considerabil. remarcăm existenţa următoarelor elemente constitutive: • elemente şi procedee tehnice • acţiuni tehnice (algoritmi tehnici). elementul de progres la ora actuală. datorită tacticii jocului.frecvent incomplete. 24 . eficace şi sigură a bagajului tehnic. solicită însuşirea întregului arsenal de elemente şi procedee tehnice. cele mai tranşante modificări au apărut la nivelul tacticii. În fotbal calităţile motrice de bază şi specifice acţionează în fiecare mişcare într-o ordine pe care o putem stabili cu mai puţină exactitate. Eficacitatea actului tehnic este dependentă de : • gradul de perfecţionare şi automatizare a elementelor şi procedeelor tehnice • capacitatea de gândire si creativitate a jucătorilor. Cerinţele jocului impun folosirea raţională. ca urmare a dezvoltării jocului. În ceea ce priveşte calităţile motrice. Aceste eforturi reclamă o selecţie riguroasă a tipurilor somatice adecvate acestui joc. se evidenţiază o predominanţă a rezistenţei. Apare astfel noţiunea de tehnică de joc. oportună. Fotbalul este jocul sportiv cu un bogat fond de elemente şi procedee tehnice a căror perfecţionare stimulează dezvoltarea continuă a măiestriei sportive şi a jocului. Acesta cuprinde: • 5-14 km alergare • 100-170 acţiuni în efort maximal şi submaximal • 60-80 contacte . Cu toate că se apreciează că aspectele fizice şi tehnice au atins limite foarte înalte. Evoluţia jocului a determinat şi determină o evoluţie a tehnicii. precum şi atacul adversarului. căderi. Analizând conţinutul tehnic al jocului. cu indici sporiţi de eficienţă.dueluri cu adversarul • numeroase alte acţiuni fizice (sărituri. suportând criza de timp şi de spaţiu. sub aspectul conţinutului şi dinamicii sale. actul tehnic. O altă caracteristică a jocului de fotbal o constituie aciclicitatea din punct de vedere tehnic.abilitatea de a aplica creator şi multilateral. în jocul de fotbal. corelată cu celelalte calităţi motrice. Acest fond tehnic oferă posibilităţi de adaptare a tehnicii la particularităţile individuale ale jucătorilor. solicitate de pregătire şi joc au efecte cumulative globale din punct de vedere motric si morfofuncţional.

în situaţiile reale ale jocului se înscrie în sfera tacticii jocului. Aceste acţiuni se desfăşoară în condiţii corelative : • • de asociere . rolul deosebit de important al tacticii în obţinerea succesului sportiv. determinând o creştere a eficacităţii jocului. Exprimarea tactică individuală şi colectivă este condiţionată de : • complexitatea conduitelor tactice propuse • viteza de derulare a acestora • suportul tehnic necesar actului tactic • încărcătura fizică reclamată • reacţia de răspuns a partenerilor şi a adversarilor Tactica a difuzat foarte mult în elementele şi acţiunile tehnice. Pentru a se derula jocul. cu cel impus. a acţiunilor tehnice. denumite acţiuni de joc. cu participarea unui număr relativ mare de jucători. Multitudinea aspectelor tactice ale jocului atestă complexitatea acestuia. Comportamentul tactic are un caracter adaptiv şi creator. Elementele şi interacţiunile tactice valorifică componentele pregătirii fizice şi tehnice. urmărind atingerea scopurilor propuse. orientându-le pe căi raţionale şi adecvate. imprimând jocului o notă de spectaculozitate. predominant individual. Fotbalul este jocul sportiv cu situaţii complexe de acţiune şi interacţiune. Stadiului tactic atins de fotbalul actual îi este caracteristic gradul tot mai crescut de integrare colectivă.colaborare cu coechipierii de opoziţie . Aceste acţiuni se desfăşoară rapid.aceasta într-o accentuată corelaţie cu ceilalţi factori ai jocului. Tactica parcurge un proces de esenţializare a unor elemente şi acţiuni tactice.conflict. componenţii celor două echipe execută acţiuni individuale şi colective specifice. Aceasta impune evaluarea cât mai precisă a raportului dintre libertatea de opţiune şi conformismul tactic. mereu inedită. de adversitate. Aplicarea concretă a elementelor tehnice. Fiecare gest tehnic are un substrat tactic. Comportamentul tactic relevă o îmbinare a actului tactic spontan. de natură colectivă. 25 .

de comportament adecvat la riposta adversarului. generează stări psihice şi comportamente a căror cunoaştere şi reglare sunt indispensabile. orientările metodologice.O caracteristică importantă a jocului o constituie tendinţa de universalism tehnico tactic. pe fondul unor capacităţi fizice acumulate. în fotbalul contemporan. Ca şi celelalte jocuri sportive. Aceasta conţine noţiunile fundamentale din domeniu. funcţiei de bază şi preluarea opţională a deciziilor şi acţiunilor în zone de teren tot mai mari ca suprafaţă. în scopul obţinerii unei concentrări maxime şi a unei supermotivaţii. . Participarea activă la cele trei momente ale jocului. Jocul oficial. solicită şi stimulează multilateralitatea pregătirii jucătorilor. competiţia. Universalismul tehnico-tactic facilitează eliberarea jucătorilor din constrângerile postului. Caracteristic jocului de fotbal este şi existenţa unei teorii dezvoltate. Apartenenţa la o echipă impune un complex de atitudini şi conduite de colaborare. Specializarea pe posturi se grefează pe un fond bogat de pregătire multilaterală. cumulând 26 . Jocul de fotbal se caracterizează si printr-o intensă participare psihică. Aceasta permite studierea influenţelor fotbalului asupra personalităţii precum şi perfecţionarea continuă a teoriei şi metodicii jocului la toate nivelele de performanţă. de întrajutorare. Conţinutul bogat al jocului. constituie premize favorabile pentru dezvoltarea continuă a teoriei acestui joc sportiv. care duce sistemul psihocomportamental în stare limită. fotbalul are un pronunţat caracter formativ. are o foarte mare încărcătură emoţională. Atât jocul. în acest context. lupta pentru victorie este mai acerbă ca altă dată. Pentru aceasta se instrumentează cu elementele şi acţiunile de ordin tehnic si tactic. trebuie valorificată personalitatea jucătorilor. cât şi antrenamentul. Problema majoră a comportamentului jucătorului o constituie derularea cu succes a situaţiilor concrete ale jocului. etc. VALOAREA FORMATIVĂ A JOCULUI DE FOTBAL Fotbalul reprezintă o formă specifică de manifestare şi practicare a exerciţiului fizic ce stimulează valorile biologice şi spirituale ale omului. la care se adaugă un supliment de abilităţi tehnice si tactice. sistemul metodelor şi principiilor de antrenament. posibilităţile practice de organizare şi perfecţionare individuală si colectivă. dar şi de capacităţi psihice şi ele rezultat al pregătirii. fotbalul solicită o solidă construcţie psihologică. starea psihică influenţând randamentul acestora.

Predominanţa aciclicităţii specifice tehnicii jocului determină solicitări şi efecte selective şi cumulative din punct de vedere morfo-funcţional. Aspectului morfologic al valorii formative a fotbalului i se adaugă influenţa asupra marilor funcţiuni ale organismului (circulaţia. prezent în toate acţiunile de joc. Prin structura sa. conferind acestora posibilitatea de a fi integrative. în ceea ce priveşte calităţile motrice.detentă).). fotbalul dezvoltă rezistenţa atât pentru condiţii aerobe cât şi anaerobe. determinat de gradul de antrenament. Practicarea sistematică a fotbalului asigură un nivel funcţional optim. caracteristică acţiunilor de joc. de viteză şi forţă foarte diversificate. deplasare. Realizarea caracterului formativ are ca efect formarea şi utilizarea creatoare a experienţei motrice proprii. respiraţia. Fotbalul specializează dezvoltarea morfologică şi funcţională şi o transformă într-o resursă biologică de mare însemnătate pentru obţinerea unui randament superior. o rezistenţă în regim de viteză-forţă şi îndemânare tehnică. Foarte importantă este influenţa jocului de fotbal asupra motricităţii. putem spune că aceasta contribuie decisiv la dezvoltarea deprinderilor motrice de bază şi specifice. îndemânarea se dezvoltă prin dinamismul caracteristic şi necesar deprinderilor tehnico-tactice. de a constitui ceea ce denumim regim de manifestare. Influenţa pozitivă a jocului de fotbal asupra dezvoltării fizice constituie un prim aspect al valorii formative a acestuia. condiţie impusă de practicarea fotbalului competiţional. Fotbalul dezvoltă mai ales cuplul viteză-forţă (forţă explozivă . determină o mare capacitate de autoconducere şi autoreglare a jucătorului în funcţie de situaţiile spontane ivite în joc. în cadrul unor limite stabilite ştiinţific. repetiţie. Fotbalul cointeresează în mişcare toate segmentele corpului. În privinţa calităţilor psihice. care se obţine şi apoi se menţine prin activitate continuă. Legat de valoarea formativă. dar si dezvoltă o coordonare neuromusculară de mare fineţe şi precizie. de puternică încordare fizică şi psihică. Referitor la motricitatea solicitată şi dezvoltată. 27 .efectele sanogenetice şi sanotrofice ale sportului în general cu influenţele educative ale jocului. şi execuţie). etc. menţionăm influenţele pe care le exercită practicarea jocului de fotbal. fotbalul contribuie la formarea şi dezvoltarea personalităţii. a dezvoltării calităţilor motrice sub aspecul lor general şi specific. Derularea acţiunilor de joc în condiţii de adversitate. Acestea presupun. Rezistenţa (calitate motrică dominantă) constituie fondul pe care se manifestă celelalte calităţi motrice. în condiţii de luptă corporală. Varietatea de mişcări executate cu şi fără minge determină o dezvoltare fizică armonioasă. Viteza se dezvoltă sub toate formele de manifestare (reacţie.

Prin dezvoltarea spiritului de colectiv. cu maximă rapiditate. concluzii ce se transformă în secvenţe de joc. putem avea tabloul complet al valenţelor formative ale practicării jocului de fotbal. Dacă adăugăm celor expuse şi caracteristica de recreativitate şi agrement. contribuie la integrarea socială a tânărului. 28 . Această sumă de influenţe si efecte pozitive şt multilaterale explică motivaţional larga răspândire şi popularitate a fotbalului. în afară de rapiditate. Toate aceste procese de gândire. a combativităţii. dezvoltând atenţia distributivă şi capacitatea de anticipare a evenimentelor din teren. De remarcat că toate aceste procese de gândire. precum şi materializarea acestora în acţiuni concrete de joc. de colaborare şi întrajutorare reciprocă. fotbalul se constituie ca un valoros mijloc de influenţare simultană a tuturor laturilor educaţiei şi de cultură sportivă. Spiritul de organizare şi disciplină sunt educate prin acceptarea disciplinei de antrenament şi în afara iui. Datorită acestor calităţi. se caracterizează şi prin corelarea situaţiilor analizate. a valorii lor. Aceasta este contribuţia fotbalului la dezvoltarea unei gândiri practice. compararea lor şi elaborarea de concluzii practice. a voinţei necesare învingerii greutăţilor. Trebuie pusă în evidenţă contribuţia fotbalului la dezvoltarea iniţiativei. se derulează în condiţii de puternică tensiune fizică si afectivă. Jocul solicită analizarea situaţiilor.

Aceste elemente se realizează printr-o muncă de creaţie ce vizează latura cantitativă. exprimată prin excelente calităţi motrice şi o pregătire funcţională corespunzătoare.creator . Cea mai pregnantă tendinţă în sfera tehnicii. cu o organizare complexă şi dinamică.de finalizare • • multilateralitate a deprinderilor tehnice.CURS 5 TENDINŢE ACTUALE Şl PERSPECTIVE ÎN PRACTICA FOTBALULUI DE PERFORMANTĂ Fotbalul actual. Continua creştere a măiestriei jucătorilor şi echipelor. procesul de antrenament şi cadrele de specialitate. pe cea considerată optima.constructivă . este abilitatea de a aplica din mozaicul de variante tehnice. • capacitate de armonizare a intenţiilor individuale cu interesele acţiunii colective. Vom enumera în continuare câteva caracteristici şi tendinţe în evoluţia domeniului. necesară cumulării şi integrării celor 3 funcţii. 29 .defensivă . a determinat numeroase modificări în orientarea fotbalului de performantă. Cunoaşterea acestor modificări este absolut necesară în stabilirea unei strategii generale şi speciale. cu evoluţie spre virtuozitate şi creativitate. • abilitatea tehnică este subordonată vitezei • supercompetiţiile solicită si formează jucători superdotaţi din punct de vedere al: => pregătirii fizice => dexterităţi i tehnico-tactice => construcţiei psihologice. jocul oficial. de natură neliniară. tot mai legat de ştiinţă şi tehnologie. care să aibă ca finalitate elaborarea modelului prestaţiei individuale şi colective. JUCĂTORUL: • aptitudini de autoreglare a conduitei motrice. ce privesc jucătorul. . necesită o înţelegere lucidă a caracterului supraorganizat al jocului. ca efect direct al tehnologiei de pregătire riguros ştiinţifice. în situaţiile de joc date. dar mai ales cea calitativă. de utilizare eficientă a experienţei motrice proprii capacitate de efort foarte înaltă.

• • • • PROCESUL DE ANTRENAMENT : • elaborarea planurilor integrale de antrenament reclamă înţelegerea experienţei mutaţiilor apărute în fotbalul actual precum şi valorificarea acumulate în planul asistentei ştiinţifice a procesului de pregătire • conţinutul procesului de pregătire este direct condiţionat de exigenţele competiţiilor. la defensiva totală. rezultat a! extinderii zonelor de acţionare ale jucătorilor. prin trecerea de la variantele apărării parţiale. mediane. care sunt mult mai complexe în prezent.cerinţă ce trebuie aplicată pe întreg traseul metodologic al pregătirii. a frecvenţelor interferări ale posturilor şi liniilor • • preocupare sporită pentru posesia si conservarea mingii tendinţe de mărire conştientă a ritmului de joc. datorită saltului calitativ realizat în evoluţia jocului • crearea condiţiilor de joc . prefinalizare şi finalizare. pentru a dobândi superioritate în disputa cu adversarul • interes pentru automatisme în construcţie. în defavoarea atacului poziţional valoarea generală a defensivei în creştere. comparativ cu un trecut nu prea îndepărtat. in care sunt angrenaţi toţi jucătorii predominanţa formelor combinate în defensivă. tendinţa de dispariţie treptată a elementelor statice şi discontinue în desfăşurarea jocului.valorificând JOCUL: • resursele proprii de creativitate în contextul jocului. în asigurarea caracterului coerent şi echilibrat al construcţiei jocului predominanţa atacului rapid şi a contraatacului. cu referire la toţi factorii antrenamentului • elaborarea precisă a modelului de joc şi a modelelor operaţionale uzitate în tehnologia instruirii 30 . ducând la conştientizarea relaţiilor de joc rolul major al zonei a 2-a.

de neînlocuit în globalitatea pregătirii şi a competiţiei valoarea acestora este dependentă de modul în care pot investiga jocul. Misiunea acestuia devine mai complexă. ca apoi să-l poată transpune în procesul de antrenament. ţinând cont de conexiunea solicitare – utilitate • precizarea în conţinutul programelor de antrenament (cicluri. • • 31 . pe factorii antrenamentului • procesul de antrenament trebuie neapărat completat cu un proces individual si individualizat de pregătire • integrarea în conceptul actual de antrenament a educaţiei sportive. incluzând şi o seamă de elemente creative. CADRELE DE SPECIALITATE • antrenorul este principalul factor de conducere şi decizie a activităţii colective. a unor cerinţe obligatorii. cumularea experienţei cu vasta cultură de specialitate. etape).• trierea şi selecţionarea metodelor şi mijloacelor de antrenament.

orientată spre un scop precis. precis stabilite. TEHNICA 1. Conţinutul noţiunii de tehnică este vast. Tehnica este formată din structuri şi acţiuni de mişcare. valabil ca structură generală a mişcării. necesare manevrării obiectului de joc. cuprinde deprinderi de mişcare şi de joc. cu un caracter general. care alcătuiesc conţinutul tehnic al jocului. în conformitate cu prevederile regulamentare. Aceste forme sunt cunoscute sub denumirea de elemente tehnice. prin care se realizează conform regulamentelor. în manifestarea lor izolată sau corelată (înlănţuită). De fapt. Acesta cuprinde : • elementele tehnice • procedeele tehnice • acţiunile tehnice • acţiunile tehnico . CONŢINUTUL TEHNIC AL JOCULUI Tehnica constă în executarea conştientă. a unor mişcări şi acţiuni de mişcare. tehnica reprezintă raportul jucătorului cu obiectul de joc. Elementele tehnice sunt actele motrice fundamentale. 1. abstract.CURS 6 II. utilizabile în situaţii identice. DEFINIŢIE. Mijloacele care fac posibilă practicarea jocului sunt în primul rând de ordin tehnic. în raport cu sarcinile şi regulile jocului. abilitatea de a te servi de acesta în condiţiile reale ale jocului. În structura elementelor tehnice se integrează : 32 . Tehnica este fără îndoială un factor principal al jocului de fotbal. caracteristice jocului. care prin conţinutul şi forma lor specifică oferă posibilitatea practicării cu eficienţă maximă a jocului. Creşterea calităţii jocului se realizează prin dezvoltarea tehnicii. stereotipă a tuturor actelor motrice specifice. Elementul tehnic reprezintă forma generală.tactice. cât şi indicii calitativi ai acestor deprinderi.1. activitatea concretă din cadrul jocului. Ceea ce diferenţiază în mod evident fotbalul de celelalte jocuri sportive este faptul că dispune de un sistem de structuri motrice specifice. ELEMENTELE TEHNICE Fotbalului îi sunt proprii forme generale ale mişcărilor. Tehnica cuprinde suma actelor motrice.

prinderea .preluarea .devierea .caracteristicile morfologice ale executantului .protejarea mingii . Clasificarea elementelor tehnice: .plonjonul . concentrarea nervoasă.aruncarea de la margine = elemente tehnice specifice jocului portarului: .volitive ( atenţia.procesele psiho .legate de transmiterea mingii: 33 .fără minge # poziţia de bază. etc. ieşirea din poartă .lovirea mingii # cu piciorul # cu capul .respingerea = cu mâna = piciorul .căderile.legate de intervenţia la minge : .elemente tehnice legate de deplasările jucătorului în vederea manevrării mingii: -alergările specifice -săriturile -schimbările de direcţie . .mobilitatea corticală. fundamentală # plasamentul # deplasările specifice postului.boxarea .calităţile motrice interesate ..conducerea .elemente tehnice legate direct de manevrarea mingii: .deposedarea .gândirea).mişcările înşelătoare .

cu latul piciorului.din mână . înlănţuiri. ea având un conţinut şi o structură mai complexă. Din punct de vedere structural. au un caracter relativ invariabil. în regim de calităţi motrice şi de tensiune psihică.aruncarea mingii cu mâna . ACŢIUNILE TEHNICE Prestaţia jucătorilor în terenul de joc cuprinde procedee tehnice înlănţuite. Procedeele tehnice complexe apar în majoritatea cazurilor în joc. combinaţii de procedee tehnice simple. finale. 1. ele constau din grupaje. acţiunile tehnice sunt înlănţuiri de elemente şi procedee tehnice desfăşurate în momentele fundamentale ale jocului. ce se derulează în scopul soluţionării unor cerinţe tactice.degajarea = cu piciorul . PROCEDEELE TEHNICE Procedeele tehnice reprezintă concretizarea şi adaptarea elementelor de bază ale tehnicii. se execută în condiţiile concrete ale jocului. fiind executate pe baza unui stereotip dinamic. pe fondul unor capacităţi fizice adecvate. întreruperi în execuţie. care însă fără să-şi piardă structura generală. procedeele concrete de lovire vor fi : . structurate raţional şi utilizabile în situaţii de joc asemănătoare. în condiţii aproape identice sub raportul poziţiei iniţiale. procedeele tehnice simple se folosesc izolat de joc. Datorită apariţiei în joc a variaţiilor de ritm. în majoritatea cazurilor. solicitate la intensităţi diferite. Acţiunea tehnică reprezintă o activitate ce depăşeşte simpla efectuare a unui gest tehnic. în condiţii de colaborare sau adversitate.cu şiretul plin. stereotipe. şi a poziţiei finale.degajarea (pasa) cu piciorul la mingi transmise de către coechipieri." Procedeele tehnice se împart în : simple şi complexe.. la situaţiile concrete ale jocului.2. momente fixe ale jocului). etc. 1. cu excepţia unor execuţii individuale în cadrul jocului (degajare. Ele au un caracter concret. de execuţie. Procedeele tehnice sunt de fapt modalităţi de derulare a elementelor tehnice în condiţiile concrete şi variate ale jocului. adaptate la faze de joc diverse. „Procedeele tehnice reprezintă un complex de acte motrice. Vorbind despre lovirea mingii cu piciorul ca element tehnic. execuţiei propriuzise.3. amplitutidine. poziţii iniţiale. procedeele tehnice pot să-şi piardă caracterul invariabil. intensitate. Procedeele tehnice simple. este 34 . aruncare de la margine.de jos . Deci.

simplă. Zonele de teren în care se desfăşoară jocul solicită efectuarea unor combinaţii specifice de elemente tehnice. Numărul elementelor tehnice componente ale unei acţiuni.zona de teren în care se derulează acţiunea. reactivitatea motrică.perceperea şi prelucrarea mentală a solicitării tehnice reclamate demomentul de joc -răspunsul. ACŢIUNILE TEHNICO .acestea sunt determinate de: . care au în componenţa lor procedee tehnice. care să contribuie la cursivitatea şi fluenţa jocului. lovire.vorba despre tehnică în condiţii similare jocului. pe când una de tip . Acţiunile tehnice pot fi : ♦ ♦ generale . mărind şi logica internă a acestuia.4. Există o tendinţă de simplificare a acţiunilor tehnice. reprezintă o acţiune cu un grad de complexitate mare. jucătorii efectuează în anumite momente procedee tehnice izolate. exprimată prin acţiunile tehnice adecvate . au o frecvenţă în continuă creştere. folosesc cu precădere un repertoriu tehnic adecvat caracteristicilor zonei de teren respective. de creşterea ponderii acţiunilor individuale în condiţiile crizei de spaţiu şi de timp ce caracterizează jocul. Conform acestui concept. conducere. Jucătorii care se găsesc temporar sau permanent în areste zone. preluare. În fotbalul actual. de atac sau apărare. corelarea şi aplicarea acţiunilor tehnice conform cerinţelor reclamate de postul ocupat în echipă (tehnica postului). predomină însă acţiunile tehnice.autoanaliza şi confirmarea eficienţei acesteia. reprezintă o acţiune accesibilă.TACTICE 35 .rolul şi locul ocupat de jucător în cadrul echipei . în comparaţie cu celelalte componente ale jocului. acţiunile tehnice ocupă un loc tot mai important. Acestea reclamă alegerea. Acest fapt este determinat de echilibrul dintre impus şi spontan în desfăşurarea jocului. Ca exempiu. în situaţie de atac sau apărare. lovire. Aceasta reclamă un înalt grad de automatizare a diferitelor lanţuri tehnice. îi conferă acesteia gradul de complexitate. o legare de tip -preluare.cuprind răspunsurile tehnice ale jucătorilor la diversitatea situaţiilor de joc specifice momentelor fundamentale ale jocului: = atac = recuperare = apărare ♦ specifice postului şi zonei de acţionare . Acţiunea tehnică cuprinde : . 1.preluare.

de stăpânire a elementelor tehnice • nivelul de dezvoltare al calităţilor motrice • capacitatea de gândire creatoare a jucătorilor • posibilităţile de interacţiune. Acţiunile (gesturile) tehnice ale fiecărui jucător se leagă cu ale celorlalţi în cadrul unor cupluri. aplicate algoritmic pe bază de scheme. asociere. Acţiunile tehnico-tactice au un conţinut specific. cuprind înlănţuiri relativ constante. demarcajul. păstrând regulile de securitate a mingii şi urmărind eficacitatea jocului. conform solicitărilor concrete şi imprevizibile ale jocului. se derulează spontan. marcarea de goluri. plasamentul. etc. Cele impuse. luate izolat nu pot satisface decât cerinţe parţiale de joc.se realizează prin însumarea. Eficacitatea acţiunilor tehnico-tactice depinde de : • gradul de însuşire. exersate. Acţiunile tehnico-tactice de apărare au un conţinut relativ stabil. parteneri. deposedarea. au o diversitate şi un număr redus. elementul care defineşte termenul de acţiune tehnico-tactică este colaborarea sau adversitatea. ca marcajul. dublajul. combinaţii. creator. în conţinutul acţiunilor tehnico-tactice pentru apărare intră elemente tehnice ca alergarea. având drept scop construcţia dirijată a atacului. Acţiunile tehnice. etc. colaborare sau adversitate într-un moment al jocului. primeşte o semnificaţie colectivă. toate acţiunile individuale. pentru a realiza scopul jocului. - Atac : . circulaţii.avem de a face cu activităţi comune a 2 sau mai mulţi jucători. Acţiunile tehnico-tactice presupun efectuarea lor conform unei logici. de automatizare. Deci. conjugarea eforturilor tehnice a cel puţin 2 jucători. se elaborează euristic. adecvate cerinţelor concrete ale 36 . şi tactice. Cele spontane. apărători. lovirea. având ca scop câştigarea posesiei mingii sau apărarea propriei porţi. sunt concepute anterior. în vederea structurării acţiunilor tehnico-tactice. determinat de momentul jocului: - Apărare : . Corelarea acţiunilor tehnice individuale. acţiunile individuale. sprijinul. triade.Jocul propriuzis însumează. capătă un pronunţat caracter tactic. cu substrat tehnic. Acţiunile tehnico-tactice pot fi: -impuse -spontane. interrelaţie dintre elementele şi procedeele tehnice. în vederea soluţionării situaţiilor de joc. Acţiunile tehnico-tactice reprezintă executarea unei acţiuni tehnice prin cooperare. prin esenţa sa. dublajul) şi mijloace fizice. formate spontan sau deliberat. grupuri. Acestea se realizează prin mijloace tactice (pasă. Decizia individuală. marcajul.

însuşirea ei. Tehnica de bază . suportând atacul adversarului transmiţând-o cât mai util şi mai precis unui coechipier. Tehnica de joc impiică modelarea actelor tehnice la cerinţele desfăşurării jocului. legări. constituie o condiţie obligatorie pentru practicarea jocului. Tehnica de bază este dependentă de formarea şi perfecţionarea stereotipului motric propriu fiecărui element şi procedeu tehnic. Tehnica de joc este dependentă de formarea capacităţii de aplicare a bagajului tehnic la specificul jocului. Tehnica de bază cuprinde totalitatea elementelor tehnice. format din elementele tehnice care compun jocul. Tehnica trebuie să contribuie la soluţionarea unor situaţii de joc. De aici denumirea de tehnică de joc. Nu se poate ajunge la un nivel superior de măiestrie fără stăpânirea deplină a tuturor elementelor şi procedeelor tehnice. Putem spune că tehnica este modul de a te servi de minge în condiţiile reale ale jocului. Perfecţionarea execuţiilor tehnice este orientată permanent pentru a corespunde cerinţelor solicitate de joc. acţiuni tehnice şi acţiuni tehnico-tactice. 37 . a unui complex de împrejurări care o condiţionează.jocului. Fotbalul cuprinde situaţii complexe de interacţiune : • de colaborare. de opoziţie. indispensabilă executării corecte a tuturor elementelor ce alcătuiesc structura jocului. concretă. Tehnica de joc prevede întotdeauna executarea unei acţiuni determinate şi condiţionate spaţio-temporal. rivalitate. Ea se exprimă prin combinări. în confruntarea directă. Indicele cel mai fidel al tehnicii de joc îl constituie abilitatea de a stăpâni mingea în viteză maximă. Tehnica de joc este de fapt tehnica colectivă. de foarte mulţi factori. Putem vorbi de o tehnică „fundamentală". înlănţuiri de elemente. a cărei realizare este urmărită. care se exprimă prin procedeele tehnice. asociere • de adversitate. Randamentul tehnicii de bază este dependent însă de abilitatea. Ea se apreciează numai în cadrul unei situaţii date. cooperare. de capacitatea de exprimare a elementelor şi procedeelor tehnice în joc. Tehnica de bază o mai numim tehnică individuală. corelaţie. condiţionată. conflict. Derularea elementelor şi procedeelor tehnice în joc este înfluenţată. cu adversarul. prin colaborarea cât mai eficientă cu partenerii. Acesta reprezintă fondul tehnic. subordonate cerinţelor implicate de desfăşurarea jocului.

interior .lovirea mingii din alergare . plonjon. însuşirea lui. un rol important îl ocupă lovirea mingii cu piciorul.procedee speciale de lovire (din săritură. Acest element tehnic.plin . condiţionează în mare măsură desfăşurarea jocului.lovirea mingii de pe loc . Acurateţea lovirii mingii constituie o prioritate a antrenamentului tehnic. alunecare) • după traiectoria imprimată mingii : -joasă -medie -înaltă • după direcţia imprimată mingii: . SISTEMATIZARE: • în funcţie de dinamica executantului: .exterior = alte procedee de lovire (cu vârful.lateral -oblic -înapoi -în sus PROCEDEELE ELEMENTULUI = lovirea mingii cu latul = lovirea mingii cu şiretul . LOVIREA MINGII CU PICIORUL Dintre elementele care formează baza tehnică. cu călcâiul) 38 .înainte . cădere.CURS 7 DESCRIEREA ELEMENTELOR TEHNICE 1.

Aşezarea piciorului de sprijin se poate face pe linia mingii. razante. Amplitudinea pendulării determină în mare măsură forţa de lovire. susţinând greutatea corpului. Piciorul de lovire pendulează puternic înapoi din articulaţia genunchiului şi a bazinului. având musculatura contractată. Pe spaţii reduse. înaintea sau înapoia acesteia. de contact cu mingea. pentru „acoperirea" mingii în cazul traiectoriilor joase. Piciorul de sprijin contribuie la păstrarea echilibrului corpului în momentul impactului cu mingea. pendularea continuă în plan anterior. precum şi de soluţia urmărită în lovire. Aceste modificări sunt impuse de poziţia mingii. ca urmare a inerţiei acumulate în pendularea posterioară. Fiecare procedeu de lovire utilizează o altă suprafaţă de lovire. la finalizări. diferă în funcţie de procedeele de lovire. caracteristică fiecărui jucător. în criză de timp. Biomecanica generală a lovirii mingii cu piciorul suferă modificări în funcţie de procedeele de lovire. sau cu vârful orientat în afară sau în interior. poziţia şi dinamica executantului. dispunerea lor. şi cu o uşoară extensie la traiectoriile medii şi înalte. traiectoria şi viteza mingii. în care forţa de lovire se compensează printr-o viteză de execuţie sporită. Forţa de lovire a mingii este rezultanta combinării a mai mulţi factori care sunt de importanţă 39 . în cazul lovirilor cu partea internă sau externă a labei piciorului. între ele existând un raport direct proporţional. sunt recomandabile pendulările mai scurte. fiind întinsă în cazul lovirii cu şiretul plin. fapt care va influenţa traiectoria imprimată mingii (joasă. largi se folosesc de obicei la transmiterile la distanţe mari.BIOMECANICA GENERALĂ A LOVIRII MINGII CU PICIORUL Piciorul de sprijin se orientează cu vârful acestuia spre direcţia în care se urmăreşte transmiterea mingii. Calitatea execuţiei acestui element tehnic este condiţionată de 3 factori : • forţa de lovire • traiectoria • precizia execuţiei. Genunchiul piciorului de sprijin este în flexie uşoară. poziţia acesteia. Mişcarea braţelor. Poziţia trunchiului în momentul execuţiei este uşor aplecată înainte. După momentul lovirii mingii. Pendulările mari. medie sau înaltă). Laba piciorului. are drept scop asigurarea echilibrului. iar prin aşezarea lui „vis a vis" de minge determină traiectoria şi precizia execuţiei. condiţie de bază a executării corecte.

ambianţa execuţiei. va devia lateral spre stânga sau dreapta.rezistenta aerul . ca urmare a unei mişcări de rotaţie în jurul propriei axe. O minge lovită în centrul ei. spre direcţia de lovire. direcţia mingii în urma lovirii estedeterminată de locul aplicării acesteia pe suprafaţa mingii.legaţi de condiţiile externe ale execuţiei: . va avea o traiectorie dreaptă.legaţi de activitatea executantului: • tehnica de lovire • amplitudinea pendulării • dinamica jucătorului (lovire de pe loc sau din alergare) • viteza de execuţie • procedeul tehnic uzitat (forţa de lovire este invers proporţională cu suprafaţa de lovire) • capacitatea de mobilizare psiho-fizică . lateral stânga sau dreapta faţă de axul ei vertical. conferă în final nivelul calitativ al execuţiei. Traiectoria mingii.legaţi de obiectul de joc :  elasticitatea (calitatea materialului din care este confecţionată presiunea internă)  greutatea mingii 0 dimensiunile minqii 0 dinamica mingii (statică sau în mişcare) . Traiectoria curbilinie este rezultatul lovirii tangenţiale a mingii. traiectoria va fi înaltă şi curbilinie.mai mică sau mai mare. perpendicular pe acesta. determinată în primul rând de forţa de lovire. mai mult sau mai puţin pronunţată. Precizia lovirii depinde de mai mulţi factori: de ordin tehnic = gradul de însuşire a elementelor tehnice şiprocedeelor tehnice lovire = momentul execuţiei de 40 . Factorii ce condiţionează forţa de lovire sunt: . Interacţiunea dintre aceştia. Precizia execuţiei este determinată de relaţia dintre executant şi condiţiile specifice. Precizia lovirii se apreciază în raport cu scopui execuţiei.rezistenţa vântului (direcţia şi intensitatea acestuia). Mingea lovită sub centrul ei va avea o traiectorie ascendentă. în cazul lovirii sub centrul mingii. cu intenţia ei. a forţei de lovire şi a suprafeţei de contact a labei piciorului cu mingea (locul şi mărimea acesteia). Mingea lovită lateral stânga sau dreapta faţă de axul vertical.

pasele medii şi scurte . la momentul de contact cu mingea ♦ aşezarea defectuoasă a piciorului de sprijin. nedorite. GREŞELI FRECVENTE ♦ poziţia labei piciorului de lovire ♦ suprafaţă de contact cu mingea neadecvată ♦ gradul insuficient de contracţie a musculaturii labei piciorului. raportată la procedeul de lovire urmărit ♦ piciorul de sprijin în poziţii care influenţează negativ echilibrul jucătorului ♦ extensia exagerată a trunchiului. care duce la traiectorii înalte. CARACTERUL TACTIC AL PRINCIPALELOR PROCEDEE DE LOVIRE A MINGII CU PICIORUL lovirea mingii cu latul : Se foloseşte cu precădere la . Deşi este efectul acţiunii cumulative a factorilor enumeraţi mai sus.degajări .finalizări 41 . precizia lovirii mingii este dependentă în primul rând de calitatea proceselor psiho-motorii ale executantului.calitatea defensivei adverse (marcajul). viteza execuţiei = procedeul tehnic de lovire ales = direcţionarea execuţiei = timpul avut la dispoziţie pentru efectuare 0 de ordin tactic . CALITĂŢI MOTRICE NECESARE • mobilitate în articulaţia coxo-femurală.soluţiile oferite de parteneri (demarcaje) . a genunchiului şi a gleznei (talo-crurală) • flexia plantară.= rapiditatea. (mişcările de răsucire externă şi internă a labei piciorului) • forţa de contractare a gleznei • coordonare neuro-musculară.

fiind prezentă în toate momentele acestuia.diferite tipuri de pase (în diagonale.centrări din alergare .combinaţii pe spaţii reduse (devieri) . atât cât şi în apărare. LOVIREA MINGII CU CAPUL Lovirea mingii cu capul este la fel de importantă ca şi celelalte elemente tehnice ale jocului. SISTEMATIZARE în funcţie de dinamica executantului: • de pe loc • din alergare  din săritură . de contraatac) .angajări din alergare . în criză de spaţiu şi timp 2.verticală .degajări diverse . rapide.combinaţii pe spaţii mici şi medii lovirea mingii cu şiretul interior Se foloseşte la . plonjon) PROCEDEELE ELEMENTULUI • lovirea mingii cu fruntea • lovirea cu părţile laterale (temporale) • lovirea cu creştetul.pase scurte. Una dintre caracteristicile şi tendinţele în practica de performanţă a fotbalului este creşterea importanţei şi folosirea tot mai frecventă a jocului aerian.alte procedee (cădere.momente fixe .lovituri libere. determinate atât de specificul jocului. lovituri de colţ lovirea mingii cu şiretul exterior : Se foloseşte la . cât si de creşterea gabaritului şi a detentei jucătorilor. 42 ..

rezultată din lupta cu adversarul. care fac mişcările de flexie sau de lateralitate ale capului. dar poate avea loc şi o aterizare cu cădere. reechilibrare şi reluare a poziţiei normale. uşor îndoite din coate. este posibilă dezechilibrarea executantului. capul. Acţiunea picioarelor este diferită. crescând curbura toracală a coloanei vertebrale. Forţa loviturii cu capul este influenţată de gradul de contracţie a muşchilor gâtului. GREŞELI FRECVENTE • suprafaţă de contact cu mingea neadecvată procedeului sau intenţiei • lipsa extensiei sau flexiei trunchiului. braţele pot avea şi rolul de protejare. Aterizarea se poate face pe unul sau pe ambele picioare. sau ca urmare a unor procedee de lovire cu tentă acrobatică. care solicită mişcări de redresare. spre direcţia de transmitere a mingii. scăzând şi contracţia musculară ce însoţeşte mişcarea. picioarele asigură echilibrul corpului. în cazul lovirii cu părţile laterale ale capului. Desprinderea se poate face de pe un picior sau de pe ambele picioare. în cazul lovirii cu fruntea. o flexie spre minge. O pendulare rapidă şi energică. în timpul zborului ascendent şi descendent. o forţă mărită loviturii. favorizează acţiunea trunchiului şi a capului. în cazul în care nu se urmăreşte transmiterea mingii cu capul la distanţe mari şi cu forţă. poziţia trunchiului se modifică. asigurând şi posibilităţi de echilibrare a corpului în timpul execuţiei. în funcţie de modul în care se execută mişcarea. fiind uşor îndoit. Amplitudinea acestei pendulări a trunchiului. determină forţa de lovire a mingii cu capul. sunt uşor îndoite. picioarele asigură elanul şi desprinderea premergătoare extensiei trunchiului şi lovirii propriuzise. Braţele. procedeul cel mai folosit şi mai sigur. sau de elan pentru desprinderea necesară execuţiei. La lovirea cu capul din săritură. picioarele asigură echilibrul. pentru a da impuls mingii. avem de a face şi cu mişcări de rotaţie ale trunchiului. cu căderi pe sol. premergătoare lovirii 43 .BIOMECANICA GENERALA A LOVIRII MINGII CU CAPUL Trunchiul se găseşte de obicei într-o uşoară extensie şi efectuează o mişcare dinspre înapoi spre înainte. care execută mişcarea spre înainte. Mişcarea capului constă în principal din înclinarea acestuia spre direcţia de lovire a mingii. La execuţia din alergare. gâtul şi trunchiul fac corp comun. în duelurile aeriene. Ca urmare a vitezei de deplasare şi execuţie. asigură mişcării un caracter exploziv. acţionând în comun cu corpul şi cu capul.

finalizări la mingi care necesită răsucirea trunchiului . după desprindere (aplecat înainte. 3. preluările asigură intrarea în posesia mingii.duelurile aeriene -transmiteri spre înainte.echilibru şi coordonare . ghemuit) • lipsa unui bagaj motric cu caracter acrobatic • aterizări necontrolate.degajări în fazele defensive. PRELUAREA MINGII Prin conţinutul lor. din săritură şi plonjon .diverse procedee de deviere a mingii.mobilitatea articulară corespunzătoare la nivelul coloanei vertebrale . Preluarea este un element tehnic de legătură.forţă dinamică (detentă) în membrele inferioare . CARACTERUL TACTIC AL PRINCIPALELOR PROCEDEE DE LOVIRE A MINGII CU CAPUL = lovirea mingii cu fruntea Se foloseşte cu precădere în : . loviri cu capul pe spate (autopasă sau pentru coechipieri). preluarea a înlocuit aproape în totalitate oprirea mingii. = lovirea mingii cu părţile laterale ale capului Se foloseşte în : .pasele laterale efectuate cu capul . apărut ca o consecinţă firească între două transmiteri ale mingii.• greşeală de poziţie a corpului în aer. necesar. pentru devieri. dar nu obligatoriu. În condiţiile jocului actual. 44 . oblic şi lateral -finalizări din alergare. CALITĂŢI MOTRICE NECESARE .duelurile aeriene = lovirea mingii cu creştetul capului Se foloseşte mai rar în timpul jocului. mai ales în fazele de poartă .forţă în musculatura posterioară a trunchiului şi a gâtului .deprinderi acrobatice.

Preluarea are numeroase procedee. cursivitatea acestuia. De aici şi necesitatea ca preluarea sau algoritmii tehnici care cuprind procedee de preluare a mingii. preluarea este urmarea dinamizării jocului. crează o temporizare excesivă a jocului. să fie subordonaţi în primul rând vitezei. cu plecare. de aşteptare a contactului cu mingea.medie .din alergare . cât şi de posibilitatea de conexiune cu alte elemente şi procedee tehnice.Dacă oprirea mingii a constituit elementul static. Dinamica jocului modern.pe sol . dar acest gen de preluări sunt pe cale de a fi înlocuite definitiv cu preluările dinamice. a preocupării pentru folosirea cât mai rapidă a mingii. Acest gen de preluări dezechilibrează adversarul şi uşurează alegerea soluţiilor de continuare a jocului. Abuzul de preluări poate influenţa negativ viteza de joc. Preluarea este elementul uzitat în majoritatea lanţurilor tehnice.din săritură = din punct de vedere al direcţiei din care sosesc mingile: .din lateral . Preluarea mingii nu exclude poziţia statică.înaltă = din punct de vedere al direcţiei de acţionare : înainte lateral înapoi 45 . numărul şi caracterul variat al acestora este determinat atât de posibilitatea executării lor cu părţi diferite ale capului. pe poziţii viitoare. reclamă transmiterea rapidă. deseori directă a mingii.din faţă .pe loc (oprire) . SISTEMATIZAREA ELEMENTULUI TEHNIC = din punct de vedere al dinamicii executantului: .din spate = din punct de vedere al poziţiei mingii: .

astfel că interiorul labei piciorului ajunge să fie orientat transversal pe direcţia din care vine mingea. o rotaţie externă. modificările de tonus muscular. au o importanţă deosebită. urmată de manevrarea ei în continuare. ele însă nu epuizează posibilităţile de intrare în posesia mingii. pe direcţia mingii sau pe direcţii noi. Musculatura este relativ relaxată în momentul impactului picior-minge. BIOMECANICA GENERALĂ A PRELUĂRII MINGII Indiferent de partea corpului şi de procedeul de preluare. Piciorul de sprijin este orientat spre minge. este dependentă de viteza (tăria) mingii şi de calitatea amortizării la contactul cu aceasta. Amortizarea are loc în momentul contactului cu mingea. Piciorul de execuţie este îndoit din articulaţia genunchiului şi execută o răsucire.preluarea cu pieptul .interior .plin . care se mai pot efectua cu talpa. reprezentând baza funcţională a efectuării optime a acestora. Laba piciorului oferă astfel o mare suprafaţă de contact. La preluările pe poziţii viitoare. contactul picior-minge este combinat cu o manevră de lovire controlată 46 . de direcţionare rapidă a mingii pe o poziţie viitoare. cu vârful labei piciorului. în cazurile în care prin preluare se urmăreşte modificarea traiectoriei iniţiale a mingii.exterior .preluarea cu capul Procedeele de mai sus sunt cele mai frecvent folosite. faza următoare amortizării.cu latul .PROCEDEELE ELEMENTULUI -preluarea cu piciorul . Ricoşarea.cu coapsa . amortizarea şi ricoşarea se contopesc într-o singură fază. cu genunchiul uşor flexat. Vom analiza din punct de vedere biomecanic procedeul de preluare cu latul piciorului.cu şiretul . printr-o relaxare musculară la nivelul segmentului efector al preluării. În efectuarea diferitelor procedee de preluare. alături de o mobilitate corespunzătoare a articulaţiilor angrenate. în biomecanica mişcării se disting 3 faze : = de amortizare = ricoşare = manevrele ulterioare. cu abdomenul.

iar braţele.opriri temporare a mingii . de biomecanica specifică fiecărui procedeu. de traiectoria şi direcţia de sosire a mingii.intrări în posesia mingii . Procedeele de preluare a mingii cu piciorui sunt variate. cu o intensitate care să nu îndepărteze prea mult mingea de executant. pentru a „acoperi" mingea. asigură stabilitatea corpului.pe direcţia dorită. pentru a fi utilizabilă prin manevrele ulterioare.lupta cu adversarul la mingi cu traiectorie medie şi înaltă 47 . normale • poziţii defectuoase ale segmentelor interesate în executarea procedeelor. CALITĂŢI MOTRICE NECESARE • îndemânare generală şi specifică • mobilitate articulară adecvată • supleţe muscularăcapacitate de alternare rapidă a contractării şi relaxării musculare.modificări ale direcţiei de acţionare .readucerea la picior a mingilor cu traiectorii medii şi înalte . GREŞELI FRECVENTE • rigiditatea exagerată a segmentului care ia contact cu mingea (absenţa amortizării. orientate lateral şi flexate din articulaţia cotului. prin răsuciri rapide ale trunchiului . cu îndepărtarea exagerată a mingii) • relaxare musculară exagerată • erori de apreciere a traiectoriei şi vitezei de deplasare a mingii • contact al mingii cu suprafeţe ale corpului îndepărtate de cele ideale. CARACTERUL TACTIC AL PRINCIPALELOR PROCEDEE DE PRELUARE A MINGII -preluarea cu piciorul Se foloseşte la . fiind determinate de suprafaţa de contact cu mingea. Corpul este puţin aplecat.element intermediar. de legătură.schimbări ale direcţiei de acţionare. de asigurare a relaţiilor tactice -preluarea cu pieptul Se foloseşte la . de direcţia în care se doreşte continuarea mişcării.

cu intenţii de continuare a acţiunilor 4. de starea terenului. CONDUCEREA MINGII Conducerea mingii este elementul tehnic prin care obiectul de joc este controlat şi manevrat în scopul realizării unei acţiuni sau relaţie tactică. ponderea şi caracterul lor. pentru derularea unei acţiuni individuale sau unui demers tactic colectiv. solicitată în desfăşurarea jocului. Cel mai important lanţ tehnic ce apare în desfăşurarea jocului este „preluare-conducere-transmitere". de timp. Manevrele de conducere a mingii sunt indispensabile jocului.manevre de control a mingilor înalte.readucerea la picior a mingilor cu traiectorie medie şi înaltă . Conducerea mingii este un element tehnic cu mare pondere în joc. fapt ce vine în contradicţie cu cerinţele jocului actual. Conducerea mingii este frecventă în acţiunile tehnice.. Manevrele de conducere a mingii. manevrele de conducere a mingii trebuiesc să realizeze acest deziderat. de specializarea pe post a jucătorului ce efectuează procedeul. SISTEMATIZAREA ELEMENTULUI = din punct de vedere al direcţionării: • înainte • lateral • oblic 48 . etc. în activitatea jucătorului în teren. Dacă tendinţa generală este de creştere continuă a vitezei de derulare a procedeelor tehnice. având drept scop controlul dirijat al mingii sau câştigarea de teren. depind de zona de teren în care se derulează. fiind precedată de preluare sau deposedare şi urmată de diferite procedee de lovire sau mişcări înşelătoare. diferitele forme de conducere a mingii ocupă un loc important. Orice abuz în conducerea mingii duce la frânarea jocului. impusă sau spontană.intrări în posesia mingilor înalte -preluarea cu capul Se foloseşte la . a acţiunilor tehnice şi acţiunilor tehnico-tactice.

49 . Mişcările labei piciorului de execuţie pot fi diferite în cadrul aceleiaşi secvenţe de joc. Privirea alternează rapid şi spre minge.• înapoi. la o distanţă care să-i permită un control asupra acesteia. condiţiile noi ce pot apărea în timpul derulării secvenţei de joc respective). In disputa cu adversarul. iar în momentul contactului cu mingea este orientată cu vârful spre sol. informat asupra situaţiei concrete din terenul de joc. Corpul are o poziţie normală. Laba piciorului este contractată. BIOMECANICA GENERALĂ A CONDUCERII MINGII Conducerea mingii se efectuează din deplasare. în vederea protejării mingii de atacul adversarului. pentru a putea acţiona cât mai eficient. opoziţia adversarului. în funcţie de procedeul folosit. dar este îndreptată în special spre joc în ansamblul său. în raport direct cu acţiunile coechipierilor şi opoziţia adversarului. Piciorul de sprijin se aşează lateral faţă de minge. corpui executantului se interpune între adversar şi minge. interior sau exterior. cu viteze şi direcţii diferite. în funcţie de procedeul folosit. alergarea jucătorului. PROCEDEELE ELEMENTULUI ♦ conducere cu latul piciorului ♦ conducere cu şiretul interior ♦ conducere cu şiretul exterior ♦ conducere cu şiretul plin. cu trunchiul uşor aplecat în faţă. cu latul. cu braţele îndoite din coate. = din punct de vedere al dinamicii cuplului jucător-minge : • în linie dreaptă • cu schimbare de direcţie • cu schimbare de ritm • cu schimbări de direcţie si ritm. folosind şi braţele. determinate de intenţiile executantului. Dirijarea mingii se poate face cu şiretul plin. Procedeele de conducere a mingii trebuie să fie sincronizate cu deplasarea. imprimă mingii o mişcare de rostogolire. care pendulează. perpendicular sau oblic pe acesta. Piciorul de execuţie. cu vârful orientat spre direcţia în care se conduce mingea. în funcţie de mai mulţi factori (viteza şi distanţa de deplasare.

coordonare neuro-musculară . pentru a permite demarcări.capacitate de alternare a tempourilor de alergare .echilibru . CARACTERUL TACTIC AL CONDUCERII MINGII Se foloseşte în : = deplasări pe direcţii diferite pentru a declanşa acţiuni individuale sau colective = depăşiri ale adversarului în relaţia 1x1 = menţineri sub control a mingii.mobilitate articulară . cu efect negativ asupra perceperii câmpului de joc CALITĂŢI MOTRICE NECESARE . grupări ale coechipierilor = iniţierea şi desfăşurarea de atacuri rapide şicontraatacuri pe spaţii mari = intrarea (forţarea) pe culoare de pătrundere apărute în defensiva adversă.capacitate de accelerare a ritmului de alergare.GREŞELI FRECVENTE ♦ nesincronizare între viteza de deplasare şi manevrele efectuate asupra mingii (paşi prea mari. săriţi. 50 . prea mici. mărunţi) ♦ relaxarea exagerată a piciorului de contact cu mingea ♦ pierderea mingii de sub control ca urmare a contactului violent cu aceasta ♦ privirea coborâtă asupra mingii.

Execuţia mişcărilor înşelătoare cuprinde de obicei 2 faze : o de simulare o de acţionare decisivă.valorificarea dezechilibrării adversarului. Faza de simulare urmăreşte : . Mişcările înşelătoare constau din procedee sau structuri de procedee tehnice specifice.dezechilibrarea adversarului . Faza de acţionare decisivă urmăreşte : . cu structură biomecanica distinctă.reacţii inadecvate ale apărătorului (mişcări. înainte de finalul execuţiei. a efectului acţiunii de simulare .execuţia procedeelor tehnice sau a lanţurilor tehnice iniţial intenţionate. Ele apar în forma clasică. direcţii de mişcare.Curs 8 MIŞCĂRILE ÎNŞELĂTOARE Mişcările înşelătoare reprezintă cele mai complexe execuţii tehnice. Mişcarea înşelătoare este elementul tehnic prin intermediul căruia executantul. Acestea sunt fenta. trebuie să îndeplinească o serie de 51 . Scopul mişcărilor înşelătoare este deci de a dezechilibra. instantaneu. dar şi în mod spontan. Pentru ca mişcările înşelătoare să fie eficace. Terminologia fotbalistică cunoaşte mai multe noţiuni ce se doresc echivalente cu mişcarea înşelătoare. Mişcările înşelătoare pot fi faza iniţială a unei acţiuni tehnico-tactice intenţionate. cu forme din cele mai diversificate. mijloace tehnice necorespunzătoare). cu sau fără minge. Fiecare dintre acestea au totuşi o nuanţă specifică. sau parte componentă a acestora. cu continuarea procedeului iniţial sau a altor procedee tehnice. întrerupte sau nu. driblingul. ca o consecinţă a situaţiilor imprevizibile apărute în derularea jocului. depăşirea individuală. de a deruta adversarul în efortul acestuia de a anticipa sau reacţiona cu mijloace adecvate la acţiunea executantului. Frecvenţa în joc a mişcărilor înşelătoare este foarte mare. cu particularităţi biomecanice proprii. caută prin dezechilibrarea sau depăşirea unuia sau a mai multor adversari să creeze superiotate tactică temporară.

să provoace surpriza . avem de face cu mişcări înşelătoare în care cele două faze se desfăşoară relativ cu aceeaşi viteză.condiţii: . Cu cât amplitudinea este mai mică în faza de simulare. Păstrarea echilibrului reprezintă o condiţie a cursivităţii celor două faze. fără ezitări .să determine dezechilibrarea adversarului . braţe. Pentru ca mişcarea înşelătoare să fie eficientă este necesară oviteză corespunzătoare în cele două faze (de simulare şi de acţionare decisivă). Mişcările înşelătoare cuprind mişcări ale corpului (trunchi. poate să nu dezechilibreze suficient adversarul.adaptare la situaţia concretă de joc . Valoarea unui jucător este apreciată şi prin capacitatea acestuia de a dezechilibra sau depăşi unul sau mai mulţi adversari. viteza şi ritmul de execuţie depind de specificul procedeelor ce compun actul tehnic. cursivă şi cu efect decisiv a actului tehnic dorit. mişcarea devenind previzibilă. O serie de factori influenţează efectuarea mişcărilor înşelătoare: • viteza şi ritmul de execuţie • amplitudinea mişcărilor • echilibrul • protejarea mingii • capacitatea de improvizaţie. Amplitudinea mare a simulării poate desconspira executantul. În practică.să favorizeze preluarea şi menţinerea iniţiativei din partea executantului . Mişcările înşelătoare sunt frecvente şi deosebit de utile în desfăşurarea jocului. multiple. cea de acţionare decisivă foarte rapidă şi energică). În cazul mişcărilor înşelătoare complexe.să creeze situaţii favorabile pentru finalizarea intenţiilor.să fie executate rapid. Trebuie însă să ţinem cont de faptul că o amplitudine prea mică în faza de simulare. cap) a căror amplitudine trebuie să favorizeze execuţia corectă. dar şi în care cele două faze au ritm diferit (faza de simulare mai lentă. de calităţile executantului şi de reacţiile adversarului. O amplitutidine prea mare poate dezechilibra executantul. dar are ca rezultat scoaterea mai pronunţată a centrului de greutate a adversarului din suprafaţa de sprijin. în acest fel faza de acţionare decisivă se suprapune pe mişcarea de răspuns a adversarului. picioare. trecerea la faza de acţionare decisivă se face mai rapid. 52 .

În execuţia mişcărilor înşelătoare un rol important îl are protecţia mingii. dar reuşita ei crează un avantaj tactic evident. braţe. în execuţia mişcărilor înşelătoare un rol important îl joacă imaginaţia jucătorului. pentru a ajunge în poziţii . cu piciorul de sprijin şi cu a braţelor. favorizând în acest fel reuşita actului tehnic propus. În fotbalul actual. în încercarea de clasificare a acestui element tehnic. Depăşirea adversarului direct. trunchi. Eliminarea adversarului prin acţiune individuală se face cu precădere folosind mişcările înşelătoare. create deliberat sau spontan. Dezechilibrarea temporară a adversarului direct crează pe lângă dezactivarea acestuia. de repertoriul tehnic şi tactic al executantului. care să înlesnească. asigurarea securităţii acesteia. raţionalizare şi determinare psiho-fizică • cultivarea şi creşterea capacităţii de improvizaţie şi creaţie în efectuarea mişcărilor înşelătoare. posibilităţi de continuare a intenţiei proprii şi timp relativ suficient pentru reaşezarea prin demarcaj a coechipierilor. La un nivel ridicat de măiestrie tehnico-tactică. însoţite deseori de combinaţii ale acestora. să creeze posibilitatea introducerii mingii în poarta adversă. prin acţiuni individuale şi colective. jucătorul angajat într-o acţiune individuală. Acest deziderat se poate realiza prin manevrarea mingii pe partea opusă adversarului. prin crearea de spaţiu de manevră şi superioritate numerică zonală. a presingului individual şi colectiv. capacitatea lui de improvizaţie în funcţie de situaţia tactică de pe teren. mijloace eficiente de creare de avantaje temporare în desfăşurarea jocului. prin protecţia cu trunchiul. Tendinţele în dezvoltarea tehnicii actuale cu privire la mişcările înşelătoare sunt: • diversificarea şi automatizarea procedeelor de execuţie a mişcărilor înşelătoare • creşterea gradului de eficacitate a acestora prin perfecţionare. ne vom orienta 53 . caracterizat prin criza de timp şi de spaţiu ca urmare a marcajelor stricte. ca rezultat al unei mişcări înşelătoare oferă o situaţie de atac nouă şi favorabilă. Scopul jocului este eliminarea succesivă a adversarilor. poate folosi creativ şi cu mare eficienţă mişcările înşelătoare.situaţii de finalizare. este foarte dificil să se facă o sistematizare a mişcărilor înşelătoare. SISTEMATIZAREA ELEMENTULUI TEHNIC Fiind o combinaţie de mişcări de picioare. se constată o creştere a importanţei şi rolului mişcărilor înşelătoare. Acţiunea individuală are un grad ridicat de risc.

alergare cu schimbarea direcţiei .de trunchi . joc şi practică competiţională.demarcări scurte. devin deprinderi cu un pronunţat caracter individual. de personal.mişcări înşelătoare executate cu minge • din punct de vedere al dinamicii executantului: . La jucătorii cu astfel de dispoziţii. natural. PROCEDEELE ELEMENTULUI Mişcările înşelătoare poartă amprenta particularităţilor individuale ale executantului.după mai multe criterii: • din punct de vedere al cuplului jucător-minge : . porniri .inactivare temporară .alte variante (combinaţii) • din punct de vedere al scopului: .simple (formată din acţiune simulată.multiple (complexe) • din punct de vedere al procedeelor tehnice simulate : .opriri.combinate • după numărul acţiunilor de simulare : . rapide şi surprinzătoare . cu finalizarea uneia dintre ele) .de depăşire a unuia sau a mai multor adversari.de picioare . au un înalt grad de 54 .pe loc .simulări de lovire a mingii . ca şi mişcarea înşelătoare. cu structură biomecanica particularizată. urmată de acţiune finală) . Nici un alt element tehnic a! jocului nu are caracter atât de individualizat.din deplasare • din punct de vedere al segmentelor corpului folosite : . mişcările înşelătoare au la bază o serie întreagă de aptitudini înăscute. Cu certitudine.duble (simulare consecutivă. mişcările înşelătoare au un caracter spontan.simulări de conducere .mişcări înşelătoare executate fără minge .de dezechilibrare . care prin antrenament.

în faza de simulare executantul îndoaie şi apleacă trunchiul în partea stângă. coordonarea şi succesiunea acestora nu răspund unor reguli biomecanice stabile. Procedeele folosite diferă în funcţie de suprafaţa de teren. depinzând în mare măsură de creativitatea executantului. braţe) care au un sens tactic bine determinat. amplitudini şi viteze. reactivat spre dreapta. Procedeele prin care se pot efectua mişcări înşelătoare sunt practic nelimitate. aplecare sau răsucire a trunchiului. moment în care are loc manevrarea mingii spre dreapta. determină în mare măsură reuşita mişcării înşelătoare. Componentele biomecanice ale mişcărilor din cele două faze ale mişcărilor înşelătoare prezintă numeroase modificări. iar viteza de execuţie cât mai mare. concomitent cu mişcări de îndoire. ca urmare a capacităţii jucătorilor de a improviza. Aceste mişcări ale corpului. Derularea mişcărilor înşelătoare are loc pe baza unor principii generale. uneori chiar involuntar mişcări înşelătoare. Mişcările înşelătoare în care sunt angrenate picioarele sunt numeroase. concomitent cu încercarea de depăşire a adversarului. rapoarteforme. se caracterizează prin mutarea. Mişcarea esenţială este trecerea de la intenţia iniţială. Biomecanica lor poate fi descrisă doar direct legat de fiecare procedeu în parte. de a lega spontan. simulată. a mişcărilor pe care le socoteşte utile. de zona în care se efectuează. Mişcarea braţelor contribuie şi ea la angajarea pe noua direcţie. corpul este propulsat. cu trecerea centrului de greutate pe piciorul de sprijin (stângul) care este flexat din genunchi. în fazele de prefinalizare şi finalizare. ia acţionarea decisivă. BIOMECANICA GENERALĂ A MIŞCĂRILOR ÎNŞELĂTOARE Mişcările înşelătoare presupun efectuarea unor mişcări ale corpului (trunchi. deseori instantanee ale mişcărilor trunchiului şi ale picioarelor au un rol important în reuşita mişcărilor înşelătoare. picioare. din arsenalul motric propriu. Alegerea momentului optim de declanşare a mişcării de acţionare decisivă.eficacitate. de pe o parte în aita. În cazul unei intenţii de depăşire a adversarului pe partea stângă a acestuia. Piciorul de execuţie simulează o mişcare. schimbările rapide. Timpul reclamat de acesta se cere a fi cât mai scurt. în faza de acţionare decisivă. Modificările. impuse în special de reacţia adversarului. Mişcările înşelătoare în care rolul preponderent îl are acţiunea trunchiului. trecerea rapidă a centrului de greutate a corpului. de a crea. prin impulsia energică a piciorului stâng. prin selecţionarea de către executant. Ponderea şi varietatea lor sunt mai mari în zona de mijloc a terenului şi în faţa porţii adverse. nuanţe. prin 55 .

cu precădere în fazele de prefinalizare şi finalizare. forţă dinamică. fără amplitudine. în special în membrele inferioare • echilibru dinamic. cu repercusiuni asupra corectitudinii.imprevizibile . asigurarea 56 . previzibilă. CARACTERUL TACTIC AL MIŞCĂRILOR ÎNŞELĂTOARE Se folosesc în : . cu posibilităţi de continuare a fazei . prin oprirea pendulării.pendularea acestuia. dezechilibrare • acţionare decisivă întârziată. Mişcarea este favorizată de acţiunea piciorului de sprijin prin frânare. pentru ca imediat. ce permite redresarea şi dezechilibrarea adversarului • lipsa protecţiei mingii • dezechilibrări ale executantului. explozivă. În execuţia mişcărilor înşelătoare un rol important îl are protejarea mingii. CALITĂŢI MOTRICE NECESARE • mobilitate articulară • îndemânare neuro-musculară • forţă generală. dezvoltat simţ al ritmului • capacitate de alternare rapidă a contracţiei şi relaxării musculare.surprinderea adversarului prin acţiuni neaşteptate.evitarea contactului direct cu adversarul .crearea unor situaţii tactice favorabile continuării secvenţei de joc .dezechilibrarea. să treacă la manevrarea rapidă a mingii pe partea sau în direcţia urmărită.crearea superiorităţii numerice temporare . dezorganizarea defensivei adverse. GREŞELI FRECVENTE • faza de simulare neconcludentă. cursivităţii şi ritmului execuţiei.mascarea intenţiilor reale ale executantului . preluare a greutăţii corpului şi impulsie puternică.depăşirea adversarului sau a mai multor adversari.

distanţa faţă de poarta proprie (riscul deposedării) . numărul acţiunilor de deposedare este în continuă creştere în toate zonele terenului. aflat în raport de adversitate cu purtătorul (posesorul) temporar al mingii. a marcajului şi a presingului folosit de apărători.prezenţa sau lipsa dublajului . indiferent de postul ocupat în echipă. de orientarea executantului faţă de direcţia de atac. Deposedarea ocupă un loc important în bagajul tehnic al majorităţii jucătorilor. Acest deziderat se poate realiza prin manevrarea mingii pe partea opusă adversarului.play-ul" execuţiei. Jucătorii. de calităţile tehnice. DEPOSEDAREA Elementul cel mai important în relaţia de adversitatea este deposedarea. cu avantaj direct în relansarea. cu scopul de a-l priva pe acesta de controlul ulterior al mingii.valoarea tehnică şi tactică a atacului şi a apărătorului . Frecvenţa acestui element este mai mare în zona din faţa propriei porţi şi la mijlocul terenului. scăzând numeric în zona din faţa porţii adverse. prin protecţia mingii cu trunchiul.prioritate a activităţilor desfăşurate în ciclurile şi etapele de pregătire.hotărârea şi viteza de execuţie . cu ajutorul piciorului de sprijin.securităţii acesteia. chiar a braţelor. Deposedarea reprezintă ansamblul de mişcări efectuate de jucătorul în defensivă. specifice fotbalului actual. Deposedarea este influenţată de mai mulţi factori: . recuperarea mingii.„fair . reluarea atacului • tendinţa spre o angajare mai agresivă în deposedărilor • deposedarea adversarului de minge cu orice mijloc regulamentar -principiu de bază al jocului în apărare • deposedarea .poziţia şi distanţa faţă de adversari . creşterea fermităţii 57 . tactice şi motrice ale posesorului mingii şi ale adversarului. Datorită apărărilor agresive şi avansate. Tendinţele evoluţiei acestui element tehnic în cadrul jocului sunt • creşterea importanţei deposedărilor. Protecţia mingii este determinată de locul unde se derulează secvenţa de joc. trebuie să cunoască şi să folosească cu eficienţă acest element tehnic.

prin alunecare .cu capul . îndepărtarea mingii . pe traseul parcurs de aceasta între 2 jucători aflaţi într-o relaţie de joc în atac. Respingerea mingii se poate efectua cu piciorul sau corpul. cu capul sau cu corpul.SISTEMATIZAREA ELEMENTULUI = din punct de vedere al direcţiei de acţionare : .din faţă .cu alte părţi ale corpului (piept. Eficienţa intercepţiei este determinată de mai mulţi factori: .în contact direct cu adversarul . Intercepţia este acţiunea prin care apărătorul intră în posesia mingii.cu respingerea. distanţa şi caracteristicile concrete ale situaţiei de joc în care sunt angajaţi jucătorii în atac şi cei în apărare.în raport indirect .capacitatea de anticipare a acţiunilor posesorului mingii opoziţia.cu piciorul .apărător: .cu rămânere în posesia mingii .cu un picior 58 .cu exteriorul piciorului .respingerea mingii .din spate = din punct de vedere al rezultatului acţiunii de deposedare : .din lateral . PROCEDEELE ELEMENTULUI Deposedarea cu piciorul: = din faţă . din alergare. săritură. Intercepţia se poate executa cu : piciorul.intercepţia mingii. cădere sau plonjon. etc.) = din punct de vedere al segmentelor corpului folosite : = din punct de vedere al raportului atacant .cu latul piciorului de acţionare .

prin alunecare . de pregătire. îndepărtarea mingii. Încheierea acţiunii poate avea ca rezultat: • intrarea în posesia mingii • respingerea.cu ambele picioare. Piciorul de sprijin are rol de susţinere a greutăţii corpului şi de 59 . Greutatea corpului este repartizată în egală măsură pe ambele picioare. Poziţia şi acţiunile piciorului de execuţie sunt determinate de mişcările şi poziţia atacantului. de aşteptare a momentului de deposedare.cu piciorul de acţionare depărtat de adversar . Piciorul de execuţie acţionează diferit în funcţie de intenţia de intrare în posesia mingii. Momentul propice deposedării este între două acţiuni de mişcare. Faza de preparaţie cuprinde : * analiza situaţiei de joc (observarea poziţiei şi mişcărilor adversarului şi a coechipierilor) * preluarea adversarului * alegerea procedeului de deposedare * alegerea momentului de acţionare. sau respingerea. jucătorul în apărare ia o poziţie adecvată.cu ambele picioare = din lateral . lupta pentru minge cu adversarul. facilitând deplasarea în orice direcţie. sau sfârşitul uneia dintre ele. Vis-a-vis de purtătorul temporar al mingii. într-o poziţie de echilibru sau de dezechilibru a corpului. îndepărtarea acesteia. Declanşarea acţiunii apărătorului se face printr-o fandare a piciorului de acţionare.cu piciorul de acţionare alăturat adversarului . de poziţia mingii.cu un picior . Jucătorii în apărare trebuie să sesizeze intenţiile atacantului si să aleagă procedeul de deposedare şi momentul de acţionare.. BIOMECANICA GENERALĂ A DEPOSEDĂRILOR În executarea acestui element tehnic distingem mai multe faze : * faza de preparaţie * acţionarea propriu-zisă * încheierea acţiunii. Faza de acţionare propriu-zisă cuprinde intervenţia. execuţii ale atacantului.

mobilitatea articulară (în special în articulaţia coxo-femurală) . dar se folosesc deseori „activ" în momentul deposedării pentru crearea de avantaje în disputa cu adversarul. de decizie şi de execuţie .viteză de reacţie. Braţele echilibrează corpul. Reuşita unei deposedări crează premisele reluării atacului. reprezintă primul moment 60 .asigurare a echilibrului. a cărui scop fundamental este recâştigarea mingii.forţă generală şi specifică în membrele inferioare . Mijlocul de realizare a acestui deziderat îl reprezintă deposedarea. Odată cu pierderea posesiei mingii. întreaga echipă trece în momentul de apărare. CARACTERUL TACTIC AL DEPOSEDĂRII Deposedarea este un element important al tacticii jocului. cu talpa. GREŞELI FRECVENTE = moment de acţionare greşit ales (prea devreme sau întârziat) = intervenţii neregulamentare: • atac asupra piciorului de sprijin sau de acţionare a atacantului • obstrucţionarea adversarului • atacul cu corpul. înaintea atacului cu piciorul. În cazul deposedărilor prin alunecare. cu procedeele de execuţie specifice acesteia. cu reechilibrare pentru eventuala continuare a secvenţei de joc. CALITĂŢI MOTRICE NECESARE . distingem unele particularităţi specifice acestora: • atacul asupra mingii este precedat de o dezechilibrare şi cădere pe părţile posterioare sau exterioare ale piciorului de acţionare • atacul propriu-zis se efectuează cu laba piciorului.bagaj motric cu caracter acrobatic. sau chiar cu vârful piciorului • corpul şi braţele susţin execuţia • acţiunea se încheie cu o ridicare rapidă. greutatea corpului susţine acţiunea de deposedare. Corpul.

din punct de vedere al dinamicii executantului .din alergare .lunga.cu picioarele apropiate .cu cădere în faţă. PROCEDEELE ELEMENTULUI = aruncare de la margine de pe loc .scurtă . cu urmările corespunzătoare . SISTEMATIZAREA ELEMENTULUI . Nereuşita unei deposedări poate duce la eliminarea temporară a apărătorului din sistemul defensiv. BIOMECANICA GENERALĂ A ARUNCĂRII DE LA MARGINE Biomecanica executării acestui element tehnic este determinată în primul rând de 61 .cu un picior în faţă = aruncare cu elan .din mers . în condiţiile impuse de regulamentul de joc.din punct de vedere al distanţei de aruncare : . Aruncarea de la margine se execută cu mâinile. fapt ce deosebeşte acest element tehnic de celelalte.de pe loc -cu elan .inferioritate numerică locală sau zonală şi necesitatea reorganizării şi schimbării comportamentului tactic defensiv al echipei.cu picioarele depărtate .constructiv al unei acţiuni de atac.medie . ARUNCAREA DE LA MARGINE Aruncarea de la margine este elementul tehnic prin intermediul căruia se repune mingea în joc. dinafară liniilor laterale ale terenului.

braţe îndoite = împingere a mingii = nesincronizare în acţiunea braţelor = ridicarea de pe sol a unuia sau a ambelor picioare în momentul aruncării CALITĂŢI MOTRICE NECESARE 62 . care rămân pe sol şi susţin mişcarea. executantul efectuează unul sau mai mulţi paşi. care asigură şi direcţionarea mingii . În cazul aruncării cu elan.de pregătire . Toate procedeele de aruncare de la margine cuprind 2 faze: . de mers sau de alergare. care execută o mişcare dinapoi spre înainte .aruncare de deasupra umărului . întinse deasupra capului. În cazul în care aruncarea cu elan se încheie cu o cădere în faţă. concomitent cu ducerea mingii deasupra capului • îndoirea picioarelor.prevederile regulamentului de joc. este necesară amortizarea căderii. cu păstrarea echilibrului corpului • uşoara extensie a capului. extensia trunchiului este mai redusă.acţiunea suplimentară din articulaţia antebraţului. în apropierea liniei laterale a terenului.de execuţie.oprire a elanului şi execuţia propriu-zisă. forţa de aruncare fiind influenţată de viteza şi lungirea elanului.acţionarea braţelor.întinderea picioarelor. permanent pe sol. La aruncarea cu elan. Faza de pregătire cuprinde : • priza asupra mingii • extensia trunchiului. prin flexia braţelor pe sol. cu ţinerea mingii într-o mână sau cu ambele mâini. GREŞELI FRECVENTE = poziţii incorecte ale braţelor . are loc o frânare . Faza de execuţie cuprinde: .proiectarea energică spre înainte a trunchiului .acţiunea braţelor în plan anterior capului .

prin folosirea mâinilor de către executant. 63 . după execuţia aruncării. cu sau fără elan. CARACTERUL TACTIC AL ARUNCĂRII DE LA MARGINE Execuţia fiecărui element tehnic are o încărcătură tactică. în doi sau mai mulţi jucători. care pot pune în dificultate blocul defensiv advers • folosirea aruncărilor lungi. Echipele dispun de jucători special antrenaţi. combinaţii de cele mai multe ori automatizate • datorită faptului că nu există situaţia „afară din joc" în momentul executării. echipa în posesia mingii beneficiază de posibilităţi crescute de plasament.• forţă generală (braţe. cu efect pozitiv asupra posibilităţilor de derulare ulterioară a jocului • poate fi continuată cu combinaţii tactice specifice. precum şi de manevre tactice de continuare a jocului. coloana vertebrală). musculatura spatelui) • viteza de execuţie • mobilitatea articulară (umeri. cu înalt grad de periculozitate. în careul advers. capabili de aruncări lungi. Aruncarea de la margine ne prezintă o serie de caracteristici tactice specifice: • permite o intrare în posesia mingii relativ sigură.

organizate şi coordonate unitar. echipa. pregătire şi desfăşurare a acţiunilor de joc. Tactica a apărut o dată cu primele semne ale jocului colectiv . funcţional. pregătirii jucătorilor. de atac şi apărare. Tactica este unul din mijloacele prin care jucătorii." Factorul tactic cuprinde totalitatea măsurilor de organizare şi coordonare a acţiunilor individuale şi colective ale jucătorilor unei echipe. selecţionate. în condiţiile concrete de adversitate din joc. prin modificarea aşezării jucătorilor în teren. • stabilirea direcţiilor valorificării potenţialului somatic. în concordanţă cu obiectivele de performanţă prestabilite.Curs 10 TACTICA DEFINIŢIE. este drept într-o formă primitivă şi fără a avea o concepţie clară. cu influenţe în dezvoltarea celorlalţi. concepţie ce se realizează prin suma acţiunilor de joc. îşi valorifică potenţialul acumulat în timpul pregătirii. Dezvoltarea tacticii s-a realizat cu paşi mărunţi.pasa. după reguli şi principii bine stabilite. Tactica include un sistem de elemente teoretice şi practice strâns legate între ele. Ca urmare a evoluţiei continue a fotbalului. CARACTERISTICI. ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE FACTORULUI TACTIC Tactica este modalitatea de organizare. tactica şi-a îmbogăţit permanent formele de exprimare. devenind unul din factorii cei mai importanţi ai jocului. ce urmăresc valorificarea optimă a acţiunilor întreprinse de jucători în decursul jocului. ce se derulează în timpul unui joc sub forma unor programe structurate raţiona!. motric şi tehnic al şi evoluţiei jucătorilor. urmărind în acelaş timp eficienţa diverselor formule de joc. ale adversarului si de condiţiile de desfăşurare a jocului. în funcţie de particularităţile jucătorilor proprii. în condiţiile reale ale jocului • elaborarea sistemelor de acţionare ce stau la baza organizării. Conceptul de tactică presupune . în funcţie de particularităţile adversarilor • pregătirea mentală a jucătorilor pentru înţelegerea modelului tactic şi a metodelor de realizare 64 . „Tactica este componenta jocului prin care are loc valorificarea complexă şi eficientă a resurselor psiho-fizice şi a capacităţilor tehnice ale jucătorilor. Tactica presupune existenţa unei concepţii unitare asupra desfăşurării jocului.

Tactica trebuie să corespundă nivelului tehnic si particularităţilor fizice si psihice ale jucătorilor. CONCEPŢIA DE JOC Concepţia de joc reprezintă stadiul superior de înţelegere şi practicare a jocului. modalitatea ei specifică de a aplica tactica jocului. Ca orice fenomen tactica este în continuă evoluţie. Elementele constitutive ale factorului tactic sunt: o concepţia de joc o sistemul de joc o planul tactic o acţiunile tactice. care creează însă jucătorilor posibilităţi multiple de rezolvare a situaţiilor de joc prin contribuţie personală. Tactica impune realizarea unor caracteristici şi condiţii:  accesibilitatea  raţionalitatea  elasticitatea  creativitatea . Este necesar pentru acest lucru un fond bogat de mijloace tactice. ansamblul de trăsături esenţiale care caracterizează maniera de joc a unei echipe. Concepţia de joc se defineşte ca „maniera proprie de exprimare" în atac si apărare a unei echipe.evoluţia. Concepţia de joc a apărut şi s-a format în corelaţie ai dependenţă cu atitudinea generală şi specială faţă de fotbal a societăţii. Tactica trebuie să fie un factor care contribuie la realizarea scopului jocului. concepţia de joc este concomitent noţiune teoretică şi activitate practică. tactica reprezintă un cadru general.a acestuia. În fotbalul actual. fiind rezultatul gândirii interferenţe al tuturor acestor factori. prin adaptări la caracteristicile proprii si ale adversarului. uşor de înţeles si de realizat. Ea însumează ideile si principiile 65 . în joc. Ea trebuie să fie simplă. ale condiţiilor concrete de joc. a factorilor de conducere şi decizie fotbalistică pe de o parte şi antrenori şi jucători pe de altă parte. Concepţia de joc exprimă atitudinea comună a factorilor interni şi externi implicaţi în activitatea fotbalistică. Elasticitatea tacticii este reflectată prin posibilitatea de adaptare permanentă la situaţiile jocului si capacitatea de rezolvare creatoare a acestora.

Concepţia de joc trebuie să valorifice superior din punct de vedere tactic posibilităţile fizice.acţiuni în adâncime asigurarea lăţimii acţiunilor de atac purtătorul temporar al mingii susţinut şi sprijinit eficient finalizare în viteză. înlăturând mişcările inutile c) Pentru apărare : • împiedicarea şi întârzierea declanşării atacului advers (temporizarea 66 . atletic. în momentul transpunerii ei în practică. spontane. ţinând cont de trăsăturile caracteristice şi tendinţele dominante în evoluţia jocului pe plan mondial. şi viziunea de ansamblu a acestora în soluţionarea problemelor de joc. utilizând execuţii simple. dar pot apărea idei şi soluţii originale.F. Deşi internaţională din punct de vedere al conţinutului şi surselor care îi generează evoluţia. ea se perfecţionează continuu pentru a duce treptat la formarea şi realizarea unor şcoli proprii naţionale. Concepţia de joc este antrenabilă şi perfectibilă pe căi practico-metodice. Sursele de evoluţie ale concepţiei de joc le reprezintă jocul marilor echipe şi jucătorii de excepţie. concepţia de joc este în majoritatea ţărilor unitară ca orientare generală. Deşi particularizată fiecărei echipe. concepţia de joc devine naţională. în jocul fiecărei echipe se va evidenţia concepţia elaborată de F. tehnice şi psihice ale jucătorilor. dinamic promovarea unui joc elastic întărirea compartimentului intermediar frecventa culisare a jucătorilor din zonele de bază caracter penetrant . jucătorilor. care valorifică posibilităţile şi disponibilităţile jucătorilor proprii.care orientează comportamentul echipei. specifică fiecărei echipe în ultima instanţă. Caracteristicile concepţiei de joc actuale : a) Generale :      b) Pentru atac: • • • • joc colectiv + încadrarea jucătorilor de excepţie joc constructiv. ca un tot unitar. Odată stabilită. ca orientare generală. În ţara noastră concepţia de joc este stabilită de Federaţia Română de Fotbal.R.

bazat pe o tehnicitate înaltă şi o pregătire fizică superioară o este purtat în viteză cu scopul are un pronunţat spirit propriu (utilizarea tactică a vitezei de joc) o ofensiv. CONCEPŢIA DE JOC ÎN ATAC Şl APĂRARE A FEDERAŢIEI ROMÂNE DE FOTBAL Jocul în atac : 1. jocul jocul dinamic. Asigurarea posesiei mingii = conservarea mingii prin control orientat.acestuia) • • acţiuni imediate pentru reintrarea în posesia mingii marcaj strict la purtătorul de minge şi viitorii primitori. colectiv. dacă sunt anticipaţi organizarea rapidă şi eficientă a apărării pe direcţia principală a atacului advers ocuparea raţională a terenului de joc realizarea unei eficiente dublări şi acoperiri între apărători. de decizie a jucătorilor 3. • • • Concepţia de joc românească are următoarele trăsături esenţiale: o joc constructiv. atac cu pase succesive pentru partea = calitatea transmiterii mingii (serviciul) = controlul mingii = viteza de gândire. recuperare sau apărare. Crearea spaţiilor de joc 67 opusă) . combinativ. realizat convergenţa exprimărilor tactice ale componenţilor echipei în derularea fazelor de atac. rapid. echilibrat şi impunerii ritmului prin elastic. Construcţia jocului = pe traiectorii precise = control dirijat al mingii pe lungimea şi lăţimea terenului 2. colectiv = reluarea atacului eşuat (prin joc direct.

Presingul (individual şi colectiv) Marcajul strict al adversarilor implicaţi direct în derularea secvenţei de joc Retragerea. replierea. Concepţia de joc devine instrumentul concret prin intermediul căruia cadrele de specialitate realizează omogenizarea exprimărilor jucătorilor în terenul de joc. SISTEMUL DE JOC 68 . Crearea superiorităţii numerice = prin construcţie = prin participare = prin combinaţie 5. 2.= prin abilitate tehnică individuală = prin combinaţii si automatisme de joc (se creează spaţii de joc mai rapid. Schimbări frecvente de direcţie şi ritm. 3. urmărind = acoperirea tuturor zonelor de teren = închiderea culoarelor = recuperarea mingii 4. Declanşarea acţiunilor de deposedare 5.aşezare proprie) • planurile tactice • maniera proprie de înlănţuire a fazelor de joc • acţiunile tactice ofensive si defensive specifice echipei. individuale si colective Jocul în apărare : 1. Crearea densităţii în zona centrală Aplicarea unei concepţii de joc urmăreşte realizarea mai multor scopuri: • fixează liniile directoare orientative ale tacticii • precizează maniera de joc a echipelor • orientează pe tehnicieni (cadrele de specialitate) în metodica antrenamentului. datorită conştientizării. complicităţii dintre coechipieri) 4.În conţinutul noţiunii de concepţie de joc trebuie inclus un ansamblu de aspecte ca : • sistemul de joc (forma de organizare .

denumite posturi. în cadrul fiecărei zone de teren jucătorii au de rezolvat sarcini specifice zonei. De asemenea. forme determinate de principale ale compartimentelor şi posturilor) • colaborare în joc. precum şi sarcini specifice postului. constituie elementul cel mai tipic prin care se manifestă concepţia de joc a unei echipe. sistemul de joc presupune : • • dispozitivul (aşezarea iniţială în teren şi dinamica jucătorilor) organizarea şi coordonarea (prin stabilirea prealabilă a sarcinilor şi atribuţiilor structurarea relaţiilor dintre jucători pe baza unor reguli tactice comune de Există mai multe forme de aşezare a jucătorilor în teren. Sistemul de joc reprezintă cadrul de organizare generală a jocului. Ca factor esenţial al organizării jocului. flancuri. 1. Realizarea cu succes a sistemului de joc depinde de capacitatea jucătorilor de a orienta acţiunile în concordanţă cu conţinutul sistemului. în deplina concordanţă cu resursele. Sistemul de joc .este dependent de concepţia de joc a echipei. etapa clasică (1863 .forma de organizare adoptată. pe de o parte. dar în acelaşi timp si unele caracteristici comune cu ale altor sisteme. în cadrul aşezării există mai multe forme de desfăşurare a jocului. Fiecare sistem de joc prezintă anumite particularităţi. cu posibilităţile jucătorilor st profitul echipei. Studierea istoriei sistemelor de joc ajută cadrele de specialitate în activitatea practică. în funcţie de jucătorii componenţi ai echipei.Sistemul de joc . specificul variantei sistemului de joc. prin realizarea unor variante optime. Istoria fotbalului cuprinde 3 perioade evolutive distincte .1958) 69 . în cadrul cărora se specializează în îndeplinerea unor funcţii specifice. respectiv posturilor din zonele respective. ce contribuie la evoluţia generală a jocului. de influenţare reciprocă. Jucătorii sunt grupaţi pe linii sau compartimente.forma de organizare şi concepţia de joc este un raport de interdependentă. a acţiunilor de atac şi apărare. Cunoaşterea evoluţiei sistemelor de joc ne ajută să reliefăm mutaţiile structurale prin care a trecut acest joc sportiv.forma de organizare . Sistemul de joc trebuie interpretat creator. Determinarea şi alegerea formelor de desfăşurare a acţiunilor de joc se face pe baza unor criterii corespunzătoare concepţiei de joc. Intre sistem .

Sistemul de joc brazilian 1-4-2-4 inaugura de fapt trecerea de la fotbalul liniar. Formula adoptată 1-4-2-4. În 1925. spre fotbalul total. 14-3-3. Jocul se desfăşură conform principiului „loveşte si fugi" (kick and run). configuraţia dominantă a fost 1-4-3-3. La ediţia din 1962 a Campionatului mondial. a deschis noi perspective pentru progresul fotbalului. etapa 3. care prin retragerea unui atacant în linia de mijloc impune o nouă distribuţie a jucătorilor în teren. Brazilia promovează o nouă variantă. Primii care l-au aplicat au fost scoţienii. s-a trecut la sistemul 1-2-2-6. sistemul de joc practicat era 1-1-9.Herbert Chapman. caracteristică fotbalului clasic. în special din punct de vedere a! dinamicii jocului. Brazilia a prezentat o nouă variantă prin care pentru prima oară în istoria fotbalului atacul s-a desfăşurat cu participarea tuturor celor 3 linii ale echipei. face modificări importante în dinamica sistemului practicat (piramida). începe într-adevăr epoca fotbalului adevărat. Jocul şi-a modificat structura. Acesta este primul sistem de joc cu adevărat viabil. Perfecţionarea acestuia a dus la uzitarea unor noi variante. sub conducerea antrenorului Ştefan Covaci. 70 . În 1863. Cu ocazia Campionatului mondial din Suedia din anul 1958. În 1883. Această aşezare piramidală este socotită prima formulă universală. prin apariţia unei noi funcţii . despre o tactică propriu-zisă nici nu putea fi vorba. a lansat prototipul fotbalului total. În 1970. Acesta se baza în special pe acţiuni individuale. la ediţia din Mexic a Campionatului mondial.mijlocaşii . denumit în limbajul fotbalistic WM-ul. antrenorul echipei Arsenal Londra .1973. care a dus la întărirea liniei de mijloc a echipei şi o organizare mai logică a jocului.2. dar unele echipe (Anglia. Ajax Amsterdam. determinate obiectiv de cerinţele competiţiilor şi ale dezvoltării acestui joc. În 1875. Adoptarea acestui sistem a constituit un pas decisiv în dezvoltarea acestui joc. Între anii 1970 . odată cu introducerea sistemului 1-2-3-5. Pe plan mondial. Germania) au folosit o formulă 1-4-4-2.care alcătuiau linia intermediară între atac şi apărare. creând sistemul 1-3-2-5. perfecţionat în continuare în special de echipa naţională a Olandei. etapa intermediară (1958 -1974) modernă (după 1974). sistemul de joc cu 4 fundaşi a înregistrat progrese însemnate.

odată cu interferarea posturilor si liniilor. se va ajunge la formula celor 10 jucători polivalenţi. prin interferarea de posturi şi compartimente. care a devenit un dispozitiv dinamic şi elastic. nu este obligatorie. rigide. Prin reducerea aspectelor poziţionale. Saltul calitativ al fotbalului a determinat o lărgire a sferei conţinutului sistemului de joc. fotbalul a înregistrat o numărătoare inversă. uneori nu este rentabilă. La definirea unui sistem de joc avem în vedere : • circulaţia mingii • grupajul jucătorilor • dispozitivul tactic • combinaţiile tactice • sarcinile şi zonele repartizate jucătorilor • angajarea ofensivă şi defensivă • maniere de a efectua marcajul 71 . În perioadele de început ale dezvoltării şi organizării jocului. Această interferare nu este ireversibilă. Caracteristica sistemului total este instaurarea dimensiunii de profunzime a echipei. rapid si în continuă mişcare. s-a lărgit. La o privire generală. adaptat permanent datelor din teren. ce au ca rezultat un mecanism complex care asigură creşterea caracterului constructiv şi ofensiv al jocului. se modifică permanent în timpul jocului.După 1974. observăm că în aproximativ trei decenii. încep să dispară elementele statice şi discontinue în desfăşurarea jocului. Prin extinderea zonelor de acţionare a jucătorilor. Noile aşezări subliniază şi facilitează un plus de supleţe în organizarea jocului. ca urmare a creşterii corelaţiilor dintre jucători în cele 3 faze fundamentale ale jocului (atacul. fiind determinate în mare măsură de aşezarea jucătorilor în teren şi cantonarea acestora în dispozitivul de bază. chiar unul. Jocul de fotbal însă nu se poate desfăşura fără sistem. iniţiala distribuire de sarcini si zone (principale şi secundare. Poziţia iniţială de aşezare a jucătorilor. într-un joc simplu. ultimele crescând în importanţă). sistemele de joc au fost în general statice. Noţiunea de sistem. care vor relua ciclul pe o treaptă mult superioară. se creează impresia dispariţiei sistemului de joc. Probabil ca în timp. care concentrează resursele de mişcare si interacţiune ale jucătorilor în toate momentele jocului. de acum 100 de ani. recuperarea si apărarea). fotbalul intră în etapa modernă. aşezare. deoarece sistemul reprezintă de fapt organizarea echipei în teren. reducând treptat numărul înainiaşilor de la 5 la 2. o dată cu apariţia sistemului „total".

El este rezultatul unui laborios proces de sinteză al antrenorului. Principalele date şi materiale necesare cunoaşterii adversarului sunt furnizate de următoarele surse : o fişele de observaţii o foile de arbitraj o comentarii ale presei o casete video o convorbiri cu cadre de specialitate. specifice unui joc. PLANUL TACTIC Planul tactic reprezintă orientarea specială a tacticii. ci le orientează în mod concret. pe baza studierii acestora. Acesta cuprinde suma acţiunilor ce stau la baza organizării. Planul tactic nu trebuie să schimbe trăsăturile esenţiale ale jocului echipei. pregătirii şi desfăşurării acţiunilor de atac si apărare. care se materializează cu concursul nelimitat al componenţilor întregii echipe. în funcţie de cerinţele jocului care urmează. se poate face o estimare globală a echipei adverse.• circulaţia jucătorilor • dublajul si acoperirea • susţinerea şi sprijinul purtătorului de minge • mijloacele tactice utilizate cu preferinţă. potrivit condiţiilor specifice impuse de desfăşurarea unui joc. În urma analizării acestor date. Pentru întocmirea unui plan tactic sunt necesare : • cunoaşterea adversarului compararea forţelor elaborarea planului tactic • elaborarea programului de pregătire. care cuprinde:  sistemul de joc adoptat  analiza momentelor principale ale jocului .caracteristice adversarului 72 .atacul şi apărarea . prin particularizarea temporară a unor elemente ale tacticii jocului.

ţinând cont de toate aspectele care pot asigura o prestaţie corespunzătoare a echipei. 73 . psihic) calitatea rezerve) efectivului de jucători disponibili (titulari si   orice alte informaţii cu privire la echipa adversă. iar pe de altă parte încearcă să impună adversarului comportamentul tactic propriu. durata şi intensitatea lor. Sarcinile tactice adaptează tactica de bază a echipei la particularităţile jocului adversarului. tehnic. Acesta cuprinde numărul de lecţii de antrenament. Acestea la rândul lor se subordonează celor colective. în condiţiile cunoaşterii şi respectării planurilor tactice. individuale şi colective. automatizat şi un grad de aplicabilitate verificat anterior. O dată cu stabilirea strategiei proprii are loc transpunerea acesteia în planul program de pregătire.program de pregătire care urmează a fi elaborat. recoltate şi stocate după aceleaşi criterii care au stat ia baza aprecierii adversarilor. repetate în condiţii concrete. Trebuie să menţionăm importanţa pregătirii jucătorilor desemnaţi pentru realizarea sarcinilor tactice individuale şi colective. Un pas decisiv în construirea unei echipe valoroase îl constituie formarea la jucători a unei atitudini pozitive de grup. pregătirea concret-practică a unui plan tactic cuprinde 3 etape . Sarcinile tactice trebuiesc cunoscute de către coechipieri şi exersate. Sarcinile tactice colective favorizează realizarea sarcinilor tactice individuale. Concluziile obţinute în urma acestui moment urmăresc de fapt valorificarea în favoarea echipei proprii a tuturor elementelor care privesc jocul în cauză. jucătorii pretau responsabilitatea deciziilor şi acţiunilor întreprinse. Elaborarea planului tactic cuprinde stabilirea teoretică. conform planului . cu diferitele lui ipoteze şi concretizarea acestuia în sarcinile tactice individuale şi colective. Această etapă presupune existenţa si cunoaşterea aprofundată a particularităţilor jucătorilor si echipei proprii. precum si a întregii echipe. Compararea forţelor este o operaţie importantă care determină : adaptări sau modificări în tactica de bază a echipei proprii conţinutul pregătirii în ciclu! sau microciclul respectiv planul tactic şi globalitatea aspectelor sale comportamentul echipei. mijloacele utilizate. ce să corespundă liniilor directoare ale planurilor tactice conturate de cadrele de specialitate. în general. particularităţile celorlalţi factori ai jocului (fizic.

Jucătorii analizează situaţia de teren. Derularea unei acţiuni tactice cuprinde mai multe etape: • perceperea situaţiilor de joc • analiza si interpretarea acesteia • opţiunea mentală • soluţia motrică. prin utilizarea rapidă a experienţei tactice proprii si colective. jucătorul va alege acţiunea care i se pare cea mai adecvată din punct de vedere tactic. în confruntarea directă cu adversarul. la care se adaugă activitatea concret-practică. Acţiunile tactice sunt un proces complex ale cărui componente se manifestă într-un anumit raport si succesiune. calităţi fizice şi psihice. Acţiunea tactică înseamnă tehnică condusă de raţiune. Aceste acţiuni presupun un ansamblu. o sumă de procese de analiză şi sinteză. Desfăşurarea acţiunilor tactice se face prin aplicarea cunoştinţelor şi actelor motrice însuşite. care se caracterizează prin dinamism şi prin participarea factorului conştient. adică a gândirii. Adoptarea soluţiilor de moment se face prin opţiune mentală şi motrică. ACŢIUNILE TACTICE Jocul de fotbal constă într-o succesiune de acţiuni. potrivit situaţiilor reale întâlnite în joc. Soluţia motrică cuprinde un ansamblu de mişcări automatizate 74 . Acţiunile de joc reprezintă instrumentul practic de aplicare şi perfecţionare a gândirii tactice. concretizată prin activitate. Ele se manifestă întro formă combinată ce cuprinde deprinderi motrice.descrierea acestuia. Acţiunile tactice reprezintă unitatea de bază şi concretă prin care jucătorii interpretează jocul. în conformitate cu trăsăturile de bază ale concepţiei de joc si sistemului de joc în cadrul cărora au loc şi se dezvoltă.• elaborarea şi enunţarea . pe baza informaţiilor generale si speciale furnizate de jocul propriuzis. Succesiunea acestor etape atinge simultaneitatea. Un ultim moment îl constituie analiza jocului prin prisma rezultatului şi a gradului de adecvare si soluţionare a planului tactic prestabilii. inclusiv verificarea însuşirii lui în jocuri cu temă sau de verificare • • efectuarea eventualelor corecţii si definitivarea pregătirii. precum si un sistem de structuri ce se rezolvă mental si apoi motric. concomitent cu activitatea practică desfăşurată în cadrul primelor şedinţe de antrenement repetarea intensivă si extensivă a acestuia. O dată cu înţelegerea subtilă şi aprecierea conştientă a secvenţei de joc.

prin care se rezolvă o acţiune Calitatea acţiunilor tactice este determinată de capacitatea jucătorului de a-şi valorifica potenţialul motric si intelectual. a celui mai corespunzător complex de procedee tehnice. în fotbalul actual se manifestă tendinţa de creştere a gradului de omogenizare a echipei prin sincronizarea intenţiilor şi acţiunilor coechipierilor. Acţiunea tactică colectivă. în condiţiile impuse de desfăşurarea jocului. cât şi al creativităţii jucătorilor.spontane Activitatea jucătorului constă în acţiuni pe care le întreprinde individual sau în colaborare cu partenerii. reprezintă coordonarea acţiunilor a 2 sau mai mulţi jucători în scopul realizării unei sarcini de joc.sau tactică. ci le creează premize reale de manifestare a potenţialului tehnico-tactic şi fizic. Combinaţiile tactice nu înlocuiesc si nu îngrădesc capacitatea de percepţie şi interpretare a situaţiilor de joc a jucătorilor. cunoscută si sub denumirea de combinaţie tactică. constructive si regulamentare. de experienţa de joc a acestora. Oportunitatea acestora depinde de instruirea tactică generală pe planul cunoaşterii. unor situaţii de joc ce au caracter repetabil. unitare. dar mai ales prin coordonarea acţiunilor individuale. orientare. stabilitate. corepunzător unor 75 . spontane structurate într-o anumită succesiune. coerenţă. Acţiunile individuale si colective se desfăşoară pe baza unor atitudini conştiente. Organizarea acţiunilor tactice (în atac sau apărare) se referă la stabilirea şi repartizarea de sarcini pe care urmează să le îndeplinească jucătorii. Tactica actuală relevă o sporire a rolului pe care îl au relaţiile dintre jucători. structurate raţional. Acţiunea tactică individuală reprezintă folosirea conştientă de către un jucător.individuale = în atac = în apărare . Ele dau sobrietate. Creşterea calităţii jocului se realizează prin dezvoltarea deprinderilor tehnicotaetice şi fizice. prin căutarea si perfecţionarea mijloacelor pentru coordonarea si dirijarea jocului individual către cel colectiv.colective = în atac = în apărare b) . în diferite faze de atac sau apărare.automatizate . în scopul realizării unei sarcini de joc (în atac sau apărare). Sistematizarea acţiunilor tactice: a) .

în special tehnica. prin extinderea progresivă. care include un sistem de elemente teoretice şi practice strâns legate între ele. creează automatisme. contribuind la conştientizarea construcţiei jocului. de antrenament urmăreşte să dezvolte echilibrat aceşti factori. Fără îndoială. fiecare dintre aceştia fiind organic legat de ceilalţi. ce urmăresc valorificarea optimă a acţiunilor întreprinse de jucători. care stau la baza jocului colectiv. Acţiunile tactice pot fi automatizate sau spontane. succesivă sau concomitentă a acestora. Raportul cantitativ dintre acţiunile tactice automatizate şi cele spontane este determinat de mai mulţi factori: • bagajul tehnic al jucătorului • nivelul cunoştinţelor teoretice privind tactica jocului • repertoriul tactic însuşit • zona de teren în care se desfăşoară acţiunea de joc • gradul de integrare colectiva a jucătorului • capacitatea de creativitate a jucătorului. evaluarea cât mai precisă a raportului dintre libertatea de opţiune şi conformismul tactic. Acţiunile tactice prin repetare. 76 . precum şi printr-un înalt grad de premeditare. Aceşti factori se influenţează si se condiţionează reciproc. RELAŢIA DINTRE TACTICĂ Şl FACTORII JOCULUI Tactica reprezintă cel mai dinamic factor al jocului. Tactica în ansamblul ei cuprinde pe lângă actele reflexe automatizate şi acţiuni spontane. Acţiunile tactice automatizate sunt soluţii tactice antrenate. Acestea reprezintă de fapt acte reflexe automatizate. previzibile. Acţiunile tactice spontane sunt soluţii tactice ce se derulează în situaţiile imprevizibile apărute în decursul jocului. fotbalul contemporan si cel al viitorului. factorul fizic (bilogic şi motric) şt cu elementele de conţinut ale factorului psihic. Procesul de pregătire. cu aplicabilitate în situaţii de joc tipice. care ca urmare a stereotipurilor dinamice formate reduc până la excludere mişcările şi eforturile inutile ale jucătorilor şi se caracterizează prin similitudine a mişcărilor la fiecare reluare. Unitatea acestor factori în procesul de antrenament si joc este permanentă. impune reevaluarea. Factorul tactic se află în legătură indestructibilă cu ceilalţi factori.planuri tactice prestabilite. consolidate şi perfecţionate.

Elementele şi interacţiunile tactice valorifică componentele celorlalţi factori. oferă condiţii pentru noi exprimări tactice. iar tehnica la rândul ei prin pregătirea fizică şi tactică. în orice acţiune de joc sunt cuprinşi toţi factorii de joc. Nu se pot desfăşura corespunzător acţiunile tactice fără ca jucătorii să aibă un bagaj tehnic corespunzător. dar nici tehnica nu poate fi separată de tactică. aceasta din urmă condiţionează în mare măsură tactica. conexiunea lor cu tehnica este logică.Relaţiile dintre aceşti factori diferă în anumite perioade şi etape de pregătire. la eşaloane diferite. Tactica conferă actului tehnic un scop. adecvate. însuşirea unei tehnici de joc moderne. într-o ambianţă tactică adecvată şi solicitantă. O măiestrie tehnică ridicată asigură mari posibilităţi de exprimare tactică. între cei doi factori ai jocului tactica şi tehnica existând un raport de interdependenţă si condiţionare reciproca. tactica se valorifică prin tehnică. Un bagaj bogat de mijloace tehnice perfecţionate oferă posibilităţi mărite de aplicare a unor soluţii tactice. eficiente. Corelaţia tacticii cu tehnica reprezintă condiţia reuşitei unei acţiuni de joc în ansamblul ei. iar tactica. orientându-le pe căi raţionale. În fotbalul actual. tehnica modernă. ce servesc scopului jocului. în acest caz. actul tehnic s-a intelectualizat. judicios folosită oferă posibilităţi crescute de valorificare a tehnicii. etc. în condiţiile crizei acute de spaţiu şi timp. folosită după un plan prestabilit. la anumite echipe. fără de care nu s-ar putea realiza. Interdependenţa dintre tactică şi tehnică apare cel mai pregnant în momentul adoptării unui sitem de joc şi al omogenizării acestuia. La rândul ei. În afara acestui aspect de condiţionare reciprocă. aceasta fiind însuşi cadrul (forma. toată pregătirea în ansamblul ei se valorifică alături de factorul psihologic. structura) ei de aplicare. tehnica devine declanşator al iniţiativelor tactice. în timp ce tehnica este instrumentul specific prin care se materializează. Principalul mijloc al tacticii este tehnica jocului. Astfel. perfecţionată. în ceea ce priveşte legătura tacticii cu tehnica. Corelaţia dintre tactică şi tehnică este cea mai importantă Tactica este condiţionată de tehnică. se transpune practic. Tactica reprezintă un proces intelectual de gândire orientată spre soluţionarea problemelor jocului. Tactica solicită progresul tehnic. a luptei acerbe pentru victorie. Acţiunile tactice nu constituie acte motrice independente. Nivelul de perfecţionare tehnică determină 77 . s-a adaptat cerinţelor noi ale tacticii. între aceşti doi factori există o legătură în ceea ce priveşte nivelul lor de dezvoltare. în instruirea tactică a jucătorilor un rol însemnat îl are creşterea capacităţilor tehnice. Orice acţiune tehnică este în acelaşi timp si tactică.

Între factorul tactic şi fizic există un raport de influenţare şi de stimulare reciprocă. Tactica se găseşte în strânsă legătură cu indicii dezvoltării calităţilor motrice. Un bagaj motric bogat oferă posibilităţi fizice pentru îndeplinirea soluţiilor tactice propuse. Tactica este un factor al jocului cu un conţinut psihic bogat. deprinderi. influenţează pozitiv desfăşurarea la un nivel superior al acţiunilor tactice. capacitatea de a utiliza fondul de aptitudini. motive si aspiraţii în realizarea performanţei. Calităţile motrice dezvoltate adecvat. cunoştinţe. Acţiunile tactice fără un suport motric. 78 . Nivelul de dezvoltare al capacităţilor fizice determină în mare măsură şi orientarea generală în cadrul concepţiei şi a sistemului de joc.eficacitatea concepţiei şi sistemului de joc. prin creşterea indicilor morfo-funcţionali ai organismului. în strânsă legătură cu încărcătura tactică a deprinderilor tehnice şi cu capacitatea jucătorilor de a efectua gesturi tehnice conform solicitărilor tactice ale concepţiei şi sistemului de joc. fără calităţile motrice prin care se exprimă rămân la stadiul de opţiune mentală. o activitate mentală practică de rezolvare a situaţiilor problematice din joc. în conduita tactică a jucătorului se exprimă total personalitatea acestuia.

pasa este o expresie a personalităţii jucătorilor. este necesar ca toţi jucătorii să aibă abilitatea tehnică pentru executarea lor. Pasa reprezintă corespondentul tactic al procedeelor elementului tehnic . Pasa este relaţia esenţială a atacului. de interacţiune. este terenul pe care se manifestă inteligenţa. este limbajul comun fără de care nu s-ar putea construi jocul. prin mobilizarea resurselor de eficienţă şi creativitate ale jucătorilor. automatizat. pasa este un gest conştientizat. Conţinutul pasei este complex şi cuprinde : ♦ logica internă (gândire + promtitudine) ♦ tehnici de execuţie ♦ calităţi motrice aferente (forţă şi viteză de execuţie) ♦ direcţionare (adresă) ♦ spirit de colaborare (altruism tactic) Execuţia propriu-zisă a pasei este dependentă de o serie întreagă de factori interni şi externi ai jocului ca : = factori interni .activitatea coechipierilor 79 . succesiunilor de pase îl reprezintă eliminarea opoziţiei adversarului. mijlocul cel mai concret de colaborare. Pasa contribuie la creşterea forţei ofensive a echipei. mentalitatea şi atitudinea acestora faţă de joc.Curs 11 ACŢIUNI TACTICE DE COLABORARE ÎN ATAC ŞI APĂRARE PASA Pasa este acţiunea tactică colectivă de colaborare în atac prin care are loc transmiterea mingii între coechipieri. în scopul derulării unei secvenţe constructive de joc. Fără îndoială. pe fondul unei discipline tactice adecvate. Scopul pasei. Aceasta presupune logică şi raţiune.prezenţa. Ca relaţie tactică esenţială a jocului. precizie şi răbdare. factorul cel mai propice pentru organizarea şi stabilitatea jocului. Calitatea paselor fiind o condiţie indispensabilă a creşterii randamentului ofensiv ai unei echipe.lovirea mingii cu piciorul şi cu capul. plasamentul şi opoziţia adversarului (numărul şi dispunerea acestuia) .

cu efect.medii .angajări # centrări # schimbări ale direcţiei de atac ♦ direcţie = înainte = oblice = laterale = înapoi ♦ traiectoria = joase (pe jos) # drepte # cu efect = medii = înalte ♦ forţa de lovire = puternice (şutate) = medii = uşoare (moi) ♦ adresă = pe poziţie de moment = pe poziţie viitoare = autopase ♦ caracter = neutre = de construcţie = finale (de finalizare) ♦ gradul de dificultate = de bază (simple) = speciale (lobate. Pasele se pot sistematiza după o serie întreagă de criterii: ♦ distantă . deviate.necesitatea tactică a fazei = factori externi .dimensiunile terenului.) ♦ dinamica acţiunii = de pe loc = din deplasare 80 . mascate.-calităţile tehnice ale efectorului .scurte .lungi . liftate.variante # degajări # deschideri # lansări .starea terenului .condiţiile climatice .etc.

Circulaţia tactică este dependentă de concepţia de joc a echipei şi este particulară sistemului de joc şi ideii de joc a echipei. Privind prestaţia jucătorilor în teren. Eficacitatea acestora este influenţată de parametrii fizici. cu dinamica jucătorilor în teren. obligă pe adversar să intre în criză de timp şi de spaţiu. Importanţa circulaţiei tactice este în creştere. . continuu. remarcăm deplasări continue în toate zonele. . este mijlocul principal prin care se asigură coeziunea echipei.CIRCULAŢIA TACTICĂ Circulaţia tactică cuprinde totalitatea deplasărilor efectuate de jucătorii unei echipe. cu răspundere precisă pentru fiecare jucător în parte. în scopul depăşirii opoziţiei adversarului. Ea poate fi echivalentă cu mişcarea. Circulaţia tactică cuprinde : ♦ circulaţia jucătorilor ♦ circulaţia mingii. în funcţie de solicitările tactice. tehnici şi tactici ai executanţilor. apărări supranumerice şi supraorganizate. o relaţie de condiţionare reciprocă. din momentul intrării în posesia mingii. până la pierderea acesteia. pe baza unei idei comune. Circulaţia jucătorilor în teren trebuie să respecte reguli precise de integrare. modul practic de desfăşurare a acţiunilor de joc. fiind o condiţie a dezechilibrării blocurilor defensive moderne. a echipei în ansamblul ei. Circulaţia de jucători asigură deci în primul rând ocuparea raţională a terenului. Circulaţia tactică se realizează pe 3 direcţii . precum şi de caracteristicile. O circulaţie de jucători şi minge rapidă. Circulaţia tactică este unul din factorii cei mai importanţi ai atacului pentru că ea condiţionează reuşita acţiunilor individuale şi colective.lateral . caracterizate prin marcaj sever.în adâncime (pe direcţia porţii adverse) 2. în criză de gândire tactică. Aceasta se realizează de către colectiv. Aceasta se efectuează concomitent şi cu precizie. la circulaţia mingii. Circulaţia tactică nu este un scop în sine. cu scopul de a acoperi cât mai raţional suprafaţa de joc şi pentru a putea participa cât mai eficient. Între-circulaţia jucătorilor şi circulaţia mingii trebue să existe o legătură organică. mai puţin sau mai mult depărtate de funcţia de bază.oblic 3.în compensaţie (pentru păstrarea dispozitivului de atac şi a echilibrului defensiv ). de 81 . . Organizarea jocului unei echipe este direct determinată de modul în care se realizează circulaţia complexă a jucătorilor şi mingii.sensuri : 1.

Sistemul de joc al echipei. acţiunii de joc. Pentru a se efectua circulaţia de minge este obligatorie: crearea în jurul purtătorului temporar al mingii a unei salbe de posibilităţi pentru continuarea secvenţei de joc . Cei ce participă indirect. reţea parţială. se facilitează interacţiunile dintre jucători. penetrantă şi cu ameninţarea porţii adverse. de la o conexiune la alta.dezvoltarea la purtătorul de minge a unor aptitudini ce să-i asigure şi permită să păstreze temporar mingea. a posibilităţilor ulterioare şi a reacţiei adversarului. să se facă cât mai rapid posibil. progresia acesteia spre poarta adversă trebuie permanent conjunctură. ca apoi să o transmită la momentul potrivit. continuă. se destramă îndată ce acţiunea şi-a atins scopul. Circulaţia mingii. pentru a se reforma în zone de teren apropiate sau depărtate. variaţii de ritm. determinate de locul unde se află noul posesor al mingii. prin ocuparea spaţiului de joc. Ea trebuie să fie rapidă. în cazul pierderii posesiei mingii. Circulaţia jucătorilor determină circulaţia mingii. Circulaţia jucătorilor cuprinde Întreaga echipă. O bună circulaţie a mingii este dependentă de . cu schimbări de direcţie. prin percepţia spaţială fiecărei secvenţe de joc. anticipând evoluţia situaţiei şi continuarea lanţului tactic prestabilit. un susţinător demarcat.suplinire reciprocă. Participanţii direcţi în aceste reţele trebuie să ofere protecţie circulaţiei mingii. se deplasează conştient. alţii indirect. Anticiparea şi formarea rapidă a reţelelor de comunicare şi organizare asigură atât o posesie corespunzătoare a mingii cât şi şanse crescute pentru continuarea acţiunii de atac. Se recomandă ca trecerea de la o reţea. raportată la şitemporală. Astfel. unii jucători fiind direct interesaţi într-o secvenţă de joc. utilizând în acest scop un intermediar. o siguranţă relativă. logică. Reţelele de comunicare există pe perioade scurte. sau o transmitere precisă. reprezintă cadrul referenţial al circulaţiei mingii. în cadrul unor reţele de comunicare. dar cât mai mare. prin analiza spontană şi eficientă a 82 . ♦ poziţia coechipierilor (implică organizarea) ♦ poziţia adversarilor (implică adaptarea). Gradul de activare a acestora este determinat în primul rând de poziţia mingii. Trebuie evitată deci păstrarea îndelungată a mingii în aceeaşi conexiune. circulaţia mingii este favorizată prin solicitarea continuă a jucătorilor ce nu au fost direct şi intensiv angrenaţi în secvenţele precedente. de subordonare la interesele jocului colectiv. fiind gata pentru a fi activaţi sau pentru a realiza faza de recuperare sau apărare. Prin mobilizarea unui cât mai mare potenţial de mişcare în jurul mingii.

automatizare = spontană În combinaţiile fixe. Specificitatea şi caracterul combinaţiilor tactice este determinat şi influenţat aplicabilitate. la sugestia antrenorului. atacanţii au de îndeplinit constant aceleaşi manevre tehnicotactice şi mod de deplasare. Combinaţiile tactice sunt factorul de siguranţă în organizarea jocului. precum şi existenţa unei disponibilităţi permanente pentru a intra în combinaţii. Fiind produsul gândirii şi acţiunii a cel puţin doi jucători. a unui registru tactic individual şi colectiv.COMBINAŢIILE TACTICE Combinaţiile tactice reprezintă acţiunea conjugată. antrenează şi aplică conştient. realizată în vederea soluţionării unei situaţii de joc cu scopul depăşirii unui apărător sau a unui grup de apărători. combinaţiile tactice se învaţă. Combinaţiile tactice nu înlocuiesc şi nu îngrădesc capacitatea de percepţie şi interpretare a situaţiilor de joc de către jucători.se realizează este pasa. sinergică a doi sau mai mulţi jucători în atac. între jucătorii activaţi de secvenţa de atac în desfăşurare (cupluri. stabilitate. constituite temporar.înalt grad de participare . Mijlocul prin care.capacităţi tehnice adecvate (accent pe calitatea transmiterii mingii) . Combinaţiile tactice pot apărea în joc şi spontan. de deţinerea iniţiativei. ci le crează premize reale de manifestare a potenţialului fizic şi tehnico-tactic. orientare unor situaţii de joc ce au caracter repetabil. Existenţa.sincronizarea mentală şi afectivă . numărul şi varietatea acestora determină în mare măsură eficacitatea atacului. coerenţă. dar şi de formaţii variabile.pronunţat substrat psihic . componentă a „ţinutei" tactice a unei echipe. creat de posesia mingii. Combinaţiile tactice dau sobrietate. Combinaţiile tactice nu urmăresc în principal superioritatea numerică.capacităţi fizice corespunzătoare .dorinţă de colaborare . Combinaţiile tactice se pot derula de formaţii constante. triade sau grupe de mai mulţi jucători).omogenizare tehnică şi tactică a efectorilor . ci avantajul poziţional. Combinaţiile tactice pot avea formă = fixă invariabilă 83 . Combinaţiile tactice solicită : . Pentru aceasta este necesară formarea şi consolidarea unui bagaj.

etc. la fazele fixe. Combinaţiile tactice executate la momentele fixe ale jocului se numesc scheme tactice. reprezintă o caracteristică a perioadei actuale de dezvoltare a jocului de fotbal. DUBLAJUL Dublajul reprezintă una din relaţiile de bază ale momentului de apărare. Purtătorul temporar al mingii.în zone laterale sau centrale -situaţia de joc . ce se referă la un punct fix de referinţă. Ele reprezintă un lanţ de gesturi invariabile. onorate sau neonorate .în faţa porţii adverse . poate depăşi cu relativă uşurinţă adversarul direct. De aici raţiunea dublajului. Tipuri de combinaţii tactice frecvent întâlnite în joc : -încrucişarea -schimbul de locuri . ca relaţie tactică de colaborare în defensivă.zonele de teren în care se derulează .zona mediană . în care prin intervenţia unui cuplu sau a unui grup de apărători.de prefinalizare .„dă şi du~te" . Perfecţionarea şi creşterea numerică a schemelor tactice. dublajul este o atitudine defensivă ce 84 .de construcţie .eliberările de spaţii.de: .de finalizare. mişcările fiind însuşite şi automatizate anterior. prin avantajele create de deţinerea iniţiativei. Avantajele schemelor tactice decurg din imposibilitatea adversarului de a interveni în primele ei momente. deoarece este blocat parţial şi temporar. dar este mai frecventă în acţiunile defensive din zona dinaintea propriei porţi. 1-2 cu al treilea învăluirile în zonele laterale şi centrale. Din punct de vedere tactic. se încearcă intrarea în posesia mingii.1-2-ul. ca urmare a posesiei mingii.în faţa porţii proprii . Această acţiune tactică colectivă se desfăşoară pe toată suprafaţă de teren.

în cadrul cuplului de apărători. Toate acestea sunt reacţii promte. Fără discuţie. apropiat la o distanţă corespunzătoare. Acesta asigură o succesiune de intervenţii în vederea protecţiei propriei porţi. unul intervine asupra posesorului mingii. dublează. cel de al doilea. inclusiv portarii. la cascada de demarcaje multiple. SUPLINIREA Suplinirea este o relaţie tactică de colaborare în defensivă apărută ca o necesitate în jocul actual. care în acel moment se găseşte sau eventual acţionează într-o zonă secundară. succesive. Suplinirea este în strânsă legătură cu alte două activităţi defensive . de obicei în diagonală orientată spre atacantul în posesia mingii. Dispunerea a mai mulţi apărători. este necesară sesizarea momentului de dificultate al coechipierului . cu şanse crescute pentru deposedare. ar putea duce la dezorganizare în dispunerea jucătorilor în teren. trebuie să fie înlocuit rapid de un altul. al majorităţii componenţilor echipei. un jucător preia temporar sarcinile defensive ale postului eliberat de partenerul său.apărător şi anticiparea depăşirii acestuia de către adversarul . suplinirile pot solicita coechipieri din toate liniile. cu efecte imediate asupra echilibrului defensiv. gata pentru o nouă tentativă de deposedare. în funcţie de zona de teren în care au loc.trebuie să caracterizeze toţi componenţii echipei. care reclamă din partea jucătorilor o puternică solicitare 85 . pe o suprafaţă de teren tot mai mare ca dimensiune şi deseori îndepărtată de zona de bază. Prin suplinire. Suplinirea devine condiţie de bază a activităţii jucătorilor pe mai multe zone. Interferenţa posturilor.atacant. activitate ce permite jocul universal. Apărătorul dislocat are obligaţia tactică de a se reintegra cât mai rapid în blocul defensiv. prin una din relaţiile tactice cele mai adecvate în faza respectivă. Ele solicită o atitudine specială faţă de faza defensivă.schimbul de adversari şi înlocuirile. îl secondează. de numeroasele interferări din jocul practicat astăzi. Acestea apar în situaţii de apărare în care unul din apărători fiind depăşit. sau pierzând disputa cu atacantul-pereche. dublajul are un pronunţat caracter psihic. Pentru a dubla în mod eficient. prin apariţia fundaşului lateral de pe partea opusă pe post de „libero" este cunoscută sub denumirea de dublaj multiplu. colective. participarea tot mai frecventă a jucătorilor în afara zonelor principale. total. Aceasta chiar cu riscul de a-şi lăsa „liber" marcajul anterior. pe baza principiului atacării şi blocării adversarului posesor al mingii. prin interpretarea unei varietăţi de roluri tactice.

psiho-fizică. Jucătorui trebuie să se supună legilor aspre aie defensivei, ce soiicită perseverenţă, spirit de sacrificiu. Pornind de la instinctul defensiv, spiritul de echipă, responsabilitate, trăsături de caracter, grefate pe un fond fizic ce reclamă rezistenţă, forţă, viteză, ajungem la profilul apărătorului din fotbalul contemporan. SPRIJINUL Sprijinul este o acţiune tactică de colaborare defensivă care presupune grupare în jurul unui partener-apărător care este în dispută directă cu un atacant în posesia mingii. Această acţiune se derulează spontan şi rapid, în oricare zonă de teren care este activată de prezenţa mingii, a acţiunii de atac. Prin sprijin se creează o reţea defensivă care permite o posibilă succesiune de intervenţii asupra mingii. Sprijinul contribuie la organizarea rapidă şi eficientă a apărării pe direcţia principală a atacului advers. La baza acestei relaţii tactice stă principiul aglomerării în apărare în zona mingii, cu atenţie şi măsuri deosebite, energice, pentru recuperarea acesteia în timpul cel mai scurt. în caz de recuperare a mingii, reţeaua defensivă asigură imediat posibilitatea reluării atacului.

86

Curs 12 ACŢIUNI TACTICE DE ADVERSITATE ÎN ATAC ŞI APĂRARE

DEMARCAJUL Pentru efectuarea atacului, orice atacant trebuie să ocupe diferite locuri, poziţii în terenul de joc, libere de acţiunea de marcaj efectuată de apărători. Această acţiune individuală, specifică atacului, poartă denumirea de demarcaj şi presupune lupta cu apărătorul direct, adversitate prin şi pentru învingerea vigilenţei apărătorilor. Demarcajul este acţiunea tactică prin care un atacant ocupă succesiv cele mai favorabile poziţii în teren, pentru a putea intra îrf posesia mingii şi intreprinde acţiuni de atac. Prin aceste deplasări cu caracter adaptiv şi anticipativ, jucătorii vizează obţinerea de poziţii cât mai avantajoase în raport cu circulaţia mingii şi cu acţiunile intreprinse de coechipieri. Un demarcaj eficient pe lângă posibilităţile de intrare în posesia mingii poate contribui indirect la succesul acţiunilor de atac ale altor jucători, prin crearea de spaţii de joc, prin dislocarea unuia sau a mai mulţi apărători din dispozitivul de apărare. Demarcajul se realizează prin utilizarea oportună a unor procedee tehnice de mişcare în teren. Dintre procedeele cele mai indicate în efectuarea demarcării enumerăm : • deplasări spre zone de teren libere sau eliberate temporar • sprinturi pe distanţe mici şi medii • schimbări de direcţie şi de ritm ale alergării • opriri, mişcări înşelătoare • diverse combinări ale procedeelor menţionate. Eficacitatea demarcajului depinde de : - alegerea momentului efectuării - calitatea acţiunii de mişcare (hotărâtă, energică, fără ezitări). Demarcajul nu este o acţiune izolată, activitatea în joc a atacanţilor cuprinde o înlănţuire de demarcaje succesive, determinate de participarea la pregătirea sau finalizarea atacului. Demarcările succesive acordă purtătorului temporar al mingii garanţia continuităţii şi diversităţii acţiunilor de atac. Demarcajul ca acţiune individuală trebuie să se încadreze în efortul colectiv al atacului, favorizând derularea acestuia. Atacul modern presupune ca tot

87

mai mulţi jucători ai echipei în atac să fie demarcaţi în permanenţă, pentru a oferi posesorului mingii posibilitatea de a o transmite celui care se află în poziţia cea mai favorabilă. Prin demarcaje, jucătorii schimbă continuu mesaje, purtătorul mingii alegând apelul tactic cel mai convenabil. în strategia pregătirii tactice, problema demarcărilor simultane şi sincronizarea acestora conform automatismelor, reprezintă poate cel mai important aspect al jocului modern. Demarcajul efectuat cu scopul de a primi mingea, se efectuează în raport cu direcţia pasei şi poziţia apărătorului, în adâncime, lateral şi spre înapoi. Cel mai recomandabil este demarcajul în adâncime, având un vădit caracter ofensiv. Demarcajul în adâncime, este cunoscut sub denumirea de pătrundere, efectuat în scopul de a primi mingea sau a finaliza. Dacă pătrunderea a fost efectuată şi atacantul nu a primitmingea, acesta continuă circulaţia deplasarea, ocupând o altă poziţie în cadrul atacului. DEPĂŞIREA Depăşirea este o acţiune tactică individuală în atac prin care purtătorul temporar al mingii se eliberează de apărarea directă, în scopul realizării unei acţiuni ofensive. Sarcina imediată a depăşirii este obţinerea de spaţiu de joc, pe o direcţie de atac voită, urmată de posibilitatea de a acţiona eficient, liber de marcajul corect al apărătorului. Depăşirea se foloseşte : • pentru a menţine posesia mingii, prin repasarea, retransmiterea ei • pentru a facilita finalizarea. Depăşirea cuprinde um complex de procedee tehnice structurate divers, xe -serealizează prin valorificarea unor calităţi motrice, în special viteza, forţa şi îndemânarea, pe un fond tactic şi psihic corespunzător şi necesar execuţiei. Reuşita depăşirii este condiţionata de: ♦ numărul şi varietatea procedeelor tehnice însuşite de atacant ♦ gândirea tactică a atacantului ♦ calităţile motrice şi psihice ale atacantului ♦ cunoaşterea de către atacant a particularităţilor apărătorului. În depăşire, atacantul trebuie să aibă iniţiativa, să fie curajos şi hotărât, să valorifice situaţia de joc, acţionând pe direcţia portii, în scopul dezechilibrării apărătorilor şi al obţinerii avantajului teritorial şi poziţional temporar. în execuţia ei, depăşirea prezintă mai multe faze : = perceperea situaţiei de joc

88

= elaborarea şi efectuarea propriu-zisă = analiza situaţiei de joc nou create. INTERFERENŢA POSTURILOR, ZONELOR Şl LINIILOR Extinderea zonelor de activitate ale unor posturi, pe fondul unor certe acumulări fizice, tehnice si tactice, a dus la apariţia schimbului de posturi, de locuri în teren. Aceste schimburi sunt temporare şireversibile. Posturile fixe încep să dispară, rămân zone fixe, principale, care reclamă un anumit comportament tactic general, ce trebuie realizat de jucătorul sau jucătorii care se găsesc temporar localizaţi acolo. Interferenţa reprezintă o activitate a jucătorului în afara zonei de bază, stabilită de forma de organizare a echipei, zonă unde prezenţa îi este justificată tactic, prin participarea sau posibilitatea de a participa activ la desfăşurarea unei faze de atac. Interferenţa are un caracter organizat, trebuie să asigure ocuparea raţională şi echilibrată a terenului, grupajul eficient în jurul mingii, dinamica acţiunii de atac. Interferenţa face parte din circulaţia tactică, mişcările jucătorilor care interferează sunt coerente, justificate tactic, solicitate de relaţiile tactice în cadrul cărora se efectuează. Noile sisteme de joc crează un cadru favorabil iniţiativei şi mişcării de teren, în economia jocului, momentele de joc poziţional şi cele în care au loc interferenţe se succed într-o ordine care este influenţată de mai mulţi factori. De asemenea, în economia jocului avem unele posturi fixe, altele care interferează. De obicei, terminarea atacului trebuie urmată de reaşezarea pe apărare poziţională - ca moment de stabilitate şi de reorganizare. Prin extinderea zonelor de acţionare a jucătorilor, odată cu interferarea posturilor şi a liniilor, încep să dispară elementele statice şi discontinue în desfăşurarea jocului. Realitatea fotbalului actual ne demonstrează că mai există posturi fixe, deşi interferenţa acestora, raza de acţionare a crescut în mod considerabil. Fotbalul a devenit un joc al fazelor şi nu al posturilor. în fotbalul modern constrângerile privind funcţiile jucătorilor s-au diminuat, ei parcurgând în atac şi apărare zone, porţiuni de teren ce convenţional ţineau până acum de funcţiile şi zonele apecifice anumitor posturi. Ar fi posibil ca fotbalul viitorului să ducă la schimburi între toţi jucătorii, atacul să fie desfăşurat pe rând de toţi jucătorii, asigurându-se un echilibru dinamic al întregii echipe, o repartizare a efortului general depus, o perfectă sincronizare şi interrelaţie în mişcare a tuturor jucătorilor, în toate momentele jocului.

89

Reperele în funcţie de care se efectuează marcajul sunt: • poziţia adversarului • poziţia coechipierilor • poziţia mingii • poarta proprie. Marcajul în zonă se execută asupra atacantului care apare şi acţionează în suprafaţa de teren din raza de acţionare a unui apărător. tehnico-tactici şi psihici. determinate obiectiv de evoluţia concepţiei de joc. Componentele tactice şi psihice reclamă în primul rând responsabilitate individuală şi colectivă. Eficacitatea marcajului este dependentă de factori fizici. să o manevreze.MARCAJUL Marcajul este acţiunea tactică individuală de adversitate în apărare. opriri. sau a unui atacant preluat într-o anumită fază sau 90 . schimbări de direcţie şi ritm. alergări diverse. ţinând cont de poziţia mingii. de necesitatea micşorării distanţei dintre apărător şi atacant. în fotbalul actual. motivaţie. sau să finalizeze. a spaţiului de intervenţie avem: • marcaj în zonă • marcaj prin urmărire. un marcaj corect presupune în primul rând un plasament corect. transmită. în eventualitatea în care atacantul părăseşte acest spaţiu apărătorul rămâne în zona sa. la o distanţă corespunzătoare de acesta. Componentele fizice ale marcajului. prin care se urmăreşte împiedicarea adversarului să primească mingea. acţionând prin preluare în cazul apariţiei altui atacant. a suferit transformări de conţinut şi tehnici de efectuare. atitudine pozitivă faţă de faze de apărare. poziţie denumită „fundamentală". a sistemelor de joc. reclamă calităţi motrice ca rezistenţă. Marcajul prin urmărire (om la om) reprezintă o acţiune deurmărire permanentă. o tentativă de anihilare a atacantului prestabilit. Din punct de vedere al razei de acţionare. El reprezintă de fapt acţiunea tactică individuală de bază în apărare. Din punct de vedere tehnic. viteză şi forţă. ca regulă generală între adversar şi poartă. Apărătorul trebuie să ocupe o poziţie convenabilă care să favorizeze acţiunile de apărare. marcajul are o importanţă tot mai mare. Apărarea individuală o întâlnim sub denumirea de marcaj. ce se aplică în funcţie de acţiunile pe care le întreprinde atacantul cu sau fără minge. Marcajul este mijlocul tactic puternic influenţat de spiritul competitiv tot mai accentuat al fotbalului contemporan.

în măsura în care aceştia sunt anticipaţi. prin folosirea mijloacelor regulamentare. marcajul poate fi : • la jucătorul fără minge • la jucătorul cu minge. În jocul actual. Aceste procedee de marcaj sunt determinate de calităţile dominante ale jucătorului asupra căruia se efectuează şi de modul de abordare tactică a momentului defensiv de către componenţii echipei. încercând să intre în posesia mingii. REPLIEREA Dinamica şi viteza jocului implică o rapidă trecere de efective din atac în apărare. asigură participarea la defensivă globală.apărător. Marcajul jucătorului cu minge cuprinde acţiunile apărătorului prin care acesta ocupă poziţii convenabile în teren şi acţionează direct. Replierea imediată. în timp util. pentru reorganizarea în primul rând al dispozitivului de bază din apărare. Sarcina principală a apărătorului în marcajul jucătorului fără minge este de a anticipa intenţiile şi acţiunile atacantului şi de a reacţiona adecvat.suprafaţă de teren. după încetareaacţiunii de atac. Marcajul jucătorului fără minge poate fi de mai multe feluri: * strict (om la om) * de supraveghere * de intercepţie (ce corespunde formei agresive de apărare). replierea poate fi : 91 . Sarcinile apărătorului sunt întârzierea acţiunilor adversarului şi impiedicarea atacantului de a manevra mingea. Marcajul jucătorului fără minge cuprinde suma acţiunilor apărătorului. Replierea se realizează prin retragerea pentru apărare a tuturor sau a cât mai mulţi jucători. prin care acesta ocupă succesiv poziţii în teren care îl favorizează posibile intervenţii şi împiedică pe adversar să intre în posesia mingii în condiţii convenabile acestuia. totală. activ asupra purtătorului temporar al mingii. In relaţia atacant. apărătorul trebuie să posede o pregătire fizică corespunzătoare şi să aplice principiile apărării. practicată de toate echipele este marcajul strict la purtătorul de minge şi la potenţialii primitori. aici importantă este capacitatea de anticipare a apărătorului. Caracteristic defensivei actuale. Pentru realizarea acestei sarcini. Marcajul la intercepţie oferă apărătorului posibilitatea de a prelua iniţiativa prin intenţia precisă de a intra neîntârziat în posesia mingii. în funcţie de situaţiile şi acţiunile atacanţilor.

Aglomerarea poziţională urmăreşte : . în practica fotbalului actual trebuie se semnalăm şi uzitarea replierilor anticipate. Se realizează prin retragerea jucătorilor din linia de atac şi intermediară (de mijloc) în spaţiul de apărare din imediata apropiere a porţii şi repartizarea relativ uniformă a spaţiului defensiv.acoperirea spaţiului de apărare . Aglomerarea decurge din tendinţa şi necesitatea de a obţine o superioritate numerică faţă de atacanţi. care nu participă direct la desfăşurarea acestora. care stăpânesc o serie de relaţii tactice sincronizate ce cuprind marcaje. Acestea se realizează în timpul derulării unor acţiuni de atac de către jucători neactivaţi. cu o sporire numerică a forţelor în zonele în care joacă adversarul. care este preluată prin acţiunea de retragere a unui coechipier existent sau mai apropiat de zona dislocată. Cele două variante se aplică în joc printr-o alternare detenninată de solicitările variate ale apărării şi ale atacului. de regulă în jumătatea de teren proprie. agresivă ♦ combinată. replierea se face pe zone învecinate celei de bază. Aglomerarea are ca efect un bloc organizat de jucători.concentrarea în jurul mingii .densitate în zona centrală . se deplasează pe lăţimea propriei jumătăţi de teren. AGLOMERAREA Aglomerarea este o acţiune tactică colectivă de adversitate ce angrenează mai mulţi apărători pentru crearea unei densităţi în jurul mingii-atacului advers şi în spaţiul din faţa propriei porţi. pregătirea intervenţiilor asupra mingii. de anticipare. care din spirit de prevedere. pe direcţii 92 . dar mai ales în faţa porţii proprii. dublaje. Aglomerarea poate fi: ♦ poziţională ♦ activă.♦ directă (în zona de bază) ♦ indirectă (prin înlocuire temporară) în care la încetarea acţiunii. etc. Blocul defensiv creat prin aglomerare este mobil.împiedicarea adversarului de a ataca prin închiderea culoarelor. în funcţie de atacul advers. pentru asigurarea echilibrului defensiv se repliază. se retrag în zonele ce pot deveni vulnerabile în cazul pierderii posesiei mingii. abaterea laterale.

Aglomerarea activă este o replică imediată. tentativele de deposedare. Presingul este un factor dinamizator atât al blocului defensiv. Scopul presingului: • limitarea soluţiilor constructive ale atacului advers • blocarea atacului advers în zone depărtate de propria poartă • recuperarea mingii • posibilităţi crescute de organizare a apărării • avansarea liniei de apărători şi comprimarea jocului la distanţă cât mai mare de poarta proprie. Mijloacele sunt marcajul strict. începe imediat după pierderea posesiei.grupul defensiv trece într-o marcare promtă. până la deposedare. dublajele active. dozarea acestuia în joc trebuie analizată şi corect rezolvată. strânsă.efort maxim de durată scurtă). Presingul a devenit o armă tactică indispensabilă în jocul actual. cât şi al atacului adversarului. care completează şi dinamizează deprinderile şi procedeele tehnico-tactice defensive ce fac parte din arsenalul individual şi colectiv. Aglomerarea poate fi provocată însă şi de diferenţa de valoare dintre echipele combatante sau de situaţiile tactice speciale apărute în desfăşurarea jocului (momente fixe. care angajează jucătorii care se găsesc temporar în linia de atac şi de mijloc. Din punct de vedere metodic. agresivitate. (presing .Aglomerarea activă. etc. etc. Presingul reuşit poate duce la recuperarea mai rapidă a mingii şi posibilitatea 93 . agresivă. evoluţia scorului. limitând posibilităţile de manevrare a mingii sau de deplasare a jucătorilor. Acesta reprezintă activitatea defensivă a unuia sau mai mulţi apărători. Presingul este: = individual (temporar. pentru a comuta jocul cât mai departe de propria poartă. aplicată succesiv sau simultan asupra a unul sau mai mulţi atacanţi. până la recâştigarea acesteia. Jocul modern reclamă ca aglomerarea să se producă pe poziţii tot mai avansate. Presingul este relaţia de adversitate în apărare specifică zonelor depărtate de propria poartă. ce se remarcă prin combativitate.) PRESINGUL Presingul reprezintă o achiziţie recentă-răspuns al apărătorilor la dinamica sporită a atacului. marcaj individual premeditat) = colectiv (sincronizat) .

Organizarea jocului unei echipe este o problemă dificilă. ce cuprinde principii. Fotbalul actual inaugurează o noua dimensiune. JOCULUI MOMENTELE FUNDAMENTALE ALE Progresul general înregistrat de jocul de fotbal a condus în mod firesc la creşterea importanţei organizării jocului. Modul de a acţiona al unui jucător. Curs 13 ORGANIZAREA JOCULUI. ce coordonează şi însumează interacţiunile simultane ale jucătorilor. fiind un obiectiv care vizează în primul rând colectivul. activitatea acestuia în teren reprezintă doar parte dintr-un întreg. reguli şi măsuri care stabilesc conţinutul activităţii depuse de jucători şi de echipă în terenul de joc. Obţinerea succeselor fotbalistice va aparţine echipelor care vor considrea jocul un permanent subiect de analiză. Concepţia modernă acordă mare însemnătate organizării şi autoorganizării jocului. Acesta presupune conduite fizice şi tehnico-iactice polivalente din partea jucătorilor. Finalitatea unei bune organizări a jocului este o prestaţie modernă ce îşi pune amprenta pe acţiunile întreprinse de jucători şi pe ţinuta echipei. în vederea perfecţionării prin supraorganizare a acestuia. care este jocul echipei. individul. compartimentul şi se încheie cu cele legate de subdivziunile colectivului . Organizarea jocului este o noţiune vastă. cuplul.apărarea . Privind prestaţia jucătorilor în teren observăm un complicat sistem relaţional. 94 . Problema organizării cuprinde componentele fundamentale care vizează echipa. în toate momentele jocului. asigurând funcţionarea echilibrată a echipei şi a elementelor ei.construirii unui grup primar de relansare a atacului. aceştia valorificându-şi în acest mod resursele proprii de creativitate în contextul jocului. linia. care reclamă capacităţi de autoconducere colectivă şi o înţelegere a caracterului supraorganizat al jocului.grupul.recuperarea. Schimbările survenite în evoluţia jocului îşi pun amprenta pe caracteristicile şi dinamica desfăşurării momentelor fundamentale ale jocului: - atacul . de profunzime a jocului.

care se realizează prin : • controlul dirijat şi orientat al mingii 95 . ATACUL Atacul constituie unui din momentele fundamentale ale jocului. urmare a perfecţionării sub toate aspectele a mijloacelor de apărare.principiile atacului factorii atacului . In jocul actual.1. atacul se desfăşoară în condiţii tot mai dificile. Atacul este momentul fundamental al jocului în care echipa în posesia . Elementele de bază prin care se realizează organizarea raţională a atacului constituie bazele tacticii în atac. Ele sunt grupate în : .tipurile de atac.formele de organizare . Construia atacului este o sarcină a întregii echipe. de calitatea depinde în mod direct prefinalizarea şi finalizarea. prin derularea unor acţiuni specifice (individuale şi colective) încearcă să realizeze scopul jocului Construcţia Prepararea acţiunilor de atac este necesară. FAZELE ATACULUI In organizarea atacului se disting 3 faze = construcţia – iniţierea acţiunii .înscrierea de goluri în poarta adversă. acţiunile de atac se desfăşoară în condiţii de adversitate. Desigur. de opoziţie din partea adversarului. pentru ca atacul să poată fi eficient.fazele atacului .dezvoltarea acţiunii # progresia mingii # progresia jucătorilor = prefinalizarea = finalizarea mingii. Această realitate îşi pune amprenta pe planul pregătirii şi al orientării jocului. de al cărui succes depinde în mare măsură victoria unui joc.

Dintre variantele de pase. prin apariţii. circulaţiile tactice şi combinaţiile tactice. cu atât apărările se dezorganizează şi întrajutorarea în apărare se aplică cu mai mare dificultate. Circulaţia atacanţilor trebuie să fie ofensivă şi să aibă un pronunţat caracter organizat. Fiecare jucător trebuie să fie conştient că acţionează în cadrul şi pentru un mecanism complex de înaltă precizie. atacanţii având avantajul creat de posesia mingii. în această direcţie trebuie dezvoltat la maximum jocul colectiv. Atacarea porţii adverse cu şi fără minge determină în mare măsură gradul de pericol pe care îl prezintă atacantul. ca sprijin. cu răbdare şi precizie. ci avantajul poziţional. cea de pe jos oferă mai mare siguranţă şi operativitate. să decidă şi să acţioneze ca susţinător. Combinaţiile tactice nu mai urmăresc în principal superioritatea numerică. un rol important îl joacă intenţiile pentru crearea avantajelor poziţionale sau a superiorităţiinumerice temporare. în condiţiile realizării cu dificultate a spaţiilor de joc. Jocul modern solicită construcţia în orice zonă a terenului. reprezintă cultura fotbalistică. Caracteristici noi ale fazei de construcţie a atacului: • acoperirea raţională a terenului de joc. Forţa echipei o constituie preocuparea de a construi raţional şi logic. Fiecare jucător trebuie să perceapă. dar intenţiile pentru derularea acţiunilor de atac după principiile unui joc elaborat trebuie să constituie o preocupare generală. Pasa este limbajul comun al atacanţilor. Circulaţia individuală joacă un rol foarte important şi trebuie să fie făcută în general continuu şi în regim variat. ca purtător temporar a mingii. pe baza unor principii clare. oriunde se intră în posesia mingii. Cu cât atacanţii se deplasează mai mult. Continuarea fazei o decide de fapt jucătorul sau jucătorii care prin demarcări. cu sarcini precise pentru fiecare jucător. Elementele de bază în construcţia atacului sunt pasa. Acesta presupune crearea în jurul purtătorului de minge a condiţiilor pentru securitatea mingii. Manierele de construcţie sunt diverse. prin care să se uşureze sarcina posesorului mingii. în scopul eliminării opoziţiei adversarului. ci printr-o rapidă circulaţie. prin deţinerea iniţiativei.• participarea tuturor jucătorilor. • tendinţa de simplificare a construcţiei atacului colectiv 96 . Aceasta nu se mai realizează prin relaţii poziţionale. asigurând mingii o progresie lucidă şi de perspectivă. oferă apeluri tactice posesorului mingii. în acelaşi timp. să devină disponibil în câştigarea sigură şi rapidă a terenului în atac. circulaţia atacanţilor trebuie să fie colectivă. Pasele însă trebuiesc încadrate într-o idee de joc şi utilizate prin metoda euristică (prin alegere) în grupe de cel puţin trei jucători.

generate de: =>zona de teren în care se intră în posesia mingii =>plasamentul coechipierilor şi al adversarului =>valoarea individuală şi colectivă a echipei =>planurile tactice ale jocurilor =>aspecte diverse (condiţii atmosferice. denumită prefinalizare. privit din punct de vedere al prefinalizării. Creşterea eficienţei finalizării este dependentă de faza de prefinalizare. constituie o subdiviziune a fazei de finalizare. Prefinalizarea Ultima acţiune individuală sau colectivă.eliberări de spaţii + apariţii (plonjon) .„1-2"-uil.• apariţia automatismeior ce duc la conştientizarea construcţiei atacului. Construcţia atacului poate îmbrăca aspecte diferite.angajări diverse .angajări diverse . Astfel se diminuează sau se încearcă să se diminueze numărul de eşecuri în faza de finalizare.încrucişări . etc).„dă şi du-te". aceea care precede finalizarea.învăluiri în zone centrale şi laterale . evoluţia scorului.„1-2"-ul cu al treilea = în zone laterale . starea terenului.centrări pe timpul 1 # colţ scurt sau lung 97 . timpul efectiv de joc. precum şi a acţiunilor individuale care pot pune executantul sau coechipierii în situaţia de finalizare.cuplu şi tandem pe centru şi lateral . Prefinalizării îi sunt caracteristice : = în zone centrale .devieri neprevăzute - pătrunderi # provocare de momente fixe # legate cu combinaţii . Această dependenţă reclamă o bună însuşire a combinaţiilor tactice specifice atacului în faţa porţii adverse. Fotbalul actual solicită o nouă orientare în organizarea jocului. Prefinalizarea reprezintă trecerea de la faza de construcţie la finalizarea propriuzisă.

îmbunătăţirea tehnicii cu caracter acrobatic .acurateţe în lovirea mingii .creşterea importanţei jocului aerian . concretizată prin circulaţia tactică (jucători şi minge) şi combinaţiile tactice. forţa şi hotărârea în deposedări a acestora. Finalizarea în fotbalul actual solicită la maximum : . gabaritul. şutate.încadrarea corectă a porţii -automatisme de finalizare .rapiditate şi viteză în faţa porţii .factorul fizic . Finalizarea este o consecinţă logică a efortului colectiv. Golul impune o atitudine specifică atât sub aspect colectiv cât şi individual. cu tentative noideprefinalizare Finalizarea In organizarea acţiunilor de finalizare se pleacă de la faptul că puterea sistemului defensiv este localizată în zona din faţa propriei porţi. Forţa defensivă poate fi combătută prin acţiuni de surprindere a acestuia în momentul formării ei şi prin evitarea acesteia. Orice atac ar trebui logic să se termine cu tras la poartă sau cu tentativă de realizare a unui gol. o zonă de mare angajament şi sacrificiu.forţă generală şi specifică -factorul tehnic .anticipaţie 98 . Puterea acestei zone este determinată de stricteţea marcajului. cu efect .factorul tactic . Ea poate fi consecinţa unei acţiuni individuale sau a conlucrării între jucători.factorul psihic . această posibilitate se extinde la nivelul majorităţii componenţilor echipei.# liftate. numărul sporit de apărători. Realizarea scopului jocului nu mai aparţine cu precădere unui jucător sau cuplu de jucători specializaţi.ataceşuat + schimbarea direcţiei atacului prin pase succesive.participarea întregii echipe la faza de finalizare echipei -rolul prioritar îl au jucătorii pe fază . scopul final al acţiunilor de atac.cere trăiri aparte .cultivarea jocului pe atac pentru toţi componenţii -valorificarea maximă a momentelor fixe .

principii.trasul la poartă. Atacarea porţii 99 .echilibrul defensiv.conservarea mingii . Fazele fixe se provoacă conştient. Acestea sunt un drept câştigat. Finalizarea nu se rezolvă prin câteva exerciţii. Principiul penetraţiei trebuie să stea la baza concepţiei de atac a echipei (şi la baza tuturor acţiunilor tactice utilizate în construcţia. care să se refere la suma detaliilor referitoare la această importantă fază a atacului. solicită modelarea procesului de pregătire pe acest moment final al atacului . Momentele fixe trebuiesc exploatate cu şanse reale de a câştiga jocul. Importanţa momentelor fixe este determinată de faptul că adversarul este blocat parţial şi temporar la un punct fix de referinţă şi mişcările se pot automatiza. etc. Dificultăţile finalizării în fotbalul actual. Principiile atacului sunt: .sacrificiu . nu se execută superficial. Aplicarea acestui principiu constituie nota specifică ofensivă a atacului. De aceea sunt şi trebuie să fie considerate ca părţi ale jocului de o mare importanţă. grupe de exerciţii sau structuri de exerciţii. PRINCIPIILE TACTICE ALE ATACULUI Principiile atacului structurează şi orientează activitatea practică depusă de echipă în momentul atacului. Statisticile demonstrează că golul (scopul jocului) se realizează în proporţie de aproximativ 20% din momentele fixe ale atacului.marcarea de goluri în poarta adversarului. Se pune problema unei concepţii asupra finalizării. PENETRAŢIA Principiul penetraţiei ..asumarea riscului în zona careului şi în faţa porţii . Principiile atacului au menirea de a orienta întreaga organizare.atacarea porţii adverse. obiective. prin repetarea până la perfecţiune a unor combinaţii precise sau a unor execuţii individuale. pregătirea şi finalizarea atacului). desfăşurare şi finalizare a acţiunilor de atac. se forţează şi se materializează foarte des.adaptarea atacului la specificul apărării adverse . generate de creşterea importanţei acordată defensivei. determină orientarea şi subordonarea tuturor acţiunilor în direcţia rezolvării scopului jocului .penetraţia . Organizarea şi desfăşurarea atacului se face pe baza unor cerinţe.acrobaţie. O trăsătură definitorie a atacului modem o constituie perfecţionarea şi creşterea numerică a schemelor tactice la fazele fixe.

Practica jocului condamnă această manieră datorită numărului impresionant de mingi pierdute. prin sprijin şi susţinere * dezvoltarea la purtătorul de minge a unor aptitudini ce să-i permită să păstreze temporar mingea şi să o transmită la momentul oportun. Conservarea mingii este predominant colectivă. întârziată sau 100 . înlăturând mişcările inutile. componente ale tacticii generale şi speciale. agresiv si tendinţa de rapiditate a acţiunilor de atac. Păstrarea mingii nu trebuie înţeleasă ca un scop în sine. Pentru a putea asigura conservarea mingii este necesară : * crearea în jurul posesorului de minge a tuturor condiţiilor pentru securitatea mingii. Aplicarea acestui principiu se realizează prin : • orientarea preponderent în adâncime a circulaţiei de minge şi de jucători • presiune şi viteză ca argumente ale atacului • alternanţa între jocul individual (educarea şi promovarea acestuia) şi de grup. De aici concluzia de conservare constructivă a mingii.adverse trebuie să reprezinte nota dominantă şi caracteristică a fiecărei acţiuni individuale sau colective de atac. Multe pierderi de minge au la origine absenţa organizării suficiente în jurul mingii sau o organizare lentă. ambele dependente desistemul de joc al echipei. spontane. Din punct de vedere al modului în care asiguă conservarea mingii. Ambele cu scopul de a da profunzime acţiunilor de atac • finalizări în viteză. Conservarea mingii solicită crearea în jurul acesteia de reţele de comunicare şi organizare. Pierderea prematură a posesiei mingii este o gravă eroare tactică. pe baza apelurilor tactice * anticiparea evoluţiei acţiunilor de atac. CONSERVAREA MINGII Teoretic. având un rol esenţial la economia jocului. Echipe care nu păstrează mingea suficient Acestea folosesc prea des pasa medie şi lungă pe axa longitudinală a terenului. întâlnim : 1. Desigur aceasta ar fi o condiţie ideală. utilizând execuţii simple. Posesia mingii trebuie să păstreze caracterul ofensiv. păstrarea posesiei mingii presupune a nu pierde mingea decât ca urmare a unei finalizări. ea reprezintă faza iniţială indispensabilă în vederea progresiei mingii spre poarta adversă. precum şi continuarea lanţului tactic prestabilit * adaptarea rapidă şi eficientă la conjunctura de moment prin percepţie spaţială şi temporală. Conservarea mingii înseamnă protejarea acesteia. atât în acţiunile individuale cât şi în cele colective.

Echipe care păstrează mult mingea Jocul acestor echipe. reţea parţială asigurarea posesiei mingii prin dublarea şi redublarea paselor (diversitate .creşterea rolului jucătorilor fără minge în relaţia temporară cu purtătorul temporar al mingii. în funcţie de aceste particularităţi se vor lua măsuri de desfăşurare şi conducere a atacului. adesea indirect permite cel mai adesea o regrupare masivă a apărării. de la o conexiune la alta utilizând în acest scop coechipieri demarcaţi .circulaţia mingii prin solicitarea continuă a jucătorilor ce nu au fost direct şi intensiv antrenaţi în faza precedentă . desfăşurarea tactică a jocului echipei în atac trebuie să ţină seama de particularităţile apărării adverse. Acest gen de posesie are la origine două erori colective : • utilizarea sistematică a paselor laterale şi înapoi • alegerea soluţiilor mai uşoare şi nu a celor adecvate. în defavoarea celor în adâncime.trecerea cu rapiditate de la o reţea.tardivă.evitarea păstrării îndelungate a mingii în aceeaşi conexiune. astfel încât să se asigure păstrarea iniţiativei. Conservarea mingii este dependentă de : • abilităţile individuale în controlul şi păstrarea mingii • calitatea transmiterilor de minge în orice direcţie şi la distanţe diferite • viteza de gândire şi decizie • automatisme • factori fizici implicaţi ADAPTAREA ATACULUI LA SPECIFICUL APĂRĂRII ADVERSE Iniţiativa.alternanţa şi echilibrul între jocul direct (pe poartă) şi cel de ajutor (lateral sau înapoi) . impunerea pentru exploatarea tuturor unghiurilor de joc apărute) 101 . 2. Echipe care realizează o progresie sigură şi rapidă spre poarta adversă Modalităţile de realizare: aplicarea celei mai eficiente reţete de comunicare automatizatăsau neautomatizatâ . 3.

Echilibrul defensiv constă într-o serie de măsuri preventive. de modul în care aceştia pot investiga jocul adversarului (fişa de joc a adversarului). Adaptarea atacului la specificul apărării adverse nu înseamnă renunţarea la iniţiativă. Viabilitatea acestei strategii este dependentă de colectivul de tehnicieni. luate de echipa în atac. Scopul echilibrului defensiv: • asigurarea unei apărări temporare până la replierea şi încadrarea altor jucători în blocul defensiv • trecerea organizată în momentul de apărare după pierderea posesiei mingii • posibilităţi de reluare a construcţiei. Pentru aceasta este necesară în primul rând cunoaşterea detaliilor pentru caracterizarea generală a jocului în defensivă a adversarului şi stabilirea unei strategii speciale privind atacul propriu. Acesta se realizează prin adecvarea circulaţiei jucătorilor şi a mingii la contextul şi dinamica apărării adverse. FACTORII ATACULUI Factorii atacului sunt: • plasamentul în atac 102 . măsuri ce se derulează pe toată durata fazelor de atac. Realizarea echilibrului defensiv este asigurată de către 2-3 jucători. a ritmului propriu al acţiunilor. în funcţie de efectivele de jucători adverşi care rămân pe poziţii avansate.soluţiei proprii. prin participarea jucătorilor ce asigură echilibrul defensiv. ECHILIBRUL DEFENSIV Echilibrul defensiv există chiar în timpul desfăşurării atacului. Lipsa asigurării reprezintă o greşeală tactică. ca o consecinţă a aplicării principiului asigurării. Etapa următoare o reprezintă transpunerea strategiei în ciclul de pregătire aferent jocului. ci crează condiţii de menţinere a acesteia în situaţiiile concrete de joc. Realităţile jocului presupun pe lângă preocuparea continuă pentru derularea planului tactic de atac prestabilit. o adaptare promptă la reacţia defensivă a adversarului şi o atitudine creativă a jucătorilor în contextul previzibil şi imprevizibil al blocului defensiv opozant.

derulate în viteză cu atacarea energică a porţii adverse. pentru a prinde apărarea adversă dezorganizată. TIPURILE DE ATAC Atacul poziţional Atacul poziţional este tipul de atac în care se încearcă atacarea porţii adverse pe fondul unei apărări cvasiorganizate. Caracteristic atacului rapid este că se desfăşoară pe fondul unui echilibru numeric.• anticiparea acţiunilor • circulaţia tactică • combinaţiile tactice • organizarea atacului: = crearea spaţiilor de joc = superioritatea numerică temporară şi superioritatea poziţională = schimbările de zone ale atacului = conducerea atacului = ritmul de joc . încearcă o apropiere rapidă de poarta adversă. dar cu un avantaj poziţional pentru atacanţi.schimbările de ritm. Atacul poziţional este socotit a fi de bază. Eficacitatea atacului rapid creşte dacă apărătorii nu au un plasament corespunzător. Atacul rapid Atacul rapid este o formă de atac în care echipa ce a intrat în posesia mingii. în cazul în care acest avantaj poziţional nu există. atacul este prin excelenţă colectiv • solicită crearea superiorităţii numerice în zona mingii şi a superiorităţii poziţionale. de intrarea în posesia mingii. se încearcă realizarea acestuia prin acţiuni individuale şi colective. deoarece majoritatea acţiunilor de finalizare se efectuează din acest tip de atac. Caracteristicile atacului poziţional: • se desfăşoară în general împotriva apărării organizate integral • presupune organizare. concomitent cu organizarea echilibrului defensiv. nefiind repliaţi şi nu pot colabora suficient. Pentru o cât mai bună reuşită a atacului rapid se 103 . în cadrul atacului poziţional întâlnim toate fazele atacului. prefinalizarea şi finalizarea. construcţia atacului.

folosesc : ♦ acţiuni individuale de depăşire şi pătmndere ♦ acţiuni colective caracteristice. precum şi o finalizare rapidă. prin ieşirea şi desfăşurarea în atac pe un front larg. în defavoarea atacului poziţional.lansarea = desfăşurarea. care are drept scop surprinderea apărării în inferioritate numerică şi. sau poziţională. replică a echipei în apărare. fundaşi sau alţi jucători din imediata apropiere a porţii proprii. Contraatacul se poate iniţia în diferite situaţii : ♦ surprinderea apărării adverse neorganizate ♦ apărare mult avansată ♦ apărare surprinsă în inferioritate numerică ♦ marcaj neglijent. care odată cu intrarea în posesia mingii iniţiază o acţiune de atac simplă şi rapidă. intermediarul şi vârful de contraatac. Toate acestea se efectuează pe fondul unei viteze de deplasare şi execuţie. Contraatacul este o formă ofensivă. cu principii clare de desfăşurare. în executarea contraatacului intervin iniţiatorul lansatorul. Atacul rapid devine fază incipientă. Contraatacul trebuie să se caracterizeze prin surpriză şi rapiditate. automatizate sau improvizate. O cerinţă a jocului în atac o reprezintă creşterea numărului de atacuri rapide şi de surprindere.circulaţia jucătorilor . Contraatacul poate fi iniţiat de oricare jucător. substituindu-se în mod frecvent fazei denumite „de pregătire" a atacului. care cuprinde . adaptate la situaţiile spontan ivite în joc.circulaţia mingii 104 . Putem distinge două forme de contraatac : •direct (spre vârfurile de contraatac) folosind pasa lungă pe axul longitudinal şi cea în diagonală • cu intermediar Modul de desfăşurare a contraatacului depinde de poziţia jucătorilor şi de locul şi modul concret de intrare în posesia mingii. În timpul unei acţiuni de contraatac : = intrarea în posesia mingii . dar cel mai frecvent el porneşte de la portar.prin simplitatea acţiunilor specifice. Contraatacul Contraatacul este un tip de atac cu aplicare temporară. în fotbalul actual atacul rapid este predominant. pe fondul unei dezorganizări în sistemul defensiv al adversarului.

- ritmul acţiunii = finalizarea contraatacului. Finalizarea contraatacului se realizează de către vârfurile de atac sau susţinătorii acţiunii, în condiţii de rapiditate, criză de timp şi opoziţie energică a adversarului. 2. APĂRAREA Se discută despre jocul modern şi caracteristicile acestuia, cu referire mai mult la atac şi mai puţin la apărare. Apărarea trebuie înţeleasă ca un moment care consolidează reuşitele atacului. Sunt dificil de obţinut performanţe superioare în fotbal, fără un joc sigur, eficace şi organizat în apărare. Apărarea este momentul fundamental al jocului in care echipa folosind acţiuni specifice individuale şi specifice încearcă să intre în posesia mingii, cu scopul de a iniţia acţiuni ofensive. În apărare jocul se compune numai din acţiuni fără minge. Acţiunile de apărare sunt influenţate şi chiar determinate de activitatea echipei care atacă. Jocul în apărare se compune din : - acţiuni de organizare - acţiuni de reintrare în posesia mingii (deposedare directă şi intercepţii) FAZELE APĂRĂRII Fazele apărării sunt: • echilibrul defensiv • pierderea posesiei mingii • acţiuni imediate pentru recuperarea mingii = recuperare = presing = oprirea contraatacului • replierea - retragerea • ocuparea şi organizarea dispozitivului de apărare. Echilibrul defensiv Apărarea organizată, caracteristică jocului actual, începe odată cu desfăşurarea atacului şi constă din măsuri preventive luate încă în timpul iniţierii şi desfăşurării atacului. Este o fază de marcaj şi grupare preventivă. Echilibrul defensiv este asigurat de 2 - 3 jucători, care

105

au rolul de a supraveghea avanposturile adversarului. Pierderea posesiei mingii Reprezintă de fapt momentul de demarcaţie dintre atac şi apărare. Pierderea posesiei reclamă comutarea activităţii jucătorilor de la acţiunea de atac, cu caracter constructiv, la cea de apărare cu conţinut destructiv. Pierderea posesiei mingii poate fi: - normală (prin terminarea unei acţiuni de atac) - justificată (ca urmare a unei dispute asupra mingii) - nejustificată (greşeală de execuţie). Pierderea posesiei mingii are urmări fireşti şi obligatorii - echilibru defensiv, presing temporar, individual şi colectiv, repliere, organizare şi supraorganizare. Acţiuni imediate pentru recuperarea mingii Această fază constă în lupta colectivă pentru a reintra în posesia mingii, ca urmare a pierderii acesteia. Scopul acestei faze este determinarea adversarului de a întârzia sau renunţa la declanşarea atacului rapid şi mai ales a contraatacului, de a asigura timp echipei pentru plasarea raţională în apărare, cu toate aspectele ce decurg din aceasta. Timpul câştigat va fi utilizat pentru repliere, marcaj şi organizare a blocului defensiv. Temporizarea atacului advers asigură şi posibilităţi crescute de reintrare în posesia mingii. Pentru recuperarea mingii se foloseşte presingul individual şi colectiv, alături de tentativele de deposedare. Presingul este o armă tactică defensivă prin care se poate impiedica un adversar să joace. Presingul are atât un caracter distructiv cât şi un caracter activ cu intenţia precisă de ripostă, de contraatac. Replierea - retragerea Trecerea din atac în apărare s-a micşorat foarte mult ca durată, dând jocului o notă de dispută permanentă. Replierea are drept scop refacerea rapidă a coerenţei echipei în apărare. Retragerea se efectuează oportun şi organizat, începând din momentul pierderii posesiei şi durează până la ocuparea dispozitivului defensiv. Maniera de joc în apărare, în ultima instanţă, valoarea defensivă a echipei va determina locul până unde se va retrage linia defensivă. Se recomandă ca blocul defensiv să fie organizat şi să acţioneze eficace la o distanţă cât mai mare de poarta proprie. Replierea odată cu frânarea cu scop tactic a
106

acţiunilor adverse asigură ocuparea unor poziţii defensive fără riscul de a fi prinşi pe contraatac şi posibilitatea de a trece la un marcaj sever. De rapiditatea şi eficienţa acestei faze depinde în mare măsură succesul în apărare. Replierea - retragerea se realizează prin :

acoperirea tuturor zonelor de teren

• închiderea culoarelor de pătrundere. Faza de repliere, retragere cuprinde şi acţiunile hotărâte, energice, individuale sau colective, efectuate pentru a reintra în posesia mingii. Ocuparea fi organizarea dispozitivului de apărare Această fază se derulează concomitent cu replierea şi urmăreşte două obiective . ^acoperirea raţională şi conştientă a spaţiilor =>marcajul atacanţilor adverşi. Aceste două obiective determină şi caracteristicile celorlalte faze ale apărării, de la pierderea posesiei mingii până la câştigarea acesteia. Organizarea şi ocuparea blocului defensiv se desfăşoară în conformitate cu concepţia de apărare a echipei şi sistemul defensiv aplicat. Apărarea în fotbalul actual reclamă un înalt grad de organizare şi luciditate. Un dispozitiv defensiv organizat asigură ocuparea raţională a spaţiului de apărare, eficienţă şi grupaj pe direcţia principală a atacului, un marcaj strict la purtătorul de minge şi viitorii primitori, precum şi realizarea unei eficiente dublări şi acoperiri între apărători. PRINCIPIILE APĂRĂRII Principiile apărării reprezintă un ansamblu de reguli generale privind comportamentul şi coordonarea acţiunilor de apărare în vederea realizării obiectivelor specifice. Principiile apărării sunt: ♦ apărarea porţii proprii

intrarea în posesia mingii

♦ adaptarea apărării la specificul atacului advers ♦ întrajutorarea. Apărarea porţii Apărarea porţii reprezintă principiul cei mai important ai apărării. Fiecare jucător aflat

107

Factorii apărării sunt: • plasamentul 108 . creşte complexitatea jocului în apărare. FACTORII APĂRĂRII Factorii apărării sunt mijloacele principale prin care acţionează apărătorii. cu sarcini specifice • reguli de colaborare între apărători. Respectarea acestui principiu defensiv presupune : • organizrea rapidă a blocului defensiv • repartizarea pe sarcini individuale. Adaptarea apărării la specificul atacului advers Adaptarea apărării la specificul atacului advers înseamnă luarea unor măsuri corespunzătoare în vederea contracarării iniţiativei şi calităţilor atacului advers. comparaţie şi sinteză.în situaţie de apărare. însoţesc şi succed efectuarea procedeelor tehnice de apărare. Această adaptare se realizează ţinând seama atât de principiul apărării porţii proprii cât şi de cel al intrării în posesia mingii. liniilor. Colaborarea după principii şi reguli moderne şi precise. este obligat să acorde prioritate acestui principiu. Aplicarea acestuia necesită dinamism. ritm şi agresivitate. Întrajutorarea Indiferent de sistemul defensiv adoptat. Respectarea lui se concretizează în tentativa apărării de a prelua iniţiativă atacului. Avem deci de a face cu operaţiuni de analiză. Acest caracter este concretizat prin întrajutorare organizată. Aceste mijloace presupun selecţionarea şi combinarea procedeelor tehnice de apărare şi aplicarea lor adaptată la secvenţa de joc. în zona mingii. măreşte inteligenţa apărătorilor. apărarea trebuie să aibă un pronunţat şi permanent caracter colectiv. specifice • organizarea compartimentelor. Intrarea în posesia mingii Lupta pentru intrarea în posesia mingii este un principiu caracteristic apărării. care preced. prin coordonarea acţiunilor individuale ale apărătorilor. Cel mai important element în aplicarea întrajutorării îl constituie dublajul.

Anticiparea reprezintă contribuţia gândirii. apărătorul poate prelua iniţiativa. dar şi de coechipieri. poarta proprie şi de caracterul şi forma de organizare a apărării. Circulaţia în apărare cuprinde suma deplasărilor efectuate de apărători în vederea rezolvării sarcinilor defensive individuale şi colective. 109 . Circulaţia în defensivă este condiţionată de circulaţia atacanţilor. plasamentul în apărare asigură condiţii favorizante celorlalţi factori ai apărării. pentru contracararea acţiunilor adverse. Plasamentul se realizează în funcţie de poziţia adversarului. zona de teren în care se găseşte mingea.• anticiparea acţiunilor • circulaţia în defensivă • acţiunile individuale şi colective specifice apărării. împiedicând atacantul să desfăşoare secvenţa de atac proiectată. Această capacitate deductivă permite apărătorului să acţioneze preventiv. a raţiunii în derularea acţiunilor de apărare. Anticiparea acţiunilor Anticiparea este preocuparea permanentă de a prevedea acţiunile ce vor fi întreprinse de adversari. Circulaţia jucătorilor în apărare trebuie să îndeplinească o serie de cerinţe : • menţinerea unui plasament corect în funcţie de particularităţile adversarului şi activitatea coechipierilor • favorizarea efectuării oportune şi eficiente a tehnicilor de apărare • încadrarea în forma de organizare a apărării folosită de echipă. care să favorizeze efectuarea acţiunilor de apărare. Plasamentul Plasamentul constă în deplasarea şi ocuparea celui mai corespunzător loc în teren. Circulaţia în defensivă Circulaţia în apărare este necesară pentru a putea da răspuns acţiunilor întreprinse de atacanţi. în general. Anticipând acţiunea de atac.

dar actualizată. Zona reprezintă o concepţie a apărării parţiale. Acţiunea colectivă coordonează acţiuniie individuale a doi sau mai mulţi apărători. Blocul defensiv opus adversarului cuprinde 7-8. Zona este aplicată de majoritatea echipelor. în acele suprafeţe de teren. în special cel din faţa porţii proprii =>mobilitate şi omogenitate 110 . de obicei la propria jumătate de teren şi angrenarea unui număr ceva mai redus de jucători. Acţiunea individuală în apărare constă din folosirea conştientă de către apărător a unor procedee specifice. Aceste sisteme de apărare reprezintă organizarea jucătorilor în cadrul unor dispozitive mai fixe sau mai elastice. blocuri defensive. Apărarea zonală constă din împărţirea terenului pe zone şi linii în care se acţionează prin mijloace specifice. sprijinându-se reciproc. modernizată odată cu evoluţia generală a jocului. Aceştia se organizează în diferite aşezări. în scopul realizării unei sarcini defensive.apărarea om la om . chiar 9 jucători ce acţionează în zone de teren prestabilite. prin reducerea deliberată a spaţiului de apărare.Acţiunile individuale şi colective specifice apărării Jocul de fotbal constă dintr-o succesiune de acţiuni individuale şi colective. Primii trei factori preced sau însoţesc acţiunile concrete de apărare. prin accesibilitatea relaţiilor de colaborare în cadrul blocului defensiv. FORMELE DE ORGANIZARE ALE APĂRĂRII Formele de organizare ale apărării constau din diferite sisteme în care se structurează apărarea. Acţiunile tactice individuale şi colective reprezintă factorii de bază ai apărării. materializate în acţiunile individuale şi colective specifice apărării. Activitatea de bază în fiecare zonă este supravegherea şi marcarea adversarilor care temporar sau frecvent -stabil se manifestă. în scopul realizării unor sarcini defensive. Apărarea în dispozitiv zonal impune : -acoperirea întregului spaţiu de apărare. Apărarea în zonă Apărarea în zonă este mai agreată datorită posibilităţilor mai concrete de organizare. Formele de organizare ale apărării sunt: -apărarea în zonă .apărarea combinată.

Mijloacele de bază ale acestui sistem sunt presingul individual şi colectiv. cu maximă corectitudine pe întreaga suprafaţă de teren şi pe toată 111 . ceilalţi apărători formând un bloc elastic. Zona modernă are tendinţa de a acţiona mai avansat. 1-4-1-3-2. Subsistemele caracteristice apărării în zonă sunt cuplurile şi grupurile tactice defensive. a mobilităţii acestora în teren. grupaj. ect. etc. Dinamica apărării zonale este determinată de activitatea defensivă a liniei de fund. în linie. Apărarea om la om Această modalitate de abordare a defensivei derivă din fenomenul de părăsire temporară a posturilor fixe în atac. Apărarea om la om solicită un înalt grad de responsabilitate individuală. ca reacţie a apărătorilor la perfecţionările tehnice şi tactice ale atacanţilor. coordonarea reciprocă. Apărarea în zonă are avantajele şi dezavantajele ei. suplinirile. Lupta pentru recâştigarea mingii nu este abandonată pe nici o porţiune a terenului de joc. de obicei de formă neregulată. la foarte buna lor pregătire fizică. Ceie mai folosite modalităţi de organizare a zonei cuprind aşezările de tipul 1-1-4-2-3.. concentrare) • capacitate de rezistenţă (cu precădere la eforturile anaerobe). Acest mod de abordare agresivă a apărării se întemeiază pe marcajul individual. în care linia de fundaşi are un acoperitor în faţa sau în spatele ei. cu avantajul grupajului. la ofsaid. Tendinţa spre apărarea „totală". va înlătura şi deficienţele sistemului prin cuprinderea în mai mare măsură a elementelor apărării om la om şi a celei combinate. Forma cea mai utilizată este în propria jumătate de teren. care poate acţiona cu libero. eficient. Totodată se vor perfecţiona participările ofensive ale apărătorilor din momentul reintrării în posesia mingii. Limitele tactice ale acestui sistem sunt determinate de posibilităţile reduse de a efectua marcajul strict.=>colaborare prin dublaj. preluare de adversari. repiieriie.presing). prin aşezarea în linie a fundaşilor şi generalizarea presingului agresiv a celor din faţă (zonă . a micşorării spaţiilor dintre apărători. 1-1-4-3-2. care au drept scop mărirea forţei defensive şi reciproca corecţie în intervenţiile eşuate. piasamentui optim. Profilul apărătorului reclamat de sistemul om la om este dat de : • polivalenţa tehnico-tactică defensivă • responsabilitate • psihic corespunzător (voinţă. abnegaţie.

de atac în derulare.realizarea superiorităţii numerice . care determină proporţiile şi succesiunea acestora. Apărarea combinată este modalitatea eficientă de acomodare elastică la situaţiile de joc prin respectarea următoarelor reguli tactice: ♦ eşalonarea în adâncime ♦ dublajul permanent ♦ micşorarea . care nu se confundă cu apărarea şi foloseşte o gamă de mijloace specifice pentru redobândirea mingii. Bogăţia de mijloace prin care se exprimă tactic apărarea combinată face ca acest sistem să se apropie cel mai mult de trăsăturile concepţiei de apărare totală. succesivă sau intermitentă a sistemului defensiv de bază.supravegherea spaţiilor şi zonelor de acţionareale adversarului.repliere şi organizare rapidă a defensivei . dar mai ales de concepţia defensivă proprie. mixtă. 3. RECUPERAREA Ultima încercare de păstrare a mingii o constituie recuperarea. Acest lucru presupune cunoaşterea în detaliu a mecanismelor şi legităţilor fiecărui sistem în parte. Recuperarea are tocmai rolul de a 112 . Direcţiile de evoluţie ale acestui sistem se îndreaptă spre autoperfecţionarea acestuia şi combinarea cu celelalte sisteme de apărare. în funcţie de specificul atacului advers. dar şi abilitatea de a aplica sau trece cu rapiditate la mijloacele unui sistem la cele ale altuia. cu folosirea continuă a presingului individual şi colectiv (de grup). In fotbalul actual se recurge mai ales la apărarea combinată.om la om şi zonă. Apărarea combinată Apărarea combinată reprezintă sistemul ce rezultă din combinarea apărării zonale cu marcajul la om şi capacitatea individuală şi colectivă de a folosi sistemele defensive.durata jocului. Principiile apărării totale îşi găsesc în sistemul de apărare combinată o rezolvare practică. Recuperarea mingii reprezintă un moment fundamental al jocului.repartizarea rapidă a sarcinilor individuale determinate de fază. prin folosirea celor două variante . Pentru realizarea în bune condiţiuni a defensivei combinate este necesară intervenţia unor factori de organizare ca : . Apărarea combinată este deci folosirea simultană.

din faţa porţii adverse. Recuperarea are un pronunţat caracter combativ. şi activ. chiar imediată în posesia mingii pentru a relansa atacul. Ea constituie de fapt posibilitatea iniţierii unui nou atac. Acest moment al jocului utilizează mijloace specifice de intervenţie. ponderea lor crescând în zona mediană a terenului. eventual pentru a contraataca. fără minge. conferă momentului recuperării caracterul de independenţă. alături de atac şi apărare. 113 . contribuie la reconsiderarea apărării sub aspectul finalităţii ei ofensive. consistenţă şi intensitate. Utilizarea unor mijloace specifice apărării pentru a continua un atac. cu scopul declarat de a recâştiga mingea şi a relua în cel mai scurt timp acţiunea ofensivă. a adversarului în terenul acestuia. Recuperarea s-a constituit ca moment separat al jocului. presingul) apar începând cu zona III. cu implicaţiile acestuia. Momentul recuperării. care capătă un caracter continuu. Specificitatea recuperării derivă din faptul că mijloacele ei specifice se folosesc pentru reintrarea neîntârziată. Recuperarea solicită intervenţii mai rapide decât ale adversarului pentru recâştigarea mingii şi relansarea atacului. cu precădere la cei din primele linii • universalism tactic • puternică motivaţie. Recuperarea este de fapt atacarea. Mijloacele specifice recuperării (marcajul. Calităţile solicitate de acest moment al jocului: • pregătire fizică multilaterală • deprinderi defensive pentru toţi componenţii echipei.folosi intervalul de timp liber dintre ultima manevră ofensivă şi prima acţiune defensivă a echipei. Această relativ nouă ipoteză tactică reprezintă un progres în organizarea jocului.

Aceste echipe constituie baza de selecţie pentru ECHIPA REPREZENTATIVĂ A ŞCOLII şi ECHIPA DE PERSPECTIVĂ A ŞCOLII şi care participă la campionatul interclase pe şcoală. în principal elevi ai claselor mai mici. de regulă desfăşurându-se la nivel de localitate. să organizeze competiţiile de masă la nivelul şcolii (campionatul inter-clase). SUNT: să realizeze planul de activitate fotbalistică din şcoală şi să întocmească planul de pregătire al echipei reprezentative. necesară instruirii fotbaliştilor. să urmărească să nu se suprapună campionatul şcolar cu alte activităţi sportive. formată din 20 jucători. se pune în principal. pe elevii claselor mari. respectiv clasele V-VI. să se ocupe de dezvoltarea bazei materiale a şcolii. XIXII. să răspundă de pregătirea şi prezentarea echipei reprezentative a şcolii la competiţii. Aceste campionate nu se desfăşoară până la nivelul de ţară. IX-X şi care participă în campionatele rezervate categoriilor respective de vârstă. respectiv clasele VII-VIII. SARCINILE • • • • • • • PROFESORULUI CARE RĂSPUNDE DE ACTIVITATEA FOTBALISTICĂ DIN ŞCOALĂ. B – Echipa de perspectivă. Baza acestor reprezentative şcolare care participă la competiţiile locale şi republicane conform sistemului competiţional. 114 . să desfăşoare o permanentă activitate de selecţie. Activitatea lotului reprezentativei şcolare trebuie conjugată cu PREOCUPAREA CUPRINDERII TUTUROR ELEVILOR DORITORI să practice jocul de fotbal. Această activitate poate fi în scop RECREATIV sau poate fi pentru RIDICAREA MĂIESTRIEI SPORTIVE.Curs 14 ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII FOTBALISTICE ŞCOLARE Activitatea fotbalistică în şcoala generală şi liceu are următoarea STRUCTURĂ: A – Echipa reprezentativă a şcolii. să facă parte din comisia de organizare a campionatului pe localitate. C – Echipele reprezentative ale claselor. formată din cei mai buni 18-20 jucători.

unde se va ţine cont de următoarele aspecte: segmente proporţional dezvoltate. Pentru a organiza o echipă de fotbal. aceste terenuri nu asigură condiţii optime pentru pregătirea fotbaliştilor. lecţiile de educaţie fizică şi activităţile sportive se desfăşoară pe terenuri de dimensiuni reduse. Pentru pregătirea echipei de fotbal se va ţine cont de condiţiile materiale existente în şcoală. Pentru persoanele din afara şcolii care doresc să participe la buna desfăşurare a activităţii fotbalistice din şcoală. se cere avizul CONSILIULUI PROFESORAL. dar folosite raţional. sarcinile acestuia pot fi preluate de profesorii de educaţie fizică de alte specializări. DEZVOLTAREA FIZICĂ. aceste activităţi pot fi preluate de un alt cadru didactic care are sau a avut o legătură cu activitatea fotbalistică. amenajate pentru handbal. 115 Este un criteriu obligatoriu. în cadrul SELECŢIEI TERBUIE SĂ ŢINEM CONT DE TREI ASPECTE SAU CRITERII ESENŢIALE: - STAREA DE SĂNĂTATE. Elevii componenţi ai echipelor reprezentative vor efectua controlul medical de cel puţin două ori pe an. aceasta efectuându-se în cadrul orelor de activităţi sportive. cu indici crescuţi ai perimetrului toracic şi ai volumului musculaturii inferioare. talie în jur de 170-175 cm. volei. SELECŢIA ŞI FORMAREA ECHIPELOR REPREZENTATIVE ŞCOLARE Pentru depistarea elevilor talentaţi.ALTE ASPECTE PRIVIND ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII FOTBALISTICE ÎN ŞCOALĂ Dacă în şcoală nu există profesor de educaţie fizică cu specializare FOTBAL. Profesorul care se ocupă de pregătirea echipelor reprezentative va trebui să ţină cont de procurarea echipamentului şi a mingilor pentru antrenamente şi de prezentarea la competiţiile sportive fotbalistice. Dacă în şcoală nu există nici un profesor de educaţie fizică. baschet. În general. - . Pentru echipele reprezentative. mobilitate corespunzătoare în principalele articulaţii ale aparatului locomotor. aceste spaţii pot fi de un real ajutor. SELECŢIA TREBUIE SĂ AIBĂ UN CARACTER PERMANENT. eliminatoriu şi general valabil. orelor de educaţie fizică şi competiţiilor de masă.

cel puţin în stadiul gimnazial. Trebuie spus că. indici crescuţi de adaptabilitate ale aparatelor cardiovascular şi respirator la eforturi prelungite şi repetate. Profesorul urmăreşte atent evoluţia şcolară a elevilor selecţionaţi în echipele reprezentative. La sfârşitul anului şcolar. unde se va urmări: îndemânarea elevului în manevrarea mingii. În acest caz. că nu există o concordanţă între dezvoltarea fizică şi bagajul de cunoştinţe şi deprinderi motrice. va fi scos din echipă până când îşi va rezolva problemele şcolare. profesorul va face încă o selecţie. imaginaţia. dezvoltarea fizică nu poate fi un criteriu de selecţie. anticiparea acţiunilor adversarilor şi coechipierilor. viteza de reacţie. de execuţie a procedeelor tehnice. uneori aceşti factori găsinduse în raport de adversitate. profesorul având în timpul jocului intervenţii cât mai reduse. îndemânare în manevrarea mingii. DEZVOLTAREA FIZICĂ poate fi înlocuită în STADIUL GIMNAZIAL cu SITUAŢIA ŞCOLARĂ A ELEVULUI. uşurinţa în execuţii a deprinderilor tehnico-tactice. Elevii selecţionaţi vor fi cuprinşi într-o grupă de 18-20 subiecţi şi se vor pregăti în cadrul lecţiei de activităţi sportive. Elevii vor fi urmăriţi atât în fazele de atac cât şi în cele de apărare. de deplasare. în principal urmărindu-se la aceştia capacitatea de orientare în teren. ci în salturi. precizia pasării mingii şi şutului la poartă. deoarec0e elevii nu cresc constant. în raport cu poziţia şi acţiunile adversarilor şi coechipierilor. rezistenţa în regim de viteză. unele însuşiri şi calităţi psihice (orientarea în spaţiu. 116 . după următoarele criterii: progresia sportivă realizată. rezolvările rapide şi raţionale ale situaţiilor de joc. JOC LA DOUĂ PORŢI. dăruirea de sine). SELECŢIA LA CLASA a V-a SAU FORMAREA ECHIPELOR REPREZENTATIVE ALE ŞCOLILOR Jocul se va desfăşura pe teren redus. execuţia precisă a acţiunilor tehnico-tactice în regim de rezistenţă. cu reguli simplificate (mini-fotbal).- supleţe musculară. În cazul în care un elev este corigent la mai multe materii şi nu apare nici o posibilitate de îndreptare a acestei situaţii.

în special. în general şi a adversarului. capacitatea de anticipaţie a jocului. se formează echipa de perspectivă. o echipă nu poate avea mai mult de 11 jucători. să reuşească prin tehnica şi cunoştinţele sale să-şi depăşească adversarul direct. Astfel. Din numărul total de 18-20 subiecţi. unde criteriile de selecţie sunt mai pretenţioase. să-şi rezolve sarcinile ce-i revin în cadrul echipei şi să satisfacă cerinţele desfăşurării unui joc colectiv şi constructiv. să reuşească prin intervenţii regulamentare să-l deposedeze. apropiindu-se de cele ale selecţiei jucătorilor pentru echipele de performanţă. când jucătorul nu se află în posesia mingii. să ştie să-şi apere zona ameninţată şi să anticipeze mişcările adversarilor.- calităţile psihice (orientarea în spaţiu. În formarea şi alcătuirea echipei şi a lotului în general. când mingea se găseşte în posesia adversarului direct. profesorul sau antrenorul va proceda astfel: PORTARUL – va fi selecţionat din rândul elevilor care doresc acest post şi care prezintă 117 . să se demarce şi să anticipeze acţiunile coechipierilor. pe un lot şi totodată pe o echipă standard. decizia de a lua acţiuni pe cont propriu). SELECŢIA LA CLASA a IX-a SAU FORMAREA ECHIPELOR REPREZENTATIVE ALE LICEELOR Formarea echipelor reprezentative ale liceelor are loc după o selecţie mai riguroasă. cu care să se prezinte la jocuri. În jocul de mini-fotbal. se va urmări: când jucătorul se găseşte în posesia mingii. capacitatea de a coopera cu coechipierii. INDICAŢII METODICE PRIVIND FORMAREA UNEI ECHIPE REPREZENTATIVE Profesorul sau antrenorul trebuie să se axeze. profesorul va opri 11-12 care se încadrează în cerinţele celei de a doua selecţii. când mingea se găseşte în posesia echipei adverse. deoarece în competiţiile liceelor participă elevi din clasele a XII-a şi parţial a XI-a. în competiţiile rezervate elevilor. participarea pe tot parcursul desfăşurării jocului în acţiuni tehnico-tactice. În cadrul jocului. pentru anumite perioade de timp.

capacitatea de a rezolva acţiunile de apărare. lovirea corectă a balonului cu capul. tehnică individuală foarte bună. FUNDAŞII – pentru părţile laterale ale terenului să fie selecţionaţi elevii care lovesc mingea cu piciorul îndemânatec părţii respective a terenului. curaj şi siguranţă în acţiune. viteză de deplasare şi de reacţie. orientare spaţială foarte bună. concentrare psihică în momentele de finalizare. capacitatea de a-şi depăşi adversarii prin inventivitate. rezistenţă mare la eforturi îndelungate şi în tempouri variate. combativitate în lupta directă cu adversarul. anticiparea situaţiei de gol. capacitatea de a colabora cu ambele linii-defensivă şi ofensivă. când jocul o cere. Pentru partea centrală a dispozitivului de apărare să fie selecţionaţi jucători de talie înaltă şi să prezinte următoarele însuşiri: bună detentă pentru lupta aeriană. forţă pentru lupta directă cu adversarul în vederea deposedării de balon. capacitatea de a se intercala în atac şi de a înscrie goluri. viteză de reacţie. stăpânire de sine şi curaj. precizie în transmiterea mingii (pasarea mingii şi şutul spre poartă). iar pe partea dreaptă a terenului-un dreptaci. sunt: . forţă şi precizie în loviturile cu piciorul şi loviturile la poartă. clarviziune în teren şi o bună gândire tactică. capacitatea de a construi acţiuni ofensive. rapiditate în execuţie şi deplasare. coordonare în acţiuni. supleţe şi detentă musculară. respectiv pe partea stângă a terenului să fie un stângaci. spontaneitate şi fineţe tehnică. cu capul.următoarele însuşiri: înălţime corespunzătoare. bună orientare spaţială. 118 MIJLOCAŞII – jucătorii de la mijlocul terenului trebuie să aibă următoarele calităţi: ATACANŢII – criteriile care stau la baza selecţiei lor.

2 secunde 14 ani . cum ar fi: în fiecare etapă a instruirii şi înainte de fiecare joc.50 minute 119 . să-şi îmbunătăţească pregătirea fizică etc.După alcătuirea şi formarea lotului reprezentativ.5 secunde INDICAŢII METODICE: se acordă două încercări obligatorii.8 secunde 15 ani .35 minute 13 ani .11 ani .8.SĂRITURA ÎN LUNGIME DE PE LOC 10-12 ani . Cronometrul se declanşează la semnalul de start. să se transmită jucătorilor OBIECTIVELE DE ÎNDEPLINIT (individuale şi colective).46-7. înregistrându-se cea mai bună.8-8. cu pauză de 5 minute între ele.3-8.180-185 cm INDICAŢII METODICE: pentru elan. Prezentăm pe cele trei grupe de vârstă (10-12 ani. Rezultatele vor fi înregistrate în caietul de evidenţă al profesorului şi comunicate jucătorilor pentru a-i motiva în pregătire.36-2.8.8. de cel puţin două ori pe an.2.7-7. de MAZILU VIRGIL şi COLABORATORII. 3. 16-18 ani) o parte din probele şi normele de control pentru fotbal.7. cuprinse în lucrarea “SELECŢIA ÎN SPORT”.ALERGARE DE REZISTENŢĂ 10 ani . ar trebui să dea cu jucătorii. aceste probe şi norme de control.ALERGARE DE VITEZĂ 50 m 10 ani .14 ani .7-8. PROBE ŞI NORME DE CONTROL Profesorii care antrenează echipele reprezentative şcolare.9-9 secunde 11 ani .40 minute 12 ani .7.4-7.31-2.51-8 minute 2000m .5 secunde 13 ani . 13-15 ani. în timpul liber.2.7. astfel: A – PROBE ŞI NORME PRIVIND PREGĂTIREA GENERALĂ ŞI SPECIFICĂ A GRUPELOR DE 10-12 ani ŞI 13-15 ani 1. elevii să exerseze unele execuţii tehnice.41-2.165-175 cm 13-15 ani . înregistrându-se cea mai bună.2. Se efectuează obligatoriu două încercări. urmează o serie de măsuri.45 minute 600 m .7. 2.8 secunde 12 ani . se permite o singură pendulare a braţelor.

se aşează câte o bucată de lemn. Un partener stă ghemuit între picioarele executantului şi îl apasă pe glezne.15 ani . numărându-se câte execuţii realizează subiectul în 30 secunde.18-20 execuţii INDICAŢII METODICE: executantul se află culcat pe spate cu mâinile la ceafă şi coatele pe sol. executantul se ridică în poziţia şezând. se trasează câte 2 cercuri. se găseşte fixată cu gradaţia “50” exact la nivelul suprafeţei scaunului. având gradaţia “0” deasupra şi gradaţia “100” în jos. gradată din cm în cm. alunecă cu vârfurile degetelor întinse în jos. executantul aleargă să aducă un cub şi să-l planteze într-unul din cercurile în care a stat el iniţial cu picioarele. Se acordă 2 încercări. 6. Se repetă ridicările şi culcările. în imediata apropiere a lor. timpul înregistrându-se în minute şi secunde. genunchii depărtaţi şi îndoiţi la 90º.NAVETA (ŞTAFETA) 10 -12 ani -. pe riglă. cu pauză de 5 minute între ele şi se notează cea mai bună. fiind interzisă aruncarea lor.7.56-58 cm 1 3-15 ani -. cu vârfurile la margine şi genunchii perfect întinşi. după care pleacă imediat să-I aducă şi să-l planteze pe cel de-al doilea în celălalt cerc. după care revine în culcat.5 secunde INDICAŢII METODICE: se trasează pe pământ două linii paralele la distanţă de 10 m una de alta. În spatele celor două linii. 4. păstrând genunchii întinşi. 120 . care este de forma unui cub cu latura de 5 cm. se cronometrează.MOBILITATE COXO – FEMURALĂ 10 -12 ani -. unul lângă celălalt. fără a se răsuci. La semnal. La semnal. încercând să depăşească gradaţia “50”. O riglă înaltă de 1 m. În fiecare dintre cele două cercuri situate în spatele uneia dintre linii. Cuburile se aşează cu mâna.17-18 execuţii 13 -15 ani -. De la semnalul de plecare şi până la plantarea celui de-al doilea cub. Rămâne aplecat la poziţia cea mai joasă-2 secunde-cu genunchii şi palmele bine întinse.59-61 cm INDICAŢII METODICE: subiectul stă în picioare pe un scaun sau pe o banchetă înaltă de 50 cm. Executantul se găseşte cu picioarele în cele două cercuri care nu au cuburi. atingând solul cu spatele şi dosul palmelor. Subiectul se apleacă. pe distanţele prevăzute. 5. cu tălpile sprijinite pe sol.45 minute INDICAŢII METODICE: se efectuează diferenţiat pe cele trei grupe. cu diametrul de 0.ABDOMEN CU RIDICAREA TRUNCHIULUI DIN CULCAT ÎN ŞEZÂND ŞI REVENIRE TIMP DE 30 secunde 10 -12 ani -. atingând cu coatele genunchii.5 m.41-7.12.1-12.

timp în care el trebuie să sară şi să lovească mingea cu capul (cu fruntea şi cu pendularea trunchiului).PROBA COMPLEXĂ 10-12 ani – 19-20 secunde – de 2 ori traseul. 16 m 3m INDICAŢII METODICE: Numărul de execuţii pe grupe de vârstă: 10 -12 ani – 2 repetări. Se acordă două încercări şi se notează cel mai bun rezultat.în 20 secunde la 30 -35 cm – de 8 ori INDICAŢII METODICE: mingea este legată cu şnur şi suspendată la înălţimea prevăzută în tabelele de norme. cu pauză de 10 secunde între repetări. 25 sau 20 secunde. şutează spre poartă. 13 -15 ani – 4 repetări. 7. aşezate din 3 în 3 m faţă de suprafaţa de pedeapsă. 13-15 ani – 36-38 secunde – de 4 ori traseul.pentru citirea gradaţiei la care a ajuns vârful degetelor mijlocii de la ambele mâini.LOVIREA MINGII SUSPENDATE CU CAPUL 10 -12 ani -. Distanţa se măsoară din creştetul subiectului până la mijlocul mingii. 16 -18 ani – 6 repetări. La semnal. revine în viteză la locul de plecare. Jucătorul şi mingea sunt la 1 m în continuarea liniei formate de cele 5 jaloane. Nu se ia în considerare numărul de sărituri. 8. cu pauze între repetări 10 secunde. ci numărul de 121 . cum doreşte. Următorul traseu începe după 10 secunde pauză. cu pauză de 10 secunde între repetări.în 15 secunde la 25 -30 cm – de 6 ori 13 -15 ani -. în funcţie de grupa de vârstă din care face parte. Executantul are la dispoziţie. cu pauză de 10 secunde între repetări. de cât mai multe ori posibil. putându-se deplasa în jurul mingii după prima lovitură. subiectul conduce mingea printre jaloane. cu pauze între repetări 10 secunde.

pentru grupele 10-12 ani şi 13-15 ani şi 1. 11.5 m INDICAŢII METODICE: Număr de acţiuni şi norme pe grupe de vârstă: 10 -12 ani -.14 acţiuni – 3-5 goluri 10-12 ani – 2 m 13-15 ani 16-18 ani – 1. Grupele mari şutează direct din întoarcere sau după o preluare a mingii.20 acţiuni – 6-8 goluri Porţile sunt situate în paralel la 30 m. transmisă de portarul căruia i-a şutat. Jucătorul care şutează spre poartă se află la mijlocul terenului.5 m pentru grupa 16-18 ani. Se iau în considerare genuflexiunile în care şezutul coboară sub nivelul genunchiului piciorului de execuţie. între cele două porţi.ARUNCAREA MINGII MEDICINALE ÎNAINTE. DE DEASUPRA CAPULUI 122 .8 repetări 13 -15 ani -.lovituri prin care mingea este făcută să se balanseze.10 repetări INDICAŢII METODICE: subiectul ridică ambele braţe şi un picior întins în faţă. 10.TRAS LA DOUĂ PORŢI 10 -12 ani -.10 acţiuni – 3-5 şuturi în forţă pe spaţiul porţii 13 -15 ani -. la orizontală. Când subiectul nu mai poate continua din cauza oboselii.14 acţiuni – 3-5 goluri 16 -18 ani -. 9. într-o zonă de 2 m lăţime. după care execută genuflexiunea pe piciorul de sprijin. Exerciţiul se termină după efectuarea numărului de acţiuni prevăzut pentru fiecare grupă de subiecţi. Grupele mai mici pot atinge mingea încă de 1-2 ori între preluare şi şut spre poartă. În fiecare poartă se află câte un portar cu 3-4 mingi. va continua cu celălalt picior.10 acţiuni – 3-5 şuturi pe spaţiul porţii 13 -15 ani -. din care finalizează.GENUFLEXIUNI PE UN PICIOR ŞI PE CELĂLALT 10 -12 ani -.

la 35-40 cm. GREUTATEA MINIMĂ 10 ani -.1. prin opriri bruşte dincolo de limitele jaloanelor şi întoarceri rapide.45 kg 15 ani -. Picioarele nu se dezlipesc de pe sol.3200 m – 12. pe ceafă. cu pauze între repetări 10secunde 2.20 acţiuni – 6 goluri 4.1.40 kg 14 ani -. ÎNTRE REPETĂRI 16 -18 ani -.2kg – 5-6 m 13 -15 ani -. după care îşi apleacă uşor corpul pe spate.61 m 15 ani -.5 kg – 7.32 minute INDICAŢII METODICE: la 30 m distanţă unul de celălalt sunt aşezate două jaloane.1.34 m 11 ani -.PROBA COMPLEXĂ 16-18 ani secunde – 52-54 secunde. îndoaie genunchii pentru elan şi execută aruncarea mingii. de 6 ori traseul.1.36 kg 13 ani -.10 -12 ani -.39 m 12 ani -.3kg – 6-7 m INDICAŢII METODICE: subiectul stă cu picioarele pe aceeaşi linie.TRAS LA DOUĂ PORŢI 16 -18 ani -.LOVIREA MINGII SUSPENDATE CU CAPUL 16 -18 ani -.44 m 13 ani -.32 kg 12 ani -. NORME PRIVIND DEZVOLTAREA SOMATIC 1.TALIA MINIMĂ 10 ani -.30 secunde.01-12. din dreptul unui jalon. Se pleacă la semnal.15 minute 5. DE DEASUPRA CAPULUI 16 -18 ani -.65 m 2. Urmează o pauză 123 .31-1.30 kg 11 ani -.1.8 m 6.ALERGARE DE DURATĂ 16 -18 ani -. de 13 ori 3.ARUNCAREA MINGII MEDICINALE ÎNAINTE. cu mingea în mâini.4 x 30m x 4 CU PAUZE DE 90 secunde.51 kg B – PROBE ŞI NORME PRIVIND PREGĂTIREA GENERALĂ ŞI SPECIFICĂ A GRUPEI DE 16-18 ani 1.51 m 14 ani -.1.1. subiectul efectuând traseul dus-întors-dus-întors fără oprire.1.

71 m 18 ani → 1. Competiţiile şcolare de fotbal. care se organizează pentru şcolile generale şi licee. Pentru categoriile 8-10 ani şi 11-12 ani. CAMPIONATUL LICEELOR – pentru categoriile de vârstă 15-16 ani. iar pentru categoria 11-12 ani. competiţii organizate de Inspectoratele Şcolare Judeţene cu ocazia diferitelor evenimente.N. activitatea fotbalistică se concretizează prin: ziua sporturilor preferate. GREUTATEA MINIMĂ 16 ani → 56 kg 17 ani → 60 kg 18 ani → 62 kg .13-14 ani. având un caracter continuu. cât şi în afara acestora. se vor desfăşura astfel: CAMPIONATUL ŞCOLILOR PRIMARE – pentru categoriile de vârstă 8-10 ani. întâlniri amicale şi tradiţionale între liceele din aceeaşi localitate. La nivelul claselor V-VIII şi IX-XII.70 m 17 ani → 1. 11-12 ani.E.TALIA MINIMĂ 16 ani → 1. durata jocului va fi de 60 minute (2 reprize a câte 30 minute fiecare). CONŢINUTUL COMPETIŢIEI PE GRUPE DE VÂRSTĂ GRUPA DE VÂRSTĂ 12-14 ani – CAMPIONATUL ŞCOLILOR GENERALE A – ETAPA PE ŞCOALĂ – se dispută sub forma unui campionat inter-clase. unde.de 90 secunde. Cronometrul se declanşează la semnalul de start. Se notează timpul fiecărei curse şi apoi totalul celor 4 repetări. activitatea fotbalistică se desfăşoară atât în cadrul unităţilor şcolare. 124 2. sistemul competiţional şi regulamentul de desfăşurare sunt precizate la nivelul învăţământului primar.72 m SISTEMUL COMPETIŢIONAL La nivelul şcolilor generale şi liceelor. competiţii organizate de M. 17-18 ani.. NORME PRIVIND DEZVOLTAREA SOMATICĂ 1. constituind totodată un important mijloc de depistare a talentelor. după care se repetă traseul de încă 3 ori şi pauzele respective.

S. fiecare echipă să dispute minimum 10 jocuri. astfel încât. se vor întâlni într-un singur joc pentru stabilirea clasamentului final. oraş. pe centre.F. unde echipele clasate pe locuri corespondente în cele două serii. INSPECTORATELE ŞCOLARE DIRECŢIILE JUDEŢENE PENTRU E. Sistemul de desfăşurare al acestei etape este ELIMINATORIU şi are loc în perioada 15 mai-15 iunie. câştigătoare ale etapei pe localitate sau centre. între cele 8 echipe câştigătoare ale fazei interjudeţene. pe două serii. B – ETAPA PE LOCALITATE (municipiu. pentru a stabili echipele calificate la ETAPA JUDEŢEANĂ. se vor asigura fiecărei echipe minimum 16 jocuri. Perioada de desfăşurare a campionatului va fi cuprinsă între 15 septembrie-15 noiembrie. D – ETAPA INTERJUDEŢEANĂ – participă echipele reprezentative de şcoli. Forma de desfăşurare a acestei etape este TURNEU SIMPLU. În judeţele cu mai multe localităţi. în perioada 15 martie-15 mai. comună) – se dispută sub formă de TURNEU între echipele reprezentative ale şcolilor. În funcţie de numărul de echipe.indiferent de numărul de clase. câştigătoare ale etapelor judeţene. MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE PENTRU ETAPA JUDEŢEANĂ – organizatori vor fi:   PENTRU ETAPA INTERJUDEŢEANĂ – organizatori vor fi:  125 . C – ETAPA JUDEŢEANĂ – participă echipele reprezentative de şcoli. ORGANIZATORII COMPETIŢIILOR LA CATEGORIA DE VÂRSTĂ 12-14 ani PENTRU ORGANIZAREA CAMPIONATELOR ŞCOLILOR GENERALE ETAPA PE ŞCOALĂ – organizatori vor fi CONSIILE şi CONDUCERILE ŞCOLILOR PENTRU ETAPA PE LOCALITATE – organizatori vor fi:   CERCURILE PEDAGOGICE DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT DIERCŢIILE MUNICIPALE ŞI ORĂŞENEŞTI PENTRU E. împărţit în 8 zone geografice a câte 5 echipe şi are loc în perioada 15 iunie-20 iunie.S. competiţia se desfăşoară TUR – RETUR sau numai TUR. E – FINALA PE ŢARĂ – se dispută SISTEM TURNEU. se poate organiza o etapă intermediară. Câştigătoarea etapei judeţene va reprezenta judeţul în ETAPA INTERJUDEŢEANĂ.F. La sfârşitul acestui campionat se va alcătui o selecţionată a şcolii care va participa la ETAPA PE LOCALITATE.

fiecare echipă disputând minimum 16 jocuri. GRUPA DE VÂRSTĂ 16-18 ani A – ETAPA PE LICEU – se desfăşoară sub forma unui campionat interclase. pe două serii. astfel încât fiecare echipă să dispute minimum 10 jocuri. GRUPA DE VÂRSTĂ 14-16 ani – CAMPIONATUL LICEELOR A – ETAPA PE LICEU – se desfăşoară sub forma unui campionat interclase. în perioada 15 martie-15 mai. câştigătoare ale etapelor judeţene. în perioada 15 septembrie-15 noiembrie. B – ETAPA PE LOCALITATE (municipiu. unde echipele clasate pe locuri corespondente în cele două serii. La sfârşitul acestui campionat se va alcătui o selecţionată care va reprezenta liceul la ETAPA PE 126 . FEDERAŢIA ROMÂNĂ DE FOTBAL PENTRU ETAPA FINALĂ – organizarea o va face MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII. pe centre. pe 8 zone geografice a câte 5 echipe. FINALA PE ŢARĂ se desfăşoară în perioada 1-5 septembrie. competiţia se desfăşoară TUR-RETUR sau numai TUR. se poate organiza o etapă intermediară. D – ETAPA INTERJUDEŢEANĂ – se dispută sub formă de TURNEU SIMPLU între reprezentativele de liceu. E – ETAPA PE ŢARĂ – se dispută SISTEM TURNEU. Câştigătoarea acestei etape va reprezenta judeţul în ETAPA INTERJUDEŢEANĂ. fiecare echipă disputând minimum 16 jocuri. Sistemul de desfăşurare al acestei etape este ELIMINATORIU şi are loc în perioada 15 mai-15 iunie. între cele 8 echipe câştigătoare ale fazei interjudeţene. oraş) – se dispută sub formă de TURNEU între echipele reprezentative ale liceelor. La sfârşitul acestui campionat se va alcătui selecţionata liceului care va participa la ETAPA PE LOCALITATE. se vor întâlni într-un singur joc pentru stabilirea clasamentului final. în perioada 1-15 iulie. În judeţele cu mai multe localităţi. pentru a stabili echipele calificate la ETAPA JUDEŢEANĂ. În funcţie de numărul de echipe. în perioada 15 septembrie-15 noiembrie. C – ETAPA JUDEŢEANĂ – se dispută între reprezentativele liceelor câştigătoare ale etapei pe localitate sau centre.

fiecare echipă disputând 10 jocuri. în perioada 1-15 iunie. participarea se face pe baza buletinului de identitate sau a certificatului de naştere. se poate organiza o etapă intermediară. JUDEŢUL: …………………………………………………. sub forma unui SISTEM ELIMINATORIU. pentru a stabili echipele calificate la ETAPA JUDEŢEANĂ. – – NUMELE ŞI PRENUMELE ELEVULUI DATA NAŞTERII ANUL CLASA OBSERVAŢII – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – 127 . competiţia se desfăşoară TUR-RETUR sau numai TUR. TABEL cu datele necesare pentru participarea la CAMPIONATELE ŞCOLARE DE FOTBAL ETAPA PE ……………………. 4. în perioada 15 martie-30 mai.. Exemplu de formular de înscriere: FORMULAR DE ÎNSCRIERE ŞCOALA: …………………………………………………. CRT. C – ETAPA JUDEŢEANĂ – se dispută între reprezentativele liceelor câştigătoare ale etapei pe localitate (centru). care la data de 15 septembrie a anului şcolar respectiv nu au depăşit vârsta maximă a competiţiei respective. 2..LOCALITATE. LOCALITATEA: …………………………………………. pentru fiecare etapă. În judeţele cu mai multe localităţi. pe centre. CONDIŢII DE PARTICIPARE pot participa toţi elevii care frecventează cursurile de zi ale şcolilor generale şi liceelor. 3. În funcţie de numărul de echipe. oraş) – se dispută sub formă de TURNEU între echipele reprezentative ale liceelor. precum şi a unui formular de înscriere. B – ETAPA PE LOCALITATE (municipiu. NR. 1..

începând cu faza pe şcoală şi sector. LOCALITATE. se vor atribui diplome. vor primi TITLURI de câştigători ai etapelor respective. în conformitate cu normele financiare în vigoare. la etapele pe localitate. şi respectând perioadele stabilite. ÎNSCRIEREA se face de către unitatea şcolară şi va fi trimisă inspectoratelor judeţene organizatoare. începând cu categoria de vârstă 13-14 ani. ZONĂ. jocurile se vor disputa pe terenuri normale.echipele pot participa în campionate în numele şcolii unde frecventează. DISPOZIŢII FINALE în conformitate cu REGULAMENTUL DE ORGANIZARE AL ACTIVITĂŢII FOTBALISTICE. şcolile generale şi liceele cu profil de fotbal nu au drept de participare în CAMPIONATUL ŞCOLAR DE FOTBAL.FOTBAL. care va fi declarată “ZIUA FOTBALULUI ŞCOLAR”. 128 .R. judeţ şi zonă. se recomandă ca jocurile să se desfăşoare în ziua de sâmbătă. medalii. pentru Municipiul Bucureşti se va elabora un calendar propriu de organizare a competiţiilor fotbalistice pentru toate categoriile de vârstă. JUDEŢ. la ETAPA PE ŞCOALĂ. TITLURI ŞI PREMII echipele clasate pe primele locuri la etapele pe ŞCOALĂ. DIRECŢIILE JUDEŢENE PENTRU TINERET ŞI SPORT sunt obligate să asigure în mod gratuit arbitrii şi terenurile de joc. cei mai buni jucători vor fi convocaţi la taberele F. nu sunt admise la competiţii echipele formate din elevi selecţionaţi în mai multe reprezentative şcolare. precum şi premii în bani şi materiale sportive. echipele câştigătoare ale ETAPELOR FINALE vor fi declarate campioane şcolare. jocurile vor fi arbitrate de cadre didactice şi arbitri-elevi din clasele mai mari.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->