Sesiunea de Comunicari Stiintifice A.S.E.

2008

SEMNIFICATIA
AURULUI IN ROMANIA
– INTRE METAMORFOZE-
“In orice societate banul este sacru, iar intr-o democratie
banul este singurul lucru care este sacru”1

Se poate considera ca puterea aurului sta mai mult in fascinatia sa decat in calitatile sale reale. Acestei
“relicve barbare”, cum o considera lordul Keynes, i se atribuie si principalele crize ale primei jumatati a
secolului XX. In ultimul secol s-a constatat insa degradarea acestuia in raport cu moneda; ce schimburi
notorii se mai realizeaza prin intermedierea unor cantitati de aur? Eventual, unele tranzactii de mare
anvergura se platesc in lingouri, in rest aurul este achizitionat si pastrat ca o emblema a prosperitatii
celui ce il poseda, a averii acestuia. Totusi, in pofida demolarii legislative din ultimul timp a aurului ca
instrument monetar, pretul acestuia creste peste previziunile celor care au pledat pentru demonetizarea
sa. In timp de criza el devine refugiul celor care vor sa-si protejeze puterea de cumparare. Sa fie aceasta
o reactie a seductiei irationale a metalului galben sau doar o confirmare a functiilor sale economice, ce
nu au putut fi eliminate prin simple decrete de stat?

1. Afacerea “Good delivery”

In fostul regim, pentru Ceausescu el s-a tradus printr-o plurivalenta: a semnificat atat voluptate hipnotica
cat si moneda de schimb pentru a-si plati datoriile internationale, dar nu si in ultimul rand, mijloc de
specula. De aici si efortul fostului lider de a-l exploata sub toate punctele de vedere. Mai trebuie oare
mentionata predispunerea megalomanica a acestuia, ce faciliteaza deductiile si supozitiile unora cum ca
Ceausescu a resimtit mirajul metalului? Gasind in el o rampa de lansarea a puterii nationale pe plan
European, fostul presedinte comunist a reusit sa descopere, ulterior, modalitatea perfecta de afirmare a
Romaniei, si anume prin recunosterea calitativa internationala a aurului importat din Romania. Iar
posibilitatea adecvata de obtinere a recunosterii internationale a constituit certificatul “Good delivery”,
care garanta calitatea superioara a productiilor de aur romanesti si scutea statul de taxele unor expertize
care trebuiau fi realizate in absenta acestuia. Deci “Good delivery” reprezinta un document autentificat
de London Bullion Market Association (LBMA- organismul care reglementeaza piata metalelor
pretioase la nivel mondial), ce posteaza calitatile specifice ale aurului tranzactionat sub aceasta egida.
Aceasta insemna ca fiecare lingou de aur romanesc se inscria in standardele acceptate de London
Bullion Market Association. Aurul prelucrat in principalul centru metalurgic, acela de la Baia Mare avea
forma clasica a unui lingou, cu greutatea standard (intre 10,9 si 13,4 kilograme, in functie de continutul
1
Anatole France, COMER Comment, December, 1990

1
 Sesiunea de Comunicari Stiintifice A.S.E.2008

de aur pur), avea concentratia potrivita ( de 995,0% aur pur), era marcat cu un numar de ordine, precum
si doua ponsoane- unul care nominaliza intreprinderea producatoare si unul al Bancii Nationale a
Romaniei.
Toate aceste insemne sunt obligatorii si in prezent pentru ca lingourile sa poata fi tranzactionate pe orice
piata, la pretul oficial stabilit de bursa londoneza. Aici trebuie adaugat faptul ca, fara a avea certificatul
“Good delivery”, un producator de aur nu-si poate vinde lingourile decat platind expertize si, oricum,
daca ar exista clienti, tranzactiile se negociaza la un pret mult mai mic decat cel oficial.

Lingouri marcate cu indicatorii LBMA

(London Bullion Market Association)

Astfel paginile in dosarul

“Good delivery”- Romania incep sa
se adune inca din 1972. Anul
marcheaza o adevarata “premiera”,
caci, dupa multi ani in care minele de
aur lucrau in pierdere, activitatea lor
fiind subventionata gratie modelului economic socialist, care acoperea pierderile cu ajutorul ramurilor
profitabile, Romania reusea sa intre pe lista de producatori de aur care beneficiau de certificatul de
garantie “Good delivery”. Aceasta insemna ca fiecare lingou de aur romanesc se inscria in standardele
acceptate de London Bullion Market Association. Avantajul acestei garantii pentru aurul romanesc era
extrem de important, mai ales in conditiile in care, in anii ’80 Ceausescu a luat celebra decizie de a plati
integral si cat mai repede datoria externa a Romaniei, “fara a precupeti niciun efort”… Si este cunoscut
faptul ca acest efort s-a tradus nu numai prin exportul diverselor produse industriale finite, cum ar fi
petrolul, Iugoslaviei si chiar a armelor, Africii si Orientului Mijlociu, ci in mod special prin vanzarea
aurului din rezervele Bancii Nationale.
Dar ceea ce intriga si suscita interesul in afacerea “Good delivery” este modul in care Romania a obtinut
si a pierdut acest certificat. Cum s-a intamplat minunea ca o tara limitata de doctrina comunista, ce
refuza orice influienta occidentala de schimbare sau de revolutie tehnologica sa obtina atat de usor
certificatul “Good delivery”? In acest sens variantele sunt diverse, distorsionate in timp si de absenta
unei formalizari pe suport material. Insa dintre toate, cea mai apropiata de verosimil pare a fi varianta
care presupune implicatiile contextului european al Razboiului Rece. Astfel, istoria spune ca Securitatea
ar fi prins la un moment dat doi spioni britanici care aveau ca obiectiv principal Ambasada URSS din
Bucuresti si ca Nicolae Ceausescu ar fi intervenit personal pentru a face o intelegere cu autoritatile
britanice in ceea ce-i priveste pe cei doi. Astfel, dictatorul ar fi dispus ca spionii sa continue sa lucreze
impotriva aliatului nostru sovietic (cu care Romania nu se afla chiar in cele mai bune conditii dupa
invadarea Cehoslovaciei de catre trupele Pactului de la Varsovia in 1968), insa fara a afecta direct
interesele Romaniei, evident, sub stricta supraveghere a Securitatii. In plus, pentru ca cei doi sa nu fie
retinuti sau expulzati si ca sa se evite scandalurile diplomatice, Ceausescu ar fi cerut autoritatilor de la
Londra certificatul “Good delivery” pentru aurul produs in Romania. Care a fost acordat imediat. Daca
realitatea a fost asa, atunci acela a fost primul pas catre plata datoriilor care s-a finalizat in anii ’80. In
plus, daca luam in calcul ca dictatorul roman este singurul lider comunist care a dispus infiintarea unei
structuri de spionaj care sa lucreze “contra naturii” si anume impotriva aliatului sovietic, povestea capata
mai multa credibilitate.

2
 Sesiunea de Comunicari Stiintifice A.S.E.2008

Oricum ar fi, acesta nu este mai mult decat un aspect al trecutului, iar toata atentia ar trebui sa fie
focusata asupra prezentului, un prezent deplorabil care ascunde varianta dureros de opusa a trecutului,
adica privarea de beneficiile certificatului “Good delivery”. Rezerve de aur inca se mai gasesc in
Romania, insa nu eficient exploatate, si de aici, iarasi, se revine la marele stigmat al tarii noastre:
absenta investitiilor in retehnologizare, aceasta Cutie a Pandorei, sursa a tuturor “relelor” si
handicapurilor pe care le dezvolta Romania. Astfel oricat de dezamagitor ar suna, in prezent, Romania
figureaza pe lista “Good delivery” la rubrica destinata fostilor membri. Iar asta inca din 2002, ceea ce
inseamna ca am avut acest avantaj timp de 30 de ani. Atat in 2002 , cat si in prezent, motivul oficial al
pierderii certificatului “Good delivery” este ca productia autohtona de aur nu se mai incadreaza in
standardele internationale. Adica a scazut sub pragul de 10 tone pe an- valoarea minima pentru a putea
dispune de certificatul de garantie. Caracterul veridic al situatiei este insa surprinzator de diferit. Practic,
Romania a fost scoasa de pe lista producatorilor “Good delivery” din cauza unui scandal financiar care a
falimentat compania anglo-indiana Allied Deals, proprietara in acel moment a combinatului baimarean.
Pe scurt, la numai cativa ani dupa ce a cumparat de la statul roman cu 37 milioane de dolari
intreprinderea Phoenix Baia Mare, Allied Deals a reusit sa o falimenteze prin mai multe afaceri oneroase
si manevre financiare ilegale. In primul rand, este vorba de o frauda bancara, deoarece Allied Deals a
solicitat Deutsche Bank un credit in valoare de 600 milioane de dolari pentru finantarea retehnologizarii
combinatului baimarean, insa a prezentat garantii false, urmarea fiind diminuarea brusca a productiei
societatii de la peste 10 tone de aur anual, cat prevede certificatul “Good delivery”, la circa 2 tone pe an
(cifra la care pare sa se situeze in prezent toata productia de aur a Romaniei). Cu alte cuvinte, Allied
Deals a incercat sa obtina un credit depunand ca garantie mai multe contracte de acest fel, care nu aveau
insa acoperire, nici in planul productiei si probabil nici in ceea ce priveste eventualii clienti. Si pentru ca
aceste “contracte” n-au putut fi respectate, iar frauda a fost descoperita, bursa londoneza a decis sa
retraga imediat certificatul “Good delivery” pentru aurul fabricat in Romania.
Desi “ingineria” anglo-indiana a prejudiciat in mod direct si, cel putin deocamdata, iremediabil accesul
neconditionat al aurului romanesc pe piata mondiala si productia de aur a societatii Phoenix Baia Mare,
aceasta din urma a incercat sa confirme mitul al carui nume il poarta sub numele de Cuprom-
schimbandu-si si domeniul de activitate in prelucrarea cuprului, insa “resurectia” a esuat. Alt producator
care exploata aurul romanesc si a avut de suferit de pe urma pierderii certificatului “Good delivery” a
fost Remin Baia Mare. Firma s-a asociat cu australienii de la Esmeralda pentru a infiinta compania
Aurul Baia Mare, care a devenit celebra in anul 2000 din cauza unui scandal intre Romania si Ungaria
pe tema deversarilor de cianuri in Tisa. Societatea in cauza nu se ocupa de prelucrarea aurului, ci doar de
exportul unui aliaj din aur si argint cunoscut pe piata sub denumirea de “Dore”. Desi avea la dispozitie
capacitatile de productie de aur de la fabrica Phoenix, Aurul Baia Mare a preferat varianta mai ieftina,
neavand nici certificatul “Good delivery” si nici un nivel al productiei care sa-i permita sa-l obtina din
nou de la London Bullion. Astfel, aliajul este procesat in Anglia, desi Cuprom ar fi putut face foarte bine
acest lucru.
“Fara dreptul de a vinde aur rapid, in conditii optime si al un pret garantat de bursa specializata,
orice producator din Romania trebuie sa suporte costuri suplimentare pentru expertize realizate de
laboratoare acreditate, fapt ce evident, micsoreaza profitul inregistrat”2. Aceasta procedura implica
plata unei taxe fie pentru toata cantitatea ce urmeaza a fi vanduta, fie pentru probele care se iau dupa
topirea lingourilor. Concret, o firma autorizata verifica greutatea si dimensiunile lingourilor, o alta firma
verifica puritatea aurului continut si toate aceste expertize se adauga la costurile suportate de producator
sau vanzator. De obicei, aceste taxe reprezinta unul sau doua procente din pretul de bursa al metalului,

2
Marian Mihart, presedintele Patronatului Bijutierilor din Romania (declaratie pentru ”Saptamana
Finanaciara”)

3
 Sesiunea de Comunicari Stiintifice A.S.E.2008

ceea ce specialistii considera ca este destul de mult. In plus lingourile de aur care nu au certificatul
“Good delivery”, chiar si insotite de toate rapoartele de expertiza necesare, nu pot fi vandute la pretul
stabilit de bursa londoneza, ci doar la unul net inferior.
Dupa imaginea indusa, in Romania nu se mai preteaza exploatarea intensa a aurului si exportul acestuia,
desi rezervele nu sunt inca epuizate, ba chiar exista investitori straini care fac presiuni sa-si deschida
mine de exploatare: cazul Rosia Montana, care se vrea in schimb a fi rezervatie naturala, asiduu
protejata de asociatiile ecologice, in pofida reclamei agresive pe care o promovau investitorii, facand
apel la vulnerabilitatile Romaniei: nivelul de trai scazut al oamenilor din zona, lipsa tehonologizarii, etc.

2. I.D. –ul covertibilitatii

La nivel national, mai este circulata notiunea de aur, preponderent, in sensul “podoabelor” ca simbol al
averii personale sau ca plafon de referinta la cotatiile de la bursa si foarte rar ca investitie. Este de stiut
ca de-a lungul timpului, aurul –sub forma de lingouri sau monede – s-a concretizat ca un mijloc de
economisire; chiar unul dintre cele mai bune, daca luam in considerare ca pretul lui s-a dublat atat in lei,
cat si in euro, intr-un interval in care moneda europeana a crescut fata de dolar cu 25%, iar fata de leu-
deloc. Insa in Romania, economisirea in aur reprezinta pentru marea majoritate achizitia de bijuterii din
aur si pastrarea lor in sertarase bine ascunse…Mai rar investitiile serioase, desi conjucturile se deduc a fi
favorabile spre astfel de plasamente, caci valuta s-a dovedit a fi destul de inselatoare pentru previziona
un curs pe un termen mai indelungat. Astfel, cand moneda nationala a pierdut in ultimele sase luni un
sfert din valoarea fata de euro, atunci poporul s-a gandit instantaneu sa-si schimbe depozitele in moneda
europeana. Iar euro s-a apreciat nu doar in fata leului, ci si a dolarului, avand sanse sa devina principala
moneda de economisire a lumii. Totusi analistii previzioneaza ca declansarea unei crize in Statele Unite
ce nu va ocoli Europa.Asadar, exista un plasament mai bun decat in euro?
Studiile realizate in domeniu demonstreaza ca pentru astfel de situatii-care ne feresc de atat de
criza americana, cat si de ambiguitatea controlata a BNR- sunt indicate investitiile in aur. Dovada este
evidenta si mai mult decat relevanta si anume cresterea pretului aurului in raport cu celelalte monede
intr-un interval redus de timp. Acum metalul galben este cotat la 910dolari/uncie si Peter Hambro-
fondatorul celui de al doilea mare exploatator de metal galben din Rusia – il vede crescand la 1000
dolari/uncie. Previzioneaza si explica: “Rezerva Federala Americana reduce rata dobanzii pentru a
stimula avansul economic, dar in perioadele de criza investitorii se orienteaza in general catre aur”3.
Si atunci ne punem problema convertibilitatii: daca aurul este atat de profitabil, analizat a fi intr-o
continua ascensiune, cum s-ar comporta ipoteza ca orice mijloc banesc, orice avere acumulata sa aiba un
echivalent in aur, sau tintind mai departe, cum ar fi implementarea unei monede de aur, cu acoperire
integrala?
Dar totusi ce defineste acest termen atata de abstract? In sens economico-financiar, convertibilitatea
reprezinta capacitatea unor monede de a circula liber pe plan international, capacitate garantata de
puterea de cumparare cu care fiecare economie inzestreaza propria moneda, adica gama de bunuri si
servicii ce poate fi procurata in orice moment cu moneda respectiva.
In principiu, fiecare tara subordoneaza convertibilitatea unei anumite politici monetare care protejeaza
interesele nationale, manifestindu-se printre altele, ca un mijloc de liberalizare a schimburilor
comerciale externe.Astfel, în relatiile de curs de schimb, moneda nationala poate fi subevaluata sau
supraevaluata. Sustinerea cursului se realiza în cadrul unor mecanisme de echilibrare în cadrul carora, in
functie de raportul valoric între export si import este utilizata valuta de rezerva sau valuta vizata de
interesele statale. Mecanismele de echilibrare se circumscriu relatiilor dintre cererea si oferta de valuta,
fiind o reeditare a mecanismelor specifice existentei punctelor aurului. Ca notiune si ca operatiune
3
Peter Hambro, “Saptamana Finanaciara”

4
 Sesiunea de Comunicari Stiintifice A.S.E.2008

bancara, convertibilitatea a aparut deci în conditiile etalonului aur, mai precis în conditiile etalonului
aur-moneda.Rezumand, in cadrul sistemului banesc bazat pe etalonul aur, convertibilitatea nu avea insa
numai scopul de a dovedi populatiei ca bancnota este echivalenta cu aurul, adica aurul poate fi obtinut
oricind în schimbul ei, ci si cel de a procura anumite instrumente de plata. Ea mai detinea o functie
deosebit de importanta, aceea de a mentine echilibrul dintre masa banilor în circulatie si nevoile de bani
ale economiei. Daca masa banilor depasea la un moment dat aceste nevoi, bancnotele incepeau sa se
deprecieze, provocind o paguba detinatorilor. Pentru evitarea pagubei, o parte din detinatorii de
bancnote le converteau in aur, singura marfa care avea pret fix (banca de emisiune era obligata sa
efectueze oricind convertirea potrivit continutului legal de aur al unitatii monetare). Prin convertire, o
cantitate de bancnote se inapoia la banca, degrevind circulatia, iar aurul era tezaurizat. Invers, daca
numerarul in circulatie se rarea, o parte din aurul tezaurizat era scos din tezaur si predat bancii pentru a
se obtine bancnote, deoarece puterea de cumparare a bancnotelor, prin rarirea lor, crescuse. Aceste
bancnote reintrau în circulaţie, completind nevoile de numerar.
Importanta convertibilitatii in regimul etalonului aur mai era determinat si de rolul acesteia în formarea
cursurilor valutare. Debitorul putea plati in aur sau in valuta nu numai în functie de cele stabilite cu
creditorul, dar si in functie de convenienta. Acelasi privilegiu avea si creditorul. Atunci cand cursul
valutar crestea din cauza unei cereri masive de valuta la un moment dat, pentru debitor putea deveni mai
avantajos sa converteasca moneda nationala in aur si sa expedieze aurul creditorului strain.
Astfel, pentru Romania convertirea ar implementa “tonusul” care ii lipseste in circulatia plasamentelor
sau a investitiilor, si chiar i-ar oferi o dinamica, autoregland economia, ba ar putea chiar pune bazele
acceptarii unei monede-aur. Insa, problema se pune analizand obiectiv alt aspect: isi permite Romania sa
suporte costurile legate de o astfel de transformare? Daca realizam o incursiunea in timp, retrospectand
momentele cruciale internationale, din punct de vedere financiar, dolarul a fost ales ca singura moneda
de rezerva in cadrul sistemului si pus pe picior de egalitate cu aurul, reprezentind unica legatura efectiva
a banilor din sistem cu aurul. Aceasta situatie s-a mentinut, totusi, pana la 15 august 1971, data cind
convertibilitatea in aur a dolarului a fost desfiintata. Trebuie mentionat ca aceasta convertibilitate nu era
ceea ce se intelegea pe timpul etalonului aur, deoarece aceasta prevedea, convertirea soldurilor de dolari
numai la cererea detinatorilor oficiali, adica a bancilor centrale, cu excluderea altor detinatori interni si
externi. Asadar, opiniile sunt destul de pesimiste, in adoptarea aurului ca moneda acoperita si instrument
ce reglare a economiei…Si aici nu trebuie neaparat sa tinem seama de pareri avizate, care prezinta
acelasi adevar, cosmetizat in schimb prin distilari conceptuale, pentru a realizea ca Romania se afla intr-
un impas de a fiananta costurile trecerii la moneda-aur.

3. Convertirea sistemului economic…dupa convertibilitate!

„Probabil ca etalonul aur nu a fost niciodata un sistem de reglare automata a soldurilor balantei de
plati externe. Motivele pentru care nu si-a putut indeplini functia intotdeauna cu succes au fost insa
unele mai mult politice decat pur economice - ele tin mai mult de atitudinile neomercantiliste, de
tensiunile accentuate din relatiile internationale care au inceput sa fie percepute indeosebi in primul
deceniu al secolului XX si mai ales de majorarea cheltuielilor publice. Argumentele impotriva unui
etalon aur neingradit s-au multiplicat. Acesta si-a pierdut popularitatea ca un copil neastamparat care
spune adevaruri incomode pentru adulti.”4. Si iata si motivele:
Costurile ridicate ale productiei de aur si faptul ca este o resursa limitata fac din aur o moneda cu o
oferta putin elastica in fata unei cereri de bani mai mari din partea populatiei. Astfel, economiile sunt
impinse spre deflatie, sustin acestia. Din partea keynesistilor acuza este consistenta cu propriile lor
convingeri economice. Rolul activ al statului in economie nu poate fi realizat decat prin deficite bugetare
4
Joseph A. Schumpeter - „History of Economic Analysis”, “Saptamana Financiara”

5
 Sesiunea de Comunicari Stiintifice A.S.E.2008

si prin majorarea masei monetare. Iar aurul reprezenta principala stavila (chiar daca numai relativa,
aflandu-se sub controlul bancilor centrale) impotriva expansiunii monetare si implicit a expansiunii
cheltuielilor publice. Un alt argument impotriva monedelor-marfa este cel prezentat de Milton Friedman
in „Commodity-Reserve Currency” (1951). Neglijand schimbarile in viteza de rotatie a banilor,
economistul monetarist a calculat care ar fi fost costurile (de exploatare, de prelucrare, de depozitare
etc.) impuse economiei de un etalon-aur in prima jumatate a secolului XX. Potrivit calculelor lui
Friedman, acestea s-ar fi ridicat la 1,5% din Produsul Intern Brut (PIB) sau jumatate din rata anuala de
crestere economica. Daca ar fi fost luata in considerare si viteza de rotatie, costurile s-ar fi ridicat la 2%
din PIB si doua treimi din rata anuala de crestere economica. Allan H. Meltzer a actualizat calculele lui
Friedman in 1983, iar rezultatul a fost unul mai prietenos cu aurul: costurile s-ar ridica numai la 16% din
rata anuala de crestere economica. Cu toate acestea, Meltzer considera ca aurul monetar este in
continuare costisitor. Numai ca cei doi economisti monetaristi calculeaza un cost pe premisele unei
oferte elastice a aurului (in realitate inelastica pe termen scurt, ca urmare a costurilor de productie
extrem de ridicate, iar pe termen lung, ca urmare a caracterului limitat al acestei resurse). De altfel, ei
sustin ca respectivele calcule se aplica nu numai aurului, ci oricarei monede-marfa. In plus, ei analizeaza
numai costurile de productie si administrare a etalonului aur clasic. Nu ia in calcul costul de
oportunitate. Aurul impune un cost ridicat, este concluzia lor. Insa comparabil cu ce? Orice sistem
monetar presupune costuri, dar care percepe costuri mai ridicate? Care sunt insa costurile impuse de o
moneda de hartie discretionara?
Primul ar fi cel impus societatii de diferitele factiuni politice in tentativa lor de a controla politica
monetara. Al doilea ar fi cel al grupurilor de interese care vor dori manipularea autoritatii monetare in
vederea majorarii masei monetare in beneficiul lor. Un al treilea cost este cel al alocarii defectuoase a
resurselor ca urmare a cedarii bancilor centrale in fata presiunii partidelor politice si grupurilor de
interese. Nu in ultimul rand, antreprenorii vor suporta si ei costul cu anticiparea deciziilor bancilor
centrale si al protejarii propriilor afaceri in fata masurilor posibile, insa inconjurate de incertitudine, ale
acestora. Costurile operatiunilor de hedging, ineficienta si chiar periculozitatea lor, evidente in acest
moment pe pietele internationale in urma crizei sub-prime din Statele Unite, a fost anticipat inca din anii
‘40 de Michael Heilperin, unul din ultimii sustinatori ai etalonului aur. In plus, eroarea adversarilor
metalului galben a fost aceea ca au anticipat, dupa demonetizarea acestuia, o scadere a pretului sau la
nivelul utilizarii sale industriale. Numai ca, dupa renuntarea la etalonul aur, in oricare din formele sale
(moneda, lingouri, devize etc.), pretul acestuia nu a scazut, ci dimpotriva a sarit de 900 de dolari pe
uncie. De asemenea, costurile impuse, potrivit lui Friedman, de exploatare si de depozitare nu au fost
eliminate, productia de aur continuand. Numai ca societatea este obligata acum sa suporte si costurile
impuse de actualul sistem monetar, bazat pe bani de hartie. Tocmai de aceea, trecerea acum, se
profileaza nefavorabila, tinand cont si de previziunile fluctuatiilor pretului aurului, care nu da semne de
descrestere, dar si de “proaspata” cheltuiala cu restructurarea prin denominarea leului.

4. Studiu de caz: cum ar fi daca…?

Cel mai important element sau institutie, intr-o economie nationala, si care se refera, de
asemenea, la libertatile civile si idealul de justitie sociala de echitate precum si la stabilitatea de durata,
este moneda. Ei ii este atribuita circulatia, fluiditatea unei economii, si printr-o sintetizare
personificatoare abstracta, semnificatia ei poate fi comparata cu cea a sangelui pentru corpul omenesc.
Daca sangele nu este de o anumita puritate si nu circula normal, ca sa formeze echilibrul in corpul
omenesc, atunci individul este bolnav si exista sanse serioase de a deceda. La fel si corpul unei

6
 Sesiunea de Comunicari Stiintifice A.S.E.2008

economii nationale: daca moneda nu este de o anumita puritate si daca nu circula normal, atunci si
economia e bolnava.
Piata monetara a lansat de-a lungul timpului doua tipuri de moneda diferite ca structura si
“comportament”, aferente a doua sisteme monetare diferite. Exista o moneda naturala, reala sau de
echilibru, numita in literatura de specialitate “numéraire” si e bazata pe aur, argint sau orice bun
economic care indeplineste anumite conditii de monetizare sau o moneda aritificiala, nominala sau de
dezechilibru, ce s-ar putea numi “anti-numéraire” si care se bazeaza pe increderea publicului si puterea
politica. Prima forma de de moneda nu poate fi manipulata de guvern fiindca emisiunea se afla in mana
poporului care singur decide, prin activitatea economica de fiecare zi, de cata moneda e nevoie in
circulatie. A doua forma de moneda, “anti-numéraire”, ce apare ca ban de hartie sau de credit poate si,
de fapt, este manipulata de guvern direct sau prin Banca Centrala in cooperare cu celelate banci,
particulare sau de stat, nationale sau straine. Experienta din tarile capitaliste ca si din cele socialiste,
arata ca moneda de hartie sau credit nu poate sa fie manipulata in asa fel incat sa se realizeze stabilitate
si justitie sociala in schimbul intern si extern; nu poate sa evite somajul involuntar si nici sa pastreze un
echilibru bugetar sau ordine in balanta de plati internationale. Altfel spus, moneda de hartie si de credit
contine o instabilitate inerenta, structurala , care nu poate fi corectata satisfacator prin niciun fel de
politica economica sau financiara. Este adevarat ca emisiunea de ban de hartie si de credit confera in
mod arbitrar, putere economica si financiara celor care opereaza emisiunea si de aceea este dorita de
bancheri si de oameni politici inclinati spre acumularea de putere. Stigmatul de a manipula banul de
hartie s-a intins peste tot in lume, mai ales datorita sfatului lui Keynes, care a crezut ca prin asta se
poate rezolva problema sonmajului si a unei cresteri economice, care sa aduca prosperitate generala. In
realitate, politica economica si monetara recomandata de Keynes si aplicata intre 1934-1990 nu a dus
nici pe departe la o rezolvare satisfacatoare a problemelor date. De cealalata parte, moneda naturala,
acoperita in aur, argint sau un alt bun economic adecvat, intr-un mediu unde toate conditiile de
echilibru stabil sunt satisfacute are un mecanism inerent de autoreglare, ce garanteaza stabilitate de
preturi, lipsa unui somaj involuntar, un buget balansat,etc.
Tinand cont de aceste notiuni, cum ar fi implementarea in Romania a unei monede acoperite
100% in aur? O moneda care chiar sa aiba substanta, o valoare reala? O moneda care sa-i asigure
Romaniei stabilitate si independenta fianaciara? Program propus si dupa prabusirea sistemului
communist, convertibiliatea leului a ramas mereu o “strategie” dedicata numai pe hartie. Incercarea de
stratificare a “normalului” in anii ’90 a adus din partea economistilor eforturi intelectuale revolutionare
prin care au pus pe tapet practici de resurectie economica in speranta de a gasi un punct de echilibru
stabil. Insa prin ce se defineste notiunea de regim de echilibru stabil? In termeni simpli se poate traduce
prin acel regim ideal unde predomina: Libertatea, Justitia Socila de Echitate, Egalitate si Stabilitate cu
oscilatii naturale limitate. Printre conditiile de armonizare a principiilor, una de o sensibilitate reala este
evidentiata prin prisma sistemului monetar.
Dintre economistii care s-au lansat in idei la inceputurile anilor ’90, Anghel N. Rugina s-a distins
in bransa prin rationamentul promovat, ce nu viza nici principiile sistemului capitalist bazat pe piete
libere, dar imperfecte, dar nici pe cele ale sistemului socialist, puternic conservator. El lasa o noua
viziune, o noua perspective de analiza si sondare a “logicii” economice. Iar aceasta viziune avea ca
nucleu principal de dezvoltare reforma monetara, afiliata ideii de convertibilitate.
Acesta considera ca pentru a oferi leului romanesc pregnanta si prestanta la bursele
internationale trebuie in primul rand sa-i asiguram stabilitate prin convertibilitate. Insa aceasta
convertibiliate nu trebuie sa se estompeze in forta prin uniformizarea ei, ci presupune doua aspecte,
afiliate a doua planuri separate. Un prim plan il reprezinta cel al “leului extern”, adica leul tranzactionat
in schimburile economice cu mediul de afaceri strain prin importuri si exporturi caruia ii este asociata

7
 Sesiunea de Comunicari Stiintifice A.S.E.2008

convertibilitatea intr-un metal pretios (aurul), iar al doilea plan se refera la leul folosit in schimburile
din interiorul tarii, un “leu intern”, convertibil in produse nationale. Proliferarea leului in alti doi “lei”
fictivi, nu va accentua dezechilibrul, ci va contura transparenta acestuia prin respectarea paritatii
oficiale dintre “leul intern” si “leul extern”.
Inainte de a demara orice masura in acest sens trebuie mai intai asigurata “vigoarea” sistemului,
adica nu se pot implementa aceste masuri pe o baza confuza. Banii care sunt acum in circulatie nu au
nicio valoare reala. Ei sunt rezultatul unei inflatii ascunse de moneda de hartie neacoperita, perpetuata
in timp inca din anii ’90, si potentata de economia subterana (de acea “piata neagra”) si care ascunsa
sau deghizata printr-o manipulare abuziva a preturilor si salariilor ce par joase in comparatie cu
circulatia monetara. Iar nicio refacere si stabilizare economica si financiara nu este posibila pana ce
aceasta inflatie nu este eradicata si introdus un leu nou care sa aiba valoare prin sine insusi, adica sa fie
acoperit 100%. In incercarea de a transforma leul actul intr-unul cu valoare palpabila, nu este suficienta
simpla lui decretare ca fiind convertibil. Atunci cum facem leul convertibil? Spre eroarea sa, Milton
Friedman raspundea la intrebarea aceasta in aprilie 1990, cu o nonsalanta surprinzatoare pentru un
academician de talia sa: “Nu inteleg intrebarea. Ca sa faci leul convertibil nu trebuie sa faci nimic
altceva decat sa-l declari convertibil”5. Realitatea confirma ca o actiune izolata, si mai ales una cu un
caracter atat de general, nu este indeajuns. Convertibilitatea presupune o serie intreaga de masuri prin
care va fi posibil sa se elimine orice control asupra schimburilor de moneda internationala si sa se
abandoneze orice incercare de a stabili in mod aritrar valoarea leului pe piata mondiala. O moneda
convertibila trebuie sa-si gaseasca singura valoarea de schimb, sa se sedimenteze prin autoreglare.
Sa presupunem ipotetic ca s-ar fi adoptat de Guvern initiativa de transforma leul intr-o moneda
acoperita 100% in aur. Primul lucru ce ar trebui executat e sa se stabileasca oficial cursul de schimb sau
paritatea oficiala a leului nou. Daca se adopta un leu de aur = 0.0625 mg aur 900/1000 atunci 1kg de
aur =16.000 lei. Sa presupune ca BNR poseda 28.750kg aur care la paritatea oficiala (0.0625) inseamna
460 milioane lei noi de aur. Paritatea oficiala este la alegere depinzand de rezervele de aur. Problema
mai complicata este ca aceasta paritate sa fie in acord cu ziua cand se va efectua reforma. Cursul de
schimb nu trebuie sa para nici prea ridicat (caci se poate produce o depresiune), dar nici prea scazut
caci atunci se deschide digul la o inflatie. Pe scurt, cursul de schimb trebuie sa fie colerat cu circulatia
monetara la acea data. Acum este nevoie sa aproximam circulatia monetara din ziua respectiva. Sa
presupunem ca la acea data, circulatia monetara (bancnote, credite de la BNR si economiile populare
din banci) se ridica la 4.600.000.000. Atunci leul nou din aur pentru a elimina inflatia anterioara trebuie
sa fie schimbat pentru 10 lei de hartie si de credit. Daca circulatia a fost mai mare, de exemplu
9.200.000.000, atunci un leu de aur trebuie schimbat pentru 20 lei de hartie si de credit si asa mai
departe. Inainte de reforma este indicat sa se lase preturi libere pe piata, iar BNR sa nu mai emita leul
vechi. In felul acesta, cand vine reforma, populatia primind moneda noua va sti sa reduca preturile de
pe piata de 10 sau de 20 de ori. De fapt, odata cu reforma se vor reduce in aceiasi proportie nu numai
preturile, dar si toate celelalte venituri, adica activul (posesiuni) si pasivul (obligatii) din domeniul
privat ca si din cel public. Leul de aur va fi utilizat in schimburile internationale pntru a tine balanta de
plati a Romaniei in echilibru si sa asigure o pozitie tare pentru produsele romanesti vandute in
strainatate.
Dupa ce va fi adoptata reforma, BNR va primi aur pentru a-l monetiza la paritatea oficiala. Prima
transa va fi formata din bancnote emise de BNR ca sa acopere moneda de hartie emisa anterior. Hartia
folosita pentru tiparirea de bilete noi trebuie sa fie de cea mai buna calitate si e bine sa fie importata
dintr-o tara din Occident, ca sa evite pe cat posibil incercarile de falsificare. Scepticii au ridicat insa
imediat problema insuficientei resurselor. De unde astronomica cantitate de aur, cand Romania demult
5
Romania Libera, 11 aprilie 1990

8
 Sesiunea de Comunicari Stiintifice A.S.E.2008

este privata de tehnologia de prelucra metalul sau de fondurile financiare de a-l cumpara, in cel mai
critic punct? Ceea ce se omite urmareste o logica simpla: nu va trebui asigurata toata cantitatea
necesara de aur corespondenta leilor ce trebuie transformati, ci doar 1/3, din ratiunea ca intreg poporul
nu se va inghesui sa schimbe banii in acelasi moment, ci treptat, iar prin rotatie se va putea asigura
satisfacerea cerintelor la nivel national. Iar daca Roamania se va gasi intr-un punct in care sa nu-si
poata permita nici garantarea a 1/3 din cantitatea de aur, atunci se poate realiza un imprumut. Istoria
Ungariei si a Poloniei demonstreaza efectele negative a politicii prin “terapie soc”, valabile in contextul
accelararii proceselor economice, prin imprumuturi externe si este acceptata ideea ca, datoria externa pe
care o are o tara in curs de dezvoltare reprezinta un dezechilibru, care pliat pe celelalte dezechilibre cu
care se confrunta in interior natiunea, provoaca dezechilibre mult mai accentuate. Insa in cazul
Romaniei, imprumutul poate fi considerat cea mai buna investitie pentru regenerarea si consolidarea
economiei, deoarece este complementara unui nou inceput, bazat pe premisele unei economii nationale
sanatoase.
Cata vreme leul extern este acoperit 100% in aur, valoarea lui, pe pietele internationale , va
ramane stabila la paritatea oficiala cu fluctuatiile simple si limitate. Echilibrul balantei de plati va fia
sigurat prin urmatoarele mecanisme:
 Fluctuatii compensatorii in cursul de schimb
 Punctul de intrare (import) si iesire (export) a aurului
 Fluctuatii compensatorii in rata dobanzii
 Paritatea puterii de cumprare a leului pe piete interne si externe
Pentru schimburi zilnice de valoare mica nu este indicat sa se foloseasca bancnote, ci monede
metalice de nichel, alama sau un aliaj de aluminium.
Pentru a se mari paritatea sistemului monetar de aur, si concomitant, sa se raspunda si la
criticismul ce se aduce de obicei, si anume ca aurul nu ar fi suficient, in cantitatile disponibile ca sa se
poata finanta normal o economie moderna, se propune aici emisiunea suplimentara a unui leu intern
acoperit tot 100% in diverse produse nationale care se vand si pe piata internationala. Astfel se
diminueaza si povara datoriei externe. In mod specific se recomanda ca in fiecare judet sa se aleaga un
produs reprezentativ (grau, secara, porumb, fasole, cherestea, vin, etc) care asa se poata standardiza si
care sa fie acceptat pentru monetizare de catre BNR. Oricat de ciudata ar parea aceasta masura, ea
previne aparitia unei inflatii si mentine stabilitatea nu numai la nivelul tarii, ci la fiecare judet in parte.
BNR se va preocupa ca in fiecare judet sa fie organizate un fel de “Magazii Generale Populare”,
inclusive silozuri, unde aceste produse monetizate sa fie pastrate in bune conditii, fara niciun pericol de
deteriorare. Aceste locatii de depozitare vor fi destinate exclusiv centralizarii produselor standardizate,
si nu vor avea nimic din vechile CAP-uri, in pofida denumirii cu rezonante pregnant socialiste. Metoda
este flexibila, astfel numele pot fi schimbate, importanta ramane numai urmarirea esentei, in deliberarea
prestnatei propunerii. Odata instituite aceste magazii, cel care depune un asemenea produs primeste un
“Certificat de Depozit” care poate fi imediat convertit in moneda (bilete de banca) de catre BNR, dupa
ce in prealabil s-a oprit o taxa de monetizare, reprezentand cheltuieli de inmagazinare pe o anumita
perioada. Pot fi de asemenea incluse produse industriale standard. Bancnotele emise in cazul de fata
sunt 100% acoperite si sunt convertibile in produsul respective la vedere. Cu acesta propunere realizata
in practica se aduce un mare ajutor, in special agriculturii care are nevoie de sprijin, si se fortifica
economia nationala. Satele romanesti se vor bucura, de o perioada de prosperitate, deoarece -in
sfarsit!!- munca lor va fi valorificata pretentios, si nu vor mai fi urmariti de discrepanta dintre eforturile
depuse si rezultatele obtinute. Pe de alta parte, construirea de depozite si intretinerea lor va antrena
multa lume si se vor combate si ultimele reminiscente ale somajului. .

9
 Sesiunea de Comunicari Stiintifice A.S.E.2008

Bancnotele emise se pot numi “Moneda de schimb Privat” (MSP). Dar care este mecanismul lor
de functionare si mai ales in ce conditii se vor emite aceste monede? Dat fiind ca suportul pe care isi
sprijina intreaga valoare se vrea a fi un produs de baza alimentar (pentru a i se aigura valabilitatea),
moneda nu se va putea emite in perioade de seceta, inundatii sau alte calamitati naturale. Logica acestor
MSP-uri consta in monetizarea produselor atunci cand exista o oarecare abundenta, sau mai clar spus
atunci cand pe langa nevoile populatiei se decanteaza un surplus care se va converti. Fiindca exista o
taxa de monetizare, nu vor fi clienti gata sa depuna asemenea produse decat numai daca exista mai
mult decat este necesar, daca preturile sunt in scadere si daca incepe sa devina dificila gasirea unor
cumparatori viabili. Numai sub astfel de conditii e profitabil sa se prezinte produsul standardizat pentru
monetizare, iar cresterea circulatiei monetare face imposibila nasterea unei crize de somaj. Productia va
continua mai departe ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat in economie.
In conditii opuse, cand preturile au tendinta sa se ridice (cazul unei secete) atunci este profitabil
sa se schimbe bancnote (MSP) emise anterior, sau certificate de depozit care n-au fost monetizate, in
produsul respectiv, care acum se poate vinde cu un castig pe pietele libere. In felul acesta circulatia
monetara scade automat, la momentul oportun, evidentiind imposibila orice inflatie. In alta ordine de
idei, emisiunea si retragerea de moneda de schimb privat se decide direct de populatie, adica de
necesitatile imediate ale economiei nationale, iar nu de guvern. Cand un numar mare de cetateni sau
intreprinderi au senzatia ca nu este o circulatie monetara suficienta, atunci produsele desemnate se
monetizeaza, iar pericolul unei crize este eradicata inainte de a deveni realitate. Daca aceiasi cetateni,
intr-un context diferit, simt ca circulatia monetara este in exces, atunci MSP sunt schimbate pentru
produsele respective. In consecinta circulatia monetara scade automat, iar pericolul unei inflatii este
eliminat din principiu.
Noutatea lansarii unui “leu intern” convertibil in produse nationale bifeaza in plan economic o
serie de puncte cu ecouri in dimensiunea sociala:
 Este o sursa importanta de acumulare de capital la nivel local si depinde exclusiv de vointa
populatiei. Prin asta se incurajeaza o crestere economica si deci se creeaza conditii de
prosperitate pentru toata tara
 Se asigura conditii de “full employment” sau ocupatie generala fara somaj involuntar
 Se asigura stabiliate economica si financiara pe toata tara, obstructionand dezvoltarea de inflatii-
deflatii, crize finanaciare, sau fluctuatii conjuncturale venite din afara
 Limiteaza puterea politica a partidului la putere si interventia sa in problemele economice,
sedimentand spiritul si institutiiile democratice.
Aceste noi coordonate ale unui viitor posibil se afla tocmai la antipodul celor acuale, ce rezida din
“Principiul Imposibilitatilor”. Conform acestuia este imposibil, prin definitie, sa se calculeze exact si
sa se implementeze instantaneu calitatea de echilibru stabil in moneda de hartie de credit, consistenta cu
stabilitatea de preturi, “full employment”, echilibru bugetar, balanta de plati externe in ordine si o
distributie echitabila a venitului national, mai ales intr-un regim de piete libere dinamice. In momentul
de fata, ori de cate ori se ridica preturile, indiferent de cauza, cantitatea de moneda de hartie si de credit
a crescut automat si in acest mod s-a creat peroicolul inflatiei dublat de tarele socilae ca “plusvaloarea”
sau “fenomenul de economie fortata”. In sens invers, cand exista o scadere a preturilor, volumul de
credit scade automat, fiind bazat pe incredere, si asa se favorizeaza pericolul deflatiei cu somaj si
mizerie. In final, concluzia e ca oricum a-i incerca sa depasesti impasul, intr-o tara ce inca utilizeaza
ban de hartie si de credit monetizat pe o scara larga tot, pierderile primeaza.
Evident ca emisiunea de MSP sau leu intern convertibil cere investitii de inceput (construirea
depozitelor), constructii care pot fi amortizate treptat, iar pentru investitia de inceput se poate apela la o
cota parte din imprumutul pe care Romania il va revendica. Dar avantejele oferite pentru economia

10
 Sesiunea de Comunicari Stiintifice A.S.E.2008

nationala sunt incomparabil cu mult mai insemnate decat investitiile initiale si costul administrativ.
Pentru a evita confuzia trebuie mentionat ca monetizarea si demonetizarea produslor in chestiune se va
face la preturi libere de piata. Cu acesta se va pune capat inflatiei cu ban de credit emis de banci
private de capitalism.
Cata vreme leul extern ramane 100% acoperit in aur (si este convertibil la vedere) si cate vreme leul
intern ramane de asemenea 100% acoperit in diverse produse nationale, nicio grija nu trebuie sa avem
privitor la balanta de plati fiindca acesta se ajusteaza in mod automat. Este vorba de un principiu al
vaselor comunicante, de o atingere de finete cu dogmele fizicii, intre cele doua mecanisme referitoare la
leul extern si intern. Leul intern fiind de aceiasi calitate ca si leul extern (acoperire completa si
convertibiliate libera) evident ca pot functiona impreuna fara complicatii. Eroarea mare s-a comis in
timpul practicarii valutei de aur in Romania de dupa Primul Razboi Mondial, a fost- ca si in alte tari-
faptul ca nu s-a tinut seama de principiul vaselor comunicante in Economia Politica a schimburilor
externe si interne. Leul intern a fost tratat in mod diferit de leul extern. Asa s-a ajuns la doua sisteme
monetare diferite pentru una si aceiasi tara: unul pentru economia interna (unde leul in mod practic era
de hartie si de credit) si altul pentrru schimburile internationale (un leu cu acoperire partiala). Pana la
urma leul extern a cazut, nu mai putin si din cauza speculatiilor pure, tara a pierdut o mare cantitate de
devize derivate din imprumuturile externe, inclusive aur, iar la sfarsit convertibilitatea a fost suspendata
si controlul devizelor i-a luat locul.
O alta alternativa este sa se retina cursul de schimb la paritatea oficiala exprimata in aur, dar cand e
vorba de acoperire sa se reduca de la 100% la 75%, la60%, la 40% sau la 30%. Ratiune ce se deduce in
acest caz este ca nu toti detinatorii de creante in lei de pe pietele externe vor cere convertirea in aur in
aceeasi zi. De aici, din experienta trecutului, s-a ajuns la concluzia ca, pentru conditii de liniste
economica, ar fi suficienta o acoperire intre 30 si 40% in aur. Pe aceasta s-a bazat constituirea valutei
moderne in aur, care a esuat complet in decursul depresiunii de la 1930, nu pentru ca era de aur , dar
pentru ca sistemul era mixt si anume infestat cu moneda de hartie si de credit sau “anti-numéraire” in
proprtie de 60-70%. Fortele de echilibru in sistemul mixt al valutei moderne de aur erau cu mult
dominate de fortele de dezechlibru.
In Romania de astazi situatia poate fi schimbata prin adoptarea unui Standard Monetar Mixt, cu un
revers al proportiilor, de exemplu o acoperire de 60% aur, dar cu conditia ca restul din plan (sistemul
bancar privat, bursele si emisiunea de MPS) sa ramana neschimbate. Sistemul acesta este cu totul diferit
fata de valuta moderna de aur. In acest caz numai BNR va putea crea moneda de credit in propoprtie de
40% la limita si aceasta numai cand va fi nevoie, adica in conditii extraordinare, spre exemplu, seceta
generala, inundatii in stil mare, cutremure sau aparare nationala. Daca Banca Nationala prin Statute va
fi obligata sa nu faca uz de privilegiul de 40% decat in conditii extraordinare, atunci este posibil sa
apere leul extern, fara prea multe greutati, avand in vedere si faptul ca leul intern are acoperire totala. In
continuare se poate merge pe un alt sistem mixt in care emisiunea de MSP, acoperita prin diverse
produse nationale se inlocuieste prin priviliegiul dat dat bancilor private de a monetize credit in anumite
conditii, de exemplu pastrand o anumita rezerva in moneda oficiala. Aici problema BNR devine cu
mult mai complicata, fiindca va avea de aparat atat leul extern cat si pe cel intern. Este experienta
negativa a trecutului sub regim capitalist care arata ca instabilitatea inerenta in sistem nu poate fi
corectata complet prin nicio politica monetara sau economica.
Argumentul invocat in cazul unuii standard monetar mixt se inlocuieste un element relativ scump
(aurul) prin altul mai ieftin (moneda de schimb), nu se poate justifica facil. Daca consoideram efectele
sociale negative (instabilitate economica si financiara si inechitati sociale) atunci paguba sociala poate
sa depaseasca cu mult mai mult diferenta de cost in productia aurului. Nici celalalt argument, ca un
sistem mixt ar servi cazuri extraordinare nu se poate proba la fel de usor. Un guvern prevazator va avea

11
 Sesiunea de Comunicari Stiintifice A.S.E.2008

intotdeauna un fond de rezerva pentru asemeanea cazuri care sa poate fi utilizat pan ace se mobilizeaza
alte resurse.
Functia principala leului intern acoperit si convertibil este instituit pentru a servi drept un rezervor
de circulatie monetara sanatoasa, cu o flexiblitate care sa-i permita sa se ajusteze in acord cu
necesitatile de lichiditate si investitie, urmand activitatea de fiecare zi de productie, consum si formare
de capital.
O intrebare banala…
Ce rol a jucat banul de aur in progresul economiei modrne in comparatie cu banul de hartie si de
credit monetizat? Pentru cei mai sceptici, istoria va greva iarasi asupra opiniei. Oare cati sunt in
cunostinta de cauza ca banul “fara valoare”, adica cel de hartie si de credit, nu a fost recunoscut de
economisti drept ban vertabil, ci numai un surogat pana in secolul al XX-lea? Dupa publicarea cartii lui
Keynes “A treatise on money” in 1931 si dupa suspendarea convertibilitatii lirei sterline in acelasi an,
prin introducerea termenului de “moneda reprezentativa” (adica simbol tiparit pe o bancnota) se poate
spune ca banul de hartie si de credit s-a impregnat in literatura economica.
Anul 1931, adica in mijlocul celei mai mari crize economice prin care a trecut omenirea, cand de
fapt si de drept s-a renuntat la utilizarea metalelor ca baza a sistemelor monetare, putem noi oare sa-l
asociem cu “cel mai mare avant economic realizat vreodata in lume”? Catastrofa economica de la 1929,
la 1931 si pana la 1934 cand s-a devalorizat dolarul american a fost produsa prin speculatii enorme la
bursa, facute dupa primul razboi mondial si finantate cu ban de hartie . Iar acum, dupa atat timp ne
gasim parca intr-o criza perpetua determinata de aceiasi lipsa de continut a monedei actuale. Oare nu e
cazul sa luam atitudine….?

5. Plasamente lichide- monedele de aur

Lasand in spate ipoteza convertabilitatii, un instrument de uz a avantajelor economice oferite de metalul

galben pot fi considerate plasamentele sau investitiile in aur. Deci, atunci cand inflatia se aprinde,
principala moneda de economisire (euro) joaca feste pentru a-i “arde” pe speculatori, piata imobiliara
ingheata la niveluri care nu prea ma tranzactioneaza nimic si actiunile scad, iar aurul devine rapid cel
mai potrivit plasament. Dar cand spunem aur nu ne referim la lantisoare, cercei, inele de 9 carate
( puritate 375/1000), 14 carate (585/1000) sau 18 carate (750/1000), ci vorbim de aur fin: 22-24 de
carate ( puritate 900-995/1000). Aurul de portofoliu se tranzactioneaza, de regula, sub forma de lingouri
si pretul sau este raportat la uncia de metal pretios (31,103 grame). Un astfel de lingou, certificat “Good
delivery”, cantareste pana la 400 uncii (circa 13 kilograme) si are o puritate de 995/1000. Din pacate,
400 de uncii multiplicate de 910 ori in dolari inseamna 364 000 de dolari sau 251 000 de euro. Cam
mare investitia pentru un individ obisnuit! Dar nicio problema! Exista aur pentru toate buzunarele. In
locul unui lingou se pot achizitiona la fel de bine monede (puritate peste 900/1 000), de la un sfert de
uncie, jumatate pana la o uncie intreaga, valori care pe pietele mature se vand la pretul aurului plus 2-4
procente. Cele mai lichide astfel de monede sunt : Krugerrand (932, 7 dolari/uncie), Gold Maple Leaf
(940,2 dolari/uncie), Gold American Buffalo (943,9 dolari/uncie) sau Gold American Eagle (945,3
dolari/uncie). In afara acestora au, de asemenea, o lichiditate buna Australian Nugget, Mexican 50 peso
si Mexican onza, Austrian 100 Corona ori Hungarian Corona.

Monedele frecvent solicitate

(cu un indice de lichiditate sporit)

12
 Sesiunea de Comunicari Stiintifice A.S.E.2008

MONEDA IMAGINE

Moneda Krugerrand

Moneda Gold Maple Leaf

Moneda Gold American Buffalo

Moneda Gold American Eagle

Moneda Australian Nugget

6. Realitatea romaneasca…

V-am convins? De maine cumparati aur? Din pacate, avem o problema: traim in Romania si asta ne
ocupa tot timpul- vorba lui Mircea Badea. Si cum era de asteptat toate aspectele prezentate mai sus sunt
valabile…dar ironia face ca acestea sa fie valabile numai teoretic. Ce individ isi permite investitiile
puternice in aur, in conditiile in care pretul acestuia variaza constant- cu predilectie in sensul cresterii-
marcand pe de-o parte un avantaj, la incasarea profiturilor de pe uma investiei, dar si un dezavantaj,

13
 Sesiunea de Comunicari Stiintifice A.S.E.2008

datorita cumulului valoric de pornire?...fara sa mai mentionez de monede, care in Romania constituie
doar un miraj…
Sa zicem ca va decideti sa va plasati banii in metal galben si sunati la o banca:”Stiti, am 5 000 euro pe
care i-am schimbat de curand la banca dvs. dintr-un depozit de 18 500 lei. As vrea sa achizitionea opt
monede sud-africane de aur: Krugerrand de o uncie. Se poate?”. Veti observa ca vocea de la capatul
celalalt al firului devine brusc agresata: “De unde, dom’le! Noi nu ne ocupam de chestii din astea!
Incercati la BCR sau la BNR”. Ei bine, nicio banca romaneasca nu aduce astfel de monede din
strainatate. Destul de bizar nu? Tinanad cont ca pana acum am vorbit despre eventualele investitii in aur
si sub forma de monede.Totusi, situatia nu are o finalitate absolut dramatica, deoarece exista in
momentul de fata doua monede de aur de o uncie pe piata, insa cu caracter numismatic. BCR vinde
moneda jubiliara “Sibiu 2007-Capitala Culturala Europeana” cu 2 711,16 lei, iar BNR “2 000 de ani de
crestinism”, cu 3 135,57 lei. Din nefericire, daca transformam pretul lor in dolari-la un curs de 2, 54
lei/dolar-, ajungem la 1 067 dolari pentru moneda de la BCR, respective 1 234 dolari pentru moneda de
la BNR. In timp ce Krugerrand si Gold American Eagle au un spread de 2-4% fata de referinta, marjele
monedelor romanesti oscileaza intre 17 si 35%. Dar asta pentru ca diferenta o face, in principal, taxa pe
valoarea adaugata- TVA de 19%. Daca moneda batuta de BCR n-ar purta TVA, ea ar fi rentabila pentru
a fi achizitionata deoarece ar costa sub 900 de dolari.

Monedele romanesti eliberate de BCR

MONEDA IMAGINE

Moneda “2 000 de ani de crestinism”

Moneda “Sibiu 2007-Capitala

Culturala Europeana”

In Codul Fiscal, potrivit articolului 152, constituie aur de investitii si sunt scutite de TVA: lingourile sau
pachetele cotate pe pietele de metale pretioase avand puritatea minima de 995/1 000, reprezentate sau nu
prin hartii de valoare; monedele de aur care au titlul mai mare sau egal cu 900/ 1 000 sunt
reconfectionate dupa anul 1 800, sunt sau au constituit moneda legala de schimb in statul de origine si
sunt vandute in mod normal la un pret care nu depaseste valoarea de piata a aurului continut cu mai mult
de 80%. In sfera de aplicare a articolului nu intra “monedele vandute in scop numismatic”- adica exact
acelea care pot fi achizitionata de la BCR sau BNR. Cu alte cuvinte, ramanem tot la Krugerrand, Gold
Maple Leaf, Gold American Eagle, Australian Nugget, pe care nu le aduce nimeni in Romania. Se pare
ca fiecare sansa de afirmare pe piata a unui mic investitor sunt imputate din start. Vrei sa investesti in
plasamentele in aur, dar cum mijloacele cele mai accesibile de plasare ne sunt “refuzate”, incerci sa te

14
 Sesiunea de Comunicari Stiintifice A.S.E.2008

orientezi catre cele ramase in “cursa”, in pofida faptului ca va trebui sa te deposedezi de o suma
suplimentara de bani.
Totusi realitatea anului 2007 a adus o schimbare favorabila, caci s-a deschis sub semnul absorbtiei
europene. Se poate afirma ca acum ne putem gandi la celelalte plasamente teoretice fiindca am avut
bafta. Deci noroc ca am intrat in UE si a trebuit sa ne armonizam legislatia cu directivele Comisiei
Europene care stipula ca, de la 1 ianuarie 2000, aurul monetar e scutit de TVA in spatiul comunitar. La
randul lor, europenii din Uniune au avut sansa cu Marea Britanie, care a detinut atunci presedentia
Comisiei si care are cea mai mare bursa de profil (LMBA-London Bullion Market Association). Din
pacate, romanii care au achizitionat acum trei ani aur n-au putut scapa de TVA, fiindca articolul 152 din
Codul Fiscal a intrat in vigoare de la 1 ianuarie 2007. Oricum ar fi, progresul este unul evident daca ne
gandim ca mai demult, in decembrie 2000, romanii ce detineau monede de aur de dupa 1800 erau
retinuti in arest. Abia atunci s-a abrogat Decretul 244/1978 si doar dupa aceea s-au putut lauda bunicii
care tineau “cocoseii” ingropati in gradina ca au reusit sa se fereasca, rand pe rand, de KGB-ul lui Dej,
de Securitatea lui Ceausescu si de SRI.
Dar asta nu inseamna ca in Romania vehiculeaza cineva ideea plasamentelor in aur in adevaratul sens al
cuvantului. Nu exista brokeri sau banci depozitare, pentru a nu se plimba investitorul cu lingoul in
sacosa. Statul are in continuare nevoie de cetatenii sai pentru a-i folosi drept carne de tun. Pentru ca
oamenii sa nu se poata feri de inflatie, depreciere, dobanzi real negative, prabusirea cotatiilor actiunilor-
intr-un cuvant de criza.
Si totusi, in ciuda penuriei de monede, a baricadelor fiscale si legislative care au redus pana de curand
profitul ce putea fi obtinut si, mai ales, “linistii” care domneste in jurul acestui subiect, alaturandu-se UE
am gasit si “serviciile de intermediere” care lipsesc din Romania. Acum se pot plasa banii in aur si fara
sa cumparati metalul galben, ci doar un titlu care sa ateste cantitatea de aur detinuta la banca depozitara .
Principalul avantaj al acestei monede de detinere este ca puteti vinde aurul mai usor decat atunci cand il
tineti in casa si nu mai sunteti constransi sa investiti intr-o usa metalica cu trei incuietori pentru a nu fi
pradati de hoti. Este exact seriviciul care lipseste in Romania! Dar, la fel, ca si alte facilitati, si el este
absent, asa cum e absenta si frecventa indivizilor de a investi si a plasa in aur.
Nu dureaza mult si imediat se trage concluzia ca Romania se poate defini ca o tara a contrastelor: printr-
o simetrie ironica, am obtinut certificatul de garantie “Good delivery”, si pe cat de “obscur” l-am
obtinut, pe atat de “obscur” l-am si pierdut, in ciuda depozitelor aurifere care dainuie in minele
autohtone; exista notiunea de plasamente in monede, de investitii in aur care sa nu solicite investitorul la
cheltuieli astronomice si riscuri pe masura, insa aceste monede nu sunt aduse in tara de catre banci, de
teama de a nu exista o cerere pe profil, iar cele care existau, erau, pana de curand, supuse TVA-ului.
Aceasta reticenta sau “timidiate” in a lansa monedele starine pe piata poate fi argumentata si de lipsa de
educatie a poporului in domeniu. Cine, in fond, se intereseaza sporadic de conjuncturile fiscale si
europene, incercand sa gaseasca momenul oprtun de specula a plasamentelor? De obicei romanul se
intereseaza doar cand are ganduri serioase de investitie, si apoi daca mai e cazul, asteapta…Pana la
urma, cu putin efort BNR si BCR au eliberat doua monede roamnesti. La inceput, politica TVA-ului
care le era aplicata, descuraja achizitionarea lor, insa odata cu integrarea europeana si armonizarea la
policile sale, monedele romanesti au iesit de sub incidenta taxei, facilitand accesul referitor la posesia
unor astfel de plasamente. Dar Romania inca nu este cizelata complet in acest domeniu, inca nu si-a
format un instinct, un “simt” in acest sens, tocamai de aceea se observa si lipsa acuta a specialistilor la
Bursa de Valori, sau poate ca din acelasi motiv programul de la acesta institutie este atat de redus: doar
pana la ora 14:00…Si mai avem curajul sa ne gandim la eventualitatea unei monede-aur? Doar iluziile si
spiritual analitic au mai ramas din noi Astfel, in domeniul business-ului, mai avem mult de recuperat, in
conditiile in care de abia ne redresam legislatia si o adaptam normelor europene, caci parca intodeauna

15
 Sesiunea de Comunicari Stiintifice A.S.E.2008

ne-a lipsit flerul afacerilor, diplomatia si viziunea, fiind un popor inclinati spre activitati fizice, insa la
ce bun cand si motivatiile de a le presta si pe acestea ne sunt spulberate, cand ramanem fara certificatul
de garantie “Good delivery”…?

Bibliografie:
 Media: Saptamana Financiara, Nr. 146, Anul 4,
Capital, Nr. 12
 Anghel N.Rugina, “Un <<Miracol
Economic>> in Romania este inca posibil!”,
Editura Porto-Franco, 1992
 Anghel N. Rugina, “Pricipia Oeconomica”,
Vol. 13, Nr. 7-8, 1986
 Claudiu Doltu, “Monetarismul”, Editura
Economica, 1996

16