FENOMENUL MESSENGER ŞI COMUNICAREA

INTERPERSONALĂ

Narcis Valentin Anescu, student

Universitatea de Vest din Timişoara
narcisvalentin@yahoo.com

Această analiză asupra „fenomenului Messenger” nu se vrea a fi o cercetare riguroasă cu

privire la domeniul de aplicabilitate al acestuia, anume: comunicarea modernă interumană şi
interacţiunea indivizilor prin intermediul tehnologiei de vârf propusă de Internet. Sfera comunicării
prin acest mijloc de transmitere a informaţiilor şi receptare concomitentă a acestora este mult prea
vastă, motiv pentru care ne vom rezuma doar la un aspect al acestei tipologii de comunicare:
comunicarea interpersonală online între indivizii conectaţi la Internet, prin diverse metode (cablu de
reţea, cablu de telefon – modem, sau wireless – satelit), precum şi efectele acestei interacţiuni.
Comunicarea online (sau directă, în timp real) şi cea offline (sau indirectă, prin intermediul mesajelor
sau email-urilor) aparţin de un cadru real, însă facilitat de mijloacele de comunicare modernă.
În această manieră, comunicarea prin Internet nu se îndepărtează sub nici o formă de schema
clasică a primului model de comunicare, propus de către cercetătorii americani Claude Shannon şi
Waren Weaver. Acest model, numit şi Teoria informaţiei porneşte de la premiza că rezolvarea
problemelor de comunicare se află în raport de proporţionalitate directă cu reducerea pierderii de
informaţie.
Se cuvine de la bun început să facem distincţia informare vs. comunicare. Aşadar, „Cine spune
a comunica, spune: 1) a face cunoscut; 2) a împărtăşi, a pune în comun”.1 Modelul prezentat în
continuare se referă strict la transmiterea de informaţii, dar este punctul de plecare în această analiză.
De ce ne-am oprit asupra aspectului: rezolvarea problemelor de comunicare?
Datorită unui concept clasic, folosit în analiza oricărui fel de comunicare, anume, cel de
bariere de comunicare,2 ce pot fi de mai multe feluri (de limbaj, de interferenţe sau zgomot pe canalul

1
Michele Jouve, Comunicarea: publicitate şi relaţii publice, Iaşi. Polirom, 2005, p. 109
2
Dumitru Borţun, Semiotica vizualului, note de curs, Bucureşti, 2004, cap. Bariere în comunicarea interculturală, p. 56-69

1
de comunicare ori cauzate de alţi factori: atenţia, interesul pentru mesaj etc.), sigur că nici
comunicarea prin canalul comunicaţional Messenger nu este lipsită de acest fenomen. Problema pe
care o vom lansa încă din acest punct al analizei nu se referă nici la interferenţele specifice atribuite
Messenger-ului, ce produc pierderi de informaţie, nici la soluţionarea acestora. Dar, privitor la acest
aspect, ne vom adresa firesc întrebarea dacă nu cumva dificultăţile de comunicare orală, sub forma
dialogului clasic de comunicare interumană sunt rezolvate de comunicarea online? Ori, dimpotrivă!
Dacă nu cumva acest inedit tip de comunicare afectează interrelaţionarea verbală dintre indivizi.
Incursiunea acestui demers de analiză va trasa o traiectorie din punctul iniţial al prezentării
avantajelor şi dezavantajelor comunicării online, până în stadiul în care vom privi acest fel de
comunicare ca un paravan în cunoaşterea interpersonală.
Dacă Yahoo! Messenger, prezentat ca un canal de furnizare informaţională este un clivaj, o
linie de demarcaţie în cunoaşterea celuilalt, un obstacol sau este doar punctul de interferenţă voluntar
care accelerează această cunoaştere, nu este o problemă ce poate fi studiată în termeni logici de
adevărat sau fals. Mai degrabă, aceasta este o dilemă de interpretare filosofică cu rădăcini în
problematica cunoaşterii celuilalt sau a cunoaşterii sinelui. Dar şi această filosofie îşi are până la urmă
rădăcina în comunicarea interpersonală. Astfel, printre ipostazele comunicării interumane regăsim
următoarele: comunicarea intrapersonală, de grup, organizaţională, publică, politică, de masă,
interculturală, ştiinţifică, artistică etc. Dintre toate acestea, indiferent de complexitatea pe care o poate
îmbrăca procesul comunicaţional, „studiul comunicării interpersonale ne oferă fundamentul euristic şi
cheia pentru înţelegerea tuturor celorlalte tipuri de interacţiune socială”.3
Ce este totuşi Messenger-ul? Yahoo! Messenger este un software4 (denumirea populară este
cunoscută prin abrevierea la soft) de chat5 oferit de serverul Yahoo. Prin intermediul acestui soft este
facilitată comunicarea cu întregul mapamond; indivizii pot comunica între ei chiar dacă se află în
colţuri opuse pe glob, direct, de la tastatură, sau prin serviciul voice chat.6 Acest serviciu al
Messenger-ului necesită câteva setări de rigoare în ordine spre a deveni funcţional. Aşadar, pentru a
utiliza voice chat-ul este nevoie de un microfon şi boxe sau căşti. Prin intermediul acestor periferice se
realizează comunicarea similară cu cea telefonică. Avem de-a face cu o sursă şi o destinaţie de mesaje,

3
Mihai Dinu, Interpersonal vs. Impersonal în comunicare, apud Adela Rogojinaru, Relaţii publice şi publicitate: tendinţe
şi provocări, Bucureşti, Tritonic, 2006, p. 64
4
Program de calculator specializat (engl.)
5
Pop. „pălăvrăgeală” (engl.)
6
Convorbire telefonică prin Internet (engl.)

2
iar acestora li se adaugă un emiţător mecanic şi electronic (microfonul) şi un receptor asemenea (căşti,
difuzoare, boxe).
Se pare că popularitatea acestui soft a crescut concomitent cu imaginea de marcă a server-ului
Yahoo datorită faptului că este oferit gratuit şi, implicit, nu are nici un fel de restricţii în ceea ce
priveşte opţiunile. Soft-ul se poate descărca în variantă full chiar de pe site-ul celor de la Yahoo şi nu
prezintă opţiuni limitate, precum alte soft-uri din aceeaşi familie.
Messenger este upgradat7 ocazional, la diferite intervale de timp. Upgrade-urile acestuia au
diferite funcţii, mai bune sau mai rele. Un exemplu de upgrade pozitiv, din perspectiva funcţională a
acestuia este transmiterea unor fişiere (poze, piese muzicale etc.) prin opţiunea drag and drop,8 de la o
persoană la alta prin simpla tragere a fişierului peste fereastra de chat. Acest tip de transmitere de
informaţii nu este inedit, însă este uşor de utilizat şi a devenit foarte popular datorită uşurinţei de
transmitere. Un upgrade negativ ar fi restricţionarea numărului de caractere (la 40 de caractere
maxim), ce poate fi afişat la staus. Acest element reprezintă un spaţiu alocat în dreapta id-ului9
personal în care se poate transcrie o frază reprezentativă ce va fi văzută de toţi cei din listă, în cazul în
care operatorul, sursa, este online. Lista Messenger-ului este practic agenda personală. Aceasta poate fi
grupată pe diferite categorii (prieteni, rude, cunostinte etc.), în funcţie de preferinţele personale.
Componenta principală a Messenger-ului este fereastra de chat. În această fereastră, se poate
tasta un text, intenţia sursei. Textul poate fi primit instantaneu, în cazul în care destinatarul este online,
sau, poate fi consultat ulterior, cazul în care celălalt operator este offline. Comunicarea poate îmbrăca
mai multe forme. Poate fi o conversaţie prin tastare a unui text, sau se poate prezenta sub forma
trimiterii unor fişiere (poze etc.) prin comanda send file,10 din fereastra de chat, unde sunt permise doar
fişiere ce nu depăşesc 700 MB. Formatul acestor fişiere nu contează. De asemenea, serviciul de voice
chat, amintit mai sus, se accesează prin apelare telefonică; simpla apăsare a butonului call, va
transmite impulsul telefonic către un alt utilizator fără a mai fi nevoie a forma un număr de telefon.
Din acest serviciu, o funcţie foarte des uzitată este conferinţa (conference). Aceasta permite
participarea mai multor utilizatori la o conversaţie telefonică în direct (online).

7
Îmbunătăţire (engl.)
8
Trage şi aruncă (engl.)
9
Numele utilizatorului (abr. engl.)
10
Trimitere de fişiere (engl.)

3
 Ultima utilitate, din punct de vedere tehnic, a soft-ului de chat Yahoo! Messenger, pe care o
vom aminti aici este utilizarea camerei web. Serviciul webcam11 permite vizionarea in timp real, în
mod direct a interlocutorului.
Yahoo! Messenger nu este singurul program de chat existent, însă este cel mai popular în
România. Alte programe de chat sunt: Google Talk, MSN Messenger, Skype, AOL Messenger etc.
Revenind la modelul liniar comunicaţional, cei doi cercetători analizează elementele acestuia:
sursă – emiţător – mesaj – canal – receptor – destinaţie. În această analiză, vom aminti şi noi câteva
elemente de referinţă ale modelului liniar de comunicare, pentru a putea stabili un traseu în descrierea
comunicării online. Aşadar, elementul de bază prezent aici şi în orice model comunicaţional este
informaţia, concept ce constă în posibilitatea de a reduce incertitudinea. Acest din urmă termen,
reprezintă cantitatea de entropie dintr-un sistem, unde entropia (termen preluat din termodinamică)
este o variabilă ce măsoară gradul de haos sau dezorganizare dintr-un sistem.
Precizăm că motivul introducerii acestor termenii ştiinţifici comunicaţionali se datorează
caracterului ştiinţific prezent în comunicarea online. Din orice perspectivă am analiza fenomenele unei
interacţiuni prin Internet, nu trebuie să uităm că această tehnologie, apariţia, dezvoltarea şi
funcţionalitatea sa la scară globală, se datorează în principal progresului ştiinţelor exacte şi al
tehnologiilor. Desigur, există şi argumentul conform căruia un fenomen comunicaţional se analizează
în primul rând din perspectivă ştiinţifică.
Al doilea element al modelului liniar de comunicare este zgomotul. Acesta reprezintă „acel
orice” care se adaugă semnalului transmis iniţial, fără ca sursa să intenţioneze aceasta. Zgomotul
reprezintă o barieră comunicaţională, care, împreună cu informaţia, formează ceea ce se numeşte
capacitatea canalului de comunicare. Pentru cazul particular Messenger, capacitatea canalului este
determinată de intenţia tastată ori comunicarea verbală prin voice chat, ce reprezintă cumulul de
informaţie transmisă şi interferenţele sub formă de zgomote ce intervin în comunicarea verbală
telefonică sub formă de bruiaje, întreruperi ale convorbirii online sau oprirea bruscă a comunicării prin
intervenţia altor factori (resetarea calculatorului, pene de curent etc.).
O posibilă soluţie în rezolvarea dificultăţii de comunicare provocată de zgomot este
redundanţa – acest concept desemnează sporul de repetabilitate al unui mesaj, spor care nu trebuie
exagerat în mod voit, pentru a nu altera intenţia iniţială. Precizăm însă că în comunicarea online prin
intermediul Messenger-ului se poate interfera şi cu un alt tip de comunicare: cea imagistică prin

11
Cameră video (engl.)

4
mesaje iconice. Aceasta este caracterizată prin „iconiţele emotive – emoticons”, spre exemplu. Rolul
acestora este de a spori interactivitatea serviciului de chat. Emoticoanele se pot analiza şi ca bariere în
comunicare, în sensul în care ele reprezintă simboluri şi semne iconice ce pot fi decodificate eronat
datorită codicicării culturale.12
Un alt cercetător, Norbert Wiener, aduce o îmbunătăţire substanţială teoriei informaţiei sub
forma conceptului de feedback. Acest element al modelului liniar este poate cel mai reprezentativ
pentru orice tip de comunicare. În măsura în care acesta caracterizează posibilitatea sursei de a primi
răspuns de la destinaţie şi de a-şi ajusta comunicarea ulterioară în funcţie de acesta, interacţiunea între
indivizi prin intermediul canalului Messenger este facilitată şi avantajată totodată prin confirmarea
reală şi directă necondiţionată a feedback-ului. Nu există interlocutor, iar comunicarea este rapidă. Nu
putem spune că acesta este neapărat un avantaj. Deoarece scopul oricărei comunicări eficiente este, nu
doar transmiterea de informaţii şi receptarea altora spontan, ci şi cunoaşterea celui poziţionat la capătul
opus al canalului de comunicare, un feedback rapid poate reajusta de nenumărate ori comunicarea
sursei. Astfel, acest element deviază inconştient de la subiectul iniţial şi metamorfozează comunicarea
într-un simplu proces de transmitere de informaţii.
Datorită faptului că teoria informaţiei este incompletă în ceea ce priveşte studiul despre
semantică şi pragmatică, pentru a interfera cu obiectivele subiectului nostru, vom aminti şi elemente
specifice teoriei semantice, precum şi a altor câteva modele de comunicare.
Prin urmare, teoria semantică a lui I. A. Richards porneşte de la convingerea că oamenii se lasă
înşelaţi de aparenţele limbajului, de forma proprie a cuvintelor, făcând abstracţie de înţelesuri, sensuri,
forme figurative. Pentru că în comunicarea prin fereastra de chat avem de-a face cu text, nu trebuie
neglijate aceste sensuri abstracte ale cuvintelor. Richards aminteşte şi el de barierele de comunicare,
însă nu le atribuie canalului de comunicare, ci susţine că pierderile de informaţie provin din caracterul
limbajului uman. Analistul distinge semnele de simboluri şi defineşte relaţiile dintre acestea. Triungiul
de interpretare al semnelor şi simbolurilor a lui Richards şi Ogden este celebru, însă nu ne vom axa pe
interpretarea elementelor acestuia. Menţionăm doar că nu trebuie să neglijăm acest aspect al teoriei
semantice, care poate transforma simpla comunicare în interpretare. Şi nu doar că poate, ci chiar o
face! Emoticoanele, printre altele, prin caracterul lor interactiv-subiectiv deplasează uşor traiectoria
informaţiilor în interpretare. În acest fel, sursa se poate folosi de acest mijloc pentru a masca o parte

12
Vasile Sebastian Dâncu, Comunicarea simbolică, Cluj, Dacia, 2003, cap. Umberto Eco: critica iconicismului, p. 103-105

5
din personalitatea sa reală, sau, dimpotrivă, de a încerca să demascheze din firea voluntar ascunsă a
interlocutorului din spatele ferestrei de Messenger.
Aşadar, comunicarea online se dezvoltă în două direcţii. Elaborarea pe două structuri directive
este acum observabilă. Prima, transmiterea de informaţii este accentuată prin simpla trimitere a unei
fotografii (de exemplu) prin comanda send file către interlocutor. A doua direcţie comunicaţională ne
transpune în imaginar, în sfera abstractă a simbolurilor şi semnelor. Aici vorbim de interpretare, iar
comunicarea intermediată de Messenger devine o sursă de cunoaştere a celuilalt, însă din spatele unui
paravan – calculatorul. În această etapă, canalul Messenger ia forma acelui clivaj de care aminteam la
începutul analizei. Teama de a ne arăta aşa cum suntem în realitate este estompată prin acest tip de
comunicare online. Iar acesta reprezintă, probabil, avantajul esenţial al chat-ului pe Internet.
Alte teorii ale comunicării au ca obiect de studiu opinia publică. Nu vom analiza fenomenul
Messenger din această perspectivă.
Descifrarea corectă a unui mesaj poate fi analizată şi în termeni de cod sau încifrare.
Decodarea informaţiilor depinde de mulţi factori, însă un punct interesant de vedere este cel conform
căruia, emiţătorul unui mesaj se eschivează într-o comunicare şi apelează în mod intenţionat la coduri
pentru a se ascunde faţă de interlocutor. Acesta din urmă, simte situaţia căreia trebuie să-i decodeze
semnalul, iar datorită temerii de a nu decoda incorect, încifrează şi el răspunsul la rândul său. Acest
joc de transmitere şi receptare de coduri şi semnale face ca feedback-ul să devină aproape
nesemnificativ.
Autorii volumului numit Tehnici de comunicare, numesc acest fenomen: constrângeri
interpersonale. „Elasticitatea naturală a semnificaţiei [...], afluxul de conotaţii posibile, fluctuaţiile
aleatorii ale atenţiei noastre în raport cu multiple persoane, cu intenţionalităţile lor, toate acestea obligă
la întărirea sau la multiplicarea constrângerilor focalizante şi limitative din exprimarea şi receptivitatea
noastră interpersonală.”13 Aceste constrângeri fac dificilă o comunicare verbală. Desigur, această
analiză amintită aici se referă în mod special la comunicarea în dinamica de grup. Cu toate acestea, ea
(constrângerea interpersonală) reprezintă o ameninţare la adresa comunicării, ameninţare care este cu
mult diminuată în cazul „comunicării Messenger”. Motivul – paravanul creat între emiţător şi receptor
este factor favorizant pentru atenuarea emoţiilor, care, diminuează la rândul lor constrângerile
personale.

13
André de Peretti, Jean-André Legrand, Jean Boniface, Tehnici de comunicare, Iaşi, Polirom, 2001, p. 12

6
 Aparent, Yahoo! Messenger rezolvă o parte dintre problemele comunicării verbale –
codarea/decodarea devine un exerciţiu interactiv şi amuzant, constrângerile interpersonale sunt
diminuate; substituie dialogul clasic oral – prin interferarea cu textul; permite comunicarea în timp real
cu interlocutori aflaţi oriunde pe glob; este un serviciu gratuit şi uşor de utilizat şi înglobează mai
multe modele comunicaţionale. Toate aceste avantaje sunt exploatate la maximum de către utilizatorii
de comunicare prin chat, micşorând considerabil dezavantajele exprimate prin barierele de
comunicare, care devin aproape insesizabile.
Dar este oare această formă de comunicare modernă sursa unei eficienţe majore survenite în
cunoaşterea altora? În societatea actuală, fiecare dintre noi suntem consumatori „a ceva”. Societatea
consumeristă, în ansamblul ei este exigentă. Oamenii cer transparenţă în comunicare, informaţii
precise şi adecvate cu scopul comunicării.
În pătrunderea acelor substraturi psihologice ale destinaţiilor vizate se poate vorbi de un factor
ce ar putea subsitui comunicarea clasică verbală? Cu siguranţă că Messenger-ul şi comunicarea online
aduc beneficii majore în cunoaşterea interlocutorilor, prin improvizaţiile inedite ale tehnologiei în
progres continuu, dar dacă ne propunem ca situarea pe un scaun, în faţa unui calculator să determine în
viaţa noastră o comunicare ce poate primejdui calea retoricii, prin dispoziţie celei din urmă, atunci
înseamnă că iluzia cunoaşterii interpersonale depinde direct de progresul tehnologic. Ne putem oare
imagina o lume în care comunicarea noastră, şi, concomitent cunoaşterea celui de lângă noi, să
depindă de aparatura electronică? Această întrebare finală va închide analiza noastră lasându-ne să
reflectăm individual asupra modului în care optăm să cunoaştem pe cel de lângă noi. Să nu cădem în
iluzia că o cunoaştere printr-un chat din spatele unui paravan este eficientă sau corectă.

BIBLIOGRAFIE

Borţun, Dumitru, Semiotica vizualului, Note de curs, Bucureşti, 2004

Clitan, Gheorghe, Teoria informaţiei, Note de curs, Timişoara, 2008
Dâncu, Vasile Sebastian , Comunicarea simbolică, Cluj, Dacia, 2003
Jouve, Michele, Comunicarea: publicitate şi relaţii publice, Iaşi, Polirom, 2005
Peretti, André de, Jean-André Legrand, Jean Boniface, Tehnici de comunicare, Iaşi, Polirom, 2001
Rogojinaru, Adela, Relaţii publice şi publicitate: tendinţe şi provocări, Bucureşti, Tritonic, 2006

7
 SURSE BIBLIOGRAFICE ELECTRONICE

Site-ul http://www.yahoo.com/, consultat la data de 10.05. 2008.