COMUNICAREA POLITICA IN

ROMANIA

Comunicarea de orice tip ar fi ea, nu doar cea politica este primordiala ca

importanta in epoca noastra. Ea ne ajuta sa intelegem, sa ne facem intelesi, sa
transmitem si sa cerem informatii, sa ne integram si societate si lista poate continua.
Comunicarea este o caracteristică fundamentală a existentei. Dar nu putem
comunica fara a cunoaste limba comunitatii in mijlocul careia ne aflam.
“Limba reprezintã totalitatea mijloacelor lingvistice (fonetice, lexicale şi
gramaticale) ce dispune de o organizare ierarhicã, potrivit unor reguli gramaticale,
dobândite social-istoric. Faţã de individul uman, care reprezintã o suma de însuşiri şi
particularitãţi individuale, limba este un dat obiectiv, nedepinzând de existenţa în sine a
individului, ci de existenţa colectivitãţii umane, a unui popor sau a unei naţiuni. Limba
este un câştig extraindividual, iar comunicarea poate fi înţeleasã ca liant al vieţii psihice,
într-o societate umanã.”
“Limba poate avea modalitati particulare, specifice, de exprimare sau scriere intr-
un domeniu sau altul al vietii sociale ori al creatiei umane(ex, in stiinta, in arta), acestea
fiind considerate de lingvistica – limbaje.Limbajul nu este altceva decat tot limba, dar
limba care vehiculeaza o alta “terminologie”decat cea a vorbirii curente sau a limbii
culte.De exemplu, limbajul matematic, inclusiv cel formalizat, exprimat oral si scris in
romaneste, este tot limba romana dar o limba romana in care terminologia curenta sau
cea specifica limbii literare (culte) este inlocuita cu termenii si simbolurile matematicii.”
De aici rezulta faptul ca limbajul , in special cel specializat (al medicinei,
informaticii, cibernetica, automatizari...)nu il poate folosi si in acelasi timp nu il poate
intelege oricine, decat doar cei care il cunosc.Limbajele specializate se bazeaza, insa, tot
pe limba romana si pe gramatica limbii romane.
La fel si in politica - limbajul politic nu este altceva decat limba romana, dar
care foloseste termeni specifici domeniului politic.
Limbajul politic, spre deosebire de limbajele specializate, este accesibil unui
numar mai mare de persoane, se adreseaza tuturor celor care , intr-o oarecare masura
“fac”politica sau vin in contact cu ea.
Intreaga activitate politica, de regula, se bazeaza pe utilizarea limbajului, pe
comunicare. A vorbi in fata unor oameni, a unor multimi, a tine un discurs inseamna a
comunica.
In fapt, limbajul este mai mult decat un stoc de cuvinte, este un instrument si o
emblema a puterii ceincearca sa fie acaparata (Michel Foucault considera ca puterea
asupre limbii este una dintre cele mai importante dimensiuni ale puterii).
Tocmai de aceea oamenii politici trebuie sa stapaneasca foarte bine limba
romana pentru a-si putea transmite mesajele catre electorat.
Limbajul politic este folosit si perceput in randul oamenilor politici, la nivel
inter si intra-guvernamental, in institutiile politice (unde limbajul contine termeni
specifici), este folosit in stiintele politice si in domeniul sociologiei politice.
Dupa cum observam, politica e pretutindeni in jurul nostru, ne atrage atentia ,
se resfrange asupra noastra fara a putea evita contactul. De aceea , limbajul politic, pe
langa functia de cunoastere, are si o functie de informare, de mobilizare, de atragere si
de participare.
Actorii sociali implicati in comunicarea politica sunt pe de o parte candidatii la
anumite functii, politicienii in general, ei sunt cei are emit messajul, si sunt
transmitatorii mesajului iar destinatarii mesajelor sunt cetatenii ei pot fi sau nu
influentati de mesajul transmis, ei se pot lasa convinsi de mesaj, daca acesta este pe
intelesul lor, daca este in acord cu criteriile pe care acestia le au, ei critica oamenii
politici si la o anumita perioada (alegeri) pot „sanctiona” actorul politic, daca acesta nu
si-a indeplinit sarcinile.
Totodata actorii politici sunt cei care incearca sa persudeze opinia publica, ei
trebuie sa aiba talent oratoric, „sa aiba priza la public” , sa fie populari pentru ca
electoratul sa ii aleaga, pe langa asta, ar mai trebui sa aiba si pregatirea necesara pentru
a ocupa o functie sau alta, deocarece ce cele mai multe ori decizia pe care politicienii o
iau ne priveste pe noi, cetatenii de rand.
Limbajul politic mai este folosit in cadrul discursurilor politice, gen: cuvantari
– electorale, aniversare, conferinte, congrese politice, in parlament, la radio,si tv,
conferinte de presa. Discursul politic are mai mult rol agitatoric, propagandistic, cu
efecte deosebite in planul mobilizarii politice, al racolarii aderentilor, al largirii bazei de
sustinere, al orientarii starii de spirit intr-o discutie sau alta. Tocmai datorita acestor
valente ale lui , discursul politic se bucura de atentia deosebita a politologilor si
sociologilor.
Discursul politic este strans legat de putere şi este totodată unul dintre cele mai
importante instrumente pe care le au la dispoziţie forţele politice pentru ascensiunea lor
la putere. Fiecare individ, fiecare grup, fiecare organizaţie care se află în posesia puterii
are dorinţa şi face eforturi de a o menţine cât mai mult. De ce? Pentru că puterea asigură
şi numeroase avantaje. Puterea stabileşte regulile jocului în comunitate.
A vorbi in public nu este cel mai usor lucru, mai ales pentru cei fara
experienta sau fara abilitati oratorice. Nu sunt multi cei care se simt confortabil in fata
maselor, vorbind cu oameni de diferite conditii, in diverse ocazii.
Discursul este cel mai important in comunicarea politica, in acesta se
integreaza o multitudine de termeni, actorii politici se folosesc de simboluri pentru a-si
prezenta intr-un mod mai diferit convingerile, de exemplu putem analiza simbolul
dreptatii care este unul ce atrage atenti asupra lui si ne duce cu gandul ca cel ce il vom
alege este drept, cinstit. Un alt simbol este cel al credintei care este adesea utilizat de
catre politicieni in discursurile lor spunand despre ei ca sunt credinciosi, cu frica de
divinitate si ca merita ca sa fie alesi.
Efectul pe care simboluri ca dreptatea, cinstea, credinta il genereaza este acela
de convingere a actorilor sociali (alegatori), de a-i face sa creadă in cei ce urmeaza a fi
alesi. Pentru a intari efectul de convingere, politicienii trebuie sa aiba putere de
convingere, sa fie un bun exemplu, deoarece exemplul personal este cel mai credibil, de
aceea echipa din spatele candidatului construieste o imagine cat mai credibila si cat mai
in concordanta cu normele, de obicei candidati apar integrati in familie, facand aluzie la
institutia familiei, si in campania Prezidentialelor 2009, candidatii au fost prezenti peste
tot alaturi de familie (Basescu, Antonescu, Geoana etc), imaginea trebuie sa fie una cat
mai buna, consililierii de imagine avand foarte mult de lucrat in perioada campaniei
electorale in care trebuie sa creeze candidatilor o imagine cat mai buna.
Dupa decembrie 1989, limbajul politic a imprumutat diferiti termeni de origine
engleza, folositi de politicieni si in acelasi timp de presa scrisa si audio-vizuala (de
exemplu: boss, briefing, congressman, leadership, lider, lobby, miting,, speech, staff,
summit,etc... )
Mass-media este o denumire generală a tuturor mijloacelor de informare în
masă. Aceste mijloace sunt variate: presa sau mijloacele electronice de informare
(televizor, radio, reţele de calculatoare). Dezvoltarea acestora a dus la o răspândire pe
scară largă a informaţiei. Această dezvoltare este rezultatul dorinţei oamenilor de a fi
informaţi.
Cele mai răspândite mijloace de sunt presa scrisă, televiziunea şi radioul.
Acestea ocupă primele locuri ca popularitate, deoarece informaţia este transmisă uşor
individului, tocmai de acea politica ar fi de neconceput în statele moderne de astăzi fără
mass-media.
Campania electorala este un eveniment important privit si din prisma partidelor,
a politicienilor cat si a jurnalistilor.
In Romania, campaniile electorale au inceput sa capteze atentia publicului in
1990, cand datorita numarului mare de partide era necesara o “competitie “pentru
ocuparea unui loc in primarii , consilii locale sau judetene, Parlament sau Guvern.
In 1990 campania electorala era privita cu mare interes de catre cetateni
deoarece era o noutate in viata oamenilor, oameni care pana in 1989 au fost lipsiti de
informatie, de posibilitatea de a hotara singuri care le va fi viitorul.Tocmai de aceea,
pareau captivati de tot cea ce aparea in presa scrisa sau audiovizual.Oamenii simpli se
minunau de imaginile candidatilor care promiteau un viitor mai bun contra unei singure
stampile pe un chenar cu numele lor.
Dupa experienta primei campanii electorale, partidele politice au considerat ca
detinerea unor canale mediatice proprii poate influenta favorabil rezultatele alegerilor ,
oamenii politici fiind convinsi ca aparitiile televizate erau vitale pentru reusita in
campania electorala.
In 1996 pe langa Televiziunea Romana apar televiziunile particulare, multe
dintre ele devenind favorite in cadrul telespectatorilor .
O campanie politica se foloseste de mass-media pe termen scurt, insa in mod
intens.In cadrul acestei campanii politicianul trebuie sa ajunga la potentialii alegatori si
cum pot face acest lucru daca nu prin mesaje bine structurate, axate in primul rand pe
doleantele populatiei.
Auzim, din ce in ce mai des, afirmatia ca mijloacele media au un rol tot mai
important in viata politica atat interna, cat si internationala. Nu doar profesionistii care
activeaza in politica acorda o atentie sustinuta pregatirii strategiilor mediatice, cele
oferite de audiovizual fiind considerate mai credibile....mijloacele de informare sunt in
principal: televiziunea, radioul, presa scrisa. Acestea exercita asupra populatiei
numeroase strategii de manipulare, pot convinge populatia sa aleaga un candidat sau
altul, sunt mijloace de favorizare. Luam exemplul concret al Alegerilor Prezidentiale
din 2009, unde mass-media a exercitat un rol extrem de important asupra formarii
opiniei populatiei- deci prin excelenta mass-media este cea mai importanta sursa
formatoare de opinii. Astfel, pe durata campaniei electorale, candidatii ar fi trebuit sa
beneficieze de o perioada de difuzare egala, acest lucru nu a avut loc, unele televiziuni
preferand sa sustina preferatii mult mai mult in comparatie cu restul candidatilor, prin
aceasta neasigurandu-se egalitatea sanselor candidatilor.
Auzim adesea ca mass-media poate forma un personaj, politic in cazul nostru, il
face cunoscut opiniei publice prin aducerea lui in prim plan, dar tot ea poate sa il aduca
la decadere prin prezentarea personajului intr-o lumina negativa.
Cea mai mare problemă cu o comunicare este iluzia că este completă. (George
Bernard Shaw).
De-a lungul timpului, oamenii politici au apelat la tot felul de tactici şi mijloace
pentru a comunica cu alegătorii: de la afişe şi întâlniri faţă în faţă la mitinguri, diverse
materiale în presa scrisă (articole, interviuri), talk-show-uri de radio şi televiziune, dar şi
publicitate. Echipe tot mai complexe organizează campanii electorale – sau comunicări
permanente – în care oamenii politici au nevoie de noi metode, dacă nu de noi mijloace
de comunicare.
Atat in primul tur de scrutin cat si in al doilea tur, candidatii pentru postul de
Presedinte al Romaniei, insotiti de echipa partidului sustinator au dus o lupta acerbă
pentru a-si atrage un numar cat mai mare de sustinatori. Tehnicile de convingere au fost
foarte diversificat, de la prelegeri in fata electoratului, adunari in piete, distribuire de fel
de fel de materiale electorale, promisiuni peste promisiuni, toate acestea pentru a
convinge electoraltul, pana la urma o ampla strategie de manipulare a opiniei publice.
Televiziunea a schimbat definitiv modul in care oamenii politici se adreseaza
electoratului, astfel prin intermediul televizorului, oamenii politici pot fi mult mai
aproape de cetateni, oamenii politici isi pot exprima convingerile si prezenta strategia ce
va fi urmata unui numar foarte mare de alegatori, acestia urmand sa filtreze dupa
propriile convingeri informatia emisa de candidat, pentru ca mai apoi sa tinda sa aleaga
un candidat sau altul.
Scena ultimei confruntari electorale dintre candidatul Mircea Geoana si Traian
Băsescu a fost una incarcata de semnificatii si totodata una dintre cele mai importante
aparitii dinaintea ultimului tur de scrutin. Prin prezentarea laolalta a celor doi candidari
insotiti de stuff-ul de campanie si de familie, populatia din aproape orice colt al tarii a
putut fi informata cu privire la programele pe care fiecare echipa si le-a stabilit. Aceasta
confruntare a fost una incarcata de tensiune, fiecare dintre candidati incercand din
rasputeri ca sa faca o imagine cat mai buna, si, de fapt, toata campania electorala este
una creatoare de imagine, de convingere, de persudare, pentru a convinge electoatul ca
sa aleaga un candidat sau altul.
Discursul politic trebuie axat pe anumite teme în conformitate cu doleanţele
populaţiei dar trebuie sa fie si in acord cu partidul din care face parte politicianul. Astfel
fiecare candidat si-a fixat o programa care sa fie in conformitate cu nevoile a cat mai
multi dintre alegatori, programe care de care mai atractive care sa le acapareze atentia,
si sa fie atractive pentru alegatori.
Hainele sunt artificii semiotice, cu alte cuvinte, mecanisme de comunicare .
(Umberto Eco)
Deoarece majoritatea mesajelor ajung la public prin intermediul presei oamenii
politici au fost obligati sa invete si sa aplice reguli de exprimare , alcatuindu-si
discursurile in functie de auditor. Pentru a fi transmise, mesajele acestora trebuie sa
respecte reguli precise: discursuri considerabil mai scurte, mesaje mai condensate si
moduri de adresare mai personale, care sa creeze senzatia de familiaritate si naturalete.
Aceasta regula a adresarii cat mai concise ar trebui sa fie ce mai importanta deoarece
oamenii, alegatorii prefera discursul cat mai concis si mai pe intelesul lor. Spre
exemplu, atunci cand se adreseaza persoanelor de la tara, candidatii trebuie sa
foloseasca un limbaj adecvat, sunt nenumarate exemple prezentate la Tv cu imagini in
care candidatul a trebuit sa isi adapteze limbajul la oamenii cu care conversa.
Vocea se compune din trei elemente esentiele care pot face o combinatie
nereusita, tinand cont de modul in care le folosim:
- ritmul – ce poate alterna de la incet la rapid;
- volumul – care poate varia de la mic la mare;
- tonul – care poate oscila de la ascutit la grav.
De exemplu, la o persoana care foloseste o voce cu un ton grav, cu un volum
ridicat si un ritm rapid sensul mesajului pe care il emite va fi incarcat cu emotii
negative, cum ar fi mania sau agresivitatea (Corneliu Vadim Tudor care mai tot timpul
foloseste un limbaj agresiv si insultator, limbaj care atrage diferite reactii ale
personalitatilor defaimate, in felul acesta Vadim si-a creat o imagine de extremist ).Dar
mass-media face din toate acestea un “spectacol” pentru crestera audientei.
In acelasi tipar se incadreaza si George Becali, care prin tonul sau agresiv si
insultator, invocand mereu cuvantul lui Dumnezeu , prin stilul lui generos de a rezolva
problemele nevoiasilor aduna in jurul lui destui oameni care il fac sa creada ca el va
conduce Romania.
O bună comunicare nu depinde de cât de bine spunem lucrurile, ci
de cât de bine suntem înţeleşi. (Andrew Grove)
Discursurile politice nu se structurează numai pe teme negative. Temele pozitive
sunt un mijloc folosit de candidaţi pentru a-şi prezenta propriul program. Un limbaj
pozitiv este ceea ce îi face interesaţi pe alegători: vor să afle ceea ce le oferă candidaţii,
pentru că ştiu care sunt punctele slabe ale guvernării în care trăiesc şi, de cele mai multe
ori, ştiu care sunt neajunsurile unui anumit candidat. Ascultătorii sunt interesaţi de
soluţiile propuse şi, de obicei, votează pentru cele care par realizabile.
Discursul politic mediatizat prin diferite mijloace de comunicare are menirea de
a seduce, de a convinge publicul tinta.
Persuasiunea în comunicare ne înconjoară. (Doina Bumbut, în Suportul
psihologic în operaţii neconvenţionale).
Omul politic modern trebuie sa lucreze pe doua registre:acela al discursului
parlamentar(inca ancorat in oratoria politica) si acela a discursului mediatic....din
experientele anterioare, el stie ca jurnalistii nu pot reproduce integral vorbele sale si ca
ei cauta ”flash-uri”, adica pasaje scurte, clare si convingatore, pentru a le cita in articole
sau pentru a le reda in stirile radio si TV.
Fiecare politician se va axa pe doua, trei teme fundamentale si mai multe teme
secundare care privesc in mod direct electoratul.Temele fundamentale vor fi repetate de
foarte multe ori pentru a se sedimenta in mentalul colectiv. Mesajul politic trebuie sa fie
usor de retinut, convingator si coerent.
In campaniile electorale de dupa decembrie 1989 s-au folosit elemente
specifice strategiilor electorale, cum ar fi:sloganul, afisul si spotul electoral. In fiecare
dintre acestea apar mesaje lingvistice, grafice sau iconice. Simbolurile sunt deasemenea
foarte importante, iar politicienii se folosesc de ele pentru a sugera si aconvinge
electoralul ca vor intreprinde, de exemplu actiuni pentru o cauza sau alta, adunand
simpatizanti ai acelui simbol sau care au un interes asupra acelui simbol.
In acelasi timp, limbajul nonverbal adauga greutate unui discurs politic;
politicienii trebuie sa aiba grija la fiecare aparitie publica sa fie atenti la gesturi, tinuta,
comportament, privire,mimica...toate fiind elemente importante care folosesc presei sa
creeze o imagine mai mult sau mai putin favorabila. Politicienii sunt judecati dupa
aspectul lor fizic la fel de mult ca dupa politica pe care o fac. Lucruri marunte, ca de
exemplu felul in care zambesc sau merg, pot avea un impact mai mare asupra felului in
care sunt perceputi si tinuti minte decat toate realizarile sau esecurile lor politice.
De regula se spune ca :”o fotografie face mai mult decat o mie de cuvinte”.
Claudiu Saftoiu subliniaza in cartea sa “Jurnalism politic”ca:” presa se
constituie intr-un supraveghetor al vietii politice, concentrand atentia publica asupra
unor institutii, personalitati sau eveniment si sanctionand abaterile de la norme; presa
ofera legitimitate sociala mesajului politic, prin aducerea sa in atentie publica, ceea ce
obliga mediul politic sa se supuna regulilor de colaborare cu mass-media; presa
interpeteaza mesajul sau evenimentul politic aducand in atentie numai acele elemente pe
care le considera relevante, ceea, dupa cum remarca si autorul, poate duce la deformari
intentionate; o functie importanta a presei este socializarea, care se realizeaza prin
prezentarea realitatilor in termenii antitezei, fara nuante.
 In prezent , datorita mediatizarii puternice a campaniilor electorale , oamenii au
reusit sa acumuleze suficiente informatii despre politica, cetatenii isi pastreaza
increderea in mijloacele media, considerandu-le surse credibile de informare.
Poiticienii lansati in cursa electorala trebuie sa reuseasca sa isi transforme
presa in prieten pentru a fi sigur ca imaginea ii va fi pastrata. Motiv pentru care Claudiu
Saftoiu recomanda ca politicienii sa” gandeasca asemenea unui reporter; sa inteleaga ca
presa nu reprezinta dusmanul; sa inteleaga ce anume constituie o stire; sa utilizeze toate
instrumentele pe care le are la dispozitie pentru generarea de stiri; sa inteleaga nevoile
presei; sa cladeasca raporturi personale cu reporterii si redactorii importanti; sa fie
corect si sa ofere informatii corecte; sa nu reactioneze in mod exagerat la un articol
negativ; sa nu intre in conflict deschis cu presa; sa incerce sa usureze sarcina
reporterilor.
Ca o concluzie se poate spune ca raporturile dintre jurnalisti si politicieni sunt
foarte complexe;oricat de multe calitati ar avea si oricat de interesate proiecte ar
propune un politician nu are sanse de a intra in atentia opiniei publice fara o puternica
mediatizare din partea presei.
Comunicarea politica in Romania are un rol deosebit de important mai ales prin
prsima evenimentelor recente care ne-au dovedit inca o data, ca fara aceasta „punte”
dintre alegator si candidat nu se poate ajunge la un consens. Comunicarea rezolva o
mare parte din necunoscute, la fel si actorii politici s-au facut cunoscuti in fata
electoratului prin intermediul comunicarii, ai expunetilor publice, astfel o parte din
voturi reprezinta o parte a muncii pe care politicienii o duc pentru a convinge cetatenii
in campaniile electorale realizate.
 BIBLIOgRAFIE
 Magureanu, Virgil, Sociologie politica, Editura Rao, Bucuresti, 2006, pg.426.
 Coord.prof.dr.Dragan Ioan, Paradigme sociologice ale comunicarii, Editura
Tritonic,Bucuresti, 2002, pg.20.
 Coman, Mihai, Introducere in sistemul mass-media, Editura Polirom, Iasi, 1999,
pg.166
 Gerstle, Jacques, Comunicarea politica, Editura Institutul European, Iasi, 2002,
pg.46.
 Roventa – Frumusani, Daniela, Analiza discursului.Ipoteze si ipostaze, Editura
Tritonic, Bucuresti, 2004, pg.137
 Graur , Alexandru, Lingvistica pe intelesul tuturor, Editura Enciclopedica
Romana, Bucuresti, 1972, pg.14.
 Chelcea, Septimiu, Opinia publica, Editura Economica, Bucuresti, 2006.

Surse internet:
 http://ebooks.unibuc.ro/psihologie/rascanu/2.htm
 www.infopolitic.ro
 www.google.ro.