Cianoza

Definitie = coloraţie albastră-violacee a tegumentelor şi mucoaselor

determinată de prezenţa în sânge a peste 4-5g de Hb redusă (cel mai
frecvent) sau a altor derivaţi de Hb (metHb şi sulfHb) (mai rar).
- este cel mai evidentă la nivelul buzelor, paturilor unghiale, urechilor şi
eminenţelor malare.
- dispare la vitropresiune.

Oxigenul este transportat în sânge legat de Hb ca oxiHb care se desface în

periferie unde cedează oxigenul devenind Hb redusă (pigment mai inchis,
albăstrui). Cianoza nu este dependentă de raportul între oxiHb şi Hb redusă,
deci de gradul de saturare al Hb, ci de cantitatea de Hb redusă. Astfel,
creşterea cantităţii de Hb redusă în vasele cutanate care produce cianoză este
determinată fie de creşterea cantităţii de sânge venos în piele ca rezultat al
dilataţiei venulelor şi capătului venos al capilarelor, fie de scăderea
saturaţiei cu oxigen a sângelui capilar.

cianoza centrală – există o nesaturare a sângelui arterial sau un derivat

(generalizată) anormal de Hb şi atât mucoasele, cât şi pielea sunt
după mecanism afectate (oxigenare insuficientă; există concentraţie
crescută de Hb redusă în sângele arterial)

cianoza periferică – există o încetinire a curgerii sângelui într-un

(generalizată sau localizată) teritoriu şi o extracţie anormal de mare a
Clasificarea oxigenului din sângele arterial normal saturat;
este rezultatul vasoconstricţiei şi scăderii
fluxului sanguin periferic (ex expunere la frig,
şoc, ICC şi boli vasculare periferice)

cianoza generalizată - centrală: pulmonară sau prin şunt dreapta-stânga

după extindere - periferică: cardiacă sau de stază
cianoza localizată - tulburări de circulaţie locală

Cianoza centrală – există o cantitate mai mare de Hb redusă în sângele

arterial, fie datorită unei oxigenări insuficiente la nivel pulmonar, fie datorită
unui şunt cardiac dreapta-stânga

1
Cauze:
1) ↓ pO2 în aerul inspirat – altitudine > 5000 m

2) boli pulmonare - hipoventilaţia alveolară (prin perturbarea mecanicii

respiratorii–deformări toracice, pareze musculare; prin perturbarea reglării
respiraţiei–neuropatii; prin perturbarea tranzitului aerian bronşic–obstrucţii
ale căilor aeriene mari sau mici), tulburarea echilibrului între ventilaţie şi
perfuzie (BPOC, astm, pneumonie etc), afectarea difuziunii prin MAC
(fibrozele pulmonare)

3) şuntarea sângelui venos sistemic în circulaţia arterială

– malformaţii cardiace congenitale: cea mai frecventă leziune congenitală
cardiacă asociată cu cianoză la adult este tetralogia Fallot
- fistule pulmonare arteriovenoase - pot fi congenitale sau dobândite, unice
sau multiple, microscopice sau masive; gradul cianozei depinde de numărul
şi mărimea lor (desaturarea arterială în oxigen şi cianoza pot apare în CH
prin fistule arteriovenoase pulmonare sau prin anastomoze venovenoase
portopulmonare)

4) Hb anormale (dg spectrofotometric)

- metHb = formă oxidată a Hb, conţinând fier feric (N ≤1%); sângele are
culoare ciocolatie; bolnavul are o cianoză cu nuanţă murdară, albastru-
cenuşie
MetHbemiile pot fi – congenitale (alterări pe lanţurile hem – prezenţa HbM
care se poate recunoaşte electroforetic sau deficitul de methemoglobin-
reductază)
- dobândite (nitriţi, medicamente: sulfamide, fenacetină)
– cedează la administrarea de acid ascorbic şi albastru de metilen iv
- sulfHb = o combinaţie a Hb cu hidrogenul sulfurat; sângele are culoare
verzui-violacee; frecvent în intoxicaţia medicamentoasă cu sulfamidă

Dg + : - este generalizată (interesează limba şi mucoasa bucală alături de

extremităţi, regiunile malare şi lobul urechii)
- este egală în zonele apropiate şi îndepărtate de cord (nu depinde
de lungimea circuitului)
- este caldă (lipsa stazei şi eventual vasodilataţia determinată de
hipoxie => temperatura tegumentelor este normală sau ↑)
- inducerea vasodilataţiei într-un teritoriu cianotic (de ex prin
frecarea lobului urechii sau prin imersia mâinii în apă caldă) nu determină
dispariţia cianozei

2
 - se asociază frecvent cu hipocratismul digital
- administrarea de oxigen poate determina dispariţia cianozei dacă
mecanismul este hipoventilaţia alveolară sau nu dacă este şuntul dreapta-
stânga
- se întâlneşte în bolile pulmonare şi în cele cardiace congenitale

Cianoza periferică – sângele arterial vine bine oxigenat de la plămâni dar,

stagnând în periferie se desaturează => sânge venos mai bogat în Hb redusă
(mecanism de stază; e de consum)
Cauze:
1) staza generalizată – cea mai frecventă cauză de cianoză periferică este
vasoconstricţia generalizată ce apare prin expunere la frig (răspuns
fiziologic); când DC este scăzut (insuficienţa cardiacă, şoc) apare
vasoconsticţia cutanată ca un mecanism compensator, astfel încât sângele
este deviat de la tegumente către teritoriile mai importante (cord, SNC); în
cadrul DC scăzut apare şi un reflex simpatic ce determină creşterea extracţiei
de oxigen
Cianoza periferică generalizată:
- scăderea importantă a debitului şi TA în condiţii de IC sau şoc →
vasoconstricţie periferică pentru asigurarea circulaţiei în organele vitale →
cantitatea de sânge ce ajunge la tegumente scade → în sânge se transformă o
parte mai mare din Hb în Hb redusă => cianoză palidă, cu tegumente reci,
eventual umede datorită transpiraţiei
- frecvent se adaugă ca factor agravant HT venoasă constituită în spatele
inimii => întârzie circulaţia periferică favorizând creşterea cantităţii de Hb
redusă; există şi HT venoasă sistemică generalizată nelegată de IC, ca în
bolile valvei tricuspide sau în bolile pericardice => schimbul la nivel tisular
se prelungeşte => cianoză

2) stază într-un teritoriu (localizată) - prin obstacol

Cianoza periferică localizată:
- obstacol venos cu creşterea presiunii venoase într-un teritoriu –
insuficienţa cronică venoasă consecutivă unei staze venoase produsă de
obstrucţii ale venelor mari (tromboflebite profunde) sau de dilataţii primare
ale venelor (varice)
- obstrucţia arterială (vasculite, emboli) => aspect marmorat (palid, cu zone
cianotice şi temperatură locală scăzută datorită vasoconstricţiei severe)
- spasm arteriolar (sd Raynaud – datorat spasmului aa interdigitale; apare
iniţial paloare + durere → înlocuită de cianoză datorită dilataţiei
postischemice a capilarelor şi venulelor cu staza sângelui şi desaturarea Hb)

3
- acrocianoza – cianoza părtilor mici, distale de la nivelul mâinilor, eventual
picioarelor; este o cianoză durabilă, cu tegumente cu temperatură scăzută;
mecanismul = vasoconstricţie arteriolară durabilă + vasodilataţie ischemică
în teritoriul venulelor postcapilare

Dg +: - este generalizată sau localizată

- este rece (prin diminuarea circulaţiei cutanate)
- inducerea vasodilataţiei într-un teritoriu o face să dispară
- nu se modifică la administrarea de oxigen (sângele arterial este bine
oxigenat)

RECAPITULARE
Istoricul pacientului
- durata (cianoza de la naştere = boală cardiacă congenitală)
- expunerea la medicamente sau substanţe chimice ce pot produce tipuri
anormale de Hb

Examen obiectiv cu diferenţierea cianozei centrale de cea periferică

- evidenţierea semnelor bolilor respiratorii sau cardiovasculare
- încălzirea extremităţii cianotice va determina creşterea fluxului sanguin şi
dispariţia cianozei periferice, dar nu şi a celei centrale

Paraclinic
- determinarea pO2 şi a saturaţiei în O2 a sângelui arterial
- determinarea tipurilor de Hb

Cianoza centrală:
I Cauze:
1) presiune atmosferică scăzută – altitudine mare
2) disfuncţie pulmonară – hipoventilaţie alveolară
dezechilibru ventilaţie-perfuzie
tulburarea difuziunii oxigenului
3) şunturi – malformaţii cardiace congenitale
fistule pulmonare arteriovenoase
şunturi mici intrapulmonare
4) Hb anormale – metHb

4
 sulfHb

II Caracteristici:
1) întotdeauna generalizată
2) egală în zonele apropiate şi îndepărtate de cord (nu depinde de
lungimea circuitului)
3) nu se ameliorează prin activarea locală a circulaţiei
4) este caldă (temperatura este normală sau ↑)
5) se poate ameliora la administrarea de oxigen
6) de obicei + unghii hipocratice
7) semne de suferinţă respiratorie sau eventual cardiacă

Cianoza periferică:
I Cauze:
1) staza generalizată – ICC
şoc
2) staza localizată – prin deficit al circulaţiei arteriale – spasm arteriolar
(expunere la frig, sdr Raynaud, anxietate)
- obstrucţie arterială
(vasculite, emboli)
- prin deficit al circulaţiei venoase (tromboflebite, varice)

II Caracteristici:
1) generalizată sau localizată
2) depinde de lungimea circuitului (mai pronunţată în zonele periferice)
3) se ameliorează temporar prin activarea locală a circulaţiei
4) este rece
5) nu este influenţată de administrarea de oxigen
6) manifestări asociate şocului, insuficienţei cardiace sau afecţiunilor
localizate ale vaselor