Barem pentru evaluarea prezentării de text:

1. Miza / problema textului : 2 pt.

Se urmăreşte: identificarea corectă, formularea ca întrebare, explicarea ei (De ce ar fi aceea
miza şi nu alta? Cum se încadrează într-un context problematic mai larg?)
2. Structura: 1 pt.

Se urmăreşte: prezentarea organizării textului pe capitole şi subcapitole (dacă e cazul) sau pe

secţiuni logice (vezi Maiorescu) – cu relevarea articulării dintre părţi (adică: o simplă
copiere a cuprinsului nu e suficientă, autorul trebuie să explice care este relaţia logică dintre
părţile textului);
3. Concepte: 2 pt.
Se urmăreşte: identificarea conceptelor cheie (nu orice cuvânt exotic din text e un concept);
definirea lor (prin definire contextuală, prin menţionarea definiţiei dată de autor sau prin
apel la un dicţionar de specialitate), eventual o discuţie terminologică dacă e cazul;
(Discutarea conceptelor nu trebuie să aibă neapărat loc într-o secţiune de sine stătătoare a
textului – ele pot fi prezentate şi pe măsură ce discuţia ajunge la secţiunea unde sunt
invocate);
4. Desfăşurarea argumentului: 3 pt.
Se urmăreşte: înţelegerea textului ca un macro-argument (cu puncte de plecare şi concluzii,
cu reconstrucţii pe scheme de tip: problemă-soluţie, caz particular-teză generală, cauză-efect
etc.) mai degrabă decât rezumarea textului; omisiuni ale unor idei importante (în raport cu
miza şi cu desfăşurarea argumentului) sau redundanţe (insistenţa pe aspecte anecdotice,
nerelevante etc.);
5. Întrebarea / întrebările ridicată spre dezbatere: 2 pt.

Se urmăreşte: ca întrebarea să fie critică în raport cu textul (i.e. discutarea întrebării să ducă
la o mai bună înţelegere a textului); prezentarea relevanţei ei (i.e. nu e suficient să fie
formulată o întrebare, trebuie elaborat în câteva fraze de ce o discuţie pe marginea acestei
întrebări ar fi relevantă); dacă sunt mai multe întrebări, care este legătura dintre ele?
Barem pentru recenzie:
1. Miza cărţii şi contextul ei 3 pt.
Se au în vedere următoarele elemente: a. încadrarea cărţii într-o dezbatere; b. discutarea
relevanţei dezbaterii pentru cultura română; c. precizarea poziţiei pe care o are cartea în
respectiva dezbatere şi cum se plasează faţă de alte puncte de vedere (d.p.d.v. metodologic
sau ca poziţie pro sau contra) – echivalentul mizei, sau al problemei din prezentarea de text.
2. Structura: 1 pt.
Se urmăreşte: prezentarea organizării textului pe capitole şi subcapitole şi pe secţiuni logice
cu relevarea articulării dintre părţi (din nou: o simplă copiere a cuprinsului nu e suficientă,
autorul trebuie să explice care este relaţia logică dintre părţile textului);
3. Concepte: 2 pt.
Se urmăreşte: identificarea conceptelor cheie (în cazul textelor de mare amploare, riscul de a
identifica prea multe concepte e destul de mare;); definirea lor (prin definire contextuală,
prin menţionarea definiţiei dată de autor sau prin apel la un dicţionar de specialitate),
eventual o discuţie terminologică dacă e cazul;
4. Desfăşurarea argumentului: 2 pt.
Se urmăreşte: înţelegerea cărţii ca un macro-argument (cu puncte de plecare şi concluzii, cu
reconstrucţii pe scheme de tip: problemă-soluţie, caz particular-teză generală, cauză-efect
etc.) mai degrabă decât rezumarea textului; omisiuni ale unor idei importante (în raport cu
miza şi cu desfăşurarea argumentului) sau redundanţe (insistenţa pe aspecte anecdotice,
nerelevante etc.);
5. Opinia personală: 2 pt.
Se urmăreşte: ridicarea unei singure întrebări spre dezbatere, justificarea acestei, răspunsul
dat de autor, concluziile cu privire la carte;
Se depunctează sever:
a. Exprimările incorecte, de tip colocvial (ex. sunt decât două idei …), anacoluturi, fraze
stângace sau interminabile;
b. Greşeli grave de limbă comise accidental (maxim două pe text): a fi conjugat cu prea mulţi
sau prea puţini de i, virgule între subiect şi predicat, creează conjugat cu prea mulţi sau prea
puţini de e, cratime aiurea – pentru detalii vedeţi această pagină;
c. Nerespectarea regulilor de formatare a textului (TNR, 12, 1 ½, 2,5 cm margini);

d. Nerespectarea accidentală regulilor de referire şi de citare (în text sau în subsol, în note sau
la bibliografie);
Se evaluează cu 4 lucrările care:
a. Au trei sau mai multe greşeli grave de limbă;

b. Nu au diacritice;
c. Nerespectarea sistematică a regulilor de citare;
Se evaluează cu F.I. lucrările plagiate – o propoziţie/frază comună mai multor lucrări sau care
poate fi regăsită într-un alt text scris sau pe internet. Practic, F.I. are acelaşi efect ca şi nota 4 –
lucrarea trebuie refăcută pentru sesiunea de toamnă, iar studentul nu poate să se prezinte în examen
în sesiunea de iarnă.

Greşeli frecvente (din experienţa anilor anteriori)

- rezumarea textului mai degrabă decât prezentarea lui, tendinţa de a „expedia” chestiunea structurii
sau a desfăşurării argumentului;
- cu privire la concepte: tendinţa de a vedea concepte peste tot, tendinţa de a vedea în orice cuvânt
neologic un concept, omiterea unor concepte care sunt exprimate prin cuvinte comune (ex. adevăr,
falsificare la Maiorescu), apelul la DEX pentru definirea conceptelor;
- cu privire la recenzie: absenţa moto-ului sau a datelor de publicare introduse în primul paragraf;