Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
His To 26
His To 26
Testiculul
Se dezvolta in cavitatea abdominala si apoi coboara in bursele scrotale, acest lucru fiind
esential pentru generarea spermatozoizilor (este necesara o temperatura cu 2-3ºC mai mica decat
tenperatura corpului). Cand acestea nu coboara, spermatozoizii nu sunt generati si apare sterilitatea
(la om). Spre exemplu, la om testiculele coboara doar in perioada imperecherii.
Ele ou forma ovoidala, diametrul longitudinal de 5 cm, latimea de 2,5 cm iar lungimea axului
antero-posterior este de 3 cm. Greutatea medie este de 14 g dar exista variatii, in functie de talia
individului etc.
Cei doi poli, fata anterioara si fetele laterale sun acoperite de tunica vaginala (foita viscerala
a peritoneului). Deci tunica vaginala este alcatuita dintr-un mezoteliu si o membrana bazala. Foita
viscerala se muleaza si pe capul epididimului.
Dupa tunica vaginala urmeaza albugineea care este o capsula fibroasa, inextensibila, formata
din tesut conjunctiv, fibre de colagen si elastina cu dispozitie lamelara si fibre musculare netede rare.
Posterior, tunica albuginee formeaza o ingrosare numita mediastinum testis (corpul Highmore) din
care pornesc septuri conjunctive care devin incomplete in partea opusa mediastinului si care
delimiteaza niste camarute, lobulii testiculari, ca niste trunchiuri de piramida cu baza mare spre
tunica albuginee.
Fiecare testicul are aprox. 250 lobuli. In fiecare lobul exista tubii seminiferi (1-4 / lobul). Ei
au traseu foarte sinuos si intre ei exista tesut interstitial care reprezinta prox. 35% din volumul
testicular. Tesutul interstitial este format dintr-o retea de tesut conjunctiv lax cu putine fibre de
colagen si reticulina, fibroblasti si rare macrofage si mastocite. Prin acest tesut patrund vase de
sange, capilare fenestrate cu diafragme. Mai exista vase limfatice, nervi si grupuri de celule
endocrine (celulele Leydig) care secreta testosteron.
Sub albuginee se vede tunica vasculosa care contine vase de sange cu calibru mult mai mare.
Aceste vase trec de la un lobul la altul prin zona unde septurile conjunctive sunt incomplete.
Celulele Leydig
Au forma poligonala, diametrul de 15-20 mm, sunt grupate si sunt inconjurate de o bogata
retea de capilare sangvine. Au nucelul mare, eucromatic, in general excentric. Rareori pot fi
binucleate. Citoplasma este acidofila si poate avea aspect spongios, vacuolar, datorita picaturilor
lipidice din interior.
La ME se observa ca aceste celule au caracteristici comune cu cele ale celulelor secretoare de
hormoni steroizi: REN abundent, aparat Golgi bine dezvoltat, mitocondrii cu criste tubulo-
veziculare, picaturi lipidice. La om se intalnisc si niste formatiuni cristaloide de natura proteica,
numite cristale Reinke care cresc o data cu inaintarea in varsta. Exista si incluziuni de lipofuscina.
Secretia celulelor Leydig este stimulata de:
· LH care se mai numeste si interstitial cell stimulating hormone - ICSH.
· prolactina
Celulele Leydug uncep sa se diferentieze in viata fetala si incep sa secrete testosteron, cu rol
in dezvoltarea aparatului genital masculin. Din L4 incep sa involueze, pana in L8 iar la nastere nu
mai exista (nu se pot diferentia de fibroblaste). La pubertate se diferentiaza din nou si vor ramane
toata viata. Aici se elibereaza 95% din testosteron iar 5% se elibereaza la nivelul corticosuprarenalei.
In fiecare i se secreta 7 mg de testosteron din care:
· O parte trece in circulatie si devine testosteron circulant. El ajuta la:
· diferentierea aparatului genital masculin
· diferentierea si dezvoltarea SNC
· imprimarea caracterele sexuale secundare
· intervine in procesele anabolice
· determina comportamentul de tip masculin
· Alta parte intra in epiteliul tubilor seminiferi si ajuta la diferentierea si proliferarea celulelor
liniei seminale. Pentru aceasta este necesar ca testosteronul sa fie foarte concentrat in epiteliul
seminifer ( de 200 de ori mai concentrat ca in sange.). Concentrarea testosteronului se face cu
ajutorul celulelor de sustinere Sertoli prin proteina ABP (androgen binding protein).
Spermatogeneza
Spermatogeneza cuprinde trei etape:
1. spermatocitogeneza (formarea spermatocitelor)
2. spermiogeneza (formarea spermatozoizilor)
3. spermiere (eliberarea spermatozoizilor in lumenul tubului seminifer)
In timpul etapelor spermatogenezei exista o cariokineza completa (de la o etapa la alta,
nucleii celulelor se separa complet) dar exista o citokineza incompleta (intre celulele de un fel exista
punti de citoplasma). Aceste punti au rolul de a sincroniza diferentierea celulelor care are loc in
valuri de aceeasi generatie. La om diferentierea in valuri se face pe generatii diferite in acelasi tub
seminifer. O spermatogonie A intra in procesul de diferentiere si diviziune la un moment dat. Toate
celulele ce rezulta din aceasta spermatogonie se vor divide toate in acelasi moment datorita prezentei
puntilor citoplasmatice. Insa nu toate spermatogoniile A intra in acelasi moment in diviziune. Vor
exista prin urmare valuri de celule aflate in diferite etape de diferentiere in acelasi tub seminifer.
spermiogeneza reprezinta transformarea spermatidelor in spermatozoizi. Initial, spermatidele
sunt rotunde, cu diametrul de 6 mm,fiind cele mai mici celule din linia seminala. Modificarile care
urmeaza au loc concomitent dar, din motive didactice, le impartim in etape:
1. Formarea acrozomului
Aparatul Golgi este bine dezvoltat. El da nastere la macrovezicule care vor fuziona si
vor da nastere unei vezicule mai mari care se ataseaza la suprafata dinspre aparatul Golgi a
nucleului. Aceasta vezicula se numeste vezicula acrozomala. In continuare, aparatul Golgi
sintetizeaza macrovezicule care se ataseaza la vezicula acrozomala. Ea va creste si va incepe
sa se muleze pe suprafata nucleuluui. In final va acoperi 2/3 din supraafata nucleului si se va
numi acrozom. Acrozomul contine enzime hidrolitice care au rolu de a digera zona pellucida
si de a patrunde in nucleul ovulului spre a fuziona cu materialul genetic feminin.
2. Formarea flagelului
Initial centriolii migreaza in partea opusa aparatului Golgi. Centriolii vor sintetiza
microtubuli care se vor asambla si vor forma in final flagelul.
3. Modificarea nucleului
Initial nucleul este central si rotund. Apoi el va deveni excentric, de forma discoidala
(turtit antero-posterior) iar cromatina se va condensa foarte mult. Din nucleul initial,
eucromatic, se obtine un nucleu tahicromatic, care contine numai heterocromatina si, uneori,
niste vacuole interne.
4. Mitocondriile migreaza si se dispun in portiunea initiala a flagelului. Ele se dispun intr-un
singur rand, cap la cap, helicoidal.
5. Dupa aceea, excesul de citoplasma este indepartat, spermatozoizii formati fiind eliberati in
lumen iar din excesul de citoplasma formandu-se corpii reziduali Reynolds care vor fi fagocitati
de celulele Sertoli.
La inceput, spermatozoidul este imatur. El are 65-70 mm lungime. El are urmatoarea
structura:
· cap - contine:
· nucleul foarte condensat, avand forma in functie de specie
· acrozomul
· membrana plasmalemala
· gatul - contine 1 centriol
· flagelul - are trei parti:
· piesa mijlocie - are aceeasi lungime ca si capul (aprox 5 mm)
· piesa rpincipala - are aprox. 50 mm, fiind cea mai mare
· piesa terminala - are aprox. 5 mm.
· Pe toata lungimea flagelului exista axonema alcatuita din 9 perechi de microtubuli periferice
si o pereche centrala. La partea terminala, peste axonema vine membrana plasmatica. Peste piesa
principala vine un invelis fibros format din mai multe coloane (ca niste coaste). La piesa
mijlocie, se gaseste mai intai axonema, apoi invelisul fibros, teaca mitocondriala si apoi
plasmalema.
In sindromul Kartagena?? apar defecte la nivelul microtubulilor. Apar spermatozoizi imobili
si apare sterilitatea. Dar microtubulii intra si in structura cililor, deci persoana va avea si afectiuni
respiratorii.
Caile genitale