FUNCTIILE SI DISFUNCTIILE CRIMEI

IN CONCEPTIA LUI EMILE DURKHEIM

Spre deosebire de alti criminologi, care considerau crima ca un rau social, iar criminalul
ca un tip asocial si distructiv, Durkheim avanseaza teze conform carora crima este normala,
necesara si utila intr-o societate. Este normala pentru ca ea face parte din fenomenele obisnuite
ale vietii sociale, cu conditia sa nu depaseasca un anumit grad de care ar face-o sa devina
morbidie sau anormala (patologica). Esate necesara pentru ca nu exista o societate in care sa nu
existe crime si delicte.

Crima este utila pentru ca se reface imaginea criminalului care nu mai este un tip asocial,
neasimilabil in corpul societatii, ci un agent reglator al vietii sociale .

De aici si cele 2 functii si disfunctii ale crimei, si anume:

1. Crima conduce la o mai buna definire a unor norme juridice cu continut vag sau
ambiguu, astfel incat indivizii le pot cunoaste mai adecvat(pedofilie, hartuire sexuala,
viol marital).

2. Disolutia sentimentului de respect fata de lege la anumiti indivizi care considera calea
devianta ca fiind mai profitabila decat cea conformista si legalista.

3. Scaderea sentimentului de credibilitate in institutiile de control social care uneori sunt

incapabile sa descopere si sa previna actele criminale, iar uneori chiar le gestioneaza