Introducere

“Viata inseamna educatie si fiecare dintre noi este profesor si in

acelasi timp elev perpetuu.”1
“Capacitatea de a invata, atat a omului cat si a animalului este una
dintre cele mai remarcabile acte naturale, alaturi de reproducere si
ereditate.”2

Oricare ar fi modalitatea de abordare a personalitatii umane(absolutist

teologica sau darwinista) trasaturile generale ale psihicului uman au
inregistrat modificari semnificative pe treptele evolutiei, aceleasi modificari
devenind vizibile si in ceea ce priveste modul de invatare al fiecaruia dintre
noi. Omul invata cunostinte, atitudini fata de oameni sau lucruri, modalitati
de aplicare a cunostintelor si modalitati de rezolvare de probleme.
Progresul in cunoasterea tipurilor de transformari prin care se produce
evolutia fiintei vii in mediu, la toate nivelurile, a contribuit la precizarea
semnificatiei notiunii de invatare.De la proces biologic la proces psihologic,
notiunea de invatare continua sa fie abordata in contextul analizei adaptarii
individului la mediu, cunoscut fiind faptul ca forta de adaptare a individului
la mediu este uriasa.
Devenind constient de capacitatea lui de a invata, reflectand asupra
ei,cercetand-o, omul si-a asumat responsabilitatea de a interveni in
mecanismele ei cele mai subtile, controland procesul invatarii in scopul
optimizarii influentei ei asupra competentei sale generale nu doar de a
raspunde unui mediu din ce in ce mai complex, ci si de a transforma mediul
conform propriilor nevoi, din ce in ce mai complexe.
Invatarea exprima modificarea cu un anumit grad de stabilitate in timp
a comportamentului, indiferent de sensul acestei modificari ca urmare a
confruntarii individului cu situatii pentru care nu are elaborate instrumente
adecvate de a le face fata:” Probabil cea mai interesanta caracteristica a
comportamentului uman este aceea ca poate fi modificat prin confruntarea
cu noi situatii, ca prin generalizarea invatarii anterioare la noile situatii se
pot dezvolta concepte si strategii de a le face fata atat situatiilor curente cat
si celor care urmeaza sa apara.Acest caracter flexibil , adaptativ al
comportamentului uman accentueaza importanta fundamentala a invatarii.3
Ca urmare a asimilarii si identificarii invatarii cu inteligenta,
cunoasterea , gandirea sau rezolvarea de probleme, strategiile invatarii sunt
1
A.H.Maslow – Motivatie si personalitatea,Ed.Trei,pag.464
2
Woodwoth,Marquis
3
Ellis,1978

1
descrise fie ca strategii cognitive, fie ca strategii ale gandirii, fie ca strategii
mnezice. Precizarea motivatiei, a atentiei si a altor mecanisme psihice a
condus la descrierea strategiilor de invatare ca strategii de control si
autoreglare, de adaptare sau de studiu, ajungandu-se la complexele
conexiuni ale strategiilor de invatare cu deprinderile intelectuale si
deprinderile de studiu, stilul cognitiv si stilul de invatare.

1.Strategia de invatare – definire

Strategia desemneaza actiunile desfasurate de un subiect pentru

coordonarea planificata a mijloacelor de care dispune(cunostinte, operatii
cognitive,actiuni), in vederea atingerii unui scop.Conceptul de strategie
permite interpretarea regularitatilor comportamentale observate, ca
manifestari ale activitatii si autonomiei unui sistem.Strategiile intervin in
numeroase activitati cognitive: luarea deciziilor, rezolvarea de probleme,
memorarea informatiilor, recuperarea informatiilor stocate in memorie,
putand explica astfel o parte a diferentelor individuale.1
Strategiile de invatare sunt desemnate de multitudinea de
comportamente care privesc modalitatile prin care cei care studiaza, inteleg a
selectiona , a-si insusi, a-si organiza sau integra noile cunostinte.
Pentru a intelege mai bine modul in care se definesc strategiile de
invatare ne putem raporta la sase caracteristici definitorii pentru acestea
precizate de A.L.Wenden(1987), si anume:
- Sunt actiuni sau tehnici specifice, sin u trasaturi de
personalitate sau de stil cognitive;
- Strategiile nu pot fi observate in mod direct; ceea ce se
observa sunt tehnicile puse in functiune, iar aceste tehnici
implica utilizarea unor strategii;
- Sunt orientate catre o problema;
- Pot contribui direct sau indirect la invatare;
- Pot fi utilizate constient, dar pot deveni si automatizate;
- Pot fi invatate, modificate, ceea ce este deosebit de important
pentru demersul pedagogic.
O strategie de invatare poate servi pentru a selectiona mai bine
informatia, pentru a stabili conexiuni intre diferitele elemente ale
materiei sau pentru a face asociatii intre cunostintele noi si cele
anterioare. Pot lua diferite forme , dela identificarea ideilor principale

1
Dorina Salavastru, Psihologia invatarii, Editura Polirom, pag.167(vezi Doron/Parot- Dictionar de
psiholgie, pag.749)

2
 intr-un text, utilizarea procedeelor mnemotehnice,redactarea unui
rezumat si pana la relaxarea dinaintea unui examen.1

2.Tipologia strategiilor de invatare

Aceasta diversitate a strategiilor a condus catre diferite

clasificari care se centreaza fie pe achizitia de cunostinte, fie pe
stapanirea strategiilor cognitive si a factorilor afectivi implicate in
invatare.Printre cele mai cunoscute tipologii ale strategiilor de
invatare se numara si cele propuse de Dansereau(1985),Weinstein si
Mayer (1986), McKeachie,Pintrich,Lin si Smith(1988),
Zimmerman(1986).
D. Dansereau distinge intre doua clase de strategii ale invatarii
si anume: strategiile primare si strategiile de support.Strategiile
primare sunt folosite pentru a opera direct asupra materialului, iar
strategiile de support pentru a opera asupra propriei
interioritati( pentru amentine climatul psihologic intern necesar
invatarii) facand strategiile primare sa castige in eficienta.Ca si
strategii primare autorul numeste: - strategiile de intelegere
- strategiile de retinere
- strategiile de identificare
Ca strategii de suport, Dansereau mentioneaza :
- concentrarea
- tehnicile de stabilire a unor atitudini propice invatarii
- metodele de a face fata diminuarii concentrarii
- monitorizarea si corectarea strategiei primare2
Weinstein si Mayer(1986) propun un model care clasifica
strategiile invatarii in cinci categorii:
a) strategiile de repetare sunt mijloacele utilizate de elevi
numai atunci cand li se cere retinerea unor informatii
factuale (date, nume, reguli).
b) Strategiile de elaborare constau in stabilirea
legaturilor intre informatii cu scopul de a crea retele si
se realizeaza prin analogii, rezumate, imagini
mentale,etc;
c) Strategiile de organizare constau in selectia
informatiei si gruparea ei in functie de diverse
1
Dorina Salavastru, Psihologia invatarii – Teorii si aplicatii educationale, Ed Polirom, pag.169
2
Valeria Negovan, Psihologia invatarii, Ed. Universitara,pag.223

3
 categorii si structuri.Astfel de strategii sunt: realizarea
unui cuprins al ideilor principale, schematizarea pe
baza relatiilor dintre idei, reprezentarea grafica a
materialului sub forma de sinteza sau schema.
d) Strategiile de control al comprehensiunii sunt de fapt
strategii metacognitive care presupun ca, pe parcursul
realizarii unei sarcini, elevul sa gestioneze
interactiunile dintre elementele situatiei de invatare , sa
verifice gradul de intelegere si sa se autoevalueze
e) Strategiile afective pun accentual pe rolul elevului in
crearea si controlul unui mediu de invatare adecvat1.
McKeachie ,Pintrich,Lin si Smith realizeaza un inventar al
strategiilor invatarii si le clasifica in trei categorii:
- strategii cognitive - strategii de repetare care ajuta atentia si
encodajul
- strategii de elaborare care permit
conservarea informatiilor in memoria de lunga durata, pe baza
legaturilor
- strategii de organizare care permit
selectia informatiei si construirea de legaturi
- strategii metacognitive - strategii de planificare care permit
planificarea utilizarii strategiilor si tratamentul informatiilor
- strategii de control necesare pentru
intelegerea memoriei si integrarea cunostintelor anterioare
- strategii de reglare care cresc
performanta deoarece permit verificarea si corectarea
2
comportamentului
- strategii de gestiune a resurselor - organizarea timpului
- organizarea mediului de
studio
- gestiunea efortului
- sustinerea celorlalti
Pe langa aceste tipuri de strategii, Zimmerman(1990) a introdus
si strategiile de autoreglare constatand ca fara utilizarea acestora
strategiile cognitive au un effect redus asupra performantei elevului.
Aceste strategii de autoreglare sunt strategii mentale pe care
elevul le utilizeaza in mod constient, sistematic si constant atunci cand

1
Dorina Salavastru- Psihologia invatarii, Ed. Polirom, pag.173
2
Dorina Salavastru- Psihologia Educatiei, Ed Polirom,

4
 isi asuma responsabilitatea invatarii.1Aceste strategii nu sunt
observabile in mod direct, dar putem observa actiunile prin care ele se
traduc reusind sa asigure responsabilizarea elevului in actul invatarii
si dezvoltandu-i autonomia.Zimmerman clasifica strategiile de
autoreglare in trei categorii:
- strategii metacognitive – strategiile utilizate pentru reglarea
activitatii de invatare, si anume planificarea, monitorizarea si
reglarea;
- strategii de gestiune – cele care constau in asigurarea
conditiilor optime pentru desfasurarea activitatii de invatare,
ele presupunand organizarea timpului de lucru, alegerea unui
loc de invatare sau alegerea resurselor materiale necesare
desfasurarii acestui process;
- strategii motivationale – strategiile de autoreglare utilizate de
elev pentru a creste sau mentine motivatia de realizare a unei
activitati, precum fixarea scopurilor de atins, propunerea unor
provocari, autorecompensa la finalul lucrului.
Toate aceste strategii sustin procesul invatarii insa pentru a
putea fi eficiente in fiecare caz in parte ele trebuiesc atent selectionate
in functie de specificul fiecarei situatii si a fiecarui elev, sin u lasate
pe seama unei invatari implicite. Scopul lor este ca elevii sa le
activeze in situatiile scolare, determinand astfel o invatare mai
eficienta si motivanta.

3. Mecanismele psihice in structura invatarii

Natura procesului invatarii este descrisa in studiile de

specialitate in legatura cu mai multe evenimente.Faptele de natura
psihica activate in invatare sunt : motivatia, aprehensiunea,
diferentierea, codarea cunostintelor intr-un cod propriu, stocarea sau
retinerea informatiei in memoria de lunga sau scurta durata,
reactualizarea sau destocarea informatiei din memorie.2Receptarea si
prelucrarea primara a informatiilor este prima conditie pentru
invatare, ea fiind asigurata de receptia senzoriala, perceptie si
reprezentarea obiectelor sau evenimentelor intalnite in mediu.
Receptia este finalizata in imagini mentale gestionate de fiecare
individ in parte intr-un mod propriu ca si senzatii, perceptii sau
reprezentari, continand , fiecare in parte un anumit gen de informatii.
1
B.J. Zimmerman- Self – regulated learning and academic achievement: an overview, pag 3-17
2
Valeria Negovan – Introducere in psohologia educatiei, Ed. Universitara, pag.26

5
 Imaginile mentale obtinute prin prelucrarea primara a
informatiilor realizata de mecanismele senzoriale sunt procesate in
continuare prin gandire , memorie si imaginatie.
In invatare sunt implicate si unele constructe psihice cu
importante consecinte in plan educativ , cum ar fi metacognitia si
stilul cognitive.

3.1. Metacognitia

Metacognitia este un concept relative recent care atrage atentia

asupra rolului subiectului in cunoastere, in constientizarea ei, prin
apelul la autocontrol, autoapreciere si auto perfectionare a propriei
cognitii.
Metacognitia se defineste ca fiind cunostintele pe care le are un
individ despre functionarea propriului sau sistem cognitiv.Ea este un
factor cheie al controlului pe care individual il poate exercita asupra
gandirii sale. Metacognitia este “capacitatea de a-si reprezenta propria
activitate cognitiva , de a-si evalua mijloacele si rezultatele, de a o
ajusta diferitelor tipuri de probleme sau de situatii prin alegerea
deliberate a unor strategii si reguli, si mai ales de a stabili caracterul
adevarat sau fals al unor reprezentari.”1
Specialistii considera ca exista patru factori care intervin in
acest gen de autocunoastere cognitive, si anume elevul trebuie sa stie
cand stie, sa stie ceea ce stie, sa stie ceea ce are nevoie sa stie sis a
sties a utilizeze strategiile de interventie.2
F.H.Flavell, considerat parintele metacognitiei , considera ca
metacognitia acopera doua aspecte:
a.) cunostintele metacognitive
Referindu-ne la cunostintele metacognitive am putea aprecia ca
acestea cuprind cunostintele referitoare la persoane, la sarcini si la
strategii.Cunostintele referitoare la personae sunt de asemenea, de
trei tipuri: - intraindividuale – care include idei, credinte pe care
individual le are despre propria persoana
- interindividuale – reprezentate de comparatiile pe care le
facem intre indivizi
- universale – informatiile pe care le posedam asupra
gandirii umane in general.

1
J. Delacour- Introducere in neurostiintele cognitive, Ed Polirom, pag. 35
2
Dorina Salavastru- Psihologia educatiei, Ed. Polirom, pag. 64

6
 Cunostintele referitoare la sarcina privesc cunoasterea
obiectivelor sarcinii, a cerintelor acesteia, a gradului de dificultate,
precum si factorii sau conditiile de indeplinire a sarcinii.
Cunostintele referitoare la strategii sunt, de fapt, cunostinte
generale dar specifice, despre strategiile invatarii, cu privire la care
trebuie sa stim unde, cum sic and putem sa le utilizam.
b.) gestiunea activitatii mintale( controlul pe care individual il
exercita asupra propriei gandiri pe baza cunostintelor metacognitive).
Gestiunea activitatii mintale reprezinta aspectul procedural al
metacognitiei si cuprinde activitatile pe care le desfasuram pentru a
controla si monitoriza propria gandire. Ele sunt activitati de
planificare ,de control si de reglare aflate in stransa legatura cu sarcina
de rezolvat si cu situatia.
De cele mai multe ori , activitatile metacognitive se desfasoara
automatizat si nu sunt constientizate.1
Prin urmare, metacognitia include cunostintele personale despre
propriile resurse cognitive si despre compatibilitatea dintre acestea si
situatia de invatare.Aceste cunostinte pot fi despre tipul predominant
de gandire, despre calitatile memoriei, despre raportul dintre procesele
memoriei. Se stie ca aceste cunostinte sunt stabile in timp, se dezvolta
mai tarziu si sunt cu atat mai complete cu cat cel care invata este mai
in varsta. Utilizarea priceperilor cognitive in procesarea informatiilor
este descrisa in analogie cu utilizarea unui calculator: individual
decide de care procedura are nevoie in pasul urmator, selecteaza
procedura din mai multe alternative,monitorizeaza fectul alegerii, se
reintoarce la meniu daca rezultatul nu este satisfacator sau daca are
nevoie de oa lata procedura.
Prin cele doua componente ale sale(cunoasterea declarative si
cunoasterea procedurala) metacognitia implica a sti ce sa faci si a sti
cum sa faci, ceea ce arata importanta ei in realizarea invatarii nu doar
a ceva anume ci a artei de a invata sa inveti.2

3.2.Stilul cognitiv

Stilul cognitiv este o notiune relative noua care s-a dezvoltat pe

baza cercetarilor asupra modului in care oamenii percep si isi

1
Dorina Salavastru – Psihologia Educatiei, Ed. Polirom, pag.65
2
Valeria Negovan – Introducere in psihologia educatiei, Ed Universitara, pag.30

7
 organizeaza informatia despre lume si asupra modului in care raspund
la stimuli receptati din mediu.1
Initial stilul cognitiv a fost definit ca o dimensiune ce cuprinde
functionarea individuala manifestata din punct de vedere
perceptual,intelectual, al personalitatii si in domeniul social. Ulterior
(Letteri) stilul cognitive a fost definit ca o forma a controlului prin
care individual se conduce active si constoent in fluxul informatiei, de
la receptia ei si pana la sistemul filtru care decide urmatorul pas in
procesarea informatiei. Decizia poate insemna rejectarea informatiei,
memorarea ei sau transformarea si invatarea acesteia. A invata
informatia inseamna a o asimila si integra intre alte informatii
relevante intr-o structura cognitive care astfel poate fi modificata.
Structura activitatii de invatare cuprinde mai multe componente egale
in importanta, acestea fiind:
- motivatia – se include ca factor declansator si de orientare, de
sustinere si potentare a invatarii: ”Forma primara de
motivatie, din care isi trage obarsia invatarea, este instinctual
curiozitatii, care se manifesta prin intermediul
comportamentului reflex-neconditionat de orientare-
2
investigare a ambiantei.”
- afectivitatea – este un mecanism stimulator si reglator in
stransa relatie cu motivatia.
- atentia – este indispensabila oricaror niveluri si etape ale
invatarii, inteligenta si interesul fiind considerati cei mai
importanti factori care o sustin
- vointa care debuteaza prin trecerea de la tendinta la dorinta si
continua cu trecerea de la dorinta la aspiratie si apoi la vrere.
- limbajul – este mediator pentru toate procesele cognitive si se
afla in stransa relatie cu comunicarea
- personalitatea – este impplicata in invatare cu toate
subsistemele sale fundamentale: de orientare,
bioenergetic,instrumental,relational,valoric si de autoreglaj
- temperamental – isi pune amprenta asupra conduitei si
comportamentului celor implicate in comunicare si prin
aceasta asupra dinamicii invatarii.
- aptitudinea – exprima atat experienta acumulata de individ in
procesul activitatii cat si mostenirea lui genetica.

1
Valeria Negovan- Introducere in psihologia educatiei, Ed Polirom
2
M. Golu – Fundamentele psihologiei,Ed. Universitara, pag.519-520

8
 - caracterul – se afla in legatura cu dezvoltarea morala cu
energia,vointa si hotararea cu care se raporteaza individual la
realitate
- inteligenta – asigura maximal eficienta invatarii, asigura
adaptarea persoanei la situatii noi, generalizarea, deductia,
corelarea, integrarea informatiilor, anticiparea consecintelor,
compararea variantelor si retinerea celor optime.
- creativitatea – se regaseste in invatare sub toate aspectele ei cu
toate caracteristicile produsului creat
Un concept central pus din ce in ce mai frecvent in relatie cu
invatarea este imaginea de sine.
Ceea ce crede individual despre el insusi in diferitele etape ale
dezvoltarii sale este un factor determinant nu doar al reusitei scolare ci
si al succesului in viata. Increderea in fortele proprii sustine asumarea
provocarilor de in diferitele situatii cu care se confrunta individual in
viata, ii limiteaza tendinta de evitarea dificultatilor, conduce la fixarea
unor scopuri in viata, mentine implicarea profunda in activitate si
asigura o rapida refacere a fortelor interne dupa situatii de esec.1
Un alt construct psihic implicat in invatare este e stima de sine.
Aceasta este definita ca “trasatura de personalitate in raport cu
valoarea pe care un individ o atribuie persoanei sale.Pe linia teoriilor
echilibrului stima de sine este definita ca o functie a raportului dintre
trebuintele satisfacute si ansamblul trebuintelor resimtite. Pe linia
teoriilor comparatiei sociale , ea este definita ca rezultatul comparatiei
pe care o efectueaza subiectul intre el insusi si alti indivizi
semnificativi pentru el.”2
Stima de sine si imaginea de sine influenteaza atat succesul
scolar cat si succesul global al individului, prin ele ajungandu-se la
constiinta de sine, factor deosebit de important in dezvoltarea
personala.
Aceste componente ale structurii psihologice ale invatarii se
activeaza in grade diferite, sub influenta unoe constelatii de factori si
conditii diferite determinand o mare diversitate de forme , tipuri si
niveluri la care se realizeaza invatarea.3

4.Implementarea strategiilor de invatare in practica

educationala
1
A.Bandura – Self-efficacy
2
Doron, Parot – Dictionar de psihologie, pag.745
3
Valeria Negovan – Introducere in psihologia educatiei, pag.35

9
 Avand in vedere importanta strategiilor de invatare pentru
reusita scolara, se pune problema modului in care elevii pot ajunge sa
stapaneasca aceste strategii. Exista autori care opteaza pentru o
invatare implicita a strategiilor. Astfel, profesorul trebuie sa propuna
elevilor situatii problema pentru a-i stimula sa faca apel in mod
spontan la diferite strategii. De regula insa, invatarea explicita a
acestor strategii ii poate ajuta pe elvi sa utilizeze strategiile cele mai
adecvate unui anume continut sau tip de sarcina.
Predarea strategiilor de invatare nu asigura in mod automat si
utilizarea acesteia de catre elev.Din acest motiv, J. Giasson propune
ca profesorul sa parcurga cinci etape in predarea unei strategii:
- sa defineasca strategia sis a precizeze utilitatea ei
- sa asigure transparenta procesului
- sa interactioneze cu elevii sis a-I indrume spre achizitionarea
strategiei
- sa favorizeze autonomia elevilor in utilizarea strategiei
- sa asigure aplicarea strategiilor.1
Utilizarea strategiilor de invatare de catre elevi are ca efect nu
numai facilitarea invatarii si imbunatatirea performantelor , ci si
cresterea increderii in sine, a motivatiei. O serie de autori insista
asupra faptului ca elevii trebuie ajutati sa-si insuseasca si sa-si
constientizeze deprinderile metacognitive, sa invete sa-si cunoasca
propria gandire, sa-si monitorizeze si sa-si controleze capacitatea de
procesare a informatiilor, sa devina constienti de existenta strategiilor
gandirii, sa-si monitorizeze eficienta strategiilor si sa-si autoevalueze
progresul.
Exista o multitudine de sugestii oferite educatorilor in scopul
dezvoltarii proceselor metacognitive ale elevilor: elevul sa tina un
jurnal al invatarii; sa se poarte discutii despre activitatile
metacognitive implicate in efectuarea sarcinii; sa se asigure un
permanent feed-back; sa se faca initierea in tehnica
autochestionarii,s.a. Simplul fapt de a-l determina pe elev sa reflecteze
si sa-si puna intrebarea “ cum sa fac?” atunci cand are de rezolvat o
sarcina poate conduce la o restructurare a cunostintelor si o reevaluare
a posibilitatilor.2

1
Dorina Salavastru – Psihologia invatarii, pag.176
2
Dorina Salavastru – Psihologia invatarii,pag.66

10
 Am amintit pe parcursul acestei lucrari contributia deosebit de
importanta a motivatiei in procesul invatarii si voi face in continuare
un scurt rezumat a doua dintre teoriilor umaniste ale invatarii si
anume cele explorate de Maslow si Rogers. Mi se pare locul potrivit a
fi amintite avand in opinia mea legatura cu modul in care am putea
implementa, ca viitori psihologi/ consilieri scolari, strategiile de
invatare in sistemul nostru educational.
Pentru Maslow invatarea este relevanta intr-un anumit sens
pentru toate trebuintele umane. Invatarea presupune nu numai simpla
insusire a unor informatii si fapte, ci si reintegrarea holistica a
individului, care produce permanent schimbari in imaginea de sine,
sentimente, comportament si in relatia cu mediul. El considera ca
educatia este un proces care dureaza toata viata si nu se limiteaza doar
la sala de clasa.1
Abordarea umanista a educatiei, conceptie cunoscuta si ca
educatie afectiva, subliniaza latura neintelectuala a invatarii: cea care
are legatura cu emotiile, sentimentele ,pasiunile, valorile si caracterul.
Prin urmare, aceasta abordare trateaza relatia dintre emotii si
comportament punand accentul pe exprimarea libera a
comportamentului uman.Aceasta exprimare trebuie sa fie aleasa si
asumata de fiecare.
Intre temele de baza ale educatiei umaniste s-au numarat
- responsabilitatea individului pentru procesul sau de invatare si pentru
dezvoltarea identitatii
- sustinerea si recunoasterea nevoii de dragoste si sentimentului valorii
proprii
- profesorul ca agent de structurare a mediului educational deschis
(adica profesorul ar trebui sa-I invite pe elevi sa aleaga ceea ce vor sa
invete ori de cate ori este practic sa o faca si nu doar sa le spuna
simplu ce sa faca). Orientarea umanista spune ca elevul , chiar si
atunci cand este obligat sa invete un anume subiect , are libertatea sa
placa sau nu acel subiect.
- Folosirea grupurilor de egali in procesul de invatare(invatarea in
echipa prin discutii conduse de elevi- efortul individual se amplifica
prin interactiunile din cadrul grupului).
Din punct de vedere umanist in procesul educativ –instructiv
elevii trebuie incurajati sa-si spuna propria lor parere despre ceea ce ar
dori sa invete, dar in acelasi timp sa fie constienti ca aceasta libertate
de exprimare nu inseamna si imediata complianta a
1
Maslow – Motivatie si personalitate

11
 profesorului.Astfel, profesorul mai degraba faciliteaza invatarea decat
sa o cauzeze.
` Pregatirea reprezinta in ierarhia lui Maslow un factor cu
importanta majora .Educatia afectiva subliniaza ca nici o strategie nu
trebuie aplicata inainte ca profesorul sau elevul sa fie pregatiti, adica
trebuintele elevilor legate de mediul optim de invatare sunt clarificate
si momentul este oportun.
Acestea se refera la :
- trebuintele fiziologice – pranz, imbracaminte , transport
- trebuinte de securitate – exersarea evacuarii in caz de incendiu, alerte
privind abuzul, semnalarea absentelor
- trebuinte de dragoste si apartenenta – activitati cu clasa, grupuri de
prieteni, consiliere
- Pentru dezvoltarea stimei de sine si a actualizarii sinelui - expunerea
rezultatelor activitatii, notarea insotita de explicatii, premii
stimulative.
Conceptele privitoare la trebuintele si gradul de pregatire
individual se refera la :
- conceptia despre sine
- revelatia intuitiva privitoare la sine
- intelegere de sine
- actualizare a sinelui 1
In perspectiva umanista ,oamenii sunt personalitati complexe,
manifesta pattern-uri complexe de sentimente, ganduri si
comportamente interrelationate, combinate intr-un mod
particular..Prin urmare, profesorul ar trebui sa fie preocupat sa
cunoasca sperantele, fricile, motivele, interesele elevului, situatia
familiala si cum toate acestea isi aduc contributia la performanta
scolara a acestuia.
Maslow observa ca exista mai multe moduri de a rezolva o
problema si de a implini potentialul uman. Indivizii pot avea diferite
tipuri de inteligenta : lingvistica, muzicala, logic-
matematica,spatiala,kinetica sau interpersonala. Capacitatea de
revelatie intuitiva si constiinta kinestezica sunt pretuite ca exprimari
ale unei caracteristici fundamentale ale naturii umane, un potential pe
care il au toti oamenii la nastere.
Maslow considera ca educatia ar trebui sa presupauna invatarea
unor lucruri legate de dezvoltarea personala, catre ce trebuie sa
evoluam, ce sa alegem si ce sa respingem, sugerand totodata ca
1
Maslow- Motivatie si personalitate

12
 educatia timpurie in materie de arta, muzica si dans este esentiala
pentru formarea identitatii psihice si biologice.
Teoriile lui Maslow despre potentialul uman pot fi puse in
legatura si cu crearea unor tehnici de invatare, printre ele numarandu-
se si tehnicile de relaxare, vizualizare, hipnoza, constientizare
senzoriala, dezvoltarea intuitiei si flerului, invatarea in somn,
afirmatiile positive, dezvoltatrea memoriei si jocurile
intelectuale.Aceste instrumente de invatare au menirea de a ajuta la
eliminarea fricii, a autoacuzarii, a imaginii de sine limitate si a ideilor
negative privind capacitatile limitate ale persoanei.
Rogers si Maslow s-au influentat reciproc in plan teoretic,
Rogers aplicand conceptele in crearea unui nou mod de abordare, si
anume centrarea pe client. Implicatiile acestei abordari in practica
scolara, prin introducerea termenului de invatare centrata pe elev,au
determinat aparitia unei noi modalitati de educatie, ce are la baza 5
ipoteze:
- procesul de invatare nu este unul direct, ci este facilitate, iar rolul de
facilitator al invatarii ii revine profesorului prin asigurarea unui climat
favorabil, prin organizarea si punerea la dispozitie a resurselor
necesare, prin clarificarea scopurilor si prin impartasirea ideilor si
sentimentelor cu cei implicate in process;
- invatarea dobandeste semnificatie pentru cineva in masura in care
experientele respective sunt percepute ca avand o contributie la
mentinerea si dezvoltarea structurii eu-lui;
- acele experiente care determina o schimbare in organizarea eu-lui tind
sa fie rezistente la negare sau distorsiuni ale simbolizarilor
- structura si organizarea eu-lui par a deveni mai rigide atunci cand
climatul este unul amenintator pentru persoana ceea ce conduce la
necesitatea unui climat pozitiv, securizant, in care sa se desfasoare
experientele de invatare
- situatiile educationale care promoveaza o invatare semnificativa, sunt
cele in care amenintarea self-ului este redusa la minim si este facilitate
perceptia diferentiata a campului.1
Prin urmare, Rogers considera ca invatarea experientiala este
incarcata de semnificatie deoarece consta in achizitionarea si aplicarea
imediata a cunoasterii. In contexte relevante, cele invatate dobandesc
semnificatie doar prin utilizarea lor, acest tip de invatare fiind legat de
nevoile si dorintele celui implicat.

1
Maslow – Motivatie si personalitate

13
 Invatarea experientiala este echivalenta, deci, cu schimbarea,
cresterea si maturizarea persoanei.
Ea presupune ca:
- persoana sa se implice afectiv si cognitive in experienta de invatare,
existand in acelasi timp o echilibrare intre componentele affective si
cognitive ale invatarii
- initiative evenimentului de invatare sa apartina persoanei, raspunzand
astfel nevoilor, dorintelor si intereselor sale de cunoastere sau de
schimbare
- persoana sa realizeze o evaluare a utilitatii si masurii in care invatarea
respective a contribuit la satisfacerea nevoilor care au generat-o;
- efectele asupra celui implicat sa fie vizibile in schimbari la nivelul
intregii personalitati- in ceea ce priveste baza de cunostiinte, de
atitudini sau de comportamente ale persoanei.
Este foarte importanta existenta unei deschideri permanente a
persoanei spre nou si schimbare, spre crestere si dezvoltare, iar pentru
ca procesul de invatare sa fie unul eficient si sa-si atinga obiectivele
propuse este necesar ca elevul sa se implice activ in invatare, in
functie de nevoile sale,activitatile de invatare sa fie proiectate astfel
incat sa permita experimentarea si reflectia asupra experienteleor
traite si sa fie inspirate din problematica vietii cotidiene a cursantului,
sa aiba relevanta pentru ei.
Un alt aspect esential in abordarea lui Rogers, este accentual
pus pe relatie, pe abilitatea de a dezvolta relatii interpersonale si pe
natura acestora pentru stimularea si facilitarea invatarii.In primul rand
profesorul trebuie sa fie o persoana autentica, sa se prezinte pe sine
asa cum este, sa fie el insusi, adica ce spune sa si faca. Sa aiba
disponibilitatea de a vorbi despre propriile experiente, sa admita ca si
el poate sa greseasca, sa-si respecte elevii.Relatia trebuie sa se bazeze
pe incredere, pe acceptarea celuilalt sip e aprecierea lui. Elevul se
simte apreciat si atunci cand este inteles de catre profesor si nu doar
evaluat sau judecat de acesta, intelegerea empatica fiind un ingredient
necesar in procesul educational.

Concluzie

Este dificil a formula o concluzie legata de tema aleasa ,cu atat

mai mult cu cat informatiile pe care le-am cumulat pentru a oferi o
forma cat mai coerenta a subiectului avut in vedere, au fost sintetizate

14
 deja pe parcursul acestei lucrari. Prin urmare , in concluzia mea
privind strategiile de invatare, ma voi referi in speta la modul in care
eu le percep a fi influentate, in vremurile de tranzitie permanenta prin
care trecem, de modul nostru actual de a privi realitatea si , prin
urmare de mediul extern.
Globalizarea( poate suna mai economic decat mi-as dori) este
un factor major care in opinia mea influenteaza si a influentat campul
educational avand tendinta de remodela evolutiile din educatie in
special prin directiile sale legate de piata muncii. Nu imi doresc sa ma
indepartez prea mult de tema aleasa, insa prin extindere, consider
piata muncii a fi o extensie a sistemului de educatie scolar, altfel spus
o prelungire a pregatirii noastre educationale, astfel incat pot face
legatura intre aceasta notiune si strategiile care ne determina sa
accedem intr-o ierarhie organizationala de orice tip ar fi ea.
Revenind la directiile de influenta a globalizarii, vreau sa
amintesc cresterea competitiei ca effect cu impact direct al pietelor de
munca, efect ce a determinat modificarea cerintelor angajatorilor in
sensul aprecierii inaltei calitati a munci , desigur pe fondul cresterii
exigentelor beneficiarilor tot mai bine informati. Modificandu-se in
acest fel datele acestei probleme nu putem spune oare ca si strategiile
utilizate pentru aprofundarea specializarilor fiecaruia dintre noi au fost
modificate?
Modul in care este gandita dezvoltarea personala si sociala a
elevilor in scoala tinanad cont de apartenenta culturala si de propria
lor identitate nu este , de asemenea un aspect de neglijat in abordarea
strategiilor de invatare. Tinand cont de cresterea accesului de educatie
in egala masura poate cu cresterea costurilor educatiei, scoala se mai
confrunta cu o provocare , si anume, aceea de a asigura accesul la
educatie in conditiile in care instrumentele necesare acesteia presupun
costuri mari.
Nu intentionez sa fac un nou capitol- sinteza al lucrarii mele in
aceastra concluzie insa intentionez sa subliniez inca o data tendinta
catre o noua semnificatie a conceptului de invatare, concept ce a
capatat noi semnificatii prin implicarea UNESCO in redactarea
Conventiei privind Drepturile Copilului si Declaratia privind Educatia
pentru toti.In acest studio sunt introdusi patru piloni ai invatarii:
- a invata sa stii/ sa cunosti
- a invata sa faci
- a invata sa muncesti impreuna cu ceilalti
- a invata sa fii

15
 Alaturi de cei patru piloni as mai putea aminti unul – a invata sa
te transformi pe tine si sa schimbi societatea-.Si avand ca motto
aceasta directie consider invatarea dincolo de discipline, de rigiditatea
canoanelor academice si a strategiilor directive ca fiind poate mai
profitabila din perspectiva nevoilor omului contemporan….Si aici
intevenim noi psihologii….

16