RECENZIE

Factorii psihologici ai reuşitei şcolare

de Kulcsar Tiberiu

A apărut la Editura Didactică şi Pedeagogică Bucureşti, 1978 şi este

structurată pe cinci capitole după cum urmează:
CAPITOLUL I –Analiza psihologică a activităţii şcolare;
CAPITOLUL al II- lea – Analiza psihologică a reuşitei şcolare;
CAPITOLUL al III- lea – Formarea şi cauzele inadaptării şcolare;
CAPITOLUL al IV- lea – Cunoaşterea psihologică a copilului;
CAPITOLUL al V- lea – Prevanirea şi combaterea insucceselor
şcolare.
Ca şi în celelalte cărţi Kulcsar Tiberiu dezbate probleme interesante
despre activitatea în şcoală, despre învăţământul şcolar, despre profesorul
sau învăţătorul model..
Primul capitol cuprinde următoarele subcapitole:
• Psihograma activităţii şcolare;
• Elaborarea psihogramei şcolare;
• Starea de pregătire a copilului pentru activitatea
şcolară;
• Condiţiile psihologice ale învăţării limbii şi literaturii ;
• Condiţiile psihologice ale însuşirii matematicii ;
• Condiţiile psihologice ale instruirii practice a elevilor.
Din studiile efectuate în mai multe ţări se remarcă faptul că numărul elevilor care prezintă
dificultăţi la invăţătură este din ce in ce mai mare. Dezvoltarea fizică şi psihică a copilului trebuie să atingă
un grad de maturitate pentru ca el să poată beneficia de o învăţare şcolară.
În capitolul al II-lea sunt dezbătute cauzele succesului şcolar care poate fi considerat în mod schematic

o expresie a concordanţei între capacităţile elevului , pe de o parte şi exigenţele şcolare, formulate şi

prezentate elevului prin diverse metode instructiv-educative. Acest capitol cuprinde următoarele

subcapitole:

• Fundamentul psihologic al studierii reuşitei şcolare:

• Reuşita şcolară;
• Rolul factorilor intelectuali în reuşita şcolară;
• Rolul metodei pedagogice în determinarea eficienţei
activităţii de învăţare.
 Capitolul al III-lea cuprinde subcapitolele următoare:
• Eşecul şcolar – o problemă de personalitate;
• Imaturitatea şcolară;
• Inteligenţa şcolară de limită;
• Inteligenţa şcolară sub limită;
• Anxietatea;
• Instabilitatea psihomotorie şi emoţională;
• Tulburări instrumentale;
• Tulburări de conduită.
Manifestările anxioase pot fi observate şi la elevii buni, mai ales în anticiparea “eşecului” subiectiv,

adică a aprecierii inferioare celei dorite.

Capitolul al IV- lea are următoarele părţi:

• Precizări asupra cunoaşterii elevului;
• Examinarea psihologică şi diagnosticul diferenţial;
• Diagnosticarea eficienţei şcolare a elevului;
• Cunoaştere capacităţii de învăţare a elevului;
• Cunoaşterea factorilor nonintelectuali de personalitate.
“Testarea psihologică nu este singura cale de diagnosticare psihică .
Observaţia, conversaţia, analiza psihologică a produselor activităţii şcolare şi
extraşcolare, analiza datelor biografice relevante etc., sunt metode
indispensabile pentru orice examinare.”(T. Kulcsar)
Ultimul capitol este format din trei subcapitole:
• Prognoza şcolară - formare, prevenire şi compensare;
• Potenţialităţi nevalorificate şi potenţialităţi puse în
valoare;
• Fundamentarea psihologică a metodelor pedagogice.
Succesul sau insuccesul unui elev în activitatea şcolară poate fi
prevăzut cu o oarecare probabilitate prin studierea maturizării sale psihice
pentru asimilarea şi realizarea sarcinilor şcolare.
Pentru ca modificările iniţiale în conţinutul sau în metodele de
învăţământ să fie reale şi eficiente, se impune totodată şi modernizarea
formelor de organizare a activităţii instructiv - educative, schimbarea
concepţiei cadrelor despre învăţământ, modernizarea evaluării
randamentului şcolar, schimbarea relaţiei profesor – elev etc. Pentru a fi
eficientă, orice încercare de modernizare a învăţământului presupune
adaptarea perspectivei “sistematice” adică punerea în discuţie a organizării
şcolii înşişi, a îvăţământului.