Vitamina B17 - previne și tratează cancerul

Atenție: Acest articol face parte dintr-o serie mai lunga de articole.
Ce este cancerul?
Cancerul – o boală fără de leac?
Teoria Trophoblast a cancerului: scurtă descriere
Pancreasul - prima redută împotriva cancerului

După cum am scris în ultimul articol dedicat pancreasului, teoria trophoblast îi atribuie
funcţia de a ţine în frâu procesul necontrolat de înmulţire a celulelor în corpul uman,
adică cancerul. Ce se întâmplă atunci când pancreasul nu funcţionează normal și nu poate
lupta efectiv cu celulele cancerigene? Are natura și pentru astfel de cazuri o soluție?
Pentru cei ce cred în teoria trophoblast a cancerului răspunsul este simplu și … pozitiv:
DA!

Soluţia este așa-numita Vitamină B17, cunoscută și sub denumirea de Amygdalin sau
Laetril. Nu încercaţi să găsiţi în cărţile de medicină informații despre această vitamină.
De ce? Fiindcă nu este recunoscută de medicina oficială… De ce? Bună întrebare…

Și totuși, cum poate Vitamina B17 lupta împotriva cancerului? Autorul cărţii “O lume
fără cancer”, G. Edward Griffin explică acest fenomen. Molecula Vitaminei B17 este
compusă din două componente, o aldehidă benzoică (benzaldehida) și o cianură. Dacă
despre aldehida benzoică, probabil, puţini au auzit, despre cianură cred că majoritatea au
citit măcar câte ceva. Privite aparte cele două substanţe sunt foarte toxice, în componenţa
Vitaminei B17 devin însă inofensive. Astfel de exemple în natură se întâlnesc destul de
des. De exemplu clorul (Cl) este toxic în formă pură, dar este inofensiv în sarea de
bucătărie (NaCl).

Până în prezent se cunoaște numai o singură substanţă ce poate dezbina Vitamina B17 în
cele două componente ale sale. Aceasta substanţă este o enzimă și se numeşte Beta-
Glucosidase. Conform lui Griffin în majoritatea celulelor corpului (excepţie făcând
organe ca splina, ficatul și glandele endocrine) această enzimă se găsește în cantităţi
foarte mici, dar abundă în celulele și ţesuturile cancerigene. Ca consecinţă Vitamina B17
este foarte efectiv descompusă în componentele sale anume în regiunile afectate de
cancer și cu mult mai neefectiv în restul corpului. Astfel ţesuturile cancerigene au un
conţinut foarte mare de cianură și aldehidă benzoică în vecinătatea lor. Și ce fac? Exact!
Mor!

Deci conform acestei teorii, Vitamina B17 este, de fapt, miracolul căutat de medicină de
sute de ani: o posibilitate de a distruge celulele cancerigene fără a dăuna țesuturilor
sănătoase. Acestea din urmă conţin totuși o cantitate mică de Beta-Glucosidase, ceea ce
ar însemna că Vitamina B17 poate distruge latent și ţesuturile neafectate de cancer, mai
ales organele amintite mai sus (splina, ficatul și glandele endocrine), care conţin cantităţi
importante de Beta-Glucosidase.

De ce totuși celulele sănătoase splina, ficatul si glandele endocrine nu sunt atacate de

Vitamina B17 + Beta-Glucosidase? Fiindcă, conform aceluiași Griffin, în celulele
sănătoase se află o cantitate mare a unei alte enzime cu denumirea de Rhodanese, care are
proprietatea de a neutraliza cianura și aldehida benzoică și a le transforma din substanţe
nocive in substanţe necesare celulelor. Această enzimă “protectoare” se află în cantităţi
foarte mici în ţesuturile cancerigene, deci ele nu pot fi protejate.

Conclusionând putem afirma că, pe de o parte, trophoblastul stă la baza vieţii, fiind
necesar și indispensabil în primele săptămâni ale unei sarcini. Pe de altă parte, nu trebuie
să iasă de sub control, fiindcă riscă să se transforme în ceea ce numim noi “cancer”.
Pancreasul are funcţia de a regla trophoblastul prin intermediul enzimelor pe care le
generează. Dacă totuși pancreasul nu se poate isprăvi cu această funcţie, există o a doua
redută, care se numeşte Vitamina B17. Această vitamină este compusa din două
componente care, privite aparte, sunt foarte toxice, dar în componenţa Vitaminei B17
devenind inofensive. Ţesuturile cancerigene, trophoblastul, conţin o cantitate mare de
Beta-Glucosidase care desface Vitamina B17 în componentele sale iniţiale și astfel
intoxicându-le. Celulele sănătoase, pe de altă parte, conţin de asemenea Beta-
Glucosidase, dar in cantităţi mult mai mici. Plus la aceasta, ele mai conţin o altă enzimă,
Rhodanese, care are funcţia de a neutraliza substanțele toxice generate la descompunerea
Vitaminei B17. Rhodanese însă se află in ţesuturile cancerigene în cantităţi mici, efectul
toxic al componentelor Vitaminei B17 neputând fi stopat.

nelu spune:
October 22nd, 2009 at 6:40 am

Pentru vindecare oricarui tip de cancer se pot folosi cu succes oricare dintre samburii
urmatoarelor fructe: caise, zarzare, mere, prune, piersici, si alte fructe cu sambure amar
(amaraciunea reprezinta chiar vitamina b17)

Pentru cancer in stare incipienta: 2-3 samburi pe zi, 80% sanse de vindecare in general
Pentru cancer in stare medie: 7-15 samburi pe zi, 50% sanse de vindecare in general
Pentru cancer in stare avansata: 15-25 samburi pe zi, 15% sanse de vindecare in general
Pentru cancer in stare foarte avansata: 30-40 samburi pe zi, 5% sanse de vindecare in
general
 nelu spune:
October 22nd, 2009 at 6:46 am

Am uitat sa mentionez. Cantitatile de samburi pe care le-am scris in comentariul anterior

sunt valabile pentru samburii de caise, zarzare si piersici. Daca se folosesc samburii de
mere atunci se dubleaza sau tripleaza cantitatea. Nu trebuie sa va faceti griji daca mancati
prea multi samburi de un anumit fel. In cel mai rau caz veti avea indigestie si greata.