Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Girlshare - Ro Bazele Teoretice Ale Evaluarii Psihologice
Girlshare - Ro Bazele Teoretice Ale Evaluarii Psihologice
CĂTĂLIN NEDELCEA
REZUMATUL CURSULUI
Instrument psihologic
Un instrument psihologic este o procedură sistematică de a evalua comportamentul uneia
sau mai multor persoane. Caracteristicile profesionale ale testului ca instrument de evaluare sunt
obiectivitatea şi standardizarea. Un instrument de măsură profesionist trebuie să evalueze pe o scală
de unităŃi egale, standardizate. De asemenea, standardizarea înseamnă procedura de lucru,
procedura de înregistrare a rezultatelor, cotarea, interpretarea rezultatelor. Orice condiŃii care
afectează performanŃa la instrumentul de testare trebuie specificată: materialul de testare,
instrucŃiunile de administrare şi cotare, condiŃiile de examen.
Instrumentul psihologic nu este deplin obiectiv, dar gradul de obiectivitate implică
certitudinea interpretărilor astfel ca orice psihodiagnostician care ia cunoştinŃă de o anume
performanŃă la test să ajungă la aceeaşi evaluare privind rezultatele subiectului
Analiza scopurilor şi tipurilor de utilizări ale testelor psihologice include în primul rând
aspectele de evaluare a situaŃiei prezente şi de evaluare a modului cum, în anumite condiŃii date,
situaŃia poate evolua în viitor. Analiza predicŃiei semnifică în mod obişnuit o estimare în timp.
Diagnoza se concentrează mai mult pe starea prezentă a subiectului evaluat.
1. Evaluarea condiŃiei prezente: condiŃia propriu-zisă a psihodiagnozei este capacitatea de a
surprinde corect trăsături şi capacităŃi psihice individuale şi de a evidenŃia variabilitatea
psiho-comportamentală faŃă de grupul de referinŃă.
2. EvidenŃierea cauzelor care au condus spre o anume realitate prezentă – în special în cazul
disfuncŃiilor sau tulburărilor psihice. Aceasta este paradigma diagnostică trecut – prezent –
viitor, a cauzalităŃii
3. FuncŃia prognostică, privind anticiparea evoluŃiei probabile a comportamentului persoanei în
anumite condiŃii şi situaŃii contextuale, în funcŃie de repere.
4. FuncŃia de evidenŃiere a cazurilor de abatere în sens pozitiv sau negativ de la o normă
(etalon) de dezvoltare psiho-comportamentală; se pune problema distincŃiei dintre
normalitate si anormalitate;
5. EvidenŃierea sau validarea (demonstrarea funcŃionalităŃii) programelor de învăŃare şi
formare.
6. Formarea unor capacităŃi de cunoaştere şi autocunoaştere.
7. Utilizarea psihodiagnozei în deciziile din consilierea si orientarea vocaŃională. Sunt
importante atât motivaŃia cât şi capacităŃile; adesea însă, motivaŃia poate fi disfuncŃională.
8. Sprijinul deciziilor de conduită în demersul din psihoterapie, asistenŃă, consultanŃă
psihologică.
9. Verificarea unor ipoteze ştiinŃifice: testul este folosit în cadrul experimentului ştiinŃific ca
instrument de cercetare.
Metoda test-retest
Metoda test-retest evaluează gradul în care scorurile obŃinute la un test de acelaşi subiect sunt
constante de la o administrare la alta.
Se procedează astfel:
(1) Se administrează testul unui grup de persoane.
(2) După un interval de timp se administrează testul, aceloraşi persoane, în aceleaşi condiŃii ca şi
prima dată.
(3) Se calculează coeficientul de corelaŃie liniară între scorurile observate în cele două situaŃii.
Valoarea obŃinută se foloseşte pentru estimarea fidelităŃii testului, considerându-se că
testul este paralel cu el însuşi, ceea ce înseamnă că între cele două administrări ale sale,
scorurile reale ale persoanelor nu s-au schimbat.
Coeficientul de corelaŃie calculat prin această metodă se numeşte coeficient de
stabilitate. Metoda test-retest este utilă atunci când scorurile reale ale testului măsoară
caracteristici durabile, generale şi specifice, ale persoanelor.
Dezavantajul metodei test-retest constă în faptul că pretinde două administrări ale testului,
ceea ce necesită timp şi cheltuieli materiale.
Aceşti coeficienŃi sunt utili pentru calculul fidelităŃii testelor care măsoară o
caracteristică unidimensională. Indică caracterul omogen al itemilor testului sau scalei acestuia.
Metoda formelor paralele este potrivită în cazul când se urmăreşte măsurarea unor
caracteristici generale ale persoanelor. Asemenea caracteristici vor influenŃa în acelaşi mod
scorurile ambelor teste.
Acest tip de validitate este analizat la testele care se utilizează pentru a estima “cum
acŃionează o persoană în universul de situaŃii pe care testul intenŃionează să îl reprezinte” (APA
Standards, 1974). Ea se realizează după definirea constructului şi urmăreşte să verifice dacă
eşantionul de stimuli şi cel de răspunsuri observate şi înregistrate în procesul de măsurare sunt
reprezentative pentru universul de comportamente pe care îl defineşte constructul respectiv
Tehnici de normare
Normele pe nivele de vârstă
Conceptul de vârstă mentală a fost introdus în revizia Scalelor de dezvoltare intelectuală de
către creatorii acestora, A. Binet - G. Simon în 1908. Probele individuale sunt grupate pe nivele de
vârstă. De exemplu, probele pe care majoritatea celor de 8 ani le-au putut rezolva au fost cuprinse în
testul dedicat pentru 8 ani. Rezultatul unui copil la acest test va corespunde celui mai înalt nivel de
vârstă pe care este în stare să îl rezolve. Dacă un copil de 8 ani reuşeşte la probele cuprinse pentru
nivelul de 10 ani, vârsta sa mentală este de 10, deşi cea cronologică este de 8. Este deci cu 2 ani
înaintea vârstei sale, realizând performanŃele unui copil de 10 ani. Rezultatele medii obŃinute de
copii în cadrul grupelor de vârstă reprezintă normele de vârstă pentru un astfel de test.
În practică, rezultatele realizate de individ la scale de vârstă de acest tip prezintă un grad de
împrăştiere destul de mare. Un subiect poate avea reuşite superioare vârstei sale pentru o serie
dintre subteste şi, în acelaşi timp, poate să nu reuşească pentru altele, probe care sunt sub nivelul
său de vârstă. Se introduce de aceea conceptul de vârstă de bază - nivelul cel mai înalt până la care
se pot rezolva testele (mai jos de care toate testele pot fi corect rezolvate).
Pentru a permite o interpretare uniformă, indiferent de subiect sau de vârstă, a fost introdus
coeficientul de inteligenŃă, Q.I. Stern şi Kuhlman sunt primii care subliniază necesitatea
introducerii acestui sistem de măsurare care a fost utilizat în practică prima dată pentru scalele
Stanford - Binet. Q.I.-ul reprezintă raportul dintre vârsta mentală şi cea cronologică, fracŃia fiind
multiplicată cu 100.
Dacă vârsta mentală este aceeaşi cu vârsta cronologică, coeficientul de inteligenŃă = 100.
Rezultatul reprezentat printr-un coeficient sub 100 indică gradul de distanŃă faŃă de normal; ca şi cel
peste 100 care reprezintă avansul faŃă de normal. Pentru a putea compara direct valorile Q.I. la
vârste diferite, deviaŃia standard nu trebuie să varieze în funcŃie de vârstă. CondiŃia presupune ca
valorile deviaŃiei standard la vârste mentale să crească proporŃional cu vârsta.
z = x– x / σ
z reprezintă media ; σ reprezintă abaterea standard
Avantaj: între rezultatele z avem aceeaşi distanŃă.
Dezavantaj: în situaŃia în care media e mai mare ca rezultatul, scorul e negativ.
Cotele de tip T au intervenit pentru a facilita exprimarea scorurilor sub medie.
În cotele T, se consideră că distribuŃia are media 50 şi abaterea standard 10.
T = 50 + 10 / σ ( x – x )
Clasele normalizate
Un motiv principal al acestei proceduri constă în faptul că cele mai multe distribuŃii ale
rezultatelor brute, mai ales pentru teste de abilităŃi, sunt aproape de curba normală a lui Gauss.
Rezultatele standard normalizate sunt rezultate standard exprimate în termenii unei
distribuŃii ce a fost transformată pentru a se potrivi curbei normale de distribuŃie.
Există diferite modalităŃi de a normaliza:
1. ÎmpărŃirea acestei curbe în cinci clase normale:
2. ÎmpărŃirea acestei curbe în 7 clase normale;
3. ÎmpărŃirea acestei curbe în 9 clase standard (stanine)
4. ÎmpărŃirea în 11 clase standardizate.
Paşii procedurii includ: calcularea tabelului de frecvenŃe şi împărŃirea lotului de subiecŃi în
unităŃi procentuale egale, respectiv intervale între repere care nu sunt echidistante.
Acest tip de transformări nonlineare se efectuează numai când există un eşantion numeros şi
reprezentativ şi când deviaŃia standard de la rezultatele testelor se datorează defectelor testului şi nu
caracteristicilor eşantionului sau altor factori care afectează eşantionul. Când distribuŃia reală a
rezultatelor brute se apropie de curba normală de distribuŃie, rezultatele standard derivate linear şi
rezultatele standard normalizate vor fi aproape identice. În astfel de situaŃii, rezultatele standard şi
clasele normalizate vor servi aceluiaşi scop.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
____ 2. Primul autor care a introdus în psihologie termenul de „test mental” este:
a. A. Einstein
b. J. M. Cattell
c. F. Galton
d. C. G. Jung
____ 4. Dintre procedurile legate de analiza validitătii unui test nu face parte:
a. metoda verificării criteriului
b. metoda reprezentativitătii continuturilor
c. metoda evaluării consecintelor
d. metoda testelor paralele
____ 5. Examinatorul este unul dintre factorii de influentă majoră în examenul psihologic.
Sunt descrise cel putin 6 variabile relevante, dintre care:
Dintre cele trei combinatii prezentate mai sus, unele sunt în totalitate corecte dar există si una
partial gresită. Care este aceasta?
a. caracteristicile fizice ale examinatorului; prezenta sau absenta sa din camera de testare
b. comportamentul său, "cald" sau "rece"; conditionarea operată asupra comportamentului verbal
al subiectului
c. efectul examinatorului ca persoană; starea de relaxare sau încredere a subiectului testat
____ 8. Acest tip de scală de măsură are o singură calitate si anume exclusivitatea (un număr
poate fi atribuit doar o singură dată). Nu se pot folosi nici un fel de proceduri matematice.
Ne referim la scalele?
a. de tip ordinal
b. de tip nominal
c. de interval
d. de proportie
____ 9. Orice test psihologic sau educational care este destinat utilizării în practică trebuie să
fie perceput de cei examinati cu acesta ca fiind adecvat domeniului în care este aplicat.
Această calitate a testelor este denumită ?:
a. validitate de aspect
b. fidelitate
c. validitate de criteriu
d. standardizare
____ 10. Validitatea este si o evidentă a consecintelor reale si potentiale ale utilizării
actiunilor de interpretare a scorurilor testului si de utilizare a informatiilor astfel obtinute. Cine este
autorul contemporan care a subliniat necesitatea includerii consecintelor în dovezile referitoare la
validitatea testului.
Care este răspunsul corect?
a. Messick
b. Minulescu
c. Anastasi
d. Pitariu
____ 11. Conceptul de vârstă mentală a fost introdus în normarea scalelor la începutul
secolului XX de către:
Care este răspunsul corect?
a. Cattell
b. Weschler
c. Raven
d. Binet – Simon
____ 12. Rezultatele standard se pot obtine prin transformări lineare sau prin transformări
nelineare ale rezultatelor brute.
Alegeti dintre răspunsurile de mai jos tipul de normare care prezintă acest specific:
a. percentilele
b. scorurile T
c. coeficientul de inteligentă
d. vârsta mentală