Psihoterapia psihanalitica cu pacientii borderline consta in a face posibila pentru ei dezvoltarea unei

imagini internalizate stabile a terapeutului

astfel, un proces terapeutic finalizat cu succes presupune ca pacientul sa se identifice cu modelul
parental mai sanatos reprezentat de terapeut si sa-l internalizeze ca obiect integrat suficient de bun

in mare parte, eul pacientului borderline consta in identificari neintegrate cu parti din personalitatile
patologice ale figurilor parentale; aceste parti clivate au fost introiectate devenind aspecte ale
identitatii de sine
de aceea la inceputul curei terapeutul este doar obiectul transferential = obiectul asupra caruia
pacientul proiecteaza aceste parti clivate, obiectele sale interne rele, pacientul neputand diferentia
complet intre imaginile internalizate ale figurilor parentale si persoana separata a terapeutului,
adica intre imaginile sale mentale si persoanele din lumea externa

mijloacele analitice (ce faciliteaza procesul terapeutic) ca si materialul analitic propriu-zis sunt
reactiile transferentiale ale pacientului si experienta directa a acestor reactii de catre terapeut prin
intermediul contratransferului numit de searles organ de perceptie
transferul si contratransferul au urmatoarele caracteristici comune: sunt in mare masura ics, sunt
incarcate de afect ambivalent, au valoare de realitate, au drept continut relatiile dintre sine si
obiectele sale interne, ca si relatiile intre sine ca subiectivitate si lumea externa a celorlalte persoane
si a lucrurilor

datorita interactiunii transfer-contratransfer si a apararilor subiacente (clivajul, negarea realitatii

omnipotenta, identificarea proiectiva), pacientul nu poate dezvolta o imagine internalizata stabila a
terapeutului decat in masura in care terapeutul, la randul sau, dezvolta o imagine internalizata
stabila corespunzatoare a pacientului
pacientul poate ajunge la dezvoltarea identitatii de sine printr-un proces indelungat ce trebuie sa
parcurga doi mari pasi temporali:
dezvoltarea transferului, respectiv rezolvarea transferului

dificultatile enumerate de searles in ceea ce priveste dezvoltarea imaginii internalizate stabile a

terapeututului privesc 2 etape ale procesului terapeutic: etapa corespunzatoare unor reactii
transferentiale incipiente, manifestate subtil in contextul sedintelor si deplasate in intervalele dintre
sedinte,
etapa in care reactiile transferentiale devin concrete, sunt manifestate mai evident in timpul
sedintelor, pot fi perceptii ale unor aspecte reale din personalitatea terapeutului si sunt partial
constientizate ca reactii transferentiale

caracteristicile unei imagini internalizate stabile:

1 este realista = partile bune sunt integrate cu cele rele (ceea ce inseamna integrarea afectelor opuse)
2 identificarile nu sunt proiective: nu au drept consecinta pierderea identitatii de sine

incapacitatea pacientului de a pastra o imagine stabila a terapeutului se manifesta prin faptul ca,
intre sedinte, pacientul simte nevoia sa-i telefoneze terap pentru a i se confirma ca terapeutul inca
exista in lumea externa = ca nu a disparut si fizic, odata ce a disparut din lumea interna a pacientului
pacientul borderline se exprima astfel: singura modalitate prin care stiu ca o persoana exista este sa
ma asigur ca o pastrez in minte altfel moare, dispare

1 dificultati ale pacientului de a forma imaginea internalizata stabila a terapeutului

- ura clivata fata de orice fel de imagine internalizata incipienta a terapeutului se datoreaza
ambivalentei inconstiente fata de acea parte din sine pe care o identifica in transfer cu terapeutul
pe de o parte vrea sa o pastreze, sa o introiecteze, pe de alta parte vrea sa o scuipe afara, sa o
proiecteze
nici chiar in timpul sedintelor, nu poate supravietui nici un fel de imagine internalizata a
terapeutului, pentru ca acesta nu este diferentiat de sine, ceea ce pacientul exprima astfel: ma
urasc ... ma uit la mine si nu pot suporta asta..vreau doar sa ma scuip afara”

- lipsa de conexiune de tip autist = in timpul sedintelor se manifesta subtil clivajul intre constient si
inconstient = la nivel cs, in timpul sedintei, pacientul este conectat cu terapeutul, in asa fel incat
terapeutul la randul sau simte ca amandoi sunt implicati intr-o relatie puternica, chiar intensa, in
timp ce intre sedinte pac are experienta faptului ca nu este conectat cu absolut nimeni
in realitate, pacientul si-a disociat trairea experientei relationale, transferand lipsa de conexiune in
intervalul dintre sedinte: la nivel ics el a fost tot timpul numai partial conectat

2 dificultati ale terapeutului in a dezvolta o imagine internalizata stabila a pacientului

- nevoia intensa a pacientului de a proiecta in terapeut continuturile sale interne disociate este o
modalitate primitiva de a comunica starile sale emotionale (care sunt complexe, paradoxale)
in masura in care terapeutul e capabil sa suporte starile emotionale pe care pacientul nu le poate
suporta, in asa fel incat trairea lor la prima mana sa nu interfereze cu descrierea lor in cuvinte in
locul pacientului, procesul terapeutic poate merge mai departe
continuturile ics proiectate de pacient devin accesibile constientei terap care le transforma in
material analitic posibil de explorat impreuna cu pacientul
proiectia este si defensiva ca si cum pacientul ar vrea sa se asigure ca terapeutul nu va exista durabil
in realitatea sa interna pentru a fi introiectat

- natura neobisnuita, stranie a reactiilor transferentiale apropiate de psihoza – reactii care deseori
sunt atat de amenintatoare pentru terapeut incat el tinde in mod inconstient sa scape de a juca rolul
transferential in cauza,
sau, dimpotriva, daca devine cs de acest rol sa-l interpreteze prematur, dand inapoi pacientului sa
suporte ceea ce a proiectat

pacientul il investeste pe terapeut cu diferite componente subiectiv nonumane ale personalitatii sale:
terapeutul nu este diferentiat de catre eul pacientului ca fiind o fiinta umana intreaga, vie ci ca
nefiind in intregime o fiinta umana sau nefiind deloc

pacientul nu poate diferentia intre o persoana vie si una moarta, intre mai multe persoane = mai
multe persoane sunt simultan o singura persoana, intre un barbat si o femeie, toate aceste aspecte ale
identitatii sale neintegrate fiind transferate asupra terapeutului, ca si cum ar fi parti ale identitatii
reale a acestuia

pacientul nu este constient de aceste continuturi = ca aceste continuturi ii apartin ca imagini

internalizate ale figurilor parentale = de fapt nu este constient nici de faptul ca in mare parte ele nu
sunt aspecte ale identitatii sale
de ex dupa multi ani de terapie o pacienta spuna ca abia ce s-a gandit ca ”pana la urma, poate tu nu
esti nebun”

--terapeutul poate fi identificat in transfer cu simptomele psihopatologice ale pac

de ex un pacient sta pe canapea si se refera la viata sa curenta de acasa prin cuvintele: depresia doar
sta si asteapta acolo si mai devreme sau mai tarziu ma copleseste

--pacientul il poate percepe pe terapeut ca fiind fuzionat cu un obiect inanimat

ceea ce intentioneaza pacientul sa comunice la nivel cs = de exemplu ca intr-un vis a avut loc o
schimbare de continut si deodata nu se mai afla intr-un autobuz ci fata in fata cu terapeutul, la nivel
ics ceea ce spune este ca autobuzul s-a transformat in terapeut

searles clarifica 2 lucruri in ceea ce priveste natura reactiilor transferentiale: intensitatea emotiilor
disociate pe care pacientul le traieste in transfer in mod sustinut pe parcursul unor ani de terapie si
faptul ca la un moment dat raspunsurile transferentiale scot la suprafata continuturi pe care
pacientul, multa vreme, nu le-a putut exprima cu suficienta claritate, in asa fel incat insusi pacientul
le poate percepe la nivel relativ constient

de ex o pacienta dupa cativa ani de analiza a manifestat intr-o sedinta reactia transferentiala ca
terapeutul se identifica cu toate sentimentele ei si daca acesta lipseste ea le pierde pe toate
de aceea ii spune terap ca a simtit impulsul de a-l tine in loc pentru a fi capabila sa simta in
continuare

la polul opus, o reactie transferentiala neconstientizata este a unei paciente care spune ca isi poarta
cu ea in geanta toate sentimentele pentru a nu le pierde

- reactiile transferentiale clivate de natura defensiva

transferul clivat presupune ca pac il confrunta pe terap cu solicitari opuse = sa fie una cu el si
simultan sa nu fie deloc, sa vorbeasca si sa taca in acelasi timp

transferul clivat se manifesta si prin aceea ca pac atribuie altor persoane imaginea transferentiala
negativa a terapeutului in timp ce la nivel constient verbalizeaza continuturi transferentiale pozitive

exemple din etape temporale diferite ale procesului terap

--un pacient aduce 2 desene pereche neinramate pe care le pune unul langa celalalt in cabinet;
intentia sa este de a le oferi pe amandoua cadou terap; insa peste cateva sapt aduce unul singur
inramat si il pune la vedere in acelasi loc ca prima data; atmosfera dintre ei care parea autentic
prietenoasa se schimba imediat cand terap ii semnaleaza lipsa celeilalte jumatati; pacientul devine
ostil, in acelasi timp oferindu-i terap cealalta parte din reactia transferntiala clivata = partea negativa
:fiu de catea, am stiut ca o sa spui asta!

-- un pacient dupa cativa ani de terapie a obtinut o integrare suficienta a imaginilor transferentiale
anterior clivate pentru a fi capabil sa spuna intr-o singura suflare: nu pot sa-ti spun cat de mult te
iubesc sau how much of a shit i think you are .terap a simtit impactul unui singur continut,
intensitatea celor 2 tonuri afective = unul intens iubitor, celalalt intens dur si de respingere fiind
egala

3 dificultatile ca facilitanti ai procesului terapeutic sau dimpotriva ca factori care stopeaza evolutia
terap

- terapeutul simte ca rolul trasferential este singura conexiune cu pacientul

cu alte cuvinte singura persoana care poate fi terapeutul in relatie cu pacientul este de fapt
introiectul proiectat de pacient pe care terapeutul il personifica

pacientul borderline functioneaza in cf cu principiul parte pentru intreg: in perceptia pacientului

modul de relationare prezent la un moment dat intre el si terapeut este singurul mod posibil de a fi
in relatie si singurul care exista = nu este doar o parte din totalitatea modurilor de a fi in relatie, ci o
totalitate in sine
pacientul se afla la un nivel de dezvoltare a eului unde nu are capacitatea de a avea experienta unei
game largi de sentimente umane
de ex pac nu poate fi in relatie cu terap decat daca il percepe pe acesta ca terifiant
un pacient se exprima astfel: nu simt tristete; tristetea nu este cu adevarat ceva ce simt.inteleg
distrugerea si inteleg furia

- incercarea ics a terap de a scapa de un rol transferential interpretandu-l prematur sau prin
reminiscente personale

este vorba de acele roluri transferentiale resimtite de terapeut ca fiind dintre cele mai putin
confortabile nu prin natura lor stranie, ci prin amenintarea pe care o cuprind la adresa viziunilor
terap despre propria identitate

terap interpreteaza prematur confruntand pacientul astfel: modul in care ma percepi in acest
moment este prea putin chiar deloc adevarat despre mine in timp ce este foarte adevarat despre tine
in ceea ce priveste una dintre cele mai putin placute identificari cu mama sau tatal tau

de fapt, spune Searles, a interpreta prematur pentru a ne elibera de o povara intolerabila inseamna a
nega implicit ca exista o baza in realitate pentru perceptia transferentiala a pacientului, or pacientul
are nevoie sa gaseasca aceasta mostra de realitate in perceptia sa despre terapeut ca amorsa pentru
continuturile ics

insa terapeutul are si o alta tendinta, si anume de a face interventii psihoterapeutice si nu tehnic
psihanalitice = adica de a face o interpretare nontransferentiala de tip suportiv comunicand
informatii despre el insusi sau despre propriul trecut
chiar in acele momente cruciale cand o imagine transferentiala negativa despre terapeut, pe care
pacientul a mentinut-o ics multa vreme, imagine personificand cel mai sever tulburate aspecte ale
unuia dintre parinti, a inceput sa iasa la suprafata in constienta pacientului

daca terap isi constientizeaza reactia contratransferentiala si interpreteaza pacientului o parte din
continuturile ce au iesit la iveala in reactiile transferentiale, terap poate fi surprins sa constate ca
pacientul ii da detalii relevante despre ac continuturi si chiar exprima emotii reprimate intense

de ex spre sfarsitul ultimelor luni de terapie o pacienta care isi reprimase sentimentele de gelozie
intensa fata de sora sa de care era instrainata de ani de zile face o scurta remarca despre viata retrasa
pe care o ducea aceasta. Anterior in terapie nu facuse prea multe mentiuni la sora ei.
Dupa un timp de la remarca pe la mijlocul sedintei incepe sa-i puna terap cu multa caldura intrebari
precum: iti face placere ceea ce faci? Te simti bine facand asta?
Terapeutul se afla in conflict cu el insusi daca sa-i destainuie sau nu o mare parte dintre
sentimentele sale cu privire la munca sa dat fiind ca terapia era pe punctul de a lua sfarsit din
motive independente de amandoi si dat fiind faptul ca terapia dura de cativa ani.
Totusi raspunde in felul urmator: simt un impuls considerabil de a-ti spune in detaliu despre mine ca
raspuns la ceea ce ai intrebat. Dar judecand mai bine cred ca este ceva de analizat aici. Vorbesti ca si
cum abia m-ai cunoaste si presupun ca asa simti fata de hilda
reactia pacientei - care a intrat imediat in detalii transferentiale relevante exprimand totodata si
sentimentele intense de ura si dispret fata de sora ale carei zile de glorie apusesera - l-a determinat
pe terap sa realizeze ca presupusul conflict cu sine avea la baza o reactie emotionala
contratransferentiala la relatarile pacientei
ea s-a exprimat astfel: ultima data cand chiar am vorbit cu Hilda...ea parea goala pe dinauntru. Am
simtit ca de fapt nu vorbeam cu nimeni. Era goala; interiorul ei se atrofiase sau nu s-a putut dezvolta
si era doar un ambalaj frumos..

- experienta pacientului ca incercarile terapeutului de face interpretari transferentiale sunt proiectiile

paranoice ale terapeutului
= este f dificil pentru un pacient sa asocieze liber daca are un transfer puternic ca terapeutul este o
figura parentala paranoica care are tendinta permanenta de a proiecta asupra pacientului, in el
continuturi interne reprimate sau disociate pe care nu le poate recunoaste in sine

in contratransfer terapeutul se inchide el insusi intr-o rezistenta asemanatoare cu a pacientului

pentru a-si asigura un tip de securitate de genul celei oferite de o fortareata in care nu se poate
patrunde

acesta este cel mai dificil pacient borderline si cel mai mult in ceea ce-l priveste pe acest pacient,
terapeutul are dificultati in a nu-l percepe el insusi pe acesta ca fiind o imagine amenintatoare ce nu
inceteaza sa fie simtita in interiorul sau chiar si atunci cand se afla intr-o sedinta cu un alt pacient
in acest caz terapeutul s-a identificat cu pacientul ca agresor

si pentru acest tip de pacient borderline ca si pentru ceilalti esenta psihoterapiei psihanalitice este
identica cu cea a psihanalizei si anume de a facilita pt pacient procesul de descoperire ca problemele
ce i-au determinat sa intre in terapie devin actuale in cursul transferului
in ceea ce-l priveste pe terapeut, acesta nu poate face interpretari ale transferului decat in masura in
care pacientul este partial constient de reactiile sale transferentiale