Cuprins:

DREPT PENAL PARTE GENERALA

MODULUL I. Dreptul penal-notiune, principii, izvoare, raportul juridic penal ; Unitatea I : Dreptul penal-notiune, principii ; Unitatea II : Raportul juridic penal ; MODULUL II . Legea penala-notiune, aplicarea legii penale in timp si spatiu ; Unitatea I : Legea penala-notiune, structura ; Unitatea II : Aplicarea legii penale in spatiu ; Unitatea III : Aplicarea legii penale in timp ; MODULUL III. Infractiunea-notiune, trasaturile esentiale ale infractiunii, structura, continut ; Unitatea I : Infractiunea-notiune, trasaturile esentiale ale infractiunii ; Unitatea III : Structura si continut ; MODULUL IV . Pluralitatea de participatia penala ; Unitatea I : Notiune ; Unitatea II : Formele pluralitatii ; Unitatea III :Participatia penala ; infractori-notiune, formele pluralitatii,

MODULUL V. Pluralitatea de infractiuni-notiune, formele pluralitatii de infractiuni ; Unitatea I :Concursul de infractiuni ; Unitatea II :Recidiva ; MODULUL VI. Cauzele care inlatura caracterul penal al faptei ; Unitatea I : Legitima aparare ; Unitatea II : Starea de necesitate ; Unitatea III : Constrangerea fizica si constrangerea morala ; Unitatea IV : Cazul fortuit; Unitatea V : Iresponsabilitatea ; Unitatea VI : Betia ; Unitatea VII : Minoritatea faptuitorului ; Unitatea VIII : Eroarea de fapt ; MODULUL VII . Sanctiunile penale si pedepsele ; MODULUL VIII : Cauzele care inlatura raspunderea penala ; DREPT PENAL PARTE SPECIALA MODULUL IX : Infractiuni de serviciu sau in legatura cu serviciul ; Unitatea I. Abuzul in serviciu contra intereselor persoanelor; 1

Unitatea II. Neglijenta in serviciu; Unitatea III. Purtarea abuziva; Unitatea IV. Neglijenta in pastrarea secretului de stat; Unitatea V. Darea de mita; Unitatea VI.Traficul de influenta; Unitatea VII. Abuzul in serviciu prin ingradirea unor drepturi; Unitatea VIII. Abuzul in serviciu contra intereselor publice; Unitatea IX. Luarea de mita ; Unitatea X. Primirea de foloase necuvenite ; MODULUL X :Infractiuni de fals Unitatea I. Fals in inscrisuri UnitateaII. Falsul material in inscrisuri oficiale Unitatea III.Falsul intelectual Unitatea IV.Falsul in inscrisuri sub semnatura privata Unitatea V.Uzul de fals Unitatea VI.Falsul in declaratii Unitatea VII.Falsul privind identitatea MODULUL XI :Infractiuni la regimul stabilit pentru anumite activitati economice: Unitatea I.Divulgarea secretelor economice Unitatea II.Concurenta neloiala Unitatea III.Nerespectarea dispozitiilor privind operatii de import sau export Unitatea IV.Deturnarea de fonduri Unitatea V.Nerespectarea dispozitiilor privind importul de deseuri si reziduuri MODULUL XII. Infractiuni contra patrimoniului Unitatea I.Delapidarea MODULUL XIII. Alte infractiuni care aduc atingere unor relatii privind convietuirea sociala Unitatea I. Propaganda nationalist-sovina

DREPT PENAL. PARTEA GENERALA

Scop: Ancorarea studentilor in realitatile teoretice si practice ale institutiei dreptului penal roman. Obiective: O1: Prezentarea principiilor dreptului penal si explicarea acestora O2: Precizarea caracteristicilor aplicarii legii penale in timp, spatiu si asupra persoanelor O3: Explicarea particularitatilor raportului juridic penal O4: Definirea notiunii de infractiunea, subliniind trasaturile esentiale, structura si continutul acesteia; O5 : Definirea notiunii de pluralitate de infractori si prezentarea formelor pluralitatii, participatia penala O6 : Explicarea notiunii de pluralitate de infractiuni si prezentarea formelor pluralitatii de infractiunii O7 : Precizarea cauzelor care inlatura caracterul penal al faptei si explicarea acestora; O8 : Prezentarea sanctiunilor penale si a pedepselor O9 : Explicarea cauzelor care inlatura raspunderea penala, executarea pedepsei si consecintele condamnarii. Schema logica : Dreptul penal-notiune, principii, izvoare, raportul juridic penal ; -dreptul penal-notiune, principii ; -raportul juridic penal ; Legea penala-notiune, aplicarea legii penale in timp si spatiu ; - legea penala-notiune, structura ; - aplicarea legii penale in spatiu ; - aplicarea legii penale in timp ; Infractiunea-notiune, trasaturile esentiale ale infractiunii, structura, continut ; - infractiunea-notiune, trasaturile esentiale ale infractiunii ; - structura si continut ; Pluralitatea de infractori-notiune, formele pluralitatii, participatia penala ; - notiune ; - formele pluralitatii ; - participatia penala ; Pluralitatea de infractiuni-notiune, formele pluralitatii de infractiunii ; - concursul de infractiuni ; - recidiva ; Cauzele care inlatura caracterul penal al faptei ; - legitima aparare ; - starea de necesitate ; - constrangerea fizica si constrangerea morala ; - cazul fortuit; - iresponsabilitatea ; - betia ; - minoritatea faptuitorului ; - eroarea de fapt ; Sanctiunile penale si pedepsele ; Cauzele care inlatura raspunderea penala

Capitolul 1. Dreptul penal-notiune, forma de exprimare a dreptului penal roman, principii.

Dreptul penal-notiune : Dreptul penal poate fi definit ca fiind acea ramura de drept care reuneste ansamblul normelor juridice care stabilesc in ce conditii o fapta devine infractiune, felul infractiunilor, modul de sanctionare a acestora, precum si raspunderea penala. Rolul dreptului penal rezida din art. 1 al Codului penal potrivit caruia : Dreptul penal se exprima intr-o forma exterioar prin legi organice care reglementeaz faptele ce constituie infraciuni, sanciunile care se aplic n cazul comiterii acestora i rspunderea penal. Legea penala, compus dintr-un ansamblu de norme, e o form de exprimare a dreptului penal, deoarece ea prevede fapta care constituie infraciune, pedepsele ce se aplic infractorilor i msurile ce se pot lua n cazul svririi acestei fapte. Prin legea penal se nelege orice dispoziie penal care se afl ntr-o lege (decret), iar prin legislaie penal se nelege totalitatea dispoziiilor penale, indiferent de sediul lor, acesta putand fi Codul Penal sau orice lege special penal/nepenal, dar cu dispoziii penale. Principiile dreptului penal : 1. Principiul legalitatii ; conform acestui principiu o fapta nu poate fi considerata infractiune, atata timp cat nu este calificata prin lege ca si atare. Principiul legalitatii este prevazut expres in art.1 din Cod penal si reprezinta o garantie a drepturilor si libertatilor omului. 2. Principiul umanismului, conform caruia iAteresele fundamentale ale omului stau la baza reglementarilor legale, asa cum reiese si din art. 52, al.2 din Codul penal : Executarea pedepsei nu trebuie sa cauzeze suferinte fizice si nici sa injoseasca persoana condamnatului 3. Principiul egalitatii in fata legii conform caruia toti cetatenii sunt egali in fata legii. Acest principiu nu este prevazut in mod expres, dar este consacrat in art 16 din Constitutia Romaniei conform caruia : Cetatenii sunt egali in fata legii si autoritatilor publice fara privilegii si fara discriminari. Nimeni nu este mai presus de lege 4. Principiul prevenirii savarsirii faptelor prevazute de legea penala conform caruia intreaga reglementare juridico-penala trebuie sa asigure prevenirea savarsirii faptelor periculoase, atat prin cooperare, cat si prin constrangere fata de cei care savarsesc astfel de fapte. 5. Principiul caracterului personal al raspunderii penale, conform caruia numai infractorul poate fi tras la raspundere penala, in dreptul penal nimeni nu poate raspunde entru fapta altuia.

Raportul penal si faptele penale Prin fapte penale se neleg acele mprejurri care dau natere raportului penal, l modific sau l sting i crora norma penal le atribuie acest caracter deoarece produc consecine juridice. Raportul penal poate fi definit ca fiind legtura care se nate ntre stat i fptuitori ca urmare a svririi unor fapte prevzute de legea penal, n care acetia au drepturi i obligaii corelative cu privire la rspunderea penal a fptuitorului i care const n aplicarea i 4

suportarea sanciunii penale n scopul aprrii ordinii sociale. Subiectii raportului penal Raportul penal presupune mai multe particulariti, si anume : Unul dintre subiectii acestui raport este ntotdeauna statul. Statul e reprezentat n raport penal prin organele sale judiciare, cum ar fi organele de cercetare penale, Parchetul. Un alt subiect al raportului penal e persoana sau persoanele fizice care au comis o fapt prevzut de legea penal. Statul e titularul dreptului de a trage la rspundere penal persoanele care au svrit o infraciune. Exist insa si anumite infraciuni care au o frecventa redus i n care titularul dreptului la aciune nu mai e statul ci persoanele fizice sau juridice vtmate n drepturile lor. Uneori aceeai persoan poate participa ca subiect n mai multe raporturi juridice n calitate de infractor. Nasterea i rezolvarea raportului penal nu presupune consimmntul subiectilor, ci se nate i se rezolv mpotriva voinei fptuitorului, din momentul svririi faptei. Aceast rezolvare are loc prin fora de constrngere exercitat de ctre stat. Continutul raportului penal Raportul penal are n coninutul su drepturi i obligaii corelative ale subiectilor n sensul c dreptului unui subiect i corespunde obligaia celuilalt. Dac statul are dreptul de a trage la raspundere penal pe fptuitor, acesta are obligaia de a suporta consecinele comiterii faptei. Totodat infractorul are dreptul s cear numai aplicarea sanciunii penale prevzute de lege n momentul svririi acestei infraciuni, iar statul are obligaia de a se supune acestei cerine legale stabilite de ctre el. Obiectul raportului penal Din punct de vedere al obiectului, raportul penal e format din pedeaps i alte masuri penale care sunt prevzute n lege i care urmeaz sa fie aplicate ca urmare a savririi unor fapte penale. Caracteristicile raportului penal Aceste caracteristici, care se desprind din coninutul elementelor sale, sunt urmatoarele : Unul dintre subiecti i anume infractorul nu mai e ntlnit dect n raportul procesual penal sub denumirea de inculpat. Raportul penal e un raport de putere sau de constrngere deoarece acesta se nate i se rezolv mpotriva voinei infractorului din momentul svririi faptei prevzute de legea penal. Spre deosebire de raportul de drept civil, drepturile i obligaiile care constituie coninutul acestui raport sunt specifice i intransmisibile. Stabilirea existentei i soluionarea raportului penal se face n cadrul procesului penal luand astfel nastere raportul procesului penal. Stabilirea momentului naterii raportului procesual penal prezint o importan deosebit sub aspectul aplicrii legii penale n timp, a vrstei de la care o persoan poate 5

fi un subiect al infraciunii sau n ceea ce privete momentul aplicrii amnistiiei, graierii ori a prescripiei rspunderii penale. Raportul de drept penal se nate n momentul svririi infraciunii deoarece numai atunci statul are dreptul i obligaia sa aplice pedeapsa i celelalte masuri penale, iar infractorul sau fptuitorul are obligaia s le suporte indiferent daca fapta a fost descoperit i el a cunoscut ca persoan fizic sau nu. Cu alte cuvinte, legea penal se aplic faptelor care, la data la care au fost svrite, erau considerate infraciuni.

Durata raportului penal Raportul penal parcurge doua etape: prima ncepe din momentul svririi faptei sau a infraciunii i pn la rmnerea definitiv a hotrrii de condamnare. Prin hotrrea de condamnare se stabilete (sentina) existenta i elementele componente ale infraciunii, se precizeaz felul sanciunii, ntinderea ei, precum i alte masuri penale care se vor lua. A doua etapa dureaz de la punerea n executare a hotrrii de condamnare i pn la executarea acesteia. Stingerea raportului penal Are loc de obicei n momentul realizrii obiectului su prin executarea sanciunii sau a msurilor penale stabilite i aplicate de instan. n anumite situaii acesta se poate stinge la un interval de timp mai lung sau mai scurt de la comiterea faptei ca urmare a intervenirii unor alte fapte juridice, cum ar fi : amnistia, mpcarea prilor sau retragerea plngerii prealabile. Faptele care sting raportul penal Faptele care sting raportul penal sunt posterioare svririi infraciunii i nu fac parte din coninutul acesteia. Ele pot fi fapte generale comune i fapte speciale. Faptele generale comune sting raportul penal n toate cazurile: executarea pedepsei, moartea infractorului care lipseste raportul penal de unul dintre elementele sale, fara de care nu poate exista; amnistitia intervenit nainte de condamnare care nltur raspunderea penal a infractorului; prescripia rspunderii penale cu excepia infraciunii contra pcii i omenirii; prescripia executrii sanciunii penale care de asemenea stinge raspunderea penal. dezincriminarea unei fapte penale stinge rspunderea penal precum i iresponsabilitatea definitiv intervenit dup comiterea infraciunii. Faptele speciale sting doar unele raporturi penale i numai cu privire la unele infraciuni. Acestea sunt : lipsa plngerii prealabile, impcarea prilor, precum si existenta unor cauze de nepedepsire a infractorului.

Capitolul 2. Legea penala-notiune, aplicarea legii penale in timp si spatiu

Legea penala - notiune, structura Legea penala are doua intelesuri, fie acela de regula sau norma de drept penal, fie acela de act normativ emis de Parlament care contine norme de drept penal. Clasificarea legilor penale : Criterii de clasificare: ntindere, domeniul de aplicare, durat i caracter. Din punct de vedere al domeniului de aplicare, legea penal poate fi: generala si speciala : Codul penal e legea de baz n materie penal sau legea general ordinar deoarece cuprinde n mod unitar i sistematic toate normele de drept penal. Codul penal are dou pri: una general i una special. n afar de cod mai exist i alte norme cu caracter penal cuprinse n legile penale speciale/legile speciale nepenale, dar care cuprind dispoziii penale (exemplu: Codul silvic sau orice lege care cuprinde i dispoziii penale). Din punct de vedere al duratei de aplicare, legile penale pot fi: nedeterminate in timp, cnd n cuprinsul lor nu se arat data pn la care vor fi n vigoare (Codul Penal) i legi penale cu durat determinata sau temporare, care au o aplicabilitate limitat n timp: de obicei aceast limitare e cuprins n nsui coninutul legii. n ceea ce privete caracterul legilor exist legi ordinare i legi exceptionale. Legile ordinare sunt cele adoptate n condiii sociale, economice, politice normale, iar cele excepionale sunt adoptate n condiii speciale cum ar fi rzboi, calamiti naturale i alte mprejurri deosebite. Structura normei penale. n structura normei penale intr trei elemente: - ipoteza ; - dispoziia ; - sanciunea . n ipoteza se determin mprejurrile n care fapta prevazut de legea penal constituie infraciune i ce fel de infraciune. Aceasta este de cele mai multe ori explicat n textele Codului Penal (exemplu: luarea unui bun mobil din posesia/detenia altuia n scopul nsuirii pe nedrept; crearea unei stri de inferioritate pentru o persoan pe temei de ras, naionalitate, sex). Dispozitia se refer la conduita pe care trebuie sa o aib membrii comunitii de a face sau de a se abine de la ceea ce pretinde legea. Aceasta se deduce din ipotez. Sanctiunea const n consecina nerespectrii ipotezei i a dispoziiei, care mpreun, mai poart denumirea de precept.

Aplicarea legii penale in spatiu Legile penale la fel ca i alte legi se aplic n spaiu, pe un anumit teritoriu care este supus unei anumite suveranitti si pe o anumita durat de timp. Din momentul intrrii n 7

vigoare, legile penale care se aplic pe teritoriul Romniei sunt obligatorii pentru toate persoanele care locuiesc pe acel teritoriu, indiferent dac se afl doar n tranzit prin Romnia. Principiul teritorialitatii legii penale romane Conform acestui principiu legea penal se aplic infraciunilor svrite pe teritoriul Romniei. Din analiza acestui principiu rezult c se ine seama de locul comiterii faptei i nu de cetenia unei persoane sau lipsa cetteniei, atunci cnd s-a nclcat ordinea noastr de drept. Prin teritoriul Romniei i teritoriul rii se nelege ntinderea de pmnt i apele cuprinse ntre frontiere cu subsolul i spaiul aerian. Prin infraciuni svrite pe teritoriul rii se intelege i orice infraciune comis pe o nav sau o aeronav romneasc. Principiul personalitatii legii penale romane Conform acestui principiu, legea penal romn se aplic infraciunilor svrite n afara teritoriului rii dac fptuitorul este cettean roman sau dac neavnd cettenie, are domiciliu n ar. Dac infractorii au dubl cetenie, ei vor putea fi trai la rspundere potrivit legislaiei uneia dintre rile al crei cetean este. Pedepasa excutat n afara rii sau arestarea preventiv se va deduce din pedeapsa aplicat de statul nostru. Pentru tragerea la rspundere penal e suficient ca fapta s fie incriminat de legea penal romn, infractorul s aib calitatea de cetean roman i s nu existe vreo cauz care s mpiedice punerea n micare a aciunii penale. Principiul realitatii legii penale romane ; Potrivit acestui principiu legea penala romn se aplic infraciunilor care au fost savarsite n afara statului roman, contra vieii unui cetean roman, statului roman, ori prin care s-a adus o lezare grav fie a integritii corporale, fie a sntii unui cetean roman, sau cnd sunt svrite de un cetean strin sau de o persoan fr cettenie i care nu domiciliaz pe teritoriul rii noastre. Exceptiile de la aplicarea legii penale in spatiu Exist situaii n care unele persoane beneficiaza de imunitate de jurisdicie penal care este legat de calitatea de persoane oficiale ale celor n cauz. Aceast imunitate de jurisdicie se acord pe baza unor nelegeri intervenite la nivel de stat pentru a asigura o desfurare normal a relaiilor dintre ele. Astfel conform prevederilor art. 8 Cod Penal, legea penal romn nu se aplic infraciunilor savrite de catre reprezentanii diplomatici ai statelor strine sau de alte persoane care n conformitate cu conveniile internaionale nu sunt supuse jurisdictiei penale ale statului roman; (excepia imunitii de jurisdicie penal este generala pentru ca apar de rspundere faa de statul nostru n toate cazurile, ns nu este absolut. Dac infractorul beneficiaz de ea n raport cu legea noastr statul cruia i aparine are obligaia s-l trag la rspundere penal pentru c imunitatea nu este o cauz care face ca fapta s nu fie infraciune. Beneficiaz de aceast imunitate persoanele care ndeplinesc misiuni diplomatice pentru a-i putea desfura activitatea n condiii corespunztoare i fr a fi supus unor icanri. De asemenea, mai beneficiaza de aceasta imunitate de jurisdicie reprezentantii diplomatici ai statelor straine sau alte personae care in conformitate cu conventiile internationale nu sunt supuse jurisdictiei penale a statului roman i sediul acestora. n aceste condiii, organele statului nostru nu pot ptrunde s efectueze percheziii ori

alte acte de urmrire penal n localurile misiunii diplomatice fr consimmtul efului acesteia. Persoanele care fac parte din corpul diplomatic al unei ri nu pot fi reinute sau arestate in cazul svririi unei infraciuni. Aceasta imunitate se acord ambasadorilor, consilierilor, secretarilor, atasailor de ambasad sau legaie precum i personalului tehnic i administrativ al acestora dar numai pentru actele legate de misiunea lor. Se mai bucura de aceste drepturi: membrii Curtii Internaionale de Justiie, reprezentantii ONU, alte persoane prevzute prin convenii. De asemenea de imunitate beneficiaza: presedintele Romniei i membrii Parlamentului. Aplicarea legii penale in timp Potrivit dispoziiilor constituiei, legea dispune numai pentru viitor, cu excepia legilor penale mai favorabile. n dreptul penal romn rspunderea infractorilor este o rspundere subiectiv. Nu e suficient ca o fapt s fie comis ci ea trebuie comis cu vinovie. Acest lucru presupune ca legile penale s fie cunoscute din timp, inainte de comiterea lor. Legea penal n vigoare se va aplica obligatoriu, imediat, integral i continuu, adic pe tot timpul ct e n vigoare i fr suspendri pe un termen oarecare. Primul moment incepand cu care se aplic legea penal este acela al publicrii in Monitorul Oficial al Romniei. Excepia de la aceasta regula o reprezinta legile n cuprinsul crora s-a specificat un alt moment al intrrii lor n vigoare. Legea penal este obligatorie pentru toate persoanele care se afl pe teritoriul rii, nimeni neputnd invoca n aprarea sa necunoaterea legii sau cunoaterea greit a acesteia. Ieirea din vigoare a legilor se poate face prin abrogare care poate fi expres sau tacit, total sau parial i prin modificarea i ajungerea legii la termenul pentru care a fost adoptat. De asemenea, legea penal poate inceta si prin dispariia imprejurrilor care au impus adoptarea ei. Extradarea Poate fi definita ca fiind un act juridic bilateral internaional care const in acceptarea trimiterii unui infractor de catre statul solicitat n vederea judecrii sau pentru a executa o pedeaps. Se acord sau poate fi solicitat pe baz de convenie precum i pe baz de reciprocitate internaional. Aceast institutie a extrdrii e menit s asigure cooperarea juridico-penal dintre state pentru a nu crea posibilitatea infractorilor dintr-un stat i care s-au refugiat pe teritoriul unui alt stat s scape de rspunderea penal sau s se sustrag de la executarea sanciunii aplicate primtr-o hotrre de condamnare definitiv. Cererea din partea statului solicitant de a fi extrdat un infractor reprezinta extrdarea activ - iar predarea acestora de ctre statul solicitat reprezinta extrdare pasiv. Conditiile extradarii Persoanele supuse extrdrii sunt cele care au comis o infraciune i nu au fost condamnate definitiv, sau au fost condamnate definitiv pe teritoriul unui stat sau contra intereselor acestuia sau a cetenilor si i apoi s-au refugiat pe teritoriu altui stat. Pentru a putea fi extrdat o persoan trebuie ca statul solicitant s nu aib competena de a judeca acea infraciune potrivit principiului realitii sau teritorialitii.

Condiiile care mai trebuie ndeplinite pentru ca o persoan s poat fi extrdat sunt: persoana cerut s se afle pe teritoriul statului solicitat; persoana s fie fa de statul solicitat un cetean strin sau un apatrid; persoana s nu fi fost judecat definitiv sau sa nu se fi dat o ordonan de scoatere de sub urmrire sau in cazul urmririi pentru aceeai fapt de ctre organele judectoreti ale statului solicitat; persoana cerut a fi extrdat s nu fi svrit o infraciune pe teritoriul statului nostru (solicitat). n situaia n care acesta a svarit o infraciune pe teritoriul statului solicitat extrdarea va fi amnat pn dup judecarea infraciunii svrite pe teritoriul statului solicitat. n situaia n care amnarea solicitrii ar duce la mplinirea prescripiei rspunderii penale pentru svrirea infraciunii pe teritoriul statului solicitant, persoana respectiv poate fi extrdat temporar cu condiia expres de a fi napoiat de ndat, dup efectuarea actelor procesuale pentru care s-a admis aceast extrdare. Nu pot fi extrdate persoanele care au calitatea de cetean romn datorit legturii care exist ntre acesta i statul nostru avand dreptul de a fi ocrotit. Apatrizii i cetenii strini pot fi extrdai doar in baza unor convenii internaionale sau n condiii de reciprocitate. Nu poate fi extrdat persoana care pe parcursul desfurrii procesului de extrdare a dobndit calitatea de cetean romn. Pot fi extrdai facultativ cei care i-au stabilit domiciliul n ara noastr dup comiterea infraciunii sau dup condamnarea din strintate. Nu va fi extrdat persoana ctre un stat n care exist motive serioase pentru a crede c acolo exista riscul de a fi supus la tortur. Infractiuni pentru care se acorda extradarea Fapta s fie prevzut ca infraciune n legislaia ambelor ri - vorbim de o dubl incriminare; Cnd extrdarea e cerut pentru a-l judeca pe infractor, infraciunea respectiv trebuie s fie pedepsit de legea ambelor state cu o pedeaps privativ de libertate mai mare de 2 ani sau mai grea. n situaia n care se solicit extrdarea unei persoane pentru executarea unei pedepse pronunate aceasta trebuie s fie mai mare de un an sau mai grea. Aprecierea condiiilor de admisibilitate a extrdrii se face raportat la legislaia ambelor ri. Aciunea penal s poat fi pus n micare din oficiu i nu la plngerea prealabil a prii vtmate (statul - titularul aciunii penale - din oficiu)

Conditiile de forma ale extradarii Se refer n principal la verificarea legitimitii i regularitii cererii de extrdare, procedura n faa organelor de urmrire (n faa organelor de judecat). Extrdarea se hotrte ntotdeauna de ctre justiie.

10

Capitolul 3. Infractiunea - notiune, trasaturi esentiale ale infractiunii, structura, continut.

Infractiunea este o fapta a omului, contrara regulii de conduita, care atrage aplicarea unei sanctiuni prevazute pentru savarsirea ei. Potrivit dispoziiilor Codului Penal, infraciunea este singurul temei al rspunderii penale. In art.17 C.pen. infraciunea este definita ca fiind o fapt prevzut de legea penal, svrit cu vinovie i care prezint pericol social. Prin fapta se intelege acea activitate a unui membru al societatii in cadrul relatiilor sociale. Trasaturile esentiale ale infractiunii 1.Infractiunea este o fapta care prezinta pericol social. Orice activitate contrara normelor in vigoare si care impiedica normala desfasurare a relatiilor sociale este o fapta care prezinta pericol social. Infractiunea este fapta care prezinta cel mai inalt grad de pericol social. Ca trasatura a infractiunii, in doctrina penala, pericolul social este cunoscut sub doua forme : generic sau abstract si concret. Pericolul social generic sau abstract se refera la acel pericol, apreciat de legiuitor, pe baza unor date obiective si subiective, in momentul inscrierii unei fapte periculoase in legea penala ca infractiune. Pericolul social concret este acel pericol apreciat de instanta judectoreasca cu ocazia judecarii unei fapte concrete savarsita de o persoana. 2.Infractiunea este acea fapta savarsita cu vinovatie Vinovatia este definita ca fiind atitudinea psihica a faptuitorului fata de fapta savarsita si fata de urmarile acesteia.Vinovatia este rezultatul interactiunii a doi factori : constiinta si vointa. Daca faptuitorul, in momentul savarsirii unei fapte, nu a voit acea fapta, ori nu a putut avea reprezentarea rezultatului, din cauze neimputabile lui, atunci vinovatia nu poate exista. Formele vinovatiei. Vinovatia ca trasatura esentiala a infractiunii imbraca urmatoarele forme : intentia, culpa si praeterintentia. 1. Intentia exista atunci cand faptuitorul prevede rezultatul faptei sale si urmareste producerea acestuia sau, desi nu il urmareste, accepta producerea acestuia. Intentia poate fi directa, atunci cand faptuitorul prevede rezultatul faptei sale si urmareste producerea acestuia si indirecta atunci cand faptuitorul prevede rezultatul faptei sale si desi nu-l urmareste, accepta posibilitatea producerii lui. 2. Culpa este forma de vinovatie caracterizata prin aceea ca faptuitorul prevede rezultatul faptei sale, rezultat pe care nu-l accepta, socotind, fara temei, ca acesta nu se va produce sau nu prevede rezultatul faptei sale desi putea si trebuia sa-l prevada. Culpa poate fi culpa cu prevedere atunci cand faptuitorul prevede rezultatul faptei sale dar nu il accepta socotind fara temei ca nu se va produce si culpa fara prevedere atunci cand faptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale desi putea si trebuia sa-l prevada. 3. Praeterintentia sau intentia depasita este o forma mixta de vinovatie care cuprinde intentia si culpa reunite si se caracterizeaza prin savarsirea unei fapte cu intentie si producerea 11

unui rezultat mai grav decat cel pe care faptuitorul l-a urmarit sau l-a acceptat, rezultat care se imputa acestuia sub forma culpei. 3.Infractiunea este acea fapta prevazuta de legea penala Nu orice fapta prevazuta de legea penala este infractiune, insa orice infractiune trebuie sa fie prevazuta de legea penala. Trasatura esentiala a infractiunii de a fi o fapta prevazuta de legea penala rezulta din principiul fundamental al legalitatii, prevazut in art. 2 C. Pen. In concluzie, o fapta pentru a fi infractiune, trebuie sa intruneasca cumulativ urmatoarele trasaturi esentiale: sa prezinte pericol social, sa fie savarsita cu vinovatie si sa fie prevazuta de legea penala. Structura si continut Structura si elementele infractiunii. Referitor la structura infractiunii, exista mai multe opinii. Intr-o opinie, infractiunea ar avea 4 elemente: obiect, latura obiectiva, subiect, latura subiectiva , iar intr-o alta opinie, obiectul i subiectul nu ar face parte din cadrul infraciunii. In cele ce urmeaza vom analiza pe rand toate cele patru elemente. 1.Obiectul infractiunii. Marea majoritate a penalitilor romni consider c obiectul infraciunilor l formeaz relaiile sociale ocrotite prin normele de drept penal. Obiectul infractiunii poate fi : obiect juridic si obiect material.Obiectul juridic consta in valoarea sociala ocrotita de norma penala si impotriva careia se indreapta actiunea sau inactiunea faptuitorului, iar obiectul material sau fizic se refera la fiinta sau lucrul care incorporeaza valoarea ocrotita de norma penala si impotriva careia se indreapta actiunea sau inactiunea prevazuta de aceasta lege. Daca obiectul juridic exista in cazul oricarei infractiuni, obiectul material este ntlnit numai la anumite infractiuni si anume la infraciunile materiale sau de rezultat. Spre deosebire de aceste actiuni infractionale, in cazul infractiunilor formale sau de pericol care nu au obiect material, actiunea infractionala nu produce un efect palpabil, vizibil., exp.(insulta, calomnia). Obiectul material al infraciunii constituie criteriul de baz al clasificrii infractiunilor ca infractiuni materiale(de rezultat) sau infraciuni de pericol(formale). 2.Latura obiectiva. Elementele laturii obiective sunt urmatoarele : actiunea sau inactiunea, urmarea si raportul de cauzalitate intre actiune/inactiune si urmare. a)Prin actiune se intelege acea conduita umana care lezeaza sau pune in pericol valoarea ocrotita de norma penala si care este prevazuta de norma de incriminare. Inaciunea const n abtinerea de a efectua o aciune cu privire la care legea pretinde sa fi indeplinit. Atunci cand o infractiune este savarsita printr-o actiune, vorbim de infractiuni comisive, iar atunci cand o infractiune este savarsita printr-o inactiune, vorbim de infractiuni omisive. b)Urmarea. Prin urmare se intelege crearea unei stari de pericol cu privire la valoarea sociala ocrotita de norma penala sau vatamarea acesteia. Atunci cand urmarea consta intr-o modificare vizibila a realitatii inconjuratoare se vorbeste despre rezultat, si despre infractiunile de rezultat. c)Raportul de cauzalitate. Reprezinta legatura care se stabileste intre actiunea/inactiunea prevazuta de norma penala si urmarea produsa. Proba raportului de cauzalitate se impune doar in cazul infractiunilor de rezultat. In cazul infractiunilor de pericol,

12

raportul de cauzalitate nu trebuie dovedit, rezultand din insasi savarsirea faptei. 3.Subiectul. Subiectul infractiunii este persoana care savarseste o infractiune, numita subiect activ, iar persoana care suporta consecintele acesteia se numeste subiect pasiv. Condiiile generale pe care trebuie s le ndeplineasc o persoan pentru a fi subiect activ al infraciunii sunt urmatoarele : - S fie persoan fizic; - Persoana s fi mplinit vrsta de 14 ani. Pn la aceast vrst neexistnd rspundere penal; - Persoana s aib discernmnt (capacitatea psihic a unei persoane din punct de vedere penal de a aciona n cunostin de cauz n sensul c-i d seama de aciunea sau inaciunea sa, de urmrile ei periculoase i c poate fi stpn pe voina sa) . Marea majoritate a infraciunilor pot fi svrite de ctre orice persoan; exist ns si situaii cnd pentru consumarea unei infraciuni subiectul activ al acesteia trebuie s ndeplineasc i alte condiii care sunt prevzute expres n norma de incriminare. Acestea pot fi legate fie de profesie (aceea de medic, avocat, funcie public), fie legate de calitatea sau locul svririi faptei. Dat fiind faptul ca persoana infractorului trebuie s aib o anumit calitate n raport cu subiectul activ general, acesta se numete subiect activ special. Aceast calitate de subiect activ special poate s atrag uneori realizarea coninutului agravat sau calificat al infraciunii cum ar fi de ex. distrugerea unor nscrisuri de ctre functionarul public. Subiectul pasiv al infraciunii. Dac subiectul activ general poate fi doar o anumit persoan, subiectul pasiv general poate fi, n principiu, orice persoan fizic sau juridic, inclusiv statul. De cele mai multe ori subiectul pasiv este identic cu persoana vtmat. Subiectului pasiv al unei infractiuni i se poate pretinde uneori ca pentru realizarea continutului unei anumite infraciuni s aib o anumit calitate, caz n care este numit subiect pasiv special (ex. exercitarea de violen asupra unei persoane aflat n exerciiu funciunii). Calitatea subiectului pasiv special poate fi o trstur care s duc la agravarea coninutului infraciunii. Aceast calitate de subiect activ sau pasiv special trebuie s existe n momentul comiterii aciunii sau inaciunii, ns la cel activ aceasta calitate trebuie sa fie indeplinita numai de catre autori si coautori, nu i de catre ceilalti participanti cum ar fi instigatorii sau complicii. 4.Latura subiectiva a infractiunii Latura subiectiv a infractiunii are ca subelement principal vinovia, iar ca subelement secundar mobilul i scopul. Formele vinovatiei asa cum le-am analizat si mai sus sunt urmatoarele :intentia directa si indirecta, culpa cu sau fara prevedere si praeterintentia. Mobilul reprezinta elementul, factorul psihic care-l determin pe infractor s comit fapta. Scopul const in ceea ce vrea s realizeze pe plan subiectiv infractorul prin producerea aciunii sau inaciunii sale periculoase, reprezentarea rezultatului faptei. Continutul infractiunii. Este dat de totalitatea trasaturilor specifice, tipice i eseniale ale celor 4 elemente ale sale prevzute n legea de incriminare, datorit crora o infraciune se distinge de toate celelalte infraciuni fie din grade diferite, fie din acelai grad. n aceast situaie vorbim de coninutul abstract sau legal al infraciunii. Fapta svrit n concret cuprinde toate caracteristicile specifice coninutului legal al unei infraciuni i alte caracteristici care nu au relevan pentru

13

existenta faptei ca infraciune. Felul continutului legal al infractiunii. Majoritatea infraciunilor au coninut unic sau simplu. n funcie de gradul de pericol social pe care l prezint, aceeai infraciune poate avea pe lng acest coninut tip sau de baz i un coninut agravat sau calificat. Coninutul de baz (simplu) al unei infraciuni este format dintr-un minimum de caracteristici al elementelor infracionale care sunt necesare pentru existena ei. Coninutul agravat cuprinde pe lng caracterul coninutului de baz i altele fie obiective, fie subiective sau, i unele i altele, denumite circumstane de agravare. Fazele(formele) infractiunii. Prin fazele infractiunii se intelege drumul parcurs de ideea infractionala din momentul aparitiei ei si pana la materializarea ei in forma infractiunii consumate. De fazele infractiunii se poate vorbi numai in cazul infractiunilor intentionate, la cele din culpa faptuitorul nu accepta sau nu prevede rezultatul astfel incat nu se poate vorbi de o rezolutie infractionala . Fazele infractiunii intentionate sunt urmatoarele : 1. Faza interna 2. Faza actelor de pregatire ; 3. Faza actelor de executare sau tentativa ; 4. Forma consumata ; Unele dintre acestea au o relevan juridic numai cnd infraciunea nu s-a continuat, deoarece n forma consumat sunt absorbite toate formele anterioare. Astfel, cnd se trece de la o form a infraciunii la urmtoarea aceasta o absoarbe pe cea anterioar. 1.Faza interna exista in cazul oricarei infractiuni intentionate si are la baza trei momente principale : a) aparitia ideii infractionale care poate apartine autorului sau altei persoane(instigator) care o transmite autorului ; b) deliberarea reprezinta etapa in care faptuitorul analizeaza posibilitatea comiterii infractiuni, modul si mijloacele de savarsire, avantajele si dezavantajele ce decurg din savarsirea infractiunii. Deliberarea exista in cazul oricarei infractiuni intentionate, inclusiv in cazul infractiunilor comise cu intentie repentina. Diferenta consta in faptul ca la infractiunile comise cu intentie repentina deliberarea este foarte scurta, comiterea infractiunii avand loc sub imperiul unei stari de tulburare sau de emotie. La infractiunile comise cu premeditare, deliberarea are o durata mai mare, faptuitorul analizand aproape fiecare detaliu cu privire la savarsirea faptei. c) luarea hotararii, in sensul ca faptuitorul se hotaraste efectiv in legatura cu savarsirea faptei. Faza interna a infractiunii nu se pedepseste niciodata, exceptie facand infractiunea de amenintare. 2. Faza actelor de pregatire. Actele de pregatire sunt acele acte care il ajuta pe infractor in materializarea ideii infractionale. Actele de pregatire pot fi de natura materiala cum ar fi procurarea unor instrumente pentru savarsirea infractiunii, inlaturarea unor obstacole, si acte de natura intelectuala, cum ar fi culegerea de informatii, de anumite date necesare savarsirii infractiunii. De regula, actele de pregatire, in dreptul roman, nu se pedepsesc, exceptie facand doua situatii :

14

a) atunci cand legiuitorul le asimileaza tentativei ; b) atunci cand legiutorul le incrimineaza ca infractiuni de sine statatoare , cum ar fi (deinerea de instrumente n vederea falsificrii de valori). 3.Faza actelor de executare sau tentativa. Potrivit art. 20 C.pen, tentativa consta in punerea in executare a hotararii de a savarsii infractiunea, executare care insa nu a fost dusa pana la capat sau desi a fost dusa pana la capat nu si-a produs rezultatul. Formele tentativei. In raport de gradul de realizare a aciunii i a cauzelor care fac ca acea fapt s nu-i produc urmarea prevzut de lege, exista dou forme: 1. Tentativa ntrerupt (neterminat) imperfect exista atunci cnd executarea a nceput, dar nu este dus la capt, fie din motive independente de infractor, fie din propria lui iniiativ. 2. Tentativa fr efect (terminat) perfect exist atunci cand autorul a nceput executarea aciunii prevzut in coninutul legal al infraciunii i a fost dus pn la capt, dar nu s-a produs urmarea dorit sau acceptat de infractor. Prin aceast terminare a actului de executare, a doua form se distinge de prima. Pedepsirea tentativei. In dreptul roman exista un sistem limitat de incriminare a tentativei deoarece aceasta se pedepsete numai cand legea prevede expres aceasta. Limitele pedepsei pentru tentativ sunt cuprinse ntre jumtatea pedepsei minime i jumtatea pedepsei maxime, prevazuta de lege pentru infractiunea consumata. Cazurile de nepedepsire a tentativei. Infractorul e aprat de pedeaps dac s-a desistat sau a impiedicat producerea rezultatului inainte de descoperirea faptei. Desistarea reprezinta ntreruperea aciunii sau a actului de executare de ctre infractor inainte de terminarea ei. ntreruperea trebuie s fie de bun-voie, ceea ce nseamnn c infractorul putea s-i continue nestingherit activitatea infracional. Pentru a fi n prezena desistrii, trebuie sa fie indeplinite urmatoarele conditii : 1.Sa fi inceput aciunea de executare din partea autorului sau a unui coautor; 2.Renunarea la continuarea actului de executare, care const fie ntr-o atitudine pasiv, fie ntro atitudine activ; 3.Renuntarea s fi fost fcut de bun voie. mpiedicarea producerii rezultatului este posibil doar la tentativa perfect deoarece executarea s-a terminat, ins nu se produce rezultatul ca urmare a inteniei infractorului. Condiiile care trebuie indeplinite pentru a fi in prezenta impiedicarii producerii rezultatului sunt urmatoarele: 1.S existe un act de executare terminat; 2.S aib loc o actiune de mpiedicare a producerii rezultatului din proprie initiativa, inainte de descoperirea faptei. Infraciunea consumat se realizeaz atunci cnd aciunea infractorului are ca urmare producerea efectelor prevzute de lege. n funcie de continutul infraciunii pot exista mai multe modaliti ale acesteia in forma consumat. Astfel cnd nu se mai poate produce nici o urmare, infraciunea se epuizeaz. In cazul infraciunii consumate, continutul legal al acesteia se consum n ntregime i nu doar parial ca n cazul tentativei. Cunoaterea momentului consumrii infraciunii prezint o mare importan practic deoarece toate formele anterioare acesteia sunt absorbite n forma consumat. De asemenea de momentul consumrii sau epuizrii infraciunii depinde aplicarea unor instituii a dreptului penal cum ar fi: prescriptia rspunderii penale, amnistia, graierea, aplicarea legii penale n timp.

15

Capitolul 4. Pluralitatea de infractori - notiune, formele pluralitatii, participatia penala.

Pluralitatea de infractori - notiune. In general infraciunile pot fi svrite de un singur infractor sau de mai muli infractori care coopereaz. Aceast cooperare n svrirea infraciunilor nu trebuie confundat cu conexitatea infracional, situaie n care exist o anumit legtur ntre infraciuni. Formele pluralitatii de infractori. Pluralitatea de infractori cunoaste 3 forme : 1.Pluralitatea naturala, situatia in care participarea mai multor persoane la savarsirea infractiunii este ceruta de insasi natura infractiunii. In cazul acestor infractiuni, toti participantii ce actioneaza cu vinovatie au calitate de autori. 2.Pluralitatea constituita se refera la situatiile in care legea incrimineaza ca infractiuni de sine statatoare constituirea de asociatii sau grupari avand ca scop comiterea de infractiuni precum si initierea, sprijinirea sau aderarea la o astfel de grupare (exp. infractiunea de complot). 3.Pluralitate ocazionala sau participatia Se refera la situatia in care doua sau mai multe persoane participa in baza unei legaturi subiective cu acte materiale sau intelectuale la comiterea unei infractiuni, participare care nu este ceruta de continutul natural sau legal al infractiunii. Condiiile participaiei. n dispoziiile legii penale art.23 C. pen. se face referire la pluralitate de infraciune, ins nu se desprinde i legtura subiectiv dintre participani. Aceast legtur subiectiv se desprinde din art.24-26 CP. Conditiile de existenta ale participatiei sunt urmatoarele : 1.Sa existe doua sau mai multe persoane, persoane care pot actiona in calitate de autori, coautori, instigatori sau complici ; 2.Existenta unei legaturi subiective intre participanti, legatura care se poate stabili atat inainte cat si pe parcursul comiterii infractiunii, exceptie facand participatia sub forma instigarii, situatie in care legatura subiectiva se stabileste intotdeauna inainte de luarea hotarari de catre autor. 3.Toti participantii sa comita aceeasi infractiune Formele pluralitatii. Participanii n accepiunea legii penale sunt persoanele care contribuie la svrirea unei infraciuni n calitate de autori, instigatori sau complici. Aceast condiie se realizeaz atunci cnd coopereaz cel putin dou persoane cu conditia ca aceast participare s nu fie necesar la realizarea coninutului legal al infraciunii. Legea penal, de asemenea, nu prevede ca participanii s aib o anumit calitate. Astfel exist posibilitatea de a exista o cooperare ntre minori i majori, intre brbai i femei sau intre cetenii strini i romni. Toate persoanele care coopereaz ntr-o form sau alta trebuie s aib sau s indeplineasc condiiile prevzute de lege pentru a fi subiect activ al unei infraciuni. Potrivit Codului penal romn participaia se poate realiza n forma: autoratului, instigrii si complicitii. Autoratul. Autorul potrivit Codului penal este persoana care svrete n mod nemijlocit o fapt 16

prevzut de legea penal. Fr executarea nemijlocit a infraciunii din partea autorului nu se poate vorbi de svrirea infraciunii deoarece nu se poate realiza coninutul acesteia. innd seama de poziia subiectiv a participanilor, participaia poate fi : a) Proprie (toi particip cu vinovie) b) Improprie (autorul realizeaz aciunea/inactiunea din culp, iar instigatorii sau complicii acioneaz cu intenie) Coautoratul Situatia in care doua sau mai multe persoane participa in baza unei legturi subiective, cu acte de executare la svrirea unei infraciuni. Condiii: 1.S se realizeze o legtur subiectiv ntre coautori, iar aceast legtur s se stabileasc nainte de punerea n executare a aciunii sau n timpul executrii aciunii; 2.Aciunea s fie comis mpreun sau n comun. Cu toate acestea aciunea fiecrui coautor nu e neaparat necesar s fie indispensabil. Forma coautorului nu este posibil la infractiunile savarsite din culp si la infractiunile omisive. Instigarea Potrivit art. 25 din Codului Penal, instigatorul este persoana care cu intenie determin o alt persoan s svreasc o fapt prevzut de legea penal. Condiiile instigrii sunt urmatoarele : 1.Instigatorul sa actioneze cu intentie directa. 2.S existe o aciune de instigare care s constea ntr-un ndemn adresat autorului, iar aceasta s aib ca rezultat determinarea svririi infraciunii; 3.Aciunea de determinare s fie anterioar nceperii execuiei inaciunii/aciunii i sa priveasca o anumit infraciune care s fie svrit ntr-un anumit timp; 4.Autorul s nceap svrirea aciunii la care a fost instigat si sa comita cel putin o tentativa pedepsibila ; Complicitatea Cnd o persoan cu intenie nlesnete sau ajut n orice mod la svrirea faptei prevzute de legea penal, precum i cnd persoana care promite nainte sau n timpul savarsirii faptei c va tinui bunurile provenite din svrirea infraciunii sau c va favoriza pe fptuitor, chiar dac promisiunea nu e ndeplinit dup svrirea faptei.(art. 26 C.pen). Caracteristicile complicitii: 1.Complicele comite numai acte de ajutor fara ca acestea sa poata fi considerate acte de executare; 2.In cazul complicitatii este necesar sa existe o contribuie efectiv a complicelui la comiterea infraciunii, contribuie prevzut de legea penal. 3.Din punct de vedere temporar, actiunea complicelui are loc dupa luarea rezolutiei infractionale de catre autor si cel mai tarziu concomitent cu comiterea faptei. 4.Complicitatea mai poate fi : -intelectual, cnd fr a participa n mod direct la svrirea unei infraciuni se contribuie la ntrirea sau la meninerea hotrrii infracionale a fptuitorului, hotrre care a fost deja luat. -material punerea la dispoziia infractorului a mijloacelor materiale cu ajutorul crora

17

fptuitorul svrete infraciunea. Participatia penala. Participatia la infractiunile cu subiect special sau calificat. n practica dreptului penal prerile sunt mprite n ceea ce privete posibilitatea existenei participaiei sub forma instigrii i complicitii, la infraciunile cu subiect activ special. De asemenea e controversat i problema calificrii actelor de executare cnd acestea aparin unei persoane ce nu are calitatea de subiect special, dar acioneaz alturi de un astfel de subiect. Astfel, ntr-o opinie, s-a apreciat ca exista complicitate, pentru c actele acestuia capt un caracter secundar. O alt parte a specialitilor n drept penal considera ca nu ne-am afla n prezena unei compliciti la o asemenea infraciune, ci ne-am afla n prezena unei infraciuni de sine stttoare. Exp. n cazul unui gestionar dac acesta i nsuete o parte a bunurilor gestionate, svreste infraciunea de delapidare i dac alturi de el particip a alt persoan (dar care n-are calitatea de gestionar) el svrete infraciunea de furt. Sanctionarea participatiei. Este reglementata in art. 27 din C. Penal si prezinta ca regula generala faptul ca toti participantii se vor sanctiona intre aceleasi limite de pedeapsa, respectiv limitele prevazute de lege pentru fapta comisa de autor. Participatia improprie Participatia improprie exista atunci cand la comiterea faptei participa doua sau mai multe persoane, dar intre care nu exista o legatura subiectiva. Participatia improprie cunoaste doua forme: 1. cand autorul comite fapta din culpa, iar instigatorul si complicele comit fapta cu intentie, atunci ei raspund pentru instigare sau complicitate la fapta intentionata, iar autorul raspunde pentru fapta din culpa daca acesta este incriminata ; 2. cand complicele sau instigatorul participa cu intentie, iar autorul fara vinovatie, situatie in care complicele sau instigatorul raspund pentru instigare sau complicitate la fapta intentionata, in timp ce autorul nu raspunde penal. Instigarea neurmata de executare Instigarea neurmata de executare nu este o forma de participatie, este o infractiune de sine statatoare , prevazuta in art. 29 C.pen. Pentru a fi in prezenta acestei infractiuni trebuie indeplinite urmatoarele conditii : 1.Istigatorul sa fi convins o alta persoana sa comita o infractiune ; 2.Persoana convinsa sa nu fi trecut la executarea actiunii, indiferent de motiv, sau daca a trecut la executarea faptei sa se fi desistat ; 3.Fapta la care s-a instigat sa aiba un maxim prevazut de lege mai mare de 2 ani Sanctionarea. Ca regula generala se sanctioneaza cu o pedeapsa cuprinsa intre minimul general si minimul special al infractiunii la care s-a instigat. De la sanctionarea participatiei exista si o exceptie, prevazuta de art. 30 C.pen. si anume situatia in care participantul care inainte de descoperirea faptei impiedica consumarea acesteia, nu se sanctioneaza.

18

Circumstantele personale i reale i modul lor de rasfrangere asupra participanilor. Svrirea oricrei infraciuni are loc in anumite condiii denumite circumstane sau imprejurri care privesc fie fapta, fie fptuitorul. Circumstanele privitoare la persoana fiecrui participant nu se rsfrng asupra celorlalte persoane, pe cnd cele privitoare i la fapt se rsfrng asupra tuturor participanilor n msura n care acetia le-au cunoscut. Circumstanele personale sunt acele circumstante care sunt legate de fiecare participant in parte si se refera la calitatea acestei persoane sau la latura subiectiva a infractiunii. Circumstantele personale sunt de doua feluri : 1.Circumstante personale subiective : sunt acele circumstante care privesc faptuitorul si pot fi in legatura cu atitudinea psihica a acestuia fata de fapta prevazuta de legea penala la care a participat. 2.Circumstante personale de individualizare sunt acele circumstante personale care datorita calitatii subiectului activ, determina o anumita incadrare juridica a faptei. Circumstanele reale in de fapt si se refera la imprejurari anterioare, concomitente sau posterioare savarsirii faptei care privesc caracteristici ale coninutului legal, al infraciunii, fie de baz, fie agravat.

Capitolul 5. Pluralitatea de infractiuni - notiune, formele pluralitatii de infractiunii.

Concursul de infractiuni. Suntem n prezena unei pluraliti de infraciuni atunci cnd aceeai persoan svrete doua sau mai multe infractiuni n acelai timp sau la anumite intervale de timp. Formele pluralitii de infraciuni sunt (potrivit Codului Penal) recidiva, concursul de infractiuni si pluralitatea intermediara. Prin concurs de infractiuni se intelege situatia in care o persoana savarseste doua sau mai multe infractiuni inainte de a fi definitiv condamnata pentru una din ele. Exist dou forme a concursului de infraciuni : - concurs real/material se realizeaz prin mai multe aciuni sau inaciuni ; exist concurs real atunci cnd o persoan svrete prin actiuni sau inactiuni distincte doua sau mai multe infractiuni inainte de a fi condamnat definitiv pentru una din ele. - concurs ideal/formal se realizeaz printr-o singur aciune/ inaciune. Concursul real are dou forme/varieti: simpl si caracterizat n situaia concursului simplu ntre cele dou infraciuni nu e necesar existena unei legturi, singura legtur dintre ele fiind autorul. n situaia concursului caracterizat, ntre diferite infraciuni svrite, exist un raport de la infraciune-mijloc la infraciune-scop. Conexiunea dintre cele dou infraciuni este de ordin subiectiv ct i de ordin obiectiv n sensul c una constituie cauza pentru cealalt, iar formele vinoviei sunt legate ntre ele. Concursul ideal/formal sau printr-o singur aciune/inaciune exist atunci cnd aceeai persoan svrete o aciune/inaciune care datorit mprejurrilor n care a avut loc i urmrilor pe care le-a produs ntrunete coninutul mai multor infraciuni. In functie de natura infractiunilor concurente, exista doua forme : 19

1 concurs omogen , adica in structura sa intra infractiuni de acelasi fel ; 2.concurs eterogen, adica in structura sa intra infractiuni de natura diferita. Astfel, exist o singur aciune svrit, ns n asemenea mprejurri nct produce mai multe urmri ce caracterizeaz mai multe infraciuni prevzute n mod separat de codul penal. Sanctionarea concursului de infraciuni. Exist mai multe modaliti de pedepsire a concursului de infraciuni ce au fost abordate de-a lungul timpului de practicienii dreptului penal. Codul penal roman consacra in materia sanctionarii concursului de infractiuni sistemul cumulului juridic cu spor facultativ si variabil. Astfel, acest sistem presupune ca instanta aplica pedeapsa cea mai grea la care adauga un spor. Recidiva Suntem n prezena recidivei atunci cnd dupa condamnarea la o pedeapsa cu detentiunea pe viata sau cu inchisoarea mai mare de 6 luni sau dupa cel putin 3 condamnari la pedeapsa cu inchisoarea de pana la 6 luni, toate acestea pentru o infractiune/ infractiuni intentionate ori dupa executarea sau considerarea ca executata a unei asemenea pedepse, infractorul savarseste o noua infractiune intentionata pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inschisorii mai mare de un an. (art. 37 C. pen). Condiiile recidivei. Recidiva presupune doi termeni, fiecare dintre acestia fiind formati din infractiuni intentionate. Deci pentru a fi n prezena recidivei e nevoie de cel puin dou infraciuni svrite cu intentie de aceeai persoan din care a doua sa se comita dup o condamnare definitiv pentru cea dinti (i ambele fapte trebuie svrite cu intenie). Formele recidivei. a. Recidiva mare postcondamnatorie. Se realizeaz atunci cnd se svrete o nou infraciune intenionat de ctre cel condamnat printr-o hotrre definitiv la pedeapsa deteniei pe viat sau la pedeapsa nchisorii mai mare de ase luni pentru o infraciune intenionata Svrirea celei de-a doua infraciuni trebuie s aib loc nainte de nceperea executrii pedepsei, n timpul execuiei pedepsei sau n stare de evadare, iar pentru aceasta (cea de-a doua infraciune) legea s prevad pedeapsa deteniunii pe via sau pedeapsa inchisorii mai mare de un an. b. Recidiva mare postexecutorie. Const n svrirea unei noi infraciuni intenionate pentru care legea prevede pedeapsa deteniuni pe via sau pedeapsa nchisorii mai mare de un an, de ctre cel care a executat o pedeaps a nchisorii mai mare de 6 luni, ori dup graierea total ori a restului acesteia, ori dup mplinirea termenului de prescriptie a executrii unei astfel de pedepse. c. Recidiva mica exista atunci cand dupa condamnarea (recidiva mica postcondamnatorie) la cel putin trei pedepse cu inchisoare de pana la 6 luni, sau dupa executare (recidiva mica postexecutorie), dupa gratierea totala sau a restului de pedeapsa, ori dupa prescrierea executarii a cel putin trei asemenea pedepse, cel condamnat savarseste din nou o infractiune cu intentie, pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de un an. n primul caz primul termen al recidivei e format din cel puin trei condamnri definitive la pedeapsa nchisorii pentru infraciuni intenionate de cel mult ase luni de zile, cel de-al doilea termen al recidivei e dat de infraciuni pentru care legea prevede pedeapsa nchisorii mai mari de un an sau pedeapsa deteniei pe via.

20

n cel de-al doilea caz primul termen e format din cel puin trei pedepse cu nchisoare pn la ase luni care au fost executate sau considerate. Al doilea termen este format dintr-o infraciune sancionat de legea penal cu pedeapsa nchisorii mai mare de 1 an, fie singur, fie alternativ cu amenda, ori pedeapsa deteniunii pe via. Exist condamnri care nu atrag starea de recidiv: Infraciuni svrite n timpul minoritatii Infraciuni svrite din culp; Infractiuni amnistiate Condamnri referitoare la faptele ce nu mai sunt prevzute ca infraciuni de legea penal nou (au fost dezincriminate); 5. Condamnri pentru care a intervenit reabilitarea sau s-a implinit termenul de reabilitare. 1. 2. 3. 4. Pedepsirea recidivei: Codul Penal romn consider recidiva i concursul de infraciuni o cauz de agravare facultativ a pedepsei i totodat limiteaz sporul ce poate fi adugat n funcie de gravitatea infraciunii svrite. Recidiva fiind o circumstan personal nu se rsfrnge asupra celorlali participani.

Capitolul 6. Cauzele care inlatura caracterul penal al faptei

Sunt acele situatii prevazute expres de lege si care nu prezinta vinovatie. Cauzele care nltur caracterul penal al faptei sunt : 1. Legitima aparare. Potrivit art. 44 din Codul Penal nu constituie infraciune fapta prevzuta de legea penal, savarsita in stare de legitim aprare. Este n stare de legitim aprare acela care savarseste fapta pentru a nltura un atac material, direct, imediat i injust indreptat impotriva sa, a altuia sau mpotriva unui interes obtesc, i care pune n pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obstesc. Se prezuma ca este in legitima aprare i acela care savarseste fapta pentru a respinge fapta fara drept a unei persoane prin violenta, viclenie, efractie sau prin alte asemenea mijloace, intr-o locuinta, incapere, dependinta sau loc imprejmuit tinand de acestea. Este de asemenea in legitima aparare si acela care din cauza tulburarii sau temerii a depasit limitele unei aparari proporionale cu gravitatea pericolului si cu imprejurarile in care sa produs atacul. In situatia in care una din conditiile atacului nu este indeplinita, adica nu exista atac in sensul normei penale, dar faptuitorul crede ca se afla in fata unui atac si comite astfel fapta respectiva pentru a se apara, atunci suntem in fata unei legitime apararari. De asemenea, in situatia in care disproportia dintre atac si aparare se datoreaza altor cauze si nu unei stari de tulburare sau temere, atunci faptuitorul va raspunde penal, dar i se va retine o circumstanta atenuanta. 2. Starea de necesitate. Suntem n prezenta strii de necesitate potrivit art. 45 Codul

21

Penal, atunci cand o persoana savarseste fapta pentru a salva de la un pericol iminent si care nu putea fi inlaturat altfel, viata integritatea corporala sau sanatatea sa a altuia sau un bun important al sau ori al altuia sau un interes obstesc. Svrirea unei fapte n asemenea condiii nu intr sub incidena Legii Penale deoarece n acest caz lipsete intenia dat fiind faptul c persoana respectiv acioneaz din necesitate i nu cu intenia de a svri o fapt penal. Nu este in stare de necesitate persoana care in momentul cand a savarsit fapta si-a dat seama ca pricinuieste urmari vadit mai grave decat cele care s-ar fi putut produce daca pericolul nu era inlaturat.. Starea de necesitate se deosebeste de legitima aparare prin aceea ca legitima aparare este determinata de un atac care consta intr-o actiune intentionata in timp ce starea de necesitate este declansat de o stare de pericol, o notiune ce include si alte ipoteze decat actiunea umana intentionata. La legitima aparare faptuitorul se apara printr-o violenta indreptata impotriva atacatorului in timp ce la starea de necesitate, de cele mai multe ori cel ce sufera consecintele actiunii faptuitorului nu are nici o culpa in producerea pericolului. De asemenea la legitima aparare faptuitorul poate actiona in orice mod sub conditia proportionalitatii dintre atac si aparare, in timp ce la starea de necesitate trebuie aleasa varianta cea mai putin pagubitoare. 3. Constrangerea fizica si constrangerea morala (art.46 C. Pen.). a. Constrangerea fizica. Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala savarsita din cauza unei constrangeri fizice careia faptuitorul nu i-a putut rezista. b. Constrangerea morala. De asemenea nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala savarsita din cauza unei constrangeri morale exercitata prin amenintare cu un pericol grav pentru persoana faptuitorului ori a altuia si care nu putea fi inlaturat in alt mod. n aceast situaie persoana constrns prevede urmrile aciunii sau inaciunii sale dar nu le dorete i nu le accept deoarece nu are posibilitatea de a aciona n mod liber, lipsind astfel vinovia. 4. Cazul fortuit(art. 47 C. Pen.). Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, al carei rezultat este consecinta unei imprejurari care nu putea fi prevazuta. Prin urmare suntem n prezena cazului fortuit atunci cnd aciunea sau inaciunea unui fptuitor a produs un rezultat prevzut de Legea Penal dar neprevzut de autorul acesteia datorit inteniei unor anumite cauze neprevzute de persoana respectiv. Neprevederea acestor cauze care au intervenit, precum i a imprejurrilor survenite, au un caracter obiectiv i general pentru c n condiiile respective nici o persoan nu putea s le prevad. Aceste cauze imprevizibile pot fi naturale: cutremure, avalane, fie date de anumite instalaii sau de producerea unui scurt circuit sau explozia unui cauciuc, la fel cum tot o cauz imprevizibil poate fi o anumit stare fiziologic - lein sau infarctul miocardic. Referitor la aceste cauze ceea ce nu se poate prevedea este att faptul c ele vor interveni natural i momentul intervenirii lor ct i efectul acestora. 5. Iresponsabilitatea (art. 48 C. Pen.). Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca faptuitorul, in momentul savarsirii faptei, fie din cauza alienatiei, fie din alte cauze, nu putea sa-si dea seama de actiunile sau inactiunile sale ori nu putea fi stapan pe ele. Deci, iresponsabilitatea unei persoane const n incapacitatea psiho-fizic a acesteia,

22

care datorit absenei ei nu-i poate da seama de aciunile sau inaciunile sale i nici de urmrile acestora, fiind totodat incapabil de a-i stpni voina i svrete astfel o fapt prevzut de legea penal. Aceasta este o stare opus discernmntului, iresponsabilitatea unei persoane se datoreaz unor anormaliti, care sunt denumii n termeni generali "nebunie" i in care sunt incluse toate bolile mintale cum ar fi delirul sau demena. Datorit interveniei acestor cauze lipsete fie factorul de prevedere, fie cel de voin sau amndou deodat. Starea de iresponsabilitate poate fi permanent sau trectoare, aceasta fiind constatat ntotdeauna de ctre experi n instituii sanitare de specialitate. 6. Betia (art.49 C.pen). Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala daca faptuitorul, in momentul savarsirii faptei, se gasea datorita unor imprejurari independente de vointa sa in stare de betie completa produsa de alcool sau de alte substante. Starea de betie voluntara completa produsa de alcool sau de alte substante nu inlatura caracterul penal al faptei. Ea poate constitui dupa caz o circumstanta atenuanta sau agravanta. Poate fi ndeplinit ca o stare anormal a persoanelor care au ajuns n aceast situaie datorit alcoolului sau a altor substane cu efect asupra organismului i a facultilor sale psihice. n mod normal beia are ca i cauz consumul de alcool, ns sunt situaii n care persoanele manifest semnele i datorit consumului de stupefiante. Pentru ca beia se produce n mprejurri diferite, ea are intensitate diferit i consecinte diferite. a) Beia accidental care are loc independent de voina persoanei - o persoan care lucreaz ntr-o fabric de alcool i ajunge n aceast stare datorit vaporilor de alcool sau un bolnav care ca urmare a consumului unor medicamente, fr s cunoasca consecinele lor, sau persoanele care au fost forate s consume. b) Beia voluntar atunci cnd o persoan a consumat de bun voie substanele care dau aceast stare i poate fi ocazional sau cronic (acea patim a buturii). c) Beia involuntar sau complet Condiii: Fapta comis s fie prevzut de Legea Penal; Starea de beie s se datoreze alcoolului sau altor substane i s existe pe tot timpul svririi aciunii; S fie accidental; S fie complet deoarece numai atunci fptuitorul nu-i d seama de aciunea sa i consecinele ei. 7. Minoritatea faptuitorului (art.50 C.pen). Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala cand faptuitorul in momentul savarsirii acesteia nu indeplinea conditiile prevazute de legea penala pentru a raspunde penal. Privete numai minorii care nu rspund penal pentru. c nu au mplinit 14 ani sau cei ntre 14-16 ani care nu au discernmnt. Minorii nu pot fi subieci activi ai dreptului penal dac nu au discernmnt. Pn la 14 ani exist o prezumie absolut a lipsei discernmntului, iar ntre 14-18 ani exist o prezumtie relativ a lipsei discernmntului, astfel c n aceast situaie existena discernmntului trebuie dovedit de organele de urmrire penal.

23

8. Eroarea de fapt( art.51 C.pen). Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala cand faptuitorul in momentul savarsirii acesteia nu cunostea existenta unei stari, situatii sau imprejurari de care depinde caracterul penal al faptei. Nu constituie o circumstanta agravanta imprejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o in momentul savarsirii infractiunii. Aceste dispozitii se aplica si faptelor savarsite din culpa pe care legea penala le pedepseste, numai daca necunoasterea starii sau imprejurarii respective nu este ea insasi rezultatul culpei. Necunoasterea sau cunoasterea gresita a legii penale nu inlatura caracterul penal al faptei. Responsabilitatea unei persoane exist atunci cnd aceasta a avut o reprezentare a aciunii i inaciunii sale, cnd a prevzut urmrile i mprejurrile i a fost stpn pe aciunea sau inaciunea sa. Atunci cnd aceast persoan nu a cunoscut sau a cunoscut greit anumite situaii sau mprejurri n momentul svririi faptei, nseamn c nu aciona pe deplin contient i nu a avut o reprezentare exact a urmrilor aciunii sale. Aceast eroare const n necunoaterea total, de ctre fptuitor, a unui element a faptei sale, fie n cunoaterea greit a acestuia. Pentru a nltura rspunderea penal trebuie ca eroarea s nu se datoreze culpei fptuitorului. Felurile erorii. Eroarea este legat de obiectul asupra cruia poart, precum i de factorii care au determinat-o, iar gradele acesteia depind de posibilitatea evitrii i de ntinderea consecintelor. n funcie de obiect eroarea poate fi de fapt i de drept. Suntem n prezena unei erori de fapt atunci cand ea privete realitatea obiectiv, material, iar de drept atunci cnd se refer la norme tehnice, profesionale sau de circulaie pe drumurile publice. n funcie de consecinele acesteia, eroarea poate fi esenial sau principal cnd face ca fapta prevzut de Legea Penal s nu fie datorat lipsei de cunoastere, i neesenial sau secundar atunci cand este doar o circumstan atenuant. Condiiile erorii de fapt eseniale: -Fapta s fie comis cu intenie. Pentru ca eroarea de fapt s constituie o asemenea fapt, trebuie ca fapta s fie incriminat de Legea Penal n aceast form iar eroarea s nu se datoreze culpei fptuitorului; -Fapta svrit s fie prevzut de Legea Penal; -Fptuitorul s nu fi cunoscut existena strii sau situaiei de care depinde caracterul infracional al faptei, fie n forma de baz fie agravat; -Necunoaterea s dureze tot timpul efecturii aciunii sau inaciunii. Eroarea de fapt asupra circumstanelor agravante opereaz cnd infractorul nu le-a cunoscut n momentul svririi infraciunii. Fapta acestuia va avea un caracter penal, ns nu se ia n considerare agravanta cu privire la care fptuitorul a fost n eroare.

Capitolul 7. Sanctiunile penale si pedepsele.

Potrivit disciplinelor penale pedeapsa este mijloc de reeducare i o msur de constrngere aplicat infraciunilor n scopul prevenirii svririi infraciunilor. Pedeapsa este astfel un mijloc de reeducare i de ndreptare iar pe de alt parte o msur de constrngere sau coercitiv folosit de stat mpotriva celor care nu au respectat legea penal. Pedeapsa legal sau abstract reprezint aprecierea negativ a infraciunii din partea

24

societii iar cea stabilit de instan e expresia concret a acestei prevederi. Scopul pedepsei. a. Preventia speciala. Preventia speciala are un efect post infracional. b. Preventia generala se realizeaz ca urmare a prevederilor pedepsei de ctre legea penal. Pentru ca o pedeaps s fie eficace trebuie s indeplineasc anumite condiii: -sa fie prevazuta de lege; -personal, adic rspunderea penal e personal astfel: nici o persoan nu poate fi pedepsit pentru fapte unei alte persoane; -adaptabil s poat fi proporionalizat n funcie de gradul de pericolul social al fiecrei infraciuni precum i de mprejurrile n care s-a comis infraciunea; -afectiv i moralizatoare - s cauzeze o anumit suferin celui cruia i se aplic; -egal pentru toi infractorii care au svrit aceeai infraciune i care au acelai grad de pericol social; -inevitabil - persoanele care au comis o infraciune s tie c nu vor scpa de pedeapsa care este consecina de nenlturat a unei infraciuni. Categoriile si limitele generale ale pedepselor. Categoriile de pedepse sunt dup coninutul i felul lor de aplicare: pedepse principale - acestea se pot lua ntotdeauna singure i orice infraciune este pedepsit legal cu o pedeaps principal. pedepse complementare - se pot dispune alturi de pedepsele principale. pedepse accesorii - decurg din condamnarea definitiv sau a deinutului pe via. Felurile pedepselor sunt indicate prin denumirea lor care reflect natura fiecreia dintre ele, ntre limitele generale ale acestora sunt stabilite limitele minime i limitele maxime pentru fiecare infraciune, n funcie de gradul de pericol social al acestora. Maximul special al nchisorii este mai redus dect maximul general. Astfel la pedeapsa nchisorii maxime, special este de 25 de ani, iar maxim general este de 30 de ani. Ierarhia pedepselor principale este dat de ordinea descrescnd a gravitii lor prevzute n codul Penal. Pedepsele principale : Detenia pe via; nchisoarea de la 15 la 30 de ani; Amenda Pedepsele complementare: a) Interzicerea unor drepturi de la 1 la 10 ani; b) Degradarea militar. Pedepsele accesorii: - Interzicerea tuturor drepturilor prevzute de art.64 Codul Penal, n situaia n care inculpatul este condamnat la pedeapsa nchisorii pe via sau a nchisorii pe un timp limitat. Art. 64 se refer la drepturile ceteneti i civile. Acestea sunt: 1. Dreptul de a alege i de a fi ales n autoritatea public sau in funcii elective publice; 2. Dreptul de a ocupa funcii implicnd exercitarea autoritii de stat; 3. Dreptul de a ocupa o funcie sau de a exercita o profesie ca aceea de care s-a servit infractorul cnd a svrit infraciunea; 4. Drepturile printeti; cnd inculpatul are copii minori, putndu-se interzice 25

exercitarea lor; 5. Dreptul de a fi tutore sau curator.

Capitolul 8. Cauzele care inlatura raspunderea penala, executarea pedepsei si consecintele condamnarii.
Aceste cauze sunt posterioare comiterii unei infraciuni i sunt datorate unor realiti sociale i privete politica penal a statului, cu privire la aplicarea i executarea sanciunii. Asemenea cauze sunt: amnistiia, graierea, prescripia, lipsa plngerii prealabile, mpcarea prilor i retragerea plngerii. Att amnistitia ct i graierea sunt acte ale organelor superioare ale puterii de stat emise n mprejurri speciale n vederea consolidrii ordinii social-politice. Amnistia este un ordin al puterii de stat luat pe cale de lege prin care se nltur rspunderea penal sau executarea sanciunii. Statul renun la tragerea la rspundere penal restrngndu-se astfel sfera de aplicare a legii penale. Amnistiia poate fi dat doar de Parlament. Graierea este o msur de clemen acordat de Preedintele Romniei, Parlament, care const n nlturarea total sau parial a executrii pedepsei sau comutarea n una mai uoar. Aceasta are un caracter obligatoriu i personal deoarece se rsfrnge numai asupra persoanei respective. Exist ns situaii n care n actul de graiere se poate prevedea c se aplic tuturor participanilor la svrirea unei fapte penale. Prescripia este o cauz care nltur att rspunderea penal ct i executarea pedepsei pentru c trecerea timpului n anumite condiii face fie ca legea penal s nu se mai aplice, fie ca sanciunea s nu se mai execute. Legiuitorul a neles s nlture rspunderea penal deoarece obinerea unei pedepse atinge scopul doar dac se execut cat mai repede de la comiterea infraciunii demonstrndu-ise astfel infractorului riscul comiterii, iar opiniei publice I se d satisfacie prin promptitudinea i eficacitatea aplicrii sanciunii penale. Termenele de prescripie au o durat variabil n funcie de gravitatea svririi faptei. Exist ns anumite infraciuni, cum sunt cele mpotriva pcii i oemnirii a cror rspundere nu se prescrie niciodat.

26

PARTEA SPECIALA Infractiuni de serviciu sau in legatura cu serviciul Scop : insusirea de catre studenti a elementelor caracteristice ale infractiunilor de serviciu sau in legatura cu serviciu si determinarea aplicabilitatii practice a studierii infractiunilor de serviciu. Obiective : O1 : prezentarea infractiunilor in legatura cu serviciu O2 : explicarea notiunilor de obiect juridic, obiect material, subiect, latura subiectiva, latura obiectiva O3 : precizarea sanctiunilor aplicabile pentru fiecare infractiune de serviciu Schema logica : Infractiuni de serviciu sau in legatura cu serviciul : abuzul in serviciu contra intereselor persoanelor; neglijenta in serviciu; purtarea abuziva; neglijenta in pastrarea secretului de stat; darea de mita; traficul de influenta; abuzul in serviciu prin ingradirea unor dreptul; abuzul in serviciu contra intereselor publice; luarea de mita ; primirea de foloase necuvenite . Infractiuni de fals : fals in inscrisuri ; falsul material in inscrisuri oficiale ; falsul intelectual ; falsul in inscrisuri sub semnatura privata ; uzul de fals ; falsul in declaratii ; falsul privind identitatea. Infractiuni la regimul stabilit pentru anumite activitati economice: divulgarea secretelor economice ; concurenta neloiala ; nerespectarea dispozitiilor privind operatii de import sau export ; deturnarea de fonduri ; nerespectarea dispozitiilor privind importul de deseuri si reziduuri. Infractiuni contra patrimoniului : delapidarea. Alte infractiuni care aduc atingere unor relatii privind convietuirea sociala Abuzul in serviciu contra intereselor persoanelor(art.246); Consta in fapta functionarului public care in exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu stiinta nu indeplineste un act ori indeplineste in mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o vatamare intereselor legale ale unei persoane. Obiect juridic special. Aceasta infractiune are ca obiect juridic special relatiile sociale referitoare la activitatea de serviciu, ceea ce presupune ca indeplinirea indatoririlor de serviciu trebuie sa aiba loc cu respectarea intereselor legale ale persoanelor. Obiect material. In privinta obiectului material, de regula, in cazul acestei infractiuni lipseste, insa daca aceasta infractiune a fost savarsita in legatura directa cu un anume bun, atunci obiectul material al acestei infractiuni consta in acel bun. Subiectul. Aceasta infractiune este o infractiune cu subiect calificat, astfel ca nu poate fi savarsita decat de un functionar public sau alt functionar. Participatia la savarsirea acestei infractiuni este posibila dar in ceea ce priveste coautoratul, toti faptuitorii trebuie sa aiba calitatea speciala ceruta de lege autorului infractiunii. In schimb, instigator sau complice poate fi orice persoana. Latura obiectiva. Aceasta infractiune se poate realiza fie printr-o actiune, adica indeplinirea defectuoasa a unui act, fie printr-o inactiune adica neindeplinirea unui act. Prin act

27

se intelege acea operatie pe care faptuitorul trebuie sa o efectueze in temeiul indatoririlor sale de serviciu astfel ca prin neindeplinirea unui act se intelege omisiunea faptuitorului de a efectua operatia pe care era obligat sa o efectueze, iar prin indeplinirea in mod defectuos a unui act de intelege efectuarea unei operatii altfel decat trebuia efectuata. Actiunea sau omisiunea faptuitorului trebuie sa fie savarsita in exercitiul atributiilor sale de serviciu, adica atunci cand functionarul public sau orice alt functionar desfasoara activitati legate de indatoririle sale de serviciu. Neideplinirea unui act sau indeplinirea in mod defectuos a unui act de catre functionarul public trebuie sa aiba ca efect vatamarea intereselor legale ale unei personae, prin acesta intelegandu-se o atingere adusa intereselor persoanei care sunt ocrotite de lege. De asemenea, intre actiunea sau inactuinea faptuitorului si vatamarea adusa intereselor legale a vreunei persoane trebuie sa existe o legatura de cauzalitate. Latura subiectiva. Infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor poate fi savarsita atat cu intentie directa cat si indirecta, dupa cum faptuitorul prevede ca actiunea sau inactiunea sa aduce atingere intereselor legale ale unei persoane, urmareste sau accepta producerea acestui rezultat. Daca fapta este savarsita din culpa si vatamarea adusa intereselor legale ale persoanei este importanta atunci fapta constituie infractiunea de neglijenta in serviciu. Latura subiectiva a acestei infractiuni nu include un mobil sau scop special. Consumarea. Atunci cand infractiunea se realizeaza printr-o actiune consumarea are loc in momentul indeplinirii actului in mod defectuos, iar cand infractiunea se realizeaza printr-o inactiune consumarea are loc in momentul expirarii termenului inauntrul caruia trebuia indeplinit actul respectiv. In ceea ce priveste tentativa in cazul formei omisive aceasta nu este posibila, iar in cazul formei comisive infractiunea este suscceptibila de tentativa, dar nu este pedepsita de lege. Infractiunea poate fi savarsita si in forma continuata. Sanctiune. Infractiunea se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani. Neglijenta in serviciu(art.249) ; Incalcarea din culpa de catre un functionar public a unei indatoriri de serviciu prin neindeplinirea acesteia sau prin indeplinirea ei defectuoasa daca s-a cauzat o tulburare insemnata bunului mers al unui organ sau institutie de stat, ori al unei alte unitati din cele la care se refera art. 145 sau o paguba patrimoniului acesteia, ori o vatamare importanta intereselor legale ale unei persoane. Obiectul juridic special. Aceasta infractiune are ca obiect juridic special relatiile sociale referitoare la buna desfasurare a activitatii de serviciu ceea ce presupune ca functionarii publici si ceilalti functionari sa-si indeplineasca corect indatoririle de serviciu. Subiectul. Este o infractiune cu subiect activ calificat astfel ca infractiunea nu poate fi savarsita decat de catre un functionar public sau de un alt functionar. Aceasta infractiunea se savarseste din culpa astfel ca este susceptibila numai de participatie improprie. Latura obiectiva. Consta in incalcarea unei indatoriri de serviciu prin neindeplinirea acesteia sau prin indeplinirea ei defectuoasa, incalcare care are ca rezultat una din urmarile prevazute de lege. Prin indatorire de serviciu se intelege tot ceea ce cade in sarcina unui functionar public sau a altui functionar potrivit normelor care reglementeaza serviciul respectiv iar prin incalcarea unei indatoriri de serviciu se intelege nerespectarea, neluarea in seama a unei asemenea indatoriri. Infractiunea poate fi savarsita atat printr-o actiune cat si printr-o inactiune. Savarsirea printr-o actiune consta in indeplinirea in mod defectuos a unei indatoriri de serviciu

28

iar savarsirea printr-o inactiune consta in omisiunea faptuitorului de a efectua o sarcina de serviciu. Omisiunea poate fi totala sau partiala, sau poate privi o singura indatorire de serviciu sau mai multe indatoriri. Pentru a exista infractiunea de neglijenta in serviciu, incalcarea unei indatoriri de serviciu trebuie sa cauzeze o tulburare insemnata bunului mers al unui organ sau institutii de stat ori al unei alte unitati din cele la care se refera art.145 c.p. sau o paguba patrimoniului acesteia ori o vatamare importanta a intereselor legale ale unei persoane. Sanctiunea. Infractiunea se pedepseste cu inchisoarea de la 6 luni la 5 ani. Purtarea abuziva (art.250) ; Intrebuintarea de expresii jignitoare fata de o persoana de catre un functionar public in exercitiul atributiilor de serviciu (alin.1). Iar potrivit alin.2, lovirile sau alte acte de violenta savarsite in conditiile alin.1. Obiectul juridic special. Infractiunea are ca si obiect juridic principal relatiile sociale referitoare la buna desfasurare a activitatii de serviciu, iar ca si obiect juridic secundar relatiile sociale referitoare la demnitatea sau integritatea corporala ori sanatatea persoanei. Obiectul material. In forma simpla (alin.1) infractiunea este lipsita de obiect material pentru ca se realizeaza prin intrebuintarea de expresii jignitoare, insa in cazul formei agravate (alin.2) obiectul material este corpul victimei pentru ca in acest caz infractiunea se realizeaza prin loviri sau alte violente indreptate asupra corpului victimei. Subiectul. Este o infractiune cu subiect activ calificat astfel ca nu poate fi savarsita decat de catre o persoana care are calitatea de functionar public sau alt functionar. Infractiunea poate fi savarsita cu participatie, in cazul coautoratului faptuitorii trebuia sa aiba aceeasi calitate speciala ca si a autorului, de functionar. Instigator sau complice poate fi orice persoana. Latura obiectiva. Se realizeaza printr-o actiune a faptuitorului care consta in intrebuintarea de expresii jignitoare fata de o persoana, prin aceasta intelegandu-se orice atingere adusa onoarei sau reputatiei unei persoane. Infractiunea de insulta este absorbita de infractiunea de purtare abuziva atunci cand este savarsita de un functionar public aflat in exercitiul functiei. Pentru a fi in prezenta acestei infractiuni functionarul in momentul intrebuintarii de expresii jignitoare fata de o persoana trebuie sa se afle in exercitiul functiei in caz contrar nu ne aflam in prezenta infractiunii de purtare abuziva, ci a infractiunii de insulta sau calomnie. Latura subiectiva. Infractiunea se savarseste cu intentie atat directa cat si indirecta, in ambele cazuri faptuitorul isi da seama ca prin actiunea sa aduce atingere demnitatii persoanei si ca prin aceasta se creeaza o stare de pericol pentru buna desfasurare a activitatii de serviciu. Latura subiectiva nu include motiv sau scop special Consumarea. Infractiunea se consuma in momentul in care faptuitorul intrebuinteaza expresii jignitoare fata de o persoana cu care se afla in legatura in exercitiul functiei sale. Infractiunea poate fi savarsita si in forma continuata. Sanctiunea. Infractiunea se pedepseste cu inchisoarea de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda. Forma agravata a infractiunii este prevazuta in alin.2 si exista atunci cand fapta se realizeaza prin loviri sau alte violente. In forma sa agravata infractiunea de purtare abuziva absoarbe in continutul ei fapta prevazuta in art.180 c.p. Daca prin savarsirea lovirilor sau altor violente impotriva persoanei, i se cauzeaza acesteia o vatamare a integritatii corporale sau a sanatatii infractiunea de purtare abuziva intra in concurs cu infractiunea de vatamare corporala

29

grava (art.182 c.p.). Daca violentele au fost aplicate unei persoane de catre un organ de cercetare in alte conditii decat cele prevazute in art. 226 alin.2 c.p. atunci nu exista infractiunea de purtare abuziva. Sanctiunea pentru forma agravata este inchisoarea de la 6 luni la 5 ani. Neglijenta in pastrarea secretului de stat. Neglijenta care are drept urmare distrugerea, alterarea, pierderea sau sustragerea unui document ce constituie secret de stat precum si neglijenta care a dat prilej altei persoane sa afle un asemenea secret daca este de natura sa aduca atingere intereselor statului. Obiect juridic special. Infractiunea are ca obiect juridic relatiile referitoare la buna desfasurarea activitatii de serviciu. Obiectul material. Consta in documentul distrus, alterat, pierdut sau sustras atunci cand faptuitorul prin comportarea sa neglijenta a determinat distrugerea, alterarea, pierderea sau sustragerea unui document ce constituie secret de stat. Prin secrete de stat (art.150 alin.1 c.p.) se intelege acele documente si date care prezinta in mod vadit acest caracter sau care au fost declarate sau calificate ca atare. Subiectul. Aceasta infractiune nu poate fi savarsita decat de catre un functionar public sau un alt functionar pentru ca numai unei astfel de persoane ii pot fi incredintate secrete de stat si tot numai o asemenea persoana poate avea o comportare neglijenta in pastrarea secretului incredintat. Fiind vorba despre o infractiune savarsita din culpa ea poate fi savarsita numai cu participatie improprie. Latura obiectiva. Sub acest aspect infractiunea presupune o comportare neglijenta a faptuitorului in pastrarea secretului de stat avand drept consecinta distrugerea, alterarea, pirderea sau sustragerea unui document ce constituie secret de stat sau aflarea de catre o alta persoana a unui astfel de secret. Prin comportarea neglijenta se intelege nu numai lipsa de griji a faptuitorului ci si imprudenta sau nepasarea in pastarea documentelor sau datelor ce constituie secrete de stat. Infractiunea se poate realiza atat printr-o actiune cat si printr-o inactiune. Aceasta comportare neglijenta a faptuitorului, pentru a fi in prezenta infractiunii, trebuie sa aiba drept urmare distrugerea, alterarea, pierderea sau sustragerea unui document ce constituie secret de stat. Distrugerea reprezinta nimicirea documentului, alterarea consta in degradarea documentului, pierderea presupune iesirea documentului din posesia faptuitorului iar sustragerea consta in scoaterea documentului din posesia faptuitorului. De asemenea pentru existenta infractiunii mai este necesar ca fapta sa aduca atingere intereselor statului. Latura subiectiva. Sub acest aspect infractiunea se savarseste cu vinovatie sub forma culpei care poate sa fie atat simpla cat si cu prevedere. Consumarea. Fiind vorba despre o infractiune savarsita din culpa aceasta nu este susceptibila de tentativa, infractiunea se consuma in momentul in care comportarea neglijenta a faptuitorului are ca urmare distrugerea, alterarea, pierderea sau sustragerea unui document ce constituie un secret de stat sau aflarea unui astfel de secret de catre o persoana nedreptatita al cunoaste. Sanctiunea. Infractiunea se pedepsete cu inchisoarea de la 3 luni la 3 ani. Darea de mita (art.255). Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase in modurile si scopurile aratate in art.254 c.p. Darea de mita nu este infractiune de serviciu ci infractiune in legatura cu

30

serviciul. Obiectul juridic special. Infractiunea are ca obiect juridic special relatiile sociale referitoare la activitatea de serviciu. Obiectul material. In cazul acestei infractiuni de regula obiectul material lipseste, dar daca actiunea faptuitorului se refera la un anumit bun atunci obiectul material consta in acel bun. Subiectul. Darea de mita poate fi savarsita de orice persoana fiind infractiune cu subiect nedeterminat, de asemenea este susceptibila de savarsirea cu participatie sub toate formele. Latura obiectiva. Aceasta infractiune se savarseste printr-o actiune, este vorba de o infractiune comisiva al carei continut se poate realiza prin promisiunea, oferirea sau darea de bani sau altei foloase unui functionar pentru a indeplini, a nu indeplini sau a intarzia indeplinirea unui act referitor la indatoririle sale de serviciu sau pentru a efectua un act contrar acestor indatoriri. Promisiunea este un act unilateral si consta in fagaduirea pe care o persoana o face unui functionar cu privire la avantajul pe care-l va avea acesta daca va actiona sau nu va actiona in sensul dorit de aea persoana. Oferirea consta in faptul ca mituitorul prezinta functionarului folosul pe care acesta urmeaza sa-l primeasca pentru indeplinirea sau neindeplinirea actului respectiv. A da bani sau alte foloase inseamna a preda, a remite functionarului banii sau foloasele ; pentru existenta infractiunii este necesar ca promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase trebuie sa fie anterioara indeplinirii, neindeplinirii actului avut in vedere de mituitor si de asemenea este necesar ca actul pentru a carei indeplinire, neindeplinire mituitorul promite, ofera sau da functionarului banii sau foloasele sa fie un act privitor la indatoririle de serviciu ale acesteia. De asemeanea pentru existenta unei asemenea infractiuni nu este necesar ca promisiunea sau oferta sa fie urmata de executare, adica de darea efectiva a banilor sau foloaselor. Latura subiectiva. Aceasta infractiune se savarseste cu intentie directa pentru ca faptuitorul nu-si da seama ca promitand, oferind sau dand unui functionar bani sau alte foloase savarseste asupra acestuia un act de corupere prin care se creaza o stare de pericol. Latura subiectiva a acestei infractiuni include si cerinta unui scop special urmarit de faptuitor care consta in indeplinirea, neindeplinirea sau intarzierea indeplinirii unui act privitor la indatoririle de serviciu ale celui asupra caruia savarseste actul de corupere. Pentru existenta infractiunii este sufiecient ca faptuitorul sa fi urmarit acest scop in momentul savarsirii actiunii incriminate, nefiind necesar ca aceasta actiune sa fie urmata de indeplinirea, neindeplinirea actului avut in vedere de faptuitor. De asemenea actul pentru a carei indeplinire faptuitorul savarseste fapta nu are importanta daca este legal sau ilegal. Consumarea. Infractiunea se consuma in momentul in care faptuitorul promite, ofera sau da functionarului banii sau foloasele. Sanctionarea. Se pedepseste cu inchisoarea de la 6 luni la 5 ani. Cauza care exclude existenta infractiunii. Potrivit alin.2 al art. 255 c.p. , darea de mita nu constituie infractiune atunci cand mituitorul a fost constrans prin orce mijloace de catre cel care a luat mita. In cazul in care initiativa de a da mita apartine mituitorului chiar daca ulterior, functionarul care a primit mita a staruit pe langa cel dintai, sa-i aduca bunurile oferite, atunci nu sunt aplicabile dispozitiile art. 255, alin. 2. Cauza de nepedepsire. Daca mituitorul, potrivit art. 255 alin. 3 C. p, denunta

31

autoritatii fapta mai inainte ca organul de urmarire sa fi fost sesizat pentru acea infractiune, atunci mituitorul nu se pedepseste. Deci pentru a beneficia de nepedepsire faptuitorul trebuie sa denunte fapta. Conditia este indeplinita si atunci cand denuntarea este facuta unei autoritati necompetente a efectua urmarirea penala in aceasta materie. Nu constituie denuntare recunoasterea facuta de faptuitor in fata organului de urmarire penala care a constatat savarsirea infractiunii. Traficul de influenta(art.257). Primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase, ori acceptarea de promisiuni, de daruri direct sau indirect pentru sine ori pentru altul, savarsite de catre o persoana care are influenta sau lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar, pentru a-l determina sa faca sau sa nu faca un act ce intra in atributiile sale de serviciu. Obiect juridic special. Infractiunea are ca obiect juridic special relatiile referitoare la activitatea de serviciu. Obiectul material. De regula, in cazul acestei infractiuni acesta lipseste dar daca faptuitorul primeste un bun, obiectul material consta in acel bun. Subiectul. Subiectul acestei infractiuni poate fi orice persoana dar daca insa fapta este savarsita de catre un functionar si acesta are si el atributii in legatura cu actul pe care urmeaza sa-l indeplineasca functionarul de a carui favoare se prevaleaza, atunci exista un concurs de infractiuni intre luare de mita si trafic de influenta. La savarsirea infractiunii pot participa si alte persoane in calitate de instigatori sau complici. Persoana care cumpara influenta, reala sau presupusa a autorului infractiunii, nu are calitatea de subiect, deci el nu va raspunde penal. Latura obiectiva. Continutul infractiunii se realizeaza prin primirea sau pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni sau daruri. A primi bani sau alte foloase inseamna a prelua de catre faptuitori o suma de bani sau un bun, iar a pretinde bani sau alte foloase inseamna formularea din partea faptuitorului a cerereii in mod expres sau tacit de a i se da o suma de bani sau un bun. Aceasta infractiune poate fi savarsita atat direct adica nemijlocit de catre faptuitor, cat si indirect adica prin intermediul unei alte persoane, persoana care va raspunde in calitate de complice sau instigator dupa caz. Pentru existenta acestei infractiuni trebuie ca faptuitorul sa aiba influenta sau sa lase sa se creada ca are influenta asupra unui functionar. A avea influenta asupra unui functionar inseamna a se bucura de increderea acelui functionar, a fi in raporturi bune cu acesta, iar a lasa sa se creada ca faptuitorul are influenta asupra unui functionar consta in falsa credinta pe care faptuitorul o creaza persoanei ca el ar avea trecere pe langa acel functionar. Influenta reala sau presupusa a faptuitorului trebuie sa fi constituit pentru persoana interesata motivul determinant al tranzactiei. De asemenea pentru existenta infractiunii nu are importanta daca interventia promisa a avut sau nu loc, si nici daca prin interventia facuta s-a urmarit efectuarea de catre functionar aunui act legal sau a unui act ilegal, la fel cum nu intereseaza daca acel act a fost sau nu efectuat fiind sufiecient ca folosul sa fi fost primit sau pretins pentru a-l determina pe functionar in sensul celor dorite de persoana interesata. Daca interventia faptuitorului are loc pentru a-l determina pe functionar la o actiune sau inactiune ilicita, raspunderea sa penala se stabileste atat pentru infractiunea de trafic de influenta, cat si pentru instigare la abuz in serviciu, iar daca faptuitorul cumpara in favoarea functionarului raspunderea sa penala se stabileste pentru infractiunea de trafic de influenta si pentru infractiunea de luare de mita.

32

Mai este necesar de asemenea pentru existenta infractiunii ca faptuitorul sa primeasca ori sa pretinda banii sau foloasele ori sa accepte promisiuni sau daruri inainte ca functionarul asupra caruia a lasat sa se creada ca are influenta sa fi indeplinit actul care constituie obiectul interventiei. Daca insa faptuitorul pretinde sau primeste banii dupa ce functionarul a indeplinit actul, fapta constituie infractiunea de inselaciune si nu infractiunea de trafic de influenta. Latura subiectiva. Infractiunea se savarseste sub aspectul laturii subiective cu intentie directa ceea ce insemna ca faptuitorul isi da seama si vrea sa trafice influenta sa reala sau presupusa asupra functionarului, prevazand totodata si dorind urmarea faptei. Latura subiectiva mai include si scopul determinariii functinarului sa faca sau sa nu faca un act ce intra in atributiile sale de serviciu. Consumarea. Infractiunea se consuma in momentul in care faptuitorul care are sau lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar, pretinde sau primeste banii sau alte foloase ori accepta promisiunea unor foloase sau daruri pentru a-l determina pe acel functionar sa faca sau sa nu faca un act ce intra in atributiile sale de serviciu. Tentativa in cazul acestei infractiuni nu este sanctionata de lege. Sanctiunea. Infractiunea se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 10 ani. Abuzul in serviciu prin ingradirea unor drepturi(art.247). Avnd n vedere faptul c toi locuitorii rii au drepturi recunoscute de lege indiferent de naionalitate, ras, sex sau religie legiuitorul a neles s incrimineze orice aciune care ar avea ca temei cele artate anterior i care duce la ntrirea drepturilor recunoscute de ctre legiuitor. Obiectul juridic special al acestei infractiuni este dat de relaiile sociale referitoare la activitatea de serviciu, a carei bun desfurare este incompatibil cu ngrdirea folosinei sau exerciiului dreptului unui cetean sau cu crearea pentru acesta a unei situaii de inferioritate pe temei de naionalitate, ras, sex sau religie. Astfel infraciunea de abuz n serviciu, este lipsita de obiect material, dar exist unele situaii n care avem un astfel de obiect. O astfel de infraciune nu poate fi svrit dect de un subiect activ calificat n funcia public. De asemenea aceast fapt este susceptibil de a fi svrit i de alte persoane n calitate de coautori, instigatori sau complici. Dac instigator sau complice poate fi orice persoan, coautor nu poate fi dect un subiect activ calificat. Sub aspectul laturii obiective aceast infraciune are n coinutul ei forme alternative putndu-se realiza sub aspectul elementelor materiale fie prin ngrdirea dreptului folosinei sau exercitrii dreptului unui cetean, fie prin aciunea de creare pentru acesta a unor situaii de inferioritate pe temei de naionalitate, ras, sex sau religie. n prima modalitate de realizare a elementului material al acestei infraciuni fptuitorul, fr nici o justificare legal, l mpiedic pe un cetean s foloseasc drepturile pe care le are sau s le exercite n ntregime. n cea de-a doua modalitate, i se creeaz ceteanului de ctre fptuitor, tot fr nici o justificare legal, o situaie mai puin bun dect a celorlai ceteni. n ambele cazuri aciunea fptuitorului este ntemeiat pe criteriul naionalitii, rasei, religiei sau sexului. Un exemplu in acest sens ar fi includerea unei persoane pe listele de alegtori i neangajarea unei persoane pe un post vacant pe baza criteriilor de mai sus. Sub aspectul laturii subiective aceasta infraciune se svrete cu intenie direct, n analiza acestor infraciuni va trebui s inem seama de sfera atribuiilor de serviciu ale fptuitorului precum i de temeiul svririi unei astfel de fapte. Dac o astfel de fapt a avut ca

33

temei alte motive dect cele artate anterior nu se mai ncadreaz n acest text de lege i vom fi n prezena altei infraciuni. Aceast infraciune se consum n momentul n care aciunea fptuitorului fiind dus pn la capt se produce urmarea periculoas a faptei, adic lezarea intereselor legitime ale unei persoane. Abuzul in serviciu contra intereselor publice(art.248). Fapta functionarului public care in exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu stiinta nu indeplineste un act, ori il indeplineste in mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o tulburare insemnata bunului mers al unui organ sau institutii de stat ori al unei alte unitati din cele la care se refera art. 145 Cod penal, sau o paguba patrimoniului acesteia se pedepseste cu inchisoarea de la 6 luni la 5 ani. Luarea de mita (art.254). 1.Notiune si definitie. In indeplinirea indatoririlor sale de serviciu, functionarul public sau orice alt functionar nu trebuie sa fie influentat de interese materiale, de obtinerea unor foloase ce nu i se cuvin. El este tinut sa-si indeplineasca atributiile in mod corect, sa nu le trafice, sa nu faca din exercitarea lor o sursa de venituri ilicite. Efectuarea oricarui act, care intra in competenta sa, nu trebuie sa fie determinat de asemenea mobiluri, ci numai de grija indeplinirii corecte a indatoririlor de serviciu si a respectarii legalitatii. Faptele de venalitate a functionarilor publici, precum si ale celorlalti functionari aduc o grava atingere activitatii de serviciu, ca si intereselor personale. De aceea, legiuitorul a incriminat, in dispozitiile art.254 cp., sub denumirea luare de mita fapta functionarului, care direct sau indirect, pretinde ori primeste bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori accepta promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, in scopul de a indeplini, a nu indeplini ori a intarzia indeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de serviciu sau in scopul de a face un act contrar acestor indatoriri. 2.Obiectul juridic special. Luare de mita are ca obiect juridic special relatiile social referitoare la buna desfasurare a activitatii de serviciu, care presupune indeplinirea cu probitate de catre functionarii publici, precum si de catre ceilalti functionari a indatoririlor de serviciu. 3.Obiectul material. Ca si celelalte infractiuni de serviciu sau in legatura cu serviciu, luare de mita este lipsita, de regula, de un obiect material. Totusi, daca actiunea faptuitorului este in mod direct un bun, infractiunea are si un asemenea obiect, constand in bunul respectiv. (de exemplu, faptuitorul primeste un bun). Exista opinia ca obiectul material al luarii de mita este constituit prin prestatiunea mituitorului. Daca prin obiectul material al unei infractiuni se intelege bunul asupra caruia se exercita actiunea incriminata, atunci nu prestatiunea mituitorului ci numai bunul la care se refera actiunea celui care ia mita poate constitui obiectul material al luarii de mita. De asemenea, exista optiunea ca, atunci cand faptuitorul efectueaza actul pentru a carui indeplinire a primit mita, daca acel act priveste un bun material, acesta va fi, in acelasi timp si obiectul material al infractiunii. Nici aceasta opinie nu poate fi impartasita, deoarece nu efectuarea actului, ci pretinderea, primirea etc. de bani sau alte foloase constituie elementul material al infractiunii. Efectuarea actului constituie scopul savarsirii actiunii, scop a carui realizare nici nu este conditionata existenta infractiunii de luare de mita. 4.Subiectul. Subiect al infractiunii de luare de mita nu poate fi decat un functionar

34

public sau un alt functionar. Coautoratul este posibil, dar pentru existenta acestuia este necesar ca faptuitorul sa aiba calitatea speciala ceruta de lege autorului. Instigator sau complice poate fi orice persoana. Potrivit Codului penal, mituitorul nu este participant la infractiunea de luare de mita, ci autor al unei infractiuni distincte (darea de mita). 5.Latura obiectiva. Luarea de mita are continuturi alternative, putandu-se realiza, sub aspectul elementului material, fie printr-o actiune, fie printr-o inactiune. Actiunea poate consta in pretinderea sau primirea de bani sau alte foloase ce nu i se cuvin faptuitorului, ori in acceptarea promisiunii unor astfel de foloase, iar inactiunea consta in nerespingerea de catre acesta a unei asemenea promisiuni. A pretinde ceva inseamna a cere ceva, a formula o pretentie. In aceasta modalitate de savarsire a infractiunii, initiativa apartine faptuitorului. Nu este necesar ca pretentia formulata de acesta sa fie satisfacuta. A primi ceva inseamna a prelua, a lua ceva in posesie. In acest caz, initiativa apartine mituitorului, iar primirea nu este de conceput fara un act de remitere efectuat de acesta. A accepta o promisiune inseamna a-si exprima acordul cu privire la promisiunea facuta de cineva. Acceptarea presupune totodata o oferta. In sfarsit, a nu respinge o promisiune inseamna a nu-ti manifesta dezacordul cu privire la promisiunea facuta de cineva. Nerespingerea unei promisiuni nu poate fi nici ea conceputa fara o promisiune facuta de o alta persoana. Legiuitorul a prevazut nerespingerea unei promisiuni ca modalitate de savarsire a luarii de mita, deoarece a considerat, pe drept cuvant, ca cel care nu respinge o promisiune, o accepta implicit. Obligatia de a respinge promisiunea, care a fost astfel stabilita, are insa, in acelasi timp, menirea de a-l determina pe functionar sa reactioneze cu fermitate impotriva mituitorului pentru a apara prestigiul si onoarea functiei pe care o ocupa. Oricare dintre actiunile la care ne-am referit, precum si inactiunea trebuie sa aiba ca obiect bani sau alte foloase. Sfera notiunii de foloase este larga, incluzand orice avantaj de natura, patrimoniala. Acest avantaj se poate prezenta in forme concrete variate. In practica judiciara s-a decis de exemplu, ca fapta unui functionar de a solicita o suma de bani cu titlu de imprumut, in scopul de a face un act contrar indatoririlor sale de serviciu, realizeaza infractiunea de luare de mita, deoarece imprumutul constituie un folos in sensul dispozitiilor art.254 cp.. Banii sau celelalte foloase la care se refera actiunea sau inactiunea faptuitorului trebuie sa fie necuvenite, adica faptuitorul sa nu fie indreptatit a le pretinde, primi etc. In acelasi timp, banii sau foloasele trebuie sa fie pretinse, primite etc. cu titlu de contraechivalent al conduitei pe care faptuitorul se angajeaza sa o aiba, adica pentru indeplinirea, neindeplinirea sau intarzierea indeplinirii unui act privitor la indatoririle sale de serviciu ori pentru efectuarea unui act contrar acestor indatoriri. Daca faptuitorul pretinde, primeste etc. o suma de bani sau alte foloase nu cu acest titlu ci cu titlu de obligatie care trebuie indeplinita de cel ce solicita efectuarea actului, desi o asemenea obligatie nu este impusa de lege, fapta nu constituie luare de mita, ci abuz in serviciu contra intereselor persoanelor. In acest sens, in practica judiciara, s-a retinut ca abuz in serviciu contra persoanelor si nu ca luare de mita de exemplu - fapta functionarului de a pretinde si primi de la cei aflati in subordinea sa avantaje materiale, sub pretextul ca, datorita deplasarilor pe care a trebuit sa le faca pentru procurarea materialelor, nu si-a putut indeplini sarcinile proprii de productie, sau sub pretextul acoperirii cheltuielilor facute de el, indeosebi prin folosirea autoturismului personal, pentru procurarea de comenzi sau materii prime. De asemenea, s-a retinut ca abuz in serviciu contra intereselor persoanelor si nu ca luare de mita fapta de a vinde produse cu suprapret, cata vreme faptuitorul nu a pretins diferenta de pret

35

pentru el, cu titlu de contraechivalent al vinderii produselor. Dimpotriva s-a retinut ca luare de mita si nu ca abuz in seviciu contra intereselor persoanelor fapta unui sef de echipa, care avand atributii in legatura cu angajarea muncitorilor pe santier si cu desfacerea contractului de munca, a pretins si primit bani de la municitori pentru ai angaja sau mentine la lucru. La fel s-a retinut ca luare de mita fapta unor cadre didactice care au pretins si primit bani de la elevi pentru a le procura proiecte de diploma intocmite de alte persoane. Actiunea sau inactiunea faptuitorului trebuie sa fie anterioara indeplinirii, neindeplinirii etc.actului pentru a carui indeplinire, neindeplinire etc.faptuitorul pretinde sau primeste bani sau foloase. Daca faptuitorul pretinde sau primeste alte foloase dupa indeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de serviciu si la care era obligat in temeiul acestora, fapta nu constituie luare de mita, ci infractiunea de primire de foloase necuvenite (art.256 cp.). Fapta constituie luare de mita si atunci cand faptuitorul primeste banii sau foloasele in timpul indeplinirii actului. In sfarsit, fapta constituie tot luare de mita si nu primirea de foloase necuvenite atunci cand functionarul primeste banii sau foloasele dupa indeplinirea actului, dar pe baza unei intelegeri anterioare. Este necesar ca actul pentru a carui indeplinire, neindeplinire etc. functionarul pretinde, primeste bani sau foloase sa faca parte din sfera atributiilor de serviciu ale acestuia, adica sa fie un act privitor la indatoririle sale de serviciu. Aceasta cerinta are o importanta hotaratoare pentru existenta infractiunii de luare de mita, deoarece, fiind vorba de o infractiune de serviciu, ea nu poate fi retinuta in sarcina unui functionar decat in cazul incalcarii unei obligatii ce intra in competenta sa de serviciu. In acest sens, s-a pronuntat in mod constant si practica judiciara. Daca actul pentru a carei indeplinire sau neindeplinire faptuitorul pretinde sau primeste banii sau foloasele nu este un act privitor la indatoririle sale de serviciu, fapta nu constituie infractiunea de luare de mita, ci, eventual, o alta infractiune. Astfel, fapta constituie infractiunea de inselaciune daca functionarul, desi necompetent sa indeplineasca actul, a facut sa creada pe cel care i-a dat banii sau foloasele ca indeplinirea acelui act intra in atributiile sale de serviciu. In sarcina functionarul se va retine infractiunea de trafic de influenta daca acesta, prevalandu-se de o trecere reala sau presupusa la functionarul competent sa indeplineasca actul, primeste banii sau foloasele pentru interventia pe care o va face la acel functionar, in practica judiciara s-a decis in acest sens, de exemplu, ca fapta unui contabil sef care a pretins si primit o suma de bani pentru a interveni pe langa sefii lui, in vederea angajarii unei persoane intr-un post vacant al serviciului de contabilitate al carui conducator era, dand un aviz favorabil in acest sens, constituie infractiunea de trafic de influenta si nu aceea de luare de mita. Functionarul care pretinde sau primeste bani sau foloase pentru indeplinirea sau neindeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de serviciu trebuie sa fie competent a indeplini sau a nu indeplini acel act in momentul savarsirii actiunii sau inactiunii incriminate. Nu intereseaza daca ulterior functionarul si-a pierdut aceasta competenta. Nu are relevanta, in ceea ce priveste existenta infrectiunii de luare de mita, daca functionarul pretinde, primeste, etc. banii sau foloasele direct, adica el insusi, sau indirect, prin intermediul unei alte persoane. In ceea ce priveste pozitia juridical a persoanei interpuse, aceasta raspunde din punct de vedere penal in calitate de complice la infractiunea de luare de mita, in afara cazului in care ea insasi a conceput infractiunea si l-a determinat pe functionar sa o savarseasca, caz in care raspunde in calitate de instigator la aceeasi infractiune. 6.Latura subiectiva. Infractiunea de luare de mita se savarseste numai cu intentie directa; faptuitorul isi da seama, in momentul savarsirii faptei, ca banii sau foloasele pe care le pretinde sau primeste ori care constituie obiectul promisiunii pe care o accepta sau o respinge,

36

nu i se cuvin si, cu toate acestea, el vrea sa le pretinda sau sa le primeasca ori sa accepte sau sa nu respinga promisiunea ce i s-a facut. In acelasi timp faptuitorul are reprezentarea starii de pericol care se produce pentru buna desfasurare a activitatii de serviciu urmare pe care o doreste. Cerinta savarsirii faptei cu intentie directa in toate modalitatile comiterii infractiunii rezulta din scopul special pe care il urmareste faptuitorul: indeplinirea, neindeplinirea, intarzierea indeplinirii unui act privitor la indatoririle sale de serviciu sau efectuarea unui act contrar acestor indatoriri. Pentru existenta infractiunii este neaparat necesar ca, in momentul savarsirii actiunii sau inactiunii incriminate, faptutorul sa fi urmarit acest scop. Daca functionarul pretinde, primeste, etc. bani sau foloasele, dar nu in scopul de a indeplini a nu indeplini, etc. un act privitor la indatoririle sale de serviciu, fapta nu constituie infractiunea de luare de mita. Legea nu cere insa ca scopul urmarit prin savarsirea faptei sa fie efectiv realizat; chiar daca, ulterior savarsirii actiunii sau inactiunii incriminate, faptuitoul nu are conduita la care s-a angajat, fapta sa se incadreaza in dispozitiile art. 254 cp. Daca scopul urmarit se realizeaza si faptuitoul efectueaza un act contrar indatoririlor sale de serviciu, act care constituie prin el insusi o infractiune, (de exemplu, savarseste un fals in inscrisuri oficiale), infractiunea de luare de mita intra in concurs cu acea infractiune. 7.Consumarea. Tentativa infractiunii de luare de mita nu este pedepsita de lege. de altfel, in cazul acestei infractiuni, legiuitorul a pus activitati care constituie un inceput de executare pe acelasi plan cu fapta in forma consumata (de ex. pretinderea in raport cu primirea banilor sau a foloaselor). Infractiunea se consuma in momentul savarsirii actiunii sau inactiunii incriminate, adica in momentul pretinderii sau primirii banilor sau foloaselor necuvenite ori in momentul in care faptuitorul accepta sau nu respinge promisiunea unor asemenea foloase. In practica judiciara s-a decis de ex.- ca infractiunea de luare de mita se consuma in momentul in care se pretinde folosul si nu acela in care este primit, ca este suficienta simpla acceptare a promisiunii facute, predarea banilor sau a foloaselor putand sa aiba loc ulterior sau putand sa nu se realizeze, ca nu este relevanta imprejurarea daca banii primiti s-au dat dupa efectuarea actului ori dupa acordul intervenit intre mituit si mituitor sau daca fapta nu a fost urmata de primirea banilor pretinsi sau promisi. Luarea de mita, consumandu-se in momentul pretinderii sau primirii folosului necuvenit ori in momentul acceptarii ori nerespingerii promisiunii unui astfel de folos, orice activitate ulterioara acestui moment nu are nici o influenta asupra existentei infractiunii. Astfel, fapta constituie luarea de mita chiar daca faptuitorul restituie folosul primit ori refuza sa primeasca folosul promis, sau daca ulterior acceptarii promisiunii, el este inlaturat din functia pe care o ocupa. 8.Sanctiunea. Luarea de mita se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 12 ani si interzicerea unor drepturi. 9.Forma agravata. Potrivit alin.2 al art.254 cp., luarea de mita este mai grava daca fapta a fost savarsita de un functionar cu atributii de control. Pedeapsa este, in acest caz, inchisoarea de la 3 la 15 ani si interzicerea unor drepturi. Banii, valorile sau orice alte bunuri care au facut obiectul luarii de mita se confisca, iar daca acestea nu se gasesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului in bani (art.254 alin.3 cp.) Primirea de foloase necuvenite(art.256) 1.Notiune si definitie. Activitatea functionarrului trebuie sa se caracterizeze, dupa cum s-a mai subliniat, prin corectitudine si probitate. Exercitarea atributiilor de serviciu, indeplinirea actelor la care un functionar este obligat in temeiul functiei, nu trebuie sa constituie pentru

37

acesta o sursa de venituri ilicite, o cale de obtinere a unor foloase necuvenite. De aceea, prin dispozitiile art 256 cp., legiuitorul a incriminat, sub denumirea primirea de foloase necuvenite, primirea de catre un functionar direct sau indirect, de bani ori de alte foloase, dupa ce a indeplinit un act in virtutea functiei sale si la care era obligat in temeiul acestuia. Trasatura care particularizeaza fapta, deosebind-o de luarea de mita, consta in aceea ca, functionarul nu conditioneaza indeplinirea actului de obtinerea foloaselor, nu incheie nici o tranzactie cu persoana interesata, ci indeplinind actul corect, in cadrul atributiilor de serviciu, primeste foloasele dupa indeplinirea acestuia. Desi de o gravitate mai putin accentuata in raport cu luarea de mita, primirea de foloase necuvenite prezinta periculozitatea sociala a unei infractiuni de serviciu deoarece, ca si luarea de mita aduce atingere bunei desfasurari a activitatii de serviciu. 2.Obiectul juridic special. Primirea de foloase necuvenite are ca obiect juridic special relatiile sociale referitoare la activitatea de serviciu, activitate a carui buna desfasurare presupune indeplinirea cu corectitudine si probitate de catre functionari a indeplinirii indatoririlor de serviciu. 3.Obiectul material. Desi, de regula, lipsita de un obiect material, infractiunea poate avea, in unele cazuri, si un astfel de obiect. 4.Subiectul. Ca si celelalte infractiuni de serviciu, primirea de foloase necuvenite nu poate fi savarsita decat de un functionar. Participatia penala, in cazul acestei infractiuni, este posibila atat in forma coautoratului cat si in forma instigarii sau a complicitatii. Pentru existenta coautoratului, este necesar ca faptuitorii sa aiba calitatea speciala ceruta de legea autorului. 5.Latura obiectiva. Elementul material al infractiunii consta in actiunea faptuitorului de a primi bani sau alte foloase. Aceasta actiune trebuie sa aiba loc dupa indeplinirea de catre faptuitor a unui act. Daca faptuitorul primeste banii sau foloasele inainte de a indeplini actul, fapta constituie infractiunea de luare de mita si nu infractiune de primire de foloase necuvenite. De asemenea, fapta constituie luare de mita si nu infractiunea de primire de foloase necuvenite, daca banii sau foloasele se primesc dupa indeplinirea actului, dar pe baza unei intelegeri prealabile. In sfarsit actul dupa a carui indeplinire faptuitorul primeste banii sau foloasele trebuie sa fie un act indeplinit in virtutea functiei si, in acelasi timp, un act la care faptuitorul era obligat in temeiul acesteia. Prin alte cuvinte, se cere ca actul sa fie un act ce intra in atributiile de serviciu ale faptuitorului si ca indeplinirea acelui act sa fi constituit pentru aceasta o indatorire de serviciu. Asa fiind, actul dupa a carui indeplinire faptuitorul primeste banii sau foloasele nu poate fi decat un act licit, spre deosebire de luarea de mita, in cazul careia actul poate fi ilicit. Daca faptuitorul a indeplinit actul cu incalcarea indatoririlor sale de serviciu, fapta nu constituie infractiunea de primire de foloase necuvenite, ci, dupa caz, infractiunea de neglijenta sau abuz in serviciu, ori infractiunea de luare de mita daca pentru indeplinirea actului incorect, faptuitorul a primit bani sau alte foloase. Daca faptuitorul primeste bani sau alte foloase nu dupa indeplinirea unui act ce intra in atributiile sale de serviciu si constituie a indatorire a functiei, ci pentru vreun alt serviciu facut persoanei, fapta nu constituie, nici de data aceasta, infractiunea de primire de foloase necuvenite. Nu intereseaza, pentru existenta infractiunii, daca functionarul primeste banii sau foloasele direct, ori indirect, prin intermediul unei alte persoane. Persoana interpusa raspunde, dupa caz, pentru instigare sau complicitate. 6.Latura subiectiva. Primirea de foloase necuvenite se savarseste cu intentie directa; faptuitorul vrea sa primeasca banii sau foloasele dupa indeplinirea actului in virtutea functiei si la care era obligat in temeiul acesteia, stiind ca banii sau foloasele nu i se cuvin. In acelasi timp,

38

faptuitorul are reprezentarea ca prin actiunea sa creaza o stare de pericol pentru buna desfasurare a activitatii de serviciu, urmare a carei producere o doreste. In lipsa intentiei, fapta nu constituie infractiune. 7.Consumarea. Infractiunea de primire de foloase necuvenite este o infractiune momentana; ea se consuma in momentul savarsirii actiunii incriminate, adica in momentul in care faptuitorul, dupa indeplinirea actului, primeste banii sau foloasele. Tentativa este posibila, dar legea nu prevede sanctionarea ei. 8.Sanctiunea. Primirea de foloase necuvenite se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani. Potrivit alin.2 ale art. 256 cp., banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confisca, iar daca acestea nu se gasesc, condamnatul este obligat la plata contraechivalentului lor in bani ca persoane de la care faptuitorul a primit, in conditiile art. 256 cp., suma de bani a denuntat fapta organelor de politie si acestea au prins in flagrant delict pe faptuitor, suma urmeaza sa-i fie restituita.

Infractiuni de fals Falsul in inscrisuri Aspecte comune. 1.In conditiile vietii sociale din zilele noastre, inscrisurile care au insusirea de a produce consecinte juridice joaca un rol deosebit de important, deoarece de increderea ce li se acorda depinde formarea si desfasurarea normala a numeroaselor relatii sociale. Faptele de alterare a adevarului cu privire la aceste inscrisuri prezinta un evident pericol social. Prin savarsirea unor asemenea fapte se zdruncina increderea publica in inscrisuri, in autenticitatea sau verdicitatea lor, periclitandu-se astfel relatiile sociale care se intemeiaza pe aceasta incredere. De aceea, legiuitorul a incriminat faptele de alterare a adevarului cu privire la inscrisuri, incluzandu-le, sub denumirea Falsul in inscrisuri, in cel de-al treilea capitol al titlului consacrat de partea speciala a Codului penal infractiunilor de fals, ca o subgrupa distincta a acestor infractiuni. Constituirea subgrupei distincte a infractiunilor de fals in inscrisuri isi gaseste justificarea in aceea ca, in cazul acestor infractiuni de fals, alterarea adevarului priveste numai anumite entitati inscrisurile care se deosebesc de entitatile cu privire la care se altereaza adevarul in cazul celorlalte infractiuni de fals. 2.Obiectul juridic comun. Prin incriminarea faptelor de alterare a adevarului cu privire la inscrisuri, ca si prin incriminarea faptelor cu de alterare a adevarului cu privire la alte entitati, legiuitorul a urmarit sa ocroteasca valoarea sociala a increderii publice. In cazul falsurilor in inscrisuri, este vorba de increderea publica in inscrisurile producatoare de consecinte juridice, in autenticitatea sau veridicitatea acestor inscrisuri, in adevarul pe care trebuie sa-l exprime. 3.Obiectul material. Infractiunile de fals in inscrisuri au, de regula, si un obiect material, constand in inscrisul asupra caruia se exercita nemijlocit activitatea incriminata. Daca falsul se realizeaza prin alterarea unui inscris existent, aceasta costituie obiectul material al infractiunii; daca falsul se realizeaza prin contrafacere, inscrisul contrafacut constituie produsul infractiunii. In acest din urma caz, obiectul material al infractiunii consta in materialul pe care se inscrie. Prin inscris se intelege in cazul infractiunilor pe care le examinam, actul alcatuit in forma scrisa. Nu intereseaza felul scrierii si nici natura materialului pe care s-a scris.

39

Inscrisul poate fi oficial sau sub semnatura privata. In ambele cazuri este necesar ca inscrisul sa aiba valoare probatorie, de natura sa produca consecinte juridice, adica trebuie sa aiba aptitudinea de a da nastere, de a modifica sau stinge un drept sau o obligatie, ori de a genera alte consecinte juridice. Nu este necesar ca inscrisul sa fie destinat a servi ca proba, adica sa fi fost anume intocmit ca instrument probator. In literatura de specialitate se admite, in general, ca obiectul material al unei infractiuni de fals in inscrisuri poate consta si intr-un inscris care, fara sa fi fost intocmit intr-un scop probator, este apt sa serveasca ca proba. De asemenea, nu intereseaza daca inscrisul face dovada pana la proba contrarie sau pana la inscrierea in fals. In sfarsit, nu se cere ca inscrisul sa faca dovada deplina despre faptul pe care este chemat sa-l probeze. Daca inscrisul este lipsit de orice valoare probatorie, el nu poate constitui obiectul material al unei infractiuni de fals, deoarece un asemenea inscris nu are aptitudinea de a produce consecinte juridice. 4.Subiectul. Infractiunile de fals in inscrisuri pot fi savarsite de orice persoana, cu exceptia falsului intelectual (art.289 cp.), care nu poate avea ca subiect decat un functionar. In cazul falsului material in inscrisuri oficiale, aceasta calitate a faptuitorului agraveaza infractiunea (art.288 alin.2 cp.). Participatia penala este posibila in toate formele. 5.Latura obiectiva. Infractiunile de fals in inscrisuri sunt infractiuni comisive. Unele dintre aceste infractiuni se realizeaza, sub aspectul elementului material, printr-o actiune de falsificare a unui inscris oficial sau sub semnatura privata, prin contrafacere sau alterare (falsul material in inscrisuri oficiale, falsul in inscrisuri sub semnatura privata), ori prin denaturarea continutului unui inscris oficial chiar cu prilejul intocmirii acestuia (falsul intelectual). Altele se realizeaza printr-o actiune de folosire a unui inscris falsificat oficial sau sub semnatura privata (uzul de fals), ori a emblemei sau denumirii de Crucea Rosie fara drept (falsul prin folosirea emblemei Crucii Rosii). In sfarsit, in aceeasi subgrupa fac parte infractiuni care se realizeaza, sub aspectul elementului material, prin actiunea de a face o declaratie falsa (falsul in declaratii) sau prin actiunea de a se prezenta sub identitate falsa (falsul privind identitatea). Latura obiectiva a infractiunilor de fals in inscrisuri include, ca urmare periculoasa, crearea unei stari de pericol pentru valoarea sociala ocrotita de lege, adica pentru increderea publica in autenticitatea sau veridicitatea inscrisurilor care au aptitudinea sa produca consecinte juridice, ceea ce caracterizeaza aceste infractiuni ca infractiuni de pericol. Una dintre infractiunile de fals in inscrisuri falsul prin folosirea emblemei Crucii Rosii presupune si producerea unui rezultat efectiv, implicit, din insasi savarsirea faptei. 6.Latura subiectiva. Infractiunile de fals in inscrisuri se savarsesc cu vinovatie sub forma intentiei. In unele cazuri (falsul material in inscrisuri oficiale, falsul intelectual, falsul prin folosirea emblemei Crucii Rosii), intentia poate fi directa sau indirecta. In alte cazuri (falsul in inscrisuri sub semnatura privata, uzul de fals, falsul in declaratii, falsul privind identitatea), intentia faptuitorului nu poate fi decat directa. In aceste din urma cazuri, latura subiectiva a infractiunii include si cerinta scopului indicat de legiuitor in textul de incriminare si anume savarsirea faptei in vederea producerii unei consecinte juridice. 7.Desfasurarea activitatii infractionale. Infractiunile de fals in inscrisuri sunt susceptibile de acte de pregatire si tentativa. Potrivit regulii generale, actele de pregatire nu sunt sanctionate. Tentativa este pedepsita in cazul falsului material in inscrisuri oficiale (art.288 alin.1 cp.), al falsului intelectual (art,289 alin.2 cp.), precum si al falsului in inscrisuri sub semnatura privata (art.209 alin.2 cp.).

40

Fiind infractiuni de pericol, infractiunile de fals in inscrisuri se consuma in momentul in care actiunea incriminata este executata, deoarece in acest moment se produce si urmarea periculoasa, constand in crearea unei stari de pericol pentru relatiile sociale ocrotite de lege. exceptie face numai infractiunea de fals prin folosirea emblemei Crucii Rosii, care, presupunand producerea unor pagube, se consuma in momentul in care se produce acest rezultat cerut de lege. 8.Sanctionarea. Infractiunile de fals n inscrisuri sunt sanctionate cu pedeapsa inchisorii, ale carei limite variaza de la o infractiune la alta. In unele cazuri, legea prevede amenda ca alternativa a pedepsei inchisorii in cazul falsului in inscrisuri sub semnatura privata, al uzului de fals, al falsului in declaratii si al falsului prin folosirea emblemei Crucii Rosii). Pentru aceste infractiuni nu sunt prevazute pedepse complementare. 9.Forme agravate. Unele dintre infractiunile de fals in inscrisuri sunt prevazute si in forma agravata. Imprejurarea prevazuta de lege ca o circumstanta agravata speciala se refera la calitatea de functionar a subiectului (in cazul falsului material in inscrisuri oficiale) sau la savarsirea faptei in anumite conditii de timp (in cazul falsului prin folosirea emblemei Crucii Rosii). Falsul material in inscrisuri oficiale(art. 288) 1.Notiune si definitie. S-a aratat ca orice inscris care are aptitudinea de a produce consecinte juridice trebuie sa se bucure de increderea publica. Aceasta cerinta se impune, cu atat mai mult atunci cand e vorba de un inscris oficial, deoarece, in zilele noastre, inscrisurile oficiale, care au devenit o categorie vasta de inscrisuri, sunt absolut indispensabile pentru formarea si desfasurarea a unor domenii tot atat de vaste de relatii sociale. Legea apara increderea publica in inscrisuri oficiale prin incriminarea, in primul rand, a falsului material in inscrisuri oficiale. Potrivit art.288 alin 1 cp., fapta consta in falsificarea unui inscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui in orice mod, de natura sa produca consecinte juridice. Denumirea Falsul material in inscrisuri oficiale corespunde modului specific in care se realizeaza si se manifesta acest fals in inscrisuri oficiale realizandu-se prin contrafacerea sau alterarea inscrisului oficial, lasa urme materiale, constatabile in inscrisul astfel clasificat. 2.Obiectul juridic special. Prin incriminarea din art. 288 cp., legiuitorul a urmarit sa apere inscrisurile oficiale impotriva falsificarii lor materiale, care este de natura sa aduca o atingere grava increderii publice in aceste inscrisuri. Asa fiind, obiectul juridic special al falsului material in inscrisuri oficiale il constituie relatiile sociale referitoare la increderea publica, in autenticitatea sau veridicitatea acestor inscrisuri, in adevarul pe care ele au menirea sa-l exprime. 3.Obiectul material. Indiferent daca falsificarea se realizeaza prin contrafacere sau prin alterare, inscrisul oficial falsificat constituie obiectul material al infractiunii. In cazul falsificarii prin alterare, obiectul material al infractiunii il constituie inscrisul oficial adevarat, si preexistent, deoarece actiunea incriminata se exercita nemijlocit asupra acestui inscris. Notiunea de inscris oficial este orice inscris care emana de la o organizatie din cele prevazute in art.145 cp. sau care apartine unei asemenea organizatii. Prin urmare, in raport cu legea penala, constituie inscrisuri oficiale doua categorii de inscrisuri: cele care emana de la 41

organizatie prevazuta in art 145 cp. si cele care apartin unei asemenea organizatii. Din prima categorie fac parte inscrisurile care sunt intocmite, emise sau confirmate de o organizatie din cele prevazute in art.145 cp. Oricare din aceste inscrisuri trebuie sa provina de la organizatia competenta a-l emite, trebuie sa poarte stampila sau sigiliul acestei organizatii, precum si semnatura celui care l-a emis. In cazul inscrisurilor care trebuie intocmite cu respectarea altor formalitati prescrise in mod imperativ de lege, de care depinde insasi valabilitatea lor, este necesar sa fie indeplinite si acele formalitati. In practica judiciara s-a retinut ca fals material in inscrisuri oficiale de exemplu fapta de a modifica bunurile de plata, majorand sumele platite, fapta de a modifica datele unui abonament de calatorie CFR, de a modifica o declaratie autentica, precum si incheierea notarului, de a modifica datele dintr-un carnet de munca, cele inscrise intr-un libret CEC etc. Din cea ce-a doua categorie fac parte inscrisurile care sunt depuse si inregistrate la o organizatie din cele prevazute in art. 145 cp., indiferent daca emana de la o alta asemenea organizatie sau de la un particular. In practica judiciara s-a descis de exemplu ca falsificarea unui formular CEC, dupa ce acesta a fost inregistrat si s-au facut formele de restituire, constituie infractiunea de fals material in inscrisuri oficiale, deoarece. Desi parte din formular care a fost falsificata reprezinta cererea de restituire a deponentului, deci un inscris sub semnatura privata, totusi, din moment ce aceasta cerere s-a inregistrat la CEC si asupra ei s-au luat masuri de verificare a datelor inscrise, ea va deveni un inscris oficial. In raport cu legea penala, constituie inscris oficial atat inscrisul original cat si copiile legalizate sau certificate pentru conformitate cu originalul. De aceea pentru existenta infractiunii, nu intereseaza daca s-a falsificat inscrisul in forma originala sau copia legalizata a acestuia. In cazul falsificarii unei copii, fapta constituie infractiune chiar daca nu exista inscrisul original, din moment ce respectiva copie, daca ar fi fost adevarata, ar fi produs efecte juridice. Legea asimileaza cu inscrisurile oficiale biletele, tichetele sau orice alte imprimate producatoare de consecinte juridice (art.288 alin.2 cp.). Din aceasta categorie fac parte biletele si tichetele de intrare la spectacole, libretele CEC, dar numai in situatia completarii lor cu date inexacte si in masura in care nu constituie infractiunea prevazuta in art.283 cp. sau infractiunea prevazuta in art. 282 cp. In practica judiciara s-a decis ca realizeaza continutul infractiunii de fals material in inscrisuri oficiale si nu al infractiunii de falsificare de timbre, marci sau de bilete de transport, fapta de a completa un bilet de calatorie pe caile ferate cu date inexacte referitoare la persoana care calatoreste, calitatea acesteia, ruta, localitatea de destinatie etc sau fapta de a falsifica un abonament de calatorie CFR, emis pe numele inculpatului. 4.Subiectul. Infractiunea de fals material in inscrisuri oficiale poate fi savarsita de orice persoana ori alt salariat. Daca fapta este savarsita de un functionar ori alt salariat in exercitiul atributiilor de serviciu, infractiunea este mai grava (art. 288 alin.2 cp.). Participatia penala este posibila atat in forma coautorului cat si in forma instigarii sau a complicitatii. 5.Latura obiectiva. Infractiunea de fals material in inscrisuri oficiale presupune, sub aspectul elementului material, o actiune de falsificare materiala a unui inscris oficial. Aceasta actiune se poate realiza prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii (asemnaturii) sau prin alterarea inscrisului in orice mod. A falsifica un inscris oficial prin contrafacearea scrierii nu inseamna a falsifica inscrisul prin imitarea scrisului, cu atat mai mult cu cat inscrisurile oficiale sunt, de regula, dactilografiate, ci inseamna a reproduce continutul pe care il are, in mod obisnuit, un

42

asemenea inscris, adevarat. Astfel, de exemplu, a falsifica o diploma de absolvire prin contrafacerea inscrierii inseamna a reproduce continutul pe care o astfel de diploma il are, adica a tuturor mentiunilor pe care aceasta o contine. Daca inscrisul falsificat nu contine toate mentiunile pe care le are respectivul inscris adevarat, acel inscris nu poate avea aparenta unui inscris adevarat. Falsificarea unui inscris oficial prin contrafacerea inscrierii inseamna, asadar, reproducerea in mod fraudulos, plasmuirea ticluirea unui inscris, atribuindu-i-se aparenta unui inscris oficial autentic, adevarat. A falsifica un inscris oficial prin contrafacerea subscrierii inseamna a executa pe un inscris oficial, adevarat sau plasmuit, semnatura pretins autentica, a celui care trebuia sa semneze inscrisul. Nu intereseaza daca este vorba de semnatura unei persoane reale sau imaginare sau daca se reproduce semnatura originala sau se semneaza fictiv. De asemenea, nu intereseaza daca, reproducandu-se semnatura unei persoane reale, aceasta mai detine sau nu functia despre care se face vorbire in inscrisul respectiv. Ceea ce intereseaza este ca semnatura sa aiba aparenta unei semnaturi autentice, adica a semnaturii celui care trebuia sa semneze inscrisul. Falsificarea unui inscris oficial prin alterare presupune denaturarea materiala a unui inscris oficial adevarat, si deci, preexistent. Aceasta denaturare se poate realiza prin adaugiri sau sau stersaturi efectuate in cuprinsul inscrisului. Modificarea punctuatiei poate constitui si ea un procedeu de alterare a unui inscris oficial, daca prin acesta se schimba sensul sau intelesul frazelor si continutului respectivului inscris. Daca modificarile facute in cuprinsul unui inscris oficial nu constituie o alterare a adevarului pe care inscrisul era destinat sa-l exprime, fapta nu realizeaza elementul material al infractiunii de fals material in inscrisuri oficiale. In acest sens, in practica judiciara s-a decis de exemplu ca semnarea unui stat de plata cu numele propriu in rubrica rezervata altei persoane, urmata de incasarea de beni cuvenita acesteia, nu constituie infractiunea prevazuta in art.288 cp., deoarece inculpatul, prin activitatea sa, nu a alterat cu nimic inscrisul oficial. Falsificarea materiala a unui inscris oficial prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii ori prin alterarea inscrisului in orice mod realizeaza elementul material al infractiunii numai daca fapta este de natura sa produca consecinte juridice. Cerinta legii este indeplinita daca, pe de o parte, falsificarea priveste un inscris care are putere probatorie si continut cu relevanta, iar pe de alta parte, inscrisul fals are aparenta unui inscris oficial adevarat, autentic. Nu se cere o asemanare perfecta a inscrisului fals cu cel autentic; este suficient ca aceasta asemanare sa faca numai posibila credinta ca inscrisul fals este adevarat si, deci, susceptibil de a produce consecinte juridice. Imprejurarea ca inscrisul fals are sau nu aparenta unui inscris adevarat se stabileste in fiecare caz de catre organul judiciar. Daca falsul priveste un inscris oficial perimat, fapta nu este de natura sa produca consecinte juridice, deoarece nici inscrisul adevarat nu are aceasta aptitudine. Pentru aceleasi considerente, cerinta legii nu este indeplinita nici in cazul falsificarii unui inscris oficial lovit de nulitate absoluta .totusi, atunci cand cauza de nulitate nu este atat de evidenta incat sa poata fi observata de indata de catre cel caruia i se adreseaza inscrisul, fapta poate produce consecinte juridice si, in consecinta, poate constitui infractiunea de fals material in inscrisuri oficiale. In sfarsit falsificarea unui inscris oficial lovit de nulitate relativa constituie infractiunea prevazuta in art.288 cp., deoarece un astfel de inscris producandu-si efectele pana in momentul cand anularea lui este ceruta de cel indreptatit si pronuntata prin hotarare judecatoreasca, fapta indeplineste conditia ceruta de lege pentru existenta acestei infractiuni, adica este de natura sa

43

produca consecinte juridice. 6.Latura subiectiva. Infractiunea de fals material in inscrisuri oficiale se savarseste cu intentie, aceasta putand fi directa sau indirecta. In ambele cazuri, faptuitorul isi da seama ca falsifica un inscris oficial care, date fiind caracteristicile sale, are aptitudinea de a produce consecinte juridice, vrea sa savarseasca fapta, prevazand ca prin aceasta, creaza o stare de pericol pentru increderea publica de care trebuie sa se bucure un asemenea inscris. Pentru existenta infractiunii nu intereseaza mobilul si nici scopul urmarit de faptuitor. Fapta constituie infractiune chiar daca inscrisul a fost falsificat in vederea unui scop legitim (de exemplu pentru a dovedi un fapt adevarat pentru care nu exista probe). In literatura de specialitate s-a aratat, pe drept cuvant, ca intre interesul unei persoane si increderea publica pe care trebuie sa o inspire inscrisurile oficiale, legea penala a dat prioritate acesteia din urma. Ori, un inscris oficial falsificat aducer atingere increderii publice prin simplul fapt ca este fals. In practica judiciara s-a decis ca este irelevanta pentru existenta infractiunii de fals material in inscrisuri oficiale imprejurarea ca prin falsul comis s-a urmarit acoperirea unor cheltuiei facute pentru nevoile unitatii. Desigur daca falsificarea s-a facut in vederea unui scop legitim, instanta de judecata va tine seama de aceasta imprejurare la individualizarea judiciara a pedepsei. 7.Tentativa si consumarea. Infractiunea de fals material in inscrisuri oficiale este susceptibila de tentativa, iar legea prevede sanctionarea acestei forme a infractiunii (art.288 alin.4 cp.). Exista tentativa in cazul acestei infractiuni, atunci cand executarea actiunii de falsificare a fost intrerupta datorita unor imprejurari independente de vointa faptuitorului sau atunci cand actiunea de falsificare a fost dusa pana la capat, dar nu s-a produs urmarea periculoasa a faptei, caracterul fals al inscrisului fiind vizibil si usor de constatat. Desigur, imprejurarea ca falsul este sau nu vizibil, daca poate sau nu sa fie usor constatat, este o constatare pe care organul judiciar urmeaza sa o stabileasca in fiecare caz, in raport cu imprejurarile concrete ale cauzei. Daca falsificarea este atat de grosolana incat inscrisul nu are nici cea mai vaga aparenta de autenticitate, potrivit art.20 alin.3 cp., nu exista tentativa la infractiunea de fals material in inscrisuri oficiale. Consumarea infractiunii are loc in momentul in care actiunea de falsificare a fost dusa pana la capat si s-a produs urmarea periculoasa a faptei, prin crearea unui inscris oficial fals, cu aparenta de autenticitate si aptitudinea de a produce consecinte juridice. Nu intereseaza, pentru existenta infractiunii daca inscrisul oficial fals a fost sau nu intrebuintat. Daca inscrisul oficial fals a fost intrebuintat de cel care l-a falsificat, infractiunea de fals material in inscrisuri oficiale intra in concurs cu infractiunea de uz de fals ( art.291 cp.). Consumarea falsului material in inscrisuri materiale avand loc in momentul in care actiunea de falsificare se termina prin realizarea inscrisului oficial fals, distrugerea ulterioara a acestui inscris nu are nici o influenta asupra existentei infractiunii. 8.Sanciunea. Falsul material in inscrisuri materiale se pedepseste cu inchisoarea de la 3 luni la trei ani. 9.Forma agravata. Potrivit art.288 alin.2 cp., infractiunea de fals material in inscrisuri oficiale este mai grava daca fapta este savarsita de un functionar in exercitiul atributiilor de serviciu. Pentru existenta agravantei, legea cere, asadar, intrunirea a doua conditii: a)faptuitorul sa aiba calitatea de functionar b) fapta sa fie savarsita de faptuitor in exercitiul atributiilor de serviciu. Daca falsul s-a comis in executarea unor sarcini de serviciu, dispozitiile art.288 alin.2 cp., sunt aplicabile, indiferent daca sarcina respectiva facea parte din atributiile functiei ori a fost fixata faptuitorului

44

prin dispozitiile conducerii. Daca fapta este savarsita de un functionar dar in afara atributiilor de serviciu ale acestuia, raspundertea penala se stabileste potrivit art.288 alin.1 cp. Intr-un asemenea caz, calitatea speciala a faptuitorului poate fi retinuta ca o circumstanta judiciara agravanta. Savarsit in conditiile art.288 alin.2 cp., falsul material in inscrisuri materiale este mai grav, deoarece prin savarsirea faptei se aduce atingere si relatiilor sociale referitoare la buna desfasurare a activitatii de serviciu. Pedeapsa pentru forma agravata infractiunii este inchisoarea de la 6 luni la 5 ani.

Falsul intelectual(art. 289) 1.Notiune si definitie. Continutul unui inscris oficial poate fi denaturat chiar in momentul intocmirii acestuia de catre un functionar care se afla in exercitiul atributiilor sale de serviciu si care este competent, potrivit legii, de a emite acel inscris. Datorita modului specific in care se realizeaza falsificarea in acest caz, inscrisul oficial fals nu poarta, ca in cazul falsului material, urme materiale constatabile. Din punctul de vedere al conditiilor legale de forma si al competentei celui care l-a emis, inscrisul este valabil, alterarea adevarului privind numai continutul sau adica faptele, datele sau imprejurarile pe care este chemat sa le probeze. Acest fals in inscrisuri oficiale este denumit, in raport cu natura sa specifica, fals intelectual. Prezentand ca si falsul material in inscrisuri materiale, un vadit pericol social, fapta a fost incriminata, constand, potrivit art.289 cp., in Falsificarea unui inscris oficial cu prilejul intocmirii acestuia, de catre un functionar aflat in exercitiul atributiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau imprejurarri necorespunzatoare adevarului ori prin omisiune cu stiinta de a insera unele date sau imprejurari". 2.Obiectul juridic special. Obiectul juridic al falsului intelectual este identic cu obiectul juridic special al falsului material in inscrisuri oficiale. In ambele cazuri, fiind vorba de falsificarea unui inscris oficial, fapta aduce atingere relatiilor sociale referitoare la increderea publica pe care trebuie sa o inspire un asemenea inscris. Falsul intelectual fiind insa savarsit de un functionar aflat in exercitiul atributiilor de serviciu, fapta aduce atingere, in subsidiar, si relatiilor sociale referitoare la buna desfasurare a activitatii de serviciu. De aceea infractiunea are si un obiect juridic secundar constand in aceste din urma relatii sociale. 3.Obiectul material. In cazul falsului intelectual, alterarea adevarului in inscris oficial, realizandu-se cu prilejul intocmirii inscrisului, obiectul material al infractiunii consta in inscrisul oficial al carui continut este alterat in momentul in care acesta este intocmit. Inscrisul oficial falsificat constituie, insa, in parte, si produsul infractiunii. Cu privire la caracteristicile inscrisurilor oficiale, s-au dat explicatii cu prilejul examinarii falsului intelectual in inscrisuri oficiale. De aceea, facand trimitere la explicatiile date, precizam numai ca, in cazul falsului intelectual, obiectul material al infractiunii este un inscris oficial care emana de la un organ competent si care din punctul de vedere al conditiilor de forma si al materialitatii scrierii este un inscris valabil. 4.Subiectul. Falsul intelectual nu poate fi savarsit decat de un functionar. Legea cerand subiectului infractiunii aceasta calitate speciala, falsul intelectual este o infractiune proprie (cu subiect calificat sau circumstantiat). Participatia penala este posibila. Pentru existenta coautoratului este necesar, fiind vorba de o infractiune proprie, ca faptuitorii sa aiba calitatea speciala ceruta de lege autorului si sa

45

savarseasca fapta in exercitarea atributiilor de serviciu (de ex. falsificarea unui proces verbal in momentul intocmirii acestuia de catre comisia competenta a-l incheia). Instigator sau complice poate fi orice persoana, calitatea speciala fiind ceruta de lege numai autorului (coautorului). 5.Latura obiectiva. Falsul intelectual presupune, sub aspectul elementului material, o activitate de falsificare a unui inscris oficial in continutul sau, adica de alterare a adevarului cu privire la faptele sau imprejurarile despre care inscrisul este destinat sa faca proba. Aceasta activitate se poate realiza fie prin atestarea unor fapte sau imprejurari necorespunzatoare adevarului (actiune), fie prin omisiunea de a insera date sau imprejurari (inactiune). In primul caz, faptuitoul, intocmind inscrisul, trece in cuprinsul acestuia, in mod mincinos, adica altfel decat in realitate, o anumita fapta sau imprejurare despre care inscrisul este destinat sa faca proba, prezentand-o astfel ca fiind in deplina concordanta cu realitatea. In practica judiciara s-a decis ca exista fals intelectual savarsit in aceasta modalitate, de ex., daca functionarul trece in listele de inventar cantitati mai mari decat in realitate, ori daca intocmeste procese verbale fictive ori o factura si un contract de vanzare fictive sau state de plata fictive ori daca oficiantul PTTR confirma prin semnatura sa ca mandatul postal s-a eliberat adevaratului destinatar desi banii au fost insusiti de el; sau daca medicul a eliberat un certificat de deces fara a fi examinat cadavrul si fara a fi constatat personal cauzele mortii, ori daca medicul atesta fals ca a examinat bolnavul caruia i-a acordat concediu medical etc. In cazul savarsirii falsului intelectual prin omisiune, faptuitorul, intocmind inscrisul, nu trece in cuprinsul acestuia date sau imprejurari, care fata de ceea ce era chemat sa constate acel inscris, trebuiau mentionate. Savarsirea infractiunii de fals intelectual in aceasta modalitate presupune de exemplu, fapta oficiantului postal care omite sa inregistreze in registrul de evidenta mandatul postal primit si a carui valoare si-a insusit-o sau functionarul care omite sa completeze duplicatele si triplicatele chitantelor eliberate unor persoane pentru sumele incasate, cu scopul de a-si insusi acele sume. In acest din urma caz, fapta constituie fals intelectual deoarece exemplarul eliberat platitorului constituie impreuna cu duplicatul si triplicatul un act indivizibil, in baza caruia gestiunea functionarului se incarca cu sumele respective, acesta fiind obligat a le justifica. In cazul falsificarii inscrisului oficial prin actiune este suficient ca inscrisul sa contina o singura atestare necorespunzatoare adevarului, iar in cazul savarsirii faptei prin inactiune, este suficient ca faptuitorul sa fi omis inserarea unei singure date sau imprejurari. Daca actiunea sau inactiunea se refera la mai multe fapte, date sau imprejurari, infractiunea nu-si pierde caracterul unitar. Pentru a realiza elementul material al infractiunii, falsificarea inscrisului oficial, prin atestarea unor fapte sau imprejurari necorespunzatoare adevarului, ori prin omisiunea de a insera unele fapte sau imprejurari trebuie sa se produca cu prilejul intocmirii inscrisului de catre un functionar aflat in exercitiul atributiilor de serviciu. Aceasta cerinta decurge din natura specifica a falsului intelectual, in cazul caruia continutul inscrisului oficial este alterat fara ca falsul sa lase urme constatabile, pe inscrisul fals. Dupa intocmirea inscrisului oficial, alterarea adevarului cu privire la acel inscris nu este posibila decat prin savarsirea unui fals material. In acest sens, in practica judiciara s-a decis ca intocmirea in fals a unui act prin care se atesta, in afara exercitiului atributiilor de serviciu, o situatie neadevarata constituie infractiunea prevazuta in art.288 alin.1 cp. si nu cea prevazuta in art.289 alin.1 cp. Incriminand falsul intelectual, legiutorul nu a prevazut in textul art.289 cp. cerinta ca falsificarea inscrisului oficial, in unul din modurile aratate, sa fie de natura a produce consecinte

46

juridice. Includerea acestei cerinte in continutul infractiunii ar fi fost de prisos, din moment ce inscrisul, din punct de vedere al conditiilor de forma si al competentei celui care l-a emis este un inscris valabil, iar continutul sau nu corespunde realitatii. 6.Latura subiectiva. Falsul intelectual este o infractiune intentionata. Cerinta intentiei, atunci cand fapta se realizeaza prin inactiune, rezulta din precizarea facuta in text ca omisiunea de a insera unele date sau imprejurari trebuie savarsita cu stiinta. Atat in cazul savarsirii faptei prin actiune cat si in cazul savarsirii faptei prin inactiune, intentia faptuitorului poate fi directa sau indirecta. Fapta savarsita din culpa nu constituie infractiunea de fals intelectual. Eventual, daca sunt intrunite conditiile cerute de lege pentru existenta infractiunii de neglijenta in serviciu, ea va constitui aceasta din urma infractiune. Nu intereseaza scopul sau mobilul savarsirii faptei. 7.Tentativa si consumarea. Tentativa falsului intelectual este pedepsita de lege (art.289 alin.2 cp.). Consumarea infractiunii are loc in momentul in care se termina intocmirea inscrisului oficial fals, adica in momentul in care inscrisul este perfectat prin semnare si aplicarea stampilei sau sigiliului. In acest moment se produce si starea de pericol pentru increderea publica pe care trebuie sa o inspire orice inscris oficial. Nu intereseaza, sub aspectul consumarii infractiunii, daca inscrisul fals a fost sau nu folosit. Falsul intelectual fiind o infractiune de pericol, pentru existenta sa in forma consumata, este sufficient sa se produca starea de pericol la care ne-am referit mai sus. 8.Sanctiunea. falsul intelectual se pedepseste cu inchisoarea de la 6 luni la 5 ani.

Falsul in inscrisuri sub semnatura privata 1.Notiunea si definitie. Exista inscrisuri care, desi nu sunt expresia vointei unei personae particulare, au aptitudinea, atunci cand sunt indeplinite conditiile cerute de lege, sa produca consecinte juridice, ca si inscrisurile oficiale. Aceste inscrisuri, care poarta denumirea Inscrisuri sub semnatura privata, privesc raporturi juridice intre particulari si sunt chemate sa faca dovada unor asemenea raporturi.Urmarind sa ocroteasca increderea publica in inscrisurile sub semnatura privata, legiuitorul a incriminat in art.290 cp., falsificarea unui inscris sub semnatura privata prin vreunul din modurile aratate in art.288 cp., daca faptuitorul foloseste inscrisul falsificat ori il incredinteaza altei persoane spre folosire in vederea producerii unei consecinte juridice 2.Obiectul juridic special. Infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata are ca obiect juridic special relatiile sociale referitoare la increderea publica pe care trebuie sa o inspire inscrisurile sub semnatura privata. Valoarea sociala ocrotita de lege este, asadar tot increderea publica, numai ca de data aceasta, increderea publica nu priveste inscrisurile oficiale, ci inscrisurile sub semnatura privata. 3.Obiectul material. Infractiunea are ca obiect material inscrisul sub semnatura privata falsificat. Ca si in cazul celorlalte infractiuni de fals in inscrisuri, inscrisul falsificat constituie, in acelasi timp, si produsul infractiunii. Legea nu defineste notiunea de inscris sub semnatura privata. In literatura de specialitate s-a aratat ca prin inscris sub semnatura privata trebuie sa intelegem orice inscris care emana de la o persoana particulara, care contine o manifestare de vointa ori constatarea unui act, fapt sau imprejurari cu semnificatie juridica si care este susceptibil de a dovedi existenta, modificarea sau stingerea unui drept sau a unei obligatii. 47

Prin urmare, pentru a constitui obiectul material al falsului in inscrisuri sub semnatura privata, un inscris trebuie sa indeplineasca doua conditii: a)sa emane de la o persoana particulara b) sa fie producator de consecinte juridice. Prima conditie este indeplinita daca inscrisul intocmit de o persoana particulara este semnat si datat de acea persoana, iar a doua conditie este indeplinita daca inscrisul, avand un continut cu relevanta juridica, poate servi ca dovada a continutului sau, chiar daca nu a fost intocmit in acest scop. Sunt inscrisuri sub semnatura privata, avand aptitudinea de a produce consecinte juridice, contractele de imprumut sau inchiriere, chitantele, testamentele neautentificate, actele de vanzare etc. In practica judiciara s-a decis ca exista infractiunea prevazuta in art.290 cp. In cazul completarii in fals a unui formular CEC, pe care faptuitorul il prezinta functionarului, deoarece un asemenea formular devine un inscris oficial numai dupa ce a fost inregistrat si s-au luat masuri de verificare a datelor scrise. Tot astfel, s-a decis ca exista aceasta infractiune in cazul completarii cu numele altei persoane a unei cereri de imprumut CAR sau in cazul antedatarii conventiei de vanzare-cumparare a unei parcele de pamant, pe care faptuitorul o incredinteaza cumparatorului etc. Un inscris fara continut cu relevanta juridica sau fara semnatura persoanei de la care emana, fiind lipsit de aptitudinea de a produce consecinte juridice, nu poate constitui obiectul material al infractiunii de fals in inscrisuri sub semnatura privata; obiect material al acestei infractiuni nu poate fi nici inscrisul sub semnatura privata care a fost autentificat. Prin autentificare, inscrisul devenind un inscris oficial, falsificarea acestuia, realizeaza continutul infractiunii de fals material in inscrisuri oficiale. 4.Subiectul. Falsul in inscrisuri sub semnatura privata poate fi savarsit de orice persoana. Participatia penala este posibila atat in forma coautoratului cat si in forma instigarii sau a complicitatii. 5.Latura obiectiva. Infractiunea presupune, sub aspectul elementului material, in primul rand, falsificarea unui inscris sub semnatura privata prin vreunul din modurile aratate in art.288 cp., adica prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii ori prin alterarea inscrisului in orice mod. In cazul falsificarii inscrisului prin contrafacere, esentiala este contrafacerea subscrierii, adica a semnaturii. Deoarece ceea ce da caracter veridic inscrisului sub semnatura privata consta tocmai in semnatura aflata pe el. De cele mai multe ori, contrafacerea semnaturii se realizeaza prin imitarea, mai mult sau mai putin perfecta, a semnaturii reale, adica a semnaturii persoanei despre care se pretinde ca ar fi semnat acel inscris. Contrafacerea semnaturii, in sensul dispozitiilor art. 290 cp., are insa un inteles mai larg, o semnatura urmand a fi considerata contrafacuta ori de cate ori aceasta nu a fost scrisa de cel caruia i se atribuie. In acest inteles exista falsificarea prin contrafacerea semnaturii si atunci cand faptuitorul, fara a imita semnatura reala, executa o semnatura care creaza aparenta ca este a celui caruia I se atribuie sau atunci cand faptuitorul creaza o aceeasi aparenta prin executarea pe inscris a propriei sale semnaturi1. In practica judiciara s-a decis in acest sens de exemplu ca fapta unui sot care, introducand o cerere pentru schimb de locuinta, o semneaza in doua variante, in scopul determinarii convingerii ca una dintre aceste semnaturi este a sotiei sale, de care era despartit in fapt, constituie infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata. Falsificarea unui inscris sub semnatura privata prin alterare consta, ca si in cazul unui inscris oficial, in denaturarea continutului unui inscris adevarat, si, deci preexistent, prin
1

48

efectuarea unor adaugiri sau stersaturi. Pentru realizarea elementului material al infractiunii este necesar, in al doilea rand, ca inscrisul falsificat prin contrafacerea scrierii sau subscrierii ori prin alterarea lui in orice mod sa fie folosit de insusi autorul falsului sau sa fie incredintat de acesta altei persoane spre folosire. Prin urmare, simpla falsificare a unui inscris sub semnatura privata nu constituie infractiune, fapta dobandind acest caracter numai daca acel inscris este folosit de cel care l-a falsificat sau daca este incredinta de catre autorul falsului altei persoane spre a fi folosit. In ipoteza folosirii inscrisului falsificat chiar de catre autorul falsului, uzul de fals fiind astfel inclus in continutul infractiunii de fals in inscrisuri sub semnatura privata, in aceasta ipoteza se retine numai infractiunea prevazuta in art.290 cp., iar nu si cea prevazuta in art.291 cp. In ipoteza incredintarii inscrisului altei persoane, este necesar ca incredintarea sa se fi facut in scopul folosirii acelui inscris si nu in vreun alt scop. Daca inscrisul falsificat a ajuns in posesia altei persoane altfel decat prin incredintarea de catre autorul falsului sau daca a fost incredintat acesteia de catre autorul falsului, dar nu pentru a-l folosi, cerinta legii nu este indeplinita si fapta nu constituie infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata . 6.Latura subiectiva. Infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata se savarseste cu intentie directa, deoarece faptuitorul urmareste ca finalitate producerea unei consecinte juridice. Intentia priveste atat actiunea de falsificare, cat si actiunea de folosire sau de incredintare a inscrisului falsificat altei persoane spre folosire in vederea producerii unei consecinte juridice. Latura subiectiva a infractiunii este realizata si atunci cand inscrisul falsificat a fost folosit pentru dovedirea unui fapt adevarat, deoarece un inscris falsificat creeaza intotdeauna o stare de pericol pentru increderea publica pe care legiuitorul a urmarit sa o apere prin incriminarea falsului in inscrisuri. 7.Tentativa si consumarea. Tentativa falsului in inscrisuri sub semnatura privata este pedepsita (art.290 alin.2 cp.). Aceasta forma a infractiunii exista, dat fiind specificul laturii sale obiective, atunci cand a inceput executarea actiunii de folosire a inscrisului falsificat de catre insusi autorul falsului sau atunci cand a inceput executarea actiunii de incredintare a inscrisului altei persoane spre folosire, dar aceasta executare a fost intrerupta sau a ramas fara rezultat din cauza unor imprejurari independente de vointa faptuitorului. Infractiunea se consuma in momentul cand executarea actiunii de folosire a inscrisului falsificat sau de incredintare a acestui inscris altei persoane spre folosire, in vederea producerii unei consecinte juridice, este dusa pana la capat si se produce urmarea periculoasa a faptei, adica starea de pericol pentru increderea publica in inscrisurile sub semnatura privata. Nu intereseaza, sub raportul consumarii infractiunii, daca consecinta juridica urmarita de faptuitor a fost sau nu produsa. De asemenea, in cazul incredintarii inscrisului falsificat altei persoane spre folosire, nu intereseaza daca acea persoan a folosit sau nu inscrisul. In sfarsit, daca inscrisul a fost folosit de persoana careia i-a fost incredintat, nu intereseaza realizarea sau nerealizarea consecintei juridice avute in vedere. 8.Sanctiunea. Falsul in inscrisuri sub semnatura privata se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda. Uzul de fals(art.291). 1.Notiune si definitie. Desi unele inscrisuri false cum sunt cele oficiale, produc consecinte juridice de indata ce au fost intocmite, totusi in mod obisnuit, un inscris fals produce astfel de consecinte atunci cand este folosit. Periculozitatea sociala a folosirii unui inscris fals decurge, pe de-o parete, din insasi periculozitatea sociala a faptei de falsificare a inscrisului, iar

49

pe de alta parte, din aceea ca folosirea inscrisului fals reprezinta cale pe care acesta este indreptat pentru a-si produce efectele. Prezentand pericol social, fapta a fost incriminata. Astfel, potrivit art. 291 cp., constituie infractiunea de uz de fals folosirea unui inscris oficial ori sub semnatura privata, cunoscand ca este fals, in vederea producerii unei consecinte juridice. In raport cu infractiunile de fals in inscrisuri, uzul de fals este o actiune derivata si subsecventa, care nu este posibila decat prin savarsirea mai intai a unei fapte de falsificare a inscrisului pe care faptuitorul il foloseste in vederea producerii unei consecinte juridice. 2.Obiectul juridic special. Obiectul juridic special al uzului de fals difera, dupa cum inscrisul fals folosit este un inscris oficial sau un inscris sub semnatura privata. Astfel, daca inscrisul fals folosit este un inscris oficial, obiectul juridic special al infractiunii este identic cu cel al falsului in inscrisuri oficiale, iar daca inscrisul fals folosit este un inscris sub semnatura privata, obiectul juridic special al infractiunii este identic cu cel al falsului in inscrisuri sub semnatura privata. Aceasta diferentiere a obiectului juridic special al infractiunii in raport cu felul inscrisului fals folosit inscris oficial sau sub semnatura privata determina si o diferentiere a periculozitatii sociale a faptei; folosirea unui inscris oficial fals prezinta, in raport cu folosirea unui inscris sub semnatura privata, un grad mai ridicat de pericol social. De aceea folosirea unui inscris oficial fals este pedepsita mai sever decat folosirea unui inscris sub semnatura privata fals. 3.Obiectul material. Uzul de fals are ca obiect material inscrisul fals folosit de faptuitor in vederea producerii unei consecinte juridice. Inscrisul fals, care poate fi inscris oficial sau sub semnatura privata constituie totodata si mijlocul de savarsire a infractiunii. In ceea ce priveste notiunile de inscris oficial si inscris sub semnatura privata facem trimitere la explicatiile date cu prilejul examinarii infractiunilor de fals material in inscrisuri oficiale sub semnatura priata. 4.Subiectul. Subiect al uzului de fals poate fi orice persoana. Totusi, intrucat falsul sub semnatura privata include in continutul sau folosirea inscrisului falsificat de catre autorul falsului, acesta folosind inscrisul pe care l-a falsificat, nu savarseste si infractiunea de uz de fals. In cazul inscrisurilor oficiale, persoana care a falsificat inscrisul poate fi si subiect al infractiunii de uz de fals. Uzul de fals poate fi savarsit cu participatie, atat in forma coautoratului, cat si in forma instigarii sau complicitatii. 5.Latura obiectiva. Sub aspectul elementului material, uzul de fals se realizeaza prin actiunea de folosire a unui inscris fals oficial sau sub semnatura privata. A folosi un inscris fals inseamna a produce acel inscris ca dovada a constinutului sau. Prin alte cuvinte, faptuitorul da la iveala inscrisul fals, il opune unei persoane prezentandu-l ca un inscris real, adevarat. Actiunea de folosirea se poate realiza in orice mod; prin depunerea ori prezentarea inscrisului fals sau chiar prin invocarea ori referirea facuta la un inscris fals (de exemplu, declaratia facuta de o parte in proces ca intelege sa se foloseasca de un inscris fals depus anterior la dosarul cauzei). In practica judiciara s-a decis ca exista infractiune de uz de fals daca o persoana a depus un act fals de studii pentru ocuparea unui post sau daca a folosit bilete de calatorie falsificate ori a prezentat organului de politie un permis de conducere falsificat sau a prezentat in vederea transferarii la o alta unitate, un carnet de munca falsificat ori daca a predat, pentru intocmirea statului de plata, foi de pontaj fictive etc. Pentru realizarea elementului material al infractiunii, este necesar ca folosirea inscrisului fals sa fie efectiva; simpla detinere a unui astfel de inscris nu constituie infractiunea de uz de

50

fals in acest sens, in practica judiciara s-a decis - de exempplu ca aceasta infractiune nu poate fi retinuta in sarcina insotitorului unui transport care, primind un inscris falsificat destinat sa serveasca la justificarea transportului in eventualitatea unui control, a tinut acest inscris asupra sa pe tot parcursul transportului, fara a-l fi prezentat vreunui organ de control. Actiunea de folosire trebuie sa priveasca un inscris fals. Daca inscrisul nu este fals, ci folosit fara drept, fapta nu constituie, nici in acest caz, infractiunea de uz de fals. Astfel nu realizeaza elementul material al acestei infractiuni fapta de a prezenta, in justificarea unei activitati ilicite, un inscris cu continut real, eliberat de o unitate competenta, insa altei persoane. In sfarsit, pentru existenta uzului de fals, sub aspectul elementului material, este necesar ca inscrsul fals folosit sa aiba aptitudinea de a produce consecinte juridice, adica de a servi ca dovada a continutului sau aparent. Nu este necesar ca o astfel de consecinta sa se produca efectiv. 6.Latura subiectiva. Uzul de fals se savarseste cu intentie directa. Aceasta implica, inainte de toate, cunoasterea de catre faptuitor, in momentul savarsirii faptei, a imprejurarii ca inscrisul pe care il foloseste este un inscris fals. Daca faptuitorul este in eroare cu privire la acesata imprejurare, lipsind intentia fapta nu constituie infractiune. Latura subiectiva a infractiunii include si scopul folosirii inscrisului fals in vederea producerii unei consecinte juridice. In afara acestui scop, care este un scop imediat, indreptat spre obtinerea unei urmari de drept, nu intereseaza pentru existenta infractiunii nici mobilul care sta la baza activitatii infractionale si nici scopul privind producerea unei urmari de fapt.astfe, fapta constituie infractiunea de uz de fals, daca faptuitorul a urmarit, prin folosirea unor acte false sa ajute pe un gestionar sa-si acopere o lipsa in gestiune provocata de cauze obiective sau daca a urmarit acoperirea unor cheltuielor urgente efectuate pentru nevoile unitatii. 7.Consumarea. Tentativa este posibila in cazul uzului de fals, dar legea nu prevede sanctionarea ei. Uzul de fals este o infractiune instantanee. In consecinta, consumarea acestei infractiuni are loc in momentul in care inscrisul fals, oficial sau sub semnatura privata, este efectiv folosit, adica este depus, prezentat sau invocat ca dovada a continutului sau, in acest moment producandu-se si starea de pericol pentru increderea publica in inscrisurile oficiale sau sub semnatura privata, care constituie urmarea periculoasa a faptei. Prelungirea in timp a efectelor inscrisului fals folosit nu atribuie infractiunii caracterul continuu. Oricat ar dura aceste efecte, cata vreme nu are loc o noua actiune de folosire a inscrisului, uzul de fals nu-si schimba natura de infractiune instantanee si nici nu apare o noua infractiune. Ceea ce atribuie unei infractiuni caracter continuu consta in prelungirea in timp, prin natura ei, a actiunii incriminate, iar nu durata in timp a efectelor pe care le-a produs. Ori, realizarea uzului de fals, sub aspectul elementului de fals, nu implica datorita naturii actiunii incriminate, o prelungire in timp a acestei actiuni. Uzul de fals consumandu-se in momentul folosirii inscrisului fals, si n acest moment incepe sa curga si termenul de prescriptie a raspunderii penale. Nu intereseaza, sub aspectul consumarii infractiunii, daca s-au produs sau nu consecintele juridice avute in vedere de faptuitor. Astfel, de exemplu, fapta de a depune o adeverinta falsificata, in scopul de a se recunoaste ca vechime in munca timpul pretins, trecut in acea adeverinta, constituie infractiunea de uz de fals, chiar daca rezultatul urmarit nu a putut fi realizat, falsul fiind descoperit cu ocazia verificarii continutului adeverintei, dupa depunerea acesteia. Daca faptuitorul, in baza unei rezolutii infractionale unice, foloseste la diferite intervale de timp un acelasi inscris fals, in vederea producerii unei consecinte juridice, uzul de fals se prezinta in forma unei infractiuni

51

continuate, care se epuizeaza in momentul savarsirii ultimei actiuni de folosire a acelui inscris. 8.Sanctiunea. Uzul de fals se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani, daca inscrisul este oficial, si cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda, daca inscrisul este sub semnatura privata. Falsul in declaratii(art.292) 1.Notiune si definitie. Exista numeroase cazuri cand, in vederea producerii unor consecinte juridice, persoanele particulare fac declaratii inaintea u unui organ competent a lua act de declaratia facuta si a-i da eficienta juridica. Daca o asemenea declaratie nu este in concordanta cu realitatea, inscrisul in care aceasta este cuprinsa sau consemnata este un inscris fals, deoarece contine o alterare a adevarului. Pentru a asigura concordanta cu realitatea a declaratiilor facute in vederea producerii de consecinte juridice, precum si increderea publica in aceste declaratii legiuitorul a incriminat, sub denumirea Falsul in declaratii, in art.292 cp., declararea necorespunzatoare a adevarului, facuta unui organ sau institutii de stat ori unei alte unitati dintre cele la care se refera art.145, in vederea producerii unor consecinte juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci cand, potrivit legii ori imprejurarilor declaratia facuta serveste pentru producerea acelei consecinte. Presupunand alterarea adevarului chiar in momentul intocmirii inscrisului care cuprinde sau consemneaza declaratia facuta, falsul in declaratii apare ca forma speciala de fals intelectual, al carui autor este persoana care a facut declaratia mincinoasa. 2.Obiectul juridic special. Falsul in declaratii are ca obiect juridic special relatiile sociale referitoare la increderea publica pe care trebuie sa o inspire declaratiile facute oficial, care servesc, potrivit legii sau imprejurarilor, la producerea unor consecinte juridice. 3.Obiectul material. Infractiunea are ca obiect material declaratia scrisa sau inscrisul in care s-a consemnat declaratia facuta oral. 4.Subiectul. Falsul in declaratii poate fi savarsit de orice persoana care indeplineste conditiile generale cerute de lege subiectului unei infractiuni. Daca declaratia necorespunzatoare adevarului facuta de o persoana este intarita de alte persoane care cunosc caracterul ei mincinos, aceste persoane vor raspunde pentru complicitate la infractiunea de fals in declaratii. Functionarul care consemneaza declaratia falsa facuta oral raspunde pentru infractiunea de omisiune a sesizarii organelor judiciare, daca, cunoscand caracterul fals al declaratiei, omite sa sesizeze de indata pe procuror sau organul de urmarire penala, potrivit legii de procedura penala. 5.Latura obiectiva. Sub aspectul elementului material, falsul in declaratii presupune, in primul rand, o declaratie necorespunzatoare adevarului, facuta unui organ sau institutii de stat ori unei alte unitati dintre cele la care se refera art.145 cp. Declaratia poate fi facuta din proprie initiativa sau la solicitarea organului competent. Nu se cere ca declaratia sa imbrace forma scrisa. Este suficienta si o declaratie verbala, consemnata in inscris de organul in fata caruia a fost facuta. Daca este verbala, declaratia trebuie facuta personal. Declaratia in forma scrisa poate fi transmisa printr-o a treia persoana, care va atesta semnatura declarantului. Daca legea cere anumite conditii de forma cu privire la modul in care se da sau se ia declaratia, este necesar sa fie indeplinite respectivele conditii. Declaratia trebuie facuta in fata organului, institutiei sau unei alte unitati din cele la care se refera art.145 cp. care este competenta sa ia sau sa primeasca declaratia si trebuie sa fie in intregime sau in parte, necorespunzatoare adevarului, declaratia este necorespunzatoare

52

adevarului fie ca persoana a facut afirmatii contrare realitatii, fie ca a omis sa faca cunoscute date, fapte sau imprejurari pe care trebuie sa le faca cunoscute. n sfarsit, pentru realizarea elementului material al infractiunii, este necesar ca declaratia facuta sa fie una dintre acele declaratii care, potrivit legii sau imprejurarilor, serveste la producerea unei consecinte juridice. Prin alte cuvinte, se cere ca declaratia sa aiba, potrivit legii sau imprejurarilor, valoare probatorie si eficienta juridica, sa fie apta pentru a servi la producerea consecintei juridice avuta in vedere de faptuitor. Declaratiile care servesc, potrivit legii, la producerea unor consecinte juridice sunt cele aratate ca avand aceasta aptitudine, in diferite acte normative (declaratii de stare civila, anumite declaratii fiscale), iar declaratii ce servesc, potrivit imprejurarilor, la producerea unor consecinte juridice sunt acele declaratii care se fac in imprejurari exceptionale (forta majora, starea de necesitate), cand producerea consecintelor juridice nu poate suferi nici o amanare. In practica judiciara s-a decis ca infractiunea de fals in declaratii exista daca faptuitorul declara neadevarat, in fata organelor de politie, ca a pierdut buletinul de identitate, desi, in realitate, il abandonase in mana unui ofiter de politie care il retinuse pentru cercetarea unei infractini sau declara neadevarat ca nu a mai beneficiat de un imprumut de stat, obtinand un nou credit pentru locuinta, ori declara mincinos ca nu primeste nici o alta pensie, desi este pensionar IOVR sau ca a uitat cifrul casetei automate de pe peronul garii, solicitand sa i se predea bagajele, desi nu-i apartineau etc. Daca declaratia necorespunzatoare adevarului nu este una dintre acele declaratii care, potrivit legii sau imprejurarilor, serveste pentru producerea unei consecinte juridice, fapta nu constituie infractiunea de fals in declaratii. n acest sens, s-a decis de exemplu ca nu cade sub incidenta art.292 cp. fapta unui gestionar de a nu fi facut cunoscut, inainte de inceperea inventarului, in declaratia data organului de revizie contabila, ca a vandut marfuri pe credit, deoarece acea declaratie nu era susceptibila de a produce consecinte juridice, ca neputand influenta nici lucrarile de inventariere si nici rezultatul acestora. La fel, s-a decis ca nu exista infractiunea de fals in declaratii daca declaratia neadevarata a faptuitorului,privind veniturile sale suplimentare, in vederea calcularii alocatiei de sata, nu era susceptibila sa produca consecinte juridice; in acest caz, veniturile inculpatului, provenind dintr-un contract de natura civila, nu sunt luate in considerare. Infractiunea de fals in declaratii exclude, prin insasi continutul sau, existenta in concurs a infractiunii de uz de fals. Astfel, daca o persoana autentifica la notariat o declaratie in care afirma imprejurari nereale si o prezinta apoi altei autoritati savarseste numai infractiunea de fals in declaratii nu si infractiunea de uz de fals. Declaratia necorespunzatoare facuta unui organ competent si producatoare de consecinte are, in unele cazuri, o incriminare distincta. In asemenea cazuri fapta nu constituie infractiunea de fals in declaratii, ci o alta infractiune (marturia mincinoasa, denuntarea calomnioasa etc.). Falsul in declaratii poate constitui si un mijloc de savarsire a altei infractiuni. 6.Latura subiectiva. Falsul in declaratii se savarseste cu intentie directa. Aceasta rezulta din cerinta expresa a legii ca declaratia necorespunzatoare adevarului sa fie facuta in vederea producerii unei consecinte juridice, prin alte cuvinte, intr-un anumit scop urmarit de faptuitor. Pentru existenta infractiunii nu este necesar ca scopul sa fie efectiv realizat, fiind suficient ca faptuitorul sa-l fi urmarit in momentul cand a facut declaratia mincinoasa. Nu intereseaza daca faptuitorul a urmarit producerea consecintei juridice pentru sine sau pentru altul. 7.Consumarea. In cazul falsului in declaratii, tentativa este posibila, dar legea nu o

53

sanctioneaza. Infractiunea se consuma in momentul in care declaratia mincinoasa scrisa a fost primita sau in momentul in care declaratia mincinoasa verbala a fost consemnata de organul competent. In acest moment se produce si starea de pericol pentru valoarea sociala ocrotita prin incriminarea faptei. Nu prezinta interes, sub aspectul consumarii infractiunii, daca s-a produs sau nu consecinta juridica urmarita de faptuitor. 8.Sanctiunea, falsul in declaratii se pedepeste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda. Falsul privind identitatea(art.293) 1.Notiune si definitie. De stabilirea identitatii persoanei depinde, in unele situatii, producerea unor consecinte juridice. De aceea, alterarea adevarului cu privire la identitate constituie o fapta periculoasa pentru societate, pe care legea penala, o incrimineaza. Astfel, potrivit art.293 alin.1 cp., constituie infractiunea de fals privind identitatea prezentarea sub o identitate falsa ori atribuirea unei asemenea identitati altei persoane, pentru a induce sau mentine in eroare un organ sau o institutie de stat sau o alta unitate dintre cele la care se refera art. 145 cp., in vederea producerii unei consecinte juridice, pentru sine sau pentru altul. Stabilirea identitatii unei persoane facandu-se, de regula, pe baza unui inscris doveditor, legiuitorul, pentru a preveni savarsirea infractiunii prevazuta in art.293 alin.1 cp., a incriminat sub aceeasi denumire in alin. 2 al textului incredintarea unui inscris care serveste pentru dovedirea starii civile ori pentru legitimarea sau identificarea spre a fi folosit pe nedrept. Fapta prevazuta in art.293 alin.2 cp., luata in considerare in esenta sa, reprezinta un ajutor dat autorului infractiunii prevazute in art.293 alin.1 cp., adica un act de complicitate la aceasta infractiune. Prin derogare de la principiile participatiei penale, acest act de complicitate, care are o incriminare distincta, se pedepseste chiar daca nu a inceput exercitiul infractiunii la care se refera. Falsul privind identitatea este prevazut, asadar, in doua forme: o forma principala (art.293 alin.1 cp.) si una asimilata celei dintai (art.293 alin.2 cp,). Infractiunea a fost inclusa in categoria infractiunilor de fals in inscrisuri, deoarece alterarea adevarului cu privire la identitatea persoanelor se savarseste, de regula, cu ajutorul inscrisurilor care servesc la dovedirea starii civile, la legitimare sau identitate. 2.Obiectul juridic special. Falsul privind identitatea are ca obiect juridic special relatiile sociale referitoare la increderea publica in adevarul privind identitatea persoanelor, adica in concordanta dintre identitatea sub care se prezinta in fata unui organ sau institutii de stat sau a altei unitati din cele la care se refera art.145 cp. si identitatea lor reala. 3.Obiectul material. In prima sa forma (art.293 alin.1 cp.), infractiunea de fals privind identitatea este lipsita, de regula, de obiect material, deoarece identitatea constituie un atribut material al persoanei. Totusi, daca infractiunea se savarseste prin prezentarea unor inscrisuri false sau sunt folosite fara drept aceste inscrisuri, care constituie mijloace de folosire a faptei, pot fi considerate si obiect material al falsului privind identitatea. In cazul formei asimilate (art.293 alin.2 cp.), inscrisul incredintat pentru a fi folosit pe nedrept poate fi considerat si el obiect material al infractiunii. 4.Subiectul. Legea necerand subiectului infractiunii de fals privind identitatea vreo calitate speciala, aceasta infractiune poate fi savarsita de orice persoana. Participatia penala este posibila. Daca o persoana incredinteaza alteia un inscris care serveste pentru dovedirea starii civile, legitimare sau identificare spre a-l folosi pe nedrept, iar aceasta din urma foloseste

54

inscrisul si se prezinta sub o identitate falsa, fiind vorba de fapte incriminate distinct, nu exista participatie penala. Fiecare dintre cele doua persoane va raspunde in calitate de autor, prima pentru fapta prevazuta in alin.2 al art. 293 cp., iar a doua pentru fapta prevazuta in alin.1 al aceluiasi articol. 5.Latura obiectiva. In forma sa principala, falsul privind identitatea se realizeaza, sub aspectul elementului material, fie prin prezentarea sub o identitate falsa, fie prin atribuirea unei asemenea identitati altei persoane. A te prezenta sub o identitate falsa inseamna a-ti atribui o identitate care nu-ti apartine, iar a atribui o asemenea identitate altei persoane inseamna a declara, a afirma sau a atesta ca acea persoana are o identitate diferita de cea pe care o are in realitate. Nu intereseaza daca prezentarea sub o identitate falsa sau atribuirea unei asemenea identitati altei persoane s-a realizat oral, in scria sau cu ajutorul unor inscrisuri false sau folosite fara drept, care servesc pentru dovedirea starii civile, pentru legitimare sau identificare 2. In practica judiciara s-a decis de exemplu ca infractiunea de fals privind identitatea exista atunci cand o persoana in calitate de invinuit, isi da un nume fictiv cu ocazia interogatorului ce i se ia in cadrul cercetarilor. Dimpotriva, s-a decis ca aceasta infractiune nu poate fi retinuta in situatia in care o femeie divortata se prezinta in continuare sub numele dobandit prin casatoria desfacuta, cata vreme in hotararea de divort nu s-a dispus nimic cu privire la numele pe care il vor purta sotii dupa desfacerea casatoriei. In acest caz, nu exista nici o identitate falsa si nici intentia specifica infractiunii. Prezentarea sub o identitate falsa sau atribuirea unei asemenea identitati altei persoane trebuie sa aiba loc fata de un organ sau institutie de stat sau fata de a alta unitate din cele prevazute in art.145 cp.. cerinta legii este indeplinita daca oricare dintre aceste actiuni s-a savarsit fata de o persoana din cadrul organului, institutiei sau unitatii, care, in exercitarea atributiilor sale de serviciu, reprezinta acel organ sau acea institutie ori unitate si este competenta sa solutioneze problema in care identitate faptuitorului trebuie avuta in vedere. In acest sens, in practica judiciara s-a decis de exemplu ca intruneste elementele infractiunii de fals privind identitatea fapta inculpatilor care, fiind surprinsi de paznic in timp ce furau de pe camp si legitimati de acestia in vederea supunerii lor raspunderii penale, s-au prezentat sub o identitate falsa, deoarece paznicul, la timpul cat isi exercita atributiile de serviciu, este reprezentat al unitatii repective si competent a prinde si legitima pe infractor. In forma asimilata, falsul privind identitatea se realizeaza sub aspectul elementului material prin incredintarea unui inscris care serveste pentru dovedirea starii civile sau pentru legitimare ori identificare. A incredinta un asemenea inscris inseamna a remite inscrisul altei persoane. Nu intereseaza daca incredintarea inscrisului se face direct sau indirect, adica printrun intermediar. Actiunea de incredintare trebuie sa priveasca un inscris care serveste pentru dovedirea starii civile, pentru legitimare sau identificare. Cerinta legii este indeplinita numai daca inscrisul incredintat serveste direct la dovedirea starii civile sau pentru legitimare ori identificare, nu si atunci cand este vorba despre un inscris pe baza caruia s-ar putea ajunge indirect la stabilirea uneia dintre situatiile de mai sus. Nu intereseaza daca inscrisul apartine faptuitorului sau se gasea numai in posesia acestuia. 6.Latura subiectiva. Falsul privind identitatea, in forma sa tipica, dar si in cea asimilata, se savarseste cu intentie directa. Pentru existenta infractiunii in forma sa tipica, principala, legea cere, in afara vinovatieie, faptuitorului sub forma intentiei directe, si urmarirea
2

55

de catre acesta a unui dublu scop: in primul rand inducerea sau mentinerea in eroare a organului, institutiei sau unitatii respective, iar in al doilea rand, producerea unei consecinte juridice, pentru sine sau pentru altul. Existenta infractiunii nu este insa subordonata realizarii efective a acestor scopuri. Cu alte cuvinte nu se cere ca faptuitorul sa fi reusit sa induca in eroare sau sa mentina in eroare acel organ sau acea institutie ori unitate si nici, ca prin aceasta, sa se fi produs in mod efectiv o anumita consecinta juridica. In forma sa asimilata, falsul privind identitatea include in latura sa subiectiva, in afara intentiei directe, de asemenea un scop special: incredintarea inscrisului care serveste pentru dovedirea starii civile ori pentru legitimare sau identificare trebuie sa se faca spre a fi folosit fara drept, adica spre a folosi la insusirea unei identitati false. Nici de data aceasta existenta infractiunii nu este subordonata realizarii scopului prevazut de lege. 7.Consumarea. Tentativa, in cazul falsului privind identitatea este posibila, dar legea nu o sanctioneaza. In forma sa tipica infractiunea se consuma in momentul prezentarii sub o identitate falsa sau in momentul atribuirii unei asemenea identitati altei persoane, iar in forma asimilata in momentul incredintarii inscrisului care serveste pentru dovedirea starii civile ori pentru legitimare sau identificare. In acest moment se produce si starea de pericol pentru increderea publica in adevarul cu privire la identitatea persoanelor. 8.Sanctiunea. Falsul privind identitatea se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani.

Infractiuni la regimul stabilit pentru anumite activitati economice: Divulgarea secretului economic(art.298); 1.Notiune si definitie. Exista date si informatii cu caracter economic care, desi nu constituie secrete de stat, nu sunt destinate publicitatii. Aceste date si informatii trebuie pastrate cu strictete, deoarece, chiar daca nu sunt de insemnatatea acelor care constituie secrete de stat, totusi de ele se leaga interese importante ale economiei nationale. Divulgarea unor asemenea date sau informatii fie de cel care le cunoaste datorita atributiilor de serviciu, fie de catre cel care a ajuns sa le cunoasca in orice mod, prezinta pericol social, deoarece poate produce pagube si leza intereseel economiei. De aceea, fapta este incriminata in codul penal, constituind infractiunea de divulgare a secretului economic. Potrivit art.298 alin.1 cp., infractiunea consta in divulgarea unor date sau informatii care nu sunt destinate publicitatii, de catre cel care le cunoaste datorita atributiilor de serviciu, daca fapta este de natura sa produca pagube. Potrivit art.298 alin.2 cp., infractiunea consta in aceeasi fapta savarsita de o alta persoana ,oricare ar fi modul in care acea persoana a ajuns sa cunoasca datele sau informatiile. 2.Obiectul juridic special. Divulgarea secretului economic are ca obiect juridic special relatiile sociale referitoare la stricta pastrare a datelor si informatiilor cu caracter economic care nu sunt destinate publicitatii. Desi textul nu precizeaza ca datele si informatiile la care se refera actiunea incriminata sunt date sau informatii cu caracter economic, totusi, aceasta rezulta, implicit, atat din denumirea infractiunii cat si din includerea ei in titlul VIII din partea speciala a Codului penal. Mai este de observat ca desi titlul poarta denumirea infractiuni la regimul stabilit pentru anumite activitati economice, infractiunea de divulgare a secretului economic nu priveste o anumita activitate economica ci oricare dintre aceste activitati. 3.Obiectul material. Infractiunea este lipsita, de regula, de obiect material. Totusi un asemenea obiecct exista cand divulgarea se refera la un ibiect ce contine date sau informatii care nu sunt destinate publicitatii si consta in acel document.

56

4.Subiectul. in cazul prevazut in art.298 alin.1 cp., infractiunea de divulgare a secretului economic nu poate fi savarsita decat de o persoana care cunoaste datele sau informatiile pe care le divulga datorita atributiilor de serviciu. Prin urmare, in acest caz, subiectul infractiunii nu poate fi decat un functionar. In cazul prevazut in alin.2 al art. 298 cp., subiectul infractiunii poate fi orice persoana, indiferent de calitatea pe care o are si indiferent de modul in care a ajuns sa cunoasca datele sau informatiile nedestinate publicitatii pe care le divulga. Infractiunea poate fi savarsita cu participatie. 5.Latura obiectiva. Divulgarea secretului economic presupune, sub aspeclul elementului material, o actiune de divulgare a unor date sau informatii. A divulga date sau informatii inseamna a le da in vileag, adica a aduce datele sau informatiile la cunostinta unor persoane neindreptatite a le cunoaste. Divulgarea se poate face oral sau in scris, prin aratarea unor documente sau inscrisuri care contin acele date sau informatii sau in orice alt mod. Nu intereseaza nr. persoanelor catre care s-a facut divulgarea si nici fdaca acele persoane au sau nu o anumita calitate. Actiunea de divulgare trebuie sa se refere la date sau informatii cu caracter economic care nu sunt destinate publicitatii. Potrivit Legii 23/1971, datele sau informatiile care nu sunt destinate publicitatii constituie secrete de serviciu si ele nu pot fi divulgate. In farsit fapta trebuie sa fie de natura sa produca pagube. Prin urmare nu se cere faptei sa produca efectiv o paguba; este suficient sa creeze numai posibilitatea survenirii unui asemenea rezultat. Daca fapta nu este de natura sa produca pagube, divulgarea datelor sau informatiilor cu caracter economic, care nu sunt destinate publicitatii, nu realizeaza elementul material al infractiunii. 6.Latura subiectiva. Infractiunea se savarseste cu intentie directa sau indirecta. Faptuitorul isi da seama ca datele sau informatiile pe care le divulga nu sunt destinate publicitatii, si vrea sa le divulge, prevazand ca prin aceasta creeaza o stare de pericol pentru interesele economiei nationale, ca si pentru relatiile sociale cu caracter patrimonial. Latura subiectiva a infractiunii nu include cerinta savarsirii faptei dintr-un anumit mobil sau pentru realizarea unui anumit scop. 7.Consumarea. Tentativa este posibila in cazul divulgarii secretului economic, dar legea nu o sanctioneaza. Infractiunea se consuma in momentul in care actiunea de divulgare a fost savarsita, datele sau informatiile care nu sunt destinate publicitatii ajungand la cunostinta unor persoane neindreptatite a le cunoaste. In acest moment se produce si starea de pericol pentru interesele economiei nationale, ca si pentru relatiile sociale cu caracter patrimonial. 8.Sanctiunea. Divulgarea secretului economic se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani daca faptuitorul a cunoscut datele sau informatiile datorita atributiilor de serviciu si cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani daca fapta este savarsita de orice alta persoana. Concurenta neloiala(art.301) 1.Notiune si definitie. Pentru a asigura desfacerea bunurilor pe care le produce sau le vinde, orice unitate economica este interesata sa aiba o clientela cat mai numeroasa. Castigarea si mentinerea clientelei trebuie sa se realizaze insa in mod cinstit, printr-o concurenta loiala, fara inducerea in eroare a beneficiarilor sau consumatorilor cu privire la calitatea, originea sau provenienta produselor. Introducerea in circuitul economic, sub aparenta unor produse cunoscute ca fiind de buna calitate de produse calitativ necorespunzatoare, insotite de denumiri sau indicatii false, aduce atingerea bunei desfasurari a activitatii economice si cauzeaza

57

prejudicii atat beneficiarilor si consumatorilor, care sunt indusi in eroare, cat si producatorilor sau furnizorilor care sunt expusi, in felul acesta unei concurente neloiale. Prezentand pericol social, fapta este incriminata si in raport cu relatiile sociale carora le aduce atingere, face parte din categoria infractiunilor la regimul stabilit pentru anumite activitati economice. Astfel, potrivit art. 301 cp., constituie infractiunea de concurenta neloiala fabricarea ori punerea in circulatie a produselor care poarta denumiri de origine ori indicatii de provenienta false, precum si aplicarea pe produsele puse in circulatie de mentiuni false privind brevetele de inventii, ori folosirea unor nume comerciale sau a denumirilor organizatiilor de comert ori industriale, in scopul de a induce in eroare pe beneficiari. 2.Obiectul juridic special. Infractiunea are ca obiect juridic special relatiile sociale fereritoare la regimul stabilit pentru asigurarea probitatii in ceea ce priveste indicarea originii, provenientei si calitatii produselor fabricate sau pase in circulatie, precum si in ceea ce priveste folosirea numelor comerciale ori a denumirii organizatiilor de comert sau industriale, in asa fel incat atragerea si mentinerea clientelei sa se realizeze numai prin mijloace loiale. Prin ocrotirea acestor relatii sociale se realizeaza, implicit ocrotirea intereselor beneficiarilor sau consumatorilor, precum si interesele producatorilor sau furnizorilor, primii fiind pusi la adapost de pericolul de a fi dusi in eroare, iar ultimii fiind feriti de concurenta neloiala la care ar putea fi expusi. 3.Obiectul material. Infractiunea de concurenta neloiala are si un obiect material. Acesta consta, in cazul fabricarii ori punerii in circulatie a unor produse care poarta denumiri de origine ori indicatii de provenienta false, in produsele care poarta asemenea denumiri sau indicatii. Denumirea de origine a unui produs este denumirea tarii, regiunii, sau localitatii din care provine produsul. Denumirea de origine este falsa atunci cand produsul provine dintr-o alta tara, regiune sau localitate decat cea indicata in denumirea pe care o poarta. Ondicatiile de provenienta ale unui produs privesc marca de fabrica, adica semnul distinctiv folosit de o intreprindere pentru a deosebi produsele sale de cele identice sau asemanatoaere aparinand altei intreprinderi. Indicatiile de provenienta sunt false atunci cand produsul poarta marca altei intreprinderi. In cazul aplicarii pe produsele puse in circulatie de mentiuni false privind brevetele de inventii, infractiunea are ca obiect material produsele care poarta asemenea mentiuni. In sfarsit, in cazul folosirii unor semne comerciale sau a denumirilor organizatiilor de comert sau industriale, obiectul material al infractiunii il constituie inscrisurile sau imprimatele care poarta, in mod ilicit, numele de comert sau denumirea unei organizatii de comert, sau industriale. Daca sumele sau denumirea este imprimata chiar pe produs, acesta constituie, de asemenea obiectul material al infractiunii. 4.Subiectul. legea nu este conditionata de existenta infractiunii de vreo calitate speciala a faptuitorului. In consecinta, concurenta neloiala poate fi savarsita de orice persoana. Participatia penala este posibila in toate formele. 5.Latura obiectiva. Concurenta neloiala se poate realiza, sub aspectul elementului material, prin savarsirea uneia din urmatoarele actiuni: fabricarea ori punerea in circulatie a produselor care poarta denumiri de origine ori indicatii de provenienta false, aplicarea pe produsele puse in circulatie de mentiuni false privind brevetele de inventii, folosirea unor nume comerciale sau denumirea organizatiilor de comert sau industriale. A fabrica produse inseamna a le produce, iar a pune produse in circulatie inseamna a le introduce in circul comercial. Fabricarea sau punerea in circulatie trebuie sa se refere la produse ce poarta denumiri de origine sau indicatii de provenienta false. Denumirea de origine, sau indicatiile de provenienta false pot fi puse pe produse in timpul fabricarii sau inainte de punerea

58

lor in circulatie. Daca aceeasi persoana fabrica produsele, iar apoi le pune in circulatie, ne aflam in prezenta unei infractiuni continuate sau a unui concurs de infractiuni omogen, dupa cum exista o singura rezolutie infractionala sau doua rezolutii distincte. Aplicarea pe produse puse in circulatie de mentiuni false privind brevetele de inventii presupune punerea pe produse sau pe ambalajul acestora a unor mentiuni necorespunzatoare realitatii cu privire la brevetele de inventii in baza carora se pretinde ca au fost fabricate sau puse in circulatie. Mentiunile aplicate trebuie sa priveasca, asadar, brevetele de inventii si trebuie sa fie false. Totodata, legea cere ca produsele pe care se aplica aceste mentiuni sa fie false. Mentiunile false pot fi aplicate in orice mod. In sfarsit, prin folosirea unor nume comerciale sau a denumirilor organizatiilor de comert sau industriale se intelege intrebuintarea, in mod ilicit, a unor astfel de nume sau denumiri. Desi textul nu precizeaza ca este vorba de o folosire ilicita, adica fara drept, a numelui sau a denumirii, aceasta rezulta, atat din denumirea infractiunii concurenta neloila cat si din caracterizarea facuta de legiuitor celorlalte doua actiuni incriminate, care, impreuna cu actiunea de folosire, constituie modalitatile alternative de realizare a infractiunii. Prevederile din cod se completeaza cu prevederile concurentei. 6.Latura subiectiva. Concurenta neloiala se savarseste cu intentie directa. Faptuitorul isi da seama ca produsele pe care le fabrica sau pune in circulatie poarta denumiri de origine sau indicatii de provenienta false sau ca pune pe produsele pe care le introduce in circuitul economic indicatii false privind brevetele de inventii sau, in sfarsit, ca foloseste fara drept, nume comerciale sau denumiri ale unor organizatii de comert sau industriale, vrea sa savarseasca fapta, prevazand ca prin aceasta creeaza o stare de pericol pentru probitatea pe care trebuie sa se bazeze activitatile economice si pentru intrresele beneficiarilor si a celor care sunt supusi concurentei neloiale, urmare a carei producere o doreste. Latura subiectiva a infractiunii include si scopul inducerii in eroare a beneficiarilor. Acest scop trebuie sa existe in momentul savarsirii faptei, indiferent daca a fost sau nu realizat. 7.Consumarea. tentativa nu este pedepsita. Infractiunea se consuma in momentul in care oricare dintre actiunile prevazute in text este realizata, adica in momentul in care se fabrica sau se pune in circulatie un produs care poarta o denumire de origine ori indicatii de povenienta false, sau se aplica pe produsele puse in circulatie, mentiuni false privind brevetele de inventii sau cand se foloseste, fara drept, un nume comercial sau denumirea unei organizatii de comert sau industriale. 8.Sanctiunea. concurenta neloiala se pedepseste cu inchisoarea de la o luna la 2 ani cu amenda. Nerespectarea dispozitiilor privind operatii de import sau export(art.302) 1.Notiune si definitie.Activitatea de comert exterior, prezentand o mare insemnatate pentru economia nationala, are un regim special statornicit prin lege. pentru asigurarea respectarii acestui regim, Codul penal incrimineaza sub denumirea Nerespectarea dispozitiilor privind operatii de import sau export, in dispozitiile art.302 efectuarea, fara autorizatie, a oricaror acte sau fapte care potrivit dispozitiilor legale sunt considerate actiuni de import, export sau tranzit. 2. Obiectul juridic special. Infractiunea are ca obiect juridic special relatiile sociale referitoare la activitatea de comert exterior care impun efectuarea, numai in conditiile stabilite de lege, a operatiilor de import, export sau tranzit.

59

Prin decizia Curtii Constitutionale nr.19 din 8 aprilie 1993 (ramasa definitiva prin nerecurare) se statueaza ca art. 302 C.p.isi pastreaza valabilitatea in conditiile in care mai exista situatii obligatorii de obtinere a licentlor de import sau export. 3.Obiectul material. Intrucat actele sau faptele considerate, potrivit dispozitiilor legale, operatii de import, export sau tranzit se refera in mod direct la diferite marfuri sau produse, infractiunea are si un obiect material, constand in aceste marfuri sau produse. 4. Subiectul. Legea nu cere subiectului vreo calitate speciala, ceea ce inseamna ca infractiunea poate fi savarsita de orice persoana care efectueaza, fara autorizatie, o operatie de comert exterior. Aceasta persoana poate fi un cetatean roman sau un cetatean strain , un particular sau un functionar. Participatia penala este posibila in oricare dintre formele sale. 5.Latura obiectiva.pentru realizarea infractiunii sub aspectul elementului material se cere, in primul rand, efectuarea unor acte sau fapte care potrivit dispozitiilor legale sunt considerate operatiuni de import, export sau tranzit.textul art. 302 cp., nu indica actele sau faptele care constituie operatiuni de import, export sau tranzit, ci se refera la dispozitiile legale care le caracterizeaza ca fiind asemenea operatiuni. De aceea, textul care are caracterul unei norme de referire, se completeaza cu dispozitiile legale potrivit carora anumite acte sau fapte sunt considerate actiuni de import, expotr sau tranzit.aceste dispozitii sunt cuprinse in legea cu privire la activitatea de comert exterior. Potrivit lor, prin actiuni de import, export sau tranzit urmeaza a se intelege vanzarea, cumpararea sau schimburile de marfuri, transporturile si expeditiile internationale, vanzarea sau cumpararea de licenta etc si in general, orice acte sau fapte de comert, precum si prospectarile, ofertele, demersurile, tratativele si intelegerile privind asemenea operatiuni. Enumerarea facuta in text nefiind completa, in literatura de specialitate s-a aratat ca revine practicii sa decida, de la caz la caz, in acele ipoteze care nu sunt prevazute in legea privind activitatea de comert exterior daca se aplica prin analogie acelasi tratament juridic. Actele sau faptele care potrivit dispozitiilor legale sunt considerate actiuni de import, export sau tranzit pot prezenta forme variate in raport cu natura si caracterul bunurilor la care se refera. Este de observat ca desi textul art. 302 cp.foloseste pentru caracterizarea lor pluralul, aceasta nu inseamna ca existenta infractiunii este exclusa in cazul savarsirii unui singur asemenea act sau a unei singure asemenea fapte. Pentru ca efectuarea oricaror acte sau fapte care potrivit dispozitiilor legale sunt considerate operatiuni de import, export sau tranzit sa realizeze elementul material al infractiunii este necesar, , in al doilea rand, ca efectuarea acestor acte sau fapte sa fie facuta fara autorizatie. Autorizatiile privind operatiile de comert exterior se elibereaza de Ministerul Comertului. Desi legea se refera, in reglementarea regimului autorizatiilor, numai la operatiuni de import sau export, impartasim opinia ca regimul este aplicabil si operatiunilor de tranzit, acestea din urma neputand fi excluse din cadrul activitatilor de comert exterior. Sunt exceptate de la regimul autoritatilor, nefiind considerate actiuni de import sau export, actele sau faptele privind bunuri destinate uzului sau consumului personal sau familial. Intrucat dispozitiile legale, chiar oricat de amanuntite, nu pot cuprinde o enumerare completa a bunurilor destinate uzului sau consumului personal ori familial, determinarea lor concreta urmeaza sa se faca de instanta de judecata, in raport cu natura, cantitatea, valoarea si masura in care, prin importanta lor, acestea nu depasesc in mod sensibil nevoile personale sau familiale normale. De altfel, practica judiciara ofera exemple in acest sens. Incriminarea din art.302 C.p. constituie o dispozitie cadru care se individualizeaza in

60

mod diferit, intr-un moment sau altul, in functie de legea vamala care reglementeaza operatiuni de import sau export. 6.Latura subiectiva. Infractiunea de nerespectare a dispozitiilor privind operatii de import sau export se savarseste cu intentie directa sau indirecta. Faptuitorul isi da seama ca savarseste un act sau o fapta care constituie o operatiune de comert exteior, fara autorizatie, vrea sa savarseasca fapta, prevazand ca prin aceasta aduce atingerea economiei nationale, urmare pe care o doreste sau o accepta. Latura subiectiva a infractiunii nu include vreun motiv sau scop. 7. Consumarea. Tentativa nu este pedepsita. Consumarea infractiunii are loc in momentul in care este realizat actul sau fapta considerata operatiune de import, export sau tranzit, si se produce urmarea periculoasa a faptei, adica starea de pericol pentru activitatea de comert exterior. 8. Sanctiunea. Infractiunea se pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 7 ani. Deturnarea de fonduri(art.302) 1.Notiune si definitie. Respectarea disciplinei financiare, care conditioneaza buna desfasurare a activitatilor economice, impune folosirea fondurilor banesti si a resurselor materiale numai potrivite destinatiei ce li s-a dat. schimbarea destinatiei acestor fonduri sau resurse, cu in calcarea prevederilor legale, poate produce o perturbare a activitatii economicofinanciare si pagube materiale. Daca se produc asemenea urmari, fapta prezinta un evident pericol social. De aceea, Codul penal incrimineaza in dispozitiile art 302 ,sub denumirea Deturnarea de fonduri, schimbarea destinatiei fondurilor banesti, sau a resurselor materiale fara respectarea prevederilor legale, daca fapta a cauzat o perturbare a activitatii economicofinanciare sau a produs o paguba unui organ ori unei institutii de stat sau unei alte unitati dintre cele la care se refera art.145. 2.Obiectul juridic special. Infractiunea de deturnare de fonduri are ca obiect juridic special relatiile sociale referitoare la disciplina financiara, a carei respectare impune folosirea fondurilor banesti si a resurselor materiala potrivit destinatiei lor legale. Intrucat prin savarsirea faptei se pot produce si pagube unui organ sau institutie de stat ori unei alte unitati din cele la care se refera art.145 cp., infractiunea poate avea ca obiect juridic secundar relatiile sociale cu caracter patrimonial. 3.Subiectul. legea nu cere subiectului infractiunii vreo calitate speciala, ceea ce inseamna ca deturnarea de fonduri poate fi savarsita de orice persoana. De cele mai multe ori, subiectul infractiunii va fi insa un functionar. Participatia penala este posibila in toate formele. 4.Latura obiectiva. Elementul material al infractiunii consta in schimbarea destinatiei fondurilor banesti sau a resurselor materiale, adica in folosirea acestor fonduri sau resurse in alt scop decat cel stabilit. Schimbarea destinatiei acestor fonduri sau resurse trebuie sa se faca fara respectarea prevederilor legale. Daca actiunea se savarseste pe baza unor prevederi ale legii, lipseste o cerinta pentru existenta infractiunii de deturnare de fonduri, si, in consecinta, fapta nu constituie infractiune. Deturnarea de fonduri mai este conditionata, sub aspect obiectiv, de producerea unui rezultat, care poate consta fie intr-o pertubare a activitatii economicofinanciare, fie intr-o paguba produsa a unui organ ori institutii de stat sau ubei alte unitati din cele la care se refera art.145 cp. aceste urmari sunt prevazuite alternativ, ceea ce inseamna ca este suficient sa se produca numai una dintre ele. In sfarsit, intre actiunea de schimbare a

61

destinatiei fondurilor banesti sau a resurselor materiale si pertubarea activitatii economicofinanciare sau paguba produsa unui organ sau institutii de stat sau altei unitati din cele la care se refera art.145 cp., trebuie sa existe un raport de cauzalitate. Acest raport trebuie stabilit in fiecare caz. 5.Latura subiectiva. Infractiunea de deturnare de fonduri se savarseste cu intentie directa sau indirecta. Faprtuitorul isi da seama ca schimba destinatia fondurilor banesti sau a resurselor materiale, fara respectarea prevederilor legale, vrea sa savarseasca fapta prevazand ca prin aceasta produce una din urmarile aratate in art.302 cp. Latura subiectiva a infractiunii nu include vreun motiv sau scop special. 6.Consumarea. Infractiunea de deturnare de fonduri se consuma in momentul in care se produce, ca urmare a activitatii faptuitorului, fie o perturbare a activitatii economico-financiare, fie o paguba a unui organ sau institutii de stat sau unei alte unitati din cele prevazute in art.145 cp. 7.Sanctiunea. Pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea de deturnare de fonduri este inchisoarea de la 6 luni la 5 ani. 8.Forma agravata. Potrivit alin. 2 infractiunea este mai grava daca fapta din alin.1 a avut consecinte deosebit de grave. Consecintele sunt deosebit de grave in acceptiunea prev.art.146 cp.sanctiunea consta in inchisoare de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi. Nerespectarea dispozitiilor privind importul de deseuri si reziduri (art.302) 1.Notiune si definitie. Liberalizarea operatiunilor de import-export antrenat in numar mare de participanti la derularea acestora. Activitatile de import trebuie sa se realizeze pentru satisfacerea unor necesitati sociale dar fara periclitarea altor interese legitime. Pentru prevenirea importului ori tranzitarii pe teritoriul tarii, a oricaror substante, deseuri ori reziduri daunatoare pentru sanatatea populatiei ori pentru mediul inconjurator, prevederile art. 302 cp. legiuitorul a incriminat fapta de nerespecatre a dispozitiilor privind importul de deseuri si reziduri. Astfel, potrivit prev.alin.1, infractiunea consta in efectuarea oricaror operatiuni de import de deseuri ori reziduuri de orice natura sau de alte marfuri periculoase pentru sanatatea populatiei si pentru mediul inconjurator, precum si introducerea, in orice nmod, sau tranzitarea acestora pe teritoriul tarii, fara respectarea dispozitiilor legale. 2.Obiectul juridic. Nerespectarea dispozitiilor privind importul de deseuri si reziduri are ca obiect juridic special relatiile sociale referitoare la tranzitarea pe teritoriul tarii precum si la importul unor substante toxice. In secundar infractiunea are ca obiect juridic relatiile sociale referitoare la sanatatea populatiei si a mediului inconjurator. 3.Obiectul material. Infractiunea are ca obiect material respectivele deseuri si reziduuri care sunt importate ori tranzitate. In formele agravate intalnim si un al doilea obiect material constand in corpul victimei sau victimelor. 4.Subiectul. legea nu cere vreo calitate subiectului activ. In consecinta, infractiunea poate fi savarsita de orice persoana, cetatean roman sau strain. Participatia penala este posibila sub toate formele. 5.Latura obiectiva. Elementul material, constand intr-o comisiune, se poate realiza prin urmatoarele trei modalitati alternative: a) efectuarea de operatiuni de import avand ca obiect material deseuri, reziduri ori alte marfuri. In aceasta modalitate poate fi realizata orice operatiune de import. Reziduurile, deseurile, celelalte marfuri importate trebuie sa fie periculoase pentru

62

sanatatea populatiei si pentru mediul inconjurator. Fapta constituie infractiune chiar si atunci cand starea de pericol subzista fata de una din cele doua valori. b) Introducerea, in orice mod, a respectivelor produse in tara. Daca insa mijlocul folosit constituie prin el insusi o infractiune, devin incidente regulile referitoare la concursul de infractiuni: de ex.faptutorul falsifica documentele insotitoare ori savarseste o alta fapta incriminata in Codul vamal ori Legea privind frontiera de stat. c) Tranzitarea pe teritoriul tarii a reziduurilor, deseurilor ori a altori marfuri periculoase. Sub acest aspect nu are importanta durata operatiunii de tranzitare. In toate cazurile fapta se savarseste cu incalcarea dispozitiilor legale. Daca faptuitorul realizeaza doua sau toate cele trei modalitati alternative, unitatea legala subzista. De aceasta se va tine insa seama la individualizarea a pedepsei. Urmarea imediata consta in crearea unei stari de pericol pentru sanatatea populatiei si pentru mediul inconjurator. Intre fapta si urmare trebuie sa existe raporturi de cauzalitate. 6.Latura subiectiva presupune forma de vinovatie a intentiei directe sau indirecte. 7.Consumarea. Tentativa infractiunii se pedepseste. Consumarea are loc in momentul in care se realizeaza elementul material, in oricare dintre modalitatile alternative, moment in care se produce si starea de pericol. Infractiunea poate fi savarsita in forma continuata. 8.Sanctiunea consta in inchisoare de la 2 la 7 ani. 9.Forme agravate. Nerespectarea privind importul de deseuri si reziduuri, are si 2 forme agravate, consacrate in alin.2 ipoteza I si II. Prima forma agravata alin. 2 ipoteza I exista atunci cand faptele prevazute in alin.1 au avut urmatoarele consecinte a unui nr. mare de persoane. Au avut ca urmare o vatamare corporala grava, in acceptiunea prev. art. 182 cp. Au cauzat o paguba materiala importanta. A doua forma agravata alin.2 ipoteza a II-a exista atunci cand faptele prevazute in alin.1 au avut urmatoarele consecinte sau urmari: Moartea uneia sau mai multor persoane. Pagube importante economiei nationale. Pentru explicatii privind caracterul important al pagubei aduse economiei nationale, facem trimitere la analiza infractiunilor de abus in serviciu contra intereselor publice si neglijenta in serviciu. Pentru prima forma agravata, pedeapsa consta in inchisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi, iar pentru a doua forma agravata, in inchisoare de la 7 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

Infractiuni contra patrimoniului Delapidarea (art.215) 1.Notiune si definitie. Sustragerea de bunuri chiar de catre acela care, datorita atributiilor de serviciu, are bunurile in gestiune sau administrarea sa, este o fapta de mare gravitate; prin savarsirea ei nu se incalca numai relatiile sociale cu caracter patrimonial, ci si cele referitoare la activitatea de serviciu. In afara de aceasta, faptuitorul, savarsind fapta, nu incalca numai obligatia pe care o are fiecare persoana de a nu adduce atingere patrimoniului altuia, ci si obligatia speciala pe care o are in aceasta privinta tocmai datorita calitatii sale de functionar. In sfarsit, faptuitorul avand bunurile in gestiunea sau administrarea sa, poate savarsi

63

sustragearea mult mai usor. Prezentand particularitati care o diferentiaza de toate celelalte infractiuni contra patrimoniului, fapta este incriminata distinct, sub denumirea proprie de delapidare. Potrivit art.215 cp., aceasta infractiune consta in insusirea, folosirea sau traficarea, de catre un functionar, in interesul sau sau pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestioneaza sau administreaza. Constand in insusirea, folosirea sau traficarea de bunuri, prin urmare, fiind indreptata, in principal, impotriva patrimoniului, delapidarea este inclusa, alaturi de infractiunile de aceeasi natura, in titlul III din partea speciala a Codului penal, dupa infractiunea de inselaciune. 2.Obiectul juridic special. Dupa cum reiese si din cele aratate mai sus, delapidarea are doua obiecte juridice speciale; unul principal, constand in relatiile sociale cu caracter patrimonial, si unul secundar, constand in relatiile sociale referitoare la buna desfasurare a activitatii de serviciu. Relatiile sociale cu caracter patrimonial constituie obiectul juridic principal al delapidarii, deoarece infractiunea, realizandu-se prin sustragerea de bunuri, fapta incalca in primul rand aceste relatii sociale. Relatiile sociale referitoare la buna desfasurare a activitatii de serviciu constituie numai obiectul juriridc secundar al infractiunii, deoarece numai datorita imprejurarii ca faptuitorul are calitatea de functionar, prin savarsirea faptei se incalca, in afara relatiilor sociale cu caracter patrimonial, si cele referitoare la buna desfasurare a activitatii de serviciu, care sunt aparate in principal prin incriminarea unor fapte facand parte dintr-o alta categorie de infractiuni. 3.Obiectul material. Infractiunea de delapidare are un obiect material constand in bani, valori sau alte bunuri, pe care faptuitorul le gestioneaza sau administreaza. Banii, prin care se inteleg bilete de banca si moneda metalica, pot constitui obiectul material al delapidarii, indifferent daca se afla in numerar sau la dispozitia unitatii. Prin valori se inteleg hartiile de valoare de orice fel, cum sunt cecurile, obligatiile CEC, titlurile de credit etc., adica inscrisurile care incorporeaza drepturi a caror valorificare este legata de detinerea respectivelor inscrisuri. In sfarsit, prin alte bunuri se inteleg bunurile mobile corporale, altele decat banii sau valorile, care au valoare economica. Banii, valorile sau orice alte bunuri pentru a constitui obiect material al delapidarii trebuie sa se afle efectiv in gestiune sau administrarea faptuitorului. Momentul intrarii unui bun in sfera bunurilor gestionate sau administrate de faptuitor este momentul in care bunul intra in fapt in gestiunea sau administrarea acestuia, indifferent daca acesta si-a gasit sau nu reflectarea in oepratiile scriptice care trebuie efectuate. In consecinta gestionarul care, preluand bunuri, sustrage din acestea, inainte de a intocmi formele de primire, savarseste infractiunea de delapidare. Momentul iesirii unui bun din gestiunea sau administrarea faptuitorului este dat tot de situatia de fapt; astfel, de exemplu, sumele de bani destinate efectuarii unor plati fac parte din gestiunea faptuitorului, pana in momentul iesirii lor efective din gestiunea acestuia. Asa fiind, daca gestionarul sustrage din sumele respective, inainte de a le remite efectiv beneficiarilor, fapta constituie tot infractiunea de delapidare si nu o alta infractiune contra patrimoniului. Pot constitui obiectul material al infractiunii de delapidare si plusurile create in gestiune, deoarece, idiferent de modalitatea de creare si indiferent daca au fost sau nu inregistrate, ele revin unitatii, care raspunde din punct de vedere civil fata de cei care au fost prejudiciati. Crearea de plusuri in gestiune prin mijloace frauduloase constituie infractiune (art.35 din Legea 22/1969), iar daca mijlocul fraudulos constituie el insusi o infractiune, faptuitorul raspunde si pentru aceasta infractiune. Astfel, de exemplu, in cazul sustragerii unor plusuri din gestiunea

64

creata prin inselaciune la masuratoare, faptuitorul raspunde pentru infractiunea de delapidare, in concurs cu infractiunea prevazuta in art.35 din Legea 22/1969, precum si cu infractiunea prevazuta in art.296 cp. Banii, valorile sau price alte bunuri pentru a constitui obiectul material al delapidarii trebuie sa se afle in gestiunea sau administrarea faptuitorului. Daca bunul nu face parte din masa de bunuri gestionate sau administrate de faptuitor, sustragerea acestuia nu constituie delapidare ci furt, dar daca bunul se gasea in posesia faptuitorului, dar nu ca urmare a indatoririi de serviciu de a-l gestiona sau administra, ci in virtutea oricarui titlu, fapta constituie infractiunea de abuz de incredere. Dup intrarea in vigoare a Constitutiei din 1991, in literatura de specialitate si practica judiciara, s-a afirmat ca dispozitiile legale referitoare la infractiunile savarsite in dauna avutului obstesc ar fi abrogate implicit ca fiind neconstitutionale. Avand de solutionat aceasta aexceptie de neconstitutionalitate, Plenul Curtii Constitutionale a statuat prin decizia nr.1/1993 ca dispozitiile din Codul penal referitoare la infractiunile contra avutului obstesc sunt abrogate partial, in consecinta acestea urmeaza a se aplica numai cu privire la bunurile prevazute la art.135 alin.4 din Constitutie bunuri ce formeaza oniectul exclusiv al proprietatii publice. Prin aparitia deciziei Curtii Constitutionale textul art.223 c.p. privind infractiunea de delapidare nu s-a abrogat si trebuie aplicat la domeniile sau sferele care intereseaza proprietatea publica, institutiile publice, serviciile publice sau cei care administreaza sau folosesc bunuri publice . 4.Subiectul. Delapidarea este o infractiune proprie; ea nu poate fi savarsita decat de catre o persoana care are calitatea de functionar si care, in aceasta calitate, gestioneaza sau administreaza bunuri. Notiunile de functionar public si functionar sunt explicate in art.147 c.p. Potrivit primului aliniat al textului prin functionar public se intelege orice persoana care exercita, permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investita, o insarcinare de orice natura, retribuita sau nu, serviciul unei unitati dintre cele care se refera la art.145 cp. Potrivit art.147 alin. 2 cp., prin functionar se intelege persoana mentionata in primul aliniat, precum si orice salariat care exercita o insarcinare in serviciul unei alte persoane juridice decat cele prevazute in primul aliniat. Nu intereseaza daca insarcinarea are caracter permanent sau temporar, daca este sau nu retribuita, dupa cum nu intereseaza titlul cu care se exercita si nici modul cum a fost investita persoana. Persoana care are, potrivit legii penale, calitatea de functionar public sau calitatea de functionar, pentru a putea fi subiect al infractiunii de delapidare, trebuia sa aiba si calitatea de gestionar sau administrator al bunurilor delapidate. Gestionar este persoana care are, ca principale atributii de serviciu primirea, pastrarea si eleiberarea de bunuri. Primirea de bunuri consta in luarea de bunuri in gestiune, ceea ce presupune, pe de-o parte, operatia faptica de luare in primire a bunurilor, iar pe de alta parte, efectuarea operatiilor scriptice corespunzatoare. Pastrarea de punuri presupune tinerea bunurilor in depozit in asa fel incat acestea sa nu fie supuse unor stricaciuni sau pierderi. Pastrarea impune si ea intocmirea si tinerea unor documente, care sa reflecte in orice moment situatia exaxcta a bunurilor din gestiune. In sfarsit, eliberarea de bunuri consta in scoaterea de bunuri din gestiune, ceea ce presupune, de asemenea, anumite operatii faptice si scriptice. Indeplinirea, ca principale atributii de serviciu, activitatile de primire, pastrare si eliberare de bunuri, gestionarul se afla intr-o legatura directa, materiala cu bunurile din gestiunea sa. Asa fiind el efectueaza diferite operatii de manipulare a acestor bunuri si, totodata, le are in paza sa. Aceasta nu inseamna ca primirea, pastrarea si eliberarea de bunuri, care

65

constituie principalele atributii de serviciu ale gestionarului ar fi echivalente cu manipularea si paza lor; cel ce efectueaza operatiile de manipulare sau are bunuri in paza sa, fara a avea ca principale atributii de serviciu primirea, pastrarea si eliberarea lor, nu are calitatea de gestionar si in consecinta, daca sustrage din acele bunuri, nu savarseste infractiunea de delapidare, ci infractiunea de furt. In practica judiciara s-a considerat ca sunt gestionari, avand ca principale atributii de serviciu primirea, pastrarea si eliberarea de bunuri de ex.- taxatorii de pe autovehiculele destinate transportului in comun, responsabilul unei sectii dintr-o cooperativa ce presteaza servicii catre populatie, remizierii in raport cu marfurile incredintate spre vanzare etc. In literatura juridica, ca si in practica judiciara, a fost consacrata notiunea de gestionar de fapt, considerandu-se ca, gestionarul de fapt poate fi subiect al infractiunii de delapidare. Prin gestionar de fapt se intelege persoana care indeplineste in fapt activitatile pe care le implica, ca principale atributii de serviciu, calitatea de gestionar. Potrivit unui punct de vedere, care se intemeiaza pe definitia larga data notiunii de functionar, gestionar de fapt poate fi orice persoan, indiferent daca este sau nu incadrata in munca in unitatea careia ii apartin bunurile, fiind suficient sa indeplineasca in fapt activitatile de primire, pastrare si eliberare de bunuri (de exemplu,sotia care inlocuieste pe sotul ei, incadrat in munca in acea unitate). Dupa o alta opinie, pe care ne-o insusim si noi, intrucat calitatea de functionar presupune existenta unor relatii de serviciu, gestionar de fapt nu poate fi decat o persoana incadrata in munca la respectiva unitate, care, fara a avea ca principale atributii de serviciu, primirea, pastrarea si eliberarea de bunuri, indeplineste in fapt aceste activitati. In sfarsit, exista si opinia ca pentru existenta gestiunii de fapt este necesar ca unitatea sa aiba cel putin cunostinta de aceasta, deoarece numai astfel putem vorbi de o insarcinare in serviciul unitatii. Unele discutii au avut loc cu privire la incadrarea juridica a faptei conducatorului auto care sustrage din bunurile pe care le transporta. Potrivit punctului de vedere impartasit in practica noastra judiciara, daca bunurile au fost luate in primire de o alta persoana, care insoteste transportul, fapta constituie infractiunea de furt. Daca, dimpotriva, bunurile au fost incredintate conducatorului auto pentru transport, acesta luandu-le in primire si avand obligatia de a le preda destinatarului in cantitatea si calitatea prevazute in actul de transport, fapta constituie infractiunea de delapidare. In literatura de specialitate, s-a aratat insa ca aceste idei, desi in general juste, nu trebuie totusi absolutizate, deoarece exista si situatii in care conducatorul auto transporta bunuri fara insotitori, neavand acele bunuri in posesia sau gestiunea sa (de ex. transportul unor materiale in incinta unitatii, fara a avea loc o primire si o predare scriptica a acestor bunuri, sau chiar transportul in afara incintei unitatii, conducatorul auto avand numai un contract material cu respectivele bunuri). Sustragerea savarsita de conducatorul auto, in asemenea situatii, nu pate constitui decat infractiunea de furt. De altfel, practica judiciara cunoaste asemenea situatii, in care, desi conducatorul auto nu are insotitor, fapta este considerata totusi furt si nu delapidare. Sub Codul penal anterior, puncte de vedere contradictorii au fost exprimate cu privire la incadrarea juridica a faptei contabilului care, cumuland in fapt si functia de gestionar, isi insuseste din bunurile gestionate in acest fel. Unele instante au considerat ca fapta constituie abuz in serviciu iar altele, infractiune de delapidare. Ultima solutie este cea corecta deoarece contabilul fiind, intr-un asemenea caz, un gestionar de fapt, ca orice gestionar de fapt poate savarsi infractiunea de delapidare. Infractiunea de delapidare poate fi savarsita nu numai de un functionar care genereaza

66

bunuri ci si de un functionar care are bunuri in administrare. Administrarea, spre deosebire de gestionare, nu presupune indeplinirea unor activitati de primire, pastrare si eliberare de bunuri, ci indeplinirea unir activitati de conducere si dispozitie cu privire la intregul patrimoniu al unitatii. Administratorul, in indeplinirea acestor activitati, fara a fi in contact direct cu bunurile apartinand unitatii, are dreptul de a da dispozitii, cu privire la primirea, pastrarea, intrebuintarea sau eliberarea de bunuri precum si cu privire la situatia juridica si economico-financiara. Au calitate de adminsitrator, persoanele care fac parte din conducerea unitatii (director, director adjunct, contabil sef etc.). astfel, de ex., savarseste infractiunea de delapidare, in calitatea sa de administrator, contabilul sef care, prin intermediul unor acte de serviciu necorespunzatoare, scoate bunuri dintr-o gestiune pentru a le transforma in alta, dar care in realitate isi insuseste acele bunuri. Infractiunea de delapidare este susceptibila de savarsire cu participatie. Fiind o infractiune proprie (cu subiect calificat), coautorul presupune ca faptuitorul sa aiba calitatea speciala ceruta de lege autorului (de ex., faptuitorii sunt doi gestionari al aceluiasi depozit de marfuri sau sunt un gestionar si un administrator la acelasi magazin. Persoana care savarseste acte de executare, alaturi de autor fara a avaea calitatea speciala ceruta de lege raspunde pentru infractiunea de delapidare in calitate de complice concomitent. Intrucat calitatea speciala este ceruta numai autorului (coautorului), instigator sau complice poate fi orice persoana. In practica judiciara s0a considerat ca este complice de ex.- contabilul care accepta sa introduca in statul de plata numele unor persoane fictive pentr a-l ajuta pe casierul platitor al unitatii sa sustraga sumele ce s-ar fi cuvenit acestor persoane sau revizorul contabil care, gasind, cu ocazia inventarierii, un plus in gestiune nu-l inregistreaza acceptand sa fie insusit de gestionar. 5.Latura obiectiva. Infractiunea de delapidare este o infractiune comisiva, care are continuturi alternative. Aceasta infractiune se poate realiza sub aspectul elementului material prin savarsirea uneia dintre urmatoarele actiuni: insusirea, folosirea sau traficarea de bani, valori sau alte bunuri pe care faptuitorul le gestioneaza sau administreaza. Insusirea consta in aceea ca faptuitorul face din bunul aflat in gestiunea sau administrarea sa un bun al sau. Aceasta modalitate de savarsire a delapidarii, fata de situatia bunului, care se afla in gestiunea sau administrarea faptuitoului, presupune din partea acestuia o activitate de luare in stapanire a bunului, crearea posibilitatii de a se comporta fata de bun ca fata de un bun propriu, de a efectua acte de dispozitie cu privire la acel bun. Este necesar ca bunul sa treaca efectiv in stapanirea faptuitoului. Daca intentia de a-l insusi s-a manifestat numai in scriptele unitatii de ex prin falsificarea acestora infractiunea de delapidare nu poate fi retinuta. Nu se cere insa ca faptuitorul sa faca vreun act de dispozitie cu privire la acel bun. Este suficient ca prin actiunea sa sa-si fi creat numai aceasta posibilitate. Fapta constituie delapidare prin insusirea si atunci cand bunurile sunt scoase definitiv de faptuitor din gestiunea sa ca o compesatie pentru unele datorii pe care unitatea le avea fata de el. exista delapidare prin insusire si atunci cand, pentru o suma de bani, faptuitorul schimba in folosul alteia un bun aflat in pastrareaa sa cu altul asemanator, dar de o valoare inferioara, deoarece ceea ce isi insuseste in acest caz este diferenta de valoare dintre cele doua bunuri. Folosirea consta in intrebuintarea temporara a unui sau a mai multor bunuri dintre cele pe care faptuitorul le gestioneaza sau administreaza. Ca si insusirea, folosirea presupune scoaterea bunului din patrimoniul unitatii si trecerea acestuia in stapanirea faptuitorului. Actul trecerii in stapanirea faptuitorului se particularizeaza insa, in cazul folosirii prin aceea ca faptuitorul nu-si insuseste ca atare, ci numai folosinta acestuia, echivalentul pe care il reprezinta

67

aceasta folosire. De asemenea spre deosebire de insusire, in cazul careia bunul scos din patrimoniul unitatii nu se mai intoarce in acest patrimoniu, in cazul folosirii, dupa o perioada de intrebuintare, bunul este readus in patrimoniul unitatii. Savarseste o delapidare prin folosire de ex. casierul care imprumuta, pentru sine sau pentru altul, bani din gestiunea sa. Acordul sefului ierarhic superior nu are, in acest caz, nici o influenta in ceea ce priveste existenta infractiunii. Pentru a realiza elementul material al infractiunii de delapidare, folosirea trebuie sa produca o paguba unitatii, fie prin diminuarea valorii bunului ca urmare a intrebuintarii sale, fie prin neefectuarea sau efectuarea cu intarziere a unei operatii din cauza lipsei in momentul necesar a bunului respectiv. Daca folosirea bunului nu a produs nici o paguba, fapta nu constituie infractiunea de delapidare, ci dupa caz, un abuz in serviciu sau chiar o simpla abatere. In afara de acest punct de vedere impartasit in general in literatura de specialitate, exista si opinia ca fapta constituie delapidare chiar daca nu s-a produs o paguba, deoarece s-au tras foloase din folosirea bunului, creindu-se chiar pericolul vca bunul sa fie avariat, insusit sau chiar ca autorul sa converteasca folosirea in insusire. Credem ca acest punct de vedere nu poate fi acceptat, deoarece delapidarea, nefiind o infractiune de pericol, ci o infractiune indreptata impotriva patrimoniului, ca si celelalte infractiuni patrimoniale, nu este de conceput fara producerea unei pagube. Traficarea consta in specularea, exploatarea bunului pe care faptuitorul il are in gestiunea sau administrarea sa. Ca si in cazul primelor doua modalitati de savarsire a delapidarii, in cazul traficarii bunul este scos din patrimoniul unitatii si trecut in stapanirea faptuitorului. Dar, daca in cazul insusirii, faptuitorul face din bun un bun al sau, iar in cazul folosirii il intrebuinteaza o anumita perioada de timp, in cazul traficarii bunul este supus temporar unor operatii speculative, faptuitroul insusindu-si profitul realizat in acest mod. In practica judiciara, s-a considerat traficare de ex. darea de marfuri pe credit de catre gestionarul vanzator, daca de pe urma acestui credit faptuitorul a urmarit sa obtina un profit personal. In lipsa unui asemenea profit, s-a descis ca darea de marfuri pe credit constituie infractiunea de abuz innserviciu. Se intampla, uneori, ca traficarea sa nu fie delimitata corect de insusire. Astfel, de ex. s-a considerat delapidare prin traficare si nu prin insusire, fapta magazionerului de a fi vandut plusurile de marfuri aflate in gestiune si de a-si fi insusit contravaloarea lor. Pentru existenta infractiunii de delapidare nu intereseaza daca insusirea, folosirea sau traficarea s-a facut in interesul faptuitorului sau in interesul unei alte persoane. Insusirea, folosirea sau traficarea unui bun de catre cel care il gestioneaza sau administreaza se realizeaza, deseori, cu ajutorul falsului in inscrisuri. De asemenea, cu ajutorul falsului in inscrisuri, faptuitorul, incearca, deseori, sa ascunda fapta savarsita. Sub Codul penal anterior, in legatura cu delapidarea savarsita prin fals au avut loc numeroase discutii si controverse, pana cand s-a ajuns la imparasirea punctului de vedere potrivit caruia in caz de savarsire sau ascundere prin fals a infractiunii de delapidare exista concurs real de infractiuni. Codul penal in vigoare impune aceasta solutie cu caracter, de regula generala prevazand in mod expres, dispozit. Art. 33 lit. a, ca exista concurs chiar daca una din infractiuni a fost comisa pentru savarsirea sau ascunderea altei infractiuni. O problema legata de existenta laturii obiective a infractiunii de delapidare, care a prilejuit, de asemenea, exprimarea unor puncte de vedere contradictorii, a fost si aceea a lipsurilor in gestiune, precum si cea a raportului dintre lipsurile constatate in gestiune si insusirea, folosirea sau traficarea de catre gestionar a unor bunuri sau valori din aceeasi

68

gestiune. Astfel, pe de-o parte, s-a considerat, uneori, ca inexistenta unor lipsuri in gestiune inlatura infractiunea de delapidare, iar pe de alta parte ca simpla constatare a unor asemenea lipsuri este o dovada suficienta existentei infractiunii. Desigur insusirea, folosirea sau traficarea de catre gestionar a unor bunuri sau valori din gestiunea sa este insotita de producerea unor lipsuri in gestiune. Dar, de aici nu trebuie sa se traga concluzia ca inexistenta unor lipsuri ar inlatura infractiunea de delapidare; neconstatarea unor lipsuri si-ar putea gasi explicatia in insusirea de catre gestionar a plusurilor create in gestiune. Pe de alta parte prin constatarea unor lipsuri nu se poate trage concluzia ca gestionarul a savarsit infractiunea de delapidare, deoarece lipsurile in gestiune constituie un efect ce se poate datora unor cauze variate: insusiri de catre gestionar a unor bunuri sau valori, dar si unei neglijente in serviciu, sustragerii unor bunuri sa aiba o alta persoana. Pentru a ajunge la concluzia ca lipsa constatata in gestiune are drept cauza savarsira unei delapidari, este necesar ca aceasta imprejurare sa fie coroborata cu alte imprejurari, din care sa rezulte neindoios ca gestionarul si-a insusit, a folosit sau a traficat bunuri sau valori din gestiunea sa. Acesta este si punctul de vedere impartasit in practica judiciara. Daca simpla lipsa in gestiune nu constituie prin ea insasi dovada sustragerii, totusi atunci cand se retine ca gestionarul a asustras, prin acte repetate o parte importanta din suma lipsa, exista prezumtia judiciara ca inculpatul si-a insusit si restul, el putand face proba pentru inlaturarea prezumtiei. 6.Latura subiectiva. Infractiunea de delapidare se savarseste numai cu intentie. Aceasta implica stiinta si vointa faptuitorului de a-si insusi,. De a folosi sau trafica bani, valori sau alte bunuri aflate in gestiunea sau administratia sa. Acesta fiind continutul intentiei in cazul delapidarii, existenta infractiunii este exclusa, din lipsa elementului subiectiv, atunci cand faptuitorul, plasmuind o chitanta fictiva, nu a vrut sa acopere prin aceasta o insusire, ci o cheltuiala reala facuta in interesul unitatii. Intentia in cazul delapidarii, este, de regula, directa. Faptuitorul asa cum rezulta din insasi actiunea de insusire, folosire sau traficare urmareste obtinerea unui profit. Fapta constituie insa delapidare chiar daca profitul urmarit nu a fost realizat. Mobilul savarsirii faptei nu are nici o relevanta, dar de aceasta se va tine seama la individualizarea judiciara a pedepsei. 7.Tentativa si consumarea. Tentativa, pedepsita de lege, exista, ca in cazul oricarei infractiuni susceptibile de aceasta forma atunci cand hotararea de a savarsi infractiunea a fost pusa in executare , dar aceasta executare a fost intrerupta sau nu si-a produs efectul, datorita unor imprejurari independente de vointa faptuitorului. Punerea in executare a hotararii de a delapida consta in inceperea actiunii de insusire, folosire sau traficare. Cum toate aceste actiuni, presupun, in primul rand, scoaterea bunului din patrimoniul unitatii, de inceperea executarii infractiunii de delapidare se poate vorbi odata cu efectuarea primelor acte de deposedare a unitatii de bunul pe care faptuitorul a hotarat sa-l sustraga. Determinarea acestei limite inferioare a tentativei de delapidare se face in fiecare caz in raport cu modalitatea concreta de realizare a activitatii faptuitorului. In practica judiciara s-a retinut ca tentativa de delapidare de ex. fapta unui sef de santier de a intocmi staturi de lata fictive si de a le inainta forului competent in vederea platii sumelor respective, pe care acesta urma sa si le insuseasca, deoarece hotararea de a comite delapidarea a fost manifestata prin inceperea unui act de executare. Sub Codul penal anterior, s-a pus problema daca crearea de plusuri in gestiune constituie sau nu tentativa infractiunii de delapidare. Problema a fost solutionata, dupa cum s-a aratat, prin Legea 22/1969, care a incriminat in art.35 ca infractiune distincta crearea de plusuri in gestiune prin mijloace frauduloase.

69

Infractiunea de delapidare se consuma in momentul in care actiunea de insusire, folosire sau traficare este dusa pana la capat, adica atunci cand bunul scos din patrimoniul unitatii intra in stapanirea faptuitorului. Daca bunul se afla in incinta unitatii consumarea are loc, de regula, in momentul in care bunul este scos din incinta respectivei unitati. Dar, consumarea poate sa se produca si fara ca bunul sa fie scos din incinta unitatii; de ex, in cazul in care faptuitorul ascunde bunul in incinta unitatii pentru a-l scoate ulterior. Orice activitate ulterioara momentului consumarii infractiunii, cum ar fi, de ex, acoperirea prejudiciului chiar inainte de descoperirea faptei sau de definitivarea actiunii de revizie contabila, nu are nici o influenta asupra existentei acesteia. Daca faptuitorul repeta actiunea de insusire, folosire sau traficare, in executarea aceleasi rezolutii infractiunea de delapidare imbraca forma unei infractiuni continuate. Pentru a retine caracterul de infractiune continuata a delapidarii, nu este necesar ca actele materiale repetate, savarsite in realizarea aceleasi rezolutii, sa fie de aceeasi natura insusire, folosire sau traficare; ele pot fi si de natura diferita, cerinta legii fiind indeplinita din moment ce fiecare act in parte constituie o modalitate de comitere a uneia si aceleasi infractiuni, aceea de delapidare. Daca faptuitorul gestioneaza atat bani cat si bunuri materiale, nu este necesar ca actele infractionale sa poarte asupra aceleasi categorii de bunuri, fiind suficient ca bunurile, indiferent de natura lor, sa fi fost sustrase in executarea aceleeasi rezolutii infractionale. Imprejurarea ca inculpatul nu a putut prevedea cu anticipatie ce sume va sustrage succesiv nu este nici ea relevanta sub aspectul caracterului continuat al delapidarii; ceea ce caracterizeaza infractiunea ca fiind continuata nu este cunoasterea de catre faptuitor a cuantumului sumei pe care o va sustrage in mod succesiv, ci hotararea de a-si insusi, in acest mod diferite sume de bani. Delapidarea in forma continuata se epuizeaza in momentul savarsirii ultimei actiuni de insusire, folosire sau traficare. 8.Sanctiunea. Infractiunea de delapidare se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 15 ani. 9.Forma agravata. Potrivit alin.2 al art. 2151 cp., infractiunea de delapidare este mai grava in cazul in care fpata a avut consecinte deosebit de grave. Consecintele deosebit de grave sunt prevazute in art. 146 cp. Delapidarea in forma agravata se pedepseste cu inchisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

Alte infractiuni care aduc atingere unor relatii privind convietuirea sociala Propaganda nationalist sovina(art.317) 1.Notiune si definitie. Solutionarea justa a problemei nationale si asigurarea unei depline egalitati in drepturi a tuturor cetatenilor, indiferent de nationalitate sau rase este o cerinta a oricarei societati democratice,o premisa indispensabila infaptuirii unitatii intregului popor. Orice incercare de a lovi aceasta unitate prin propaganda nationalist sovina sau prin atatarea urii de rasa sau nationeale constituie o fapta de mare gravitate deoarece poate duce la tulburarea relatiilor dintre cetatenii de diferite nationalitati sau rase, relatii care trebuie sa se intemeieze pe unitate de interese, pe stima si respect reciproc. De aceea legiuitorul a incriminat, sub denumirea Propaganda nationalist sovina in art.317 cp., Propaganda Nationalis sovina, atatarea urii de rasa sau nationale daca fapta nu constituie infractiunea prevazuta in art.166 cp. 2.Obiectul juridic special. Prin incriminarea faptei, legiuitorul a urmarit sa ocroteasca 70

unitatea, armonia dintre toti cetatenii tarii indiferent de nationalitate sau rasa. In consecinta, relatiile sociale care implica aceasta unitate, aceasta buna intelegere constituie obiectul juridic special al infractiunii de propaganda nationalist sovina. Infractiunea este lipsita de element material. 3.Subiectul. Deoarece legea nu cere faptuitorului nici o conditie speciala, infractiunea de propaganda nationalist sovina poate fi savarsita de orice persoana. Participatia penala este posibila atat sub forma coautorului, cat si sub forma instigarii sau complicitatii. 4.Latura obiectiva. Infractiunea de propaganda nationalist sovina este o infractiune continuta alternativ putandu-se realiza, sub aspectul laturii obiective, fie printr- o actiune de propaganda nationalist sovina, fie printr-o actiune de atatare a urii de rasa sau nationale. Actiunea de propaganda nationalist sovina consta in raspandirea de idei nationalist sovine, adica de idei prin care, pe de-o parte, se proslaveste o natiune sau un grup national, iar pe de alta parte se ponegreste o alta natiune sau grup national. Este vorba, prin alte cuvinte, de idei a nationalismului extremist ale exclusivismului national care provoaca invrajbirea dintre nationalitati. Actiunea de propaganda nationalist sovina poate fi savarsita in orice mod si prin orice mijloace. Actiunea de atatare a urii de rasa sau nationale consta in starnirea, incitarea sau incurajarea manifestarii sentimentelor de ura rasiala sau nationala, in sanul unei nationalitati sau a unui grup rasial, impotriva unei alte nationalitati sau altui grup rasial. Si aceasta actiune poate fi savarsita in orice mod si prin orice mijloace. Daca infractiunea se realizeaza atat printr-o actiune de propaganda nationalist sovina cat si printr-o actiune de atatare a urii de rasa sau nationale fiind vorba de doua modalitati alternative de savarsire, aceasta nu-si pierde caracterul sau unitar. Actiunea de atatare a urii de rasa sau nationale sau actiunea de propaganda nationalist sovina realizeaza latura obiectiva a infractiunii prevazuta de art.317 cp, numai daca fapta nu constituie infractiunea de propaganda cu caracter fascist prevazuta de art.166 cp. cerinta legii este inmdeplinita atunci cand oricare dintre actiunile de mai sus nu are caracterul unei actiuni de propaganda fascista, prin urmare, atunci cand fapta, datorita modului cum a fost savarsita, nu aduce atingere sigurantei statului. Incadrarea faptei in dispozitiile art.317 cp. sau in dispozitiile art.166 cp. necesita examinarea cu deosebita atentie a imprejurarilor in care a fost comisa, stabilirea justa a trasaturilor care o caracterizeaza, precum si determinarea precisa a relatiilor sociale ocrotite de lege carora le-a adus atingere. 5.Latura subiectiva. Infrafctiunea de propaganda nationalist sovina se savarseste numai cu intentie, care poate fi, insa, directa sau indirecta, dupa cum faptuitorul, prevazand urmarile faptei sale, doreste sau accepta aceste urmari. 6.Consumarea. Tentativa infractiunii de propaganda nationalist sovina este posibila dar legea nu o sanctioneaza. Fiind vorba de o infractiune momentana, aceasta se consuma in momentul cand se savarseste un act de propaganda nationalist sovina sau un act de atatare la ura de rasa sau nationala. 7.Sanctiunea. Infractiunea de propaganda nationalist sovina se pedepseste cu inchisoare de la 6 ani la 5 ani.

71

Bibliografie: 1. Aurica Cocaina, Recidiva in dreptul penal roman,Ed. Luminalex, Bucuresti, 1995 2. Alexandru Boroi, Drept penal partea generala, ed. All Back, Bucuresti, 1999 3. C-tin Bulai, Manual de drept penal, partea generala, Ed. All, Bucuresti, 1997; 4. Codul penal-parte generala ; 5. Constantin Mitrache, Drept penal roman-parte generala Ed. Sansa ,2002 ; 6. Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, Drept penal roman, partea generala, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2005 ; 7. Florin Streteanu, Drept penal-parte generala ; 8. Ioana Vasiu, Drept penal-parte speciala, Ed. Argonaut, 1999 ; 9. Matei Basarab, Drept penal-parte generala, Ed. Lumina-Lex, 1996; Gheorghe Mateut, Tentativa ; 10. M. Zolyneak, Drept penal-partea generala, Univ. alexandru Ioan Cuza, Iasi, 1993 11. Rodica M. Stanoiu, Explicatii teoretice ale Codului penal roman ;

72

73

74