MANAGEMENTUL MEDIULUI

1.CONSIDERAII ASUPRA MANAGEMENTULUI CA DISCIPLIN, TIIN, ARTA CONDUCERII? 1.1. Scurt istoric al managementului Se apreciaz c omul, contient sau intuitiv a fcut management, nc din primele etape ale gruprii lui ntr-o colectivitate. Deci se poate spune c managementul a aprut odat cu societatea omeneasc, atunci cnd i-a pus problema - ce are i cum s fac, s rezolve o problem din viaa de zi cu zi. Este evident c de la managementul intuitiv s-a trecut la managementul bazat pe principii i metode adecvate pe msura complexrii vieii social-economice. Aa cum se afirm, managementul a aprut ctre sfritul secolului al XIX-lea n SUA, dar s-a rspndit foarte repede n rile dezvoltate, sub nelesuri diferite. Termenul de management aa cum este definit n vocabularul economic englez nseamn conducerea, administrarea unei afaceri. Conceptul de management, se precizeaz n literatura de specialitate c a fost introdus de ctre Frederick Taylor i herry Fayol. Fr. Taylor (1856 - 1915) inginer american a publicat n 1911 (1909?) lucrarea "The Principles of Scientific Management" (edit. Harper and Brothers, New York) n care formuleaz obiectul managementului i cele patru principii ale managementului tiinific i anume: dezvoltarea unei "tiine" pentru fiecare loc de munc; selectarea lucrrilor cu aptitudini adecvate pentru locul de munc respectiv; pregtirea fiecrui salariat oferind stimulente potrivite pentru cooperarea cu tiina locului de munc; sprijinirea lucrtorilor, planificarea muncii i atenuarea problemelor ivite n exercitarea muncii lor. (E. Mihuleac, 1993). Herry Fayol (1841 - 1925), inginer i geolog francez a publicat lucrarea sa de baz "Administration industrielle et generale. Prevayance organisation, comandament, coordination, centrale" Paris 1916. Fr a face comentarii asupra celor dou lucrri sau cu istoric mai amplu, pe scurt, se poate spune c managementul a aprut cu ntreprinderile mici i mijlocii, atunci cnd pentru

acestea s-a pus problema dezvoltrii lor, deci cnd munca s-a desfurat n colectivitate de oameni din ce n ce mai mari. In sens restrns managementul se reduce la conducerea curent, operativ n nfptuirea inteniilor managerului fa de subordonai. In sens larg managementul este conducerea ca activitate uman complex, adic are n vedere conducerea, administrarea i gestiunea unei ntreprinderi. Ca elemente de baz ale managementului sunt: oamenii, ideile i lucrurile; ideile reprezint stabilirea a ce trebuie fcut, n prezent, dar mai ales n perspectiva, deci strategii, obiective, programe, politici de aciune; oamenii, n care includem n egal msur managerii i cei care lucreaz, realizeaz lucrrile (produsele) ceea ce nseamn, resurse-relaii. Este necesar, credem s se precizeze i relaia dintre management, administrare, gestiune, gospodrire. Prin administrare se nelege ansamblul de operaii n legtur cu gospodrirea i controlul bunurilor avute n eviden, deci administrarea se refer la lucruri. Gestiunea, economic sau financiar, reprezint totalitatea bunurilor ncredinate uneia sau mai multor persoane n scopul pstrrii sau mnuirii lor. Gospodrirea nseamn o conducere care are la baz bani, bunuri cum este ntr-o gospodrie obinuit. Dup cum s-a desprins din cele trei definiii se constat diferene fa de coninutul, mesajul managementului. Printre caracteristicile managementului menionm: - scopul aciunii care const n creterea profitului i eficienei, - caracterul pragnatic, faptic i nu teoretic; - apropierea conducerii de execuie prin scurtarea timpului de informare, transmiterea rapid a deciziei; - universalitatea managementului n sensul c aciunea nu este izolat, ci interdependent i constituie o funcie central a societii. Trebuie s se rein c managementul nu este un concept simplu, ci destul de complex i necesit pe lng cunotine specifice numeroase, i deprinderi, aptitudini, unele dobndite i prin munc asidu, exerciii, antrenamente. 1.2. Modalitate de abordare a managementului Pe msura dezvoltrii i fundamentrii managementului sau conturat unele concepte generale privind interpretarea ntr-o concepie unitar a fenomenelor att de complexe din viaa social.
2

In acest sens unele concepte ale abordrii funcionale i sistematice cu un grad accentuat de abstractizare i generalizare, altele ca cele morfologice i logice sunt mai raionale. Aadar abordrile managementului pot fi: structuralist, organist, logic, istoric, cronologic, global sau globalist, naturalist, pe de o parte, i integralist, morfologic, tipologic, funcional, interdisciplinar i sistemic, pe de alt parte. Referindu-ne, n special, la ultimele patru acestea constau n: - integralist n sensul c se accentueaz factori cibernetici, psiho-sociologici, economici i tehnici; mbinndu-se modul inductiv cu cel deductiv, de aici i denumirea acestei abordri de inductiv, empiric; - morfologic are la baz analiza formei i structurii obiectivului pentru a elimina sau reduce acele componente care frneaz sau funcioneaz defectuos, se stabilete o legtur logic ntre obiectiv - activitate - responsabilitate - verig structural, dup care se poate aciona asupra perioadei i comportamentului acesteia; - tipologic are n vedere analizarea i cunoaterea nsuirilor, caracteristicilor obiectivului i a face o comparaie cu alte obiective, dup care se stabilesc caracteristicile comune i limitele acestora; - funcional, plecnd de la acele funcii cunoscute n cadrul unui ecosistem sau organism viu cum este aceea de adaptare la mediu pentru supravieuire; Fayol meniona pentru ntreprinderi pe cea de previziune, organizare, comand, coordonare, control; exercitarea uneia din funcii are ca scop activiti i aciuni. In mod cu totul deosebit n practica managerial se apeleaz la abordarea sistematic i interdisciplinar. Abordarea sistemic Este cunoscut faptul c de la Aristotel care spunea c ntregul este altceva, mai mult dect suma prilor i pn la Ludwig van Bertalanffi (General System Theory, New York 1972), care a construit teoria general a sistemelor s-a parcurs un drum lung de peste 2000 ani. Sistemul cu o construcie abstract a cptat o mare cuprindere n toate domeniile: natur, societate. In conceptul de sistem se cuprind: obiective, elemente, relaii;variabile; stare, transformare; intrri i ieiri.

Sistemul se abordeaz static - ca structur relativ n timp i diacronic - adic evolutiv i funcie. Sistemul este opus haosului - adic elemente i componente, relaii i scop. Structura, respectiv arhitectura sistemului, la prima vedere, pare relativ stabil, n cazul organismelor vii, aceasta este ntr-un echilibru cu mediul nconjurtor i care se realizeaz prin capacitatea de autoreglare (homeostaz).
Funcia definit ca o "submulime a mulimii de relaii (conexiuni) a sistemului cu alte sisteme, sistem n aciune sau "mulime de nsuiri n comportarea interioar a sistemului".

Prin funcie se nelege, se interpreteaz i modul cum sistemul recepteaz, influenele mediului, le prelucreaz i le transfer acestuia prin ieirile din sistem (ecosistem). Structura determin funcia iar aceasta duce la modificarea structurii.

III. PROBLEME PRIVIND CERCETAREA MEDIULUI 3.1. Consideraii generale Probleme de mediu sunt constituite din: fapte (ntmplri) privind activitile umane, efectele lor asupra mediului i
4

impactul lor n viitor asupra sntii omului i asupra naturii; valori (nsemntate) cum ar fi revendicarea, dorina de sntate uman, sntatea naturii i starea mediului. Problemele de mediu n-ar exista dac: - nu ar exista standarde de mediu; - natura ar putea produce sau procesa orice i orict; - populaia n-ar aciona n direcia care acioneaz. Se constat faptul c cele trei aspecte constituie probleme de mediu n triplu context, respectiv normative fizice i sociale. Contextul social se refer la faptul c oamenii cu activitile lor, cu opiunile i motivaiile lor vor influena opiunile i motivaiile generaiilor viitoare. Opiunile sociale i tehnice identificate prin analizele tiinifice permit evaluarea i proiectarea politicilor de mediu. Scopul cercetrii mediului este acela de a cunoate structura conceptual comun a tuturor problemelor de mediu n contextul lor social, fizic i politic i de a le rezolva prin aceast abordare. tiina mediului nu este suma tuturor disciplinelor despre mediu ci una singur interdisciplinar focalizat pe teorie, modele i metode privind mediul considerat un tot unitar. Unul din scopul acestei interdiscipline (tiina mediului) care este de sine stttor, independent, este acela de a cunoate cauzele, a gsi soluiile i politicile specifice. Un alt obiectiv al tiinei mediului este cel metodologic, adic cum trebuie fcute cercetarea problemelor de mediu considerate ca un ntreg. n analizarea problemelor de mediu trebuie procedat pas cu pas, mai nti identificarea i apoi explicarea i proiectarea soluiilor. 3.2. Analiza problemelor de mediu Problemele de mediu sunt diferite i ele pot fi identificate atunci cnd un anumit parametru depete standardul prevzut. Astfel, dac solul conine cadmiu 0,1 mg/kg n loc de 0,05 mg/kg (limita maxim), dac pdurile i solurile se degradeaz repede i necesit o susinere (reconstrucie ecologic), dac prin construcia unor drumuri sau trafic intens ori implementarea unor locuine afecteaz i distruge plante i animale rare protejate, n toate aceste situaii spunem c este o problem de mediu. De regul n problemele de mediu exist o discrepan ntre fapte i valori i deci, o discrepan ntre starea de fapt i
5

cum ar trebui s se prezinte starea mediului (local, regional, global). n fig. Problema de mediu bloc, faptele sunt reprezentate n stnga denumite impacte i efectele de mediu iar n dreapta sunt normele. Sgeile dintre cele dou coloane (impacte i norme) reprezint discrepana dintre fapte i norme sau altfel spus tensiunile discrepanei. Capacitatea mediului, din ultima box din coloana normelor reprezint normativul de contrapunere a activitilor i definiia ei ar fi urmtoarea capacitatea mediului (capacitatea de suport) este intensitatea acceptat a unei activiti i care rezult din normele impuse (normele limit) pentru realizarea unei durabiliti sau a unor specii de plante i animale rare. Analiza problemelor de mediu pot ncepe din orice punct al problemei bloc. Exemplele marcare pe fig. sunt: a. mai mult sau mai puin un simptom critic al unui fenomen de mediu necunoscut sau nedorit (exemplu poluarea unor lacuri, reducerea vitalitii unor plantaii forestiere, gurile n stratul de ozon etc.); b. indicii ale strecurrii, ptrunderii unor probleme de mediu, uoare dar continui, cum ar fi diminuarea produciei de cereale, colmatarea lacurilor de acumulare sau creterea concentraiei de metale grele; acestea sunt aprecieri tipice privind durabilitatea unor probleme de mediu dac ele continu astfel; c. o activitate propus a se realiza ntr-o regiune i care presupune c va avea un impact negativ asupra mediului (construirea unei autostrzi, a unei centrale nucleare); acestea constituie motive pentru nceperea unei analize privind impactul de mediu i a tipului de cercetare; d. formularea standardului de calitate de mediu, distinct fa de calitatea de mediu existent la acel moment; aceast aciune reprezint o norm derivat a problemelor de mediu n perspectiv.
Fig. Probleme de mediu bloc (a,b,c, i d sunt exemple ale punctelor de plecare n analiza ntreprins) Impact pe variabile finale
Norme pentru variabile finale

Impacte mai ndeprtate n mediu

Norme pentru calitatea mediului (d)

a, b
Impacte mai ndeprtate n mediu Norme pentru calitatea mediului (d)

Impacte directe, legate de surse

Norme pentru emisii

Activiti pe componente Activiti (aciuni) (c) Capacitatea mediului

n toate cazurile, analiza unei probleme de mediu poate fi definit ca o construcie a ntregului bloc, inclusiv a legturilor dintre fapte i norme, comparnd punct cu punct siutaia real cu una ideal, ncepnd cu primul punct. n funcie de punctul de plecare apoi sunt mai multe ci de urmat n problema bloc. n scopul realixrii unei cercetri interdisciplinare coerent este important s se cunoasc detaliile monodisciplinare, element cu element. Pentru exemplificarea utilizrii problemei bloc din fig. prezent se poate lua un caz care a i constituit obiectul unui management de mediu i anume lacurile din Suedia, care au fost puternic acidificate i distruse biocenozele acvatice corespunztoare. n acest sens se pot distruge ase aspecte, trei internale i altele trei externale. Aspectele internale: 1. Se poate extinde de la lacuri la regiunea mare n care se gsesc i relaiile cu alte regiuni (exemplu lacurile din Germania sau din Danemarca); 2. Se poate aprecia starea dac lacurile sunt chiat total distruse (moarte); 3. Se poate aprecia cantitativ (care este gradul i ci km2 sunt acidificai, n ce parte i ct de repede are loc procesul. Aspectele externale

1. Stabilirea sursei care cauzeaz procesul de acidifiere sub aspect faptic i apoi starea de sntate i bunstare a populaiei sub aspect valoric; 2. Aprecierea consecinelor asupra pdurilor prin depunerea dioxidului de sulf din aer sub aspect faptic i ce norme trebuiesc elaborate sub aspect valoric; 3. Se poate face o analiz, o privire, de la fapte la valori i invers. Cele trei aspecte internale indic direcia sau restricia care trebuie urmat; se poate merge prin studierea din ce n ce mai mult a detaliilor fenomenului i din ce n ce mai n profunzime. Acest proces trebuie condus pe un control sever al interdisciplinaritii; n final, este necesar s se treac la aspectele externale formulndu-se problemele 4, 5 i 6 n care investigarea privete problema de mediu ca un tot unitar. 3.3. Discipline i modele n analiza problemei de mediu n explicarea i rezolvarea unei probleme de mediu pot fi luate n considerare mai multe discipline. Astfel, n analiza acidificrii sunt necesare cunotiine i specialiti n pedologie, hidrologie, teledetecie pentru componentele fizice, n economie i tiine sociale pentru impactele asupra omului, analize politice i etice pentru definirea normelor i valorilor. Pentru a explica din ce direcie vine problema sunt necesare cunotiine privind tiinele politice, administrative, economice i evident biologice. Pentru a elabora soluia final sunt necesare cunotiine de silvicultur, tehnologie chimic, analize cost beneficiu, de psihologie social i altele. Modelele de mediu conin componentele bine cunoscute ale tiinei mediului, pentru fiecare domeniu n parte, folosite extensiv pentru ambele aspecte analiza de impact i normele derivate. Astfel, sunt cunoscute i aplicate modele ca: Power Plan (Benders i alii, 1991) construite special pentru sectorul de electricitate, focalizat pe uzinele electrice i alte elemente ale sistemului de producie electric care conine i emisiile acide; RAINS (Alcamo i alii, 1990) care se refer la emisiile acide ca input i impactul asupra pdurilor; AMOEBE (Ten Brink i alii, 1989) care se refer la productivitatea i durabilitatea ecosistemelor acvatice (cum ar fi prezena unor specii deosebite); USLE (Universal Soil Loss Equation) se refer la tipul de sol, panta i covorul vegetal pentru calcularea ratei de eroziune. Acest ultim model menionat (USLE) este un
8

instrument clasic pentru pedologi i geografi i ofer un prilej de discuie ntre specialitii de mediu i cei mplicai. Modelele sofisticate de mediu sunt nc n faza de a fi elaborate, iar aplicarea lor va genera numeroase tipuri de probleme care intereseaz pe autorii de modele. 3.4. Problemele de mediu n triplu context Dup cum s-a subliniat n subcapitolul 3.1. problemele de mediu au trei contexte, trei tipuri de cauze i pe care le putem identifica prin enumerare a trei precondiii eseniale pentru existena lor: -nu ar fi probleme de mediu dac n-ar exista norme (standarde) i instrumente politice (context normativ); -dac capacitatea naturii ar fi infinit (context fizic); -dac populaia prin activitatea sa n-ar aduce prejudicii mediului (context social) Aceste trei contexte pot fi vzute n fig. i care sunt marcate astfel contextul fizic prin capaitatae mediului, contextul social prin activiti i cel normativ prin variabile finale (partea valorilor). Procedura care trebuie urmat, pas cu pas, progresiv de la elementele de plecare ( bazele ecologice i fondul social) spre cele din interiorul contextului a fost denumitcontextualizare progresiv. Explicarea social-tiinific a problemelor de mediu. Pentru ilustrarea contextualizrii sociale se ia ca exemplu o surs de acidificare provenit de la traficul auto. n primul rnd se identific actorul primar, respectiv cel care emite poluantul i care determin analiza i decizia ce trebuie luat privitor la aceast activitate. Plecnd de la actorul primar analiza poate fi fcut n dou etape: - prima este identificarea cmpului (ariei) actorilor privit orizontal ca i a actorilor secundari i teriari care se gsesc n spatele primului actor; - a doua este analiza n adncime (vertical) pentru fiecare actor identificat n cmpul (aria) actorilor. Dac se ia ca exemplu traficul auto i din acesta o anumit categorie de invidizi care folosesc o arie de deplasare cu autoturismul, este necesar s, mai nti, s se precizeze limitele de deplasare, deci o analiz pe orizontl. Ct privete analiza pe vertical a automobilitilor, trebuie s se cunoasc motivaiile social-economice (afaceri, petrecerea weekend-lui i altele).

nainte de a aplica cele dou etape menionate se impune a lua n considerare dou principii metodologice. Primul principiu numit principiul raionalitii este acela de a presupune c tu nsui te situezi n poziia actorului i reflectezi de pe aceast poziie n perspectiv. Dac se face acest lucru, trebuie nainte de toate s se cunoasc suficient despre poziia actorului (sigurana venitului, responsabilitile, opiunile, poziia geografic a locuirii i muncii, .a.). De asemenea s fi capabil s te situezi n vederile actorului (percepii, valori prioritare, modul de gndire etc.) i s se foloseasc un instrument de cercetare n problema respectiv. Al doilea principiu numit principiul surprizei se refer la ce se poate descoperi, identifica n contextul social i care implic anumite politici pentru a le pune n aplicare. 3.5. Elaborarea proiectului de mediu n timpul analizei problemelor de mediu se identific i opiunile pentru soluionarea lor. Proiectarea poate fi definit ca selectarea uneia din mai multe opiuni sau combinarea lor pentru a obine proiectul la un nivel optim. Elaborarea unui proiect de mediu nu este simpl deoarece acesta trebuie integrat ntr-un plan naional sau regional de mediu. Orice proiect const ntr-un sistem format din diferite opiuni i componente. Astfel, un sistem de irigaii reprezint combinarea mai multor pri (aciuni), ncepnd cu barajul pentru formarea resursei de ap, reeaua de canale, starea solului, recoltele preconizate, organizaii sociale, consecine asupra peisajului, biodiversitii etc.. Toate acestea alctuiesc caracteristicile sistemului de irigaie. Un alt aspect este cel privitor la integrarea grupului de cercetare cu cel de aplicare a proiectului. n elaborarea proiectului de mediu se pot distinge mai multe modaliti, tehnici: - mprirea i asamblarea care poate fi fcut n regiuni geografice sau entiti statale (naionale); dac proiectul a fost fcut pe regiuni, asamblarea lui nu trebuie s fie o simpl nsumare ci o integrare n sistemul naional de protecie a mediului; un proiect privind sistemul de management al deeurilor unui municipiu poate fi defalcat n subsistemele privind sursele (obiectivele) de producere a deeurilor, colectarea i depozitarea; - analiza compatibilitii se refer la evaluarea opiunii care mbin factori politici, tehnici, economici i, evident, de
10

protecia mediului i societii (colectivitii) umane; n exemplul dat anterior cu poluarea, produs de traficul auto, este necesar a se lua n considerare opiunile pentru politica parcrii, creterii preului la carburant, conversia catalitic i modernizarea autoturismelor; toate pot fi uor combinate; sau proiectarea unui transport public alternativ avnd n vedere reabilitarea ecologic a ecosistemului urban i care s asigure confort, durat, sntate i cost-eficacitate. 3.6. Evaluarea proiectului Evaluarea unui proiect face parte integrant din procesul cercetrii problemelor de mediu. Planul de evaluare trebuie s se aplice n ultima faz a cercetrii n scopul lurii deciziei privind evaluarea impactului de mediu (EIM). Pregtirea lurii deciziei privind proiectul implic o anumit metodologie pentru agregarea tuturor factorilor implicai. n acest sens sunt folosite, de regul, dou metode de evaluare a proiectului i anume analiza multicriterial i analiza cost-beneficiu. Analiza multicriterial const n ntocmirea unui tabel cu diferite planuri alternative, (A,B,C,...) listate pe o ax i indicatori, cum ar fi cei privind sntatea, economia sau valorile (calitile mediului) pe alt ax. Celulele din acel tabel conin repere, indicnd care variabil a planului este mai bun. Analiza const n manipularea acestor repere, dndule diferite valori n raport cu diferite criterii, sau comparaii paralele ale variantelor planului. Analiza cost-beneficiu are n vedere diferite impacte posibile exprimate n termeni monetari cum ar fi costul construciilor, profitul produciei, pierderea posibilitilor de recreere i altele. n faza urmtoare a acestei analize se procedeaz la o reducere a costului i beneficiului de aa msur nct costul estimat i beneficiu obinut s fie mai mic dect cel prezent (din momentul analizei). De regul se aplic o rat de reducere de 5 sau 10%, astfel nct, spre exemplu un dolar n anul ce urmeaz s reprezinte 95 de ceni n anul n care se face analiza. Apoi valoarea net prezent (VNP) este calculat prin adunarea tuturor ratelor de cost i beneficiu, un VNP pentru ce ar putea s se ntmple fr de un plan de evaluare i alt VNP pentru fiecare variant de plan. Critica principal (fundamental) adus celor dou metode este aceea c reprezint instrumente ale eficienei i care
11

ocolesc, evit moralitatea echitii. Unii autori (economiti) pledeaz pentru separarea deciziilor echitii de deciziile eficienei (cost-beneficiu), crend o dubl legtur a evolurii proiectului. n acest fel, se concentreaz atenia pe o protecie minim a naturii i a durabilitii, respectiv protecia generaiilor viitoare.

4. MANAGEMENTUL CONFLICTULUI DE MEDIU 4.1. Consideraii generale Managementul propriu-zis al conflictului de mediu depinde de atitudinea prilor implicate i de vederile lor asupra problemelor de mediu care stau la baza conflictului.

12

Este destul de evident c guvernul ca reprezentant al ntregii comuniti are o vedere diferit privind urgena anumitor probleme de mediu n raport cu asociaia industriailor. De exemplu, guvernul olandez a publicat n 1988 raportul Preocuprile pentru mine un studiu naional al mediului pe perioada 1985-2010 (Concern far tomorrow a national enviranmental survey 1985-2010). Principalele obiective ale acestui raport care trebuie s fie rezolvate n perioada unei generaii de 25 de ani ar fi: - emisiile i descrcrile acestora n atmosfer trebuie s fie reduse pn n anul 2010 ntre 70-90% fa de nivelurile actuale; - s fie dezvoltate tehnologii noi care s ndeplineasc aceast cerin de reducere; - se impun schimbri n modul de comportare a populaiei, fa de aceast cerin (n deosebi a managerilor ntreprinderilor care produc emisiile poluante). A urmat, dup publicarea raportului, elaborarea unui planNational Enviranmental Policy Plan (1989) i altul suplimentar National Enviranmental Policy Plan Plus (1990) prin care s-au stabilit strategii pentru politici de mediu pe termen mediu i lung. Concluziile au fost evidente o schimbare radical n comportarea societii pentru realizarea obiectivelor i sarcinilor acestor planuri. Schimbrile se vor baza pe trei principii: - includerea ciclului de materii prime la producie cu scurgeri ct mai mici posibile (aa numitul management integrat via-ciclu = ciclul vieii); - reducerea consumului de energie din resurse neregenerabile; - creterea timpului (petrecut) prin care materiile prime rmn n ciclul de via al produselor finite. Rezult din aceste principii, cu deosebire din ultimul principiu c se nate un conflict de mediu ntre guvern i industrie. Pentru prentmpinarea sau diminuarea acestui conflict s-a organizat la Rotterdam n luna aprilie 1991 o reuniune World Industry Conference on Environmental Management (Conferina internaional a industriei privind Managementul Mediului) care a adoptat patru principii i anume, - reducerea cantitativ a deeurilor solide i a emisiilor n atmosfer din procesele de producie;
13

- gsirea produselor nlocuitoare mai puin nocive; - proiectarea de produse noi cu impacte ecologice reduse; - stabilirea unui dialog deschis ntre specialitii de mediu i populaie n problema studiilor privitoare la dezvoltarea durabil. Managementul conflictelor de mediu depinde de baza adecvat a managementului existent cum ar fi organizarea i alegerea prioritilor din situaia conflictual existent. Rezolvarea conflictelor de mediu implic gsirea soluiilor care s fie acceptate de toate prile implicate i a punctelor de interes comun. 4.2. Scurt istoric privind conflictul de mediu Se apreciaz c n Marea Britanie, conflictul de mediu a aprut odat cu producerea varului, a berii, topirii fierului, nclzitul caselor cu crbuni n locul lemnului. n aceast ar prima lege mpotriva polurii a fost dat n 1273 prin care se interzicea folosirea crbunelui la nclzire n Londra pe timpul (perioada) ederii regelui la reedina oficial. n 1306 a fost dat un ordin privind interzicerea total a folosirii crbunelui n acelai scop. n jurul anului 1660, tot n Marea Britanie s-a constituit Societatea Naional pentru reducerea fumului (National Smoke Abatement Society) pentru combaterea fumului i aerului poluat. Tot n acea perioad s-a tiprit o revist magazin Clan Air (Aer curat). Efectele polurii aerului s-au constatat la degradarea cldirilor i, evident, asupra sntii populaiei, determinnd luarea msurii ca ntreprinderile poluatoare s fie amplasate n afara oraelor. De asemenea, n afara polurii aerului, s-a constatat, destul de timpuriu, i poluarea apelor i solurilor. Aceste aspecte au fost sesizate, cu precdere, n Olanda nc din secolul al XV-lea fapt ce a determinat elaborarea i impunerea unor norme privind prentmpinarea polurii apelor de suprafa i subterane. Tot n Olanda a fost dat un Decret Regal primul n 1875 (prima ediie) intitulat Nuisance Act (Legea inconvenientelor) mpotriva ntreprinderilor industriale care produceau substante intolerabile. Un alt document de reglementarea transportului i depozitarea materialelor periculoase i otrvitoare a fost dat n 1808, tot n Olanda, ca urmare a unei explozii a unui depozit cu

14

praf de puc la Leiden. Asemenea accidente s-au produs cu mai mare intensitate n secolul al XX-lea. Legislaia de mediu a fcut progrese mari numai dup cel de-al doilea Rzboi Mondial, aceasta extinzndu-se n egal msur asupra principalilor factori de mediuaer, ap, sol i ceva mai recent, vegetaie. Unul din principalele instrumente folosit de legislaia de mediu privind emisiile este licena (autorizaia de funcionare) care prevede condiiile n care o ntreprindere sau numai o instalaie industrial poate funciona (exemplu ntreprinderile chimice). 4.3. Originea conflictelor de mediu Licenele respectiv autorizaiile de funcionare date unor ntreprinderi industriale i agrozootehnice, prin care se stabilesc anumite limite ale poluanilor emii, constituie principala surs de conflict ntre productorii de poluani i autoritile guvernamentale (ageniile de mediu), atunci cnd aceste limite nu sunt respectate. Conflictele de mediu sunt n relaie direct cu activitatea economic a unor ntreprinderi industriale dac pot s nceap sau s continue activitatea specific n raport cu prevederile (standardele) din autorizaia de funcionare (licen). Unele conflicte de mediu pot provenii de la un nivel mai nalt cum ar fi msurile naionale i internaionale privind urmrile polurii. Astfel, pot genera conflicte produciile de ngreminte cu nitrai pentru soluri, folosirea clorofluorocarbonul (CFCs) care atac stratul de ozon, folosirea detergenilor cu fosfai. Aceste conflicte au devenit mult mai acute i n contextul conceptului dezvoltrii durabile. n general, conflictele de mediu pot s apar la micronivel, ntre ntreprinderi i mediul imediat nconjurtor, deci la nivel local; la macro-nivel implicnd grupuri manufacturiene sau un sector industrial. n ultimul caz, conflictele de mediu se pot referi la sol, pdure, terenuri agricole, ape de suprafa. n situaia de macro-nivel sunt implicate multe pri presiunea unor grupri pentru protecia mediului, oameni de tiin, experi, antreprenori i consumatori. Aadar complexitatea managementului conflictului de mediu depinde de scara procesului i de prile implicate. 4.4. Obiectul conflictelor de mediu Obiectul conflictelor de mediu poate fi interzicerea anumitui compus care ptrunde ntr-un ecosistem la un nivel
15

superior cum este CFCs sau ierbicidele. Pot fi interzii anumii aditivi n producerea vopselelor, cleiurilor (gumelor), plasticurilor sau carburanilor (cadmiu, sulfuri, solveni organici etc). Dar n egal msur conflictele pot implica i procesul integral al unei fabrici. n toate cazurile, baza conflictelor de mediu o reprezint standardele legale care trebuie s se aplice. Alt conflict de mediu poate fi prescrierea unei anumite tehnologii care s prentmpine deteriorarea mediului sau interzicerea acesteia. n aceste situaii conflictul se confrunt cu urmtoarele aspecte: - dac o anumit tehnologie este suficient de dezvoltat i poate fi pus n aplicare; - dac tehnologia este fezabil economic; - dac nu este fezabil economic cum poate guvernul s stimuleze aceast tehnologie prin fiscalitate sau alte instrumente. Se poate conchide c aceste conflicte difer de la un caz la altul (n funcie de standardele n vigoare, de noi tehnologii de conduit antreprenorial etc.) i care toate au o baz comun diferite interpretri ale valorii (calitii) mediului i relaiei acesteia cu valoarea afacerii. Analiza conflictului de mediu implic definirea unui conflict de mediu. Pe baza definirii conflictului de mediu, pasul urmtor presupune, necesit convingerea c exist un conflict de mediu i apoi identificarea acestuia. Privitor la primul aspect, se impune constatarea dac factorii care-l determin sunt n impas sau nu. Astfel, o iniiativ poate fi n impas datorit faptului c progresul coninut de acea iniiativ este blocat de conflictul de interese sau conine un dezagrament care nu poate fi implementat. 4.5. Metode i concepte privind managementul conflictelor de mediu n acest subcapitol se are n vedere natura conflictelor de mediu i aspectele lor diferite, modul de abordare i importana cooperrii dintre prile implicate. 4.5.1. Natura conflictelor de mediu i rolul guvernului Conflictele sunt o parte a vieii de zi cu zi i n legtur cu aspectele calitative ale vieii.

16

Conflictele de mediu se produc spre exemplu, atunci cnd sunt anumite restricii, reguli privind protecia mediului i acestea sunt nclcate (nerespectate) de ctre agenii economici cu consecine asupra mediului. Acestea pot fi obiectul unui anumit grad de impact, ori cauza unei evaluri tehnice diferite. Este evident c un environmentalist (lucrtor de mediu) evolueaz diferit mediu n comparaie cu un antreprenor. Pe antreprenor l intereseaz dezvoltarea durabil a entitii teritoriale (de la mediul nconjurtor local la planetar). Astfel spus, conflictul de interese dintre cei doi exist atunci cnd este luat o decizie pentru o nou activitate economic. n conflictele de mediu, adesea, sunt implicate multe pri: - grupurile de presiune de mediu care vizeaz calitatea mediului; - antreprenorii a cror interese decurg din afacerile lor i care pentru a fi competitivi nseamn costuri mici de producie i caliti mai bune ale produselor; - guvernul al crui interes este, ideal, s serveasc pe termen lung interesele societii i care nseamn ascultarea tuturor prilor implicate n conflict; - experii n diferite discipline cum ar fi sntatea, conservarea energiei, macro-economie etc. i a cror interese sunt de a prognoza consecinele asupra dezvoltrii lor macro i micro n raport cu mediul natural. Privitor la obiectivul (scopul) guvernului a crui sarcin este s serveasc pe termen lung interesele societii, el (guvernul) terbuie s ia n considerare nu numai n sens naional ci i planetar, interesul generaiilor viitoare, i deci trebuie s coopereze la scar internaional. n ceea ce privete rolul guvernului de a asigura condiiile, de lung durat, a societii pe care o conduce, presupune muli bani pentru depoluarea solului, tratarea apelor uzate, refacerea fondului forestier. Dilema este c existnd activitile economice se ajunge implicit la accentuarea problemelor de mediu potrivit proverbului nu poi s faci o omlet fr s spargi ou..., sau ...cnd tai un copac, achiile se mprtie totdeauna pe pmnt. Deci extinderea activitilor economice trebuie s mearg mn n mn (hand-in-hand) cu msurile preventive de a minimaliza impactele de mediu.

17

n aceste condiii guvernul trebuie s introduc evaluarea perioadic a impactului de mediu ca un instrument care s sintetizeze impactul potenial asupra mediului a noilor dezvoltri economice, mpreun cu anumite scenarii alternative i impactele lor. Din aceste scenarii alternative pot fi selectate cele mai acceptabile soluii prin consultarea ntre iniiatori i autoritile implicate. n acest context efectele de mediu ale noilor activiti pot fi minimizate fr a mpiedica progresul economic. De fapt, noile activiti pot s aib adesea efecte pozitive asupra mediului dac activitile neplcute de mediu sunt nlocuite cu activiti mult mai nevtmtoare. Pentru prevederea unor condiii adecvate dezvoltrii economice, guvernul (autoritile) trebuie s asculte opiniile grupurilor de mediu ca i acelor industriale i de a face i s le analizeze, s echilibreze cererile lor. Reconcilierea conflictelor de mediu presupune o bun pregtire i exerciii din partea managerului de mediu. 4.5.2. Aspecte tehnologice ale conflictelor de mediu Pentru gsirea soluiilor conflictelor de mediu este, deseori de ajutor dac se analizeaz diferitele aspecte independent unul de altul. Aspectele tehnologice ale conflictului de mediu sunt, de cele mai multe ori, n relaie cu folosirea tehnologiei s rezolve sau s previn o problem de mediu. Un aspect al acestei relaii poate fi interpretat ca tehnologie valabil aceea care a fost pus n practic la scar comercial n timp ce un alt aspect poate fi luat ca o condiie obligatorie a strii mediului ca atare (prevailing state-of-theart). Acest al doilea aspect este determinat de experi ntr-un anumit domeniu i bazat pe constatri tiinifice sau profesionale i care sunt stabilite n timpul unor congrese sau simpozioane ale experilor pe probleme. Conflictul poate fi rezolvat prin ascultarea unui expert independent sau o a treia parte aleas ntre cele dou posibiliti. O cale mai bun de a ataca problema este aceea ca cele dou pri s recunoasc c ambele stri tehnologice sunt valabile dar la scri diferite. Odat aceast situaie ndeplinit prile pot analiza costurile, beneficiile i riscurile diferitelor tehnologii i s se vad ce tehnologie satisface combinarea a acelor criterii agreate de pri.
18

4.5.3. Aspectele legale ale conflictelor de mediu Aspectele legale ale conflictelor de mediu implic diferenele de interpretare ale prilor privind prevederile legii sau instruciunile existente la care se raporteaz conflictul de mediu. n acest sens pot fi multe tipuri de conflicte i, de regul, cele privitoare la anumite nivele pentru care standardele de mediu trebuie aplicate. Astfel, pot aprea diferene de interpretare n privina prevederilor din legea mediului referitor la nivelul de zgomot acceptat i care depinde de secvena de timp din cele 24 de ore ale zilei (zi, sear, noapte), sau de aria industrial, comercial, rezidenial, urban, rural, respectiv numrul decibelilor care se aplic. Cnd apar astfel de conflicte se stabilesc condiiile printrun protocol semnat de prile implicate. Alte conflicte se rezolv pe cale administrativ sau judectoreasc. 4.5.4. Aspecte financiare ale conflictelor de mediu Atunci cnd pagubele de mediu sunt semnificative i se impun compensaii bneti, conflictul de mediu capt un aspect financiar. Desigur c aceste aspecte financiare apar ntre ntreprinztorii privai (de stat) i autoritatea public i se aplic amenzi sau oblig poluatorul s repare dauna de mediu. Sunt i situaii cnd se impune nchiderea fabricii deoarece nu s-au respectat condiiile puse n autorizaia de funcionare sau datorit presiunii forelor publice. 4.5.5. Prile implicate n conflictele de mediu Acestea difer de la caz la caz, dar n general, una dintre ele o reprezint cea care are o activitate economic i alta implicat n monitoringul de mediu, amndou avnd interese diferite prima realizarea planului economic, a doua conservarea mediului. Concilierea prilor constituie obiectivul managementului conflictului de mediu. n unele cazuri reconcilierea se face direct ntre pri, n alte situaii se apeleaz la un mediator. n ambele situaii trebuie s se gseasc punctul comun de interese i care este rezolvat de managerul de mediu care are un rol mediator ntre pri. De regul, consensul n conflictul dintre pri este gsit prin identificarea intereselor comune i care este una dintre

19

cele mai importante sarcini pentru rezolvarea problemelor n managementul conflictului de mediu. Unele ci de a convinge comunitatea de afaceri este i aceea de a considera ca aceasta s include n programele lor educaia, interesul personal, sanciunea i recompensa. O alt cale este de a lua n atenie noile activiti economice care genereaz resurse pentru conservarea mediului. Cu toate c antreprenorii i grupurile de presiune de mediu sunt constituite de oameni cu interese diferite poate fi posibil s se realizeze un teren comun privind aceast direcie de dezvoltare. Dac acest aspect este realizat ar fi posibil ca s se gseasc soluii n conflictele de mediu n situaii concrete pentru c grupurile opozante au o mai bun nelegere reciproc. 4.5.6. Conceptul de interes personal versus pedeaps i recompens Interesul personal ca o cale de prevenire a conflictelor de mediu presupune convingerea prilor c este n beneficiul lor s aib o atitudineresponsabil ctre problemele de mediu i prevenirea lor. A stfel, o ntrprindere industrial poate profita prin folosirea tipurilor de combustibili, materiale i procesare care nu produc pagube semnificative mediului nconjurtor. Interesul personal al unui productor (antreprenor) se poate constata sub diferite aspecte, toate avnd ca obiectiv principal s nu produc pagube asupra mediului. Acest aspect rezult dintr-o nelegere i educaie privind conservarea mediului. Aspectul opus interesului personal este cel al pedepselor ce se concretizeaz prin diferite instrumente-amenzi, nchiderea ntreprinderii etc. Recompensa i pedeapsa reprezint un concept diferit care implic stimulente sau abateri externale i care au menirea de a schimba conduita prilor privitoar la mediu. Aceast abordare, de regul, presupune reguli de mediu scrise i nescrise i sunt nsoite de recompense sau pedepse. Astfel, o pedeaps poate s constea ntr-o amend pentru poluare excesiv n timp ce o recompens poate fi o pentru o nou investiie mai puin poluant (echipament sau tehnologie). Conceptul recompensiei i amenzii este, aadar, bazat pe stimuli din afar care s induc un anumit comportament fa de mediu.

20

Este important totui, pentru interesul personal s devin un factor de motivare n campania politicilor de mediu deoarece este mult mai plcut a fi deschis ctre cooperarea cu grupurile exterioare cnd conflictele de mediu trebuie s fie prevenite sau rezolvate. 4.5.7. Cooperarea ca modalitate a rezolvrii problemelor de mediu Cooperare n rezolvarea unei probleme de mediu aduce beneficii ambelor pri n conflict. Beneficiile rezultate din cooperare sunt adesea mai mari n raport cu situaia opus cnd prile abordeaz problemele independent. Cooperarea poate, de asemenea, s previn un conflict, respectiv o daun adus mediului. Prile nu sunt, de regul altruiste astfel nct s ajute alte pri s realizeze un profit mai mare iar ele s nu mai aib un profit redus. n cazul unui benefit unic, cooperarea poate fi realizat prin a treia parte care are interes n iniierea cooperrii. Aceast parte poate fi guvernamental sau o organizaie la un nivel mai ridicat dect antreprenorul individual, cum ar fi o asociaie de afaceri. 4.6. Aplicaii i limite ale conflictului de mediu n acest subcapitol se are n vedere sublinierea unui set de avantaje i principii a aa-numitului avantaj reciproc (mutual gains) n abordarea managementului conflictului de mediu. Se va sublinia, de asemenea, rolul mediatorului i practica organizaiilor specializate n managementul conflictului de mediu. 4.6.1. Cooperarea n locul confruntrii Patronatul industrial i guvernul se pot ntlni la diferite niveluri pentru a discuta probleme de mediu. La niveluri mai mici (micro-level) se pot rezolva ntlniri cnd o companie solicit o autorizaie de funcionare. La niveluri ridicate patronat/guvern se rezolv discuii care au n vedere promovarea unei noi legislaii n domeniul proteciei mediului. Sunt i situaii cnd se impune participarea la discuii a mai multor parteneri unde cooperarea este mai complicat. Sunt situaii din ce n ce mai multe, cnd grupuri de populaii care locuiesc n apropierea unei ntreprinderi cu probleme de mediu sau grupuri de presiune care sprijin aceste populaii cu expertize tiinifice. Exist i experi independeni

21

sau instituii tehnice care prezint disputele de mediu n ziare i reviste de specialitate pentru a informa opinia public. Astfel de dispute se refer la reabilitatea solurilor poluate, la instalaiile de incinerare a deeurilor solide, la construcia de noi ntreprinderi industriale. Toate aceste situaii pot conduce la situaii de confruntare i au ca rezultat transformarea ntr-un conflict. n general, se promoveaz calea abordrii avantajului reciproc (mutual gains approach) bazat pe conceptul (procedeul) unul lng altul (side by side) n locul confruntrii, pe poziii opuse (across the able). Pentru reuita managementului unui potenial conflict de mediu Haward Law School a dezvoltat un program numit Public Dispute Programme i care conine urmtoarele elemente (Susskind, L., 1987): - admiterea interesului prii opuse; - ncurajarea faptei constatate; o disput ntre experi poate convinge publicul c orice este adevrat; - oferirea condiionat cu minimizarea impactului i asigurarea de a compensa efectele neintenionate; - interpretarea ntr-o form demn de ncredere n orice moment (odat ncrederea pierdut este foarte greu de rectigat); - acceptarea responsabilitii, admiterea greelii i mprirea obligaiilor; - focalizarea pe obiectivul meninerii relaiilor pe termen lung care s asigure implementarea succesul pe termen scurt nal. n plus, fa de cele 6 soluii menionate, se subliniaz faptul c este important de stpni strategiile managementului necesare implementrii i abordrii avantajului reciproc. Pentru aceast implementare i abordare (avantajul reciproc) sunt necesare cteva principii dup care s se acioneze: - luarea iniiativei (ateptarea pn o parte este n defensiv duce la pierderea parial a ncrederii; - urmrirea consensului (aceasta d populaiei implicate ncrederea c ce face o parte se dorete s fac i cealalt parte); - accentuarea consecinelor (fiecare pas este un pas ctre obiectivul pe termen lung); - meninerea ncrederii (emind anumite fapte care nu sunt adevrate duce la ndeprtarea partenerului);

22

sporirea legitimitii (nu este indicat a se aciona n direcia n care tu nsui nu doreti ca alii s acioneze asupra ta). Soluia acceptrii abordrii avantajului reciproc este permiterea populaiei s fac o estimare realist a celei mai bune alternative (the best alternative). Pentru toi parametrii o consecin negociat va da mai nult dect a atepta o negociere ndeprtat. Menionm, subliniem c aceasta se va aplica la toate prilor implicate i trebuie realizat prin sublinierea urmtoarelor: - neacceptarea negocierii poate duce la impasul complet, cauznd pagube pentru toi partenerii implicai; - dac nu se ia o msur (nu se ntreprinde o aciune) una sau mai multe pri pot fi frustate (i vor rezulta pagube pentru partea n cauz); - dac nu se negociaz se va nruti situaia deoarece zilnic se acumuleaz impacte negative; Ultimul scop (int) a procesului de negociere este de a ajunge la o nelegere acceptabil pentru toate prile. Cooperarea n locul confruntrii este soluia pentru succesul managementului conflictelor. Desigur, managementul conflictului de mediu nu implic numai negociere, se impune de asemenea, msuri preventive pentru o bun gospodrire n perioada ct ntreprinderea exist sau punerea n practic a unui plan nainte de a se lua o nou iniiativ. n concluzie, negocierea va constitui partea esenial n rezolvarea conflictului de mediu.
-

4.6.2. Probabilitatea succesului n managementul conflictului de mediu n probabilitatea succesului managementului de mediu se identific trei clase principale care cu factorii ce determin acest aspect: partea n raport cu factorii; procesul i contextul n raport cu factorii; realitatea n raport cu factorii. Partea n raport cu factorii este primul aspect i const n identificarea prilor afectate i cum acestea pot fi reprezentate efectiv. Dac prile sunt omise deoarece ele n-au fost identificate sau nu au fost reprezentate consecvena va fi aceea c negocierile pot fi contestate mai trziu. O alt problem o constituie populaia local care va fi afectat prin decizia luat i ea n-a fost constituit ca parte n negociere deoarece n-a fost organizat n acest scop.
23

De aceea n procesul negocierii conflictului trebuiesc identificate toate prile i s le fie determinate ponderea intereselor lor. Dac interesele lor sunt minore, pot fi lsate la o parte n procesul negocierii. Procesul i contextul n raport cu factorii poate influena succesul negocierii conflictului de mediu. Un exemplu a unui factor procedural este decizia privind dac convenia (nelegerea) dintre pri trebuie s fie scris sau nu. Dac nelegerea nu trebuie scris poate fi uor pentru anumite pri implicate s obin un agrement, dar pentru alte pri poate fi inacceptabil atunci cnd sprijintorii lor cer acest lucru. Un aspect important este acela dac conflictul de mediu este dezbtut n public astfel nct prile s fie criticate mult mai uor de ctre grupurile din afar (outsideri) asupra procedurilor urmate i contextul operaional (transparen). Reabilitatea n raport cu factorii poate influena succesul disputei de mediu. Pentru succesul rezultatelor este necesar ca prile s se neleag asupra faptelor (problemelor) nainte de a ncepe negocierile. Dac faptele sunt neclare, confuze, pot duce la ntrzierea negocierilor. Dar cine trebuie s decid aceste fapte? ntr-o judectorie, acest lucru aparine judectorului care are n fa dou pari opuse. n conflictele de mediu pot fi implicate mai multe pri. Sub aspect tehnic n obinerea unui agrement asupra faptelor (problemelor) poate fi folosit principiul faptului constatat (joint fact-finding) care nseamn c fiecare parte i scrie punctul de vedere i cunotinele despre conflict, dup care se elaboreaz un proiect de document comun de ctre o persoan independent (de. ex: mediatorul de mediu) i acceptat de toate prile. Acest proiect de document formeaz baza negocierilor care trebuie urmat. 4.6.3. Rolul mediatorilor i organizaiilor n managementul conflictului de mediu Mediatorii pot fi folosii n toate tipurile de conflicte, nainte de a ajunge la tribunale, scurtnd astfel perioada de timp, chiar nefiind necesar s se ajung la judectorie. Dac prile sunt pregtite s rezolve conflictul fr a inti o victorie, mediatorul poate fi util.
24

Privitor la organizaii, trebuie s se rein faptul c, n general, conflictele de mediu nu au un caracter legal, exceptnd situaia cnd este nclcat autorizaia i prevederile nscrise i grupurile de presiune nu sunt entiti legale. Construirea unui obiectiv poluant n apropierea unor arii dens populate genereaz conflict de mediu i se constituie grupuri de presiune la adresa autoritilor. 4.6.4. Transferul informaiei i a altor instrumente privind managementul conflictului de mediu Succesul negocierilor este asigurat i de trecerea informaiilor ntre diferite pri n conflict. Acest transfer trebuie s fie coordonat de mediator. Transferul informaiei devine mult mai complex odat cu creterea numrului de pri implicate n conflictul de mediu. Rezoluia conflictelor de mediu trebuie s se bazeze pe deschidere i comunicare franc ntre pri, altfel aceasta nu va fi agreat de prile n conflict. Este necesar ca orice proces tehnologic nou s fie prezentate cu toate aspectele lui pozitive i negative pentru a se lua hotrrile corespunztoare prin instrumente specifice ca: - evoluarea impactului de mediu EIM (environmental impact assessment EIA); - raportul impactului de mediu RIM (environmental impact statement EIS). 4.6.5. Durabilitatea soluiilor date n conflictul de mediu Durabilitatea soluiilor pentru conflictul de mediu depind, n primul rnd, de modalitatea rezolvrii acestora. Soluiile date n rezolvarea conflictului de mediu pentru a fi durabile este necesar ca managementul acestor conflicte s fie integrate n managementul general al afacerilor. Aceasta nseamn c o parte a managementului general este constant contestat privind consecinele deciziilor de afaceri n raport cu mediul i alt parte evolueaz consecinele viitoare n mediu privind deciziile de afaceri. Aadar, este necesar un schimb constant de informaii i idei pe probleme de mediu ntre comunitatea de afaceri (antreprenori) i societate. Aceste schimburi de informaii i idei pot avea loc la nivel naional ntre Ministerul Mediului i Asociaia Naional a antreprenorilor, sau chiar la nivel de ntreprinderi industriale i grupuri de mediu de presiune. n privina tehnologiei de mediu trebuie interpretat c se schimb continuu. Ce a fost acceptat la un moment dat (ca
25

nivel de poluare nu mai este valabil peste 10 20 ani, cel mult. Deci toate tehnologiile noi introduse implic probleme de acceptabilitate, siguran, fezabilitate cu diferite interpretare ntre pri ca i n timp. Se poate conchide ca o soluie n conflictul de mediu s fie durabil nu poate fi luat ad-hoc ci s implice discuii instituionalizate ntre pri.

5. ABORDAREA MANAGEMENTULUI DE MEDIU PE COMPONENTE. MANAGEMENTUL RESURSELOR DE APA 5.1. Consideratii generale Calitatea apelor de suprafata si subterane este deteriorata repede datorita poluantilor proveniti din activitatea domestica, din agricultura si din industrie. Principalii contaminatori sunt substanta organica, nutrientii, metalele grele si substantele chimice. Poluarea apelor, dar si depoluarea este mai usor de realizat n comparatie cu apele subterane care se polueaza ncet, dar procesul invers este de lunga durata si uneori ireversibil. Prevenirea poluarii si restabilirea resurselor de apa contaminata trebuie sa constituie obiectivul principal n tratarea apelor. Resursele de apa actuale si cele ce vor fi evidentiate n viitor vor fi protejate prin legislatie, tehnici de masurare si prin planificarea folosirii terenurilor. Tehnicile managementului rurilor vor fi revizuite lund n considerare regimul scurgerii naturale si relatiile cu ecosistemele acvatice. Tehnicile de irigatie trebuie sa fie facute mult mai eficiente n scopul evitarii pierderilor de apa si prevenirea salinizarii solului. Exploatarea excesiva a apelor subterane duce la patrunderea apelor marine n zonele apropiate de tarmurile oceanice si marine sau la subsisdenta terenurilor. Extragerea apelor subterane trebuie redusa astfel, nct sa se asigure rennoirea, rencarcarea sa se realizeze n timp util.

26

Drenarea apelor subterane creeaza adeseori pagube ecosistemelor dependente de apa (vezi luncile desecate wetlanduri) si ca revers se manifesta si o descrestere a ratei de rennoire a apelor subterane. Schimbarile globale provocate de om vor avea inevitabil, efecte asupra unei importante parti a ciclului hidrologic, prin urmare vor trebui ntreprinse masuri de asigurarea unor rezerve stabile de apa si pentru generatiile viitoare. Obiectivul principal al managementului resurselor de apa este acela de a vedea starea calitatii apelor la un moment dat de a stabili relatiile cu alte discipline de mediu pentru a elabora principiile si conceptele, pentru a identifica problemele majore, actiunile posibile de remediere si optiunile de management pentru durabilitatea resurselor de apa si dezvoltarea durabila viitoare.

5.2. Calitatea apei si poluarea Calitatea apei definita prin caracteristicile ei fizice, chimice si biologice reprezinta conditia existentei vietii, n general, si a activitatilor umane, n special. Toate apele naturale contin substante din mediul nconjurator, naturale sau proveniti din activitatea omului. Acestea toate la un loc determina calitatea apei si sunt vitale pentru sustinerea vietii acvatice, a calitatii apei de baut etc. (Tabelul nr.1). Tabel nr. 1 Valorile parametrilor calitatii apelor naturale Parametri pH TDS (subst. dizolv.) EC (conduct. electr.) Alcalinitate Duritate Carbon organic Carbon organic diz. Consum bioch, oxig. Consum chimic oxig. Oxigen Nitrati Unitati de exprimare Mg ms/cm mg CaCO3/l mg CaCO3/l mg C/l mg C/l mg O2/l mg O2/l % mg N/l
27

Valori 6,5 - 8,5 200 0,3 100 50 25 0,1 - 10 1,5 - 3,0 10 - 20 75 - 125 1-4

Fosfati

mg P/l

0,1

Poluarea Tratarea calitatii apelor provenite din activitatea domestica este strns legata de taxe, de venituri si de marimea populatiei consumatoare. Poluarea domestica se datoreste proceselor de combustie, de situarea canalelor de drenaj, de amplasarea locurilor de depozitare a deseurilor solide, de scurgerea de combustibili lichizi din tancurile respective si din scurgerea apei de pe spatiul urban. Apele menajere contin pe lnga minerale si substanta organica si bacterii, virusi. n mediul rural, scurgerea apelor menajere se face, de regula, direct n apele de suprafata fara o tratare prealabila sau n apele subterane prin infiltrare. n mediul urban, de regula, apele uzate sunt colectate si dirijate la statii de tratare, dar care, ori nu sunt suficient de dotate, sau sunt defecte sau nu exista. Industria contribuie n numeroase moduri la contaminarea apelor si aerului. Agricultura prin fertilizari si pesticide reprezinta sursa de poluare a apei si evident si a solului. Cei mai importanti poluanti de suprafata care afecteaza solul si apele subterane sunt nitratii si fosfatii, elementele patogene, bacteriile, metalele grele, compusi microorganici etc. Pericolul potential al anumitor poluanti n apele subterane poate fi calculat prin factorul de risc (F) care are expresia:
F = Vt1/ 2 L ( 1+ k )

unde: V este viteza medie de curgere a apei subterane; t1/2 este reactia de declin posibil a caracteristicilor vietii; k este coeficientul de absorbtie ca de exemplu rata dintre cantitatea de poluant absorbit de matricea solida a unui mediu poros si cantitatea dizolvata n apa subterana; L este lungimea posibila parcursa de poluant n mediul acvatic.
28

Un poluant poate deveni un risc (hazard) n sistemul apei subterane cnd F > 0,001. 5.3. Managementul resurselor de apa 5.3.1. Rezervele de apa Cresterea populatiei cu toate consecintele - urbanizare, industrie, ape, cultura, apa de baut, impune cereri mari de apa, care de fapt sunt limitate - cu apreciere globala si inegal distribuite n teritoriu. arile industrializate consuma de 50 ori, mai multa apa pe cap de locuitor dect tarile n curs de dezvoltare. n anii 70 Clubul de la Roma a prevazut ca datorita cresterii exponentiale a populatiei globului si cresterea poluarii mediului va duce inevitabil la o situatie de criza ca prim simptom catre sfrsitul acestui secol. ntr-adevar, cererea crescuta de cantitate si calitate de apa nu poate fi satisfacuta, ba dimpotriva rezervele scad, fapt ce n multe parti ale lumii apar conflicte. Epuizarea rezervelor de apa se datoreste si consumului n exces a acestora. Pentru dezvoltarea durabila se cere o balanta ntre cele doua aspecte si masurile vor fi luate pentru cresterea rezervelor de apa si descresterea consumului. Cresterea rezervelor de apa se poate realiza prin construirea lacurilor de acumulare care sa retina apa din perioada inundatiilor, reducerea evaporatiei si infiltratiei, prin extragerea din acvifere dar care nu sunt inepuizabile. Protectia cantitatii si calitatii apelor existente pentru viitor trebuie sa se faca ntr-un context international integrat cu respectarea legilor ciclului hidrologic la nivelul bazinelor hidrografice, a acviferelor sau la scara regionala. n scopul cresterii eficientei si flexibilitatii resurselor de apa si consumului lor este necesar sa se reexamineze aspectele tehnice ale sistemelor de apa, aspectele economice si legislatia managementului apelor asociate cu prioritatile de consum a apei. n paralel cu necesitatea mbunatatirii managementului resurselor de apa este necesar sa se studieze mai mult hidrosfera ca nvelis geosferic. Multe aspecte ale ciclului hidrologic includ fluxuri ntre componente si extensiunea, dinamica resurselor de apa subterana. Aceste aspecte nu sunt nca bine studiate. 5.3.2. Controlul poluarii
29

Pentru prevenirea poluarii si restaurarii obiectivelor acvatice poluate vor fi luate masuri naintea dezvoltarii tehnologiilor de purificare a apelor. n multe tari industrializate masurile de protectie a apei sunt luate prin agentiile create pentru implementarea managementului si controlul masurilor legislative. Treptat sunt acceptate actiuni preventive astfel ca, economia fezabila si costul purificarii de poluanti sa fie suplimentat n functie de necesitate. Noile tehnici industriale si agricole trebuie sa elimine caile de poluare a apei care sa asigure mult mai economic tratamentul efectiv al apelor uzate. Degradarea (poluarea) apelor prin substante organice daunatoare care se raspndesc repede si produce mbolnaviri ale populatiei cu ape contaminate impune luarea de masuri preventive prin facilitati sanitare. Deteriorarea apelor de catre populatie afecteaza, de asemenea, ecosisteme importante. n lumea a treia, sunt necesare masuri de protectie a resurselor de apa att n mediul rural, ct si urban. Aceste masuri se realizeaza prin legislatii de mediu. De asemenea sunt necesare masuri de obtinerea informatiilor pe baza carora sa se identifice sursele de poluare necunoscute iar pe baza acestora sa se elaboreze strategii de curatire si actiuni viitoare de planificare. 5.3.3. Planificarea utilizarii terenurilor Acest aspect reprezinta cale de protectie a resurselor de apa. Aceasta cale este aplicabila, n special, n mediul rural unde cultivarea si cresterea animalelor si a altor activitati agricole conduc, adesea, la conflicte privind necesarul de resurse de apa. Si n mediul urban si cel industrial, sunt necesare a fi luate masuri, astfel nct sa se reduca numarul surselor de poluare. Instrumentele socio-economice si cele de mediu trebuie corelate n asezarile umane, n obiectivele industriale si n ariile agricole, n rezervatiile naturale si zonele cu viata salbatica astfel nct, sa se asigure resursele de apa. Strategiile pentru rezolvarea problemelor serioase difera de la regiune la regiune, dar unele reguli generale pot fi formulate: - despadurirea si cresterea ariilor cultivate trebuie evitate deoarece acestea duc la cresterea eroziunii solului si scurgerii
30

lichide; cnd terenul este acoperit de padure, tufisuri sau ierburi, suprafata solului este protejata de impactul precipitatiilor iar solul poate sa absoarba si sa retina apa; - intensificarea scurgerii datorita urbanizarii sau deteriorarii terenului trebuie sa se faca pentru reducerea riscului inundatiilor; - trebuie sa se mentina terenurile umede (wetlandurile), rezervatiile naturale sa nu fie afectate, prin masuri proprii de protectie; - masuri speciale trebuie luate n ariile localizate pentru resurse de apa potabila; - masuri, de asemenea, trebuie luate pentru reducerea stresului de mediu astfel nct ariile vulnerabile si sursele de poluare sa fie eliminate. 5.3.4. Managementul rurilor n multe situatii cerintele unei societati se suprapun pe starea (suprafata) unor bazine hidrografice si n aceste cazuri pagubele produse sunt mai mari dect avantajele (beneficiul) care ar rezulta de la acestea. Navigatia este considerata ca o prima utilizare economica, care impune reglementarea scurgerii si respectiv nivelul apei pe ruri. Multe eforturi se depun pentru construirea de baraje, ecluze, canale care schimba complet regimul rului. Aceste constructii (actiuni) nu iau n considerare rolul rului n transportul sedimentelor si au ca rezultat cresterea ratei de sedimentare, n unele parti, si de eroziune n altele (vezi lacurile n cascade de pe rurile Olt, Arges). Navigatia pe canale si functionalitatea porturilor poate fi mentinuta numai prin dragare (vezi gura bratului Sulina). Reducerea procesului de sedimentare n estuare duce adesea la patrunderea apelor marine (vezi Delta Dunarii). De asemenea, sedimentele adesea sunt medii de acumularea metalelor grele iar dragarea lor pune multe probleme. Controlul scurgerii care depinde de conditiile naturale ale bazinului, inundatiile, pot fi controlate prin acumulari temporare n lacuri de acumulare dar si n poldere. Prin rectificarea cursurilor (ndiguiri, taieri de meandere etc.) se intensifica capacitatea rului de a produce inundatii. nlocuirea cursului natural prin canale ncorsetate de diguri are drept consecinta distrugerea ecosistemelor, a vietii acvatice
31

si a biodiversitatii si tinde sa deplaseze aceste ecosisteme n avale (daca mai au loc si daca conditiile bioclimatice sunt similare. Din experientele negative de pna acum, este evident ca managementul rurilor cere masuri complementare si uneori a alege ntre interesele generale economice si protectia ecosistemelor acvatice. Pentru a lua masura potrivita, este necesar sa se nteleaga comportamentul, legaturile dintre apa, transportul sedimentelor cu fauna si flora acvatica. n multe situatii este mai bine sa se mentina cursurile naturale si comportarea rurilor fara corectii artificiale. Trebuie sa se asigure o adaptare ntre inundatiile periodice si asezarile umane. 5.3.5. Irigatiile
Cnd precipitatiile sunt bogate, este un sol bun, suficienta caldura, plantele cresc din abundenta, cresc numai ierburile si cu arbori care marginesc malurile rurilor, iar cnd acestea sunt sub 400 mm/an se dezvolta numai vegetatia de desert.

Acestea au crescut treptat n toata lumea pe masura cresterii necesarului de alimente. Irigatiile au avantajul ca pot da plantelor cantitatea de apa la timp si ct trebuie. Dar, de cele mai multe ori, proiectarea si mentinerea sistemelor de irigatii sunt ineficiente si apa preluata din ruri sau din acvifere este prea multa. Tehnicile noi de micro-irigatii unde apa este furnizata direct la plante, va constitui modalitatea de conservare a apei. Economisirea apei poate fi obtinuta, de asemenea, prin colectare, un procedeu vechi folosit n Orientul Mijlociu, unde terenul a fost dimensionat n asa masura ca apa colectata n regiunea nalta si distribuita pe terenul cultivat a fost eficient. Acest sistem poate fi promovat de data aceasta dirijat prin echipamente moderne. O problema majora a irigatiilor o constituie salinizarea solului prin procesele de evaporare. Este cunoscut faptul ca civilizatiile vechi s-au dispersat datorita salinizarii terenurilor irigate. Astazi, de asemenea, ntinse terenuri irigate constituie subiectul salinizarii (ex. Aral). Pentru eliminarea sarurilor acumulate sunt necesare spalari periodice. Dar acest procedeu doar deplaseaza
32

problema de pe terenul irigat n rul vecin pe sectorul inferior, de unde, de asemenea, se preleveaza apa pentru irigatii. Cheia problemei este reducerea continutului de saruri n cursul superior. 5.3.6. Supraexploatarea apelor subterane Apele subterane reprezinta resurse vitale, ndeosebi, pentru regiunile aride. Exploatarea intensa a acestora este vulnerabila deoarece produce un dezechilibru fata de rata de rencarcare a rezervorului subteran. Cnd apa subterana este pompata dintr-un acvifer se formeaza un con de depresiune n nivelul piezometric care creaza un gradient ce se focalizeaza spre foraj (izvor). Acest gradient poate fi calculat prin ecuatia scurgerii forajului.
S Q R ln 2KD r

simbolurile sunt marcate n figura. Q extras //////////////////////////////////// nivel freatic normal con de depresiune

///////////////////////////////// S D c\ dere (coborre)

izvor (pu])

//////////////////////////////////////////////////////////////////////////// r R R - raza defineste suprafata influentata de foraj si care este influentata de Q Consecintele supraexploatarii sunt: dezechilibru ntre exploatare - rencarcare, pagube n wetland si ecosisteme, intrusiunea apelor marine (la zonele costiere). n cazul depozitelor argiloase, extragerea apei duce la compactizarea acestora si deci subsidenta la suprafata. Deci este necesar sa se realizeze un echilibru ntre exploatare si rencarcare printr-un studiu adecvat. 5.3.7. Drenarea apelor subterane care se practica n zonele joase pentru cultivarea plantelor are consecinte att in
33

situ ct si n zonele nvecinate prin modificarea ciclului hidrologic si a ecosistemelor acvatice (ex.: lunca si delta Dunarii). 5.3.8. Schimbari globale. n ultima perioada s-a reliefat mult relatia dintre schimbarile globale si ciclul hidrologic si a carei consecinta nu a putut fi exact prognozata. ncalzirea globala datorita efectului de sera poate mari evapotranspiratia si scaderea scurgerii rurilor. Multe modele climatice prevad ca precipitatiile din perioada de vara n zonele mediteraneene vor scadea si deci o reducere a umiditatii solului n perioada sezonului de cultivare. Degradarea terenurilor si despadurirea duc la cresterea eroziunii si a cantitatilor de sedimente n bazinele rurilor cu impacte asupra activitatii umane. Zonele de coasta vor suporta ridicarea nivelului marii n urmatoarele secole cu inundarea suprafetelor joase, intruziunea apelor sarate n acvifere si estuare, reducerea capacitatii de descarcare a rurilor. Modelele predictive indica multe actiuni care trebuiesc ntreprinse. Masurile vor diferi n functie de conditiile concrete ale regiunilor si de fondurile banesti care se pot aloca. Dezastrele naturale sunt greu de prevazut, dar este necesar sa se ia masuri de prevenire nca de acum, nainte de a se produce acestea cu pagube mari.

34

6. MANAGEMENTUL SOLULUI 6.1. Generaliti: Managementul solului este privit ca un management al resurselor vitale ale mediului n cadrul mediului natural, n ansamblu, i n special, al restriciilor ecologice i economice pentru susinerea produciilor agricole. Conceptul de management al solului cu msurile corespunztoare de protecie a solului sunt menionate n Msurile de Protecie a Solului European (European Soil Protection policy, 1987). Managementul solului trebuie privit ca un management al pmntului pentru o producie agricol optim i stabil. Este posibil s existe un management de sol i pentru alte utilizri ale terenului cum este horticultura i silvicultura. Managementul solului implic adoptarea unor practici de management care s poat fi proiectate pentru mbuntirea condiiilor solului pentru agricultur i pentru asigurarea produciei pe termen lung. De asemenea, se are n vedere definirea diferenei dintre managementul solului i protecia i conservarea solului. Scopul managementul solului n contextul timpului i spaiului indic restriciile, practicile n raport cu limitele ecologice i economice. Pentru atingerea acestui obiectiv trebuie s se neleag cum selectarea practicilor de management contribuie la un management mai bun care s mbunteasc condiiile solului pentru culturi i creterea animalelor. Trebuie explicat cum i unde omul creaz bariere fizice, s practice rotaia culturilor nct s conserve solul fa de eroziunea accelerat a acestuia. n aciunea de management trebuie: s se disting eroziunea normal de cea accelerat a solului pe terenurile agricole; s se defineasc starea ideal de umiditate a solului pentru plante i s se descrie metodele folosite de om pentru atingerea acestei stri; s se evalueze valoarea diferitelor tipuri de structuri pentru fertilitatea solului i s se explice importana substanei organice a solului i interaciunea cu alte proprieti ale solului pentru ridicarea nivelului de fertilitate; s
35

se separe i s se defineasc fertilitatea chimic n raport cu nutriia plantelor i poluarea solului; trebuie s se neleag raiunea pentru un management atent i informat n fiecare etap de timp care s fie n msur s sesizeze riscurile i limitele produciei agricole n viitor. 6.2. Concepte. Solul este un component central al mediului terestru. Nici un alt component al mediului nu este mai important n termeni economici i ecologici. Interaciunea dintre elementele de mediu n oricare loc este exprimat n caracteristicile solului deci acesta este un component integrator. Solul este un nveli tridimensional n care materialul organic i anorganic acoper suprafaa uscatului. Este un mediu multifuncional, fiind locul n care se ancoreaz i cresc plantele, reprezint habitatul pentru flor i faun, un mediu pentru descompunerea litierei, un rezervor i drenar al apei solului, o istorie i rezerv pentru nutriii plantelor, o cale i loc de acumularea poluanilor, o resurs vital pentru agricultur. Funciile solului ca sistem deschis are multe pri. Modificarea unei pri, printr-un anumit mod de folosire, poate produce schimbri n alte pri ale sistemului. Toate prile sunt n interelaii i interaciune. Unele greeli ale gospodririi solului prin nenelegerea funcionrii sistemului pot, de asemenea, produce perturbri. Termenii folosii n descrierea echilibrului i recuperarea sistemului de sol aflat sub presiune, cum ar fi capacitatea de tamponare, reziliena, reversibilitatea i sensivitatea, deriv toate din termenologia teoriei sistemului. Managementul solului pentru agricultur are ca el creterea produciei i profitului i de asemenea, meninerea sau chiar mbuntirea fertilitii. Ambele trebuie luate n atenie pe termen lung cu restriciile i suporturile unei agriculturi pentru generaiile viitoare. Un bun management poate face o mbuntire a fertilitii solului astfel nct, lucrrile de drenaj i irigaiile pe termen lung s menin nivelele substanei organice prin introducerea ngrmntului organic, constituirea de terase i baraje pentru conservarea solului ca i pe termen scurt msuri de folosire a fertilizatorilor artificiali, ierbicidele i pesticidele chimice. Toate aceste practici de management (gospodrire) sunt numai manipulri ale sistemului de sol natural i totodat ale uscatului.
36

Conceptul de management al solului a fost lrgit n ultimii ani prin aspectele cu msurile (instrumentele) de protecie care au n vedere toate utilizrile solului i impactele produse. Aceast extensie a conceptului de management al solului pentru agricultur include i activitile domestice i industriale care produc poluani i care intr i produc pagube n sistemul de sol. Cnd sursele de poluare ale solului sunt la distane mari fa de locul pgubit sunt adoptate msuri internaionale inclusiv monitoringul solului. n ultimii 50 ani n Europa i Statele Unite nveliul de sol a fost cercetat prin analize i cartografiere pentru nregistrarea caracteristicilor lor i distribuia n teritoriu. Mai mult hrile de sol au fost folosite ca un ghid n clasificarea calitii terenurilor pentru agricultur (bonitare) i pentru potenialul lor de folosire. De asemenea, hrile de soluri au fost folosite n scopul avizrii managementului solului pentru a da avize tipurilor de drenaje, irigaiilor, riscului eroziunii i n special, pentru proprietile solului care limiteaz producia agricol. 6.3. Transformarea solurilor. Aceast aciune presupune o varietate de tehnici ale managementului. n primul rnd sunt vizate terenurile existente, iniial, sub nivelul mrii (polderele olandeze) ariile de podi i muntoase, nisipurile mictoare ca i cele costiere, mlatinile situate deasupra nivelului marin i care necesit drenaje, pante abrupte care necesit terasri, terenurile industriale etc. Pentru intrarea n circuitul agricol al acestor terenuri se impun investiii importante i metode variate ca i strategii manageriale.

7. MONITORINGUL CALITATII AERULUI SI MANAGEMENTUL ACESTUIA 7.1. Generalitati Monitorizarea poluantelor principale este continua n spatiile urbane pentru a putea stabilii obiectivele managementului poluarii aerului si controlul programelor. O retea de motoring poate fi folosita pentru diferite obiective si a definii masurile precise care trebuie luate. Analizarea datelor obtinute si prezentarea rapoartelor este esentiala.
37

Un program de management al calitatii aerului, necesita informatii si analiza acestora, evaluarea regulata (periodica) si eficienta. Principalele elemente ale acestui obiectiv sunt: - metodele monitoringului si instrumentele folosite, selectarea metodelor si instrumentelor; - calibrarea; reteaua de monitoring; proiectarea sistemului de retea; modelarea poluarii aerului; date privind tratarea si evaluarea. 7.2. Principalii poluanti ai aerului pot fi clasificati dupa starea fizica - gazosi, lichizi si solizi. De asemenea aerul poluat mai poate fi clasificat n doua grupe:poluanti primari emisi direct de sursele respective si cei derivati (secundari) din combinarea att ntre poluanti ct si ntre acestia si constituientii normali ai atmosferei. Poluantii majori sunt: SO2, NOX, O3(ozon), CO, hidrocarburile nemetanice (NMHC) peste 60 (grupate n alkane, alkene, acetilenici, aromatici) particule solide cu diametre mici de ordinul milimicronilor. 7.3. Standardele de calitate ale aerului prin care se precizeaza limitele legale ale poluantilor. Pentru elaborarea standardelor se impun cteva faze: -stiintific cunoasterea si evaluarea riscului poluantilor, evoluarea hazardelor (determinarea traseelor care expun si afecteaza populatiile); - politica si administrativa cnd se determina riscul acceptabil - nu este obiectul unei precizari stiintifice ci de opinie; determinarea grupurilor care trebuie sa fie protejate, considernd nu numai sanatatea individuala ci grupurile de populatii a caror stare de sanatate trebuie luata n consideratie; alegerea tehnologiilor de control mpreuna cu formularea strtegiilor si selectarea tehnicilor de control potrivite; - legislatie - identificarea strategiilor legale necesare; - economic - stabilirea echilibrului ntre cost si beneficii; Standardul de procedura si metodele de masurare a ambientului atmosferic sunt vitale pentru punerea n actiune a standardelor de control a calitatii aerului. 7.4. Reteaua de monitoring - proiectare 7.4.1. Obiectivele monitoringului sunt: controlul (supravegherea calitatii aerului), prognoza pe termen scurt; situatia mostenita si tendinta proceselor; detectarea surselor si efectelor; evaluarea impactului asupra mediului; investigarea
38

dozelor si efectelor; evaluarea schimbarii climatului urban; identificarea modelelor de dispersie. 7.4.2. Variabilitatea poluarii aerului implica - variabilitatea n timp (instantaneu, ciclu zilnic sau saptamnal ori anual); variabilitatea n spatiu (clasificare la microscara 0 - 100 m, scara urbana 5 - 10 km, scara regionala 100 - 1000 km, continentala, emisferica si globala; dispersia poluantilor. 7.5. Sistemul de retea a monitoringului In aceasta directie este necesar ca primul pas sa fie cel al stabilirii obiectivelor programului si precizarea naturii si marimii erorilor care pot fi tolerate. 7.5.1. Proiectarea retelei. Pentru aceasta faza sunt necesare multe informatii care sa cuprinda: - inventarierea surselor (stationare, mobile, punctiforme, arii); - caracteristici meteorologice (conditii sinoptice, regimul vntului si calmului pentru identificarea directiei de transport a poluantilor sau stagnarea lor); - configuratia reliefului (munte, deal, vale, depresiune, cmpie etc, la macrostructura si microstrctura); - istoricul surselor de poluare cu tipurile de poluanti si efectele corespunzatoare. - stabilirea grilei, a modelului si tehnicilor specifice de masurare. 7.5.2. Densitatea retelei. Potrivit Directivelor Comunitatii Economice Europene privind poluarea aerului trei criterii guverneaza necesitatea proiectarii densitatii retelei: - criteriul expunerii unei persoane - timpul petrecut ntr-un loc; - criteriul poluarii maxime (statule de masurare trebuie fixate acolo unde poluarea este cea mai mare si oamenii sunt expusi); - criteriul reprenzentativitatii- adica acolo unde oamenii sunt expusi si cmpul de concentrare este reprezentativ. 7.5.3. Selectarea unui singur sit (loc). Concentrarea gradientilor n orase este distorsionata de trei cauze: - cladirile si alte obstacole deranjeaza scurgerea aerului si genereaza turbulente aditionale; numeroasele surse de ncalzire schimba local profilele termice genernd turbulente n scurgerea aerului; deplesarea vehicolelor provoaca miscarea aerului ntre cladiri n ambele parti ale strazii determinnd asa zisul efect de "canionul strazii" Pentru stabilirea celor mai eficiente retele de monitoring se procedeaza la modelarea procesului de poluare (global sau
39

pe componente) cum ar fi modele matematice, modelul tunelul vntului, evaluari cantitative. 7.5.4. Metode si instrumente ale retelei de monitoring. Metodele de analiza a datelor nregistrate pot fi chimice, fizice, statistice. In ceea ce priveste instrumentele acestea pot fi manuale, semiautomate, automate etc.

8. ZGOMOTUL 8.1. Generaliti. Zgomotul este cel mai simplu definit ca un sunet neplcut. n problema de mediu, zgomotul se situeaz ca un component, o cale prin care este afectat sntatea omului sau se interfereaz i deranjeaz activitatea economic i respectiv, a populaiei. n acest context obiectul principal este acela de a determina cantitativ intensitatea i tipul de zgomot i posibilitatea (msurile) de diminuare a zgomotelor i efectele lor asupra populaiei. Evaluarea zgomotului de mediu poate fi fcut, mprit n dou categorii: - cele n legtur cu sursa de zgomot - potenialii receptori ai zgomotului Spre exemplu, dac avem de a face cu surse de zgomot ca traficul auto, aviatic sau o surs staionar, este necesar s se fac o descriere fizic a sunetului respectiv, o descriere a variaiei volumului n timp, cnd se produce i localizarea lui. Zgomotul de mediu trebuie, de asemenea apreciat, evaluat, n raport cu efectul perturbator asupra somnului, a comunicaiilor vorbite, nivelul acceptabil al acestora. Sunetele fac parte integral din viaa cotidian, o tcere absolut este un aspect, o stare, cu totul neobinuit i este posibil de realizat numai n camerele acustice. Sunetele sunt surse ale informaiei, astfel acestea reprezint componenta principal a comunicaiilor telefonice, surse acustice plcute cum sunt cele muzicale sau cntecul psrilor, uneori fonetul arborilor, a valurilor mrii etc.
40

Dar, n egal msur, cele sus menionate i multe altele, peste anumite niveluri devin perturbatoare, pgubitoare sub diferite aspecte. Nivelul perturbator depinde de calitatea sunetului, de situaia de la un moment dat ct i de reacia personal (individual). Spre exemplu, picurarea apei la robinet, muzica puternic, dactilografiatul poate deranja unele persoane dar pe altele nu. Sunetele neplcute sunt acelea care interfereaz o alt activitate, cum ar fi zgomotul unei maini n timpul unei conversaii. Prejudiciul sunetului poate fi evaluat mai obiectiv prin consecinele asupra pierderii auzului sau a altor afeciuni fiziologice. n legtur cu aspectele practice ale zgomotului de mediu nu este necesar s se studieze n detaliu fizica acustic. n schimb trebuie dezvoltat tiina sunetului util (necesar), o nelegere a metodelor pentru evaluarea zgomotului de mediu. 8.2. Proprietile fizice ale sunetului Sunetul ca o propagare a vibraiilor mecanice printr-un mediu (gazos, fluid, solid) trebuie s se cunoasc sursa, viteza, frecvena msurat n heri (Hz este unitatea de msur a frecvenei care nseamn repetarea n unitatea de timp, secund), amplitudinea (mrimea) care se exprim n decibeli (dB este unitatea de msur a nivelului de transmisie i a intensitii sonore bel; belul (B) este unitatea de msur pentru intensitatea sunetelor; numrul de beli este egal cu logaritmul zecimal al raportului dintre intensitatea unui sunet i intensitatea standard adic cea care corespunde pragului de audibilitate al unui sunet cu frecvena de 1.000 Hz). Pentru ca fluctuaia presiunii aerului s poat fi auzibil sunt necesare dou condiii din partea receptorului: frecvena fluctuaie presiunii aerului s fie ntre limitele dintre 20 20.000 Hz; amplitudinea fluctuaiei presiunii s fie ntre limitele 0-40 dB. 8.3. Msurarea sunetului Au fost formulate mai multe modaliti de estimarea expunerilor umane la zgomot. Scopul indicatorilor de perturbare este acela de a gsi (a ajunge) la un singur numr care s reflecteze gradul de deranjare prin sunete.
41

Tabel nr...Nivele de zgomot i sursele care le produc

Pa
(x

Presiunea sunetului 200.000.000 20.000.000 2.000.000

Pragul durerii

Nivelul presiunii sunetului(dB ) ecart pgubitor

Sursele productoare 140 130 120 110 100 maini turbo (25m) pocnet de puc propulsia avionului (50m) perforare cu pikamer ntreprindere metalurgic autocamioane grele autobuze de ora autoturisme conversaie obinuit (1m) conversaie sczut (1m) muzic uoar oapt (1m) ora linitit via rural --------------------------------

domeniu periculos 200.000 20.000 2.000 200 Pragul auzului 20 domeniu fr primejdie

90 80 70 60 50 40 30 20 10 0

x) Pa = Pascal unitate de msur a presiunii i care este egal cu presiunea exercitat de fora 1N, uniform repartizat pe 1 m 2. Sunetul pragului auzului are o presiune de 2 10-5Pa.

8.4. Poluarea sonora Sursele de poluare sonor sunt clasificate ca staionare i n coridor. Sursele staionare includ : locurile rezideniale, industriale, de construcii i demolare. Zgomotul din sursele rezideniale sunt cele produse de diferite aparate domestice. Nivelul zgomotului nregistrat n spaiile industriale este ntre 70-75 dB. n construcii nivelul ajunge la un vrf de 110 dB la 3m. Surse n coridor sunt date de reeaua de transport urban, aeroporturi. Zgomotul de la motoare ce provine de la carburator, de la sistemul de rcire, de transmisie, sau efectul aerodinamic. Zgomotul produs de autovehicule este n funcie de tip, stare tehnic.

42

Acesta variaz n timpul zilei (mai mare dimineaa i seara) i n cursul sptmnii (ridicat n weekend, n zonele rezideniale). Sunt de asemenea trei tipuri de surse de zgomot: punctiform, linear i n suprafa. Sursa de zgomot coridor sau linear este compus din surse punctuale n micare. Unitile industriale sau rezideniale, pot fi considerate individuale, deci punctuale, dar asamblarea lor dau o poluare arheologic. Factorii generatori pot fi grupai n factori care afecteaz emisia iniial a zgomotului de la surs, i factorii care afecteaz propagarea zgomotului odat emis de surs. n primul caz se includ caracteristicile fizice ale obiectului generator de zgomot de exemplu tipul unei maini. n al doilea caz factorii sunt n relaie cu proprietile zgomotului i transmisiei lui n mediul fizic nconjurtor: distana, direcia i puterea de propagare a zgomotului; refracia schimbarea n vitez a sunetului datorit schimbrii umiditii aerului, vntului, suprafeei de absorbie, neomogenitii mediului etc. Este important de luat n considerare aceste efecte atunci cnd se controleaz emisia zgomotului. De exemplu o barier fizic poate fi ineficient deoarece sunetul este propagat n alt direcie prin turbulena aerului. 8.5. Efectele polurii sonore Efectele asupra sntii se resimt prin pierderea auzului. Acestea depind de nivelul zgomotului, de durata n timp, de frecvena zilnic, de numrul de zile continuu expus din an i de susceptibilitatea individual la acest tip de zgomot. Ponderea auzului poate fi mprit n trei faze: - prima faz pragul pentru frecvenele nalte ale auzului (urechea devine mai puin sensibil la gradul nalt de sunet) descreterea sensibilitii auzului nu apare ntr-o audiogram (text de auzit). - a doua faz indivizii expui la zgomotul intens pierd temporar auzul pentru cteva minute sau mai multe zile dar care poate s dispar. - a treia faz - diminuarea permanent a sensibilitii i se caracterizeaz printr-o pierdere extrem a sensibilitii la 4.000 Hz; expunerea la sunete continue foarte intense, sensibilitatea continu s se diminueze.

43

Este acceptat pe plan internaional c scderea permanent a auzului unei persoane se produce atunci cnd pragul lui de auz este mai mare de 25 dB i respectiv la frecvene de 500, 1.000 i 2.000 Hz. n aceast a treia faz, indivizii au dificultate s mai aud semnalele telefonului i sunt contieni de surzenia lor i este important de a fi inui departe de nivelurile ridicate i periculoase ale zgomotelor. Admind o expunere de 8 ore pe zi i 5 zile pe sptmn, investigaiile acustico-medicale au artat ca 80 dB pe zi poate fi considerat ca limit a securitii auzului. Peste nivelul de 90 dB (A) este periculos. La nivelurile ridicate este necesar s se reduc timpul de expunere i s se menin aceeai doz de zgomot. O doz de zgomot (Dz) este calculat folosind relaia:
D = z i ti Ti

unde Ti este timpul maxim permis pentru un nivel dat de zgomot, ti este timpul expus la o anumit etap pentru nivelul de zgomot dat. Pentru 90 dB (A), T este 40 ore (8 ore pe zi i 5 zile pe sptmn). - (A) reprezint filtru la instrumente de msurare. Sunt filtre A,B,C,D. n rile comunitii Europene, legea prevede a avea un timp de expunere pentru creterea la fiecare 3dB (ISO standard). Astfel, timpul maxim de expunere pentru 93 dB este de 20 ore i pentru 96dB de 10 ore. Doza de zgomot maxim permis este 1 care este exprimat i n procente respectiv 100%. De exemplu, care este doza de zgomot pe care o primete dac este expus la 90 dB (A) timp de 20 ore i la 93 dB (A) tot 20 ore? Rspunsul este 1,5 sau 50% peste doz potrivit tabelului nr... Tabelul nr. Calculul dozei de zgomot (Dz)
Zgomot1 (90 dB) 20 40 0,5 Zgomot 2 (93 dB) 20 20 1 Dz ti/Ti

ti Ti ti/Ti

1,5

Instrumentul numit dozimetru este folosit n msurarea direct a dozei de zgomot (msoar simultan att nivelul de sunet ct i durata).
44

n afar de prevederea auzului efectul zgomotului mai are consecine asupra tensiunii musculare, schimburilor metabolice, reducerea activitii gastro-intestinale, grea (ru de mare), dureri de cap, zgomote sau alte senzaii de zgomote n urechi, somnolen i perturbri respiratorii. Incidena acestor efecte depind de trsturile individuale i nu este stabilit un nivel al criteriului de pericol al omului. 8.6. Efectele asupra bunstrii (prosperitii) n afara efectelor asupra sntii omului, poluarea sonor (zgomotul) poate avea efecte negative, impacte psihologice, social-economice. Cercetrile au artat efectele zgomotului asupra somnului, a ascultrii comunicaiilor, cititului, deranjri economice. Perturbarea repetat n timpul somnului poate duce la starea de stress, ca deziluzia paranoic, halucinaii, impulsuri de sinucideri, omoruri. Perturbarea somnului depinde de un numr de variabile cum ar fi caracteristicile zgomotului, motivaia trezirii, diferene ntre sexe i grupuri de vrst, fluctuaiile nivelului de zgomot. Interferena comunicrii este important n coal, universitate, unde traficul auto sau zgomotul zborurilor aeriene pot perturba posibilitatea ascultrii leciilor. Efectul zgomotului asupra cititului i lucrului intelectual este de asemenea important. Rezultatele unor studii asupra acestor activitii sunt complicate i conflictuale. Unele studii remarc faptul c nu sunt efecte, altele c sunt n detriment, altele chiar c au efecte pozitive. Dar se consider c n-a fost fcut o investigare profund, deoarece activitatea intelectual poate fi serios afectat de zgomot mai mult dect activitatea fizic. Efectele economice ale zgomotului au fost analizate mai mult n raport cu aspectele valorice i rata nivelurilor, n special lng aeroporturi i drumuri libere (fr restricii). Oricum trsturile valorice ale activitilor (produselor) sunt mai sczute n aceste arii. Impactul zgomotului asupra economiei are importan n planificarea urban n situarea drumurilor, autostrzilor, cilor ferate, aeroporturilor. n ultimul caz situarea unor cartiere rezideniale (lng aeroporturi) este prohibit. 8.7. Controlul zgomotului nainte de a fi posibil controlul zgomotului este necesar s se analizeze zgomotul, emisia, transmisia i imisia.
45

Emisie Care este sursa? mainrii (instalaii industriale),auto , avioane

Transmisie Care este acustica mediului? Cum se produce transmisia

Imisie Care este nivelul zgomotului receptorul individual. Ce tip protecie necesar. la de este

n privina sursei zgomotului trebuie s vedem dac este datorit turbulenei aerului sau vibraiilor mecanice. Zgomotul primului tip se datorete ventilatoarelor, mainilor cu injecie (motoarelor turboreactoare) mainilor cu combustie intern. Acest tip de zgomot poate fi redus prin descreterea vitezei de scurgere a aerului i dimensiunii conductelor, folosind diferite procedee tehnice. Vibraiile mecanice respectiv zgomotul produs de acestea pot fi reduse, controlate, prin izolare, amortizare, eliminnd cauza sau prin reducerea suprafeei materialului vibrator. Atunci cnd nu se pot controla complet sursele de zgomot, transmisia poate fi modificat prin folosirea barierelor din materiale adecvate care s absoarb sau s reflecte zgomotul, sau s aleag locul care s reduc la minim nivelul zgomotului. Bariere anti-zgomot. Zgomotul produs de mijloacele de transport produce tulburri la unul din trei ceteni, cu consecine grave asupra auzului i sistemului nervos. O societate italian Progetti se preocup de cercetarea i proiectarea de dispozitive, panouri de insonorizarea mediului urban. n acest sens au un prototip barierele acustice de dB Stop care sunt nite panouri prefabricate, flexibile constituite din elemente metalice - nveli de aluminiu cu rezisten ridicat, cu capacitate de absorbie a zgomotului pe una sau ambele pri. ntre nveliul de aluminiu se gsete un strat de ln mineral fonoizolant i fonoabsorbant. Pentru adaptarea, integrarea acestor panouri n diferite situaii ale mediului, suprafaa acestora se trateaz cu mortar de ciment care poate fi vopsit n diferite scopuri estetice. Maximizarea distanelor fa de sursa poluant, situarea, amplasarea obiectelor poluante este metoda potrivit n managementul zgomotului.
46

Gardurile, ecranele sau mprejmuirea poluatorilor prin zgomot, este una din calea reducerii, controlului transmisiei, dar sunt foarte scumpe (exemplu la autostrzi). Opiunea final n controlul zgomotului este protejarea receptorilor prin folosirea costumelor de protecie i limitarea timpului de expunere. Costumele de protecie trebuie s fie confortabile i bine fitate. 8.8. Legislaia acustic n Comunitatea European Diferite ri industriale aplic International Standards Organization 1969-1975 (ISO) n care se recomand protecia populaiei la zgomot n locurile de munc. Se estimeaz c nu exist un risc potenial la afectarea auzului dac se ia n considerare: 8 ore/zi i 5 zile pe sptmn la mai puin de 90 dBA 4 ore/zi i 5 zile pe sptmn la mai puin de 93 dBA 2 ore/zi i 5 zile pe sptmn la mai puin de 96 dBA 1 or/zi i 5 zile pe sptmn la mai puin de 99 dBA 0,5 or/zi i 5 zile pe sptmn la mai puin de 102 dBA Potrivit Comunitii Economice Europene directiva 86/88 din 12 mai 1986 prevede luarea urmtoarelor msuri: 1. Dac nivelul de zgomot este >85 dBA i < 90 dBA a. s se dea informaii adecvate personalului privind: msurile necesare (surse, mediu i individual) conform legii privind controlul zgomotului; - pericolul de poluare fonic a mediului; b. protecia individual a auzului s fie obligatorie pentru tot personalul; c. testul de audibilitate sub supravegherea medicului s se fac n fiecare an. 2. Dac nivelul zgomotului este peste 90 dBA a. s fie informat personalul despre acest nivel; b. redistribuirea sarcinilor i protecia auzului trebuie s fie obligatorie; c. testul de audibilitate sub supravegherea medicului s se fac n fiecare an.
47

3. Peste acest nivel de zgomot (90 dBA) a. maximum ngduit este nivelul de 140 dBA; b. mainile care produc peste 85 dBA trebuie s poarte etichete cu informaiile acustice; c. instruciunile nu trebuie s cuprind numai confortul dar i prevederea auzului i msurile de securitate; d. instruciunile folosite pentru nivelul de zgomot (dBA) i msurarea dozelor de zgomot trebuiesc s fie operaionale. Managementul zgomotului este curent focalizat pe efecte, n special, sntatea uman. Deci trebuie s se fac msurtori asupra nivelelor de presiune i relaia lor cu starea de audibilitate. Este necesar s se fac un studiu integrat astfel, nct s se cunoasc impactul zgomotului care l produce o fabric, o autostrad sau un obiectiv n construcie. Tot timpul emisia, transmisia i imisia zgomotului trebuie s fie luat n atenia planificatorilor, operatorilor, autorelaiilor publice. Un alt aspect al zgomotului este i impactul care-l produce asupra unui ecosistem (prezena unei autostrzi printr-o pdure cu via slbatic - etc.). Aceste efecte necesit informaii studii ulterioare i sarcini pentru msurile de protecie i management.

48

9. Deeurile si managementul lor 9.1. Generalitati Deseurile rezulta din toate activitatile umane: productie, distributie consum, si chiar recreere. Colectarea si eliminarea deseurilor sunt operatii vitale pentru sanatatea publica, higena, securitate si mediu. Managementul deseurilor este o activitate majora a serviciilor care presupune - legislatie, administratie, inspectie, economie, finante, institutii, politica de mediu. Termenul de deseu presupune un material cu o valoare neglijabila asociata cu intentia, dorinta si actiunea de a-l arunca n mediul ncojurator.
n diferite publicatii, deseurile se mai ntlnesc sub urmatoarele definitii si categorii: - deseuri solide urbane si industriale, deseuri organice si anorganice, reziduri manajere, stradale, rebuturi, refuzuri etc. n domeniul industrial apar trei notiuni - deseuri, rebuturi, reziduri. Deseul este un material sau obiect care fara a fi supus unei transformari nu mai poate fi utilizat. Rebutul se refera la o masina, un utilaj sau produs care nu mai poate fi folosit direct (materiale n procesul de fabricare din care rezulta produse, reziduri si pierderi).

49

Rezidurile sunt acele materii prime, materiale sau produse care sunt respinse n procesul de fabricatie sau a unor activitati umane (menaj, comert etc.). Mai sunt reziduri specifice n procesul industrial ca aschiile metalice, lichide de racire, nisipurile folosite n turnatoriile siderurgice. n mod curent aici mai sunt incluse hrtii, ambalaje, cauciucuriuzate, plasticuri, sticle care nu mai sunt folosite n procesele de fabricatie. (Gh. Bularda, D. Bularda, Th. Catrinescu - Reziduri stradale, menajere si industriale,colectare, depozitare si valorificarea materialelorrefolosibile, Ed. Tehnica 1992).

Deseurile pot fi clasificate pe baza originii, compozitiei, aspectului fizic, proprietatilor chimice si periculoase. Responsabilitatea pentru curatenia publica si managementul deseurilor revine autoritatilor locale, dar planificarea, finantarea si operatiile de colectare, incinerare, presupune si crearea unor organisme (institutii) si a standardelor. Prevenirea mediul marin datorate hazardelor deseurilor conduce la o abordare internationala. 9.2. Istoria managementului deseurilor nca din Evul Mediu unale coduri locale emise n Europa stipulau cum si unde sa fie depozitate deseurile sau livrate taranilor ca ngrasaminte organice. n tarile dens populate cum ar fi Japonia, regiunea Ruhr Germania, deseurile municipale au fost incinerate, pentru siguranta sanatatii publice. n anii 1970 ai secolului XX, autoritatile centrale au luat masuri privind rezolvarea problemei deseurilor cum ar fi: - crearea unor organisme nationale care sa se ocupe de deseuri n relatie cu mediul; - alocarea de fonduri pentru studii privind prevenirea, colectarea reciclarea si aranjarea (depozitarea) deseurilor; - promulgarea unor legi privind deseurile si nfiintarea unor inspectorate adecvate; - planificarea centrala si conducerea diferitelor aspecte privind deseurile; - capacitatea de preluare, tratare, reciclare, interzicerea si specificarea modalitatilor de mpachetare a deseurilor. 9.3. Origine, compozitie, proprietati, metode de analiza, hazarde Deseul poate fi definit ca"orice material care aruncat, sau va fi aruncat pe baza unui cod legal". Aceasta definitie implica faptul ca anumite tipuri de deseuri pot fi ilegale, limitate sau fac obiectul unor proceduri de licente, notificari.
50

Este de dorit ca deseurile sa fie bine definite, productibile. Sunt nsa multe situatii cnd acestea sunt confundate datorita complexitatii materialelor folosite, operatiunilor si compozitiei lor. Deseuri cu totul speciale sunt cele radioactive, patogene provenite din spitale si laboratoarele de cercetare, moartea animalelor, documente speciale etc. 9.3.1. Metode de caracterizare. Nomenclatura deseurilor trebuie sa fie simpla, clar structurata, comprehensiva, coerenta, usor de utilizat si compatibila cu legislatia, procedurile administrative etc. Deseurile pot fi caracterizate si clasificate pe baza a numeroase criterii si parametri: - origine (ofera cheia de a cunoaste impuritatile si conditiile generale de producere); - fizica ( gaze, lichide, solutii, emulsii, namoluri, paste, pudre, fulgi, bulgari, blocuri etc.). - natura chimica sau compozitia deseului scurs ( acid sulfuric, fosfogips, deseuri celulizice, etc.) sau impuritati ( metale grele, PCB, deoxine); - proprietati hazardice ( flamabile, explozibile, toxice, corozive,iritante, radioactive); Dupa origine deseurile pot fi clasificate astfel - urbane, industriale, agricole, cresterea animalelor (n ferme),forestriere, miniere, metalurgice, arderea combustibilului solid, apa de canal, curatirea stazilor, drogare etc. Fiecare din deseurile cu astfel de origine si activitate poate fi subdivizat. Astfel, deseurile urbane pot fi: domestice si comerciale, industriale, institutionale, constructii si demolare, piata de marfuri; spalarea strazilor si aleelor; frunzele arborilor (litiera); deseurile solide de la ntreprinderi; deseurile de spital etc. 9.3.2. Analiza si sortarea. Deseurile domestice pot fi analizate prin sortarea manuala a diferitelor materiale costituente, dupa eliminarea particulelor fine. Fractiunile sortate sunt uscate si cntarite pentru eliminarea influentei transferului umezelei, cum ar fi cele de hrtie. n anumite tari procedurile de sortare au fost standardizate.

51

Trei grupuri principale de componente se gasesc n cadrul deseurilor urbane - de alimente, de ambalare si cenuse provenite de la combustibilii solizi. Ultima grupa a disparut n multe tari, n timp ce volumul ambalajelor a crescut n greutate si volum. Identificarea detaliilor deseurilor nu este totdeauna fara complicatii. Numai un specialist poate spune cu precizie categoria deseului. Pe baza criteriului demografic populatia este divizata in grupuri omogene care presupune producerea unor deseuri caracteristice cum ar fi: - cladiri ( blocuri) cu apartamente vis-a-vis cu casele cu curti; - familii cu copii vis-a-vis cu populatie batrna; - locuinte (familii) cu venituri ridicate vis-a-vis cu venituri scazute -gaze naturale si petrol vis-a-vis de combustibili solizi folositi la ncalzire. Analiza deseurilor, de fapt, poate servi ca baza a studiilor sociologice. Astfel, din aceste studii s-a constatat ca familiile n care sotia are serviciu, cantitatea de deseuri din plastic este mult mai mare. La populatia n vrsta se constata o schimbare de la sticlele de vin la cartoanele de mpachetat lapte. 9.3.3. Compozitia chimica. Deseurile domestice se caracterizeaza prin umiditate si continut de cenusa. Cenusa provine n cea mai mare parte din materiale celulozice ( hrtie, lemn, deseul de gradina ) mpreuna cu cele sintetice ( plastic, gume, diferite textile si vopsele ) si proteice ( piele, par, produse alimentare ) si uleiuri. Analiza chimica are ca scop sa identifice deseurile periculoase prin prezenta elementelor chimice periculoase, a solventilor din vopsele, a PCBs n deseul de uleiuri, a zgurilor metalurgice sau cele de fletatie (namoluri), a metalelor grele din placile laminate. 9.3.4. domestice Proprietatile periculoase ale deseurilor

Deseurile domestice - cele de bucatarie si comert asimilat, industriale, atrag animale rozatoare (sobolani), pasari (pescarusi, ciori) si diferite insecte. Aceste deseuri pot fi folosite ca amendamente n terenurile cultivate.

52

Deseurile domestice si altele fermentabile care produc mirosuri, gaz metan inflamabil prin putrefactie, de asemenea, trebuiesc luate n atentie. Producerea unor explozii datorita acumularii gazelor prin fermentatie n bazinele nchise sau putin ventilate, alte cazuri periculoase. Deseurile din spitale, de la corpurile solide, ca lame, ace, la tifoanele patate cu snge si alte resturi chirurgicale provenite de la pacienti cu boli trnsmisibile (hepetita B) de asemenea produc hazarde de sanatate. Deseurile provenite de la macelarii contin virusi patogeni,si deci, trebuie pastrate n afara folosirii lor ca hrana pentru animale. 9.4.5. Deseurile industriale periculoase Pna nu demult fiecare tara a avut o clasificare si nomenclatura proprie a acestor deseuri. n prezent exista o clasificare a acestor deseuri facuta de Organizatia Economica pentru Cooperare si Dezvoltare (OECD). Deseurile industrale sunt considerate toxice sau periculoase cnd continutul elementelor chimice sau compusilor este n exces si deci concentratia este declarata "ad - hoc". Clasificarea OECD - 1988 este acceptata, n general, si se bazeaza pe o abordare multicriteriala si n deosebi: - motivul (cauza) pentru care deseul trebuie eliminat (16); - metoda preferata de depozitare (15); - metoda posibila de recuperare (15); - deseuri potentiale periculoase (40); - constituentii deseurilor potentiale periculoase (51); - proprietati periculoase care pot fi expuse prin deseuri; - activitati industriale ca surse prezumtive de deseuri periculoase;
Cifrele din paranteza reprezinta numarul de motive - criterii.

9.4. Politici si strtegii n managementul deseurilor 9.4.1. Ierarhizarea optiunilor posibile n tarile industriale managementul deseurilor este, n general, privit ca o problema majora care nu poate fi rezolvata numai prinmijloace tehnice. O modificare de baza, fundamentala, n structura curenta a productiei, a consumului si eliminarii deseurilor este necesara pentru o dezvoltare catre un nou tip de societate care este bazata pe principiul cresterii durabile.
53

Conceptual, este prezentat prin urmatoarea ierarhizare a optiunilor: - prevenirea deseurilor; - refolosirea deseurilor; - reciclarea materialelor din deseuri; - folosirea continutului de energie din deseuri; - securitatea eliminarii deseurilor. Aceasta ierarhizare este, n prezent, n general acceptata, dar implementarea ei nca ntmpina numeroase dificultati. Este o reala dilema, sa se reconcilieze pe termen lung viziunea ecologica privind stilul de viata respectiv cu atitudinea materialistica a consumului resurselor de mediu, pe de o parte, si sistemul industrial-economic-financiar dominant, pe de alta parte. Astazi, oamenii sunt, fara indoiala, pe drept ngrijorati de pagubele asupra mediului, dar nu este clar cum trebuie sa sacrifice n viitor stilul de viata,diversitatea produselor sau facilitatile de care se bucura astazi de dragul prezervarii mediului. De altfel, economia de piata bazata pe ntrprinderi libere, comertul liber al bunurilor, stabilirea preturilor pe baza ofertei si cererii, a pretului de cost scazut, a beneficiului pe termen lung a fost apreciat ca un sistem economic efectiv si eficient. Nivelul maxim acceptabil al interventiei directe si dogmatice n mecanismele mentionate este nca necunoscut si motivele de a accepta sau interzice anumite comoditati are nca un carecter arhitrar. Pregatirea eco-balantei poate reduce acest gol, dar problema de baza a "nivelurilor acceptabile ale risipei" ramne nerezolvat deocamdata. 9.4.2. Prevenirea deseurilor Prima optiune a managementului deseurilor este prevenirea producerii lor. Ca metode de prevenire sunt urmatoarele: - pentru consumator este necesara evitarea consumului de prisos prin adaptarea unui mod de trai economic si sanatos; - pentru producator, proiectarea n scopul unei durate mari si usor de folosit, reparat si demontat (aici se are n vedere domontarea pentru reciclarea partilor componente); - pentru industrie - reducerea materialelor manipulate manual, a depozitarilor, mentinerea ordinii, adaptarea procedurilor, controlului xxx educatiei oamenilor; folosirea tehnologiilor curate cu marirea productiei si atentiei att asupra
54

produselor ct si a scurgerilor laterale, a conversiei de la linear la ciclic sau structuri de productie integrate. Tehnologiile curate (neproducatoare de deseuri) au fost promovate activ, stimulate de raportul Clubului de la Roma. Cteva din tehnologiile curate sunt demne de mentionat: - turnarea continua a otelului; - reducerea cresterii obiectelor galvanizate; - nchiderea circuitului de apa n iondustria de celuloza, economisirea procesului apei n industria de fibre; - folosirea pe scara larga a balotarii materiilor prime si produselor. Termenul de prevenirea deseurilor este adesea folosit impropriu prin justificarea refolosirii sau reciclarii materialelor. Automobilele, echipamentele electronice etc, sunt destinate refolosirii chiar si cu interventia demontarii manuale. Mecanismele tehnice si masurile economice de a convinge producatorii sa recupereze produsele dupa termenul de folosire (de viata) sunt nca n faza de definire (conturare). Eliminarea deseurilor este o povara n dezvoltareaunei ramuri ale industriei grele cum ar fi producerea acidului fosforic (fosfogips ca produs secundar), n metalurgie (cenusa, namolurile, zgura). Reciclarea este, de asemenea, o sursa de reziduri - n procesul de taiere a automobilelor rezulta 30% (volum si greutate) amestec de plastic, cauciuc, tapiserii si sticla. 9.4.3. Refolosirea si reciclarea materialelor n societatea vestica o simpla sticla (de mbuteliere) are doua trasaturi (aspecte) opuse - una ca este un produs de stricta calitate, alta ca are un pret scazut; n aceasta situatie se pun trei probleme: - restituire pentru curatire si mbuteliere; - refolosirea ntr-o fabrica de sticla; - descarcarea ei mpreuna cu deseul general. Decizia care rezulta are la baza factori obiectivi, logistici si economici, pe de o parte, si factori subiectivi si preferinte personale exprimate prin sticlari, distribuitori si consumatori, pe de alta parte. Cetatenii sunt, de regula, invitati sa colaboreze n separarea si recuperarea deseurilor prin depunere sau colectarea la centre speciale sau prin pubele diferentiate. n Germania exista o lege care obliga pe producator si pe distribuitorul bunurilor sa stabileasca un sistem de depozitare si sa asigure recuperarea dupa folosire.
55

9.4.4. Utilizarea ca sursa de energie Numeroase deseuri scurse sunt combustibili si pot fi arse n furnale speciale,n incineratoare. De asemenea, deseurile pot fi arse mpreuna cu combustibili (mai putin frecvent) n termocentrale, boilere-industriale, n cuptoarele de ciment sau n sobele domestice. Exista o mare varietate a stocurilor de deseuri ce pot fi adaptate la aceste utilizari. Este posibil de a transforma deseul combustibil n gaze flamabile, ulei, carbuni sau substante chimice prin metode ca piroliza, gazeificare, oxidare partiala. Tabelul nr..... Beneficiile si limitarile incinerarii ca optiune a reducerii deseurilor
Optiuni pentru reducerea deseurilor Depozitare sanitara (ngropare) Compactare Beneficiu simplu, inexpresiv Limitare(prejudicii) recuperarea terenului, locul devine impropriu pentru multe folosinte potentiale si poluarea apelor subterane numai pentru cele biodegradabile, materiale organice, miros, probleme de calitate si marketing, reziduul compactat sa fie incinerat sau ngropat tehnici complexe si procese costisitoare implica tratarea gazelor rezultate, curatirea lichidelor si reziduurilor

metoda de reciclare transformarea organica a deseului n sol folosit conditionat reducere importanta a volumului; reziduule este steril si toxicitate scurta, realizarea recuperarii caldurii a substantelor flamabile si putrescibile valoare ridicata n deseuri recuperarea materialelor crude si continutul energiei intrinsece

Incinerarea

Reutilizare Reciclare

prefeinta individuala a noilor bunuri rezultate piata speciala si un potential limitat de absorbtie

Valoarea caldurii generate este rareori mai mare dect o fractiune a costului procesarii. Critica principala a ncinerarii deseurilor este emotionala si, n multe cazuri, nefondata lund n considerare limita
56

inferioara a valorii emisiei incinerarii fitata cu facilitatile moderne de curatirea (retinerea) gazelor. 9.4.5. Strategii privind depozitarea Depozitarea deseurilor radioactive si altele periculoase este problematica. n acest sens s-au propus trei strategii: - "ntrziere si descompunere" implicnd nmagazinarea temporara a deseurilor puternic radioactive n recipiente cu temperatura scazuta pna ce fractiile sensibile ale radioactivitatii si caldura degajata scade sub nivelurile admise; - "concentrat si stapnit" este o strategie pentru numeroase tari; - "diluare si dispersie" prin care efluenti radioactivi scazuti pot fi descarcati n atmosfera si n resursele de apa dupa un control riguros. n acest sens anumite cantitati de acizi baze, namoluri, gudroane, cianuri, metale grele pot fi diseminate fara pagube asupra mediului. 9.4.5.1. Depozitarea n mare arile cu activitate navigabila au considerat oceanul ca un loc potrivit de depozitarea deseurilor. Depozitarea n mare a fost folosita extensiv pentru deversarea namolurilor, a deseurilor solide municipale si a deseurilor industriale (noroiuri din productia oxidului de titan, acid si deseuri fenolice, deseuri radioactive scazute). Odata cu Conventia de Oslo - 1977 exista o restrictie (lista neagra) a aruncarii unor reziduuri chimice n mare (plumb, mercur, cadmiu si organohalogene, a plasticurilor nedegradabile etc.). Exista o tendinta raspndita n lume de a considera marea libera (apele internationale) privind toate operatiile de descarcare a deseurilor. 9.4.5.2. Depozitarea pe uscat Deocamdata este metoda cea mai frecvent folosita. Compactarea si incinerarea, de asemenea, are consecinte de a lasa reziduuri solide pe uscat. 9.4.5.3. Depozitare n interiorul pamntului n aceasta directie sunt retinute urmatoarele procedee: - depozite permanente ale numeroaselor chimicale ca cianide puternice n cavernele minelor de sare etc. - depozite permanente de deseuri radioactive n strate geologice - argile, granite, masive de sare.
57

- injectiile de adncime a saramurei si separate de suprafata terenului prin strate impermeabile. Se impune n toate cazurile sa se analizeze riscul potential al protectiei stratelor ecran. 9.4.6. Legislatia si orientarile administrative Prevederile legale sunt adeseori incomplete si insuficient detaliate privitor la definirea domeniului de aplicare si executie practica. Exemple tipice sunt definirea deseului si deseurilor periculoase si toxice, metodele de prelevarea esantioanelor si analizelor sau evaluarea ecotoxicitatii si a altor hazarde. Exista cel putin 30 de teste de filtrare n folosirea regulata chiar daca este probabila (necunoscuta) reactia ulterioara a deseului. 9.4.7. Structuri administrative Pentru fiecare autoritate teritoriala trebuie sa se precizeze cine este nsarcinat cu planificarea, organizarea, autorizarea si controlul operatiilor de management al deseurilor. Planificarea include pregatirea unei scheme cu detalii privind: - natura si cantitatea, la un moment dat si viitoare a deseurilor ce trebuiesc depozitat, - standarde tehnice cum trebuie procedat, - locuri potrivite pentru depozitare, - masuri specifice impuse pentru deseuri speciale, - cheltuieli necesare, - administratie, legislatie, masuri tehnice si financiare potrivite pentru colectarea, sortarea si depozitarea deseurilor. Masurile trebuie sa fie luate n legatura cu generatorii deseurilor si emanatiile acestora fata de publicul apropiat, ntreprinderi. Toate masurile pentru tratare, sortare sau depozitare a deseurilor vor fi autorizate cu specificarile urmatoare: - natura si cantitatea deseului a fi tratat, - tehnicele generale impuse, - masuri prospective luate, - date necesare privind originea, tratamentul si destinatia finala a deseului tratat Toate operatiile unor astfel de autorizatii trebuiesc controlate periodic.

58

9.4.8.Instrumente sociale si economice Managementul modern al deseurilor implica o colaborare a publicului cu ntreprinderile pentru prevenirea, reducerea si izolarea deseurilor. Studii asupra pagubelor de mediu trebuiesc ntreprinse regulat. Etichetarea produselor cu indicarea calitatilor si consecintele negative (ecohazarde). Infomarea si educarea cetateneasca pentru cunoasterea pericolului pe care-l prezinta deseurile. Folosirea de stimulente economice care pot fi eficiente pentru un consum echilibrat sau reducerea consumului de resurse de catre om n conceptul de crestere durabila a nivelului de trai. De asemenea mai trebuiesc avute n vedere si aspectele urmatoare: - subsidiile (subventiile) mai trebuiesc folosite pe termen lung n scopul implementarii tehnologiilor curate; - sistemul de depozitare-restituire a unor materiale din sticla, hrtie, aluminiu etc., trebuie sa fie la dispozitia consumatorilor; - sa se prevada restrictii privind folosirea unor produse sau comoditati care duc la pagube de mediu n timpul folosirii sau depozitarii inadecvate (DDT, CFCs, PCBs, fosfati etc.). 9.5. Prevenirea si eliminarea deseurilor periculoase Pentru a putea preveni si elimina deseurile periculoase este necesar sa se cunoasca foarte bine natura si originea scurgerii acestora din tehnologiile folosite, din transportul acestora cu posibile incendii, accidente de trafic si deversarea lor. Este cunoscut sloganul prin care prevenirea poluarii costa mult mai putin dect repararea daunei de mediu produsa. Reducerea volumului este o optiune mult mai importanta pentru prevenirea accidentului prin: evitarea dilutiei si amestecului deseurilor periculoase si nepericuloase; transformarea namolului prin folosirea de filtre-prese, siteprese, centrifuge, mobile (pe trailere) sau stationare; incinerarea deseurilor periculoase, transformarea partii anorganice n cenusa si zgura si cea organica. Detoxificarea si imobilizarea este, de asemenea un procede care se foloseste la deseurile radioactive.

59

Colectarea si transferul deseurilor periculoase. n acest scop deseurile trebuie sa cuprinda o descriere privind: originea procesului de productie, componentele si continutul, caracteristici fizice, cerintele formei de mpachetare, cantitatea pe unitatea de greutate. 9.6. Managementul deseurilor n ntreprinderi Managementul deseurilor trebuie sa stea permanent n atentie la diferite niveluri implicnd rapid emiterea de legislatii, contacte cu autoritatile, cu presa si publicul, ca si masuri interne, proceduri, eliminarea si transportul extern al deseurilor. Problemele trebuiesc tratate de la baza producerii deseurilor pentru prevenirea si eliminarea lor. Schimbarile n sistemul managementului deseurilor trebuiesc pregatite bine nainte si sa fie precedate de studii si analiza datelor, informarea unitatilor generatoare pentru a obtine avize si suport. Managementul deseurilor locale la nivel de ntreprindere este bazat pe urmatoarele forme informationale si organizatorice: - pregatirea inventariilor; - caracterizarea scurgerilor deseurilor; - definitivareaprocedurilor interne imediate pentru colectare si eliminare; - definitivarea procedurilor pentru transportul si eliminarea deseurilor; - strategii de prevenire si reducere. 9.7. Factori tehnici n managementul deseurilor n primul rnd este necesar sa se cunoasca situatia de ansamblu, n sensul producatorilor de deseuri si volumele rezultate n timp(sezon de iarna, vara etc). n al doilea rnd sunt necesari factorii logistici cum ar fi: - recipientele n care sunt depozitate deseurile; - sistemul de colectare; - transportul catre locurile de depozitare cu tipurile de containere si autovehicole.

9.8. Gropile de gunoi (deseuri) n alegerea gropilor de depozitarea deseurilor trebuie sa se tina cont de urmatoatrele situatii: - utilizarea spatiului devine impropri altor scopuri;
60

- spulberarea deseurilor usoare-frunze, plasticuri, hrtie, cenuse, de catre vnt; - producerea de mirosuri prin fermentare; - posibile incendii datorate proceselor de oxidare sau altele provocate; - atragerea de insecte, mamifere rozatoare, pasari; - poluarea acviferelor si a apelor de suprafata; - afectarea traficului general. Alegerea locului pentru gropile de gunoi trebuie sa se faca in functie de: - potentialul de ameliorare (amenajere) a terenului; - planificarea spatiului local; - protectia sanatatii publice; - utilizarea viitoare a terenului; - protectia apelor subterane si de suprafata; - acces rutier cu evitarea ariilor locuite; - absenta aeroporturilor (pasarile sunt amenintate); - distanta fata de centrul de producere a deseurilor; - posibilitatea acoperirii cu materiale (pamntose); nainte terenurile umede (wetlands) erau considerate locuri de depozitare astazi acestea sunt protejate si recuperate ca biotopuri favorabile biodiversitatii. Elemente tehnice privind gropile de gunoi n realizarea gropilor de gunoi sunt prevazute cteva date tehnice si anume: - suprafata minima sa fie de 50.000 m2; - volumul minim de depozitare 25.000 m3; - forma de relief sa fie de preferinta o vale sau o excavatie; - distanta minima de la reteaua de colectare la cea de depozitare sa fie de minim 30 km sau o ora de parcurgere cu autovehicolul; - itinerarul de transport sa evite, pe ct posibil alte asezari sau cartiere rezidentiale; - sa se evite drumurile nguste care sa produca stagnari ale circulatiei; - sa se evite ariile cu valoare ecologica deosebita; - gropile de gunoi sa fie echipate cu buldozere, draglene, screpere, instalatii de purificare a aerului, instalatii de supraveghere si transmisie, utilaje de compactare, instalatii de incinerare. Gropile de gunoi trebuie realizate de asa maniera nct sa se evite infiltrarea si poluarea solului si apelor subterane, deci trebuie etansate.

61

10. Hazardele naturale 10.1. Definitie Hazardele naturale pot fi privite ca existnd la interfata dintre sistemul evenimentelor (ntmplarilor) naturale si sistemul utilizarii umane.
Sistemul evenimentelor naturale

Resurse

Hazarde

Raspuns (reactie)

Sistemul utilizarii (folosintelor) umane

Fig.... Existenta hazardelor naturale la interfata dintre sistemele folosintelor umane si sistemele naturale(dupa Burton si altii, 1978). Cele mai multe evenimente indica o amplitudinemare de variatie a utilizarii energiei si materialelor lor n timp.Prin folosirea metodelor statistice poate fi descris modul de manifestare a evenimentelor extreme. Dar evenimentele naturale extreme nu sunt considerate hazarde fara a cauza victime si pagube umane. O tornada sau un cutremur puternic produs ntr-un loc retras, nepopulat este un eveniment natural extrem dar nu un hazard natural. Hazardele naturale, prin urmare, rezulta din conflictul procesului geofizic cu populatia. Aceasta interpretare a hazardelor naturale prin care rolul central este al oamenilor nu
62

numai prin localizarea lor (hazardele sunt numai acolo unde traiesc oameni) dar si prin perceperea si dimensionarea acestora. Din graficul anterior (Fig....) se poate constata ca prin departarea fasiei de toleranta, evenimentele naturale determiona un stres societatii si devine un hazard pentru resursa respectiva. Intensitatea si durata hazardelor pot fi determinate usor prin sensibilitatea umana pentru fiecare eveniment natural. Sensibilitatea (susceptibilitatea) umana reprezinta o combinare a variabilitatii evenimentelor naturale (expunerea fizica) si toleranta sociala si economica existenta (variabilitate umana). La fasie constanta a tolerantei si variabilitatii constante combinata cu declinul valorilor medii conduce la crestrea riscului dezastrului (sau susceptibilitatii). Acelasi rezultat se obtine prin cresterea variabilitatii sau ngustarea fasiei de toleranta sociala (de exemplu cresterea populatiei). Hazardele naturale prezinta o gama variata de aspecte de la predictibile la nepredictibile, de la cele intense la cele difuze, de la cele cauzate printr-un singur factor sau mai multi factori. De regula, timpul de avertizare este scurt si cele mai mari pirderi sunt produse n scurt timp dupa eveniment. Se propune urmatoarea definire a hazardului de mediu dupa Smith - 1992 - "evenimentele geofizice extreme caracterizate prin concentrarea realizarii energiei si materiei care reprezinta o amenintare neasteptata pentru viata umanasi poate cauza pagube importante bunurilor materiale si mediului uman. 10.1. Clasificarea, scara si managementul hazardului Hazardele naturale pot fi clasificate n diferite moduri: arealul de extindere a pagubelor, rata de atac, intensitatea si durata impactului, sau predictibilitatea. O ntelegere a modului unde si cnd va putea avea loc un hazard poate fi realizata numai prin studierea tuturor hazardelor produse (toate evenimentele) privitor la numarul victimelor sau numai pagubelor. Prin urmare se vor grupa hazardele dupa geneza lor si distincsia dintre hazardele de origine endogena (geologice) si cele de origine exogena (climatice).

63

n tabelul nr.... sunt listate ntr-o ordine relativa a importantei privind gradul de severitate, perioada de timp, extensia areala, numarul mortilor, consecinte economice, pertubari sociale, impactul pe termen lung, producere subita si numarul hazardelor asociate. Cele mai severe hazarde sunt date de compunerea sau efectele sinergice cum ar fi: hazardele produse de ciclonii tropicali pot fi grupate sub efectele vntului, ploii, furtunelor, valurilor (mai putin evidente sunt consecintele ciclonilor produsi de cutremure). Eruptiile vulcanice ale Muntelui Sfnta Elena din SUA 1980 a dus la cutrmure, caderi de cenusa, alunecari, curgeri noroioase, inundatii, incendii naturale. Din tabel reiese ca inundatiile sunt cele mai frecvente dezastre. Pe de alta parte, cutremurile tind sa fie supraestimate deoarece ele sunt mai usor detectate, n timp ce prevederile sunt mai directe si vizibile. n datele de baza ale Oficiului de Asistenta a Dezastrelor din SUA, hazardele seismice sunt, de asemenea, suprtaaccentuate datorita criteriului alegerii pragului inferior - 25 persoane moarte sau pagubite (acelasi si pentru vulcani) iar pragul pentru hazardulclimatic este de 50 de persone iar pentru secete, este mentionat numarul persoanelor afectate substantial. O problema importanta cnd se ncearca sa se evalueze scara hazardelor naturale este lipsa unor date de baza standardizate la nivel international.

Tabel nr. Clasificarea hazardelor dupa caracteristici si impacte (dupa Bryant, 1991)
Evenimentul Ordonarea dupa gravitate Gradarea caracteristicilor si impactelorb Gra d de seve ritat e 1 1 2 Durat a eveni m Sup r.af ectata Pierderi de viat a 1 2 1 Pierderi eco n. Efec -te soci -ale Durata impac -tului Grad ul de rapidi -tate al produ -cerii 4 5 4 Nr. hazardelor asociat e 3 1 3

Seceta Ciclon tropical Inundatie regionala

1 2 3

1 2 2

1 2 2

1 2 1

1 2 1

1 1 2

64

Cutremure Activitate vulcanica Furtuna extratropicala Tsunami Incendiu de tufarisuri Degradarea solului Cresterea nivelului marin Iceberg (ghetari plutitori) Furtuna de praf Alunecare de teren Eroziunea plajelor Avalanse de pietre Creep si solifluxiune Tornada Furtuna de zapada Gheata la tarm Viitura Furtuna cu trasnet Trasnet Viscol Vnturi oceanice Grindina Polei Vnt puternic localizat Subsidenta Curgere de nori si pietre Exces de umiditate Caderi de pietre

4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31

1 1 1 2 3 5 5 4 3 4 5 2 5 2 4 5 3 4 4 4 4 4 4 5 4 4 4 5

5 4 3 4 3 1 1 1 3 2 2 5 1 5 3 4 5 5 5 3 4 5 4 4 3 4 5 5

1 4 2 1 3 1 1 1 2 2 2 5 2 3 3 1 4 2 2 4 2 4 5 3 5 5 5 5

2 2 2 2 3 5 5 4 5 4 5 3 5 4 5 5 4 4 4 4 4 5 5 5 5 4 4 5

1 2 2 2 3 4 3 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 3 4 5 4 4 5 5

1 2 2 2 3 5 5 5 5 4 4 3 5 4 4 5 4 5 5 5 5 5 4 5 4 5 5 5

2 1 2 3 3 3 1 5 4 5 4 5 4 5 5 4 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5

3 3 5 4 2 1 5 2 1 2 2 1 2 2 2 1 1 2 1 1 3 1 1 1 3 4 2 1

3 1 3 5 5 5 4 5 5 5 5 5 5 5 4 5 5 4 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5

a - Ordonarea este bazata pe media gradarii b - Caracteristicile si impactele hazardelor sunt clasificate pe scara de la 1 (cea mai cuprinzatoare sau cea mai mare) la 5 (cea mai mica sau cea mai putin semnificativa)

65

Scara unui hazard depinde n mare masura de diferenta n reactie: variatii individuale, culturale, societate si sisteme politice. Aceste diferente pot fi adesea privite ca o expresie a unei reziliente (o masura a capacitatii unui sistem de a absorbi si recupera incidentul produs de hazard) sau reabilitatii (masura n care un sistem se apara, ocroteste , el nsusi de hazardul neasteptat). Natura mediului fizic este responsabila pentru faptul ca majoritatea hazardelor naturale se produc n tarile putin dezvoltate (circa 90% dintre hazardele naturale raportate). Astfel, n perioada 1947 - 1981, n Asia s-au nregistrat 38% din toate dezastrele si n America de Nord 33% dar pirderile de vieti omenesti au fost de 85,7% si respectiv 1%. Aceasta expilca, de ce, ncepnd cu mijlocul anilor 1970 oamenii de stiinta au stabilit legatura ntre dezastrele naturale si subdezvoltarea si dependenta economica n Lumea a Treia. Este clar ca managementul hazardelor prezinta importante diferente n toata lumea si adesea lipseste n toata lumea n curs de dezvoltare. Ideal, managementul hazardelor ncepe cu identificarea acestora si o estimare a riscurilor, bazate pe intervalul de recurenta (revenire) a evenimentului si consecintele, pagubele, si continua cu dezvoltarea strategiilor de reactie. Managementul hazardului implica patru faze (stagii), adesea suprapuse: - faza de planificare predezastru; faza de pregatire; faza de reactie; faza de revenire si reconstructie. 10. 3. Hazardele naturale (trecut, prezent, viitor) Hazardele au facut parte din istoria umana de peste tot impactul a fost marcat prin suferinta si saracirea populatiei. Popoarele preistorice adesea au situat dezastrele naturale ca fiinte supranaturale crend mituri care au ramas ca trasaturi ale sistemelor de credinta. Mai trziu, aceste legende si mituri au fost ncorporate n istoria marilor religii. Unele au intrat n biblie cum sunt episoadele Babilonului, Zapoteca mexicana (inundatii), n alte regiuni ca China, Malaezia etc. n ciuda acestor legende, nu exista nsa o evidenta a inundatiilor contemporane din lume. n regiunea Pacifica abunda metodologia eruptiilor vulcanice. n legendele populatiilor amerindiene (azteci, incasi) chineze si hinduse invoca pirderea de continente sau pamnturi (ex. Atlantida cu descrierea lui Platon).

66

Cutremurile de asemenea au locul n legende si mituri. Pna n mijlocul secolului XIX civilizatiile vestice priveau hazardele naturale ca acte ale lui Dumnezeu. n 1755 a fost un cutremur care a distrus Lisabona. ntre 1970-1980 hazardele naturale au cauzat moartea a 3 milioane de oameni si a afectat 820 milioane oameni estimndu-se costul global (pagubele) la circa 40 bilioane $. Implementarea monitoringului si sistemelor de comunicatii au permis cresterea gradului de detectare a numarului de hazarde. Recunoasterea acestor aspecte a condus la crearea n anii 1990 a programului Decada Internationala pentru Reducerea Dezastrelor Naturale (Internatinal Decade for Natural Desaster Reduction). n viitorul apropiat, datorita ncalzirii climei si ridicarea nivelului marin asociat cu cresterea concentratie de CO2 n atmosfera va determina intensificarea hazardelor cum ar fi ciclonii tropicali, inundarea zonelor joase litorale si a insulelor coraligene toate cu consecite drastice asupra populatiilor care traiesc n aceste spatii geografice. 10.4. Principalele tipiri de hazarde 10.4.1. Hazardele climatice n hazardele climatice se includ cele mai importante hazarde naturale cum sunt: ciclonii tropicali, secetele, inundatiile. Daca luam n considerare interactiunea dintre sistemul oceanic si cel climatic si hazardele oceanice pot fi analizate (incluse) n hazardele climatice. Ciclonii tropicali (hurricane n SUA, typhoon n Japonia si SE Asiei) sunt furtunile care se dezvolta deasupra marilor calde. Pragul inferior al vitezei maselor de aer ca sa fie incluse la hurricane este de 33 m/s sau 118 km/ora dar, n jurul nucleului viteza maxima poate depasii 250 km/ora cu una medie de 175 km/ora acoperind o suprafata de circa 150 km n diametru. Ciclonii tropicali constau ntr-o spirala sub forma unei benzi nervoase de la care ncepe sa cada ploaia torentiala. De regula, n centrul ciclonului cerul este limpede, temperatura ridicata si fara vnt tare. Ploaia asociata cu trecerea ciclonului tropical pote sa depaseasca 250mm/12 ore dar, n 1931 s-a nregistrat n Texas si 580mm/zi, n Filipine n anul 1911 1170mm/zi iar n 1952, 3240mm/n trei zile. Consecintele ciclonului sunt marcate prin inundatii, distrugeri, ape sarate pe terenuriagricole la tarmul marin. Cel
67

mai distrugator ciclon din acest secol a fost n Banglades, noiembrie 1970, cnd au murit peste 50.000 oameni. Unele cicloane pot produce si cutremure datorita presiunii aerului si a apei asupra crustei uscatului care poate ajunge 10 milioane tone/km2 (la Tokyo n 1923) Formarea ciclonului implica si convergenta aerului cu o suprafata de apa ncalzita (>240C la latitudinea de 200). Ciclonii tropicali se dezvolta n emisfera sudica n perioada decembrie-mai si n cea nordica ntre iunie-octombrie. Structura tipica de spirala a ciclonului tropical este data de forta Coriolis (ntre 50 latitudine nordica si sudica, forta Coriolis este mica si nu poate produce rotirwa chiar daca se formeaza un nucleu ciclonic). Patrunderea ciclonului pe uscat a ciclonului, determina reducerea fortei acestuia. Se apreciaza ca un important numar de hurricane din Marea Caraibelor este influentat puternic fenomenul El Nio (Pruncul). De asemenea ciclonii din perioada 1958-1980 se apreciciaza caau fost si ca urmare a efectului de sera. (UNEP1987). Previziunea traseelor se face n prezent prin satelite. n SUA exista adoptat un regulament care prevede evacuarea totala odata cu nstiintarea, de asemenea pentru adopterea unei infrastructuri adecvata a cladirilor. Reteaua si mijloacele de transport n tarile n curs de dezvoltare afectate de cicloni este ineficienta pentru a proceda la evacuari totale. Ciclonii extratropicali se caracterizeaza prin presiuni joase n nucleu si se pot desfasura ntre 35-700 latitudine. Acestia sunt generati de contactul maselor de aer polar rece cu cel cald tropical. n SUA se produc la sud de Terra-Nova (Newfannland) unde se ntlneste curentul rece al Labrodarului cu cel cald al Golfului (Gulf Stream) si pot ajunge pna n Islanda. Uneori ciclonii extratropicali se formeaza toamna trziu si iarna cnd apa oceanului este nca ncalzita iar aerul polar extrem de rece. Viteza maxima n acsti cicloni este de 200-250 km/ora iar latimea ariei poate fi de 1500 km. n emisfera sudica acest tip de cicloni se produc n sudul continentelor si la nord de Antartica. n emisfera nordica acesti cicloni afecteaza arii dens populate. Hazardele produse de ciclonii extratropicali sunt: vnturi puternice, precipitatii bogate, zapezi si gheata.
68

Efecte dramatice se nregistreaza pe Coasta estica a SUA si pe Coastele de sud ale Marii Nordului. Dintre dezastrele mai mari se citeaza: ntre 1-6 noiembrie 1570 cnd pe coastele vestice ale Europei se apreciaza ca au murit 400.000 oameni (All Saints Day Flood). n perioada numita Mica perioada glaciara (Littl Ice Age) furtunile au fost mult mai frecvente. Mai recent, 1953 la 1 februarie a fost o furtuna pe Marea Nordului (inundatii n Olanda, Belgia) si pe 7 martie 1962, n lungul coastei de est a SUA. Acesti cicloni extratropicali se pot prognoza mai bine dect cei tropicali. Tornadele sunt rotiri violente, nguste, n forma de plnie, desfasurate pe uscat la baza norilor cumulonimbus. Forta Coriolis joaca un rol esential n producerea acestora. Tornedele lipsesc n regiunea ecuatoriala. Diamatrul mediu al plniei este de 50-100 m, traseul poate ajunge la 3 km lungime si se disipeaza dupa 10 minute. De asemenea s-au semnalat tornade cu 1000 m diametru si 300 km lungime (traseu). Viteza de deplasare a tornadelor este de 50-200 km/ora si n interiorul lor vntul poate fi de 400500 km/ora. Tornadele se asociaza formnd familii, nimarul lor fiind n raport cu dimensiunile norilor cumulonimbus. Aceste fenomene sunt nsotite de precipitatii. Puterea de absorbtie (sugere) este mare n centrul tornadelor ridicnd obiecte de 200-300 tone sau milioane tone apa. Decompresarea produce explozia cladirilor, incendierea organismelor vii datorita uscarii bruste. Spatiul geografic de producere este ntre 20-600 latitudine, la contactul maselor de aer marcate de contraste termice (80% dintre ele se produc n SUA). Din cele 850 pe an n medie nregistrate, 600 se produc n SUA Vestul Mijlociu. Cea mai mare tornada nregistrata a fost n centrul statului Oklahoma, la ntlnirea dintre aerul arctic cu cel din Golful Mexic. Acestea apar primavara trziu (>50%). Se mai produc n Europa, India, Bangladesh, Japonia, Afica de Sud, America de Sud, Australia, Noua Zeelanda. Inundatiile sunt cele mai comune, obisnuite hazarde de pe pamnt. Virtual, n fiecare tara, tip de climat pot aparea inundatiile. O data depasit malul unui ru se apreciaza ca se produce o inundatie.

69

Prevederea inundatiilor este mult mai usor de facut. Fara ndoiala, inundatiile au ca efect pierderi de vieti omenesti si animaliere, afectarea multor bunuri. Inundatiile trebuiesc asociate cu precipitatii torentiale, cicloni tropicali, furtuni extratropicale, furtuni sau musoni, topiri de zapezi uneori combinate cu ploi. De regula, distingem inundatii instantanee adica rapide, de scurta durata si pe arii restrnse si, inundatii regionale care se produc pe arii ntinse n bazine mari dar si pe bazine hidrografice mici ntr-o regiune n xcare se ntrunesc conditiile mentionate mai sus. n aceasta ultima categorie putem mentiona inundatiile de pe fluviile Mississipi, Huang He, cursurile inferioare reunite ale Gangelui si Brahmaputrei si cele de pe Nil etc. Printre inundatiile mari regionale mentionam Marea inundatie australiana din 1974 de pe fluviul Murray, cea de pe Huang He din 1332 cnd au murit 7 milioane de oameni necati si alte 10 milioane de foame ulterior. Inundatiile din Bangladesh din cursurile reunite Gange-Brahmaputra-Megna, respectiv delta unde traiesc cca 110 milioane de locuitori, inundatiile produc frecvent numeroase victime. Aceste inundatii din Bangladesh sunt generate regulat de musoni acoperind 20-30% din suprafata tarii. Inundatiile se mai produc si pe organismele torentiale n zonele semiaride, n cele situate sub nivelul marii. Evident ca nici zona noastra temperata nu este lipsita de inundatii si exemplele din Europa inclusiv Romnia sunt concludente. Previziunea inundatiilor este destul de eficiente dar distrugerile au loc datorita: - concentrarii populatiei n ariile inundabile; - despadurirea si cresterea viitulor, sedimente depuse; - un management inadecvat al utilizarii terenurilor care duce la cresterea eroziunii solului, reducerea capacitatii de tranport; - cresterea suprafetelor urbane si deci a suprafetelor impermeabile care maresc viteza de scurgere, magnitudinea si frecventa inundatiilor. Hazardul inundatiei poete fi redus prin atenuarea viiturilor (magnitidine, frcventa) daca se aplica un management al utilizarii terenurilor,masuri de conservare a solului pe ntregul bazin hidrografic. Atenuarea inundatiilor se poate face prin diguri, canale de scurgere mai mari, lacuri de acumulare, derivatii.
70

n tarile dezvoltate exista o infrastructura de telecomunicatii pentru prognozarea inundatiilor (Tenesse, Mures). n tarile sarace, eliberarea spatiului inundabil de localitati sete aproape imposibil fapt ce mareste riscul uman. Secetele pot fi definite ca acele perioade uscate n care resursele de apa se reduc datorita deficitului de precipitatii (se reduce apa din sol, din ruri, lacuri). n comparatie cu altele, aceste hazarde se produc lent ( luni, ani si chiar decade de ani) si pe suprafete mari (mii de km2). Secetele se produc, frecvent, n zonele climatice semiaride dar, evident ca acestea se ntlnesc si n zonele climatice temperate. Consecinta cea mai importanta a secetei este secatuirea resurselor de apa cu repercursiuni asupra culturilor agricole, a septelului si a stabilitatii popuatiei (au loc migratii). }arile slab dezvoltate sunt cele mai afectate de acest hazard natural (exemplu seceta prelungita din Africa-Sahel). Cauza majora a localizarii geografice a secetelor si respectiv a deserturilor este de natura climatica respectiv a circulatiei maselor de aer. Astfel, n zona intertropicala are loc ridicarea maselor de aer care coboara la nord si la sud de Ecuator ntre 20 si 300 latitudine. n aceste spatii geografice se formeaza o presiune ridicata, are loc evaporatie intensa, predomina cerul senin si stabil. Aceste zone geografice sunt controlate de interactiunea sistemului circulatiei tropicale Hadley si sistemul circulatiei extratropicale Westerly. Deplasarea zonei de contact dintre cele doua sisteme de circulatie a maselor de aer este si cauza secetei dure si prelungita din anii1970 ai secolului XX din Sahara, respectiv Sahel (Fig....) Fenomenul El-Nio (El-Nio - Southern Oscillation - ENSO), dupa unii cercetari, ar determina secete n India, Indonezia, Australia, Africa de Sud, Brazilia si chiar n Statele Unite (Fig...) Ciclurile astronomice reprezinta un alt factor n controlul raportului dintre seceta si precipitatii si care se produce la scara mare pe pamnt. S-a pus n evidenta o legatura ntre producerea secetelor si ciclurile lunare anuale care au loc odata la 18,6 ani (data de pozitia Lunii pe planul sau eliptic). Tot n aceasta categorie a ciclurilor astronomice se mentioneaza si ciclul solar care se manifesta n emisfera nordica odata la 11ani.
71

Secetele sunt influentate, pe lnga factorii climatici care sunt determinate si de activitatea umana prin despaduriri, saracirea pamntului prin cultivare improprie, suprapasunat si cresterea densitatii populatiei.

10.4.2. Hazardele oceanografice Aceasta categorie de hazarde pot fi considerate ca sunt cauzate si intensificate, direct sau indirect, de alte hazarde naturale. Astfel,valurile de furtuna sunt provocate de ciclonii tropicali sau de furtunile de la latitudinile medii. naltimea valurilor este n strnsa dependenta de energia vntului. Tsunami, acele valuri mari si rapide determinate de activitatea seismica si expolziile vulcanice. Asadar, previziunea acestor evenimente este strns legata de metodele de predictie ale hazardelor asociate (generatoare). Fenomenul El Nio prin consecintele sale asupra oceanului poate fi considerat si ca un hazard oceanic. Aparitia anormala a apelor calde n lungil coastei vestice a Americii de Sud, care se datoreste acestui fenomen, are consecinte negative prin reducerea populatiei de sardele si deci o criza n pescuitul peruan si a industriei ngrasamintelor naturale (se reduce guana care la rndul sau se datoreste diminuarii prin migrare a pasarilor producatoare de guana si care pasari se hraneau cu peste). Adncimea mica a zonelor de coasta marina, respectiv pe {elf (platforma continentala) si configurasia tarmurilor, respectiv a golfurilor, favorizeaza intensificarea furtunilor marine cu valuri mari, amplitudini ridicate ale mareelor. Exemple sunt mareele, din Golful Fundy-Canada cum a fost n octombrie 1869 care prin suprapunere cu o furtuna a marit amplitudinea de la 14 m la 30 m. Efectul de sera va avea drept consecinta si hazarde oceanice prin ridicarea nivelului marin, n deosebi pe coastele marine joase si pe insulele coraligene din Oceanele Indian si Pacific, cu deosebire prin inundare. Managementul acestui hazard oceanic presupune investitii financiare mari si care sunt greu de suportat de tarile sarace. 10.4.3. Alte hazarde climatice si oceanografice Fara a face o analiza, mentionam furtunile, fulgerele, furtunile de zapada, viscolele, ngheturile timpurii sau trzii, grindina, furtunile de praf, incendiile naturale, ceata pe uscat si
72

pe mare, gheata la tarmul marii, deplasarea icebergurilor. Toate acestea pot constitui hazarde n raport cu pagubele care le produc asupra bunurilor realizate de societatea umana si asupra sanatatii omului. 10.4.4. Hazardele geologice Cutremurele, eruptiile vulcanice, miscarile de teren (alunecari) sunt hazarde, unele numai de origine geologica altele asociate si cu clima. Cutremurele caracterizate prin descarcari de cantitati mari de energie din interiorul pamntului si nsotite de puternice vibratii au consecinte asupra securiatii vietii umane,animale, asupra economiei etc. Aceste energii sunt provocate (create) de frictiunea dintre blocurile litosferice (placilor cu grosimi de 60 km) care se deplaseaza n directii contrare si care pleaca dintr-un areal numit focar ce se deplaseaza repede (3,5 km/s) n lungul faliilor producnd valuri seismice. Placile tectonice se pot misca n trei moduri diferite: convergent, divergent si alunecnd una peste alta. Focarele situate sub 100 km adncime coincid cu suprafetele de miscare divergenta a placilor (sud Atlantic, est Pacific) sau se produc unde placile aluneca una peste alta. Cutremurele situate la adncimi mai mari de 700 km (focar) sunt date de ciocnirea placilor. Atunci cnd una sau mai multe placi convergente urca (ncaleca) crusta are loc procesul de subductie iar focarele cutremurelor sunt situate sub placa. Subductia este stns legata de santurile, arcurile insulere si cutele muntilor tineri care formeaza inelul de foc al Pacificului. Din analiza distributiei epicentrelor se constata ca cel mai mare mare numar de cutremure sunt legate de activitatea de la limita pacilor. Anumite cutremure din interiorul placilor pot fi atribuite tensiunii si care are ca rezultat o usoara si continua ridicare sau subsedenta. Magnitudinea cutremurelor masurata pe scara Richter este bazata pe logaritmul amplitudinii valurilor seismice nregistrate de seismografe si incluznd o corectie a distantei parcurse de acestea. Astfel n scara logaritmica, cresterea cu o unitate corespunde cu de 10 ori n amplitudine si de 30 ori n energie.

73

Deci scara Richter este destul de restrictiva pentru evoluarea impectului cutremurului care este strns legat de conditiile locului n care se produce cutremurul. n acest scop mult mai utila este scara Mercali care se coreleaza cu acceleratia impusa prin valurile seismice (data n % a acceleratiei datorita gravitatiei). Scara Mercali modificata (MM) a fost mult folosita ca baza pentru construirea hartilor de risc seismic. Mai sunt si alte scari folosite n diferite parti ale Terrei. La intensitatea de I pe scara MM se apreciaza ca au loc mai mult de 800.000 cutremure pe an. Pagube serioase se nregistreaza de la magnitudinea 5 pe scara Richter iar cele peste 8 se considera dezastre si care au o perioada (recurenta) ntre 5-10 ani. n California se asteapta cutremure majore (magnitudine 8) la 50-100 ani (cel mai mare-ultim estimat la 8,25 magnitudine a fost n 1906). Cel mai mare cutremur nregistrat a fost n 1960, n Chile de 8,9 magnitudine pe scara Richter, dar cel mai dezastruos a fost n China- probabil n 1556 n provincia Shensi cnd au murit 830.000 persoane. Cele mai distructive cutremure sunt cele cu epicentrul situat la adncimi mici. Zguduitura puternica, de la cteva secunde la cteva minute, este considerat hazardul cutremurului. Vibratiile sunt cauzate de trei tipuri de valuri elastice: primul care este receptat este valul primar (P), urmat de altul scurt (S) si ultimul de suprafata (valul Rayleigh). Valul P produce compresie urmat de dilatare iar valurile S si Rayleigh produc deplesari pe verticala. Valurile prime sunt cele mai distrctive si sunt n apropiere de epicentru. Rezultatele directe ale zguduirii pamntului sunt deplasarile orizontale n lungul faliilor (2,5 la 6m pe falia San Francisco 1906) si au ca rezultat distrugerea cladirilor, drumurilor, conductelor, barajelor. n asociere se produc incendii, inundatii, alunecari de teren cu multe pagube. Astfel, un cutrmur care s-a produs n 1970 n muntii Huascaran din Peru prin avalansele de roci a avut ca rezultat 18.000 de victime omenesti. Vibratiile, de asemenea pot avea ca rezultat lichefierea depozitelor sedimentare (nisipuri, argile) care curg pepantele de peste 30 nclinare. Cele mai caracteristice hazarde produse de cutremure sunt tsunami (valuri oceanice) legate de cutremure cu epicentru la mica adncime si magnitudine mai mare de 6,5
74

scara Richter sau ca rezultat al eruptiilor vulcanice. Tsunami au o viteza de 600-800 km/ora n interiorul oceanului si de 150-300 km/ora pe selful continental. Cutremurul din Chile din 1960 dupa 24 ore a produs tsunami si n Japonia. Cele mai mari valuri tsunami pot ajunge la 32 m. n lacurile din raza cutremurului se produc seise. Previziunea pe termen scurt a cutremurelor se bazeaza pe fenomenele ce le preced (nivelul apei - fluctuatii, comportarea animalelor, nregistrari de distorsiuni mici pe verticala si orizontala, anomalii geomagnetice si geoelectrice). Tsunamii n tarile dezvoltate din Pacific pot fi prevazute cu 1-24 ore nainte. Sistemul de informatii provine de la 30-70 statii de masurare n Oceanul Pacific.. Managementul hazardelor produse de cutremure implica stabilirea unui sistem de avertizare bine organizat. Planificarea utilizarii terenurilor n legatura cu gradul de risc a ariilor supuse cutremurelor poate sa reduca efectele hazardelor. Rezistenta cladirilor, ndeosebi a scolilor si spitalelor trebuie corelata cu gradul de risc seismic. Vulcanii. Un vulcan este o deschizatura n crusta Pamntului prin care magma din astenosfera (ce suporta placile solide litosferice) sau lava din topirea rocilor litosferice, piroclastite si gaze vulcanice ajung la suprafata (uscat si apa). Magma rezultata din topirea placilor litosferice subducte traverseaza crusta continentala si produce eruptii explozive. Cnd magma originara ajunge la suprafata lava este bazaltica, fluida si curge fara sa produca explozii. Aproximativ 15% din toata activitatea vulcanica se gaseste n ariile cu placi divergente (crestele din sudul oceanului), 80% este situata n zone de subductie si 5% este localizata n interplaci. Vulcanismul exploziv este limitat la ariile unde placile oceanice sunt subducte, sub placile continentale cum este marginea continentala asociata cu munti tineri cutati (Muntii Anzi) si cu arcul insular din Oceanul Pacific reprezentat prin insulele Japoneze si Alentine. Majoritatea acestor eruptii sunt asociate n limitele placilor divergente (ex. Islanda). n functie de tipul de eruptie, vulcanii pot produce diferite tipuri de hazarde. Vulcanismul neexploziv este nsotit de curgeri de lava si rar si nesemnificative cantitati de cenuse si alte materiale solide aruncate n atmosfera.

75

Pagubele produse de eruptiile neexplozive se reduc la suprafata acoperita de stratul de lava. n cazul reliefului accidentat cu pante abrupte, curgerea lavei poate ajunge la 100 km/ora (viteza variaza ntre 9 si 100 km/ora, media 30 km/ora). Cele mai mari pagube - dezastre sunt provocate de vulcanismul exploziv. Materialul piroclastic aruncat are temperaturi de peste 10000 C. n tipul de eruptie pelean care se caracterizeaza, nori de gaze arzatoare antreneaza fragmente de lava si praf avnd viteze de 200 km/ora la distante de peste 40 km. Acest tip este caracteristic vulcanului Mont Pele, n urma unei eruptii a distrus complet orasul Saint Pierre omornd 29.000 persoane (au mai supravietuit doar 2 persoane). Tipul de eruptie plinean se caracterizeaza prin aruncarea n aer, vertical, cenusa si pietre. Cenusa poate fi dispersata n aer pe distante foarte mari, de ordinul miilor de km. Astfel, n explozia vulcanului Krakatau (insula Java - Indonezia) din 1883, cenusa a fost dispersata n toata atmosfera Terrei si a stagnat 3 luni. De asemenea, cenusa din vulcanul Sfnta Elena (SUA), din eruptia produsa n 1980 a ncercuit globul pamntesc n 17 zile, dar cu densitate mult mai mica. n aceste situatii eruptiile vulcanice pot readuce inputul radiatiei solare sub valorile normale cu consecinte asupra climei. Activitatea vulcanica induce hazarde secundare cum ar fi curgerile de noroi (lahari) care afecteaza asezari, vieti omenesti, culturi agricole. Laharele sunt asociate cu eruptii vulcanice cnd se elibereaza si cantitati mari de apa ce se scurg pe pantele vulcanului (cu viteze de 50-100 km/ora). Un astfel de lahar s-a produs n 1985 vulcanului Nevada del Ruiz (Columbia) omornd 22.000 oameni dintr-un oras situat la 50 km distanta. Caderile de pietre, alunecarile de teren sunt asociate cu exploziile vulcanice. Ocazional sunt expulzate si gaze vulcanice n vulcanismul exploziv sau neexploziv n care monoxidul de carbon este cel mai periculos. Tsunami provocate de vulcani sunt mai rare cu exceptia eruptiilor din insule cum au fost cele ale vulcanilor Krakatau din 1883 si Santorini - Grecia din anul 1628 . de Ch. si care au produs valuri puternice.

76

n ultimii 10000 ani, 1343 vulcani au produs 5567 eruptii iar n ultimii 30 ani 50-70 vulcani au erupt n fiecare an. Din cele 10000 eruptii estimate numai 40% sunt cunoscute a fi erupt n timpuri istorice. De asemenea, se apreciaza ca 20% din eruptii se produc odata la 200 ani si 2% odata la 10000 ani. Majoritatea vulcanilor "dormiteaza" devenind activi n orice moment, Predictia eruptiilor vulcanice este bazata pe aceleasi tehnici ca si cele ale cutremurelor cu adaugarea monitoringului fluctuatiilor temperaturii si compozitiei chimice a apelor si a gazelor emise de vulcani. Intensificarea (cresterea) activitatii hidrotermale poate fi un criteriu al precedarii eruptiilor vulcanice. Gradul de ncredere (siguranta) a previziunii eruptiei vulcanice se datoreste si conditiilor specifice destul de diferite. Masurarea si controlul activitatii vulcanice are un grad mai mare de siguranta n cazul curgerii de lava. Un important rol l are planificarea folosirii terenurilor care includ restrictii si diminuarea hazardelor prin planuri de evacuare a populatiei din raza de actiune a vulcanilor. Deplasarile de terenuri. Aceste deplasari de pamnt pe pante sunt frecvente n regiuni muntoase si deluroase. n functie de tipul de material, continutul de apa si viteza deplasarii se distrug: caderi de roci (pietre), alunecari de teren, curgeri de pietre si avalanse de zapada. Aceste deplasari pot fi provocate de agenti (factori) interni si de procese externe, actionnd singular sau n combinatie. Stabilitatea pantelor depinde de echilibrul dintre rezistenta si presiunea care exista n cadrul materialului de panta. Echilibrul pantelor sau dezechilibrul acestora depinde de cantitatea (greutatea) apei nmagazinata, de calitatea si cantitatea drumurilor, cladirilor, respectiv a gradului de ncarcatura indus n materialul de pe pante. Rezistenta materialului de pe panta depinde de frictiunea si coeziunea acestuia. Frictiunea este mica n materialul necoeziv si n planurile (contactele) dintre stratele de roci. Cutremurele reduc gradul de frictiune dintre strate producnd deplasarea pe pante. Ridicarea nivelului apei subterane care produce o suprancarcatura are ca rezultat reducerea rezistentei de frictiune si deci deplasarea materialului pe panta. Coeziunea reprezinta legatura ce exista ntre participarile unui material. Umplerea porilor din roci cu apa n materialul

77

necoeziv, determina deplasarea acestuia pe panta sub forma de curgeri noroioase sau de pietre. Argilele si rocile cu un procent ridicat de argila au un grad redus de coezivitate, fapt ce explica alunecarile pe pante mici la contactul dintre acestea si rocile impermeabile. Avalansele de zapada au la baza aceeasi relatie ntre rezistenta si presiune ca si la alunecarile de teren. Pe pantele mai mari de 200 sunt frecvente avalansele atingnd valoarea maxima la 30-450. Stresul (presiunea) critica rezulta si din suprancarcarea pentei cu puternice caderi de zapada sau de prtiile de ski. Producerea acestora depinde de densitatea zapezii si de temperatura. Temperatura din jurul pragului de 00 produce scaderea rezistentei. Cele mai mari deplasari de material sunt n legatura cu cutremurele. Asocierea avalansei de zapada cu curgera de pietre pe muntele Huascaran-Peru determinata de cutremurul din 1970 a avut consecintele dezastruoase deja mentionate. Reducerea riscului deplasarii materialelor poate fi realizata prin drenaje, micsorarea unghiului pantei, mpaduriri, constructii de consolidare etc. Cunostintele actuale permit identificarea suprafetelor care constituie un risc n hazardele de acest tip. Managementul utilizarii terenurilor constituie o cale de reducere a hazardelor. n concluzie frecventa producerii si magnitudinea hazardelor naturale sunt determinate n egala masura de procesele exogene si endogene. Luarea unor masuri individuale si colective adecvate managementului fiecarui hazard poate contribui la reducerea consecintelor asupra societatii umane. Cunoasterea aprofundata a conditiilor fizice de geneza si desfasurare a hazardelor, tehnologiile noi permit, asa cum s-a subliniat, diminuarea impactelor, dar aceasta situatie se prezinta diferentiat n tarile dezvoltate si cele n curs de dezvoltare. Deceniul International al reducerii dezastrelor (International Decade for Nature Disaster Reduction) care este n desfasurare constituie un scop n ceasta problema.

78

11. Evaluarea impactului mediului (EIM) 11.1. mediului Semnificatia si amplasarea impactului

EIM-ul poate fi considerat un instrument pentru politica preventiva de mediu prin care se prezinta dimensiunea (scara) problemelor, timpul, scopul si metodologia. Exista, deja, numeroase propuneri care sa mbunatateasca sistemul EIM cum ar fi evaluarea cumulativa a impactului,dezvoltarea unor proceduri internationale de EIM, strategia evaluarii impactului de mediu, masuri de participare inovativa a publicului (populatiei). De asemenea, alte sugestii privesc evaluarea impactului socio-economic, dezvoltarea metodologiilor specifice, a ndrumatorelor pentru situatii specifice, analize post-proiect si cercetarea stiintifica. Studiile de caz sunt folosite pentru ilustrarea diferitelor tipuri de EIM - traditional, cumulativ, strategic si de mare cuprindere. EIM-ul poate fi definit ca un instrument ce este folosit sa ajute si sa mbunatateasca procesul de decizie n rezolvarea unor probleme de mediu. Obiectivul EIM-ul este sa determine potentialui mediului, efectele sociale si de sanatate prin implementarea unor proiecte. Se ncearca sa se evalueze efectele fizice, biologice si socio-economice ntr-o forma care sa permita luarea unei decizii logice si rationale. ncercarea poate fi facuta pentru reducerea sau atenuarea unor impacte negative potentiale.
79

Nu exista, docamdata, o definitie acceptata universal, dar B.D.Clark n 1989 (Environmental Assessment Issues in the Environmental Management) avanseaza urmatoarea propunere de definitie: Evaluarea impactului de mediu (EIM) este o procedura pentru ncurajarea deciziilor de a lua n considerare efectele posibile ale dezvoltarii investitiilor asupra calitatii mediului si productivitatii resurselor naturale, a instrumentelor pentru colectarea si asamblarea (integrarea) datelor (informatiilor) necesare dezvoltarii proiectelor durabile si un mediu sanatos. EIM-ul este n mod curent aplicat ca suport al politicilor pentru o folosire mai rationala si durabila a resurselor n dezvoltarea economica. Principalul scop al EIM-ul este prevenirea pagubelor de mediu sau degradarea lui ca rezultat al actiunii umane. EIM-ul nzestreaza pe cei care iau decizii cu o lista a implicatiilor n luarea acelor decizii. n timpul pregatirii Raportului Impactului de Mediu (RIM) (Environmental Impact Statement - EIS) document care este rezultatul fazei EIM-ului va fi necesar sa se procedeze la un studiu sistematic si interdisciplinar. Acesta va asigura integrarea stiintelor naturii si sociale si a proiectantilor de mediu n etapa de planificare si decizie.

11.2. Aspecte istorice ale EIM-ului n SUA miscarile de mediu care au nceput n anii 1960 si la ceputul anilor 1970 ai secolului XX a determinat elaborarea Legii Politicilor Nationale de Mediu (National Environmental Policy Act - AEPA). Aplicarea acestei legi a impus si crearea unor mecanisme corespunzatoare (action farcing). Procedura americana a EIM-ului prevazuta n NEPA, a constituit un model pentru elaborarea si n alte tari a acestor actiuni. Astfel, n Canada n 1970 EIM-ul a fost introdus prin instrumentul numit Procesul de Revizuire si Evaluare a Mediului (Environmental Assessment Review Process - EARP) si Oficiul de Revizuire si Evaluare a Mediului Federal (Federal Environmental Assessment Review Office - FEARO) care este o institutie independenta pentru aplicarea EARP-ului.
80

Tot n acest sens s-a constituit si Lista Evaluatorilor de Mediu (Environmental Assessment Panel) care se ocupa de elaborarea ndrumatoarelor pentru EIM, conduc audierile publice, ntocmesc rapoarte si recomandari pentru ministerele implicate n problemele de mediu. Din 1992 s-a emis si Legea Evaluarii Mediului Canadian (Canadian Environmental Assessment Act). n Comunitatea Economica Europeana politica de mediu a devenit operationala din 1973 sicare are la baza doua principii fundamentale: a) poluatorul trebuie sa platesca pentru cheltuielile privind controlul emisiilor si masurile antipoluante; b) prevenirea este mai buna dect remedierea; n martie 1985 dupa multi ani de deliberari Consiliul Mediului din Comunitatea Economica Europeana a aprobat Directiva 85/337/EEC publicata n iunie 1985 care se refera la evaluarea impactului de mediu(EIM). Aceasta directiva se refera la efectele directe si indirecte ale proiectelor asupra urmatorilor factori: a) existenta umana, fauna si flora; b) solul, apa, aerul, clima si peisajul; c) interactiunea dintre factorii mentionati la punctul a si b; d) bunuri materiale si mostenire culturala; Directiva este rezultatul a doua forte puternice opuse care influenteaza procesul politic decizional european. Pe de o parte este necesitatea de armonizare a legislatiei de mediu n Europa. Aceasta armonizare este necesara pentru a prevenii distorsionarea competitiei dezvoltarii industriale. Pe de alta parte exista o cerere ca stetele membre sa aiba o maxima independenta si reguli proprii n problemele de mediu. n tarile est-europene situatia starii mediului este destul de ngrijoratoare. Din rapoartele ntocmite n 1971 reiesea ca peste 70 milioane locuitori sunt expusi la poluanti excedentari de 5 ori fata de limitele oficiale, peste 43 milioane locuitori expusi la poluari alarmante de peste 15 ori limitele oficiale. Aceste situatii afecteaza grav starea de sanatate a populatiei. Consecintele pasibile ale poluarii mediului se datoresc si a schimbarilor politice, a dificultatilor financiare. n unele tari est-europene cum ar fi Federatia Rusa, Polonia, Ungaria s-a experimentat partial EIM-ul. De asemenea si Romnia ncepnd din martie 1996 cnd n baza Legii Protectiei Mediului (Nr. 137/1995) s-a emis ordinul nr. 125 de catre Ministerul apelor, padurilor si protectiei
81

mediului privind procedura de reglementare a activitatilor economice si sociale cu impact asupra mediului nconjurator, se ntocmesc studii de impact pentru orice obiectiv socio-economic care se construeste si are nevoie de autorizatie de mediu. Prognozarea implicatiilor asupra mediului prin implementarea planului de electrificare n Rusia n anii 1920 a fost prima experienta EIM, n U.R.S.S.(Federatia Rusa). n anii 1970 a fost prezentat un raport EIM dupa care n 1972, Consiliul de Ministri a luat hotarrea 898 privind Intensificarea conservarii mediului si mbunatatirea folosirii resurselor naturale. Au urmat n mod regulat emiterea de rezolutii privind EIM-ul. n Ungaria problema EIM-ului a devenit actuala si acuta n timpul discutiilor privind barajul Gabcikovo-Nagymaros. Din 1985 s-a introdus obligatia ca proiectele guvernamentale majore sa fie nsotite de un EIM. n Polonia la sfrsitul anilor 1970 s-a introdus EIM-ul. Concret n 1989 Ministerul Protectiei Mediului, Resurselor Naturale si Padurilor a creat Comitetul EIM. n tarile n curs de dezvoltare este acceptat principial, formal sistemul EIM-ului dar nu poate fi ncorporat operational n procesele de planificare si management. 11.3. Continutul raportului impactului de mediu (RIM). Descrierea dezvoltarii - scopul dezvoltarii va fi descris prin caracteristici fizice, scara (dimensiunea) si proiectul. Cantitatile de materiale necesare n timpul constructiei si operatiile necesare, o descriere a proceselor de productie. Descrierea locului (pozitiei) - terenul si pozitia lui, durata folosirii. Reziduurile - tipul si cantitatea reziduului sau a deseurilor, a energiei create trebuiesc estimate, rata productiei scontata, dispunerea drumurilor n mediu. Descrierea mediului - extinderea geografica probabila a mediului afectat. Conditii de baza - o descriere a mediului afectat n mod curent si cel preconizat prin dezvoltarea proiectului. Definirea impactului - impactul potential prin dezvoltarea, obiectivului asupra mediului trebuie investigat si descris. Identificarea impactului - vor fi folosite metode care permit identificarea tuturor impactelor, semnificative.

82

Predictia magnitudinii impactului - dimensiunea impactului prin dezvoltarea obiectivului asupra mediului trebuie descrisa n termeni exacti oriunde este posibil. Evaluarea impactului semnificativ Alternative - sa se ia n considerare alternative la proiectul propus. Alternativele trebuie sa contina implicatiile asupra mediului a fiecaruia dintre ele, ratiunea (motivul) pentru respingerea proiectului n discutie. Masuri de diminuare - toate impactele adverse, semnificative sa fie luate n considerare pentru diminuare. Monitoring - predictia inclusa n RIM si efectul masurilor de diminuare propuse. Se va ntocmi un plan pentru un monitoring adecvat si eficient. 11.4. Metodologia evaluarii impactului de mediu 11.4.1. Fazele principale (obligatorii) ale EIM si respectiv RIM La nceput se impune a fi precizat care aspecte importante trebuie analizate n EIM - scopul, dapa care urmeaza pregatirea schitei documentului.
Crearea lobiului privind proiectul propus n fata autoritatilor Scopul Pregatirea schitei proiectului RIM Revizuirea si participarea publicului Pregatirea finala a RIM

Revizuirea finala Decizie

Evaluare si monitoring

11.4.2. Selectarea proiectului, semnificatia impactului si scopul acestuia Dintre proiectele EIM prezentate se impune a se face o selectie n acord cu legislatia de mediu si care au consecintele cele mai reduse asupra mediului. Descrierea impactelor
83

posibile, ale impactului unui proiect este sarcina cea mai grea. Definirea unui impact semnificativ n cadrul proiectului trebuie sa se faca cu multa atentie lundu-se n considerare - beneficiu, consecintele negative, sanatatea publica si securitatea (siguranta) ei, caracteristicile esentiale ale ariei geografice, daca efectele sunt controversate, daca sunt nesigure riscurile necunoscute. Scopul actiunii (procesului EIM) este acela de a preciza obiectivul analizelor de mediu prin examinarea studiilor si identificarea celor mai importante. Un alt scop este de a notifica si implica toate agentiile si persoanele individuale n legatura cu actiunea propusa. Extinderea implicarii publicului n aceasta actiune difera de la o tara la alta. Ratiunile pentru implicarea publicului sunt: - convingerea generala ca publicul are dreptul sa fie consultat asupra proiectelor majore; - implicarea publicului n fazele de nceput si obtinerea ntr-o anumita masura a agrementului asupra impactelor posibile; - populatia locala poate avea cunostinte temeinice asupra mediului local pe care echipa EIM nu le poseda. Ratiunile pentru implicarea altor agentii n atingerea obiectivelor sunt similere cu cele enuntate mai sus pentru public dar mai include una si anume: obtinerea consensului pentru cele mai potrivite metode/ tehnici afi folosite n actiunae EIM, astfel nct acestea sa dea cele mai apropiate previziuni. 11.4.3.Identificarea impactului n acest scop se folosesc trei procedee pentru identificarea dimensiunilor impactului. Primul procedeu se refera la selectarea si stabilirea listei standardelor, asa numita checklist. Aceasta checklist permite a avea o privire asupra sirului de impacte asociate n legatura cu un anumit tip de proiect. De asemenea prin checklist se pot ordona impactele si sintetiza efectele lor. Checklist nu reflecta interactiuna dintre efecte, deci aceleasi efecte pot fi nregistrate n diferite locuri. Checklista privind impactele potentiale ecologice n timpul fazei de constructie a unei cai de transport (dupa W.E. Westman, 1985). Proiectul caii de transport Faza constructiei

84

I. Impactele de zgomot _____________________________________ X A - Sanatatea publica B - Utilizarea terenurilor II. Impactele asupra calitatii aerului ____________________________ X A - Sanatatea publica B - Utilizarea terenurilor III. Impactele asupra calitatii apei ______________________________ X A - Apa subterana 1. Scurgerea si nivelul hidrostatic 2. Interactiunea cu drenajul superficial B - Apa de suprafata 1. Malurile si fundul albiei (modificare) 2. Efectele dragajelor si umpluturilor 3. Drenajul si caracteristicile inundatiei C - Aspecte calitative 1. Efect asupra scurgerii solide 2. Implicarea altor actiuni ca: a - perturberea stratelor bentice b - modificarea curentilor c - schimbari n regimul de scurgere d - infiltratii de ruri n apele subterane 3. Utilizarea terenurilor 4. Sanatatea publica IV. Impactele eroziunii solului _________________________________ X A - Economice si utilizarea terenurilor B - Poluare si namolire V. Impactele ecologice _______________________________________ X A - Flora B - Fauna n checklist se pot introduce n indicatori posibili de a produce impact. Notare cu X n dreptul categoriilor de impact (I, II, III, IV si V) semnifica impactul posibil care poate fi benefic sau negativ n functie de circumstanta. Al doilea procedeu este matricea care poate fi bidimensionala prin ordonarea listei (checklistei) actiunilor (pe axa verticala) asociate cu modificarile posibile n mediu (pe axa orizontala).

85

Pentru exemplificare se ia matricea Leopold elaborata de catre L.B. Leopold si colaboratori n 1971 n cadrul Serviuciului Geologic al S.U.A. (Fig..) Aceasta matrice are limite serioase att teoretice ct si practice. Matricea focalizeaza impactele directe dintre doua parti - un factor de impact cauzator si un component de mediu afectat. Impactele sunt, de regula, identificate prin o serie discreta de verigi ntre activitatile de dezvoltare si componente. Caracteristicile specifice de mediu pot fi afectate de un numar diferit de impacte pe diferite cai. Aceste impacte cumuletive nu pot fi usor identificate prin metoda matricei si atunci se apeleaza la procedeul retelei. Procedeul retelei (network) a fost dezvoltat pentru a identifica impactele de ordin secundar, tertiar si altele superioare care pot rezulta din impactul initial. Sorensen n 1971 a dezvoltat o astfel de retea pentru mai multe utilizari de teren n zonele de coasta marina prin care se pot identifica efectele actiunilor secundare si altele asupra componentelor mediului (Fig...). n exemplul luat - constructia unor apartamente cu destinatie mare si locuri de parcare implica defrisari de arbori si care pot avea impacte secundare cum ar fi cresterea scurgerii lichide si solide cu pierdere sol, inundatii. Degradarea solurilor poate fi remediata prin plantari de arbusti etc. 11.4.4. Masurarea impactului si predictia Odata identificat impactul trebuie masurat si prognozata extensiunea si natura acestuia. Atunci cnd descriem si discutam impactele n cadrul RIMului este important sa se sublinieze diferite caracteristici ale acestora: - dimensiunea spatiala si temporala, - reversabilitatea, probabilitatea, - beneficiu n raport cu carecteristica adversa Prin implementarea unui proiect pot aparea multiple impacte - zgomot, poluarea aerului, mirosuri etc. Acest proiect poate fi subiectul unor consecinte - negative si benefice. Anumite grupuri sociale pot beneficia de servicii si salarii bune n timp ce alte grupuri pot suferii impacte si fara beneficii. Analiza repartitiei impactelor si consecintele lor cumulate sunt aspecte importante ale studiilor EIM. Metode pentru predictia diferitelor impacte pot fi:
86

- modele fizice n care machetele ilustrate sau la scara de lucru sunt construite pentru a reprezenta mediu n conditiile lui specifice; acestea pot cuprinde reprezentarea vizuala, schite picturale, fotografii, filme sau unmodel tridimensional; - modele de lucru cum ar fi tunelele de vnt sau camere de valuri; - modele experimentale, implicnd cmp experimental sau laboratoare experimentale; - modele matematice n cae relatiile dintre cauza si efect sunt reprezentate matematic. Multe efecte de mediu pot fi descrise n termeni simplii privind numarul receptorilor sau suprafata teritoriului ce va fi afectata Aceasta abordare de inventariere simpla este larg folosita pentru a oferii o baza simpla de comparare a alternativelor n EIM. 11.4.5. Masuri de diminuare (reducere) a impactului EIM-ul este un instrument care ca principal obiectiv prevenirea pagubelor sau degradarea mediului ca rezultat al actiunii umane. Deci obiectivul proprietar este acela de a oferi posibilitatea prevenirii impactului ntr-o faza ct mai incipienta - adica a proiectarii si planificarii proiectului de mediu. Deciziile luate n timpul fazelor de proiectare si planificare a proiectului privind selectarea si determinarea folosirii tehnologiilor care elimina o serie de potentiale impacte sau sa le minimizeze. Nu toate impactele pot fi prevazute sau provenite n astfel de studii, fapt ce se impun masuri de diminuare a efectelor prin gasirea unor instrumente adecvate - cum ar fi - instalatii de control si reducere a poluarii apei, aerului, solului, peisajului, a zgomotului etc.

87

Tipuri majore de utilizare a terenurilor - rezidentiale

Impacte posibile negative

Conditiile Efecte initiale Conditiile rezultate

Actiuni de Mecanisme corectare le de control

albiile interCresterea Inundare mitente Ravenare pot fi suprafetei de (H) si eroziune (K) plantate scurgere (E) cu flori Poluarea Degradarea apelor rezervei de subterane (F) apa (I) sanatatea (L) Modificarea Descresterea Hazarde privind plantare arbusti

codul construirii

Actiuni (A) (F)

Impacte (I)
88

Ramuri (L) 1

(B) (C) (D)

(E)

(H)

(K)

(G)

(J)

(M)

Fig..... Exemplul retelei Sorensen (1971) (literele din paranteza din blocul b corespund celor din A) Instructiuni A. Modificarile regimului

1. Identificati toate actiunile posibile ale proiectului 2. Sub fiecare actiune propusa se targe la intersectia cu fiecare enumeratie daca impactul este posibil. 3. Avnd completata matricea `n coltul din stnga superior al fiecarei casute, se plaseaza un numar de la 1 la 10 care indica magnitudinea impactului posibil. n fata fiecarei casute (numar) se marcheza cu (+) impactul pozitiv. n partea dreapta jos (colt) a boxei se trece nr. de la 1 la 10 indicnd importanta impactului posibil (ex. regional, local), 10 reprezentnd cea mai mare importanta si 1 cea mai mica. 4. Textul care `nsoteste matricea trebuie sa prezinte impactul semnificativ.

Actiuni propuse
a. Resurse minerale b. Material de constructie c. Sol d. Forma de relief e. Forta cmpului si radiatia de fond f. Trasaturile fizice unice a. Suprafata b. Ocean c. Subteran d. Calitate e. Temperatura

89

f. Refacere g. Zapada, gheta si permafrost a. Calitate (gaze, particule) b. Climat (micro, macro) c. Temperatura a. Inundatii b. Eroziune c.Depuneri(sedimentar e, precipitare) d. Solutii e. Absorbtii (schim. ioni) f. Compactare si asezare g. Stabilitate (alunecari, prabusiri) h.Stresstensiune(cutremur) i. Miscari aer

Matricea Leopold, 1971 (dupa Enviromental Management)

Auditul de mediu 12.1. Consideratii generale. Ca termen - auditul de mediu este nou, dar avnd o larga utilizare n trecut prin operatiunile de: controlul mediului, investigare, controlul calitatii, studii de evaluare, protejare. Auditul de mediu are nceputul la sfrsitul anilor 1970 (secolul XX) n SUA, cnd a fost introdusa legislatia de mediu cu prevederi severe. Scopul auditului de mediu a fost si este n prezent acela de a se asigura ca organizarea, tehnologia si produsele finite (bunuri) si deseurile unei ntreprinderi sunt n conformitate cu exigentele legale de mediu. Desi, conceptul de audit de mediu al unei ntreprinderi industriale a fost mult discutat n ultimii 20 ani nu exista, nca, precizata o pozitie a organismelor internationale abilitate privitor la responsabilitatile si metodologia care trebuie sa fie aplicata. Comunitatea Eueopeana a acceptat anumite planuri pentru un sistem al eco - auditului (auditul verde) care trebuie sa-l aplice,voluntar, ntreprinderile, deoarece ele impun aprobarea guvernelor tarilor componente. Institutia care s-a preocupat de definirea auditului de mediu este Camera Internationala de Comert (ICC).
90

ntr-o forma sintetica, auditul reprezinta o procedura de control al compatibilitatii si gestiunii unei ntreprinderi si a modului de executie a obiectivelor sale (Le Petit Larousse Paris, 1954). Auditul de mediu este un proces de determinare si examinare, implicnd analize, teste si confirmari, al carui scop este de a verifica n ce masura o ntrepridere, n ansamblu sau anumite structuri componente ale acesteia, respecta cerintele legale, locale sau naturale, de protectia mediului (J.Ladd Greeno-Environmental Auditing - USA - 1987). 12.2. Semnificatia auditului de mediu ntelegerea mai exacta a auditului de mediu este posibil de realizat n masura n care se pot seziza similitudini si diferente ntre auditului de mediu si alte audituri la care este supusa o ntreprindere, cum ar fi: auditul financiar, auditul calitatii si sigurantei productiei, auditul sigurantei si sanatatii lucratorilor etc. n tarile n care activitatea de protectie a mediului este bine implementata, auditul de mediu al tuturor categoriilor de ntreprinderi reprezinta o componenta de baza a managamentului de mediu al ntreprinderilor, acesta ncadrndu-se (integrndu-se) n managementul general. Managamentul de mediu al unei ntreprinderi trebuie sa sprijine conducerea acesteia prin: - respectarea tuturor prevederilor actelor normative privind protectia mediului; - activitatile interne, organizarea si structura ntrepriderii, procedurile interne n domeniul protectiei mediului sa fie corespunzatoare; - riscurile de mediu ale ntreprinderii sa fie cunoscute si sa se gaseasca sub control; - ntreprinderea sa rezerve fondurile si sa creeze serviciile impuse privind protectia mediului. ntr-o ntreprindere bine organizata managementul de mediu se coreleaza si integreaza cu alte compartimente ale managementului general. Dintre aceste laturi ale managementului general mentionam: - planificarea - stabilirea scopurilor, orientarea politicii, definirea procedurilor, bugetul programului; - organizarea - stabilirea structurii organizatorice delimitarea rolurilor si responsabilitatilor, descrierea pozitiilor, pregatirea personalului;
91

- conducerea - coordonarea, stabilirea prioritatilor, elaborarea standardelor de performanta, delegari si schimbari n conducere; - comunicarea - dezvoltarea si implementarea canalelor efective de comunicare interna si externa. - controlul si prevederea - masurarea rezultatelor, cunoasterea performantelor, diagnosticarea problemelor, luarea actiunilor corective si manifestarea intentiei de a gasi cum sa se nvete din greselile facute si mbunatatirea sistemului (modulului). 12.3. Functii ale auditului de mediu ntreprinderile pot duce la bun sfrsit un audit pentru: - ca baza pentru un management global (ex. prin identificarea problemelor de mediu din interiorul ei si n relatie cu produsele finite si deseuri) - ca un instrument de planificare (ex. auditul de mediu poate anticipa schimbari ale legislatiei); - ca o sursa de informare (ex. patrimoniul real al ntreprinderii); - ca document baza pentru asigurare (ex. controlul riscului); - ca instrument pentru instruirea personalului (ex. instruirea stafului - personalului privind aspecte de mediu); - ca mediu al comunicatiei externe (ex. cu publicul, cu autoritatile locale); Scopul general, obiectivul, este de a prevedea o indicatie a managementului companiei de modul cum sunt realizate: organismele de mediu, sistemul si echipamentul corespunzator. 12.4. Unele elemente esentiale ale auditului de mediu Practica auditului de mediu implica examinarea critica a operatiilor dinntreprindere si identificarea ariilor pentru remediere si care pot ajuta managementul n exigentele care trebuiesc ndeplinite. Pasurile principale n acest scop sunt: colectarea informatiilor, evaluarea informatiilor, formularea concluziilor, includerea aspectelor identificate pentru ameliorare. Pentru ca auditul de mediu sa fie a efectiv si cu maximum beneficiu sunt necesare urmatoarele elemente: a) Obligativitatea managementului. Managementul de la cel mai nalt nivel n jos, trebuie sa fie suportul public a programului de auditare.
92

Astfel de obligativitati sunt demonstrate prin exemplul interesului personal, implementarea clara a politicii companiei, adoptarea standardelor ridicate (performante), repartizarea resurselor umane apropiate si urmarirea eficace a recomandarilor. b) Obiectivitatea echipei de audit. Membrii principali ai echipei de audit trebuie sa fie suficient de detasati tentru a asigura obiectivitatea. c) Competenta profesionala. Membrii echipei sa aiba o calificare apropiata de nzestrarea tehnica si evoluarea realista. Dibacia (talentul) ceruta implica politici si afaceri generale de mediu, expertize specifice de mediu,experienta operationala si cunostinte n auditingulde mediu. d) Proceduri bine definite si sistematice. Asigurarea comprehensiva si acoperirea eficienta a continutului, procedurilor. e) Raportul scris. Este evident ca acesta trebuie sa fie bine documentat si clar exprimat si prezentat companiei apropiate de management. Raportul trebuie sa contina observatii faptice si obiective. f) Calitatea garantiei Anumite mecanisme de garantii calitative este de dorit de a mentine calitatea sistemului de auditing nsasi. g) Urmarirea. Este clar ca un auditing bun poate fi realizat daca acolo exista o implicare si urmarire activa a continutului (problemelor) identificate. 12.5. Metodele si activitatile auditului de mediu Activitatile auditului de mediu sunt desfasurate n trei etape si anume: preaudit, audit propriu-zis si post-audit. 12.5.1. Activitatile de preaudit Pregatirea pentru fiecare audit care sa cuprinda un numar de activitati incluznd selectarea si verificarea sectoarelor ce vor fi audiate, a echipei de audit, elaborarea unui plan de audit care sa defineasca tehnic, geografic si scopul n timp obtinnd informatiile de baza asupra ntreprinderii si criteriile care se vor folosii n evaluarea programelor. Scopul acestei activitati este de a minimiza timpul petrecut n locul respectiv (n ntreprindere) si pregatirea echipei de audit care sa opereze printr-o maxima eficienta si tot timpul n sectoarele unde se face auditul. n privinta componentei echipei de audit sunt doua avantaje si dezavantaje privind membrii din sectorul care vor fi auditati:
93

- cunostintele interne ale ntreprinderii privind instalatiile fizice si structura de organizare - asocierea salaratilor locali la raportul de audit poate fi facut si este mult mai credibil. Principalul dezavantaj este ca n interiorul ntreprinderii pot fi dificultati n luarea sau exprimarea punctelor de vedere, n doasebi, daca acestea pot fi considerate ca observatii critice la adresa lor sau a colegelor imediat superiori. Consultantii independenti pot fi folositi, n special, pentru companiile mai mici n cazul lipsei unei expertize la locurile respective.

Problemele care vor fi urmarite n etapa de preaudit sunt urmatoarele: a) Selectarea sectoarelor ce vor fi audiate - bazata pe - criteriile de selectare - prioritati fixate b) Selectarea echipei de audit - confirmarea disponibilitatii echipei - forma (modalitatea) de lucru si aranjarea locului de munca - fixarea responsabilitatii c) Elaborarea plunului, scopului si graficului de desfasurare a auditului - discutarea programului de audit - obtinerea informatiilor de baza - ntocmirea (elaborarea) chestionarelor (daca este necesar) - definirea obiectivului - determinarea (identificare) cerintelor aplicabile - precizarea problemelor prioritare - modificarea sau adaptarea protocoalelor - determinarea resurselor necesare 12.5.2. Activitatile de audit propriu-zis a) Identificarea si cunoasterea procedurilor interne de management - revizuirea informatiilor de baza - nceperea interviurilor - tur de orientare asupra situatiilor - revizuirea planului de auditare (daca este cazul) - confirmarea ntelegerii controlului intern
94

b) Evaluarea sistemelor de control de management - identificarea punctelor tari si a celor slabe, n procedurile interne de management - adaptarea planului de auditare si alocarea resurselor - definirea testarilor si verificarea strategiilor c) Sintetizarea evidentelor auditului - aplicarea testarilor si strategiilor de verificare - colectarea datelor - asigurarea desfasurarii prevederilor protocoalelor - revizuirea tuturor constatarilor si observatiilor - asigurarea ca toate observatiile sunt reale - desfasurarea testarilor viitoare daca sunt necesare d) Evaluarea observatiilor de audit - ntocmirea listei complete a observatiilor - adunarea (sintetizarea) documentelor si materialelor elaborate - integrarea si sintetizarea observatiilor - pregatirea raportului si ncheierea interviurilor e) Raportul observatiilor si avantajelor (nlesnirilor) - prezentarea observatiilor la ncheierea ntlnirilor - discutarea observatiilor cu personalul ntreprinderii 15.5.3. Activitatile post-audit a) Elaborarea proiectului de raport - corectarea raportului de ncheiere - distribuirea listei identificate (fixate) - distribuirea proiectului de raport - timpul necesar (permis) pentru corectii b) Elaborarea raportului final - corectarea proiectului de raport - distribuirea raportului final - cerintele cele mai importante pentru planul de actiune - fixarea planului de actiune si pregatirea predarii c) Pregatirea planului de actiune si implementarea lui - bazat pe observatiile din raportul final de auditare d) Urmarirea aplicarii planului de actiune n alegerea obiectivelor programului de audit specifice fiecarei ntreprinderi, trebuie sa fie avute n vedere ca obiectivele alese sa corespunda urmatoarelor criterii: - sa fie importante; - sa fie operationale; - sa fie specifice si masurabile; - sa fie controlabile; - sa fie conduse (aplicate si urmarite).
95

n stabilirea limitelor unui program de audit, trebuiesc avute n vedere trei aspecte: - ce trebuie sa cuprinda un program de audit, ca scop si cadru - cnd este complet un audit individual (ntreprins) - cum pot fi selectate limitele pentru a optimiza resursele si a corela eficientele programului de audit global si auditul individual al personalului sau serviciilor. La aceste aspecte se pot da raspunsuri, pentru fiecare n parte, n functie de: - criterii organizatorice; criterii functionale; - criterii de localizare; criterii de ierarhizare a reglementarilor, inclusiv a acordului si autorizatiei de mediu 12.6. Punerea n practica (aplicare) a auditului de mediu Primul pas n aplicarea oricarui audit de mediu este stabilirea scopului, care la rndul lui determina tipul de audit necesar n acest sens sunt trei tipuri principale de audit juridic, tehnic si organizatoric. Auditul juridic implica o revizuire (verificare, control) a scopurilor (tintelor) politicelor de mediu dintr-o tara, cum acestea sunt prevazute n legislatie a fi duse la ndeplinire si cum legislatia poate fi modificata. Auditul tehnic se refera la rezultatele obtinute prin masuratorile privind poluarea aerului, apei, deseurilor solide si hazardele materiarelor radioactive, PSBs si azbestul etc. De exemplu, forma surselor de emisie n aer poate sa includa tipul sursei, tipul si data instalarii, capacitatea si procedeul de control, localizarea, intensitatea ti rata emisiei a punctului de emisie. Auditul organizatoric include informatii despre structura managementului ntr-o ntreprindere, nsemnatatea comunicatiilor interne si externe (fata de ntreprindere), programele de educatie si instruire. Sunt relevante numele managerului, coordonatorul de mediu, agentul achizitionar, existenta supervizorului si laboratorului de manager. 12.7. Abordari metodologice n realizarea auditului de mediu sunt trei tipuri de analiza, dar in toate folosindu-se si metoda interviului.

96

12.7.1. Analiza descriptiva este folosita frecvent si poate fi realizata printr-un ascultator intern sau extern. Ea consta n descrierea sumara a situatiei existente ntr-o ntreprindere si se compara cu reglementarile n vigoare sau cele care ar trebui sa fie. Din comparatia facuta se poate schita un set de reglementari si eventual un plan de management. 12.7.2. Analiza prin checklist. Prin folosirea checklistei se asigura faptul ca nu poate fi pierduta (uitata) o anumita infirmatie. Agentia de Protectia Mediului din SUA folosette n desfasurarea auditului aceasta metoda care cuprinde 4 coloane si anume: - cerintele reglementarilor federale - instructiuni pentru cei care auditeaza - comentariile care le fac presoanele ce auditeaza - acordarea pentru ficare observatie o anumita nota care este stabilita de catre agentia de specialitate Pe baza notatiilor se stabilesc masurile care vor fi luate n baza unui plan de management. 12.7.3. Analiza prin checklista si metode semicantitative. Aceasta analiza are ca baza acelasi procedeu ca laanaliza prin checklist n plus folosindu-se chestionare detaliate cu probleme relevante pentrudiferite module. La cele mai multe probleme se raspunde cu da sau nu sau neaplicabil pentru organizatia respectiva. Unele probleme implica ti o opinie personala a auditului. Problemele cu da/nu au numere corespunzatoare pe scala n cazul n care se gaseste ntre. Daca scala da/nu = 15/0 spre exemplu, un scar de 13 sau 14 va indica faptul ca auditorul agreeaza aproape complet starea respectiva, n timp ce un numar mai mic indica o acceptare mai redusa. Scrul individual este multiplicat cu 100 si mpartit la numarul punctelor pasibile care rezulta din checklist. 12.8. Unde se aplica auditul de mediu n etapa actuala auditul de mediu se aplica n toate ntreprinderile cu activitate economica si efecte negative asupra mediului, si deci necesitnd preocuparea conducerii unitatii pentru managementul de mediu al acesteia. Auditul de mediu al unei ntreprinderi implica doua modalitati si anume: - auditul intern, organizat de conducerea ntreprinderii, realizat de o echipa de specialisti proprii (uneori si cu
97

colaboratori), prin care conducerea se asigura ca n interiorul ntreprinderii sunt respectate legislatia de mediu, standardele de mediu, prevederile actelor de reglementare a activitatii dun punct de vedere al mediului (acord de mediu, autorizatii etc.). -auditul extern, organizat de institutii abilitate, realizat de o echipa de specialisti din afara ntreprinderii n colaborare cu structurile de profil implicate din unitate; prin acest audit se verifica se verifica cu o obiectivitate mult mai mare, cum sunt restectate si realizate conditiile mentionate mai sus; se certifica de asemenea modul de implicare constientizare a personalului antrenat n astfel de probleme; de asemenea se verifica relatiile si modul lor de functionare ntre serviciile implicate n functionarea managementului de mediu financiar, administrativ etc. Cu timpul,aceasta activitate capata o anumita periodicitate si ori de cte ori ntreprinderea se restructureaza, introduce noi tehnologii, realizeaza noi produse. 12.9. Perspectivele auditului de mediu Conceptul auditului de mediu asa cum s-a subliniat la nceput nu are nca o legiferare internationala. Fara, nsa, alt sistem de management, auditul de mediu reprezinta un instrument, desi limitat, n managementul modern de mediu. Aceasta nu nseamna ca auditul nu este benefic. Un program de auditare de mediu, constituie o parte integranta a sistemului general de management care asigura o ntreprindere n organizarea si managementul efectiv al programelor de mediu. Se mai sublininiaza faptul ca auditul de mediu nu este restrns numai la activitatile industriale. Propunerile recente se refera la aplcarea principiilor acestuia la programele de mediu n comunitate umane, institutii de administratie publica, spitale, scoli etc.

98