am fost chemat la un seminar la care erau adunati multi oameni cu functii mari din

universitate. erau foarte ingrijorati de lipsa de disciplina din scoli,colegii si

universitati, si de atitudinea lipsita de respect a noii generatii fata de
profesori.

le-am ascultat parerile, si le-am spus : "cred ca lipseste ceva chiar la baza
lucrurilor. un profesor este un om care ar trebui respectat in mod natural, nu
poate pretinde respect.
daca profesorul pretinde respect,arata in acest fel care nu este un profesor
veritabil,ca si-a ales gresit profesia,ca nu are vocatie.
definitia profesorului este cineva care este respectat de la sine,nimeni si nimic
nu spune ca trebuie sa-l respecti. daca trebuie sa-l respecti,ce fel de respect va
mai fi acela? daca spui ca trebuie, ai pierdut toata frumusetea, respectul a
murit.
daca trebuie, atunci respectul nu este acolo. cand este acolo,nimeni nu e
constient de asta neaparat. lucrurile curg de la sine. profesorul este acolo si
respectul exista"

am continuat: "decat sa le cereti studentilor sa-si respecte profesorii, mai bine

uitati-va inca o data, poate ati ales gresit profesorii, poate ca alesii vostri
nici nu sunt profesori".

profesorii se nasc, la fel ca si poetii. e o marearta sa predai. nu oricine poate

fi profesor, dar din cauza ca exista foarte multi elevi, trebuie sa existe si
multi profesori. ganditi-va la o lume in care toata lumea ar trebui sa invete
poezia, si aceasta ar trebui predata de poeti. ar trebui sa existe milioane de
poeti. ar exista colegii care sa-i pregateasca. acei poeti vorfi niste falsuri, si
vor cere mereu: "aplaudati-ne, suntem poeti! de ce nu ne respectati?" asta s-a
intamplat si cu profesorii.

in trecut erau foarte putini profesori. oamenii umblau mii de mile ca sa gaseasca
un profesor, sa fie impreuna cu el. exista foarte mult respect, dar acest respect
depindea de calitatea profesorului. nu era ceva impus studentului sau elevului.
pur si simplu era acolo.

osho-autobiografia unui mistic nonconformist