Cuprins

Capitolul I - Etapele filierei

I.I Etapa pre-producie I.I.I Importana ramurii I.I.II Politici de susinere I.I.III Instituii I.I.IV Condiii de cretere a psrilor I.I.V Structura, Propriettile i Calitile calorice I.II Etapa produciei I.II.I Tehnologia de producie I.II.II Costuri de producie I.II.III Producii medii i totale I.III Etapa de prelucrare I.III.I Metode de conservare I.III.II Ambalare si marcare I.IV Etapa distribuiei I.IV.I Transport, depozitare I.IV.II Preuri I.IV.III Comer intern I.IV.IV Comer extern

Capitolul II Analiza SWOT

Capitolul I Etapele filierei

I.I Etapa pre-producie I.I.I Importana ramurii

Oul reprezint o surs perfect echilibrat de protein i grsimi uor digestibile. n plus, oul este o surs important de energie i de nutrieni. Proteinele din ou sunt bogate n aminoacizi eseniali i, din aceast cauz, oul a fost ales ca aliment standard al eficacitii proteinei de ctre Organizaia Mondial a Sntii (OMS). Oul este unul dintre cele mai hrnitoare alimente. Un ou cu masa de 50g are o valoare energetic de 90-100 calorii, echivalent, ca valoarea nutritiv, cu aproximativ 150g lapte, 40g carne sau 20g brnz uscat. Digestibilitatea oului este foarte ridicat: 97% pentru albu i 100% pentru glbenu. Alturi de lapte, oul reprezint alimentul cel mai bogat n fosfor asimilabil nutrient fundamental pentru copii. Glbenuul este bogat n fier, un ou asigurnd aproximativ 30% din necesarul zilnic de fier. Oul are un potenial nutritiv foarte mare, el coninnd trofinele eseniale pentru o alimentaie echilibrat. Protidele oului au o mare valoare biologic, avnd cel mai echilibrat coninut de aminoacizi eseniali. De asemenea, oul este o surs important de fosfor lecitinic, fier bine asimilabil, calciu, precum i de numeroase vitamine. Grsimile din ou, valoroase din punct de vedere biologic, asociate cu lecitin i cefalin, constituie tonifiani apreciai pentru activitatea nervoas superioar. Structura i compoziia chimic a oului Oul este format din trei pri distincte: coaj, albu i glbenu. Raportul procentual ntre ele variaz n funcie de caracteristicile psrilor de la care provin oule i este n medie:

Coaj: 10-12%; Albuul: 58-60%; Glbenuul: 29-31%.

Coaja sau cochilia constituie nveliul exterior al prilor comestibile ale oului. Culoarea ei variaz de la alb pn la brun-rocat cu intensitate diferit, n funcie de ras sau hibrid. Suprafaa cojii este acoperit cu o pelicul subire denumit cuticul; ea are un rol protector, mpiedicnd evaporarea lichidelor din interiorul oului i totodat ptrunderea murdriei i microbilor n ou.

Albuul: este un lichid gelatinos, vscos, de culoare alb, cu o densitate medie de 1,042. Este format din 4 straturi de consisten diferit, cel dinspre glbenu fiind cel mai dens. Compoziia chimic medie a albuului este:

Ap 85%; Protide 12,7%; Grsime 0,3%; Substane organice neazotoase - 0,7%; Sruri minerale 0,6%.

Albuul conine mai multe feluri de albumine, solubile n ap, care se coaguleaz la 50-60C. Printre albumine: ovoalbumina (80%) i ovoglobulina, n a cror structur intr aminoacizii. n compoziia oului intr i mai muli fermeni, dintre care cel mai important este lizozima, care are rol bactericid i ajut la pstrarea oulor. Glbenuul: se prezint ca un corp sferic, a crui culoare variaz de la galben deschis sau nchis pan la galben roiatic sau portocaliu nchis n funcie de alimentaia psrilor. Glbenuul este format dintr-o emulsie dens de globule foarte mici, bogate n grsime, nvelit la exterior cu o membran numit membran vitelin. Glbenuul este format din dou pri: prima reprezint discul germinativ, adic punctul mic i albicios de pe suprafaa glbenuului care adpostete ovula. Discul germinativ are o dimensiune de cca 2-3 mm, el se continu spre centrul glbenuului cu straturi concentrice de culoare mai deschis dect restul glbenuului i care se numete latebr. Discul germinativ mpreun cu latebra formeaz vitelusul formativ, locul unde se formeaz embrionul, dac oul este fecundat. Restul glbenuului, a doua parte, constituie rezerva de hran a embrionului la nceputul dezvoltrii lui i de aceea se numete vitelus nutritiv. Fiind bogat n grsimi (lipide, lecitin, colesterol) care sunt mai uoare dect albuminele, glbenuul este mai uor (mai puin consistent) dect albuul. De aceea, cnd oul este inut culcat mai mult timp n aceeai poziie, glbenuul se ridic treptat n partea de sus a oului i se lipete de coaja oului, favoriznd ptrunderea germenilor patogeni n interiorul oului, producnd alterarea lui. La oul proaspt, glbenuul este inut n centrul oului cu ajutorul alazelor. Glbenuul conine:

Ap 51%; Proteine 16%; Lipide 31%; Sruri minerale 1,1% (sub form de fosfor; fier; magneziu; potasiu; calciu); O cantitate important de vitamine (A; B1; B2; D; E), enzime i substane colorante (xantofil).

Structura oului: Cuticula Coaja Porii cojii Membrana cochilier intern Camera de aer Membrana cochilier extern alaze Stratul extern de albu fluid Stratul de albu dens Stratul intern de albu fluid Stratul intern de albu dens Membrana vitelina Disc germinativ Vitelus alb cu latebr n centru Vitelus galben

I.II.II Politici de susinere

Pentru anul curent MADR a acordat un sprijin maxim de 388.700 mii lei pentru 440 de beneficiari la psri. Deoarece plata ajutoarelor de stat pentru bunstarea psrilor se face anual, pentru a veni n sprijinul cresctorilor de animale, s-a creat cadrul legal prin care beneficiarii sprijinului s poat accesa credite n baza adeverinelor eliberate de APIA. n prezent, se transfer ajutoarele financiare pentru bunstare pasri n PNDR, pentru degrevarea bugetului naional. (Msura 215) Nr. Crt Forma de sprijin Sursa de finantare Plati unitare Beneficiarii Actul normativ Modul de accesare Depunerii cererii pentru incasarea ajutorului de sta nregistrarea n Registrul agricol/ Registrul naional al exploataiilor al Autoritii Naionale Sanitare Veterinare i pentru Sigurana Alimentelor, deinnd un cod de exploataie, dup caz; Depunerea unei cereri iniiale anuale nainte de nceperea desfurrii activitii

6.

Subvenie Buget pentru Naional bunstare la pasre

6 msuri care asigur bunstarea psrilor i care pot fi accesate separat sau n combinaii Suma maxim pe tipuri de psri nu

Productorii HG agricoli, persoanefizice 838/2010 autorizate, ntreprinderi individuale si ntreprinderi familiale constituite potrivit Ordonanei de urgen a Guvernului nr. 44/2008

poate privind depi 500 desfurarea euro/UVM. activitilor economice; i/sau persoane juridice; Grupuri de productori recunoscute sau organizaii de productori recunoscute, care dein, cresc sau exploateaz psri, individual sau n forme de asociere, n scopul obinerii produciei agricole.

n termen de 30 de zile de la data emiterii deciziei Comisiei Europene de autorizare la centrele judeene APIA pe raza creia i desfoar activitatea de cretere a psrilor; Dup primirea avizului favorabil completeaz i depun semestrial cererea de ncasare a ajutorului de stat, la centrele judeene APIA;, n prima lun dup semestrul n care s-au fcut livrrile ctre abator sau transferul de la fermele de tineret la cele de gini adulte Plata n trane lunare egale n semestrul urmtor depunerii cererii pentru ncasarea

Subventii in sectorul zootehnic in perioada 2000-2009 SPECIFICARE UM 2000 2001 2002 2003 2004 0 0 0 2005 2006 2007 2008 2009

TOTAL PSRI mld. lei Carne pasare - pui mld. lei broiler Oua consum mld. lei (M,L,XL)

0 349,3 698,4 1030,7 1612,4 238789 209716 319767 361874 0 349,3 698,4 1030,7 1612,4 238789 209716 260000 294919 0 0 0 0 0 0 0 59767 66955

I.I.III Instituii Instituii guvernamentale Ministerul Agriculturii i Dezvoltrii Rurale (MADR) Agentia de plti si intervenie pentru agricultur (APIA) Directii Agricole Judeene (DAJ)

Instituii non-guvernamentale UCPR

Uniunea Cresctorilor de Psri din Romnia (UCPR) este o asociaie cu caracter profesional, fr scop lucrativ, non-guvernamental, autonom, cu personalitate juridic, construit pe criteriul specificului activitii de ramur avicol. Constituit n anul 1993 cu scopul realizrii unitii organizatorice a cresctorilor de psri din Romnia, UCPR ndeplinete rolul de liant ntre agenii economici care activeaz n domeniul aviculturii. UCPR nu se implic n relaiile comerciale ale membrilor ei; ca asociaie reprezint i comunic interesele societilor avicole n relaia cu instituiile statului, precum i n relaia cu publicul larg.

I.I.IV Condiii de cretere a psrilor

Din analiza individuala a productiei de oua se desprinde faptul ca, in cadrul unui lot de pasari, se disting indivizi cu productii scazute, medii sau ridicate.In special la gaini si rate, deseori se intalnesc indivizi care au o productie de oua cu mult peste media celorlalti.La rasele neameliorate, variabilitatea productiei de oua de la individ este foarte mare, lucru care influenteaza negativ productia. Varsta influenteaza foarte mult productia de oua. Astfel la gaini, productia maxima de oua se obtine de obicei in primul an. Prin precocitatea ouatului sau precocitatea sexuala intelegem perioada de timp scursa de la ecloziune pana la producerea primului ou.Cu cat puicutele de inlocuire din rasele usoare, incep sa oua mai devreme, dar nu inainte de varsta de 12-13 saptamani, cu atat productia de oua va fi mai mare. Instinctul de clocit la pasarile cu instinct de clocit dezvoltat, productia de oua inceteaza in perioada clocitului, iar dupa desclocire, ouatul incepe cu o intarziere care variaza intre 1-20 zile.La rasele de gaini usoare, specializate pe productia de oua, instinctul de clocit este foarte redus sau chiar a disparut, pe cand la rasele de gaini mixte sau grele, instinctul de clocit se manifesta cu mai mare intensitate.

Naparlirea acest produs fiziologic este insotit de scaderea sau chiar intreruperea productiei de oua.Gainile prezinta o mare variabilitate in ceea ce priveste timpul cand incep sa naparleasca si cat dureaza acest proces.Astfel gainile slab ouatoare, incep naparlirea mai devreme si dureaza 5-6 luni.Gainile bune ouatoare incep sa nasparleasca mai tarziu si procesele dureaza 3-4 luni, iar gainile foarte bune ouatoare incep naparlirea prin noiembrie si dureaza 6-8 saptamani.Indiferent cand incep naparlirea, se termina de obicei in ianuariefebruarie. Alimentatia pasarilor este factorul de mediu principal si chiar determinant, in realizarea unei productii de oua corespunzatoare potentialului productiv al fiecarei specii si rase.Cercetarile efectuate au stabilit pe fiecare specie si categorie in parte, cerintele in substante nutritive, fapt care a dus la realizarea unor retete furajere adecvate.S-a observat ca respectarea acestor retete furajere asigura o productie superioara de oua, iar nerespectarea lor duce la scaderea substantiala a productiei.De asemenea este stabilit ca prin neasigurarea unui front de furaje corespunzator, productia de oua scade cu 10-12%, iar lipsa de apa poate duce chiar la incetarea ouatului. Conditiile de adapostire adapostul, mai ales in sistemul de crestere intensiv industrial, trebuie sa asigure un microclimat corespunzator(temperatura, umiditate, schimb de aer, program de lumina etc) Starea de sanatate de asemenea influenteaza productia de oua si este bine cunoscut ca starea maladiva duce la scaderea si chiar incetarea ouatului.

I.I.V Structura, Propriettile i Calitile calorice

Un ou cu masa de 50g are o valoare energetica de 90-100 calorii si echivalenta cu valoarea nutritiva cu aproximativ 150g lapte, sau 40g carne sau 20g branza uscata. Digestibilitatea oului este foarte ridicata: 97% pentru albus si 100% pentru galbenus. Potentialul nutritiv al oului este de asemenea foarte inalt, continand practic trofinele esentiale pentru alimentatia omului. Protidele oului au o mare valoare biologica cu cel mai echilibrat continut de aminoacizi esentiali. Oul este o sursa importanta de fosfor lecitinic, fier bine asimilabil, calciu precum si de numeroase vitamine. Grasimile din oua, valoroase din punct de vedere biologic, asociate cu lecitina si cefalina, constituie tonifianti apreciati pentru activitatea nervoasa superioara. Continutul bogat in colesterol (pana la 0,8% in oul de gaina si 1,6% in oul de rata) limiteaza consumul oular in ratia diurna la un ou penrtu copii si adolescenti; 0,5-1 ou pentru adulti si doua oua pe saptamana pentru varstnici. Oul este format din trei parti disticte: coaja; albus si galbenus. Raportul procentual intr ele variaza in functie de caracteristicile pasarilor de la care provin ouale si este in medie: Coaja: 10-12% Albusul:58-60% Galbenusul:29-31%

Verificarea calitii oulor

Verificarea calitati se face asupra cantitatii provenite din aceeasi categorie si clasa, in ambalaje de acelasi fel. Pentru verificarea ambalari si marcarii se iau la intamplare 10% din numarul ambalajelor (lazi respectiv cofrajele) dar nu mai mult de ambalaje. Verificarea se face vizual. Pentru examenul organoleptic, din ambalaje luate pentru verificare, se iau la intamplare 3% din numarul de oua, dar nu mai putin de 100 de ou formand asfel proba de analizat. Verificare masei se face prin cantarire individuala, a 5 pana la 10 oua (din cele mai mici) din proba de analizat cu precizie de un gram. Ca rezultat se I-a medi aritmetica a cintaririlor efectuate. Verificarea aspectului cojii, albusului, galbenusului si a dimensiunilor camerel de aer se face prin ovoscopare. Ovoscopul se compune dintr-un cilindru metalic care in interior spre baza o sursa de lumina (bec electric) iar in dreptul focarului se gaseste de o parte si de alta doua orifici cu diametru de 3,5 cm prevazut cu un dispozitiv metalic cu care se masoar si in acelas timp inaltimea cameri de aer. Ovoscoparea se efectueaza numai in camere obscure. Pentru determinare, asezam oul cu partea rotunda in orificiul ovoscopului astupandu-l complet. Observam integritatea coji, inaltimea cameri de aer, pozitia si mobilitatea galbenusului, discul germinativ. Pot fi observate si eventualele pete de mucegai. La verificarea cojii, ouale gasite foarte usor patate si ouale ciocnite, dar cu membrana intacta se numara separat si se repartizeaza la numarul oualor din proba, rezultatul exprimandu-se in procente zecimala. Se admit maximul 1,5 oua patate si maximum 0,5% oua ciocnite dar cu membrana intacta. Verificarea gustului si mirosului se face organoleptic atit la ouale crude cat si dupa o usoare prajire cu putin ulei. Ouale destinate conservarii si prelucrarii industriale sint verificate nu numai prin coaje si si prin metode care necesita spargera cojii. Se verifica astfel: indicele de albus, indicile de galbenus, proba de fierbere. Indicele de albus se stabileste prin separarea albusului fluid de cel viscos si masurarea celor doua volume obtinute. Albusul fluid la oule proaspete reprezinta o treime din volumul total, prin invechire raportul ajunge la jumatate. Indicele de galbenus se stabileste prin raportul de inaltime si diametru acestuia masurate cu sublerul, oul fiind asezat pe o suprafata tare. La oul proaspat inaltimea este jumate de diametru. Pe masura inveciri inaltimea scade devenind o treime, o patrime. Examinarea oului la ovoscop da rezultate deosebite de concludente privind prospetimea.

Clasificarea oualor destinate consumului alimentar Ouale de gaina pentru consum alimentar se clasifica in functie de starea de prospetime, in trei categorii, dupa cum urmeaza: - oua foarte proaspete (dietetice); - oua proaspete; - oua conservate. Dupa masa (greutate), aceste oua apartin unui numar de doua clase, respectiv: - oua mari, de peste 50 g bucata; - oua mici, de peste 40 g pana la 50 g bucata, inclusiv. Ouale sub 40 g bucata se livreaza la kilogram, numai catre unitatile industriale, de alimentatie publica si de consum colectiv. Standardul european de clasificare prevede un numar de patru clase de greutate pentru ouale de consum, conform celor aratate mai jos: - oua foarte mari, de peste 73 g; - oua mari, de 63 - 73 g; - oua medii, de 53 - 63 g; - oua mici, de 43 - 53 g. In Romania, conform unei Hotarari de Guvern recente, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 296/5.IV.2004, cu privire la regimul de comercializare a oualor, incepand eu data de 1 septembrie 2005, ouale se impart pe doua mari categorii, denumite: - oua categoria A sau "oua proaspete"; - oua categoria B sau "oua de calitatea all-a'' sau "oua declasate", destinate a fi folosite in industria alimentara, in baza prevederilor Ordinului Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor nr 356/2002, precum si in industria nealimentara. In magazinele de desfaeere cu amanuntul, ouale se expun pe categorii si clase, inscriindu-se aceste detalii pe etichete, cu litere vizibile si fara prescurtari. De exemplu: "oua proaspete mari". Temperatura maxima ce trebuie asigurata pentru depozitarea, transportul si expunerea spre comercializare a oualor este de 14C. Lazile cu oua trebuie sa poarte la ambele capete o eticheta cu urmatoarele specificatii: - denumirea unitatii care a facut sortarea oualor; - denumirea produsului, categoria si clasa;

- data ouatului (la ouale foarte proaspete); - data sortarii si ambalarii (la celelalte categorii de oua); - STAS 142-67 Fiecare ambalaj cu oua trebuie sa aiba in interior o fisa de control, care in afara de specificatiile de pe eticheta, trebuie sa cuprinda numele si prenumele sau numarul de ordine al lucratorului care a executat ambalarea. La controlul calitatii oualor se au in vedere urmatoarele: - coaja si mirosul sa se examineze organoleptic; - caracteristicile interioare (camera cu aer, albusul si galbenusul) sa se determine prin ovoscopie; - gustul sa se aprecieze la 2 - 5 oua din fiecare proba prelevata, atat in stare cruda, cat si dupa o usoara prajire in ulei; - pentru verificarea clasei de greutate, sa se cantareasca, individual, cu precizie de 1 g, cel putin 4 oua din cele mai mici din proba. Calitatea oualor de gaina pentru consum alimentar se verifica pe loturi. Prin lot se intelege numarul de oua din aceeasi categorie si clasa, care se livreaza odata beneficiarului, in aceleasi ambalaje. In mod concret, pentru verificarea calitatii oualor se iau la intamplare 10% din ambalajele care formeaza lotul; apoi, din fiecare ambalaj se recolteaza, din diferite parti, 3% din numarul de oua existent. Totalitatea oualor luate in acest fel, formeaza proba de analiza. Daca in proba se gasesc oua necorespunziitoare, lotul se respinge pentru resortarea oualor, cu respectarea prevederilor legale din reteaua furnizor - beneficiar. Ambalajele pentru oua trebuie sa fie in perfecta stare, curate,uscate, fara miros de mucegai, sau alt miros strain. In magazinele de desfacere cu amanuntul, ouale se vor pastra in locuri racoroase, curate, uscate, ferite de razele solare si departe de marfuri, al caror miros se poate transmite. Este interzisa depozitarea oualor sub cerul liber sau expunerea lor la vitrine. In tabel sunt prezentate conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca ouale pentru a se incadra intr-una din categoriile: oua foarte proaspete (dietetice), oua proaspete si oua conservate.

 La ouale proaspete, se admite curatirea cu masini speciale pentru inlaturarea impuritatilor. La predarea oualor catre reteaua de desfacere a lor cu amanuntul, cu exceptia celor preambalate - se admit maximum 1,5% oua foarte usor patate si maximum 0,5% oua ciocnite sau cu albusul partial scurs. Conditiile de calitate pentru ouale de consum
Tabelul 1

Specificare

Ou foarte proaspete (dietetice)

Ou proaspete

Ou conservate

Coaj Camera cu aer, inlime max.

Nevtmat, curat

5 mm

10 mm

1/5 din nlimea oului

Albu Glbenu

Transparent, dens

Transparent; se admite foarte putin fluid Compact, vizibil, se admite putin mobil

Se admite putin fluid

Compact, central fara contur precis foarte putin mobil

Compact, vizibil, se admite mobil

Miros i gust

Caracteristicile oului proaspt, fr mirosuri i Se admit miros i gust gusturi strine specifice procedeului de conservare

Dupa 5 zile de la ouat, ouale foarte proaspete (dietetice) se trec in categoria celor proaspete. larna, lazile pentru transportul oualor, se captusesc la interior cu hartie de ambalaj. Ouale se marcheaza pe coaja, in ziua in care au fost depuse de catre gaini, la locul de productie, notandu-se: data ouatului (ziua, luna, anul) prin cifre arabe si denumirea unitatii producatoare de oua.

Marcarea se face cu un tus special, nevatamator sanatatii si cat mai persistent. Inaltimea literelor trebuie sa fie de minimum 5 mm. Ouale conservate se marcheaza pe coaja, diferit de cele neconservate, astfel: cu literele "CF", cele conservate prin frig si cu litera "C", cele conservate prin alte mijloace care nu impun spargerea cojii. Incepand cu data de 1 septembrie 2005, in tara noastra, marcarea oualor se va face dupa alte cerinte. Astfel, ouale din categoria A se vor stampila cu numarul de identificare al producatomlui. Pe aceste oua se vor mai putea aplica unul sau mai multe marcaje distinctive, care sa cuprinda: termenul de valabilitate; categoria de calitate; categoria de greutate; numarul centrului de ambalare; denumirea centrului de ambalare; numele comercial sau marca fabricii producatoare de oua; indicatii asupra originii gainilor; modul de furajare a gainilor ouatoare. Referitor la ouale din categoria B, acestea (cu exceptia celor crapate) vor purta un marcaj distinctiv, care va indica categoria de calitate, si una sau mai multe prevederi prevazute pentru ouale din categoria A.

I.II Etapa produciei I.II.I Tehnologia de producie

In cresterea pasarilor pot fi practicate un numar foarte mare de tehnologii care,indiferent daca se refera la o specie sau la alta ,la productie ,la calitate pot fi caracterizate prin nivelul la care satisfac cerintele pasarilor fata de conditiile de viata,prin modul cum realizeaza optimizarea diferitelor conditii de intretinere si prin masura la care raspund cerintelor economice. In general,se considera ca sistemul de intretinere al pasarilor este cu atat mai intensiv cu cat pentru 1m de suprafata construita se realizeaza productii mai mari si la un pret de cost mai scazut.

Din acest punct de vedere,sistemele de intretinere pot fi caracterizate mai ales prin urmatoarele :intretinerea pasarilor se face in libertate la sistemele extensive,in semi-libertate la sistemele semi-intensive si in captivitate la sistemele intensive. Sistemul extensiv Sistemul extensiv de intretinere consta in punerea la dispozitia pasarilor a suprafetelor de teren, campuri lucerniere, pajisti sau ape, in functie de specie.Acest sistem este specific gospodariilor individuale, cand puii obtinuti prin clocitul natural se cresc cu ajutorul clostilor in libertate.Este indicat ca, in organizarea acestei munci, sa fie asezate mai multe closti odata pe oua, care sa scoata puii in aceasi zi, dand posibilitatea regruparii puilor la mai multe closti, pentru ca o parte din ele sa fie folosite pentru productia de oua. Sistemul semi-intensiv Sistemul semi-intensiv,acest sistem se recomanda pentru crescatoriile relativ mici la care se doreste sa se combine avantajul unui adapost bun, care sa asigure pasarilor conditi de cazare si de productie bune pe timpul iernii,cu avantajele utilizarii, pe timpul verii unor spatii inierbate. Cresterea semi-intensiva Cresterea semi-intensiva a gainilor reprezinta o imbunatatire a cresterii traditionale, pasarile fiind intretinute in hale de ouat sau cotee Sistemul intensiv Sistemul intensiv reprezinta cea mai moderna forma de crestere si exploatare a pasarilor in care pe baza mecanizarii complexe si aplicarii celor mai moderne metode de alimentatie,ingrijire,selectie si, cu un consum minim de munca si furaje,productivitatea pasarilor si productia lor sunt foarte ridicate. Cresterea pasarilor in sitemul intensiv prezinta o seria de caracteristici. -Halele sunt de mare capacitate,cu suprafete de 1000-1200m,cu mecanizarea si automatizarea aproape integrala a procesului de productie. -Au fost eliminate padocurile,solariile,lumina naturala, trecandu-se la intretinerea pasarilor in captivitate(intretinere intensiva). -Pot fi folosite nutreturile combinate, iar mecanizarea distribuirii hranei micsoreaza risipa de furaje. -Densitatea pasarilor din adapost se mareste de la 2,5-3 capete pe m la 6-9 capete pe m in cazul intretinerii pe asternut si stinghii sau la 15-21 capete pe m in cazul exploatarii in baterii. Sistemele de intretinere intensiva prezinta 2 dezavantaje: -investitii mari la inceput;

-aparitia la pasari,ca urmare a densitatii sporite, a unor vicii(spargerea si consumarea oualor,canibalism). Exploatare pe asternut peramnent este o metoda mai putin costisitoare in ceea ce priveste amenajarile interioare ale halelor in acelasi timp, constitutie un examen riguros pentru un bun crescator, deoarece realizarea tuturor factorilor de microclimat, operatie destul de pretentioasa, influenteaza intr-o masura neinsemnata desfasurarea procesului de crestere. Exploatarea pe pardoseli de sipci:este o metoda mai pretentioasa si se bazeaza pe formarea unei a doua pardoseli (la o distanta de 30-40 cm de la pardoseala propriu-zisa a halei), confectionata din sipci de dimensiuni potrivite, asezate pe un schelet de stinghii, care ii confera rezistenta.Prin acest sistem de organizare interioara a halei, se elimina complet asternutul cu toate cheltuielile pe care le presuspune, dar mai ales ca sursa cea mai importanta de amoniac. Exploatare pasarilor in baterii:majoritatea crescatorilor au adoptat sistemul de crestere in baterii, pe de o parte pentru un control mai riguros al bolilor.Pe langa incarcatura pe unitatea construita, custile prezinta si alte avantaje in comparatie cu cresterea pe asternut permanent. -eliminarea totala a asternutului si a cheltuielilor ocazionate cu transportul si manipularea atat la introducerea, cat si la scoaterea lui din adapost. -la un numar de 3 gaini intr-o cusca dispare competitia dintre colectivitatea mare, cum este cazul la intretinerea pe asternut adanc. -se pot indeparta usor gainile neproductive si pot fi inlocuite cu gaini productive, fara a deranja ordinea din hala. -pasarile pot fi usor observate; ca atare, se poate face un control riguros, sanitar veterinar. -se realizeaza o economie de combustibil, datorita caldurii biologice degajata dintr-o hala populata cu 20000 gaini, comparativ cu o hala de 6000-7000 gaini. -productia de oua pe unitatea de suprafata creste de 2-6 ori, datorita numarului sporit de pasari, cat si datorita unui potential marit cu 10-15%. -ouale produse sunt mai curate, acestea rostogolindu-se singure pe usoara inclinare a plasei-podea,in detectorul de oua,unde nu mai pot fi murdarite, datorita contactului cu un asternut relativ murdar sau cu murdarirea de la alte pasari,cum se intampla in cazul cresterii pe asternut permanent. -consumul de furaje este mai redus cu 7-10%, evitandu-se risipa de furaje. -incindenta la boli este mult mai redusa, prin lipsa aproape completa de contaminare a furajului si a apei de la o pasare la alta, plasa de sarma impiedicand pericolul infestarilor cu diferiti helminti. -creste productivitatea muncii pe muncitor cu peste 20% pe an, datorita mecanizarii si automatizarii operatiunilor pentru hranirea si adaparea pasarilor, recoltarea oualor si evacuarea dejectiilor.

Evident, cresterea in baterii prezinta si unele dezavantaje in comparatie cu cresterea pe asternut permanent: -este nevoie de o investitie initiala mai mare. -bateria, oricat ar fii ea de simpla, necesita cheltuieli mai mari. -cheltuielile cu constructia sunt mai ridicate, intrucat in acest caz este nevoie de un sistem de ventilatie si izolatii termice mai bune. -investitia specifica cu echipamentul din hala este mult mai ridicata; -procentul de oua sparte este mai ridicat la cresterea in baterii, decat pe asternut permanent, cand ele cad pe stratul de asternut din cuibar amortizand caderea in baterie, insa ouale cad pe pardoseala dura a bateriei si este inevitabil ca unele din ele sa nu se sparga. -un alt dezavantaj al bateriei il reprezinta calitatea gainilor la sacrificare dupa terminarea ciclului de productie. -cresterea in baterii presupune o tehnicitatea mai ridicata determinata de densitatea mare pe unitatea de suprafata. O greseala cat de mica de crestere poate determina canibalismul, accidente de baterie "oboseala de baterie" sau aparitia de difuzare rapida a unor boli contagioase. De aceea, nu este bine sa se treaca la cresterea gainilor in baterii, decat daca se stapaneste foarte bine tehnologia respectiva si daca se poate asigura o furajare echilibrata sa se aplice in mod riguros profilaxia sanitara-veterinara generala si specifica.

I.II.II Costuri de producie

Specificare Consum specific furaj/gaina ouatoare u.m gr/zi 2008 465 2009 465 2010 465

Cost oua pe zi furajat

lei/zi

0.6975

0.837

0.93

I.II.III Producii medii i totale

Comparatie intre numarul gainilor din Romaniei si din alte tari europene Tara Productie 2007 Romania Ungaria Bulgaria Germania
49724 7470 13838 41420.

2008
43253 7116 13354 41323

2009
36037 6892 12748 36551

2010
35602 6217 12544 34036

Grafic al numarul de gaini in cele 4 tari

50000 45000 40000 35000 30000 25000 20000 15000 10000 5000 0 2007 2008 2009 2010 Romania Ungaria Bulgaria Germania

Productie oua (tone/an)

Tara / an 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 Romania 285540 323902 354653 362710 369050 365500 371450 326124 344849 310561 Ungaria 179603 184210 192713 194848 185370 168845 168410 162233 164278 160167 Bulgaria 83735 83929 92862 93171 97471 97546 100584 98821 94188 88839 Germania 901000 887000 868000 825000 813000 795000 796500 785600 789600 698100

Evolutia productiei de oua in cele 4 tari

1000000 900000 800000 700000 600000 500000 400000 300000 200000 100000 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Romania Ungaria Bulgaria Germania

I.III Etapa de prelucrare I.III.I Metode de conservare

Conservarea oualor pentru consum se poate face cu ajutorul frigului, caldurii sau cu unele solutii chimice. Conservarea oualor prin frig Pentru conservarea oualor cu ajutorul frigului se foloseste, dupa caz, metoda refrigerarii sau metoda congelarii. Metoda de conservare prin refrigerare In vederea realizarii conservarii oualor prin refrigerare, acestea se sorteaza pe greutati si apoi, se aseaza cu varful in jos pe cofraje, care se introduc in lazi de lemn curate si uscate, pe un asternut de talas. Lazile cu oua se pastreaza in incaperi frigorifice la o temperature de 0 - 2C si o umiditate relativa a aerului de 85 - 88%, circulatia aerului fiind de 6 - 8 volume pe ora. Pentru evitarea aparitiei condensului pe coaja minerala a oualor in procesul de refrigerare a lor, la inceput, temperatura de lucru va fi cu 2 3 C mai scazuta decat cea de la suprafata oualor, dupa care la fiecare 1-2 ore, temperatura din spatiile de refrigerare se reduce cu 1 - 2C pana se ajunge la 2 - 3C. Aceasta temperatura se mentine 24 - 48 ore si de-abia acum, se poate asigura temperatura de refrigerare prescrisa, de 0 - 2C. La scoaterea oualor din spatiile de refrigerare, reglarea temperaturii acestora urmeaza aceeasi dinamica, dar in sens invers.

Periodic, ouale depozitate se controleaza cu ovoscopului in functie de rezultatul obtinut, se fixeaza termenul de livrare a lor labeneficiar. Modificari produse in urma refrigerarii oualor. Refrigerarea determina aparitia unor modifidiri in masa oualor, care sunt direct proportionate cu timpul de pastrare a lor; dintre acestea, mai importante sunt urmatoarele: - pierderi in greutate prin evaporare, echivalente cu 0,05% pentru fiecare luna de depozitare; - marirea camerei cu aer, cu 11 mm in prima luna si cu 0,6 mm in fiecare din lunile urmatoare de pastrare; - lichefierea albusului la o pastrare de durata, prin transformarea albuminelor in albumoze si peptone sub actiunea enzimelor proprii si a microorganismelor. Totodata, prin trecerea unei anumite cantitati de apa din albus in galbenus, acesta isi mareste volumul cu 11 - 18%; valoarea pH a albusului creste de la 8,0 la 9,0 iar a galbenusului de la 6,0 la 6,4. Prin refrigerarea oua10r la temperaturi mai scazute, de exemplu la -3C, modificarile biochimice din masa oualor se reduc considerabil. Metoda de conservare prin congelare La congelare, se foloseste melanjul de oua sau se congeleaza separat, albusul si galbenusul. Aceste produse sunt destinate pentru export sau consum intern, fiind necesare si in industria alimentara, la fabricarea pastelor fainoase si a diferitelor sortimente de panificatie si patiserie; de asemenea, ele au cautare in arta culinara si in cofetarii, pentru obtinerea prajiturilor. In scopul usurarii separarii galbenusului de albus, se recomanda folosirea oualor care, in prealabil, au fost racite in camere frigorifice pana la 0 temperatura de 3 - 4C. Ouale - materie prima se controleaza calitativ prin ovoscopie manuala sau mecanica; la prelucrare, se introduc cele care corespund categoriilor: "oua foarte proaspete" si, respectiv, "oua proaspete", conform STAS Dr. 142-67. Spalarea oualor cu o solutie calda (65 - 75C) de detergenti si dezinfectanti este indicata numai in cazul celor cu coaja prea murdara. Melanjul si separat, galbenusul, in functie de produsul pe care vrem sa-l obtinem, se filtreaza si se omogenizeaza la o presiune de 150-200 kg/cm2, dupa care lichidul rezultat este supus unei temperaturi de pasteurizare de 66,75 - 67,25C, timp de 4,4 minute. Albusul, inainte de pasteurizare este tratat cu un stabilizator proteic, apoi se pasteurizeaza la o temperatura de 60,5 - 61C, timp de 3,5 minute sau la 62 - 65,5C, timp de 3,3 minute.

Dupa pasteurizare, melanjul, galbenusul si albusul in stare lichida se racesc la +5C, urmand ca imediat sa se transfere in recipienti de inox si de aici, in tunelul de congelare. Temperatura medie de congelare este de aproximativ -25C. Congelarea se considera terminata, cand temperatura din interiorul ambalajului atinge -10C; aceasta temperatura trebuie realizata in cel mult 24 de ore de la introducerea produselor in tunelul de congelare. Bidoanele cu melanj congelat se pot pastra la temperaturi de -15 ... -18C, timp de 6 8luni. Melanjul de oua congelat apare ca un lichid omogen, de culoare portocalie, tara mirosuri straine; are valoarea pH cuprinsa intre 6,5 si 7,5 si aciditatea de 8 - 18T. In procesul tehnologic de congelare a oualor, o atentie aparte se acorda omogenizarii melanjului, pentru ca dupa congelare sa nu manifeste fenomenul de "pastificare". Acest fenomen consta in aparitia, uneori, a unei consistente vascoase (gelatinoase) a melanjului sau numai a galbenusului, ca urmare a distrugerii echilibrului coloidal si a descompunerii complexului lecitino-vitelinic; in cazuri mai grave are loc chiar, coagularea lecitinei. Pentru a se preveni fenomenul respectiv, care este ireversibil, pe timpul omogenizarii, in melanj se adauga 0,2 - 1,3% citrat de sodiu si 1 - 10% glucoza, zaharoza sau fructoza. Conservarea oualor prin deshidratare Materia prima folosita pentru prepararea prafului de oua integral (albus + galbenus) si separat, a prafului de albus si, respectiv, de galbenus, o constituie ouale de gaina, care corespund conditiilor prevazute in STAS nr. 142-67, pentru ouale foarte proaspete si proaspete. Coaja oualor destinate transformarii in praf trebuie sa fie curata sau u~or murdara. Tehnologia prelucrarii oualor sub forma de praf cuprinde mai multe etape distincte, dupa cum urmeaza: - receptia oualor; - spalarea, dezinfectia si spargerea oualor; - filtrarea si omogenizarea continutului oualor; - pasteurizarea si uscarea oualor; - ambalarea si depozitarea produsului finit. In tara noastra, praful de oua se fabrica la S.C. Agricola International SA Bacau, cu ajutorul instalatiei olandeze, de tip "StorkNive", avand o capacitate de prelucrare de 200.000 oua pe ora; aceasta instalatie este adaptata atat pentru prelucrarea continutului oului intreg (albus + galbenus = melanj), cat si pentru prelucrarea separata, a albusului si galbenusului.

Receptia oualor se face prin ovoscopie mecanica, intr-o incapere climatizata, cu temperatura aerului de 10 - 15C; aerul din incaperea pentru ovoscopia oualor trebuie sa fie "liber de germeni". Ouale necorespunzatoare, cu defecte majore, se inlatura din procesul de fabricatie a prafului de oua; cele bune sunt asezate pe grupuri de cofraje, care se transporta cu ajutorul unor carucioare in sala de spalare-dezinfectie si de incarcare a masinilor de spart oua. Aici, ouale sunt prelucrate pe rand de pe fiecare cofraj si asezate pe banda de spalare a instalatiei, cu ajutorul a doua dispozitive pneumatice (vacuumatice). Spalarea se face cu apa calda, 40C, in care s-a introdus o substanta dezinfectanta (de exemplu, cloramina, in concentratie de 1%) si un detergent nespumant. La spalare, se utilizeaza niste perii speciale din material plastic, cu ajutorul carora, murdaria de pe coaja oualor este indepartata mai usor. Timpul de spalare a oualor este de 30 - 60 secunde. Dupa spalare-dezinfectie, ouale se racesc prin stropire cu apa rece. Spargerea cojii minerale a oualor se realizeaza cu masina de tip "Seymour, atasata instalatiei Stork-Nive. Cojile rezultate sunt extrase pneumatic si conduse la o masina centrifuga, care le macina, nu inainte insa de a se separa de albusul ramas pe ele. Continutul integral al oualor sau, separat, albusul si galbenusul se filtreaza prin doua grupuri de filtre speciale si apoi, se raceste de la 25 la 4C, prin intermediul unui racitor cu placi, dupa care se depoziteaza in rezervoare de stocare, cu capacitatea de 1500 l fiecare, timp de 12 ore. In aceste rezervoare, continutul oualor (melanjul, albusul sau galbenusul) este omogenizat cu un agitator si pastrat la temperatura de 4C. Pentru omogenizarea continutului oualor este nevoie de o presiune de 150 - 200 kg/cm2. Urmeaza operatiunea de pasteurizare, in pasteurizatorul cu placi al instalatiei, avand o eficienta in exploatare de 600 kg continut lichid al oualor pe ora. Temperatura de pasteurizare este de 66,75 - 67,25C, iar durata de 4,4 minute. Dupa pasteurizare, continutul lichid al oualor (melanj si galbenus) se raceste, din nou, la 4C, fiind apoi dirijat intr-un bazin de stocare. In cazul albusului lichid, dupa operatiunea de filtrare si racire, acesta este supus unui proces de fermentare cu enzime speciale, in scopul eliminarii continutului de glucoza, timp de aproximativ 48 ore, la o temperatura de 30 - 32C. In tot acest interval de timp, sunt supravegheate nivelul glucozei si valoarea pH, astfel incat sa fie impiedicata multiplicarea microorganismelor. Dupa fermentare, albusul este trecut intr-un rezervor de stocare, unde este omogenizat intocmai ca si melanjul lichid sau galbenusul lichid si dupa aceea, pasteurizat, in acelasi tip de pasteurizatorul cu placi, la o temperatura de 50 - 51C, timp de 2,5 minute. Albusul pasteurizat si racit este dirijat, de asemenea, intr-un bazin de stocare, operatiune ce precede uscarea.

Temperatura din sala de pasteurizare a continutului lichid al oualor trebuie sa fie de 15 - 20C. Sectia de uscare a continutului lichid al oualor cuprinde: - un turn inox de uscare; - un concentrator-atomizor, tip "Stork", situat la partea superioara a turnului de uscare si care pulverizeaza melanjul lichid, Galbenusul lichid sau albusul lichid la o presiune de 150 - 200 atm.; - o baterie electridi de indilzire, de la care pleadi aerul cald in turnul de uscare, pllntr-o tubulatura speciala. Dirijarea aerului peste bateria electrica pentru a se incalzi si, mai departe, in turnul de uscare se face cu un ventilator, actionat electromecanic. In turnul de uscare, aerul cald este dispersat de jos in sus, prin intermediul unui con de distributie, venind in contact cu continutul lichid, fin pulverizat al oualor, care circula de sus in jos; instantaneu, continutul respectiv se usuca, iar particulele de praf rezultate, prin forta gravitationala, cad pe fundul tumului de uscare; - un transportor pneumatic, montat pe fundul tumului de uscare, care preia praful de oua si il conduce in sectia de racire si ambalare; - un filtru pentru retinerea prafului de oua antrenat de aerul incalzit, cu care s-a uscat produsul lichid si un ventilator pentru exhaustarea acestui aer. Atat filtrul, cat si ventilatorul de exhaustare a aerului utilizat sunt montate pe aceeasi tubulatura. Temperatura de uscare este de 185C pentru melanjul lichid si Galbenusul lichid si ceva mai redusa, pentru albusul lichid. Pentru uscarea unei cantitati de un kg produs lichid este nevoie de 6,54 secunde. Capacitatea tumului de uscare este de 608 kg/h melanj; 847 kg/h galbenus lichid si de 510 kg/h albus lichid. Consumul specific este de 22 - 23 oua/kg melanj, de 35 40 oua/kg albus si de 50 - 52 oua/kg galbenus. Randamentul produs finit atinge valori de 39% pentru praful de ou integral, de 10% pentru albusul-pudra si de 49% pentru pudra de galbenus. Inainte de amalare, praful de oua trebuie sa aiba o temperatura de 25C. Praful de ou (integral, de albus sau gii1benus) care contine la un gram produs, maximum 200.000 microorganisme aerobe si maximum 10 bacterii coliforme, poate fi dat in consum numai pentru fabricarea de produse care inainte de a fi consumate sufera un tratament

termic de maximum 15 minute la 80C, urmand ca pe eticheta ambalajelor sa fie specificata vizibil aceasta conditie. Conservarea oualor cu ajutorul apei de var. In cazul conservarii oualor cu ajutorul apei de var se foloseste o solutie de 5-10% var, in care se adauga NaCI 6%, avand menirea de a impiedica schimburile osmotice. Asezarea oualor in bazinele cu solutia de apa de var se face astfel incat, stratul de solutie sa fie cu cel putin 5 cm deasupra oualor. Temperatura incaperilor de pastrare a oualor in apa de var trebuie sa fie de 10C. Timpul de garantie pentru aceste oua se poate ridica la 4-5 luni. Conservarea oualor eu ajutorul unei solup.i de silicat de sodium sau de potasiu. Ouale se introduc intr-o solutie de 3,5-10% silicat de sodiu sau de potasiu, care le asigura o conservabilitate mai indelungata decat apa de var, de 8-10 luni.

I.III.II Ambalare si marcare

Ambalarea se realizeza in cofraje cu capacitate de 30 bucati sau cu o capacitate mai mica de 10-12 bucati,asezate in pozitie verticala cu varful in jos, pentru evitarea fixarii galbenusului pe coaja in urma slabarii sau ruperii salazelor. Ambalajele trebuie sa contina oua din aceeasi categorie de prospetime si greutate Inainte de ambalare ouale sunt marcate cu o serie de date care decodifica data obtinerii si producator. Marcarea oualor se face, dupa caz, direct pe coaja si pe ambalaj.

I.IV Etapa distribuiei I.IV.I Transport i depozitarea Pstrarea se face n condiii de temperatur sczut: 8-12 C cu umiditate relativ de 80-85% n cazul depozitrii de scurt durat,dac se dorete pstrarea pe perioade mai lungi de timp, se utilizeaz modaliti de conservare: conservarea rapid sau conservarea cu saramuri. Depozitarea se face n spaii curate, rcoroase, cu temperatura cuprins ntre 0-14 C i cu o umiditate relativ a aerului de 70-90%, fr duntori de magazie i fr miros strin. n magazinele de desfacere cu amnuntul, oulele se pstreaz n locuri rcoroase, curate, uscate, ferite de razele soarelui i departe de mrfuri al cror miros se poate transmite. Este interzis depozitarea oulelor sub cerul liber sau n vitrine expuse razelor solare deoarece este afectat foarte repede prospeimea acestora. Transportul se realizeaza n funcie de distan i preferine, mijloacele de transport trebuind s corespund din punct de vedere igienic. Transportul oulelor pe cile de circulaie rutier se face cu vehicule curate, fr mirosuri strine i acoperite cu prelate sau n autovehicule izoterme sau frigorifice. Transportul oulelor pe cale ferat, se face n vagoane curate, fr mirosuri strine i acoperite. n prile laterale exterioare ale vagoanelor se pun etichete cu specificaiile: FRAGIL, OU, A SE MANIPULA CU ATENIE ,VITEZA DE CIRCULAIE A VAGONULUI MINIM 300 DE KM N 24 ORE. Fiecare lot de livrare trebuie s fie nsoit de un document de certificare a calitii, precum i de un certificat sanitar-veterinar, ntocmite conform dispoziiilor legale n vigoare. Termenul de garanie pentru oulele proaspete i oulele conservate prin refrigerare este de 20 zile, n perioada 15 septembrie - 31 martie i de 10 zile n restul anului, iar pentru oule conservate prin alte mijloace 5 zile, n perioada 31 martie - 15 septembrie i 10 zile n restul anului. Aceste termene se refer la produsul ambalat, depozitat i transportat n condiiile prevzute n prezentul standard i n normele tehnice pentru depozitarea bunurilor alimentare i decurg de la data sortrii i ambalrii, n cazul oulelor proaspete i de la scoaterea de la conservare, n cazul oulelor conservate