Analiza A Notiuni Teoretice Si Probleme Rezolvate Romana

@
ANALIZ
A MATEMATIC
A
Not iuni teoretice si probleme rezolvate
Mircea Olteanu
Cuprins
1 Integrale improprii si cu parametri 5
1.1 Not iuni teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
1.2 Integrale improprii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
1.3 Integrale cu parametri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
2 Integrale duble si triple 25
2.2 Integrale duble . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
2.3 Integrale triple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
3 Integrale curbilinii si de suprafat a 39
3.2 Integrale curbilinii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
3.3 Integrale de suprafat a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
4 Formule integrale 63
4.2 Formula Green-Riemann . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
4.3 Formula Gauss-Ostrogradski . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
4.4 Formula lui Stokes . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
3
Capitolul 1
Integrale improprii si cu
parametri
1.1 Not iuni teoretice
Integrale improprii
Fie a, b R si e f : [a, b) R o funct ie local integrabila (integrabila pe
orice interval compact [u, v] [a, b)). Integrala improprie (n b)
_
b
a
f(x)dx
se numeste convergenta daca limita
lim
tb
_
t
a
f(x)dx
exista si este nita; altfel, integrala se numeste divergenta.
Daca f : [a, ) R este local integrabila, atunci integrala improprie
(la )
_

a
f(x)dx se numeste convergenta daca limita
lim
t
_
t
a
f(x)dx
exista si este nita.
Integrala improprie
_
b
a
f(x)dx (b poate si ) se numeste absolut conver-
genta daca integrala
_
b
a
[f(x)[ dx este convergenta.
Exemple
a. Fie a (0, ) si R. Atunci integrala
_
a
dx
x
este convergenta daca si

5
6 CAPITOLUL 1. INTEGRALE IMPROPRII SI CU PARAMETRI
numai daca > 1.
b. Fie a, b R, a < b si R. Atunci integrala
b
_
a
dx
(b x)
este conver-
genta daca si numai daca < 1.
Demonstrat ie
a. Fie ,= 1; atunci:
lim
t
_
t
a
1
x
dx = lim
t
_
t
1
1

a
1
1
_
< daca si numai daca > 1.
Daca = 1, atunci:
lim
t
_
t
a
1
x
dx = lim
t
(ln t ln a) = .
b. Analog.
Criterii de convergent a
Criteriul lui Cauchy
Fie f : [a, b) R, local integrabila; atunci integrala
_
b
a
f(t)dt este conver-
genta daca si numai daca > 0, b
[a, b) astfel ncat x, y (b
, b) sa
rezulte
_
y
x
f(t)dt
< .
Criteriul de comparat ie
Fie f, g : [a, b) R, (b poate si ) astfel ncat 0 f g;
i. daca integrala
_
b
a
g(x)dx este convergenta, atunci si integrala
_
b
a
f(x)dx
este convergenta.
ii. daca integrala
_
b
a
f(x)dx este divergenta, atunci si integrala
_
b
a
g(x)dx
este divergenta.
Criteriul de comparat ie la limita
Fie f, g : [a, b) [0, ) astfel ncat exista limita:
= lim
xb
f(x)
g(x)
.
i. Daca [0, ) si
_
b
a
g(x)dx este convergenta, atunci si
_
b
a
f(x)dx este
convergenta.
ii. Daca (0, ) sau = si
_
b
a
g(x)dx este divergenta, atunci si
1.1. NOT IUNI TEORETICE 7
_
b
a
f(x)dx este divergenta.
Criteriul de comparat ie cu
1
x
Fie a R si f : [a, ) [0, ), local integrabila astfel ncat exista

= lim
x
x
f(x).
i. Daca > 1 si 0 < , atunci
_
a
f(x)dx este convergenta.
ii. Daca 1 si 0 < , atunci
_
a
f(x)dx este divergenta.
Criteriul de comparat ie cu
1
(b x)
Fie a < b si f : [a, b) [0, ), local integrabila astfel ncat exista

= lim
xb
(b x)
f(x).
i. Daca < 1 si 0 < , atunci
b
_
a
ii. Daca 1 si 0 < , atunci
b
_
a
Criteriul lui Abel
Fie f, g : [a, ) R cu proprietat ile:
f este de clasa (
1
, lim
x
f(x) = 0,
_

a
f
(x)dx absolut convergenta,

g este continua, iar funct ia G(x) =
_
x
a
f(t)dt este marginita pe [a, ).
Atunci integrala
_

a
f(x)g(x)dx este convergenta.
Integrale cu parametri
Fie A ,= si [a, b] R un interval compact. Fie f : [a, b] A R o
funct ie (de doua variabile reale) astfel ncat pentru orice y A aplicat ia
[a, b] x f(x, y) R este integrabila Riemann. Funct ia denita prin:
F : A R, F(y) =
_
b
a
f(x, y)dx,
se numeste integrala cu parametru.
Continuitatea integralei cu parametru
Daca f : [a, b] A R este continua, atunci integrala cu parametru
F(y) =
_
b
a
f(x, y)dx este funct ie continua.
Formula lui Leibniz de derivare
Fie f : [a, b] (c, d) R o funct ie continua astfel ncat derivata part iala
f
y
exista si este continua pe [a, b] (c, d). Atunci integrala cu parametru
F(y) =
_
b
a
f(x, y)dx este derivabila si
F
(y) =
_
b
a
f
y
(x, y)dx, y (c, d).
Formula generala de derivare
Fie f : [a, b] (c, d) R o funct ie continua astfel ncat derivata part iala
f
y
exista si este continua pe [a, b] (c, d) si e , : (c, d) [a, b) doua funct ii
de clasa (
1
. Atunci funct ia G(y) =
_
(y)
(y)
f(x, y)dx este derivabila si:
G
(y) =
_
(y)
(y)
f
y
(x, y)dx +f((y), y)
(y) f((y), y)
(y), y (c, d).

Schimbarea ordinei de integrare
Fie f : [a, b] [c, d] R o funct ie continua; atunci:
_
b
a
_
_
d
c
f(x, y)dy
_
dx =
_
d
c
_
_
b
a
f(x, y)dx
_
dy.
Integrale improprii cu parametri
Fie f : [a, b) A R o funct ie cu proprietatea ca pentru orice y A,
aplicat ia [a, b) x f(x, y) R este local integrabila si integrala (impro-
prie)
_
b
a
f(x, y)dx converge. Se poate deni n acest caz funct ia
F(x, y) =
_
b
a
f(x, y)dx,
numita integrala improprie cu parametru.
Integrala
_
b
a
f(x, y)dx se numeste uniform convergenta (n raport cu y) pe
mult imea A daca
> 0, b
(a, b) astfel ncat
_
b
t
f(x, y)dx
< , t (b
, b), y A.
Continuitatea integralei improprii cu parametru
Daca f : [a, b) A R este continua si daca integrala
_
b
a
f(x, y)dx este
uniform convergenta pe A, atunci funct ia F : A R, F(y) =
_
b
a
f(x, y)dx
este continua.
Derivarea integralei improprii cu parametru
Fie f : [a, b) (c, d) R o funct ie continua astfel ncat derivata part iala
f
y
exista si este continua pe [a, b) (c, d) si pentru orice y (c, d) xat
integrala
_
b
a
f(x, y)dx este convergenta. Daca integrala
_
b
a
f
y
(x, y)dx este
uniform convergenta pe (c, d), atunci integrala improprie cu parametru
F(y) =
_
b
a
f(x, y)dx este derivabila si
F
(y) =
_
b
a
f
y
(x, y)dx, y (c, d).
Schimbarea ordinei de integrare n integrala improprie
Daca f : [a, b) [c, d] R este continua si daca integrala
_
b
a
f(x, y)dx este
uniform convergenta pe (c, d), atunci :
_
d
c
_
_
b
a
f(x, y)dx
_
dy =
_
b
a
_
_
d
c
f(x, y)dy
_
dx.
Criterii de uniform convergent a
Criteriul lui Cauchy
aplicat ia [a, b) x f(x, y) R este local integrabila. Atunci urmatoarele
armat ii sunt echivalente:
i. integrala improprie
_
b
a
f(x, y)dx este uniform convergenta pe A.
ii. > 0, b
(a, b) astfel ncat pentru orice u, v (b
, b) rezulta
_
v
u
f(x, y)dx
< , y A.
Criteriul de comparat ie
aplicat ia [a, b) x f(x, y) R este local integrabila si e g : [a, b) R
astfel ncat [f(x, y)[ g(x), x [a, b), y A. Daca integrala
_
b
a
g(x)dx
este convergenta, atunci integrala
_
b
a
f(x, y)dx este uniform convergenta.
Funct iile lui Euler
Fie si B funct iile (integralele) lui Euler:
() =
_

0
x
1
e
x
dx, > 0,
B(p, q) =
_
1
0
x
p1
(1 x)
q1
dx, p > 0, q > 0.
Proprietat ile uzuale ale funct iilor si B
a. (1) = 1.
b. ( + 1) = ().
c. B(p, q) = B(q, p).
d. ()(1 ) =

sin()
, (0, 1).
e. B(p, q) =
(p)(q)
(p +q)
.
f. B(p, q) =
_
0
y
p1
(1 +y)
p+q
dy.
g. (n) = (n 1)!, n N.
h. (
1
2
) =

.
i. (n +
1
2
) = 1 3 5....(2n 1) 2
n
.
1.2 Integrale improprii
Aplicand criteriile de comparat ie cu
1
x
si
1
(b x)
, sa se studieze
natura integralelor urmatoare (exercit iile 1-10):
1.2. INTEGRALE IMPROPRII 11
1.
_
1
dx
x
2
+ 1
.
Solut ie
lim
x
x
1
2
1
x
2
+1
= 1, deci integrala este divergenta.
2.
1
_
0
x
2
1 x
2
dx.
Solut ie
lim
x1
(1 x)
1
2
x
2
1x
2
=
1
2
, deci integrala este convergenta.
3.
1
_
0
sin x
1 x
2
dx.
Solut ie
lim
x1
(1 x)
sin x
1x
2
=
sin 1
2
, deci integrala este divergenta.
Urmatoarele integrale sunt improprii n ambele capete.
4.
_
1
x
x
3
1
dx.
Solut ie
lim
x
x
1
2
x
x
3
1
= 1, deci integrala este divergenta, (desi n x = 1 integrala
este convergenta).
5.
_
1
ln x
x
3
1
dx.
Solut ie
Integrala este convergenta: lim
x1
ln x
x
3
1
= 0, lim
x
x
1,1 ln x
x
3
1
= 0.
6.
_
1
dx
x
x 1
.
Solut ie
lim
x
x
3
2
1
x
x1
= 1, deci integrala este convergenta la innit, dar este diver-
genta n x = 1: lim
x1
(x 1)
1
x
x1
=
3
2
,
deci integrala este divergenta.
7.
_
1
x
2n
e
x
1 +x
dx, n N.
Solut ie
Integrala este convergenta pentru orice n N:
lim
x1
(1 +x)
1
2
x
2n
e
x
1 +x
= e,
lim
x
x
2
x
2n
e
x
1 +x
= 0.
8.
_
1
dx
x(ln x)
, > 0.
Solut ie
Cu schimbarea de variabila ln x = u, obt inem integrala
_
0
du
u
, care este di-

vergenta pentru orice > 0.
9.
1
_
0
x
m
1
ln x
dx, m N 0.
Solut ie
Integrala este convergenta:
lim
x0
x
1
2
x
m
1
ln x
= 0,
lim
x1
(x 1)
1
2
x
m
1
ln x
= 0.
10.
_
0
arctg(ax)
x
m
dx, a > 0, m N 0.
Solut ie
Daca m = 1, integrala este divergenta; daca m > 1, integrala este conver-
genta.
11. Sa se arate ca integrala
_
0
sin x
x
dx este convergenta, dar nu este
absolut convergenta.
1.3. INTEGRALE CU PARAMETRI 13
Solut ie
Convergent a ( la ) rezulta aplicand criteriul lui Abel: f(x) =
1
x
si
g(x) = sin x.

In 0 integrala este convergenta deoarece funct ia
sin x
x
se poate
prelungi prin continuitate.
Presupunem acum prin absurd ca integrala
_
0
sin x
x
dx ar absolut conver-
genta. Atunci, din inegalitatea:
1 cos 2x
2
= sin
2
x [ sin x[,
ar rezulta (aplicand criteriul de comparat ie) ca integrala
_
0
1 cos 2x
2x
dx
este convergenta; de aici, ar rezulta (ntrucat integrala
_
0
cos 2x
2x
dx este
convergenta, conform criteriului lui Abel), ca si integrala
_
0
1
2x
dx ar con-
vergenta, ceea ce constituie o contradit ie.
1.3 Integrale cu parametri
12. Sa se studieze continuitatea funct iei
F(y) =
_

0
sin xy
1 +x
2
dx, y R.
Solut ie
Fie f(x, y) =
sin xy
1+x
2
, (x, y) [0, ) R. Evident, f este funct ie continua.
Demonstram acum ca integrala (improprie) cu parametru
_

0
f(x, y)dx
este uniform convergenta n raport cu y pe R si deci funct ia F este continua.
Evident, are loc inegalitatea:
[f(x, y)[
1
1 +x
2
, (x, y) [0, ) R.
Integrala improprie
_
0
1
1 +x
2
dx este convergenta si deci, conform criteriu-
lui de comparat ie, integrala data este uniform convergenta.
13. Fie f : [0, 1] (0, ) R, f(x, y) =
x
y
2
e
_
x
y
_
2
si e integrala
parametru F(y) =
_
1
0
f(x, y) dx. Sa se calculeze:
i. lim
y0
_
1
0
f(x, y),
ii.
_
1
0
lim
y0
f(x, y) dx.
Solut ie
i. Pentru orice y > 0, avem:
F(y) =
_
1
0
f(x, y)dx =
1
2
e
_
x
y
_
2
1
0
=
1
2

1
2
e
1
y
2
.
In consecint a, rezulta: lim

y0
_
1
0
f(x, y)=
1
2
.
ii. Pe de alta parte:
_
1
0
lim
y0
f(x, y) dx =
_
1
0
0 dx = 0.
14. Fie f(x, y) =
_
ln
_
x
2
+y
2
daca (x, y) [0, 1] (0, )
ln x daca (x, y) (0, 1] 0
si e F(y) =
_
_
_
_
1
0
f(x, y)dx daca y > 0
1 daca y = 0
i. Sa se demonstreze ca funct ia F este continua.
ii. Sa se calculeze F
(0).
iii. Sa se calculeze
1
_
0
f
y
(x, 0) dx.
Solut ie
i. Pentru orice y > 0, integrand prin part i, obt inem:
F(y) =
_
1
0
f(x, y)dx = xln
_
x
2
+y
2
1
0
_
1
0
x
2
x
2
+y
2
dx =
= ln
_
1 +y
2
1 +y arctg
1
y
.
Pentru y = 0, obt inem F(0) =
_
1
0
f(x, 0)dx =
_
1
0
(1)dx = 1.
Funct ia F este continua n 0:
lim
y0
+
F(y) = lim
y0
+
ln
_
1 +y
2
1 +y arctg
1
y
= 1.
ii. Derivata F
(0) se calculeaza cu denit ia:

F
(0) = lim
y0
+
F(y) F(0)
y
= lim
y0
+
_
1
y
ln
_
1 +y
2
+ arctg
1
y
_
=

2
.
iii. Pentru orice x (0, 1], avem:
f
y
(x, 0) = lim
y0
+
ln
_
x
2
+y
2
ln x
y
= lim
y0
+
ln
_
1 +
_
y
x
_
2
_
y
x
_
2

y
x
2
= 0.
Rezulta
_
1
0
f
y
(x, 0)dx = 0.
15. Fie f : [0, ) [0, 1] R, f(x, y) = ye
xy
si e integrala cu
parametru F(y) =
_

0
f(x, y)dx, y [0, 1]. Sa se studieze continuitatea
funct iei F.
Solut ie
Evident, F(0) = 0; pentru orice y (0, 1], avem:
F(y) =
_

0
ye
xy
dx = e
xy
0
= 1,
deci F nu este continua n 0.
16. Fie > 0. Sa se calculeze
_
0
sin x
x
dx.
Solut ie
Consideram integrala (cu parametrul y > 0):
F(y) =
_
0
e
yx
sin x
x
dx.
Sunt vericate ipotezele teoremei de derivare sub integrala si obt inem:
F
(y) =
_

0
e
yx
sin xdx =
1
y
2
+ 1
.
Rezulta deci F(y) = arctgy +

2
; n concluzie:
_

0
sin x
x
dx = lim
y0
F(y) =

2
.
Se arata simplu (printr-o schimbare de variabila) ca:
_

0
sin(x)
x
dx =

2
, > 0.
Analog, daca < 0, atunci
_

0
sin x
x
dx =
2
.
17. Fie , R; sa se calculeze
_

0
sin x cos x
x
dx.
Solut ie
Se transforma produsul sin x cos x n suma si apoi se aplica rezultatul
din exercit iul anterior.
18. Sa se calculeze integrala J =
1
_
0
ln(1 +x)
1 +x
2
dx, folosind integrala cu
parametru F() =
_
0
ln(1 +x)
1 +x
2
dx, > 0.
Solut ie
Prin derivare n raport cu , obt inem:
F
() =
ln(1 +
2
)
2(1 +
2
)
+

1 +
2
arctg.
Primitivele acestei funct ii sunt:
1
2
arctg ln(1+
2
)+k, k R. Dar F(0) = 0
si deci k = 0. Rezulta J = F(1) =

8
ln 2.
19. Sa se calculeze integrala:
F(y) =
_
2
0
ln(cos
2
x +y
2
sin
2
x)dx, y > 0.
Solut ie
Daca y = 1, atunci, evident, F(1) = 0.
Fie y > 0, y ,= 1; atunci:
F
(y) =
_
2
0
2y sin
2
x
cos
2
x +y
2
sin
2
x
dx = 2y
_
2
0
tg
2
x
1 +y
2
tg
2
x
dx =
= 2y
_

0
u
2
(1 +y
2
u
2
)(1 +u
2
)
du =
=
2y
1 y
2
_

0
_
1
1 +y
2
u
2

1
1 +u
2
_
=

1 +y
.
Rezulta F(y) = ln(1 +y) +k, unde k este o constanta ce se determina din
condit ia F(1) = 0; se obt ine k = ln 2, si deci F(y) = ln
1+y
2
.
20. Pentru orice a > 0, b > 0, sa se calculeze J =
1
_
0
x
b
x
a
ln x
cos(ln x)dx.
Solut ie
Integrala J se poate scrie si sub forma:
J =
1
_
0
x
b
x
a
ln x
cos(ln x)dx =
_
1
0
cos(ln x)
_
_
b
a
x
y
dy
_
dx =
=
_
b
a
__
1
0
x
y
cos(ln x)dx
_
dy.
Vom calcula mai ntai integrala: J
1
=
1
_
0
x
y
cos(ln x)dx , folosind schimbarea
de variabila: t = ln x ;obt inem: J
1
=
y+1
1+(y+1)
2
, si deci J =
1
2
ln
1+(b+1)
2
1+(a+1)
2
.
21. Sa se calculeze integralele:
J() =
2
_
0
arctg(tgx)
tgx
dx, > 0, ,= 1 si I =
2
_
0
x
tgx
dx.
Solut ie
J
() =
2
_
0
dx
1 +
2
tg
2
x
. Pentru a calcula ultima integrala facem schimbarea
de variabila t = tgx ; n nal obt inem J() =

2
ln(1 +) si I =

2
ln 2.
a. F(a) =
2
_
0
ln
_
1 +a cos x
1 a cos x
_
dx
cos x
, [a[ < 1.
b. G(a) =
_
0
arctg(ax)
x(1 +x
2
)
dx, a R, [a[ , = 1.
Solut ie
a. F
(a) =
2
_
0
2
1 a
2
cos
2
x
dx; cu schimbarea de variabila t = tgx , obt inem:
F
(a) =
_

0
2
t
2
+ (
1 a
2
)
2
dt =
2
1 a
2
arctg
t
1 a
2
0
=

1 a
2
,
si deci F(a) = arcsin a.
b. G
(a) =
_
0
dx
(1 +x
2
)(1 +a
2
x
2
)
=

2(1 +a)
si deci G(a) =

2
ln(1 +a).
a. J(a, b) =
_
0
ln(a
2
+x
2
)
b
2
+x
2
dx, a > 0, b > 0, a ,= b.
b. F(a) =
1
_
0
ln
_
1 a
2
x
2
_
x
2
1 x
2
dx, [a[ < 1.
Solut ie
a. Derivand n raport cu a, obt inem:
J
=
_

0
2a
(a
2
+x
2
)(b
2
+x
2
)
dx =
=
_

0
2a
b
2
a
2
(
1
a
2
+x
2

1
b
2
+x
2
)dx =

b(a +b)
.
Rezulta deci J =

b
ln(a +b) +K(b). Pentru a calcula K(b), calculam
J(b, b) =
_

0
ln(b
2
+x
2
)
b
2
+x
2
dx =
_
2
0
ln(b
2
+b
2
tg
2
t)
b
2
+b
2
tg
2
t
b(1 + tg
2
t)dt =
=
1
b
_
2
0
ln
b
2
cos
2
t
dt =

b
ln b
2
b
_
2
0
ln cos tdt.
Ultima integrala se poate calcula cu schimbarea de variabila t =

2
y si se
obt ine
_
2
0
ln cos tdt =
2
ln 2.
Rezulta J(b, b) =

b
ln(2b) si deci K(b) = 0.
b. Derivand n raport cu a, obt inem:
F
(a) =
_
1
0
2a
(1 a
2
x
2
)
1 x
2
dx =
=
_
2
0
2a
1 a
2
sin
2
t
dt =
2a
1 a
2
_

0
du
u
2
+ (
1
1a
2
)
2
=
a
1 a
2
,
deci F(a) =
1 a
2
+k ; dar F(0) = 0, deci F(a) = (
1 a
2
1).
24. Sa se calculeze integrala:
J(a) =
_
1
0
arctg (ax)
x
1 x
2
dx, a R.
Solut ie
Derivata funct iei J este:
J
(a) =
_
1
0
dx
(1 +a
2
x
2
)
1 x
2
=
_
2
0
cos t
(1 +a
2
sin
2
t) cos t
dt =
=
_

0
du
1 + (1 +a
2
) u
2
=

2
1 +a
2
.
Rezulta:
J(a) =

2
ln
_
a +
_
1 +a
2
_
+C,
constanta C calculandu-se din J(0) = 0.

In nal se obt ine:
J(a) = ln
_
a +
_
1 +a
2
_
.
25.Formula lui Froullani
Fie 0 < a < b si e f : [0, ) R o funct ie continua si marginita astfel
ncat integrala
_
1
f(t)
t
dt este convergenta. Sa se demonstreze egalitatea:
_

0
f(bx) f(ax)
x
dx = f(0) ln
a
b
.
Solut ie
Vom demonstra mai ntai egalitatea:
_

u
f(bx) f(ax)
x
dx =
_
au
bu
f(t)
t
dt , u > 0. ()
Fie u > 0 ; cu schimbarea de variabila bx = t, obt inem:
_

u
f(bx)
x
dx =
_

bu
f(t)
t
dt.
Analog, se demonstreaza si egalitatea:
_

u
f(ax)
x
dx =
_

au
f(t)
t
dt.
Prin scaderea membru cu membru a celor doua egalitat i rezulta egalitatea
(). Demonstram acum formula lui Froullani; folosind egalitatea (), avem:
_

0
f(bx) f(ax)
x
dx = lim
u0
_

u
f(bx) f(ax)
x
dx = lim
u0
_
au
bu
f(t)
t
dt.
Pentru a calcula ultima integrala consideram funct ia
h(u) = sup
t[au,bu]
[f(t) f(0)[.
Din continuitatea funct iei f, rezulta lim
u0
h(u) = 0. Evident, avem:
_
au
bu
f(t)
t
dt =
_
au
bu
f(t) f(0)
t
dt +
_
au
bu
f(0)
t
dt.
Prima integrala tinde la 0 pentru u 0:
_
au
bu
f(t) f(0)
t
dt
_
au
bu
[f(t) f(0)[
t
dt
_
au
bu
h(u)
t
dt = h(u) ln
a
b
0 atunci cand u 0.
In concluzie:
_

0
f(bx) f(ax)
x
dx = lim
u0
_
au
bu
f(t)
t
dt = lim
u0
_
au
bu
f(0)
t
dt = f(0) ln
a
b
.
26. Fie 0 < a < b; sa se calculeze integralele:
a.
_

0
e
ax
e
bx
x
dx.
b.
_

0
cos ax cos bx
x
dx.
Solut ie
Se aplica formula lui Froullani.
27. Sa se calculeze, folosind funct iile si B, integralele:
a.
_
0
e
x
p
dx, p > 0.
b.
_
0
x
1
4
(x + 1)
2
dx.
c.
_
0
dx
x
3
+ 1
dx.
Solut ie
a. Cu schimbarea de variabila x
p
= y,obt inem:
_

0
e
x
p
dx =
_

0
1
p
y
1p
p
e
y
dy =
1
p
_
1
p
_
=
_
1
p
+ 1
_
.
In cazul particular p = 2, obt inem:

_

0
e
x
2
dx =
_
3
2
_
=
2
.
b. Folosind proprietat ile funct iilor lui Euler, obt inem:
_

0
x
1
4
(x + 1)
2
dx = B
_
5
4
,
3
4
_
=
_
5
4
_
_
3
4
_
(2)
=
1
4
_
1
4
_
_
3
4
_
=

2
4
.
c. Cu schimbarea de variabila x
3
= y,obt inem:
_

0
dx
x
3
+ 1
=
1
3
_

0
y
2
3
1 +y
dy =
1
3
B
_
1
3
,
2
3
_
=
2
3
9
.
a.
2
_
0
sin
p
xcos
q
xdx, p > 1, q > 1.
b.
1
_
0
x
p+1
(1 x
m
)
q1
dx, p > 0, q > 0, m > 0.
c.
_
0
x
p
e
x
q
dx, p > 1, q > 0.
d.
1
_
0
ln
p
_
1
x
_
dx, p > 1.
e.
1
_
0
dx
(1 x
n
)
1
n
, n N.
Solut ie
a. Cu schimbarea de variabila sin
2
x = y, obt inem:
_
2
0
sin
p
xcos
q
xdx =
1
2
_
1
0
y
p1
2
(1 y)
q1
2
dy =
1
2
B
_
p + 1
2
,
q + 1
2
_
.
b. Cu schimbarea de variabila x
m
= y, obt inem:
_
1
0
x
p+1
(1 x
m
)
q1
dx =
1
m
B
_
p + 2
m
, q
_
.
c. Cu schimbarea de variabila x
q
= y, obt inem:
_

0
x
p
e
x
q
dx =
1
q
_

0
y
p+1
q
1
e
y
dy =
1
q
_
p + 1
q
_
.
d. Cu schimbarea de variabila ln(
1
x
) = y, obt inem:
_
1
0
ln
p
_
1
x
_
dx =
_

0
y
p
e
y
dy = (p + 1).
e. Cu schimbarea de variabia x
n
= y, obt inem:
_
1
0
dx
(1 x
n
)
1
n
=
1
n
_
1
0
y
1
n
1
(1 y)
1
n
dy =
1
n
B
_
1
n
, 1
1
n
_
=

nsin

n
.
29. Sa se calculeze integrala
_
0
e
x
2
cos xdx.
Solut ie
Folosind dezvoltarean serie de puteri (n jurul lui 0) a funct iei cos si teorema
de integrare termen cu termen a seriilor de puteri, obt inem:
_

0
e
x
2
cos xdx =

n0
(1)
n
(2n)!
_

0
e
x
2
x
2n
dx =
=

n0
(1)
n
(2n)!
_

0
1
2
y
n
1
2
e
y
dy =

n0
(1)
n
(2n)!
1
2
_
n +
1
2
_
=
=

n0
(1)
n
(2n)!
1 3 5...(2n 1)
2
n+1
n0
1
n!
_
1
4
_
n
=
2
e
1
4
.
30. Sa se calculeze n funct ie de B integralele:
I =
_
1
0
dx
1 x
3
si J =
_

1
dx
x
3
1
.
Solut ie
Pentru I se face schimbarea de variabila x = t
1
3
; rezulta:
I =
1
3
_
1
0
t
2
3
(1 t)
1
2
dt =
1
3
B
_
1
3
,
1
2
_
.
Pentru calculul lui J se face schimbarea de variabila x
.
= t
1
3
; rezulta:
J =
1
3
_
1
0
t
5
6
(1 t)
1
2
dt =
1
3
B
_
1
6
,
1
2
_
.
31. Sa se calculeze integralele lui Fresnel:
I =
_

0
cos x
2
dx si J =
_

0
sin x
2
dx.
Solut ie
Convergent a celor doua integrale rezulta din criteriul lui Abel si cu schim-
barea de variabila x
2
= y. Calculam acum:
J iI =
_

0
e
ix
2
dx.
Cu schimbarea de variabila x
2
= it
2
si folosind relat ia (1) = 1, obt inem
I = J =
1
2
_
2
.
Capitolul 2
Integrale duble si triple
Masura Lebesgue
Fie R
k
spat iul euclidian k-dimensional si e a
i
b
i
,
i = 1, 2..., k. Un paralelipiped n R
k
este orice mult ime de forma:
P = (x
1
, x
2
, ..., x
k
) [ a
i
x
i
b
i
, i = 1, 2, ..., k.
Inegalitat ile nestricte pot nlocuite si de inegalitat i stricte. Prin denit ie,
mult imea vida si R
k
sunt paralelipipede.
Masura (Lebesgue) a unui paralelipiped este denita prin:
(P) =
n
i=1
(b
i
a
i
).
In cazurile particulare k = 1, 2, 3 se obt in not iunile uzuale de lungime, arie,

volum.
O submult ime E R
k
se numeste elementara daca exista P
1
, P
2
, ..., P
n
paralelipipede astfel ncat E =
n
_
i=1
P
i
.
Notam cu c familia mult imilor elementare din R
k
.
Orice mult ime elementara se poate scrie ca reuniune de paralelipipede dis-
juncte doua cate doua. Daca E =
n
_
i=1
P
i
este o astfel de descompunere,
atunci masura Lebesgue a lui E este: (E) =
n
i=1
(P
i
). Se poate arata ca
(E) nu depinde de descompunerea considerata.
25
26 CAPITOLUL 2. INTEGRALE DUBLE SI TRIPLE
Proprietat ile aplicat iei pe familia mult imilor elementare sunt:
i. daca A, B c atunci A B, A B, A B sunt mult imi elementare.
ii. daca A, B c astfel ncat A B = atunci (A B) = (A) +(B).
iii. pentru orice A c si > 0 exista F, G c, F nchisa si G deschisa
astfel ncat:
F A G
(G) < (A) < (F) +.
Aplicat ia se prelungeste la toate part ile lui R
k
; e A R
k
si e
(A) = inf
nN
(A
n
) [ A
_
nN
A
n
, A
n
c, A
n
deschisa n N.
Aplicat ia
se numeste masura exterioara; principalele proprietat i sunt:

i.
(A) 0, A R
k
.
ii. daca A
1
A
2
atunci
(A
1
)
(A
2
).
iii. daca E c atunci
(E) = (E).
iv.
_
_
nN
A
n
_
nN
(A
n
), A
n
R
k
.
Se demonstreaza ca exista o -algebra de part i ale lui R
k
, notata / astfel
ncat restrict ia
: / [0, ] este masura. Masura astfel obt inuta (notata

) se numeste masura Lebesgue (n R
k
), iar elementele lui / se numesc
mult imi masurabile Lebesgue.
Principalele proprietat i ale spat iului cu masura
_
R
k
, /,
_
sunt:
i. / cont ine mult imile Boreliene.
ii. daca A / atunci (A) = inf(D) [ D deschisa si D A.
iii. daca A / atunci (A) = sup(K) [ K compacta si K A.
iv orice mult ime compacta are masura Lebesgue nita.
v. daca A /, (A) = 0 si B A atunci B / si (B) = 0.
vi. daca A / atunci pentru orice x R
k
mult imea (translatata)
A+x = a +x [ a A este masurabila Lebesgue si (A+x) = (A).
Integrala Lebesgue
Daca f este o funct ie integrabila n raport cu masura Lebesgue (n R
k
),
atunci integrala corespunzatoare (pe o mult ime A) se noteaza
_
A
f(x
1
, x
2
, ..., x
k
)dx
1
dx
2
...dx
k
.
In cazurile particulare (uzuale) k = 1, 2, 3 se folosesc notat iile:

_
A
f(x)dx,
_ _
A
f(x, y)dxdy,
_ _ _
A
f(x, y, z)dxdydz.
Legatura cu integrabilitatea n sens Riemann
i. Daca f : [a, b] R este o funct ie integrabila Riemann (pe intervalul
compact [a, b]), atunci f este si integrabila n raport cu masura Lebesgue si
cele doua integrale sunt egale.
ii. Daca f : [a, b] R este o funct ie marginita atunci ea este integrabila
Riemann daca si numai daca mult imea punctelor sale de discontinuitate are
masura Lebesgue nula (se spune ca f este continua a.p.t.).
iii. Exista funct ii care sunt integrabile Lebesgue dar nu sunt integrabile
Riemann; de exemplu, funct ia lui Dirichlet (pe intervalul [0, 1]) nu este in-
tegrabila Riemann dar este integrabila Lebesgue (integrala sa este 0, pentru
ca funct ia este nula a.p.t.).
iv. Daca
_
b
a
f(x)dx este o integrala Riemann improprie absolut convergenta
atunci f este integrabila Lebesgue si integralele sunt egale.
Exista nsa integrale Riemann improprii convergente
_
b
a
f(x)dx (dar nu ab-
solut convergente) pentru care funct ia f nu este integrabila Lebesgue; de
exemplu f(x) =
sin x
x
pe intervalul (0, ).
Teorema lui Fubini
In continuare notam (x, y) R

k+p
, masura Lebesgue n R
k
cu dx, masura
Lebesgue n R
p
cu dy si masura Lebesgue n R
k+p
cu dxdy.
Fie f : R
k+p
R o funct ie integrabila Lebesgue; atunci:
_
R
k
__
R
p
f(x, y)dy
_
=
_
R
k+p
f(x, y)dxdy =
_
R
p
__
R
k
f(x, y)dx
_
dy.
Urmatoarele cazuri particulare ale rezultatului de mai sus sunt frecvent
utilizate n aplicat ii.
i. Fie , : [a, b] R doua funct ii continue astfel ncat si e
mult imea
K = (x, y) R
2
[ x [a, b], (x) y (x).
Daca f : K R este o funct ie continua, atunci f este integrabila Lebesgue
pe K si:
_ _
K
f(x, y)dxdy =
_
b
a
_
_
(x)
(x)
f(x, y)dy
_
dx.
In particular, aria mult imii K este:

(K) =
_ _
K
dxdy =
_
b
a
((x) (x)) dx.
ii. Fie D R
2
o mult ime compacta, e , : D R doua funct ii continue
astfel ncat si e
= (x, y, z) R
3
[ (x, y) D, (x, y) z (x, y).
Daca f : R este o funct ie continua, atunci f este integrabila Lebesgue
pe si:
_ _ _
f(x, y, z)dxdydz =
_ _
D
_
_
(x,y)
(x,y)
f(x, y, z)dz
_
dxdy.
In particular, volumul lui este:

() =
_ _ _
dxdydz =
_ _
D
((x, y) (x, y)) dxdy.
Formula schimbarii de variabile
Fie A R
n
o mult ime deschisa si e : A (A) R
n
un difeomorsm.
Pentru orice funct ie continua f : (A) R, avem:
_
(A)
f(x)dx =
_
A
(f )(y)[J
(y)[dy,
unde J
este iacobianul difeomorsmului .

2.2 Integrale duble
1. Sa se calculeze urmatoarele integrale duble:
a.
_ _
D
xy
2
dxdy, unde D = [0, 1] [2, 3].
b.
_ _
D
xydxdy, unde D = (x, y) R
2
; y [0, 1] , y
2
x y.
c.
_ _
D
ydxdy , unde D = (x, y) R
2
; (x 2)
2
+y
2
1.
Solut ie
a.
_ _
D
xy
2
dxdy =
_
1
0
dx
_
3
2
xy
2
dy =
_
1
0
19
3
xdx =
19
6
.
b.
_ _
D
xydxdy =
_
1
0
_
y
y
2
xydx =
1
2
_
1
0
_
y
3
y
5
_
dy =
1
24
.
c.
_ _
D
ydxdy =
_
3
1
dx
_

1(x2)
2
1(x2)
2
ydy = 0.
2.2. INTEGRALE DUBLE 29
2. Sa se calculeze integralele duble:
a.
_ _
D
(x+3y)dxdy, D ind mult imea plana marginita de curbele de ecuat ii
y = x
2
+ 1, y = x
2
, x = 1, x = 3.
b.
_ _
D
e
|x+y|
dxdy, D ind mult imea plana maginita de curbele de ecuat ii
x +y = 3, x +y = 3, y = 0, y = 3.
c.
_ _
D
xdxdy, D ind mult imea plana marginita de curba de ecuat ie
x
2
+y
2
= 9, x 0.
Solut ii
a.
_ _
D
(x + 3y)dxdy =
_
3
1
dx
_
x
2
+1
x
2
(x + 3y)dy.
b. Fie D
1
= (x, y) D; x +y 0 si D
2
= D D
1
.
Atunci D = D
1
D
2
si:
_ _
D
e
|x+y|
dxdy =
_ _
D
1
e
xy
dxdy +
_ _
D
2
e
x+y
dxdy =
=
_
3
0
dy
_
y
3y
e
xy
dx +
_
3
0
dy
_
3y
y
e
x+y
dx.
c.
_ _
D
xdxdy =
_
3
3
dy
_

9y
2
0
xdx.
3. Folosind coordonatele polare, sa se calculeze integralele:
a.
_ _
D
e
x
2
+y
2
dxdy, D = (x, y) R
2
; x
2
+y
2
1.
b.
_ _
D
_
1 +
_
x
2
+y
2
_
dxdy, D = (x, y) R
2
; x
2
+y
2
y 0, x 0.
c.
_ _
D
ln(1 +x
2
+y
2
)dxdy, D ind marginit de curbele de ecuat ii
x
2
+y
2
= e
2
, y = x
3, x = y
3, x 0.
Solut ie
Coordonatele polare sunt x = cos , y = sin , iacobianul este , iar
domeniul maxim pentru coordonatele si este (, ) [0, ) [0.2).
a. In coordonate polare domeniul de integrare este dreptunghiul
(, ) [0, 2) [0, 1], si deci:
_ _
D
e
x
2
+y
2
dxdy =
_
2
0
d
_
1
0
e
2
d =
1
2
_
2
0
e
1
0
d = (e 1).
b.

Inlocuind pe x si y n condit iile ce denesc domeniul D, obt inem
sin , cos 0
si deci
[0,

2
), [0, sin ].
Rezulta:
_ _
D
_
1 +
_
x
2
+y
2
_
dxdy =
_
2
0
d
_
sin
0
(1 +)d =

8
+
2
9
.
c. Domeniul de integrare n coordonate polare este dreptunghiul
(, ) [0, e] [
6
,

3
], deci:
_ _
D
ln(1 +x
2
+y
2
)dxdy =
_
e
0
d
_
3
6
ln(1 +
2
)d =
=
(1 +e
2
)
12
_
ln(1 +e
2
) 1
_
+

12
.
4. Sa se calculeze cu o eroare mai mica decat 10
2
integralele:
a.
_ _
A
dxdy
1 +xy
, A = [0,
1
2
] [0, 1].
b.
_ _
B
ln(x
2
+y
2
)
_
(x
2
+y
2
1)(x
2
+y
2
)
, dxdy, unde:
B = (x, y) ; 1 x
2
+y
2
(e 1)
2
.
Solut ii
a.
_ _
A
dxdy
1 +xy
=
_ 1
2
0
dx
_
1
0
dy
1 +xy
=
_ 1
2
0
ln(1 +xy)
x
1
0
dx =
=
_ 1
2
0
ln(1 +x)
x
dx =
_ 1
2
0
n0
(1)
n
n + 1
x
n
dx =

n0
(1)
n
(n + 1)
2
2
n+1
=
65
144
.
2.2. INTEGRALE DUBLE 31
b. Folosim coordonatele polare:
_ _
B
ln(x
2
+y
2
)
_
(x
2
+y
2
1)(x
2
+y
2
)
= 4
_
e1
1
ln
1
d =
= 4
_
e2
0
ln(1 +u)
u
du = 4
_
e2
0
n0
(1)
n
n + 1

n
d =
= 4
n0
(1)
n
(e 2)
n+1
(n + 1)
2
.
In continuare se aproximeaza suma seriei alternate obt inute.

5. Fie D R
2
si e f : D [0, ) o funct ie continua.
Sa se calculeze volumul mult imii
= (x, y, z) R
3
; (x, y) D, 0 z f(x, y),
n urmatoarele cazuri:
a. D = (x, y) R
2
; x
2
+y
2
2y, f(x, y) = x
2
+y
2
.
b. D = (x, y) R
2
; x
2
+y
2
x, y > 0, f(x, y) = xy.
c. D = (x, y) R
2
; x
2
+y
2
2x + 2y 1, f(x, y) = y.
Solut ie
Volumul mult imii este dat de formula
vol() =
_ _
D
f(x, y)dxdy
a. Trecand la coordonate polare, se obt ine:
vol() =
_ _
D
(x
2
+y
2
)dxdy =
_

0
d
_
2 sin
0
3
d =
3
2
.
b. Cu aceeasi metoda, se obt ine:
vol() =
_ _
D
xydxdy =
_
2
0
d
_
cos
0
3
cos sin d =
1
24
.
c. Cu schimbarea de variabile:
x = 1 + cos , y = 1 + sin , (, ) [0, 1] [0.2),
rezulta:
vol() =
_ _
D
ydxdy =
_
2
0
d
_
1
0
(1 + sin )d = .
6. Sa se calculeze ariile mult imilor plane D marginite de curbele de
ecuat ii:
a.
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1, a si b ind doua constante pozitive.
b.
_
x
2
+y
2
_
2
= a
2
(x
2
y
2
), x > 0, a ind o constanta pozitiva.
c.
_
x
2
+y
2
_
2
= 2a
2
xy, a ind o constanta pozitiva.
Solut ii
a. Ecuat ia elipsei n coordonate polare generalizate,
x = a cos , y = b sin , este = 1 si deci obt inem:
aria(D) =
_ _
D
dxdy =
_
2
0
d
_
1
0
abd = ab.
b. Ecuat ia curbei n coordonate polare este
2
= a
2
(cos
2
sin
2
), sau
= a
cos 2, si deci domeniul de integrare n coordonate polare este

_
4
,

4
_
, (0, a
_
cos 2).
Rezulta:
aria(D) =
_ _
D
dxdy =
_
4
4
d
_
a
cos 2
0
d =
a
2
2
.
c. Ecuat ia lemniscatei n coordonate polare este
2
= 2a
2
cos sin . Dome-
niul de integrare este (0,

2
) (,
3
2
), (0, a
sin 2); obt inem:

aria(D) =
_ _
D
dxdy = 2
_
2
0
d
_
a
sin 2
0
d = a
2
.
7. Fie R si e D discul unitate nchis. Sa se calculeze integralele:
a. I =
_ _
D
dxdy
(x
2
+y
2
)
b. J =
_ _
R
2
\D
dxdy
(x
2
+y
2
)
.
Solut ie
I =
_
2
0
d
_
1
0
d
21
=
_

1
daca < 1
daca 1
J =
_
2
0
d
_

1
d
21
=
_

1
daca > 1
daca 1
2.3. INTEGRALE TRIPLE 33
2.3 Integrale triple
8. Fie mult imea:
= (x, y, z) R
3
; x
2
+
y
2
4
1, x
2
+y
2
1, x 0, y 0, 0 z 5
Sa se calculeze integrala
_ _ _
yz
_
x
2
+y
2
dxdydz prin doua metode:
a. proiectand pe planul xoy si
b. folosind coordonatele cilindrice.
Solut ie
a. Proiect ia mult imii pe planul xoy este
D = (x, y) R
2
; x [0, 1],
_
1 x
2
y 2
_
1 x
2
Obt inem:
_ _ _
yz
_
x
2
+y
2
dxdydz =
_ _
D
dxdy
_
5
0
yz
_
x
2
+y
2
dz =
=
25
2
_ _
D
y
_
x
2
+y
2
dxdy,
integrala care se calculeaza folosind coordonate polare.
b. Coordonatele cilindrice sunt x = cos , y = sin , z = z, domeniul
maxim ind (, , z) [0, ) [0, 2) R, iar iacobianul J = .
Pentru , domeniul de integrare n coordonate cilindrice este
z [0, 5], [0,

2
], [1,
2
3 cos
2
+1
] si deci:
_ _ _
yz
_
x
2
+y
2
dxdydz =
_
5
0
dz
_
2
0
d
_ 2
3 cos
2
+1
1
z sin
d =
=
25
2
_
2
0
3(1 cos
2
)
3 cos
2
+ 1
sin d =
25
18
(4
3 9).
a.
_ _ _
(y x) dxdydz,
= (x, y, z) R
3
; x
2
+y
2
+z
2
1, y > 0
b.
_ _ _
_
1 x
2
y
2
9

z
2
4
_3
2
dxdydz,
= (x, y, z) R
3
; y 0, z 0, x
2
+
y
2
9
+
z
2
4
1.
c.
_ _ _
z dxdydz,
= (x, y, z) R
3
; x
2
+y
2
+ (z 1)
2
1.
Solut ie
Coordonatele sferice sunt
x = sin cos , y = sin sin , z = cos ,
domeniul maxim ind:
(, , ) [0, ) [0, ] [0, 2),
iar iacobianul J =
2
sin .
a. Pentru , domeniul n coordonate sferice este
[0, 1], [0, ], [0, ]
si avem:
_ _ _
(y x)dxdydz =
=
_
1
0
d
_

0
d
_

0
3
sin
2
(sin cos )d =

4
.
b. Coordonatele sferice generalizate sunt:
x = a sin cos , y = b sin sin , z = c cos ,
avand acelasi domeniu maxim ca mai sus si iacobianul J = abc
2
sin .
Pentru domeniul vom lua a = 1, b = 3, c = 2, si ont inem:
_ _ _
_
1 x
2
y
2
9

z
2
4
_3
2
dxdydz =
=
_
1
0
d
_
2
0
d
_

0
6
2
_
1
2
_3
2
sin d = 6
_
1
0
2
(1
2
)
3
2
d =
= 6
_
2
0
sin
2
t cos
4
t dt = 6
_

0
u
2
(1 +u
2
)
4
du =
= 3
_
u
3(1 +u
2
)
3
0
+
_

0
du
3(1 +u
2
)
3
_
=
_

0
du
(1 +u
2
)
3
=
=
_
_

0
du
(1 +u
2
)
2

_

0
u
2
(1 +u
2
)
3
du
_
=
3
4
_

0
du
(1 +u
2
)
2
=
3
16
.
c. Pentru , domeniul n coordonate sferice este
[0, 2), [0,

2
], [0, 2 cos )
si deci:
_ _ _
zdxdydz =
_
2
0
d
_
2
0
d
_
2 cos
0
3
sin cos d =
8
_
2
0
cos
5
sin d =
4
3
.
10. Fie 0 < k < R; sa se calculeze volumul mult imii:
= (x, y, z) R
3
[ x
2
+y
2
+z
2
R
2
, z k.
Solut ie
Mult imea este interiorul calotei sferice situate deasupra planului z = k.
Pentru a calcula volumul, trecem la coordonate sferice. Fie
0
[0,

2
] astfel
ncat Rcos
0
= k, deci cos
0
=
k
R
; rezulta domeniul (pentru coordonatele
sferice):
[0, 2), [0,
0
], [
k
cos
, R].
Se obt ine:
_ _ _
dxdydz =
_
2
0
d
_

0
0
d
_
R
k
cos
2
sin d =
2
3
_

0
0
_
R
3
k
3
cos
3
_
d =
2
3
_
R
3
cos
k
3
2 cos
2
0
0
=
=
2
3
_
R
3
3
2
r
2
k +
k
3
2
_
.
11. Sa se calculeze volumele mult imilor marginite de suprafet ele de
ecuat ii:
a. 2x
2
+y
2
+z
2
= 1, 2x
2
+y
2
z
2
= 0, z 0.
b. z = x
2
+y
2
1, z = 2 x
2
y
2
.
c. z = 4 x
2
y
2
, 2z = 5 +x
2
+y
2
.
d. x
2
+y
2
= 1, z
2
= x
2
+y
2
, z 0.
e. x
2
+y
2
= 4a
2
, x
2
+y
2
2ay = 0, x +y +z = 3, x 0, z 0, a (0, 1).
f. x
2
+y
2
+z
2
= 1, y
2
+z
2
= x
2
, x 0.
Solut ie
a. Curba de intersect ie dintre elipsoid si con este elipsa de ecuat ii
4x
2
+ 2y
2
= 1, z =
1
2
.
Proiect ia pe planul xoy a lui este
D = (x, y) ; 4x
2
+ 2y
2
1.
Rezulta:
vol() =
_ _ _
dxdydz =
_ _
D
dxdy
_

12x
2
y
2
2x
2
+y
2
dz =
=
_ _
D
_
_
1 2x
2
y
2
_
2x
2
+y
2
_
dxdy =
=
_
1
0
d
_
2
0
_
_
1
1
2
_
1
2
2
_
1
2
2
d =

3
(
2 1).
b. Curba de intersect ie a celor doi paraboloizi este cercul de ecuat ii
x
2
+y
2
=
3
2
, z =
1
2
.
Proiect ia pe planul xOy a lui este
D = (x, y) ; x
2
+y
2
3
2
,
si deci obt inem:
vol() =
_ _ _
dxdydz =
_ _
D
dxdy
_
2x
2
y
2
x
2
+y
2
1
dz =
=
_
_
3
2
0
d
_
2
0
(3
2
) d.
c. Curba de intersect ie dintre cei doi paraboloizi este cercul x
2
+ y
2
= 1
situat n planul z = 3. Notand cu D = (x, y) R
2
[ x
2
+ y
2
1,
rezulta:
vol() =
_ _ _
dxdydz =
_ _
D
dxdy
_
4x
2
y
2
1
2
(1+x
2
+y
2
)
dz =
=
_ _
D
3
2
(1 x
2
y
2
) dxdy =
3
2
_
1
0
d
_
2
0
(1
2
) d =
3
4
.
d. Curba de intersect ie dintre cilindru si con este cercul x
2
+y
2
= 1 situat
n planul z = 1. Notand cu D = (x, y) R
2
[ x
2
+y
2
1, rezulta:
vol() =
_ _ _
dxdydz =
_ _
D
dxdy
_
1
x
2
+y
2
dz =
=
_ _
D
_
1
_
x
2
+y
2
_
dxdy =
_
1
0
d
_
2
0
(1 ) d =

3
.
e. Proiect ia lui pe planul xOy este
D = (x, y) ; x
2
+y
2
4a
2
, x
2
+ (y a)
2
a
2
, x > 0,
si deci obt inem:
vol() =
_ _ _
dxdydz =
_ _
D
dxdy
_
3xy
0
dz =
=
_

0
d
_
2a
2a sin
(3 cos sin ) d.
f. Curba de intersect ie dintre sfera si con este cercul y
2
+ z
2
=
1
2
, situat n
planul x =
2
2
. Proiect ia mult imii pe planul yOz este discul D = (y, z)
R
2
[ y
2
+z
2
1
2
; rezulta:
vol =
_ _ _
dxdydz =
_ _
D
dydz
_

2
2
y
2
+z
2
dx =
=
_ _
D
_
2
2

_
y
2
+z
2
_
dydz =
2
4

_

2
2
0
d
_
2
0
2
d =
2
12
.
12. Sa se calculeze volumele mult imilor marginite de suprafet ele de
ecuat ii:
a.
_
x
2
+y
2
+z
2
_
3
= x.
b.
_
x
2
+y
2
_
3
= z
2
, z = 0, z = 8.
c.
x
2
a
2
+
y
2
b
2
=
z
2
c
2
, 0 z c, a > 0, b > 0, c > 0.
Solut ie
a. Folosim coordonatele sferice. Obt inem domeniul:
[0, ], [
2
,

2
], [0,
5
sin cos ] si deci:

vol() =
_ _ _
dxdydz =
_

0
d
_
2
2
d
_ 5
sin cos
0
2
sin d =
=
1
3
_

0
d
_
2
2
sin sin
3
5
cos
3
5
d =
1
3
__

0
sin
8
5
d
_
_
_
2
2
cos
3
5
d
_
.
Calculam prima integrala; mai ntai, observam ca:
_

0
sin
8
5
d =
_
2
0
sin
8
5
d +
_

2
sin
8
5
d = 2
_
2
0
sin
8
5
d,
cu schimarea de variabila t = n a doua integrala. Vom calcula acum
integrala
_
2
0
sin
8
5
d folosind funct ia B a lui Euler (a se vedea si exercit iul
28(a) din capitolul 5). Cu schimbarea de variabila sin
2
= y, rezulta:
_
2
0
sin
8
5
d =
_
1
0
y
4
5
2
1 y
dy =
=
1
2
_
1
0
y
3
10
(1 y)
1
2
dy =
1
2
B
_
13
10
,
1
2
_
.
Calculam acum integrala
_
2
2
cos
3
5
d cu aceeasi metoda: e sin
2
= y;
rezulta:
_
2
2
cos
3
5
d = 2
_
2
0
cos
3
5
d = 2
_
1
0
(1 y)
3
10
2
1 y
dy =
=
_
1
0
(1 y)
1
5
y
1
2
dy = B
_
4
5
,
1
2
_
.
In concluzie, volumul cerut este:

vol() = B
_
13
10
,
1
2
_
+B
_
4
5
,
1
2
_
.
b. Folosim coordonatele cilindrice; obt inem:
vol() =
_ _ _
dxdydz =
_
8
0
dz
_
2
0
d
_ 3
z
0
d = 32.
c. Folosim coordonate cilindrice generalizate:
x = a cos , y = b sin , z = z
si obt inem:
vol() =
_ _ _
dxdydz =
_
c
0
dz
_
2
0
d
_ z
c
0
ab d =

3
abc.
Capitolul 3
Integrale curbilinii si de
suprafat a
Drumuri parametrizate
Fie J un interval real; se numeste drum parametrizat pe J cu valori n R
n
orice aplicat ie continua : J R
n
.
Daca notam (t) = (
1
(t),
2
(t), ...,
n
(t)), atunci relat iile
x
1
=
1
(t), x
2
=
2
(t), ..., x
n
=
n
(t)
se numesc ecuat iile parametrice ale drumului .
Daca J = [a, b], atunci (a) si (b) se numesc capetele (extremitat ile) dru-
mului. Drumul se numeste nchis daca (a) = (b).
Opusul drumului : [a, b] R
n
este, prin denit ie,
: [a, b] R
n
,
(t) = (a +b t).
Evident, si
au aceeasi imagine.
Daca
1
: [a, b] R
n
si
2
: [b, c] R
n
sunt doua drumuri parametrizate,
atunci drumul concatenat
1

2
: [a, c] R
n
este denit prin
1

2
(t) =
_

1
(t), t [a, b]
2
(t), t [b, c]
Imaginea lui
1

2
este reuniunea imaginilor drumurilor
1
si
2
.
39
40 CAPITOLUL 3. INTEGRALE CURBILINII SI DE SUPRAFAT

A
Un drum : J R
n
se numeste neted daca aplicat ia este de clasa (
1
si
(t) ,= 0, t J.
Un drum se numeste neted pe port iuni daca este concatenarea unui numar
nit de drumuri netede.
Doua drumuri
1
: I R
n
si
2
: J R
n
se numesc echivalente
cu aceeasi orientare (notam
1

2
) daca exista un difeomorsm strict
crescator : I J astfel ncat
1
=
2
. Daca difeomorsmul de mai sus
este strict descrescator, atunci cele doua drumuri se numesc echivalente cu
orientari opuse.
In cazurile particulare n = 2 (plan) si n = 3 (spat iu) notat iile uzuale

sunt (t) = (x(t), y(t)) si respectiv (t) = (x(t), y(t), z(t)).
Lungimea unui drum neted : [a, b] R
3
este:
L() =
_
b
a
_
(x
(t))
2
+ (y
(t))
2
+ (z
(t))
2
dt.
Integrala curbilinie de prima spet a
Fie : [a, b] R
3
un drum neted si e f : D R o funct ie continua
astfel ncat D ([a, b]). Integrala curbilinie de prima spet a a funct iei f pe
drumul este, prin denit ie:
_
f(x, y, z)ds =
_
b
a
f(x(t), y(t), z(t))
_
(x
(t))
2
+ (y
(t))
2
+ (z
(t))
2
dt.
Daca
1
si
2
sunt doua drumuri parametrizate echivalente (indiferent de
orientare) atunci
_
1
fds =
_
2
fds.
Aplicat ii
i. Daca f este funct ia constanta 1, atunci se obt ine lungimea drumului .
ii. Daca imaginea lui este un r material avand densitatea f, atunci masa
M si coordonatele centrului de greutate G sunt date de formulele:
M =
_
fds,
x
G
=
1
M
_
xfds, y
G
=
1
M
_
yfds, z
G
=
1
M
_
zfds.
Integrala curbilinie de spet a a doua
Fie = Pdx+Qdy+Rdz o 1-forma diferent iala cu funct iile P, Q, R continue
pe un deschis D R
3
si e
: [a, b] R
3
, (t) = (x(t), y(t), z(t))
un drum parametrizat neted cu imaginea inclusa n D. Integrala curbilinie
a formei diferent iale de-a lungul drumului este, prin denit ie:
_
=
_
b
a
_
P((t))x
(t) +Q((t))y
(t) +R((t))z
(t)
_
dt.
Denit ia se generalizeaza evident la n variabile. De exemplu, n doua vari-
abile:
_
Pdx +Qdy =
_
b
a
_
P((t))x
(t) +Q((t))y
(t)
_
dt.
Daca
1
si
2
sunt doua drumuri parametrizate echivalente cu aceeasi
orientare, atunci integralele corespunzatoare sunt egale:
_
1
=
_
2
.
Daca cele doua drumuri parametrizate sunt echivalente dar cu orientari
opuse, atunci integralele corespunzatoare difera prin semn.
Notat ii vectoriale
Unei 1-forme diferent iale = Pdx + Qdy + Rdz i se asociaza (n mod
canonic) campul de vectori V : D R
3
, V = (P, Q, R). Daca este un
drum parametrizat neted (cu imaginea inclusa n D) atunci integrala
_
se
mai noteaza si
_
V dr, numindu-se circulat ia campului V de-a lungul dru-

mului .

In particular, daca V = F este un camp de fort e, atunci circulat ia
_
Fdr este lucrul mecanic efectuat de fort a F pe drumul .

Forme diferent iale exacte
O 1-forma diferent iala = Pdx+Qdy+Rdz se numeste exacta pe mult imea
D daca exista f o funct ie (numita potent ial scalar sau primitiva) de clasa
(
1
(D) astfel ncat Df = , sau, echivalent:
f
x
= P,
f
y
= Q,
f
z
= R,
n orice punct din D. Campul de vectori V = (P, Q, R) asociat formei
diferent iale se numeste n acest caz camp de gradient i.

A
O 1-forma diferent iala = Pdx +Qdy +Rdz se numeste nchisa pe D daca
sunt vericate (n orice punct din D) egalitat ile:
P
y
=
Q
x
,
Q
z
=
R
y
,
R
x
=
P
z
.
Denit iile de mai sus se generalizeaza n mod evident la n variabile.
Important a formelor diferent iale exacte este data de urmatorul rezultat:
Independent a de drum a integralei curbilinii
Fie = Df o 1-forma diferent iala exacta pe D si e un drum parametrizat
neted cu imaginea inclusa n D avand extremitat ile p, q D; atunci:
i.
_
Df = f(q) f(p).
ii. daca n plus drumul este nchis, atunci
_
Df = 0.
Din teorema de simetrie a lui Schwarz rezulta ca orice forma diferent iala
exacta (cu potent ialul scalar de clasa (
2
) esten mod necesar si nchisa; recip-
roca acestei armat ii este, n general, falsa. De exemplu, forma diferent iala
=
y
x
2
+y
2
dx +
x
x
2
+y
2
dy
este nchisa pe R
2
(0, 0) dar nu este exacta pe aceasta mult ime.
Are loc totusi urmatorul rezultat fundamental:
Teorema lui Poincare
Fie o 1-forma diferent iala de clasa (
1
inchisa pe deschisul D R
n
. Atunci
pentru orice x D exista o vecinatate deschisa a sa U D si o funct ie
f (
1
astfel ncat Df = pe U.
Intr-o formulare succinta teorema arma ca orice 1-forma diferent ialanchisa

este local exacta.
Exista mult imi pe care teorema de mai sus este adevarata global. De
exemplu, daca mult imea D este stelata (adica exista un punct x
0
D
cu proprietatea ca segmentul [x
0
, x] D, x D) atunci orice 1-forma
diferent iala nchisa pe D este exacta pe D.
Panze parametrizate
Fie D R
2
o mult ime deschisa si conexa; o panza parametrizata pe D este
orice aplicat ie de clasa (
1
, : D R
3
.
Panza parametrizata se numeste simpla daca aplicat ia este injectiva.
Doua panze parametrizate
1
: D
1
R
3
si
2
: D
2
R
3
se numesc
echivalente daca exista un difeomorsm : D
1
D
2
astfel ncat
1
=
2
.
Se spune ca difeomorsmul pastreaza orientarea daca iacobianul sau este
pozitiv; n acest caz se spune
1
si
2
au aceeasi orientare; n caz contrar
se spune ca panzele parametrizate au orientari opuse. Evident, doua panze
parametrizate echivalente au aceeasi imagine (n R
3
), numita simplu panza
(sau port iune de suprafat a).
Fie : D R
3
, (u, v) = (X(u, v), Y (u, v), Z(u, v)) o panza
parametrizata; panza se numeste regulata daca vectorii

u
si

v
sunt
liniari independent i n orice punct din D.

In acest caz planul generat de ei
se numeste planul tangent la panza (n punctul respectiv); vectorul normal
la panza n punctul (u, v) indus de parametrizarea este:
N
(u, v) =

u

v
.
Daca
1
si
2
sunt doua panze parametrizate simple, regulate echivalente
cu aceeasi orientare, atunci versorii normalelor induse coincid:
n
1
(u, v) =
1
| N
1
(u, v) |
N
1
(u, v) =
1
| N
2
(u, v) |
N
2
(u, v) = n
2
(u, v).
Integrala de suprafat a de prima spet a
Fie : D R
3
o panza parametrizata, e = (D) imaginea ei si e
F : U R o funct ie continua pe imaginea panzei. Integrala de suprafat a
de prima spet a a lui F pe este, prin denit ie:
_
F(x, y, z)d =
_ _
D
F((u, v)) |

u

v
| dudv.
Daca panza este parametrizata cartezian, z = f(x, y), (x, y) D R
2
,
atunci formula de mai sus devine:
_
F(x, y, z)d =
_ _
D
F(x, y, f(x, y))
_
f
x
_
2
+
_
f
y
_
2
dxdy.
Daca
1
si
2
sunt doua parametrizari echivalente (nu neaparat cu aceeasi
orientare) atunci integralele corespunzatoare sunt egale.
Aplicat ii
i.

In cazul particular F = 1 se obt ine aria suprafet ei :
aria () =
_
d.

A
ii. Daca F 0 reprezinta densitatea unei placi , atunci masa ei este:
M =
_
Fd,
iar coordonatele centrului de greutate sunt:
x
G
=
1
M
_
xFd, y
G
=
1
M
_
yFd, z
G
=
1
M
_
zFd.
iii. Fie V un camp vectorial si e n versorul normalei indus de panza
parametrizata xata; uxul campului V prin suprafat a n raport cu ori-
entarea aleasa (data de versorul n) este, prin denit ie:
T
(V ) =
_
V nd.
Integrala de suprafat a de spet a a doua
Prin denit ie, daca
= Pdy dz +Qdz dx +Rdx dy
este o 2-forma diferent iala si
: D R
3
, (u, v) = (X(u, v), Y (u, v), Z(u, v))
este o panza parametrizata, atunci integrala pe suprafat a (orientata) a
formei diferent iale este:
_
=
_ _
D
_
(P )
D(Y, Z)
D(u, v)
+ (Q )
D(Z, X)
D(u, v)
+ (R )
D(X, Y )
D(u, v)
_
dudv,
unde,
D(Y, Z)
D(u, v)
,
D(Z, X)
D(u, v)
,
D(X, Y )
D(u, v)
sunt iacobienii funct iilor X, Y, Z n ra-
port cu variabilele u si v.
Daca
1
si
2
sunt doua panze parametrizate echivalente cu aceeasi ori-
entare, atunci integralele corespunzatoare sunt egale; daca parametrizarile
au orientari opuse, atunci integralele difera prin semn.
Notat ii vectoriale
Unei 2-forme diferent iale = Pdy dz +Qdz dx +Rdx dy i se asociaza
(n mod canonic) campul de vectori V = (P, Q, R); daca : D R
3
este
o panza parametrizata cu imaginea (orientata cu versorul normalei n),
atunci:
_
=
_
V n d.
3.2. INTEGRALE CURBILINII 45
3.2 Integrale curbilinii
1. Fie a R si e P, Q : R
2
R, P(x, y) = x
2
+ 6y, Q(x, y) = 3ax 4y.
Sa se ae a astfel ncat = Pdx +Qdy sa e o 1-forma diferent iala exacta
pe R
2
si apoi sa se determine f (
1
(R
2
) cu proprietatea df = .
Solut ie
Spat iul R
2
este mult ime stelata, deci este sucient ca sa e 1-forma
diferent iala nchisa , adica
P
y
=
Q
x
; rezulta a = 2. O primitiva (potent ial
scalar) a lui se calculeaza e integrand sistemul
f
x
= P,
f
y
= Q, e
direct cu formula
f(x, y) =
_
x
x
o
P(x, y
o
)dx +
_
y
y
o
Q(x, y)dy, unde x
o
si y
o
sunt arbitrari xat i;
obt inem f(x, y) =
x
3
3
+ 6xy 2y
2
+k, k R.
2. Fie P, Q : R
2
R, denite prin:
P(x, y) =
_
_
x
2
+y
2
x, Q(x, y) =
_
_
x
2
+y
2
+x
si e = Pdx + Qdy. Sa se gaseasca un domeniu maximal pe care forma
diferent iala sa e exacta.
Solut ie
Funct iile P si Q sunt de clasa (
1
pe R
2
(0, 0) si:
Q
x
=
_
x +
_
x
2
+y
2
2
_
x
2
+y
2
,
P
y
=
y
[y[
Q
x
.
Mult imea D = (x, y) R
2
; y > 0 este stelata si
Q
x
=
P
y
pe D; evident,
D este maximala cu aceste proprietat i.
3. Folosind denit ia, sa se calculeze urmatoarele integrale curbilinii (ori-
entarea curbei nu este precizata):
a.
_
(x +y)dx + (x y)dy, = (x, y) [ x

2
+y
2
= 4, y 0.
b.
_
y
x + 1
dx +dy, este triunghiul ABC, A(2, 0), B(0, 0), C(0, 2).
c.
_
xdy ydx, = (x, y) [

x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1.
Solut ie

A
a. Cu parametrizarea x(t) = 2 cos t, y(t) = 2 sin t, t [0, ] obt inem:
_
(x +y)dx + (x y)dy =
_

0
(4 cos 2t 4 sin 2t) = 0.
b. = [AC] [CB] [BA]; parametrizam ecare segment:
[AC] : x(t) = 2 t, y(t) = t, t [0, 2]
[CB] : x(t) = 0, y(t) = 2 t, t [0, 2]
[BA] : x(t) = t, y(t) = 0, t [0, 2];
obt inem:
_
y
x + 1
dx +dy =
_
2
0
_
t
t 3
+ 1
_
dt
_
2
0
dt = 2 3 ln 3.
c. Parametrizarea canonica a elipsei de semiaxe a si b este
x(t) = a cos t, y(t) = b sin t, t [0, 2);
obt inem:
_
xdy ydx =
_
2
0
abdt = 2ab.
4. Fie P(x, y) = e
x
2
+y
2
cos(2xy), Q(x, y) = e
x
2
+y
2
sin(2xy) si e
= Pdx +Qdy.
a. Sa se arate ca
_
= 0 pentru orice curba nchisa .

b. Fie R. Sa se calculeze integrala
_

0
e
t
2
cos(2t)dt,
aplicand rezultatul de la punctul a dreptunghiului = ABCD, unde
A(0, 0), B(a, 0), C(a, ), D(0, ).
Solut ie
a. Deoarece
P
y
=
Q
x
, rezulta ca este 1-forma diferent iala nchisa pe R
2
si deci si exacta; n consecint a,
_
= 0, pentru orice curba nchisa .

b. Parametrizand = [AB] [BC] [CD] [DA], obt inem:
0 =
_
=
_
a
0
e
t
2
dt +
_

0
e
a
2
+t
2
sin(2at)dt
_
a
0
e
t
2
+
2
cos(2t)dt.
Pentru a , obt inem:
_

0
e
t
2
cos(2t)dt =
2
e
2
,
deoarece
_

0
e
t
2
dt =
2
si lim
a
_

0
e
a
2
+t
2
sin(2t)dt = 0.
5. Sa se calculeze
_
a. = x
2
yzdx +xy
2
zdy +xyz
2
dz, iar este intersect ia suprafet elor
x = 1, y
2
+z
2
= 1.
b. = z(z y)dx +xzdy xydz, =
1
3
, unde
1
,
2
si
3
sunt
intersect iile conului x
2
+y
2
= (z 1)
2
cu planele x = 0, y = 0, si, respectiv,
z = 0, cu restrict iile x 0, y 0, z 0.
c. = (y 2z)dx + (x z)dy + (2x y)dz, ind intersect ia suprafet elor
x
2
+y
2
+z
2
= r
2
, x y +z = 0.
d. = ydx + (x +z)dy +x
2
dz, ind intersect ia suprafet elor
x
2
+y
2
2x = 0, x +z = 4.
Solut ie
Integralele se calculeaza cu denit ia.
a. este un cerc situat n planul x = 1; o parametrizare este:
x = 1, y = cos t, z = sin t, t [0, 2).
Rezulta:
_
=
_
2
0
_
cos
2
t sin
2
t + cos
2
t sin
2
t
_
dt = 0.
b.

In planul x = 0 obt inem dreapta de ecuat ie y + z = 1, n planul y = 0
obt inem dreapta x +z = 1, iar n planul z = 0 obt inem sfertul de cerc

A
x
2
+y
2
= 1, x > 0, y > 0. Rezulta parametrizarile:
1
: x(t) = 0, y(t) = 1 t, z(t) = t, t [0, 1].
2
: x(t) = t, y(t) = 0, z(t) = 1 t, t [0, 1].
3
: x(t) = cos t, y(t) = sin t, z(t) = 0, t [0,

2
).
In continuare se aplica denit ia.

c. Curba este o elipsa situata n planul xy +z = 0; nlocuind z = y x n
ecuat ia sferei obt inem: x
2
+y
2
+(yx)
2
= r
2
. Pentru a aduce ecuat ia acestei
conice la forma canonica, facem schimbarea de variabile: xy = u, x+y = v;
obt inem ecuat ia:
u
2
__
2
3
r
_
2
+
v
2
_
2r
_
2
= 1.
Rezulta parametrizarea:
u(t) = x(t) y(t) =
_
2
3
r cos t,
v(t) = x(t) +y(t) =

2 r sin t,
z(t) = y(t) x(t) =
_
2
3
r cos t, t [0, 2).
Se obt ine:
x(t) =
1
2
r
_
_
2
3
cos t +
2 sin t
_
,
y(t) =
1
2
r
_
2 sin t
_
2
3
cos t
_
,
z(t) =
_
2
3
r cos t, t [0, 2).

d. Ecuat ia canonica a cilindrului este (x 1)
2
+y
2
= 1 si deci
x(t) 1 = cos t, y(t) = sin t, z(t) = 3 cos t, t [0, 2).

6. Sa se calculeze
_
ydx+xdy pe un drum cu capetele A(2, 1) si B(1, 3).

Solut ie
Forma diferent iala = ydx + xdy este nchisa pe R
2
si deci este exacta.
Rezulta ca integrala este independenta de drumul particular care uneste
punctele A si B. Integrala se calculeaza pe un drum particular, de exemplu
pe segmentul [AB], a carui parametrizare este:
x(t) =
5 t
2
, y(t) = t, t [1, 3].
O alta metoda consta n a determina un potent ial scalar f pentru 1-forma
diferent iala :
f(x, y) =
_
x
x
0
y
0
dx +
_
y
y
0
xdy = xy +k,
k ind o constanta arbitrara. Integrala ceruta n enunt este:
_
= f(B) f(A) = 1,
ind un drum arbitrar avand capetele A si B.
7. Fie P, Q, R : = (x, y, z) ; y > 0, z 0 R,
P(x, y, z) = x
2
yz +
y
x
2
+y
2
,
Q(x, y, z) = y
2
zx
x
x
2
+y
2
,
R(x, y, z) = z
2
xy.
Notand cu = Pdx + Qdy + Rdz, sa se calculeze
_
, unde este un
drum parametrizat arbitrar (inclus n ) ce uneste punctele A(1, 1, 0) si
B(1, 1, 0).
Solut ie
Observam ca este o 1-forma diferent iala nchisa:
P
y
=
x
2
y
2
(x
2
+y
2
)
2
z =
Q
x
,
R
x
= y =
P
z
,
Q
z
= x =
R
y
.
Domeniul este stelat, asadar este exacta pe . Rezulta ca
_
nu
depinde de drumul parametrizat , ci doar de extremitat ile A si B si de

A
orientare (de la A catre B).
Fie parametrizarea x(t) = t, y(t) = 1, z(t) = 0, t [1, 1]; obt inem:
_
=
_
1
1
_
t
2
+
1
t
2
+ 1
_
dt =
2
3

2
.
Sa mai facem observat ia ca rat ionamentul de mai sus nu mai este corect
daca drumul nu ar inclus n , deoarece, pe un astfel de domeniu nu ar
mai exacta si deci integrala nu ar mai independenta de drum.
De exemplu, sa consideram punctele C(1, 1, 0), D(1, 1, 0) si drumul
1
format prin concatenarea segmentelor (orientate) [AC] [CD] [DB].
Atunci
_
1
,=
_
.

Intr-adevar, cu parametrizarea:
[AC] : x(t) = 1, y(t) = t, z(t) = 0, t [1, 1],
[CD] : x(t) t, y(t) = 1, z(t) = 0, t [1, 1],
[DB] : x(t) = 1, y(t) = t, z(t) = 0, t [1, 1].
se obt ine:
_
1
=

2

2
3
+

2

2
3
+

2
+
2
3
=
2
3
+ 3
2
.
8. Fie P, Q : R
2
(x, y) [ xy = 1 R,
P(x, y) =
y
1 +xy
, Q(x, y) =
x
1 +xy
si e = Pdx + Qdy. Sa se calculeze integrala
_
, unde este un drum

arbitrar avand capetele A(1, 1) si B(3, 3) si nu intersecteaza hiperbola
xy = 1.
Solut ie
Forma diferent iala este nchisa:
P
y
=
1
(1 +xy)
2
=
Q
x
, (x, y) R
2
, xy ,= 1.
Mult imea = (x, y) R
2
[ xy > 1 este stelata, deci pe este exacta.
Rezulta ca integrala este independenta de drumul particular (inclus n )
care uneste punctele A si B. Un potent ial scalar pentru pe mult imea
este:
f(x, y) =
_
x
x
0
y
0
1 +xy
0
dx +
_
y
y
0
x
1 +xy
dy = ln(1 +xy) +k, xy > 1,
si deci integrala este:
_
= f(B) f(A) = ln 5.
9. Sa se calculeze circulat ia campului de vectori V de-a lungul curbei
a. V = (x
2
+y
2
)i (x
2
y
2
)j,
= (x, y) R
2
; x
2
+y
2
= 4, y < 0(x, y) R
2
; x
2
+y
2
2x = 0, y 0.
b. V = xi +xyj +xyzk,
= (x, y, z) R
3
; x
2
+y
2
= 1 (x, y, z) R
3
; x +z = 3.
Solut ie
Campului de vectori V = Pi +Qj +Rk i se asociaza, prin denit ie, 1-forma
diferent iala = Pdx + Qdy + Rdz; circulat ia lui V de-a lungul lui este,
prin denit ie integrala curbilinie:
_
V dr =
_
.
a. Notam:
1
= (x, y) R
2
; x
2
+y
2
= 4, y < 0,
2
= (x, y) R
2
; x
2
+y
2
2x = 0, y 0.
O parametrizare (n sens trigonometric pozitiv) pentru se obt ine astfel:
1
: x(t) = 2 cos t, y(t) = 2 sin t, t [, 2),
2
: x(t) = 1 + cos t, y(t) = sin t, t [0, ].
b. Parametrizarea este: x(t) = cos t, y(t) = sin t, z(t) = 3cos t, t [0, 2).
10. Sa se calculeze urmatoarele integrale curbilinii de prima spet a:
a.
_
yds, : x(t) = ln(sin t) sin

2
t, y(t) =
1
2
sin 2t, t [
6
,

4
].
b.
_
xyds, : x(t) = [t[, y(t) =

_
1 t
2
, t [1, 1].
c.
_
[x y[, : x(t) = [ cos t[, y(t) = sin t, t [0, ].

Solut ie
a. Cu denit ia, obt inem:
_
yds =
_
4
6
1
2
sin 2t
_
(ctgt sin 2t)
2
+ cos
2
2t dt =
=
_
4
6
(2 cos
2
t 1) sin tdt =
2
3

5
12
.

A
b. Integrala se descompune ntr-o suma de doua integrale:
_
xyds =
_
0
1
tdt +
_
1
0
tdt = 1.
c. Aplicand denit ia, obt inem:
_
[x y[ ds =
_

0
[ [ cos t[ sin t [ dt = 4(
2 1).
11. Sa se calculeze lungimea L a arcului de parabola
x =
p
2

y
2
2p
, y [p, p].
Solut ie
Cu parametrizarea
y(t) = t, x(t) =
p
2

t
2
2p
, t [p, p ],
avem:
L =
_
ds =
_
p
p
1 +
t
2
p
2
dt =
2
p
_
p
0
_
t
2
+p
2
dt =
=
2
p
_
p
0
t
2
+p
2
_
t
2
+p
2
dt = 2p
_
p
0
dt
_
t
2
+p
2
+
2
p
_
p
0
t
2
_
t
2
+p
2
dt =
= 4p ln
_
1 +
2
_
+
2
p
_
p
0
t
t
_
t
2
+p
2
dt =
= 4p ln
_
1 +
2
_
+
2
p
_
t
_
t
2
+p
2
[
p
0

_
p
0
_
t
2
+p
2
dt
_
.
Rezulta:
L = p
_
2 + 2 ln(1 +
2)
_
.
12. Sa se calculeze coordonatele centrului de greutate al unui arc de cerc
de raza R si de masura (0, ), presupus omogen.
Solut ie
Coordonatele centrului de greutate G ale unei curbe plane omogene sunt:
x
G
=
1
L
_
xds, y
G
=
1
L
_
ds,
unde L este lungimea rului. Consideram originea axelor de coordonate n
centrul cercului si e A si B doua puncte simetrice fat a de axa Ox cu masura
arcului AB egala cu .
Cu parametrizarea x(t) = Rcos t, y(t) = Rsin t, t (
2
,

2
), obt inem:
x
G
=
1
_
2
2
Rcos tdt =
2R
sin

2
, y
G
= 0.
13. Sa se calculeze masa rului material de ecuat ii parametrice:
x(t) = t, y(t) =
1
2
t
2
, z(t) =
1
3
t
3
, t [0, 1],
si avand densitatea F(x, y, z) =

2y.
Solut ie
Conform formulei masei:
M =
_
F(x, y, z)ds =
_
_
2y ds =
_
1
0
_
t
2
(1 +t
2
+t
4
) dt =
=
_
1
0
t
_
1 +t
2
+t
4
dt =
_
1
0
t
_
t
2
+
1
2
_
2
+
3
4
dt =
=
1
2
_ 3
2
1
2
_
u
2
+
3
4
du =
=
1
2
_ 3
2
1
2
u
2
+
3
4
_
u
2
+
3
4
du =
3
8
_ 3
2
1
2
du
_
u
2
+
3
4
+
1
2
_ 3
2
1
2
u
2
_
u
2
+
3
4
du =
=
3
8
ln
_
u +
_
u
2
+
3
4
_
3
2
1
2
+
1
2
u
_
u
2
+
3
4
3
2
1
2
1
2
_ 3
2
1
2
_
u
2
+
3
4
du.
Ultima integrala este M, deci (dupa calcule) se obt ine:
M =
3
8
ln
3 + 2
3
3
+
1
4
_
3
3 1
_
.
14. Sa se calculeze masa si coordonatele centrului de greutate ale rului
material cu parametrizarea:
x(t) = t, y(t) = cht, t [0, 1]

A
si densitatea f(x, y) = y.
Solut ie
Masa rului este:
M =
_
yds =
_
1
0
cht
_
1 + sh
2
t dt =
_
1
0
ch
2
tdt =
=
1
2
_
1
0
(1 + ch2t) dt =
1
2
_
t +
1
2
sh2t
_
1
0
=
1
4
(2 + sh2) .
Coordonatele centrului de greutate:
x
G
=
1
M
_
1
0
t ch
2
tdt =
1
2M
_
1
0
(t +t ch2t) dt =
=
1
2M
_
t
2
2
1
0
+
1
2
t sh2t
1
0
1
2
_
1
0
sh2tdt
_
_
=
1
8M
(3 + 2 sh2 ch2) .
y
G
=
1
M
_
0
ch
3
tdt =
1
M
_
1
0
_
1 + sh
2
t
_
shtdt =
=
1
M
_
sht +
1
3
sh
3
t
_
1
0
=
1
M
_
sh1 +
1
3
sh
3
1
_
.
3.3 Integrale de suprafat a
15.

In ecare din exemplele urmatoare se da o panza parametrizata
D (u, v) (u, v) = (X(u, v), Y (u, v), Z(u, v)) R
3
.
Sa se calculeze vectorii tangent i la suprafat a si versorul normalei la suprafat a.
Sa se gaseasca n ecare caz si ecuat ia n coordonate carteziene.
a. Sfera; e R > 0; : [0, ] [0, 2) R
3
,
(, ) = (Rsin cos , Rsin sin , Rcos ).
b. Paraboloidul; e a > 0, h > 0; : [0, h] [0, 2) R
3
,
(u, v) = (aucos v, ausin v, u
2
).
c. Elipsoidul; e a > 0, b > 0, c > 0; : [0, ] [0, 2) R
3
,
(, ) = (a sin cos , b sin sin , c cos ).
3.3. INTEGRALE DE SUPRAFAT

A 55
d. Conul; e h > 0; : [0, 2) [0, h] R
3
,
(u, v) = (v cos u, v sin u, v).
e. Cilindrul; e a > 0, 0 h
1
h
2
; : [0, 2) [h
1
, h
2
] R
3
,
(, z) = (a cos , a sin , z).
f. Parametrizare carteziana; e D R
2
si e f : D R, f (
1
(D).
: D R
3
, (x, y) = (x, y, f(x, y)).
g. Suprafat a de rotat ie n jurul axei Oz:
Fie 0 < r
1
< r
2
si e f : [r
1
, r
2
] R, f (
1
(D).
: [r
1
, r
2
] [0, 2) R
3
, (r, ) = (r cos , r sin , f(r)).
h. Torul; e 0 < a < b; : [0, 2) [0, 2) R
3
,
(u, v) = ((a +b cos u) cos v, (a +b cos u) sin v, b sin u) .
Solut ie
Vectorii tangent i la suprafat a sunt

u
si

v
, iar versorul normalei este
1
|

u

v
|
u

v
.
16.

In continuare, = Pdy dz +Qdz dx +Rdx dy este o 2-forma
diferent iala iar este imaginea unei panze parametrizate; sa se calculeze
integrala de suprafat a
_
.
a. = ydy dz +zdz dx +xdx dy,
: X(u, v) = ucos v, Y (u, v) = usin v, Z(u, v) = cv,
(u, v) [a, b] [0, 2).
b. = xdy dz +ydz dx +zdx dy,
: x
2
+y
2
+z
2
= R
2
.
c. = yzdy dz +zxdz dx +xydx dy,
:
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
= 1.
d. = xdy dz +ydz dx,
: x
2
+y
2
= z
2
, z [1, 2].
e. = (y +z)dy dz + (x +y)dx dy,
: x
2
+y
2
= a
2
, z [0, 1].

A
Solut ie
Aplicam denit ia integralei de suprafat a de spet a a doua.
a. Iacobienii:
D(Y, Z)
D(u, v)
= c sin v,
D(Z, X)
D(u, v)
= c cos v,
D(X, Y )
D(u, v)
= u,
si deci:
_
=
_
b
a
du
_
2
0
_
cusin
2
v c
2
v cos v +u
2
cos v
_
dv =
1
2
c
_
b
2
a
2
_
b. Parametrizam sfera de centru O si raza R:
X(, ) = Rsin cos , Y (, ) = Rsin sin , Z(, ) = Rcos ,
domeniul parametrizarii (, ) D = [0, ] [0, 2).
D(Y, Z)
D(, )
= R
2
sin
2
cos ,
D(Z, X)
D(, )
= R
2
sin
2
sin ,
D(X, Y )
D(, )
= R
2
sin cos
Rezulta
_
= 4R
3
.
c. Parametrizarea canonica a elipsoidului este:
X(, ) = aRsin cos , Y (, ) = bRsin sin , Z(, ) = cRcos ,
[0, ], [0, 2).
In continuare calculul este asemanator cu cel de la punctul anterior.

d. Parametrizarea canonica a conului este:
X(u, v) = v cos u, Y (u, v) = v sin u, Z(u, v) = v,
(u, v) D = [0, 2) [1, 2].
Iacobienii:
D(Y, Z)
D(u, v)
= v cos u,
D(Z, X)
D(u, v)
= v sin u,
D(X, Y )
D(u, v)
= v.

A 57
Rezulta integrala:
_
=
_ _
D
_
v
2
cos
2
u +v
2
sin
2
u
_
dudv =
14
3
.
e. Parametrizarea canonica a cilindrului este: (, z) D = [0, 2) [0, 1],
X(, z) = a cos , Y (, z) = a sin , Z(, z) = z, .
Iacobienii:
D(Y, Z)
D(, z)
= a cos ,
D(Z, X)
D(, z)
= a sin ,
D(X, Y )
D(, z)
= 0.
Rezulta integrala:
_
=
_ _
D
(a sin +z) a cos ddz = 0.
17. Sa se calculeze integralele de suprafat a:
a.
_
xzdy dz +yzdz dx + (x +y)dx dy,

= (x, y, z) ; x
2
+y
2
= a
2
, x > 0, y > 0, 0 < z < h.
b.
_
xdy dz +ydz dx +zdx dy,

= (x, y, z) ; x
2
+y
2
+z
2
= R
2
, x > 0, y > 0, z > 0.
Solut ie
a. Parametrizarea lui (o submult ime a unui cilindru) este:
X(, z) = a cos , Y (, z) = a sin , Z(, z) = z,
domeniul parametrizarii ind (, z) D =
_
0,

2
_
(0, h). Rezulta:
_
xzdy dz +yzdz dx + (x +y)dx dy =

_ _
D
a
2
zddz =
a
2
h
2
4
.
b. Port iunea de sfera are parametrizarea:
domeniul parametrizarii (, ) D = [0,

2
] [0,

2
).
In continuare calculul este similar cu cel din exercit iul anterior (punctul b).

A
18. Sa se calculeze integrala de suprafat a de prima spet a
_
F(x, y, z)d
a. F(x, y, z) = [xyz[, : z
2
= x
2
+y
2
, z [0, 1].
b. F(x, y, z) = y
z, : x
2
+y
2
= 6z, z [0, 2].
c. F(x, y, z) = z
2
, = (x, y, z) ; z =
_
x
2
+y
2
, x
2
+y
2
6y 0..
Solut ie
Se aplica denit ia integralei de suprafat a de prima spet a.
a. Parametrizarea carteziana a conului este:
z = f(x, y) =
_
x
2
+y
2
, D = (x, y) ; x
2
+y
2
1.
Rezulta:
_
[xyz[d =
_ _
D
[xy[
_
x
2
+y
2
1 +
x
2
x
2
+y
2
+
y
2
x
2
+y
2
dxdy =
=

2
_ _
D
[xy[
_
x
2
+y
2
dxdy =
4
2
5
.
b. Parametrizarea carteziana a paraboloidului este:
z = f(x, y) =
1
6
(x
2
+y
2
), D = (x, y) R
2
[ x
2
+y
2
12.
Rezulta:
_
zd =
_ _
D
y
_
1
6
(x
2
+y
2
)
_
1 +
1
9
(x
2
+y
2
) dxdy =
=
1
6
_
2
0
d
_

12
0
1 +

2
9
sin = 0.
c. Cu parametrizarea carteziana
z =
_
x
2
+y
2
, (x, y) D = (x, y) [ x
2
+y
2
6y.
rezulta:
_
z
2
d =
_ _
D
(x
2
+y
2
)dxdy =
=
_

0
d
_
6 sin
0
3
d =
243
2
.

A 59
19. Sa se calculeze ariile suprafet elor:
a. sfera de raza R.
b. conul z
2
= x
2
+y
2
, z [0, h].
c. paraboloidul z = x
2
+y
2
, z [0, h].
Solut ii
a. Parametrizarea canonica a sferei este:
domeniul parametrizarii (, ) D = [0, ] [0, 2).
Notand (, ) = (X(, ), Y (, ), Z(, )), rezulta:
=
= (Rcos cos , Rcos sin , Rsin ) (Rsin sin , Rsin cos , 0) =
=
_
R
2
sin
2
cos , R
2
sin
2
sin , R
2
sin cos
_
.
Elementul de suprafat a este:
|

|= R
2
sin .
Rezulta aria sferei S
R
_
S
R
d =
_ _
D
r
2
sin dd = 4R
2
.
b. Parametrizarea carteziana a conului este:
z =
_
x
2
+y
2
, (x, y) D = (x, y) R
2
[ x
2
+y
2
h
2
.
Rezulta aria conului C
h
:
_
C
h
d =
_ _
D
2dxdy =

2h
2
.
c. Parametrizarea carteziana a paraboloidului este:
z = x
2
+y
2
, (x, y) D = (x, y) R
2
[ x
2
+y
2
h.
Rezulta aria paraboloidului P
h
:
_
P
h
d =
_ _
D
_
1 + 4x
2
+ 4y
2
dxdy =

A
=
_
2
0
d
_

h
0
_
1 + 4
2
d =

6
_
_
(1 + 4h)
3
1
_
.
20. Sa se calculeze aria / a suprafet ei n urmatoarele cazuri:
a. : 2z = 4 x
2
y
2
, z [0, 1].
b. este submult imea de pe sfera x
2
+ y
2
+ z
2
= 1, situata n interiorul
conului x
2
+y
2
= z
2
.
c. este submult imea de pe sfera x
2
+ y
2
+ z
2
= R
2
, situata n interiorul
cilindrului x
2
+y
2
Ry = 0.
d. este submult imea de pe paraboloidul z = x
2
+y
2
situata n interiorul
cilindrului x
2
+y
2
= 2y.
e. este torul.
Solut ie
Aria suprafet ei este / =
_
d.
a. / =
_ _
D
_
1 +x
2
+y
2
dxdy, D = (x, y) ; 2 x
2
+y
2
4.
b. / = 2
_ _
D
1
_
1 x
2
y
2
dxdy, D = (x, y) R
2
[ x
2
+y
2
1
2
.
c. / = 2
_ _
D
R
_
R
2
x
2
y
2
dxdy, D = (x, y) ; x
2
+y
2
Ry.
d. / =
_ _
D
_
1 + 4x
2
+ 4y
2
dxdy, D = (x, y) ; x
2
+y
2
2y.
e. / =
_ _
D
(a +b cos u)dudv, D = [0, 2] [0, 2].
21. Sa se calculeze uxul campului de vectori V prin suprafat a n
urmatoarele cazuri:
a. V = xi +yj +zk, : z
2
= x
2
+y
2
, z [0, 1].
b. V = yi xj +z
2
k, : z = x
2
+y
2
, z [0, 1].
c. V =
1
_
x
2
+y
2
_
yi xj +k
_
, : z = 4 x
2
y
2
, z [0, 1].
Solut ie
Fluxul campului de vectori V prin suprafat a n raport cu normala n este,
prin denit ie, T
(V ) =
_
V nd, n ind versorul normalei la suprafat a .

Daca : D R
3
este o parametrizare a lui , atunci uxul este:
T
(V ) =
_
V nd =
_ _
D
(V )
_
u

v
_
dudv =
=
_ _
D
_
V ,

u
,

v
_
dudv,

A 61
ultima paranteza ind produsul mixt al vectorilor V ,

u
si

v
.
a. Considerand parametrizarea carteziana z =
_
x
2
+y
2
, obt inem
n =
1
_
2(x
2
+y
2
)
_
xi yj +
_
x
2
+y
2
k
_
si deci uxul este 0 deoarece vectorii V si n sunt ortogonali.
b. Considerand parametrizarea carteziana
z = x
2
+y
2
, D = (x, y) ; x
2
+y
2
1,
obt inem:
T
(V ) =
_ _
D
(x
2
+y
2
)
2
dxdy =
_
1
0
d
_
2
0
5
d =

3
.
c. Cu parametrizarea carteziana
z = 4 x
2
y
2
, D = (x, y) ; 3 x
2
+y
2
4,
obt inem:
T
(V ) =
_ _
D
1
_
x
2
+y
2
dxdy =
_
2
3
d
_
2
0
d = 2(2
3).
22. Fie a < b doua numere reale si f, g : [a, b] R doua funct ii continue
astfel ncat f(t) 0, t [a, b]. Fie o curba (situata in planul y = 0) de
parametrizare
x(t) = f(t), y(t) = 0, z(t) = g(t)
si e suprafat a de rotat ie obt inuta prin rotirea curbei n jurul axei Oz.
Sa se calculeze aria suprafet ei .
Solut ie
Parametrizarea suprafet ei este
(u, v) = (f(u) cos v, f(u) sin v, g(u)), (u, v) [a, b] [0, 2]
si deci aria este:
/() =
_
d =
_
2
0
dv
_
b
a
[f(u)[
_
(f
(u))
2
+ (g
(u))
2
du =
= 2
_
b
a
f(u)
_
(f
(u))
2
+ (g
(u))
2
du.

A
Abscisa centrului de greutate al curbei (omogene) este
x
G
=
_
xds
_
ds
=
1
L
_
b
a
f(u)
_
(f
(u))
2
+ (g
(u))
2
du,
unde, L este lungimea lui . Rezulta deci /() = 2Lx
G
.
23. Sa se calculeze masa si coordonatele centrului de greutate ale unei
semisfere o de raza R si avand densitatea constanta c.
Solut ie
Masa este data de formula M =
_
S
cd, iar coordonatele centrului de greu-
tate sunt:
x
G
=
1
M
_
S
cxd, y
G
=
1
M
_
S
cyd, z
G
=
1
M
_
S
czd.
Considerand semisfera cu centrul n origine si situata n semiplanul z > 0,
parametrizarea este:
X(, ) = Rsin cos ,
Y (, ) = Rsin cos ,
Z(, ) = Rcos , (, ) [0,

2
] [0, 2].
Rezulta:
M =
_
S
c d =
_
2
0
d
_
2
0
cR
2
sin d = 2R
2
c.
Din motive de simetrie (sau calcul direct) rezulta x
G
= y
G
= 0.
z
G
=
1
M
_
S
cz d =
1
M
_
2
0
d
_
2
0
cR
3
sin cos d =
R
2
.
Capitolul 4
Formule integrale
Formula Green-Riemann
Fie (K, K) un compact cu bord orientat inclus n R
2
(orientarea pe K
este sensul trigonometric pozitiv) si e
= Pdx +Qdy
o 1-forma diferent iala de clasa (
1
pe o vecinatate a lui K; atunci:
_
K
Pdx +Qdy =
_ _
K
_
Q
x

P
y
_
dxdy.
Daca V = Pi+Qj este campul vectorial asociat (n mod canonic) formei
diferent iale , atunci formula se scrie sub forma:
_
K
V dr =
_ _
K
_
Q
x

P
y
_
dxdy.
O consecint a este urmatoarea formula pentru arie (notat iile si orientarea
pe bordul K sunt cele de mai sus):
aria(K) =
1
2
_
K
xdy ydx.
Formula Gauss-Ostrogradski
Fie K R
3
un compact cu bord orientat ( bordul K orientat dupa normala
exterioara). Atunci, pentru orice 2-forma diferent iala
= Pdy dz +Qdz dx +Rdx dy
63
64 CAPITOLUL 4. FORMULE INTEGRALE
de clasa (
1
pe o vecinatate a lui K, are loc egalitatea:
_
K
Pdy dz +Qdz dx+Rdxdy =
_ _ _
K
_
P
x
+
Q
y
+
R
z
_
dxdydz.
Daca notam cu V = Pi + Qj + Rk campul vectorial asociat (n mod
canonic) 2-formei diferent iale , atunci formula de mai sus se scrie:
_
K
V nd =
_ _ _
K
div(V )dxdydz,
unde, n este normala exterioara la K, iar div(V ) =
P
x
+
Q
y
+
R
z
este
divergent a lui V . Observam ca membrul stang este uxul campului V prin
suprafat a K, de aceea formula Gauss-Ostrogradski se mai numeste si for-
mula ux-divergent a.
Formula lui Stokes
Fie (, ) o suprafat a bordata orientata (orientarea pe este compatibila
cu orientarea pe bordul ) si e = Pdx+Qdy+Rdz o 1-forma diferent iala
de clasa (
1
pe o vecinatate a lui ; atunci:
_
Pdx +Qdy +Rdz =

=
_
_
R
y

Q
z
_
dy dz +
_
P
z

R
x
_
dz dx +
_
Q
x

P
y
_
dx dy.
Daca V = Pi +Qj +Rk este campul vectorial asociat (n mod canonic)
formei diferent iale , atunci formula lui Stokes se scrie:
_
V dr =
_
(rotV ) nd,
orientarile pe curba (nchisa) si pe suprafat a ind compatibile.
In exercit iile care urmeaza, se subnt elege, atunci cand este cazul, ca
orientarile pe curbe si suprafet e sunt compatibile, adica sunt ndeplinite
ipotezele formulelor de mai sus.
4.2. FORMULA GREEN-RIEMANN 65
4.2 Formula Green-Riemann
1. Sa se calculeze direct si aplicand formula Green-Riemann integrala cur-
bilinie
_
a. = y
2
dx +xdy,
este patratul cu varfurile A(0, 0), B(2, 0), C(2, 2), D(0, 2).
b. = ydx +x
2
dy, este cercul cu centrul n origine si de raza 2.
c. = ydx xdy, este elipsa de semiaxe a si b si de centru O.
Solut ie
Calculul direct al integralelor l lasam ca exercit iu. Calculam integralele
aplicand formula Green-Riemann; notam cu K compactul marginit de .
a. Compactul K este interiorul patratului:
_
y
2
dx +xdy =
_ _
K
(1 2y)dxdy =
_
2
0
dx
_
2
0
(1 2y)dy = 4.
b. Compactul K este discul de centru O si raza 2; pentru calculul integralei
duble folosim coordonatele polare (, ):
_
ydx +x
2
dy =
_ _
K
(2x 1)dxdy =
_
2
0
d
_
2
0
(2 cos 1)d = 4.
c. Compactul K este interiorul elipsei; pentru calculul integralei duble
folosim coordonatele polare generalizate:
_
ydx xdy =
_ _
K
2dxdy =
_
1
0
d
_
2
0
2abd = 2ab.
2. Fie =
y
x
2
+y
2
dx +
x
x
2
+y
2
dy.
a. Sa se calculeze integrala curbilinie
_
C(O,R)
, unde, am notat cu ((O, R)
cercul de centru O si raza R > 0.
b. Sa se calculeze
_
, unde, este o curba arbitrara nchisa astfel ncat

O , .
Solut ie
a. Sa observam, mai ntai ca (
1
(R
2
O), deci pentru calculul integralei
de la punctul a nu se poate aplica formula Green-Riemann. Folosim denit ia
integralei curbilinii; parametrizam cercul:
x(t) = Rcos t, y(t) = Rsin t, t [0, 2)
si obt inem:
_
C(O,R)
=
_
2
0
dt = 2.
b. Notam cu K compactul marginit de curba . Distingem doua cazuri:
daca O , K (se poate aplica formula Green-Riemann) sau daca O K (nu
se poate aplica formula Green-Riemann).
Presupunem mai ntai ca O , K; atunci:
_
=
_ _
K
_

x
_
x
x
2
+y
2
_

y
_
y
x
2
+y
2
__
dxdy = 0.
Presupunem acum ca O K; e R > 0 astfel ncat ((O, R) este inclus n
interiorul lui K. Notam cu D(O, R) discul deschis de centru O si raza R.
Fie A compactul A = K D(O, R). Bordul orientat al lui A este reuniunea
A = ((O, R), sensul pe cerc ind sensul trigonometric negativ. Deoarece
O , A, avem:
_
A
=
_ _
A
0dxdy = 0.
Rezulta:
_
=
_
C(O,R)
= 2.
3. Fie =
x y
x
2
+y
2
dx +
x +y
x
2
+y
2
dy. Sa se calculeze integrala curbilinie
_
, unde este o curba arbitrara nchisa cu O , .

Solut ie
Observam ca este o 1-forma diferent iala nchisa.

In continuare aplicam
rat ionamentul de la exercit iul precedent.
4. Sa se calculeze urmatoarele integrale curbilinii direct si aplicand for-
mula Green-Riemann:
a.
_
e
x
2
a
2
+
y
2
b
2
(ydx +xdy), = (x, y) [
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1.
b.
_
xydx +
x
2
2
dy,
= (x, y) [ x
2
+y
2
= 1, x 0 y (x, y) [ x +y = 1, x 0, y 0.
Solut ie
Pentru calculul direct se parametrizeaza cele doua curbe si se aplica denit ia
integralei curbilinii. Vom calcula acum integralele cu ajutorul formulei
Green-Riemann.
a. Elipsa este nchisa iar 1-forma diferent iala este de clasa (
1
pe R
2
,
deci putem aplica formula Green-Riemann (notam K mult imea compacta
marginita de ):
_
e
x
2
a
2
+
y
2
b
2
(ydx +xdy) =
_ _
K
2e
x
2
a
2
+
y
2
b
2
_
1 +
x
2
a
2
+
y
2
b
2
_
dxdy,
integrala dubla calculandu-se cu coordonate polare generalizate.
b. Curba nu este nchisa, deci nu putem aplica direct formula Green-
Riemann. Fie A(0, 1) si B(0, 1) si e [AB] segmentul orientat (de la A
catre B) determinat de aceste puncte. Fie = [AB]; atunci este o
curba nchisa si deci, aplicand formula Green-Riemann, obt inem (notam cu
K compactul marginit de ):
_
xydx +
x
2
2
dy =
_ _
K
0dxdy = 0.
Rezulta deci:
_
xydx +
x
2
2
dy =
_
[AB]
xydx +
x
2
2
dy = 0,
ultima integrala curbilinie calculandu-se imediat cu denit ia.
5. Sa se calculeze aria mult imii marginite de curba n urmatoarele
cazuri:
a.
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1, (a > 0, b > 0).
b. x
2
3
+y
2
3
= 1.
Solut ie
Aria mult imii marginite de curba este / =
1
2
_
xdy ydx.
a. Cu parametrizarea x(t) = a cos t, y(t) = b sin t, t [0, 2), obt inem:
/ =
1
2
_
ab
_
cos
2
t + sin
2
t
_
dt = ab.
b. Cu parametrizarea x(t) = cos
3
t, y(t) = sin
3
t, t [0, 2), obt inem:
/ =
1
2
_
xdy ydx =
3
2
_
2
0
sin
2
t cos
2
tdt =
3
8
.
6. a. Fie = (t), t [a, b] ecuat ia n coordonate polare a unei curbe
nchise . Sa se demonstreze ca aria interiorului lui este / =
1
2
_
b
a
2
(t)dt.
Fie a > 0, b > 0; sa se calculeze ariile mult imilor marginite de curbele de
ecuat ii (n coordonate polare):
b. (t) =
ab
_
a
2
sin
2
t +b
2
cos
2
t
, t [0, 2].
c. (t) = a(1 + cos t), t [0, ].
Solut ie
a. Cu parametrizarea x(t) = (t) cos t, y(t) = (t) sin t, t [a, b], obt inem:
/ =
1
2
_
xdy ydx =
1
2
_
b
a
2
(t)dt.
b. / =
1
2
_
2
0
a
2
b
2
a
2
sin
2
t +b
2
cos
2
t
dt = 2a
2
b
2
_

0
du
a
2
u
2
+b
2
= ab.
c. Analog.
7. Sa se calculeze circulat ia campului de vectori V pe curba n cazurile:
a. V = y
2
i +xyj,
= (x, y); x
2
+y
2
= 1, y > 0 (x, y); y = x
2
1, y 0.
b. V = e
x
cos yi e
x
sin yj.
este o curba arbitrara cont inutan semiplanul superior care uneste punctele
A(1, 0) si B(1, 0), sensul ind de la A catre B.
Solut ie
a. Vom aplica formula Green-Riemann; notand cu K interiorul curbei ,
obt inem:
_
V dr =
_ _
K
ydxdy =
_
1
1
dx
_

1x
2
x
2
1
ydy.
b. Curba nu este nchisa; e [BA] segmentul orientat (de la B catre A) si
e curba nchisa = [BA]. Calculam circulat ia lui V pe curba cu
ajutorul formulei Green-Riemann (notam cu K compactul marginit de ):
_
V dr =
_ _
K
0dxdy = 0,
deci circulat ia pe curba este egala cu circulat ia pe segmentul orientat
[AB]:
_
V dr =
_
[AB]
V dr =
_
1
0
e
t
dt = 1 e.
8. Fie a < b, e : [a, b] R
2
, (t) = (x(t), y(t)), un drum parametrizat
nchis ((a) = (b)) , orientat n sens trigonometric pozitiv si e K com-
pactul marginit de imaginea lui .

Intr-un punct arbitrar (t) = (x(t), y(t)),
consideram vectorul normal la , n(t) = (y
(t), x
(t)). Sa se demonstreze
ca pentru orice camp de vectori V de clasa (
1
pe o vecinatate a lui K, avem:
_
b
a
V ((t))n(t)dt =
_ _
K
div(V )dxdy.
Solut ie
Din denit ia integralei curbilinii, rezulta:
_
b
a
V ((t))n(t)dt =
_
Pdy Qdx.
Aplicand ultimei integrale curbilinii formula Green-Riemann, obt inem:
_
b
a
V ((t))n(t)dt =
_
Pdy Qdx =
=
_ _
K
_
P
x
+
Q
y
_
dxdy =
_ _
K
div(V )dxdy.
9. Formula de medie pentru funct ii armonice
O funct ie f : U R
2
R se numeste armonica pe U daca
f =

2
f
x
2
+

2
f
y
2
= 0 pe U.
Fie f o funct ie armonica pe discul unitate. Atunci:
f((0, 0)) =
1
2
_
2
0
f( cos t, sin t)dt, (0, 1),
egalitate numita formula de medie pentru funct ii armonice.
Solut ie
Fie (0, 1) si e
g() =
1
2
_
2
0
f( cos t, sin t)dt.
Vom demonstra ca funct ia g este constanta.
Pentru aceasta, calculam derivata sa:
g
() =
1
2
_
2
0
_
f
x
( cos t, sin t) cos t +
f
y
( cos t, sin t) sin t
_
dt =
=
1
2
_
2
0
_
f
x
( cos t, sin t),
f
y
( cos t, sin t)
_
( cos t, sin t) dt.
Vom aplica acum rezultatul exercit iului 8 de mai sus.
Vectorul n = ( cos t, sin t) este vectorul normal (exterior) la cercul de
centru O si raza , iar campul vectorial V =
f
x
i +
f
y
j. Obt inem (notam
cu K discul de centru O si raza ):
g
() =
1
2
_ _
K
fdxdy = 0.
Rezulta deci ca funct ia g este constanta pe intervalul (0, 1); n consecint a,
avem:
1
2
_
2
0
f( cos t, sin t)dt = g() = lim
0
g() =
=
1
2
_
2
0
f((0, 0)) = f((0, 0)).
4.3 Formula Gauss-Ostrogradski
10. Sa se calculeze integrala de suprafat a
_
a. = x
2
dy dz 2xydz dx +z
3
dx dy.
= (x, y, z) ; x
2
+y
2
+z
2
= 9.
b. = yzdy dz (x +z)dz dx + (x
2
+y
2
+ 3z)dx dy.
= (x, y, z); x
2
+y
2
= 4 2z, z 1 (x, y, z); x
2
+y
2
4 2z, z = 1.
c. = x(z + 3)dy dz +yzdz dx (z +z
2
)dx dy.
= (x, y, z); x
2
+y
2
+z
2
= 1, z 0.
Solut ie
a. Fie K = (x, y, z); x
2
+y
2
+z
2
9;
aplicand formula Gauss-Ostrogradski (sunt vericate ipotezele), obt inem:
_
x
2
dy dz 2xydz dx +z
3
dx dy =
_ _ _
K
3z
2
dxdydz,
integrala tripla calculandu-se folosind coordonate sferice.
b. Fie K compactul marginit de suprafat a (nchisa) si e
D = (x, y); x
2
+ y
2
2 proiect ia lui K pe planul xOy; aplicand formula
Gauss-Ostrogradski, obt inem:
_
=
_ _ _
K
3dxdydz = 3
_ _
D
dxdy
_
2
1
2
(x
2
+y
2
)
1
dz.
4.3. FORMULA GAUSS-OSTROGRADSKI 71
c. Suprafat a nu este nchisa, deci formula Gauss-Ostrogradski nu se poate
aplica.
Fie D = (x, y, z) ; x
2
+ y
2
1, z = 0 si e S = D, orientata cu
normala exterioara (pe D normala este k). Fie K compactul al carui bord
(orientat) este suprafat a (nchisa) S. Aplicand formula Gauss-Ostrogradski,
obt inem:
_
S
x(z + 3)dy dz +yzdz dx (z +z
2
)dx dy =
_ _ _
K
2dxdydz =
4
3
.
Rezulta deci:
_

2
)dx dy =
=
4
3

_
D
2
)dx dy.
Calculand ultima integrala de suprafat a cu denit ia, obt inem:
_
D
2
)dx dy =
_ _
D
0dxdy = 0,
si deci
_
=
4
3
3
.
11. Sa se calculeze integrala de suprafat a
_
direct si folosind formula

Gauss-Ostrogradski n urmatoarele cazuri:
a. = x(y z)dy dz +y(z x)dz dx +z(x y)dx dy.
= (x, y, z) ; z = 1 x
2
y
2
, z > 0 (x, y, z) x
2
+y
2
1, z = 0.
b. = x
2
(y z)dy dz +y
2
(z x)dz dx +z
2
(x y)dx dy.
= (x, y, z); z
2
= x
2
+y
2
, 0 < z 1.
Solut ie
Analog cu exercit iul anterior; n cazul b trebuie sa reunim la discul
D = (x, y, z); x
2
+ y
2
1, z = 1, orientat dupa normala k. Obt inem
_
=
_
1
0
d
_
2
0
2
(cos sin )d = 0.
12. Fie a, b, c trei numere strict pozitive. Sa se calculeze uxul campului
vectorial:
V = x(xy +az)i y(xy az)j +z
3
k
prin suprafat a de ecuat ie:
_
x
2
a
2
+
y
2
b
2
_
2
+
z
2
c
2
= 1.
Solut ie
Ecuat ia suprafet ei se poate scrie sub forma echivalenta:
x
2
a
2
+
y
2
b
2
=
1
z
2
c
2
,
deci z [c, c]. Intersect iile suprafet ei cu plane orizontale (z = constant)
sunt elipsele S(z) de ecuat ii:
x
2
_
a
4
_
1
z
2
c
2
_
2
+
y
2
_
b
4
_
1
z
2
c
2
_
2
= 1.
Semiaxele acestor elipse sunt
a
4
1
z
2
c
2
si b
4
1
z
2
c
2
.
Fie D(z) mult imea (din planul orizontal z = constant) marginita de elipsa
S(z); atunci aria lui D(z) este:
/(z) = ab
1
z
2
c
2
.
Pentru calculul uxului se poate aplica formula Gauss-Ostrogradski; e n
normala exterioara la si e compactul marginit de ; atunci:
_
V nd =
_ _ _
div(V ) dxdydz =
_
c
c
dz
_ _
D(z)
(2az + 3z
2
) dxdy =
= ab
_
c
c
(2az + 3z
2
)
1
z
2
c
2
dz = 3ab
_
c
c
z
2
1
z
2
c
2
dz =
= 6ab
_
c
0
z
2
1
z
2
c
2
dz = 6ab
_
2
0
(c sin t)
2
_
1 sin
2
t c cos t dt =
=
3
2
abc
3
_
2
0
sin
2
2t dt =
3
8
2
abc
3
.
13. Legea lui Gauss
Pentru orice q > 0, consideram campul scalar
f(x, y, z) =
q
4
_
x
2
+y
2
+z
2
=
q
4r
si e campul de gradient i:
E = gradf.
Campul scalar f reprezinta potent ialul electric (sau potent ial Newtonian)
asociat sarcinei electrice q plasate n O, iar E este campul electric generat
(sau camp Newtonian).
a. Sa se expliciteze E si sa se demonstreze ca este camp solenoidal, adica:
divE = 0.
b. Sa se demonstreze ca uxul campului E prin orice suprafat a nchisa ce
nu cont ine originea n interior este nul.
c. Sa se demonstreze ca uxul campului E prin orice suprafat a nchisa ce
cont ine originea n interior este q, (legea lui Gauss).
Solut ie
a. Putem calcula E direct cu denit ia, sau aplicand proprietat ile gradien-
tului; obt inem:
E = gradf =
q
4
r
r
3
.
Aratam acum ca E este solenoidal:
divE = grad(divf) = f =
q
4r
6
_
3r
3
3r(x
2
+y
2
+z
2
)
_
= 0.
b. Fie o suprafat a nchisa ce nu cont ine originea n interior. Deoarece
campul electric E este de clasa (
1
pe R
3
O, sunt ndeplinite ipotezele
formulei Gauss-Ostrogradski si deci, (notam cu K compactul marginit de
si cu n versorul normalei exterioare la ), obt inem:
T
(E) =
_
E nd =
_ _ _
K
divEdxdydz = 0.
c. Fie acum o suprafat a nchisa ce cont ine originea n interior. Deoarece
E nu este de clasa (
1
pe compactul K marginit de , (E neind de clasa (
1
n origine), nu putem aplica formula Gauss-Ostrogradski pentru a calcula
uxul lui E prin . Fie R > 0 astfel ncat sfera de centru O si raza R
(notata n continuare cu S), sa e inclusa n interiorul lui . Fie suprafat a
(nchisa)
1
= S, orientata dupa normala exterioara (deci pe S este
normala interioara la sfera). Fie K
1
mult imea compacta marginita de
1
.
Deoarece O , K
1
, uxul lui E prin
1
este nul (conform (b)). Rezulta ca
uxul lui E prin este egal cu uxul lui E prin S (orientata dupa normala
exterioara n =
r
R
la sfera):
T
(E) =
_
S
E nd =
q
4
_
2
0
d
_

0
sin d = q.
14. Fie n N si e q
> 0, 1, 2, .., n. Fie A
, 1, 2, .., n, n
puncte n R
3
de coordonate (x
, y
, z
). Notam cu r
vectorul de pozit ie al
punctului A
. Potent ialul electric generat de sarcinile electrice q
plasate n
punctele A
este
f(x, y, z) =
1
4
n
=1
q
| r r
|
,
unde, | | este norma euclidiana n R
3
. Fie E = gradf campul electric
asociat potent ialului f. Sa se demonstreze ca uxul campului electric E
printr-o suprafat a arbitrara nchisa ce cont ine toate punctele A
n interi-
orul ei este egal cu
n
=1
q
.
Solut ie
Se aplica rat ionamentul din exercit iul anterior.
15. Legea lui Arhimede
Consideram un recipient (cont inut n semispat iul z < 0) n care s-a turnat
un lichid avand densitatea constanta c.
Scufundamn lichid un corp pe carel asimilam cu un compact cu bord orien-
tat (K, K). Presupunand ca presiunea exercitata de lichid asupra corpului
scufundat creste proport ional cu adancimea, obt inem pentru campul presiu-
nilor formula V = czk. Fort a ascensionala pe care lichidul o exercita asupra
corpului scufundat este, prin denit ie, egala cu uxul campului presiunilor
prin suprafat a (bordul) K, n raport cu normala exterioara, n. Aplicand
formula Gauss-Ostrogradski, obt inem:
T
K
(V ) =
_
K
V nd =
=
_ _ _
K
divV dxdydz =
_ _ _
K
cdxdydz = c vol(K),
adica fort a ascensionala este egala cu masa lichidului dezlocuit de corpul
scufundat.
16. Fie o suprafat a nchisa si e K compactul marginit de . Sa se
demonstreze ca:
1
3
_
r nd = vol (K) ,
unde, n este normala exterioara la .
Solut ie
Se aplica formula Gauss-Ostrogradski:
1
3
_
r nd =
1
3
_ _ _
K
div(r) dxdydz =
_ _ _
K
dxdydz = vol(K).
17. Fie campul vectorial V = r +
k r
r
4
r si e suprafat a
= (x, y, z); z = 3 x
2
y
2
, 1 z (x, y, z); x
2
+y
2
2, z = 1.
Sa se calculeze uxul lui V prin (orientata dupa normala exterioara).
Solut ie
Se aplica formula Gauss-Ostrogradski; pentru aceasta, calculam
divV = div
_
r +
k r
r
4
r
_
= 3 +
_
k r
r
4
_
divr +rgrad
_
k r
r
4
_
=
= 3 + 3
k r
r
4
+r
_
1
r
4
grad(k r) + (k r)gradr
4
_
=
= 3 + 3
k r
r
4
+r
_
k
r
4
4
(k r)
r
6
r
_
= 3.
Notand cu K compactul marginit de suprafat a , rezulta:
T
(V ) =
_
V nd =
_ _ _
K
3dxdydz = 3vol(K).
18. Sa se calculeze uxul campului vectorial V =
1
r
(r k) prin:
a. O suprafat a nchisa arbitrara ce nu cont ine originea n interior.
b. Sfera de centru O si raza R.
Solut ie
a.

In primul caz se poate aplica formula Gauss-Ostrogradski; uxul este nul
deoarece divV = 0.
b.

In cazul al doilea, uxul se calculeaza cu denit ia integralei de suprafat a
(nu sunt ndeplinite ipotezele formulei Gauss-Ostrogradski); si n acest caz
uxul este tot 0 deoarece vectorii V si normala exterioara la sfera sunt or-
togonali.
19. Formulele lui Green
Fie (K, K) un compact cu bord orientat din R
3
. Fie n normala exterioara
la K si e f, g doua funct ii de clasa (
2
pe o vecinatate a lui K. Sa se
demonstreze formulele lui Green:
a.
_
K
f (gradg) nd =
_ _ _
K
_
f g + (gradf)(gradg)
_
dxdydz.
b.
_
K
_
f (gradg) g (gradf)
_
nd =
_ _ _
K
_
f g g f
_
dxdydz.
Solut ie
a. Pentru prima formula se aplica formula Gauss-Ostrogradski campului de
vectori V = f gradg:
_
K
f (gradg) nd =
_ _ _
K
div(f gradg) dxdydz =
=
_ _ _
K
_
f div(gradg) + (gradg) (gradf)
_
dxdydz =
=
_ _ _
K
_
fg + (gradg) (gradf)
_
dxdydz.
b. A doua formula rezulta direct din prima.
20. Fie (K, K) un compact cu bord orientat din R
3
si e n versorul nor-
malei exterioare la suprafat a K. Fie h o funct ie armonica pe o vecinatate a
lui K si e
dh
dn
derivata dupa direct ia n a lui h. Sa se demonstreze egalitat ile:
a.
_
K
dh
dn
d = 0.
b.
_
K
h
dh
dn
d =
_ _ _
K
| gradh |
2
dxdydz.
Solut ie
a. Se aplica prima formula a lui Green pentru: f = 1 si g = h; o alta
metoda este de a aplica formula Gauss-Ostrogradski campului V = gradh:
_
K
dh
dn
d =
_
K
(gradh) n d =
=
_ _ _
K
div(gradh) dxdydz =
_ _ _
K
h = 0.
b. Se aplica a doua formula a lui Green pentru f = g = h; o alta metoda
consta n a aplica formula Gauss-Ostrogradski pentru V = hgradh:
_
K
h
dh
dn
d =
_ _ _
K
hgradh n d =
4.4. FORMULA LUI STOKES 77
=
_ _ _
K
div(hgradh) dxdydz =
=
_ _ _
K
_
hdiv(gradh) + (gradh) (gradh)
_
dxdydz =
=
_ _ _
K
_
hg + | gradh |
2
_
dxdydz =
_ _ _
K
| gradh |
2
dxdydz.
4.4 Formula lui Stokes
21. Sa se calculeze, folosind formula lui Stokes, integrala curbilinie
_
n
urmatoarele cazuri:
a. = (y z)dx + (z x)dy + (x y)dz.
: z = x
2
+y
2
, z = 1.
b. = ydx +zdy +xdz,
: x
2
+y
2
+z
2
= 1, x +y +z = 0.
Solut ie
a. Fie suprafat a = (x, y, z); z = x
2
+y
2
+z
2
, z 1; atunci este bordul
lui si aplicand formula lui Stokes obt inem (lasam ca exercit iu vericarea
compatibilitat ii orientarilor):
_
(y z)dx +(z x)dy +(x y)dz =

_
2(dy dz +dz dx +dx dy) =

= 2
_ _
D
(2x 2y + 1)dxdy,
unde D este discul unitate.
b. Fie unghiul facut de planul x +y +z = 0 cu planul xOy; atunci:
cos =
1
3
(i +j +k) k =
3
3
.
Intersect ia dintre sfera si plan este un cerc mare al sferei, notat . Con-
sideram drept suprafat a port iunea din planul x + y + z = 0 situata n
interiorul sferei x
2
+y
2
+z
2
= 1. Evident, aria lui este . Fie D proiect ia
lui pe planul xOy. Aria lui D (care este interiorul unei elipse) este:
aria(D) = aria() cos =
3
3
.
Rezulta:
_
ydx +zdy +xdz =

_
(dy dz +dz dx +dx dy) =

=
_ _
D
3dxdy = 3 aria(D) =
3.
22. Sa se calculeze circulat ia campului vectorial
V = (y
2
+z
2
)i + (x
2
+z
2
)j + (x
2
+y
2
)k
pe curba : x
2
+y
2
+z
2
= R
2
, ax +by +cz = 0.
Solut ie
Curba este un cerc mare al sferei (intersect ia sferei cu un plan ce trece prin
centrul sferei); consideram drept suprafat a oricare din cele doua semisfere
determinate de plan pe sfera. Aplicand formula lui Stokes, obt inem:
_
V dr =
_
(rotV ) nd =
=
_
(2(y z)i + 2(z x)j + 2(x y)k)

1
R
(xi +yj +zk) d = 0,
deoarece versorul normalei (exterioare) la sfera, n =
1
R
r si rotV sunt per-
pendiculari.
23. Sa se calculeze, folosind formula lui Stokes, integralele:
a.
_
y(y + 2z)dx + 2x(y +z)dy + 2xydz , : z

2
= x
2
+y
2
, x
2
+y
2
= 2x.
b.
_
2zdx xdy +xdz , : z = y + 1, x

2
+y
2
= 1.
Solut ie
a. Integrala este 0.
b. Considerand port iunea din planul z = y + 1 situata n interiorul
cilindrului x
2
+y
2
= 1, si aplicand formula lui Stokes, obt inem:
_
2zdx xdy +xdz =

_
dz dx dx dy =
_ _
D
2dxdy = 2,
unde, D este discul unitate (proiect ia suprafet ei pe planul xOy).
24. Sa se calculeze direct si cu formula lui Stokes integrala curbilinie
_
(y
2
z
2
)dx + (z
2
x
2
)dy + (x
2
y
2
)dz,
unde este poligonul de intersect ie dintre cubul [0, 1] [0, 1] [0, 1] si planul
x +y +z =
3
2
.
Solut ie
este un hexagon regulat. Pentru a calcula integrala cu denit ia trebuie
parametrizate laturile hexagonului; de exemplu, latura din planul xOy are
parametrizarea:
x(t) = t, y(t) =
3
2
t, t
_
1
2
, 1
_
.
Calculam acum integrala aplicand formula lui Stokes. Fie port iunea din
planul x + y + z =
3
2
situata n interiorul cubului (interiorul hexagonului).
Proiect ia lui pe planul xOy este mult imea
D = (x, y);
1
2
x +y
3
2
, 0 x 1, 0 y 1,
a carei arie este
3
4
. O parametrizare (carteziana) a suprafet ei este
z =
3
2
x y, (x, y) D.
Aplicand formula lui Stokes, obt inem:
_
(y
2
z
2
)dx + (z
2
x
2
)dy + (x
2
y
2
)dz =
= 2
_
(x +y)dx dy + (y +z)dy dz + (z +x)dz dx =

= 2
_ _
D
3dxdy = 6 aria(D) =
9
2
.
25. Sa se calculeze direct si aplicand formula lui Stokes integrala
_
xdx + (x +y)dy + (x +y +z)dz,

pe curba de ecuat ii:
x
2
+y
2
= R
2
, z = x +y.
Solut ie
Pentru a calcula integrala direct parametrizam
: x(t) = Rcos t, y(t) = Rsin t, z(t) = R(cos t + sin t), t [0, 2).
Pentru a aplica formula lui Stokes, consideram suprafat a port iunea din
planul z = x+y situata n interiorul cilindrului x
2
+y
2
= R
2
. Proiect ia lui
pe planul xOy este discul de centru O si raza R, notat D. O parametrizare
carteziana pentru este z = x+y, (x, y) D. Aplicand formula lui Stokes,
obt inem:
_
xdx + (x +y)dy + (x +y +z)dz =

_
dx dy +dy dz dz dx =
=
_ _
D
dxdy = R
2
.
26. Sa se calculeze circulat ia campului de vectori V =
1
r
(kr) pe curba
=
1

2

3
, unde:
1
= (x, y, z); x
2
+y
2
= 1, z = 0, x > 0, y > 0
2
= (x, y, z); y
2
+z
2
= 1, x = 0, y > 0, z > 0
3
= (x, y, z); z
2
+x
2
= 1, y = 0, z > 0, x > 0.
Solut ie
Vom aplica formula lui Stokes; pentru aceasta, calculam mai ntai rotorul
campului V :
rotV =
1
r
rot(k r) (k r)grad
1
r
=
=
1
r
_
k divr r divk +
dk
dr

dr
dk
_
+ (k r)
r
r
3
=
2k
r
.
Fie suprafat a = (x, y, z); x
2
+ y
2
+ z
2
= 1, x > 0, y > 0, z > 0; evident,
bordul lui este . Aplicand formula lui Stokes, obt inem:
_
V dr =
_
rotV nd,
unde, n = r este versorul normalei exterioare la . Pentru a calcula integrala
de suprafat a, putem folosi atat parametrizarea carteziana cat si coordonatele
sferice; se obt ine
_
V dr =

2
.
27. Fie a > 0, b > 0, c > 0, si e punctele A(a, 0, 0), B(0, b, 0) si
C(0, 0, c). Fie reuniunea segmentelor [AB] [BC] [CA] (cu acest sens).
Sa se calculeze
_
(z y)dx + (x z)dy + (y x)dz.

Solut ie
Vom calcula integrala aplicand formula lui Stokes (lasam ca exercit iu calculul
direct). Fie interiorul triunghiului ABC; obt inem:
_
(z y)dx + (x z)dy + (y x)dz =

_
2dx dy + 2dy dz + 2dz dx.

Proiect ia lui pe planul xOy este interiorul triunghiului OAB, iar
parametrizarea carteziana este
z = c
_
1
x
a

y
b
_
.
Rezulta:
_
(z y)dx + (x z)dy + (y x)dz = 2

_ _
OAB
_
c
a
+
c
b
+ 1
_
dxdy =
= ab +bc +ca.
28. Fie V = (x
2
+y 4)i + 3xyj + (2xz +z
2
)k si e semisfera
= (x, y, z) R
3
[ x
2
+y
2
+z
2
= 16, z 0.
Sa se calculeze uxul campului rot (V ) prin , orientata cu normala exte-
rioara (la sfera).
Solut ie
Fluxul cerut este:
T
(rot(V )) =
_
rot(V ) nd,
unde, n este normala exterioara la . Integrala de suprafat a se poate calcula
atat direct (cu denit ia) cat si cu formula lui Stokes; pentru aceasta, e
cercul de intersect ie dintre si planul xOy. Ecuat iile lui sunt:
x
2
+y
2
= 16, z = 0.
Orientarea pe este orientarea pozitiva a cercului n planul xOy. Aplicand
formula lui Stokes, rezulta:
_
rot(V ) nd =
_
V dr =
=
_
2
0
_
(16 cos
2
t + 4 sin t 4)(4 sin t) + (48 sin t cos
2
t)
_
dt = 16.
29. Fie a > 0, b > 0 si e intersect ia cilindrului x
2
+ y
2
= a
2
cu
planul
x
a
+
z
b
= 1. Sa se calculeze, (aplicand formula lui Stokes), circulat ia
campului vectorial V = xi + (y x) j + (z x y) k de-a lungul curbei
(orientarea pe nu este precizata).
Solut ie
Fie port iunea din planul
x
a
+
z
b
= 1 din interiorul cilindrului x
2
+y
2
= a
2
:
= (x, y, z) R
3
[
x
a
+
z
b
= 1, x
2
+y
2
a
2
.
Atunci, conform formulei lui Stokes, rezulta:
_
V dr =
_
rot(V ) nd,
orientarile pe si ind compatibile. Parametrizam cartezian :
z = b
_
1
x
a
_
, (x, y) D = (x, y) R
2
[ x
2
+y
2
a
2
.
Rezulta vectorii tangent i la :
_
1, 0,
b
a
_
si (0, 1, 0),
si deci versorul normalei la indus de parametrizarea aleasa este n =
b
a
i+k.
Rotorul campului V este rotV = i + j k. Rezulta circulat ia:
_
V r =
_
rot(V ) nd = a
2
_
1 +
b
a
_
.
30. Fie (, ) o suprafat a cu bord orientat, e n versorul normalei
la si e c un vector constant. Sa se demonstreze ca circulat ia campului
vectorial V = (c r) r pe curba este egala cu
_
c (r n) d.
Solut ie
Aplicam formula lui Stokes:
_
(c r) r dr =
_
rot
_
(c r) r
_
nd =
=
_
_
(c r) rotr r grad(c r)
_
nd =
_
(c r) nd =
_
c(r n)d.
31. Fie (, ) o suprafat a cu bord orientat, e n versorul normalei
la si e f si g doua funct ii de clasa (
2
pe o vecinatate a lui . Sa se
demonstreze relat iile:
_
f gradg dr =
_
_
(gradf) (gradg)
_
nd.
_
_
f
g
x
+g
f
x
_
dx +
_
f
g
y
+g
f
y
_
dy +
_
f
g
z
+g
f
z
_
dz = 0.
Solut ie
Se aplica formula lui Stokes. Pentru prima egalitate:
_
f grad g dr =
_
rot(f (grad g)) nd =

=
_
_
f rot(grad g) grad g grad f
_
nd =
=
_
_
(gradf) (gradg)
_
nd.
Pentru a doua egalitate, calculam rotorul:
rot
__
f
g
x
+g
f
x
_
i +
_
f
g
y
+g
f
y
_
j +
_
f
g
z
+g
f
z
_
k
_
= 0,
deci circulat ia este nula (s-a folosit teorema de simetrie a lui Schwartz).
32. Fie (, ) o suprafat a cu bord orientat si e n versorul normalei
la suprafat a .
a. Daca f este o funct ie de clasa (
1
pe (0, ), sa se calculeze circulat ia
campului vectorial V = f(r)r pe curba .
b. Daca g este o funct ie de clasa (
1
pe o vecinatate a lui si c este un
vector constant, sa se demonstreze ca circulat ia campului de vectori
W(x, y, z) = g(x, y, z) c pe curba este
_
c (n gradg)d.
Solut ie
a. Aplicam formula lui Stokes; pentru aceasta, calculam
rotV = f(r) rotr r gradf(r) = r
f
(r)
r
r = 0,
deci circulat ia este nula.
b. Aplicam formula lui Stokes; calculand rotorul campului W, obt inem
rotW = c gradg,
ceea ce conduce la rezultatul cerut.
33. Fie (, ) o suprafat a cu bord orientat, e f (
1
(R), a R
3
si
e V = (a gradf(r)) r, unde, r este vectorul de pozit ie. Sa se demonstreze:
_
V dr =
_
a r
r
f
(r) n d,
unde, n este versorul normalei la .
Solut ie
Se aplica formula lui Stokes:
_
V dr =
_
a r
r
f
(r)n d =
_
rot ((a gradf(r)) r) n d.

Calculam acum rotorul lui V ; pentru aceasta, calculam mai ntai:
gradf(r) = f
(r) gradr = f
(r)
r
r
.
Obt inem:
rot (( a gradf(r) ) r) = rot
_
( a r )
r
f
(r) r
_
=
=
(a r)
r
f
(r) rotr r grad

_
( a r )
r
f
(r)
_
= r
_
f
(r) grad
_
( a r )
r
_
+
( a r )
r
gradf
(r)
_
=
= r
_
f
(r)
r a ( a r )
r
r
r
2
+
( a r )
r
f
(r)
r
r
_
=
=
f
(r)
r
(a r),
ceea ce ncheie demonstrat ia.
Bibliograe
Lucrari teoretice
1. I. Colojoara
Analiza matematica, Ed. Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1983.
2. R. Courant
Dierential and Integral Calculus, vol.1,2, Nordeman Publishing Co, 1945.
3. G.M. Fihtengolt
Curs de calcul diferent ial si integral, vol.1,2,3, Ed. Tehnica, 1965.
4. P. Flondor, O. Stanasila
Lect ii de analiza matematica, Ed. ALL, 1993.
5. L.V. Kantorovici, G.P. Akilov
Analiza funct ionala, Ed. Stiint ica si enciclopedica, 1986
6. M. Olteanu
Curs de analiza funct ionala, Ed. Printech 2000.
7. C. P. Niculescu
Fundamentele analizei matematice, Ed. Academiei Romane, 1996.
8. W. Rudin
Principles of mathematical analysis, Mc Graw Hill, N.Y. 1964.
9. O. Stanasila
Analiza liniara si geometrie, Ed. ALL, 2000
10. O. Stanasila
Matematici speciale, Ed. ALL, 2001.
Culegeri de probleme
11. C.M. Bucur, M. Olteanu, Roxana Vidican
Calcul diferent ial - caiet de seminar, Ed. Printech, 2000.
12. N. Donciu, D. Flondor
Algebra si analiza matematica, Ed. Did. Ped., Bucuresti, 1979.
13. Ioana Luca, Gh. Oprisan
Matematici avansate, Ed. Printech, 2001.
14. Ana Nit a, Tatiana Stanasila
1000 de probleme rezolvate si exercit ii fundamentale, Ed. ALL, 1997.
85

Analiza A Notiuni Teoretice Si Probleme Rezolvate Romana

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Analiza A Notiuni Teoretice Si Probleme Rezolvate Romana

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

@

este convergenta daca si

[a, b) astfel ncat x, y (b

Fie a R si f : [a, ) [0, ), local integrabila astfel ncat exista

Fie a < b si f : [a, b) [0, ), local integrabila astfel ncat exista

(x)dx absolut convergenta,

(y), y (c, d).

(a, b) astfel ncat

(a, b) astfel ncat pentru orice u, v (b

, care este di-

In consecint a, rezulta: lim

(0) se calculeaza cu denit ia:

In cazul particular p = 2, obt inem:

In cazurile particulare k = 1, 2, 3 se obt in not iunile uzuale de lungime, arie,

se numeste masura exterioara; principalele proprietat i sunt:

: / [0, ] este masura. Masura astfel obt inuta (notata

In cazurile particulare (uzuale) k = 1, 2, 3 se folosesc notat iile:

In continuare notam (x, y) R

In particular, aria mult imii K este:

In particular, volumul lui este:

este iacobianul difeomorsmului .

In continuare se aproximeaza suma seriei alternate obt inute.

cos 2, si deci domeniul de integrare n coordonate polare este

sin 2); obt inem:

sin cos ] si deci:

In concluzie, volumul cerut este:

In cazurile particulare n = 2 (plan) si n = 3 (spat iu) notat iile uzuale

V dr, numindu-se circulat ia campului V de-a lungul dru-

Fdr este lucrul mecanic efectuat de fort a F pe drumul .

Intr-o formulare succinta teorema arma ca orice 1-forma diferent ialanchisa

(x +y)dx + (x y)dy, = (x, y) [ x

xdy ydx, = (x, y) [

= 0 pentru orice curba nchisa .

= 0, pentru orice curba nchisa .

In continuare se aplica denit ia.

In continuare se aplica denit ia.

In continuare se aplica denit ia.

ydx+xdy pe un drum cu capetele A(2, 1) si B(1, 3).

, unde este un drum

yds, : x(t) = ln(sin t) sin

xyds, : x(t) = [t[, y(t) =

[x y[, : x(t) = [ cos t[, y(t) = sin t, t [0, ].

In continuare calculul este asemanator cu cel de la punctul anterior.

xzdy dz +yzdz dx + (x +y)dx dy,

xdy dz +ydz dx +zdx dy,

xzdy dz +yzdz dx + (x +y)dx dy =

V nd, n ind versorul normalei la suprafat a .

Pdx +Qdy +Rdz =

, unde, este o curba arbitrara nchisa astfel ncat

, unde este o curba arbitrara nchisa cu O , .

x(z + 3)dy dz +yzdz dx (z +z

direct si folosind formula

> 0, 1, 2, .., n. Fie A

. Potent ialul electric generat de sarcinile electrice q

(y z)dx +(z x)dy +(x y)dz =

2(dy dz +dz dx +dx dy) =

ydx +zdy +xdz =

(dy dz +dz dx +dx dy) =

(2(y z)i + 2(z x)j + 2(x y)k)

y(y + 2z)dx + 2x(y +z)dy + 2xydz , : z

2zdx xdy +xdz , : z = y + 1, x

2zdx xdy +xdz =

(x +y)dx dy + (y +z)dy dz + (z +x)dz dx =