RELAXAREA METODA DE RECUPERARE A AFECTIUNILOR RESPRIATORI In cazul afectiunilor respiratori, kinetoterapia reprezinta o metoda de baza permanenta (atat spitalizare,

, ambulatoriu, la domiciliu, la serviciu, pe strada), fiind posibil de efectuat dup ace programul sau exercitiile au fost insusite de pacient cu un cadru specializat. Kinetoterapia in afectiunile respiratori cuprinde ca metode: - Relaxarea - Posturarea - Gimnastica corectoare - Gimnastica respiratorie propriu-zisa sau reeducarea respiratorie - Antrenamentul la efortul dozat - Educarea tusei - Educarea vorbitului vorbirii - Terapia ocupationala RELAXAREA Din pct de vedere biologic relaxarea are dublu inteles: - Din pct de vedere al fiziologiei musculare reprezinta inversul starii de activitate a unui muschi - Din pct de vedere al fiziologiei sistemului nervos reprezinta inversul starii de tensiune nervoasa (=> procesul psiho-somatic cu valoare terapeutica, aducerea unui sistem la o stare stabila de echilibru) Dupa dictionarul de medicina Larousse : metoda vizand obtinerea unei destinderi prin controlul constient al tonusului fizic si mintal cu scopul de a calma tensiunile interne si de a consolida echilibrul mintal al subiectului. Principalele afectiuni respiratori care pot antrena tulburari respiratorii sunt: bronsita cronica obstructiva, astmul, emfizemul, dilatatia bronhiilor, bolile infectioase TBC, bolile peretilor alveolelor (fibroza, sarcoidoza, pneumoconioza), deformatiile toracice, bolile neuromusculare (miopatie, poliomielita), embolie sau edem pulmonar, cancer bronhopulmonar si apneea de somn. Relaxarea pentru pacientul bronhopulmonar are urmatoarele roluri (indicatii): - Inlatura o serie de conditii inhibitorii care perturba comanda ventilatorie - Reechilibreaza tonusul muscular general si al musculaturii respiratorii - Reprezinta singura metoda de abordare a unui individ cu o stare de tensiune inadevata - Scade cererea de O2 si productia de CO2 a organismului - Este principala metoda terapeutica pentru astmatici, pentru prevenirea si oprirea crizelor sau anuland starea de anxietate. Se conosc 2 tipuri de relaxare: 1. Relaxarea extrinseca pacientul este dependent de un factor extern a. Terapia medicamentoasa sedative, miorelaxante, neuroplegice etc b. Masaj sedativ, miorelaxant c. Aparatele de relaxare masa sau fotolii vibrante, muzica, caldura, culori etc d. Hipnoza 2. Relaxarea intrinseca prin care se asigura inhibitia reciproca psihic si muschi, autoindusa de pacient dupa ce a fost invatata si dirijata de un instructor. Exista 3 mari curente: a. Curentul oriental yoga - India, zen- Japonia, sentis Iran b. Curentul fiziologic Edmund Jacobson (se bazeaza pe constientizarea contractiei si relaxarii grupelor musculare in combinatie cu respiratia : inspir pe contractie, expir pe relaxare) Cuprinde 3 etape: 1

Prologul respirator 2-4 min, subiectul se concentreaza pe respiratie Antrenamentul propriu-zis: contractie relaxare cu inspir- expir pentru: Membrul superior drept Membrul superior stang Ambele membre superioare Membrul inferior drept Membrul inferior stang Ambele membre inferioare Extensorii trunchiului Cap Tot corpul Se incepe de la radacina membrului catre extremitati Pozitia de lucru subiectul in decubit dorsal fara excitatii din mediul inconjurator, se lucreaza folosind tehnica antigravitationala, izometria (presiunea palmei pe pat de exemplu) sau pendulare (pentru relaxarea umerii-gat) Revenirea se cere subiectului sa stranga pleoapele, pumnii, sa faca o grimosa, sa se intinda, sezand apoi ortostatism treptat RELAXAREA JACOBSON TEHNICA DE LUCRU Subiectul in decubit dorsal, intr-un cadru ambiant, fara zgomot, lumina, mirosuri puternice, temperatura de comfort, fara vestimentatie jenanta. - Respiram linistit, amplu si ne concentram pe respiratie - Inspiram si ne imaginam ca un balon de sapun ce se ridica, expiram si corpul devine greu si se afunda pe sol - Membrul superior drept este relaxat - Inspiram, ridicam usor bratul ca si cum ar fi de plumb cu o senzatie de greutate, apnee 5 secunde cu mentinerea pozitiei - Expiram cu un oftat si relaxam brusc bratul lasandu-l sa cada pe sol - Respiram amplu si linistit - Memebrul stang este relaxat si ii facem acelas procedeu ca cel precedent pentru membrul drept - Respiram amplu si linisit - Ambele membre superioare sunt grele si se afunda pe sol, nu le mai putem misca - Respiram amplu si linistit, avem senzatia de caldura in membrele superioare - Membrul inferior drept este relaxat si incepem procedeul aplicat prima data membrului superior drept - Respiram amplu si linistit - Executam aceasi manevra si la membrul inferior stang - Respiram amplu si linistit - Ambele membre inferioare sunt grele si se afunda in sol, nu le mai putem misca - Respiram amplu si linistit, avem senzatia de caldura in membrele inferioare - Trunchiul si capul sunt relaxate si se afunda pe sol, nu le mai putem misca, avem senzatia de caldura in tot corpul - Corpul nostru este complet relaxat intr-o stare de greutate si caldura - Insipiram, strangem usor ploapele, miscam nasul, zambim, miscam degetele, strangem usor pumnii, ne intindem cu bratele deasupra capului cat putem de mult - Ne intoarcem pe o parte si deschidem usor ochii - Ne ridicam usor in sezand, coboram umerii spre sol si impingem cu varful capului spre cer 2

c. Curentul psihologic tehnici de tip central prin autocontrol mental imaginativ: o Gimnastica artistica sau ritmica cu miscari libere, neimpuse cu urmarirea propriei respiratii ( edel, Lubeke Germania) o Pacientul in decubit dorsal 20 de min, respirand linistit cu pronuntarea sau pfff pe expir (Parrow) o Pacientul in decubit dorsal cu o perna sub genunchi si una sub cap, se intinde la maxim posibil, cu mainile deasupra capului, apoi se relaxeaza si din nou se intinde (maccagno)

Posturarea in afectiuni respiratori

In pozitii facilitateoare ale respiratiei factorul comun este trunchiul usor aplecat anterior. Exista 2 tipuri de posturari - pentru relaxare si facilitarea respiratie - posturi de drenaj bronsic Posturi de relaxare si facilitare a respiratiei Comun trunchiul usor aplecat inainte Rolul - scade : presiunea in muschii abdominali presiunea viscerelor pe diafragm hipertonia musculaturi inspiratorii din zona toracelui superior (umeri, gat, centura scapulara) - creste ventilatia lobilor pulmonari inferiori scazand spatiul mult si crescand volumul de ventilatie Avem poziti din stand Pozitia 1 Subiectul cu spatele la perete, sprijinit, capul aplecat anterior, umerii cazuti, bratele atarnand libere in fata corpului, trunchiul usor cifozat, genunchi flectati, picioarele departate, talpa pe sol Pozitia 2 Subiectul in stand cu fata la un perete, fruntea sprijinita pe palme pe perete, trunchiul usor aplecat in fata, un membru inferior inainte cu genunchiul flectat celalalt in spate Pozitia 3 Idem ca 2 numai ca este sprijinit pe un obiect mai inalt Din sezand Pozitia 4 Subiectul pe un scaun cu genunchi flectati, talpile pe sol, trunchiul aplecat anterior, coatele si antebratele se sprijina pe genunchi Pozitia 5 Idem ca mai sus numai ca bratele atarna liber intre genunchi Pozitia 6 Tot ca mai sus, numai ca subiectul se sprijina pe un rulou sau perna mare anterior Pozitia 7 Subiectul in sezand pe podea, genunchi flectati si departati, talpile pe sol, trunchiul usor aplecat anterior, mainile se sprijina pe sol intre genunchi 3

Pozitia 8 Este asa zisa pozitie mohamedana, subiectul sezand turceste, cu trunchiul usor aplecat anterior, mainile se sprijina pe sol in fata gambelor Din pe genunchi Pozitia 9 Subiectul pe genunchi, pe calcaie sezand, trunchiul usor aplecat anterior, mainile se sprijina pe genunchi Din decubit Pozitia 10 Subiectul este in decubit dorsal pe un pat care are partea de la cap ridicata intr-un unghi de 45 de grade, capul este pe o perna mica, bratele in usoara abductie cu antebratele sprijinite pe 2 perne mici sau 2 rulouri, genunchi usor flectati cu un sul, un rulou sau o perna, iar talpile cu varful degetelor in sus sprijinite pe un rulou Pozitia 11 Subiectul in decubit lateral deobicei de dreapta, dar depinde de la caz la caz, pe acelas pat ridicat la 45 de grade, cu o perna sub cap, trunchiul usor cifozat, antebratul de deasupra sprijinit pe o perna anterior, genunchiul si gamba de deasupra usor flectate, sprijinite pe un sul sau o perna anterior Pozitia 12 Subiectul tot in decubit lateral, pe acelas pat ridicat, in asa zisa pozitie fetala, cu o perna sub cap, o perna intre genunchi si eventual o pernita situata intre cot si torace

POSTURI DE DRENAJ BRONSIC

Este o pozitionare a pacientului cu afectiuni respiratorii cu rolul de a drena sau facilita evacuarea secretilor in exces cu ajutorul gravitatiei prin caile bronsice spre trahee unde vor fi scoase prin tuse sau aspiratie Prin tuse daca este constient sau aspirare cand subiectul nu poate sa tuseasca sau este inconstient. Majoritatea secretiilor depind de activitatea ciliara, tuse, de vascozitate, de viteza de formare si de viteza de decolare de pe peretii bronsici. Drenajul trebuie ajutat de 3 factori facilitatori: - tusea sau fluxul respirator - presiunea externa pe torace Regulile drenajului, cum se executa: - se face inainte de masa - se executa cu un pahar de expectoratie in mana - se executa in functie de necesitate (sau de mai multe ori pe zi, zonele cele mai pline/incarcate se dreneaza primele) - un drenaj al intregului plaman dureaza 30-45 de min, 5-10 min fiecare segment - la sfarsitul pozitionarii se aplica vibratii, tapotament, presiune asupra segmentului - il invatam pe subiect sa tuseasca productiv - la pacientii cu fenomene obstructive majore se administreaza cu 10-15 min un aerosol (bronhodilatator) - dupa un drenaj se recomanda administrarea de aerosoli : antibiotice si/sau antifungice) Indicatii - toate afectiunile care necesita drenaj, afectiuni care prezinta secretii Contraindicatii: - fracturile toracice - urgentele medicale sau chirurgicale ex: hemoptizii, pnemotorax, embolie pulmonara (bula de aer pe traseul sangvin pulmonar), edem pulmonar, corp strain in cavitatea respiratorie, pacient foarte dispneic, suferinte cardiace asociate, varsta inaintata, obezitate, hernie hiatala, dureri toracice si dureri abdominale 4

Pozitii asigura drenajul Poz 13 Pentru segmentele posterioare, lobii inferiori drept si stang, la baza coastelor posterior. Subiectul este pe un plan inclinat, decubit ventral, capul mai jos ca picioarele, bratele deasupra capului Poz 14 Pentru segmentul lateral, lobul inferior drept/stg. Subiectul in decubit ventrolateral stg/dr cu o mana sub cap si o mana in fata. Poz 15 Pentru lobul mijlociu dr/stg. Subiectul in decubit dorsolateral stg/dr pe un plan inclinat, picioarele mai sus, mainile sub corp. Poz 16 Pentru segmentul anterior, lobii inferiori stg/dr. Subiectul in decubit dorsal cu genunchi flectati, talpile pe sol si bazinul ridicat. Poz 17 Pentru segmentul anterior lobii stg/dr. Subiectul in decubit dorsal cu o perna mica sub cap, genunchi flectati, talpile pe sol Poz 18 Pentru segmentul posterior lobii superiori (la nivelul scapulelor). Subiectul in decubit ventral cu bratele deasupra capului Poz 19 Pentru segmentul posterior lobul superior drept. Subiectul in decubit ventrolateral stg cu capul pe o perna mare, invers pentru cel stg, cu antebratul sprijinit anterior pe o perna si genunchiul tot pe o perna. Poz 20 Pentru segmentul apical. Subiectul asezat pe un scaun cu spatele sezand pe un spatar, bratele pe langa corp, stand normal pe scaun.

Gimnastica corectoare respiratorie

corectarea pozitiei cap gat corectarea pozitiei umerilor corectarea pozitiei coloanei corectarea toracelui corectarea pozitiei bazinului

Elementele implicate in respiratie : - structura si aliniamentul - capul si gatul - umerii si omoplatii - colana - toracele - bazinul - si membrele inferioare (coxale si genunchi) La nivelul capului si gatului inclinat anterior Obiective: - tonifierea musculaturi posterioare a capului si gatului in conditii de scurtare - tonifierea musculaturi anterioare a SMC in conditii de alungire - stergerea reflexului gresit de postura si formarea unui reflex nou si stabil 5

obtinerea mobilitati la nivel cervical ex: exercitii simple din poziti cu baza mare de sprijin: din sezand, stand la spalier s.a; ex de tonifiere date printr-un reper de constientizare : sa se miste in oglinda, decubit dorsal sa impinga occiputul in pat - dupa care aceste exercitii se combina cu respiratie ex: strechingul simplu : din decubit dorsal intoarce capul lateral si il pune sa se uite cat mai jos; ex cu o minge medicinala (din patrupedie sa o impinga cu capul) sau cu o carte pe cap - elongatii (manuale) La nivelul umerilor si scapulelor In afectiunile respiratori umerii sunt in general contractatii, acensionati cu caracter pe mastoidieni si SCM Obiective: - miscari de mobilizare, rotarii, tonifiere musculara ex in decubit dorsal il punem sa impina cu umeri in pat, ex cu bastonul (fie simetric fie asimetric). Toate aceste ex trebuie sa fie combinate cu inspir si expir - presiuni pe umerii (din decubit dorsal, fara perna il impingem de umeri La nivelul coloanei vertebrale Avem cifoza si scolioza Obiective: - tonifierea musculaturii spatelui in conditi de scurtare in cazul cifozei si in coditii de scurtare individuala scolioza - tonfierea in conditii de alungire anterioara a toracelui in cazul cifozei si de alungire in partea concava in cazul scoliozei - tonifierea musculaturii abdominale - asuplizarea (mobilizarea) coloanei vertebrale de deconectare a articulatilor costovertebrale - stergerea reflexului gresit de postura si corectarea lui Mijloace - mobilizari ale coloanei de circumductie, indoirii laterale, rasucirii cu atentionare la batrani, cu probleme de vertij - in decubit lateral cu o perna in partea convexa - la spalier (in probleme respiratori nu se ridica bratele peste 90 de grade pentru ca se blocheaza respiratia - exercitii cu baston tinut simetric sub coate pentru cifoza - la nivelul coloanei elongatii La nivelul toracelui Intalnim contracturi musculare, intervertebrale, paravertebrale, apar deformari ale toracelui : infundat, asimetric, diferente de amplitudine la hemitorace Obiective - corectarea pozitiei - decontracturarea musculara Mijloace: - manipulari ale toracelui - manevre de presiune paravertebrala pentru a dezontractura articulatia intervertebrala - ex cu greutatii (in decubit dorsal sau ventral si ii asezam o carte mai grea pe torace sau pe abdomen pentru diafragm si abdomen La nivelul bazinului Inclinat posterior, retroversat, inclinat anterior/posterior Obiective 6

constientizarea pozitiei (din decubit dorsal, stand langa un perete) tonifierea musculaturi abdominale tonifierea fesiera exercitii de tonifiere ale musculaturi pelvitrohanteriene si a planseului pelvin (subiectul in decubit dorsal cu genunchi flectatii, ridica fundul si revine)

DIRIJAREA AERULUI LA NIVELUL CAILOR RESPIRATORI

Exercitiile de respiratie pot fi variate prin : - frecventa de respiratie pe minut - modalitatea de miscare a toracelui si abdomenului - durata fazelor respiratori - combinarea fazelor respiratori - postura de executie - dirijarea aerului la nivelul cailor respiratori Dirijarea aerului la nivelul cailor respiratori superioare (nas, cavitate bucala, faringe, laringe) Nasul : purifica, incalzeste, umezeste, directioneaza aerul Subiectul trebuie sa fie intr-o pozitie corecta, cu capul drept, umerii relaxati, toarcele si abdomenul in linie dreapta. Se va lucra : - inspir pe cate o nara - inspiruri repetate (adulmeca) - inspir cu baterea ritmica pe aripile nasului - expir cu buzele stranse - expir cu pronumtie de consoane rezonante (h, sh, tz) - expir cu pronuntie de vocale (a,e,i,o, u) - expir cu pronuntia de silabe care se repeta (lalala, mamamama, tatatata s.a) - expir cu rostirea unei fraze Dirijarea aerului la nivelul costal reeducarea costala Tehnica de lucru Subiectul este asezat in pozitie in functie de zona dorita a fi reeducata, kinetoterapeutul aplica mainile pe zona de reeducat cu degetele in prelungirea coastelor, se cere subiectului sa inspire, kinetoterapeutul executand o presiune lejera, usoara; la sfarsitul inspirului kinetoterapeutul relaxeaza mainile pastrand contactul cu toracele, dupa care in functie de caz urmeaza o apnee, apoi se cere subiectului sa expire, kinetoterapeutul executand o presiune ferma A. Superioara sector apical Poz 1. Subiectul in decubit dorsal cu capul pe o perna, kinetoterapeutul la capul subiectului aplica mainile cu policele pe stern si celelalte degete rasfirate in jurul coastelor, executand tehnica de lucru anterior descrisa. B. Segmentul axilar Poz 2. Subiectul in decubit lateral cu bratul de deasupra ridicat, kinetoterapeutul in spatele subiectului, aplica mainile in zona axilara, cu degetele in prelungirea coastelor executand tehnica de lucru C. Segmentul mijlociu 7

Poz 3. Subiectul in decubit dorsal, kinetoterapeutul in lateral fata de subiect, plaseaza mainile cu policele spre stern, celelalte degete in prelungirea coastelor executand tehnica de lucru D. Rebordul costal Poz 4. Subiectul la fel ca mai sus, se mai poate lucra cu o chinga, adica se trece o chinga la nivelul toracelui (baza) executandu-se tehnica de lucru E. Educarea unui hemitorace Poz 5. Subiectul in decubit lateral, bratul de deasupra ridicat, kinetoterapeutul in spatele subiectului aplica mainile pe hemitorace cu degetele in prelungirea coastelor executand tehnica de lucru F. Sectorul posterior Poz 6. Subiectul in decubit ventral cu mainile sub barbie, kinetoterapeutul lateral fata de subiect aplica mainile cu policele spre coloana si celelalte degete in prelungirea coastelor executand tehnica de lucru G. Exercitii pentru respiratie cu dirijare Poz 7. Subiectul in usor decubit ventral, face inspir cu ridicarea mainii si urmarirea ei cu privirea, expir cu coborarea spre anterior si rasucirea trunchiului (ca diagonala kabat) Poz 8. Sezand pe scaun acelas exercitiu cu urmarirea mainii si inspir si expir Poz 9. Tot in sezand numai ca se executa cu mana la ceafa (cea pe care o urmarim)

REEDUCAREA DIAFRAGMULUI Definitie: Diafragmul este o membrana musculo-tendinoasa care separa cavitatea toracica de cea abdominala Structura si fiziologie: Are forma unei bolte neregulate si se insera astfel: - Pe fata interna a ultimelor 6 arcuri costale unde insertiile diafragmului se intrepatrund cu cele ale muschiului transvers abdominal - Pe fata posterioara a apendicelui xifoid - Pe rahisul lombar prin cei 2 muschi pilieni (drept si stang) - Pe formatiunile aponevrotice ce unesc baza toracelui cu segmentul lombar In stare de repaus respirator centrul frenic al muschiului diafragmei se proiecteaza intre coastele 5 si 8. Diafragmul prezinta mai multe orificii prin care trece vena cava inferioara, esofagul, aorta. Inervatia este asigurata de nervul frenic. Patologie - Deschiderea anormala a orificiului esofagian poarta denumirea de hernie hiatala - Sughitul este determinat de diafragm prin contractare spasmotica Actiune: - Principala actiune a muschiului diafragm este cea de inspir, realizata prin cresterea volumului si scaderea presiunii in cavitatea toracica si scaderea volumului si presiunii in cavitatea abdominala. Agonistul diafragmului este muschiul transvers abdominal. Actiunea diafragmului creste diamentrul toracic cranio-caudal in inspir. Pozitia corpului este foarte importanta in actiunea diafragmului: in 8

decubit dorsal diafragmul are cea mai mare amplitudine, iar in pozitia sezand sau ghemuit cea mai mica - In expir diafragmul revine pasiv la pozitia sa initiala prin actiunea elastica a plamanului si prin presiunea abdominala. - Ca principal muschi insiprator asigura 65% din ventilatia de repaus, aici intra si muschi asccensori: scaleni, SCM, intercostali Tehnica de lucru: Cea mai folosita tehnica este cea din decubit dorsal cu genunchi flectati si capul pe o perna mica. Din aceasta pozitie subiectul va face inspir cu bombarea abdomenului, expir cu relaxare. Exercitiul poate fi facut fie liber, fie cu rezistenta care poate fi opusa manual de catre kinetoterapeut, sub forma de saculeti de nisip, mingii medicinale, discuri,centuri elastice. Alta varianta de lucru este patul Maccagno. Se poate lucra fie in pozitie normala, fie cu capul in sus, fie in pozitia Trendelenburg (=cu capul in jos) cu facilitarea expirului. Sau decubit lateral cu reeducarea hemidiafragmului sau a hemitoracelui. Exista variante pentru reeducarea diafragmului cu inspir si baterea ritmica pe aripile nasului; inspir pe cate o nara; inspiruri repetate ca si cand ar adulmeca; inspir cu buzele stranse sau printre dinti sau printr-un pai. Toate exercitiile se pot executa fie inspir-expir, fie inspir apnee expir

ANTRENAMENTUL LA EFORTUL DOZAT

Toleranta la efort este principala masura pentru aprecierea capacitatii de munca a bolnavului respirator. In antrenament la efort se vor urmari urmatorii parametrii: - aparitia sau cresterea dispneei - aparitia unei starii de disconfort - aparitia sau cresterea unei respiratii zgomotoase - aparitia tahipneei - cresterea ritmului cardiac peste 110-120 sau aritmic - aparitia unor dureri toracice de tip constrictiv (gheara) sau presiune in zona sternului Tipuri de antrenament 1. La bicicleta ergometrica - avantaje: o permite aplicarea mastii de O2 o simplu de executat o se poate regla in ritmul convenabil pacientului - dezavantaje o cere o oarecare indemanare si obijnuinta o antreneaza grupe limitate muscular o nu este accesibila la domiciliu pentru toti bolnavi Tehnica de lucru - se incepe pedalarea la o putere 40 de wati - sedinta cu 2 reprize, cu o durata intre 3-10 fiecare reprize - pauza 6-20 de minute , subiectul se odihneste pe bicicleta - cand a ajuns la maxim 10 min de pedalaj fara tulburari de efort se creste puterea la 80 de wati - cand reuseste sa faca 10 minute la 80 de wati se creste durata reprizei pana la 30 de minute maxim 2. Antrenamentul la covorul rulant - avantaje 9

o utilizeaza cel mai banal exercitiu mersul o nu necesita un consum mare de O2 datorita automatismului - dezavantaje o costisitor si ocupa mult spatiu Tehnica de lucru - parametrii de dozare sunt viteza si panta de rulare - se incepe cu mers linistit pe plat 10 min - daca apar tulburari se ridica banda la un unghi de 10 grade - tot asa daca nu apar tulburari combinam 10 minute plat cu 10 min panta - putem sa creste ritmul de mers 3. Antrenamentul la scarita - avantaje o se poate executa usor la domiciliu - dezavantaje o este dificil pentru persoanele varstnice o dificil pentru persoanele cu tulburari de echilibru o plictisitor o solicita un consum mare de O2 Tehnica de lucru A. Scarita MASTER - inaltimea treptei este de 23 de cm - w=4/3 x (G x 9.81 x I x f)/60 - kg m/min = (G (kg) x I (cm) x nr trepte) / 100 - BPOC = 100 kgm/min - G = greutatea in kg - I = inaltimea in cm - F = nr de trepte pe min - Durata de executie se incepe de la 1 min la 10 minute maxim B. Varianta simpla urcarea unei scari simple, urmarim cate scari a urcat in ritmul lui fara sa se opreasca si sa apara tulburari 4. Antrenamentul prin mers - avantaje o fiziologic o nu cere nici o instalatie o pune in miscare grupe musculare mari o pacientul poate beneficia de ioni negativi - dezavantaje o nu poate fi cuantificat corect o masca de oxigen Model de lucru - se dozeaza in functie de distanta, nr de pasi si durata - se face pe teren plat lasand pacientul sa isi adopte propriul ritm de mers 15 min - daca nu apar tulburari introducem pe o distanta de 20-30 m un ritm alert (dublu sau triplu fata de cel anterior) - crestem distanta la 100m pe acelas ritm de 4-8 ori (perioade) - exista si varianta curei de teren unde traseul este prestabilit 5. Antrenamentul la piscina 10

avantaje: o pozitia orizontala in apa de plutire oxigenizeaza distributia circulatie pulmonare marind suprafata de schimb gazos o apa calda ajuta mucoasa si tractul respirator o rol sedativ si are efect dublu pe inspir apa opune rezistenta, iar pe expir ajuta respiratia - dezavantaje o dificil de pus masca de O2 o poate exista teama de apa o necesita amenajari speciale Model de lucru - pacientul plutind in piscina are un scripete, cu o contragreutate fixata de bazin care sa il traga inapoi - prin miscari de inot subiectul cauta sa se mentina la loc Alta varianta - subiectul sa inoate in ritmul propriu masurand distanta pe care el reuseste sa parcurga fara sa apara tulburari de efort. In momentul in care el reuseste sa o parcurga o lungime de bazin incepem sa il cronometram. EDUCAREA RITUMULUI RESPIRATOR Principalele componente ale unei ventilatii dirijate sunt: - ritmul ventilatiei - controlul volumului curent - raportul intre timpii respiratorii - controlul fluxului de aer - controlul respiratiei miscare si efort 1. Ritmul ventilatiei Reprezinta frecventa respiratorie pe minut care in mod normal la barbat este de 16 respiratii pe minut si la femeie de 18 respiratii pe minut. Sub 12 respiratii este bradipnee, peste 20 de respiratii este tahipnee. Pe bolnavi ii caracterizeaza tahipneea care duce la : - Ventilatie insuficienta - Perturbarea schimbului gazos - Discomfort respirator - Scaderea amplitudinii respiratorii - Hipocapneie (acumulare de CO2) Tehnici de lucru: se va urmarii rarirea ritmului respirator, care se va face gradat. Se pot folosi: - Pulsul pacientul va fi invatat sa isi gaseasca pulsul si va face inspir pe 3-4 batai de puls si expir pe 34 batai de puls. Apoi treptat se ajunge la o faza respiratorie pe 5-6 batai de puls - Stimulator de respiratie - Metronomul 2. Controlul volumului curent Tehnica de lucru: inspir si expir fortat, pentru a avea o respiratie eficienta trebuie sa fie ajustat si volumul curent. 3. Raportul dintre timpii respiratori Din punct de vedere normal raportul dintre inspir si expir este de 1 la 1.2. La pacientii obstructivi expirul este foarte scurt. Avem urmatoarele tehnici de lucru: - Stimulator de respiratie reglat pe faza expiratorie lunga - Puls inspir pe 3-4 si expir pe 5-6 11

Cresterea pauzei post inspiratorie = apnee dupa inspir, apoi expir lung si pasiv (se foloseste ca stimulare a reflexului de tuse, apneea dupa expir)

4. Controlul fluxului de aer Reprezinta viteza cu care intra si iese aerul in si din caile respiratorii. Depinde foarte mult de elasticitatea peretelui respirator. Tehnica de lucru: - Tehnica cu lumanarea: se tine o lumanare aprinsa in dreptul gurii la 15-20 cm, se cere subiectului sa sufle in flacara lumanarii astfel incat sa mentina flacara in pozitie orizontala fara sa o stinga cat mai mult timp , pentru a ingreuna exercitiul se creste distanta dintre gura si flacara. - Printr-un tub de cauciuc se sufla intr-un recipient cu lichid astfel incat sa formam in mod constant si prelungit bule de aer cu aceasi marime. Pentru a creste dificultatea avem 3 variante: fie scadem diametrul tubului prin care suflam, fie creste lungimea lui, fie crestem vascozitatea lichidului - Exercitii de mentinere a unui fulg sau a unei bile intr-un tub 5. Controlul respiratiei in miscare si efort Miscarea influenteaza foarte mult respiratia. Se invata subiectul sa pastreze o pozitie corecta : coloana vertebrala dreapta, umerii relaxatii, abdomenul in prelungirea toracelui. Il invatam: - Intoarcerea in pat : va face inspir, iar pe faza de expir se intoarce in pat - Metodele de mers: poate face inspir la un pas, expir pe 2 sau inspir pe 1 pas expir pe 3; sau inspir 2expir 4; inspir 3 expir 5; in functie de necesitati, de ritmul cardiac, de lungimea pasului - Urcatul si coboratul scarilor : va face inspir si urcat sau coborat cu expir, apoi inspir pe o treapta si expir pe 2 trepte. Durata unei intregi sedinte de reeducare a ritmului respirator nu trebuie sa depaseasca 20-30 de minute, nu trebuie sa oboseasca bolnavul, sa nu determine dispnee sau discomfort si trebuie sa il ajute sa se relaxeze si sa respire corect. EDUCAREA TUSEI Tusea este un reflex normal, fiziologic, insa cand este frecventa si persistenta este un semn al bolii. Tusea este declansata de iritatia mecanica a receptorilor din laringe, trahee, bronhii, de catre : secretii, pulberi, gaze, sange, produse chimice sau iritante. Tusea este formata din: - Un inspir profund, declansat de iritarea bronsica - O scurta faza de apnee cu glota inchisa - Expir inainte ca glota sa se deschida - Deschiderea brusca a glotei cu expulzia expiratorie puternica a aerului ce poate atinge 280 m/sec Coloana de aer ce se deplaseaza prin expulzie cu aceasta viteza antreneaza spre exterior secretiile sau corpii straini spre expulzare. Presiunea intrapulmonara foarte mare declansata de tuse poate determina o serie de accidente cum ar fi: - Rupturi alveolare - Hemoragii - Hernii abdominale - Sincopa tusigena (=ischemie cerebrala) La bolnavii respiratori, in lipsa unui aparat mucociliar functional, tusea este singura modalitate de expulzare a secretiilor din acest motiv se considera ca tusea este eficienta atunci cand prin ea se elimina mucozitatile sau corpii straini. O tuse care determina doar dispnee, fara sputa este o neproductiva. Exista si o tuse nervoasa care este declansata de factori psihogeni. O tuse este eficienta daca: 12

Se executa la o capacitate vitala (cv) suficienta care sa aiba volumul necesar coloanei de expulzie, daca se executa cu o forta de propulsie a aerului suficient de mare, se executa din pozitii de facilitare Tehnica invatarii tusei se refera la 3 elemente: 1. Pozitionarea corpului in timpul tusei Pozitia pentru tuse exista pozitii care faciliteaza expirul prin usurarea contractiei musculaturii abdominale, cresterea presiunii intraabdominale, contractia musculaturi toracale, cresterea presiunii intratoracice Exercitii de pozitionare: - Pozitia 1: subiectul in sezand, umerii relaxati si usor abdusi, capul si spatele usor flectate, genunchi flectati, picioarele pe sol, antrebratele se sprijina pe o perna situata pe abdomen. Se preseaza perna pe abdomen, ceea ce ajuta la ridicarea diafragmului. In timpul tusei trunchiul se apleaca anterior Pozitia 2 subiectul sezand sprijinit, cu trunchiul aplecat, capul sprijinit pe o perna, genunchi flectati, talpile pe pat, o perna pe abdomen, idem se preseaza in expir si trebuie sa se aplece usor anterior

Pozitia 3 subiectul in decubit lateral cu capul pe o perna, trebuie usor flectat, genunchi usor flectati, mainile preseaza o perna pe abdomen

2. Modalitatea de control a respiratiei in accesul de tuse. Pacientul va expira pe nas lent si profund. In inspir trunchiul si capul se mentin drepte, abdomenul va fi impins spre inainte presand perna. Urmeaza apnee de cateva secunde apoi expulzia aerului se face fractionat in 2-3 reprize cu aplecarea trunchiului inainte si tragerea inapoi a abdomenului, presand in aceasi timp perna pe abdomen. Sunetul produs de tuse trebuie sa fie profund, rotund si surd. Daca pacientul este slabit, lipotimic, cu senzatii de vertij tusea va fi educata astfel: - Inspir fara apnee apoi - Expulzia aerului in 2-3 reprize cu gura si glota deschise Exista o posibilitate de stimulare a reflexului de tuse: - Prinderea cartilajului cricoid si miscarea acestuia sau apnee dupa expir 3. Tonifierea musculaturi respiratorii Este necesara pentru a avea o tuse eficienta (vezi lectia de gimnastica corectoare respiratorie). Pentru bolnavii cu dureri toracice sau politraumatisme nu se educa tusea, se recurge la aspiratii bronsice. EDUCAREA VORBIRII Vorbirea este a 2a functie a aparatului respirator, tonul se formeaza prin oscilatiile corzilor vocale iar cutia de rezontanta este cavitatea laringofaringiana. Vibratia corzilor este determinata de trecerea coloanei de aer expirat. Glota este obstacolul in fata fluxului expriator. In timpul vorbirii musculatura abdominala, toracala, faringiana se contracta. In vorbire inspirul se face deobicei pe gura, rapid, la sfarsitul unui cuvant sau silabe. Dispneicul nu poate vorbi cursiv, oprindu-se la mijlocul cuvantului pentru a respira. Tehnica de lucru - se incepe prin a explica bolnavului mecanismul vorbirii si cauza degradarii ei - in functie de gradul dispneei vom antrena pacientul pentru a adopta un ritm de vorbire adecvat pentru gradul deficitului ventilator exemplu: pentru expir se da un numar limitat de cuvant, se 13

alcatuiesc grupe de cuvinte pe care pacientul le va citi cu voce tare intr-un expir si se va repeta de mai multe ori. Treptat aceste grupe vor creste in silabe si cuvinte, un exemplu de expir cu 4-6silabe: respir mai rar, respir mai usor, nu mai gafai, sunt relaxat, vorbesc linistit. Aceste grupe de cuvinte se vor citi la diferite ritmuri, la inceput mai repede apoi din ce in ce mai rar. - Se vor trece apoi la grupaje mai ample ca structura silabica exemplu: a mai trecut o boare pe deasupra viilor si a furat de prin ponoare puful papadiilor, si cu acorduri lungi de lira i-au raspuns fanetele, toate florile ii raspunsera intorcandu-si fetele - Spre sfarsit se trece la grupaje mult mai diferite de cuvinte si silabe Ex: o clipa i-au crezut arhanghel In spada si-n privire crunti Cu suflete Ca niste muti In al nadejdei zbor Le-am dat ogorul meu ca sa-l ridice-n cer Si doar cu starmri m-am ales Pe urma lor Se pot face exercitii de cantat pe texte, incepand cu vocalize, cantare de cuvinte simple fractionate pana ajunge sa citeasca sau sa cante fara a avea perturbari de dispnee. Are un efect social si are un efect psihic. TERAPIE OCUPATIONALA Ergoterapie scoala franceza Terapie ocupationala scoala americana Definitie a. Academia de Stiinte Medicale ergoterapia= folosirea activitatii practice (lucrative) adaptate specificului activitatii anterioare a bolnavului si starii sale psihice actuale, ca mijloc terapeutic in vederea mentinerii sau refaceri deprinderilor si abilitatilor sale, readaptari functionale si reorganizari cat mai complete si armonioase a vietii psihice. Terapia ocupationala = utilizarea unor activitati adecvate (profesiunii bolnavului si stadiului bolii) cu caracter recreativ, in afara perioadei de program terapeutic intensiv (timp liber) cu scopul reeducarii functionale a bolnavului b. Dictionarul de medicina Larousse 1998- ergoterapie= terapie care utilizeaza activitatea in vederea readaptarii handicapatilor fizic si mintal c. Indrumator terminologic 1997 ergoterapie = parte a terapiei care se ocupa de vindecarea si reeducarea bolnavilor si deficientelor fizice si psihice prin munca Terapie ocupationala = metoda de tratament a bolnavilor prin munca adecvata stadiului de evolutie a bolii, culturii si pregatirii lor profesionale Pentru bolnavii respriatori alegerea terapiei ocupationale are 2 criterii: - Cunoasterea gradului de efort solicitat de respectivul procedeu - Utilizarea acelor procedee care nu polueaza in nici un fel aerul respirat de pacient Scoala americana a facut o clasificare: 1. Pacientul la care munca obijnuita nu determina oboseala, dispnee, palpitatii 2. Pacient cu usoara limitare a activitatii fizice, in repaus se simte perfect, activitatea obijnuita da oboseala, palpitatii si dispnee 3. Pacientul cu o marcata limitare a activitatii fizice, in repaus e bine, la o activitate fizica sub cea obijnuita apare disconfortl 4. Pacient la care orice activitate fizica produce disconfort, dispnee si tahicadie Alta clasificare: 1. Pacienti a caror activitate fizica nu trebuie restransa 2. Pacienti a caror activitate fizica nu se restrange, dar sunt avertizati impotriva eforturilor intense si competitie 14

3. Pacienti carora activitatea fizica obijnuita trebuie moderata, iar eforturile intense trebuie sa fie discontinue 4. Pacienti la care activitatea fizica trebuie usor redusa 5. Pacienti care trebuie sa ramana complet in repaus in pat sau pe scaun Terapia ocupationala cere efort din partea bolnavului respirator pentru care trebuie prescrisa in contextul antrenamentului la efort dozat Consumul minim de O2 al organismului in repaus pentru atingerea necesitatilor metabolice = 3.5 ml O2/kg/min Pentru consumurile energetice pentru diverse activitati de munca sau receationale in functie de capacitatea testata de efort a pacientului se alcatuiesc programe zilnice de trerapie ocupationala:
Consum de O2 7 ml O2/min/kg Activitati lucrative - Munca de birou - Stenograf - Condus masina - Operator calculator - Reparator radio/TV - Paznic - Dactilograf - Tamplarie usoara Activitati recreative - Plimbare 1.6km/h - Jocuri de carti - Sah - Cusut, tricotat - Mers 3km/h - Ciclism 8km/h - Biliard - Bowling - Golf - Canotaj 4km/h - Cantat la instrumente - Mers 5km/h - Ciclism 10km/h - Volei - Golf - Badminton - Tras cu arcul - pescuit - mers 5,5 km/h - ciclism 13km/h - tenis de masa - golf - gradinarit - gimnastica generala - mers 6,5 km/h - ciclism 16km/h - patinaj - canoe - tuns iarba - tenis - schi pe panta usoara - alergare 8km/h - ciclism 19 km/h - schi - baschet - urcat pe munte - hochei - canotaj - alergare 9km/h - ciclism 21km/h - schi - handbal - baschet - scrima - schi (peste 8 km/h)

7-11 ml O2/min/kg

11-14 mlO2/min/kg

Asamblari de masini Conducator camioane Carat cu roaba Sudura Zidarie dulgher zidarie zugraveala aplicare tapet plivit, sapat sapat munca cu lopata dulgherie , tamplarie spart de lemne

14-18ml O2/min/kg

18-25 ml O2/min/kg

25-28 mlO2/min/kg

sapat santuri taiat lemne cu ferastraul carat (175Kg)

28-32 ml O2/min/kg

munca cu lopata (31kg)

Peste 32 ml O2/min/kg

munca cu lopata

15

handbal alergare

Prin aspectul placut, recereativ, folositor, terapia ocupationala are un efect pozitiv asupra psihicului bolnavului

16