P. 1
HASDEU, Bogdan Petriceicu - 02 Etymologicum Magnum Romaniae (v3.0)

HASDEU, Bogdan Petriceicu - 02 Etymologicum Magnum Romaniae (v3.0)

|Views: 715|Likes:
Published by mandreius

More info:

Published by: mandreius on Jan 26, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/25/2013

pdf

text

original

PREFAÞÃ

Tomul I al Etimologicului ieºind întreg la luminã, Academia Românã, sub auspiciile cãriia este pusã lucrarea de cãtrã augustul întemeietor, s-a crezut datoare în sesiunea generalã din 1887 a-ºi spune cuvîntul în aceastã privinþã, dentîi prin raportul secretarului general, apoi prin comisiunea aleasã pentru a rãspunde la acel raport. În loc de prefaþã, extragem pasagele corespunzãtoare din raportul d-lui Dim. A. Sturdza, ca secretar general, ºi din rãspunsul d-lor G. Bariþ, N. Kretzulescu ºi A. Odobescu, cei trei membri ai comisiunii. Din raportul d-lui Dim. A. Sturdza: „Astãzi avem înaintea noastrã întîiul volum al Marelui Etimologic. Din acest volum putem vedea, judeca ºi apreþia atât însemnãtatea ideii Maiestãþii Sale Regelui cât ºi erudiþiunea, pãtrunderea ºi munca pe cari d-l Hasdeu le pune în executarea acestei lucrari. Magnum Etymologicum Romaniae nu este un simplu dicþionar, redactat dupã modul dicþionarelor de pînã acuma. Este o lucrare unicã în felul sãu. D-l Hasdeu a cuprins înþelesul intim al ideii M.S. regelui ºi, a conceput un plan de executare foarte vast ºi cu totul nou ºi original. Cuprinsul lucrãrii este precizat chiar pe titlu prin cuvintele: Dicþionarul limbei istorice ºi poporane a românilor, de unde se vede cã Magnum Etymologicum Romaniae va cuprinde în ºi ne toatã limba românã în manifestãrile ºi formele ei istorice, poporale ºi dialectale, aºa dupã cum se gãseºte în cãrþile vechi, în literatura poporanã scrisã ºi nescrisã ºi în vorbirea vie a poporului. Acesta este fondul comun, este baza din care se formeazã limba literarã, destinatã a exprima toate cugetãrile ºi toate manifestãrile civilizaþiunii naþionale. Din relaþiunile pe cari d-l Hasdeu ni le-a prezentat în cei doi ani precedenþi, am vãzut cum s-a strîns materialele din cari se formeazã aceastã lucrare monumentalã asupra limbei noastre. Cele patru fascicole publicate pînã acuma aratã cum lucrarea se executã. Din partea publicatã se vede cã Magnum Etymologicum nu cuprinde numai însemnarea cuvintelor cu arãtarea etimologiei lor. Fiecare cuvînt formeazã o monografie în care sînt înºirate originile ºi istoricul întrebuinþãrii lui, precum ºi toate funcþiunile lui în observaþiunile, obiceiurile, credinþele, superstiþiunile poporului, de unde rezultã cã acest dicþionar este o enciclopedie naþionalã în care sînt aratate ºi explicate toate manifestaþiunile spiritului poporului nostru. Astfel lucrarea d-lui Hasdeu ocupã în studiile noastre filologice un loc de o însemnãtate foarte mare. Prin ea se va da un impuls puternic a studia în toate direcþiunile psihologia poporanã a românilor. Uºor se va înþelege acum de ce Marele Etimologic trebuia sã se deosebeascã de forma obicinuitã a dicþionarului. În Dicþionarul d-lui Hasdeu fiecare cuvînt este tractat în forma unei mici monografii, care poate fi cititã ºi înþeleasã de fiecare. Prin aceasta Magnum Etymologicum va deveni o carte instructivã în care oricine va putea gãsi explicãri asupra oricãrui cuvînt; aceastã lecturã va contribui foarte mult la rãspîndirea cunoºtinþelor drepte asupra limbei ºi asupra poporului român ºi la înlãturarea multor idei greºite, cari sînt rãspîndite chiar între români, asupra manifestãrilor spiritului naþional. Dar Magnum Etymologicum va mai avea un alt rezultat: o cunoºtintã exactã a tezaurului limbei româneºti ºi a întrebuinþãrii lui. Avînd înaintea noastrã întîiul volum al Marelui Etimologic ºi apreþuind marea însemnãtate a acestei publicaþiuni, precum ºi onoarea ce face ea þãrii ºi Academiei, se deºteaptã în

PREFAÞÃ
noi simþãminte de adâncãrecunoºtinþã ºi de nemãrginit devotament cãtrã M.S. Regele, Augustul Preºedinte ºi Protector al Academiei; care a conceput ideea lucrãrii ºi a dat mijloace ca sã se realizeze, precum ºi simþãminte de iubire, de stimã ºi de mulþumire cãtrã colegul nostru B.P. Hasdeu, care ºi-a pus toatã activitatea sa spre a realiza aceastã lucrare, care va fi, cum a zis M.S. Regele, un momument neperitor pentru limba ºi cultura românã…” Din rãspunsul d-lor A. Odobescu, N. Kretzulescu ºi G. Bariþ: „În frunte vom pune ivirea primei manifestãri realizate din opera capitalã a secþiunii literare, cea dintîi peatrã din temelia limbei noastre acel lãstar rãsãrit din mãreaþa cugetare ºi din generoasa iniþiativã a Augustului nostru Protector ºi Suveran. Vorbim de primul volum, în patru fascicule, din Marele Etimologic al României. Colegul nostru, d.B.P. Hasdeu, carele a primit cu lãudatã semeþie sarcina acestei opere uriaºe, a lucrat în ultimii doi ani la dînsa astfel cum, ºi dacã am voi sã-i cãutãm cu tot dinadinsul defecte ºi lacune, abia am putea dibui pe ici ºi colea foarte uºoare ºi neînsemnate scãpãri din vedere, asupra cãrorã d-sa mereu revine cu completãri ºi adause. D. Hasdeu lucreazã la ea încet, ºi bine face; lucreazã cu prudenþa cuvenitã cînd are omul a purta cu sine un aparat de erudiþiune atît de greu ºi atît de complex. ªi totuºi pînã acum nu i se poate imputa cã n-a mers aºa de repede ca alte mari lucrãri de naturã analogã, executate prin þãrile culte ale Apusului. Pe acolo însã lexicografii de azi n-au decît a secera, a aduna în mãnunchi sau cel mult a prãºi în holdele literare semãnate de secoli de cãtrã predecesorii lor. Colegul nostru, putem zice, urmînd aceeaºi imagine, cã trage brazda ºi despicã ogor în þelinã. El însuºi v-a explicat mai cu de-amãnuntul cum ºi-a croit rãzoarele, cum îºi destupã rãdãcinile ºi cum, lucrînd mereu în trudã, îi rãsar în preajmã miile de preþioase floricele ale vechii noastre limbe, pe cari niciodatã el nu se îndurã a le lepãda în laturi. Sã-i mulþumim dar pentru a sa tot aºa de vîrtoasã cît ºi delicatã muncã; sã-i urãm pe timp îndelungat aceeaºi tãrie, aceeaºi stãruinþã, ºi totdeodatã sã-i ºoptim la ureche cã, ºi noi de aici ºi publicul de afarã, sîntem nerãbdãtori de a ne folosi cît mai iute de mîndra-i lucrare, sîntem doritori a-l vedea înteþindu-ºi vîrtutea ºi agerimea spre a ne da curînd cît mai mult rod se va putea…” La mijloc, între raportul secretarului general ºi rãspunsul comisiunii, autorul a rostit în sînul Academiei propria sa dare de seamã asupra mersului lucrãrii, care urmeazã mai la vale ca întroducere la tomul II. Aci mai avem însã ceva de adaos, ca întîmpinare la mãgulitoarea nerãbdare despre care vorbeºte comisiunea academicã. Doritoare de a ajunge pe toate cãile cît mai în pripã la treapta de culturã a surorilor sale din Occident, naþiunea românã– orice s-a zice– se miºcã zornicã, între celelalte tãrîmuri, ºi pe acela al filologiei. Cînd începusem noi mai anþãrþ, atunci cîntecele adunate în Ardeal de dd. Jarnik ºi Bîrsanu, în România de d. G.D. Teodorescu, nu ieºiserã încã la luminã, nici muzica poporanã de d. Vulpian, nici poveºtile bucovinene de d. Sbiera, nici studiile dialectale despre moþi ºi despre bihoreni de d. Frîncu ºi de d. Pompiliu, nici mai cîte altele. Apoi tot de atunci încoace sînt de înregistrat unele importante ediþiuni critice de texturi vechi, precum este Codicele Voroneþian, Psaltirea în versuri a lui Dosofteiu, Predicele lui Antim etc., iar din cercetãri curat ºtiinþifice, cîteva excelente disertaþiuni de d. L. ªãineanu. Dãcã nemic nu va veni sã împedece acest ager avînt, menit din ce în ce mai mult a prinde la putere, lucrarea Etimologicului va deveni ºi ea mai uºoarã, mai îndemînatecã, mai gata cu o oarã înainte.

B. P. H. 6
25 martiu 1887

DICÞIONARE ªI DICÞIONARE

INTRODUCERE LA TOMUL II
cititã denaintea Academiei Române în ºedinþa de la 13 martiu 1887

— Oare pîn-la ce literã ai ajuns? mã-ntreba într-o zi un bãrbat cu vazã în lume. — Hm! – rãspunsei eu printr-o altã întrebare– pînã la ce literã ai citit? Aci, fireºte, o mare încurcãturã, cãci omul meu cunoºtea cartea numai din zvon. Românul însã nu se prea încurcã mai niciodatã. Prefãcîndu-se cã n-a auzit întrebarea, el se apucã cu o mãiastrã uºurinþã a mã lãuda pe mine, a lãuda Etimologicul, a lãuda Academia, a lauda cîte-n lunã ºi-n soare, darã – fãrã un darã nu se poate – îºi încheie acatistul printr-un adînc suspin ºi o duioasã urare: — Numai sã-þi dea Dumnezeu ani mulþi ca sã poþi isprãvi!… A! Iatã ceva care trece peste competinþa mea ºi chiar peste votul unanim al înaltului corp academic. Ar fi de minune, negreºit, dacã stãpînirea ar putea sã vinã în parlament cu un proiect de lege prin care sã mã opreascã de a muri pînã la terminarea Etimologicului, ba încã sã-mi mai lungeascã zilele ºi peste litera z pentru ca sã fac un suplement. Nu ºtiu dacã þara ar cîºtiga prin aceasta; eu însã unul aº fi pe deplin mulþumit. Dar fericitele timpuri cînd se potcoveau purecii au trecut de mult. E foarte cu putinþã ca eu sã mor mîine sau poimîne, ºi-ntr-un asemenea caz, fãrã îndoialã, nimeni nu va zice: dupã ce a murit, cîte zile a mai trãit ca sã isprãveascã?… Ceea ce mã liniºteºte întrucîtva este cã paguba n-ar fi tocmai mare. În adevãr, dacã lucrarea mea nu e nici caldã, nici rece, aºa ºi aºa, cît duce ciurul apã, lesne se vor gãsi mulþi ca s-o urneascã mai departe; dacã însã, dinpotrivã, ea ar fi cumva atît de bunã încît anevoie sã se gãseascã cineva ca sã mã înlocuiascã la muncã, atunci oricît va rãmînea de la mine, un volum, douã sau trei, va fi un dar binevenit, o pîrgã nu de prisos pentru ºtiinþa în genere ºi pentru românime în parte. Punîndu-mã la mijloc între ambele ipoteze, eu îmi permit a crede cã opera mea, fãrã a fi ceva de toate zilele, nu este totuºi vreo grozãvie peste puterile oricui va întruni în sine un temei de cunoºtinþe istorice ºi filologice cu un dram de bun simþ ºi de bunãvoinþã. Cu asemeni cunoºtinþe filologice ºi istorice pe de o parte, cu bunãvoinþã ºi bun simþ pe de alta, nu va avea cineva, ca sã poatã merge înainte cu desãvîrºirea lucrãrii, decît sã se pãtrunzã de planul general, de marginile în cari el se desfãºoarã, de cugetarea cea cãlãuzã pe calea ce-l duce la capãt. Al meu în toatã puterea cuvîntului este numai acest plan prin care, dupã zisa d-lui Dimitrie Sturdza – eu izbutii „a cuprinde înþelesul intim al ideei M.S. Regelui” ºi pe care din capul locului îl încuviinþase Academia. În tomul I, pe cele 1120 de coloane, se vede deja destul de limpede chipul de realizare a acelui plan.

INTRODUCERE Dar ce zic? Nici acest plan, cu a cãrui paternitate aº vrea sã mã fãlesc, nu este al meu. El rezultã aproape întreg din starea actualã a ºtiinþei limbei. De nu l-aº fi zãmislit eu, trebuia s-o facã astãzi sau mîine un X sau un Y. Prioritatea este aci o simplã întîmplare, iar zãbava din partea altora nu e de mirare, deoarãce însãºi linguistica s-a nãscut abia de jumãtate de secol. Cîte ºi mai cîte de dres îi mai rãmîne de aci încolo! Dacã sarcina mea ar fi de a lucra un Etimologic al limbei franceze sau al celei germane ori italiene, este învederat cã aº avea la îndemînã un material însutit mai mare, studiat mai denainte de o pleiadã de cãrturari; povara, prin urmare, ar fi nespus mai purtãreaþã; dar sã nu se creazã cã atunci eu aº procede altfel decît acuma; sã nu se creazã iarãºi cã altfel aº procede cînd mi s-ar da vreun grai sãlbatec din Africa sau din America, lipsit de orice monumente, de orice culturã, de orice nãzuinþe literare; nu altfel aº procede, nu ºi nu, cãci planul – încã o datã - nu este o nepregetatã nascocire a crierului meu stãruitor, ci mi se împune vrînd-nevrînd din afarã prin ºtiinþa limbei. De la Bopp ºi Diez, de la Schleicher sau de la Curtius încoace, nici chiar un mic manual de gramaticã pentru clase primare nu se mai scrie aºa cum se scria altãdatã. Cu atît mai vîrtos este un abis între cea mai voluminoasã gramaticã a oricãrii limbi de pe la 1800 ºi între orice gramaticã ºtiinþificã de astãzi, fie ea ºi mai mititicã decît acea a lui Brachet. Cum darã se întîmplã cã numai d i c þ i o n a r u l n-a fãcut în principiu aproape nici un pas înainte? Nu vorbim nemic despre acele dicþionare aºa-zise practice, pe cari francezul pretinde a le purta în buzunar: „dictionnaire de poche” iar neamþul le þine în mînã: „Handwörterbuch”, unii ºi alþii servindu-se cu ele pentru a-ºi tãlmãci bine–rãu o frazã sau o vorbã strãinã; acele vocabulare elementare, cu ajutorul cãrora nu este de mirare dacã la noi unul din vulgarizatorii romanþurilor pariziene de pe la 1850 tradusese pe „plateau de Waterloo” prin „talerul de la Waterloo”. Despre asemeni ABC ai lexicografiei nu se vorbeºte. Nu vorbim iarãºi despre acele dicþionare aºa-zicînd imperative, prin cari un areopag oficial, o Academie Francezã sau o Academie della Crusca, se crede în drept a legifera asupra limbei curat literare a unei naþiuni, fãcînd din grai un fel de selecþiune nu naturalã, ci de tot artificialã, cel mult artisticã. Este un gust, iar despre gusturi nu se disputã. Noi avem aci în vedere numai L e x i c a t o t i u s l i n g u a e, numai T h e s a u r o s, numai acele repertorii colosale, pe cari Littré le defineºte: „un enregistrement très étendu des usages de la langue, enregistrement qui, avec le présent, embrasse le passé”. Sã luãm excelentul dicþionar latin al abatelui Forcellini din secolul trecut ºi sã-l punem alãturi cu cea mai nouã mare operã lexicograficã: A new english dictionary on historical principles”, pe care de la 1884 încoace a început a o publica James Murray, dupã ce în curs de 25 de ani o societate întreagã îi adunase ºi-i grãmãdise materialuri peste materialuri. Înþelegem ca Forcellini sã nu ne dea altceva decît clasicitatea latinã, cãci „populus romanus” nu mai trãieºte, graiul lui cel viu s-a metamorfozat de veacuri în dialectele romanice de astãzi, fãrã a ne fi lãsat mai nici o urmã proprie; cîntecele sale, povestile, ghicitorile, boacetele, rîsuri ºi plînsuri, totul s-a prãbuºit acoperindu-se cu

8

INTRODUCERE giulgiul uitãrii. Dar oare în aceeaºi poziþiune se aflã Murra? El are a face cu cea mai junã din naþiunile cele mari ale Europei, o naþiune plinã de sucul vieþei, o naþiune cãriia i se datoreazã însuºi cuvîntul f o l k l o r e, care însemneazã toate prin cîte se manifestã spiritul unui popor, obiceiele lui, ideile-i despre sine-ºi ºi despre lume, literatura lui cea nescrisã, mii ºi mii de trãsure caracteristice cu rãdãcini în inimã ºi cu muguri în grai. Ei bine, cãrturãria englezã veche ºi nouã se gãseºte la Murray, dar poporul englez – nu. Popor! iatã ceea ce deosebeºte pe ºtiinþa limbei, nãscutã în secolul nostru, de acele studii linguistice de altãdatã, cari n-au lipsit pe ici, pe colea, nici chiar în negura veacului de mijloc. Oare de ce nu s-a putut plãsmui aceastã ºtiinþã în minþile cele semizeeºti ale unor uriaºi ca Aristotele sau ca Bacon? de ce? Fiindcã oricare naþiune ceva mai înaintatã se credea pe atunci a fi prea superioarã celorlalte mai puþin dezvoltate ºi fiindcã în fruntea fiecãrii naþiuni se pãuna cîte o clasã socialã rãdicatã cu mult mai pe sus de straturile cele de jos, crezîndu-se datoare a le despreþui ºi a nu le bãga în seamã, dupã cum strãlucitul pãun – se zice – nu se uitã niciodatã la picioarele sale, cãci sînt aspre ºi întunecoase. Sub o asemenea aristocraþie între naþiuni ºi sub o asemenea aristocraþie între clase, orice altã ºtiinþã sau artã putea sã propãºeascã, dar nu linguistica, al cãriia material brut se aflã mai-mai întreg în cãtune, în colibe, în bordeie, nu în palaturi. Se crede cum cã creºtinismul ar fi dat naºtere ºtiinþei limbei. O spuserã odatã Pott ºi Max Müller; de atunci o tot repetã alþii. În adevãr, nemine înainte de Crist n-a ºters deosebirea dintre om ºi om, înfrãþind pe ºerb ºi pe stãpîn, pe elin ºi pe barbar. Dar vorba românului: Vodã vrea, Hîncu ba; una a fost cugetul Mîntuitorului, ºi alta a hotãrît Papa. În locul graiurilor celor vii, pe cari erau trimiºi sã le înveþe apostolii, eclezia ulterioarã a încãrcat omenirea, ca un soi de monopol, cu cîteva limbi moarte ºi prohodite, mai ales ebraica, greaca ºi latina; în locul frãþiei evangelice, cîrja Sfîntului Petru a concurs la desfãºurarea ºi creºterea acelui feudalism, care turtea sub cãlcîie elementul poporan; contra limbilor celor rãposate, contra nemicirii morale a gloatelor, dacã protesta cineva, apoi numai doarã ereticii, numai doarã acei pretinºi schismatici, pe cari îi spulberau fulgerele Vaticanului. Este adevãrat, de trei ori adevãrat, cã lui Crist i se datoreazã principiul metafizic al ºtiinþei limbei; naºterea ei însã, întruparea-i cea pipãitã, nu putea fi opera papilor, ci este rezultanta spiritului celui egalitar, care de un veac ºi mai bine pregãtise Revoluþiunea francezã ºi pe care Revolutiunea francezã l-a transmis înjghebat ºi întãrit secolului nostru. ªi fãrã a se fi dezgropat limba sanscritã, deºi poate ceva mai anevoie, linguistica trebuia sã se nascã din datã ce au devenit egale denaintea ºtiinþei limbile cele mai culte cu graiurile cele mai necioplite, iar toþi cetãþenii, de la vlãdicã pînã la opincã, egali pe tãrîmul politic. Linguistica fusese prevãzutã abia pe la începutul secolului trecut de cãtrã marele neapolitan Giambattista Vico, care trãsese cel dentîi luarea-aminte asupra literaturei poporane, asupra idiotismilor vulgului, asupra acelei împregiurãri cã fiecare popor posedã cîte o enciclopedie a sa oarecum instinctivã, o logicã a sa, o psicologie a sa, o geografie, o cosmografie, o astronomie etc., cari toate constituã o nepreþuitã comoarã a cugetãrii sub învãliºul graiului. Un mare dicþionar în care poporul nu este cuprins c e l p u þ i n tot, pe atîta pe cît se cuprinde acolo statul major al naþiunii, în care, o odã sau un sonet nu primesc

9

INTRODUCERE în clubul lor un cîntec bãtrînesc sau o doinã, în care citaþiunile dintr-o nuvelã s-ar crede pîngãrite alãturi cu citaþiuni dintr-un basm, în care ar fi un scandal nesuferit de a se întîlni laolaltã un vers din Vicleem cu o strofã dintr-o tragedie, ºi–n care se descrie menuetul, dar nu se pomeneºte „ca la uºa cortului”; un asemenea mare dicþionar este un anacronism astãzi, cãci ºtiinþa limbei urmãreºte cu stãruinþã evoluþiunea vorbei nu într-o seamã de capete alese, nu în individualitatea cutare sau cutare, nu în cercuri sociale restrînse, ci tocmai în popor mai pe sus de toate. Sã constatãm însã cã linguistica este oarecum ea însãºi de vinã dacã g r a m a t i c a a mers cu mult mai rãpede decît d i c þ i o n a r u l. Preocupaþiunea aproape exclusivã a corifeilor ºtiinþei a fost în trecut ºi nu înceteazã încã de a mai fi curat gramaticalã. Dupã aºa zisa „ºcoalã gramaticalã veche” urmeazã aºa-zisa „ºcoalã gramaticalã noauã”; dar „altgrammatische Schule” ºi „neugrammatische Schule” sînt ambele deopotrivã „grammatische Schule”. Mulþumitã acestei griji unilaterale, gramatica a fãcut paºi gigantici; dicþionarul însã a rãmas departe în urmã, profitind întrucîtva abia-abia sub raportul fonetic ºi morfologic. Lexicografii au început a întemeia derivaþiunea materialã a vorbelor pe corelaþiunea regulatã a sonurilor ºi au început a da loc printre cuvinte elementelor celor formative ca prefixuri sau sufixuri; dar atîta e tot. Modelîndu-se dicþionarul dupã gramaticã, s-a scãpat din vedere cã sfera d i c þ i o n a r u l u i e cu mult mai vastã decît acea a g r a m a t i c e i. S-a zis adesea cã cuvîntul rezultã din trei factori quintesenþiali: son, formã ºi sens. Cînd noi rostim „fac”, înºirãm s o n u r i l e f, a, c, a cãrora unire f o r m e a z ã un verb la prima persoanã a prezintelui indicativ, avînd s e n s u l cutare. Din cei trei factori, cu sonul se ocupã în acelaºi grad gramatica ºi dicþionarul, cãci el este rudimentul oarecum zoologic al graiului, prin care limba umanã nu se deosebeºte în principiu de miorlãitul pisicei sau de ciripitul vrabiei. Rãmîn forma ºi sensul. Gramatica are a face în specie cu forma, iar cu sensul numai întru cît se atinge de relaþiuni logice între o formã ºi alta. Cele douã ramure proprii ale gramaticei sînt morfologia ºi sintaxa, ambele avînd de obiect forma ºi iarãºi forma, cãci orice categorie morfologicã, bunãoarã „j’ai dit”, este identicã în fond cu o construcþiune sintacticã: „ego habeo dictum”. În opoziþiune cu gramatica, dicþionarul are a face în specie cu sensul, obiect al doctrinei numite semasiologie; însã aproape tot pe atîta ºi cu forma, fãrã care rareori se poate limpezi înþelesul unui element lexic. Sensul cuvîntului izolat este pururea ºovãitor. Oare ce însemneazã „scap”? Negreºit, nu tot una în „s c a p teafãr din foc” ºi în „s c a p cãciula în puþ”. Sensul particular al lui „scap” în cazul cutare sau cutare se cunoaºte numai în frazã, în propoziþiune, în întrebuinþarea-i cea sintacticã. Totuºi, dicþionarul nu se mãrgineºte cu atîta, ci zgîndãreºte mai departe. El cautã sensul cel fundamental, din care sã se poatã desfãºura diverginþa între cele douã sau mai multe sensuri particulare, ºi-l gãseºte în prototipul latin vulgar „excapare”, compus din prepoziþiunea „ex” ºi din „capa = manta”, de unde derivã atît românul „scap”, precum ºi francezul „échapper”, spaniolul „escapar” etc. „Excapare” însemna literalmente „a ieºi din manta”, adecã pe de o parte: „a se dezbãra de ceva”, pe de alta: „a lasa jos”; în primul caz: „s c a p din foc”, în cel al doilea: „s c a p cãciula”. Dar la Stockholm sau la Moscva, într-o climã vitregã, acolo

10

INTRODUCERE unde nici chiar cojocul nu ajunge pentru a înfrunta nãvala crivãþului, s-ar fi dezvoltat oare vreodatã ideea de „scãpare” din acea de „ieºire din manta”? Ea nu putea sã se nascã decît într-o þarã de la amiazizi, unde mantaua este bunã din cînd în cînd la nevoie, dar mai adesea e nesuferitã în toiul cãldurei. La romani „capa” înfãºura tot corpul omului: „totum c a p i a t hominem”, dupã expresiunea lui Isidor. O purtau mai ales cãlãtorii plecînd la drum; ºi pe datã ce soseau la cineva, era obicei ca gazda s-o ia de pe umerii oaspelui, sã-l s c a p e de o asemenea belea: „aufertur capa”. Iatã-ne darã, pentru ca sã putem înþelege pe al nostru s c a p, siliþi a ne strãmuta în traiul intim al strãbunilor, în datinile lor, în folclorul Romei antice. ªi aºa este aproape totdauna. Gramatica cuprinde o parte dintr-o sferã foarte întinsã, pe care dicþionarul o îmbrãþiºeazã întreagã. Raportul sinoptic dintre ambele s-ar putea reprezinta prin urmãtoarea figurã, din care vedem totodatã cã gramatica nu numai se intercaleazã oarecum în dicþionar, dar încã – chiar cînd o considerãm îndeosebi – se întemeiazã pe el:

Prin „folklore” se înþeleg aci nu acele texturi poporane, cari sînt nu mai puþin trebuincioase gramaticei, fiind o preþioasã fîntînã pentru linguistica peste tot, ci se înþelege întregul trai prezinte ºi trecut al unui popor, viaþa lui materialã ºi moralã în treptata-i desfãºurare, cu toate ale ei multe ºi mãrunte. Cu cît acest trai ne este mai cunoscut, cu cît noi ni-l putem înfãþiºa într-un chip mai intuitiv, mai vãzut cu ochii, cu atît mai limpede ne dãm seamã de sensul cel mlãdios al cuvintelor. Cine oare n-ar pricepe ºi mai bine naºterea logicã a lui s c a p din „excapo = ies din manta”, dacã ar avea denainte-i chiar imaginea acelei mantale, care înfãºura pe drumeþul roman obosit? Un dicþionar e dator, dupã putinþã, a-ºi împinge cercetãrile pînã la acea mar-

11

INTRODUCERE gine extremã, cãci þinta lui, în starea actualã a ºtiinþei, este de a ne împãrtãºi în istoria fiecãrui cuvînt genezea totalã a unei asociaþiuni de idei. Pe lîngã „capa”, poporul roman mai avea ºi alte feluri de mantale, numite „lacerna”, „birrus”, „sagus”, „mantum” etc. Putem noi oare cunoaºte cu deplinãtate pe una din ele, dacã nu o ºtim deosebi de celelalte? ªi nu numai cînd e vorba de lucruri, ci nu mai puþin ºi-n privinþa cea imaterialã a simþimintelor ºi a speculaþiunilor intelectuale, orice grai, fie cît de necioplit sub raportul literar, posedã pentru orice categorie o seamã de sinonimi, pe cari le distinge unele de altele, fiecare din ele avînd o nuanþã proprie ºi dînd naºtere unor derivate diferite, uneori chiar diverginþi. Altceva este „scap” ºi altceva sinonimul „mîntuiesc”, derivat din „mantum”, adecã din aceeaºi noþiune fundamentalã ca ºi „capa”. Deminutivul „mantellum” ne apare deja la Plaut (Capt. III, 3, v. 5-6) cu sensul de „scãpare”: „Nec mendaciis subdolis mihi usquam m a n t e l l u m est meis, Nec sycophantiis, nec fucis ullum m a n t e l l u m obviam est…” „Mîntuiesc”, care n-are a face cu maghiarul „menteni”, este format din latinul „mantum” ºi însemneazã literalmente „acopãr cu o manta”, de unde pe de o parte sensul de „sauver”, pe de alta, la moldoveni, acela de „achever”, niciodatã „laisser tomber”, cãci la romani „mantum” era scurt ºi uºor, „breve amictum”, nu supãrãcios ca lunga „capa”. Fãrã sinonimicã, accepþiunea celor mai multe vorbe ne apare într-o umbrã în care ochiul zãreºte figurele, dar confundã feþele. De la Festus pînã la Suidas, de la Suidas pînã la Henricus Stephanus, de la Henricus Stephanus pînã mai în zilele noastre, dicþionarele cele mari se mulþumesc cu arãtarea sensului imediat vechi sau nou al unui cuvînt prin întrebuinþarea-i curat literarã într-o construcþiune sintacticã. Dar pînã ºi aceastã citare a texturilor este generalmente prea trunchiatã, uitîndu-se cã adesea înþelesul cel intenþionat al cuvîntului nu se lãmureºte fãrã un lung pasagiu reprodus in extenso. Littré cel dentîi a ºtiut sã citeze, ºi tocmai de aceea cel dentîi el a reuºit sã indice într-o mulþime de cazuri nu numai sensurile, dar pînã ºi nuanþele cele mai fine ale fiecãrui sens în parte. Graþie citaþiunilor bine alese, bine cumpãnite ºi bine clasificate, graþie totodatã unei pãtrunzãtoare ºi interesante sinonimice, opera lexicografului francez este nu numai un registru de consultat, ci pînã la un punct o carte de lecturã; pe cînd publicaþiunea englezului Murray se aseamãnã mai mult cu o diagramã: pe una o poþi primi ca pe acel tovar㺠cu care vorbeºti fãrã sã þi se urascã ºi – dupã zicãtoarea românã – vorba vorbã aduce; cealaltã este un fel de schelet, un specimen anatomic, o hîrcã cu oscioare numerotate într-un mod foarte simetric, pe care trebui s-o studiezi cîteodatã, dar cu care unei firi nervoase nu-i prea vine la socotealã a rãmînea singurã în odaie. Orice mare dicþionar al unei limbi ar trebui sã fie cartea de lecturã cea mai rãspînditã, cea mai atrãgãtoare, cãci acolo ºi numai acolo se aflã deplinul gnîqi seautÑn al unei naþiuni: „cunoaºte-te pe tine însãþi”. În loc de aceasta, ni se dã mai totdauna o stenografie de abreviaþiuni peste abreviaþiuni, un nãmol de terminologie scolasticã, un laconism pe care nu-l întrece nici chiar stilul telegramelor, neºte litere microscopice menite a face economie de hîrtie ºi a da ochilor orbul gãinelor, º-apoi unul ºi

12

INTRODUCERE acelaºi tipic monoton aplicat la biografia fiecãrii vorbe, deºi fiecare vorbã trãieºte ca o individualitate proprie. Toate astea sînt neºte pãcate moºtenite, în cari se rãsfaþã de bunã voie Murray, de cari într-o parte s-a scuturat Littré, ºi de cari n-a putut sã scape ilustrul Iacob Grimm în monumentalul sãu dicþionar german, deºi ne spune el însuºi cã ar fi dorit sã-i dea caracterul unei cãrþi de lecturã, astfel încît sã poatã fi citit ca o petrecere de familie serile pe la gura sobei. Tocmai aceasta aº vrea ºi eu, deºi strãduinþa e cam anevoioasã, cãci izbînda atîrnã nu de la talentul cel problematic al autorului, ci mai cu seamã de la temperamentul naþiunii cu care are a face. Un englez sau un german citesc ceasuri întregi, fãrã a moþãi, aceleaºi pagine cari ar adormi într-o clipã pe un francez, pe un italian, pe un român; iar ceea ce place naturei vioi ºi neastîmpãrate a ginþii latine poate sã se parã nu ºtiu cum ºi nu ºtiu ce duhurilor nãscute ºi crescute într-o altfel de atmosferã. Eu unul am lucrat ºi lucrez între români. Carte de lecturã pentru toþi fiii naþiunii, un mare dicþiodar, zãmislit ºi sãvîrºit dupã planul de mai sus, ar putea ºi-n ºcoalã sã înlocuiascã acele compilaþiuni adesea insipide, mai toate indigeste, prin cari un spirit fraged încã se dezgustã de citire, departe de a se instrui petrecînd sau de a petrece instruindu-se. Începînd de la clasele cele mai elementare ºi pînã la bacalaureat, fie pentru bãieþi, fie pentru fete, ar fi lesne de a spicui, potrivit cu vîrsta fiecãruia, cîte un ºir de cuvinte de o varietate extremã, cari nu numai sã placã ºi sã înveþe, dar în acelaºi timp sã atingã o þintã cu mult ºi mai înaltã: a sãdi pînã-n baierele inimei cultul raþionat al graiului pãrintesc… La întemeiarea Etimologicului, dorul augustului suveran, rostit de pe tribuna Academiei, a fost de a mîntui din peire „toate cuvintele vechi, cari altmintrelea vor fi perdute pentru generaþiunile viitoare…” Orice cuvînt oglindeºte un lucru, o fiinþã, o idee, o datinã; aceste lucruri, aceste fiinþe, aceste idei, aceste datine, eu m-am încercat ºi mã încerc a le apuca cîne-cîneºte din ieri ºi din astãzi al poporului român; dar pentru ca ele cu adevãrat sã nu fie perdute, pentru ca sã poatã rodi cu-mbelºugare în brazdele cele adînci ale zilei de mîine, mã tem a le da seci, sarbede, retezate, ci m-am silit ºi mã voi sili a le aduce palpitînde de viatã pe ogorul neamului românesc. NOUÃ PRESCURTÃRI:

G.D.T. = Teodorescu J.B. = Jarnik ºi Bîrsanu AMÙªI, adv.; à l'instant, tout à l'heure, justement. Sinonim cu ac u º i, de care însã poporul îl deosebeºte în mai multe privinþe: sub raportul formal, din a c u º i se face

13

deminutivul a c u º i c ã, pe cînd amuºi n-are deminutiv; sub raportul logic, numai amuºi poate sã însemneze „justement”. Frîncu-Candrea, Moþii, p. 47: „A c u º i = peste puþin, de ex.: a c u º i va fi anul de cînd ne-am vãzut; amuºi = tocmal, de ex.: amuºi e anul de cînd a venit la noi…” Amuºi derivã din a m u prin intensivul -º i , dupã cum „acuºi” vine din „acu-ºi”. Întrucît a m u este o formã contrasã din a c m u, în vechile texturi ne întimpinã a c m u º i, bunãoarã, chiar reduplicat, la Cantemir, Ist. ieroglif. (ms., în Acad. Rom., p. 54): „…ce pentru tot folosul cel de obºte silind, zis-am ºi zic ºi nepãrãsit voiu zice cã lupul precum iaste adevãrat filosof, aºia ºi spre isprãvirea treabei aceºtiia harnic iaste, precum dovédele ºi argumenturile, pre carile a c m u º i – a c m u º i înaintea tuturor puindu-le, tot adevãrul lucrului vor mãrturisi…” Dicþionar ms. bãnãþean, circa 1670 (Col. l. Tr., 1883, p. 422): „A c u m u º. Statim. Confestim.” v. Acuºi. – Amu. AMUªULUIÈSC(amuºuluit, amuºuluire), vb.; flairer, suivre à la piste, dépister. Sinonim cu a d u l m e c. Provincialism din pãrþile Transilvaniei. Frîncu-Candrea, Moþii, p. 47: „a amuºului = a m i r o s i; se zice cu deosebire despre cîinii de vînat cînd dau de urma vînatului…” Maghiarul m e s s z e „ departe”, m e s s z e l á t n i „a simþi de departe”. v. Adulmec. – Aulm. AMÙT. – v. Amuþesc. AMUÞEALÃ. – v. Amuþire. AMUÞÈSC (amuþit, amuþire), vb.; 1. devenir muet, perdre la parole, se taire tout d'un coup; 2. rendre muet. Ca netranzitiv, a se face m u t; ca tranzitiv, a face m u t pe altul: astãzi am amuþit de frica ta, dar mîine te voi amuþi eu pe tine. Românul amuþesc corespunde italianului a m m u t e s c o = lat. vulg. a d m u t e s c o, pe cînd spaniolul „enmudecer” reprezintã un prototip „immutescere” (Cihac). Amuþire pentru gurã este ca a s u r z i r e pentru urechi, o r b i r e pentru ochi etc. Coresi, 1577, ps. XXXVIII:

AMUÞÈSC
„…amuþii mieu…” ºi nu deºchiºŠ rostulŠ „…o b m u t u i meum…” et non aperui os

la Dosofteiu, 1680: „amuþât-am ºi n-am deºchis rostulŠ mšeu…” Cantemir, Ist. ieroglif. (ms., în Acad. Rom., p. 127): „dinþii vorovitorilor dupã voe sã sdrobascã, limba vicleanã ºi mincinoasã sã amuþascã, ºi uréchia de linguºituri priimitoare sã asurzascã…” Descîntec „dintru iele”, dupã cum se rosteºte în Ardeal, pe la Nãsãud (A. Pop, c. Sîn-Georgiu): „Dše ocš m-o orbgit, Dše nas m-o cîrnšit, Dše gurã m-o amuþît,, Dše urecš m-o asurdzît, Dše mînurš m-o lšegat, Dše peiºcšoare m-o-mpcelšecat…”
(cfr. ªaineanu, Ielele, p. 11)

Ca boalã, dupã medicina poporanã, amuþire se datoreºte i e l e l o r. „Cine a vãzut ielele fãcînd hore noaptea prin poieni ºi cîntînd, dacã o va spune, amuþeºte” (C. Petrescu, Muscel, c.Rãdeºti). Poporul zice cã ielele umblã mai mult noaptea cîntînd, ºi dacã se-ntîmplã sã chieme pe cineva pe nume ºi acela le rãspunde, amuþeºte…” ( D. Poppescu, Dîmboviþa, c. Bãleni-Sãrbi). „Între ocãri de-ale poporului: Amuþire-ai sã amuþesti! Cãdea-þi-ar limba!…” (G. Dobrin, Fãgãraº, c. Voila). Fãrã a fi bolnav, amuþeºte cineva pe o clipã cînd se sperie, cînd e biruit de sfialã, cînd resimte o puternicã zguduire sufleteascã. I. Vãcãrescu, p. 40: „Spui, cer, chem, cînt numele tãu; Dar cînd te-ntîmpin undeva, Rîd, plîng, încep a tremura; ªi gat-a fi prea vorbitor, Vrînd mil-a-þi cere l-al meu dor, Cînd sînt aproape sã-ndrãznesc, Cuvîntu-mi piere, amuþesc…” Zilot, Cron., p. 118:„Ce mai rãu la un pãmînt sau la o stãpînire decît sã fie fãrã putere de arme ale ei ºi fãrã bogãþie a caselor boiereºti, precum ajunse ticãloasa Þarã Româneascã de la o vreme încoace din zavistia grecilor, precum am arãtat? Deci dintr-aceasta amuþirã bieþii boieri cei iubitori de patrie (las pre cei rãi ºi vînzãtori, ei ºi fireºte rãi), neavînd în ce se rezema; aceasta îi fãcu de-ºi pleacã capul la toate buruienile…” Mai amuþeºte omul ºi atunci cînd îi este urît sã vorbeascã cu cineva.

16

AN În urmãtoarea doinã din Ardeal, în loc de amuþeºte ne întimpinã cu acest sens reflexivul s e m u þ e º t e: „Ba te-aud, bade, aud, Dar nu pot ca sã-þi rãspund, Cãci gura mi s-a m u þ i t, Fiind în casã c-un urît…”
(Tribuna din Sibii, 1886, p. 929)

În Banat se aude ºi forma a m u t, care se rapoartã cãtrã amuþesc ca „amurt” cãtrã „amurþesc”. Dicþionar ms. Lugoºean, circa 1670 (Col. l. Tr., 1883, p. 423): „A m u t. Obmutesco”. v. Amuþire. – Amuþit. – Mut. – Muþesc. AMUÞIRE (plur. amuþiri), s.f.; mutisme, perte de la parole. Sinonim cu a m u þ e a l ã , care însã exprimã mai mult o stare patologicã, ºi cu a m u þ i t u r ã , care cuprinde o nuanþã de despreþ. Cantemir, Ist. ieroglif. (ms., în Acad. Rom., p. 32): „macar cã rea iaste amuþirea din lipsa organelor de voroavã tocmitoare, dar încã mai rea iaste cînd purcéde din lipsa ºi neºtiinþa cuvintelor trebuitoare…” Antim, Predice, p. 91: „l-au lovit ºi cu palma preste obraz, ºi i-au pecetluit spurcata ºi clevetnica lui gurã cu a m u þ e a l a…” Jipescu, Opincaru, p. 39: „Rumâni[i] însã nu tac mult; s-ar bocãni d-ar pãtimi de a m u þ e a l ã; sînt glumeþi nevoie mare…” Dicþionar bãnãþean, ms. circa 1670 (Col. l. Tr., 1883, p. 423): „A m u þ i t u r ã. Vocis praeclusio”. v. Amuþesc. – -ealã. – -ire. – -turã. AMUÞIT, -Ã, adj.; part. passé d ’ a m u þ e s c: rendu muet. M u t într-un mod trecãtor. Cantemir, Ist. ieroglif. (ms., în Acad. Rom., p. 98): „ca cum ºi cu trupurile ºi cu sufletele amurþiþi ºi amuþiþi ar fi fost, prin cîtãva vréme între dînsele mare tãcére sã fãcu…” v. Amuþesc. AMUÞITURÃ. – v. Amuþire. ÀMZA, n. pr. m. – v. Hamza.
1AN

(plur. ani ºi ai), s.m.; l.an, année; 2. long intervalle de temps. Substantivul an, din latinul a n n u m, nu trebui amestecat cu adverbul a n = lat. a n n o, de unde a n þ e r þ = a n n o t e r t i o, despre cari vezi la locul lor. 17

AN În înþelesul strîns al cuvîntului, an este totalitatea timpului în cursul cãruia pãmîntul îºi sãvîrºeºte rotirea sa în giurul soarelui. Prin aceastã rotire se urmeazã una dupã alta cele patru mari schimbãri periodice: primãvarã, varã, toamnã ºi iarnã, cari în graiul vechi se numeau: v r e m i l e anului. Moxa, 1620, p. 346: „începu a podobi ceríul cu stéle ºi cu lucíaferi, cu soarele ºi cu luna, de se întrecú una cu altâ întru lauda cui le-au faptú ºi sã cunoascã oamenii v r e m i l e ailor…” Zicerea a n o t i m p sau a n u t i m p, pe care unii o urcã la epoca romanã (Cihac, I, 12), este un neologism nãscut nu demult la românii de peste Carpaþi printr-o traducere literalã din germanul „Jahreszeit”; cu toate astea, ea are sorþi de a se înrãdãcina în grai, lipsind un alt termen mai potrivit pentru noþiunea de „saison”. Într-un sens mai larg, se zice an numãrul de 365 sau 366 de zile, oricare ar fi punctul lor de plecare; iar într-o accepþiune familiarã, an este o vreme îndelungatã în genere. I. a n c a u n i t a t e d e t i m p. 1. î n l i t e r a t u r a p o p o r a n ã. Împãrþirea anului în l u n e, s ã p t ã m î n e, z i l e ºi n o p þ i se cuprinde în admirabila ghicitoare poporanã: „Am un copaci cu doisprece crãci; în fiecare cracã sînt patru cuiburi; în fiecare cuib sînt ºepte oauã, ºi fiecare ou are o parte albã ºi alta neagrã” (Sbiera, Poveºti, p. 322; cfr. Ispirescu, Ghicitori, p. 31). Aproape aceeaºi ghicitoare, dar mai putin ingenioasã, ne întimpinã: la spanioli: „Un árbol con doce ramas, Cada una tiene su nido, Cada nido siete pájaros, Y cada cual su apellido…” la portugezi: „Um’ árv’re com doze ramos, Cada ramo têin sê níinho, Cada níinho tríinta passaírinhos…” la italieni: „C'è un altero alberone Con dodici ramone: Ogni rama ha quattro cove, Ogni cova sette uccelli, Quest’è il fior de l'indovinelli…”
(Pittrè, Arch. delle trad. pop. II, 421; 111, 113)

18

E mult mai sarbedã ghicitoarea corespunzãtoare francezã: „un père a douze fils, chacun d'eux en a trente, moitié blancs, moitié noirs” (G.D.T., Poez. pop., 217).

AN Într-o variantã romãneascã a acestei ghicitori se zice: „douãsprece ramuri, jumãtate verzi, jumãtate uscate” (G.D.T., l. c.), înþelegîndu-se în prima jumãtate vremea de la „Dragobete cap-de-varã”, adecã de la 1 martiu, iar în jumãtatea cealaltã vremea de la „Sînt Andrei cap-de-iarnã", adecã de la 1 decembre. v. 1Andrei. – Dragobete. – Primãvarã. E caracteristicã prin spirit bisericos varianta bulgarã: „un arbore cu 12 ramure, pe fiecare ramurã cîte 4 cuiburi, în fiecare cuib cîte douã gãoci uscate” (³olakov, Sbornik, 1872, p. 119), adecã cîte douã zile de post. Ca unitatea cea mai lungã de timp, cãci „deceniu” sau „secol” sînt strãini poporului, anul se identificã cu însuºi t i m p u l, bunãoarã în locuþiunea e s t - t i m p = = e s t -an. De asemenea, an se ia ca sinonim cu v r e m e, de exemplu într-o doinã din Ardeal: „Mã cãznesc de este-o v r e m e Sã fac din pelinaº miere; El, pustiul, e tot fiere! Mã cãznesc de este-un an Sã fac din pelin zahar; El, pustiu,-i tot amar!…”
(G.I. Bibicescu, col. ms.)

Poporul însã face o deosebire esenþialã între v r e m e a d e a c u m ºi v r e m e a d e a p o i. Cea dentîi a fost totdauna cum este astãzi, ºi tot aºa o sã rãmînã pînã la judecata cea de pe urmã, cînd se va începe v r e m e a d e a p o i, ºi atunci, dupã zisa baladei Iovan Iorgovan: „Ce-am aflat ºi ce ºtim noi? C-o veni vremea d-apoi: C-o fi anul ca l u n a, L u n a c a s ã p t ã m î n a…”
(G.D.T., Poez. pop., 422)

Ca în generalitatea limbilor, românul asociazã des anul cu z i u a, nu cu l u n a sau cu s ã p t ã m î n a. Psaltirea ªcheianã, circa 1550 (ms., în Acad. Rom.), LX, 7:
„…anii lui pãrã la d z i în gintu ºi gintu…” „…a n n o s ejus usque in d i e m generationis et generationis…”

Prin an ºi z i l e îºi mãsoarã poporul suferinþele sale, cînd zice: „cîte z i l e într-un an”. „Cine m-aude cîntînd Zice cã n-am nici un gînd, 19

AN Dar atîtea gînduri am Cîte z i l e -s într-un an…”
(Retegan, Cãrþile sãteanului, 1886, p. 13)

sau: „Cîte z i l e -s într-un an, Atîtea nãravuri am…”
(Familia, 1886, p. 503)

„Blãstem: ducã-se cîte z i l e într-un an!” (G. Bottez, Iaºi, c. ªipotele; G. Bunescu, Tecuci, c. Brãhãºeºti). Printr-o altã asociaþiune între an ºi z i, un proverb adevãrat eroic sunã: „Decît un an cioarã, mai bine o z i ºoim” (Iordachi Golescu, Conv. lit., 1874, p. 72). Rareori anul se asociazã cu c e a s u l, ca într-un proverb foarte remarcabil: „Cînd va vrea norocul sã-ºi întoarcã pasul, Nu aduce anul ce aduce c e a s u l…”
(Pann, I,34)

Aceastã zicãtoare ne întimpinã deja la Miron Costin în Viaþa lumii: „Norocul, fãrã sã stea, îºi tot schimbã pasul; Anii nu pot aduce ce aduce c e a s u l…”
(Ap. Hasdeu, Rãzvan, ed. 3, p.180)

O gãsim apoi la Ianache Vãcãrescu, Ist. Otom. (Papiu, Monum. II, p. 278): „Aceea însã ce nu poate aduce ºi pricinui anii ºi strãdania, pricinuieºte cîteodatã c e a s u l ºi norocul…” Cînd trece ceva peste un an, românului i se pare a fi de o lungime extremã; aºa despre o soacrã se zice: „De te-ai coace-un an º-o v a r ã, Tot vei rãmînea amarã!…”
(Marian, Bucov. II,183)

Balada Þãranul ºi ciocoiul: „Nu te-ncepe c-un þãran, Cã º-aºa el þi-i duºman, Cãci þãranul cînd te bate, Zaci un an ºi j u m ã t a t e…”
(Col. l. Tr., 1882, p.154)

Balada Vîlcan: „N-am dat ochii cu Vîlcan De-i m a i b i n e d e u n an…” 20
(G.D.T., Poez. pop., 551)

. e î n t r -u n an o d a t ã…” (T. 10): „vinŠ ele la noi î n t r -u n anu o d a t ã ºi lãcuescŠ 30 de zile cu noi…” Pluralul ani. Teodorescu. nevastã. Pe toþi nouã i-am spetit…” (Marian. 73) Balada Soarele ºi luna: „Îmblã. cînd e vorba de totalitatea timpului cît a trãit o fiinþã sau cît a durat un lucru. Îmblã. În acest sens se poate întrebuinþa cu determinarea numãrului anilor. 1620 (ms. Ion din St. Petru. N o u ã ai Pe nouã cai…” Balada Mogoº vornicul: „N o u ã ani sã-i tot alungi ªi cu moartea sã-i agiungi!…” Proverb: „A lipsit de acasã n o u ã ani. Proverb despre fete bogate: „Cînd vor fi la mijloc banii. cã-i sãrbãtoare mare. Bucov. cu „nouã zîne” etc. II. Balada Ioviþã: „Oriºicît m-am ostenit N o u ã ai Pe nouã cai. frate. cu „nouã raze ale soarelui”. Un þãran din Ialomiþa: „Azi e Sîntu Neculai. paralelã cu „nouã þãri ºi nouã mãri”. frate. I.AN Dar expresiunea poporanã simbolicã a unei durate afarã din cale este n o u ã ani. Rom. Nu se mai î n t r e a b ã anii…” (Pann. a cerceta despre vrîsta cuiva se zice mai poporan: a î n t r e b a anii. mîndrul soare. p. II. 128) 21 . în Acad. Nedeterminat. ªi s-a întors cu doi bani…” (Pann. la bisericã sã dãm o leturghie ºi sã ne rugãm lu Dumnezeu. ai. e sinonim cu v r î s t ã sau – dupã cum se zicea în vechiul grai – cu c r e s c u t.. sã se-nsoare. sau într-un mod nedeterminat. Lupºanu). 5) Raritatea unui fapt se exprimã prin locuþiunea: „într-un an o datã”. c.

atunci d e însemneazã „depuis”. II.. Prov. 1818. v. Aºa: „m-am însurat d e trei ani”. II. Graiul face o mare deosebire între an ºi an. sã piiarzã darul dinaintea nunþii…” Anul c o m u n poate sã fie numai o f i c i a l sau numai v u l g a r. La români a fost în curs de mai multe veacuri. o diferinþã între unul ºi 22 . Aniºor. p. Toatã frumuseþea îi era ei banii…” La un cal anii s e c a u t ã dupã dinþi. se zice despre vrîstã: m i c d e ani = „tînãr”. ci despre punctul de plecare al unei situaþiuni. 103: „Un bãtrîn odinioarã d e nouãzeci ani trecut…” Fãrã numãr. pînã în secolul trecut. Cînd numãrul anilor se determinã. dar se începe ºi se isprãveºte la cîte o zi convenþionalã oriºicare. iar indivizii în trebile ºi daraverile lor îºi încep anul dupã întîmplare sau în orice zi le vine la socotealã. Anton Pann. „d e mulþi ani te aºtept”. Nu-i cãuta chipul. pe cînd celalalt cuprinde acelaºi numãr de lune. „Grue zace la-nchisoare De trei ani lipsiþi de soare” În fine. un alt an fiscal.AN În loc de: „a examina vrîsta” – „a c ã u t a anii”. Cînd nu e vorba de vrîstã. dar determinat printr-un adjectiv. 366: „el era tinerelŠ d e 7 ani…” Pann. Pentru idiotismul: „d-a t î þ i a m a r i d e ani” sau „d-a t î þ i a a m a r i d e ani”. adecã între anul c o m u n ºi anul p a r t i c u l a r. Legiuire. Se mai poate zice tot aºa de bine: v e c h i d e z i l e. Caragea. un alt an pentru arende ºi chirie etc. fãrã raport genitival. „d e ani n-ai mai venit pe la noi”. v. Balada Novac ºi corbul. este de observat cã nedeterminatul ani se întrebuinþeazã mai ales despre o vrîstã ceva mai înaintatã. Prov. 2. un alt an judiciar. ºi mai bine însã italianului p i e n o d ' a n n i. î n c r o n o l o g i e. Moxa. Astfel poate sã fie un alt an scolastic. 1620. denaintea cifrei se pune genitivalul d e. pe cînd la cei tineri de tot se aplicã deminutivul a n i º o r i. p. în ultimul sens locuþiunea româneascã corespunde latinului a n n o s u s. 5Amar.96: „Se-nbulzea s-o cearã vãduvii ºi junii. cel dentîi începîndu-se ºi isprãvindu-se la cîte o zi hotãrîtã. nu-i c ã u t a anii. m a r e d e ani = „bãtrîn”. 66: „De sã va mãrita fãmeia în anul j a l i i. bunãoarã 1 ianuariu ºi 31 decembre. – Mar.

în bisericã. II. ºi au zãbovit 3 luni acolo. iar nu 1682. aºijderea î n anul 6948 dechemvrie în ù earãºi au întrat tãtarii…” Într-un stil solemn. Letop. legendarul M ã r þ i º o r. în luna lui iunie în 15 zile. dar chiar de cãtrã cei mai cãrturari. trebuia din totalitatea unei date sã scoatem 5508 de la 1 ianuariu pînã la 31 august.. ca mai sus. iar 5509 de la 1 septembre pînã la 31 decembre inclusiv. pentru a ºti anul creºtin. p. Nicolae din Braºov. Aºa în Synaxarul mitropolitului Dosofteiu citim pe frontispiciu încheiarea bilinguicã: „v l é t o de la începutulŠ lumii 7190 méseþa octovri 27 dni. ms. ca în texturile citate la pag. ºi au trimis ºi domnul muntenesc Costantin Basarab o samã de oaste munteneascã. de exemplu: „au purces Antioh-vodã la Cameniþa în luna lui iunie zi 1. Sat. au îmbrãcat caftan de domnie Cantemir-vodã…” Constantin Brîncovanu. în vechile texturi ne întimpinã nu rareori greºeli cronologice. În graiul vechi se zicea deopotrivã bine la singular ºi la plural: „î n anul cutare” sau „î n anii cutare”. ºi: „de la Adam”. 21): „aast-au fost în ani d i î n f a p t u l Š l u m i e i 5499 în luna lui martie…” v. p. I. earã de la Hristos 1685. I. se începea la 1 septembre ºi se numãra de la Creaþiunea lumii. se zicea: „cînd a fost c u r s u l anilor…” Nicolae Costin. 196 [vol. I].. al Bis. p. 110: „î n anii 6947 noemvrie 28 întrat-au în þarã oaste tãtãreascã de au prãdat ºi au ars pînã la Botoºeni ºi au ars ºi tãrgul Botoºenii. Sf. 12). p. ºi-n parte – printr-o rãmãºitã de tot arhaicã – la 1 martiu. fie prin scãpare din vedere. 49). pãnã o au deºertat ºi au dat-o pe mãna leºilor în luna lui septemvrie 12 zile marþi. care ºi la românii cei primitivi era luna dentîi: „annus incipiebat a Martio” (Macrob. Din cauza diverginþii între uzul oficial ºi între cel vulgar. ms. dupã cum des-dimineaþa se cheamã „f a p t u l zilei”. – Mãrþiºor. poporul însã n-a încetat niciodatã de a serba începutul anului la 1 ianuariu. – Lume. miscel. An-nou. Text din sec. v.AN altul. Afarã de slavicul l e a t. 1695 (Cond. – Rãpciuni. XVII (Cod. Stat. 23 . Anul nostru oficial. Letop. ci încã: „de la zidirea lumii” sau „de la facerea lumii”. presupusã a se fi petrecut cu 5508 ani înainte de naºterea Mîntuitorului. 199): „de cînd au fost n u m ã r u l anilor 7190 fiindu acestu plaìu di vie pãraginã…” Pentru anii de la Creaþiune se zicea nu numai „de la începutul lumii”. luat de la bizantini prin slavi. Urechia. v e l e a t u l 7208” (Letop. de unde luna a ºeptea a ºi pãstrat numele de „September”. cãrturarii întrebuinþau ºi pe compusul sãu v e l e a t = = kã lèto „in anno” ca sinonim cu an. Pe cînd un asemenea an se þinea la curte. pentru relaþiuni juridice de orice naturã. 39: „Cînd au fost c u r s u l anilor de la începutul lumii 7193. în Arh. însã expresiunea cea mai frumoasã ºi de formaþiunea cea mai poporanã este: „din f a p t u l lumii”. de la naºterša Domnuluš ºi Mântuitoršuluš nostru Isus Hristos l é t Š 1682”. nu numai din partea celor agramaþi. pe cînd octobre 7190 corespunde lui octobre 1681.. p. II. vorbindu-se despre trecut. fie prin neºtire. astfel cã. Fapt.

II. 10: „acšasta o rãbdâ treš anš î n c h e š a þ. Ca ºi ceilalþi termeni privitori la împãrþirea timpului. Cumplu. 1683. Sã se alãture: „anul acesta a fost ploios” cu: „anul acesta nu voi pleca nicãiri”. De asemenea în „acum un an = anno praeterito”. an formeazã un ºir de locuþiuni adverbiale. f. al Bis. miscel.. šarâ nu mai multŠ…” Noul Testament din 1648. c u a n u l ºi p e a n. Între ambele locuþiuni. ªi lãtineºte se zicea: „i m p l e r e a n n u m”. ºi nemicâ n-au suspinatŠ…” Jipescu. Pe cînd în primul pasagiu „anul acesta” este un curat substantiv. este la noi aceeaºi deosebire ca între: „cu ziua” ºi „pe zi”. 132: „s-au plimbat o stãmînã ºi au plîns o 100 dã ani î n c h e i a þ i…” v. accepit successorem…” unde în Biblia lui ªerban-vodã. Sf. ºi elŠ ºi feorii lui. ms. Neculce. Ap. XVII (Cod. c u 24 . Pentru isprãvirea anului. „cu luna” ºi „pe lunã” etc. Doinã din Ardeal: „Cu mîndra de-a c u m u n an Dintr-un mãr mã sãturam…” (J. II. românul are douã sau trei vorbe deosebite: o expresiune verbalã aºa-zicînd dinamicã: „anul s e î m p l e” mai rar: „s e î m p l i n e º t e” ºi o expresiune nominalã staticã: „an î n c h e i a t” . ci „la date” adecã indicaþiunea cifricã precisã a unui an. Nicolae din Braºov. nu este„l’année”. XXIV. an trece deja în adverb.. Leat. 196: „doar niscai v e l e a t u r i a anilor de s-or fi greºit. p. luo altulŠ…” „…biennio autem e x p l e t o. 27: „…šarâ î m p l ã n d u -s â doš ani. dec. earã celelalte întru adevãr s-au scris…” v. dintre cari mai nici una nu se aflã în limbile romanice din Occident. a n î n l o c u þ i u n i a d v e r b i a l e. cu care el se mai aude la bãtrîni ºi ar putea sã rãmîie în limbã. Synaxar. an se întrebuinþeazã adesea ca adverb. 1. 1646. 89): „se apropie zilele de i se î n p l u cocoanei anul diîntãi…”. cari se traduc franþuzeºte deopotrivã prin „par an”. 1688: „doš ani î n p l i n i n d u s e…” Dosofteiu. în pasagiul al doilea el funcþioneazã întocmai ca adverbul „astãzi” în: „astãzi nu voi pleca nicãiri”. 26: „sã sã bucure ºi sã sã veseleascã cu acest bine pãnã cãndŠ sã vorŠ î n p l š a doodzeci de ai. Letop. Opincaru. p. ºi mai jos: „deaca se î n p l u r â trei ani…” Pravila Moldov. Act. 155) Mai ales însã atunci cînd îºi asociazã unele prepoziþiuni. – Veleat.AN Dar sensul propriu al v e l e a t u l u i.. Text din sec.B.

. „per annos”. se poate zice: „p e tot anul = p e fiecare an”. 9: „aºša fãcša anŠ p r e anŠ. dar a cãlãtori c u anul este a nu se mai odihni. ºi aceasta într-un interval mai îndelungat împãrþit p e ani. pe cînd p e an însemneazã mai mult foloase decît greutãþi. mãicuþã. 174) La plural: c u anii. Anton Pann. dealu cu podbealu. ºi la urmã.„într-un ºir de ani”. 1683. dec. îi zise Maica Domnului. dealu. Doinã din Ardeal: „Mã trecuºi.AN anul implicînd în sine o noþiune de sarcinã. II. Tot cu sensul de continuitate. 71): „Meºtere de lemn. 29: „sã vor tocmi p r e totŠ anulŠ ca sã-i facâ platâ…” Dar nu se poate zice: „c u tot anul” sau „c u fiecare an” cãci „c u anul” cuprinde un singur an încheiat. Care bate cu tufanul ªi þine pizma c u anul…” (Col. 19: „De ce sã slujesc c u anii. cândŠ ša sã suša la casa luš Dumnedzãu ºi-º fãcša inemâ rša ºi plângša ºi nu mânca…” 25 . cînd însã „primeºte c u anul” vrea sã zicã cã tot aºteaptã cu greu sã primeascã. se poate ca sã nu i se mai dea. în vechiul grai „an p r e an” însemna: „an dupã an”. de stãruinþã în tot cursul unui an. Cineva cãlãtoreºte cu plãcere de mai multe ori p e a n. 1646.B.. Nuanþa pesimistã a zicerii c u anul se învedereazã pe deplin din urmãtoarele exemple: Basmul lui Dumnezeu (Þara nouã. Dosofteiu. 1886. 53) unde „pizma c u anul” exprimã pãrerea poporului cã pizma n-ar trebui sã fie decît cel mult „cu luna”. fãrã a þinea mai îndelungat. Synaxar. este un venit asigurat pentru un numãr de ani în neºte condiþiuni mai mult sau mai puþin ìndemînatece. f. Prov. Tr.p. Sã nu ne vedem c u anu…” (J. Maicã. fiecare an avînd rãstimpuri libere. de muncã. p. anul împlinindu-se ºi plata fiind rãfuitã. sã muncesc ca un argat?…” P e an presupunînd o urmare de ani. du-te acasã ºi munceºte c u anu pînã ce vei lua banu…” În cîntecul Jianului: „C-ala e Iancu Jianul. 1873.. l. Pravila Moldov. Cînd cineva „primeºte p e an atîta”.

f. Iacob. Sisinie. 17: „nu ploo spre pãmãntu î n trei anii…”. 1646. 10: „…ºi aasta fu î n doš ani…” „…hoc autem factum est p e r biennium…” 26 unde în Biblia lui ªerban-vodã: „î n t r u ani doš…” Pravila Moldov. în Testamentul din 1648 tot aºa: „nu ploo î n 3 ani” iar în Biblia lui ªerban-vodã.I. de exemplu: „î n doi ani” ºi „î n t r u ani doi”. construcþiunea lui an cu î n se deosebeºte de construcþiunea lui an cu î n t r u. Act. 25: „vameºul ce nu-º va lua vama de la neguþãtor pãnã î n cinci ai. 285): „ºi luo doo fete sã-i slujascâ cu hranã î n t r u anŠ…” Codicele Voroneþian. Rom. Arhaicul î n t r u an. 1642: „atunce îngerul va bucina ca sã se gãteascâ alþi ºapte îngeri. iar î n t r u atunci cînd numãrul urma dupã ani. 100): „cela ce nu va ispovedi omul de patru ori î n t r u an. 355: „NomanŠ PombilionŠ stãtu domnŠ dupâ Romil. II. însemneazã: „în tot cursul anului”. în Acad.R. 13: „vremu lãcui acie î n t r u anu ºi vremu face negoþu ºi dobãndã…”. 1627 (A. fie de care post birºag 7 florinþi…” Noul Testament din 1648.. circa 1550 (ms. bãtr. Cu. 1688: „n-au ploat pre pãmânt treš ani…” Moxa. La plural. I. pentru cãce s-au trecut o vréme…” . „i n t r a annos”. reprezintã pe latinul „i n t r a annum”. Miron Costin. IV. Nearticulatul an nu se construieºte cu î n decît în locuþiunea „d i n an în an = = de in anno in anno” care numai prin duplul „in” diferã de italianul: „d’anno in anno” sau de portugezul „de anno em anno”.. acesta tocmi 12 luni î n t r u anŠ” Mitropolitul Dosofteiu din Ardeal. 450): „miluiþi-mã î n t r u anu sã plãngu de pãcatele mele…” Rugãciunea Sf. XIX. de-aciša nu va putša lua nemicã. I. cela ce nu va posti 4 posturi î n t r u an.. ci numai marginile.AN Locuþiune: p e c e a s ºi p e an: Omiliar de la Govora. – Pe. II. De asemenea articulatul „î n anul cutare” are a face cu un moment oarecare. circa 1550 (Cuv.). V. p. denaintea numãrului anilor se punea simplul î n. Ap. nu rarã în vechiul grai. Locuþiunea î n t r u an. d. Letop. î n t r u a n ºi î n a n . 295: „de atunci au legat Vasilie-vodã banii ce se dau sultanilor d e n an î n an…” Acest î n an are în vedere nu totalitalea anului. 2. Cugetãri în oara morþii. unde în Noul Testament din 1648: „vomŠ petréce acolo u n an…” Ibid. î n t r u ani. carii sãnt aleº p r e a s ºi p r e an sã rãsipeascâ starea ceºtii lumi…” v. Prin aceasta. nu cu anul întreg. 1620. 1580 (ibid.

dacã Cantemir n-ar fi voit sã se rosteascã mai energic: „intra singulum annum”. Letop. 8: „l a anul dupã aceastã oºtire iarã au venit poruncã de oaste Dabijei-vodã ºi lui Grigorie-vodã domnului muntenesc…” Alexandri (Poez. Cã lunia sînt sfinþii îngeri. 3. forma româneascã însã corespunde unui: „a d annum i l l u m”. Aceastã locuþiune însemneazã: „dupã un an” sau „peste un an”. p. 1643: „Carte romãneascâ de învãþãturã duminecele p r e s t e an ºi la praznice înpãrãteºti…” Pravila Moldov. Prov. Moxa. 405: „luarâ atunce turcii Bosna. În. îi cresc ºi-i ºi zmulg…”. cãci. Colindã din Ardeal: „Î n t r u mulþi ani cu pace. p. ca ºi „p e s t e an” nu s-ar înþelege decît unele zile din cursul sãptãmînei. 4.AN La Cantemir. l a a n u l .u n an îi sãdesc. v. III. 1620. II. 610) v. Peste. p e s t e an. zicîndu-se „peste sãptãmînã”. Chron. Cu pace ºi sãnãtate…” (Familia. dar nu: „trãiesc p r e s p r e an” ca ºi cînd n-aº trãi în toate zilele din cursul anului. pop. – Întru.. Carii ºi în alte zile se prãznuiesc peste an…” unde „peste t o a t ã sãptãmîna” exprimã continuitate numai prin adjectivul „tot”. cu acea deosebire însã cã nu implicã continuitate: se poate zice „trãiesc î n t r u an”. ori mai ales „în anul viitor”. Cuvintele obicinuite la asemine închinãri sînt: Noroc sã deie Dumnezeu! ºi l a anul cu bine!…” 27 . într-un admirabil pasagiu despre acei ce tãgãduiesc persistinþa românilor în Dacia lui Traian: „pre tot neamul românesc nu într-alt chip. p. ºi l a anul se lovi MuratŠ cu Iancul-voevodŠ…” Nicolae Muste. 3: „dajdša ºi toate greutãþile cãte-sŠ p r e s p r e anŠ…” Anton Pann. unde în loc de „într-un an” era deajuns: „î n t r u an”. fiindcã traiul se continuã în toate zilele anului. 76): „Una din mulþãmirile românului e de a închina pîn-a nu bea. Altceva este „peste un an = après une année” ºi altceva „p e s t e an” în graiul vechi „p r e s p r e an = dans l’espace d’une année”. marþa sfîntul Ioan. 1886. rãsar. 139: „Peste toatã sãptãmîna gãseºti sãrbãtori sã þii. p r e s p r e an.2. P r e s p r e an este sinonim cu arhaicul î n t r u an. Titlul Omiliarului mitropolitului Varlam. f. I. 238. ce tocma ca legumele î n t r . În opoziþiune cu „într-un an” se zice „î n t r u mulþi ani”. 1646. ªi lãtineºte se zicea cu acest sens „a d annum”.

despre femei plodnice: „Pînã l a anul ªi gavanul…” (Ibid. dupã cum se zice „est-timp” pentru „est-an” (Lex. dupã cum se rosteºte mai obicinuit. 709).. Alt proverb foarte practic: „Decît l a anul un bou. v. ci mai cu seamã prin derivatul m u l þ u m e s c sau m u l þ ã m e s c. cari nu-ºi dau seamã de ce vorbesc: „Du-l la nuntã. l a anul se aude ades în construcþiunea: „l a mulþi ani”. Limba.. Conv. fãtul meu! Nu te ierte Dumnezeu Sã omori pe Opriºanul. 74).AN Balada Opriºanul: „Alei. 108) Altul. despre cei grabnici a lua ºi greoi a da: „Cu toptanul. p. 117) Prin sinonimitate între an ºi t i m p. La. A-timp.. III. italieneºte cu o altã prepoziþiune: „per molti anni”. peine pécuniaire” (Cihac). 117) Altul. II. Bud. sã-þi zicã: ºi l a anul!” (Baronzi.. Expresiunea „m u l þ i ani” este foarte interesantã nu numai prin sine-ºi. p. II. doamne. 50) sau: „vorbi ca cel ce la nuntã zice: ºi l a anul!” (Iordachi Golescu. Or samarul…” (Ibid. ªi banii l a anul…” (Ibid. v. lit. despre fãgãduieli nesigure: „L a anul. românii de la Criº în loc de „l a anul” zic: „a-timp = ad tempus”. III. 28 . or armãsarul. ceea ce însemneazã literalmente: „doresc m u l þ i ani” ºi n-are a face cîtu-i negru sub unghe cu latinul m u l c t a „amende. Mai bine astãzi un ou…” (Pann. 86) Altul. III. Cã-i peri pînã l a anul” Proverb despre cei proºti sau zãpãciþi. 1874.M u l þ i a n i! – M u l þ u m e s c. În formule de urare.

: vine un n o i a m de ploaie sau de zãpadã” (I. Poez. „tãrîm” din „tãrîn” etc.D.. c. iar din m u l þ a m – m u l þ ã m e s c. c. Sã zic: l a m u l þ i ani. din m u l þ i – a n i s-a format poporanul m u l þ a m. dupã cum observarã demult Leskien ºi Miklosich (Lautl. dragul mumei…” „La Crãciun. 461) Ca românul m u l þ ã m e s c din m u l þ i -ani.AN A. 46: „Slãvite-mpãrate.. m u l þ e m e s c... Un paralelism nu mai puþin hotãrîtor ne prezintã limba 29 . Astfel s-a nãscut „bucium” din „bucin”.T. m u l þ i ani sã trãieºti ªi-n zile senine sã înbãtrîneºti…” Alexandri. III. Poez. Uraþia de nuntã: „— Bunã dimineaþa. mamã! — M u l þ a m. Bãieþi militari…” (G. m u l þ u m e s c. întrebuinþat ca rãspuns la o salutare. dragã…” În basmul Serilã. Aslam. El le m u l þ ã m e a…” (Ibid. 581) Dupã fonetica românã.. Pop.I. 10: „Adã pãharu-ncoaci. 271): „sã vor tocmi cu rupta pe am la visterie…” v. Pann. Grãdiºtea-Micã): „— Bunã sara. paleoslavicul s p o l a v a m e „ mulþumim” se trage din grecul e„j poll¦ œth„la m u l þ i ani”. Cinstiþi socri mari! — M u l þ ã m d-voastrã. În acest chip. pop. întocmai prin aceeaºi procedere logicã. Dial. 173) Balada Meºterul Manole: „Bunã ziua-i da. Mezilã ºi Zorilã (M. Juicã. ºi sã trãiþi la m u l þ i ani…!” Încheiarea mai multor balade poporane: „Mai daþi o ocà de vin. c. I.R. amin!…” (G. Cinel-Cinel. Copãcel). rum.T. 70). Viºoianu. ci n o i a m. sc. de ex. cînd colindãtorii primesc daruri. babo! — M u l þ a m dumitale. Prov. Fãgãraº. Mãþãu). III. d. p. „În Muscel nu se zice n o i a n. finalul -n tinde a trece în -m.. Vokal. În jocul copilãrese Baba-rãdãcina din Banat (D.. 1708 (A. Chiar forma am pentru an ne întimpinã într-un act de la Mihaiu Racoviþã. Receanu. pop. Lugoº): — „Bunã ziua. ei zic: cu toþii m a r e m u l þ a m! ” (D. Transilv.D.

O gãsim foarte des în Praxia cea tipãritã pe la 1570 ºi din care unicul exemplar cunoscut se aflã în Muzeul din Bucureºti. . Tu mãsele-n gurã n-ai…” (J. unde în loc de „mulþumesc” se zice: „Viva m i l a ñ o s = sã trãieºti o m i e d e ani” (Brinkmann. bunãoarã: p. Afarã de exemple împrãºtiate mai sus... Deo gratias. în care n nu despãruse încã. 197 a: „ºi noi în toþi aii prâznuimŠ pamentea lorŠ…” Ibid. M u l þ e n y. 40: „šatâ cãþi aš lucrašu þie. ºi nice o datâ poruncile tale cãlcašu…” Varlam.p. Sibii. f.B. Idem…” v. 3: „au mãncat roadâ dentr-acša ocinâ mai multŠ de ºšapte ai…” Silvestru. 30: „sã sfãrºi de durére višaþa mša. 51) 30 Între forma ani ºi între forma ai exista în vechiul grai o formã intermediarã. ps. ºi aniš mieš în suspinur…” Doinã din Ardeal: „Eu sînt prunc de nouã ai. 1642.. circa 1670 (ms. 1557: „scãzu în durére viaþa mea. nu ca o consoanã: i. din Budapesta): „M u l þ a n y. Dacã ar mai fi cu putinþã o umbrã de îndoialã despre naºterea lui m u l þ u m e s c din m u l þ i – ani. în Bibl.349:„înblâ zéce ai ºi se întoarse cu multâ dobândâ…” Omiliar de la Govora. 1646. De cinci ani necurãþitã…” (Pompiliu. dar totuºi se rostea deja ca o vocalã nazalã:÷. f. articulat aii. 137). ºi aiš mieš de suspinare…”.AN spanioalã. La plural. 12: „ivi-se întru aînii (á÷ïi) de-apoi…”. iar la Dosofteiu. f. 1643. 1680: „sã stânsâ în duršare viaþa mša. unde la Coresi. Die Metaphern I. IV. 282 b): „atiþea ai fu viša acéša nice tâšatâ nice sãpatâ…” Pravila Moldov. 1651. ea s-ar rãsipi prin Dictionarul româno-latin bãnãþean. a i = a n i. 1620. în loc de ani e foarte deasã în vechile texturi ºi destul de rãspînditã în popor forma ai. Uscatã de nouã ai…” dar mai jos: „Într-o cas-afurisitã. p. iatã încã o seamã: Moxa. ºi anii miei în suspine…”. Mulþumesc. 449) O baladã tot de acolo: „De mîncare ce sã-i dau? Da o coage de mãlai. Universit.

De asemenea la Coresi. pe cînd forma ani. p. de m a i an Cît de dragi ne mai eram: Dintr-un mãr ne sãturam…” (Familia. t. – An-nou. Proverb: „An n-am cîºtigat. Aºa în Psaltirea Scheianã. 231). 20: „n-amŠ petrecut aînii vieþiei…”. Din a n n u s – an. 10: „ºi annii miei întru suspiri…” Ibid. se datoreºte totuºi în realitate analogiei singularului an. II. circa 1650 (ms. este în opoziþiune cu prezintele e s t – a n sau e s t – t i m p ºi cu viitorul l a a n u l. de exemplu la Coresi. 146). 1887. antan. ps. 1577. ºi adevãrat sãmãluitoriu ºi giudecãtoriu annilor tãi te fã…” În loc de a reduplica pe n.). fãrã sã fi avut în vedere pe latinul a n n u s. v. ps.). ca expresiune a trecutului. Rom. 31: „o zi de la DomnulŠ ca o mie de aînii ºi o mie de aînii ca o zi…”. 33: „ºi cumplirã-se în deºertu dzilele lor. Ca locuþiune adverbialã cu acelaºi sens: „a c u m u n a n”. An. 1577. e s t i m p am pãgubit. care s-ar fi conservat ca în toþi pluralii de la numi terminate cu -nu. „An v a r ã = aestate anni prioris. Altul: „An s-a ars ºi e s t i m p suflã” (Iordachi Goleseu. Altul: „An scuipam în iarbã. Doinã din Ardeal: „ªtii tu. ºi annii lorŠ cu deºertu…” Camtemir. deºi mai veche în aparinþã. Î n a n u l t r e c u t. LX: „aîii (a÷ii) lui pãnâ la zi în rudâ ºi rudâ…” Neºtiind cum sã transcrie mai bine aceastã rostire. Rev. 8) Colinda Plugului: „S-a sculat m a i an Bãdica Troian 31 . ºi e s t i m p în barbã” (Ibid.. d e an = anni praeteriti. din a n n i – ai.. circa 1550 (ms. pentru care grafica cirilicã nu oferea nici un semn propriu. adv. vin d e an = vinum de anno priori” (L. 2AN. p. care a trebuit sã disparã..AN p. l a a n u l trag nãdejde” (Pann.B. 86 b: „Pune darã bunã socotealã ºi driaptã giudecatã vremii vieþii tale. XXX. unde la Arsenie din Bisericani. pluralul ai de la an ne prezintã un fenomen fonetic foarte interesant de trecere la români a duplului n latin denaintea lui i nu în consoanã muiatã -nš (¯). ci în vocalã nazalã.): „dzilele ailor noºtri…” În orice caz. în Acad. I. în Acad. 1. alteori se reduplicã i. p. vechile texturi au reprezintat-o uneori prin anni. 1698. Numai forma ai derivã la noi din latinul a n n i . f. se zice: m a i an = cam în anul trecut. Rom. Divanul. mîndrã. în Tocilescu. 2An. LXXXIX: „zilele aniilorŠ noºtri…”. LXXVII. l’année dernière. Într-un mod mai puþin hotãrît. 85). etc. II.

gros – grosul – grosolan – grosolanã. bunãoarã: „Quatuor minis ego emi istanc a n n o uxori meae…” (Men.. la Plaut. pop. dupã cari s-au modelat apoi ºi vorbe strãine ca: jupîn = slav. atunci se zice: a n þ e r þ = lat. bãtrîn = veteranum. . Aºa: ºoim – ºoiman – ºoimanã.2. spanÒj ºi altele.AN ª-a încãlicat Pe-un cal învãþat…” (Alex. 3-ÀN. -ence. „þigan” etc. în Arh. Constantin Brâncovan. Cu totul altceva e sufixul nostru -an. 387. Prol. (glig) – gligan.) Cînd ceva s-a întîmplat cu un an înainte de an. Stat. sãptãmînã = septimanam etc. a n n o figureazã de asememea în loc de „a n n o praeterito”. precum „cioban”. care niciodatã nu trece la feminin în -ancã ºi -eancã sau la plural în -eni. 143). Poez. . lung – lungan – lunganã.). Din sufixul 32 latin -ano. I. Tr. p..românii au fãcut -în ºi -îu: român = romanum. augmentativ de la „bold = épingle”. grîu = granum. corb – corban. suffixe nominal augmentatif ou intensif. 22) sau: „Etiam histriones a n n o cum in proscemio hic Jovem invocarunt. -ani. (kÒtzufoj) – coþofanã. 391) Cu acest sens se întrebuinþeazã ºi italieneºte a n n o. -ÀNA (plur. I. venit…” (Amphitr. 3. porc – porcan. pãgîn = paganum. Condica Visteriei (ms. ci numai pe acelea în cari finalul -an funcþioneazã anume ca sufix românesc. 1694: „s-au dat lui Gligore Postelnic Vlãdescu pentru împrumutarea ce au dat la banii Cameniþii a n þ ã r þ ºi pentru împrumutarea ce au dat la poclonul vizirului an…” v. ×upanŠ.... ºi a cãruia funcþiune precisã este de a mãri sau a întãri o noþiune. 1An. Nu avem aci în vedere cuvinte luate întregi de la vecini.Anþerþ. -ane). „tulpan”. anno tertio. „toptan”. vîrf de munte inaccesibil” (Col. spîn = gr. bãiat – bãietan – bãietanã… La Predeal „boldan. 1876. vultur – vultan. Lãtineºte. -înce.

616) 33 . ms. (lipã) – lipan… Din burduf – burdãhan. Obedenaru. lit. Poez. I. Tea s-m-aºteaptã ditu xeane. p. 20: „gîndu mieu ºi mintea mea stau pironite dã copil mai mult la opinca sãrãcana…” A „Moºul. Balada Moºneagul: De la sãrac – sãrãcan.T.–AN În unire cu sufixul deminutival –i º. gîscã – gîscan. în loc de „veriºoarã” se zice veriºanã (Conv. Sultãnica. 1877. Radu Radãu – Radovan. De la Vrancea. p. în Acad. 228: „era numai o fetiºcanã. (aldã) – aldan. Opincaru.. Iorgu – Iorgovan. macedo-româneºte din gol – guliº – guliºan. p. Dolofan cã l-a vãzut…” (G. Rom. În numi personale: Vasilie – Vascu – Vãscan. ª-lua 'nã mînatã de iearbã…” (Dr. p. 187): „grozav burdãhan ºi nesãþios gîtlej…” Din dulãu – dolofan. 317) Cu sufix deminutival compus –i º c u. l-a crescut. în Biharea... lit. p. 1021). mãre. Dumitru – Dumitran – Dumitranã. tufã – tufan. dar cu ochii în patru ºi inimoasã…” Tot aºa: vãr – veriºcu – veriºcan.. Rãduc – Rãducan. Mãricel cã l-a fãcut.. 1887.D. Povestea lui Harap-Alb (Conv. Cu sufixul – a º c u: Romaºcu (= Romanaºcu) = Romaºcan. pe care o trece în masculinã: curcã – curcan. Într-un cîntec: „ª-guliºanã inºi-n cale. pe care-l trece în augmentativ: fatã – fetiºcã – fetiºcanã. Creangã. Guliºanã. ªerb – ªerban… Holb – Holban… În derivaþiune de la o vorbã femininã. pop. Jipescu. Din gol – golan. groasã º-largã.

Mercan. craiovean. p.. S. încît a devenit necesar. 112) îl confundã cu sufixul -ean. Deplina românizare a acestui sufix slavic se aseamãnã cu soartea în limbile neolatine din Occident a sufixului germanic -hart sau -hard. de ex. Mãrþian. Descîntece. din „drag” – „dragan” ºi „dragana”. Duman. Din „poule” printr-un sufix nemþesc francezii au fãcut „poularde”. ºi prin extensiune Joian celui nãscut joia. serbeºte „gusan” (=gîscan). 108. foarte rar la cuvinte comune. Zoran lîngã „Zorilã”. Viºan. pe cînd la francezi. Leonhard. Românul -àn ne întimpinã ºi la slavi cu acelaºi sens augmentativ sau intensiv. din „matza” – „matzan” (= motan) etc. Peceneaga). codardo = couard. moldovan. 255: „hiind la hire foarte prostan…” În Bucovina vãdanã în opoziþiune cu „vãduã”. 105: „în þinutul Cîmpulungului. Zîna Cosînzanã etc. Drãgan. criard. Mîrza. blanchard. Vulcan. vecchiardo = vieillard. nu numai în onomasticã.F. mai ales printr-o seamã de numi proprii personale ca Milan. Miron Costin. þãran. Viorian. Diez. mignard. duminicã.–AN De la prost – prostan. Joian. Zîna Buzianã. ruseºte se formeazã „velikan” (uriaº). oºtean etc. din „oko” (ochi) – „okan” (cu ochi mari = holban). dar despre originea sufixului -an în parte nu se rosteºte. Ocupîndu-se în specie cu acest sufix. fuyard. mercuri. III. Bejan etc. constatînd diferinþa lor logicã ºi geneticã (Lautl. ci mai cu seamã în formaþiunea vorbelor nouã. II. iar sub cuvîntul vãdanã se-nþelege o femeie care a avut copil de fatã mare…” Numirile vitelor la þãrani: „Plevan..: bugiardo. Marian. Miklosich desparte cu tot dreptul ambele sufixuri. nume ce dau þãranii viþelului ce se naºte în zori. p. 385). marþi. În personificaþiuni legendare: Seran lîngã „Serilã”. celor nãscuþi sîmbãtã. Sîmbotean. muntean. Lambrior (Romania IX. bulgãreºte „glavan”. linguardo. Gramm. Meinhart etc. la italieni. 720). Este 34 . bavard. gagliardo = gaillard. Boþanã…” (T. Lupan. vineri” (Costinescu. nevestele cãrora le-au murit bãrbaþii se numesc numai vãdue sau. étendard. leccardo.. pillard. întocmai dupã cum printr-un sufix slavic au fãcut românii din „puicã” – puicanã. p. la spanioli îl vedem cãpãtînd dodatã un rol foarte important. I. care exprimã numai proveninþã sau dependinþã ºi se aude uneori ca -an: bucureºtean. care la nemþi se acãþa mai ales la numi proprii ca Reinhart. Aºa din „velikŠ” (mare). 19). Vocab. sãtean. Tulcea.³ II. (cfr. v. Letop. vãduve. Duman. „glavana” (bãrbat sau femeie cãpãþinoasã). precum Murgoci celui nãscut în murgul serei. din „glava” (cap). „Zorilã. Eburhart. vãlean. Sufixul slavic -àn a strãbãtut la noi prin foarte puþine cuvinte întregi. c. canard. Vokal. 106. poignard etc. Bãlan. dar a reuºit pe datã a prinde neºte rãdãcine puternice ºi a se rãspîndi în grai cu atîta îmbielºugare. -ilã. Bucãlan. – Nãzdrãvan.. din „gus”.

înrudindu-se mai mult sau identificîndu-se cu compusul „d-a” din terminologia jocurilor copilãreºti. pe lîngã postošanŠ ne întimpinã postošanšnŠ. bunãoarã.. Dupã. ÀNNA. astfel cã duºanŠ = dusanšnŠ. pe cînd -anŠ din Dragan se þine intact? Noi credem cã pe acesta din urmã înºIºi slavii îl rosteau dentîi cu o nazalã tare sau chiar duplã: -annŠ. à la façon de. ca nume de botez. prép. du calendrier chrétien: Anne. literalmente a d – i n. A n c u þ ã. dãp-an nijea…” (T. cãci românii au tractat într-un mod paralel pe latinul -a n u m ºi slavicul -a n Š pe de o parte. corespunde latinului „cordatus”. v. pe latinul -a n n u m ºi slavicul -a n n Š pe de alta. Viaþa-mi furtunoasã S-ar scurge-n zile line…” 35 . f. pr. fie analogic. v. dãp-an mama-gaia. popul. – -ean. în paleoslavica. E sinonim. p. – A-ndoasele. – A-ncãlarele. 1. aceastã prepoziþiune îºi asociazã mai adesea pe d e: „de-a-n” sau „d-a-n”. e o moºtenire pãgînã din epoca colonizãrii romane. Rãmîne totuºi deschisã întrebarea: de ce oare -anŠ din ×upanŠ a trecut la noi ca jupînu. c. În acest caz dacã. v. mai totdauna sufixul fiind de origine participialã.– -man. Doruri. fie direct. A-N. s. Contrasã din a ºi î n. de mythol. dar cu acea deosebire esenþialã cã a-n sau d-an exprimã o imitaþiune anume prin miºcare. sinonim cu grecul 'Agad». pe lîngã prostranŠ – prostranšnŠ. n. – A-npicioarele. Lupºanu). – A-ndaratele.: 4AN la première des neuf fées. – -ãu. v. În primul caz.ÀNA un instructiv specimen de modul de întroducere ºi de puterea de propaginaþiune a sufixelor strãine într-o limbã. dãp-an baba-oarba.2ÀNA s. Poporul distinge pe ambele Ana ºi le confundã totodatã. Acest d ã p-an corespunde unui latin: de-per-ad-in. A n i c u þ ã. în cazul al doilea. fiind urmatã de numele unei acþiuni sau mai ales al unui obiect pe care noi voim a-l imita. A n u º c ã. Anna mea frumoasã! Cînd tu ai fi cu mine. -nic. 137: „O. 1. t. prin urmare. Pe alocuri an sau a-n este preces de „de pre”: „În Ialomiþa pentre numiri de jocuri copilãreºti: dãp-an petrecu. Deparaþianu. -în. În adevãr. A n i c ã. Teodorescu.: à la. însã din Almannum – Alãman ºi din DragannŠ – Drãgan. cu prepoziþiunea c a. 2. pe lîngã istukanŠ – istukanšnŠ ºi aºa mai încolo. t. Din Ana se formeazã deminutivi: A n c ã. A n i þ ã… I. N u m e d e b o t e z. – A-nboule. fãcînd din paganum –pãgîn ºi din ×upanŠ – jupîn. 11A. este cuvîntul evreiesc C h a n n ä h. literalmente „Bunã”. dispare orice anomalie.

: „Nu ca Eva. Necºulescu. prin jocuri. Drag îmi e numele Anã…” (J. ce nãºtša grije ºi duršare. femeia lui Ioachim. Trecem darã la: II. Z î n a Ana. v. Vlaici). 2Adormire. la 9 dec. crezînd cã nu s-ar mai putea deºtepta…” (R. printr-o necurmatã veselie. cînd e A d o r m i r e a Maicei-Domnului. ci numai atunci cînd a d o a r m e sînta Ana? v. Trans. de unde frica de o adormire anume eternã.ÀNA Doinã din Ardeal: „Foaie verde buruianã. iar Adormirea Sîntei Ana la 25 iuliu. „În zioa de Adormirea s-tei Ana þãranii nu lucreazã ºi nici nu dorm în acea zi. Predice. Synaxar. Varlam.. de ce însã poporul nu simte aceeaºi temere la 15 august. . 73: „fericita Anna. versul lui Dosofteiu. Ioachim ºi Ana se serbeazã la 9 septembre. Olt. 35) sau: „Pe pãrîul cu spini verzi Mere Ana cu scoverzi…” (Ibid. 36 Acest rest mitologic s-a pãstrat mai ales în Banat. pe care pe larg o descrie Ovidiu. prin cîntece. c. p. 1683. 1643. nevasta lui Ioachim. I. nãscu scaun sfînt lui Dumnezeu pre fecioara Maria…” Cãtrã aceastã din urmã. aš nãscutŠ cu bunâ pãršare ª-aš aplecatu-þŠ hišcâ ce-au nãscut pre DomnulŠ De-au rãdicatŠ osânda de preste tot omulŠ: Cu a sa zãmislire fãrã de pãcate ª-au tinsŠ preste totŠ rodulŠ a sa bunãtate…” Sff. muma prea-curatei Fecioare. Ce tu. adecã cu mitul italic de „Anna P e r e n n a”.B. 408) Biserica rãsãriteanã serbeazã mai ales pe prorociþa Ana ºi pe Ana. Temerea de a d o r m i în ziua unei A d o r m i r i care însemneazã „moarte” este o asociaþiune de idei foarte fireascã.. Anno. Ana-Foca. f.. deoarãce pe A n n a Perenna vechii romani o serbau numai prin petreceri. 210 a: „Prorocita Anna au dzisŠ cã stearpa nâscu ºeapte…” Antim. Se poate bãnui cã aci începe deja a se confunda mitul creºtin cu zîna cea pãgînã Ana. „Tot prin paganismul din Roma s-ar putea explica ºi nelucrarea în ziua de S-ta Ana. Ana cea v e c i n i c ã”.

Myth. Dupã cum la români sfînta Ana s-a întîlnit cu zîna Ana. Sambucus ebulus”. Stancã Ogreºteanã. Maidan). Floare din grãdinã. H a n n ã din calendarul creºtin. fiind exoticã. noi o vedem la români în ghicitoarea poporanã moldoveneascã despre „ziuã”: „Ana grasa Împle casa” (Sbiera. Aryan Mythol. 657). cãruia deja Apulejus îi atribuia puteri vindecãtoare miraculoase. c. 322) 37 . Hochzeitsb. adecã era B u z i a n (Dierbach. cfr.. nu poate avea loc în vechile credinþe ale poporului român. Cãpãtat-au oare albanezii pe a lor h a n n ã „lunã” prin numeroasele colonii romane din Illiria? ori fi-va ea la dînºii o rãmãºitã tracicã? E foarte cu putinþã ca tracii ºi romanii sã fi avut deopotrivã pe aceeaºi zînã A n n a „lunã”. tot aºa la albanezi.ÀNA „Ana este una din cele 9 dzîne pe cari vrãjitorile le pomenesc în descîntece” (S. fie numai prin romani. ºi tocmai cu acest sens. ca stimulante ºi diuretice. 46). se pun „cinstile” pentru zîne. Poveºti. pentru care unii mai gãsesc ºi o paralelã sanscritã în zîna A p n a – p u r n a cea „cu semiluna pe cap” (Cox. era o personificaþiune miticã a l u m i n e i. p. purgative ºi diuretice. 85). La greci zeul Pan. D. toate pãrþile boziului erau întrebuinþate: rãdãcina ºi scoarþa ca emetice. Reinsberg-Düringsfeld. ceea ce se potriveºte ºi cu rolul magic al acestui copãcel. Liuba. cînd cineva e foarte greu bolnav. l. reprodusã de d.. III. În orice caz. doftorul prin excelinþã. Mangiucã zice cã b u z i a n ã se cheamã la bãnãþeni „tagetes erecta”. „Les sureaux éloignent les mauvais esprits et promettent une l o n g u e v i e” (Gubernatis. Ana B u z i a n ã vrea sã zicã „Ana zîna b o z u l u i”. Tr. „Strigarea zînelor”. Flora mythol. Mangiucã (Col. În terapeutica de altãdatã. se începe aºa: „Anã B u z i a n ã. Ianã Sînzianã” etc. 433). fie prin romani ºi prin daci totodatã. pe cari descîntãtoarea le „strigã” ca sã-l întoarcã la viaþã. la deminutiv H a n n ã z ã „Anicã”. B u z i a n ã este o personificaþiune din b o z i u „sureau.. plantes II. 1876. 355. I. o frumoasã plantã cãrii ardelenii îi zic „ferfîn”. Linã Magdalinã. p. iar din boabe se fãcea licoare medicinalã (Littré-Robin). 359). la deminutiv h a n n ã z ã „lunicã”. ªi în mitologia italicã zîna A n n a reprezinta pe l u n ã: „Sunt quibus l u n a est…” la Ovidiu (Fast. florile. purta o cununã de bozi. d. În Banat. dar care. coincidã cu h a n n ã „lunã. Cuvîntul însemneazã altceva. lumina nopþii”.

cari se serbau împreunã la Roma: „Mense meo coleris. pe care poporul îl bãtea. În aceastã onomasticã poporanã ne întimpinã la un loc zeul M a r t e ºi zîna Ana. Transilv. 36).. Într-o ghicitoare ardeleanã despre „vulpe” se zice: „Merge Ana prin poianã ªi se catã ca º-o doamnã…” (Tribuna din Sibii. slavoneºte „bunã”. la sãrbãtoarea lor cea comunã se cînta – ne-o spune Ovidiu– neºte cîntece obscene. dar vor fi fost cam în felul acelora din Jocul pãpuºilor. ci o „luminã mare” în genere. 679) Ceea ce e mai cu seamã decisiv este cã zeul Marte din acea sãrbãtoare. ursoanei zic A n c u þ ã… ” (P. dupã mãrturia lui Serviu (Ad Aen. Tot prin poiene se rãsfaþã obicinuit zînele din credinþele poporane române. Haþeg). din cauza blanei sale aurii.. pop. era figurat anume printr-un om îmbrãcat cu piei grosolane. 1885.. care la rîndul sãu e sinonim cu ebraicul C h a n n ° h. În mitul italic. Dobra. Olteanu. Poez.T. pentru care e atît de cãutatã.D. 232) D o b r a. ibid. E foarte interesant în aceastã privinþã pasagiul din Lydus. De mens. p. junxi mea tempora tecum…” (Ovid. adecã cu zîna A n n a. F. Dintr-un alt motiv ursoaica poartã epitetul de A n c u þ ã: „Ursului poporul îi zice M a r t i n. Cum cã prin D o b r a = Ana din ghicitoarea de mai sus se înþelege nu „ziuã” în specie. locurile favorite ale zînei A n n a Perenna erau poienele. 124) 38 . ka„toàton œpaion r£bdoij lepta‹j ™pim»kes…. MamoÚrion aÙtÑn kaloàntej…” (cfr. cînd biata ursoaicã e mustratã cã: „…acuma te-a slãbit Pustiorul de iubit…” (G. dupã cum bate ursarul pe M a r t i n al sãu..T. 218) v. probã este cã despre o „luminã micã”. III.. IV. o altã ghicitoare zice: „D o b r a subþirica Îmi umple ulcica…” (G. este sinonim cu grecul ’Agaq».ÀNA ceea ce în variantul muntenesc sunã: „D o b r a groasa Umple casa…” (G. VII. un fel de u r s.D. III. anume aceea a candelei cînd licãreºte peste noapte. 915) Aci Ana se aplicã la vulpe ca l u m i n o a s ã. cari n-au ajuns la posteritate..T. 29: Óti ™„do†j Mart…aij pompÁj ginomšnhj ½geto ka„¥nqrwpoj peribeblhmšnoj dora‹j.D. 188). Despre o aventurã amoroasã a acestui M a r t i n cu a sa A n c u þ ã.

A n a spassizza”. Deºi A n n a Perenna era zînã ºi deºi ameþise pe zeul M a r t e. 103 b:. trecea de le împãrþea bieþilor oameni cîte o pitã caldã: „Fingebat tremula rustica liba manu. Romanii o serbau pentru a dobîndi ani mulþi fericiþi: „ut annare perannareque commode liceat” (Macrob. Annas. vine blãstemul poporan român: „batã-l mama Ana!” (M. adecã „trece doamna Ana”. credem noi. Ana-Baba.pr. acolo ca un mencšunos fu ºchšuopit ºi bâtutŠ…” Cîntecul Oftatul þãranului: „D e l a A n a l a P i l a t. adecã: „a trãgãna cu vorbe fãrã a da dreptate”. – Boziu. et humanis usibus apta Ceres…” ºi atunci zîna A n n a. mai cu seamã în Italia.ÀNA Încã ceva. F. totuºi mitologia italicã o face babã de la Bovilla. nici cu sînta prorocitã A n n a. v. anticul mit al foametei celei uºurate de zîna A n n a s-a cristalizat pentru totdauna într-un obscur idiotism veneþian. XVIII. 1643. 13-29): „a purta pe cineva de la Ana la Caiafa” sau: „de la Ana la Pilat”. III. În dialectul veneþian locuþiunea „Don. ºi-i dã peri albi. ªi d-aci la spînzurat. „canos capillos” (Ovid. nici cu sînta A n n a a lui Ioachim. Ialomiþa. Ar fi foarte interesant de a urmãri mitul arhaic roman al zînei A n n a ºi de a-l descîlci de sînta A n n a din legenda creºtinã la neolatinii din Occident. – Mamã. 665 sqq.Pãdurii” sau „mãtrãgunã . trecut la români într-o locuþiune de origine evangelicã (Ioan.. negreºit. n. De aci. Atque ita per populum fumantia mane solebat Dividere…” (Ovid. Sat. Maicã. cãci sfintelor ºi chiar cãlugãriþelor românul le zice „maicã”: „Maica Precista”.dusârâ-lŠ priînsŠ (Domnul Hristos) la Annea. 39 . care n-are a face. Nume evreiesc bãrbãtesc C h a n n a. Noi vom atinge aci o singurã urmã. dup-acea d e l a A n n e a l a C a i a f a.. III. însemneazã: „e foame”. f..bunã”. 669). strãcurîndu-se prin veacuri peste veacuri. F. „la fame si fa sentire” (Boerio).m a m ã .. Michailescu.. o bunã bãtrînã. Deja în epoca lui August numele zînei A n n a însoþea într-o strãbunã tradiþiune aducerea-aminte despre foametea pe care o suferise poporul roman în retragerea sa pe Muntele-Sacru: „Jam quoque. pe cînd despre fiinþe extracreºtine: „M a m a . ºi acolo fu bâtutŠ cu palma preste obrazŠ. Ana. defecerat illos Victus. unde nu poate fi vorbã de sf. – Martin.m. c.„maica stariþa” etc. ³ÀNA sau ÀNNEA.. v.. quem socum tulerat. I.) Apoi. Varlam. I. adecã de la oborul Romei. Ceacu). 12).

Dosofteiu. Cu nouã cai au plecat ªi pe toþi cu mai frumoase lucruri i-au încãrcat ªi aice le-au descãrcat. Dar auzind cã-n tîrg la Anadol mai frumos negoþ au descãrcat. 1875) La Arsenie din Bisericani.. v. Theodosie.). de géogr. Frunzescu (Dicþ. sã vorovirâ andesine sã strige mãrturisindŠ pravoslaviša…” În districtul Neamþ. Elem. – Pilat. BABA-ANA. 7) indicã un sat cu acest nume în Buzãu ºi o localitate în Ilfov. 9). ºi vãdzând în tote dzâle pre creºtiniš umorâþ de ceša ce sã-nchina la idoli. p. Cãderea. v.loc. Archirie. . 1. turc.A n e i. în Acad. c. ANATÒL. s. ca ºi despre muntele din Argeº: Rîpa-A n i c a. Turcul a n a d o l u din grecul ¢natol» „orient” (ªaineanu. Iatã dar ce au luat: Douã saltele Umplute cu surcele…” (P. dar furtuna risipind corãbiile: „Eu singur am scãpat Pe o scîndurã de brad ªi la doamna mireasã de ºtire am dat.: Asie mineure. top.. iar în Prahova: V a l e a . nom de certains villages en Valachie.m. Aceºtša era din þara Anatoluluš.2Ana. unde se mai aflã ºi un sat V a d u l .A n e i.pr. primul verset din psalmul XCVIII: „Dumnedzãu se înpãrãþi ca sã se mãnie oamen ii”este comentat prin: „Domnul se rãdicâ înpãrat mare ca sã se mãnie Anea ºi Caišafša…” înþelegîndu-se prin „Ana ºi Caiafa” toþi cei rãi. t. Bistricioara) 40 A n a d o l e n i i sau turcii asiatici au fost totdauna renumiþi pintre ostaºii Porþii. 1683. mart.. 26: „Svinþiš muceniŠ CodratŠ. vornicelul zice în versuri cã dentîi cumpãrase lucruri de la Þarigrad. -v. ANADÀN.. n. basmelor.ÀNA Lucrul merge la domnie Tot ca ºi la vornicie…” (Calend. N-ar fi fãrã folos de a culege din popor legendele privitoare la aceste numiri. la nuntã cînd se închinã mirelui zestrea miresei. Synaxar. circa 1650 (ms. Care foarte rãu s-au supãrat. Turquie asiatique. 1ANADÒL s. Caiafa. EmmanuilŠ ºi alalþŠ patrodzãŠ la AnatolŠ. ANA-BABA s. Rom.

m. habitant d’Anatolie. du calendrier popul.f. cei mai aprigi ºi delii. 2ANADÒL. N a t a l o i vine ºi furã…” (G. Tragod. 1Anadol.n. Se zice p u i c ã anadoleancã ºi mai ales p u i c ã nadoleancã. Transilv. – v.m. Criºianu. – Anghinarã. s. Arde peatra în apã. N a t a l i þ a nu se-ndurã. et adj. NADOLEANCà (plur. 286): „…îºi aducea ea aminte de puicele cele nadolence ºi boghete. S. 1Anadol. cu perderea iniþialului a.. 208). „Anadol. t. un fel de blanã turceascã” (ªaineanu). Calendar poporan. poporul preface pe cloaºca nadoleancã în N a t a l i þ ã. în N a t a l o i: „N a t a l i þ a fierbe pere. Turc asiatique.. În texturi pînã la 1800 n-am dat peste acest cuvînt. 1Anadol. variété originaire d'Asie mineure. mulþi în opinci ºi desculþi…” v. 1882: „1 iuliu. Gioacã soarele în apã. grand chat. Înbrãcaþi în straie rele. Cugieru). anadolence s.. s. dar nu prea mulþi. v.: le premier jour du mois de Juillet. N-are a face cu slavicul „nadoiti = alere” ºi nu existã nicãiri sub o formã masculinã „nadoleanc” (Cihac. Mangiucã.3Anadol. Creangã. adecã motan de Angora. p. s. de viniºorul din cramã. iar pe „anadol”. ºi manahi. 1875. Anna-Foca. sorte de poule. II. nadolence). subst..” 41 . I. Se mai aude în Moldova. 2.. Din anadoleni o parte. ANA-FOCA. peste douãzeci de mii. Cuvînt întrebuinþat în Banat ºi pe alocuri în Ardeal.D. „În ziua de Ana-Foca cine lucrã la vie. i se uscã via” (T. ANADOLEANCà s. 3ANADÒL. s. 222) v. N a t a l o i vine ºi cere. ANADOLEAN. v. Anadoleancã. c. Soacra cu trei nurori (Conv.ANA–FOCA Beldiman. chat d'Angora. Poez. lit. v. de risipa ce s-a fãcut cu munca ei…” Într-o ghicitoare foarte ingenioasã despre pisica furînd ouãle gãinei. joi. – Anadoleancã. Cinci de ianiceri ortale... „une sorte de pelisse de Turquie” (Cihac). 1629: „Oaste era îndestulã.T.ca în „naforã = anaforã”. invar. pop. -EANCÃ.

povesteºte pe larg în ce mod de la români a trecut la turcii din Dobrogea datina de a nu lucra nemic. martir din epoca lui Diocleþian. A. Antãnãsii. 1722. 2527: „Vedeai magazionerii. îl zic cã-i rãu de f o c”. 1. Din ambele aceste sãrbãtori poporul a compus pe Ana-Foca ca nume al primei zile a lunei. de unde ziua de 22 iuliu se cheamã peste Carpaþi: „ieºirea p î r l i i l o r. Ciocoii vechi. v. plur. F o c a. s-a nãscut credinþa cã el p î r l e º t e. din cari printr-o procedere analogã se compune poporanul C o s m a n d i n.: rapport fait à l’autorité. p. Cosmandin. Cantemir. La români. rezultã din amalgamarea mitologiei neogrece cu mitologia românã: „arde (= f o c) în apã (= fèch)”.. v. darã nemic. p. printr-o altfel de etimologie poporanã. deºi aceastã zi e consacratã în specie sf-lor Cosma ºi Damian. Este un termen juridic întrodus la noi sub fanarioþi ºi despãrut odatã cu fanarioþii. cit. sã ia pîne de la toþi… Într-o vreme ca aceasta nu iscãli deacã poþi?…” Filimon. ANAFORÀ (artic. t. fãrã mijlocire slavicã.) v. 22 iulie. D’hagiogr. ºi anume Plînsurile ºi Chinuielele. adecã un fel de sfînt al a p e i.ANA–FOCA În cursul lui iuliu se serbeazã la 22 sf. din contra. p. Beldiman. surori ale lui sînt-Ilie” (Mangiucã. Tragod. Strigînd cum cã nu-i fãinã ºi cu toþi sînt prãpãdiþi. – Foca. v.Starostea de neguþãtori prin anafora de la 27 ale curgãtoarei luni septemvrie face cunoscut acestei hãtmãnii cã suma ce a prins din vînzarea moºiilor dumitale. fie mãcar cel mai mãrunþel lucru din casã. 388): „Pe mucenicul F o c a. Rev. anaforale). iar la 25 s-ta A n a. Kniga Systima.f. I. Mangiucã. Caimacamul ºi boierii cei întîi se prãpãdesc. anaforaoa. s. toþi ienicerii rãcnesc. de législ. se mirã cineva cînd vede uricele ºi ispisoacele vechi. F o c a. lãsînd gluma la o parte. Fiindcã fèch „phoque” însemneazã o vietate care trãieºte în mare. t. care în puþine rînduri cuprindeau atît 42 . Anafora sã se facã. cãci altfel f o c u l va prãpãdi tot. fiindcã F o c a seamãnã cu f o c. 723). Prejbeanu (în Tocilescu. 142-3. cum cã la Ana-Foca „arde în apã”. II.. Zorbalîcul este gata. Este unul din cele mai frumoase exemple de formaþiunea miturilor prin etimologie poporanã. Ilie. 257:. Acelaºi cuvînt cu a n a f o r ã sau n a f o r ã. Foca. Petersb. în ziua de Sf. dar venit d-a dreptul din grecul ¢nfor£. nu ajunge ca sã se plãteascã întreaga sumã ce eºti dator lui Costea Bogasierul ºi altor ipochimeni…” Costachi Negruzzi. la greci sf. înregistratã de d. l.. Dict. Scrisoarea XXVII: „În adevãr. asudaþi ºi mult scîrbiþi. este privit ca patron al corãbierilor (Migne. Credinþa bãnãþenilor.

din contra. descriind obiceiurile curþii în ajunul Crãciunului: „Dupã sãvãrºirea liturghiei merge domnul de ia anaforã din mîna mitropolitului…” De la Vrancea. 299. sã priceºtuša la toate svintele liturghii de lua svãnta cumenecâturâ prespre toatâ vrémša. v. am cetit cu luare-aminte Pravila ce s-au alcãtuit de cãtrã mãriia-ta ºi ne pliroforisirãm cã alcãtuirea aceºtii Pravili este o desluºire a Pravililor Înpãrãteºti ce sã obicinuiesc aici în pãmîntul nostru ºi a vechilor ºi a canonisitelor obicéiuri ale pãmîntului. prin care se încheie Pravila lui Caragea: „Prea-înãlþate doamne! Dupa luminatã porunca mãrii-tale adunîndu-ne în multe rînduri cu toþii la un loc. Tecuci. ps. „Bucãtura de pîne binecuvîntatã. este urmãtoarea „Anafora o b º t e a s c ã a pãrinþilor arhierei ºi a dumnealor boierilor”.ANAGNÒST de mult. 51. Tomescu. În grai se aude mai ades naforã sau nafurã.m. Din grecul ¢nafor£ prin paleoslavicul anáfora. Pînã-n 43 . – v. pain bénit. despre vînãtorul care împuºcã în anaforã ºi altele. anafore). Ni s-au prilejit a vedea o anafora scrisã pe douãzeci coale hîrtie…” Ceva de tot scurt.f. pãºia-pãºia. ajutat de abecedarul urgisit. ANAGNÒST (pl. Sultãnica. De aceea ne rugãm sã binevoieºti mãriia-ta a porunci sã sã ºi tipãreascã. Cum am învãþat româneºte: „…luînd Istoria românilor de Petru. p. ce dupã terminarea liturgiei se dã fiecãrui creºtin care merge la bisericã ºi stã pînã sã se fineascã liturgia” (L. Pentru credinþele poporane despre ºoarecii cari mãnîncã anaforã. s. Costachi Negruzzi. încingîndu-ºi mijlocul cu vlãstari încãpuºaþi de salcie slujitã de moº-popa. ºi mari ºi mici.). ºi anaforalele ºi h o t ã r î r i l e de acum. Liliac. f. p. despre duminica Floriilor: „…copii desculþi sã-ncurau a veselie. bãtrînele. – Naforã. 1818 iunie 9”. šarâ acmu s-au depãrtatŠ de la noi aceastâ svãntâ ºi dumnedzãšascâ tainâ…” Dosofteiu. L: „…atunce veš bine-vrša jrãtva direptãþâš.. Homocea). ªeapte-taine. „lecteur à l'église = gr. v. Maior. ANÀFTEMÃ. – Vînãtor. 57 a: „Ce sã socotéºte anafora sã fie? Anafora s-au fãcutŠ ºi sã dã creºtinilor într-acesta chipŠ: pentru cã dintãi toþi cela ce era crestini. III. Anatemã.M. c. în puþine ceasuri am învãþat a c i t i. care în multe rînduri cuprind atît de puþin. anagnoºti). ¢nagnèsthj= paleoslav a n a g n o s t Š” (Cihac). 1680.. ¢ n a f o r ¢ n ka„ Ðlokautèmata…” Gheorgachi Logofãt. anaforâ ºi cu-ntregulŠ de arsù…” „…Òte eÙdok»seij qus…an dekaiosÚnhj. s. 1Grec. nefiind împotrivitoare celor vechi urmate pînã acum. þineau drumul casei mestecînd anafura sfinþitã…” Blãstem: luare-ai anafora la Paºti în þol!” (G. Letop. 1644. ANÀFORà (plur.

Amintiri din copilãrie (Conv. Balada Ilincuþa Sandului: „Unde turcii mi-o vedea. totuºi a devenit foarte poporan. sc. mai ales în locuþiunile: lucrurile merg anapoda. sau ca blãstem: „fire-ai anapoda!” (I. 34: „cît este omul cu mintea întreagã ºi slobodã. Burghelea. Iorgu de la Sadagura. p. c. c Iveºti). cînd îi zic sã-mi aducã dulceþi. v. sens dessus dessous. eram capabil sã spun pe carte cît oricare anagnost de repede. Seara am c i t i t tatãlui meu…” v. p. à rebours. anapãda lucru º-aista!…” De la Vrancea. Deºi cuvîntul s-a întrodus în grai abia de prin secolul trecut. Creangã. guiþînd sã crezi cã li s-au pus cuþitul la beregatã…” Basmul Coman Vînãtorul (Col.. 8): „Mãi. apoi lipseºte ºi cumpãtul.ANAGNÒST searã. 468): „Vedea el cã lucrurile în casa lui merg anapoda. p. iar dacã încremeneºte mintea. chiar ºi porcii trîndavi sã iuþirã. – 1Grec. ANASÎNÌ. treaba merge anapoda. l. ca ºi cînd hoþii cãlcau casa cuiva. se pune uneori în gura turcilor. Jorãºtii). vorbeºte sau face anapoda. simþea cã nevastã-sa ºchioapãtã. ANÀPODA. Moº Nichifor Coþcariul (Conv. Covurlui. Grecul ¢n£poda. Tecuci. La obraz se-nveselea ªi din gurã s u d u i a: 44 . c. în literatura poporanã. – Anocato. lit. pornind-o anapoda. 1Grec. Inimioara le venea. – Dos. 1877. Tutova. Sultãnica. Gurã-Cascã: „Apoi dã! cum n-or merge trebile anapoda dacã nime n-a voit sã m-asculte?…” Acelaºi. p. lit. juron turc. Tr. 1882. 381): „Bre! c-anapoda lucru! se vede cã azi-dimineaþã mi-a ieºit înainte vrun popã sau dracul ºtie ce…” Acelaºi. interj. A-ndaratele. 3: „Toate lucrurile le spune ºi le face anapoda. 198: „…cîinii începurã a lãtra.. O suduiturã cu care românii au fãcut cunoºtinþã pe timpul stãpînirii otomane ºi care. 1881.. I. „sã hii anapoda ºi afurisit!” (N. Cron. Corciovã. 394): „chemã un cetitor de stele sã-i spuie ce e pricina de-i merg lucrurile anapoda ºi nu poate sã dea înainte…” Între jurãminte: „sã fiu anapoda de nu-i aºa!” (S. act. p. anapoda lucru…Curat româneºte: p e d o s sau d-a n d o a s e l e a. Legende. ºi aºa judecã tot lucrul anapoda sau p e d o s…” Alexandri. Turceºte a n a s y n y însemneazã literalmente „matrem tuam”. care vine din coprinderea inimei de spaimã ºi de fricã.. el îmi aduce ligheanul de spãlat…” I. are cumpãt ºi judecã tot lucrul cum se cade. Munteanu. darã de! ce-i faci necazului? nu putea sã prinzã ºoarecele cu brînzã ºi pace…” Basmul Fata cu piezi rele (Ispirescu. Rãchitoasa). adv. p. Zilot. – A-ndoasele.. ã l’envers.

– 1Turc. Hs. anatemã e sinonim cu b l ã s t e m a t. Într-o carte de blãstem de la episcopul Ierofteiu de Huºi. În orice caz. 215): „care fraþi vor vrea sã sã améstece într-acéle vii carele mai sus scriem. sã hie t r e c l é t ºi p r o c l é t ºi anatftima ºi n e g r u c a A r i i…” Într-un act de la Pahomie. ºi la 10 ocà de rachiu pui o litrã de anason…” v. pop.): „Cum se face rachiul de anason? Dupã ce vei pune în cazan rachiu care va fi sã-l prefaci.f. dar: „te dau anatemei = te supun a f u r i s a n i e i. Sinonim cu m o l o t r u.I. Stat. întrucît însemneazã pedeapsã. mai bine. 277). E sinonim cu a f u r i s a n i e. – Molotru. Chron. Anison. 222): „Turcii dacã au vãzut cã le mãnîncã copiii ºi fetele calmucii. p. 1713: „orcine ar fi unul ca acela fãrã frica lui Dumnezeu. s. fiindcã se întindea pe un timp mãrginit. ANASÒN. Din grecul ¥nison prin turcul a n î s ù n (ªaineanu). pe cînd prin anatemã se osîndea cineva pentru totdauna. 1745: „sã fie b l ã s t e m a þ i ºi a f u r i s i þ i de Domnul Is. II. circa 1790 (ms.: anis. III. a n i º. Huº. în Arh. p r o c l e t. ANÀTEMÃ s. t.. 335). Poez. În funcþiune adjectivalã. 318 oteþi ot Nikeia.: „eºti anatemã = eºti a f u r i s i t”.. ANÀFTEMÃ. de ex. 1644. fiindcã despãrþea ºi depãrta în faþa lumii pe cel vinovat din ceata credincioºilor. t r e c l e t ºi p r o c l e t ºi anaftima de Domnul Dumnezeu ce-au fãcut cerul ºi pãmîntul ºi de Maica Precesta ºi de 12 apostoli ºi de 7 sãboarã ºi de toþi sfinþii…” (Melchisedec. ºi cu a f u r i s i t cînd se rapoartã la cel pedepsit. Plantã sau. 1621 (A. sau va vrãsa numai o datâ pre capulŠ pruncului apâ. Tractat de medicinã popularã. ºi de Maica Precista ºi 12 apostoli. Pravila apostolilor dzice sã fie anathema acela preot…” Grama din Hotin.R. t r i c l e t etc. ANASTÀSIE. 14: „de va afunda numai o datâ prunculŠ în apâ. c h i m i n . – v. anathème. I. Nãstase. 638) Dionisie Eclesiarc.ANÀTEMÃ — Anasîni Ilinca.m. Chron.d u l c e. – v. Avradini. a f u r i s a n i e era o penalitate canonicã ceva mai micã în grad. 45 . Termen grecesc de drept canonic: ¢n£dema „expoziþiune”. Anatemez.. – Mumã. Monum. Seapte-taine.D. episcop de Roman.T. sã laºi sec cazanul ca de un lat de mînã. sã fie a f u r i s a t ºi b l ã s t ã m a t. aºijderea ºi de smerenia nostrã sã fie daþi anatema a m a r a n a f t a…” (Melchisedec. i-au cuprins mirare de au fost zicînd: anasini-s a c t i m! ce legheoane de oameni au adus ghiaur-moscal sã ne mãnînce copiii!…” v. ANATEMATIZEZ. Cron. Mult ne-ai secat inima!…” (G. de botan. Anisum vulgare. sãmînþã culinarã ºi medicinalã foarte întrebuinþatã. s.. (Papiu. Roman.

a m i n etc. Roznov). – Aria. a lua o nuanþã ironicã. Vãcãrescu. Liþã fa. 313) În popor anatemã e des.. cã se udã cãrþile!… Arvinte: Anaftima sã fii!…” Acelaºi. 46 . Liturgiar. v. Blãstem. P-aleºii dregãtori grozav anatemeazã…” v. Dosofteiu.. anatemare). care e prea lung. sc. Vadrã: Iar compot…De vã-nþeleg. ANATEMÈZ (anatemat. Ciocoii vechi. unde n-a întîrziat. pãrinte. 7: „Pepelea: Sus. act. 1683. ANATEMISÈSC (anatemisit. I. anathématiser. – Triclet… Din terminologie curat bisericeascã. Iaºii în carnaval. sã n-am parte de Dumnezeul la care mã închin.. sc. Arvinte ºi Pepelea. anatemisire). c. vb. sã fiu anatema deacã minþ…” Alexandri. 84: „Liniºteºte-te. – Maranafta. sau sângurŠ pre sine de s-au anatemesitŠ. sau cu gurãmântŠ de s-au •uratŠ cu numele luš Dumnedzãu ºi aasta au cãlcat. fie ca jurãmînt. ca ºi a g h i o s. sau de preutŠ. Filimon. Mai dat-ai gurã cuiva?… Ea se prinse a giura: — Sã mã bat-anaftema De-am mai dat gurã cuiva Afarã de dumneata…” (Alex. p. a l i l u i a. p. pop.ANÀTEMÃ Afurisit. Anatemã. vb. 70 b: „sau de archiereu de s-au a f u r i s i t Š. 10: „Sãbiuþã: Visazã un complot. III. Neamt. Gervescu. În loc de a n a t e m a t i z e z. Duducuþo fosmu. f. generalmente însã în asociaþiune pleonasticã: „sã fii sau sã fiu a f u r i s i t ºi anatemã!” Blãstem sau jurãmînt comic: „sã hie sau sã hiu anatemã din tãlchi în pãmînt ºi din creºtet în sus!” (C. anathématiser.2. – Proclet. sã fiu anaftima!…” Doinã haiduceascã: „— Copiliþã. cuvîntul a trecut în graiul familiar. 354: „Tot auzeam c-aci Nichifor cuvînteazã. Anatemã. eu te iubesc mai mult decît orice în lume. sau cu cuvântulŠ de urgie din creºtinš pre cineva au anãthimisit saŠ au p r o c l e þ â t Š…” v.. A da pe cineva a n a t e m e i. Poez. fie ca blãstem.

p. polcovnici ºi prapurcici. Stat. ªaineanu ne împãrtãºeºte urmãtoarele cinci pasage din Calendarul basmelor: (1877. bãnãnãiau d-a-încîtelea. p.. p. 26): „…au pus pietri de cãtrã funea Ancãi sora lui Iane Sorcošul. ms. rumenã ºi voinicã. 47 . p. Sultãnica. ºi merge tot d-a-înboulea.. – v. Se construieºte mai ales cu verbii de miºcare: umblu. 17): „nu mai ºtiau ce sã se facã de bucurie. pe cînd d-ancãlarele. n. Annette. presupune totdauna o miºcare. ca ea nu mai e nimenea…” v. în Arh. 433 a): „Noi 12 bošari care sãntem luaþ pre rãvãºéle domneºti de jupãneasa Anca din Belceni…” În caz oblic: Ancãi. ca vai de lume.. alerg. Din a (= ad) + + î n + b o u. ANÃU. Sultãnica. Mai adesea îºi asociazã pe emfaticul -a: d-a-ncîtelea. Stat. en chevauchant. paresseusement.2Ana. ÀNCÃ. cu adverbialul -l e. De la Vrancea. Legende. Sinonim cu c ã l a r e „ à cheval”. autant que possible. A-NCÃLÀRELE (D-). 44: „D-o fi fatã. umblau d-a-ncîtele ºi se fîstîceau…”. rîdeau ºi plîngeau deodatã. 245: „un deal nalt. 13): „Muma zmeilor s-a fãcut leu ºi balaur înpotriva noastrã ºi ne cãuta d-a-ncîtele sã ne pearzã…”. – Bou. cãzãcimea cu chipul scofîlcit. p.. adv. ºi au ales funea Ancãi den sus despre hotarul Romãneºtilor…” v. Cuþitoaie.. cînd se miºcã cineva pe jos. f.A–NCÎTELE -ÁNÃ. caut etc.f.. De la Vrancea. vãstmîntat de sus pînã jos cu fîn ca mãtasea de moale ºi pãjurit cu flori. prin asimilaþiune: d-a-mboulea. sans trève. (Ibid. Sultãnica. A-NBOÙLE. adv. – v. 1693 (Cond. p. L. o s-alerge d-a-ncîtelea pe la Soare-rãsare pîn-o vedea pe dracu la Soare-apune…” Ibid. Este în opoziþiune cu d-a-n p i c i o a r e l e.. 194): „Vorbi cu Fãt-Frumos d-a-ncãlarele ºi se înþeleserã la cuvinte…” De la Vrancea. lentement. Basmul Fãt-Frumos cu careta de sticlã (Ispirescu. comme un boeuf. mustruluind. care însã este ºi atunci cînd calul stã pe loc. 3-an. 4An. 1. adv. mai mult se tîrãºte decît zboarã. uluiþi de vutcã ºi de rachiu. O formã deminutivã din A n a. 4An. pe cari le culegea d-a-încãlarile…” v. 104: „Prostia.226:„Ofiþerimea în fireturi. în Arh.pr. uscat ºi negricios ca pãmîntul…” D. – Ancuþã. Generalmente îºi prepune pe d e ºi-ºi acaþã pe emfaticul -a: d-a-nboulea. M-rii Hurezu.. p. dar ce-i pasã. din contra.. Act din 1680 (Cond. A-NCÎTELE (D-).. F ã r ã a s t î m p ã r sau d i n r ã s p u t e r i.. ms. p. Constantin Brîncovan. – Cãlare. – A-npicioarele.

dar cu elementul predomnitor de î n d ã r î t. toate le fãcea pe d o s. p. Balada Doncilã: „Numai sora-sa Ancuþa.I. A-NDARÀTELE (D-). Prov. p e d o s. Era foarte întrebuinþat altãdatã. Salba împãratului…” Act muntenesc din 1687 (A. (1882. – v... au aflat toate p e d e -a-n d ã r ã p t e l e a…” .. a n o c a t o. Deminutiv din A n c ã. deminutiv din A n i c ã. adv. 2ANCÙÞÃ. Aproape acelaºi sens ca în a n a p o d a. 62): „Scule ce sânt ºi haine fãmeeºti sã fie ale Ancuþii. Al cîtele. à rebours.f. sobriquet de l’ourse. 192): „Cînd s-au dus demineaþa la rîu sã se spele. A n i c u þ a româncuþa. 28): „grãdinarul umbla d-a-ncîtelea sã gãseascã un ajutor…” Prin prepoziþiunea a (= ad) ºi prin adverbialul -le. p. 17): „le sosi ºi lor vremea de însurãtoare ºi începurã sã alerge ºi ei d-a-ncîtele dupã codane…” (Ib. ce sânt însemnate mai sus sã fie pe seama mea. alãturi cu A n i c u þ ã.f.. pop. p. d-a-n d o a s e l e. sã aibã a le þinea šar Ancuþa…” Constantin Brîncovan. Proverb: „Omul î n d ã r ã t n i c toate d-a-ndaratele le face” (Pann. Umblã d-a-ndareatelea Cînd nu-i ºtii socoteala: Cu coarnele d i n d ã r ã p t Te loveºte tot la piept…” (G. Annette.A–NCÎTELE (Ib. 291) A. v.. ºi umblam d-a-ncîtele ca sã fugim de la pãrinþi…”. 18: „Cã ea cît trãia în viatã. p. Poveºti. 1Ana. 1694 (Cond. 14)..pr.pr. ms. 82): „niºte scule ce au fost dat el zéstre surori-sa jupãnései Ancuþãi…” v. I. n. 1ANCÙÞÃ.D. Stat.. n. Doina Ispita: „Plugul este goangã rea. Ancã. viile. Pann.. – Cît. p. Luceafãrul satului. III.. – Astîmpãr. în Arh. ªi socotesc cã ºi moartã d-a-ndaratele s-a dus…” 48 Basmul Finul lui Dumnezeu (Sbiera. care este la rîndul sãu deminutiv din A n a. a-ncîtele vine din latinul i n q u a n t u m (potest). III.T. Poez. 29): „demonu voi ca sã ne îndrãgostim amîndoi.R.

lit. entre soi. XV. Amintiri din copilãrie (Conv. Andesine. În Biharea: „andãlesc. 1ÀNDE. 59). adv. ºi a constatat aceeaºi prepoziþiune funcþionînd independinte în italiana vulgarã.. Snoave. andãlire).. ºi s-au agiuns ºi cu toate capetile. O baladã din Criºiana: „Pe drumul Orãzii Merg carãle Gheorghiþii – Cînd Gheorghiþã andãlea. – v. . pornesc = ung. 2ÀNDERETE.M.. D.a d . partir. 28) A-NDÃRÎPTELE. Lautgrup. – v. „î n d e l u n g”. Vokal II. i n d u l n i (Conv. 2Alde. „ i n d u v o l a n s” etc.. Provincialism din pãrþile Transilvaniei. A-ndaratele. 454): „o odaie mare.: „la luna s'è venuta a lamentare i n d e la faccia del divino amore…” (Ibid. Pompiliu (Conv. ca prepoziþiune neatîrnatã. cãpitanii slujitorilor. Unul cu altul. Miklosich a observat cel dentîi cã românul î n d e în cuvintele „î n d e m î n ã”. „î n d o a p ã r” reprezintã pe latinul arhaic i n d u în „i n d u m a n”.a d . 1887. Creangã. 1887.d e .v. ensemble. ne întimpinã în: Neculce. „î n d u p l e c”. a andãli. ÀNDE. înfipt ºi spirt.. „î n d e p l i n e s c”. se mettre en marche. deºtept. 5).i n . pe care trebui s-o atingem aci mãcar în treacãt. Un arhaism în legãturã cu o familie întreagã de cuvinte. vb. Letop. „i n d u g r e d i”.r e t r o sau d e . III. –Înde. sã þie la un cuvînt…” Acelaºi. – Îndãrît. Ispirescu. de ex. cu obloane la fereºti ºi poditã pejos. p.i n .d u .r e t r o. 265: „s-au giurat cu toþii ei î n d e ei sã fugã în Þara Munteneascã…” P. unde eram numai noi î n d e noi…” 49 . 1004). Maicã-sa din grai grãia…” (Pompiliu. II. p. Anapoda. laolaltã. – Dandanatec. 1004) indicã la bihãreni adverbul „à n d e r e t e = într-alt loc”. – 2Ande. A-ndaratele. (Lautl. Tocmai acest î n d e. Sã fie oare acelaºi cuvînt cu a-ndaratele? sau nu cumva mai curînd germanul à n d e r w ä r t s? v. p. – v. 72. 59: „Dinu era un flãcãiandru isteþ. împreunã. p. ANDÃLÈSC (andalit. Sibii.. p.ANDESÌNE D-a-ndaratele reprezintã darã pe: d e . 226: „sfãtuitu-s-au ºi ei î n d e ei. Boierul de multe ori se lua dupã gura lui ºi vedea cã îi iese î n d e bine…” I. lit. nu glumã. ANDESÌNE.

87: „sã nu fie avãnd andesine urãcšune sã-º fie urãþi pãnã la moarte…”.. Paremiar. Înde. 181: „svãdindu-sâ den cuvinte andesine…” v. II. 51 b: „ºi fariseii ce ºedea acolo sã mirarâ unde audzirã cã-i šartâ pâcatele. întrebuinþat mai ales în Moldova. 30: „cândŠ sã vorŠ gãlcevi doi oameni andesine ºi va scoate den locŠ unulŠ pre altulŠ. 327: „Seimenii. Synaxar.s i n e. 1683.. o va créde gšudeþulŠ…”.. 169: „de vor fi avutŠ mai de multŠ andesine vrajbâ…” Ib. 103: „cãndŠ va mãrturisi mušarša sãngurã cu gura sa cumŠ mainte di ce s-au rãpitŠ au fostŠ fãcutâ nunta andesine. 1877.s i n e „entre soi.ANDESÌNE Acelaºi. 43 b: „cumŠ facŠ oamenii pentru credinþa carte cu pecéte cãndŠ facŠ vro tocmalâ andesine. Letop. ºi gãndiša andesine de grãiša: cãndai sã nu-l himŠ scãrbitŠ în ceva…” Ib. Letop. f. f. atunce. Ib. p. f. I. 1683. – v. ensemble”. Andivie. II. 23 a: „Bogãtaºul ºi mšaserulŠ sã tâlnirã î n d e s i n e…” Nicolae Costin.s i n e ºi au purces bulucuri pren tîrg…” Dosofteiu.. 1683. f. Risipirea Ierusalimului. au purces nezãbãvind nimicã…” De aci. 50 ANDÌDIE. de nebunia cãpitanilor sei ºi den simeþia ce se împluse încã den Þara Munteneascã. de vorŠ face aasta amãndoi într-o dzi. mart. ºi grâiša andesine: cine poate hi acesta?…” Ibid. I. 26: „vãdzând în tote dzâle pre creºtinši umorâþ de ceša ce sã-nchina la idolš. sã vorovirâ andesine sã strige mãrturisindŠ pravoslaviša…” Acest adverb ne întimpinã la tot pasul în Pravila lui Vasile Lupul din 1646. p. p. 179): „ºi din ceasul acela au început a vorbi ele î n d e ele cã spînul de fel nu samãnã în partea lor. ºi-au dat cuvînt î n d e . 28 b: „în svãntulŠ oltari sãrutândŠ preuþâš svintele daruri ºi eš andesine. 90: „vorbindu-se î n d e . 143: „la uciderea ce fac cuconii andesine • ucând. nici la chip. ºi-s dzâcŠ: Hristos po sršadé nasŠ…” Acelaºi. 144: „Între ei fãcîndu-ºi moarte.. 259 a: „le era fricâ sã nu-i cumva pârãsascâ învãtãtoršulŠ lorŠ Hristos. f. Ib. nici la bunãtate…” Apoi cu perderea iniþialului î n-. Liturgiar. p. šau o certare foarte micºoarâ…”. f. aºša ºi Dumnedzãu…” Dosofteiu. formînd locuþiunea adverbialã î n d e .. . Ibid. la Barac. sã nu sã cšarte…”. f. Varlam. bunãoarã: f. Miron Costin.(Ibid. f. f. prin prepoziþionalul a (= ad) s-a nãscut vechiul adverb andesine. Se sting ei d e eiºi foarte…” Aceastã prepoziþiune î n d e se unea mai [cu] seamã des cu reflexivul s i n e. f.. de va face aastâ mãrturie gãsindu-sâ de putérša sa sau suptŠ ascultarša pãrinþilorŠ sãi. 1643. Ib. Povestea lui Harap-Alb.

o blestemã sã se schimbe în pasere ºi sã rãpuie viaþa a mii de tineri.la a n d -.199) reconstruieºte un greco-italic cerendon. p. atunci naºa lor. de unde. acest termen este daco-român ºi macedo-român totodatã. fugise spre a se cununa cu dînsul. o zînã. o prende il luogo dell'aspirazione divenuta gutturale” (Camarda. iniþialul d poate fi protetic sau sã înlocuiascã o aspiraþiune guturalã: „la d albanese in parecchi casi dee considerarsi come protetica in principio delle parole. de unde daco-românul „rîndunea” ºi macedo-românul „arãndrunea = hirundinellam”. p. Cu forma româneascã Andilandi se poate compara albanezul d e l a n d u Ÿ e. 51-5). Pentru caracteristica acestei pãseri mitologice. Cea mai vestitã din aceste paseri mãiestre poartã numele de Andilandi. amplificat la macedo-români în l ã n d u r ã ºi reduplicat la daco-români în Andilandi = L ã n d e .: sorte d'oiseau fabuleux. ale cãrei pene strãluceau ca oglinda la soare. ºi de aci asimilativul Andilandi.pr.3. de unde epiroticul d e l ã n d . 18-33). 31: „În basmul Paserea mãiastrã (Ispirescu. nu poate veni din albanezul d e l ã n d ã. de unde ºi macedo-românul l ã n d u r ã (Alban. ca element material. alãturi cu greco-italicul cerendon. Ethnolog. ªaineanu. Zîna bulgarã A d i l e n k a. disimilîndu-se primul l ºi urcîndu-se prin compensaþiune iniþialul ã n d .l ã n d e. înrudit însã – fãrã îndoialã – cu albanezul d e l ã n d ã. p. Dupã fonetica albanezã. Poetické tradice. basmelor. Entdeckungen. îndrãgostindu-se cu fratele sãu. s-a nãscut a n d e . 8). Curtius (Grundz. adecã ceva cu totul contrar foneticei bulgare ºi celei slavice în genere. 1877. Ielele. nevrînd dînsa sã se întoarcã la casa-i pãrinteascã. 31). p.l ã n d e. care fusese mai întîi fica unui împãrat ºi. popul. Tipul reduplicat a fost darã l ã n d e . L ã n d u r ã presupune un prototip l ã n d ã sau l ã n d e.ºi albanezul d e l ã n d . n d e l a n d i Ÿ e «rîndunicã».. În cîntecele bulgãreºti fecioara miticã A d i l e n c a se transformã într-o rîndunicã (Fligier. p. pe care o baladã poporanã din Rodop o reprezintã ca pe mireasa soarelui metamorfozatã în rîndunicã (Geitler. 295-306) se povesteºte de o pasere cu mii de mii de vãpseli.sau lend-. Prin urmare.nu se pot lega d-a dreptul cu „hirundinem”. albanezul (d e) l ã n d (u º e) ne permite a restabili. Grammatol. p. acea pasere se aflã în palatul zînelor din împãrãþia ielelor spre soare-rãsare (Calend. latin e numai sufixul deminutival -urã = -ula în macedo-românul l ã n d u r ã.” O rectificare e necesarã. Andilandi este o aºa-numitã în linguisticã reduplicare frîntã din l a n d i . ci 51 . Totuºi. despre care basmul astfel întitulat ne spune cã este o pasere m ã i a s t r ã a cãrii cîntare întrece toate muzicele pãmînteºti ºi care are darul d-a ghici trecutul ºi viitorul ºi a citi în inimile oamenilor. astfel cã simplul l a n d i ne duce drept la macedo-românul l ã n d u r ã. t.pe de o parte. 74).l a n d i. Din italicul „hirundo” ºi grecul celidèn. Tulpina româneascã l ã n d . Înlãturîndu-se darã pe iniþialul d ºi pe sufixul –u º e sau –i º e. întocmai ca „ghindurã = glandulam” pe „ghindã sau ghinde = glandem”. ceea ce ar presupune adaosul unui iniþial a-. Legende. n. un prototip tracic ’lend.ANDILÀNDI ANDILÀNDI. fãrã vreo mijlocire a formei albaneze. pe de alta al nostru l ã n d e. I. de mythol. II. Forsch. pre cari îi va atrage de-a pururea prin glasul sãu. ne ajunge deocamdatã a reproduce urmãtoarele cuvinte ale d-lui L.l ã n d e. pe care Miklosich o considerã ca provenind de la ipoteticul «hirundula » din «hirundo ».

a n d i d i i. ÎNDRE s. Poez.: „Pentru umflarea cea cu puroiu – din ierburi foloseºte nalba. daco-rom. sau apã de orz sau de pir. 186 a: „Dechevrie.-rom. s.. Ipotoza slavicã se întemeiazã darã pe neºte premise false. hirundo (hirundinella) daco-rom. lat. ci totdauna andreà sau îndreà sau undreà. circa 1790 (ms. din andivie se face salatã. ºtevie…” v. A . Mãiestru.): „Pentru arsura ficatului. unii însã au pretins cã el ne-a venit prin slavi. 34: „Decembre.: chicorée des jardins. Altãdatã se întrebuinþa nu putin ºi ca doftorie. p. A n d r e a e quod 30 Novembris celebratur…” Derivaþiunea cuvîntului din numele st-lui A n d r e i n-a fost niciodatã contestatã. Nume poporan al lunei prin care se încheie anul ºi care urmeazã imediat.f. Alexandri. v.*l ã n d e mac. 2). rîndunea. dec. O varietate de c i c o a r e. de botan. s.p.t. care însemneazã ziua de 30 noiembre. Andilandi bulg. alãturi cu andivie se aude ºi forma a n d i d i e. Ca ºi din cicoare. al doilea. pop. fiindcã rostirea poporanã ar fi A n d r e i sau Î n d r e i ºi fiindcã la sloveni aceastã lunã s-ar chema „AndrešŸik” (Cihac. l. nu „AndrešŸik”. Synaxar. UNDREÀ. Cichorium endivia. – Pasere. dãlãnduºe rom. În neogreaca: ™nt…bia. luna luš Andršà (ádirÀ) 31 de dzâle are…” Lexicon Budanum. beutura sã-i fie miere amestecatã cu apã. ANDRÀª v. arãndrunea alb.2.-rom. Tractat de medicinã popularã. cerendon = trac 'lend-. 21: „Andrè. în dialectul sloven decembre se zice „gruden”. cu sufixul deminutival slavic -ka. Adilenka ANDÌVIE. Andreiaº. îndrè. ¢nt…di. Stat. în Arh. sau de a n d i d i i dumesnice…” Ibid. Andrea sau n e i o s…” Dosofteiu. ™mt…di. celidèn. f. (Weigel). Mai întîi. Cu alte cuvinte: gr-ital. – Rîndunea. a festo S. II. niciodatã româneºte nu se rosteºte „Andrei” sau „Îndrei” ca nume de lunã. Décembre.lend- A gr. ºi numai într-un mod de tot sporadic se aplicã la decembre.ANDILÀNDI derivã din românul Andilandi prin perderea disimilativã a primei nazale: A d i l e n k a = A n d i l e n k a.f. December. ANDRêȪTI. A s.. l ã n d u r ã. Cicoare. 1ANDREÀ 52 A Cît pentru filiaþiuni mitologice. mac. dupã ziua sîntului A n d r e i. 1683. Româneºte de asemenea.

Sã nu uitãm totuºi cã ºi-n medio-germana decembre se chema „sant A n d r e i s maint” (Reinsborg-Düringsfeld. nici albanezii ungurilor. mãrginindu-ne a afirma numai sub raportul curat material cã nu slavic. Glogova etc. F o r m e l e. p. p.. 1.fiind cea organicã. f. Ireºti). aiguille à trépointe (Pontbriant). andrèle). c. andrele = veines hémorrhoidales. 161) pune pe andrea ca moldovenism faþã cu munteanul undrea. ÎNDREÀ s. aiguille d’emballage. 363). – Lunã. aiguille à passer (Costinescu). 2. de moulinage: tirant ou poutre portant le plancher du moulin. II. Putna. A n d r e a d e c u s u t. Maidan). s.: clavicule. t. plur. U n d r e à ºi Î n d r e à ca nume al st-lui Andrei. se desfãºoarã din înþelesul fundamental de a c. Nãpãrci ca andrelele…” (Burada.: une partie de la charrue. I. 153) „În loc de undrea la noi se rosteºte îndrea” (P. barre de fer qui relie le soc à l’age.ANDREÀ Forma româneascã andreà corespunde d-a dreptul latinului A n d r è a s = gr. Poate sã fie o simplã coincidinþã cã-n dialectul logudorez al limbei sarde novembre se cheamã „Santu A n d r i a”. Cãlãt. Cloºani. carrelet. Intre cele trei forme este acelaºi raport ca între A n d r e à. roman. 4. Baronzi (Limba. aiguille à tricoter.) se zice andrè. iar în balada Iorgu Iorgovan din Dobrogea: „Erau broaºtele Ca muºtele: ªerpii ca ºi a c e l e.. dupã cum vom vedea mai jos. nici unguresc sau albanez. în Jahrb. Toate sensurile. 1Andrei. nu slavicã sau alta. t. foarte trebuincios în orice gospodãrie ºi pe care în canþoneta lui Alexandri îl strigã pe stradã Herºcu Boccegiul: „Marfã! marfã! morunþuºuri!… forficèle… andrèle… vacs pentru cibuþele…” 53 . t. UNDREÀ (artic. mai ales în Mehedinþi (c. – Neios. Litt. andreaoa. 3. c. ’Andršaj. totuºi ºi la olteni. v. d’anatom. d’agric. Împregiurarea cã românii se aflã puºi la mijloc între unguri ºi albanezi face a crede cã maghiarul „szent A n d r à s hava = = December” ºi epiroticul „Ÿen E n d r é = December” sînt ambele imitate de la români. p. au pluriel. forma cu iniþialul a. mai rarã e forma îndreà. în orice caz faptul este cã la noi cuvîntul e de proveninþã latinã.f. Un ac mare de cusut lucruri groase. un ac lung de lemn” (S. Va fi darã mai corect de a lãsa deocamdatã la o parte genezea cea logicã a acestui termen. Liuba. 1864. cãci ungurii nu puteau sã împrumute albanezilor.. ANDREÀ s. Minculescu. de asemenea în Banat „andreà. nu undrè. Deopotrivã rãspîndite sînt andreà ºi undreà. ci curat latin este al nostru Andrea = A n d r e a s.grosse aiguille en bois ou en métal.

undrea. din datã ce au învãþat pe ABC al unui meºteºug. I. cu care se slujeºte cineva spre a petrece un ºiret sau o sfoarã prin chieotori…” „Andrele se întrebuinþeazã pentru înseilat la mindire ºi la saltele…” (I. Popu. temelia. cari þin podul” (I. deasupra temeliei andrelele. astfel cã o andrea vine de o parte ºi alta de altã parte a fusului…” (Dumbravã. v. „Undreaua este un ac de lemn cu care se cos bubouale. – Talpã. de capãtîiul unde e rezemat capãtul grindeiului de la roata cu mãsele. Se coasã de asemenea saci. c.. „Deosebitele pãrþi ale morii poporul le numeºte astfel: babalîc. dar adesea e de lemn. Rev. deasupra pohotnicelor se pun curmeziºuri. 30: „a c o i. „Andrele se cheamã neºte lemne înlãuntrul morii. Fãgãraº. un fel de veºminte de iarnã. Arghirescu. c. Andrele sînt acele grinzi care þin temelia morii ºi se învîrtesc doi pohotnici pe ele…” (D. poate fi metalicã. Ghibãnescu. c. Socetu). Lisa). Ghibãnescu. Moscu). dupã moarte îi bagã petre ºi o undrea pe buric. deasupra andrelelor doi pohotnici. Teleorman. Fãlciu. Proverb: „Am învãþat la undrea. Aaron-Hill-Poenar. v. ºi atunci zice poporul cã nu mai poate învia…” (I. I. cari prind puntea în care stã fixat fusul. 1Ac. c. 1Anin.ANDREÀ Cînd însemneazã unealtã de împletit la ciorapi sau sulã de care se servesc cizmarii. c. 1882. Mirea. pentru alte trebuinþe. Andreaua figureazã ºi pintre credinþe poporane: „Pentru ca strigoiul sã nu iasã noaptea din mormînt ºi sã umble pe la neamuri. Ce voi sã ºtiu de dumneata?” (Tocilescu. p. Bãseºti). andreaua e totdauna de fer sau de oþel. Fãlciu. þoale. În alte locuri.A n d r e a l a m o a r ã. Bãseºti). de aci prin generalizare se naºte aplicarea cuvîntului la bîrne în: III. 54 . – Strigoi. a c m a r e. însemneazã pe acei ucenici cari încep a se crede mari ºi a despreþui pe dascãlii lor. 231) pe care-l aduce bãtrînul Iordachi Golescu. se înfige în buricul presupusului strigoi un mic par sau þãruº ascuþit la capãt. Andreaua de lemn fiind un par în miniaturã. c. Aceste andrele pe aiuri se cheamã t ã l p i. Uscaþii). „Andrelele la moarã sînt douã bucãþele de lemn cioplite lat. fãcute din lînã cu pãr lung pre partea din afarã…” (G. traiste. Moarã. Covurlui. Neamþ. v.

Michaileanu. Isverna. Bociatu. din acea de fer s-a nãscut: IV. literalmente „pari” sau „stîlpi”. un paralelism semasiologic foarte interesant ni se înfãþiºeazã în sinonimul englez „piles”. 588). Andreaua darã are aci înþeles de c u i. din turcul i b r è „ aiguille. din latinul „i n t r a r e. Descîntece.ANDREÀ Pe cînd terminologia morarului a avut în vedere andreaua de lemn. Banat. c. aiguillon. Mehedinþi. p. 317). Seaca-de-Pãdure). F i l i a þ i u n i i s t o r i c o . germ. În descîntecul „de samcã” din Bucovina: „Din faþa obrazului. Dr. adecã „ouvrir et fermer à clef”. Pe alocuri aceastã parte a plugului se cheamã c u s t u r ã. Cît se atinge de vinele hemoroidale numite la plural andrele. Pentru andrea s-au propus pînã acum douã etimologii deopotrivã imposibile: una. 55 .f i l o l o g i c e. A n d r e a ºi a n d r e l e în anatomie. Din spîrcurile urechilor. Gloss. Amnar. Ionescu. „La pluguri vechi era un fer legat cu un cap de grindei ºi cu altul de ferul cel lat ºi se zicea undrea” (R. În ambele sensurile sale anatomice. Dolj. – Casturã. 218) unde editorul observã cã: „Andrelele grumazului numeºte poporul v i n e l e c e l e d e a u r. Vînju-Mare. II. tocmai ceea ce însemneazã aci ºi cuvîntul românesc. ªiºeºtii-de-Jos). Din bercii nasului. D. iarã andreaua grumazului numeºte el cele douã ciolane deasupra peptului de lîngã grumaz…” Osul numit andrea s-a zis nemteºte „Schlüsselbein”. das Schlüsselbein”. C. fiindcã la cei vechi cheia avea forma unui cui rãsucit. Vasilescu. latineºte „clavicula”. Polysu: „Undrea. Din andrelele grumazului…” (Marian. VI. c. A n d r e a la p l u g. c. „Andreaua este un fer lung care prinde ferul lat de grindei. Din vederile ochilor. andrea procede darã tot de la noþiunea fundamentalã de a c. cealaltã. ªi la bãnãþeni aceastã bucatã de fer se zice andrea (A. avînd la capul de sus un alt fer zis amnar…” (R. 216. Clopotiva). v. Popescu. Mehedinþi. – Plug. c. Goldadern. Alte douã asociaþiuni de idei diferite au dat naºtere la: V.. Precum din turcul „ibryq” s-a fãcut la noi „ibric” ºi din „ibriŸîm” – „ibriºin”. c. fie cel de lemn = par. de unde lãtineºte „clavis = clavus” ºi chiar la noi „cui = cheie” în expresiunile „descui” ºi „încui”. pointe” (Cihac. ca instrument de î n t r a r e = penetrare” (Laurian-Maxim. fie cel metalic = cui. os la pept.

. unde industria veche germanã nu avea cum sã strãbatã. De unde însã derivã? De la romani noi am pãstrat pe „ac = acus” ºi pe „sulã = subula (sulla)”. lesne ar fi putut. se urcã tocmai la vechiul german „scìntala” (citeºte: sþìndala). Vom adãuga aci numai una. Vechiul german n ° d a l a. în loc de a n d ã r e à. Al nostru „þàndãrã = éclat de bois”. Este un paralelism fonetic învederat între andreà. cît despre andreà. Igliþã. pe care Cihac (II. pe cînd „þàndãrã”. o sistemã pe care aceastã filiaþiune o rãstoarnã. sau mai bine pe deminutivul „iglitza”. a trebuit sã devinã la români à n d ã r ã. prin aceeaºi contracþiune ca în „mãtreaþã” pentru „mãtureaþã” din „mãturã = slav. mèt’la”. v. „vergeà” din „vargã” etc. n d a l a. întraþi la români imediat din vechea germanã. Cihac. Neºte termeni industriali de cusãtorie sau de lemnãrie ca andreà sau þ à n d ã r ã. 56 s. pr. sã ajungã el însuºi la identificarea lui andreà cu tudescul n ° d a l a. dupã cum o vor rãsturna mai la vale ºi alte date. – Þandãrã. E ceva ºi mai însemnat cã andrea se aflã ºi la macedo-români. Andrei sau Andrii ne a venit de la slavi. André. cu accentul pe prima silabã ºi cu trecerea finalului -ala în -ãrã. tot aºa nici din i b r è. cam zguduie aºa-numita teorie röslerianã. m. nu s-a putut naºte andrea. înlocuind forma mai veche A n d r e à = lat. – Þundrã. Suprimîndu-se termenii cei intermediari. pers. 1Andrei. v. de la slavi am luat pe „igla”. de unde bulgarul „guberka = = aiguille à passer”. din care însã nu poate sã se tragã d-a dreptul românul „þàndãrã”. care constatase cel dentîi foarte bine (II. Andrea este un deminutiv dintr-o formã cu accentul pe prima silabã.ANDREÀ iar nu „andric” sau „andriºin”. dar „ºindilã” vine din modernul german sau chiar din medio-germanul „Schindel”. pe care Cihac s-a încercat s-o aplice pe tãrîmul limbei. iar nu viceversa. precum „surceà” vino dintr-un perdut „sùrcã”. pe de o parte. 190) raportul între „mãtreaþã” ºi slavicul „mètla”. 429) îl confundã cu „þundrã lambeau. prin „andãreà” din „àndãrã” = ° n d a l a.devine la noi ºti-. A n d r e a s (‘Andršaj). ANDRÌI. care s-a pãstrat numai în numele poporan al lui decembre. actualul nemþesc N a d e l „ ac”. cãci latinul sci. iar latinul -ula se face -urã. . ºi între „mãtreà(þã)” prin „mãtureà(þã)” din „mãturã” = „mèt’la” pe de alta. derivat din latinul „scindula”. este un dublet etimologic cu „ºindilã = bardeau”. ceea ce – într-o opoziþiune diametralã cu acea teorie – ne indicã neºte migraþiuni române medievale de la Dunãre spre Pind. n. vieux manteau”. ªindilã. prin metateza nazalei. cãpãtãm proporþiunea: andreà: ° n d a l ã: mãtreà: mèt’la. ea reprezintã în aceastã pestriþã societate pe vechiul german n ° d a l a. adecã înainte de secolul XI. dacã nu-l împedeca sistema cea preconceputã despre absoluta neexistinþã a elementelor vechi germane în limba românã. de unde deminutivul andreà. ANDREÈSCU ANDRÈEªTI ANDRÌI 1ANDRÈI A v.

apostolul Andrei.. 311: „— …mã veþi ierta sã vã spun cã mîni e sfîntul Andrei. Andrei ºtiþi cã u m b l ã l u p i i î n p o t a i e. I. u n d e – d u p ã z i s a m o l d o v e n i l o r – s f. Colonelul Meier. pe la zãvoaie. el ar fi cãlãtorit ºi prin Sciþia. 30: „ªi darã alalþŠ uciniŠ lua ca sorþulŠ alte pãrþ a pãmântuluš ºi limbile ce era într-ânse. XXIX) N. la moldoveni mai circula încã legenda. nota 66). ºi Doamne fereºte sã-i întîlneascã cineva. ar fi fost o bisericuþã clãditã de cãtrã însuºi sîntul Andrei. Petersb. Dosofteiu. Opisanie Oakovskiša zemli. Sînt bãtrîn. creºtinelor popoare. Dupã credinþa poporanã a românului. unde fusese mai în specie cîmpul activitãþii sale evangelice. femei. am vãzut multe. Cu credinþi nestrãmutate. Iaca. Se mai zice cã înspre sf. — Ei ºi…? — Apoi dã!…noaptea înspre sf. pare a fi fost odatã cel mai socotit dinre toþi discipolii lui Crist pe întreaga Peninsulã Balcanicã. noembr. noaptea spre st. Oameni buni. ºi înbe pãrþâle Propontideš. Cãci e noaptea-ngrozitoare. Gane. Novele II. ºi cu acšastša însoþšaºte ºi vestita Halchidonâ ºi Vizantiša. a p o s t o l A n d r e i î n t e m e i a s e c e a d e n t î i b i s e r i c ã c r e º t i n ã”… v. unde-š ÞarigradulŠ. copii! Voi. cum cã în satul Serbeºtii sau Troian din Covurlui. 1794. ce þânša pãnâ la sânulŠ Astachinuluš ºi Paraplunuluš celuš nainte. mã iertaþi. p. ºi n e a m u rile ce sîntŠ la Thrachiša ºi Machedoniša ºi cšalša c e a g i u n g Š l a D u n ã r e…” În secolul trecut. 67: „Din Valahia drumul lui Traian întrã în Moldova lîngã s a t u l ª e r b e º t i i. Mãrgaritãrele. ba dupã unii pãrinþi ai bisericei. t.. pe la iazuri. Andrei este un fel de jubileu pentru l u p i ºi pentru s t r i g o i: „Voi. Noaptea sfîntului Andrii!… (Alex.ANDRÈI Patronul acestui nume. Synaxar. cã i s-au venit totâ Þara BithinilorŠ ºi Pontul Evxinuluš. bine cã-mi aduc aminte! îmi veþi da voie sã ung încuietorile uºilor cu usturoi…” 57 . Serbeºti. — Cuconaºule. 1683. pe care din gura poporului o culese atunci un cãlãtor rusesc. p.N e a g r â. Andrei u m b l ã º i s t r i g o i i pe la rãspinteni. adecâ mãriš ceš de cãtrã Marša-Neagrâ de Þarigrad. — Am eu cu ce sã-i întimpin. dar nu vã sfãtuiesc. de îndrãznealã. zãu. cu suflete curate. adecã M a r e a . šarã Andrešu ce? mare ºi šubitâ cinste ºi parte luâ. Faceþi cruci mîntuitoare. iar cronicarul Nestor de la Kiev din secolul XII aduce tradiþiuni slavice despre petrecerea lui în Rusia (Karamzin. aproape de Dunãre.

375).ANDRÈI Atît lupii. Luncaviþa). c. Bãdenii). ºi meliþele de bãtut cînepã. pop. „Sîntul Andrei e c a p . Bantaº. totuºi el a luat în popor o dezvoltare covîrºitoare în caracterul mitic al lui st. – Gadinã. „Strigoii ºi strigoaiele sînt un feli de oameni cari au coadã ºi la sfîntu Andrii sã ung cu un feli de unsori. 58 . pîr-la cîntatu cucoºîlor.D. Andrei. Iaºii. Andrei pentru a nu fi mîncaþi de lupi” (N. c. c. 1883: „Sînt-Andrei. adecã fiinþe licantropice. Diaconu. Iaºi. Covurlui. mãnîncã usturoi ºi fac ºi cruci cu el pe la uºi ºi ferestre. Andrei. În graiul þãrãnesc din munþii Moldovei: „Cãtrâ dzîua di sfîntu Andrii tãþ strîgoii.d e . Veliºcu. ca sã nu poatã întra în casã strîgoii ºi sã le facã vreun rãu. Rosescu. zice un descîntec atribuit lui Ioan Damaschin (G. la slavi „vlenec”.º c h i o p sau z i u a l u p u l u i cade la sf. c. ºi ciš giš. c. S. º-aista-i mari noroc…” (I. ne apar strigoii. Aci. Neamþ. Mastacani). c. „Întîiul decembre se cheamã: Andrei c a p . Giurgeºtii). aºa câ-i poati cunoaºti on om înþãlept câ iš o avut val noaptia ceia ºi câ-s strîgoi.. Bistricioara). Poez. Oamenii în sara spre sf. „Înspre sf. Suceava. Andrei. ca sã nu strice lupii oile ºi caprele…” (P. Bondescu. Olteanu. cari se desfãºurã din împregiurarea cã aceastã zi cade la 30 noiembre. Mircea. s-adunâ în crucili drumului ºî sâ bat cu linghili meliþoailor. Stînca). oameni-lupi. Di putoaria di usturoi fug strîgoii. Iaºi. unde sã bat. Neamþ. Lunele noiembre ºi decembre poartã în diferite graiuri epitetul de l u p e º t i: la germani „Wolfmon” sau „Wolfmânôt”. „loups-garous”. c. ducîndu-se cineva la hotarã. Iatã darã de ce: „Sfîntul Andrei e peste lupchi” (D.. strigoii ºi strigoaiele se strîng cu toþii pe la rãspîntenii drumului ºi joacã d r ã g a i c a…” (G. „Poporul priveºte pe sf.d e . alãturi cu lupi. Andrei se datoreazã unui ºir de asociaþiuni de idei. ostiniþ. Moscu). „vli m‚síc” etc. Copou). Contra tuturor fermecelor are o deosebitã putere „usturoiul descîntat la sfîntul Andrei”. ies pe hoarnã ºi merg pe la crucile drumurilor unde sã bat cu limbghile meliþei…” (C. Andrei. Timiºeºtii).T.i a r n ã” (I. iau limba acestor meliþoi ºi meliþe în mîini drept sabie ºi sã duc la hotarã. iar ciš giš fug cari-ncotrò. A doua zi. c. de mirosul cãruia ei fug. z i u a l u p u l u i. Iordãchescu. în aceastã ziuã îºi vede lupul coada…” „G ã d i n e þ u l . Dobrogea. încalecã pe meliþoaiele. Covurlui. – Lup. Mãrgineni). „Oamenii serbeazã pe sf. în ziua asta nu lucrã nime din casã. Calendar. adecã este începutul iernei. v. toþi strîgoii ºi strîgoaicele ies din morminte. cînd sâ duc ciš morþ la locurile lor. Criºianu. pãliþ ºi sgãrieþ. c. gãseºte petrele pline de sînge curs din cei rãniþi…” (D. 1Apostol. ºi deºi acest element este posterior. Andrei ca pe izbãvitor de fiarã sãlbatice ºi de strigoi” (V. precum întîiul mãrþiºor se zice: Dragobete cap-de-primãvarã…” (A. Însã iarna este vremea lupilor. c. Mangiucã.i a r n ã. Haþeg). precum ºi strigoii de la sf. „luna lui Cojoc” dupã cum zice poporul (S. Fãgãraº. „În noaptea spre sfîntul Andrei.Alboteanu. Arghirescu. ºî ciš morþ.

de aice printr-o nouã asociaþiune de idei: „Sf. de strigoi. Andrei serbîndu-se între novembre ºi decembre. Cãrnicenii). Andrei se taie vergele din pomi roditori ca meri. p. De aci. pãdurea fiind a fiarelor sãlbatece. dupã cum merge soarele. deci: e ºi peste strigoi. cireºi. Andrei va fi mîncat de lup. – Filip. deci: e ºi peste ciumã. de unde vin fiarele sãlbatece. Circovi. are ºi macul din acea zi. cu mac. Andrei sînt cu noroc. vrãjile servind a înlãtura paguba. „În ziua de sf. dar pe cînd Andrei e duºmanul lor. astfel cã ciuma sau holera sînt reprezintate ca un fel de strigoaice. De lupi. – Georgiu. epidemiile fiind strigoaice. v. mai ales ciuma. dupã unii. v. de lupi. de aceea mai cu samã femeile se feresc în acea zi nu numai de a umbla cu peptenele. dar ºi pomii de la sf. Dobrea. c. anume strigoii. Haralampie. mai ales pe cele mulgãtoare. v. în temelia cãrora se aflã totdauna cîte o asociaþiune de idei. Andrei apãrã de ciumã. sf. Stegariu. dar nici a-i rosti numele” (G. sf. Andrei ºi alte obiceiuri poporane. de ciumã. poporul se crede scutit prin vrãji.Poppescu. peptenele însã simbolizînd pãdurea. Andrei oamenii din popor nu se împrumutã cu nemic unii de la alþii” (V. În fine. de strigoi. Botoºani. – Mac. Drãgaicã. este un simbol al pãdurii. ºi-n credinþele poporane române ambii sînt puºi în legãturã cu lupii. Tecuci. Andrei sînt cu noroc. Rãnghileºtii). ºi-ncungiurîndu-le presurã sãmînþã tot de mac pe jos împregiurul lor…” Din aceeaºi cauzã. urmeazã cã: „La sf. c. cari se pun într-un borcan cu apã aproape de sobã. Iasi. aceste vergele înfloresc în ziua de Anul-nou ºi copiii sorcovesc cu ele pe pãrinþi ºi rude…” (Christu Cuþana. deci: este ziua vrãjilor. Marian (Familia. Sînt-Andrei este darã una din zilele cele mari ale vrãjitoriei române.ANDRÈI O mare putere. deci: usturoiul. de boale. Se mai þin la st.. – Usturoi… Românii personificînd boalele cele mari. grija cea de cãpetenie în acea zi fiind de a se feri de orice perdere. ca ºi cînd ar fi un ºir de arbori. pruni etc. Apostolul Andrei era frate cu apostolul P e t r u. An-nou. ºi nu trebui sã dai nemic din mînã în acea zi. v. Dolj.F. Bãileºti). – Peptene… În acest mod se înlãnþuiesc urmãtoarele asociaþiuni de idei: Sf. deci: el este peste lupi. Sireteanu. c. deci: de peptene sã nu te atingi… Încã o observaþiune mitologicã. peri. sorcovii de la. S. – Rãbãie. Craiova). adecã în luna lupilor. dupã cum gresia simbolizeazã muntele. tot aºa peptenele. nu numai legumele. „Poporul crede cã acela care umblã cu peptene în ziua de sf. 78): „…Româncele ce voiesc ca vrãjitoarele ºi strigoaicele sã nu ieie mana de la vacile lor încungiurã în noaptea spre sîntul Andrei vacile. Varvara de bubat…” (I. macul. – Strigoi. Corodu). În basmuri. 1883. c. unii oameni avînd fire lupeascã. prin însãºi forma sa . omul apãrîndu-se prin vrãji. de aci rezultã cã: „La sf. Petru 59 . Andrei femeile nu se peaptenã” (A. – Vrajã.

bãtr. Dupã doctrina manicheicã. rezultã dintr-o fuziune poporanã între Andrei ºi A d r i a n (Cuv. de aci scoate pe Andrei de-i porunceºte s-o tragã spre apus. und wenn er vom Tragen ermüdet. m.ANDRÈI este. Bîrlad). s-a pomenit cã „de atuncea ºi pînã astãzi Andrei sãrmanul þine fundul pãmîntului pe capul lui…” (Iancu D. A n d r i e s c u… v. ange-titan qui soutient la terre. pe de altã parte. Pe acest 'WmofÒroj sau „Atlas laturarius”. Dintre numeroase legende poporane cosmogonice ale românilor. 144). Udre. iar îngerul cel semeþ. dupã traducerea latinã a St-lui Augustin. 1862. Handb. adecã într-o formã anterioarã a manicheismului? Zoroastricul A n d r a. v. 2ANDRÈI.) de la singularul A n d r e e s c u. 8. Lume).pr. p. În aceastã legendã semizeul Andrei. Petru. acesta. ºi unde sîntem noi earà apã. p. tot trãgînd dedesupt în apã. der die Erde auf den Schultern trägt. se ºtie cã corespunde sanscritului I n d r a (Justi. Ziditorul lumii a aºezat sub temelia pãmîntului anume pe un înger care s-o poarte pe umeri: „der O m o p h o r u s ist unten und er ist es. întocmai ca titanul Atlas din mitologia elenicã: „…kefalÍ te kaˆ ¢kam£tVsi cšressi…” (Hesiod. Nour. 89. Theog. d. schüttelt er sich und das ist die Ursache der Erderschütterung…” (Flügel. 747) 60 Dar cum oare va fi strãbãtut un asemenea mit la români? ª-apoi de unde vine aci numele de Andrei. A n d r u þ. apoi dintr-o „bucãþicã de mîl de pe aripa corabiei fãcu o turtiºoarã”. Mai multe localitãþi poartã numele patronimic de A n d r e e º t i sau A n d r i e º t i (Frunzescu. unde stã înfipt purtînd lumea întreagã. popul. Zend. din contra. . I.R. l-a azvîrlit în apã. d. Mani. pe cînd însuºi o trãgea spre rãsãrit. Numele U d r e = Î n d r e. de mythol. v.: sorte d’Atlas..I. A n d r u º. 221). iar vaslaº avea un îngerel pe care-l chema Andrei…” Fiindcã acel Andrei se crezuse a fi tot aºa de puternic ca ºi Dumnezeu. A n d r a º. 2Andrei. care-i ocroteºte ºi-i hrãneºte chiar în dauna oamenilor. A n d r e i c o sau A n d r e i c ã. Leipz. t.. foarte des altãdatã. noi nu ºtim cum sã-l fi chemat persii. v. I. de unde se explicã ºi perderea nazalei. n. care n-are întru nimic a face cu apostolul A n d r e i ºi cu alþi sfinþi omonimi? Legenda este învederat manicheicã. 89).. una – povestitã de bãtrînul Ioniþã Lepãdatu din comuna Perienii în Tutova – ne spune cã: „La început earà Dumnezeu salta-singurel. ne apare cufundat în adîncurile noianului. Nu cumva A n d r a sau A n d a r.. pedepsit pentru mîndria sa. voc. ad. originarã din Persia ºi pãtrunsã pînã-n regiunea Carpaþilor prin faimoasa sectã a bogomililor. 519. Oarecînd se întrebuinþa ºi la femei: A n d r e i a (A. numele zendic ºi huzvareºic al unuia dintre îngerii lui Ahriman în doctrina zoroastricã. un fel de patron. 55). Deminutivii din Andrei sînt: A n d r e i a º sau A n d r i e º. ºi astfel din acea turtiºoarã s-a întins pãmîntul. supãrat. pe cari le vom clasifica la locul sãu (v. Dumnezeu se primbla cu corabie pe deasupra apelor.

pers. prin sufixul rutean -c o. „Petriceico”. m.. d. de botan. ANDRÈICÃ. Andreiaº.. andriºele). 560-64. bunãoarã douã sate în Rîmnic-Sãrat (Frunzescu. p. 1Andrei. top. Putna. 156. fem. – v. mãre.R. v. a se alãtura cele zise de noi în Cuv. ANDREIAªÀN. – Sarsailã. Balada ªearpele: „Departe. O ingenioasã transformaþiune poporanã din i n d r i º a i m sau i n d r u º a i m ori i n d r u º a i. pr.la -i-. – Satanailã. Dicþ. ca în „Nadãbaico”. – v.ANDRIªÈL Despre manicheism. s. frumoasã floare cãriia turcii. Arhanghel. II. n.I.. m. ANDREIÀª s. Rareori alãturi cu Andreiaº ne întimpinã A n d r a º sau A n d r o º (A. Andriot. v. 30-34).c. din care apoi vine numele topic A n d r ã º e º t i (Frunzescu.Ÿ a h i „ essence impériale” (ªaineanu. turc. Colo-n sat la Crãtuneºti ªi colo la A n d r ã º e º t i…” (G. ANDRIªÈL (pl. 1Andrei. Androt.R. 109). din Andreiaº s-a nãscut numele mai multor sate sau cãtune A n d r i e º e º t i ºi A n d r i e º e n i (Codrescu. ANDRIȪ. persii ºi arabii îi zic ’ a t r i Ÿ a h ï sau ’ y t y r . – v. la românii din veacul de mijloc.I. Din Andreiaº prin augmentativul -a n se formeazã A n d r e i a º a n (A. I. care în Andrieº scade la –eº în urma scãderii tematicului -e.: Geranium. 38). nume mai rãspîndit al geraniului.subst. t.R.)... 58). – -co. p. Poez. III.I. Androt. Unul din deminutivii din A n d r e i. Andriºeà sau 61 .T. bãtr. pr. 1489. Ionescu. v. format prin sufixul –aº. l. ANDRÈICO s. ANDRÈIA. „Nalivaico” etc. I. n. Afarã de localitãþi numite A n d r i e º.. Andriºel. ANDRIªEÀ. bec-de-grue. andriºei). Andriot. p.D. 7) sau un cãtun ºi un munte cu straturi de sare în Putna (I. Ibid. subst. ANDRIªEÀ (pl. Buciumul. o formã ungureascã. 275).masc. Departe ºi nu prea foarte. 250. departe. ºi-n specie despre bogomilism.. 438) v.. 42). era pãharnicul Andreico (A. cfr. p. pers. Între boierii lui ªtefan cel Mare. pop. Deminutiv din A n d r e i. Andrei. 3-an. 1875. Elem.

c. Lupºeanu). c. Türk. Opincaru. Chiojdu-Bîsca). medio-germanul u n d e r r o c „fustã”. androcul fusese un port al boiereselor ºi al tîrgoveþelor. c. iar „androceà” pentru femeie bãtrînã. Braºov. Theodorescu. Fãgãraº. p. – v. c. rochie. cãci cele tinere spun cã le roade pelea. Vaidarecea). altele sînt lucrate numai cu albastru închis ºi deschis. „Între s o r þ i sau vorbe întrebuinþate în jocurile copilãreºti se aude ºi: tat-to cojocea. Chisencu. ªocariciu). Androacele fac parte din þeseturele casnice ale þãrancei. Se rosteºte ºi aspirat: handroc. pe androace cercuri…” (I. jupe en laine. turc. Andriºel. Ialomiþa. c. Elem. ANDROACÃ. v. Androc n-are ºi nu poate sã aibã a face cu turcul a n t e r i u (ªaineanu. vara cu rochiþã” (Gr. Elem.ANDRIªÈL andriºìe se zice în Dobrogea (G.n. „Între þeseture sînt ºi handroacele femeieºti ºi zechile bãrbãteºti…” (P. ondroace). Pãltineanu. Gãiceana). Theodorescu.. hondroc. Tecuci. Criºianu. fiind lînã asprã” (P. Se poartã mai mult de femei bãtrîne. În unele locuri se zice la feminin: androacã sau ondroacã (Fãgãraº. sã poartã cu maramã pã cap. la cari în adevãr el era o hainã „dedesupt = u n t e r . ºi în picioare pun papuci…” (Th. cumpãrate dã la negustori dîn tîrg. bunãoarã în cronica lui Martin Bielski: „zastál ×one w i n d e r a k u tylko = a gãsit pe nevastã numai în fustã” (Linde). Indruºai. femeile se îmbracã iarna cu androc. jupon d’hiver. androace. ondroc. Transilv. 80: „Hina Stanca ºi-mpleteºte coadili. 12). G. Androc. ci este nemþescul U n t e r r o c k. umblã cu brîu or cu betiþe. ONDRÒC (plur. Ialomiþa. c. Forma românã vine d-a dreptul din medio-germana. Miklosich. verzi ºi roºii. andriºel se aude în Moldova (Mironescu. Înainte de a fi ajuns îmbrãcãminte þãrãneascã. I. c. ingeniozitatea copiilor a plãsmuit epitetul de „cojoceà” pentru om bãtrîn. c. – v. Ialomiþa. „…Peste iie sau cãmaºe. Þarãlungã. p. c.r o c k” 62 .. cotillon des paysannes. Ohaba). „Androc sau ondroc este o fustã de lînã lucratã de casã în rãzboi. Un fel de f u s t ã. ANDRIªÌE. „…pe rochii se þese fluturi. Lupºeanu). Þînþari). de unde ºi la ruteni a n d a r a k. Poppescu.. ANDRÒC s. la cap se leagã cu tistimele. Theodorescu. ºi dasupra urechi[i] drepte-nhige-n maramã ace cu floare verde or roºiie. Buzãu. s. Jipescu. Satu-Nou. scurteicã ºi zechiuþã…” „Femeile în zi de lucru iarna poartã androace ºi ciupage de lînã. fãrã a fi trecut prin vreun dialect slavic. Vãcãreni). iar la poloni i n d e r a k. Fiindcã iarna vezi moºnegi cu c o j o a c e ºi babe cu androace. mã-ta a n d r o c e a…” (Th. fermine. c. cu vergi albastre. 122. poartã fotã.

– Neamþ. p. încît umbla asupra-i ºi o epigramã care zicea: „Dacã ai vro judecatã. ANDRONÀCHI. -eandru. Filana. Nu era rar altãdatã ca nume de botez. Din forma scurtatã A n d r o n vine patronimicul A n d r o n e s c u ºi topicul A n d r o n e º t i. Cã el pînã ºi-n pilaf Va gãsi vrun paragraf…” ANDRONÌM. – Catrinþã. care singur cu bãtrînul Flechtenmacher ºtia pe atunci Pandectele. – -man. – Cojoc. Alãutã.. Mergi la Donici de-o aratã. 162.. de unde apoi ºi ca nume de familie. – Fustã. 'AndronikÒj. -ÀNDRU. – 2Alivenci. pe cînd la 1630 însãºi regina Ecaterina purta acolo un „androc roºu de adamascã” (Golembiowski. Este un fapt ce se observã pretutindeni în istoria modei: cînd femeile de jos încep a purta un fel de îmbrãcãminte pe care-l vãd mereu la cucoane. ºi Coste ºi Andronic…” O localitate din Moldova se cheamã: P o m i i l u i Andronic (I. – ªorþ. Androc. 285). Ubiory w Polszcze. pers. acestea se dezgustã ºi o schimbã. ANDRONÈSCU v. I. p. m. blãni. dar la þãrance. poate chiar secoli. ea rãmîne dupã aceea mulþi ani. 436). odatã încuibatã. androcèle). v. s. Ureche.–ANDRU în opoziþiune cu „haina deasupra”: mantale. Ionescu. ANDRÒNIUS. logofãtul cel mare. n. v. ºaluri. Andronic.f. enfantin: vieille femme. Costache Negruzzi. – Vãlnic. vorbind despre fabulistul Alecu Donici: „Nu ne aducem aminte dacã mai trãia unchiul sãu logofãtul Andronachi Donici. – v. Dorohoi. 113. Andronic. 63 . matronne. Tot aºa în Polonia i n d e r a k se mai aude astãzi abia numai pe la þãrance. – v. – v. încît la urma urmelor îºi închipuieºte cineva cã este un port curat þãrãnesc. – v. În epoca fanarioticã se întrebuinþa deminutivul A n d r o n a c h i. pr. Onciul. ANDRONȪTI A ANDRÒNIC. t. sub 1461: „multã moarte s-au fãcut în oastea lui Alexandru-vodã ºi într-acel rãsboi au perit oameni de frunte. Letop. Critil. Andronic. p. Scrisoarea XXXI. ANDROCEÀ (plur.

– v. à grand peine.. În opoziþiune cu l e s n e sau u º o r. pr. péniblement. 2ANDRÙª. III. – Druþe. l. 1784. „réfuter.. 1. Aegrè. În proverbi: „Dacã rãsipeºti meiul. Proverb biblic la Cantemir. „Focul cînd se încinge. 86: „Nu e anevoie a zice bou breaz-bîrlobreaz. 87. ¢nairî. d e crezut etc. III. funcþioneazã ca adjectiv: e anevoie d e fãcut. 422): „Anevoie. Difficilè”. ANDÙCÃ. circa 1670 (Col. 1ANDRÙª. ca substantiv. 1Andrei. anevoie îl aduni” (Pann. 72). anerisire). ºi nici un lucru nu crédem mai anevoe decît moartea…” O aºa-numitã frãmîntãturã de limbã la copii. ANDRÙÞ. m. Termen juridic din epoca fanarioticã. vol. Andriot. Învãþãturi (Blaj. A d v e r b. 1Andrei..: „funea întreitã anevoe sã va rumpe = tÕ spart…on tÕ œntriton oÙ tacšwj ¢por'·ag»setai”. n. de aci ºi numele a douã localitãþi în Basarabia: A n d r u º u l . 1Andruº. 338): „hotãraºte domnia-sa ºi aneriseºte dania de mai înainte…” v.de-Jos ºi A n d r u º u l . 72). pag. Samuil Clain. – v. 380).. et subst. ¢naišw. III. 2. 12) 64 „E anevoie cînd ajungi sã cumperi orz de la gîºte” (Ib. se întrebuinþeazã numai în locuþiunea adverbialã: c u anevoie. annuler. réduire. adv. pers. – v.ANDRÙª n.. p. Divanul. 1Grec. I. dar e anevoie a dîrlobîrlobrezi dîrlobîrlobrezitura din oile Dîrlobîrlobrezeanului…” Urmîndu-i d e. Handoacã. 1ANEVÒIE. 1883. p. difficulté. cf. Uricar IV. difficilement. Anevoie se stinge…” (Ibid.. pr. pref. m. v. 1698. 14): „Nici un lucru nu vedem mai adése decît moartea. ANERISÈSC (anerisit. aor. ¢n»rhsa” (Cihac). adecã: e g r e u d e- . 7). ¢na…rhsa. du ngr. Limba. loc. – -uº. în Baronzi. Un act din 1817 (Codrescu. Deminutiv din A n d r e i.g r e a þ ã = = ad gravitiem” (v.. II. S-a format dentîi ca adverb din prepoziþionalul a ºi n e v o i e. p. peine. abroger. pentru ceea ce în graiul vechi se zicea „a . 1. de scurtã duratã ºi uitat cu desãvîrºire. vb.de-Sus (Frunzescu. Tr. Dicþionar bãnãþean.

Sinonim cu g r e u ºi cu adjectivalul a n e v o i e. angarale) s. ANEVOÌNÞÃ. angãrii). – Nevoie. 307: „c u anevoe se agoniseºte ce se perde o datã…” v.h a l e a” (Muscel. s. c. p. „Între înjurãturile poporului de aice se aude: cãlca-te-ar ha-nevoie!…” (G. t. vexation fiscale. A. Nevoinþã. 27: „Basarabii ºi alþii cîþi putuse sã scape din mîinile tiranului. p. Mãþãu). c. corvée. Letop. adj. Cu acelaºi sens peste Carpaþi se zice: à-nevoie sau hà-nevoie. s. pénible à faire. Maximã fatalistã la Miron Costin.b o a l ã (N. Brasov. (baba) cautã cicoare ºi îºi încinge mijlocul umblînd toatã ziua cu ea încinsã. Greu. adecã boala sau nevoia a c e e a despre care mi-e fricã sã ºi vorbesc. dobîndiserã în sfîrºit ajutor de la Împãrãþia turceascã…” v.. Prijbeanu (Tocil. 293: „ce este sã nu treacã. ANGAREÀ (pl. pe alocuri se zice: „îl gãseºte a l t e . p. de care totuºi se deosebeºte întrucîtva: e g r e u sau e a n e v o i e de fãcut ºi lucrul pe care noi n-am încercat încã de a face.p e . Agreaþã. dar îl judecãm cã aºa este. c. E p i l e p s i a are în popor o mulþime de numiri. Liuba. haut-mal. însemnînd în modul cel mai general orice fel de d ã r i în bani. p. quaelibet vexatio vel injuria” (Du Cange). – Lesne. datorite statului direct ori indirect. c u anevoe se mutã cu sfatul…” Acelaºi. popul. s g i h u i a l ã etc.p u s t i i. II. – Nevoie.. invar.: mal caduc. n ã b ã d ã i. Odobescu. Mihnea-vodã. Muscel. Þînþari).. A-bubã. Rev. Cu acelaºi sens se întrebuinþeazã la toate popoarele de pe Peninsula Balcanicã. Beilic). – v. d u c ã . -OASÃ. a n g a r i a e „onera agris aut personis imposita. dupã multe ºi anevoioase rugãminte. Bãjeºti). precum: b o a l a -c o p i i l o r. c.f. Cuvîntul este la noi cu mult mai vechi decît epoca fanarioticã. A. în naturã sau în muncã. Aºa. l. s. Panaitescu. t. HÀ-NEVÒIE. ANEVOIÒS. n ã v î r l i i.s e . Pãltineanu. sau simplu numai: „îl g ã s e º t e” (Dobrogea.. e anevoios însã numai atunci cînd noi stãruim a face ceva ºi întimpinãm pedeci. ANGARÀ (pl. Maidan). ANGÃRÌE (pl. pe urmã o usucã zicînd cã-i bunã a o bãga în baia copiilor de epilepsie. sau cum o numesc ei: à-b o a l ã…” În unele locuri se rosteºte aspirat: h a . angarèle) s. servitude. c. taille.D. În Banat se zice: „aflat de n e v o i e” (S. 2A-NEVÒIE 65 .f. S u b s t a n t i v. Cei mai mulþi termeni indicã groaza de a da un nume precis acestei teribile patime. de méd.ANGARÀ 2. – Ducã-se-pe-pustii. I. difficile. dar era nu mai puþin rãspîndit în Europa întreagã din veacul de mijloc sub forma a n g a r i a. De aceeaºi naturã sînt numirile: a-b o a l ã ºi a-nevoie. 388): „24 iunie pînã nu rãsare soarele. v. – 1Ale.

ªi mai întîi sfãtuirã sã scoatã o angarea Pre boieri de toatã starea ºi pã bresle foarte grea. 1629 (A. Cã-i fãcuºi fãrã de voie angareaua a ierta. Letop. Miron-Vv. III. III. întemeind o colonie din Polonia. ni o angãrie…” Iliaº-Vv.I. Pã mãnãstiri ºi pã schituri. alt nimic nu-ngrijui Decît: oare cum ar face þara rãu a jefui? Se aflarã ºi d-aicea asemenea rîvnitori ªi cu dînsul împreunã pe o cale cãlãtori. ni sul•u. însã ar putea sã fie ºi mai denainte. p. cã ºi lor li s-ar cãdea…” ceea ce se numea „gãleata lui Hangerliu”. Muste..R. Racoviþã. vorbind despre fanariotul Constantin Hangerliu: „Cã cum s-aºezã în scaun. 271). I. Dar pentru nemulþumire. III. care. nici untu… ni lup. Care cu destule zoruri din þarã s-au împlinit.R.I. pod în Dunãrea la Obluciþã.268: „În þarã era foarte cu greu. 19: „Acest Dimitraºco-vodã au scos hãrtii pre feþele oamenilor. împãrate! cela ce din început Rãu în bine totdauna prin rugi ni l-ai prefãcut. cã angãriile ºi cheltuelile erau multe ºi banii ce eºia nu le ajungia…” Zilot. de la domniša-mea vor hi în pace de toate dãrile ºi angãriile pãnã în ºese luni…” Nic. ne lãsã iar în nevoi. cã fu Dumnezeu cu noi. Veni vremea dijmãritul a se scoate-obicinuit.ANGARÀ La români darã el poate fi din neogrecul ¢ggar…a sau turcul a n g a r i y a. p. 119): „sã aveþ a lãsa foarte în pace de toate angãriile satul Borãleºtii: numai sã aibã ei a-º plãti cisla lor cãtã va hi scrisã în vistérul domnii-méle.I. ºi vãduvele sã dea Fieºicare dupã stare-i. I. Letop. care angãrie pãnã atunce n-au mai fost în þarã nici la o domnie…” Enachi Cogãlniceanu. Movilã. Alexandru. Cron. cherestele ºi alte multe nesfîrºite angãrii…” Acelaºi.R. 1666 (A. care viind ºi la domnul multe porunci împarãteºti pentru zaherele la sãrhaturi. 66 . la care însã el a fost silit a renunþa: „Slavã þie. p. 1708 (A. 120): „sã fie îm pace de dajde ºi de zloþ ºi de lei ºi de taleri ºi de galbeni ºi de alte angherii de toate de cãte sintu pre alþi miºei în þara domniei méle…” Mihaiu-Vv. 6. ni iliº sã dea. Cum ºi fu astã-ndoire mai întîi la oierit. ªi acesta nãscocirã de-l scoase iar îndoit. promite cã: „oricãþi de mulþi ar hi. Cã-ncepu iar stãpînirea sfaturi réle a croi: Orice huzmet al cãmãrei pe þarã a-l îndoi. Deci aceasta fu cum fuse. Precum ºi aicea iarãºi arãtaºi minunea ta. boi ºi alte angãrii.193: „Aºa într-acest an s-au deschis oºtire împãrãþiei turcului cu Moscul. p.

Scrisoarea XXI: „Uneori. ce socotiºi cã scãpaºi!…” O i e r i t. ANGÃRÌE. aia te feresc dã b e l e l e…” Cîntecul pandurilor de la 1821: „Mi-am vîndut ºi cãmãºioara ªi-mi cumpãrai sãbioara! Pluguleþul meu nebun. Numai pentru ca sã scape ºi de acest foc nespus. Cînd fãcu o socotealã cã au scãpat negreºit. Opincaru. a cãror aducere aminte cam cu anevoie se va ºterge din graiul poporului. O. t u t u n ã r i t ºi cîte ºi mai cîte alte h u z m e t u r i. d i j m ã r i t. Angara. Cum te prefãcuºi în tun! Vezi. p. 484) Balada Macovei: „Adunarea se strîngea. angãrelele sau angãriile. Atunci mahalalele îºi vãrsa gloata piste oraº. 67 . Bir. – v. acestea erau angaralele.D. Aia te scapã dã angarale.29: „E! E! Dragu mieu! Voitori[i] tãi dã bine-s boi[i]. Cã te þine-n munc-afarã Cît þine ziua de varã Numai pe zece parale Pentru b i r ºi angarale…” (Ibid. Iatã ºi tutunãritul iar îndoit i-au izbit. pînã nu se videa scapat de angãrii…” Jipescu. nici clopotul nu tãcea.. se auzea sunetul clopotului de dandanà. Agãrlîc. femeia. sãracã þarã oarbã. 297) v. vaca. Dar de vorbã ce vorbea? Cã la Macovei în sat Nici cã mai este de stat. aºa mai poþi ara ªi mã scapi de angarà!…” (G. ºi norodul nu se liniºtea.ANGÈR Se sili sãraca þarã îndestul de l-au rãspuns.T. Costache Negruzzi.. Poez. Hanger. ANGÃRLÎC. mai ales. ANGÈR. – 2Mîncãturã. – v. cînd poporul se simþea asuprit ºi jignit în drepturile sale. oili. teºcoiu cu bani[i] ºi mãlaiu sacului.. – v. pop.

bãtr.m. cãci în calendarul rãsãritean nu se aflã Anghel. cãruia românii de pe lîngã Dunãre îi zic în glumã la deminutiv A n g h e l u º ºi care n-are nici chiar la bulgari vreo zi a sa. 62: „atunce va sta alt anghelŠ pre soare ºi va striga cu glas mare spre pasãrile de supt ceršu grãind: adunaþi-vâ la cina lui Dumnezeu cea mare ca sã mãncaþi trupurile înpãraþilor pãmãntuluš ºi a putérnicilor cestuš veac.. care însã numai ca nume de botez a rãmas în graiul poporan. acicea î n g e r u l chišamâ pre diavol…” v. ce ºi acolo veri vedea pre anghelii ceš šuþi…” p. comme nom de baptême. précum sã sã ºtie cã am vãndut sfinþii-sale o moºie de la Buchelaº. undé sã chiamã ºi sã prãznušaºte Adormirea Precistei. de théol. caré moºie mie-au fostu ºi mie cumpãrãtoaré de la Stan ºi de la fraþii lui ce sã zic A n g h e l e º t i…” În Oltenia se cîntã o baladã poporanã despre haiducii Anghel ºi D r a g u l din codrii Bãlaciului..: ange. v.. ºi topicul A n g h e l e º t i. s. dupã cum se cheamã mai multe localitãþi (Frunzescu. – Dragul.596): „înaintea judecatei lui Hristos.ÀNGHEL (plur.. – Înger. Dict. Din Anghel derivã patronimicul A n g h e l e s c u. ms. Aºa în Omiliarul de la Govora din 1642: p. Dumnedzãul creºtinescŠ. 160): „Pãrvul log ot Ruda i Frãncul ot Potãroºani ºi Anghel comis ot Sãrãcineºti…” Altul din 1626 (ibid. foarte rãspîndit prin oraºe. Din latinul a n g e l u s ne-a venit î n g e r. p. sec.273): „tremite-vošu anghelul mieu înaintea féþeei tale…” Altul (ib. miscel. ce ºi de aasta te veri ruºina ºi veri întorce ochii tãi spre stãnga. 2ÀNGHEL. d. p. deºi nu este rar în vechile texturi. al Bis..: Ange. Ca nume de botez. angheli). afarã de un sfînt nou bulgãresc. unde anghelii cu fricâ ºi cu cutremurŠ sta-vorŠ…” Uneori acelaºi text întrebuinþeazã deopotrivã pe î n g e r ºi pe anghel. Nicolae din Braºov. Arh. 1ÀNGHEL 68 .): „Adecã eŠ ªãrban feorul lui ªãrban Scutelnécul ot Trestišani dat-am acest crédinos al mieu zapis la mãna sfinþii-sale pãrintélui Gherasim egumen ot sfãnta mãnãstiré Vãlénii ot sud Sac. 49: „acolo veri vedea cum î n g e r u l Domnului. I. Stat. dâ samâ spre tine înnaintea lui Dumnezeu. quelquefois nom de famille. pãzitoršul tãu. Sf. pr. p. 8). m. din grecul ¥ggeloj prin slavicul aggælã. 2Anghel. cai ºi pre ceša ce ºed pre ei. cã de multe ori þe-au arãtat calea pocaaniei ºi nu ai vrut sã mergi pre ša. dubletul anghel. XVII (Cod. Legenda sf.100): „DumnedzãulŠ lui Dimitrie. II. Act muntenesc din 1608 (Cuv. ca sã fie de bunã crédinþã. t. acesta tremise anghelulŠ sãu…” Text omiletic (ibid. caré moºie sã chiamã a A n g h e l e º t i l o r ot sud Praov. n. Dimitrie. Bãlaci. se serbeazã împreunã cu a r c a n g e l i i Gavriil ºi Mihail la „Sfinþii Voievozi” (8 noiembre). pers. 243): „Voica de 9 aaii ºi AgghelŠ de 8…” Act din 1728 (M-rea Cotrocenii.

îi tare folositor pentru cataroi.: Angelica archangelica. Bistricioara). Angelica sylvestris. C-uite potera-i colea…” (S. care se aude uneori în popor sub forma de a n g l i c ã. Radu lui Anghel din Greci ªi cu popa din Cindeºti Bea þuicuþã la Boteºti. e bunã pentru tuse…” (P.ANGHELÌNA Un alt bandit. Anghilica. p. v. Angèle. Haiduc. Cãderea. p. dar socot cã floarea teiului îi ºi mai bunã. Lui Anghel corespunde femininul A n g h e l i n a cu deminutivul A n g h e l u º ã. s. ANGHELÈSCU v. Întreabã. Arh. de botan. ANGHELȪTI A ANGHELÌCà s. dupã cum zici. „Anghelica. c. cea care face dresuri de obraz…” Doina ªeapte fete: „Una-i Viºa. Dupã d-rii Szabo ºi Czihak (Flora. c. v. Stat. cu o floare albastrã mare ºi cu frunze late. n. Raciu) v. – Antonicã. Iorgu de la Sadagura. act. sau cum zice poporul anghilicã. buruianã sãlbatecã crescînd prin munþii Carpaþi pe locuri calcaroase expuse cãtrã soare. Nu trebuie confundat cu a g l i c ã. nu prea bea. una-i Muºa. Anghelina. I. se întrebuinþeazã de cãtrã popor ca leac în durerile de stomac ºi-n colici sau vãtãmãturã. Dîmboviþa. A treilea e Brînduºa. Neamþ. numit Radu Anghel sau Radu al lui Anghel din satul Grecii în districtul Dîmboviþei. f. a n g l i c e l. Neamþ. 5: „Ceaiul de soc. dacã nu mã crezi. 461): „Vladul i Stan ot Curtiºoarã sinŠ Anghelinei Oarbei au vãndut partea lor…” Astãzi e mai obicinuit deminutivul A n g h e l u º ã. care se începe aºa: „Frunzã verde de cireºi. românii mai întrebuinþeazã angheIica contra lîngorii ºi contra boalelor de gurã la vite. 69 .. pr. 187). ºtii. pe baba A n g h e l u º a. 2Anghel. – Anghinarã. Se bea cu apã sau cu rachiu…” (I. racine du Saint-esprit. c. Act muntenesc din 1639 (Cond. Angéline. – Buciniº. m-rii Hurezu. ANGHILÌCÃ. Radule. pers. a n g l i c i. încît îºi are ºi el un cîntec poporan.t.. angélique. Oamenii aºa-i zicea: Bea. Nume de botez. sc. foarte rãspîndit altãdatã ºi care corespunde masculinului A n g h e l. – Îngereà. Negoescu. 1863. ANGHELÌNA. Mironescu. devenise atît de vestit în timpul lui vodã Cuza.. Dobreni). Aglicã. Alexandri.f.

124). Haz ca Sãbãrelul n-are: Sãbãrelul mititel. s. Plantã culinarã. Poez.. – v. p. ANGHELÙª. Poez. Anghirete. Text. 2Anghel.. pop. A cincilea-i Catinca. 101) Ghicitoarea despre anghinare: „A n g h e l u º C-un picioruº.. cloºca poartã epitetul de A n g h e l u º ã: „A n g h e l u º a ferbe pere. Tandalic vine ºi furã…” v. cari vin ambii din vechiul grec. arhichaut. 248) . A n g h e l u º a nu se-ndurã. ANGHELÙªÃ. Doina Sãbãrelul: „Foicicã d-anghinare! Cît mi-e Argeºul de mare. ANGHINÀRE (plur. cin£ra(Cihac). ªi cît m-am iubit cu ele Le-am dat salbe ºi inele…” (Alex. Haine verzi Pînã-n pãmînt…” 70 (G.346) Într-o ghicitoare din Bucovina despre „cloºca ºi uliul” (Marian. 2Anghel. f.T. Ornit. I.ANGHELÌNA A patrulea-i A n g h e l u º a. de botan. ANGHILÈST A ANGHINÀRà s. A ºeptelea Ilinca.: Cynara scolymus. A ºeaselea e Voica. – v. Tandalic vine ºi cere. Anghelina. ANGHERÌST v.2. pop. Din neogrecul agcin£ra sau din turcul e n g h i n ° r. t.D. Se vede peºtele-n el…” (Vulpian. anghinari). Toate-au fost mîndrele mele.

unde în Noul Testament din 1648: „ºi trãgãnd sus m ã þ e l e. de méd. Anghinarea avînd o înfãþiºare spinoasã. în Acad. þeseturã din fire de bumbac coloratã”. LaurianMaxim: „Anghinã.f. 270: „¢arâ sãborulŠ de la Anghira. ad voc. Onopordum acanthium” (S. Vocab. Codicele Voroneþian. de comm. o materie ordinarã þesutã din cînepã”.f. în Acad.ANGHÌRà Aci gluma poporanã s-a acãþat de asemãnarea foneticã pentru a preface pe anghinarã în A n g h e l u º. m ã þ e l e c o r ã b i e i ce aruncã în mare cu funile ºi þin corabiša”. – v. Anghinarã. 1644. în 20 de capete. – v. c ã t u º ã. Rom. Psaltire. Un glosar. p.. circa 1600 (Cuv. greceºte de asemenea ’Agkura. 291): „anchira.s ã l b a t e c ã la un fel de scaiu: „Bergdistel. se zicea româneºte A n g h i r a. m î þ ã de fer”. Cuvîntul ni se pare a fi o interesantã românizare din n a n k i n.. Scaiu. t. dupã cum într-o altã ghicitoare preface pe „puica n a d o l e a n ã” în „N a t a l i þ ã”. bãtr. – ªopîraiþã. Gîlcari. – Anglie. anchire). 43: „Anghinã. I. fieºtecare dintr-înºii au începutŠ a sãri la uscatŠ…” Lexicon Budan. ANGHÌNÃ. 34): „strãngîndŠ vetrile ºi aruncîndŠ anghirile.f ancre. 1794. Anadoleancã. Dar la Corbea.). anghire. t. ªapte-taine. ANGHINARÃ-SÃLBATECÃ. Act. I. s. slobozirâ-o (corabiia) mãriš…” Critil ºi Andronius (Iaºi. Alestincã. d. ANCHÌRà (plur. Ap. s. LXVIII. v. ne întimpinã forma a n h o r ã. v. scrie de învaþã…” 71 . 40: „…ºi anchira adurarã ºi lepãdarã întru mare…” „…kaˆ t¦j ¦gkÚraj eÜwne„j t¾n q£lassan…” 1ANGHÌRà 2ANGHÌNÃ. corespunzãtoare latinului a n c h o r a: „ªi stare a n h o r e i méle nù e Unde între valuri sã se puie…” ªi oraºul Angora din Asia-Micã. circa 1700 (ms. Este interesant cã aceeaºi transformaþiune s-a fãcut în dialectul sard: „a n c h i n a tela di Nankin da cui ha preso il nome” (Spano. s. Rom. de aci în Ardeal se zice a n g h i n a r ã . v. ps.: sorte de toile ordinaire.). XXVII. Din grecul ¥gcura. Costinescu. s. – 2Americã. – Lepãdãturã. p. numele chinezesc al unui fel de pînzã proastã. circa 1550 (ms.). Bãrcianu). rãspîndit prin comerciu în toatã Europa. 21: „Anghirã.

mart. Synaxar. s-a format singularul a n g e l e s t. I. 2ANGHÌRÃ. dupã cum este la mitropolitul Dosofteiu. tlãcuite prin canoane…” În registrul manuscriptelor de la mãnãstirea Neamþului. departe de a înlesni etimologia. 2. 1683. în anul 7148 (1640) luna ianuarie 8”. întitulat: „vã imè wþa i stgw dha. t. p. de géogr. 1683. ºi o dãdu în a sa nou-ziditã sîntã mãnãstire numitã podgoria Peon. Rãmîne însã foarte anevoie .ANGHÌRà Dosofteiu. ANGHELÈS. ANGHILÈST s. 3 ºi 4. Rev. 196): „1 praxeu. Moscva. Adecã: În numele Tatãlui ºi al Fiiului ºi al Sîntului Duh. cã va afla toate cuvintele acestuša psalomŠ rãºchirate. Rev. Ioan Damaschin ºi pe care grecii îl numesc 'Octèhcoj.73 b: „de šaste slabŠ la pricšapere. Printr-o scrisoare. årm i (7148). o îngreuiazã. II. Cãtuºã. slavoneºte „OsmoglasnikŠ”. Aceastã sîntã carte ce se cheamã întîiul Angheles o fãcu din dreapta sa agonisitã pan Georgie vel (mare) pãharnic ºi cneaghinea Anna.: Ancyre. Archeolog..23). Pæwn. ºi s-a fãcut sînta carte în zilele lui Ioan Vasilie-voevod. Aceastã ipotezã se întãreºte prin aceea cã ºi-n muzica bisericeascã ruseascã unele cîntãri se numeau angælðskìa adecã „îngereºti” (Drevnosti. Tomul al 2-lea cuprindea glasurile 5. – v.130): „Angherist (octoih) de la glas 5-lea înainte. a n g h i l e s t. Paremiar. ºi pãrinþilor lor.: recueil de musique ecclésiastique. considerîndu-se ca substantiv. 1 triod…” Dosofteiu. 1Anghirã. Sïm staa kniga glæmaa Angælæs prãvîn sãtvori vã w svoægw pravago stèäaiïga Pai Gæorgïæ væl þaªink. citeascâ O s m o g l a s n i c u l Š adecã O c t a i h u l Š ce-š dzâcemŠ noš AnghilestulŠ.. pamèt I roditælæm il I sãtvorisà staa kinga vã din Iw Vasilïæ voævod Vlèt i. Aºa numeau românii manualul de cîntãri religioase pe opt tonuri. Este probabil cã acest plural slavic au fost tradus româneºte prin a n g h e l e º t i. d. Tomul întîi cuprindea glasurile l. 72 ANGHIREATE s. fãcut de episcopul Melchisedec (Tocil. 7 ºi 8. angælðskìa. p. „pentru imnurile sublime cuprinse în Octoih. p. de théol. Apoi se adaugã într-o notiþã: „Octoicul se numea Angheles sau Angherest ºi era despãrþit în douã tomuri. t. il. Cuvîntul e cu atît mai curios. I knègniè Anna i dadæ à vè svoi novosãçdaniîi ktî monastir çovæmîi podgorïæ Pæwn Da bjdæt imã vècnaa monastir. din 1588 (Cuv. ANGHERÌST s..A. pe cari bãtrînii noºtri cãrturari le priveau ca cum ar fi inspirate de î n g e r i”. 6. Între cãrþile mãnãstirii Galata. msþa gæn. episcopul Melchisedec ne împãrtãºeºte cã cuvîntul i se pare a fi derivat din ¥ggeloj. al doilea – Anghelesul al doilea” (Tocilescu. – 2Mîþã. 1865-7.5.146). bãtr. de unde apoi. compus de St. voævod. i. Sturdza. Canon na Vãzneseniša. Slov. t. f. Tomul întîi se numea Anghelesul întîi. 22: „Vasilie prezviterulŠ de svãnta besšaricâ A n g h i r a…” v. cu cît cele patru forme diverginþi. ca sã fie lor vecinicã pomenire. t. Folio mic…” Acelaºi prelat descrie un manuscript slavon din biblioteca d-lui D. 1 anghiršate.1.

. ANGÌU. c. subst. nãdragii mergea alãturea cu drumul…” Satira poporanã Paºtile þiganilor: „Iute în cort s-a bãgat ªi-n giubea s-a îmbrãcat. Stan Pãþitul (Conv. – v. .. de comm.: sorte d.A n g l ì š a. care se apropie de grecul ¥gcura „ancre. se numesc angiºuri…” (I. v. . s.f. Într-o giubeà Ce mult plãtea: Cãptuºitã cu valeu. . . ANGΪLÃ.ANGLÌE de explicat. ANGLICI.. Catavasiar. 73 . variantul anghiriate în textul din 1588. ANGÌNÃ.. Numai aþe de un leu. Aglied. n. Voinea. Din anglie se fãceau haine femeieºti ºi bãrbãteºti. De unde vine? v. s. Alexandrescu. „La un car þãrãnesc. ANGLICA v. p. Car. dar acela era oleaeã mai chipos ºi altfel îmbrãcat: Cu antereu de canavaþã Ce se þinea numa-n atã.Carimb. Cuvînt pe care-l cunoastem numai din Dobrogea.Anghelicú. ºi la serbi . 24): „Am mai vãzut dãunãzi umblînd pe aici prin sat un ciofligar de-alde tine. ANGΪ. t. – Psaltichie. loitrele cele lungi cu þepuºi pentru snopi se cheamã angiºlã…” (St. 1877. este important de a constata cu aceastã ocaziune cã românii începuserã a-ºi forma o terminologie muzicalã bisericeascã proprie a lor. symbole du salut”.Loitrd. în care se vîrã spetezele.Carîmbii de la loitrele carului. Aliman). Somova).. în orice caz. pannus anglicus” (Karad×i•). Anghinã. care îi mai adaugã uneori pe proteticul d: danglie. c. Hangiu.étoffe très ordinaire. Constanta. de provenance a n g l a i s e ou supposée telle. f. ANGLICÈL A ANGLÌE. Petece pe ei o mie… ºi cînd mergea pe drum. subst. – v.. Tulcea. ªi cu nãdragi de anglie. Cuvîntul rãmîne cristalizat în poezia poporanã. sorte de hèche ou ridelle du chariot. lit. Lãsînd etimologia la o parte. englisch Tuch. I. Creangã.

Anicã frumoasã! Pe cea vale-ntunecoasã. Tu þi-ai fãcut de pãrgat. mîndruþã. p.T. Anicã frumoasã! Sã-mi ia sufletul din oasã. pop. c Bãseºti): „Frunzã verde de mãtasã...ANGLÌE Cu mantà de-anglie Cu peteci o mie…” (G. Bucium-ªeasa): „Ea-n cãmarã se bãga ªi frumos cã se gãtea. þie Sã-þi faci iie De anglie Sã-mi fii dragã numai mie. Anicã frumoasã! Cu cuþite ºi cu coasã. Poez. Col. pers. Anicã frumoasã! Vine moartea mînioasã.I. A n u þ ã… Cîntec poporan din Fãlcii (I. 545) v. Anicã frumoasã…” 74 . Din creºtet pînã-n pãmînt Tot în haine de argint. Din creºtet pînã-n cãlcîie Tot în haine de danglie…” (Tribuna din Sibii. 1886. f. A n c u þ ã. n. diminutif d ’ A n a: Annette. Ghibãnescu. Sinonim cu A n c ã. pr. ANÌCÃ.) Cîntec din Ardeal (c. ms.) O doinã tot de acolo: „Eu þi-am spus. A n i þ ã. 2America. Bibiceseti. Sã fii dragã ºi la alt…” (Ibid.. de lîngã Braºov: „Din umeri pînã-n cãlcîie Tot în haine de anglie Sã mergeþi la cununie…” (G.D. 262) Balada Iosif.

ANÌN La danþul poporan moldovenesc numit horodinca. una din strigãturi este: „Hai sã jucãm horodinca. unde – zice el – din arin-n e g r u. Dupã cum francezul „chéne” nu vine din „quercus”. fiind o duplã pedecã foneticã: mutarea accentului ºi epenteza unui i tonic. Sã se observe cã ºi sinonimul italianul „ontano” derivã dintr-un adjectiv „alnetanus”.T. ambele diferind prin frunziº. un fel de argãsealã” pentru opinci: „opincile cruºite sau curºite se fac roºii întunecate ºi þin mai mult decît cele necurºite”. anini. aune. se presarã peste „bubele cele rele”. pop. ci din adjectivul „quercinus”.în Moldova ºi-n Ardeal. de botan. Odobescu. S.. t. Din à l n u s s-ar fi nãscut cel mult à n i n. Cine-i ca mine strãin? Numai mierla din pãduri. s-au apropiat prin arini lãngã sat pre din gios de curte într-o ripã…” Doina Singur pe lume: „Frunzã verde de anin. Mai departe.. Letop. cu anini uºurei…” Aninul e de douã feluri: anin-n e g r u „alnus glutinosa” ºi anin—r o º u sau anin-a l b „ alnus incana”. 244: „dacã s-au fãcut zioã. – Anuþã.se întrebuinþeazã mai mult în Muntenia ºi-n Banat. adecã se cercuieºte temelia la puþuri. Pueºti) v. s. atît scoarþa precum ºi buburuzele de arin-n e g r u figureazã în medicina poporului: buburuze ca leac de „cel-perit” ºi de orbalþ. Fl. Cã s-a mãritat T u d o r a!…” (P. Cîrsteiul din arãturi…” (G. p. 1Ana. Mohor.: Alnus. Cã s-a mãritat Anica!…” pe cînd la polca-hora: „Hai sã jucãm polca-hora. Forma cu -n.. forma cu -r. ca „dàfin” din „dàphne” ºi ca portughezul „àlemo = àlnus”. se fac „colaci la fîntînã”. Doamna Chiajna. de asemenea se fac „coveþi ºi troci pentru porci”.D. pisatã ca fãinã. s. 88: „salba moale ºi teii cresc amestecaþi cu falnici jugastri. Neculce. Unul din arborii cei mai obicinuiþi în pãdurile ºi luncile României.m. v. scoarþa. Afarã de aceasta. p. II. cu plopi nalþi ºi supþiri. Liliac-de-munte. întocmai aºa românul anin se trage d-a dreptul din a l n i n u s. Despre o a treia specie. Tutova. Anin nu derivã din latinul à l n u s (Cihac). c. arini). Marian a studiat însemnãtatea poporanã a aninului în Bucovina. 283) 1ANÌN A. italieneºte „quercino”. scoarþa se mai întrebuinþeazã ºi la vite cînd bolesc de 75 . Poez. Apoi din coajã sau scoarþã se face „cruºalã sau curºalã. ARÌN (pl. fiind crezut cã putrezeºte cu greu sau chiar niciodatã cînd se aflã în umezealã.

Pentru ca strigoiul sã nu învie.. Colac. Si mai sînt voinici cu drag…” (G. Crinã.I. 76 . fãcîndu-se o „cruºalã” în care boii sau oile cele bolnave stau pînã ce li se roºesc picioarele. Bîrlad). Dar eu ce focul m-oi face? — Tu te-i face. c. ªi mai e frunzã pe fag. fie bobiþe. Bucium etc. Cã mai e frunzã p-arine. Pascal. ªi mai sînt voinici sã-þi placã. bine. Cã þine mai bine… tocmai pentru cã arinele nu e tare” (G. Nour. c. v. Nãmãeºti. c. – Covatã. fac þãrancele n e g r e a l ã. c. Bibicescu. c.ANÌN picioare. Dobrin. mîndro. ci ºi mantale ºi sumane lãi. dupã cum se zice pe alocuri ºi-n Oltenia (I. în loc de arin se aude mai mult forma arine (Sibii. scule de buci. O doinã din Ardeal: „— Tu te duci. cari sînt fãcute din lînã albã de caprã”. Lisa. Col. Bãdescu. Fãgãraº. Vîlcea. Boteni). 1004). precum ºi aþe la opinci. Fãgãraº. Muscel. bade sãrace.2Perit. Gheorghiu. „Pe aice se zice deopotrivã anin ºi ašnin” (E. Cã mai sînt voinici ca mine. c.p e r i t. de bumbac. ms. în loc de obicinuitul a n i n i º. c. în Biharea anin se cheamã arinde (Conv. Strigoi. c. fie scoarþã. de in ºi alte pînzeturi. lit. 2Negrealã. sau îl ferbi cu apã ºi bei…” (I. În fine. Iliescu.). Rãdeºti). În districtul Muscel se aude adesea forma ainin. v. c. 1887. Bobiþele sau buburuzele de anin se cheamã în Bucovina a n i n e sau a r i n e. v. adecã vãpseaua cea neagrã pentru þeseturi: „nu numai diferite lîneþe. în Banat anine. Petrescu. „La o pãdure micã de ašnini i se zice ºi c r i n ã…” (I. Peste Carpaþi. Iasi. Cîrjoaia). ªi mai e frunzã pe salcã. v. Orlat.) „Cu sens ironic se zice: Sã facem de arine. „Arinul vindecã de c e l .p. Voila). îi bat „un þãruº de lemn de arin drept în inimã…” (I. Recea). Aninul are o mare însemnãtate ºi-n industria poporanã. v. – Cruºesc. C. Din anin-n e g r u. faci din el tabac ºi tragi pe nas.

Poez. a t ã g î r þ. en macédo-roumain: monter. De zebrea au aninat Un cîrlig de î m p ã r a t C u p e t r e s c u m p e lucrat…” Doinã voiniceascã: „ªtiu cã beau vinaþe reci ªi cã frig vro cinci berbeci. printr-o formã intermediarã palatalã aringe = arindje. pare a se fi desfãºurat din arinše = arine.ANÌN Din toate formele poporane. nu se î n þ i n ã.n brîu ªi dã fuga la rãzãu De-þi catã leacul mereu…” (J. 3. Ci-i aninã prin cîrlige ªi-i întoarce prin belciuge Sã le facã c a r n e a d u l c e…” (Alex. Cînd acþiunea e însoþitã de dibãcie ºi de o eleganþã oarecare. î n þ i n. 2ANÌN (aninat. D. v..attacher. dupã cum rostesc obicinuit ardelenii. Sinonim cu a c ã þ. Balada Opriºanul: „El în curte au intrat. ci din contra: ceva uºor. dar fãrã nuanþã de silã sau de greutate.2. 2. De te vede cã-þi e rãu. atunci nu se a c a þ ã. suspendre. blînd. Aninã r o c h i þ a . sau cînd însuºi lucrul supus acþiunii este plãcut ori scump. pe nesimþite. 13) În balada Novac ºi corbul: „ªi pe loc ei s-aduna ªi de Grue s-anina ªi cu Grue se lupta. aninare).. 262) Cîntec din Ardeal: „Cã mîndruþa.B. nu se a t ã g î r þ ã. arinde. Ašnin = anin se datoreazã propaginaþiunii regresive a tonicului i. pop. abia-abia. de vénerie: attraper le cha- mois. pe de altã parte. – I. dragul meu.t. musceleanul ainin ºi bihãreanul arinde sînt mai ales interesante. nu se a t î r n ã. ªi pe Grue mi-l lega…” aninare care precede luptei nu este o pornire violentã. ci o apucãturã vicleanã.. ca ºi-n doina: 77 . Dar nu-i frig ei cum se frige. vb. a t î r n. ci se aninã. 1.

. Îngenuchiatã îi þine o oglindã de cristal. Ce-oi cîºtiga þi-oi da þie. Poez. 304) Cîntec haiducesc: „Hai cu mine-n haiducie. Alexandri. pentru cã scaiul e foarte uºor ºi se întroduce pe furiº. p. greacã. de ustale n-ascultau. nu se-ntinã. 4: „Arvinte: Da bine. Sã tragã ochii la ei…” (Ibid. 17) sau: „Iubirile care-s mici Se aþin pe la potici: Trec prin tinã Nu se-ntinã. ªi altã fecioarã. . B. 3301: 78 „Iau obraz mult ienicerii. 288) Basmul bãnãþenesc Gãitan de aor (Picot.ANÌN „Sãrace dragostile Ciripesc ca pasãrile Pe toate gardurile. De voinici tineri s-aninã…” (Alex. Chir Zuliaridi. eghipteneascã prãsilã.. De voinic tînãr s-aninã…” (. pe cap pãrul îi aninã…” Alexandri.. pop. mãi. s-aninã de ea ca scaiul…” Cu acelaºi sens la Beldiman. Arvinte ºi Pepelea. 5: „Doamne! tare-s îndrãzneþi tinerii de astãzi! Cum vãd o femeie frumuºicã. Doi cercei de brebenei. 30): „fata ieš se culcã în lšeagãnu ieš.2.J. v. sc. Toþi se tãvãleau prin crîºme ºi precum vrea se purtau. sc. Darã nu-s toate curate. Scãldãtoarea cucoanei: „ªi o þigancã fecioarã. Ci-s cu dracu mestecate: Trec prin tinã. Dialectes roumains. carše-i þãsut cu firše de aor ºi stã anšinat la grindã…” Costachi Stamate.. Tragod. Þi-oi anina doi cercei. cînd oi vini la d-ta…” În loc de „se acaþã scaiul” se poate zice „se aninã”. Sub toate straºinile. la ce-a sã-þi folosascã þie un cui în pãrete? Pepelea: „La nemic…doar numai sã am unde sã-mi anin cãciula.

61) v. îºi face loc la masa sau la petrecerile altora. e a n i n a t ã…” (Încercãri poetice. Unii trag pe anin din maghiarul n y ú l n i „toucher à quelque chose” (Cihac. dupã fonetica românã. Mi þi-i bagã-n rîu îndatã.ANÌN De-a lor rãcnete cumplite uliþile rãsunau. e mai serioasã. cãci în anin noþiunea de l i n nu constituã sensul fundamental. din a d ºi l è n a r e „kuppeln”. dar totuºi nu ne mulþumeºte. ºi ce bãrbat mai este! El pe iepure. ci s-ar fi fãcut arin. Butcã de trecea. dar cu duhul blîndeþei. sub forma organicã „a alina”. „funigine= fuliginem”. A doua etimologie. trei-patru în coadã se aninau…” Nuanþa cea caracteristicã a lui anin apare foarte bine în locuþiunea proverbialã: „Amin.).). sã derive alin. II. din contra. Bud. Aninãtoare. Forma cea organicã a cuvîntului s-a mãnþinut în dialectul macedo-român: alin. ar fi fost cu totul peste putinþã. ªi pe pulbere-i goneºte. Nae Rucãreanu. Capra-neagrã nu mai scapã: Cît clipeºti. descriind pe cînele sãu de vînat: O. care este acela de „joindre quelque chose à quelque chose”. Rom. Vorbe bune. ªi mai deplin s-a pãstrat aceastã nuanþã în graiul vînãtoresc de prin Muscel. niciodatã în l. p. ci numai îl nuanþeazã. „A anina”. p. 10) cînd cineva nepoftit. ms. dîndu-i un caracter determinat sau distinctiv. este latinul a l l ë n a r e „accoupler = joindre d'une manière agréable”. Iar pe cerb. 476). 79 . atît sub raportul fonetic precum ºi sub cel logic. Dintr-un prototip anin. fiindcã n între vocale trece în r. pe cãprioara. 340. Prin aplicaþiunea cea sexualã a cuvîntului în latinul: „l ë n a r e = joindre un mâle à une femelle” se lãmureºte totodatã în macedo-româna dezvoltarea sensului: „m-alin = mã sui pe ceva”. p. unde se zice „anin capra-neagrã” cînd dibaciul gonaº o aduce la strîmtoare. alþii din latinul l ë n i s „lin”. bunãoarã într-un cîntec poporan: „ª-pi chšeptu þî s-alinarã…” =„ils m o n t è r e n t sur ta poitrine” (Dr. negreºit. Din acest alin s-a nãscut al nostru anin prin aceeaºi asimilaþiune regresivã ca în „senin” din „serin = serenum”. ªi eu m-anin…” (Baican. Obedenar. adicã „l e n i t e r adfigo” (Lex. pe vulpe. în Acad. amin. Texturi. Fie ºi pe locul negru. „cununã = coronam” etc.

Moº Nichifor Coþcariul (Conv. lit.. Odobescu.2 Anin. -OASÃ. passé Ghicitoarea moldoveneaseã despre „scripcã” sau „vioarã”: „Scoicã uscatã În cui aninatã. ANINÀRE (pl. -Ã.. adj. Scrisoarea XXVIII: „Mai suindu-te.i aninatã…” (Burada.. s. I. dar fãrã nuanþã de silã sau de greutate. p. atunci cînd roua stã încã aninatã. . s. ºi fãceau: tronca. adj. 46) Costache Negruzzi. – v. 1Aninoasa. afarã de participiul a n i n a t. d ’ a n i n pris comme adjectif: attaché. care se izbeau una de alta. qui s’accroche facilement. 1ANINÀT (pl. Simonim cu a c ã þ a t. tronca! Iarã în belciugul de la carîmbul de desupt din stînga era aninatã o bãrdiþã. a t ã g î r þ a t. p. suspendu. tronca! tronca. 158) 2ANINÀT. 374): „De inima cãruþei a t î r n a u pãcorniþa cu feleºtiocul ºi posteuca. Creangã. care se poate lua ºi ca substantiv: „cîrlig a n i n a t” ºi „a n i n a t u l cîrligului”. î n þ i n a t. 2ANÌNÃ.n. – v. 80 ANINÃCIÒS. Cîte-o peatrã nestimatã De plãteºte lumea toatã Sus pe c a þ ã . a t î r n a t. iar cu nuanþã de despreþ: a n i n ã t u r ã. 1884. – Arinã.f. Pseudokyn. p. aninãri). ºi mai sus stau aninate clopotele mãnãstirii…” A.2Anin. Cu caftan toþi îmbrãcaþi. ea s-a pornit de la conacul de noapte…” v. cînd mergea cãruþa. – v. 1Anin. – v. pe firele de iarbã. Tot ca substantiv funcþioneazã infinitivul a n i n a r e. Atîrn. pentru felurite întîmplãri…” Balada Dobriºan: „Ciobanii lui Dobriºan Ei sînt boieri de divan: ªed în caþã rezemaþi. 2Anin. gãseºti încã o altã cãmarã boltitã. p. part.. v. – v. 1ANÌNÃ.” (Revista popularã. Dobrogea. 2Anin. aninaturi). 1877.ANÌN Din anin se formeazã adjectivii a n i n ã t o r ºi a n i n ã c i o s. accrohé. 10: „De cu zorile.

-OARE. „aluniº”. Nae Rucãreanu în Vînãtorul Carpaþilor: „Jos. II Rom. mistreþul sau lupul vulnerat sta pe loc ca sã facã rezistinþã. care e prea puþin întrebuinþat. Sinonim cu a n i n e t sau a r i n e t. aninãturi). – -iº. v. 1699 (Cond. Pãdure de a n i n i. ºi cu c r i n ã. Mitrop. atunci numai copoiul latrã.. 247): „o fune ºi cu cãtã sã va mai alége partea lor. ºi prin acelaºi sufix se formeazã din „arinã = nãsip” colectivalul „ariniº” ca în „petriº”.. ms. ariniºuri). astfel cã-n forma ariniº.2Anin. 235) ne întimpinã forma ainiº: „locul deîn luncã trece rãul de ceša parte. întrebuinþatã mai ales în Moldova ºi-n Ardeal. se confundã foneticeºte douã cuvinte cu totul deosebite. 1): „de acolo la fãntãna ce este supt verba. „cãrpeniº”. p. însã din livadea Cãlãraºului în sus în hotarul Stroescu ºi mérge pãnã în vãrfu aniniºului... nr.ANiN̪ ANINÃTOARE (pl. copii.n. Bucur): „sã fie lor satul Aniniºul ot sudstvo Sac. Doc. aunaie. dar sînt aicea..f. 64) „Cînd vînatul. în Arh. ca în „stejãriº”. Stat. s. adecã ursul. sinonim cu c o l þ. celui ou celle qui accroche. 1660 (Arh. Tot astfel latrã copoiul ºi tot astfel se zice cînd el a închis pe capra neagrã în colþ sau aninãtoare…” (Ibid. Ghica. Cuvînt vînãtoresc de prin Muscel. 1ANIN̪ 81 . I Rom. cu ainiºul. Aninãtoare. s. aninãtori). Ca nici una sã nu scape…” (Încercãri. v. p. tot satul cu tot hotarul ºi cu toþi rumãnii ºi cu tot venitul. – v.f. 2Anin. „pãlteniº” etc.. Constantin Brîncoveanu. pãn în šazul moriei…” De aci numiri de sate A n i n i º (Frunzescu).. de vénerie: endroit où l'on attrape le chamois.. aniniºuri. adj. însã anume venitul de sare den zéce bolovani un bolovan ºi den drobena de sare den zéce carã un car ºi den vama boilor al trille ban…” Aniniº e format din a n i n prin sufixul –i º. Drept l-aninãtori vã duceþi ªi vedeþi de le luati vîntul.. ANINÃTÒR. 145). care e de tot sporadic. 1656 (Arh. cu pãdure. s. nr. 1646. Stat. ºi aceasta în limbagiul vînãtoriei se zice: bat cîinii. cu poiana bradului…” Vasilie Lupul. t. Stat. – 2Ariniº. de acolo culme Hruºovului pãnã la muncel ºi pãrã la sfãrºitul ariniºului…” Într-un act rustic din Muscel. 1Anin. 2Anin. pentru braniºtile mãnãstirii Putna (Arh. – v.. s. ANINÃTÙRà (pl. Stat. pe brînci cu toþii Auzirãþi ºuieratul Capri[i] negre pîntre stînce? Ne-a ulmat. – Crinã.. ARIN̪ (pl. p. Doc.. George Vv.

„stejãros”. 78). iar Matei Basarab. Aninoasa. însemneazã: N ã s i p o a s a „La sablonneuse”. Text. Gramaty. loc. Mai potrivitã ar fi derivaþiunea din a n i n „aune”. loc. f. pr. Neagoe Basarab l-a cumpãrat ºi l-a închinat Mitropoliei din Tîrgoviºte (Ibid.. 8) indicã un sat Aninoasa în Gorj. O mãnãstire Aninoasa a existat odatã în districtul Buzãu. p. I. 1Aniniº. loc. arena „sable”. mãnãstirea Aninoasa din Buzãu fusese întemeiatã. o altã fiinþeazã pînã astãzi în apropiare de Cîmpulung. pr. aci ar fi fost în vechime schitul Aninoasa. Arinã. Cihac (II. 164) v. asimilat a n i n ã. n.). nom des deux couvents en Valachie. Cislãu.ANIN̪ 2ANIN̪ s. în grãdina dascãlului. al Buzãului (ms. în Arh. 320). f. în Buzãu. B. deºi de origine poporanã nu este. Un cîntec devenit foarte popular. art. deja în prima jumãtate a secolului XVI ºi se afla în floare pînã pe la 1700. Aninoasa este – ca „senin” pentru „serin = serenum” – o formã asimilativã din Arinoasa de la a r i n ã = lat. pe la 1515. se începe cu: „În sat la Aninoasa Era o horã mare…” (Vulpian. nom de certains villages roumains Frunzescu (Dicþ. 145). 476 crede cã acest nume derivã din a n i n „accroher”. artic. La 1590 Mihnea Turcitul îi întãri satul Despicaþii. 1ANINOASA. n. dupã cum se ºi rosteºte pe alocuri. topogr. în Dîmboviþa. prin urmare. însã sã se ºtie sã þie mãnãstirea Aninoasa deîntr-acest hotar ce scrie mai sus jumãtate…” 2ANINOASA. însã deîn Valea-Seaca pãnã în apa Bãºcei ºi pãnã în Brãduleþu. Stat. dar româneºte din numirile arborilor nu se formeazã adjectivi cu -o s. Deja într-un crisov de la Vlad-vodã Dracul din 1437 se menþioneazã satul Aninoasa din Argeº (Venelin. Dicþ. top. n. c. din care cauzã se ºi zice cã ar fi de uriaºi. – v. În districtul Argeº existã chiar A r i n o a s a (Frunzescu. unul în Muscel unul în Vîlcea.): „Aninoasa. loc izolat în c. ARIN̪.” În adevãr. „frãsinos”. adecã localitate plinã de a n i n i. Din Aninoasa apoi derivã numele de familie A n i n o º e a n u ºi cel topic A n i n o º e n i. Prin sinonimul slavic N ã s i p o a s a se cheamã o localitate în Mehedinþi ºi alta în Prahova (Frunzescu. Iorgulescu. 11).. Acest nume. Un asemenea sens nu se potriveºte cu o numire de sat. de ex. negreºit prin adjectivul a n i n o s = a n i n ã c i o s „qui s’accroche”. la 1644. Dupã tradiþie. „brãdos” etc. p. 82 . care ruinîndu-se. Originea cuvîntului trebuie darã cãutatã aiurea.. în numele Adormirii Maicei Domnului. apoi în Argeº. Buzãu. de ºi bošarinul domnii-méle Mogoº cãpitan încã au lãsat sã þie aºa. cãlugãrii s-au mutat la un loc mai ºes ºi au pus fundamentul mãnãstirii Cislãu. Aci.. confirmîndu-i o moºie (actele Ep. zice cã: „au aflat cãrþile mãnãstirš bune ºi dirépte de au þinut de 100 de ani încoace. e un mal din care se scoate oase foarte mari de oameni. ambele lîngã sate cu acelaºi nume. pr. pe care dupã aceea.

– v..” Lexicon Budan: „Aniº. însã. ºi dintr-o mare mãnãstire n-a mai rãmas astãzi decît „tradiþie”. ANIªÒR (pl. ca bisericã de mir. case boereºti ºi de toate de ce tribuescu înprejurul casii. 106: „Aceastã mãnãstire (Aninoasa) a fost fãcutã. Se întrebuinþeazã. 1883. m o l o t r u sau c h i m i n – d u l c e”.. cei doi soþi zic cã: „împreunându-ne Dumnezeu pre amãndoi dentru tineréþele noastre ºi dentru a sfinþiei-sale multa milã.m. iar în Moldova a n o s sau h a n o s. îndulcind oarecum impresiunea ce ar produce asupra ascultãtorului pozitivul a n. deºi în fapt reprezintã acelaºi numãr de zile.ANIªÒR Au trecut abia doi secoli. t. atunci cînd dorim a înfãþiºa timpul despre care se vorbeºte ca ceva mai scurt. Aricescu. Deminutiv din a n. 1Aninoasa. unde ne-au fostŠ ºãzãmãntul ºi temešul pãrinþilor noºtri. Balada Moºneagul: „Vremea grea a vremuit. precum se cade praoslavnicilor creºtini. Stat. Tr. ºi vãzãndu cã lumea aasta šaste deºartã ºi viaþa omului šaste ca o nimicã. fãcut-am ºi la satul nostru Aninoasa ot sud Muscel. Anisum vulgare.D. Cîmpulungului. ANINOªEANU v. AN̪. Poez. dãruitu-ne-au coconi ºi de toate ce tribuescu omului. Ist. Pe cînd începuse a scãdea mãnãstirea Aninoasa din Buzãu. socotindu sã fie besérecã de mir. Cislãu.. circa 1670 (Col. de clucerul pan Tudoran Vlãdescu ºi de jupaniþa dumnealui Alisandra la leatul 7186 (1678) septemvrie 20 sub domnirea lui Duca-vodã”. 423): „Aniº. Aniº = ung. 2. l. pus-am gãndul cãtrã Dumnezeu atotþiitoršul ºi cãtrã a preacuratei a lui Mašcã de am fãcut sfãnta besérecã den Aninoasa sã fie sfãntã mãnãstire de cãlugãri…” v.n. ANINOªÈNI A ANISÒN. Dicþionar bãnãþean. aniºori). année. a n i s (citeºte: aniº) se aude mai mult peste Carpaþi.T. v. s. din 1677 (Arh.. 619) 83 .: anis. Aniºorii s-a-mplinit…” (G. 1Aninoasa. t.). ºi am zidit ºi am înãlþat ºi besérecã mare de piatrã ºi o am înfrumuseþat cu toatã podoaba ei. – Hanos.. de botan. v. Anetum. ºi acea de la greci: a n i s o n. šarã dupã acéša întãmplãndu-ni-se de ne-au luat Dumnezeu coconii ce am avut ºi numai ci ne-au rãmas o cocoanã anume Preda caré o am cãsãtorit dupã Costandin post feorul lu Costandin biv vel peh. pe cînd la noi circuleazã forma luatã de la turci: a n a s o n. pop. Aci numai cronologia trebui întrucîtva rectificatã. Nicolae. dupã cum se cuvine înpotriva noastrã. Anason. s-a rãdicat o altã mãnãstire Aninoasa în Muscel sub patronagiul lui Sf. mai ales la plural. p. Aniº. s. petite année. p. II. În actul original de fundaþiune.

1An. n-o sã-i mai zicã Aniþa. 16: „mi-am dat osteneala. anume Arhipoae. Vãcãrescu. 11. 321). 84 .m. Annette. Poveºti. anul-nou e sinonim cu S î n . dar mai jos. ªi-n fetiþã-nchipuieºte Fulger de biruitori!…” v. ANÌÞÃ. dar aci nu mai e un singur cuvînt. pers. ce madmoazel A n e t…” v. an-nou constituã un singur cuvînt. sub raportul sensului. ca ºi A n c ã. vorbind despre domnul moldovenesc Dimitraºco Cantacuzino: „îºi luase o fatã a unei rachieriþe de pe Podul vechiu. Letop. adecã perioade de demult trecute de cîte 365 + 365 + 365 zile. Îndatã ce va întra acolo. anului-nou). la iscãliturã. n. ci sînt douã vorbe deosebite: substantivul a n cu sensul sãu obicinuit de trei sute ºi atîtea zile.ANIªÒR O colindã: „Cãci n-am fost p-aici De aniºori cinci…” (Ibid. p. 17: „La un loc toþi nurii creºte Mai spre zece aniºori. ºi-n cîþiva aniºori am fãcut o carte þãrãneascã…” Aniºor e potrivit mai cu seamã cînd e vorba despre o vrîstã fragedã.. urmat de adjectivul „vechi” funcþionînd ca oricare alt calificativ: an bun. Ca o singurã zi. Deminutiv din A n a. cãci cade tocmai la 1 ianuariu în sãrbãtoarea Sîntului Vasilie. A n i c ã etc. Sub raportul formei. îºi are ºi mai mult o individualitate proprie bine hotãrîtã.R. an rãu etc. pe cînd an-nou n-are plural. – -iºor. De aceea se poate pune ºi la plural: a n i v e c h i. precum ºi faþã cu celelalte zile ce-i vor urma pînã la încheiarea periodului de 365 ºi-n cari se cuprinde a n u l v i i t o r. 68) Jipescu. fiind o singurã zi faþã cu a n u l v e c h i cel imediat ºi cu toþi a n i i v e c h i cei mai denainte. Act moldovenesc din 1677 (A. fem. 111. 1Ana.I.V ã s i i. nouvel an. pr. – Anuþã… AN-NOU (artic. p. Neculce. anul-nou. Scrisoarea XXV: „…s-o dai la pansion. De aci ingenioasa ghicitoare poporanã: „Care a n þine numai o zi? – Anul-nou” (Sbiera.. aspirat: Haniþã. s. 249. întocmai dupã cum un singur cuvînt este „cel-alalt” în care nu se declinã decît „cel”. Întregul an care precede anului nou se zice a n v e c h i. ear pre fatã o chiema Aniþã ºi era þiitoarea lui Dimitraºco-vodã…” Costachi Negruzzi. 251): „Adecã eŠ Aniþã fata Maricãš Cãrcoii…”. deºi se declinã numai „an-”. A n u þ ã. însemnînd abia primele 24 oare din totalitatea unui a n. Opincaru. A n u º c ã.. A n c u þ ã. I.

Iaºi. Simu. Buc. Toate obiceiele poporane de la anul-nou. p. ºi cine vede cînd se deschid capãtã de la Dumnezeu tot ce va cere. cine ar asculta vorba lor.D. Numai o micã parte din ele au fost descrise de d. spunînd lui Dumnezeu cum le chinuiesc oamenii.AN–NOU G. Iftimescu. 1874. Copou. Mohor. 55-66). Lupescu.2. Mircea. Orlatu) La vechii romani toate acestea se ziceau foarte laconic: „a n n u m n o v u m faustum felicem”. Alexandrescu. Pueºti). Unele aparþin anului-nou ºi Crãciunului totodatã. G. Suceava. Teodorescu (Încercãri. Saru-Dornei). Transfiv. M. Ca perii În mijlocul verii!…” (Alex. c. de asemenea vitele vorbesc în acea noapte între ele. ceea ce se reducea în scris numai la patru litere: A. untura ca cuptoriul. Românul crede cã pînã ºi pentru dobitoace anul-nou este o zi de rãsuflare a necazurilor. 85 . P. Anul 1840: „Sã stãpînim durerea care pe om supune. Broºteni.F..N.V ã s i i! sã deie Dumnezeu sã fie de acum într-un an Stogul cît casa. Tutova. unele moºtenite din Roma sau proprii românilor. Porcii unturoºi ªi oamenii sãnãtoºi…” (R. Sã aºteptãm în pace al soartei ajutor: Cãci cine ºtie oare.. c. c. c.F. pop. Poez. dar. ºi cine îmi va spune Ce-o sã aducã ziua ºi a n u l v i i t o r?… An-nou! Aºtept minunea-þi ca o cereascã lege…” Cu aceastã speranþã mereu amãgitã cã anul-nou deschide uºa unui viitor mai frumos. Ca merii. altele împrumutate mai tîrziu de pe la vecini sau comune mai multor popoare. c. „Poporul crede cã în seara spre anul-nou toate animalele vorbesc unele cu altele întocmai ca ºi oamenii. Pita cît masa. decurg din aceastã duplã nãzuinþã: îndreptarea soartei pe viitor ºi gonirea relelor trecutului. oamenii petrec î n g r o p î n d a n u l v e c h i – dupã expresiunea poporanã – ºi urîndu-ºi unul altuia zile mai bune: „Anul-nou cu fericire Vã dorim ºi cu-nflorire. „În noaptea spre anul-nou se deschid cerurile. spunîndu-ºi fiecare cîte a pãþit în timpul anului…” (I.. moare…” (V. slãninile cît uºile. 104) sau: „Bunã dimineaþã lui S î n . Suceava.

c. Aºa sînt mai ales: c o l i n d a.. ca piezi sau prevestiri. Buzãu. chetrariul ºi herariul. Popu. apoi îl leagã cu paie ca semn cã l-a luat în chezãºie…”(Dobrogea. Banat. Rãdulescu. „Despre anul-nou ºi la anul-nou se obiºnuiesc: p l u g u l . Constanþa. cãpãtînd pentru asta bani ºi t u r t a p l u g u l u i. Urum-bei). la Sîn-Georz. despre cari a se vedea la locurile lor. P. Movileni). Copãcel). Rîmnic-Sãrat. la Crãciun. Lugoº). Poppescu. Aºa plugarul ia sapa. Transilv. „Despre anul-nou este obicei de a pune 12 coji de ceapã în rînd umplute cu sare. c. fiecare în felul sãu. t u r c ã sau þ u r c ã etc. apoi umblã trei cîte trei din casã în casã.AN–NOU douã zile mari atît de înrudite în credinþele poporului încît: „la anul-nou se zice ºi C r ã c i u n u l . c. Cãlugãreanu. unul din cei trei se zice plugar ºi poartã pluguleþul. altul numit mînãtor trosneºte cu biciul. c. Gîrbovi. care este o azimã gãtitã înadins pentru acest sfîrºit. În dimineaþa anului-nou copiii mici de la 2-6 ani merg pe la neamuri ºi-i s o r c o v e s c. Bogza. Vasilca sau siva esto o cãpãþînã de porc împodobitã cu mãrgele. va fi tot lipsit. iar cellalt numit iapã poartã traista unde se pune bornacii sau covrigii ce-i capãtã cîteºitrei plugarii. 2.m i c” (D. Tecuci. v a s i l c a sau s i v a ºi s o r c o v a. cel cu paie îi rãspunde sã nu-l taie. muºchi sau limbi de porc. sãlbi etc. fac. Vasile un numãr oarecare de flãcãi se înhamã la un plug. alþii cu clopote în mînã. cercei. Bãieþii cei mici fac cîte trei un pluguleþ de lemn.. c. În dimineaþa ajunului Sf. De asemenea. cu carea rãdicã de trei ori. Fãgãraº. Iordãchescu. ca semn de bãrbãþie ºi sporiu la lucru…” (Preut I. trosnesc din bici ºi ureazã an înbelºugat. alþii cu biciuri. Cristeºti etc. mai cu seamã cele de mãritiº. împãrþirea d a r u r i l o r ºi b r e z a i a cu varianturile sale: cerb sau c a p r ã. se pun c ã r i n d a r e de ceapã…” (D. cã tot anul va hi somnoros. umblã cu ea cîntînd þiganii în noaptea Sfîntului Vasile ºi capãtã bani. 86 . Chiojdu-Bîsca). c. c. 4. nu dau bani împrumut.). unul cu un topor în mînã ºi altul cu un braþ de paie. croitoriul. ºi cine n-are bani atunce. închipuind cele 12 lune ale anului. Receanu. Iatã chipul cum se urmeazã acestea: 1. aceasta se repetã de trei ori. Ialomiþa. la Boboteazã. Cele mai caracteristice pentru anul-nou sînt anume acele datine cari privesc direct sau indirect. Cel cu toporul se duce la arbore rostind cã voieºte sã-l taie. sunã din clopote. De asemenea v r ã j i l e. acea lunã e mai ploioasã…” (St. 3. se fac nu numai la anul-nou. v. Cãrindar. brãþãri. cu carea dã de trei ori în pamînt. Negoescu. ciobotariul. Botoºani. „În ziua de an-nou nimene nu doarme. la lucrarea pãmîntului ºi-n genere la munca de peste an. inele. ºi furca. I. sorcova e o nuia de mãr împodobitã cu lînã de diferite feþe sau cu hîrtie coloratã…” (M. „Spre anul-nou oamenii se duc cîte doi pe la grãdinele lor.. întocmai dupã chipul plugului celui mare. p l u g u l e þ u l. ci de o mulþime de ori: la Sînt-Andrei. ºi atîrnã de el un clopoþel. ºi s-o mînuiascã de trei ori. urînd an mãnos. „La anul-nou de demînecate fiecare om trebui sã ia în mînã unealta cu care lucreazã în cursul anului. dulgheriul. cãci îl ia în chezãºie cã la vara viitoare va face roade multe. ºi care coajã lasã mai multã apã din sare. ºi merg din casã în casã cu plugul dupã dînºii.c e l m a r e. coarnele pluguleþului le împodobesc cu ciucuri ºi cu cãnuri de diferite feþe.

– Boboteazã. – Semãnat. adv. tot cu jocuri ºi cu nebunii…” Basmul Cîtea-n varzã (Col. anotimpi). Noaten. sc.A–NPICIORELE v. cînd cineva umblã ca toatã lumea. s. IV. – 1Grec. nicidecum stare pe loc. du ngr. 87 . saison. 127): „ªi tot astfel spuse ºi trase mereu cu bãtul pãnã ce se fãcu azima anocato. en marchant à pied. 3. prefãcãturã. sens devant derrière. ¥nojtoj” (Cibac). – Vrajã… 2Cerb. ANOATEN. – 2Bîrþã. – Vasîlcã. Scovardã. pustii de tine! Nu mai veni pe la mine. E mai cu seamã poporanã locuþiunea: „a boli d-a-npicioarele”. – Vãsiesc. – Hanos. 1An. dar presupunînd neapãrat o miºcare ne-ncetatã. deºi nu iute. de nu se mai alese nimic de dînsa…” v. D-a-npicioare sau d-a-npicioarele se referã cãtrã p e j o s întocmai ca d-a-n c ã l a r e l e cãtrã c ã l a r e. Laurian-Maxim: „Anost. – Sorcova. Boieri ºi ciocoi. – – Colindã. adj. ba îmi fac casa anocato pînã pe la douã dupã miezul nopþii. – Þigan. 1Grec. Aniº. – 2Buhai. iar cu nuanþã de despreþ: a n o s t i t u r ã. – Turcã. În opoziþiune cu n o s t i m „ plaisant” = nÒstimoj. fãrã gust”. 1882. Anapoda. -Ã. – v. – Comoarã. nesãrat.. „insipide. exclamã nãcãjitã: „Ce a n o s t i e!”… Costinescu: „A n o s t i t u r ã. – Vãsii. sens dessus dessous. neplãcut. Ca ºi sinonimul a n a p o d a.. – Porc. miºcîndu-se în dreapta ºi-n stînga. Ca verb se zice a n o s t e s c „ennuyer” = ¢nost…zw. – Vergel.n. întrecãturã”. dar numai el ºtie cît de rãu pãtimeºte. l. bãtrîna cochetã Tarsiþa. – v. fade. La Alexandri. act. adv.. ANOTIMP (pl. auzind laudele fãcute unei frumoase tinere. d-a-n d a r a t e l e a. – Cîntãtori. O doinã din Banat: „Du-te dor.. – v. – Brezaie. anocato = ¥nw k£tw ne-a venit de la greci în epoca fanarioticã. v. sc. Cinel-cinel. adicã una cu cenuºã. a r a b a b u r a… Alexandri. 2: „N-am rãgaz nici mãcar un ceas!…Ba sã le aºtept cu masa pînã pe la toacã. Anost. et m. – Par. ANOCÀTO. ANÒSTÈSC ANOSTÌE ANOSTITÙRà A v. – Busuioc. – Arababura. 1An. ca substantiv. afectaþiune. ANÒS. p. Curat româneºte: d-a-n d o a s e l e a. anotimpuri s.. Sinonim cu p e j o s. A-NPICIOARELE (D-). a n o s t i c = ¢nosti¦. Tr. – Crãciun. ÀNOST.

„Todorusale = Toader + Rusalii”. Ana-Foca. s. sc. la cari aceastã vorbã a fost atît de rãspînditã. 1882: „Pre 16 ºi 17 ianuariu cad ºi Antãnãsiile. – Vadrã. I: „Prieteni buni. antaluri). plur. încît a dat naºtere comicului epitet A n t a l o w i c z. amalgamaþi prin aceeaºi procedere poporanã ca în „Cosmandin = = Cosma + Damiam”. sã bem ºi sã mîncãm. Moldovenii însã n-au luat pe antal d-a dreptul de la unguri (Cihac. Mangiucã.. Sinonim cu b u t e ºi p o l o b o c. tonneau. ANTÀL (plur. dar nu este nici un 88 . A n t o n urmeazã peste o zi. pe cînd în auzul general al bisericei Sf. Creangã.A–NPICIORELE Cã ai mai venit o datã ª-am zãcut o varã toatã: Boleam boalã de-a-npicioare ªi nemica nu mã doare…” (Vulpian. Bute. I. De la unguri l-au primit polonii ºi ruºii sub forma a n t a l. p. s. dupã Sf. Antãnãsiile din Banat ºi din Oltenia au pãstrat darã reminiscinþa unei particularitãþi calendaristice curat româneºti tocmai din veacul de mijloc. 476). v. mai ales cu augmentativul b u t o i. ºi anume cel cuprins în Evangeliarul de la Reims. zile rele de boale mari ºi ameþeli de cap ºi de dat de rãu a copiilor…” Cuvîntul e compus din A n t o n ºi T ã n a s e. Se aude mai ales în Banat ºi-n Oltenia (Mehedinþi). Calendariu. S. A n t o n se þine la 17? Un singur calendar slavic pune pe acest sînt la 16. ANTÃNÃSÌI. Prima întrebare este: de ce oare Antãnãsiile se încep la 16 ianuariu. p. act.n... Annus eccles. Moº Nichifor Coþcariul (Conv. ci prin poloni. II. doi sfinþi cari se serbeazã la 17 ºi 18 ianuariu. care – dupã cum a demonstrat-o academicul rus Billarski (O kirillovskoš astí Rešmskago Evangeliša. 381): „Ia sã fie un antal cu vin ori cu rachiu.. 348). nemþeºte Antel. mesure de capacité. Alexandri. literalmente „Antalescu”. În acelaºi calendar (Martinov. 94) v. cu sens de „beþivan” (Linde). a n t a l a g ºi á t a l a g. 1877. Ptrb. Doi morþi vii. p. Text. Se întrebuinþeazã mai cu deosebire în Moldova. 4An. du calendrier popul.. A t a n a s i e ºi Ciril”. „Petrolie = Petru + Ilie” etc. dar implicînd totodatã noþiunea de mãsurã de capacitate: 50 de vedre. t. Cãci poate mîni vom da de ceas amar! Hai de pe-acum voios sã ne-necãm Într-un antal de vin bun de Cotnar…” I. 1848) – s-a scris de cãtrã un român în România pe la începutul secolului XIV.: le 16 et le 17 Janvier considérés comme jours néfastes. S. lit.f. „Sff. la 18 ianuariu. ºi sã vezi atunci: ar ºedè carul stricat atîta timp în mijlocul drumului?…” Ungureºte cuvîntul sunã a l t a l a g. v.

46: „Anteriu. mai pãstrîndu-se astãzi la preuþi ºi în poporul de jos. II. În orice caz. peste care. anume: 16 ianuariu. întrebuinþîndu-se mai ales pentru ciubuce. Sub domnia lui vodã Cuza se mai vedea încã din cînd în cînd cîte un iºlicar cu antereu. 215). cu imamele de chihlibar limoniu…” v. „A n t h o n y s -fire”. îmbrãca g i u b e a o”. dateazã cam din epoca Cruciatelor. – 2Brîncã. 543). Ciubuc. ANTEREIAª.m. el se înlãnþuieºte cu numele „pojarului” în limbile occidentale: „feu Saint-A n t o i n e”. ANTÈP. Deºi cuvîntul vine din turcul a n t e r î = ngr. Vocab. A t a n a s i e 18 ianuariu. p. care se întemeiazã pe o legendã nãscutã în Francia în secolul XI (Migne. Dict. – 2Pojar. Cuvîntul românesc este întocmai turcul a n t e p (ªaineanu. Ciocoii vechi. 543). ANTERÌU (plur. fiind exclusã ziua de 18. prin ale cãrui sticle sã vedeau o mulþime de ciubuce de antep ºi de iasomie.ANTERÈU sfînt pentru ziua de 17. Dupã Cihac (II. Anton. totuºi el pare a fi destul de vechi la români. I. I. de unde apoi a urmat amalgamarea lor la români.: bois de Sainte-Lucie. încingîndu-se cu t a c l i t. 9). v. – v. care aparþinea în specie Sf-lui Ciril. Prunus mahaleb. s. Elem. Dr.. De aimintrea. Filimon. turc. Ciril ºi atunci se explicã pe deplin serbarea Antãnãsiilor la 16 ºi 17. Se ºtie cã pojarul e însoþit de ameþeli ºi secerã mai ales pe copii. credinþa românilor despre Antãnãsii ca „zile rele de boale mari ºi ameþeli de cap ºi de dat de rãu a copiilor”. ANTERÈU s. E probabil cã fiecãruia din cei trei sfinþi li se atribuia la noi cîte o zi deosebitã. anteree s. O varietate de v i º i n al cãriia lemn capãtã cu timpul un plãcut miros. fiind originarã din apusul medieval. Polysu: „Antep.. dintre cari cei mai vestiþi erau bãtrînul Obedeanu ºi un unchi al principelui: Grigorie Cuza. hagiogr. anterie). p.n. 155) s-ar zice ºi româneºte: „pojarul Sf. de botan. – Orbalþ. mai ales pentru ameþeli ºi boale de copii. dupã ce a ajuns sã desparã cu desãvîrºire de vro cîþiva ani din clasele superioare. „A n t o n s -feuer”. sorte de justaucorps. iar nicidecum „une altération fort singulière du turc-arabe mahaleb” (Cihac. t.. se potriveºte foarte bine cu împregiurarea cã Atanasie a fost nu numai contimpuran. s. A n t o n 17 ianuariu. ceea ce însã noi n-am putut verifica în graiul poporan. Costinescu. Antereu. – 1Turc. a n t e r i š a (Cihac. II. învecinarea Sf-lor Anton ºi Atanasie în calendarul greco-slavic. ¢nthr…= serb. habit de dessous plus ou moins long. A n t o n”. ci chiar ucenic ºi apoi biograf al lui Anton. der türkische Weichselbaum”. porté immédiatement sur la chemise et qui serrait la taille. 89 . – Antonicã. Hainã lungã greacã. Cît se atinge de rolul cel patologic al Antãnãsiilor. 17: „În cellalt unghiu era aºezat un dulap.

erau prea lungi pentru acele momente de veselie. p. deºi era bãtrîn. v. boieriul – zice Alexandri în Barbu Lãutarul – „îºi anina poalele anteriului în brîu. II. dacã vede cã ni-i treaba de-aºa. Cu anteriu de atlaz: Moare Doamna de nãcaz…” (Buciumul. mari ºi mici. Antereele boiereºti de altãdatã. 1882. iar capetele alcãtuind un fiong dinainte cãdeau apoi peste papucii lui cei galbeni. cu mãnuºi. Cu-anteriu d e c i t a r e a ªi cu fes de Indernea!…” Fiind vorba de c i t a r e a sau c i t a r i u. unde nu-ºi pune poalele antereului în brîu. ca ºi cele popeºti de astãzi. Negruzzi. p. Într-o asemenea împregiurare. Barbu Lãutariul: „Cît îi ºede de frumos Cu ºalvari de merinos. ºi altul cu vãrgi închise…” (Tocil. unul cu o vargã lahanie ºi cu alta albã. Costachi Negruzzi. Cu surtuce. sub 1827: „El (un tînãr cuconaº) purta un antereu de suvaia alb. 333). ci ºi pentru junimea cea auritã din generaþiunile trecute. Creangã. Cu-anteriu ºi cu iºlici…” Acelaºi. Cu ciubuc de diamant. Amintiri din copilãrie (Conv. în cari picioarele simþeau mîncãrimea de a trage un danþ. Rev.ANTERÈU Antereul purtîndu-se d-a dreptul peste cãmaºã. ºi giuca…” I. 195) Alexandri. îºi azvîrlea papucii de rãmînea numai în mesti. p. lit. 453): „Popa Buligã. era încins cu un ºal roºu cu flori din care o poalã i se slobozea pe coapsa stîngã. tot chef ºi voie bunã…!” Antereul era nu numai pentru boieri bãtrîni.. Zoe I.. Citarea. apoi sã ne aducem aminte cã pe la 1821 costa 160 taleri „2 anterie d e c i t a r i u. Pãpuºãriul: „Lumea-i plinã de pãpuºi De tot soiul. Cîntec poporan bucureºtean de pe la finea secolului trecut despre una din cele mai simpatice figure din istoria literaturei române: „Ienãchiþã Vãcãrescu ªeade-n poartã la Dudescu. zicînd: din partea mea. Capot roºu îmbrãcat. 1863. Scrisoarea XII). pe sub giubeaoa de pambriu albastru blãnitã cu samur purta una dintr-acele scurte caþaveici numite fermenele…” 90 . de aci proverbul: „cãmeºa e mai aproape decît anteriul” (C. stofã din care mai ales se fãceau antereele.

„În zile de sãrbãtoare. taleri 7…” Sã trecem acuma la antereul cel þãrãnesc. c. în Arh. Rîmnic-Sãrat. c. Chiojdu-Bîsca). Odaia-Bursucani). c. Ivãneºti). antiree lungi le poartã þiganii lãieºi” (S. Ciocoii vechi. Rîncezi). f. la doao šapãngele i 2 antirie i 2 pãrechi dã nãdragi. guler ºi mîneci cu gãitane de osebite culori dupã plãcere. c. 112): „S-au dat la doi purcari înbrãcãminte. p. cu c o p o r a n. îmbrãcat cu un anteriu de ºamalagea rupt în spate…” Ca ºi boierii ºi cei de prin curþile boiereºti.. încins cu brîu roºu…” (S. c. care o sã mai dureze încã cine mai ºtie cîte zecimi de ani. e înfloritã la pept. „Anteriu sau z e b a n. Nicolescu. Stat. Dimitriu. Vaslui. 80: „Are hinu pã el zechie. lungã pînã jos…” (N. Sãcuenii). mîneci strîmte înspre capãt unde se încheie prin trei bumbi. dupã localitãþi. Poppescu. pop. se încheie de sus pînã jos cu un rînd de bumbi. c. antireul este o zeghe albã” (B. prin antereu se înþelege atît hainã lungã precum ºi hainã scurtã. 563) În Catastihul mãnãstirii Tuturor-Sfinþilor din Bucureºti pe 1741 (ms. Tot antereu se numeºte ºi haina ce o poartã preuþii pe sub giubea. scurt la staturã.. „Z e g h e propriu-zisã este de lînã neagrã. Prahova. „Anteriu sau z ã b u n” (I. În timp de iarnã se cãptuºeºte cu lînã. Sersea. þãranul pune anteriu alb de lînã de oaie. „Aceeaºi hainã se zice antiriu cînd e nouã.. Dîmboviþa. „Anteriul este o z e c h e þãraneascã cusutã cu gãitan negru împregiur” (St. antiriu. c. „Antiriele se fac din dimie albã” (A.ANTERÈU Pe un altfel de tînãr ni-l descrie Filimon. Negoescu. iar credinþele cu mii de ani. Bumbar. Ionescu. Iaºi. 111. Arme de sînge turcesc…” (G. Cegani). Opincaru. cãci în popor moda þine cu secoli. Jipescu. Dîmboviþa. Anteriul haiducesc. Bãlãuþã. Ionescu. Balada Stanislav Viteazul: „Spãlînd anteriele ªi curãþind armele. pe aci cu z ã h u n . 91 . c. cu i l i c. tot aºa purtau anteree hoþii ºi chiar porcarii. „Antereu sau m i n t e a n este o hainã þãrãneascã lungã pînã la brîu.. Tutova. 13: „Într-o dimineaþã din luna lui octobre anul 1814. Raciu). Iliescu. „Anteriu sau i l i c” (P. „Pe la noi þãranii poartã antiree pînã la brîu.D. p. ochi negri plini de viclenie. zechioi. Sãrdanu).T. c. c. coporan sau zeche…” (G. Ialomiþa. un june de 22 de ani. Poez. fiinã sinonim pe aci cu m i n t e a n. un nas drept ºi cu vîrful cam ridicat în sus ce indicã ambiþiunea ºi mîndria grosolanã. Slobozia). cu faþã oacheºã. Buzãu. cojoc cu bumbi ºi saricã dã-i tribuie…” La þãrani.. Dîmboviþa. pe aci cu z e c h e. iar z e c h e cînd este purtatã…” (P. Sineºti).

ANTERLÌC (plur. f. Slujba Sf. c.n.a p o i. 38 sqq. 18: „…cum aþi auzit cã va veni Antihrist. nãscîndu-se astfel o mulþime de varianturi. legenda cea apocalipticã începuse a lua la fiecare popor cîte o altã dezvoltare. Forma Antihrist ne întimpinã numai în cãrþi. Arvinte. Grigorie. v. între cari cel românesc înfãþiºeazã unele particulãritãþi interesante. Popa în tašnâ citšaºte molitva î n t â š u l u š antifonŠ: Domne îndurate ºi milostive…” De aci se cheamã a n t i f o n a r „ carte cu antifoanele bisericeºti” (Costinescu) sau „carte de bisericã în care antifoanele ºi alte pãrþi de slujbã sînt însemnate cu note” (Aaron-Poenar-Hill). 1Anterlic. Io..: „ªi citescŠ cathizma antifonelorŠ pre trei despãrþâturi.d e . s. populaire: Antechrist. Din grecul ¢nt…fonon prin paleoslavicul a n t i f o n Š. anterlicuri). 1683. – Coporan. de unul 90 bani”. Ialomiþa. I. – Mintean. de 14 ocã 1 leu vechiu”. acmu încã mulþi Antihristi începurâ a fi. – Zeche. Antihîrstu.v. Orig. kaˆ nàn ’Ant…cristoi pollo„ gegÒnatin Óqen ginèskomen Óti ™sc£th éra ™st…n…» 92 . et de mythol. 11. 18). de théol. Chioara). pièce d'étoffe pour un a n t e r i u.m. acelaºi vers din psalmi repetîndu-se de douã coruri ca ºi cînd ºi-ar rãspunde unul altuia. Arh. s. antifoane). Liturgiar. 2ANTERLÌC. ANTIFONÀR. Rom. de unde ºtim cã vrémea dé apoi šaste…” «…caqëj ºkoÚsate Óti 'Ant…cristoj œrcetai. – Condurul-doamnei. Literalmente însemneazã „vox reciproca” (Isid. Antifon. – Taclit. – Giubea. ªi la serbi a n t e r i l u k „panni quantum sufficit ad vestem anterija dictam conficiendam” (Karad×i). de théol. t. . v. Din sensul primitiv general de „duºman al lui Crist”: ¢nt…-CristÒj. cuvîntul s-a aplicat mai tîrziu în specie la demonul din apocalips. iar denaintea fiecãruia preutul citeºte singur în altar o rugã. Tarifa vamalã moldoveneascã din 1761 (Cogãln.. Pavelescu. – Zãbun... Antehîrs sau Antihîrs ºi mai ales Antihîrþ. ANTIFÒN (p]. Psaltichie.. Altîngic. La liturgie se cîntã trei antifoane. v.: antienne. XI. poate nasturi pentru anteree. Antereu. ANTIHÎRÞ. Noul Testament din 1648. Dosofteiu. – v. 324): „anterlicuri bune. La deminutiv se face a n t e r e i a º. tot acolo însã altceva însemneazã: „a n t e r l i c u r i. în grai se aude: Antehrîst. s. Deja din primii secoli ai creºtinismului. ENTIGÌC. – Ilic. Ep. – v.ANTERÈU „Pe aice se zice c o p o r a n în loc de anteriu” (D. t.n. devenit o parte integrantã din mitul creºtin despre sfîrºitul lumii sau v r e m e a .

c. ºi are sã deie pe la oameni. ºi se vorŠ închina lui. c. c. iar cine va lua pîne multã ºi beuturã de la Antehîrþ. c. Apoi poporul pune pe Antihîrþ într-o strînsã legãturã cu S î n t . Rom. Iaºii în carnaval. din al cãrui sînge se va aprinde pãmîntul ºi va arde de 9 coþi. Buzãu. ºi vor luoa pre copii oamenilor ºi-i vor frige ºi-i vor mãnca…” În unele dialecte franceze A n s c r i „antechrist” însemneazã în genere pe un „monstru” (Mém. atunce li se va deºchide lor uºa ºi vor eºi la lume ºi sã vor închina lui Antihrist ºi vor munci ei pre creºtini cu ovréii ºi cu þiganii în 3 ai la veacul de apoi. 1620 (ms. Coman. de la Soc.) le închise Alixandru. „La vremea d-apoi. atunci are sã vie Antihîrþu c-un poloboc cu pãcurã. în Acad.I. sc. Podul-Iloaii). Stat. Neamt. Liciu. care va ieºi pe pãmînt la vremea d-apoi ca sã îndemneze pe oameni a face toate fãrãdelegile. Mirceºti). c. E! tatã. înºelînd pe cei slabi în credinþã. ºi are sã facã minuni ca ºi Hristos. 93 . Mirãnescu. Ilie ne întîmpinã deja în Alexandria lui Popa Ion din Sim-Pietru. zio ca asul. º-atunci va fi ºi sfîrºitul lumii…” (D. I. Lungeºti). mustrînd pe Antehîrs. ºi vorŠ mãnca coconii creºtineºti. I. sãptãmãna ca zio. Demetriu. „Cînd are sã fie sfîrºitul lumii va fi sãcetã ºi foamete ºi are sã se mãnînce oameni pe oameni ºi n-are sã aibã de bãut apã. Iaºi. vor merge în iad” (G.I l i e: „La vremea de apoi Sf. Vaslui. of! Se vede c-am agiuns în vremea lui Antihîrþ…Brr. asul ca cirta. c. ºi atunce merge-va Antihrist ºi sveti Ilie. „Antihîrstu este dracul. Maior. Plopana. 1702 (ms. tare mi-i fricã…” „Antihristul are sã se nascã în vremea de apoi dintr-o femeie r o º i e…” (A. Demetriu. ºi-l va junghe AntihristŠ…. 9: „Of. III. Cam tot aºa româneºte. p.. cine va mînca prescurã de la Hristos. Dobrin.. zice poporul. s-a apropiat vremea d-apoi…a ieºit Antihîrstu pe pãmînt! a perit ruºinea…” (N. Acest amestec al lui Antihrist cu Sf. II. Dragomireºti. ºi cei ce or bè. Tutova. c. Ilie va avea o luptã mare cu Antihîrþ ºi va fi biruit” (G. 380). Cotnari). Aghesi etc. Muscel. Ilie din cer. apoi va veni ºi Sf. anul va fi ca luna. c. fãrã ca ele sã se mai mîntuie. Ilie.” Acelaºi pasagiu în redacþiunea lui Bucur Gramaticul.. are sã-i scrie pe o chele de ghihol ºi-i va lua în iad…” (C. 88): „vor eºi aceste limbi în zilele lu Antihrist cãndŠ va împãrãþi el. c. „…Antehîrs are sã umble cu o pîne ºi un urcior cu apã. ºi vor previ pãrinþi ºi nu-i voi. 213): „Acéste limbi pãgãne (Soti ºi Magoti. luna ca sãptãmãna. Iaºi. pãmîntul va arde de ºeapte coþi. Maxenu). p. atunci Antehrîst va veni cu o balercã cu apã trasã d-o iapã albã. care va porunci credincioºilor sãi sã taie capul lui Sf. Tutova. scurta-sã-vorŠ pãntru derepþi. ºi ei vor fi muncitori de creºtini ºi cu ovrei ºi cu þiganii. ºi tot în acelaºi timp Maica Domnului c-un potir cu apã de viaþã ºi c-un corn de prescure…” (I. pute folosi în trei ani. toþi se vor boci de sete. în Arh.. tras de draci. Paraschivescu. Valea-Mare).ANTiHÎRÞ Alexandri. apele se vor retrage. Fãgãraº. numai argintul va fi dasupra în loc de apã. ºi vor eºi acéste limbi pãgãne cãnd va naºte Antihrist pre lume. „La vremea d-apoi. Voila). act. Caltin. vor merge în rai. de Linguist.

Iar aere.R. ruines romaines près de Caracal dans la Petite-Valachie. 1588 (Cuv. p.f. ne spune cã: „on y trouve des débris des anciens retranchements”. sc. ANTIMÌS (plur. 1683. se aflã urmele unui oraº din epoca romanilor.ANTIHÎRÞ Alexandri. f. 46 a: „Preuþiš punŠ antimisele pre svãntulŠ prestolŠ ºi arhiereul le ocropšaºte de treš ori cu apâ de flori…” Inventariul mãnãstirii Galata. de théol. sã fie antimis svinþit.: Corporal. 2Aer. lîngã rîuleþul Teslui. Mai tîrziu. s. autel portatif. Apoi. 39 b: „Întãi trebue în oltarŠ pre préstol sã fie antimis. 198). îngîmfaþi cît nu s-au dat. În districtul Romanaþi. 47: „antimis zugrãvit pre atlaz albu…” Beldiman. ANTÌNA. 201): „1 antimisŠ de altar roºii cu slove de aurŠ…” Inventariul Cotrocenilor. ªeapte-taine. 1627 (A. menþionînd Recica „village avec une église et un pont sur le Teslui”. o menþioneazã la 1818 Fotino (t. care la 1836 a descoperit la Antina într-o movilã un sarcofag: 94 . Din grecul bizantin ¢ntim…nsion prin paleoslavicul a n t i m i s Š. f. t. kaˆ ¹ m•n perioc¾ toà tÒpou toÚtou lšgetai ¢pÕ toÝj ™gcwr…ouj 'Rštzka. tÕ d• k£stron 'Ant…na…” Nemine însã n-a fãcut cercetãri ceva mai serioase la faþa locului înainte de colonelul Vladimir Blaramberg. sur la Valachie. Arh. 1644. p. I. f. sau ºi fãrã de oltarŠ. d. altaršului ºi a hramului. Vinde cu o falã mare acele ce au prãdat: Blane. antihîrþ!…” v. la satul Reºca sau Recica. uneori împodobitã cu figure ºi purtînd inscripþiuni. I. d'archéol. 11: „Batã-l crucea. Slujba Sf.. O bucatã de pînzã sau de stofã pãtratã. Stat. šarã fãrã de-acesta nice într-uîn chip liturghiša sã nu sâ facâ…” Mitropolitul Dosofteiu din Ardeal. t. ºi mai jos. Arvinte ºi Pepelea. 7: „Tu eºti. birºag 27 de florinþi…” Mitropolitul Dosofteiu din Moldova. 2. 1778. pe cari poporul le numeºte Antina.: 1.). 101): „Popa de nu va ave cãrþi ºi veºminte ºi unélte ºi vase de antimis. Liturgiar. Tragod.I. ™k l…qwn tetragwn…kîn kat…skeuasmšnou. 153): le…yana \Rwma†koà k£strou. straie ºi odoarã. s. – Ilie. 1. erau hãrºele pe cai…” v. antimisuri s. antihîrþule? Ce caþi aici?…”.n. antimisuri. cît vãzînd te minunai. 3285: „Ienicerii de mîndrie.. 1681 (ms. antimise). v. Deja în secolul trecut generalul rus Baur (Mém.. bãtr. de nevoe cum are fi în cale unde nu-i besérecâ. brique que l’on retire de ces ruines. – Procovãþ. sc. Grigorie. care se întinde pe altar sub potir sau sfintele daruri ºi care – în lipsã de altar – poate sã-l înlocuiascã..

Ruinele aparente ale unei întinse cetãþi romane. ruinele au fost studiate pe rînd de Laurian ºi Boliac. cu urloaie de lut pentru apeducte. Rom. t. ºi monete romane de la Antonini pînã la Sever. nr. Tocilescu ºi V. 332-5). cu ziduri de peatrã ºi cãrãmidã. pe lîngã schelete. Movila lui Alexandru ºi alte numeroase movile. în fine de d. Papazoglu. 24. Urechia. p. II.A. 93) Dupã aceea. al Dianei Latoide. În sarcofage. A. de dd. secþ. Cãi romane cu diferite direcþiuni. 1836. Odobescu. 95 . sînt vase. al lui Jupiter tutator. D. stele funerare Claudiei Amba.ANTÌNA (Muzeu naþional. cuptoare pentru cãramidã etc. Altar votiv al Nemesidei. X. Gr. p. rãmãºite de veºminte ºi ornamente. Sturdza. care a rezumat la 1878 în urmãtorul mod toate datele relative la cestiune: „Comuna Recica sau Antina. lui Antonius Nicanoris” (Analele Acad.

ist. ed. Rom. 96) – formeazã un poligon cu opt laturi. în unele locuri ale lui se aflã un strat de cãrãmizi. Acad. p. „ªanþurile cetãþii care se vãd – zicea rãposatul Laurian (Magaz. cum cã anume aci a fost staþiunea R o m u l a. Chiar la podul cel zidit peste rîu se uneau cele douã drumuri de peatrã. cealaltã din Islaz. darã acuma curge dupã bunã plãcerea sa fãrã vreo silã artificialã: românii noºtri nu sînt oameni care sã mai constrîngã rîurile. seria II. în adevãr. 8. itinerar oficial al tuturor staþiunilor Imperiului Roman în secolii III-IV.). 96 . Dacia. astfel cã Antina forma un centru de comunicaþiune. unde localitatea se numeºte „Colonia R o m u l a” ºi se aratã cã „în anul 248 s-a construit un vallum în giurul zidului oraºului” (Anal. una din Celei. II. unul care venea de la Islaz ºi celalt de la Celei ºi duceau cãtrã mieazinoapte la Rîmnic…” O asemenea staþiune centralã nu putea sã fie uitatã pe Tabla Peutingerianã.ANTÌNA Ceea ce dovedeºte mai cu deosebire marea însemnãtate în vechime a acestui punct geografic este cã tocmai aci se uneau ambele cãi romane. cari plecau de la Dunãre spre Carpaþi. Aceastã bãnuialã s-a ºi verificat prin descoperirea la Recica a unei inscripþiuni din timpul lui Filip Arabul. Rîul Teslui curge prin mijlocul cetãþii. al cãrui diametru mai lung face aproape la o mie de paºi. ceea ce face sã credem cã a fost constrîns într-un canal. care se menþioneazã ºi-n geograful Ravennat sub forma de R o m u l a s (Tocilescu. Acad. ºi s-a bãnuit de demult. 450. t.

„Turcìna”. Teofilact ºi alþii. iar cu atît mai puþin la capãtul apusean al Daciei.derivã uneori din prepoziþiune. dupã cum le confundã ºi Vaillant: „Antine ou Tia”. nu dencoace de Prut. Dupã cum nu existã „Serbìna”. t. de ex. deºi sînt douã puncturi geografice foarte depãrtate unul de altul. 88). Trecem cu vedere peste derivaþiunea propusã de Vaillant: Antina = C o n s t a n t i n a (La Roumanie I. p. Ad-aquas etc. 14). de unde apoi numele districtului R o m a n a þ i . Începînd de la Blaramberg. pag. I. dar nu peste putinþã.A n t o n i n a m. R o m u l a ficus erat…” (Ovid. se aflã 'Ark…nna. Afarã de aceasta. p. chiar dacã anþii ar fi înaintat într-un moment pînã aproape de Olt. dar deopotrivã fãrã nici o probã. în vechile documente R o m o n a þ i. Ei bine. T i i a poate fi „Antonina”.. Ravennates. fi-va oare numele cel vechi dacic al Romulei. Numai printr-un duplu -i n n a s-ar explica conservarea finalului n în Antina. 459. 462) a demonstrat. probeazã existinþa formei R o m u n a sau R o m u n a s deja în epoca romanã. Antinates etc. R o m o n a þ i = R o m u n a t e s. romanã. II. Fotino confundã pe Antina cu T i i a: 'Ark…na ¼ T…a. la Ptolemeu. cu acelaºi sufix -aþi = -ates prin care se forma lãtineºte numele etnic din numele unui oraº cu finalul -na-. alþii în Gorj (Gooss. 292-3). Schafarik (Slowanské staro×itnosti. ba chiar în Romanaþi.. „Bulgãrìna”. cu un sufix etnic curat latin netrecut în graiul românesc.în vocalã nazalã obscurã n-ar fi tocmai o pedecã foneticã. „Grecìna”. latinizat de cãtrã legionari? Se ºtie cã-n latinitatea 97 . 421). Antina. existã însã o altã dificultate mai specificã. recunoscînd însã unii ºi alþii cã era în Oltenia. Procopiu. care ne dã nomenclatura din epoca dacicã. era aºezat pe þãrmul Mãrii-Negre în regiunea Niprului. prin trecerea lui l în n ca în „seamãn = similem” ºi chiar lãtineºte „Ruminalis = Romularis”: „R u m i n a nunc ficus. ºi localitãþi numite T i i a se ºi aflã în România. dar Antina . Ad-pontes. în Tocil. în regiunea unde Tabula Peutingerianã pune pe Romula. dar ne vom opri o clipã asupra unei alte etimologii mai discutabile. Netrecerea silabei an. Fast. cãci în numiri topice latine iniþialul a. Latinul A n t o n i n a trebuia sã devinã la români T i i a. însã prin analiza tuturor fîntînelor istorice cum cã tribul a n þ i l o r.. despre ale cãruia lupte cu Imperiul Roman Oriental vorbesc Iornande. pe lîngã primitivul „Romula” cu etnicul sãu „Romulenses”: „ordo Romulensium” în inscripþiuni (Mommsen). A r c i n n a. cu o contracþiune cam violentã. Dar de unde vine numele Antina? Fotino susþinea cã pe lîngã Antina ar fi locuit poporul slavic A n t a e sau ”Antai. Unii arheologi o cautã în Dolj (Rev. Arpinates. literalmente „locuitori din Romuna”. 51). adecã: Antina = A d . dupã cum din „Vidin” s-a fãcut „Diiu”.ANTÌNA 1886. ca în: Admediam. dupã numele împãratului Antoniu Caracalla (Xenopol. tocmai pe calea romanã de la Islaz spre Recica. generalmente se crede cã Antina este A n t o n i n a. adecã A n t i n n a. p. 1861. tot acolo. p. Din R ò m u l a sau R ò m u l a s. II.. „Ungurìna” etc. cunoscut numai în secolii VI-VII. Rev.nu. 411) s-a fãcut R ò m u n a. totuºi din termini etnici limba românã nu formeazã niciodatã numiri topice prin sufixul -ina. Casinates. Cuvîntul sunã de tot lãtineºte. tot aºa din a n þ i nu se putea naºte Antina.

Odobescu –. Antioh era la modã în Moldova pe la finea secolului XVII.a n t i n a. la plural c ã r ã m i z i . Asachi.. astãzi „cività d ’ A n t i n o. – Ler. Apoi între boierii moldoveni duºi în Rusia cu Petru cel Mare se aflau Antioh Camaraº ºi un Antioh Porucic. dupã cum s-a prefãcut r în n în „cununã = coronam”. m. ajuns celebru ca poet satiric rusesc.se confundau.. n. R o m a n a þ i ºi Antina ar fi de ajuns ele singure pentru a dovedi nestrãmutata stãruinþã a românilor în Dacia lui Traian. – Recica. de unde apoi ºi de familie. A. forma Antina totuºi pare a se fi nãscut pe o altã cale. De ce oare -r. Dimitrie Cantemir închinã Divanul lumii. zicîndu-le c ã r ã m i z i d e A n t i n a”. Rom. În scurt. ºi astfel numele oraºului dacic a fost modelat dupã o reminiscinþã italicã. Prin Antina = A r t i n n a se justificã atît conservaþiunea finalului -ina. spulberînd aºa-numita teorie a lui Rösler. el o nomenclaturã daco-latinã atît de pipãitã ca Antina ºi R o m a n a þ i? v. – -lui. p. Colonii romani îºi mai aduceau aminte de strãbuna cetate A n t ï n u m în Italia. Dacã neamul românesc ar fi venit de peste Dunãre abia în secolii XII sau XIII. devenit cunoscut românilor – pareni-se – prin AIexandria. fãrã adjectivalul „de” (D. atunci de la cine oare ar fi cãpãtat. Aºadarã aceeaºi localitate se chema la daci A r c i n n a sau A r t i n n a. ºi tot Antioh se chema fiul sãu. în Acad. Nume de botez. cînd era încã proaspetã în memoria legionarilor nomenclatura topicã din Italia. 1698: „dulcelui ºi mai marelui frate Ioan AntiohŠ ConstantinŠ-Voevod”. pr. Ion din Sim-Pietru. Antina din A r t i n n a nu e o tranziþiune curat foneticã datoritã românilor din epoca postlatinã. Alexandria. 'Ant…ocoj. în care aºa se zice unul din hatmanii lui Machedon. „senin = serenum”.pentru a preface pe A r t i n n a în Antina. cuvîntul antina ajungînd a exprime o cãrãmidã de calitate superioarã ºi funcþionînd invariabil ca adverbul „gata” în: lucru gata. „minune” etc. cînd fugar peste Nistru.91): „…ºi puse pre Antioh voivod în scaunul lu Alixandru ºi-i puse stema lui în capŠ…” Ca nume de botez.. Antioche. în Þara Marsilor. 1620 (ms. – Tiia… ANTIÒH s. deoarãce denaintea lui r el se pãstreazã totdauna intact. de unde se scot pînã astãzi – ne spune d. bani gata. ANTIÒHIE. Tot atunci unul din personagele cele mai istorice era boierul Antioh Jora. din cel dacic – Antina.a trecut în -n-? Ar fi foarte legitimã influinþa finalului -n. slavoneºte R e c š c a. iar la românii din Banat aceste grupuri fonetice se confundã pînã astãzi. fie tonic sau netonic. Rãdulescu. – Potopin. cînd mazil peste Dunãre. cînd hatman.ºi -ti. ci este o latinizare din acele timpuri primitive ale colonizãrii. Mai rãmîne o singurã întrebare. Amãrãºtii-de-Jos).. treabã gata. c.ANTÌNA vulgarã -ci. nu departe de Roma. –Romanaþi. – Teslui. cînd mare logofãt sub un ºir de domni. Ba ceva mai mult: în Romanaþi se zice cu acest sens chiar simplu c ã r ã m i d ã .acele late ºi masive cãrãmizi cãrora dialectul local al romanaþenilor le-a însuºit denumirea topicã a Antinei.a n t i n a. La 1689 (Condica ms. Din termenul latin supravieþuieºte „Romanaþi = = Romunates” ca nume al districtului intreg. Caracal. pers. 98 . lãtineºte R o m u l a sau R o m u n a. vro zece veacuri în urma lui Aurelian. ruine ale vechiului oraº la coastele cãruia mai trãieºte abia un sãtuleþ numit mai tîrziu „Rîuºor”. precum ºi nescãderea iniþialului a la vocalã obscurã.

. n. v.. ºi dintr-ânsulŠ fãcândŠ svãntulŠ rugâ mare la Dumnedzãu ºi lãudândŠ putšarša cea mare a svinþieš-sale ºi mulþãmindŠ cãce l-au spodobitŠ a pãþâ pentru svinþia-sa. Antioh. – Mantofiþã. 1. graeco-slavicus. Gheucã. mitul a trecut nu numai la români. ANTÌPA. p. La români acest nume de botez nu vine din latinul A n t o n i u s. pers. 258) al doilea spatar era „Neculai Antiohie”. c. – Jora. De la greci. m. 11 (f. pr. Antipa foarte rar circuleazã la români. Se rostea ºi Andon sau Andonie. Annus eccles. dar în teologia cea medicalã a poporului: „Sf. A n t o f i þ ã pus în luptã cu „Vidra” (”Udra). de unde s-ar fi fãcut „Antoš. de unde deminutivul A n t o h i þ ã sau A n t o f i þ ã. de unde apoi formele scurtate 99 .ANTÒN în Arh. Aceastã credinþã poporanã o gãsim ºi la mitropolitul Dosofteiu. Din patronimicul A n t o h e s c u. dar blãstemat de „Doamna” (”Hra).. 'Ant…paj. t. în varianturile acestei balade. v. MANTOFÌÞÃ. în loc de A n t o f i þ ã figureazã însã M a n t o f i þ ã. ANDÒNIE. dar ºi la slavi. – Idra. Antipa vindecã de dinþi ºi mãsele” (C. pe cînd din M a n t o f i þ ã s-a putut face A n t o f i þ ã prin etimologia poporanã posterioarã de la Antofi = Antiohie. ANDÒN. Forma poporanã a acestui nume este Antohi sau Antofi. Synaxar. martir din timpul Apostolilor. care este o formã neapãrat mai veche. m. Antipas. ºi scãpat de cãtrã „Vioarã” (’IÒlaoj). ANTÒHI. Patronul acestui nume de botez este un episcop de Pergam. pr. ANTÒN s. pers. Stat. 1Grec.” sau chiar „Untoš”. – 3Vioarã. Antioh. Alexie. 82 b): „sã porni ighemonulŠ cu mãnie ºi aruncâ pre svãntulŠ mucenicŠ (Antipa) într-o mãestrie de muncâ fâcutâ în chip de bou. la cari el existã de asemenea: „St. care stãpînea lacul „Vidrosul”. pr. Iaºi. m. n. – v.v. ca ºi la slavii meridionali. n. Într-o baladã poporanã. ANTIRÌU. A n t i p a s habet a Deo gratiam sanandi dolorem dentium” (Martinov. foarte importantã sub raportul mitologic. personnage légendaire: sorte d’Hercule combattant l’Hydre. p. – Mantofiþã. 107). reprezintã legenda elenicã despre Ercule la Lerna.D. v. . 1683. ANTÒNIE s. apr. ANTOFÌÞÃ s. Galata). sã rugâ ºi pentru ceša ce-l vor pomeni sã fie feriþŠ ºi apãraþŠ de patime ºi de alte bole ºi d e n e s u f e r i t a d u r š a r e a d i n þ i l o r Š…” Rolul cel terapeutic al Sf-lui Antipa se întemeiazã pe o etimologie poporanã curat greacã din ¢ntipaqšj „vertu spécifique d’un remède”. Antereu.. un sat în Tecuci se zice A n t o h e º t i (Frunzescu). Antoine. ci din paleoslavicul A n t o n Š ºi din grecul 'Antènioj. de vreme ce limba românã nu cunoaºte pe proteticul m.

Cînd e crudã. Marian (Descîntece. Bãiceni). v. Antipa. Dobrenii). copiii o mãnîncã. – Donici. ºi cu derivatul toponimic D o n e º t i. t. c. atunci flãcãii ºi fetele fac din ea f l u i e r ºi t e l i n c ã…” (G. Cãderea. Suceava. Termen foarte rãspîndit în Moldova de sus ºi-n Bucovina. Hornescu. nume a douã zile din ianuariu la bãnãþeni ºi la olteni. v.. cînd se ivesc zorile. iar cellalt diferã de ambele numai prin sufix. v. se îmbracã în veºminte curate. – Dinte. angélique sauvage. fãrã ca s-o clinteascã cît de puþin de pe locul unde stã pusã. dupã aceea se culcã pe o perinã curat 100 înfaþatã…” . v. Antãnãsii. Don. totuºi în cîntecele poporane antonica nu se invoacã. ANTONÌCÃ s. c. se întrebuinþeazã la velniþe” (I. p. Nici un dor nu mã mai stricã Ca dorul de mamaligã!…” (S. dintre cari cel dentîi e dublet cu A n t o n e s c u. La deminutiv se zice A n t o n a º. Botoºani. Ciudatã întîlnire între Norvegia ºi Moldova! Apoi asemeni telince din antonicã ne apar ºi-n medicina poporanã. cu derivatele patronimice D o n e s c u ºi D o n i c i. Neamt. Cristeºti). Pajure. – zice S. Deminutivul A n t o n i c ã a devenit în Moldova termen poporan botanic pentru „Angelica sylvestris”. – Handoacã. þiind bucãþi de rãdãcinã în gurã” (I. Hanos. adecã de un fel de reumatism. fiind gustoasã ca merele cele dulci. iar dacã se coace sau se întãreºte. c. de botan. – Antonicã. bate trei metanii ºi apoi be apã cu o t e l i n c ã de antonicã de trei ori din cofiþã.: Imperatoria sylvestris. Iordãchescu. Bolnavul de „dînsele”. ca ºi hanosul. ANTONÌGÃ. Neamt. Mãlinii). Din amalgamarea lui Anton cu A t a n a s i e s-a nãscut A n t ã n ã s i i l e. c. „Rãdãcina antonicãi fiind foarte iute. Însã rolul cel mai interesant al antonicãi este anume acela din cauza cãruia în Norvegia ea se cheamã „sprut” ºi „luur”. Întocmai aºa se petrece ºi-n Moldova: „Antonigã creºte pe fînaþele cele mai grase sau mãnoase.f. 93) – „se scoalã marþi dimineaþã. A n t o n u þ. adecã „fluier” sau „telincã”: „in verschiedenen Gegenden von Norwegen machen die kleinen Knaben aus dem Stengeln Handsprützen oder Blasröhre” (Nemnich). Iaºi. c. s.F. pe cînd pe aiuri aceastã plantã se confundã sub acelaºi nume cu a n g h e l i c ã „Angelica archangelica”. Deºi cuvîntul e foarte armonios. A n t o n e l. poporul de aici o întrebuinþeazã contra durerii de mãsele. Buhalniþa) Ea figureazã însã în terapeutica poporului. Angelica sylvestris. „Oamenii scot rãdãcina antonicãi ºi o vînd la spiþeri sub numele de a n g h e l i c ã” (V.ANTÒN D o n ºi D o n e sau D o n e a. „Antonicã. Mironescu. afarã numai doarã în strigãturi comice ca: „Frunzã verde antonigã.

adecã al treilea îndãrît. Pravila Moldov. adv. B.R. Lãtineºte a n n o t e r t i o. – Arsenicã. Mai rãmîne darã de cercetat. poporul cautã uneori a înlocui pe anterþ prin ceva mai pe înþeles pentru român. bunãoarã: „De-aici pînã la Braºeu. 206) 1ANÙME.I. anul înainte de a n. v. anul trecut: a n. – v. à savoir. l’avant-dernière année. I. plantes I. ANTONÌNA. nommément. totuºi nici una din numirile occidentale nu corespunde antonicãi. Arheol. 87): „un sat anumé Siliºte în þinutul Neamþului…” Altul din 1638 (ibid. Dar ºi mirla din pãdure Are pe unul anume: Pe cucul cu pene sure…” (J. p. I. de unde ºi-n vechea francezã se zicea „a n o m”. d. Anghelicã. III. Din a d ºi n o m e n. este anþerþ. Anul de faþã se cheamã e s t i m p. în Villehardouin: „si avoit un frere qui avoit a n o m Alexis” (Godefroy). anume Sava cu feorii lui…” . În glosarul slavo-român circa 1670 (ms. 95 a) ne întimpinã conservarea finalului -i: anþãrþi (">PXDP4). Rotacism. 23): „š-am vãndut dumnealui un rumãn al mieu den 101 Gémenele. 348: „MesremŠ.ANÙME De ce însã aceastã plantã se cheamã antonicã? „Plusieurs herbes tirent leur nom populaire de saint A n t o i n e”. 51) în loc de anþerþ zic: „dincolo de a n”. Astfel moþii din Ardeal (Frîncu-Candrea. 1646. din Moscva. pentru nãmiþŠ ºi pentru pãstori…” Mai adesea însã anume procede unui nume propriu. Proverb: „Porcului aci îi dai bice ªi el se-ntoarce ºi zice: Anþerþ mã bãtea p-aice…” (Pann.. 1620. Soc. de ex. pentru lucrãtorii viilor. f. 44). adv. în Bibl.. f. 2 An. nu însã tocmai cu nuanþa românului anume. 36) Finalul þ e r þ perzînd în grai sensul de „tertius”... zice Gubernatis (Myth. anume Eghypetul…” Act moldovenesc din 1644 (A. Numai mirla din pãdure. 1: „Pentru toþŠ lucrãtorii pãmãntului. Tiia... Moxa. féce Misiršul. p. anume pentru plugari. Nime nu-i strãin ca eu. v. den ruda lui HamŠ. care se întrebuinþeazã ºi atunci cînd nu urmeazã un nume propriu. ANÞERÞ.

) se pune lîngã anume sinonimul slavic n a i m e: „Crãcšuniš n a i m e: Vladul. 2A-NÙME. p. nr. ºi pe p. Stan. mãrturisim cu acestu zapis”. deºi autorizaþiunea e definitivã. 15): „šarã trei pãrþi au rãmas la fraþi-mei care-i scriu mai sus anume. dar numai pe cît timp a funcþiona încã des ca prepoziþiune deosebitã. Stat. 179)... indiquer nominalement. urmînd loc gol. I Rom. ca ºi cînd bietul om n-ar fi ºtiut cum i se cheamã nevasta. 57. de exemplu la Miron Costin. încît era mai mult a. bãtr. Coce croitor. Stanciul…” Adesea anume se punea într-un mod pleonastic. p. vb. 1. I. p. Cernea. Mihai ºi Stoica. d. Prin fuziune între ambii sinonimi.. Vieroº. apoi mai jos. 212): „eu Stãnilã cãlãraºul înpreunã cu fãméša mea anumé……diîn Tãrgoviºte. la 1641 (ibid. deºi ºtia a cui fatã este. p. II. dénommer. 198: „un egumen p r e anume Misail Chisãliþã…”. fãrã fuziunea completã a ambelor elemente. ginerele unchišaºului Radul Cudalbul. ªi mai ciudat. Doc. – v.ANTÒN În asemeni cazuri e sinonim cu p r e n u m e..n u m e. nr. Dragul.. Preda din Lazuri (Dîmboviþa). 1Anume. – Nume. Cu o altã nuanþã de sens. Letop. chiar în traduceri unde nu-i corespunde nemic în original.R. Matei Basarab autorizã pe egumenul de la Tismana sã-ºi caute ºi sã apuce pe rumânii cei fugiþi de pe moºiile mãnãstirii „cu aasta carté a domnii méle ºi cu sluga domnii méle anume…”.I. a n u m e cã este ºi el unul den greci „au svãrlit unul cu un os ºi l-au lovit în cap…” v. Nedelco. ms. 199: „un pãrinte sehastru p r e anume Daniil…” În Catastih de rumãnii mãnãstirii Vierãºului. I. II. Derivat din adverbul a n u m e. Pãtru. Nanu. zice (A. Iacoveºtii ºi Mãlureni Bãltenii anume: Radul. anume însemna uneori „sous prétexte”. în graiul vechi se zicea ºi: p r e anume. 1744 (Cond. „en motivant”. anumesc se întrebuinþeazã la românii de . 102 destiner. Dobre Ciochinã. De pildã: La 1636 (Arh. Stat. Letop. ANUMÈSC (anumit. 265. vorbind despre rãscoala poporului contra grecilor sub Alexandru-vodã Iliaº: „nu era putere nice la boieri a oprire grosimea þãrãnimei pornitã. adv. Neculce. anumire). Aºa într-un context slavo-român mãhãcean circa 1600 (Cuv.. ce ºi pre Vasilie Vornicul. spécifier. subscrisã de domn ºi cu sigilul statului. vînzînd la 1629 o parte a sa dintr-o moºie cu exclusiunea pãrþilor de pãmînt. deci den parte-me eu m-am sculat de am vãndut…”. în Arh. enumerînd pe cei prezinþi la tranzacþiune: „ºi mãrturie am pus oameni buni p r e n u m e Stan” etc. Imerec. 1. nr. Muºat. deºi actul este pe deplin terminat. etc. sous prétexte. 82): „…iäæ vã stîh wþa nmægo Ìwania…” „…orecire IonŠ…” era um pãrinte anome Este curios de a vedea în unele documente dupã anume lãsat loc gol. Grigorie. ale fraþilor sãi Nedelco. Dobrica.

R.ecc-hicce). p.. Doljeºti II. ici. arãtãndu-ne un ispisoc de la rãposatul Bogdan-voevod din velet 7023…” v.AOACE peste Carpaþi cu sensul de: „însemnez pre nume. 1Ana. Annette. care totuºi se mai aude pe alocuri în munþii Ardealului. ANUMÌT. mai ales cu emfaticul -a (5A). 1. Basmul bãnãþenesc Gãitan de aor (Picot. 76).). Vasutca…” Anuºca figureazã adesea în vechiul Pomelnic al mãnãstirii Bistriþa din Moldova (ms. 1Ana. – Anuþã ANÙÞÃ. într-un crisov din 1481 (A. pe cînd a i c e a despãrut acolo cu desãvîrºire.). 44. Dialectes roumains. Anumesc. din contra. menþioneazã ca nepoate ale lui „Dragoº Viteaz” pe: „Jurja. Unul dintre numeroºii deminutivi din A n a. n. f. – Aniþã. Anuºca. – Numesc. A n i c ã. Bud. pr. 41. 52): „aoacea = a i c e a. a i c e a gonit aproape de tot pe aoace. bestimmen” (Lex. în dialectul daco-român. foarte obicinuit altãdatã la români alãturi cu sinonimii A n c ã. A n i þ ã etc. Sinonim cu a i c e ºi cu vechiul a c i c e (=lat. pers. De gura lelei Anuþã…” (J.... hotaresc spre ceva. în Arh. 45. 46 etc.. adv. Annette. În dialectul macedo-român aoace e foarte rãspîndit. p. conservatã la noi numai în construcþiunea „într-a c o a c e” ºi care reprezintã un prototip latin rustic e c c . 1Anume. Un act despre satul ªirãþii din Roman (Doc. f. AO! interj. ANUMÌRE v. Doinã din Ardeal: „Foaie verde lemn uºor.: ei furã irainte aoacea = ei fuserã înainte aici”.): „Din vechile vremi au arãtat cã au înblat satul ªãrãþãi în ºesã bãtrãni anume: Ilie ºi Mãnãilã ºi Costi ºi Turcul ºi Anuºca ºi Filip.B. p. benennen. în Acad. 103 . 33): „Dupã ce or ajuns la casa a n u m i t ã. dzise calu cãtrã stãpînu-so…” v. n.I.-à A ANÙªCÃ. pers. pr. Rom. De nimica nu mi-i dor Ca de flori de culcuduþã. Au! AOACE. Stat. La moþi (Frîncu-Candrea. ªtefan cel Mare.. 434. de ex. Rotacism. 48.h o c c e. – v. Un deminutiv slavic din Ana. aoace este un dublet etimologic cu forma perdutã a c o a c e. Circuleazã mai ales adjectivul participial a n u m i t. 33) v. ms. p.

p. AOLEALÃ.B. verbul a o l e s c cu varianturile fonetice d ã o l e s c ºi h ã o l e s c ºi derivatul a o l e a l ã. AOLÈU! interj. dar ºi þiganilor. au zis numai deodatã: Aolio ºi vai de mine! Da ºtiu c-o pãþii…” Cu toate astea. p. italieneºte a d o c c h i o. p. în curs de mai mult timp. Din aoleo sau aoleu se formeazã pe de o parte deminutivul a o l i c ã. Acoace. aflat-au vreme acel Daul-Ismail-aga. a þinea a-ochi însemneazã în graiul vechi a nu perde ceva sau pe cineva din vedere. prin mijlocul hanului fiindu-i capichihae. 1004). II. a lua. dupã d. – v. 89: „nici un folos dintr-acele pîri nu aduc dupã sine þãrii. fiind tãnãrã ºi desmerdatã de tatã-seu. p. pris souvent en plaisanterie. II. h ã o l e a l ã. mãi hoþ de dor.. Letop. poetic d a o l i c ã.. 280:„…fata Brãncovanului-vodã. A avea. ambii urcîndu-se la un prototip a v a l e u înrudit cu elenicul ¢b£le „à Dieu ne plaise!” Exprimã mai mult necaz decît durere. lit. Poveºti. Letop. AOLÈO! s. aoleo în loc de v a l e o a fost totdauna privit ca muntenism. de au scos domnia þãrii lui Dumitraºco-vodã…” v. de aci la Neculce. cri de douleur ou plutôt de dépit.. en perspective. ºi a-ochiu luatã la Împãrãþie þara…” Acelaºi. Dau de masã. p. Nicolae Costin. ºi tocmai de aceea lesne ia o nuanþã ironicã sau sarcasticã. – Aice. en vue. Literalmente a d o c u l u m. 1887. N-am topor sã te omor!…” (J. Aolesc.AOACE La bihãreni. pînã la momentul oportun de a-l lovi sau de a-l prinde. 99: „Hanul avãnd a-ochiu pre Nicolai-vodã. Miron Pompiliu: „aoace = a c o l o” (Conv. v. pe de alta. aolio! cã va pune taica pungã dã pungã din Bucureºti pãnã în Þarigrad…” Moldovenii atribuie pe aoleo nu numai muntenilor. dacã nu cumva autorul – dupã cum credem noi – se va fi înºelat asupra sensului. ce mare scãdere ºi stricãciune. aoleo e foarte rãspîndit ºi peste Carpaþi. Snoava bucovineanã Þiganul ºi iepurele (Sbiera. se bocia în gura mare m u n t e n e º t e de zicea: Aolio. 104 . d ã o l e a l ã..93) Ca þipet de o durere serioasã. într-un boacet de la Comarnic: „Intru-n casã. adv. A-ÒCHI. Ochi. O doinã din Ardeal: „Aoleo. Este dublet etimologic cu v a l e o sau v a l e u. În Moldova. 251): „Vãzîndu-se þiganul ºi fãr’ de fripturã ºi fãr' de boierie.

. despre o fatã de la þarã uitîndu-se la un cioban prin ochianul de inginer. 6: „Cãci cum mã vãzurã-ndatã în fundul puþului stînd.B. II.B. bunãoarã: „Aoleo ºi vai de mine. rujã-nvoaltã.. III.. Aoleu bãrbatul meu.2. Scrisoarea XIV. Arde sufleþelul meu…” (Alex. Inima-n gurã îºi ia. care aratã toate lucrurile întoarse: „— Aoleo! A întors pe Niþã 105 cu gaibele în sus!…” . Prov.353) sau: „Ea pe loc ieºind afarã. ªi þipã.. p. Poez. O croirã toþi la fugã. «aolio dracu! » strigînd…” sau: „Aolio! mor..AOLEÒ Destulã inimã arsã. 370) Mai adesea îºi asociazã alte interjecþiuni: o f ºi aoleo! v a i ºi aoleo! etc. rãcneºte. Of. 4) Ca refren. Ion Ghica. zbiarã: Aolio ºi vai de ea!…” (Pann. p. Aoleo!…” (J. Aº juca ºi nu ºtiu bine!…” (J. pop. mãiculiþã! Cîrciumarul m-a ucis! ªi dupã aceste vorbe alt nimica n-a mai zis…” (Ibid. of. Mã rup cîinii ºi mã latrã. Amãrîtã rãmîn eu…” (Burada. 124) La Anton Pann. Înmorm. of ºi aoleu. Moº Albu I.. 419) sau: „Iaca mîndra de pe vale! Cu rochiþa în paftale Cum mã-ntimpinã în cale. într-o doinã din Ardeal: „Pentru tine. 115) Foarte des aoleo ia un caracter comic ºi chiar trece la sarcasm.

131) 106 Cînd se reduplicã. Þuþuianu. Dobrin. din ajunul Crãciunului Te-am trimes dupã cãpãtat. Tr. Moº Ionicã: „Ei babo. Aoleo.D. Ia sã vedem. Fãgãraº. c.. Bucium).... 137: „Dacã n-o pune mîna pe tîrn. Muscel. într-o doinã munteneascã: „Foicicã colilie. De la Vrancea. Valea-Mare) Doina Femeia cu minte: „Frunzuliþã avrameasã. Aur. Sprîncenele mã mîngîie…” (G.T.AOLEÒ Cîntec de nuntã: „Aoleo cu soacrele! Cã nu strînge mesele. Cînd românul e de tot necãjit. mama ºi puiul de leu (Col. pop. ca în Jocul pãpuºãrilor. poporul zice „în glumã cã-i de aoleo”(G. 1876. p. 302) De asemenea în basmul Tatãl. Poez.D. 367): „Auleo! mamã. dupã ce sãrutã mai multe flori…” Aci admiraþiunea este ca un fel de necaz denaintea unei frumuseþi excepþionale. Am muiere scurtã. aoleo se lungeºte în aooleo. c.T. ª-aia-i cu conciul pe nas…” (G. p. l. tîrnul nu-i strigã aoleo!…” Ca þipet de admiraþiune. în cutie nimic zimþuit: Parcã-i o gaurã de puþ pãrãsit…” (G. pop. Ochii tãi struguri de vie. ce-ai cîºtigat? Aooleo.T.. lele Marie. C-au bãut rachiu de pere. 272) „Cînd un lucru nu e de aur bun.. v. Cînd omul uitã sau se codeºte a face un lucru. Poez.. pop. Aoleo ce pãcãtoasã!…” (G. groasã. se zice cã acel lucru îi strigã aoleo. da ce frumos miroasã! zise fiul împãratului. atunci al doilea aoleo se disimileazã uneori în a o l e o. Trubadur. Poez. ªi se-npedecã-n obele. .D. Numai una a ramas.

. – Valeu. lamenter. îþi pun lumînarea. AOLÈU! – v. 41 b): „de multe ori plângândŠ ºi h ã o l i n d u -lŠ…”. Mamã. – Aolicã. 66: „te bocesc. aolesc a devenit sinonim cu b o c e s c. Beilic). Pînã eºti la mãiculiþã. – Hãolesc. 144). bunãoarã la Dosofteiu. Cã dacã te-i depãrta. p. nu-i vedea…” (D. uneori redulpicat: aolicã – l i c ã. ºi dã-i hi slab dã þîþîni. – 1O. Pavelescu. vb. pop. tot acolo: „h ã o l i t u r i l e ºi plânsurile femeiš în totŠ chipul pline de jšale înfocatâ ºi ovilitã. Tot în cale te-i uita. Poez. puiculiþã.2. un fel de mustrare blîndã. sau cu proteticul d: d a o l i c ã. te culcã dã ghiu…” Cîntec de nuntã: „Aoleºte. cã bou ãl codalb al lu nenea Radu Bobeicã ºi-a scrintit un picior dã dinainte? — Aoleo ºi ã o l e o! strigarã toþi ºi toate…” Ca superlativ al lui aoleo figureazã o l e o l e o în proverbul: „Fuge de la aoleu ºi dã peste o l e o l e u l” (Pann. ci numai cu a o l e o ºi aolesc. Doinã: „Aolicã. ºi mai jos. 1683. v. fã leicã. mai ales cãtrã o iubitã. tatã. aolire). Aoleo! AOLÌCÃ! interj. II. c.. te aolesc. Exprimã un nãcaz uºor sau chiar prefãcut. Chioara) A o l e a l ã sau d a o l e a l ã „se cheamã cîntecele ce se cîntã cînd rade pe mire” (N. AOLÈSC (aolit. 359) 107 . Figureazã numai în poezia poporanã. Aolesc. Ialomiþa. Opincaru. mart. Aspiratul h ã o l e s c n-are a face cu rusul „hašlitš” sau cu germanul „heulen” (Cihac. 17 (f. 137). fa! Au tu mi-ai fãcut ceva De nu te mai pot uita?…” (Alex. exclamation d'un léger dépit ou reproche. I. Synaxar. 40: „— Auzirãþi. v. dodo.AOLÌCÃ Jipescu. c.. cine poate sã le scrie tote? ºi mašcã-sa ca maš multŠ b o c i n d u -sâ…” Jipescu. Dãolesc. p. Cu proteticul d ca în dalb = alb” oste forma poeticã d ã o l e s c. Opincaru. Derivat din interjecþiunea a o l e o. Andriescu. Dobrogea.

Aorar este pentru diacon ceea ce patrafirul e pentru popã: „o r a r i u m gestare ad solos Diaconos spectat” (Balsamon. d a o l i c ã! Mult mi-e drãguliþa micã! Aº lãsa-o de-ar mai creºte. Moº Albu II. bãtr. ÀOR. 5A): aoria. 49: „Aolicã. circa 1650 (ms. Nu m-ai abate din cale Sã calc pe urmele tale!…” (Ibid. Literalmente: a d h o r a s. AOLITÙRÃ s. de théol. Mai totdauna cu emfaticul -a (v. de unde aorar prin proteticul a-. aorare). din „aur”... pesemne. d. adv. Mai adesea repetat: aori… aori = = tantôt… tantôt. 108 . Aoleo. comenteazã aurar prin p e t i a l e. derivîndu-l. p. 197. AÒRI. Dorul crunt mã pridideºte…” (Ibid. n. AORÀR (pl. pe cari vezi-le la locul lor. – v.AOLÌCÃ Alta: „Aolicã.. Aolesc. s. Goar. Aoleo! – Dãolicã. în Acad. tantôt. bãrbãþelul meu. Adverb foarte frumos. Orar. ap. 279) Parodie poporanã de boacet la A. a o l e u! Scoalã. 1588 (Cuv. t. Aur.. Rom. Euchol. Medio-grecul wr£rion. v.: écharpe de diacre. HÃOLITÙRÃ – v.. Catastihul M-rii Galata. I. Pann. p.. alãturi cu formele simple mai obicinuite o r a r ºi u r a r. l i c ã floare! De n-ai fi fermecãtoare. 202): „1 aorar de sãrma cu 4 canafi… 3 aorare de zarba cãte cu patru canafi… 3 aorare de adamascã…” Arsenie din Bisericani. Scoalã sã jucãm un joc ªi te culcã iar la loc…” v. 156). p. AOOLEÒ! – v. 277) Alta: „Aolicã. 110).

XVII. p. deci începurâ a o bate cu tunuri ºi oboriša zimþii cetãþiei. aoare fripturã. Terminul juridic italian a p a l t o. s. quat. 1683.. 2ÀPA. APÀLT (plur. în Lexiconul Budan: „P a o s. V. 1Oarã. (Papiu.. nu departe de Lugoº.APÀOS despãrut astãzi din limba literarã. apr.n. l. popul. La Alexandri. AOS! interj. s u d i t = suddito etc. t. ºi aorša rãnjindŠ. p. – v. 1Grec. 1580. 4Apã. 3: „cumŠ ºi ceša ce înnoatã pre mare cu precepâturã.. seaflã un mare sat romãnesc numit A p a. Se aude mai des forma p a o s. loc. unde-š gona ºi muncile ce rãbda svinþiš pre atunce…” Ibid. a se vedea la locul sãu. Monum. p. 28 (f. ca ºi d r i t = diritto. s. dar rãmas încã pe alocuri în graiul poporului. Au! 1ÀPA. mašu 17 (f. šarâ aorea stau înlãuntrulŠ adãpostului cãndŠ vãdŠ bure ºi turburéle…” Ibid.. n. 222): „Calmucii aducea disagiu pe cai fete ºi copii de turci ºi-i mînca. aorša pãtrundša ºi pãreþii…” Dosofteiu. Cron.. 423): „Aos. p. 12: „fata mea rãu se drâcéºte. Synaxar. 1883. village roumain dans le Banat. aoare rasol…” v. – v. l. vinum sacrificale.: vin offert aux morts. ms. 1620. quatern. et de mythol. II. ºi aorea cade în apâ.. pr. de choréogr. ºi ei încâ aorea înnoatâ cãndŠ vrémša au fãrâ valuri ºi lin.. Boieri ºi ciocoi. apalturi). p. holà! În Dicþionarul bãnãþean. în regiunea Satmarului. 353: „aºa le era sfada: aorša biruša grecii pre trošani. Tot în pãrþile Ungariei. í33 b): „acolo în prãpaste un zmãu trãgându-sã. de théol. p. APÀOS.. Despre interesantul sufix topic -adia. circa 1670 (Col. Sã vinã oare din exclamaþiunea corespunzãtoare latinã prin forma intermediarã é o s = h e u s? v. Tr. H e u s”. întrat la români în epoca fanarioþilor. t. APÀDIA. sc. aorša trošanii pre greci. Satul românesc Apadia. 404: „(Turcii) se prinserâ întãšu de Galata sã o dobãndeascâ ºi puserâ trãbâcie. fermage. Opferwein” 109 . aorša coda întindzândŠ…” Dionisie Eclesiarh. deci au fostŠ oºti ºi rãzboae ºi vãrsare de sãnge…” Ibid. act. šarâ aorea în focŠ…” Moxa. II. Lipicescu arãtînd cîºtigurile sale: „480 de galbini º-o sutã de testele de la apaltul cãrþilor de gioc…” v. pe la 1858 numãra 800 locuitori (Hornyanszky). Omiliar. de ex. care-l înlocuieºte într-un mod puþin propriu prin c î n d… c î n d sau a c u m… a c u m ºi altele. Coresi. Apadia. 102 a): „mulþŠ grãescŠ aorša ºi dzâcŠ.

fãrã miros. dupã Arnobiu. miscel. pîne. fãrã culoare. c. s. p. Arheol. strãvezie. s a c a g i u l”. Grumezoaia).m. ms. 2. p. fãrã gust. vãrsãtoršul de apã.. Nicolae din Braºov. din cari nici una nu e femininã.09 de idrogen. riposo. apa. v. colac. Poporul în aceastã zi face must ºi-l duce la bisericã pentru apaos ºi colivã sau jertfã de struguri…” (I. ydrohoul (ÚdrocÒoj)”. Combinatã din 88. provenþ. Pandele.f. Fãlciu. Tot la Macarie. pâmãntŠ…”. ºi mai jos. În primul sens. Lexicon slavo-român. astãzi se zice s a c a g i u. 3. apâ. în Acad. „Pre la 6 august (Schimbarea-la-faþã) începe a se coace poama varaticã. marin. – Zodie. l. – Apãrie. repaus. cu sensul al treilea: „vodnikŠ. ape). ci numai dintr-un neutru p a u s u m. vin etc. dintr-acéste patru šaste zidit omul. aveau în panteonul lor ºi pe un P a u s u s. Furiºat în terminologia noastrã bisericeascã creºtinã.. Vechii romani. Ist.). p. La Ieromonahul Macarie. în Bibl. – -ariu. literalmente: „pentru odihnã”. în Bibl. Mircea. XVII (Cod. 290): „diîn patru tocméle cunoaºtem cã šaste adunatâ ºi fãcutâ lumea: focŠ. s.. reposo etc. Dupa. 193): „stihia. „La înmormîntare apaus se cheamã vinul cu care se stropeºte mortul în groapã…” (V. APÀRIU. Sf. ca sinonim cu c o r a b i e r.cum r e p a o s vine dintr-un prototip latin r e p a u s u m. ambii termeni alãturea: „vodonosetzŠ. span. vãzduhŠ.2. toatã lumea ar 110 peri…” .. circa 1670 (ms. 220): „tatã-mieu apariul. 1ÀPà (plur. Centralã din Buc. constellation du Verseau. iar prin urmare apaos este a d p a u s u m. al bis. din Moscva. În fine. prin multã vréme la Hersonisul Crivãþului cu c o r ã b i e r i i a înblînd…” În toate accepþiunile.91 pãrþi de oxigen cu 11. Copou). tot aºa românul p a o s nu se poate trage din latinul clasic feminin p a u s a (Cihac). repos. unde însã înþelesul cuvîntului se prea generalizeazã. începãtura fiecui. ce se aduce la bisericã pentru sãrbãtori. vãzduhul ºi cãldura. c. dar care potoleºte setea. Iaºi. 291: „apa šaste una diîn cele patru fâpturi diîn ce šaste lumea tocmitâ. ital. porteur d’eau. ºi de-arã lipsi una dintr-acéstea.APÀOS sau la Laurian-Maxim: „P a u s. ºi-ºŠ šaste rudâ cu pâmãntul. ºi mai vîrtos pentru repausaþi”. Rom. – Sacagiu. (ms. confirmat prin paralelismul formelor romanice: franc. ieroglif.3Apã. Paos. aparšul. ºi într-apâ ne afundâmŠ…” Glosar slavo-românesc. cumu e pãmîntul. deoarãce din el derivã a p ã r i e. Cuvîntul apariu „sacagiu” trebuia sã fi fost odatã foarte poporan. apa este o substanþã curgãtoare. f. 1778 (ms... Text omiletic din sec. Soc. cuvîntul ne întimpinã la Cantemir. acest cuvînt îºi datoreazã totuºi naºterea paganismului italic. zeul odihnei celei vecinice. – Corabie. aparšul. v. este latinul a q u a r i u s. eau. Înainte se credea cã apa este unul din cele patru elemente constitutive ale universului. 1.

ºi anume: I. apã d e s p ã l a t ºi aºa mai încolo. apã d e m o a r ã. „Ce dai de peatrã ºi nu se stricã..2. 7). a p a ca numele unui danþ de la nuntã etc. dupã gust: apã s ã l c i e. 3. pop. Lau copilul. Cele douã înþelesuri de cãpetenie ale cuvîntului în limba românã sînt: apã „eau” ºi a p ã „ rivière”. îi dau þîþã ªi mulg vaca la portiþã…” (Alex. apã d e r î u. dintre cari vom vorbi aci numai despre cel dentîi. II. apã d e b ã u t. 322). apã d e p u þ sau d e f î n t î n ã etc. A p ã î n g h i c i t o r i. apa este în opoziþiune cu pãmîntul privit ca u s c a t. Prov. se zice: apã d e p l o a i e. adjectivii a p o s ºi a p ã t o s cu verbul a p ã t o º e z.. 351: „acesta adunâ oºti mari pre apâ ºi pre u s c a t de se lovii cu grecii…” Apa este în antagonism cu f o c u l. apã d e l a c. Moxa. apã a m a r ã. dar totuºi ambele se unesc pentru a hrãni pe om. A. 111 . afarã de diferite compoziþiuni industriale ºi medicale. apã l i m p e d e ºi altele. 67: „Aleargã la apã. Între derivate: substantivul a p a r i u ºi de aci a p ã r i e. dupã pipãit: apã r e c e.308) Balada Nelucã: „Mircea suie pe poticã ªi-ntîlneºte o feticã Ce purta cofiþã-n mînã Cu apã de la fîntînã…” Dupã proveninþã. „Apã fãrã nisip. apã d u l c e.D. Poez. 1. în care se rezumã traiul þãrancei române: „De cu zioa mãtur casa. p. „Ce picã-n apã ºi nu se udã? – F r u n z a” (Familia. ºi afarã de acele a p e pe cari vezi-le la articolii urmãtori: a p ã ca nume de boalã la om ºi mai ales la vite. 231).ÀPÃ Ca element u d.. aduce pe loc ªi de mãmãligã pune vas la f o c…” Doina Nevasta. 1886. cãrora li se zice prin asemãnare a p ã. – H î r t i a” (Sbiera. Aprind f o c u l. 1620. Pann. apã c a l d ã. dupã felul de întrebuinþare: apã d e b a i e. Poez. apã d e i z v o r. Aduc apã din fîntînã ªi furca n-o las din mînã. pop. Poveºti. p. pe care-l stinge. p.. gãtesc masa. dupã aspect: apã t u r b u r e. 2. Deminutiv de la apã este a p u º o a r ã. – L a c r i m a” (G.T. dar dai în apã ºi se stricã.

niþi s-adapã”. „de monte” etc. Ghicitoare macedo-românã despre u m b r ã: „Noapte-dzua ºeade-n apã. 915) asupra cãriia catã sã ne oprim o clipã. p. Fãrã umbrã” (Tribuna din Sibii. Nu o datã se poate constata în ghicitori pãstrarea urmelor celor mai arhaice (v. subînþelegîndu-se „quidnam est”. – C ó f a. este o anticã ghicitoare latinã vulgarã despre apã. 143) 5. „de sole”. De mînã de om Cu voie de domn…” (Lumina pentru toþi. Ninþi s-audã.. 1Ana). pe care poporul român a conservat-o pe de-ntregul în: 112 . p. 1885. Am o iapã. În acest mod. „exsanguis = sine sanguine”. Ghicitoarea despre c o r a b i e: „Panã împãnatã. ca ºi „lunter” pentru „linter”.” (Sbiera. Poveºti. „exlinguis = sine lingua”. Ômbroj. prepoziþiunea „de” indicã proveninþã de sus în jos.ÀPÃ 4. „Mama naºte fata ºi fata pe mamã. româneºte „luntre”.. încã o datã: „De umbre. – A p a ºi g h e a þ a” (Ibid. 1886. 7. 320) 6. Pe care o duc de coadã la apã. Sumbrã. Exumbre…”. p. Pe apã lãsatã. În „de umbre = de imbre”. Exumbre…” adecã: „ce vine din ploaie ºi n-are umbrã?” Forma primitivã pentru latinul clasic i m b e r era u m b e r = gr. pe de altã parte. 8. Tot aºa în: „Dumbrã Sumbrã…” ne întimpinã aºa-zicînd cristalizatã cimilitura latinã rusticã: „De imbre. p. tot aºa ca în: „de caelo”. 324). „exanimis” etc. Cea mai remarcabilã este ghicitoarea ardeleneascã despre chiar a p ã: „Dumbrã. în „exumbris = = sine umbra” prefixul „ex” are o funcþiune privativã întocmai ca în „excors = sine corde”.

II. „Dumbrã Sumbrã” pare a fi o galimatie.ÀPà „Dumbrã. „Apã sã bei din chiar puþul tãu”.): 1. p. 8. În Sicilia se zice: „ognunu tira l’acqua a lu so mulinu” (Traina). p. Din aceste nouã zicãtori sau locuþiuni proverbiale. s-a adaos: „Fãrã umbrã”. 1876. II. 9. 13). ºi Tocilescu.. Franþuzeºte: „faire venir l'eau au moulin”. „Ca peºtele-n apã trãieºte…” 6. cu apa-n cap…” 5. pietrele rãmîn pe loc…” 2. „Apa curge ºi se duce. ne vom opri asupra n-rilor 1 ºi 3. A p ã î n p r o v e r b i º i l o c u þ i u n i p r o v e r b i a l e. ºi pe munþi îi cufundã”. ca în „apa curge. sau acolo unde sensul primitiv s-a perdut prin vechime. ca în aºa-numitele „poveºti cu minciuni”. „Ca paparuda. „Apele cele mici în cele mari se varsã”. § 15. care nu este în fond decît o traducere de „exumbre”.. 1814. nu mai vezi ca prin oglindã”. Rev. dar cînd începuse a nu se mai pricepe aceastã fosilã linguisticã. 4 vezi mai jos la III. . I. lit. 69 sqq. „Apa linã mult te înºealã…” 3. „Apa cînd se umflã. III. Pilde (Conv. 283). La prima vedere. Dãnilã Prepeleac (Conv.Descîntec de „ceasul cel rãu”: „ºi cum s-aºeaza p e a t r a -n apã. iar pentru nr. 1. în realitate însã galimatie nu se aflã niciodatã în literatura poporanã decît numai acolo unde este pusã cu tot dinadinsul. p. lit. III. 7. p e t r e l e rãmîn” (Pann. Sumbrã…”. 1879. 231 sqq. I. dar trebui cãutat prin ºtiinþã. v. Iordachi Golescu. „I-a luat apa de la moarã…” 4. Dr. Creangã. 134). aºa sã se 113 aºeze rãul” (Albina Carpaþilor. Polysu: „o veni apa ºi la moara mea = es ist noch nicht aller Tage Abend”. 460): „Îi venise acum ºi lui Dãnilã apa la moarã…” În loc de „a lua”. 68). „A lua apa de la moarã” este în opoziþiune cu: „a veni apa la moarã” (Pann. „Apa cînd se turburã. a mai întrat în locuþiuni: 10. Cimiliturã. p. Antiteza între stabilitatea p e t r e i faþã cu mobilitatea apei. se aude cu acelaºi sens: „i-am tãiat apa de la Moarã” (Pann.

Sã-l arunci chiar ºi în apã…” (Ib.I. Numai izvoarele de munte curg ºi se scurg pe petre. catã sã admitem darã cã întreaga naþionalitate a noastrã s-a format în Carpaþi. cum nu stã apa pe p e t r e…” Proverbul „apa curge. Sece-i apa. Rãmîie-i p e t r e l e. 1877. 179) Cele nouã specimene adunate de Iordachi Golescu sînt o p i c ã t u r ã d e apã în mulþimea proverbelor ºi locuþiunilor proverbiale româneºti privitoare la apã. 14. niciodatã rîurile de pe cîmpie. în privinþa cãrora nãsipul rãmîne.„La baligã moale puþinticã apã trebuie” (Ib. 101).. la milanezi: „l'oeuli el sta dessoravia de l’acqua” (Cherubini). Basmul Cotoºman nãzdrãvan (Ispirescu. Curat.. Acest interesant proverb se rãsfrînge ºi într-un descîntec din Bucovina: „De-i pocit de vad. II. 134).„Gãina bea apã ºi se uitã la Dumnezeu” (Ib. 21): „cum s-a vãzut flãcãul cu casã ºi avere bunicicã. Stan Pãþitul (Conv. Necurat...„Negustor greu ca fulgul pe apã” (Ib. pogorîndu-se mai tîrziu gata pe ºes. nu mai sta locului. „Binele de rãu te scapã. III. astfel cã trebui sã-l privim ca specific românesc. 286): „Unde pînã aci era bilºugul în casa lor. I.ÀPà 11. pentru care n-am putut gãsi nici o paralelã în celelalte limbi. dintre cari iatã o seamã: 12 „Pe porcul nu-l faci sã bea apã din fedeleº” (Pann. 85). Pentru ca un asemenea proverb sã se fi putut naºte ºi a se înrãdãcina la toþi românii din Dacia lui Traian. Avem trii Privalii: Unã goalã. 13. Plîngã dupã dînsele…” (Marian. petrele rãmîn”. „Toþi pretutindenea sapã. Legende. 72) 17. Creangã. acum ajunserã negustori grei ca fulgul pe apã…” Evreul în Jocul pãpuºilor: „Noi suntem trii tãvarãºi Grele ca fulg pi apã. III.. 106) 16.. 114 . El duce cîinii la apã…” (Ib. 15. lit. p. II. I. ni se pare a fi de o extremã importanþã istoricã.„Dreptatea iese ca untdelemnul dasupra apei” (lb. III. 28).. p. 47). 18.. Descînt.

III. 52). 11)..„A fãgãdui marea cu sarea ºi a da ce nu curge pe apã” (Pann. Moº Nichifor Coþcariul (Conv. Ion Ghica.„Apa trebuie sã vie la matca ei. 24. Creangã. 378): „eu ºtiu ce ºtiu eu: degeaba mai baþi apa-n chiuã sã s-aleagã unt. la sicilieni: „lu sangu nun si po' fari acqua” (Traina).. este o frînturã din antica credinþã italicã despre „annus mundanus” (Macrob. II.„A bate apa în piuã”. 23). act. 8: „Iorgule. Prima parte a acestui proverb se gãseºte deja la romani. 100) a nu-l împedeca în plãceri. vorbind despre bieþii dascali din prima jumãtate a secolului: „Le plãtea ce pe apã nu curge: dascãlul Stan de exemplu. p. Dr. p. barbate. 1886. sc.. I. I. Scip. „Hoþului îi merge tigva pînã la a nouazeci ºi noua oarã la apã. cã nu s-a alege niciodatã…” 115 . Poez. cel mai bine plãtit din toþi. dar pita-i cu bani.„Minciuna ca glonþul în apã s-afundã” (Lumina pentru toþi. avea cîte 20 de parale de copil pe lunã…” 21.ÀPÃ Altã seacã. Polysu: „a lãsa pe cineva în apa sa = einem freien Lauf lassen”.T.. Polysu). II. Creangã. Sallustiu zice despre Catilina cã. în petreceri. 1877. va la cruche à l’eau”. 572). IV. în desfrîu. Dãnilã Prepeleac (Conv. Dacã nu l-oi ajuta eu. pop. p. 127). lit. p. sîngele apã nu se face. 25. italieneºte: „il sangue non fu mai acqua”. frate. p. italieneºte: „batter l’acqua nel mortaio” (Düringsfeld). II. lit. welcher Meinung er ist” (Dr. 87). ai ceva care-mi tãinuieºti… Nu eºti în apele dumnitale…” Un variant rimat: „Sã vedem În ce apã Se adapã = wir wollen sehen.. Boieri ºi ciocoi. A doua parte este un admirabil eufemism pentru noþiunea cea mai trivialã. franþuzeºte: „tant. was er will. nevastã. 23. cine sã-l ajute?…” 26.„Sîngele apã nu se face”. 78). da la a o suta i sã-nfundã” (Jipescu. 453): „— Frate. ajuns la sãrãcie: „maria montesque polliceri coepit” (Cat. 22.D. ª-altã plinã cu-ntunericã…” (G.„A lãsa pe cineva sã se scalde în apele sale” (Pann. 1876. Scrisoarea IV. — Apoi dã. franþuzeºte: „c’est battre l’eau”.Alexandri.. 126) 19. ºi omul la teapa lui” (Pann. Limba.„Tivga merge la apã pînã cînd se sparge” (Baronzi. proverbul paralel italian sunã: „In cento anni e cento mesi „L'acqua torna a’ suoi paesi…” 20. cînd toate lucrurile se întorc la punctul lor de plecare.

p. Sultãnica. Tare-s negri ºi pîrliþi. Da-s negri de apã rea. p. strãinã. ca pe un pãun” (R. fata proastã ºi þîfnoasã dã norocului cu piciorul…” Basmul Þugulea (Ispirescu.Culmea suferintei este cînd „nici apa nu alinã”. Vasiliu. 15: „au nu e voinic? nu-ºi are rost de frunte? or e beþiv. I.. Legende.„Cine stã pe douã luntri.„Nu plãteºte nici apa care o bea” (A.B.. sc. he. zurbagiu? au n-are de pe ce bea apã? he. Ionescu. 6) 29. stricãtor de case. italieneºte: „paiono due goccie d’acqua”. 8: „toþi sfinþii se aseamãnã ca douã picãturi de apã: toþi au ochii din trei linii. Iaºi. 132) De la Vrancea.ÀPÃ 27. . Transilv. Poieni) 33. Sultãnica.„Pînã nu-l storci buretele. nasul dintr-una ºi gura din douã…” Franþuzeºte: „se ressembler comme deux gouttes d’eau”. 174). satirã poporanã contra þãranilor din satul Cordun: „Fecioraºii din Cordun Parcã stau numai la fum.Putere alinãtoare are mai în specie „apa rece la inimã merge”. p. Doamne. Limba. Miles II. De nici apa nu m-alinã. Sineºti). N-are dupã ce bea apã…” (Pann. Doinã din Ardeal: „Strãinã-s. 31. „De sãrãcie nu scapã.„Ca douã picãture de apã…” De la Vrancea. deja în latina: „…similior nunquam potis A q u a a q u a i sumi…” (Plaut. Parcã-s la foc cîrcãliþi.„A nu avea dupã ce bea apã”. Simu. Iasi. 30. Ei erau sãraci de n-aveau dupã ce bea apã…” (cfr. Orlat). 52). c. 28. cade în apã” (Baronzi. 219. Nici de-o altã-nvîrtiturã. Nu-s negri de þiiturã. p. Bucovina II. 313): „Au fost odatã un moº ºi o babã. Cã n-au dupã ce o bea…” 32. c. ibid.Despre oameni þîfnoºi: „sã nu pice nici apã pe el. De-ar ploua o sãptãmînã…” (J. Marian. 207) 116 34.. nu dã apa” (C. c.

Ion Ghica. Scrisoarea XVI: „Îmi place egalitatea. este deja în Psaltire: Coresi.Oricît de plãcutã însã. p.ÀPà Colindã din Dobrogea: „Mai jos apoi se lãsa. însemneazã ºovãire în pãreri.. Rev. Pe-un mîndru ºes se oprea. Cãlãt. 185) 42. 100) 117 . 38. Nu admit eu deosebiri ºi distincþiuni d-alea între fãpturile lui Dumnezeu. Pseud. p. Treci prin apã ºi prin foc…” (Conv. Cu livezi Verzi ªi cu apã rece La inimã merge…” (Burada. ci un împrumut nou de la francezi: „pécher en eau trouble = a se folosi din turburarea trebilor publice sau particulare spre a cîºtiga” (Aaron-Poenar-Hill). 418). p. vol. v. din Sibii. quam s i i m b r e m i n c r i b r o geras…” (Plaut. 231). p.Pentru un beþiv: „apa nu e bunã nici în cizmã” sau „nici în opinci” (Tocilescu. LXV: „TrecumŠ preîn focŠ ºi apâ ºi scoseºi-ne în rãpausŠ…” „Transivimus per ignem et a q u a m et eduxisti nos in refrigerium…” Mai româneºte este: „a da prin foc ºi prin apã”. 74) 35. apa r e c e nu îmbatã. I. de unde locuþiunea: a îmbãta cu apã rece = a flecãri. p. 62). 38). Basmul Cei trei fraþi împãraþi (Ispirescu. ca sinonim cu omorîre: „…îi fã ºi capãtul. 1885. 1. 36. 1877. cu sens de a se expune la orice primejdie. deja la vechii romani: „Non pluris refert.„Cît þine ciurul apã = prea puþin.„Tot o apã = acelaºi fel”. I. aº fi dat prin foc ºi prin apã…” Ca proverb: „Cînd sînt zile cu noroc. 1886. „…îndrugau vorbe potrivite. p. 41. 37. „…ea umbla sã-l îmbete cu apã rece…” (Trib.. p. ca sã îmbete lumea cu apã rece…” (Ibid. ca sã nu mai beie el apã rece…” (Sbieri. Lit. mai de loc”. Legende. ps. Poveºti.„A pãscui în apã turbure” pare a nu fi poporan. a vorbi nimicuri”.„A trece prin foc ºi prin apã”.. 39.„O scaldã în douã ape” locuþiune împrumutatã de la spãlãtorese. Cer sã fim toþi o apã…” 40. 1577. 271): „pentru dragostea ta. un caracter î n d o i p e r i.De aci.

Limba. cãruia îi lãsa gura apã…” 118 . I. Chron. Franþuzeºte: „Puiser l’eau Dans un cribleau”. 50). 1885. 559: „Ba o-ngropa pã mumã-sa. p. la spanioli: „Aqua coge con harnero Quien se cree de ligero…” Cantemir. II. p. se zice cînd cineva vede ceva plãcut ºi pofteºte = cela fait venir l’eau à la bouche”. 1885. 48. v.A face cuiva apa = a-l prãpãdi. lit. 46. se zice în Mehedinþi (R. la III. Prov. Tribuna din Sibii. 2Sorb.Costinescu: „Aceasta face a lãsa gura apa. literalmente: „a-l face sã se scurgã”. c. la portugezi: „fazer vir a agoa á boca”. Transilv. 339: „Precum apa nu sã poate þinea în ciur. 47. „Nimãr ei (pãgubaºii) ºi la casa unde sã trãsese românul ºi þiganul dupã ce fãcuserã vaca apã…” (Foiºoara din Sibii. 11). aºea minciuna nu poate sã stãruiascã în basnele sale…” A. 63) 44.„Ce mai neamuri! ªeapte ape-n chisãliþã” (R. Vînju-Mare).„Te-a trecut apa sub limbã”. „perˆ tîn ¢dun£twn”. 43. a se vedea mai jos. de unde s-a nãscut aceastã locuþiune proverbialã. III.ÀPÃ La eleni: „kosk…nf Ûdwr ¢ntle†j” sau „kosk…nf fšreij Ûdwr” (Plut. p. vezi la III. p. 49. Ca ciurul cum þine apã…” Despre o datinã în legãturã cu aceastã locuþiune proverbialã. ªi italieneºte: „venir l’acqua in bocca” sau „venir l’acqua in su l’ugolo”. Orlat). Mihaileanu.„A avea apa sorb” (Baronzi. 45. p. ca rãspuns aceluia ce se laudã cã are multe neamurì. cînd e un mare ger. 44). a-l înmormînta”.. 191): „sã ne daþi cît se poate mai multã mîncare ºi bãuturicã..A face ceva peste putinþã: „Tãiam lumea cu sapa ªi cãram cu ciurul apa…” (Tribuna de la Sibii. Italieneºte: „portar l'acqua nel vaglio”. § 5. 1886.. § 6-7. 1877. „A face un lucru apã = a-l fura”. Simu. Pann. Povestea lui Harap-Alb (Conv. zise Setilã. cari însã toate la un loc nu sînt vro mare treabã. da pã noi ºtiu cã nu. 8. 69: „Banii din mînã îi scapã. cã i-om face noi apa…” Despre rolul apei la înmormîntare. c. Creangã. p.

53. 213): „le lãsa gura apã la toþi dupã o aºa bucãþicã…” 50. Muºetescu. exclamã cu indignaþiune: „mai bine sã car apã la jidani decît…” (D. Pirca). 153: „…îmbucã cu aºa poftã dã pare cã sã bat doi nebuni la gura lor. c.„A scoate apã din peatrã = a face un lucru peste putinþã. p. c.. p. 1886.A creºte iute. a fi c u r g ã t o r. cînd te-i uita la iei cum mãnîncã…” Basmul Zîna zînelor (Ispirescu. 8). aºa erau…” (Tribuna din Sibii. p. c. p. cînd nu vrea omul din popor sã facã ceva prea greu sau prea dezgustãtor. p. G. Persa I. p. pînã sã ajungi a cunoaºte tainele împãrãþiei…” 54. 41: „…quin si egomet veneam..Basmul Gãinãreasa (Ispirescu. 352): „aºa de puþinticã ºi drãgãlaºe mai era. ªi-n limba sardã: „ischire una cosa comente i s'abba = saper bene. p. Fãgãraº. 1. p. 360): „era aºa puþinticã la trup. Sultãnica. Legende. povesteºte ca pe apã toate pãsurile sale…” Basmul Omul cu trei talanþi (Sbiera. Basmul Orb împãrat (Tribuna din Sibii. Legende. încît ar fi bãut-o într-un pãhar de apã…” „Tustrei voinici ºi pieptoºi de sã-i sorbi într-o lingurã de apã. 236): „parcã eºti un zodieriu de le spui toate aºa ca de pe apã…” „Toate le ºtie ca pe apã” (Foiºoara din Sibii. 401). Poienari). 55. Opincaru. Îþi lasã gura apã.B. 137) 52. fluidamente” (Spano). sau în basmul Cele trei rodii (ibid. încît s-o sorbi într-un pãhar cu apã…”. Muscel. nam tu a q u a m a p u m i c e nunc postulas…” De la Vrancea. Pe sufletul meu. 1886. Mancaº. 24: „cu una. Poveºti. p.„A sorbi pe cineva într-un pãhar sau într-o lingurã cu apã…” Basmul Fata de împãrat (Ispirescu. Scrisoarea XV: „vorbea bulgãreºte ca apa ºi legase cunoºtinþe cu neguþãtori de peste Dunãre…” 51. Copãcel. deja la Plaut.Doinã din Ardeal: „Eu mã duc cît apele Cã m-ajung dragostele…” (J. mai cu ce avea de la pãrinþi. a nu se întrerumpe. Balada Chira: „Giur pe Dumnezeu. 57.Nevinovãþia se alãtureazã cu „apa c u r a t ã”. întrebat fiind. Legende. p. Ion Ghica. se zice: „ca din apã” (D. 1886. „a vorbi ca apa” = a nu se încurca. vix recipi potessit Quod tu me rogas. Iaºi. 421): „Ajungînd la împãrãteasa ºi. Popu. cu alta.„A ºti sau a vorbi ca pe apã”.ÀPÃ Jipescu.În Moldova. 307): „Are sã mai curgã multã apã pe gîrlã. scoase apã din piatrã ºi ajunse a fi jinduit de multe fete în sat…” 56. 119 . v.

pe mormîntul femeii sale moarte se varsã apã multã.A p ã î n d a t i n e º i c r e d i n þ e. Simu. cã apoi nu poate naºte pînã ce acela nu-i va da apã din pumn. 5. 61. Iaºi. Argint. de asemenea sã nu desculþe pre nime ºi sã nu-i tragã cioarecii la nime. „Poporul crede cã cine s-o arunca în apã în ziua de Boboteazã ºi se va scãlda. c. apoi. c.A se întinde sau a se împrãºtia ca apa… Costachi Negruzzi. Dacã se va da apã din vasul din care beau porumbii celor ce se au rãu laolaltã. . Transilv.Apa cea curatã. te tãmãduieºti. Aghiasmã. cã nu poate naºte pînã ce acela nu-i va da apã din opincã. 3. se îndrãgesc iarãºi” (R. zicînd: noroc sã dea Dumnezeu. 120 c. III. c. vorbim mai jos. „Femeia însãrcinatã sã nu deie apã la nime. de ºoldinã. înjugînd boii la plug. – Vrajã. cizmã. 6. § 23. zic: cît stã apa în ciur. – Paparudã. Aci vom întruni o micã parte din asemeni datine ºi credinþe. v. c.). cã aceea se crede cã arde în groapã…” (Ib. Botoºani. v. 4. Maidan). Popu. „Cînd pleacã oamenii cu vreo marfã la tîrg.Despre apa v i o a r ã. la rîndul sãu. – Ploaie. Copãcel). apã ca lacrima” (G. chiar ºi-n vîrful munþilor. toþi se spalã pre mîni cu apa m o r t u l u i preste groapã. îl þin deasupra marfei ºi. Despre apã sub raportul mitologic sau religios ºi etno-psicologic. – Descîntec. – Lacrimã. Fãgãraº. Bottez. „Dupã ce s-a astrucat în pãmînt mortul. Orlat). Se împrãºtie ca apa pe ºesul acel întins…” 60. – Boboteazã.. Din ziua de Boboteazã ºease sãptãmîni toate apele sînt curate ºi sfinte. „Cînd se însoarã de a doua oarã bãrbatul rãmas vãduv. – Georz. v. „Cînd oamenii voiesc a începe plugãria. turnînd apã în el. Aprodul Purice: „Atuncea spaima ºi groaza pre protivnici au cuprins. 59. 2. atîta sã stau cu marfa nevîndutã în tîrg” (Ib. III. ploaie ºi roadã!” (A. 7. tãmîiazã împregiur ºi stroposc cu apã plugul ºi pe boi. – Martin. atunci pun în un vas apã ºi-n altul cãrbuni cu tãmîie. – 1Mort. l. Banat. friguri ºi altele. ªipotele).ÀPà Cã-s nevinovatã Ca apa curatã…” 58. „Poporul zice: apã limpede ca argintul. pentru ca sã nu amurtã sau asude mîinele” (S.” (Ibid. Liuba. se alãtureazã cu a r g i n t u l ºi cu l a c r i m a. cioareci etc. Gheorghiu. iau un ciur.). de-i hi beteag de orice boalã. Apã-vie. crezînd cã preste an nu vor hi betegi” (D. Cãlineºti).Despre locuþiunea proverbialã: „în ce apã se scaldã”.). Se aruncã atunci în apã ºi oamenii sãnãtoºi.

din Þara Româneascã. Mîndru. ajungînd cu zînele pînã la locul cu apele albe ºi vãzînd acolo planta. Sufletul unei muieri care a vãtãmat zînele. Mangiucã (Calendar. p. Prahova. 10. purtat fiind de zîne spre chinuire ºi rãsplãtire. v. 1876. cunoscînd-o a întins mîna sã o rupã din pãmînt. a cãrii trupinã este învãlitã în pînzã de peatrã. Înghiþea de douã ori ªi-l apuca reci fiori. pe loc ies tezaurii pe faþa pãmîntului.. la locul cu apele albe.ÀPà Tot din Banat. Înghiþea bietul o datã ªi-l lovea dorul de fatã. peste stînca cea mare de la Berzasca trag la cîrºiile Saschei ºi a Ciclovei. unde þin ele petrecerile. zînele bucuros petrec pe poienele munþilor de iederã. Nisipi). pentru ca poceala sã cazã pe acel semn” (C. de semenic ºi de priboi. Vîlcea. Mangiucã.Balada Neluca: „Mircea-n vale se ducea.. ªtima. 12. Înghiþea iar de trei ori ªi cãdea mort între flori!…” Asupra acestui pasagiu. 1882). îl pocesc. ºi acolo punînd floarea pe pãmînt. c. în ziua de Bunãvestire. Poppescu. De aceea cînd cineva bea apã dimineaþa din vreo fîntînã. pleacã zînele în cãlãtoriile lor. cãci dînsa-l conduce cu o atragere magicã cãtrã locurile unde se aflã tezaurii îngropaþi. lasã în ea vreun semn de la sine. ne spune d.„ª t i m a apei” se cheamã în Moldova pe alocuri un fel de geniu al rîurilor (S. De la locul cu apele albe. c. Ci la ea nãvalã da. 360: „Frumoase credinþe are poporul nostru ºi despre locuinþa zînelor din Þara Româneascã. În cãlãtoriile lor. Dar el cruce nu-ºi fãcea. se face „vãrsarea apei m o r þ i l o r pe iarba verde”. 121 . ºi oricine va bea dupã dînsele. Iepureni). „De boala d i n t r u . ºi care om poate cãpãta acea floare. 9. c. ospãtãrile ºi jocurile lor. Tr. l. Col. de foiofiu. i-a dat cu sbiciul peste mînã de i-a cãzut floarea din mînã. cã la 25 martiu. Peste apã nu sufla. „Ielele beau noaptea apã de prin fîntîni. Vestem). trec peste munþii Orºovei.i e l e se vindecã omul cu apa adunatã din 9 vaduri” (V. dar observînd-o o zînã. Petriºor. acela este norocos. purtînd cu sine cete de suflete pãcãtoase spre pedepsire…” 11.„Locul c u apele a l b e” figureazã în legende mitologice din Banat. pe aiuri se zice: „apã de la 9 fîntîni” (D. Iasi. Transilv. 8. de aci fac excursiuni prin Banat apoi peste muntele Semenic de lîngã Caransebeº ºi se întoarnã înapoi în Þara Româneascã. unde se scaldã zînele ºi unde creºte floarea cea misterioasã. S. Nisipescu. Star-Chiojdu). c. Alexandri zice în notã cã românul suflã în apã: „pentru ca sã alunge nelucile morþilor ce zbor prin lume ºi se amestecã în faptele oamenilor”.

înainte de a începe a descînta de dînsele. pe cînd bate metaniile. – -ilã.Cultul apei apare mai ales în urmãtoarea datinã: „Descîntãtoarea. De aci locuþiunea proverbialã despre cei uºori la minte: „e ca paparuda. ºi la urma urmelor aflarã despre un vrãjitor meºter care le închiega ºi apele…” (cfr. 1881.. 193).O altã specie de fiinþe mitologice în legãturã cu apa sînt p a p a r u d e l e . Grozav burdãhan ºi nesãþios gîtlej. a treia joi dupã Paºti. p. ibid. zise Harap-Alb. p. vestitul S e t i l ã fiul Secetei. zice urmãtoarele cuvinte: Apã curgãtoare. darã ºi acuma fãrã de-a vorbi cu alþii sau de a cãuta îndãrîpt.. Datine. Basmul Coman vînãtorul (Col. Legende. Pe cînd bate ea acele trei metanii. bate într-un loc pe mal în contra curgerii apei trei metanii.Credinþa în „închiegarea apei” prin fermece e tot ce poate fi mai rãspîndit în popor. mare ghiol de apã trebuie sã fie în maþele lui! Se vede cã acesta-i prãpãdenia apelor. fãrã ca s-o fi observat cineva.... 91-2). Argint. 14. cu apa-n cap” (Conv. p. începe a descînta apa din cofiþã c-o mãturã de busuioc ºi c-un ban de argint…” (Marian. Creangã. Sãnãtate ºi veac! De-aice apoi se duce mai la deal pe rîu. 469): „era Baba Cloanþa. Ajungînd la rîu. cînd fete încununate cu bozi aleargã de la casã la casã invocînd ploile. p. 1877. pentru cã dacã ar vorbi cu cineva sau s-ar uita îndãrîpt. – Ban. 160): „Mai umblarã ei ce umblarã. apoi cu cofiþa sau oala ie un pic din apa ce-a curs peste pînea ºi sarea aruncatã. se duce la un rîu curgãtor cu o bucãþicã de pîne. 15. l. – Iele. da al dracului onanie de om e ºi acesta. se întoarce spre casã.O fiinþã mitologicã de apã este ºi S e t i l ã. Creangã. repeþeºte cuvintele de mai sus ºi ie apã cu cofiþa. Sositã acasã. p. lit. 1882. 1874. Eu te sorocesc Tot cu pîne ºi cu sare Sã lecuieºti pe cutare Din cap pînã-n picioare Cu leac. p. p. înfigînd toporul în . Descînt. vrãjitoarea care închega ºi apele cu farmecele sale…” I. 16. – Busuioc. Tr. udîndu-le de sus pînã jos” (Teodorescu. Amintiri din copilãrie (Conv. ºi aºa în trei locuri dupã olaltã bate de trei ori cîte trei metanii ºi. 187): „Mãi. Setilã. iar stãpîna casei ia „o doniþã cu apã º-o aruncã pe dînsele. nãscut în zodia rãþelor ºi împodobit cu darul suptului…” v. p. Dupã ce a fãcut ea aceasta ºi dupã ce ºi-a umplut cofiþa cu apã.. lit. Povestea lui Harap-Alb (Conv. I. lit. 1): „Alunga nourii cei negri 122 de pe deasupra satului nostru ºi abãtea grindina în alte pãrþi. cu un drobuºor de sare ºi cu o cofiþã sau oalã nouã în mîna dreaptã. 73).ÀPÃ 13. de nu pot sã-i potoleascã setea nici izvoarele pãmîntului. toate operaþiunile sale n-ar mai avea nici o putere. 129). aruncã din pîne ºi din sare ceva în undele apei. Basmul Fãt-Frumos cel rãtãcit (Ispirescu. – Dunãre. v.

uneori chiar simplu apã. Alexandri. Iaºi. în loc de sfinþeºte” (P. 87) sau: „Ori tu zaci de-o boalã grea ªi nu-i nime pe-acolea Sã-þi dea apã din izvor ªi sã-þi facã dupã dor?…” (Pompiliu.„La aghiasmã se zice apa-m a r e (N. Sibii. melc cotomelc.„Cînd se scaldã copiii ºi li se bagã apã în urechi. 1882).În graiul boacetelor poporane „a s l o b o z i apele rãposatului” însemneazã „a da de pomanã” (Burada. „ aqua virgo” la vechii romani. Scoate apã din urechi Cã þi-oi da un ban vechi ª-o lingurã de curechi ª-o palmã peste urechi… apoi aruncã peste cap îndãrît petricelele în apã.ÀPà pãmînt afarã dinaintea uºei. fugarul îºi adapã ªi se jurã cã pe lume nu-i aºa de dulce apã…” Apa n e . în vrãji. suflã-ncet peste cofiþã ªi cu apa n e . Haþeg) v. Calendar. Miroslava). „ªi la Nistru se ducea.Apã n e -n c e p u t ã. se face aceastã „slobozire a apei morþilor” (Mangiucã. sîmbãta.n c e p u t ã þine un loc foarte însemnat în medicina poporanã. Pastel XXVIII: „Româncuþa mulþãmeºte. bunãoarã: „popa face apã pentru lehuzã. c. Înmorm. 19. Cubelc. Apã rece aducea.. Piscu). la 22 mai. 45) 123 . Teodorescu. închega apa numai cu douã picioare de vacã. Iar drumeþul dupã dînsa bea. Dolj. Poppescu.n c e p u t ã. I. 157).n c e p u t ã udã rumena-i guriþã. 18. 150. p. de se încrucea lumea de mirare…” 17. c. zicînd: Melc. Pentru dragoste fãcutã…” (Marian. În Banat. 20. în descîntece. zicînd: Frigurile mele Pe cine-i în pele…” (P. iau douã petricele ºi le pun la urechi. Olteanu. Apã rece n e . Bucov. se cheamã apa de izvor sau de fîntînã adusã proaspetã ºi din care nu bãuse încã neminea.

pop. mai fiecare româncã de la þarã o ºtie ºi se foloseºte totdauna de dînsa cînd cere trebuinþa. Cãrbune.T. sã te apuc. Buc. Cu apã d i n t r e i f î n t î n i…” 23. atunci cãrbunii stînºi plutesc pe deasupra apei. Sã te strîng. îi spalã cu dînsa tîmplele ºi ici-colea corpul. v. Sã fii tot de ducã…” (G. care vrea sã stîngã cãrbuni. Descîntãtoarea. cã te-am scãldat Cu apã d e P r u t. dupã credinþa poporului.n c e p u t ã de la vreun izvor sau fîntînã sau ºi de la un rîu apropiat. I. Descîntece. Sã fii tot urît. are o influinþã fatalã asupra viitorului copiilor scãldaþi cu ea.. aduce mai întîi apã n e . toarnã puþinã pe la þiþinele uºelor.n c e p u t ã este aºa numita s t i n g e r e a c ã r b u n i l o r. iar dacã omul sau vita bolnavã nu e diocheatã sau pocitã. ªi la pept sã mi te strîng. S-aduc apã din pãrîu ªi cãrbuni în ea sã stîng. ie nouã cãrbuni aprinºi ºi-i aruncã pe rînd în apa din pãhar numãrîndu-i de-a-ndãrãtelea..Fãrmecarea cu apã d i n t r e i f î n t î n i: „ªi cine l-a fermecat? Mîndruliþa lui din sat. ºi rostind în tainã cuvintele descîntecului. 29) „S t î n g e r e a c ã r b u n i l o r fiind. toþi cãrbunii aruncaþi în apa n e . 438) De aci vine locuþiunea proverbialã: „în ce apã se scaldã sau s-o fi scãldînd cutare = ce fel de om este?” 124 . Poez.D. 250). Apoi toarnã puþinã dintr-însa într-un pãhar. iar rãmãºita cu cãrbuni cu tot o aruncã pe streºina casei” (Marian. Cu apã de luncã. „De eºti slab de dorul meu. adicã de la 9 pînã la 1. vindecãtoare ori ºi de ce boalã grabnicã. dã sã bea celui bolnav puþinã apã descîntatã. Dupã ce descîntãtoarea a stîns cãrbunii.Într-o strînsã legãturã cu apa n e . p. Cu trei maci din trei grãdini. dupã credinþa poporului.ÀPà 21. – Descîntec. Dacã omul sau vita bolnavã e diocheatã sau pocitã. 22.n c e p u t ã s-aºeazã sfîrîind pe fundul pãharului.Apa din unele rîuri sau pãraie. Balada munteneascã Blãstemul: „Taci. „aqua lustralis” apaganismului latin. Sãnãtate sã-þi aduc…” (Marian.

în Acad. întocmai dupã cum „iapã” vine din „equa”. 439): „dupã acéša b â g ã apâ în spãlâtoare ºi începu a spãla pioarele ucenicilor…” 6. IV. 1580. 1580. orbi. sã le fie sufletul ºi hrana d e n t r . ºi d e n t r . – Apã-vie.apã. În dialectul istriano-român. 1651: „mâ scoase din ape multe…”. iar la Coresi. ms.Despre apa I o r d a n u l u i. ologi. cu a-. XVI. quatern. în loc de î n. Omiliar. 292).apâ…” Legenda Sf-tei Maria Egipteanã. miscel. XVII (Cod. XVII: „luâ-mã d i n t r . ps.. XVII (Cod. quatern. aigua etc.apâ.apã ºi cu tot venitul ºi cu vie…” Moxa.ÀPà 24. Nicolae din Braºov. cu scãderea lui a la oa prin înriurirea lui p.I. 15: „porni turma toatã deîn þãrmure în mare ºi se afundarâ î n t r .R. Sf. p..apâ…” Act moldovenesc din 1636 (A. miscel. unde la Silvestru. Iordan. care joacã un rol foarte însemnat în basme. Genitivo-dativul singular arhaic: apeei. nice în vãzduh a zbura. Sf. Coresi. circa 1550 (ms. 346: „nu era pre pâmãntŠ nice o vitâ. ne întimpinã într-un fragment omiletic din sec. Trecerea lui qu în labialã existã ºi-n forma sardã logudorezã a b b a (= sardul nordic eba. sãnâtoºiša-se…” 5. Sf. ºi cine deºtingea dupâ clãtitulŠ apeei. X.). cela puþinea pãine. ms. 93): „la sat la Romãneºti noao pãmãnturi în frunte cu pomi ºi î n t r . 2. al bis. I. sardul sudic acqua). O b s e r v a þ i u n i l i n g u i s t i c e. Românul apã derivã d-a dreptul din latinul a c q u a (= ital. Rom. alþii linte mušatâ î n t r . aqua = span. Nicolae din Braºov. 1680. d. nice î n t r . alãturi cu forma apã se aude oapã (Miklosich). 10: „mulþi bolnavi. al bis. 1577: „luaºi-mâ de ape multe…” 4. în descîntece. În loc de „a t u r n a apã”. îngerulŠ amu alŠ Domnului deºtingea întru vrémša la lacŠ ºi clãtiša-se apa.apã eºi rodulŠ paserilor ce zboarâ…” Dosofteiu. românii ziceau altãdatã: a m e º t e apã. p. literalmente: m i s c e r e aquam (Cuv. p. XXII): „în aapã rãposatã sãturã-me…” Alteori reduplicarea lui p: Text din sec. Coresi. Nicolae din Braºov. 125 . cãci „a scoate apã” este o expresiune neproprie. agua = provenþ. ms. uscaþi. Ca ºi generalitatea cuvintelor începãtoare. pentru care graiul de astãzi nu mai are nici un termen. 284): „eŠ adecâ vã botezŠ cu appâ (áppä)…” 3. v. altŠ finiche. Omiliar. apã în vechiul grai îºi asociazã mai adesea prepoziþiunea î n t r u. p. I. ps. p. 348): „šarã cineº de ei ducea-º cu sine cãte ceva hranâ care cum vrea. p. XVII (Cod. p. miscel. În vechile texturi române ne întimpinã uneori reduplicarea lui a: Psaltire Scheianã. text din sec. bãtr. 1620.ape multe…”. Pentru noþiunea de „puiser de l’eau”. aºtepta clãtitulŠ apeei. în colinde. 1. ºi zise Dumnezeu apelor de fécerâ peºti de tot félul. al bis. altul smochine.

6Apã. p. p.ÀPà Glosar slavo-românesc. s-a publicat acum de curînd ca o doinã poporanã ineditã din Moldova (Conv. p. bunãoarã al doilea a p ã în balada Inelul ºi naframa: „Tu sã-i spui cã eu m-am dus Pe malul apei în sus.Tulumbele de stîns foc se numeau în graiul vechi p u º t e d e apã. – Apãtos. rivière. din Moscva. cã dintr-acéstea cei ci cred pre adevãrŠ m e s c u apa cunoaºterii dumnezãeºti…” 7. 9. strigãtul sacagiilor este: O-o! (Baican. p. 6). au stins focul…” 11. descriind meremetul bisericei Sf-lui Nicolae din Iaºi de cãtrã vodã Antonie Ruset. circa 1670 (ms. zice: „adus-au ºi ape p r e o a l e pãnã în zidul aceºtii biserici…” 12. Soc.3. 198: „atunce îndatã avãnd puºte de apã acei cãzaci. Despre construcþiunea „a înghiþi l a apã” sau „a turna l a apã”. v.5. – Apãrile. – Apãrie. 80 a): „Isaia proorocŠ izvor chiamã dumnezãeºtile cãrþi. Uneori însã este cam anevoie a hotãrî dacã e vorba de apã „rivière” sau de a p ã „eau”. 23: „B î l d î b î c. Apos. A. Printr-o contracþiune foarte curioasã. – Talaz. 1886. Jarnik. Letop. Letop. 184). – Ape. La. printr-o ciudatã eroare. fleuve. dar totuºi deosebirea de sens între ambele e atît de mare. 20. f.Vãcãrescu. 2. Întindere însemnatã de a p ã curgãtoare. – Mesc. I.4. 10. ca în dialectul istriano-român. O apã se cheamã aºa fiindcã are multã a p ã . lit. II. cronicarul Mustea. – Apoasa. de exemplu „a bea a p ã din apã” la I.Despre un a p e d u c. p. 66: „Rîuri. Sprachliches.f. încît se pot privi ca douã cuvinte despãrþite. Prov. Arheol. ªi cã-n a p ã m-am zvîrlit La copila ce-am iubit…” 126 Dar nici o îndoialã nu poate fi în pasage ca: . – Val… 2ÀPà (plur.Deminutiv de la apã este a p º o a r ã. Strigãrile precupeþilor. leºi ºi moldoveni. 87: „ªi securea cade b î l d î b î c în apã…” 8. p.. – Curcubeu. vom Fallen in’s Wasser”. ceea ce presupune o formã oapã. – Apºoarã. Pann. ape mari ºi mici Ce v-am trecut pîn-aici Nu uitaþi cu ce nevoi Am beut a p ã din voi…” o bucatã care. ape). Neculce. s. v. – Undã. – Apã-vie.. III. Sunetul produs prin cãderea unui ce în apã se reprezintã prin onomatopeea b î l d î b î c. în Bibl.

f. nu se zice apã. dar nu sînt ape. lume: „C-aºa-i lumea trecãtoare. Vulturul ºi paingul: „ªi ape: Bistriþa. Poez... carile va fi aruncatŠ a p a ca o plavie. Cã soarele-i mergãtor ªi-napoi întorcãtor. Moldova ºi Siret. precum: Doina Lume. fãrã ca undele sã se mai întoarcã vreodatã. Iar nu cu apele. O trãsãturã caracteristicã a rîurilor fiind de a curge mereu. Rom. 287) Boacet din Haþeg: „Sã mergi cu soarele. nici nu-i caldã. Ca o apã curgãtoare: Unul naºte º-altul moare…” (G. Ca Suceava nu-s mai bune: Nici nu-i rece. p.ÀPà Ion din Sim-Pietru. II. 229) 127 . ele au a p ã. 1620 (ms. 1646.. 21: „carele va gãsi pre marginša unii ape mari fiece lucru. 121) Doinã din Ardeal: „Du-te. bade. de aci mai multe locuþiuni proverbiale sau imagini poetice. Alexandria. ª-altã drãguþã sã n-ai…” (Conv. Buc. lit. Cînd a sta apa sã stai. 13): „mergŠ 4 ape din rašu: TigãrŠ ºi Efrath ºi FisonŠ ºi GhionŠ. ªi-n ea mîndra mea se scaldã…” (Marian. sã mergi pre FisonŠ apã ºi eºi-veri la lume…” Pravila Moldov. De voinici amãgitoare.D..T. cfr. ver micŠ. acesta de nu-l va mãrturisi.. Pe ºãsuri vesele se vãd curgînd încet” Doinã din Bucovina: „Cîte ape sînt pe lume. ib. 1881. în Acad.... Dar apele-s mergãtoare ªi-napoi ne-ntorcãtoare…” (Burada. duce-te-ai. 34. p. ver mare. ba nici la pãraie trecãtoare. pop. 83) La bãlþi. p. iazuri. nu va avša nice o certare…” Donici. Înmorm. lacuri.

. Alt blãstem: „Înturna-te-ai cu apele!” (R. 1886. se zice cã: dorm ºi apele. 265) 128 . Ca vîntul de dealuri. Dupã glas de cîntãtori..D. Ca apa de maluri…” (Burada. 92) Un cîntec duios – ca în legenda elenicã a lui Orfeu – opreºte pînã ºi cursul apelor. Nice apa nu mã mînã…” (Cãrþile sãteanului. ca în doina din Ardeal: „De sãracã ce-s sãracã. pop. Orlat).ÀPà Pe la Fãgãraº se aude blestemele: batã-te Dunãrea! du-te cît Dunarea! du-te cît apa N i s t r u l u i” (A. Cînd tac toate frunzele” (G.T. c. Bunea. 439) Colindã munteneascã: „Unde vã cãraþi ªi de ce-mi umblaþi Pe la miez de noapte.. Cu sudori de moarte. Cînd dorm chiar ºi ape ªi firile toate…” (Ibid. Vaidarecea). c. adecã: sã nu te mai întorci niciodatã. 15) Vecinica frãmîntare între apã ºi malurile ce o þin închisã a dat poeziei poporane cîteva admirabile imagini. Poez. pop. ª-aºa-mi cîntã de cu foc De-mi stau apele pe loc…” (Reteganu.. Balada ªearpele: „Ei mi se sculau din zori. în Banat: „sã te opreºti unde se face apa sfredel!” (M.. 78) Culmea nenorocirii este cînd nici moartea nu vrea sã ia pe om. Borlova). Dragalina. Simu. Boacet din Dobrogea: „Bãtutã-s de gînduri. Nice apa nu mã-nneacã. Cãlãt. Cînd noaptea e foarte tãcutã. Doinã din Ardeal: „ª-aºa-mi cîntã de cu jele De stau apele de-a mere. adecã atunci cînd. Cînd dorm toate apele. p. p. De strãinã ce-s strãinã. c.. Poez. Transilv.

1879. 201) „Murãº. 285) „Murãº. Mureº.T. pop. Cãlãt. Ce vii aºa turburatã ªi cu sînge mestecatã?…” (Reteganu. bunãoarã: „Mureº. apã l i n ã. nici trãieºte. apã l i n ã. Cine te bea. Se bate cu gîndurile Ca apa cu malurile…” (Albina Carpaþilor. Tu apã p r i b a g ã…” (Burada. Cine bea.B. Murãº.. apã l a t ã. 149) Apoi: „Frunzã verde de mãslinã. 95) Balada Iorgu Iorgovan: „Soro Cerno dragã. 264) Dupã cum în Bucureºti se zice: „Dîmboviþa apã d u l c e. p. Trecui în þarã strãinã…” sau: „Foicicã de sulfinã. Sã nu mã-neci…” (Pompiliu. 27) 129 . pop. se-nstrãinã…” (J. Trecui Prutul.. Poez. Trecui Prutul.. Murãº. Sã mã treci.. Treci-mã-n þarã strãinã. Poez. apã l i n ã. p. nu se mai duce…” tot aºa pentru mai toate rîurile românul are epitete analoage. Sibii. apã l i n ã…” (G. Numai cît se nãcãjeºte.ÀPà sau o doinã de peste Carpaþi: „Vai de cela ce iubeºte: Nici nu moare.D.

Mîndra sã-mi opreascã. Nopþile ºi zilele ªi cu sãptãmînile. cã într-acolo n-au lovit tãtarii cu pradã.. lit. p. S-o opreascã-n vale. biìrìãoarã. 78: „Tot într-acelaº an. pop. apele sînt m a r i. Aceasta se cheamã: apele c r e s c. Ploile ca gîrlele. p. Sã s-adape vitele” (G.T. apã d e m u n t e! Bistriþa. S-o-ntoarcã din cale…” Invocarea „scaloianului” în Ilfov: „Ca sã curgã ploile. Letop. . apã-a m a r ã. cã mai de timpuriu au fugit de ºi-au scutit viaþa la codri ºi spre Focºeni. III.2.. 211) Nicolae Costin. Face-te-ai neagrã cernealã…” (Conv.D. o cãtanã românã descriind Italia: 130 „Cît te uiþi în lung ºi-n lat. Ca s ã c r e a s c ã apele. 255) „Li-au durat sãlaº Un vecinic lãcaº. p. 1881. Nu mai vezi pãmînt uscat. s-au pornit ploi grele. p. 89) „Bistriþa. apele vin m a r i. Letop. pop. Poez. 1886. trecînd peste maluri. 123: „oamenii n-au cãzut la robie. ªi-n el cã mi i-au pus ª-apoi mi i-au dus Peste Dunãre. Muste. cît au venit apele m a r i afarã din mãsura lor…” Pluralul ape poate sã însemneze m a r e.. II.ÀPÃ „Jijioarã. 14) Din ploi sau din topirea zãpezei la munte rîurile se umflã. ºiroi de frunte! Ce te fãcuºi Dunãre ªi te umflaºi tulbure?…” (Alex.. Apã t u l b u r e…” (Aurora românã. fiind apele m a r i…” Nic. Balada M-rea Argeº: „Apele s ã c r e a s c ã. Poez. în luna lui septemvrie.

În fine: „Poporul are credinþã cã deacã pune la cîne. Cugieru). – Rîu. gogoºile de ristic etc. s. Nuntã. dresul. nume de apã. 320) Neºte rîuri mitologice ne apar în blãstemul: „Ducã-se pe apa sîmbetei ºi a duminicei!” (D. Scrisoarea IV: „Cît pentru cucoana Duduca.. în trãsuri înhãmate cu armãsari de preþ. c. de compoziþiuni casnice sau industriale. duce la rai.B. O mulþime de leacuri. de ex. Ion Ghica. un rest evreiesc. în Arh. din care ieºea fum de udagaci ºi de curse. Ion Ghica. Umblînd corãbii pe ele…” (J. Stat. de cosmeticuri. au tras largi ºi adînci brazde pe obrajii ei…” În tractatul de medicinã popularã de pe la finea secolului XVIII (ms. tot cucoane alese dintre rudele cele mai frumoase ale ginerelui. datoritã creºtinismului. le laºi de se veºtejescu o zi ºi o noapte dupã ce-i culegi. poartã numele de apã. apã d e s o c. sulimanul ºi rumeneala cu care se vãpsea. merge la iad. Ape d u m i n i c e i. Apa d e t r a n d a f i r avea un rost ºi la nunþile boiereºti de al-datã.. d'industr. Hermeziu). 131 ... uneori de loc. alcoolat de romarin”. t. v. ci pe o cale cu totul ne-ndãtinatã…” v. Transilv. albuºul de ou. apa s î m b e t e i. Basmul bucovinean Pre-minte Solomon (Aurora românã. Scrisoarea III: „În ajunul nunþii. Iaºi. 1881. Criºianu. atunci nu turbã” (T. abuzul de cãrãmidã arsã stropitã cu apã d e s a l c î m ºi apã d e p e l i n cu care-ºi întindea peliþa. apã d e o r z. Alifia vînãtã cu care se ungea seara. porneau cãlþunãresele. Asemenea se face ºi apã d e f l o a r e d e s o c…” În acelaºi tractat: apa c r ã e s e i „eau de la reine de Hongrie.. Duminicã. dar n-o mai cunoºti. Cum sã se-ntoarcã iarã pe pãmînt”?! Dar ºi dracii se uitarã la dînºii chiorîº. – Sîmbãtã. semnul curãþeniei…” v. 8): „Spaima lor nu era proastã. sau ºi din roºii. de-o fi ºi mai trãind. ºi nici nu pe apa s î m b e t e i. M u r ã º.) ne întimpinã mereu: apã d e t r a n d a f i r. Întîia cãlþunãreasã întra la mireasã purtînd o cãþie de argint cu flori suflate în aur. de exemplu: „Cum se face apa d e t r a n d a f i r? Flori de trandafir albi. buretele muiat în apã d e c a s t r a v e þ i cu care-ºi scotea petele.: eau comme désignation de certains liquides ayant à peu près l'aspect ou la consistance de l’eau.. deºi mai adesea a p a întrã în ele într-o mãsurã foarte micã. apã d e c i c o a r e etc. apoi pui florile în cãzãnel ºi pui apã curatã peste dînsele de undeºte ºi le tragi cu rachiul de anason. 3APà (plur. cam dupã amiazi. ape). ea mai purta ºi o stropitoare din care arunca apã d e t r a n d a f i r. c. fiindcã veniserã nepoftiþi.APà Ci tot ape tulburele. 1Apã. Asemenea se face ºi apa d e i z m ã. Andriescu. cînd este izma înfloritã. p.f. T i s a etc.

pentru ca sã nu zicã beuturei lor pe nume. Se întrebuinþeazã articulat: a juca apa. s. Constanþa.. p. care ºi ea se aflã jucînd alãturi cu nuna-mare. ºi arhiereulŠ le ocropšaºte de treš ori cu apã d e f l o r i…” Apã-t a r e „eau forte”. Slujitori-Alboteºti). Ciobanu. ca ºi-n Dobrogea (G. îl întinde peste capul miresei cãtrã acela care se va brodi atunci în acel loc ºi care bea astfel pînã de trei ori. fiind cam deochiat. c. Atunci mireasa apucã ºomoiagul de busuioc cel legat la toarta vasului. însoþiþi de un cobzar. Apoi se joacã apa. ªi-n districtul Brãilei se zice: a juca apa (I. c. Vasiliu. Dupã aceea stolnicul.F Marian. Unchiaº sfãtos. însã mai mult în oraºe. adecã flãcãul care stã în horã cu plosca sub braþul stîng ºi cu un pãhar plin cu vin roºu în mîna dreaptã. Dupã fiecare trei învîrtiri a horei. S. c. Vasul cu a p ã. luînd a p ã într-o cãldare de aramã albã” (D. 104: „Mãscãriciul lui Bacus. se apropie de uºa casei. întovãrãºitã de un flãcãu „care are ºi tatã ºi mumã bunã. pe cînd cãruþele ºi cãlãreþii se prefirã pe dinaintea casei. Slujba antimisului. apa-t a r e servã ºi la vãpsit. Pe alocuri se duce la puþ dupã a p ã însãºi mireasa. nu vitrigi” ºi cu doi lãutari trimeºi de la ginericã. c. p. (D. Ialomiþa. ºi varsã din vas de trei ori la rãdãcina bradului. ajungea de se fãcea ºi însuºi de rîs. îl moaie în a p ã ºi stropeºte de trei ori picioarele ginericãi ºi a celor ce sînt cu dînsul…”. Dan. de choréogr. ºi aduc de acolo a p ã. Chioara). „Duminicã.: sorte de danse nuptiale.. c. Ionescu.f. 1683. aceasta cicã sã n-o doarã ochii la bãtrîneþe. Pentru aceasta se trimet doi bãieþi la gîrlã. sã-l vadã pe ginericã. dupã sosirea mirelui cu toþi ai sãi la locuinþa miresei. ginerica ºi nunul. t. Rolul a p e i la nuntã. A. împodobit c-o basma. merge mireasa. Ialomiþa. fãcea parte 132 . se pune la rãdãcina bradului celui înfipt de sîmbãtã seara. Eftuºescu. cînd se adãpa mai de prisos cu apa d e s a p ã…” v. Mãrleanu). cari pîn-atunci au stat pe afarã. f. ºi b o i a l a nu e aºa de bunã ºi de primitã la Dumnezeu cum sînt f l o r i l e cari le fac ele singure…” Beþivii. Pavelescu. popul. 46 a: „Preuþiš punŠ antimisele pre svãntulŠ prestolŠ. cele douã trãsure foarte caracteristice. Pe lîngã alte întrebuinþãri industriale. Mãnucu).APà Dosofteiu. pentru cã se cumpãrã de la oraºe ºi se întrebuinþeazã la b o i t. 1Apã. aducerea ei de la izvor de cãtrã cineva privit ca norocos ºi apoi spãlarea cu ea a picioarelor. ºi flãcãi ºi fete fac horã împrejurul lui. mireasa dinãuntru se uitã printr-un inel. þiind un ochi închis. Cromat. rar prin sate. Liturgiar. Dupã ce s-a jucat apa. boteazã v i n u l: „Apã D e s a p ã”. 10: „Româncele din unele pãrþi ale Bucovinei spun ºi cred cã apa-t a r e ar fi spurcatã. În alte localitãþi se zice: a juca g ã l e a t a. un fir de roºu ºi busuoic. Ispirescu. aceasta ca sã fie începutul cãsãtoriei mînos ºi îmbielºugat. tot rîzînd de unii ºi de alþii. 4ÀPÃ.

p. 3Albeaþã. se zice la cei bolnavi de d r o p i c ã” (I. c. phymatose. În jocul copilãresc numit a r m e a n. atîtea ia.. Jucãrii. Huºianu. Dacã vreun arºic nu iese de tot din armean. e interesant cã-l joacã mireasa ºi nuna-mare. 61). f. înregistratã de cãtrã Varrone (De l. „Fiecare ocheºte ºi se sileºte a lovi cu ichiul sãu arºicele din mijlocul armeanului.159: „…suie în car cîte un bou bolnav dã apã. Slujitori-Alboteºti). (PE-. – 3Brad. Aceastã apã provine din mîncarea de orz ºi popuºoi. Ibãneºtii). circa 1670 (ms. Tutova. udrèpikaj). de qua solebant nubentibus pedes lavari” (Serv. Cîte arºice ies. ºi loveºte bine ca sã iasã arºicul lovit afarã din armean de partea ceialaltã. 106: „…are apã la picioare ºi gurar la gingii. c. Opincaru. v. cu sensul al doilea. a p a la nuntã reprezinta anume elementul femeiesc: „aqua femina”. I... p. popul. Sculeni). APÃ-MOARTÃ. APÃ-ALBà t. Boboteazã. Apã-vie. eaux aux jambes. t. apã se cheamã întreaga linie cercularã. 80). v. de méd.: 1. ci rãmîne pe marginea armeanulni. – 2Gãleatã. cãci dupã antica credinþã italicã. lat. Dan. Glosar slavo-românesc.f. Cine loveºte. 1Apã. 2. Soc. Ad Aen. Jipescu. de méd. În orice caz. Arheol.. se cheamã cã a c ã z u t p e apã…” (Ispirescu. – v. 2. se zice mai mult d r o p i c ã (= gr. apã este foarte rãspîndit ca nume de boalã la vite ºi la cai. p. t. – Nuntã. 51 a): „boala apei. 1. apã „eaux aux jambes”. Fost-au la dînºii ºi danþul apa? Nu se ºtie. — Ia. APÃ-NEAGRà A APÃ-BOTEAZÃ. IV). 6APà 5ÀPÃ.APÖMOARTà din ritul nupþial la vechii romani: „aqua petita de puro fonte per puerum felicissimum vel puellam quae interest nuptiis. z ã p r i t u l…” „Are apã.. o l u a t apã la un chicior” (C. vere Gheorghi. acela este baciul cel nou la jocul urmãtor. – Zãprit. – v. – Danþ. or cotonogit dã piatrã ºi cu ceafa prea roasã dã jug…” In loc de „s-a îmbolnãvit de apã” se zice: „a l u a t…” „— Da ci i-i boului. Cu primul sens. Brãila. P-). precum ºi din beuturã de a p ã pe ostenealã” (P. Mironescu. de jeu enfantin. hydropisie. în Bibl. trasã pe pãmînt ºi-n mijlocul cãriia se aºeazã arºicele.” Ibid. s. – v. din Moscva. 3Armean. „Apã la cai ºi la boi este o umflãturã a picioarelor de la genunchi în jos. 1Apã. pe cînd nunul-mare ºi mirele stau afarã. v. apã „hydropisie”.. 133 . c.

p ã z e s c. retenir.. I. ps.12: „Leºii neavãnd veste de venirea turcului nici o gãtire de oºti n-au fãcut. sã nu aibâ nice o certare…” Ibid. empécher. f. f. 47: „cela ce sã va apãra de vrãjmaºul sãu sã nu-lŠ ucigâ.. p. f. ei ne apãrã. p. ori megišaºi.. 1646. circa 1550 (ms. I. Letop. défendre = soutenir. défendre = prohiber. 3: „pavãþa luš Dumnedzãu. noi ne vom apãra…” Pravila Moldov. 2: „…ºi diîn Sionu apãrã-te…” „…et de Sion t u e a t u r te…” Radu-vodã... sensul al doilea ne întimpinã des în vechile texturi. Primul sens este astãzi singur cunoscut în limba literarã. ºi mai multã stricãciune la prieteni. 62). p. 389: „uciserâ pre Mihail. p. ori rumãni. vecinii ºi alþ streini cu arme. oricene va fi. deci nu se putea apâra…” Ibid. dedic. Apãr „soutenir”. ori slujitori. 1794. se construieºte totdauna cu complementul la acuzativ. fãrâ nice de o certare…” Dosofteiu.ÀPÃR ÀPÃR (apãrat. Muste. Cu acest sens. 1680. sã-º socoteascã ºi sã-ºŠ apere bucatele. préserver. 1620. ªi de teamã cine-þ aŠ le-aš datu-le sâmn De arc sã sã apere cu tošag de lemn…” Acelaºi. nici macar cetatea Cameniþei cu niscai pedestrime sã se apere de nãvala turcului n-au întemeiat…” Critil ºi Andronius (Iaºi. în Acad. I. apãrare).). s-au rãsipit cine încotro au putut…” Nic. 63: „poate neºtine sã-ºŠ strãngâ priatelii. earã dacã s-au mai înglotit oastea. Rom. III. 1673. p. ºi de-l va ncide elŠ pre dãnsŠ. nimenilea sã nu între în braniºte…” Moxa. cu carša putem sã ne s p r e j i n i m ºi sã ne apãrâm de toate grãutãþãle…” Ibid. p. 234: „Apãratu-s-au leºii oarece dentãiu. 1. cuvîntul e sinonim cu s p r i j i n e s c. o c r o t e s c. 1612 (A. darŠ Dumnezeu sã ne pãzascã de dînºii…” . ori oroºani.401: „cãndŠ vorŠ veni turcii la noi. 95 a: „Cã te-aš arãtatu-te aspru ºi aprins De nš-aš adãpatu-ne cu vinurš de plîns.. XIX.I. protéger. 1. Sub forma activã. vb. LXXXVIII: „…nu l-aš apãratu-l la rãzbošu…” „…non es bello…” auxiliatus ei in 134 Miron Costin.R. 2. Psaltirea Scheianã. ca sã fie volnicu cu cartea domnii-méle de sã-º apere braniºtea ce šaste mai sus de mãnãstire de cãtrã toþi oamenii. despre soldaþi: „ei fac rãzboiu la vrãjmaºŠ. Letop. cã-lŠ aflarã mahmurŠ de vinŠ la aºternutŠ. p.119): „lu Efthemie de la sfãnta mãnãstire deîn Argheº..

p. 345: „Care pe a lor bãrbaþi dupã ce îi nebunesc ªi de tot îi terfelesc. ei l-au pãzit sã nu fugã…” Enachi Cogãlniceanu. ca ºi cînd ar fi un copil. Letop. 38: „…cine sã va apãra. se zice cã ea îi dã o vãrguþã sã se apere de mîþã. 1643. el apãrãndu-se sã nu fie ºi vrãnd sã fugã noaptea. Încungiurat de vitejii ce-l apãrã ºi-l p ã z e s c: Pe-nprejurul lui grãmadã stau ca zid nerãzbãtut. ce vãzînd cã se apãrã tare mitropolitul. 20: „Miron: Nu-þi bate capul. Tragod. Cînd bãrbatul e sub papucul nevestei. poate avea sensul de î n t i m p i n „objecter” sau m ã f e r e s c „se soustraire”. cumetre. Paul.. „Terinte (apãrîndu-se): Lasã-mã. Dîndu-le ºi o vãrguþã Sã se apere de mîþã…” 135 . Bud. III. Aprodul Purice: „Piste puþin se zãreºte ºi steagul pîrcãlãbesc. arãtîndu-i multe nevoi a þãrei cã n-are cu ce le rãdica. Cu alta te dapãrã = altera manu panem fert. dupã ce prin lacrimi nu se puteau apãra. 248: „earã au gãsit cu cale (Teodor Calimah) ca sã supere pe pãrintele mitropolitul ca doarã va deslega vãcãritul. ad Hebr. toatâ noaptea am trudit…” Noul Testament. Muza I. numai sã-l rãdice domn. îndatâ începu a sã apãra dzicãndŠ: învãþãtoršu. v. lasã-mã bre…” Proverb: „Cu o mînã te apãrã. 317: „Unii. fiind nevoi multe ºi banii eºia cu greu. Muste.13: „Boierii s-au apucat de ªtefan Petriceico ce era clucer mare. Sã puie pe dînsul mîna ungurul nici c-a putut…” Reflexivul m ã a p ã r. Cîrlanii. p. altera lapidem ostentat” (Lex. fiind bãtrãn ºi boier de þarã. 310 b: „deaca dzise lui PetrŠ DomnulŠ sã arunce mrejša în mare sã venédze péºte. 163). lasã-mã. ºi hai la joc (îl ia de mînã ºi-l face sã joace). din 1648. III. Varlam. non placebit animae meae…” Nic. acela nu place inimieš méle…” „…quod si s u b t r a x e r i t se. f. Apoi îi pun în cotruþã. ca ºi franþuzeºte „se défendre”. I. sc. Letop.ÀPÃR Beldiman. X.. Costachi Stamati. p. au început domnul a-i cãuta cu faþã posomorîtã…” Costachi Negruzzi. Cu dare de bani la urmã caii lor rãscumpãra…” Costachi Negruzzi.

de-aº fi femeie. în baladele Vidra. dar se poate construi ºi cu dativul. ªcheianã. o p r i -i de sfatulŠ lorŠ…” 136 . 43: „šarã sutaºulŠ vrea se petreacã Pavelu ºi apãrã svétul loru…” „. ºtii cã-i poznaº? Eu. lit..). în alãturare cu Noul Testament din 1648: Act. D o a m n e apãrã!…” Aceeaºi exclamaþiune se întrebuinþeazã ca substantiv cu sensul de „drac”. la I.apãrã. XXVII. Sinonim cu o p r e s c. 23: „ºi nece urul sã nu apãre de ai lui…” „…ºi nece pre unulŠ deîntr-aš lui lui sã nu-l o p r e a s c â…” Ib. 1: „…aparã ceia ce se luptã cu mere…” „…i m p u g n a impugnantes me…” Tot acolo. Rom. ne facem cruce ºi-l închinãm în stani ºi-n bolovani. XXXIX. Pãunaºul codrilor etc.” (Tribuna din Sibii. Apãr „prohiber”.apãrã” însemneazã: „fereascã Dumnezeu!” Costachi Negruzzi. 1886. circa 1550. Basmul ardelenesc Aflatul (Retegan. ca locuþiune proverbialã despre cei voinicoºi dar fricoºi.” II. Creangã. 930) De aci. Muza de la Burdujãni. cã de cîni nu mã tem…” Ca binecuvîntare poporanã stereotipã. Cere complementul la acuzativ. XXXIV.: Vin' de-mi strînge brîul meu.šarâ sutaºulŠ vrãndŠ sã-l scuteascâ pre PavelŠ.. Psalt. Apãra-te-ar Dumnezeu!…” Exclamaþiunea: „D o a m n e . Ap. 1885. nu l-aº lua. XXIV. p. 10: „…adecã cu rostul mieu nu apãru…” „…ecce labia mea non b e b o…” prohi- Codicele Voroneþian. Harap-Alb (Conv. în Acad. p. sc. 8: „Da ce fel de ibovnic îi aista? Nici te-o luat încã.173): „s-a împlinit vorba ceea: apãrã-mã de gãini. Cãrþile sãteanului.ÀPÃR Ghicitoarea despre „rîmã”: „Strigã gãlgãuþã Din pãrãuþã S-o aperi de gãini Cã de cîne nu-i teamã. p.. circa 1550 (ms. ºi te-o pus la joc.1877. 11): „De-i D o a m n e .

în Acad. XX: „vrearša budzelor luš n-aš apãrat luš…”. miscel. 49: „vãzut-amŠ oarecinše de cu nu-mele tãu gonindŠ dracii. ps. 386: „el vru Zosima sã se închine ei. ce cãndŠ pãºãi la pragulŠ uºâi besérecei.. în British Museum. cu noi šaste…” „…nolite p r o h i b e r e. toþi n e a p â r a þ i întrarâ. p. atunce ºi noi încâ ne învãþãmŠ spre rãu…” Legenda apostolilor Petru ºi Paul. XXXIX: „ecce labia mea non p r o h i b e b o” e tradus în douã feluri: „…šatâ cu ustnele méle nu apãrŠ…” „…šatâ cu ustnele méle nu o p r e s c Š…” Dosofteiu. unde la Sil137 vestru. sec. p. p. p. III. XVIII. circa 1650 (ms. 367): „nevoii-mâ sã mergŠ ºi eu. qui enim non est adversum vos. XVII (Cod. 14: „loanŠ amu apãrã lui ºi grãi…” „Ioannes autem p r o h i b e b a t cum dicens…” Luc. amãrãta. Rom.. 1651: „pohta rostuluš luš n-aš o p r i t de la el…” .1680. ºi cine arŠ mérge apãraþi-le…” „…ipsi non introistis. 6311 B): Math.. al bis. pro vobis est…” Ib. p. XI. Nicolae din Braºov. 12: „draci ºi vrãjmaºi ceša ce ne învãluescŠ pre noi în toate zilele ºi ne scrãbescŠ ºi ne murguescŠ.. p. šarâ pre mine mâ apârâ oarece o târie dumnezešascâ ºi nu d é d e sã întru…” Tot acolo. p. IX. ºi nu-lŠ dereptâmŠ nici-lŠ apãrãmŠ. Omiliar. quatern. quat.... 10: „cãndŠ auzimŠ noi pre altulŠ clevetindŠ ºi hulindŠ.ÀPÃR E foarte des la Radu din Mãniceºti. cine nu e cãtrã noi. Harl.. 1580. et p r o h i b u i m u s eum…” Ibid. et nolite v e t a r e cos…” Coresi. šarâ ša-i apârâ strigãndŠ…” La Arsenie din Bisericani. V.108). ms. 371: „nu era nimé sã mâ înpiîngâ saŠ sã mâ apere sã nu întru în besérecâ…” Ibid. 16: „lãsaþi feorii sã vie cãtrã mine ºi nu apãrareþi lor…” „…sinite pueros venire ad me. ºi amu apãratŠ lui…” „…vidimus quemdam in nomine tuo ejicientem daemonia. et eos qui introibant p r o h i b u i s t i s…” Ib. ºi de légea ºi învãþâtura Domnului ei ne apârâ sã nu facemŠ…” Ibid. Sf. IX. 50: „nu apãrareþi-lu. 52: „înºi-vã nu mérgeþi. 1574 (ms. 655): „zise Petru: pentru ce mâ apâraþi ºi n u mâ l ã s a þ i sã întru…” Legenda St-es Maria Egipteanã (Ibid. versul din ps.

G. 305). innitor” (Miklosich. mai cu seamã în Oltenia. Untersuch.. De aci sinonimica lui p a r a r e cu sensul cel fundamental al lui „defendere”. cu accentul ºi cu vocalismul întocmai ca în înruditul c Š m p ã r = comparo. Cumpãr. Amîndonã sensurile ne apar foarte bine în unele remarcabile compoziþiuni romanice indicate de Diez (Etym. precum ºi-n cel istrian (I. apãrãi). astfel cã-n latinitatea rusticã p a r o a început a însemna pe „soutenir” ºi pe „prohiber” totodatã. Aºa italianul „p a r a -petto”. este literalmente „soutient-poitrine”. O interesantã fuziune poporanã din a p ã ºi din pluralul p ã r a i e de la „pãrîu”. prohibeo”. Maiorescu). – Pãrîu. iar nu pe al latinitãþii clasice. în Moldova. din contra. apãr se aflã atît în dialectul macedo-român (Dr. s.„ca pãcatele méle sã nu apere a veni aicša duhulŠ tãu celŠ sfãntŠ…” Cu sensul de o p r e s c. îl duce a doua oarã ºi zice: noroc bun sã dea D-zeu! mireasa însã iar îl d e p ã r t e a z ã cu mîna. îl duce lãutarul a treia oarã zicînd: Sînta Troiþã cea de o fiinþã ºi nedespãrþitã! ºi-l pune în capul miresei ca un fel de glugã…” (I.p a r o. v. Seulescu (Arhiva Albinei. moºtenit sensul cel vulgar romanic. care reprezintã un prototip latin „de-operor”. „prohibe-vent”. N-are a face însã întru nemic cu macedo-românul „mã d o a p ã r u.ÀPÃR Ioan din Vinþi. Apã. p. Obedenaru). pe cînd p a r a -vento si p a r a -pluie sînt. Poveºti I. beaucoup d'eau versée par terre. arceo. p. de s-a îndrãcit de ciudã hîrca de la bucãtãrie…” v. 148 b:. Dar. de unde francezul”parapet”. Wtb. 65: „…ºi toarnã el toatã apa cea din fîntînã pe jãratec. 1689. III. În românul apãr (= a d + + p a r o ) s-a pãstrat pe deplin ambele accepþiuni ale prototipului latin rustic. Creangã. Latinul claslc p a r a r e nu însemna niciodatã altceva decît „gãtesc”. unul a tras dupã sine pe celalalt. deoarãce ne-a costat o muncã oarecare sau o stãruinþã.l…” Lexicon Budan: „Apãr. nu-l lãsa la orz. a l u n g ã . 165) a auzit: „Apãrã boul încolo. f. „prohibe-pluie”. Recea).f. presupune o îngrijire ca sã nu se strice. a face ceva sau pe cineva „gata”. fiindcã „defendo” are douã înþelesuri. apãr se mai aude încã pe alocuri în popor. 1847. acesta-l duce cãtrã mireasã zicînd: ceasu ãl bun sã dea D-zeu! dar mireasa îl apãrã cu mîna. Într-o deseriere a nunþei þãrãneºti din Vîlcea: „…se scoalã nunul cu ginerele. APÃRÀIE (plur. – Opresc. o p r e s c. Stãnescu. I. merge în casã la mireasã ºi pune sobonul – care este o pînzã roºie – în harcul lãutarului. II. 29). pînã ce stinge focul de tot ºi se rãcoreºte cuptioriul. De asemenea. pe cînd apãr este a d .2 I. sã rãmînâ într-o stare bunã.D e r i v a þ i u n e a. ba încã face ºi-o apãraie prin casã. „A gãti” însã. c. Cu sensul de „sprijinesc”. în care de asemenea noi am. 138 . Rumun. litaralmente „a face sã se umple casa de pãraie”.

Creangã. soþie celorŠ vivorãþi de. ca sinonim cu o p r i t sau 139 î m p e d e c a t. cumŠ oricãte arŠ cére oarecine întru numele tãu. défense = soutien. protection. a despãrut din limbã. passé d ' a p ã r pris comme adjectif: 1. 1580. 1876.. lit. défendu = soutenu. 1APÃRÀT. s c u t i t. bunãoarã: . e sinonim cu o c r o t i t. f... care e mai puþin întrebuinþat. Apar. 1643.APÃRÀT APÃRÌE. care singur circuleazã astãzi. Omiliar. Glosar slavo-român. Apãrare „soutien”. p i š a d e c ã”.. 42): „toatã putérea syloghizmului corbului sã curma. Cãci se bat pentru scãparea º-apãrarea þãrii lor…” Cu nuanþa de f e r i r e: Biblia. circa 1670 (ms. târie câlugârilorŠ. Apãr. În primul sens. apãrie pe jos. i z b ã v i r e celora ce sãntŠ în primejde. 1689. 1688. p. pînã ce stinge focul de tot ºi se rãcoreºte cuptoriul. apãrãri). 177 a): „apãrare. Arheologice din Moscva. obstacle. în Acad. s. putére slabilorŠ. 313): „un lighean de lut cu ibric pentru spãlat în mijlocul odãiei. p. p. de s-au îndrãcit de ciudã baba…” Acelaºi. Derivat din a p a r.. Paul ad Hebr. O bogatã sinonimicã la mitropolitul Varlam. biruitoršule. -Ã. l i n i º t e celorŠ învâluiþi. – Apãrãturã. Coresi. Rom. défense = = prohibition. 174 a: „tu aš zis. Apãrare „prohibition”.. action de se soustraire à quelque chose. furtuni. în Bibl. – -ãrie. Se ia totdauna în înþeles rãu. elŠ toatâ apãrarea birui ºi pré-eºi…” Ioan din Vinþi. collect. le part. ieroglif. încã face º-o apãrie prin casã. apârare mirénilorŠ…” Cantemir. p.. I. 16: „mulþi avea de-lŠ o p r i š a. 403): „toarnã el toatã apa cea din fîntînã pe jaratic. quat. empêchement. Punguþa cu doi bani (Conv. ºi apãrarea carea spre partea monarhiii sale fãcea în deºert eºiia…” Costachi Negruzzi. beaucoup d'eau versée par terre. s p r i j i n i t. Aprodul Purice: „ªi trimite-le din ceruri un înger într-ajutor. Ist. f. fãr de apãrare va prišmi…” v. X. 2. 39: „Iarã noi nu sântemŠ aš apãrãriš spre peire…” „Nos autem non sumus s u b t r a c t i o n i s filii in perditionem…” II. dar nu e rar în vechile texturi.f. Soc. acest cuvînt însemneazã literalmente a p ã scursã dupã sacale. gunoi ºi gîndaci fojgãind în toate pãrþile…” v.f. s. E sinonim cu a p ã r ã t u r ã. l'infinitif d ' a p ã r pris comme substantif: 1. XXXI. 1881. în sensul al doiloa. Popa Duhu (Ibid. I. défendu = prohibé. 57 b: „svãnta cruce šaste a g š u t o r š u credinoºilorŠ. f. APÃRÀRE (plur. 2. (ms.

Fãgãraº. p. Dosofteiu. ºi ce-þ va fi voia acéia ia ºi fã…” Sub forma negativã. Trubadurul. Apãr. ps. Flabellum”. ms. p. ºi mãrginitã pe la mijlocul cerulni cu o jumãtate de 140 roatã verzurie…” . – Imaº. éventail. Nic. iubitule. 1883. 1698. n e a p ã r a t a devenit adjectiv ºi adverb cu sensul de n e o p r i t. Locuþiune foarte frumoasã. Beldiman. 1680. v. n e o p r i t ºi neapãrat îþ iaste. „Apãrat se numeºte o pãºiune o p r i t ã” (A. – v. (PE). LXXVIII: „Pusãrâ Ierusalimul ca o apãrãtoare de poame…” „Posuerunt Jerusalem c u s t o d i a m…” in pomorum De la Vrancea. Vaidarecea). v. Omiliar. v. Ingrijirea lor îi mare. XVII. Bunea. din Braºov. s. c.1580. Pravila lui Caragea. Tr. Sf. 1Apãrat. apãrat însemneazã „nesupus la vreo rãspundere”. Dicþionar bãnãþean. nevasta sã fie apãratã”. chasse-oi- seaux. 1Apãrat. „inévitable”. mai mare rãu fi-vrea fãcutŠ noao…” Legenda St-ei Maria Egipteanã. al bis. Ca termen juridic. orice lucru cu care cineva îºi face vînt spre a se rãcori: apãrãtoare de alungat muºtele. 370): „sã nu fiu apâratâ a vedea crucea întru carea se-au râstignit Hristos…” Cantemir. 53: „Apãrãtoare. 2.. Tragod. 2APÃRÃTOARE (plur. lucratã din coadã de cal”. ºi-a deschis la orizont apãrãtoarea sa nãpraznicã. care ar trebui rechematã în limba literarã. 423): „Apãrãtore. Costinescu. t.n. – Neapãrat. deac-ar fi în mîna lui.. 1APÃRÃTOARE. ms. apãrãtori). „nécessaire”. d'agric. 32 b: „de vei afla ºi de va ceva plãcia. 2APÃRÀT s.f... cã se tem îi vederat. care nu se poate î m p e d e c a. de tine. l. aurie ca clipirile aurului topit. 1818. p. f. Gãtirea lor toatã este ca sã stea p e apãrat…” v..: pacage réservé. circa 1670 (Col. 1075: „Zic cã agiutor aºteaptã. Apãrãtor. Vocab. Divanul. albastrã. chasse-mouches. 3APÃRÀT. 1. Se aude în Ardeal. – Izlaz. p. quat. sur la défensive. I.APÃRÀT Goresi. 5: „de vrea fi avutŠ putére dracii ºi nu vrea fi apãraþi de Dumnezeu. violetã. p. miscel. dar cît ºi cînd ºtiut nu-i Ar aduna Seraschieriul. sec. 55: „Soarele ºi-a crãpat ochiul sãu strãlucitor. 87: „De sã va dovedi cã bãrbatul ce aduce pîrã de preacurvie asupra nevestii sale i-au fost mijlocitoriu. XVII (Cod. adv. roºie ca para focului.

p. II. Muscel. Panaitescu. ªi la Baronzi. 3Apãrãtoare. de botan. menthe pouliot. orice lucru în formã de „eventail” se poate zice apãrãtoare. – nu ºtim. 127): „Apãrãtoare”. – Mintã. ap. Ambele specimene a fost definite de d. Gubern. Ambele au floricele violete sau – dupã cum le zic muscelenii ºi argeºenii – t u r c h e z e (= ital. sciat ille.:1. în nomenclatura botanicã (Limba. – Ismã. De vreme ce nici una din aceste varietãþi n-are forma de „éventail”. pe cari le înºirã doctorii Szabo ºi Czihak. contra dizenteriei. mi s-a trimis de d-ºoara Maria Radu-Mihai din Costeºti. – Buruianã. Bãjeºti).. Heil-und Nahrungsmittel welche die Ost-Romanen aus dem Pflanzenreiche gewinnen. mai ales însã o barbã plinã frumos rãtunjitã. – v. 631–2. 262. Scrisoarea I: „Grigorie-vodã Ghica era un om mãrunþel. p. species et nomina Menthae Ad plenum memorare potest. 2. 141 . p. c.. Din aceeaºi cauzã minta se cheamã italieneºte „erba buona” ºi „erba santa”. barba potrivitã î n apãrãtoare ºi cãnitã. De asemenea „se pune în scãldãtoarea copiilor slãbãnogi” (Maria Radu-Mihai). Ion Ghica. – Polai. dar fãrã explicaþiune.f. Apãr. poate „sulfinã” (Melilotus officin. Apãr. termenul apãrãtoare nu vine din înfãþiºarea buruienei. iar în credinþele poporane germane din veacul de mijloc i se atribuiau bunãtãþi fabuloase nenumãrate: „Sed si qui vires. bleu t u r q u i n). uneori ca beuturã. La Curtea-de-Argeº mi s-a spus cã mai este ºi apãrãtoare-m a r e. avînd flori turcheze. necesse est. „Mentha” ºi „calamintha” (literalmente „minta cea bunã”) formeazã douã genuri învecinate. Despre uzul lor analog în Occident vorbeºte Cazin. sorte de Calament. apãrãtoarea mi-a fost adusã de soþia mea de la Curtea-de-Argeº. se întrebuinþeazã de popor contra tifosului. fierbînd ºi înbãindu-se cu ea” (N. Dr. d. cu sensul al doilea. Mai toate varietãþile lor se întrebuinþeazã în medicina poporanã româneascã. 1863. franc. t.APÃRÃTOARE–MARE Figurat. Þãrancele din Muscel ºi Argeº asigurã cã apãrãtoarea e bunã ºi pentru fermece de dragoste. contra holerei ºi a altor boale. APÃRÃTOARE-MARE. v. Calamintha rotundifolia. Cu primul sens. în Flora. pe cari poporul lesne le confundã. alteori pe din afarã sau în baie. tot în Argeº. bunãoarã coada pãunului sau a curcanului. Myth. – Apãrãtor. ci fiindcã ea a p ã r ã de cutare ºi cutare boalã. 227) 3APÃRÃTOARE. Lemnius aut altum quot in aera Mulciber ire Scintillas vastis videat fornacibus Aetnae…” (Valafridus Strabo.). „Apãrãtoarea. Grecescu. pl. Mentha pulegium. care creºte în pãmînt humos ºi gras. Aut quot Erythreo volitent in gurgite pisces. t u r c h i n o. mai mult roºie decît galbenã…” v. avînd flori galbene. contra colicei. Plantes médicinales3. – Barbã. s. 263.

învãþâ de-š fšacerâ icona ºi o au pus în cãmara sa a împãrãteascâ.. . circa 1700 (ms. 1577. ºi au poruncit cine va risipi c e t ã þ i l e din Moldova.): „apãrãturâ de cãtrã toate primejdele si boale fãrã leac…” IV.. ºi mare vãtâmâturâ vindecãriei grija šubiriei aurului…” II. adj. c e t a t e ºi apãrãtori le era…” Corbea. p. Glosar slavo-român. 60 b): „cinstindu-l împãratulŠ pre sfãntulŠ ºi mulþãmindu-š. c. protecteur. v. s. XVII.. în Acad. Omiliar. femei. circa 1670 (ms. Rom. Apãr. 9: „mare apãrâturâ de cãtrâ spãsenie šaste boala bogâþiša. fort. Rom. obstacle. 423): „Apãrãturã. meºteri. apãrãturi). empêchement. de apãrãturâ a tot rãulŠ…” Ibid. p. Sinonim cu s p r i j i n i t o r. circa 1670 (Col. daseãli. dar la Silvestru. v. cela ce a j u t ã cuivaº sau s ã l u p t ã”. Ist. dugheane. Dosofteiu. 68 b.Dicþionar bãnãþean. pre cît s c u t.. quat. 142 v.1883. Cantemir.1. acelui va da domniea…” III. iar la Dosofteiu. I. au socotit ca sã slãbeascã þara din temelie.. Tr. Arheol. Plopana). défenseur. Rom. 159): „nu pre atîta luptãtori.APÃRÃTÒR APÃRÃTÒR. dînd vrun sfirºit fericit…” v. mart. Defensio”. în Acad. 1680: „s p r i j e n i t o r š u”. negustori. 1580. – Braniºte. Synaxar. 3. XXX: „Tu mie-mi fi Dumnezeu s c u t i t o r ªi spre casa scãpãrei apârãtor…” Beldiman. Cãci cei mai mulþi aveau casã. sã nu se afle apãrãturi. p.. circa 1550 (ms. Tutova.). 2.. în Bibl.4. I. apãrãturã…” (G. Maior. ms. p. Letop. Psaltirea ªcheianã. 31: „…apãrãtoršu šaste tuturoru upovãindu spr-insu…” „…p r o t e c t o r est omnium sperantium in se…” ºi tot aºa la Coresi. 129 a): „Apãrãtoršu. Apãr. Ureche. se zice p o p r i t u r ã. oct. o c r o t i t o r. 1651: „s c u t Š”. noyen de défense en general. copii: Bãrbãþia lor nu iartã a vedea toate pustii…” Ibsd. Agiutorul ei sã ceie.. ieroglif. 931: „Nemþii se-ngrijesc eu toþii. 188: „înþelegãnd Împãrãþiea atãte amestecãturi ce se fãcea în þarã. Din rîvna lor cer sã fie Iaºului apãrãtori. Soc. 31 (f. l. Coresi. „Pãdurea tãiatã unde nu umblã oameni. et subst. Trag. APÃRÃTÚRÃ (plur. (ms. 1683. bois taillis. din Moscva. în Acad. s c u t i t o r... – -urã.f. 16 (f. -OARE. f. Psaltire. XXXII.). 565: „La Curtea apãrãtoare sã scrie le-au poruncit. fortification.

222 b: „sãmtŠ la nevod doaâ coarde. acela ce veniºŠ în Cana Galileeš º-aš blagoslovitŠ apãrile (ápãrilæ) ºi apa în vinŠ aš premenit…” Cuvîntul presupune un singular apare. apãs = trag cu greutate la cumpãnã. a p p e n s u m. les eaux. formã simplã corespunzãtoare compusului „adap = adaquo”. adecã apare = a q u a l e m. Bucov. 149) Mitropolitul Varlam. 1683. vb. Ne apasã.a d ã n c Š sã nu treacâ péºtele…” Mitropolitul Antim. opprimer. cu plumbi ºi cu hearâ. cît nu-l lasã sã se scoale din groapa ticãlãºiei…” I. I. însã cu o nuanþã distinctivã de înfundare sau strãbatere înîntru. Se întrebuinþeazã mai cu seamã ca î n g r e u i a r e sau a s u p r i r e moralã. astfel cã întruneºte în sine mai mult decît noþiunile de î n g r e u e z ºi a s u p r e s c. s. „réfléchir”. apãsare). Liturgiar. Balada Ioviþã: „Surul aprig ºi fudul.: apasã doi ponþi = duas libras pendit”. Lexicon Budan: „Apãs î n g i o s = deprimo. Predice. p. dar totdauna printr-o greutate oarecare. -alis). peser. 259: „Veniþi. apãs î n a p o i = reprimo. I. Dosofteiu. mai curînd însã derivã d-a dreptul din a p ã prin sufixul -a r e (= lat. Apãs exprimã literalmente noþiunea de o greutate atîrnatã asupra sau peste ceva ori adausã la ceva: lat. oppresser. Molitve. ne-n c o v o a i e Cu mîna ei de ani g r e a…” 143 . sã trãim bine.643. care poate fi infinitiv de la a p = a q u o. artic. v. Care scoate voinicul De unde-l apasã g r e u l…” (Marian. bunãoarã într-un text provenþal din veacul de mijloc: „don de sciencia fay home ben a p e s s a t et ben entenden” (Raynouard. tout ce qni est eau. mai rar în sens material. de ex. apãs l a o l a l t ã = comprimo. 167: „zace ºi deasupra lui piatra grea. appesantir.APÃS APÃRILE.. ceea ce nu se prea potriveºte cu românul a p ã s a t. „être préoccupé”. f. Sã trãim tot pentru noi! Cãci prea curînd vremea vine Cea-ncãrcatã de nevoi. v. care însã în limbile romanice occidentale a cãpãtat numai sensul figurat de „a sta pe gînduri”. Apãs e sinonim cu î n g r e u e z. Vãcãrescu. care este puterea obiceiului celui vîrtos. f. 48 b: „ªi blagoslovšaºte-lŠ cum aš blagoslovitŠ fântâna luš IacovŠ ºi scãldãtorša lui SiluamŠ ºi paosul sfinþilorŠ tãš apostoli.f. care obiceiu apasã ºi î n g r e u i a z ã sufletul lui atît. de unde verbul frecuentativ vulgar a p p e n s a r e. fraþi. 1APÃS (apãsat. p. -are. pentru sã apšase î n t r .. pendre). una diîn •osŠ grea. plur. 1. ºi e sinonim cu a s u p r e s c.

ca în balada Voinicul bolnav: „Mãi voinice. Dar ce mã apasã ªi-n drum nu mã lasã. Ori eºti slab de dorul meu. Frîul nu mã strînge.” 144 (Marian. ce te doare? Eºti tu slab de supãrare. A. Bucov. O alergare de cai II: „O g r e u t a t e îmi apãsa inima. rar se zice cã ele ne î n g r e u e a z ã sau ne a s u p r e s c. ªaua nu m-apasã. Prov. p. Cã s-aþin pe-aici Patruzeci ºi cinci. Moº-Albu I.. ca la Gr. nevoile ne apasã. Pann. un nor ameþitor veni ºi se puse pe ochii mei…” Balada Mihu Copilul: „Zeaoa nu mã-ndeasã. îmbrîneitã de la uºa bogatului unde nu i se dete voie a înpãrþi nici fãrmãturile cu cînii lui. I.APÃS Gostachi Negruzzi. în Viaþa cîmpeneascã: „Însã aceastã minciunã. p. Scrisoarea XIII: „Încungiuratã de ºeapte copii ce plîng de foame. II. Alexandrescu. gîndurile. 97: „G r i j i l e vieþii care îl apasã La plãceri ºi chefuri rareori îl lasã…” Acelaºi. Ori te-apasã-un c u g e t rãu?. 83: Dar sute de g î n d u r i voia-i apãsa…” Cugetul poate sã fie a p ã s a t el însuºi prin ceva.. ticãloºia o apasã sub g r e u l ei genuchi…” Acelaºi. 27) . 145: „Dar însã pe Erotocrit g r i j e mare-l apãsa. ªi fricã nepovestitã întrase-n inima sa…” Acelaºi. Cincizeci fãrã cinci De haiduci levinþi…” Grijile. Erotocrit II. Deºi îndestul de bunã. Apasã c u g e t u l meu…” ori poate sã apese el pe om. Chinga nu mã frînge.

350) Doina Fata ardeleancã: „Cînd vãd pãru-i de mãtasã. deºi tristele întîmplãri ce au trecut peste þarã au apãsat mai mult a s u p r a lor…” De asemenea se construieºte cu p e s t e.2.” (G. nici limba.D. slavã Domnului! alcãtuiesc cel mai mare numãr. În noianul prãpãdirii fãrã milã-i cufunda…” unde nu s-ar înþelege: „apãsîndu-i recele-i ghiare”.. Potopul: „O. Cînd vãz pãru-i de mãtasã. mai cu seamã des d o r u l apasã. nu ºi-au pãrãsit niciodatã obiceiurile. Dorul aprig mã omoarã…” (Alex.. Ala te-apasã mai bine…” (Abrud) Apãs se construieºte totdauna cu acuzativul. Iaºii în 1844: „þãranii. mai cu seamã atunci cînd simplul acuzativ n-ar fi destul de înþeles. 145 . glasul lor nu asculta: Ea venea ºi p r e s t e dînºii apãsînd recele-i ghiare.. ci mai ales pentru a da lui apãs o nuanþã mai energicã sau mai intensivã.T. Poez. plutind pe valuri. 31) Balada Flãcãul si murgul: „Murgule. Doinã din Ardeal: „Cînd mã uit la sînu-i plin. Cînd vãd faþa-i rumioarã. de exemplu la Costachi Negruzzi. nici portul.. pop. M-apucã dor ºi suspin.B..APÃS In poezia poporanã. Cui îi dai sare ºi pîne. carii. 301) Doinã-proverb din Ardeal: „Cui îi dai coaje ºi sare. Cumplit d o r u l mã apasã. Ala te roade mai tare. Uneori însã e mai nemeritã construcþiunea cu a s u p r a. nu numai pentru amplitudinea frazei. bunãoarã: Alexandri. Poez. Ce te-abaþi din drum mereu? Ori þi-e greu trupºorul meu? Ori te-apasã d o r u l greu?. ce rãcnete grozave! ce amarã suspinare! Dar Moartea. pop. cãluþul meu. D o r u l ei tare m-apasã…” (J.

grave. Apãs este mai energic decît sinonimul a p ã s a r e. ieroglif. APÃSÀRE (plur.. apãsãri). dar nu continuã. Vãcãrescu. Apãsat „accablé”: apãsat de datorii. apãsuri). Sinonim cu a s u p r i t ºi î n g r e u i a t. – Apãsare. niciodatã în cel de-al doilea. appesanti.. O alergare de rai III: „ºi ea.2Pãs.n. Sinonim cu snbstantivul a p ã s. În privinþa morfologicã. istor. de supãrãri etc. oborîtã supt. Formaþiune arcaicã participialã: a p p e n s u m. – Asupresc. 1Apãs. d ' a p ã s pris comme adjectif: 1. 256): „ca fiiul cãtrã pãrinte. Rom. care exprimã o noþiune mai intensã. de apãsul ce are sã jeluiaºte…” Budai-Deleanu (Dicþ. (ms. 11) 1APÃSÀT. accablement. passé I. un glas apãsat. Cantemir. I. ms. accablé. – Apãsãturã. oppression. Gostachi Negruzzi. p. p.. I. s. care e ceva mai puþin.APÃS Tot acolo: „Dumnezeule cumplite! de ce mîna-þi mînioasã P r e s t e noi nenorociþii cu urgie-ai apãsat?” v. în Muz. opprimé. din Bucureºti) indicã din mitropolitul Dosofteiu: „apãsul nevoiš = die zwingende Noth”. le part. l'infinitif d ' a p ã s: action d'opprimer. – 1. Candela: „Voi alerga la tine în dureri ºi necazuri. Apeº. 21: „Plãcute zberãri de turme Aerul îl umple tot: 146 . – Apãsãturã. Ist. între substantivul apãs ºi verbul a p ã s este acelaºi raport ca între p ã s „souci” (= pensum) ºi p ã s „soucier” (= penso). -Ã. 2. Gr. Apãsat „grave”: un mers apãsat. 2APÃS (plur. d'accabler. Buc. v.f. De oameni ºi de soartã cînd voi fi apãsat…” II. apãsarea soartei…” v..2Apãs. sévère. ºi cu a p ã s ã t u r ã. 1. o privire apãsatã. s. Balada Darie ºi mîndra sa: „ªi dintr-înºii unul iatã Prin vorbire apãsatã Spre Darie se-ndrepteazã ªi astfel îi cuvinteazã…” (Marian. în Acad.. Alexandrescu. dur. dar mai trecãtor. cari însã îl pot înlocui numai în primul sens.

saturer d'eau.. 1883. . trebuie sã înþelegi odatã…” v.f. oppression. –v.. APÃTÀT. et subst. 49. De la Vrancea. APÃ-TÀRE. 1Apãs. Ne întimpinã sub forma negativã într-o colindã munteneascã: „Sã dea-n mare Ca o floare. iese afarã în grãdinã ºi începe a plînge în inima sa. p. v... -OARE. foulage. passé d ' a p ã s pris adverbialement: gravement. Tr. l. – vreau.. mouiller. 174): „Fiul craiului cel mai mic. Harap-Alb (Conv. p. 424): „Apãsãturã. s. Sinonim cu a p ã s ºi a p ã s a r e. p. ÀPÃT (apãtat. dar exprimînd gradul cel mai de jos al aceleiaºi noþiuni. mouillé d'eau. APÃSÃTÙRÃ (pl. „Cãlcînd cu pas sigur ºi apãsat. circa 1670 (Col. 1Apãsat. Dicþionar ms. 424): „Apãsat..APÃTÀT Tauri grei p-ale lor urme Apãsate mugiri scot…” A. pressage. eau forte. apãtare). Sã ºtie de ce mînã va fi mãcelãritã. venea vãduva rãposatului…” v. adv. Apãtat. adj. lApãs. Anul 1840: „Ce pasã bietei turme. ºi mai ales cu o nuanþã materialã. l. s.f. – 2Apãsat. qui oppresse. Ceva mai mult decît a s u p r i t o r. Dure”. APÃSÃTÒR. apãsãturi). Apãsare. Odobescu. lovit fiind în adîncul sufletului de apãsãtoarele cuvinte ale pãrintelui sãu…” v. Tr. 1883. fãcîndu-se atnnci roº cum îi gotca. p. pression. Se întrebuinþeazã mai cu seamã despre mers ºi despre voce. ªi dacã are unul sau mulþi apãsãtori?…” Ca adjectiv: I. Dicþionar ms. qui vexe. qui accable. 147 2APÃSÀT. – v. lit.. le part. Creangã. fiindcã vreau. Pressura”.. Compressio. p. Sultãnica. durement. acide azotique du commerce. vb. bãnãþean. Ca substantiv: Gr. 1877. -Ã. Compresse. adj. bãnãþean. 3Apã. Alexandrescu. în veci nenorocitã. circa 1670 (Col. Doamna Chiajna.. 110: „Vreau sã mergem – rãspunse apãsat d-na Moroiu.

APÃTOªÀT A APÃTOªÈZ (apãtoºat. c. „vomito” din „vomo-vomitus” etc. – Apãtoºez. în Acad. Rom. cari n-au a face d-a dreptul cu formele latine clasice: aquaticus. l. Sinonim cu a p o s. 119 b: „cu mila ta cerceteadzâ pomântul.. 1651: „ºi pãraele s ã î m p l u r â d e a p e”.. – Apos. circa 1670 (Col. f. adj. Dosofteiu. i pototzi n a v o d n i Ÿ a s i e…” unde la Silvestru. Tot din a p ã t = aquato. vin a p ã t o s ºi a p ã t o º e z. apãtoºare). Apãtos.424): „Apãtos. 1673. p.. v. 53) pune: „negru v î r t o s.APÃTÀT Sã iasã-n vad Ca un brad. remplir d'ean. plein d'eau. aqueux. aquatilis.. ci dintr-un verb a p ã t.G. Jipescu (Opincaru. Sina). rendre aqueux. pop. Apãtos. -OASÃ.182). ºi cu apãtoº nuâri vãzduhulŠ adãposteadzâ…” Dicþionar bãnãþean. 148 . format din „aquo” prin participiul „aquatus”. acelaºi pasagiu: „ºi izvoarâle s e apãtoºarâ…” v. „habito” din "habeo–habitus”. „La vin s l a b se zice apãtos” (I. ms.. aquator. care însã se aude mai rar. Aquosus”...D. ps. p. Apãtat. 1883. Dosofteiu.. undo apãtos e în opoziþiune cu v î r t o s. întocmai ca „dato” din „do–datus”. Teodorescu (Poez. LXXVII: „De vršame -au lovit piatrã de cursãrã ape ºi pãrao undând apãtoºarâ…” „Pone×e porazi kamenš i potekoŸa vody. 1684. vb. 1680. Cu cioltarul nesudat. Apãtoºez. v. neînmuiat”. negru apãtos”.. f. Liturgiar. circa 1650 (ms. Între felurile de struguri din Prahova. care corespunde unui prototip latin frecuentativ „aquato”. aquate. APÃTOªÀRE v. La Arsenie din Bisericani. Aquosa”. Tr. p. derivatã de la a p ã ºi însemnînd neudat. APÃTÒS. Apãtat derivã nu din a p ã. Molitve de ploe. Floca. Derivã d-a dreptul din adjectivul a p ã t o s. Transilv. 132 a: „Tu ai dat fãntânâ apãtoasâ În pustie din pšatrâ vãrtoasâ…” Acelaºi. „Apãtosã. 72) observã: „Frumoasã ºi rarã expresiune. neatins de apã. Cu calul n e a p ã t a t…” asupra cãriia d.

m o a r t ã uneºte ºi-ncheagã la un loc pãrþile cele trunchiate ale unui mort tãiat în bucãþi. franþuzeºte „eau vive = = aqua quae semper fluit” (Du Cange. În primul sens. Sina).v i o a r ã. de mythol. termenul obicinuit este a p ã .v i v a însemna apã de izvor. Orlat). Transilv. deºi n-are a face întru nemic cu floanea „vioarei”. cuvîntul nu ºtim dacã se mai aude undeva cu acest sens. p. Dintre români. t. Face-te-ai neagrã cernealã.m o a r t ã = stehendes Wasser” (Sava Bãrcianu). Sã-mi cernesc eu portuþul Cã m-o urît drãguþul…” (Familia. astfel cã dobîndirea lor este însoþitã de cele mai mari greutãþi sau primejdii. te-n sufleþieºte…” III. Opincaru.t a r e” (S. Legende. Printr-o confuziune datoritã identitãþii fonetice. cu ale pãduri chipoase. întocmai ca din „tîrziu . cu a p a c a g h i o a r a ºi cu airu lui sonbitor. Maiorescu). Apele-vii. în sensul al treilea. s. c. Deja lãtineºte a q u a . p. apã-vie este totdauna în antitezã cu a p ã . „limpede c a v i o a r a” (R. popul. Doinã din Moldova: „Frunzã vende lozioarã. În cel daco-român. Legende.. p. De aci a p ã . Prin sufixul -or.: eau de jouvence. Arghir. v. în loc de a p ã . p. 1. v. Aqua). „Apã-vie se zice în Banat la a p ã .. 224) Basmul Ciobãnaºul cel isteþ (Ispirescu. 92: „Muntili cu ierbuþa lui pufoasã. Ambele aceste ape mitologice se gãsesc între „munþii ce se bat în capete” (Ispirescu. c. Stuhul tãu o peniºoarã. 149 . c. literalmente „aqua vivula”. 2. Maidan).v i o a r ã a început a se zice mai în urmã „apã c a v i o a r a”. 3. Ca sã-mi scriu o hîrtioarã…” Doinã de lîngã Nãsãud: „Pãrîuþ apã vioarã. 1887.v i o a r ã. 126) sau „la apa Iordanului unde sînt douã fîntîni” (Ibid. dialectul istrian a pãstrat pînã astãzi: „apã-viie = fliessendes Wasser” (I. p.m o a r t ã. carele însã nu învie pînã ce nu-l stropeºte cineva cu apã-vie. În loc de apã-vie s-a întrodus un derivat.APÖVIE APÃ-VIE. II..tîrzior”. din „viu” se face româneºte deminutivul „vior”. eau de source. cu sensul secundar de apã foarte limpede. I. deºi s-a conservat pe alocuri expresiunea opusã: „a p ã . 244): „o fîntînâ de marmurã albã ca laptele. fn sensul al doilea. a p a . ºi apa curgea pe de o sutã de pãrþi. 330). eau forte. Liuba.t a r e . Face-te-ai neagrã cernealã. limpede c a v i o a r a ºi rece ca gheaþa…” „Apa limpede se zice c a g h i o a r a. a p ã v i o a r ã . Prutule. In basmuri. Floca. Simu. fãrã a ºti ce va sã zicã cuvîntul g h i o a r ã” (I. nu se mai întrebuinþeazã decît deminutivul a p ã . Jipescu. v.f.

APE APE, s.f. pl.; t. d'industr.: moine, reflets ondulés que présente une étoffe moirée ou un objet métalique. Lexicon Budan: „cu ape, se zice despre niscari materii sau þeseturi, undulatus, gewässert”. Cuvîntul nu este la noi un germanism modern, ci e foarte poporan ºi ne întimpinã deja în vechile texturi. Inventariul Cotrocenilor, 1681 (ms. Arh. Stat.), f. 41: „sfitã de tabin ghšulghšuli cu ape…”, ºi mai jos, f. 42: „stiharŠ de tabin ghšulghšuli cu ape…” Pe lîngã stofe „cu ape” erau stofe „cu solzi”, tot acolo, f. 41: „saraser galben de Veneþia cu solzi” ºi „saraser albu de Veneþia cu solzi”. A. Odobescu, Doamna Chiajna, p. 73, descriind o sabie din secolul XVI: „o palã de taban cu apele negre pe tãiº ºi cu mîner de petre scumpe…” Reduplicat: ape-ape, se întrebuinþeazã cu multã eleganþã despre undele pãrului. De la Vrancea, Sultãnica, p. 108: „În faþa unei oglinzi mari, cu pervazuri poleite, d-na Moroiu îºi peaptãnã pãrul negru, azvîrlit pe spate, care undeazã, fãcînd ape-ape la lumina a douã feºnice cu trei ramuri…” v. 1Apã. – Alesãturi. – Rîuri. – Undã. APELE-VII, n. pr. loc. f. plur.; village dans la Petite-Valachie. Nnmele unui sat în Romanaþi (Frunzescu). A. Odobescu, Anticuitãþi în judeþul Romanaþi (Anal. Acad. Rom., 1877, t. X, sect. 2, p. 189 sqq.): „Graþie învãþãtorilor din satele apusane ale aceluiaºi þinut, situate cam pe rãzorul judeþului Dolj., ºi anume a celor din Zãnoaga, din comunele foarte alãturate, Cacaleþii ºi Radomirul, iarã mergînd tot mai în jos: din Dioºti, din Marotin, din ambii Amãrãºti ºi din Ghizdãveºti, în fine din Apele-Vii, aflãm în împrejmuirile rãslãþate ale acestei ultime localitãþi, cu nume aºa de caracteristic, o grupã de poziþiuni, însemnate prin taberele lor de mãguri, prin urmele lor de cetãþi, pe unde plugarul gãseºte pe tot minutul vase de lut, cãrãmizi, olane de apã, arme de metal ºi chiar monete din diferite epoce. Ce este acest ºir de ruine antice în jurul comunei Apele-Vii…?” Veche staþiune romanã, satul romanaþean Apele-Vii = a q u a e - v i v a e reprezintã prin numele sãu antiteza unei vestite staþiuni de la capãtul opus al lumei latine: A q u a e - m o r t u a e, astãzi orãºelul „Aigues-mortes” în Franþa. În Italia douã oraºe din fostul regat neapolitan se cheamã A c q u a v i v a, de unde ºi o ilustrã familie ducalã. v. Antina. – Apã-vie. APELPISÈSC (apelpisit,, apelpisire), vb.; désespérer. Grecul ¢pelpƒzw sau ¢pelp…zomai. Deºi substantivul a p e l p i s i e (=¢pelpisƒa) ne întimpinã deja la Cantemir, Ist. ieroglif. (ms., în Acad. Rom., p. 164): „a p e l p i s i a de multe ori mari vrednicii lucriazã…”, totuºi cuvîntul nu s-a întrodus în grai decît în epoca fanarioþilor. Circuleazã mai cu seamã adjectivul participial a p e l p i s i t „désespéré, extraordinaire, fameux, comme l'on en trouve peu” (Pontbriant). Alexandri, Hagi-Petcu, act. II, sc. 6: „De-i face un pas mai mult, trag clopoþelul sã vie slugile, ºi te leg butuc ca pe-un a p e l p i s i t…” v. lGrec. 150

APIPÃIÈSC APELPISÌE v. Apelpisesc. APELPISÌT A APESTÈSC APESTÌRE APESTÌT

A

v. Pestesc.

APȪ (MOª.), n. pr. pers. m.; personnage légendaire: un vieux satyre, personnification d'un vieilllard très adonné aux femmes. Termen foarte poporan în Ilfov. Derivã din a p ã s „peser, oppresser, presser”, astfel cã sensul fundamental ar fi acela de „incubus”, „™fi£lthj”. ªi-n vechea francezã incubul se numea a p p e s a r t, italieneºte p e s a r v o l o, spanioleºte p e s a d i l l a (Du Cange, v. Apesator). Între Snoavele lui Ispirescu, una este întitulatã Moº-Apeº: „— ªi cu norocire! Trai bun ºi viaþã lungã sã vã dea Dumnezeu. Cu aceste vorbe de heretisire întîmpinã pe Moº-Apeº un prieten vechi al sãu. — Sã dea Dumnezeu la toatã lumea, ºi mie pãcãtosului, rãspunse moºul. — Mi-a pãrut bine cînd am auzit cã iar te-ai însurat, Moº-Apeº. ªtiu cît este de rãu sã fie cineva singur în casã, îi mai zise prietenul. — Am fost nevoit, moºul tatei, sã mai iau încã o datã jugul, rãspunse Apeº; femeia este trebuincioasã la casa omului. — De asta aºa este, deºi însurãtoarea are multe amaruri ºi multe gãluºti de înghiþit. Darã de una nu mã domirese eu. — De care? — Iacã, cum d-ta, om cu destulã doxã la cap, trecut ºi prin. ciur ºi prin dîrmon, lovit cu capul ºi de pragul de sus ºi de cel de jos, ºi la vîrsta dumitale, cum d-ta, zic, te-ai lãsat sã te muºte ºearpele de inimã ºi sã faci greºeala d-a lua de muiere o fatã mare? — Ce era sã fac, moºicule? cã n-am gãsit alta mai micã…” v. 1,2Apãs. APIPÃIÈSC (apipãit, apipãire), vb.; toucher, palper, tâter. Puþin diferã prin sens de simplul p i p ã i e s c, din care e format prþin prepoziþionalul a (= ad). Ne întîmpinã des la Cantemir, Ist. ierogdif. (ms. în Acad. Rom.), bunãoarã: p. 75: „Darã miºeliia lumii aceºtiia atîta cu vrémea lucrurile strãmutã, cît célia ce unii odatã cu mînule le apipãia, cu pioarele le cãlca ºi cu ochii le videa…” p. 243: „Cine iaste îndrãzneþul ºi obraznicul acesta, carile pieptul biruinþii a apipãi ºi þiþiºoarele fiicãi méle de gurgue a suge nu s-au temut?…” p. 288: „célea ce nu aud, zic cã li-au vãzut, ºi célea ce n-au vãzut, zic cã li-au apipãit…” La mitropolitul Dosofteiu, Paremiar,1683, forma achipãesc,: f.16 b, Genes.11–12:
„…šaste fratele mieu flocosŠ, šarã eu sântŠ nšatedŠ, eândaš sã nu mâ ehipãšascâ pãrintele…” „…est frater meus vir pilosus, ego autem vir laevis; ne forte a t t r e c t e t 151 me pater…”

APIPÃIÈSC unde în Biblia din 1688: „cândai sã nu mã p i p ã e tatul mieu…” v. Pispãiesc. – Aput.
l,2,3APLÈC

(aplecat, aplecare), vb.; 1. plier, incliner, pencher; 2. allaiter; 3. a s e apleca = avoir des nausées. Cuvîntul derivînd d-a dreptul din latinul a p p l i c o (= ad-plico), sensul fundamental este: I. a p l e c „pencher”.

Sinonim cu î n c o v o i, dar cu o nuanþã mai puþin violentã. Basmul Fãt-Frumos cel rãtãcit (Ispirescu, Legende, p. 167): „sã fi vãzut cum a venit acel Fãt-Frumos strein, cu pãrul de aur; ce mîndru era, cînd s-a aplecat în dreapta ºi în stînga la toþi cei din bisericã…” Colinda Plugul: „Grîuleþul lui de varã De departe cã-nverzea, Iar d-aproape-ngãlbenea, Faþã de copt îºi fãcea; El de pe cal s-apleca, Douã-trei fire smulgea…”
(G.D.T., Poez. pop., 142)

Balada Chira: „Chirã, Chiralinã, Surioarã bunã, Apleacã-þi capul Sã-mpuºc Arapul…”
(Ibid., 651)

Balada Martin cel mititel: „Cînd sufletul slobozea, Lemnele se dãrîma; Cînd sufletul îºi trãgea, Lemnele se apleca…”
(Vilpian, Text, p. 77)

Doinã din Moldova: „Astã noapte pe rãcoare Cînta o privighitoare, ª-aºa-mi cîntã de frumos De-mi,apleacã creanga-n jos…”
(Conv. lit., 1885, p. 456)

Vlahuþã, Nuvele, p. 109: „Giustino s-apleacã de ºale, ºi-ncetinel îºi pune muzica 152 jos. Alãturea, tãcuþi, s-aºeazã amîndoi pe caldarîm…”

APLÈC De la Vrancea, Sultãnica, p. 83: „ºi-i îndoi grumajii, ºi-l supuse, ºi-l aplecã la pãmînt…” II. a p l e c „allaiter”. În unele texturi se adauge anume „la sîn”, ceea ce înlãturã orice îndoialã asupra filiaþiunii cuvîntului din a d - p l i c o : „a p p l i q u e r au sein”. Cantemir, Ist. ieroglif. (ms., în Acad. Rom., p. 145): „Noi i-am hrãnit ºi i-am crescut, în braþã i-am purtat ºi la s î n i-am aplecat…” I. Vãcãrescu, p. 269: „Patria, ce pre fiii sãi L a s î n apleacã, buni ºi rãi…” Pravila Moldov., 1646, f. 53, dupã ce vorbeºte despre pedeapsa pãrinþilor cari îºi înãbuºesc pruncii din nesocotinþã, adauge: „aasta sã înþelége ºi spre mamce, carele apleacâ prunci mici…” Noul Testament din 1648, Luc. XXIII, 29:
„…ferice de céle stérpe ºi zgãurele célé ce n-au nãscut, ºi þãþele carele n-au aplecat…” „…beatae steriles, et ventres qui non genuerunt, et ubera quae non l a c t a v e r u n t…”

Biblia din 1688, Genes. XXI, 7:
„…cine va povesti luš Avraam cã apleacã pruncul Sarra…?” „…quis annunciabit Abraham, quia l a c t a t puerum Sarra…?”

Cantemir,. Divanul, 1698, f. 18 b: „eu pre toþi ca pre niºte fii îi þiiu, ca pre niºte prunci îi aplec, ºi ca pre niºte cuconi îi grijescŠ…” Colindã din Dobrogea: „Bãtînd vîntu-l legãna; Cãzînd ploaia, îl scãlda; Zînele mi-l apleca…”
(Burada, Cãlãt., p. 50)

Despre vite, cu construcþiunea cea organicã „applicare ad”: „Mãi Vlad, prinde oaia cea ruscã ºi apleacã mielul l a dînsa!” (V. Gãtuleseu, Tecuci, c. Umbrãreºti). Sinonimul a l ã p t e z este la români un neologism, care nu ne întimpinã nicãiri în vechile texturi ºi-n graiul de la þarã. III.A s e apleca cuiva „avoir mal au coeur. Se întrebuinþeazã impersonal: mi s e apleacã, þi s-a aplecat, i s e va apleca. Vlahuþã, Nuvele, p. 75: „Îl durea capul. Poate cã i se aplecase. Il frecarã cu oþet pe mîni ºi pe vinele gîtului, ºi-i legarã la frunte felii de cartofi…” 153

APLÈC Poporul crede cã indigestiunea produce î n c r e þ i r e a vinelor, mai ales la mîni ºi la gît; de aci urmeazã frecarea lor pentru ca sã se î n d r e p t e z e. Astfel „mi s e apleacã” însemneazã: mi se zgîrcesc, mi se încovoaie vinele; de unde apoi însuºi numele poporan al acestei boale: a p l e c a t e, subînþelegîndu-se „vine”. v. Aplecare. – Aplecat. – Aplecate. APLECÀRE(plur. aplecãri), s.f.; l'infinitif d ' a p l e c pris comme substantif: 1. action de plier; 2. penchant, disposition. Cuvîntul funcþioneazã mai ales cu sensul al doilea, pe cînd pentru cel dentîi se întrebuinþeazã mai mult simplul p l e c a r e. I. Vãcãrescu, p. 43: „Iubirea are graduri: Iubiþi din aplecarea Simþirei de întîi Pre Domnul ce ne tine…” A. Odobescu, Mihnea-vodã, p. 36: „Vremea d-acum însã cerea ca s-ascunzã asprele aplecãri ale inimii sale…” Cu acelaºi sens se poate zice a p l e c ã c i u n e. Þichindeal, 1814, p. 117: „întru aceasta se vãd prea-înþelepte osebiri ale neamului omenesc, cã sînt oameni de chiline chiemãri, spornici ºi au de tot feliul de a p l e c ã c i u n i…” Tot acolo, p. 323, cu sensul de p l e c ã c i u n e: „se apropie cu mare a p l e c ã c i u n e ºi cu dulce cãutãturã a ochilor…” v. Aplec. -Ã; le part. passé d ' a p l e c pris comme adjectif: 1. allaité; 2. penché. I. Pasagiul din ps. CXXX: „sicut a b l a c t a t u s super matrem suam”, la Arsenie din Bisericani, circa 1650 (ms. în Acad. Rom.), se traduce în douã feluri: „ca un aplecatŠ la maicã-sa” ºi „ca un þ ã r c a t Š la maicã-sa”. II. Boacet din Banat (Cuv. d. bãtr. II, 712): „Cã-i vedea o salcã Mare ºi înaltã, Salcã aplecatã ªi cu frunza latã…” Þichindeal, 1814, p. 251: „slugã prea aplecatã ºi u m i l i t ã, carele, cind venim la vreo nevoie, nu va nici sã se clãteascã din loc…” v. Aplec. – Aplecate. APLECÀTE, s.f. plur.; t. de méd. popul.: soulévement de coeur, indigestion, nausées (Cihac). Din expresiunea întreagã: „vine a p l e c a t e” de la verbul „mi se 154 a p l e a c ã vinele”, a rãmas ca nume poporan al boalei numai calificativul aplecate,
1,2APLECÀT,

APLECÀTE întrebuinþat apoi mai totdauna articulat: aplecatele. Se zice ºi plecate sau plecatele. Termen foarte rãspîndit în toate provinciile daco-române. „Un om cînd mãnîncã mult ºi-i vine rãu, se zice aplecatele…” (I. Negrescu, Dobrogea, c. Parachioi). „Mîncînd omul peste mãsurã, încãrcînd stomahul ºi apucîndu-l frigurile, se zice cã: l-au a p u c a t plecatele…” (C. Decusarã, Tecuci, c. Þigãneºti). „Frigurile vin din aplecate ºi din ostenealã” (ªerban Ioniþã, Brãila, c. Slujitori-Alboteºti). Descîntec de aplecate, dupã un manuscript din 1809 (G.D.T., Poez. pop., 362): „Voi p l e c ã c i o a s e, Mîncãcioase, Sã vã luaþi Sã vã duceþi La fata lui Rai-împãrat” etc. Într-un alt descîntec de aplecate: „Voi p l e c ã c i o a s e, Mîncãcioase, Sã vã luaþi Sã vã duceþi La fata lui Roºu-împãrat…”
(Lumina peutru toþi, 1886, p. 579)

„Baba Stanca, cînd descîntã pe un bolnav de aplecate, îl trage ne-ntrerupt la mîini ºi zice: Aplecate din apã, Din ceapã, Din mãmãligã, Din vin, Din rachiu, Aplecate din 99 de legumi, Voi urîcioaselor, Voi bãloaselor, Sã sãriþi, Sã rãsãriþi Din bãierele inimei, Sã vã duceþi la fete de împãrat, Cã v-adastã cu fãclii aprinse, Cu mesele puse, Cu linguri de furat, Cu pîini de cumpãrat; Ele vã ºtie a cinsti,

155

APLECÀTE Ele vã ºtie a scoti: NN. nu vã ºtie a cinsti, Nu vã ºtie a scoti, Ci vã ºtie a lepãda. Sã rãmîie NN. curat, Ca steaua din cer luminat ªi ca roua din cîmp…”
(F. Popescu, Romanaþi, c. Rusãneºtii-de-Jos)

În popor se aude cu acelaºi sens ºi a p l e c ã t u r ã. Descîntec „de apucãturã ºi întîlniturã„: „De 90 ºi 9 apucãturi, De 90 ºi 9 întîlnituri, De 90ºi 9 a p l e c ã t u r i, De 90 ºi 9 deocheturi…”
(G.D.T., Poez. pop., 365)

Ca sinonim: c i u m e r n i þ ã. Lexicon Budan: „Plecate, c i u m e r n i þ ã sau o boalã din ciumernitã, morbus e nausea contractus”. v. 3Aplec. – Aplecat. – Ciumerniþã. – Greaþã. – -urã. APLECÃCIÙNE. – v. Aplecare.
1APLECÃTOARE.

– v. Aplecãtor.

aplecãtori), s.f.: t. de bergerie: „brebis qui allaite, brebis privée de son agneau” (Gihac). Se aude ºi plecãtoare. Lexicon Budan: „Aplecãtoare = lactans ovis; plecãtoare = ovis lactans agnello destituta”. Arsenie din Bisericani, circa 1650 (ms. în Acad. Rom.), ps. LXXVII:
„…ºi-l luo pr-insŠ de la turma cea de oi, ºi de la aptecâtors îl luo pr-insŠ…” „…et assumpsit eum de gregibus ovium, de post f o e t a n t e s accepit eum…”

2APLECÃTOARE (plur.

unde la Silvestru,1651: „ºi de la aplecãtoare aduse-l pre elŠ”; la Dosofteiu, 1680: „de dupã f ã t ã t o a r e luatu-l-au pre însul”; la Coresi' 1577: „de la m u l g ã t o a r e luo elŠ”; în contextul slavic: donlnþî”. „Oile cu miei se zic aplecãtori” (D. Andriescu, Iaºi, c. Hermeziu; I. Teofãnescu, Neamþ, c. Gîrcina). „Oile cu lapte, cînd le taie mieii, se cheamã aplecãtori…” (G. Nicolau, Neamþ, c. Crãcãoanii). „Oile suite în munte se despart în trei c i o p o a r ã, adecã: unul cuprinde m i e i, pe cari îi înþarcã o datã cu suirea în munte; al doilea, m i o a r e l e, între cari 156 se cuprind tot felul de oi sterpe, berbecii ºi mieii din anul trecut; al treilea ciopor

APLOTÌTÃ cuprinde oile cu lapte, numite plecãtori, cari numai acestea vin la stînã de le mulg ciobanii de trei ori pe zi…” (G. Þuþuianu, Muscel, e. Valea-Mare). v. 2A p lec. APLECÃTÒR, -OARE. adj. et subst.; qui penche, qui allaite. Cu primul sens se întrebuinþeazã rar; cu sensul al doilea figureazã numai la feminin. Dosofteiu, Paremiar,1683, f. 33 b, Exod. II, 7:
„…vrša-veš sã-þŠ chemŠ o femšae aplecãtoare din evreš, ºi-þ va a p l e c a cuconulŠ?…” „…vis ut vocem tibi mulierem q u a e n u t r i a t ex Hebraeis, et l a c t a b i t tibi infantem?…”

v. Aplec. – 2Aplecãtoare. APLECÃTÙRà (pl. aplecãturi), s.f.;1. courbure; 2. allaitement; 3. nausées. In primele douã sensuri, e sinonim eu a p l e c a r e, dar cu o nuanþã de micºurare; în sensul al treilea, e sinonim cu a p l e c a t e. Dicþionar ms. bãnãþean, circa 1670 (Col. l. Tr., 1883, p. 424): „Aplecãturã. Lactatio”. v. Aplecare. – Aplecate. – -urã. APLECÙª (pl. aplecuºuri), s.n.; pente. Cuvînt format din a p l e c prin sufixul - u º, ca în „urcuº”, „lunecuº” etc. ºi din care derivã apoi verbul a p l e c u º e z. v. Aplecuºat. APLECUªÀT, -Ã; le part. passé d ' a p l e c u º e z: voûté, courbé, affaissé. Þichindeal, 1814, p. 9: „au umblat tot aplecuºat sau g î r b o v”. v. 1A p lec. APLECUªÈZ. – v. Aplecuºat. APLÒS, adv.; simplement, naïvement. Grecul ¡plîj. A circulat în graiul orãºenesc din epoca fanarioticã; astãzi nu se mai aude. Cantemir, Ist. ieroglif. (ms., în Acad. Rom., p. 66): „aplos a grãi de la maice ºi de la mamce ne deprindem…” Ibid., p. 76: „Jigania aceasta, dobitoc cu patru pioare nu iaste; pasire zburãtoare nu iaste; cãmilã nu iaste; struþ aplos nu iaste; de aer nu iaste; de apã nu iaste…” La Dionisie Eclesiarcul, Cron. (Papiu, Monum. II, p. 161), ne întimpinã ºi substantivul a p l o t i t ã = ¡plÒhj „simplicité”: „mã cuceresc celor ce vor ceti acest hronograf, sã fie priimite céle ce sînt istorisite dupã a p l o t i t a mea…” v. 1Grec. APLOTÌTÃ. – v. Aplos. 157

APOASA APOASA, s.f. art.; océan, mer, vaste étendue d’eau. Dosofteiu, Acatist, 1673, f. 22: „apoasa o trecu-n vad ca pre uscat ºi de eghipteasca nevoae scãpândŠ…” v. Apos. APÒI, adv.; puis, ensuite, aprés, postérieurement. Adverb de urmare, mai ales în timp, uneori ºi-n spaþiu, sinonim cu locuþiunile adverbiale: d u p ã a c e e a, m a i d e p a r t e, m a i î n c o l o, p e u r m ã. Numai prin prepoziþionalul a- (= a d ) apoi se deosebeºte de formele romanice derivate din latinul p o s t : ital. poi, span. pues, portug. poz, provenþ. pois, franc. puis, reto-rom. engadinez pöia (Carisch) etc. ªi-n unele dialecte italiane totuºi p o i îºi prepune pe a, de ex. în cel sicilian se aude a p p o i (Traina), în cel milanez a p ó s, în cel brescian a p ö s, în cel cremasc apùs (Biondelli) etc., astfel cã se poate admite un prototip latin rustic a d - p o s t. La români forma simplã p o i persistã numai în compusul p o i -mîni „après-demain”. Pentru a-ºi da seamã de diferitele accepþiuni ale acestui adverb, el trebui studiat din trei puncturi de vedere:1. cînd se întrebuinþeazã fãrã vreo prepoziþiune; 2. întrînd într-o locuþiune adverbialã compusã; 3. unindu-se cu prepoziþiunea d e pentru a funcþiona ca adjectiv. I. Apoi f ã r ã p r e p o z i þ i u n e. a) În corelaþiunea: î n t î i –apoi… Apoi este în antitezã cu î n t î i „d'abord, premièrement”. Locuþiune proverbialã: „Î n t î i sã se gîndeascã ªi apoi sã o croiaseã…”
(Pann, II, 144)

Moxa, 1620, p. 350: „cela ce ocãriša î n t ã š u pre Dumnezeu, apoi fugiša ca unŠ epure sã scape…” Coresi, Omiliar, 1580, quatern. IV, p. 1: „firea vremilor tréce frunza ºi florile: î n t ã i se aratâ frumoase, m a i apoi pierŠ…” Mai adesea însã î n t î i este numai subînþeles. Locuþiune proverbialã: „Cîntã, º-apoi ce-o da teiu ºi bradu!” (Jipescu, Opinc., p. 91) = „et puis vogue la galère!” Balada Soarele ºi luna: „ªi prin rai încã-l purta, Doarã cã l-ar încînta, Apoi Domnul Dumnezeu Cuvînta cu graiul sãu…” Vasilie Lupul, 1639 (A.I.R. I, p. 94): „au fost mãrgãndu apa Cracãului pre lãngã satul mãnãstirii ce sã chiamã satul Troiþa ºi š-au fost matca cea bãtrãnã pre acolo, 158 šarã apoi s-au mutat Cracãul de º-au fãcut loc pre lãngã Cãlimani…”

APÒI Miron Costin, Letop. I, p. 241, vorbind despre cei doi boieri ucigaºi ai lui Gaspar-vodã: „Plãtit-au apoi cu capetele sale aceastã faptã, ºi ªeptelici ºi Goia…” Este interesantã construcþiunea sintacticã poporanã „cînd a fost apoi”, în loc de simplul apoi. Popa Dumitru, 1625 (Arh. Stat., Doc. rom. I, nr. 162): „š-am fost vãndut mai de înainte vréme loc deîn Bucureºti de 12 prãvãlii deîn uliþa turcilor de la rãscruce, iar c ã n d a u f o s t apoi, el š-au luat Dima croitoršul 1 loc de prãvãlie diîn cele 12 locure…” În fine, „p a s ã apoi d e ” este o locuþiune interjecþionalã: „pas moyen!”, „le moyen de…?” A. Pann, Prov. II, 112: „De vom lua ºi neveste, P a s-apoi de mai trãieºte Or în lume pribegeºte!…” b) În construcþiunea: apoi – apoi… Reduplicat sau repetat mai de multe ori, apoi exprimã o gradaþiune, care în limba poeticã este cîteodatã de o mare eleganþã. Balada Mãnãstirea Argeº: „Domnul se mira, ª-apoi îi mustra, ª-apoi se-ncrunta ªi-i ameninþa…” Balada Toma Alimoº: „Apoi, dragã, sã-mi nechezi, Apoi sã te depãrtezi ªi sã mergi la cîmp, la noi, Unde-am nãscut amîndoi…” Doinã din Ardeal: „ª-apoi lin, dorule, lin, Cã puica-i pe loc strãin; ª-apoi rar, dorule, rar, Cã puica-i pe loc amar…”
(J.B., 127)

De o nespusã frumseþe plasticã este mai cu seamã gradaþiunea în balada Novac ºi corbul: „Corbul vesel cronconea, Inelu-n plisc îl punea, Aripele-ºi întindea, ªi pe cer el se zãrea

159

APÒI Î n t î i ca un porumbaº, A poi ca un.lãstunaº, A poi ca un bondãraº, ªi-n zare dãc-agiungea, El din zare se ºtergea…” ªi tot aºa la Costachi Stamati, Muza I, p. 79: „Se urca mereu în sus, Pîr cînd s-au vãzut pe ceriu: Î n t î i ca niºte porumbi, Apoi ca niºte lãstuni, Apoi ca niºte þinþari, ªi apoi încet-încet În nouri s-au mistuit…” II. A p o i c u p r e p o z i þ i u n e. a) Comparativul m a i apoi. Ca ºi opusul î n t î i, apoi îºi prepune adesea pe m a i, ºi atunci nu mai însemneazã „puis” ci „plus tard”. Mitropolitul Varlam, 1646 (A.I.R. III, p. 226): „au zis Safta înaintea mãrii-sale cã au dat-o (acea parte den sat den Zahareºti) Dumitraºco ªepteli la boala lui unii cucoane mai mici -au fãcut m a i apoi cu dãnsa, šarã Zlata, fata lui cea cu fãméša cea dentãi, care šaste dupã ªtefan Murguleþ, sã n-aibã treabã…” „M a i apoi”se asociazã într-un mod proverbial cu „j o i” pentru a arãta o duratã de timp foarte scurtã sau o mare nestatornicie. Zicãtoare: „Uitã de joi Pînã m a i apoi” sinonim cu: „Uitã de la mînã pîn'la gurã” (G.D. Teodorescu, Prov., p. 88). Alta: „κi pãzeºte taina de joi pînã m a i apoi, tocmai ca o muiere” (Conv. lit., 1874, p. 75). Balada Gheorghelaº: „Sã trãiesc ºi eu din joi, Sã trãiesc pîn' m a i apoi, Cã decît sã haiducesc Mai bine negustoresc…”
(G.D.T., Poez. pop., 595)

Pluguºorul, dupã cum se cîntã în Dobrogea: 160 „Apoi grîu cã i-a turnat ªi îndat-a mãcinat

APÒI De cu joi Pîn' m a i apoi…”
(Burada, Cãlãt., p. 35)

Alexandri, Florin ºi Florica, sc. II: „Da de cînd te-ai diprins, mãi badeo? De gioi pîn' m a i apoi?…” Dar de ce oare punctul de plecare este anume j o i, ºi nu o altã zi? Rima nu pare a fi singurul motiv. Vechii romani ziceau: „a J o v e principium” (Virg., Aen. III, 60). La noi „dies Jovis” începe atît posturile, precum ºi cununiile. „Poporul crede cã e bine sã serbezi nouã j o i dupã Paºti, cã vei fi ferit de gheaþã sau peatrã ca sã nu strice bucatele” (Preut G. Talpalar, Tîrgu-Frumos). „O nuntã þãrãneascã pe aici þine chiolhanu de j o i ºi pînã j o i: opt zile…” (D. Pavelescu, Ialomiþa, c. Chioara). v. Joi. b) d-apoi – apoi d e… Apoi îºi asociazã pe d e, fie înainte: d-apoi, fie în urmã: apoi d e, rostit mai adesea: apoi d ã. În primul caz, este ceva mai puþin restrictiv decît „d a r apoi”; în cazul al doilea, exprimã o noþiune de fatalitate: „n-am ce face!”, „fie cum o fi!” „qu'y faire!” (Pontbriant). a) d-apoi: Doinã din Ardeal: „Turturea de-i turturea ªi tot face-ºi voie rea; D-apoi eu cum sã nu-mi fac Pentru unul ce mi-i drag!…”
(J.B., 214)

Alexandri, Iorgu de la Sadagura, act II, sc. I: „ªi ce mulþãmire am tras din toate aceste pitreceri ale Iaºului? Nimic! D-apoi creditorii care-mi stau de strajã la uºã, cum se face ziuã, dã! parcã eu le-am zis sã-mi facã credit…D-apoi Iþic zaraful, cãrui sînt dator douã sute de galbini…” Deosebirea între „d-apoi” ºi „d a r apoi” se vede foarte bine în ªoldan Viteazul: „D-apoi iar la sãrbãtoare, La Paºti, la Florii, La clacã, la ºãzãtoare, La cules de vii, Cînd deodatã-ncepea hora Sã ne fi vãzut…” „D a r apoi vorba ceea: ci cã nu-i în toate zilele Paºtele!…” În construcþiunea inversã „apoi d a r”, la Costachi Negruzzi, Cum am învãþat româneºte: „— Iartã-mã, pãrinte, eu nu pot ceti româneºte. — Cum! apoi d a r ce înveþi tu?…” 161

APÒI Românul d-apoi, care s-ar putea scrie ºi dapoi, cãci aºa se aude totdauna în grai, corespunde pe deplin prin compoziþiune italianului d a p p o i ºi reto-romanului d a v o = lat. d e - a d - p o s t . b) apoi d ã : Alexandri, Rusaliile, sc. 12: „Rãzvrãtescu: Cum aþi pitrecut pîn' în ziua de astãzi? Bine, ori rãu? Veveriþã: Apoi d ã, cucoane; cum o dat tîrgu ºi norocu…” Acelaºi, Florin ºi Florica, sc. 3: „Florin: Da cum m-ai socotit? Colivescu: Apoi d ã; ce sã-þi spun? Cînd te-am vãzut torcînd, am chitit în gîndu meu cã-i pãcat de un voinic ca tine sã fie de rîsu fetelor…” I. Creangã, Capra cu trei iezi (Conv. lit., 1875, p. 340): „— Mai bucuros eram cînd m-ai fi chiemat la nuntã. — Te cred, cumãtre; d-apoi d ã, nu-i cum vrem noi, ci-i cum vre Cel de sus… — Doamne, cumãtre, doamne! zise capra suspinînd. De ce þi-e mai drag în lume, tocmai de aceea n-ai parte! — Apoi d ã, cumãtrã, cînd ar ºti omul ce ar pãþi, dinainte s-ar pãzi. Nu-þi face ºi d-ta atîta inimã rea, cã odatã avem sã mergem cu toþii acolo. — Asa este, cumãtre, nu-i vorbã. Dar sãrmanii gãgãlici, de cruzi s-au mai dus! — Apoi d ã, cumãtrã, se vede cã ºi lui Dumnezeu îi plac tot puiºori…” De fatalistul „apoi d ã” se deosebeºte „apoi n a”, care însemneazã o mirare ironicã. I. Creangã, Moº Nichifor Coþcariul (Conv. lit., 1877, p. 379): „— Nu mai vine lupul, moº Nichifor? — Apoi•n a; eºti de tot poznaºã ºi d-ta…” c) În construcþiunile: c ã apoi…; d e n u, apoi… Dupã „c ã”, apoi exprimã mai totdauna a meninþare. Zilot, Cron., p. 106: „C-apoi îºi face Singur peire, Nu-i lecuire!…” A. Pann, Prov. III, 115: „Dar ia taci, dragã nevastã, sã nu îþi iasã cuvînt, C-apoi ait! din lumea astã, cum vei spune, pierdut sînt…” Mateiu Basarab,1649 (A.I.R. I, p.107): „tot omul sã se fereascã, mai mult adoara jalbã sã nu maš vie, c ã apoi cu capul veþ plãti…” De asemenea în construcþiunea: d e n u, apoi… Moxa, 1620, p. 401: „d e n u -m veþi ajuta acmu, apoi voi vã veti cãi…” Balada M-rea Argeº: 162 „Iar d e n u, apoi V-oi zidi pe voi,

APÒI V-oi zidi de vii Chiar în temelii…” d) Aglutinat: î n -apoi – d e -apoi – d e - î n -apoi… Compusul î n -apoi a devenit un cuvînt deosebit: î n a p o i sau n a p o i, în opoziþiune cu compusul î n a i n t e sau n a i n t e. Proverb: „La plãcinte Î n a i n t e, ªi la rãzboi Î n a p o i.”
(Conv. lit., 1877, p. 174)

Ion din Sim-Pietru, Alexandria,1620 (ms., în Acad. Rom., p.14): „de acolo întorse Alexandru n a p o i ºi merse 7 zile…” Din cauza deplinei aglutinãri, în texturile cu rotacism î n a p o i trece în î n r a p o i. Psaltire ªcheianã, circa 1550 (ms. în Acad. Rom.), ps. IX: „cãndu toarnã-se dracul mieu î n r a p o i…” Codicele Voroneþian, din aceeaºi epocã (ms., ibid., f. 953): „înputare dereptu înputare î n r a p o i…” Din î n a p o i se formase în graiul vechi adverbul î n a p o i º i, cu sufixul ca în „cruciº” „curmeziº” „pieziº” etc., de unde mai departe, prin analogie cu „aiurea” „pururea”, „nicãirea”, forma î n a p o i º u r e a. Dosofteiu, Paremiar, 1683, f. 37 b (Genes. IX, 23), în alãturare cu Biblia din 1688:
„…ºi purasãrã î n a p o i º u r š a cu faþa…” „…sã dusãrã cu d o s u l înainte…”

unde în contextul grec: Ñpisqoflnîj. De asemenea, în vechiul grai apoi ºi-a perdut individualitatea în substantivii plurali aglutinaþi: d e a p o i u r i, d e a p o a i e, d e n a p o i u r i. Dosofteiu, Paremiar, f. 16 a (Esai, XLVIII, 20):
„…daþŠ všaste pânâ la d e a p o š u r i l e pãmântului…” „…¢nagge…late tÁj gÁj…” wj ™sc£tou

unde în Biblia din 1688: „vestiþi pãnã la m a r g i n e a pãmântului…” Versetul: „¢n£gwn nef•laj ™x ™ s c £ t o u tÁj gÁj” (ps. GXXXIV, 7), la Arsenie din Bisericani (ms. în Acad. Rom.), se traduce în douã chipuri: „scoate nuori din d e a p o i l e lumiei; scoate nuori de la m a r g i n i l e lumiei…”, unde la Coresi, 1577: „de la f r ã º i t u l Š pãmântului”. Dosofteiu, 1680, ps. CXXXVIII:
„…ºi sã mã sãlãºluescŠ în d e n a p o š u r i l e mãrii…” „…ka„kataskhnèsw e„j t¦ œscata 163 tÁj qal£sshj…”

APÒI III.Adjectivul: d e a p o i. Ca adjectiv, d e apoi sau c e l d e apoi, în loc de comparativ ºi de superlativ are pe: c e l m a i d e apoi. Cugetãri în oara morþii, circa 1550 (Cuv. d. bãtr. II,.449): „sãrutaþi-mâ sãrutare d e apoi, cã cu voi de acmu nu vošu mai înbla…” Noul Testament din 1648, Apoc. XXII, 13:
„Eu sãnt alfa ºi omega, fnceputul ºi sãvãrºitul, cel dintãšu ºi c e l d e apoi…” „'Egè e„mi tÕ A kaˆ tÕ W prétoj ka„ › s c a t o j, ¹ ¢rcº ka„tÕ tloj…”

Ioan Crisostom, sec. XVII (Cod. ms. miscel. al Bis. Sf. Nicolae din Braºov, p. 530): „Cãtrâ cel ce aºa grãšaºte, noi sã ne mirâmŠ de nebuniša lui c é š a m a i d e apoi…” Este remarcabil femininul c e a m a i d e apoi în funcþiune substantivalã de: „la fin des fins”. Cantemir, Divanul, 1698, f. 47 a (Proverb. XIV, 12):
„…šaste cale carea omului driaptã sã pare, iarã c e a m a i d e apoi a ei duce la moarte…” „…œst…n ÐqÕj Á qake‹ par¦ ¢nqrèpoij Ñrq¾ enai, t£ qš teleuta‹a aØtÁj ›rcetai e„j puqmšna ¯dou…”

unde în Biblia din 1688: „šarã s v ã r º i t u l ei vine la fundul šaduluš…” Antim, Predice, p. 192: „sã se pedepseascã cu de toate felurile de munci ºi de cazne, ºi l a c e a d e apoi sã-i taie capul…” Întrebuinþarea cea mai stereotipã a acestui adjectiv este în zicerea: v r e m e d e apoi. Prin v r e m e d e apoi românul înþelege epoca de agonie a lumii, prevestitã ºi descrisã într-un fel în Apocalips de cãtrã evangelistul Ioan, dar care în credinþele deosebitelor popoare creºtine a cãpãtat cîte o nuanþã mitologicã proprie, depãrtîndu-se mai mult sau mai puþin de prototipul cel canonic. Balada Trei lebede: „Staþi pe loc, cã nu ºtiþi voi Ce-am aflat ºi ce ºtim noi: C-o veni v r e m e a d-apoi D-o fi anul ca luna, Luna ca sãptãmîna, Sãptãmîna ca ziua, ªi ziua ca ceasul scurt, Iar ceasul ca un minut…”
(G.D.T., Poez. pop., 422)

„La v r e m e a d e apoi, poporul are credinþã cã pe la toate vadurile vor fi mori ºi pe la toate rãspintiile drumurilor vor fi crãciume…” (C. Gervescu, Neamþ, 164 c. Roznov).

Înmorm.APÒI „Oamenii de aici spun cã aºa au auzit din bãtrîni: cînd vor fi crîºme pe la toate rãspintiile. altele S f r e d e l u l. veacul d e apoi. circuleazã: ziua d e apoi. pãnâ cînd va face ºi g š u d e þ u l c e l d e -apoi…” Un boacet din Dobrogea: „Moartea rãu te-au înºelat ªi în lacrimi ne-au lãsat! La v e n i r e a c e a d e -apoi. Suceava. Pentru alte epizoade din epopeia cea poporanã româneascã a v r e m i i d e apoi. – Stea… Ca sinonim cu v r e m e a d e apoi. lumea d e apoi. cînd moºnegii vor lua în cãsãtorie fete ºi flãcãii babe. veleatul. Iaºi. c. f. Cãrjelari). Cînd a bate fiica pe maicã. v. ºi cînd se vor face arãturi împrejurul satului. Frate mai mic pe cel mai mare. 179): „Ei apoi! zi cã nu-i l u m e a d e -apoi? Sã te fereascã Dumnezeu. Ruginoasa). 1673. 127) I. atunci aurul ºi argintul se vor vãrsa pe toatã faþa pãmîntului ºi va fi v r e m e a d-apoi…” (C. c. Creangã. c. Dobrogea. încît or întoarce 12 cu drugi un ou de gãinã” (G. 81 b: „atunci va învie cãndŠ vorŠ învie toþi morþii la d z u a d e apoi…” Dosofteiu. pre alþâš concenšaºte de pre lume. p. I. cînd prinde mãmãliga coajã…” Colindã din Moldova: „— Mult stau. Întunecimea soarelul? — Cu bun dreptul spune-voi Cînd va fi v e a c u l d e -apoi: Cînd a bate fiiu pe taicã.. 1877. – Iov. f. – Cãpcîn. atunci va fi v r e m e a d e apoi”(V. 44 b: „pre uniš cršaºte. Doamne. venirea d e apoi. judeþul d e apoi. Antihîrþ. Atunci ne-om vedea ºi noi…” (Burada. ºi mã gîndesc Sã te-ntreb sã îndrãznesc: Cînd a fi v e a c u l d e -apoi? Cînd s-a mîntui lumea cu noi: Sfîrºenia pãmîntului. sfîrºitul veacului. Gorescu. ªipotele). coada veacului. – Ilie. 1643.. lit. Sorã mai micã pe cea mai mare. O seamã de stele poartã în popor numele de C o m o a r ã. Mateescu. – Pitic. – 2Comoarã. Florescu. p. cînd Sfredelul va cãdea drept în Comoarã. „Se zice cã la v r e m e a d-apoi Dumnezeu are sã facã altã lume cu neºte oameni aºa de mititei. Harap-Alb (Conv. vremea Pãlmãºoii… Varlam. 165 .

Ionescu. Criºeanu. se însoarã ºi ia o fatã de 16-20 ani.. „Prin v r e m e a d-apoi poporul înþelege nu numai sfîrºitul lumii. Transilv. Ionescu. se zice c-a venit v r e m e a d-apoi. Iaºi. Bãdescu. c. cînd copiii nu se supun pãrinþilor. cataroi în oameni. mai ales bãtrînii. Poppescu. Dobrin. „Poporul. ºi tot aºa crede orice popor pînã astãzi. bãtr. se zice c-a venit v r e m e a d-apoi.. p. holerã. – Pãlmãºoaie. cînd se aratã semne în soare sau în lunã. Voila).APÒI Atuncea-i sfîrºania pãmîntului. „C o a d a v e a c u l u i va fi perirea lumii” (G. Buzãu. ciumã. ºi cînd ploauã. cînd vãd cîte un lucru nou pe care nu-l pricep. Coman. de aceea cînd este cineva fãrã teamã de Dumnezeu. Cristeºti). fãrã de Raduluš Mãînzuluš 8 costande. c-o veni v r e m e a d-apoi!” (I. lit. cînd un unchiaº vãduv. îndatã zic cã: s-a apropiat v r e m e a d-apoi.” (A. fiindcã a înviat dracul pe pãmînt…” (I. zice cã nu mai este nici o dreptate în lume: a venit v r e m e a d-apoi. Grama din Budeºti. Vasiliu. Poieni). „La v r e m e a d e apoi îi mai zic oamenii aici v r e m e a P ã l m ã º o i i ºi c o a d a v e a c u l u i…” (T. 94): „ºi sã ºtei tot omul cã nu sãîntu datoriu nece unui om. cînd bogaþii de ce au mai mult. în vite etc. Cugieru). p. c. Iordãchescu. Transilv. c. poporul zice: ne-a ajuns v r e m e a d-apoi! ne-a ieºit v e l e a t u l! dacã se bate fraþii între ei ca orbii. cînd poporul vede prea mulþi copii pe la toate casele. Buzãu. cã acum ei v r é m e a d e apoei…” „Cînd se fac lucruri oprite de lege. avînd copii cãsãtoriþi. atunci poporul zice: s-a apropiat v r e m e a d-apoi…” (N. d. se zice c-a perit ruºinea în lume: a venit v r e m e a d-apoi. ce sã mai zicem? e s f î r º i t u l v e a c u l u i!” (T. „Ca ameninþare de rãzbunare: las'. c. i se zice: acum e mare ºi tare. Macsenu). iar cînd nu. v. Muscel. de cîte ori i se pare a recunoaºte în stricarea obiceielor ºi-n vîrtejul noutãþilor simptoamele cele apocaliptice ale sfîrºitului lumii.. dãrile se îngreuie. dar va vedea el la v r e m e a d-apoi!” (Preut C. jidovii ne topesc. Judeþ. de 60-70 ani. „Cînd cineva are o judecatã ºi o perde. nu trecea un an fãrã ca oamenii sã nu-ºi închipuiascã apropiarea v r e m i i d e apoi. de ce înºealã pe cei sãrmani. luîndu-le ºi puþinul lor cu feluri de mijloace. 289) „Cînd se fac omoruri sau bãtãi între neamuri. Botoºani. 1883. prea ploauã. Potopul creºtinului…” (Conv. Mehedinþi. c. ªiºeºtii-de-Jos). . cînd cei tineri nu se sfiesc de cei bãtrîni. „Unii zic: parcã nu-i acum v r e m e a d-apoi? toþi se mãnîncã. Rîioasa). c. Chiojdu-Bîsca). Slãnic). – Veleat… Deja din primii secoli ai creºtinismului. zice c-a venit v r e m e a d-apoi. cînd des se întîmplã moarte nãpraznicã. – Veac. 166 Teleorman. circa 1600 (Cuv. cãci prea s-a înmulþit lumea ºi peste 10 sau 20 ani n-o sã aibã ce mai mînca…” (G. c. I. se zice c-a venit v r e m e a d-apoi. c. dar ºi sfîrºitul fiecãrui om.. cînd se ceartã tatãl cu fiul sãu sau frate cu frate. – Lume. c. de loc.

mai acu ºaizeci de ai fãrã doi…” Acelaºi. la Hristachi Pitariul. sã-nveþe pã bãieþi[i] ºi fetili satului la cîntãri cu ghioara or cu cobza…?” Basmul Fata popii a cu stem (Revista literarã. c. în poezia poporanã: „De-ar veni v r e m e a d-apoi Sã ne scãpãm de ciocoi!…” (Suceava. 51) IV. p. Tãtãruºii. Opincaru. C-a iesit car fãrã boi…” (G. ci ca o scurtare. dã ce nu pui sãrbãtoarea scripcari. 1863. Pãdureni) Proverb apocaliptic: „Ieºiþi morþi sã întrãm noi. Istoria lui Mavroieni. p. Jipescu. mã vericule. Broºteni) „A venit v r e m e a d-apoi Sã slujim iar la ciocoi!…” (Dîmboviþa. nu ca formã simplã corespunzãtoare italianului „poi”. Putna. c.APÒI Cu diferitele accepþiuni de mai sus. Pietroºiþa) În districtul Sucevei (c. omule? îl întrebã ea. Gavrilescu) poporul cîntã: „Frunzã verde baraboi! Au venit v r e m e a d-apoi S-alegem primari dintre noi Sã judece pe ciocoi…” sau: „Frunzã verde baraboi! Au venit v r e m e a d-apoi. p. III. În popor se aude adesea apãi ºi chiar numai pãi. dacã vrei sã te mãriascã ºi sã te fericiascã a lume. Balaban. 1885. p. 1817 (Buciumul. 51: „Apãi. N. Cã e v r e m e a d e apoi…” (Pann. 40): 167 . O b s e r v a þ i u n i l i n g u i s t i c e. rumâni d-ãi vechi. 25: „Apãi unde mi þi se sculã Domnu Tudor. Cãci ne tunde ca pe oi ªi ne mînã ca pe boi…” Apoi întroducerea cãilor ferate a dat naºtere zicãtorii: „A venit v r e m e a d-apoi. sãrut mîna cocoanã. c. sînt cu stãpînu-meu…” De asemenea poi. 539): „— Ce vrei. — Pãi.

Cantemir. 20: „în pošul anu = ™p' ™sc£twn tîn crÒnwn” Tot acolo la feminin. adverbul apoi funcþioneazã ºi el uneori în vechile texturi ca adjectiv. Petr. 1817 (Buciumul. (ms. Care n-ai fi mai gîndit! Poi sã te fi dat d-oparte ªi sã vezi ale lui fapte!…” Forma apoia. Ainte. 135): „auzi Dumnedzãu rugãcšunea lorŠ ºi le déde rod la vréme Dumnedzeescul Necolae. I. Poez. întrebuinþatã fãrã genitiv. ca o dzi puindu-º. 5: „în vrémea céša poša = ™n kairù ™ s c £ t w”. Ist. 1863. în loc de construcþiunea adjectivalã obicinuitã: c e l d e a p o i. Unters. ºi šarã dupâ acéša trâi fârâ de coconi ºi altulŠ nu mai nâscu.. Legenda Sf. din Braºov. pare a fi compusã cu emfaticul -a (v. adj. 143). în Acad. care este adverb ºi mai ales adjectiv.f.. ieroglif. Sf. I. Rom. 1Apoi. al Bis. d i p r e apoia. ca în „î n a p o i a casei = derriére la maison” (Cihac). p. incertitude. -ére. ca ºi-n: „din a i n t e a casei = din ainte a casei”. 28): „Te uitai prin spãtãrie. 1580. circa 1550 (ms. sau: „Din apoia carului Merge mama robului…” (Reteganu. 168 . quatern. II. 317): „precum cia multã vréme cu acest féliu de îngãiméle au trecut ºi spre toate rãbdare neclãtitã am avut. Cuvîntul era destul de rãspîndit în timpul fanarioþilor. – 2Apoi. ºi acéstia aporii a-ºi deslega sã poatã…” Hristache Pitariul. embarras. p. XIV. ms. dernier. Vezi cin' sã te stãpîneascã! Un Dumitru Turnavit. ce acesta-i fu ºi î n t ã i ºi apoi…” Coresi. – Napoi. Rom. ºi se slobozi diîn neplodire muma. Ep. Omiliar. c u m p ã n ã. p. XVII (Cod. s.. doute. Sinonim cu î n d o i a l ã. v. în Codicele Voroneþian. 5A). p. în Acad. 12: „mulþi vor fi întãii apoii.. sec. Grecul ¢por…a. miscel. Rãmîneai la aporie: Vedeai sãbii ferecate 2APÒI. 60. Nicolae. dupã cum crede ºi Miklosich. ºi apoii întãii…” Sub forma scurtatã poi. 139.APÒI „Vai. aºa ºi de acmu înainte încã puþinã îngãduinþã sã avem... Istoria lui Mavroieni. b ã n a t. v. 37) se întrebuinþeazã numai cu genitivul ºi rezultã din aglutinarea genitivalului a. – Dupã. pop. p. Rumän. La macedo-români însã forma apoia. APORÌE. Petr. Dupã analogie cu î n t î i. d i apoia. Nic. p.. o! Þarã Româneascã. î n c u r c ã t u r ã. p.

– Apoasa. Mai pistoale. s. de unde apoi adjectivii a p o s t o l i c e s c = gr. ¢postolikÒj ºi a p o s t o l e s c = paleosl. korufa‹oj) ºi se invocau în blãsteme îndatã dupã arhangeli ºi dupã Ioan Botezãtorul. Mãsdrace ºi iatagane… Apoi stai.. sc. p. Nu fugi de mine la vršame cumplitâ. Doamne. 83) se alãturã explicaþiunea: „Spun pentru corbul cã deaca scoate puš. E sigur cã n-a trãit o clipã mãcar în gura poporului.m. cã sã-ndošaºte pre corbiþâ. numai cei doisprezeci se numeau în graiul vechi v ã r h o v n i c i (= paleoslav.f.. paleosl. vrŠhovšnikŠ. Bianu. s. Pentru a se deosebi unii de alþii. áplñ.. Sã nu duc d e l u n g u l aposcorachinþâ…” unde în textul original (ed. a ta socotinþâ. Doamne. rãspîndind doctrina evangelicã ei înºii ºi prin învãþãceii lor. unde-s albš. Din gr. Poveºti. . ps. 56: „Iatã doi ani în cap de cînd te-am dat pe pricopsealã la Postelnicul. Apãtos. se scria ºi româneºte scurtat. pãnã facŠ panâ neagrâ. Cu grafica cirilicã. 169 1APÒSTOL (plur. a q u o s u s. APÒS. aqueux. apostolšskŠ. 1Grec. acšaša šaste aposcorachinþâ…” Un cuvînt fãurit de Dosofteiu din grecul ¢posorak…zw.APÒSTOL Tot prin pãreþi spînzurate. act. faþa prea cinstitâ. Ce-mš trimite. apôtre. Hagi-Petcu. âš hrãnšaºte pãnã facŠ fulgi ºi-š pãrãsšaºte. atunci eš þâpâ cã n-au hranâ. ca ºi-n paleoslavica: áplð. ¢poskorakismÒj. action de vilipender. I. b e i z a d e! de vreme ce vãrul e v g h e n i e i -voastre v-au p r o s k a l i s i t. adj. te socoteai ªi-n rost nu puteai sã-i dai…” Filimon. XXVI: „Nu-þ ascunde. Basmul Omul cu trei minþi (Sbiera. p. -OASÃ. p. Lat. 226): „Cãlãtorind sãrmanul amù cît au cãlãtorit. Numele dat în specie celor doisprezece ucenici ai Mîntuitorului. iatã cã soseºte la un rîu mare ºi apos foarte. Literalmente: „cel trimis cu o însãrcinare”. APOSCORACHÌNÞÃ. nu încape nici o aporie…” v. precum ºi substantivul a p o s t o l i e = gr. 3: „Ce se potriveºte. apostol Š. renvoi injurieux. cari însã. apostoli). aceasta mã pune în mare aporie…” Alexandri. v.1673. ¢pÒstoloj. 1Grec. atuncša de-aciš sã-ncršade corbul de-š hrãnšaºte. Ciocoii vechi. cãci ploase mai nainte…” v. Mai puþin întrebuinþat decît sinonimul a p ã t o s. ¢postol¾. formaserã vro ºeaptezeci de apostoli de a doua mînã. buzdugane. Dosofteiu. ºi nu vãz nici un spor de la tine.

Petru de-a dreapta ºi Pavel de-a stînga” (T. Chiojdu-Bîsca). adecã sîntul Petru. La mitropolitul Varlam. c. Fãrã voia lui un lup n-ar putea sã mãnînce o oiþã.1646. puse sub paza lor (Martigny. III. în toate nopþile urseºte lupilor vite de mîncare…” (T. înþeleg mai cu seamã pe Sînþii P e t r u ºi P a v e l. dacã lupii mãnîncã vite. printr-o fireascã asociaþiune de idei: „Poporul zice cã Apostolul. 538). prin apostoli. Aceastã credinþã izvorãºte imediat din urmãtoarea reprezentaþiune tipicã a celor doi apostoli în vechile monumente religioase. fãrã arãtarea numelui. Manoliu. colarezi ºi pãsat…” (T. ei fiind patroni ai vitelor: „La Sînþii Apostoli Petru ºi Pavel toþi sãtenii cari au vite duc la bisericã caº proaspãt. De aci.. c. ca celui de cãpetenie. cei doi apostoli sînt reprezintaþi în faþa a douã oraºe. începînd de prin secolul al IV-lea: (Martigny. apostoli stau în lunã. întemeiatã în aceastã privinþã pe o iconografie creºtinã mai veche decît cea bizantinã ºi cea slavicã: „Poporul crede cã sff. De aci. – Cain.cit. Chiojdu-Bîsca). executatã de xilograful Ilie al mitropoliei din Iaºi: Cu totul altfel însã îºi reprezintã pe apostoli mitologia poporanã românã. brînzã. urdã. în predica „la svenþii apostoli” figureazã în frunte urmãtoarea imagine a lui P e t r u cu cheile ºi P a v e l cu cartea.. c. Ca ºi ceilalþi creºtini. îi este încredinþatã mai cu dinadinsul ocrotirea vitelor. 90 b. Prin urmare. Poppescu. din cari ies t u r m e d e o i.I. chrét. atunci este anume cel dentîi din doi. Antiq. p. f.APÒSTOL Act moldovenesc din 1678 (A. Pe alte monumente ale anticitãþii creºtine. 252): „cine s-a ispiti peste scrisoare me sã strice danie me. iar cînd e vorba de un singur apostol. 170 . Fãlciu. op. Lui Sîn-Petru însã. Buzãu. acela om sã fie neertat de Domnul Dumnezeu ºi de Pricuratã Fiorã Marie ºi de sfenþii Voivozi îngereºti ºi de Ioan Botezãtoršul ºi de 12 v ã r h o v n i c i Apostoli…” v. Avel. Poppescu. Vãrhovnic. românii.R. cap al tuturor apostolilor. 537) v. ªiºcani). este cã dînsul le dã voie.

APÒSTOL „În 16 ianuariu. 82).4). Apostol Gatargiu era mare-comis (Ibid. pr. n. m. Orlat).A. I. v. p. Neacºul ot Piteºti. 1. Stat. Asachi. Stat. 36. nr. este A p o s t o l a c h i sau numai P o s t o l a c h i.. 1A postol . Act moldovenesc din 1690 (Cond. 1661 (Arh. 2. ziua Apostolului Petru. în Arh. 2APÒSTOL. Godeni). nom de baptême: Apostolus. Urechiã. Poporul zice: Sîn-Petru poartã lupii” (R. 450): „Toadir fioršul luš P o s t o l a c h i pãrcãlabul de Orhešu…” 171 Un sat în Prahova se cheamã A p o s t o l a c h e (Frunzescu). cã e rãu pentru lupi. 2. unul se chema „Apostol Cãpitan” (Letop. Simu. 1. ca ºi la serbi. nom d'une ancienne famille noble de Moldavie.. „Frigurile vin mai cu seamã din mîncare de dulce în postul sfinþilor Apostoli…” (P. p. ºi mai cu seamã despre cãlãtoriile legendare ale celui dentîi pe pãmînt ºi despre o cãlãtorie apocrifã a celui al doilea la iad. Ca nume de botez. Diaconescu. Apostol e pus sub patronagiul zilei Sînþilor A p o s t o l i Petru ºi Pavel. sã nu se lucre. 162). c. rom. la bulgari ºi la neogreci. peste 40 de ani. c. t. Transilv. acest nume de botez era des în familia Catargiu: la 1641 mare-postelnic era Apostol Catargiu (V. Miron Costin I. Muscel. destul de obicinuit la români. 161): „frate mieu Apostol i Manolie ºi alþii carei vor iscãli mai jos…” Între boierii pribegiþi la ruºi cu Dimitrie Cantemir. .. În Moldova.. Doc. v. – Petru. 1Andrei. II. Despre Sîn-Petru ºi Sîn-Pavel aparte. – Pavel.. Ca deminutiv din Apostol. ms.

dar fãrã a fi trãdat vreodatã libertãþile lor”. Pavel Apostol. În adevãr. Sbiera. La 1683 s-a scos în Bucureºti în ediþiune separatã: „Apostolul de pre orãnduiala grecescului Apostol”. scris cam între 1500–1550 (ed. s . poloneºte. restabilind între cãzaci liniºte. scrisã de St.: les actes des Apôtres. adecã C a t a r g i u. încît statul îi dãrui drept rãsplatã mai multe sate în Ucraina. În Noul Testament urmeazã imediat dupã cele patru Evangelii. Cel mai vechi Apostol românesc manuscript este aºa-numitul Codice Voroneþian. v. pre carele îl avea Nicolai-vodã (Mavrocordat) aproape…” În a doua jumãtate din secolul XVII. Afarã de vechi traduceri româneºti. t. e viteaz. 94: „Dupã moartea lui Ilie Cantacuzino visternicul. Hatmanul Danilã Apostol a avut doi fii. cit.ou n. între 1727–34. românii începuserã a o traduce deja de prin secolul XV. Dupã Engel (Gesch. Engel. pe cari i-a cîrmuit apoi pînã la moarte. stãtuse visternic mare Gheorghiþã Apostol pãharnicul. dupã cum am vãzut mai sus. de théol. Acelaºi Weber ne spune cã familia Apostol se trãgea: "von dem vornehmen und alten Geschlechte der C a t a r r e n in der Moldau her. m . p. Catargiu. italieneºte. t. Ist. p. Letop. Costin. 339). Maloš Rosii. numitã tot aºa dupã cum o ramurã din Boldureºti ºi-a însuºit numele de „Costachi”. Neamul boieresc Apostol este darã o ramurã din Catargieºti. Carte canonicã. nemþeºte ºi ruseºte.ºi cãtrã care se poate aplica epitetul de „ilustrã ºi veche” (vornehm und alt). t. Rev. p. (plur. în familia Gatargiu numele de botez Apostol era aºa-zicînd stereotip. II. Ukraine. din care unicul exemplar cunoscut se pãstreazã în Muzeul istoric din Bucureºti (Tocilescu. tot României aparþine Apostolul tipãrit 172 3APÒSTOL . p. Însuºi rivalul sãu Mazepa se rostea despre Apostol. iar cea mai veche tipãriturã e Apostolul de pe la 1570. Cernãuþi... Fiul sãu Danilã Apostol. ajuns vestit prin luptele sale contra tãtarilor ºi suezilor. la vîrsta de 70 de ani a fost ales hatman de cãtrã cãzacii zaporojeni. pe cari oarecum le continuã. singurã familie boiereascã din Moldova care se începe cu C a t a r. 29–57). 1885). apostoli sau apostoluri). În acest pasagiu „Catarren” este o învederatã eroare de copie sau de tipar în loc de C a t a r z e u. Petru ºi Pavel. nota 109). el a fost: „un demn urmaº al lui Chmielnicki. întrase în oºtirea poloanã ºi s-a deosebit atît de mult prin fapte vitejeºti. 5. pe cînd acesta era încã numai colonel: „este un moldovean cãrui oastea zaporojenilor îi datoreazã mult. ambii coloneli ºi dintre cari cel al doilea – dupã mãrturia contimpuranului Weber – vorbea cu multã înlesnire lãtineºte. Nic. un membru din aceastã familie.. 3. ca ºi lui tatã-sãu. franþuzeºte. d.APÒSTOL 2. Luca ºi care cuprinde o parte din faptele A p o s t o l i l o r dupã înãlþarea Mîntuitorului. între cari catã sã nu uitãm pe acelea din Noul Testament de la 1648 ºi din Biblia de la 1688. in welchem Fürstenthum seine Voreltern die grössten Bedienungen besessen haben” (ap. 348). rival al faimosului Mazepa. op. toþi îl cinstesc ºi-l iubesc” (BantyŸ-Kamenskiš. Din cauza marei importanþe bisericeºti a acestei cãrþi. Ca sinonim mai puþin întrebuinþat se zicea ºi P r a x e u sau P r a x i e din grecul „Pr¡xeij (tîn ¡postolîn)”. În Moldova exista ºi familie boiereascã Apostol. ambele fãrã titlu.

tem×e ubo azŠ grêŸni i mŠnŸe vŠ lovcechŠ Dimtrie logofetŠ vŠnuk×e Bo×idarovŠ videvŸe×e umalenie svšatych i bo×estŠvnich knigy vŠ×delêchŠ troudolšubŠzno. întru cît îmi putu ajunge mintea. tipãrit la Wilno de Francisc Skorina. nr. sã zicã Tatãl-nostru ºi Crezul…” v 1Apostol. pe cari prin Duhul Sfînt le-au învãþat Apostolii ºi au pre-dicat ºi au fãcut sã lumineze lumii întregi pînã la marginile pãmîntului. 261): „o evanghelie rumãneascã ºi apostol rumãnesc.1642. de am scris ºi am isprãvit aceste sufletului folositoare cãrþi Praxia. eliko vŠzmogochŠ oumom postignuti Bogou pospeŸŠstvušuŸumi. D i m i t r i e L o g o f ã t. Rospisš slav. se aflã în biblioteca publicã din Petersburg (KarataevŠ. Omiliar de la Govora. mã apucai cu dragã muncã. Divanul. Dintre Apostoluri slavice. carele le-au dat ªerban-vodã…” Enachi Cogãlniceanu. îºi aduceau Praxia din Þara Româneascã. apostolique.198: „Poroncit-au (Constantin Mavrocordat) de au adus ºi cãrþi pi-nþãles din Tara Romãneascã. 30). f. Scrisoarea IV: „cînd plecau la prãvãlie. knigŠ. trou-dichse o semŠ i sŠ ouenikyi moimy Oprê i PetrŠ…” „Scrisu-s-au aceste sfinte ºi d-zeieºti cãrþi zise Praxii în zilele binecredinciosului ºi de D-zeu pãzitului ºi auto-cratului Ion Mircea-voevod ºi domn a toatã Þara Ungro-Vlahiei ºi pe Dunãre. sŠpisachŠ i sŠvrŠŸych duŸe polŠznye knigy sie Praxi. p. deci eu. f. vãzînd înpu-þinarea sfintelor ºi d-zeieºtilor cãrþi.. Letop. pe care noi o cunoaºtem dupã exemplarul din biblioteca naþionalã serbã din Bielgrad. ºi am lucrat aceste cu ucenicii mei Oprea ºi Petru…” Este o mare raritate bibliograficã datoritã tiparului românesc. ca sã nu ºtrengãreascã pe uliþã ºi ca sã înveþe sã cananarchiseascã.43 b: „cînd vom cunoaºte ºi célia carile am cunoscut 173 ºi am audzit dumnedzãeºti apostoliceºti ºi besériceºti porunci…” .APOSTOLÈSC în -4 pe 268 foi slavoneºte „în capitala Tîrgoviºte” (vŠ nastolnem grad TrŠgoviŸ) la 1547 ºi-n care se zice cã: „IspisaŸese sie svšatie i bo×estŠvnie knigi glagolemi Praxiš vŠ dni blagovernago i BogomŠ chranimago i samodrŠ×avnago Io Miri voevode i gospodarŠ vŠsoi zemli Ugrovlachiiskoi i Podunavišu. -EASCÃ. nepot al lui Bojidar. Apostoli ºi Leturghii. sã citeascã Apostolul. precum ºi moldovenii. dãnd poroncã mitropolitul acele cãrþi sã le ceteascã pi-nþãles pe la biserici…” Ion Ghica. III. adj. APOSTOLICÈSC. 1679 (Cipariu. mai vechi decît acesta este numai cel din 1525.. Fragm. sã þie ison cîntãreþilor din stranã. Tras de la a p o s t o l i sau de felul cum erau a p o s t o l i i. pãcãtosul ºi cel mai mic între oameni. fiiu al marelui ºi preabunului Radul-voevod.. e×e oubo Duchom svšatim apos-toly nauiŸe i propovêdaŸe i prosiaŸe vusêi vŠselenêi konce zemlŠnie. cãci în Moldova nu se afla Evanghelii. Atît ardelenii. synŠ velikago i prêdobrago Radula voevodi. 1698. îºi trãmiteau copiii la dascãlul Chiosea. 1861. un altul. mai complet. cu ajutorul lui D-zeu. APOSTOLÈSC s.1 b: „creºtinãtãþiei noastre a sfintei beséreci apostoleascâ a Rãsãritului…” Cantemir. Zaconic din Bãlgrad.

anathema…?” Apoi în locuþiunea: „apriat lucru = c'est une chose claire”. Apostolesc.. circa 1650 (ms. dereptu ace sã muncescu…” Alexandri. evidemment.. p. 420: „Lucrurile carele se pot tîlcui cu cuvinte apriate ºi î n þ e l é p t e. s. 1651: „ºi deregãtoriša”. Rom. Urmeazã ca sã fi ºtiut canonul apostolicesc…” ªi tot acolo în prozã forma apostolesc: „multa învãþãturã. 91: „Cãlugãre! cînd te-ai suit pe scaun arhipãstoresc. ºi apostoliša lui…” La Coresi. ne întimpinã în trei versiuni: „ºi e p i s c o p i š a lui sã o ša altul. în Acad. p e î n þ e l e s. Poveºti. Poez. APOSTOLÌE. Ca adverb: Basmul Pepelea (Sbiera. p.. l i m p e d e. 1Apostol. Versetul: „kaˆ tºn ™piskopºn aÙtoà l£boi ›teroj” (Psalm CVIII. 12): „Cine þi-au zis sã tai tu toate oile? Nu þi-am spus eu apriiat cã numai pe aceea s-o tai care s-a uita mai întîi la tine?”… Oraþie de nuntã de pe la Braºov: „De vrei sã ºtii apriat. gîlcevile. 2.T.. de ce treabã sînt aci sfezile. 1577: „ºi p i s c u p i š a”. APRIIAT. apostolat. l u m i n a t”. d.. p. Îþi vom spune-adevãrat…” 174 (G. la Silvestru. Cron. Costachi Stamati. O primblare la munþi: „De douã ceasuri de cînd ne primblam apostoliceºte prin dealuri ºi prin vãi…” = „am umblat p e j o s”. imitat dupã locuþiunea scolasticã: „per pedes A p o s t o l o r u m”. APOSTOLȪTE s. text circa 1550 (Cuv. Aºa cum fãceau a p o s t o l i i. Sarcina de a rãspîndi Evangeliul ºi alte mari adevãruri.2APRIÀT . Ca adjectiv: Lexicon Budan:„Apriat = c h i a r. Cãlãtoria Maicei Domnului la iad. bãtr. Muza I.D. clair. évident. 180) 1. et adv. 1Apostol. s.f. apostoliquement. II. 531:”Apriat = l ã m u r i t. clairement. v.. ºi este de prisos din cauza prea multor sinonimi. 2.APOSTOLÈSC Zilot. Se aude rar în popor. d e s l u º i t”.). adv. p. 338): „n-au fãcutu cumu-i îngereºte ºi apostoleºte. Menirea a p o s t o l i l o r sau asemenea. 1. Þichindeal. 1. adj. îl surpa ºi pe dînsul întru nebãgarea de seamã a dogmelor apostoleºti…” v. APOSTOLICEªTE. 8). care la mulþi se întîmplã vãtãmãtoare de suflet. v.1814. ºi c i n s t š a lui…. la Arsenie din Bisericani. pop.

violent. Prov. ca din „coopertus” – „coperit”.. cãci netonicul i (= lat. cãci din participiile a p e r t u s ºi a p e r t a t u s fonetica româneascã nu îngãduie a trage nemic analog: din „apertus” ar fi ieºit la noi „aperit”. Din latinul a p r i c u s „exposé au soleil. 1683. ce boiarii poftindu-l. fougueux. 690). ce qui est exposé au soleil. n-au priimit nice domnie. cã au fost de a-l credearia. de va fi el domnu. pe cînd o asemenea formã nu ne întimpinã nicãiri în texturi sau în gura poporului. dar apriat nici într-un caz. ca in „àger = = àgšlis”. îndatâ au ºi contenit. în pustie. š) ne-ar fi dat pe à p r e g. din „apertatus” am avea „apertat”. Priesc.ÀPRIG Apriat n-are a face cu latinul a p e r i o.. 3. „plausiblement”. šarã omulŠ apricŠ nu i-š bun chipulŠ…” „Anima benedicta omnis simplex. Letop. Proverb. „a-lene” ºi-n atîþia alþi adverbi. XI. ci totdauna cu i. sã ºtie bine cã pre toþi boiarii va pune supt sabie. dec. vif” (Cihac). urcarea tonului pe silaba iniþialã fiind posterioarã. c r u d z ºi n e m i l o s t i v i…” Nic. ºi vãzind cã-l trãgea auºul. Rom. f. – Priincios. impétueux. s. cu prepoziþionalul a-ca în „a-nevoie”. serbeºte p r i š a t a n. vir autem a n i m o s u s inhonestus est…” unde în Biblia din 1688: „omul m â n i o s Š”. 9: „…Ilie Sturzia. ºi adesea cu conservarea lui c.). ÀPRIC. ca din „libertatus” – „iertat”. II. îndatã s-au •urat cã. circa 1700 (ms. Singura pedecã contra acestei derivaþiuni ar fi accentul. „de façon à être agrée”. mãcar cã n-au avut fiori. 189 a: „Elliniš ºi necredinoºiš sã fšacerâ a m a r i ºi apricš. XVII: „Cu cel ales de-i umbla Fiirea-þ nu se va schimba. XXI. adj. II. Synaxar. 34 b. Dosofteiu. 1683.. „cuminec = communico” etc. 19: „Mai bine sã lãcueºli. f. în Acad. 25: „Sufletele sântŠ blagoslovite toate cšale prostatece. Apriat este curat paleoslavicul prnàtã „gratus” (Miklosich. Este sigur însã cã aºa a ºi fost în graiul românesc cel primitiv. cã au fost om aprig…” Corbea. decât cu femšae sfadnicâ ºi aprigâ…” „Melius habitare in deserto quam cum muliere rixosa et linguosa et i r a c u n d a…” 1ÀPRIG Ibid. „fràged = fràcšdus”. Acelaºi. Iarã cu îndãrãtnic Fii-vei apric ºi s î l n i c…” 175 . v. nici cu o formã frecuentativã a p e r t o (Cihac). š) se explicã netrecerea lui i în e în àprig. În adevãr. de unde la noi ar trebui sã fie aprìc sau aprìg. est aussi chaud. irascible. ce boiarii auzind aºia. numai prin tonicul ì (= lat. – Prieten. adecã a p r ì c u s. p. deoarãce lãtineºte e a p r š c u s. Sensul fundamental este darã „gratum acceptumque habendo”. Costin. Paremiar. Psaltire. Lex.. I. f. 20 b.

al cãror cioc ascuþit ºi aprig la p r a d ã rãsare hidos din ale lor grumazuri jupuite ºi golaºe…” v. 1627: „Oaste era îndestulã. Cinci de ianiceri ortale. Iute. „véhémence impétuosité. 9: „vulturii cei falnici cu late pene negre. p. Poez.. Macedo-româneºte a p r i a r (Dr. – Inimos.. . ÀPRIC. luatã de la slavi (Aprilìë) sau de la greci ('Apr…lioj). ºi sã-l omoare pre el gândéºte…” v. Corbea.: impétueusement.f. Surul aprig ºi fudul…” (Marian. pe cînd din latinul A p r i l i s d-a dreptul derivã forma poporanã p r i e r. Psaltire. 1Aprig. sã vezi în lume orce lucru de plãcut. s. 220: „Sã îmbli. Un dor aprig te omoarã.. vivement. Rom. peste douãzeci de mii. 1Aprig. La istriano-români: a v r i 176 l u. Odobescu.. I. în Acad. precum ºi cei suri. Avril. 149) Doinã din Ardeal: „Cînd vezi faþa-i rumeioarã. p. dupã forma veneþianã. v. s. Formã cãrturãreascã a cuvîntului. Pseudokyn. – -ime. Ai priveliºti de primblare. APRÌZ.. APRIGÌME.).. ai tineri de întrecut. Cîmpu-n faþã-i înfloreºte…” (Familia. circa 1700 (ms. Iar cînd trece ºi-þi zîmbeºte.ÀPRIG Beldiman. brusquerie” (Cihac). Tragod. v. APRÌLIE s. cei mai aprigi ºi d e l i i…” Costachi Conachi. Obedenaru). Încãlecat-au surul. adv. p. 2ÀPRIG s. 1884. rostit uneori p r i e l sau p r i i l. uitînd nãcazul ce-þi vine de la amor. XXXVI: „Pãcãtosul pre cel derept apric pîndéºte ªi cautã. 455) A. A patra lunã a anului.m. Buc. Sau în scurt. Sã-þi petreci vremea cu gustul unui aprig vînãtor…” Balada Ioviþã: „ªi cum zise bãtrînul.

Despre diferite credinþe ºi datine poporane privitoare la aprilie. aprindere). Prier. APRÌND (aprms.177 . Botez. embraser. Magio va adagio…” „De a v r i l u dulci durmi…” (Miklosich) „Avril dolce dormir…” (Boerio) v.APRÌND Coresi. II. Ireºti). X. precum ºi sporul omului” (A. p. e. Iaºi. – Tudoruse… Obiceiul de a pãcãli în ziua de 1 aprilie. Putna. Galaþi. allumer. apoi tîrziu tare rãsare iarãºi iarbã în acel loc. Omiliar. Dîmboviþa. s-a întrodus la noi nu demult din Franþa ºi s-a rãspîndit numai pe-n oraºe. Zi întîi aprili: „Nu ºtiu zãu. verdeaþa pe unde au jucat ielele se topeºte ca cum ar fi arsã de foc. Mavromolu). Minculescu. Theodorescu. „P r i i l prieºte sau jupeºte” (G. Donici. Chiºcãreni). vb. c. În aprind noþiunea fundamentalã este „apuc a-”. c. Veliºcu. Mangiucã) „Lui april i se zice t r a i s t ã . Letop. pe ce temeiuri Zi întîi a lui aprili S-au menit din obiceiuri A fi zi de amãgiri…” Cu toate astea. „P r i e r fãrã ploaie Cheful românului moaie…” (S. enflammer. cînd fermecãtoarele umblã toatã noaptea de iau laptele de la vaci ºi sporul roadelor de pe cîmp. Sãrdanu). 1580. „Despre p r i e r poporul zice: ori prieºte.n b ã þ ” (S. Istriano-românii au luat de la veneþiani douã zicãtori: „A v r i l u nu te rescuperi. de o frumuseþe rarã. „La 22 aprilie se zice M î n i c ã t o a r e. Tomescu. – Mãtcãlãu. ori despoaie” (V. „le poisson d'Avril”. 44: „au venit veste de la Þarigrad ºi cãrþi la boieri în zioa de staule Floriilor april 8…” „La aprilie în 16. ielele se prind în horã ne-ncheiatã ºi joacã pe verdeaþã. quatern. de. dar nemîncînd-o nici un dobitoc…” (A. Georz. c. în cari cuvîntul p r i e r se pune în înrudire prin etimologie poporanã cu p r i e s c. Focul dentîi aprinde. Buda). v. c. 12: „cincizeci de zile deîn Paºti în luna lu prierŠ…” Nic. mašu zalik cša…” „Avril no te scoprir. Costin. p. Iliescu. ºi pe la þarã aprilie este privit ca î n º e l ã t o r.. Tecuci. dupã aceea a r d e. ceea ce a dat naºtere mai multor zicãtori þãrãneºti. Bãdeni) sau „luna lui t r a i s t ã în b ã þ ” (G.

kaˆ œsoutai p£ntej oƒ ¢llogene‹j. Rom. ºi va aprinde pre ei zioa céša ce vine…” „DiÐti „doÙ ¹mšra œrcetai kaiomšnh æj kl…banoj. ms.198): „întrarâ în cuptoršul de focŠ aprinsŠ de 7 ori. ºi va a r d e pre ei. singurul sens cu care acest cuvînt s-a pãstrat în toate dialectele române (cfr. focul se î n c i n d e. sinonim cu aprind era î n c i n d = lat. cu acea deosebire totuºi cã acesta din urmã exprimã mai mult un moment intermediar între aprind ºi a r d. IX: „în mãndriša necuratului sã aprinde méserul”. focul se aprinde. de unde se ºi scria uneori prin. ºi nu se aprinserâ. precum ºi aprind constituã iarãºi un moment intermediar între a þ î þ ºi î n c i n d . al Bis. f.181). focul a r d e. Distincþiunea însã între aprind ºi î n c i n d nu se prea pãzeºte în vechile texturi. 22: „Ca foc sã va î n c i n g e de mãniša mia. p. Istriano-românul prind alãturi cu aprind este o formã scurtatã. la francezi „a p u c a ºti”. Psaltire. în Acad.). 1651. Deuteron. incendo. iar lãtineºte: „dum superbit impius. kaˆ ¢n£yei aÙtoÝj ¹ ™rcomšnh…” 178 . i n c e n d i t u r pauper”. Sã se observe cã ºi-n daco-româna n din aprind tindea spre dispariþiune. ªaineanu. de unde se ºi explicã naºterea ulterioarã a lui aprind „allumer”. ºi va a r d e pãnã dedesuptul šaduluš. De nespus bãsãu. ps. Este o frumoasã gradaþiune: focul se a þ i þ ã. nu prin n. p. Dosofteiu. Fãrã element prepoziþional. Semasiologia. XXXII. XVII (Cod. pentru acéša nuoraþi furâ într-ãnsulŠ. trecînd în nazalã vocalã. 286 b: „pierdŠ ucigaºii aceša ºi cetatea lorŠ apriînsâ (apri÷sä)…” În graiul vechi.). Nicolae din Braºov. care în celelalte limbi romanice ºi-a luat cu totul o altã dezvoltare. IV. Foc se va î n c i n d e ªi se va aprinde…” Silvestru. ms. Obedenaru. înrudit cu francezul „p r e n d r e feu” ºi italianul „pr e n d e r fuoco. nice a r s e r â …” Biblia din 1688. Macedo-româneºte se zice la participiu aprimptu sau apresu în loc de aprins (Dr. f. mrscel. se zice: „p r i n d e a arde”. I. Malach.APRÌND rivînd din latinul a p p r e h e n d o. circa 1700 (ms. dar la noi este „a p u c a arde”. Corbea. Rom.. k a u q ¹ s e t a i ›wj ¯dou k£tw kataf£getai gÁn ka„t¦ genn¹mata aÙtÁj. 279 a. 1643. 1577: „în trufa necuratului î n c i n d e -se miºelul”. Românul aprind ºi francezul a p p r e n d s reprezintã deopotrivã pe acelaºi prototip latin. în Acad. f l š x e i qemšlia Ñršwn…” Predicã din sec. 1: „Cã šatã zi vine a r z â n d Š ca unŠ cuporšu. ka„flšxei aÙtoÝj. nice se temurâ. unde la Coresi. ºi va amistui pãmãntul ºi rodul luš. kaˆ p£ntej oƒ poioàntej ¨noma kal£mh. Dicþ. ºi nemica nu se spârearâ. ºi vor fi toþ cei striini de félšu ºi toþi cei ce fac fãrã-de-legile trestie. 1680. bunãoarã la Varlam. Sf.÷. ºi va aprinde temeliile munþilorŠ…” „Oti pàr ™ k k ˜ k a u t a i ™k toà qumoà mou. XXXVIII: „ªi în gîndul meu. însã cu aceeaºi noþiune fundamentalã.

I. aprind presupune totdauna f o c. 308) Figurat: Varlam. 1698. p.1643. 1886. Divanul. p.2. Aprind m î n i a: Zilot. 84 b: „pãcatulŠ prilejŠ ºi pricinã arcâ. se aprinde setea. printr-o admirabilã asociaþiune de idei: „Dragã mi-i leliþa-n joc. Cantemir. 6: „O. Te aprinde mohorul…” (Familia. se aprinde sîngele. Vãcãrescu. Poez. 10: „Cã Dumnezeu aprinzîndu-ºi groaznicã mînia sa. ºi dintr-o scîntée sã va aprinde foc…” Doina þãrancei: „De cu zioa mãtur casa. aprind dragostea. precum: aprind mînia. gãtesc masa. ª-a potolitelor focuri vãpaia inimi aprinde…” Într-o doinã din Ardeal. 314: „O flacãrã supþire Îmi trece prin simþire În ceasul ce te vãz. Ne lãsa pentru pãcate sudori grele a vãrsa…” 179 . 311) Dar noþiunea f o c u l u i. fie directã.. aprind rîvna sau pofta. Aprind focul. ª-ndatã mã coprinde Un foc ce mã aprinde…” Costache Conachi.17 a: „pâcatulŠ šaste unŠ lucru nesâþiosŠ: nu-i soséºte cu unulŠ sau cu doaâ. pop. Cînd se leagãnã c u f o c.APRÌND Zilot. p. ce groaznicã vãpaie numaidecît au aprins! A r d e -i. Cron. Unde-ºi pune piciorul. Doamne milostive. p. se aprinde faþa etc.. Cron. f. în pîrîu de foc nestins…” În înþeles propriu. 226: „Ce furtunã tulburatã ºi odihnei surpãtoare Se rãdicã în simþirea unei biete muritoare. f. fie figuratã. se ºterge aproape de tot într-o mulþime de locuþiuni metaforice.. p. iarã de-aciia a sã lãþi pre lesne îi iaste. ce totdeauna sã aprinde ºi a r d e tot mai spre multe râutâþi sã facâ…” I. Aduc apã din fîntînã ªi furca n-o las din mînã…” (Alex.

p.). ºi foarte mâ aprindea ºi de apâ nu putea rãbda…”. despre porcarul care nu vãzuse niciodatã vreun oraº: „cum ºi ce ar putea fi cetatea ca sã sã înºtiinþéze cu pofta aprinzindu-sã. XVII (Cod. Îi fermeci ºi îi uimeºti. Aprind s î n g e l e: A. p.. I. p. 29: „Dupã trecere de vreme de cîþiva ani. 376): „acicea nice apâ n-am avutŠ sã gustŠ. Vãcãrescu. aprind g î l c e a v a: „Turcii pricepînd cum cã prieteºugul rosilor este curat ficleºug.. f.APRÌND sau tot acolo. Rom. ce pururša ºi totdeauna sã sâ aprindzâ ºi sã sã înnošascâ…” Antim. unde aprindea este forma arcaicã pentru prima persoanã singularã a imperfectului. p. St. rîmãtorii în cîmp pustii lãsind. Rîvna între ei s-aprinde de slavã…” Aprind s e t e a: Legenda S-tei Maria Egipteanã. vîrtos purciasã…” Beldiman.42 a: „sã nu sâ opreascâ nice dãnãoarâ dragostša lui diîntru noi. Au mai pãþit-o ºi alþii: „defãimau din mult în mai mult petrecerile holteiei. din care se aprinse gîlceava…” Aprind d r a g o s t e a: Varlam. Nicolae din Braºov. Odobescu. Predice. (ms. s-au turbat. a cãrora însã aducere-aminte le aprindea fetele si-i fãcea sã rîzã cu hohot…” Balada Codreanul: 180 „Domnul faþa-ºi aprindea. 84. Si de tine se omor…” Doinã din Ardeal: „Ai! sãracã mîndra mea. Inima mi-o aprindea…” (J. Grecu-n beciuri s-ascundea…” . fiindcã-i vedea fãcîndu-se stãpîni pe cetãþile ºi locurile lor în vreme de pace. 244) Aprind r î v n a sau p o f t a: Cantemir. ms. 9: „cine va fi acela carele va socoti acestea ºi nu se va aprinde cu totul de dragostea Mîntuitorului…?” I. Mihnea-vodã. Cu brîu roºu se-ncingea. miscel. al Bis. ieroglif. în Acad. Aprinzîndu-i cu amor. 253. 32: „Atunci sîngele se aprinse într-însul ºi turbarea îi coprinse sufletul…” Aprind f a þ a: Costachi Negruzzi.B. p. Tragod. p. 49: „Rãpind simþiri tinereºti.. sec. Ist. 1643. le stãturã împotrivã a nu-i lãsa sã meargã înainte. v.

p. jãluind pre Nicolal-vodã (Mavrocordat)…” v. pre mãri.. ªi raza-i se-ntinde Ca un sãrutat Lung ºi înfocat…” Aprind cu sensul de l u m i n e z: A. 334: „sosind boierii la Þarigrad. vorbind de spaima lui Duca-vodã cînd se vãzu pîrît la Constantinopole. ºi ce strinsãse bani de la þarã. Cron. Neculce. 222: „Atunci înplîntîndu-mi ochii în întuneric. au socotit vreme ºi au pãscut prilejul. ªi tot în acea minutã iarãºi la loc s-a roºit. 150). În balada Erculean se descrie o fatã atît de frumoasã: „Cît o ºi zãreºte. ºi aci iar se stingea…” Alexandri. Acelaºi. Pann. „Bine e ºi înaintea dracului a aprinde cînd ºi cînd cîte o luminã” (Þichindeal. 1814. p. 114: „Ci faþa-i cea luminoasã îndatã a-ngãlbinit. Cositul: „Faptul zilei se aprinde pe a dealurilor frunte ª-un rîu falnic de luminã se revarsã peste munte…” Zilot. nici cãrãri pustii nu rãmãsese. II.APRÌND cu nota lui Alexandri: „adicã i se cuprinse obrazul de roºaþa mîniei”. Încît munþii urlînd. p. nu apucã a dare pre la datornici. feþe fãcea. urmeazã: „se turburã tare ºi-ºi aprinse p o a l e l e d e t o a t e p ã r þ i l e. p. Soarele s-opreºte. Arz.47). nu pentru cei orbi” (Pann. cu tovãrãºiþa. ei ºi-au aprins r o g o j i n i î n c a p ºi au dat arz la Împãratul. Toate pline de om. Letop. p. 298. Aci s-aprindea ca focul. pãrea cã cerul tunã…” Conachi. pline fãrã minciunã. Nepovestita-i frumseþe tot feþe. nopþi întregi te-am aºteptat…” Aprind în zicãtori ºi locuþiuni proverbiale: „Lumînarea se aprinde pentru cei ce vãd. ºi începu a 181 triimete bani la Poartã ºi la hanul…” . ºi cînd au eºit Împãratul la geamie. Rog pe Dumnezeu s-aprindã a sale cereºti cãmãri. ªi faþa-i s-aprinde.. p. 75: „Priveliºte de foc pre munþi se aprinsese: Nici drumuri. Ca sã poþi veni degrabã la locul cel însemnat Unde. I. Erotocrit.

d. – Foc. Creangã. – Prind… APRÌNDERE (plur. p.. Cihac: „aprindere mare a sufletului = grande exaltation”. am simþit în inima mea o aprindere de dragoste cãtrã patrie-mi…” Costachi Conachi. Soacra cu trei nurori (Conv. 401): „Într-o clipitã ies afarã trei fete nu cum sã fie. I. 285): „Doamne. Obedenaru. Se întrebuinþeazã mai mult în sens moral. – Aþiþ. ropai. pe cînd pentru cel fizic e mai potrivit sinonimul a p r i n s. 1886. Cap.f. 1886. 285): „aprindere.. p. Iar iubirea cea de sine cu aprinderea zburatã. în Acad. I..1: „Ce spui? Dragostea! Nu cumva þi s-au aprins c ã l c î i l e dupã vro lelicã?…” I.. mi s-aprind o c h i i ca doi jãratici…” De toatã frumuseþea este metafora în balada Toma Alimoº: „Murgul o c h i i -ºi aprindea. . 2: „Ei! se vede cã i s-o aprins c ã l c î i l e dupã fata ispravnicului…” Costachi Negruzzi. de exemplu într-un cîntec poporan (Dr. î n c i n d e r e”. ªoldan viteazu: „mã furnicã prin inimã. 258: 182 „Mintea în cãile sale îi înþãlept mãsuratã. Crai-nou. Alþi sinonimi: a p r i n z ã t u r ã ºi a p r i n s u r ã. „Dintr-o vorbã îþi aprinzi p a i e î n c a p” (Pann. 2: „fiind în vîrstã tînãrã de 18. sc. Cron. circa 1600 (Cuv. s.. p. 29): „ba o strînge pe fatã de mînã. Creangã. Rom. ce vorbã þi-a ieºit din gurã!…Vrei sã ne aprindem p a i e î n c a p? sã ne zvîrlã baba pe drum?…” Mai puþin româneºte este: „a-ºi aprinde p a i e p e c a p” (Lumina pentru toþi. Cîrlanii. 20 de ani. ms. Cãlcîi. sc. Texturi. Nechezea ºi rãspundea…” v. ba…cum e treaba flãcãilor. ba o calcã pe picior. lit. 122). Zilot. Ard. III. d'embraser. Mare lucru sã nu þi se aprindã c ã l c î i e l e!…” Alexandri. bãtr.1875. p. Stan Pãþitul (Conv. – Ficat. aprinderi). Poalã. 304). ci tocmai ca trei bobocei de trandafir.APRÌND v. p.. Hicatele înš le-aprimseºš…” v. ªi tropai. p. Glosarul slavo-românesc. 251): „Cu muntrirea çi-nš fiçeºš. Alexandri. v. l'infinitif d ' a p r i n d pris comme substantif: action d'allumer. Basmul Orb-împãrat (Tribuna din Sibii.1877. p. d'enflammer. ropai! i s-au aprins lui Ipate al nostru c ã l c î i e l e…” Macedo-româneºte se zice cu acest sens: „s-au aprins ficaþii”. 9. lit.19.

goanã aprinsã. – 1Aprins. enflammé. p. d. În sens propriu. le participe passé d ' a p r i n d pris adjectivement: allumé. III. 1673. de mã veºtedzšaºte…” Enachi Cogãlniceanu. – Chibrit. Cît pãtimeºte de rãu! Pãtimeºte cã-i aprins De focul acel nestins!…” Adesea însã noþiunea f o c u l u i se depãrteazã de tot.). 61: „ªi de ce sã nu-i dau pe faþã aceastã neagrã vînzare? adaogã Dinul cu oarecare aprindere prefãcutã…” v. spre înfrînare ºi spre un fel de oprire. Se întrebuinþeazã în Ardeal (S. Aprins este ceva gata sã a r z ã sau începînd a a r d e. Dosofteiu. vraciulŠ celŠ sufletescŠ.. f. p. s-au înºelat ºi ei ºi au trecut la Baltã…” 183 . II. circa 1550 (Cuv. circa 1550 (ms.f. plur.APRÌNS Cãreia. Aprind. Ciocoii vechi. Rom. s. 105: „Ticãlos sufletul meu. Ã-. alþii ca lumina dzileei. 459): „unora le va fi faþa ca lumina luniei. v. APRINJOARE. s. la noi c h i b r i t u r i. APRINGIOARE. în Acad. bãtr. allumettes. cînd ies din ele aburi. Mintea îi stã înpotrivã cu pãsuitã gîndire…” Filimon. de mãnia lui Dumnezeu vorŠ fi apriînºi…” Psaltirea ªcheianã. alþii ca fierul aprinsu cãndu sar scânteile dintru elu…” Pravila de la Govora. aprins de rîvnã. ba chiar la cai „nãri aprinse”. embrasé. f. 66 b: „cine mãnie pre preotulŠ sau pre arhiereulŠ. ºi.. ºi nemaiavãnd unde fugi. alãturi cu sinonimii l e m n u º e ºi p u c i o a s ã. este aprins ceva de f o c. sau cel puþin se presupune f o c u l. 1640. fiind aprinºi gonaºii Rusiei. Aprind. XVII: „…cuventele Domnului aprense…” „…ta lÒgia Kur…ou p r p u r w m š n a …” 1APRÌNS. adj. p. ca la Costachi Conachi. aºša te doršaºte Cu sšate aprinsâ. ca în zicerile figurate: sete aprinsã. 65 a: „În ce chip doršaºte cerbul de fîntânâ Cîndu-l strînge sšatea de-l a r d e -n plãmânâ. Doamne. Cugetãri în oara morþii. Letop. Formã contrasã din a p r i n z ã t o a r e. Bãrcianu). au trecut dincoace în pãmãntul turcului la Baltã. Sufletul mšeŠ. 269: „…gonindu-i toþi din toate pãrþile. faþã aprinsã.

Poez. Aprind.n. 1: „600 de galbini de la jidanii pitari. colinda Botezul: „Sînt tot mese-ntinse ªi fãclii daprinse…” (G. 50). repezi.2. Cromatica. Dicþionar ms. O fãinã veche ºi stricatã se zice aprinsã. act. Aprind. Incendium”. Cu n ã r i l e aprinse. un car plin cu lupi tineri ºi bãtrîni. cu gurile spumate..D. Aceastã grea 184 boalã. šarã cu stânsulŠ l-au îndesitŠ…” Ion Ghica. alþii cu sãbii încinºi. . 1683. pop. 87 b): „cu aprinsulŠ besšariciš au scornitŠ nãrodulŠ. Tot cu mesele întinse ªi cu feþele aprinse…” (Alex. l.3Aprins. de unde-i vine 3APRÌNS. 424): „Aprins. v. 2APRÌNS. Boieri ºi ciocoi.. ageri. cu coame rãsfirate. cu vulpi ºi cu iepuri. se. O impresie: „Cînd caii. Dosofteiu. p. care face cã dobitocul perde grãsimea ºi aºa-zicînd se topeºte. dar care nu se întrebuinþeazã niciodatã în sens moral. Tragod. entérite couenneuse. pentru ca sã li se învoiascã a vinde mai scump jãmle fãcute cu fãinã aprinsã…” v. Poez. pop. Alexandrescu.n. circa 1670 (Col. Muºcînd cu neastîmpãr zãbala ce-i þinea…” Colinda Plugului: „Sã vã fie casa casã. – 1. E stereotip în locuþiunea adverbialã: „pe la aprinsul luminãrilor = lorsqu'on allume les chandelles.T..: fourbure. Tr. s.. 1883. s. venea cu vînãtorii…” v.. Cu toþii de-a Eteriei rîvnã se vedeau aprinºi…” Gr. passe d ' a p r i n d pris substantivement: allumage. t. de vétérin. Synaxar. Sinonim cu a p r i n d e r e. éclairage. 241: „Toþi la brîu aveau pistoale. p. 26 (f. popul. ne întimpinã în..APRÌNS Beldiman. le soir” (Cihac). oct. – 2. 391) Cu poeticul d ca în d a l b.3Aprins. le part. bãnãþean. Sã vã fie masa masã. Scrisoarea XIV: „Seara. Alexandri. î n aprinsul lumînãrilor.. II. 23) Între culori este ºi aprins-g a l b e n = galben ca f o c u l (Marian.

APRINZÃTÒR. embrasement. ºi sã-l amesteci.2Aprins. Poporul deosebeºte aprînzul-m a r e ºi aprînzul-m i c. 1. éclaireur. Tîrgu-Bereºti). A-PRÎNZ. Orlat).. -OARE. Tutova. 3. APRÎNJÒR. Minculescu. Cu sensul al treilea. A. inflammation. „Aprins este o boalã la vite” (V. c. v. c. oct.: scîntei aprinzãtoare. Literalmente a d . v. et subst. „Ciobanii împãrþesc timpul aºa: de cînd se luminã de ziuã ºi cam pînã pe la 7 ceasuri. în crucea-ameazi…” (R. – Aprinsurã. p. Transilv. Trifã. excitant. eatã cã au ºi sosit Bekir-aga…” 185 . Putna. entzündbar. – Apringioare. s. Coate. se observã la cai ºi la boi. în Lexiconul Budan: „aprinzãtor = accendibilis. entzündlich”. APRINSÙRÃ. Ireºti. Synaxar. Covurlui. Bãlþãteºtii. sau figurat: dor aprinzãtor. APRÎNGÒR s. pre la aprînz. 26 (f. Sinonim cu a p r i n z ã t u r ã ºi cu substantivul a p r i n s.f. Aprind. Vaslui. Se aude peste Carpaþi (S. subst. Suceava. Bãlãnescu. N. Letop. allumeur.. enflammant. Docani).. „Pãrþile zilei sînt: zori. APRINZÃTÙRÃ. rãsãritu soarelui. Vineþki Avgi-baºa. sã iai rachiu slab una ocã ºi piperiu întreg sau pisat de – parale.. îi zice a p r î n g i o r. „embrasement” (Cihac). échauffant. II. – v. formã contrasã din deminutivul a p r î n z i º o r. Mãlini). acesta din urmã numindu-se ºi a p r î n j o r. A-prînz. de ex. 1806. – -urã. anume OnisiforŠ. adv. atît la cai precum ºi la vite cornute. ori sã fãrîmi ºapte oao cu totul ºi prin þesalã sã-i torni pã gît…” 1. Cu primul sens. Cãrtecicã. c. aprînz…” (T. de la 7 pînã la 9. v.. Nic. Se zice ºi a r s l a i n i m ã. 2. Telejna). Bucureºti. „Boala aprinsul. p. Costin. Aprind. Bãrcianu). c. dobitocul începe a se usca pînã ce moare” (I.A–PRÎNZ numele francez poporan „gras-fondu”. inflammable. 88 b): „UnŠ aprindzãtoršu de luminele svãntuluš. – -tor. la Dosofteiu. vine din fugã mare sau din prea multã muncã. sã-i torni calului în gît. c. Aprind. se aude rar. 125: „cînd au fost pe aprînzul c e l m a r e. privire aprinzãtoare etc. 1683. pre la prînziºor. c. Simu. avant-midi. Bãnescu.p r a n d i u m. c. dar mai înainte sã-l învãleºti sã sã nãduºascã. 68: „Cînd iaste calul a r s la i n e m ã. „Boala aprins la vite este a p r i n d e r e la plãmîni” (T. sã-mvãþasâ a fura fãcliile…” Cu sensul al doilea. Neamþ. Corciovã. et adj. s. ca „amiazi = = ad-mediam-diem”..f.

D e p a r t e poclon fãcea ªi de-aproape-ngenunchea…” 186 (Marian. (Biondelli). p. Transilv. . 111). Aproape este lat. G. c. de aproape ochi[i]-þi scoate” (Pann. 35) 1APROAPE. vechi franc. – Prînz. Neamþ.A–PRÎNZ „Dimineaþa. Botez. Gr. mai persistînd în unele dialecte italiene: milanez ºi brescian a p r ö f. c. Sînzianu. timpul înainte de p r î n z . cînd se ridicã soarele ca de 3 prãjini la deal. Balada Voichiþa: „ªi la el cum ajungea. Suceava. Descînt. Bucov. „A p r î n j o r. În primul sens e sinonim cu l î n g ã. zic cã-i d e -aprînzu c e l m a r e. de ex. environ. c.. care însã presupune o învecinare nemijlocitã.). proche.. pe cînd aproape admite altceva la mijloc. Popescu. se zice aprînzul c e l m i c. cãci între noi doi se aflã Ion. de aproape borº cu ºtir” (Ibid. apoi n ã m i a z…” (P. Chiºcãreni). A n t i t e z a. a p r o p. Botoºani. v. Mãlini. piacentin a p r ö v etc. zic cã-i d e -aprînzu c e l m i c. Haþeg). adv. Iaºi. 1. a p r u e f (Cihac). a d . Cãlineºti). Proverb despre cei ce numai se aratã a fi ceva: „de d e p a r t e calu-þi bate.p r o p e. prés. à peu près. Un text medio-latin: „vina colligenda ipsis ecclesiis a p r o p e situata vix possint recolligi” (Du Cange). Cãderea. a p r o v o. care este înainte de a m i a z i” (N. apoi dupã ce se mai rãdicã hãt multiºor. fie în timp. vechi ital. Bistricioara. Aproape este în opoziþiune cu d e p a r t e.1. e sinonim cu m a i -m a i: aproape gata = m a i -m a i gata = puþin lipseºte ca sã fie gata. cam pe la 9-10 oare” (G. Gheorghiu. Amiazi. fie mai ales în spaþiu. provenþ..: Petru este aproape de mine. II. În sensul al doilea. mai pe urmã este aprînzul c e l m a r e . „Îndatã dupã ce rãsare soarele sau cînd îi rãdicat de o suliþã. dar nu e l î n g ã mine. Descîntec bucovinean de „fapt”: „De fapt închinat În revãrsat de zori: De fapt închinat Dimineaþã. I. c. 118) unde editorul pune din eroare: „a p r i n s u cel mare”. 2. Altul: de d e p a r t e trandafir. presque. De aprins De foc nestins De aprînzu c e l m a r e…” (Marian.

I. II.. Sibii.I. Movilã. De d e p a r t e -ngenuncheazã ªi de-aproape cuvinteazã…” (Pompiliu. 39) Îndreptarea legii.APROAPE Balada Gheorghiþã: Du-te la domnii cei rãi ªi-þi fã vro treabã cu ei. servã drept adjectiv: ceva d e aproape = = a p r o p i a t.40 a: „Cu ceša ce nu þân •urãmînt de pace Cãtrã c e l d e -aproape. d e aproape îºi poate prepune articlul „cel”: Dosofteiu. ps. Dosofteiu. 244): „šaste ºi ša rudenie d e aproape lui Gavril hat…”. I. Dã-le. bunãoarã la Moisi-vv. dans sa familiarité”. Aproape grãii…” (Þara nouã. XXVII: „cariš grãesc pace eu c e š d e -aproape aš sãš”. ce fac ce le place. Letop. 1673. Avînd înainte pe d e . ci de aproape”. Doamne. 3. O admirabilã locuþiune în Balada lui Dumnezeu: „Departe gîndii. f. 1652. pe cînd fãrã d e este un curat adverb. aproape poate sã aibã douã funcþiuni: a) Sã arate o direcþiune ca franþuzeºte în „de près”: „n-am venit de departe. Act moldovenesc din 1662 (A. „stãi mai aproape” ete. 1577: „cãtrâ s o þ i i sãi”. 1680. A p r o a p e f ã r ã p r e p o z i þ i u n e. unde la Silvestru. 94: „stãtuse visternic mare Gheorghiþã Apostol pãharnicul.1651: „cu p r š a t i n i š sãš” iar la Cresi. pre carele îl a v e a Nicolai-vodã aproape…” La imperativ: „vino aproape!”. p. p. f.R. III. 187 . 6 b: „Strâmbiš nu laº sã trãšascâ De-aproape sã te prãvascâ…” b) Cînd urmeazã dupã un nume.R. d e corespunzînd aci lui d i n în: „am venit d i n apropiare”. 1886. plata precum eš lucreadzâ…” Acelaºi. d e a p r o a p e „d e p r è s”. 1634 (A. 8: „în munca foculuš de veacŠ nu va sta d e p a r t e de aceša. 702) „A avea pe cineva aproape = dans son intimité. ce aproape…” 2. p. p. Nicolae Costin. 1673. Se întrebuinþeazã rar. 72): „domniša mea sãntu m a i aproape rudã lui Isac Balicãi hatmanului…” Ca adjectiv. Mai totdauna aproape îºi asociazã prepoziþiunile d e sau p e. p.

ad Hebr.. p. aproape e d e perire…” „…quod autem antiquatur et senescit. ºi-l va omorã.APROAPE 4. Stat. Cron. ms. p r o p e interitum est…” E mai cu seamã poporanã construcþiunea lui „aproape d e” cu supinul. Paul.13: „…šarã ce sã învechéºte ºi înbãtrânéºte. Rom. p.. 382): „sã n-ai nici o grijã. altele era aproape d e s u r p a t…” A. 357: „era zimislitŠ în trupul maicâ-sa. 73: „ªtii ce sunã aºa? aproape e d e m i n t e: Aleargã care-ntîi sã fugã mai nainte…” 5. Creangã. circa 1550 (ms. 119): „dã vréme ce ºi chiliile ºi pãreþii ºi îngrãdiºul mãnãstirii. 1673. Moxa. p. cã ºtiu eu o poianã în pãdure. 400: „se vãzu cã e bâtrãnŠ ºi aproape d e moarte…” Indreptarea legii. III. .aproape d e mintea omului = ganz natürlich” (Dr.1620. p. VIII. XXXIII: „aproape e Domnul de frãmþii cu înrema…” Proverbul egoiºtilor: „Cãmaºa e mai aproape de piele” (Pann. 1877. jos de vînã. Pann. f. 1695 (Cond. 132 b: „ªi sã-þ facâ numeluš ocarâ Nebuniš ce-s p r e -aproape de þarâ…” I.1688. Locuþiune proverbialã despre cei fricoºi: „ca ºoarecii cînd cînta jucînd hora: sus de mînã. Moº-Albu I. 662: „carele va bate pre cineva cu curea sau cu nuša. Moº Nichifor Coþcariul (Conv. 53). sã tragem acolo…” Balada Mioriþa: „Ca sã mã-ngroape Aice p e -aproape…” 188 Cu acelaºi sens: c a m aproape.. chiar alci p e aproape. ša muri…” Constantin Brincoveanu.. în Acad. în Arh. Polysu).1654. Psaltirea ªcheianã. šarâ cine va da la sfadâ bãþŠ sau sabie sau cuþitŠ. p e a p r o a p e „p a s l o i n”. lit. p. ºi va lovi pre cineva în fiece locŠ ºi-l va omorã. a p r o a p e d e „p r è s d e”. Moxa. ºi mai aproape de gaurã” (Ibid. acela šaste întru uciderile céle fãrâ de voe. Dosofteiu.. ºi cãndŠ fu aproape d e n ã s c u t Š. acéša šaste aproape de uciderea de voe…” Biblia ªerban-vodã. 39: „Mai vîrtos d-atîta vreme dupã cum nu m-a vãzut. p. unele s-au surpat. ca sã-lŠ facâ bunŠ pentru greºala luš. Are un înþeles mai nehotãrît decît simplul aproape. Chiar ºi de tot sã mã uite e aproape d e c r e z u t…” Ca idiotism: „. 109). III. Zilot..).

2. c a m aproape de Crãciun. p. a) „aproapea = aproape a” denaintea genitivului.. mãicuþã. Rom. în doina Hasducul rãnit: „Pe cel deal îndelungat Suie º-un car ferecat C-un haiduc de el legat. Mîna. la Zilot. II. Cron. De d-aproape sã te rogi…” (G. circa 1550 (ms. în Acad. proche. Iar aproapea carului E mama haiducului…” (Alex. Psaltirea ªcheianã. sã te duci ªi pe vodã sã-l apuci. nu numai cã dreptate sau semn al dreptãþii n-am vãzut. din aceeaºi epocã (ibid. poala sã-i sãruþi. în balada Corbea: „Tu.. zicîndu-se d e aproapele. prochain. 315) b) „D e d-aproape”prin analogie cu „d e departe”. Fiecare om este aproapele pentru toþi ceilalþi oameni.). ci concepþiunea cu mult mai înaltã de strînsa solidaritate materialã ºi moralã a neamului omenesc.T. 15: „luînd seama cu amãruntul. 1688. Poez. Nãscut din adjectivalul d e a p r o a p e.. Îndemnã dracul pe vodã spre alt gînd groaznic nebun…” 6.). ci încã mai vîrtos: potopul nedreptãþii acoperindu-o ºi aproape a î n e c a ticãloºii locuitorii ei…” v. iar în Noul Testament din 1648 sinonimul puþin potrivit „p r i š a t e n u l”. P a r t i c u l a r i t ã þ i. Poez.. Iacob. 189 . 2Aproape. nici pe acea plasticã de a s e m e n e. Aproapele nu exprimã noþiunea localã de v e c i n. pop. acest cuvînt pãstreazã uneori pe d e . acuzativul cu prepoziþiune: „pre aproapele tãu”. 7: „Iar cînd fu pe la dechemvre. Cron.. pop. Codicele Voroneþian.m. XIV: „…gšurã-se aproapelui sãu ºi nu se leapãdã…” „…jurat p r o x i m o suo et non decipit…” 2APROAPE.. 8: „…iubeºte aproapele tãu ca tiînre însuþi…” „…diliges p r o x i m u m tuum sicut te ipsum…” unde în Biblia ªerban-vodã. p. Se întrebuinþeazã numai articulat. 519) c) Aproape construit cu infinitivul. – Departe. s.D.APROAPE Zilot. D e d e p a r t e sã-ngenuchi. – Apropiu.

Letop. Tr. ºi punea pe aprod de ºãdea ºi apoi ºãdea boierul. ºi altul v ã t a v d e aprozi d e c u r t e. cirea 1670 (Col. încãpînd acum la aceastã breaslã din oameni proºti…” La 1583. adolescent”. III. cu urºinice mulþi ºi cu cabaniþã cu jder ºi cu hulpi îmbrãcaþi. huissier. p. Gloss. t. 1: „sã nu cumva îndrãzneascâ a eºi den hotarul de-aproapelui sãu…”. ori în ce cinste de boierie era acel boier.. cã au fost foarte cinstiþi aprozii.1577: „deºertŠ grãi cineº cãtrâ s o þ u l Š sãu…” v. Gheorgachi Logofãt. ps. II. Stat. ºi pe urmã s-au cinstit cu alte boierii. Miron Costin. p. stãnd boierul în picioare ºi cu aprodul. XI: „deºšarte grãi careleº cãtrã d e aproapele sãu…”. ce era tot feciori de boieri.d e . în Arh. page. în urmã domn în Moldova ºi-n Þara Româneascã. ms. – 2Asemene. Asachi. vorbind despre Radu-vodã Mihnea: „Aprozii d e d i v a n mai de cinste nice la o domnie n-au fost. la domnii cei vechi pãn'la Radu-vodã s-au pãzit rãndueala cinstii lor. pe care-l cîntã Costachi Negruzzi în Aprodul Purice. 1680. În primul sens.. Simeon Movilã. ne întimpinã numai în vechile texturi. Neculce. pre-acesta-l gonišam…” „Detrahentem occulte suo.c a s ã ºi aprozii alcãtuiau garda domneascã. adecã: „ephebus. unde ar fi fost mai nemerit „v e c i n u l u i”. ªi aprozii aciia încã se fãcea din oameni de cinste. œfhboj. 1. cum ºi din neamul cel cinstit al Cantacuzinilor. 1883. C: „Pre cela ce clevetiša într-ascuns d e -aproapele sãu. Dosofteiu. ªi aceastã breaslã a a p r o z i e i.1Aproape. era numai aprod (Cond. ajungînd pãn'la starea cea mai de cinste a boieriilor. dulãmi de catifea cu nasturi de argint”. ºi îmbla cu ºarvanale.. 293: „în vechile vremi era doi v ã t a j i d e aprozi.m. cel dintîiu anume ce au venit în Moldova întîiu aprod au fost. încã ºi la alþi domni mai încoace. ºi bãgîndu-l în casã. 456 b). 190 în picioare sta boierinul pãnã ce cetia cartea…” . vorbind despre epoca lui ªtefan cel Mare: „aprozii atunce nu era din oameni proºti cum sãnt acum. 257. p. ºi cînd mergea la casa boierilor. adãugînd în notã cã: „c o p i i i .M. 2: „era faptele lui sfinte ºi pline de toatã dragostea cãtrã aproapele…” Pravila Moldov. hunc persequebar…” proximo Ibid.. p. aprozi). cu care ne-a venit din maghiarul a p r ó d. unde în Coresi. Letop.. unul se numia v ã t a v d e aprozi d e t î r g. Iar de la o vreme încoace aceastã breaslã s-au fost micºurat. purtau cãciuli þurcãneºti cu pene. ºi la boierii cei mai de cinste aprozii îmbla cu poruncile domneºti. f. l. 1646. s. Cron. eºia înaintea lui ºi-l primia cu ºlicul a-mînã. p. 2.. ºi ori la cine ºi la ce boierin mergea cu carte domneascã. ei erau toþi cãlãri. Nu figureazã nicãiri „în vechii cronlcari cu însemnarea de viteaz” (L. I. Letop. Ephoebus”. – Apropiu.. 199. 22).APROAPE Zilot. – Soþ. îi da poronca domneascã.. p.1. – Vecin… APRÒD (plur. ºi portul lor era îmbrãcaþi cu ºarvanale cu cabaniþe…” Astfel de aprod era legendarul fundator al familiei Movilã. 424): „Aprod. precum ºi-n Dicþionarul bãnãþean.

Stat. i Vasilie šuzbaºa ot tam. dupã hotãrîrea domniei. i Zahariša logofãt ot Trãgoviºte. În capul lor era un v ã t a v d e aprozi ºi un c e a u º d e aprozi. 1695 (Cond. Letop. Rom. sc. I.R. Doc. cu c o p i i d i n c a s ã sau cu aprozi nu da. nr. copil de boier dat la curte pentru a d v o r i. Cetatea Neamþului. aprozii ne apar ca o b r e a s l ã. p. ca semn de înaltã încredere..I. 170) cã: „marele postelnic judecã toatã curtea domneascã. 338): „fost-au mulþi b o š a r i anume: Popescul cãpitan ot Buzãu.. II. ºi ce ar fi drept pe zapis cu zi sã-i plãteascã (creditorului turc). erau însãrcinaþi a „împlmi banii” de la datornici particulari sau ai fiscului ºi „a aduce pentru pricini de giudecãþi ºi pentru alte pricini”. Oboseala lor era calculatã cu oara. II. i Mogoº aprod ot Buzãu…” Alexandri. copii de casã! Voi dormiþi ºi nu vã pasã Soarele c-au rãsãrit ªi pe mine m-au trezit…” ºi mai jos: „Toþi aprozii se trezea ªi lui vodã rãspundea…” Dupã Aºezãmîntul lui Grsgorie-vv. despre Nicolae Mavrocordat: „cãrþi de plinit cu a r m a º i. ºi vor da ºi  o b o t e…” Constantin Brîncovan. p. uneori mai mult. alteori mai puþin. Duca-vodã. Rom. Stat. earã nu cu plinealã sau cu închisoare…” În Condica de visterie a lui Constantin Brîncovan.). apoi vom trimite domniša mea un aprod di-i aduce. I. i Sache šuzbaºa ot tam. 1693 (ms. pe curteni ºi pe turci…” Act muntenesc din 1649 (Arh. ms. Stat:. ºi Jipa spãtar ot tam. Doc. 33). pe aprozi. în Arh. în pace ºi-n rãzboi. principele îl trimite cu porunci la unii 191 . ca ºi „copiii de casã” ºi „armãºeii”. în Arh. aprozii. aprozi. Ghica din 1776 despre „Venitul boierilor Moldovei” (ed. pe lîngã faþa domnului. p.APRÒD Acelaºi ne spune într-alt loc (A. Stat. 32. avînd dreptul de a lua de la cei vinovaþi „de tot ceasul cîte 20 bani noi”. „enfant noble”. fiecare avînd sub dînsul un numãr de aprozi ºi cîte un i s p r a v n i c.1682 (Arh. ce cãrþi pe la scaune la pãrcãlabi sã cheme faþã pe cutare cu turcul sã stea sã se ia sama. care contribuia la plata haraciului ºi a diferitelor „pocloane”.. 2: „te-ndoieºti poate de cuvîntul lui Fareaº? cel mai vrednic ºi mai voinic aprod a lui Cantimir vodã…” Balada Opriºanul: „Slugi. act I. 65): „de nu or veni dupã soroc. deprinzîndu-se acolo cu lumea cea mare.. Costin. nr. dupã hotãrîrea divanului sau din porunca lui vodã. i Ionaºcu diaconul ot tam. 69): „fiind Datco sluj dator unui negustor anume Dona vnuc Donie taleri 210 ºi neavãnd banii sã-i plãteascã ºi avãnd strãnsoare ºi puindu-l ºi la oprealã la Alexandrache c e a u º u l d e aprozi…” Nic. 87. în aºteptare ca vrîsta sã-i permitã a fi b o i e r i t. 21. Rãºcan. Istoria aprodului se rezumã în urmãtoarea scãdere: dentîi el este „page”. ceea ce se chema c i u b o t e sau t r e a p ã d.

APRÒD ºi la alþii. 1654. le part. mergînd uneori ºi dupã însãrcinarea sfetnicilor princiari. este apropiat acela care nu ne þine pe noi d e p a r t e sau care nu ne r e s p i n g e. Tragod. I. passé d ' a p r o p i u pris comme adjectif: 1. de pe la ministere. – Apropiu. p. Cît sã nu-i pese nimicã de-or fi duºmani cît de mulþi…” Se zice: c u apropierea ºi î n apropiere. – Copil-de-casã. ªi cu glas petrecãtor Tuturor apropierea Spune-a dulcelui amor…” Beldiman. de unde. ci se-ndeasã numai prostimea. s.f. APROPIÀRE. -Ã. ich habe es nicht weit”. A. aimable. Îndreptarea legii. în sfîrºit. 2. LXXXVII: „Delungat-ai de mine soþulŠ ºi apropiatulŠ…” „Elongasti a me amicum et n o t o s…” 1APROPIÀT. În primul sens este apropiat ce nu e d e p ã r t a t. 59: „A avea un lucru î n apropiare = a-l avea aproape”. o treaptã la care copiii de boieri ºi nici chiar de boiernaºi nu vor sã se pogoare. affable. rapproché. Ceva mai puþin decît î n v e c i n a t. apropiere de munþi. cãci odatã pe pripor. prefecture. Armãºel. 19: „Ea îi simte-ntîi puterea.1Aproape. În sensul al doilea. accessible. v. ce-ºi avea ºederea Pe lîngã Crãiasa c u apropierea. tribunaluri etc. l'infin.. aprodul începe a perde din însemnãtate. Dr. ps. proximité. – Cioboate. Se zice ºi a p r o p i e l n i c. lucrul ajunge în curînd cã orice fel de aprod devine un simplu „huissier”. proche. Prov. Vãcãrescu. astãzi acest nume se dã în genere la slugi de pe lîngã autoritãþi. Apropiare este în opoziþiune cu d e p ã r t a r e. v. în zãdar se mai face cîtva timp o deosebire între „aprozi d e c u r t e” ºi „aprozi d e t î r g” sau „aprozi d e d i v a n”. 744: „Dragoste sã chiamã o šubire ºi o apropiare a unuš lucru…” I. de aci însã. 192 . 1577. 493: „Codrii mari ºi ape multe.. I. Polysu: „îmi vine c u apropiare = ich bin nahe. d ' a p r o p i u pris comme substantif: rapprochement. v. adj. approché. 119: „Deci bubosul strugur. p. Vocab. – 2Apropiat. Coresi. Pann.. Pîrcãlab sã fie cinste avusese…” Costinescu.

f. 62: „purcei. arîndaº ºi grecului care te-au împrumutat o datã ºi le-ai plãtit dã douo ori…” APROPIETÒR. mai vãrtos Iordachi visternicul cel mare. Apropiu nu este o formaþiune româneascã din a p r o a p e.-Ã.. Liturgiar. s. APRÒPIU (apropiat. vb. „Apropietnic = freundlich. Opincaru. s. adj. g r ã š a š l e s n e c u d â n s u l Š…” v.n. 29.. zugänglich" (Dr. bunãoarã: „a p p r o p i a n s alligavit vulnera ejus” sau 193 .APRÒPIU Ibid. Miron Costin. 1Apropiat. sã nu pieie Ciogoleºtii ºi ªtefan Sardariul. I. affable” (Cihac).. approcher. limbi ºi tot ce ai mai bun pîntru apropriitar. Se întrebuinþeazã rar. p. APROPIÈTNIC. Coresi 1577. f. uãscutã prin etimologie poporanã din a p r o a p e. APROPÌME. des în texturile medio-latine. apropietar. ps.. 35 a: „ªi era darâ blândŠ. 1683. adj. le part. „accesibile. faguri. sept. 1Apropiat. Letop. apropišatŠ adecã. LIV: „…izbãvéºte cu pace sufletulŠ mieu de apropietorii de mine…” „…redimet in pace animam meam ab his qui a p p r o p i n q u a n t mihi…” Dosofteiu. Jipescu. p. APROPIÈZ.. v.. În opoziþiune cu d e p ã r t e z. Apropiu. s. i-au omorãt…” v. Neologismul p r o p r i e t a r a devenit foarte rãspîndit pe la þarã ºi pe-n mahalale sub aceastã formã.m. 2APROPIÀT. 300: „Mult au stãtut boierii.. bunŠ cu toþŠ. – -nic. Apropiu. lieb. Polysu). ce temãndu-se Vasilie-vodã ca dupã apropietul oºtilor ungureºti sã nu facã ºi ei vreo zarvã în curte. ci se trage d-a dreptul din latinul rustic a p p r o p i o în loc de clasicul „approximo” sau „appropinquo”. 1674 (Molitve. Synaxar. cu totul a p r o p i a t tuturor apropiitorilor…” v. passé d ' a p r o p i u pris comme substantif: approche. – Apropietor. –v. Sinonim cu a p r o p i a r e. „approchant. XXXVII: „…ºi apropišaþii miei de departe stãturâ…” „…et q u i j u x t a me erant de longe steterunt…” Dosofteiu. rapprochant” (Cihac).-OARE. propriétaire. ps. APROPIETÀR. apropiare). 104 a): „cu totul a p r o p i a t tuturor greºiþilor. „proximité” (Cihac). f. Apropiu. APROPIÈLNIC s.

1. de unde ºi provenþalul a p r o p j a r. Letop. Ca lãtineºte: „ripam appropinquare”. Omiliar. Numai sub forma activã: apropiu ceva. p. Rom. p. ad voc. quatern. istor. Numai în graiul vechi ºi sub forma reflexivã. 1: „Cine se va apropiša D o m n u l u i. C u a c u z a t i v u l. III. a p p r o c h e r etc. 52). 265: „iar domnul.). LXXXVII: „…ºi viaþa mea pie-se…” šadului apro„…et vita mea inferno a p p r o p i n q u a v i t…” Acelaºi.. franc. II. iar în Bibdia ªerban-vodã din 1688: „apropiaþi-vã la Dumnezãu ºi sã va apropiša c ã t r ã voi…” Coresi. quatern. ºi apropiša-se-va v o a o…” Appropinquate Deo et a p p r o p i n q u a b i t v o b i s…” ºi tot aºa în Praxia cea tipãritã circa 1570 (Muz. III.. Ca lãtineºte: „finibus appropinquare”. ps. Balada Grue Grozovanul: „Un cãluþ cam pãtrãrel. din Bucur. întru uîn duhŠ fi-va…”. dar în Noul Testament din 1648: „apropišaþi-vâ c ã t r â Dumnezãu ºi sã va apropiša c ã t r ã voi”. Ibid. (ms. p. p. 1580. iarã ceia caré eu mai denainte am tîlcuit de izbîndire sã o apropiiaze…” Enachi Cogãlniceanu. d e p ã r t e a z ã -te cîmp!” (Pann. Locuþiunea proverbialã a hoþilor: „Apropie-te crîng. Ist. XXX. ieroglif. dupã ce apropiesã trei ani a domniei sale. 1577. 8: „Apropiaþi-vã lu D u m n e d z e u. ºi foarte rar. 6: „ne apropiemŠ mai vrãtosŠ f r ã m s e þ i e i aceºtii lumi nestãtâtoare ºi putredâ. Diferitele construcþiuni ale lui apropiu sînt: cu acuzativul sau cu dativul în graiul arhaic. în Acad.. Codicele Voroneþian. Mîna-n coamã cã-i punea…” Cantemir.). Rom. cu d e ºi alte prepoziþiuni în limba obicinuitã.139: „Nu se-au opritŠ bãrbatul ºi mušarea deîn amestecarea trupului lorŠ fãrã numaš cãndŠ vor sã se apropie r u g i š sfinteš priaº194 tenie…” . Grue mi-l apropiia.).APRÒPIU „a p p r o p i a r e Deo desiderant” (Du Cange. p. C u d a t i v u l. (Cihac). Ieºea-n varã cincãrel. în Acad.1654. circa 1550 (ms. aºtepta din zi în zi ca sã-i vie maziliea…” 2. 232): „a visului izbîndire într-acesta chip Dumnãdzãu sã o d e p ã r t é z e. šarâ de a fericitei ºi a nesfrãºitei viaþâ nici uîn cuvântŠ nu facemŠ…” Îndreptarea legii. Iacob IV.

p. Coresi. apropie-se de elŠ. 218: „Era într-o duminecã. 217: „cînd s-au apropiet d e Iaºi. p. Construcþiunea cea mai obicinuitã. i-au eºit toþi boierii ºi caimacamii cu toate alaiurile înainte…” Balada Marcu si turcul: „Ien dã-mi vreme puþintel.. Letop. Letop. Polysu: „N-ai sã te apropii de dînsul = man kann ihm nicht ankommen”. Dr. III. quatern. I. Pop. p. Muste. Theodorescu. fug de se ascund în vizuini…” „Nu te poþi apropia de ceva sau de cineva”. cãce nu era cãdzutŠ ºi apropiindu-li-sã de multe ori sã cadzâ…” 3. ce de domn nu s-a u p u t u t apropia sã-i facã vreun rãu…” Ion Ghica.” Miron Costin. ps. întrebâ elŠ. Sã mã plec ºi sã-l sãrut. bãiete. p. Cãci nu l-oi vedea mai mult…” (Pompiliu. 1680. Scrisoarea XIII: „De acea moºie nimeni nu s-a u p u t u t apropia. Sibii. cã aºaºi earna s-au fãcut acea zarvã. Letop. f. 1680. se zice cînd e foarte greu a cãpãta. Cron.APRÒPIU Dosofteiu. XXXI. p. Nic. Omiliar. Apropiu d e. Sinaxar. 23) „Cine se face turcã. ºease sãptãmîni nu sã aprochie îngerul de el…” (D. 195 ºi a rãmas ºi pînã în zioa de astãzi tot a oraºului…” . ai sã-njugãm la plug. 1620.11: „Earna mare era. mai ales cînd este prea scump sau prea puternic. Copãcel).. p. Brezaie. cînd s-au apropiet oºtile ungureºti de Suceava…” Dosofteiu. 1580. 41 b: „sã mãhniša fãcândŠ voša rša. începînd a cînta cocoºii des ºi jigãniile temîndu-se sã nu le apuce lumina zilei prin locuri primejdioase pentru dînsele. 111: „cînd se apropie d e z i o. ps. Fãgãraº. 1683.11: „zise lor sã-lŠ aducâ cãtrâ elŠ. 403: „ºi se apropiarâ turcii de zidul cetãþiei. cã s-aprochie d ã z i o ã…” (T. 3. oct. III. XCIII: „Ca sã nu sã apropie d e tine scaun de fãrã-lšage…” „Numquid a d h a e r e b i t tibi sedes iniquitatis…” Enachi Cogãlniceanu. LIV: „Izbãvi-va cu pace sufletulŠ mieu de la cariš sã apropie m i e…” „Redimet in pace animam meam ab his qui a p p r o p i n q u a n t mihi…” Acelaºi. Ialomiþa. Ca sã m-apropiu de el. „Se apropie d e z i o ã” = timpul înainte de revãrsatul zorilor. „A-nceput sã cînte ciocîrlia. Zilot. „nu te apropii d e …”. grâi…” Moxa. v. c. Lupºeanu). c. pe unde ele noaptea umblã de-ºi agonisesc hranã.

1644. 1574 (ms. XXVII. quatern. Ap. 390: „SandavarinŠ se apropie ºi l a înpãratulŠ de-i zise: pãzéºte-te…” Pravila de la Govora. 1580. ce vã apropišaþu l a oameni direpþŠ…” „Nolite inebriari in vinis. Locuþiune proverbialã: „s-a apropiat funia l a par = être aux extremités”. elŠ muriša…” . Coresi. circa 1550 (ms. ps. I. 25 a (A 6-a gioia). da nici n-o fost chip sâ mã l i c h e s c. f. ca ºi-n Biblia din 1688. c.1683. Grosu. unu nie ºi unu ficioru-nšo. 27: „pãru corabniciloru cã se apropiarã la vršu-o margine”.. Luc. 1680. Radu din Mãniceºti. 4.1640. Coresi. l a poarta cetâþiei…” Moxa. quat. Iaºi. XXIII. 1620. Voineºti). cine se apropiša c ã t r â codru. XXXI: „…c ã t r ã elu nu apropie-se…” „…ad eum non a p p r o p i n q u a b u n t…” unde la Silvestru. 1: „codrulŠ totŠ ardea cu focŠ. zice. XXV. CVI: „…sã apropiarâ p ã n â morþiš…” l a porþile „…a p p r o p i n q u a v e r u n t que ad portas mortis…” us- 5. unde si-n Noul Testament din 1648: „cã sã apropie la vrunŠ þãnutŠ”. 30: „Nu vã înbãtareþŠ în vinŠ. Proverb. apropie-se cãtrã „…quum veniret. în Brit. Psaltirea ªcheianã. câ tãlharii de jîdani ucigâ-i chetrile o scunchit tâte celia de ghieþii oameni nici nu sâ mai p o t aprochiè…” (Preot G.19 a: „sã nu se cutéze a se apropiša l a preoþie…” ªeapte taine. Cine ºtie ce mi s-a mai întîmpla. 1: „ca se apropiè amu. f. 57 a: „cu inimâ înfrãmtâ sã apropie l a acša straºnicâ ºi dumnedzãšascâ tainâ…” Dosofteiu. circa 1550. Apropiu l a. în Acad. p. 1580. Cu spînul tot am dus-o cum am dus-o cîne-cîneºte pînã acum. rarã la noi. sed c o n v e r s a m i n i cum hominibus justis…” Acelaºi. 6311 B). Apropiu c ã t r ã. 1877. Act. lit. p. XIII. Harl. Construcþiune obicinuitã în dialectul macedo-român. dar cu omul roº nu ºtiu zãu la cît mi-a sta capul…” Codicele Voroneþian. Harap-Alb (Conv. et a p p r o p i n q u a r e t domui…” unde în Noul Testament din Bãlgrad.1651: „nu se vorŠ apropiša d e elŠ”. cu fulgere 196 ºi cu tunete. 25: „…ca casã…” vine. Rom. 1648: „venind sã apropie de casã…”. f. p. Omiliar. Omiliar. Paremiar.APRÒPIU „…m-am dus în târg sâ-nš cumpãr niºte cojoace. Creangã.). Museum. XV. p. 185): „Se vede cã mi s-a apropiet f u n i a l a p a r.

92: „…s-au depãrtat de toate bucuriile vécilor ºi c ã t r â atãtea nevoš se apropie…” Dosofteiu.11: „mãcarâ ºi nedestoinici sãntŠ. Vãcãrescu. Tragod.2Aproape. 572: „î n p r e a j m a locului apropiindu-se. ierogl. Apropiu î n p r e a j m a. ps. 1680... p. v.1680. 2689: „Toþi privind în sus cu ochii. p.. l. Podoabe bune cu ferbinþealã Sã cer acuma m-apropiez…” v. Coresi. APROZÈL (plur.APROZÈL Omiliar de la Govora. p. de departe casa omului cu dégetul îi arãtai…” Pe lîngã apropiu se întrebuinþeazã ºi forma amplificatã apropiez. ps. 1680. 297: „La dînºii astãzi fãrã sfialã În proastã hainã m-înfãþiºez. p. ps. XXXVII: „Prišatiniš mšeš ºi ceš de-aproape aš mšeš în p r i j m a mia sã apropišarâ ºi stãturâ…” „Amici mei et proximi mei adversum me a p p r o p i n q u a v e r u n t et steterunt…” Cantemir. 1.1642. Deminutiv din a p r o d. 1883. circa 1670 (Col. Dosofteiu.. Dicþionar ms. – Depãrtez. Colindã munteneascã: „Stã murgul legat. Appropinquo”. XXVI: „…cãndŠ rãii…” apropie-se spre mine „…dum a p p r o p i n q u a n t super me nocentes…” la Dosofteiu. Dosofteiu. petit page. Ist. Legat ºi-nfrînat. s p r e poartã s-apropia…” 7..1680: „când sã apropiša s u p r a mša fãcãtoriš de rãu…” Beldiman. ps.m. Apropiu s p r e . p. 197 . XXXIII: „Apropišaþâ-vâ c ã t r ã dânsul ºi luminaþâ-vâ…” „A c c e d i t e mini…” ad eum et illumina- 6. bãnãþean. ce fãrâ témere cu îndrâznire sã apropie c â t r â altaršulŠ Domnului…” Ibid. s. aprozei). CXVIII: „Apropišadze-se rugãcšunša mša denaintša ta…” „A p p r o p i n q u e t oratio mea in conspectu tuo…” I. 1577. Tr. 424): „Apropiedz.

293: „aceastã breaslã a aproziei…” v.p r o m u t u o. vb. ªi pe el mi-l þin Patru aprozei. .). Împrumut. Doi de dalbe scãri…” (G. Aprod. XXXVI: „Aprumutã pãcãtosul ºi nu toarnã…” „M u t u a t u r peccator. APªOARÃ. Text. qualité de page ou d'huissier. f. circa 1550 (ms.f.o a r ã. adecã deminutiv secundar dintr-un deminutiv primar despãrut a p u º ã. Lat.T. Rom. Sã fie oare p r i e r „Avril”? sau nu cumva mai curînd o formã pentru a m p r o o r? v. Forma necontrasã apuºoarã se mai aude uneori în gura poporului. – v. APROZÎE. bãnãþean circa 1670 (Col. l. emprunter. 424). aprumutare). 39) v.1883. ruisseau. Doi de dîrlogei. petite rivière. Tr. Aprod. s. III. Poez. Hapsin. Amproor. 2.. de unde apuºoarã ºi apoi apºoarã. pop.APROZÈL Mult nu stã legat.. ÀPSIN... Cã pe el mi-l scoate ªi frumos mi-l bate Frumuºel pe spate. Psaltirea ªcheianã. p.. et non solvet…” unde la Silvestru. Deminutiv din a p ã prin sufixul compus u º . un peu d'eau. Gheorgachi Logofãt. formã arcaicã pentru î m p r u m u t = in-promutuo. APRUÃR? Cuvîntul figureazã fãrã explicaþiune în Dicþionarul ms. a d . Letop. 56) Într-o variantã: „Patru daprozei…” (Vulpian.D. p. p. Aºa într-un cîntec bãnãþean: 198 „Cu petricele -n degeþele. s. 1. APRÙMÙT (aprumutat. în Acad.. 1651: „î n p r u m u t ša pãcãtosulŠ…” v.

APªOARà Apuºoarã -n guriºoarã…” (Vulpian. Vãcãrescu. 53) Apºoarã este. p. Altu-i de mir. Cãlãt. I. p. prin urmare.. p. Colinda Toader Diaconul: „Micã chilioarã Pe mal de apºoarã. 439) 199 . ºi n-are a face cu vreun prototip latin „aquiciola” (Cihac).D. 88) sau într-o colindã din Dobrogea: „Acolo sînt trei rîuri. Texturi. p. Altul de apuºoarã De cea limpegioarã…” (Burada. o formaþiune curat româneascã. 35) Balada ªarpele: „Caii de frîu cã-ºi luau. I.” (Pann. A stãtut ºi moara. 8: „Acolo am eu cãºcioarã Pe un vîrf de deliºor. Cu apºoarã-i adãpau…” (Ibid. încãrcate ca un munte…” Proverb: „I-ai luat apºoara. 134) Cuvîntul e des în poezia poporanã.. Chip de mãnãstire ªi de pomenire…” (G.T. 1826. La fîntînã cã-i duceau. Cãlãtoria. ce nu este nici cît a patra parte din Dîmboviþa. 156: „ªi cu acest mijloc umblã pre acea apºoarã.. Poez. Trei pãrîuri: Unu-i de vin. Curge-n vale o apºoarã Murmurînd încetiºor…” Dinu Golescu. pop. ca ºi „poamã – pomuºã – pomuºoarã” sau „cap – cãpuº – cãpuºor – cãpºor”.. luntri neguþetoreºti.

pe cînd în celelalte toate acþiunea ne apare ca terminatã.APªOARà Balada Voinicul: „ªi eu mi te-oi duce La apºoarã dulce…” (Ibid. apucare).n. Altîngic. Într-unul ºi acelaºi pasagiu. De aci se dezvoaltã apoi o mulþime de sensuri secundare. apuc a p r i n d e. s'y prendre. I. vb.) a fost susþinutã de Cihac prin urmãtorul paralelism semasiologic ingenios: „spaima apucã inimele = pavor o c c u p a t animas. sinonimi cu apuc. commencer. miroasã pe uliþi. 687) Balada Soacra ºi nora: „Cu apºoara florilor Tot din troaca boilor…” (Ibid.-uº. r ã p e s c.. s'acheminer. Bud. t. aptangicuri).. APÙC (apucat. empoigner. fac prieteºug ªi apuc prin mahalale împreunã înhãitaþi. d o b î n d e s c. O formã pentru a l t î n g i c. Apã. dar nu se poate zice: i a u a apuca sau p r i n d a apuca. A treia. s. Tropaeolum majus. cea mai nouã ºi mai argumentatã. Ei. cunoscutã în Dobrogea (G. surprendre. Þarãlungã. prin cari apuc se tot depãrteazã din ce în ce de sinonimii sãi ºi-si capãtã pe deplin – nu apucã a c ã p ã t a – o individualitate bine definitã. dar de cari el se deosebeºte mai ales prin nuanþa fundamentalã de ceva neisprãvit. c a p ã t. Pe lîngã i a u. Vãcãreni). care este expresiunea cea mai generalã. bunãoarã la Anton Pann. î n h a þ etc. saisir. se grupeazã noþiunile mai mult sau mai puþin speciale de p r i n d. APTANGÌC (plur. de botan. ca niºte învierºunaþi: Orce zboarã. Cea mai veche: „per metathesin a verbo o c c u p o” (Lex. – -oarã. Tulcea. Întind felurite curse în mînã a-l apuca…” Cunoaºtem trei derivaþiuni propuse pînã acum pentru apuc. atteindre. apuc poate fi întrebuinþat în trei sau mai multe sensuri diferite. 623) v. Tocmai de aceea ele îºi pot prepune pe apuc. 200 . 62: „Cã în loc sã se apuce de negoþ sau meºteºug. c.. a se apuca de ceva = o c c u p a r e aliqua re. Prov. ravir..: capucine. Umblã. apuc a d o b î n d i ºi aºa mai încolo. s'engager. li se pare cã îl vor putea mînca.. . p-alþi asemeni cu dînºii gãsind. A doua etimologie apropie pe apuc de termenul juridic teodosian a p o c h o din ¢poc¾ „encaisser” (Cipar). v.a apuca pren cineva = o c c u p a r e aliquem”. cînd noi voim sã arãtãm anume cã este abia un început sau o parte din lucrare: apuc a l u a.

de unde „aºtept” prin disimilaþiunea „sp + p = = st + p”. corectã sub raportul vocalismului (apuc:: a u p u c = ascult:: ausculto). red-ipiscor. V. Întrucît nu se poate rãdica în aceastã privinþã nici o obiecþiune foneticã sau morfologicã. lîngã „rumega” (= lat. unul – „ruguma” (= it. nu românesc. ci numai o ecuaþiune foneticã disimilativã. cea a treia. întocmai dupã cum din m à n d e r e vine m a n d ÷ c a r e ºi dupã cum din latinul vulgar b a t t ‚ r e s-a nãscut b a t t ÷ c a r e. de unde portugezul b a t u c a r. surprendre = atteindre. românul apuc reconstituã darã o vorbã italicã rusticã perdutã a p ÷ c o. v. forma întreagã apuc. empoigner = ravir. apisci…” (Epid. precum ºi-n cel macedo-român. ºi le respingem cu atît mai vîrtos. latinul a p i s c i derivã din simplul a p ‚ r e: „comprehendere antiqui vinculo a p ‚ r e dicebant” (Paul. strîns înruditã cu clasicul a p i s c o r (ad-ipiscor. ind-epto). Raportul este matematiceºte exact: a p ÷ c a r e : : a p ‚ r e = mand÷care:: mand‚re = batt÷care:: batt‚re. se desfãºurã ºi se înlãnþuiesc cam în urmãtorul mod: saisir = empoigner. obtenir acquérir. rugumare). în cari -÷ c. s'acheminer = s'engager. mai mult sau mai puþin. Aºa la Plaut: „Tace sis modo. iar altul: „aºtept = adspecto”. iar nu numai rãdãcina a p . s'y prendre = s'acheminer. sufixul verbal -u c n-are o existinþã proprie la români. ravir= surprendre.APÙC trage pe apuc.) Din acest à p e r e se dezvoaltã o formã latinã derivatã a p ÷ c a r e. cu cît aceeaºi rãdãcinã ca în apuc ni se prezintã în latinul a p i s c o r. 2. În adevãr. Diferitele sensuri ale lui apuc. apoi în grecul ¨ptw. Acum. necesiteazã ºi ea totuºi o metatezã nejustificatã pe tãrîmul specific românesc. nu cuprinde o metatezã. grecul ¨ptw ºi românul apuc se dezbinã numai prin elementul sufixal. rumigare) – este latin rustic. Lãsãm la o parte ipoteza de la mijloc. prin forma metateticã intermediarã a u p u c = a u c u p. deoarãce din cele douã exemple citate. chiar dacã ar fi sigur. sã constatãm cã latinul a p i s c o r. atteindre = commencer. prima admite trecerea iniþialului netonic o în a ºi totodatã o metatezã. Din celelalte douã.servã numai la întãrirea noþiunii celei fundamentale. 201 . Noi respingem darã cîtetrele. trebuie sã se tragã dintr-un prototip italic. de ex. Prin urmare. pe de alta. sine me hominem. cãci din „adspecto” se face româneºte „aspept”. Diac. commencer = s'y prendre. De unde însã vine al nostru -u c în apuc? Pe de o parte. apuc se aflã atît în dialectul daco-român.:”¨ptesqal ¢nqrèpou tinÒj = a p i s c i hominem”. ind-ipiscor. fãrã a mai vorbi despre formele sanseritã ºi zendicã. ind-episci.3) este româneºte: „Rogu-te sã taci pînã ce-l voi apuca!” Aceeaºi rãdãcinã se regãseºte în sanscritul ° p (ap°ti. din latinul a u c u p o (Burlã). °pnoti) ºi zendicul a p (ap°iti) „atteindre.

D. p.. Din Iordachi Golescu (Conv. Se usucã”. 71): „Ai apucat pisica de coadã. p. 8) = „sans discernement”. urmeazã: „de aice vor unii sã apuce c a p d e f u n e º i sã arãte cã aceºti ostrogothi rãmaºi sã fie lãcuit pre locurile Dakiei…” Altã locuþiune arhaicã: „apucã ca caia maþul” (Cantemir. Orlat). Proverb juridic: „Pînã nu apuci pe cel drept. Simu. II. „rostro”. Poez. Movileni). A p u c „e m p o i g n e r” Proverbi ºi locuþiuni proverbiale: Despre cei fãþarnici. III. . Despre morþi: „Ce apucã pãmîntul. p. 65). Transilv. c. Cine o sã te dezmierde? Cin-o sã-mi apuce l o c u l Sã-ºi fericeascã norocul?…” (Alex. pop. dupã ce citeazã un pasagiu din Iornandes. Simu. Teodorescu. II. literalmente „cu 202 ciocul”. În loc de „apuc cu gura”. lesne se uitã” (I. Orlat). cel strîmb nu iese” (Pann. dracul te ºi apucã”(R. Trans. Tecuci. (Pann. Despre cei nenorocoºi: „Ce apucã. învîrteºte-o sã nu te zgîrie = pe vrãjmaº cînd îl supui. p. 103) Cu acelaºi sens: „De ar muri moºul. Ameninþare pentru cei ºovãitori pe calea cea bunã: „Cînd te-a scãpa Dumnezeu. 30). sã-i apuc toiagul” (Ibid.. 1874.2. Cãlugãreanu.. II. 278) „A apuca cap de fune = trouver un point de départ”: Cantemir. Proverbe. ºi noaptea apucã pe dracu de coarne” (Pann. c. Chron.). Chron. ceea ce este mai potrivit. ºi mai cu seamã despre femei ipocrite: „Zioa fuge de bivol. sã te îngrijeºti de el”. Doina Floricica: „Din mînã dacã m-ai perde. 83: „Românul zice: pentru asta aºi pune mîna-n foc! sau: nu pot sã-mi pui mîna-n foc pentru dînsul! În Moldova se-ntrebuinþeazã cu acelaºi înþeles expresiunea: apuc foc cu gura! iar în Muntenia: i a u foc în gurã”. „Despre un om zgîrcit: la acela nu-i apucã ºoarecele sfãrmitura de pe masã” (R.. (Hinþescu) Pentru francezul „ôte-toi de là que je m'y mette”: „De ar muri socrul Ca sã-i apuc locul”.17. c. lit. I.APÙC I. G. în graiul vechi: „apuc cu rostul”.

cã nu šaste cine-l izbãvi…” „…persequimini et c o m p r e h e n d i t e eum. 1577: „p r i i m e º t i zisa mea”. sã te þii de vorbã. zice: apuc ce-oi apuca. prea fericit etc. 220): „sabiia zavistiii mãnunchiu nu are. ºi se va arãta viaþa eš cea de întãš bunã ºi curãtâ.” Alexandri. în Acad. c. Românii ºi poezia lor: „Cui nu-i place sã vadã alergînd pe un ºes întins o poºtã româneaseã cu opt cai? Caii aleargã cît le apucã p i c i o r u l…” În agonie. în balada Corbea: „Arnãuþi cã trimetea Pe roºul a-ncãleca. Moº Nichifor Coþcariul (Conv. crezîndu-se prea mare. lit. „Apuc pe cineva d e o c h i” = vreu sã-l fac a crede ceva ce nu este… Îndreptarea legii. nu e bine sã moarã cineva fãrã luminare. (ms. 1673. Între locuþiuni proverbiale. „A apuca pe-amînele = a se sili sã ia care mai de care. Pre miºel sã tragâ-n laþ ºi sã-l smereascâ…” Cantemir. f. De aci.. 1877. Rom. 256: „De va apuca ceneva cãlugãriþa cu de-a sila. p. ps. 375): „pe vremea aceea era bine sã fii harabagiu în Tîrgul Neamþulul. Bãdeni). ps. 13 b: „Tupilâ s-apuce ºi sã c ã p u š a s c â. 1680.40 de zile sã se cérte…” Dosofteiu. 1680. nerânit ºi nebetejit sã rãmîe nu poate…” 203 . Ist.T... sau slujnica de stãpãnu-sãu. Iaºi. quia non est qui eripiat…” unde la Coresi. Aºa fiind obiceiul.” I. 1652. pop. Poez. Creangã. acela.D. 1651: „š a š legãtura mša”. La pãmînt trîntit cãdea: Lumînare n-apuca”. i se pune bolnavului o luminare în mînã.. p. Rugescu. 1577: „goniþi ºi p r i n d e þ i elŠ”. Dosofteiu. „Te apuc d e c u v î n t” = sã nu uiþi ce spui. „Îl apuc d e s c u r t” = stãruiesc sã facã fãrã zãbavã sau fãrã ºovãire. ieroglif. LXX: „…alergaþŠ de-lŠ apucaþ. ºi fug la treabã…” (I. (G. cã te-apucau p e -a m î n e l e…” „Cît apucã piciorul = în fuga mare. XLIX: „…drep-ce tu povesteºti îndereptãriile mšale ºi apuŠ lšagša mša cu rostul tãu…?” „…quare tu enarras justitias meas. iar la Silvestru. ºi orcine a-mînã ar apuca-o. se mai aude în popor: „Parcã a apucat pe D u m n e z e u de p i c i o r!” cînd aratã cineva o bucurie necumpãtatã sau cînd se îngîmfã deodatã.APÙC Dosofteiu. p. Dar cine-l încãleca. sau altâ mušare dã vreunŠ omŠ.. et a s s u m i s testamentum meum per os tuum…?” unde la Coresi. 530) „Cînd cineva se sileºte la mîncare.

p. Pann. 86: „Însã amîndoi stãturã pe cai ca niºte voinici. p. Erotocrit II. Cron.... 46: „Apucase pe ciobanul Paguba sã-i împlineascã…” În acest sens. ms. Buni de vitejie…” Figurat: „apuc zborul = prendre l'essor”. Cãutînd sã se loveaseã tot la primejdios loc…” Balada Mihu Copilul: „Codrul mi-l lãsaþi. Polysu: „L-am apucat sã-mi plãteascã = ich packte ihn an. în Arh. Prov. III. v. pentru pagube etc. 63): „aŠ fost apucat datornicii ºi pre jupãneasa Mara sora luš Mihai Drosul…” Acelaºi. ºi s-au repezit pe loc. Meditaþie: „Vara-ºi apucã zborul spre þãrmuri depãrtate. ºi i-au dat poroncã sã strice toate cetãþile de aice din þarã.17: „…l-au îmbrãcat pre dãnsul (Dimitraºco Cantacuzino) cu caftan de domniea þãrii în locul lui Petriceico-vodã. De care se îmbunarã toþi cîþi privea. mich zu bezahlen…” Constantin Brîncovan. 1694 (Ibid. cursul anilor ºi împilarea ce au avut în toatã vremea i-au desbrãcat (pe romani) de mãrimea inimei.. Pann. ºi el neavãnd banii sã sã plãteascã…” A. ca sã-i dea. mari ºi mici: Apucarã alte suliþi. = a-l trage la rãspundere. Cã nu sînteþi voi. p. 139: „Unuia îi zboarã mîna. apuc se poate construi cu d e: apuc d e datorie. Stat. care naºte vitejia ºi îndrãzneala.” Dr. fiind Împãrãþiea la Obluciþã. apuc d e chirie. ºi i-au îmbrãcat cu spaima ºi cu frica…” Beldiman. Muste. III. pe altul în cap lovesc. Al toamnei dulce soare se pleacã la apus…” „A apuca pe cineva pentru datorii. 89): „apucãndu-l Iorga ³auºul pentru aceºti bani ce scrie mai sus. Gr. p... ºi nemaiapucînd arme. 204 apuc d e pagubã etc. moartea cît pot prelungesc…” A. Tragod. pentru bir. Letop. p. 1694 (Cond. Giugul apucaþi. .APÙC Nic. 31: „de mulþi ani întrînd supt jugul birului ºi al supunerii. sã nu le apuce leºii cu oºti…” Zilot. Nu sînteþi ca noi Oameni de mîndrie. ªi pe altul unde-apucã. Alexandrescu.

376: „dupâ CostantinŠ apucâ MartinŠ domniša…” Ibid. ca verb pasiv: „el s e apucã = este sau poate fi prins”. Costachi Negruzzi. ca verb deponent: „eu m ã apuc de cutare”. La luptã s-apuc…” Balada Vidra: „Ei de brîie s-apucarã ªi la luptã se luarã. Alexandru Lapuºneanul III: „Ah. p.4. 1) „A apuca d o m n i a” sau „a apuca s c a u n u l” este a ajunge la tron prin mijloace pieziºe. 116: „miºcãrile Porþei ºi ale grecilor fanarioþi. De-o parte se duc. ca verb reciproc: „ei s e apucã unul pe altul”. I.: „m ã apuc de pãr”. 166) 205 .1620. 3. Buc. carii vîna demult a apuca ºi scaunul Þãrei Româneºti cum apucaserã al Moldovei cu ani mai nainte…” Din activul apuc „empoigner”.. ca verb reflexiv. apucîndu-se cu mînile de pîntece…” b) R e c i p r o c: „s'empoigner l'un l'autre”. 391: „se râdicâ unu feorŠ a lui AndronicŠ Duca de adunâ voinici ºi se ispiti sã apuce domniša. 2.. una ºi aceeaºi formã „a se apuca” funcþioneazã în patru chipuri. pe cari nu trebuie sã le confundãm: 1. a) R e f l e x i v: „s'empoigner soi-même”. Moxa. Zi de varã Pînã-n searã…” Balada Pãunaºul codrilor: „Ei de brîie s-apucau ªi la luptã se luau…” Balada Tudor: „Ei de brîie s-apuca ªi la luptã se-ncleºta…” (Marian. ce mainte-lŠ apucâ arma ºi i se vãrsâ sãngele…” Zilot.. ce foc simt cã mã arde! – strigã bolnavul. Cron. p.APÙC Cîntec din Moldova: „Cã te-a zãri vrun panþir ªi te-a apuca d e bir ªi d e pozne ce-ai fãcut Din Vaslui ºi pînã-n Prut!…” (Caranfil. p. Valea Prutului. de ex. Balada Mihu Copilul: „Ianuº Ungurean Mihul Moldovean.

f. zboarã. Dîmboviþa. A p u c „r a v i r”. CIII: „…Þânciš leilor scâncindŠ sã apuce…” „Catuli leonum rugientes ut p i a n t…” ra- unde la Coresi. f. Rapio. . Letop. Apprehendo”. fiind bãtrãn ºi boier de þarã.A p u c „s u r p r e n d r e”. 1673. 198: „Constantin-vodã în Moldova domnia cu pace. f. Jigâniš siršape ce stricâ º-apucâ…” III. p. p. 64: „Cînd s-o apuc. mãnule de-a apucarša ºi de-a p r â d a r š a…” Îndreptarea legii. Pietroºiþa). circa 1670 (Col. 45 a: „sã ne oprimŠ ochii de-a prâvirea lucruri de curvie. numai sã-l rãdice domn…” Enachi Cogãlniceanu. Rom. Dicþionar ms.. ºtii. apucãndu-se de capul preoþilor sã-i înveþe carte…” d) P a s i v: „se laisser empoigner”. 1651: „s c o a t e þ i surmanuluŠ ºi lipsitulŠ…” Dosofteiu. p. circa 1650 (ms. 1646. Letop. 1680. Vãcãrescu. bãnãþean. Varlam. Cînd stau. ca lupul: umblã numai s-apuce!” (D. c. Despre oameni lacomi se zice: „apucã ca lupul” (D. ºi de s ã va apuca de vreunŠ dulãu mai slabu ºi-l va birui…” Nic. 1883. 424): „Apuc. ps. Muste. în Acad. l. Cînd voim a apãsa asupra elementului de „ceva neaºteptat”. Nici nu s e apucã…” II. c. 13: „Boierii s-a u apucat de ªtefan Petriceico. se scoboarã. II. III. ps. 1577: „rãcãiša sã r ã p e a s c â …” Arsenie din Bisericani. Coºereni). 1643. III. urechile de-a ascultarea cãntece lumeºti de šuboste.). Negoescu. ne pas laisser tranquille”. Ialomiþa. la Silvestru.. p. se zice: apuc f ã r ã 206 v e s t e. Tr. „Iii! ala e.APÙC c) D e p o n e n t: „a se apuca de = empoigner. 1577: „l u a þ i méserulŠ ºi miºelul”. Pravila Moldov. 11: „de va avša neºtine un dulãu tare ºi dãrz ºi va mãnca pre toþŠ dulãii. 1652. Nici va sã se ducã. 10 b: „Dobitoc sãlbatec de câmp ºi de luncâ. LXXXI: „…apucaþi pre cel méser ºi pre cel miºel diîn mãnule pãcâtosului…” „…e r i p i t e pauperem et egenum de manu peccatoris…” la Coresi. 360: „atunce-l apucarâ diavolii deîn mãnile pãrinþilor luš ºi perirâ cu dinsulŠ…” Dosofteiu. Georgescu. ce era clucer mare. p.

Prov. Unu-i dam. ºi au apucat î n a i n t e apele ºi izvoarãle apelorŠ fiilorŠ lui IsrailŠ…” „Et promoverunt castra filiorum Ammon. ce sã dzice sã o apuce f ã r â d e v š a s t e cu arme sau ºi fãrâ de arme…” Cînd e vorba de a pre-ntimpina pe altcineva. A. Cu sensul de „surprendre”. 1644. vezi mai sus. f. 17): „ªi s-au rãdicat tabãra fiilorŠ lui AmonŠ ºi înpreunã cu ei 5000 den fiii lui AsurŠ. 115 a): „carele nš-aš spodobit. Biblia Lui ªerban-vodã. care poate sã însemneze: „surprendre le trône”. III. 68: „Te miri ce îºi fac nãlucã ªi f r i g u r i l e -i apucã…” 207 . et p r a e o c c u p a v e r u n t aquas et fontes aquarum filiorum Israel…” Mai obicinuit însã se întrebuinþeazã simplul apuc. p. Pann. Pann. Averile-i împãrþeam: Cu doi cai de-l apucam. A. VII. se zice: apuc î n a i n t e. 198: „Al nostru ceas ºi el soseºte. f. dupã cum vom vedea mai jos. Oricum îl vom apuca. Prov. et cum eis millia quinque filiorum Assur. f. p. 625 (Iudith. apuc se întrebuinþeazã mai ales în privinþa boalelor celor nãpraznice ºi a tot felul de dureri sau suferinþe. unu-i luam…” I. Grãbind din somn sã-l apuce…” Balada Codreanul: „Vrun creºtin de-l întîlneam. pre neºte pãcãtoºŠ. 1646. 1688. et castrametati sunt in valle. 89: „de va lua bãrbatul pre mušare numai cu voša sa. ºi la aastâ dzâ sã apucãm cu ispovédanie ºi cu rugâ faþa sfinþieš-tale…” ªeapte taine. o expresiune care se întrebuinþeazã mai adesea într-un alt sens. ºi va vrea preutul sã-l botédze. Îndrãzneala izbuteºte Cît cu minte vom umbla…” Dosofteiu.APÙC Pravila Moldov. I. ºi s-aŠ tãbãrât în vale. 108: „ªi-n sat la zapciu se duce. Liturgiar 1674 (Molitve la pšatdesšat.. 17: „Pentru prunculŠ de sã va prileji spre moarte. ºi sã va téme cã nu-lŠ va apuca c u s u f l e t Š sã-i ceteascâ molitvele…” Deapre locuþiunea „apuc d o m n i a”. Vãcãrescu.

Costachi Negruzzi. lit. bãdiþã ortomane. ba incã mai pe neaºteptate. 121: „Ei mã venineazã cu spirtosul duh.: „îl apucã i e l e l e” sau: „îl apucã din i e l e”. Rom.. Alexandri. de mã scoate. Cã m-agiunge la ciolane! Sai. apucã pe om m o a r t e a. pînã îl apucã l e º i n…” Tot aºa despre factorii cei mitologici ai boalelor. 67: „C-un cuvînt.). 1620. p. ce-l apucâ moartša mainte de vréme. în Acad.APÙC Ibid. XVII: „…apucarã-me cursele morþiei…” „…p r a e v e n e r u n t mortis…” me laquei unde la Silvestru. 1688: „apucatu-m-aŠ”. Plopana). e o nãlucã: S-o vezi. I. Zoe III: „Uneori un t r e m u r fioros o apuca. g r o a z a. iar la Dosofteiu. 229: „ºi tot rãcnea d-o apucau g r o a z e l e. alteori rîdica frumoºii sãi ochi spre cer ºi suspinînd îºi frîngea mîinele…” A. tot ce ne sperie. p.1875. g r o a z ã te apucã…” De la Vrancea Sultãnica. Prov. circa 1550 (ms. de ex. numai ce domni doi ai…” În acelaºi mod ne apucã f r i c a. 341): „ªi boceºte el. Haimana: „…am ajuns a fi nervos de cînd mã aflu în serviciul statului. Tot aºa. ªi pe loc m-apucã t u s e a cu nãduh…” Balada Nãruca: „Înghiþea de douã ori ªi-l apuca reci f i o r i…” I. ªtii cã mã apucã n ã b ã d ã i c e l e cînd vãd un plic ministerial…” Între blãsteme se aude: „sã-l apuce R u s a l i i l e!” (G. Tutova. Pann. bãdiþã. mai ales cînd scrîºnea din dinþi ºi învîrtea sabia…” Balada Doncilã: „Dar un p l î n s m-au apucat Cã pe fetele din sat Grea argie au picat…” 208 . Balada Balaurul: „Sai. sã nu ne întoarcemŠ întristaþi ºi mãhniþi. Moxa.1680: „înainte mã s ã r g u i r â”.. ºi boceºte. Cã m-apuc f i o r i d e m o a r t e!…” Psaltirea ªcheianã. c. III. Creangã. ºi numai în Biblia lui ªerban-vodã. s p a i m a. p. Maior. Capra cu trei iezi (Conv. 360: „zicša toþi: pãnâ nu vomŠ vedša faþa înpãratului (Tit). 1651: „l u a r ã -mâ pre denainte”.

B.. S o m n nu m-a mai apucat…” (G.. mult te þine?” Dupã boale. 1: „de cînd nu mai am pe nime în capu meu ca sã mã sileascã la treabã. cînd vedem pe cineva supãrat. pop. Pocz.T. dureri.2.. pop. ne apucã s o m n u l. suferinþe sau alte neajunsuri. m-o apucat o s f î n t ã d e l e n e de mi se rup fãlcile…” Ca o necesitate fatalã. 31) sau: „Intru-n casã. 303) Într-un sens glumeþ: Alexandri.. Cãci z i o a ne-apucã. Pic de vin n-am mai gustat. Poez. 356) 209 . am întrat.2. pop. Z i o a -n braþe-i te apucã…” (Alex. Cînd vãz pãru-i de mãtasã. Balada Corbea: „De cînd.. mai cu seamã fãrã temei. cu voie sau fãrã voie. o mare sferã în care se întrebuinþeazã apuc „surprendre” sînt schimbãrile timpului. Dorul ei tare m-apasã…” (J. Poez. Balada Chira Chiralina: „Marfa ce-o avem În curþi s-o bãgãm. ne apucã n o a p t e a ete..APÙC Despre suferinþe mai mãrunte: „Cînd mã uit la sînu-i plin. Dobrogea. Potira ne-ncurcã…” (Burada. p. 110) Doina Decît ruda si vecinul: „Fie noaptea cît de mare. ªi m-apucã d o r u l crud…” (Alex.D. Cã tot micã mi se pare: Trece-n grab ca o nãlucã. maicã. zicem cu ironie „l-a apucat!” sau: „iarãºi îl apucã!” ori îl întrebãm în bãtaie de joc: „cînd te-apucã. sc. M-apucã d o r ºi s u s p i n. Florin ºi Florica. o aud. mai ales însã atunci cînd ne temem de o asemenea a p u c a r e. astfel se zice cã: ne apucã z i u a. 508) M î n i a fiind privitã ca un fel de boalã.

103: „cãnd au sosit boierii la Þarigrad. calea-ºi perdea ªi-ntr-un rîu adînc cãdea…” (Ibid. pe unde ele noaptea umblã de-ºi agonisesc hranã.. p. Mihãescu. Doamna Chiajna. 253: „într-acia dzi pãnã în sarã cãlãtorind. I... unde î n t u n é r e c u l îl apucã. Poez. 49) A.. II.2. Locul de spînzurãtoare…” (Marian. Bucov.. acolia popasul ºi masul îºi fãcu…” Nic. Doina Drum la deal: „Ostenit mereu de ducã. Odobescu. 438) . p. Cron. Muste. 15) Cantemir. fiind acmu eºit ºi purces la Odriiu…” Balada Blãstemul: „De mergea ce mai mergea. N o a p t e a -n codri mã apucã…” (Alex. Balada Darie ºi potira: „Cãci pe mine mã vor duce. pop. Ea mergea. p. Costin. III. de pildã: Nic. Craiova). c. pop. Letop. mãre. Letop. Ist.T. cã ne-a apucat c i o c î r l i a tot în sat” (P. ieroglif. fug de se ascund în vizuini…” „Primãvara oamenii zic: hai la plug. 54: „apucãndu-l v r e m e a acolo tãbãrît. 111: „cînd se apropie de zio.D. Poez. Sus la locul de pierzare. 277) Altã doinã: „N o a p t e a -n drum o apuca. se culca…” 210 (G. începînd a cînta cocoºii des ºi jiganiile temîndu-se sã nu le apuce l u m i n a z i l e i prin locuri primejdioase pentru dînsele. S e a r a ca sã nu m-apuce. 33: „zãbovindu-se oareºice ºi apucîndu-i z i u a. Greu zãduf îl apuca. i-au vãzut unii-alþii…” Ibid. Brãila. Osteneala l-a j u n g e a ªi el. p. p.. p. ambele sensuri confundîndu-se uneori.. în loc de „ne apucã noaptea” se zice: „ne c o p r i n d e noaptea” (N. 97: „Or fi cãlãtori ºi i-o apucat n o a p t e a pe drum…” În Dolj. Ceacîru). n-au cutezat sã easã…” Din apuc „surprendre” se desfãºurã de la sine-ºi apuc „atteindre”.APÙC Zilot. Guran. n-au apucat pe vezirul acolo.

. Polysu: „bolnavul n-apucã pînã mîine = der Kranke erlebt nicht die Nacht”. Cu „de”: Pravila Moldov. Letop. or l-ai apucat? – þãran dã la munte. Sinonim cu a j u n g. Tot noþiunea de „atteindre” este atunci cînd. la Suceava…” Ibid. d-încolo…” De asemenea se poate zice: am apucat un lucru. bietu – cã voi nu l-aþi apucat – iera rumân dã 88 dã ani fãrã doi…” Ibid. A p u c „atteindre”.. sãrit-au leºii de lãngã ºanþuri ºi au apucat d e au scos o samã de pedestrime ce era în baºcã. f. vorbindu-se despre un om din trecut. p. 58: „Taica. Letop. iar ca blãstem: „sã nu apuci…”. 1646. 15: „el va apuca mainte de toþŠ de va þinša acelŠ locŠ…” Ibid. 13: „Leºii apucase d e pusese oaste de a lor prin cetãþi: la Neamþ. 240: „Schindir-paºa tot cu acea nãvãlã au lovit la baºca cea den jos. Turculeþ au apucat de au scãpat…” 2. ce Ruginã apucasã de grabã d e întorsãse oamenilor…” Neculce. dar numai în timp. iar pãnã a mergere lipcanii. care am apucat ºi eu ºi la boierii þãrii noastre…” Pravila Moldov. ceea ce ºi mai bine se exprimã prin acuzativ: „bolnavul n-apucã ziua de mîine”. p. Se construieºte cu relativul „de”. II. Letop. Ialomiþa. Cum a fost ºi i sã-ntîmplã rãposatului Barbu Pisãu – cã parcã ºtii. Letop. f.. 59: „cine va îngropa pre mortŠ ce va fi otrãvit. sã nu apuce…” Cu acelaºi sens: „sã n-apuc pînã la…”. Poppescu. Broºteni-Noi). earã mai mulþi au perit…” Nic. noi zicem: „l-am apucat încã”. Costin. p. Opincaru. cu „pînã”. am apucat un port. 83: „Închisãse pe Ruginã sulgerul ºi pe ªtefan Luca visternicul pentru banii nãpãºtilor în visterie. Cu acuzativul ºi cu „pînã”: „Între juraminte: sã n-apuc Paºtele! sã n-apuc Crãciunul!” (G. 280: „(Constantin-vodã Duca) au trimes noaptea un steag de lipcani sã ia pe Turculeþ din mãna oamenilor caimacamilor sã-l ducã la Iaºi. p. cu acuzativul. 92: „apucâ de le aflâ firša. 1646. ºi nu va socoti toate lucrurile ºi obyéele ce s-au apucatŠ într-acel locŠ de sã fac. 1. niciodatã în spaþiu. p. Miron Costin.. 28: „chivere.. f. I. 182: „Nevoia duce pã rumân mai mult cum nu vrea iel. cînd e vorba despre ceva vechi. 267: „Deci el (Dediul spãtar) într-o noapte au îmbãtat pre siimeni. c. pe strãjãrii ce-l pãzia ºi s-au slobozit cu o frãnghie pe o fereastrã din turn pãnã gios ºi au apucat d e au încãlecat pre cal ºi cu doi feciori ºi au fugit…” Acelaºi. p. II. ºi îndatã au întrat enicerii în baºcã. ºi de-aciša le scoate den minte…” Miron Costin.APÙC IV. p. dar care ne fusese cunoscut întrucîtva. p. care nu se mai întrebuinþeazã. dupã cum se zice: „sã n-a j u n g pînã la…” Dr. anume la viitor sau la trecut. cu „din” sau „de la”. I. Jipescu. face prepusŠ cum sã-l fie el otrâvitŠ…” 211 . am apucat un obicei. de care nu mulþi îºi mai aduc aminte.

I. 72) A. 25: „Povéstea Vidrii noi Brebii d i n moºii-strãmoºii noºtri aºa am apucat-o. Prov. p.. 238): „sã caute acei oameni buni cu sufletele lor cum or ºti cu dreptul de rãndul acelui sat Mihalcšul.APÙC Proverb: „Fiecare cum apucã. aºa a apucat d e l a mã-sa ºi mã-sa d e l a mã-sa. astfel cã adesea e aproape peste putinþã a deosebi nuanþa cea hotãrîtã. II. p. ba de calmuci. 292: „pre malul Oltului sã sã fie vãzînd niºte temelii ca de cetate. earã oamenii aºa vorbesc cã au apucat unii d i n t r u alþii…” De la Vrancea. Letop. 217: „…le spuneau cîte în lunã ºi în soare: ba de turci. vorbind despre o tradiþiune istoricã: „letopiseþul de aceasta nu scrie nemicã. Pann. în graiul actual mai adesea: apuc d e l a… 3. Pann. II. din cîte omul apucã ºi vede. d i n bãtrînii lor apucînd. 233): „ni l-au þãnut (acel sat) Stošan uºéršul ni dãnãoarã. fãrã totuºi ca trecerea sã fie deplinã. A p u c „commencer”. Chron. aºa o mãrturisim ºi aºa o întãrim…” Neculce. p. 9: „Pãrul lins. p. ba de muscali. A. Ist. ba de nemþii cu coadã. II. p.R.. Prov. a cui au fost. noþiunea de „atteindre” se pleacã cãtrã acea de „commencer”. ba de cãpcãunii cu douã guri. le zic Curþile lui Ler-împãrat…” Acelaºi. aude ºi nu uitã…” Se zice mai ales: apuc d i n bãtrîni etc. p.I. De aci: V. Cu „din” ºi „de la”: Act moldovenesc din 1656 (A.12: „…prea mult e rãzgîiat: El de vorbã nu se bate. mã rog. ieroglif. îl poartã-n tîmple. Astfel trebuie s-o ducã…” (Pann. obicei adus de pe obîrºia Ialomiþei…” Cînd însã apuc se construieºte cu o locuþiune infinitivalã. ba de tãtari. cãrora þãranii de pre acolo lãcuitori. Exprimã ceva mijlociu între î n c e p ºi a j u n g. Sultãnica.. ce l-au apucat încã d e n pãrinþii lor c-au fost domnescu pãnã la ªtefan-vodã Tomºea…” Altul din 1657 (Ibid. Un' din ei o sã se spargã ªi trebuie sã se ducã…” 212 . Sultãnica. III. cu unde albãstrui. 203. I. 83: „Ca douã oauã cînd s-aleargã ªi a se ciocni apucã. p. þine ce a apucat…” De la Vrancea. ºi cum au apucat ei d i n moºii lor ºi d i n pãrinþii lor…” Cantemir.

Opincaru. p. p. 257: „Au cãutat Radul-vodã la boieri ºi le-au zis: au nu v-am spus cã acest om de boierie nu este? Iarã cãtrã dãnsul au zis: eu. pop. p. 25: „n-au apucat sã-i cãpãtuiascã pã toþi…” Ibid. 27: „Uni[i] dulãi. cu ochi[i] plecaþi. ºi aºa au zis armaºulul: iei gãrbaciul! ºi au pus de i-au dat 300 de toiege…” Act moldovenesc din 1680 (A. Ciocoiul îmi face platã ªi mã ie la schingiuit Cã nimic nu i-am cosit…” (Alex. Letop. II. ms.R. 259) Moxa. ºi de nu va fi apucatŠ sã facâ moarte. p. f. 232: „(Antonie Rusãt) zidit-au ºi la mãnãstirea Sfãntului Sava zidul împregiur. I. p. Muste. 8: „ºi acolo la Leva au bãtut nemþii pre turci ºi i-au rãsipit. lingàriþi domneºti.. ºi eu n-am fost apucat a face zapis ca sã hie de credinþã…” Constantin Brîncoveanu.I. mãgulitori. Apucã ºi zice unui alt hamal: Voinice…” Jipescu. Letop. III. încã pe boierie n-am apucat a-þi zice. stînd. 177): „pentru cã lui întãmplãndu-i-se moarte degrab. sã nu sã cérte ca cela ce sudušaºte domniša.. III. p. šarâ numaš sã i sã tae capulŠ…” Miron Costin.. n-au fost apucat sã lase ºi sã dea danii ºi mile…” Neculce. 34: „Doamna Ducãi-vodã venise la Focºeni ca sã meargã ºi ea la Domneºti. 5: „Orice lucru nu este al nimunui.. 140): „ne am învoit ºi ne am aºãzat tot pre aastã tocmalã sã þie dumnšalui locul de la mine carele scrie mai sus. Pravila. 1620... ce n-au apucat sã-l istoveascã…” Nic. 1: „de va fi apucat celalalt sã fie sãmãnat pãmãntul…” Ibid. f.2. în Arh. p. mãre. p. ºi eu sã þišu locul acesta pre lãngã locul mieu. Costin. Stat. Letop.. I. ºi-i toacã la urechie domnului cîte ale toate…” Doina lui Petreanu: „N-apucai sã-mbuc o datã. p.APÙC Ibid. gšumãtate de locul Cšutei ce-i dispre femeša lui Antimiša. p. cã n-au mai apucat sã dea ajutor vezirului…” Zilot. nici n-apucã sã sã crape bine dã ziuã ºi merg la domn cu zîmbietu prefãcut. 79: „Vãzînd dar ovreiul. 49: „s-au sfãtuit cu ministrul fii-sãu Grigorie Beizadea ºi au luat sfat foarte – n-ar fi mai apucat sã-l facã!…” Caragea. se socoti Cu înºelãciune dulap a-nvîrti. 1818. Poez. acela sã face al celui ce va apuca sã-l ia înainte…” 213 . 376: „domni numai unŠ anŠ ºi nu apucâ sã facâ ceva ca sã se cunoascâ…” Pravila Moldov. Cron. p.1646. II. Letop. 1695 (Cond. cu trupu-mlãdiiat cãtre la pãmînt.. ce n-au apucat a trece. 37: „cela ce sã va svãtui sã ucigâ pre vreun diregãtoršu de la vrun tãrgŠ. cã eatã ºi au venit perirea…” Nic.

apucînd a sãri peste ziduri…” Acelaºi. II. bine dar. 60: „Dacã e aºa. Cron. apuc „commencer” capãtã nuanþa de „s'y prendre”. „a fugi”. lit. uneori sub forma activã: „a apuca s ã n ã t o a s a”. dar ruºinea au dat-o într-o parte ºi au trecut Dunãrea…” Ibid. figureazã noþiunea de î n c e r c. Fabula lui Donici: „Racu. Mihnea-vodã. rãspunse bãrbatul ei.. 177): „Mavrogheni prin cercetare vãzînd cum cã nemþii fãrã apestire vor sã între în þarã ºi ordii de oaste a mai face nu putea. care exprimã cãutarea sau gãsirea unui mijloc de a face ceva. însemneazã. Pînea sã-mi agonisesc?…” (Alex. În acest sens. Creangã. „A se apuca d e s ã n ã t o a s a.. s-au apucat d e s ã n ã t o a s a. p. de ex. 48). mãcar cã-i era cam ruºine. Pann. cã turcii se spãimîntase de popara nemþilor. în loc de: „t e apucã de t e gãteºte”. ºterge-þi ãl cojoc murdar…” unde însã poate sã fie o disimilaþiune sintacticã pronominalã. Prov. alãturi cu noþiunile de a j u n g ºi de î n c e p. Poez. la A. 285) Sub forma reflexivã. p.. ba mai pe sus de ele. pe care uneori o are ºi sub forma aetivã. Monum. însã de abia apucasem a adormi. VI. n-o lãsa fãrã ispravã” (Pann. 179: „s-au apucat d e s ã n ã t o a s a l a f u g ã. Mã apuc „s'y prendre”. Se vede cã m-a nãscut mama într-un ceas rãu…” Doinã olteneascã: „Frunzã verde mãr creþesc. Odobescu. 20: „abia apucaserã sã ia în gurã ºi s-amestece…” I. 185): „Parcã dracul vrãjeºte. p. p. O alergare de cai III: „m-am culcat. broasca ºi o ºtiucã Într-o zi s-au apucat De pe mal în iaz s-aducã Un sac cu grîu încãrcat…” Proverb: „Cînd te apuci l a vro treabã. (Papiu. Dionisie Eclesiarh. pop. ºi un vis fantastic veni ºi-ºi puse asuprã-mi nebrele sale aripi…” A. III. de n-apuc bine a scãpa din una ºi dau peste alta. Stau în drum sã mã gîndesc: Ce s-apuc? ce sã muncesc.2. Alexandru Lãpuºneanul III: „Puþini care scãparã cu viaþã. nemaistînd de a se împotrivi cu rãzboi…” 214 . 1877.APÙC Costachi Negruzzi. II. Povestea lui Harap-Alb (Conv. Apucã de te gãteºte.

cã n u m a i a v e a d e c e s e m a i apuca…” Ibid.. ªi cu înzîmbite feþe unii la alþii privind…” Ibid. ieroglif. Pann. ce de fugã…” Ibid. în Acad.. 291: „De sã va apuca neºtine de vreo curãturâ striinã pãrãsitã. Costin.. p. Ist. 27: „unii s-au fãcut oameni rãi ºi tãlhari.APÙC Ibid. p. Letop.. nemicã de arme nu s-au apucat. Sibii. ºi aºtepta di zi în zi sã meargã la Iaºi sã s e apuce d e a l e l u i…” 215 . ºi s-au apucat a prãdare þeara…” Ibid. 153: „(Albu-Sultan) s-au suit pãn la ªerbanca. p. sã fie mãrãcinoasã ºi plinã de pãdure. p. vorbe vesele spuind. (ms. Rom. II.. Letop. Iar nevasta suspina…” (Pompiliu. p. 95: „ºi mãcar cã sã aflã ºi de alþii însemnate lucrurile Þãrîi Moldovii. 24: „aceastã toatã cheltuealã s-au apucat Duca-vodã sã o scoatã tot din spinarea þãrii…” Balada Niþã ºi Petru: „Turcul vesel s-apuca Galbenii a numãra. Letop. 120: „ei nefiind tocmiþi de rãsboiu. 206. fiindcã din þarã eºia banii cu greu. Costin. 83: „S-apucarã sã mãnînce. ºi a u apucat s ã n ã t o a s a de au rãsmat-o la cetatea Buda…” Urechie. ei pe loc s-au apucat ªi fieºtecare mîna în buzunar au bãgat…” Mai adesea se construieºte cu genitivalul „de”. treš ani sã se hrãneascâ cu roada eš…” A nu ºti sau a nu avea d e c e s e apuca = manquer de ressources. 247: „avînd mare trebuinþã de bani ca sã dee la Poartã pentru domnie. 208): „vãzînd nevoia. dulãii coada între pioare ºi urechile pe spinare a-º ciuli se apucarã…” Nic. p. 315): „la aciasta uleul cu ochii a clipi ºi din grumazi a adii î n c e p u. den sus de ªtefãneºti. ºi încã nu putea cuprinde cu banii ce eºia nevoile þãrei. 1652.. p. au eºit din cetate pe supt cumpãt cum au putut. s e m i r a d e c e s e v a apuca…” Nic. 213 (cfr. III. Enachi Cogãlniceanu. Letop.. ºi datoriea se înglotia. mai apoi ºi scãderea care sã vede cã au venit în zilele noastre…” Cantemir. de aasta de vréme ce sã va afla cã šaste a altuš lucrãtoršu. p. I. a s e apuca d e a l e s a l e = revenir à ses propres affaires. Îndreptarea legii. III. de mare nevoe ce le era asuprã. p. apucatu-m-am ºi eu a scriere începãtura ºi adaosul. 66: „Dînd bãiatul socoteala. II. atunce pentru truda ce va fi pusŠ acolo de o va fi curãþitŠ. I. ºi s-au aºezat acolo. 32: „Duca-vodã de la Trotuº au tras la Domneºti la casele soacrã-sa a doamnei Dabijoaei. 60) A. p.

Letop. p. f. sã nu se dea turcilor sã-l ducã la Þarigrad…” Neculce. III. ce vãzãnd cã este mulþime de oaste. de-acum. Letop. Scara mîþei. Muste. Cã-i mai mare boierie…” Costachi Negruzzi. III. Mãrinaº dragã. 37: „aastâ vrajbâ ce s-au apucatŠ cu acel omŠ 216 domnescŠ.. 169: „Muºtele dar. lasã-le sã înble. 285: „Aceasta de nu le vine ªi vor sã trãeascã bine. Apuce-s' de bãcãlie. la sfîrºit a-l duce nevoitori sã fim…” A. Nici d e l u c r u sã m-apuc…” Alexandri. Aprodul Purice: „Plugariul cu hãrnicie s-apucase de arat Pãmîntul ce era încã d-al sãu sînge rourat…” Colinda Plugul: „ªi curînd s-a apucat Cîmpul neted de arat În lungiº ªi-n curmeziº.APÙC A se apuca d e l u c r u în genere: Cantemir. Un plug mare cã prinsei.: Nic. nu s-au mai putut apuca d e b ã t a e…” În Pravida Moldov. -au fostŠ mai . mojicoase ºi în samã nebãgate. ªi c-un bou îl îngiugai ªi d e l u c r u m-apucai…” A se apuca de vreo meserie anume: Enachi Cogãlniceanu. p. destulã vorbã. Letop. ieroglif. de duºmãnie etc. de vrajbã. sc. 321: „ªvezii au purces sã se suie în vãrvul dealului Cernãuþilor sã se apuce d e b ã t a e. 19: „Nu-mi venea sã ºez în casã. nu s-au apucatŠ de cãndŠ au fostŠ cu slujbâ domneascâ. 3: „Ei... I. Poez. Prov. 58: „(Carol XII) se apucasã de rãsboiu din casele de unde ºedea el. II. 1646. ºi mi te apucã d e l u c r u…” Balada Movila lui Burcel: „La tãtari cã mã dusei. Ist. p. S-a apucat într-o gioi C-un plug cu doisprece boi…” (Alex. 387) A se apuca de rãzboi. Pann. p. pop. ca niºte lighioi spurcate.2. iarã n o i d e l u c r u l început apucîndu-ne.

8: „Cã ei dacã s-apucarã de vorbã ºi de lung sfat. derept acéša l-au suduit…”. în Arh. avem în vedere mai ales þinta instrumentalitãþii: „apuc d r u m u l cutare” sau „apuc s p r e ”. Prov. šar Radul ªtirbéšu el ni cum nu s-a u p u t u t apuca d e l é g e c a s ã j u r e cu aceºti bošari ce scriu mai sus…” p. cu sufletele lor. šar Mihail cu rudeniile lui ei ni de cum nu s-a u p u t u t apuca d ã l é g e c a s ã j u r e . Stat. bunãoarã în urmãtoarea doinã: „Stau în codru ºi gîndesc. cum cãnd au cumpãrat Iane acéste vii n-au fost pren ºtirea lor. šar neputãnd jura sã-º þie Iane viile cu bunã pace. înlãturîndu-se elementul reflexiv. ºi fiind ispravnic la jurãmãnt sluga domnii méle Haivaz vel portar. ni pren ºtirea rudeniilor lui. Pann.) cu sensul de „jusjurandum dare” sau „jurejurando stare”. ce rãmãind ei de judecatã…” p. încît lesne se pot confunda. ce sãntu oameni slobozi megišaº ºi bãrséni den Þara Ungureascã. 39: „aastâ vrajbâ ce s-au apucat cu acelŠ omŠ domnescŠ. precum le-au cumpãrat ºi dupã judecata domnii méle. el sã-º þie moºiša. cum nu sãntu rumãni mãnãstirii. 94: „am dat domniša mea Radului ªtirbéšu légé þãrãi cum sã jure el înpreunã cu frate-sãu Constandin vel cluer ºi cu vãrusãu Cernica biv vel armaº. este interesantã locuþiunea: „a se putea apuca de lege ca sã jure”. cã n-au luat ni un ban de la soacrã-sa Ilinca vornicéasa pentru aastã moºie Negrénii. în sfãnta besérecã cu mãinele pe sfãnta evanghelie. de jurãnd într-acestaº chip. Ambele nuanþe sînt atît de apropiate. De sluga lor îºi uitarã cã slujeºte nemîncat…” Ca arhaism juridic. domniša mea am judecat cum sã jure Oltat ºi nepotu-sãu Nistor cu 6 megišaº lãngã dãnºii. nu s-au apucatŠ de cãndŠ au fostŠ cu slujbâ domneascâ.1652. 246: „domniša mea am judecat înpreunã cu toþ bošarii cei mari ai divanului domnii méle. cum sã jure Mihail Sãpunaršul cu doi oameni lãngã dãnsul strãini. Ce sã fac ca sã trãiesc? Sã m-apuc de plugãrie.APÙC de multŠ învrãjbiþ. construcþiunea: „vrajbâ ce s-au apucat cu…” este un caz de atracþiune sintacticã în loc de: „vrajbâ d e care s-au apucat cu…” Tot aºa în Îndreptarea legii.de jurãnd într-acestaº chip sã aibã a întoarcerea lu Iane banii înapoi ºi sã-º þie ei viile. ce au rãmas dã lége ºi dã judecatã…” În „m ã apuc” se apasã asupra omului însuºi ca instrument de a face ceva: „apuc p e m i n e pentru a –”. II. 203: „domniša mea vrãnd ca sã descoapere lucrul. p. ni n-au ºtiut pãnã acum. Iatã cîteva pasage: p.. anume Stanul Bujor i Radul sin. de cãtrã bošarinul domnii méle ªerban vel comis. care ne întimpinã foarte des în Condica Logofeþiei de sub Constantin Brîncoveanu (ms. ºi dupã judecata domnii méle. de aceºti oameni ni cum nu s-a u p u t u t apuca d e l e g e c a s ã j u r e . sã nu sã facã acestor oameni înpresurare de rumãnie. Ori s-apuc în haiducie?…” 217 . -au fostŠ maš demult învrãjbiþi…” A se apuca d e v o r b ã: A.

s-a dus.2. Sibii. apucã d r u m u l înapoi cãtrã Bucureºti…” Basmul Tinereþe fãrã bãtrîneþe (Ispireseu. în fruntea oºtirei sale. care în fond este tranzitiv. Sã cerce de-s voinicei…” 218 (Alex. C a l e lungã sã apuc…” (Pompiliu. 229: „de ministrii mãriei-tale nu sãntem mulþãmiþi. Poez. 99: „iar vezirul cu Murahazi si beizade Dumitraºcu Moruz abia scãpînd. Doamna Chiajna. Spre Bugeac sã apucãm. Odobescu. Moº-Albu I.APÙC VII.Letop. pop. Cron. 108: „Spre Giurgiu a apucat. 289) . Prov. lãsînd „drumul” sau „calea” în subînþelegere. Legende. simplul apuc " însemneazã „p r e n d r e telle direction”. p. s-a dus trei zile ºi trei nopþi…” A.. 76) Enachi Cogãlniceanu. mai rar cu „l a”: Doinã olteneascã:' „În noaptea Sîntei Mãrii S-au vorbit vro trei copii S-apuce-n codru de tei. cãci n-apucasã d r u m bun…” De aci. „la direction”. p. ªi fugi! fugi! pogoarã! urci!…” Balada Iordachi al Lupului: „ªi de drum sã ne cãtãm. III. p. 57: „Chiajna. A p u c „s'acheminer”. A. „la ligne” etc. Pann. Pe hanul sã-l rãdicãm…” Construit cu „î n”. Prin francezul „s'acheminer” nu se traduce tocmai bine acest sens al românului apuc. 66: „…din voi fiecare cîte un d r u m apucînd ªi în trei pãrþi ale lumii tot-d-odatã toþi plecînd…” Balada Voina: „Eu trebuie sã mã duc.. Construit cu s p r e: Zilot. p. Poenar-Aaron-Hill: „P r e n d r e l e c h e m i n des écoliers = a apuca d r u m u l cel mai lung”. apucarã spre ªumla…” Pann. ca în „prendre” cînd îi urmeazã „le chemin”. p. 4): „ºi apucînd c a l e a cãtre rãsãrit.. III.

pe mare ºi pe uscat. fie în construcþiune prepoziþionalã. aceia au hãlãduit. ºi pogori suptu piscul în dreptul locului în matca pãrãului ce vine despre hãrcul. p. Drumul la vale-apuca. I. ºi din lacul culmea dealului Bãnilã pãnã într-un ºtejar unde am aflat boorul vechšu. Creangã. Pe cînd mugurul rãsare…” (Ibid. 129) Apuc „s'acheminer”. ºi pretutindene. ºi de acolo tot culmea în •os pãn-tr-un plop întru carele am aflat boorul vechšu ºi pãn în bãlcul lui Balhic. Stan Pãþitul (Conv. 16: „Ruptu-s-au ºi podul pre Nistru de nãvalã. ºi din fãntãna Rogozãi în lacul-porcului.. e foarte des la cei vechi în descrieri topografice. 312) Balada Holera: „ªi pe cal încãleca. ºi apucã chiorul din mijloc ºi pogoarã în gura pãrãului-rãchiþii. 21): „nu mai ºtia ce sã facã ºi î n c o t r o sã apuce…”. Minþile mi s-au zmintit: Ies din casã sã mã duc. ºi mai jos (p. Letop. ºi din fãntãna lui Vãrlan în dreptul locului în fãntãna Rogozãi. fugind la Cameniþã…” I. 48: „Cu totul m-am prãpãdit. p. cîþi au apucat î n cela capãt de pod. p. III. 22): „a dat (dracul) poroncã tuturor slugilor sale ca s ã apuce care î n c o t r o a vedea cu ochii. Dobrogea. ºi acolo s-au fãcut boor într-un •ugastru lãngã cel vechiŠ. ºi de acolo dreptu în groapa-mãlašului ce šaste în dreptul guri valii Cãcaci. O hotãrnicie moldoveneascã din 1644 (A. p. Vãcãrescu.APÙC sau într-o doinã haiduceascã: „ªi s-apuc î n codrul mare. ºi de acolo suptu margine în capu chiorului din mijloc lãngã mocirla Cãcaþii într-o moviliþã care šaste suptŠ gropa-boului alãture cu vale Cãcacii.I.. ºi apucã chiorul din mijloc l a dealŠ în pãdure pãnã šasã în fãntãna lui Vãrlan. ºi apucã 219 . p.R. Nu ºtiu î n c o t r o s-apuc…” I. 1877. sã vîre vrajbã între oameni…” Balada Mierla ºi sturzul: „Eu de gura ta ªi de-a maicã-ta. Apuca-n cãlãtorie Sã facã negustorie…” Nic. lit. Muste. 87): „am început di la petrile-albe în stãnca a mare. Unde sã mã duc? Î n c o t r o s-apuc?…” (Burada. fie cu acuzativul.

ms. act. Stat. în Arh.17: „Dacã nu te-aº iubi.. Prov. Cumpãrai o moºioarã. Apuc l u c r u l s p r e: Cantemir. În calic îl prefãcea. 1780. p. a Govorei.. II. Ist. Descîntec. care šaste în matca Orgovii-seci. Stat. în Arh. El pe uliþe-apuca Crîsmele de le cerca…” Alexandri. ºi mai multã oearã s-ar fi lucrat. 334): „am mersu dreptu în nucul costeliv. în Acad. 220 . f..1753 (Cond. ºi de aci dreptu în pišatra care šaste (sic) sã hotãraºte 3 hotarã. însã hotarul Siliºtenilor i hotarul sfintei mãnãstiri i hotarul Dedoviþa al dumnealui cãpitan Mihai ªtucã. sc. (ms. nr. 237) Balada Inelul ºi nãframa: „El pe cal a-ncãlecat ªi p e drum au apucat…” Balada Vulcan: „Fãcea mã-sa cum zicea.2. nu mi-ar pãsa nicidecum sã te vãd apucînd p e cãrãri unde nu trebuie sã calce piciorul unei fete…” În descîntece: „ªi apucai p e c a l e Pe c ã r a r e…” v. a Vieroºului. ºi din pišatrã au apucat matca api î n j o s pã lãngã drumul bãtrãn pãnã în gura Orgovii-seci…” Construit cu p e: Doina Lena: „Apucai p e drum la vale ª-agiunsei pe Lena-n cale…” (Alex.II.APÙC pãrãul î n • o s pãn în mitoh ºi pãnã în matea Almaºului î n s u s ºi šasã în gura drumului…” Grigorie Ghica. Rom. ms. Poez.. pop. p.1. ieroglif.. Boieri ºi ciocoi. ºi apucã vãlceaoa în sus…” Act oltenesc din 1775 (Cond. 221): „moºiša Cãpãþãneni despra Corbeni apucã d i n apa Argeºuluš spre apus pre vzruga din sus de cireº pen pietri pre lãngã sãlaºul popei. 25): „mai multã sfadã ºi voroavã strînciunatã s-ar fi scornit. de n-ar fi fost Brébul l u c r u l cu un as mai înainte s p r e descoperirea adevãrului apucat…” Apuc d-a l u n g: Pann. 90: „Eu vrînd sã caut comoarã ªi-n deºert sã nu muncesc.

10): „dac-ai sta sã faci voie rea de toate. Letop. II. Pe urmele oilor. Urmele tot mirosind…” Apuc c î m p i i: I. ªi pãmîntul nelucrat. 1863.afarã…” Apuc a l t ã v o r b ã: Hristachi Pitarul. au apucat î n a i n t e ºi au isprãvit domnia lui Constantin sãn Duca-vodã celui bãtrãn…” Costachi Negruzzi. au scos toþi oamenii de prin sate…” Jipescu. Cîmpul d e-a l u n g apuca. Creangã.APÙC Dorinþa sã-mi izbîndesc. 29: „Meseriiaºi streini au apucat î n ã i n t e la ai noºtri. 270: „mergãnd veste la Poartã cã au murit Cantemir-vodã. ºi uni[i] cîºtigã ºi se rumenesc. ciobanul cãtrã cînele sãu: „Înainte sã apuci ªi la furi drept sã mã duci. alþi[i] pierd ºi sã-ngãlbinesc…” 221 . p. ªi plugul neferecat. Iar tu-n l u m e . 28): „Acum dar sã mai lãsãm. Botul prin iarbã vîrînd. p. 601) Apuc p e u º ã: Pann.. Prov. lit.a i apucat!…” (Familia. mierla zice: Nu-þi bea banii. Istoria lui Mavroieni (Buciumul. mãi voinice. care. p. Sobieski: „au trimis pe loc pe Cãpitanul Turculeþ c-o strajã de cãlãreþi. Brãncovanul-vodã. Cã þi-i carul tot stricat. 1884. Prin pajiºtea florilor!… Dolca vesel se scula. ªi o apucai d-a l u n g u l…” În balada Dolca. 20: „Sare îndatã cu berea ª-apucã p e u º . domnul muntenesc. p. I. apuc î n l u m e: Cîntec din Ardeal: „Cucul cîntã. zãu ar trebui de la o vreme s-apuci c î m p i i…” Cu acelaºi sens. p. ª-altã vorbã s-apucãm…” Apuc î n a i n t e: Neculce. Arnintiri din copilãrie (Conv. Opincaru. 1881. apucînd î n a i n t e.

p. sã se ºtie ce s-a u apucat Moþoc: cã va da doi boi ºi doaã vaci…” Dialog þãrãnesc din Moldova: „— Ci mai faci cumãtru Vasile? Tot rãu? — Tot. 1580. VIII.APÙC Coresi. cînd direcþiunea se rãsfrînge mai cu dinadinsul asupra celuia ce o ia. Tutova. deci Grigorie-vodã dacã au vãzut cã mãrturiseºte aºa sluga lui.Mã apuc „s'engager”. cum s-au l e g a t sã dea unchšu-mieu lui Murguleþ pãrcãlabul pentru vitele carile zice unchšu-mieu c-au perit pentru pribegiša tãtãne-mieu. Letop. 363: „Mai cerºut-au turcii Azacul. Ibãneºti). lit. p. de Molière (Buc.. p. Omiliar. . ºi s-au apucat moscalii sã-l dee cu tot venitul ºi hotarul lui…” Ibid. p. 17: „…au venit domn þãrii Dimitraºco Cantacuzino. Bud. 214: „Constantin Stolnicul s-au agiuns cu o slugã a lui Grigorie-vodã pre anume Ionaºcu Cap-de-ghindã ºi l-au scos martur înaintea divanului împãrãtesc de au mãrturisit cum cã l-au omorit stãpãnu-sãu Grigorie-vodã fãrã de nici o vinã pre Constantin Postelnicul. pactum ineo. III. quatern. mãmucã.1875. c.. p. ºi aºa au amãgit ºi ei pe Duca-vodã…” Ibid. ce apucâ î n a i n t e de zise lui: nu te téme…” I. Mironescu. Neculce. 339): „— Pot sã am nãdejde în voi? — Sã n-ai nici o grijã. Ruset. 269): „Izvod de pre zapisul lui Toder Moþoc. 222 pignore certo” (Lex. 258: „Cantemir-vodã n-au þinut p a r o l a. cã se apucasã p e c a p înaintea divanului cã-i este nãpaste…” Nic.I. sã nu între leºii într-însele…” Act moldovenesc din 1703 (A. p. cumãtre! Nu-i mergi spri ghini di feliu. XXVII. p. mã prind = paciscor. n-au avut ce mai rãspunde. cã-i era cumnat ºi s e apuca cã va întoarce pe frate-sãu de la Udriiu înapoi. II. Doina Cucul: „Ba! în curte-þi n-oi întra. Slugã nu m-oi apuca. ca sã nu te mai încerci sã mã îndupleci…” I. Muste. 75) De aci: „m ã apuc cu cineva p r e r ã m a s. p.). cari s-a apucat cã l-a-ndrepta…” (C. ce au fost capichihae lui Petriceico-vodã la Poartã.10: „de aceea apucai î n a i n t e. II. Bucov. 14: „nu aºteptâ pre judele gloateei sã rãspunzâ. Creangã. Nu. 233: „pe Stolnicul Constantin îl credea Duca-vodã. apucîndu-se el sã strice cetãþile þãrii. Capra cu trei iezi (Conv. p.R..1836). cum s-a u apucat cãnd l-au pus domn sã omoare pre Iordachz Rusãt…” Acelaºi. apucarã c u g u r a î n a i n t e cei mai mari…” Din apuc „prendre une direction” se desfãºurã de la sine-ºi m ã apuc „s'engager”. II. A mai adus acù o babã.. Zgîrcitul. Ci mai bine m-oi þinè Cu hrana ce mi-a plãcè…” (Marian. Letop.

I. p. p. Frumos cap i s-a tãia…” (Caranfil. ha. Urechiã. unde în alte manuscripte (ed. ºi domnii 223 le •uruiša. circa 1550 (ms. ps. ha. p u n r ã m ã º a g…” IX. a i n t e -apucâ-mâ…” meserérea lui „Deus meus. misericordia p r a e v e n i e t me…” ºi aproape tot aºa în Psaltirea ªcheianã. ºi eu l a boi. cerce d-lui. t. adecã „apuc l a avere”. Este anevoie a clasa în vreuna din rubricile de mai sus pe apuc urmat de partitivul l a. Domnica… „Miron: Domnica? E. Dar Voichiþa…ha. ha. cu vorbe: Varlam. ps. cu linguºire. 1885. 213 a: „cu cuvente bune apuca-i. „Terinte: Ha. 4: „Terinte: Te-nºeli. Apuc pe cineva cu fãgãduinþe. Cîrlanii. 34) Costachi Negruzzi. în Acad. I.): „Dzeul mieu. Valea Prutului. P a r t i c u l a z þ i t ã t i: 1. p.. meserérea lui a i n t e -apucã-me…” Ibid. deja la Miron Costin. ha. Sã-mi apur. În acelaºi sens. Rom. cumãtre! Ba eu m-aº apuca cã dacã cuconaºul ar îmbla. bunãoarã într-un cîntec satiric din Ardeal: „Douã reþe º-un rãþoi.APÙC Un cîntec din Moldova: „Iatã mãri cum ei beau. cînd cineva se pricepe în multe lucruri mãcar cîte puþin. pentru ca sã sâ leapede de Hristos…” . însemneazã: c a p ã t p u þ i n ceva. sc. LXXVI: „…a i n t e -apucarâ strajâ…” „…a n t i c i p a v e r u n t vigilias…” 3. Compusul a i n t e -apuc „prévenir” ne întimpinã la Coresi. ºi daruri mari le da. Tot aci vine locuþiunea poporanã: „lui îi apucã mîna la toate”. ºi-i vide. dar cu o nuanþã moralã. 1577. Dacã þi-i aºa povestea. 527): „au apucat l a suflet” ºi „au apucat l a fire”. Douã reþe potcovite. Sã-mi apuc ºi eu l a vite…” (Tribuna din Sibii. Letop. 1643. f. mi þi l-a lua cu prãjina. 269: „de atunci ceialanþi boieri ce era închiºi ºi cei ascunºi mai au apucat l a suflete cu nãdejde de viaþã…”. 2. 270) unde „apuc l a boi”. LVIII: „DumnezeulŠ mieu. „apuc l a vite”. R ã m ã º a g cã s-apucau: Cã celui ce s-a-mbãta.

. f. a p ã la cal. Predice. sau din grãunþe s-au vãtãmat. violent. 26) v. din frig. din ostenealã. „Fapta de a a p u c a. de apucãri. de curvie. cu d ca în „dalb=alb”. care sã zice turceºte arpalama. ayant pris froid. t.APÙC 4. sinonim cu l u a t. de spaimã” (Costinescu). – v. ravi etc. – 1. 1643. de beþie. 4 a: „întru inima vamâºului šubirša banilor petréce. Hapuc. Bucureºti.. apucãri). Fiiu în braþe cã-ºi l u a. – Încerc.– Prind.1806. apoi mai jos: „O h v a t. saisi.ºi spre apucare nu dorireþŠ…” „Nolite sperare super iniquitatem. d'empoigner. – Încep. pradele…” Antim. d-a lua. – Înhaþ. LXI: „Nu nedejdšuireþ pre strâmbãtate. de rãcealã…”.. de orz. vrâjmâºiile. Vineþki Avgi-baºa.D.. Ajung. mai încolo: „O h v a t de vînt. de fricã. eaux aux jambes. lâcomiša.3Apucat. care însemneazã „saisissement”. dar circulã mai ales ca sinonim cu r ã p i r e.f. într-o colindã din Ialomiþa: „Maica de veste p r i n d e a. de nãpãºti ºi de alte multe ca acestea…” v. s. empoigné. de bucate. strãmbâtatša apucãrile…” Ibid. – Iau. s. 2. apucat de friguri. – 2. p. apucat din somn. de vétér. pop. ºi în r ã p i r e nu jeluiþi…” Varlam. de vãnzãri. p. f. Poez. . Substantiveazã toate sensurile verbului a p u c. d-a prinde.. sta-vorŠ nemilostivirile noastre. I. adicã apucare…”. 68–70: „O h f a t. – Capãt.1680.T. 1577: „Nu upovãireþi în nedereptate. popul. v. adicã apucare…” Termenul pare a fi o simplã traducere din polonul „ochwat”.2Apucãturã. din cît ne va fi putinþa. 1Apuc. î n h ã þ a t etc. de zavistie. rumânéºte: au luat a p ã la pioare. adj.f. de ravir etc. – Rãpesc… 2APÙC.. le part. 3. apucat de hoþi. – Rãpire… 2APUCÀRE. -Ã.. apucârile. În primul sens. 1APUCÀRE (plur. adjectivînd toate înþelesurile verbului 224 a p u c: apucat de pept. ps. d-a pune mîna. emporté. – Pradã. Cãrtecicã. Termen poporan mai obicinuit pentru aceastã boalã de vite ºi mai ales de cai este a p ã. din apã. Forma poeticã dapuc. 84: „sã ne ferim. de care fieºicare boalã voi pune cu leacuri deosebite. p r i n s. Aastã boalã iaste de vînt. l'infinit. passé d ' a p u c pris comme adjectif: 1. Cãrãruia dapuca…” (G. apucat 1APUCÀT. 274 b: „acolo vorŠ sta înaintea noastrâ râutâþile hiecâruša de noi.: phymatose.. Dosofteiu. d ' a p u c pris comme substantif: action de saisir. c ã p ã t a t. prindere de frig. 5Apã. et super r a p i n a s nolite concupiscere…” unde la Coresi. pe cînd subatantivii a p u c a t ºi a p u c ã t u r ã au cãpãtat nuanþe cu totul diferite.

– 2. „P r e apucate = raptim” (L. douleurs convulsives des petits enfants.c o p i i l o r. Altfel zis b o a l a . II.c o p i i l o r ºi r ã u l .: „apucat = rãcit. ºi altele. passé d ' a p u c pris comme substantif: rapine. haut-mal. „De a rãcit cineva la mijloc. surpris. 1Aprig. le part. de vacã. prise. – 3Apucat.3Apucat. 184. Cã oricît e de-apucat. nãscut din cel dentîi prin subînþelegere „de frig”. 307): „De gobãi.s e p e p u s t i i.M. a . precum: d u c ã . de toate trebuia sã grijascã tot ea. de copii”. L. O doinã din Bucovina: „Nu mi-i ciudã de bãrbat. p.Apucat se zice mai în specie cînd este vorba de prunci. II. Muscel.n. de spãlat blidele. v.. Este interesant mai ales sensul al doilea. de ex. p.. Corespunde formaþiunii participiale latine „raptus”. Basmul Sînta Vinere (Sbiera. da încã de mãturat prin casã. mai avînd o mulþime de alte numiri poporane. dar e foarte potrivit ºi pentru e p i l e p s i a în genere. a l t e . n ã b ã d ã i.M. Sinonim cu j a f ºi p r a d ã. I. cãci termenul ºtiinþific vine ºi el din grecul ™p…lhptoj „saisi.a l e a. s g h i h u i a l ã. popul. Paraschivescu. 3APUCÀT. despre cumani: „cu tãlhuºaguri ºi cu apucatul a trãi era obiciuiþi…” Locuþiunea „p e apucate” funcþioneazã ca adverb cu sensul fundamental de „în pripã”. 18) În sensnl al treilea. 2APUCÀT s. t. Valea-Mare). Chron. aºa cît mai cã nu gãsea timp sã caute de copii ºi sã-ºi facã ºi ceva de mîncat. ce nu-l poate nime îmblãnzi ºi lui odihna altuia îi pãrea cu pagubã…” Cantemir. posédé par le diable”. nãscut aproape prin aceeaºi trecere logicã ca în francezul „emporté” ºi-n care cuvîntul devine sinonim cu i u t e. zic cã-i apucat” (Preut A. Urechia. ceea ce corespunde pe deplin cu credinþa poporanã românã. Tot se-ntoarce cîteodatã ª-a sa dragoste-mi aratã…” (Marian. de zolit cãmeºile! Toate acestea le fãcea numai p e apucate. cu n ã b ã d ã i o s. de grãdinã.APUCÀT la strîmtoare. apucate). cu p o r n i t. 1Apucat. Poveºti. apucat a-ºi þinea cuvîntul. de niºte sãmãnãturi. – 1Apucãturã. 225 . (plur. cu a p r i g.). cînd încãpea cu timpul…” v. apucat pe loc.: mal caduc. p.: „ex r a p t o vivere = a trãi din apucat”. s.b o a l ã etc. apucat e sinonim cu r ã c i t. – 3Apucãturã. s t r o p º i t u r ã.n. c. de méd. – Grabã. Letop. 144: „ªtefan-vodã fiind ca un leu gata d e apucat. cãtrã care se adaoge noþiunea de „împrãºtiat”: „fac p e apucate = mã pripesc fãrã ºir a face multe”. – 1Apuc. Buc. – 1Iute.

ca sã nu se apropie dracul de el sã-l a p u c e. vrun picior. î n c l e º t ã t u r ã…” v. babele ºi moaºele zic cã: e a p u c a t de inimã sau de rînichi.c o p i i l o r…” (Th. pînã ce-i fac ghiem ºi le duc picioarele la gurã. Sinonim cu j ã f u i t o r sau p r ã d ã t o r . – v. „Acela care a p u c ã cu iuþealã. Ialomiþa. cari frãmîntã pre copii în nuntru ºi-i zgîrcesc uneori aºa de tare. ce sînt torturaþi de aceastã boalã. D. li se strîmbã fãlcile. adj. c. – Fras… APUCÀTE (PE-). Î n c l e º t a t u l. – Avestiþã. -OARE. Varlam. adv. „à bâtons rompus” (Cihac). fac spume la gurã. la copiii mici. nederepþi…” . îi zic acest deseîntec: Eu m-am sculat ª i am plecat Pe cale Pe cãrare Pe uliþa mare La rîul lui Iordan. XVIII. de aceea îl scaldã în apã caldã ºi. trãgîndu-l pe corp cu unt proaspet.1 b (Luc. o carte care se numeºte A v e s t i þ a. se-ncruciºeazã. qui empoigne. copilul e oblojit cu foi de varzã. s t r î n s u r ã. care are obicei d-a lua ce nu este al sãu” (Costinescu). – 1. ºi rãmîn apoi. et subst. Cînd pruncul se zvîrcoleºte ºi plînsul îi este înãbuºit de dureri. cu colicele. Dupã ce descîntecul se zice de trei ori în timpul scãldatului. li se slãbesc toate nervele.APUCÀT „Þãranii pun sub cãpãtîiul copilului mic.F. – 2Apucãturã.. afarã de apucat. Teodorescu (Poez.): „Apucatul sau î n c l e º t a t u l corespunde. de la naºterea lui ºi pînã la ºease sãptãmîni împlinite.S. pop.D. Marian (Descîntece. E mai cu seamã des ca epitet al lupului ºi al fiarelor sãlbatece. care înhaþã cu lãcomie. se mai cunoaºte ºi sub numele de s t r î n s. adicã li se suceºte vro mînã. Alteori copiii. nedirepþi…”. qui ravit etc. qui saisit. 2Apucat. 362 sqq. Lupºeanu).11): „nu sâmtu ca alalþi oameni apucãtori. schimbã feliu de feliu de feþe..1643. Theodorescu. p. – Boala-copiiLor. f. cãci epilepsia o numesc þãranii apucat sau r ã u l . s t r î n s ã t u r ã. La fîntîna lui Bogdan etc.2Apucat. unde în Noul Testarrtent din 1648: „nu sãnt ca alalþi oameni j ã 226 h u i t o r i. care ia ceva prin amãgire. dacã se-ntîmplã sã nu moarã. 199) descrie în urmãtorul mod aceastã boalã: „…un feliu de cîrcei de stomah. APUCÃTÒR. R ã u l c o p i i l o r îl capãtã mai ales din spaimã mare ºi cînd zac mult de altã boalã. înfãºat în scutece calde ºi culcat ca sã înãduºeascã. 1Apuc. În antitezã cu d a r n i c. În limba germanã se numeºte aceastã boalã F r e i s e n. astfeliu schimosiþi pentru toatã viaþa. ba adeseori se schirnosesc. I. Însã cei mai mulþi copii nu pot petrece ºi scãpa de aceastã boalã uricioasã. ci mai degrabã mor.. În mitricele morþilor am aflat cã cei mai mulþi preoþi din Bucovina au înscris-o º-o mai înscriu încã unii prin F r a s …” G.

Letop. ms. iar nimicã n-au schimbat firea sa. ºi mai de multe ori îndoite.. robesc. rele = bonne. 1APUCÃTÙRà 227 . III. cît se poate lua cu douã sau trei degete”. Liturgiar. apucãturi). 25. punerea mînilor. 93 a: „avut-ai înpâraþi mulþi.. apucâtori ºi p r â d â t o r i…” Dosofteiu. f. p. s. unde la Molière nu se aflã cuvîntul corespunzãtor. 1683. Zgîrcitul (Buc. – 2Apucat. fãtul meu. Synaxar. mon fils.” Cihac: „apucãturi bune. mãzditoriš ºi luâtoriš de mitâ ºi apucãtoriš. 1. pincée. de ex. luarea în mîni. dîn înºelãri. L. šarâ deîn lâuntru sãntŠ l u p i ºi apucâtori…” Nic. ºi fãcea strãmbãtãþi…” Enachi Cogãlniceanu. 108: „Cine nu lucreazã nimic. prea mult te vîri pîntre coconaºi…”. În sensul dentîi e ceva mai puþin decît substantivul a p u c a t. 502): „pâziþi-vâ de prooroci mincšunoºi. 1Apuc. cît se ia. ºi cel ce trãieºte dîn jafuri.: „Apucãturã. 12. p. toutes vos m a n i è r e s me déplaisent fort. 2. carii vorŠ veni cãtrâ voi întru înbrâcâminte de oi. 26: „Dupã robiea Dncãi-vodã. f. p. venit-au domn þãrei Dimitraºco Cantacuzino cu a doua domnie. f. Nicolae din Braºov. În ambele accepþiuni se întrebuinþeazã mai cu seamã la plural.M. aceea cît se a p u c ã. III.M. III. p. Muste.. I. unde la Molière: „je vous l'ai dit vingt fois. L. ºi iarãºi lãcomie. mart. façon. 240: „Ruºfeturi ºi apucãturi nu se socotia cãte lua toþi în toate pãrþile. sferturi ºi dãjdi mari pe toate lunile. Muste. XVII (Cod. rapine.: cu o apucãturã l-a aruncat în aer”.1Apuc. (plur. ºi apucãturi. ala este trîntor…” 2. Apucãturã „façon”. p. vous donnez fnrieusement dans le marquis…” Gr. Costinescu: „Apucãturã. v. p. 28: „oamenii cu duh se vãd dupã apucãturi”.f. dîn apucãturi. bat ºi cãznesc pre creºtini…” v.APUCÃTÙRà Ibid. de-º petrecŠ cu biºugŠ adunatŠ cu vicleºugŠ…” Ioan Crisostom. Sf. ºi mai jos.1674 (Molitve de ploe. ca p-un ban rãu. 7: „m-am uitat la dînsu o jumãtate de ceas bunã. Ruset. cã apucãturile tale nu-mi plac de loc. al bis. 30 b: „aceºtša ce sã •urâ ºi sã blastãmâ cu strâmbulŠ. manière de s'y prendre. º-atît de bine i-am bãgat de seamã apucãturile. avãnd pe la þinuturi oameni greci…” Jipescu.119 a): „tu eºt milos.: „nu-mi plac apucãturile lui.: „d-o mie de ori þi-am zis. text din sec. Letop.. pradã. mauvaise conduite. ce fel de om este…”. 1836). p. Domnu Pursoniac (Buc.1. šarã noš nemilostivi. 18: „Tãtarii sânt l u p i apucãtori. încît acum îl cunosc. p. Opincaru. Grãdiºteanu. tu eºtŠ darnic šarã noš apucãtori…” Acelaºi. Letop. Apucãturã „rapine”: Nic. Ierusalime! ce aceša au fostš râi ºi nedirepþi. miscel. dîn jumuleli. 1836).

v. acolo sã vã risipiþi. t. feartã cu apã ne-nceputã. mai numit „nãpraznic”. cu apã ne-nceputã ºi fãrã a vorbi cu nimene. unde vã aºteaptã cu mese întinse. din faþa obrazului. în moarã te-oiu mãcina. „De a rãcit cineva la mijloc. din pieptul lui. colþatule.: 1. ºi a doua zi duminecã. c. junghiul i l-a scos. nu la oameni mari. . focul stins. în braþe l-a luat. ficatul lui. eºi. Se vorbeºte de bãtrîni cã aceastã plantã e folositoare pentru apucãturã. eu mã închin cu descîntecul Maica Precistã cu leacul…” v. mai ales „Clematis erecta” ºi „Clematis vitalba”. Desfã-l (pã cutare) de 99 apucãturi.APUCÃTÙRÃ s. grozavule. în care babele atribuie mercuriului luat în beuturã bubele sau beºicele ce ies ºi se sparg pe corp. pînã a nu rãsãri soarele. Strigoaicã Moroaicã. Argint-viu. În primul sens. Ignat. 385). adecã boalã venitã din argint-viu dat din duºmãnie fntr-o bãuturã. pã masã de argint l-a pus. în forma cucutei. empoisonnement mercuriel. de méd. crampes d'estomac. Decusarã. spinarea lui. Brîndzã „luminoasa”. c. Maica Domnului din cer a auzit. cu morþii l-a socotit. „Pentru apucãturã se bea buruiana numitã r ã t e z ã t u r ã . la dr. „un descîntec de apucãturã ºi î n t î l n i t u r ã”: „Trage baba pã bolnav pã spate cu apã. avînd flori albe mãciulate ca floarea liliacului. apoi se pune la un loc curat.f. acolo vã e odihna. negritule. nu vã poate cina. din spatele lui. Apucãturã „crampes”. tu a p u c a t u l e. Apucãtura este cînd doare tare la stomah. fãclii aprinse.. c. Apucãturã „empoisonnement mercuriel”. de 99 î n t î l n i t u r i. sãnãtatea sã-l pãtrunzã pîn-în os. bolnavul se spalã cu acea apã pe bube…” (N. Paraschivescu. „Luminosul”. p. Muscel. trãgîndu-l ºi cu unturã de porc negru tãiat la Icnat…” (Preut A. acolo vã este cina. Þigãneºti). oscioarele i le-a dres. urîtule. 2. tu î n t î l n i t u l e. II. la pãmînt l-a trãntit. strîns cu ceas rãu. Covurlui. acolo vã potoliþi. se ia luminosul. în vînt te-oiu arunca. Se întrebuinþeazã mai adesea în asociare cu terminul î n t î l n i t u r ã. 1. douleurs spasmodiques. inima lui. la fata Craiului-înpãrat. Piscu). du-te (de la cutare). este un fel de c î r c e i ºi se confundã cu a p u c a t u l. Întîlniturã. 2. din zgîrciul nasului. zice cã l-a apucat î n t î l n i t u r a…” (C. cã în piuã te-oiu pisa. sîngele-i a sorbit. de 99 deocheturi. v. Dupã un manuscript de Aron Prijbeanu (Tocilescu. deºi acesta se aplicã mai cu deosebire la prunci. cã (cutare) nu vã poate purta. „curpen-de-pãdure”. cu basma de fir l-a ºters. de 99 aplecãturi. se fierbe sîmbãtã seara pînã a nu apune soarele. în dinþi pã (cutare) l-a luat. Þãrcuº. ºi zice: Strigoaica a gãsit uºa casii deschisã. zic cã-i a p u c a t ºi-i descîntã de apucãturã ºi î n t î l n i t u r ã. adãpa ºi plimba. despre cazul al doilea. „curpeniþã” este „Clematis”. sã rãmîe (cutare) luminat ca argintul cel curat. rinichii lui. fereastra destupatã. Cînd bubele pe trup încep a sparge. Rev. încît norii s-or mira. Eºiþi! du-te preste prãpãstii ºi munþi. 228 2APUCÃTÙRÃ. – Porc. sãpun sau oþet ºi untdelemn. popul. 1. t. – Rãtezãturã. „L u m i n o s u l creºte în pãduri ºi fîneþe. de 99 junghiuri. Tecuci. desfã (cutãruia) de orice rãu ai pus pã dînsul. Valea-Mare). iar cînd rãceºte cineva.

B. ªi la lucru n-o pot duce. 234: „Eu iubesc ºi arz în parã la rãsãritul de soare. Pline. de unde „culc = colloco”. Semasiologia. ªi mã vaiet cînd apune cã arz încã ºi mai tare…” Costachi Negruzzi. cãci noapte nu sã va face…” Costachi Conachi.APÙN o plantã care deja în vechime se întrebuinþa pentru vindecarea a tot felul de bube sau beºici. se coucher (des astres). 256) Alta: „Am o mîndrã ca º-o cruce. pop. În privinþa soarelui. p. Stau þînþarii sã te-omoare…” (J. APÙN s. ªi se udã pe picioare. Plantes médicinales3. p. le coucher du soleil.: décliner. Lãtineºte a p p o n o = a d p o n o însemneazã „pun lîngã”. – v... cãci substantivul a p u s are paraleluri ºi-n celelalte limbi romanice. în antltezã cu r ã s a r. Sau cã soarele apune. Apunãtor. APÙI (apus. vb. Dezvoltarea sensului e foarte uºoarã. v. f. e sinonim cu a s f i n þ e s c ºi s c a p ã t. ºi totuºi numai la români l-a cãpãtat a p p o n o. APUITÒR. Poez. adecã: „culcã capul”. Dimineaþa-i rouã mare. 1Apuc. s o a r e -apune. 4 b: „iarna va lipsi. 1698. Divanul. apunere). Apun. fig. rel puþin ca verb. ºi soarele nu va apune. Cînd apune sfîntul soare. La macedo-români pînã astãzi: „sã te apunš caplu a teu = pune-þi jos capul” (ªaineanu. Il est à regretter que les médecins aient laissé tomber dans l'oubli une plante aussi énergique…” (Cazin. se fermer (des yeux). Melancolia: „Nu bag seamã cã dasuprã-mi vijelia se stîrneºte. „La vertu antipsorique de la clématite était connue des anciens. – Curpeniþã. descendre. APÙI. 181). Cantemir. 330). Dioscoride et Galien en ont parlé. – v.. soare rãtund! De-ai apune mai curînd…” (Alex. – 3Apucat. „Soarele apune” vrea sã zicã: „le soleil se couche”. ori cã tunetul vuieºte…” O doinã: „Oliolio. p. 425) 229 .2.

211: „Mãrirea tinereþii Eu simþ c-o am rãpus: De tot lumina vietii Acuma mi-a apus…” La Beldiman. sfãtuiesc. Conachi. pun la cale. Cîntec macedo-român (Col.155: „Înalþi Dumnezei! Ce vãd ochii mei De clipesc º-apun? Sub chip omenesc Un înger ceresc Vãd si se supun…” Figurat la I. Nicolae din Braºov. Dr. Obedenaru): „Ah. Iarã ca ºi mai-nainte la acelaºi loc s-au dus…” „Cînd cineva a murit. voi pulš asburãtorš. fericirea apune. se zice: i-a apus s t e a u a” (Mironescu. p. Çi asburaþš pîn' tu niorš. p. miscel. oiseaux de haut vol. Ioan din Vinþi. Frumoasa). Pann. Sf. Sã arate starea þãrii ºi cele ce-au suferit M i l a ei sã nu apuie. p. ms. În sensul din urmã. c-apoi sînt toþi de perit…” Tot aºa se poate zice cã: bucuria apune. merg cu toþi la curte.. Neamþ. qui volez jusque dans les nuages. p. XVII (Cod. 119 b: „AcumŠ toate mãdulãrile trupeºtš deºšarte se aratâ. Tragod.APÙN A. al bis. o c h i š apuserã ºi audzulŠ asurdzi. d e s c e n d e z un peu…” O c h i i apun cînd se închid. prin asociaþiune de idei între „lumina” ochiului ºi „lumina” stelelor. 1689. ne întimpinã forma reflexivã într-un text omiletic din sec. însiºi oamenii apun cînd se apropie moartea. c. ms. 27: „ªi cum se aratã noaptea ºi l u m i n a au apus. v. de carii se înpartŠ. limba cu tãcére sã îngrãdi…” C. Vãcãrescu. Erotocrit. Nihšam sã vã apuneaþš…” = Ô vous. 715: „Venind. Argimagzariul la Poartã sã se facã rînduiesc. ce li s e v o r Š apune d e î n t r e o c h i 230 ºi nu se vorŠ putea întoarce înapoi…” . 644): „cãutãndŠ îndârãtŠ sã vazâ pre derepþii. f. fiind moarte ºi nemiºcate ºi toate netriabnice: mãnule ºi pioarele sãntŠ legate.

534 a): „vîndutu-š-am dumnealui pivniþa noastrã de pišeatrã din Tîrgoviºte cu tot locul cît sã va alége ºi cu un loc de prãvãlie alãturea cu pivniþa. p. a lorŠ aºãzare. 231 . la Boliac: „Cînd s o a r e l e apune pe vãi ºi pe colnice. care loc mérge în lung din uliþa cea mare spre s o a r e apune pînã în uliþa caré mérge pre lîngã locul Hriziš Banul…” Basmul Pici ramurã (Stãnceseu. eu însemnamŠ a lorŠ mare deosebire. 1754.r ã s a r e „lever du soleil”. apunînd. f. eu socotiemŠ. p. 1690 (Cond. -OARE. Nic. Se-ntinde pe dasuprã-i cu bolta lui rotundã. v. p. 1. avândŠ inemâ la rãzbošu s-au rugat luš Dumnedzãu ºi dzâsâ sã stša soarele. Brãila..r ã s a r e este o licenþã poeticã. Sultãnica. 1Apus. ceea ce se explicã prin însuºi sensul acestui verb. De la Vrancea. Michãescu. Din s o a r e l e . a lorŠ miºcare ºi a lorŠ floare. flãcãii numai zale. Ceacîru).r ã s a r e pîn-o vedea pe dracu la s o a r e -aprune…” „Vîntului de la a p u s i se zice s o a r e -apune ºi m u n t e a n u” (P.2Apus. adj. 1683. κi rîd cu dinþi de lapte. 1794). 524): „mânišaþi-vâ ºi nu greºireþi. soarele sã nu apue în mãniša voastrâ…” Dosofteiu. 1 (f. la subjunctiv însã ºi la participiu prezinte se rosteºte totdauna cu n muiat: apuie. miscel. Legenda ciocîrliei: „Seninul dulce-al zilei. al bis. ºi îndatâ stãtu ºi sã opri soarele din calša sa sã nu apue…” Critil ºi Andronius (Iaºi. 2 a): „ªi bãtându-sâ (Isus Navi) cu inoplemeniciš ºi soarele apuindŠ. XVII (Cod. apuind. îºi iau mãrul din sîn…” Ca substantiv invariabil e foarte poporan compusul s o a r e apune „concher du soleil” în opoziþiune cu s o a r e . din Braº. nu: apunã. apui nu se aude mai niciodatã. c.. se trag de mîini din cale. Cînd sare viþeluºii ºi ugerul e plin. Synaxar. – Pun. La prima persoanã apun sau. APUNÃTÒR s. ms.r ã s a r e ºi pîn'la s o a r e -apune. κi spun cîte o glumã. Stat. Voind sã-i fac-un templu în care s-o ascundã…” unde articulatul s o a r e l e . 2): „a întrat vrãjmaºul dinspre s o a r e -apune ºi ne pustieºte ogoarele…” Alexandri. „descendant du soleil” (Cihac). a Hurezului. o s-alerge d-a-ncîtelea pe la s o a r e . în Arh. Cînd satul tot se umple de vaci ºi de junice. Un zapis de vînzare. Cînd rumene copile. sept. Ioan Crisostom. rîvnind acea minune. APUITÒR. 45: „D-o fi fatã. p.. ms. Sf. 15: „eu m-amŠ datŠ cu totul la privirea aceºtii mulþimi de stele.APUNÃTÒR O frumoasã icoanã a vieþei de la þarã „cînd s o a r e l e apune”. Basme. text din sec. din care unele era scînteioasã ºi altele strãlucitoare. unele rãsãrindŠ ºi altele apuindŠ…” v.

Din prepoziþionalul a (= ad) ºi din p u r u r e.f. 1644. de care nu se deosebeºte prin sens. Figurat: bucurie apusã. Beldiman. Vãcãrescu. Jurãm p-altar de statornicie…” κi mai prepune uneori pe d e: d e . În ambele serisuri e sinonim cu a s f i n þ i t. Tragod. apus este dinamic. Apun. disparu. s. p. în sensul al doilea e static. provenþ. 2.: 1APÙS.: sur le déclin. arãtînd regiunea cerului unde stelele a p u n. coucher (des astres). 245 a: „Isus Hristos. A-PÙRURE. Apus „coucher”. ouest. Apun. lumina cea neapusâ. Divanul. -Ã.. passé déclin. T o t d a u n a sau h o j m a. span. Varlam. – Soare-apune. neamuri apuse în întunerecul veacurilor etc. en tout temps.a-purure sau d-a-purure. Luminã apusã. 80 b: „lumina lumii în lumina credinþii. strâlucirea cša vénicâ…” ªeapte. 232 l a.a p u n e. v.. 127: „mšargemŠ spre lumina cša neapusâ a dzilei mãrirei lni Dumnedzãu…” Cu acelaºi sens: n e a p u i t o r. 5A): a-pururea. ce plãcere! În noi s-aprinde foc ce nu piere. fig.coincidã cu ital. ºi portug. adv. taine. cu s o a r e . p. 1643. toujonrs. cu s c ã p ã t a t. 29: „O. f. construindu-se cu s p r e. De aceea-n îngrijire d e -a-pururea plutea…” v. continuellement. 2APÙS (plur. Prin sens ºi prin partea radicalã -p o n. Cantemir. – v. le part. – 2Apus. fig. occident. d ' a p u n pris comme adjectif: couché (des astres). Se zice mai adesea apus d e s o a r e. ª-aprins a-pururea-n noi sã fie. Stele apuse. Mai obicinuit îºi acaþã pe emfaticl -a (v. În primul sens.n. p o n i e n t e. apusuri ºi apuse).APÙNE APÙNE (SOARE-). adecã în soarele cel n e a p u i t o r i u a o preface…” v. direptul soare. I. .. nearticulat. p o n e n t (Cihac). 1. Soarele apus. I.1698. p o n e n t e. p e l a. Purure. ce simþire! o. neapus însemneazã mai mult ceea ce nu poate sã a p u i e sau nu a p u n e niciodatã. La negativ. însemnînd treptata a p u n e r e a stelelor. 3915: „Dar de ei a se încrede niciodatã nu putea.1.

Încã-mi aduc aminte de groaza ce simþeam. ªi mi s-au ºoptit La apus d e s o a r e Sã mi te omoare…” (G. Alexandrescu. cu sensul direct: „Aºa în a mea rîvnã.D. pe locul pãrintesc. Cînd la apusul z i l e i scheletul lor priveam…” 2. Un boacet din Moldova: „Ie-te dupã sfîntul soare.T. þãrîna lor slãvesc. p.. ºi lumea toatã nimic nu ne foloseºte: Nu-i scãpare…cãei nãdejdea de la noi este departe. mai jos. 91) Balada Mioriþa: „Ei se sfãtuirã Pe l-apus d e s o a r e Ca sã mi-l omoare…” Figurat.APÙS Balada Oaia nãzdrãvanã: „ªi mi s-au vorbit. la Costachi Conachi. 233 . Cam pe drumul mare.. trist martur l-al nostru trist a p u s…” ºi tot acolo. Mãnãstirea Dealul: „Mãreþul turn. p. tu eºti stea fãrã apus…” Gr. pop.. 435) Colindã munteneascã: „Spre apus d e s o a r e. S-o-nchegat lumina vieþei cu apusul cel de moarte!…” Ibid. 100: „Amar nouã! ce durere ne arde ºi ne topeºte! Noi murim. Fiu al astor ruine. Apus „occident”. Luminos ºi frumos tare.. 224: „Tu pãtrunzi a mea simþire cu lumini ce în cer nu-s… Tu eºti Dumnezeu de viaþã. Trec ªi se petrec Stoluri de voinici Pe cai povîrnici…” (Ibid. Poez.

1681 (ms. 14: „ºi šarã sã hie svintii mãnãstiri o moºie în muntele Bucécšului. 190): „date furâ noao patru eyagghelii. „R ã s ã r i t u l ºi apusul” = lumea întreagã. Balada Soarele si luna: „Noi cît om trãi. „apusul s o a r e l u i”. ms. 351: „toþi domnii pãmântului ºi toþi vitéjii lumiei de la r ã s â r i t pãnâ la apus…” Varlam. Poez. pentru acéša se câdé ºi stlãpi a fi patru…” Apus se pune obicinuit în antitezã cu r ã s ã r i t. ºi la r â s ã r i t Š ºi la apusŠ. Urechia. Inventariul Cotrocenidor. 393). Nu ne-om întîlni: Cînd eu merge-oi la apus. printr-un fel de pleonasm poporan. m i a z â n o a p t e. Tu la r ã s ã r i t te-ai dus. a m i a z â z i. însã de cãtrã apusul s o a r e l u i toatã partea jupãnésii Caplii den Cocorãºti…” Apus este unul din cele patru puncturi cardinale. Cînd tu merge-i la apus.APÙS Cã-i nainte mergãtor ªi-napoi întorcãtor: Merge de la rãsãrit ªi pînã la a s f i n þ i t.2. p. 131). I. XVII (Cod. derep-ce sãntŠ stlãpi acésté lumiei. nici sã auzã de numele Papii ºi a bisericii Apusului…” 234 .. cã ºi lumea patru pârþi avãndŠ: r â s â r i t u l Š. al bis. Dobrogea. p. III. pop. Nicolae din Braºov. Înmormînt. Letop. Moxa. text din sec. 45 a: „într-un asŠ šaste de o datâ ºi în ceršu ºi pre pâmãntŠ. ºi în toate laturile lumiei…” În urma schismei lui Fotiu (858). p. I. Stat. f. 1620. vorbind despre Conciliul de la Florenþa: „în loc de împreunare. Eu la r ã s ã r i t m-am dus… (Burada. 1643. Proverb despre cine povesteºte fãrã ºir: „Îmi vorbeºti una de la r ã s ã r i t ºi alta de la apus” (Pann. f. 106.). p. apusul.. 121) Rareori se zice în acest sens. Arh. 172) Cirnilitura despre scrisoare: „Limbã dulce sau amarã grãieºte la r ã s ã r i t si s-aude la apus” (Alex. Predicã. religiunea creºtinã s-a despãrþit în douã mari secte: biserica R ã s ã r i t u l u i sau greacã ºi biserica Apusului sau latinã. miscel. Sf. ªi de la apus Dupã ce s-a dus Merge iar la rãsãrit…” (Burada. p.

mai adãugîndu-se o podealã fãcutã iarãºi din scînduri. Pintea. cirea 1550 (ms. cãci altfel împlîndu-se iazul de apã s-ar strica iezetura. în Acad. doi laterali ºi unul în faþa iezeturei unui iaz. apusturi). de moulinage: écluse. 1Apus. c. Coresi. c. 460 (Esai. 12): „Siriša despre rãsariturile soarelui ºi pre elini de la apusurile soarelui…” „Sur…an ¢f' ¹l…ou ¢natolîn. iar prin urmare dublet etimologic cu a d ã p o s t (= adpositum). longe fecit a nobis iniquitates nostras…” unde ºi-n toxtul grec e pluralul: „¢natolaˆ ¢pÕ dusmîn". Moldovenii au luat cuvîntul de la poloni: 235 . APÙST (plur. „Vîntului de meazizi se zice v î n t u l -m a r e ºi apusanul” (P. -Ã. cale Îi faceþi ºi-l proslãviþi ºi-n deal ºi în vale…” v. Lãmãºeni). – Asfinþit. Solescu. „Apust la moarã este iezitura cea de lemn. Însã la Silvestru. 1577. La pãretele din faþa iezeturei se aºeazã 2–4 stavile. ce s-au suit. Rom. „Apust la moarã se numeºte o clãdire din trei pãreþi de scînduri. 1... în Acad. et subst. Biblia ªerban-vodã. Chiºcãreni). APUSEAN. cari în timp ploios se rãdicã.). t. v. „occidental. ka…toÝ Ellhnaj ¢f' ¹l…ou dnsmîn Corbea. ceea ce s-ar potrivi sub raportul sensului ºi n-ar fi tocmai greu de susþinut în privinþa foneticã. 1651. s. 2Apus. appartenant à l'église romaine. c. habitant de l'occident” (Cihac).APÙST În Psaltirea ªcheianã. deluîngat-au de noi fãrâ-de-légile noastre…” „…quantum distat ortus ab o c c i d e n t e. Suceava. s-ar scurge toatã apa ºi moara n-ar mai îmbla” (I. Bottez. e singular: „cãtu-š de departe rãsãritulŠ de apusŠ”. care opreºte apa cînd vrea. IX. ps.1688. se zice ºi s t ã v i l a r. 2. Iaºi. adj. LXVII: „Ce lui preste apusuri. Termen mai obicinuit este j i l i p. La prima vedere.. Psaltirea. În opoziþiune cu r ã s ã r i t e a n. Totuºi originea latinã sau romanicã trebui cu totul înlãturatã.). – Scãpãtat. ca ºi-n cel paleoslavic: „vŠstotzi ot z a p a d Š”. ne întimpinã forma appus: „…de rãsãritul soarelui pãnã la appus (âppoys)…” „…a solis ortu usque ad o c c a s u m…” În graiul vechi apus se întrebuinþeazã ºi la plural: apuse ºi apusuri. Nevrincea). apust ar pãrea a fi latinul a p p o s i t u m. p. circa 1700 (ms. CII: „…cãtŠ stau rãsâritele de apuse. XLIX. Banat. Rom. ºi-i dã drumul iarãºi cînd vrea” (G.n.

Poveºti. apuþinu. p. l. din Bucureºti): „apuþinezu. Format din p u t prin prepoziþionalul a = a d. Dicþionarul bãnãþean. apuþinare). – Aulm. A-PUTÈRELE-A-FI (DE-). apuþire). . în Muz. Tr. ne întimpinã numai la Budai-Deleanu (Dicþ. 9): „…au început ºi mai cu gura ºi cu ocãri asupra lui ºi a-l mustra cum de au fost el aºa de nebun ºi de tont. – Pot. iar la Dosofteiu. weniger machen”. Sinonim cu a m i r o s.APÙST u p u s t „die Schleuse an einem Teiche”. 1680: „nãri au ºi nu vorŠ m i r o s i. Coresi. în loc de î m p u þ i n e z. vb. oculos habent et non videbunt. adv. – Apipãiesc. aures habent et non audient. sãrace. 236 APUÞÌRE. v. copt d e -a-puterele-a-hi. Amiros. circa 1670 (Col. – Puþin. ochi au ºi nu vãdŠ. p. – Lãtoc. ms. – v. Cicã eºti om. 1883. Jilip. Arhaism.. sentir bon ou mauvais. om bãtrîn ºi moºneag d e -a-putere-a-fi. 1577. diminuer. p. ºi nu þi-ai prãsit un ban sã-þi poþi cîrpi o nevoie la o vreme grea…” v. ps. dans toute la force du mot.. Aput. Basmul Pepelea (Sbiera. Vlãhuþã. din cari iatã cel dentîi: „do zatrzymania wody w stawie albo wypuszczenia jej sa u p u s t y = pentru oprirea apei în iaz sau pentru scoaterea ei sînt apusturile”. De la poloni au primit aceastã vorbã ºi rutenii: o p u s t „Schleuse” (Zelechowski.. 424): „Aput. APÙT (apuþit. Upusci•) aduce o mulþime de texturi poloane. ºi sã-l cuprindã aºa jocul cînd aude o turluiturã de fluier!…” A. A-fire. Sub raportul morfologic se apropie de vechiul adjectiv „a-firea”. flairer. vb. istor. v. ms. APUÞINÈZ (apuþinat.. Din polonul u p u s t vine românul apust prin disimilaþiune vocalicã. Apºoarã. 129: „Ai înnãucit. Sã fie oare poporanã? v. ºi cum de el.. – Avãd. – v. réduire. urechi au ºi nu audŠ. Olfacio”. I. plus que suffisamment. – Moarã… APUªOARÃ. Aceastã formã. nasure au ºi nu aputŠ…” „Os habent et non loquentur. ammoindrir.1651: „nari au ºi nu m i r o s e s e Š”. Linde (v. nares habent et non o d o r a b u n t…” unde la Silvestru. de tot. din vechiul slavic u p u s t i t i „ dimittere”. vermindern. 574). – Put… A-PUTÈRE-A-FI s. Împuþinez. ca în „apipãiesc” sau în „adulmec”. Un moldovenism energic ºi frumos în loc de: „pe cît se poate mai mult”. – Apuþit. CXIII: „RostŠ aŠ ºi nu grãescŠ. Nuvele.

Letop. Olfactio”. bãnãþean. Colinda Pluguºorul: „ªi pãmîntul mãsurarãm. a rãsturna brazda cu plugul” (Costinescu).D. II. Moxa.n. flairé. 1AR. Poez.T. Dupã ce-l ararãm. p. A p u þ i t u r ã. (arat. pop. p. XXIV. se zice dupã timpul anului cînd se arã.1580. ar d e p r i m ã v a r ã. 2APUÞÌT. unde š-arâ fi apuþitulŠ?…” v. le part. Aput. Letop. 403: „deci Crašu (Sigismund) cu cãtâ hvalâ venise. l. -Ã.AR 1APUÞÌT. A lucra pãmîntul pentru a-l face sã rodeascã bucate. 456: „cãzut-au o brumã mare de au stricat pînile cele mici.. fiind boii slabi de earnã…” 237 . ºi d e p r i m ã v a r ã earãºi nu putea sã are de vreme. s. arare). circa 1670 (Col. Latinul a r o. cã-ºŠ pierdu voinicii cu totul ºi lãsâ oase de oameni cãtŠ nu-ºi putea ara oamenii pre acei cãmpi…” Dupã ce se arã pãmîntul. p. 139) Ar d e t o a m n ã. „A ara. 1620. Tr.11: „de-arâ fi tot trupulŠ ochšu. I. 424): „Apuþitul. labourer. le part. quatern. vb. Treaba plugarului. Mercurile Gropile. Îndeletnicirea de cãpetenie a oamenilor de la tarã. Olfactus. Aput. passé d ' a p u t pris comme adjectif: senti. Coresi. cã nu putuse oamenii ara d e t o a m n ã. þãran…” Pentru a se putea ara bine.. trecut de asemenea la italieni... 2Apuþit. passé d ' a p u t pris comme substantif: odorat. unde arâ fi auzul? šarâ de-arâ fi totŠ auzŠ. 47: „tu arã pãmãntul ºi pãzeºte cãsnicia. pãmîntul trebui sã nu fie vîrtos. – v. apoi se g r ã p e a z ã ºi se aruncã s ã m n î n t ã. Miron Costin. p. C-aºa ne era locurile. cu mai mare ruºine se întoarse. Neculce. Dicþiouar ms. Arhaism. Il g r ã p a r ã m ªi grîu curat s e m ã n a r ã m…” (G. Omiliar. Sinonim cu m i r o s. – 2Apuþit. portugezi ºi provenþali (Cihac). ºi alte meºterºuguri trebuitoare fã ca un. v. fiind vremea oºtirii.. spanioli. 1883. Mãsurarãm ºi-l ararãm: Joile Vãile. APUÞITÙRÃ. ºi stricase ºi pînile mari care era mai tãrzie. p.

. ºi caii îl mãnîncã” (Baronzi.T. Letop. Numai pluguleþul meu L-a-nþelenit Dumnezeu!…” (G. Patru pluguri aº dura. 87).2. Arã þelinã ºi moinã. I. pop. ªi îmi samãn cel ogor Cîntînd doinele cu dor…” A ara un cîmp pentru întîia datã se zice: a despica þelina. Poez..D.. Cîntecul Jianului: „Vãzui oamenii arînd C u p l u g u r i l e î n r î n d. l-au întrebat ªtefan-vodã: el au strigat aºa tare? ºi de ce arã duminica? El au zis cã au strigat el sã aducã boii la plug.. 1878. 484): „Uite. 291) Costcachi Negruzzi. II. p. iar plugarii cîntã. mergem sã arãm. 258): „Sã-ºi puie cineva 238 obrazul pentru unul ca tine ºi sã te hrãneascã ca pe-un trîntor. sau: „boii arã orzul. cale de patru ceasuri. ªi ducãndu-l pre acel om la ªtefan-vodã. lit. arãnd la o movilã ce se chiamã acum movila lui Purcel. Þara-ntreagã aº ara!…” (Alex. p. 200: „…(ªtefan cel Mare) mirãndu-se ce om este acela cã arã duminica. Poez. 243) Cînd arã mulþi deodatã.T. îndatã au trimes în toate pãrþile ca sã-l gãseascã pre acel om sã-l aducã la dãnsul. p. pop. pop. ºi l-au aflat pre om în sus pre apa Vasluiului.. 60). mare minune-i ºi asta! . Poez. plugurile se aºeazã ºi înainteazã în rînd. Creangã. Cîntecul Pandurilor din 1821 (G. puico! dac-ai vrea.D. Limba. II. Povestea unui om leneº (Conv. Neculce. Cã avem sã sãmãnãm.AR Unealta cu care se arã este p l u g u l cu hãlteiele lui. cã pe acel om încã îl chiema Purcel. Voi aveþi sã ne urmaþi ªi-nsutit sã seceraþi…” Proverb: „Orzul îl arã boii ºi-l mãnîncã caii” (Pann. Doina nouã: „Boii mei cînd aud doinã.. Þ e l i n a s ã d e s p i c ã m. ºi arã duminica cã este om sãrac ºi într-alte zile n-au vrut frate-sãu sã-i deie plugul…” Balada Movila lus Burcel: „Sã-mi dea plugul ca sã ar Mi-a fost ruga în zadar…” O doinã: „Alei.

poporul zice: se arã c u m u -i c e n u º a” (G. mãcelar ºi altele. furnicar. -ÀRIU. pãcurar. negreºit. (iapã) cincarã… Numirile de pomi ca frãgar.. cizmar sau ciobotar. omul mînã” (Þara nouã. fnsemnînd un ce c u f r a g i sau c u a l u n e. vãcar..” De asemenea e de origine adjectivalã mãdular = lat. zenzalo etc. brumar. cireºar. sugar. dacã aci nu s-ar recunoaºte mai curînd lucrarea de analogie a termenilor latini: „Januarius” ºi „Februarius”. zenzara.2. peptenar. „cîntar”.3 Arat. – Bou. granarium. Bãsoc. frunzari etc. vestiarium. – Arãtor. Homocea). 1582 (ap. Infinitiv arhaic: „d e -a ararea”: Paliia. Cipariu. 1887. pectinarius. meºteºugar. adecã c u f l o r i sau c u c i r e º e. degetar ºi altele. Pe lîngã acestea: c) un mic numãr de adjectivi: primarius. „Cînd pãmîntul este fraget. adversarius.cãpãtase o mare rãspîndire mai cu seamã în epoca imperialã. deºi. cu femininele lor în -arã: (varã) primarã. ca româneºte în: cãrbunar. plugar. hornar. ferrarius. numite dupã cele cuprinse în acel loc ºi cari ar trebui sã aibã totdauna pluralul în -are ca „grînare”. „medullaris” trecut la „medullarium”. 162). 81): „în ºase dzile lucreadzâ. cassidarius. (cal) pãtrar sau cincar. -ÀRà (plur. pecuarius. secundarius. ci cuvîntul întreg e o reduplicare onomatopoeticã = it. ferar. porcar. ºelar. contrarius etc. Bine a mai zis cine-a zis cã: boii arã ºi caii mãnîncã…” Ghicitoarea despre „scrisoare”: „Gîsca arã. suffixe nominal correspondant au latin -a r i u s et -a r i u m.. de pe cînd se scria cu pene. coriarius. dînd naºtere unei mulþimi de substantivi. tignarius etc. precum si amnar = ad-manuarium. c. tertiarius. carpentarius. aquarium. Cãtrã rubricele b ºi c s-ar mai putea adãuga numirile lunelor ca florar. lemnãriþã. nu cu condeie. lignarius. poporul preferã a le trece la genul bãrbãtesc: furnicari. În þinþar nu este sufixul -ar. crîºmar. în cari agentul se numeºte dupã lucrul cu care se îndeletniceºte. în a ºaptea dzi tu rãdzbunâ d e -a ararea ºi dš-a secerarea…” v. cibrium.. -ari ºi-are). aparþin rubricei b. 239 2-ÀR . precum: a) masculini de agenþi: carbonarius. armamentarium ete. iar vorbele „ambar”. de unde ºi cãrindar. dar la feminin nu se face -arã.. furnarius. g e r o s sau b r u m o s. sau de pometuri ca alunar. uneori -ã r i þ ã: vãcãriþã. columbarium. argentarius. mãselar. ca româneºte în: grînar.. acar. „mãgar” sînt împrumutate. p. gerar. petrar. frunzar. zanzara = sp. lemnar. lapidarius.–ÀR dar tot de noroc sã se plîngã cineva. ca româneºte în: (vãr) primar. Tecuci. porumbar. iar cuvîntul armãsar face parte din rubrica c. fugar ºi mai încã vro trei-patru. derivînd dintr-un adjectiv: „(cal) armãsar = (equus) admissarius. – Arãturã. „pãhar”. tabernacularius. zidar. argintar. fãurar. – Brazdã. ci -ã r e a s ã: cãrbunãreasã. bãligar. crîºmãriþã.1. argintãreasã etc. cellarium. p. – Plug… s. La vechii romani sufixul -a r i o . b) neutri cu sens de încãperea unde se face sau se þine ceva: aerarium. Anal.

Sultãnica.. mai cu seamã însã la rubrica a. charbonnier. sau cu i. sens dessus-dessous.. 3-e pers. N-are a face cu turcul a l a k . s. ARABÀ s. p. – -aº. cari însã sînt numai adverbi.a . portugezului -a r i o ºi -e i r o. v. Rornânul -ar corespunde italianului -a r o. sing. 240 în scurt. carbonajo = sp. . – -ãreasã.a . a n a p o d a. primaire. Adesea se aspirã în harababurã. -er din -ar se datoreºte acomodaþiunii regresive a lui a cu i. Firtisealã nepomenitã þine Nea Nicola grecul.f. -a r i o. 1Arap. spaniolului -a r i o ºi -e r o. p. Aºa: cãrbunar = it. premier… Sufixul -ar este unul din acelea prin cari se formeazã mereu cuvinte nouã. HARABÀ (plur.f. Harabà.. Ãra! ARÀB. slãninã. de l'optatif du verbe auxiliaire a m. fãinã. granaro. primar = it. – -ariþã. decît numai doarã prin principiul comun onomatopoetic.b u l a k (ªaineanu). I. francezului -a i r e ºi -i e r. În casa Ioanei þi-i mai mare dragul sã întri. -areþ. primario. predomneºte în vechile texturi. 2Am [vol.Mai niciodatã nu se aude alababulã (Cihac). printre cîrpe. et plur. pi masã.n d a r a t e l e a. aruncate pi pat.n d o a s e l e a. s. deºi forma -ariu cea organicã.–ÀR Poporul rosteºte deopotrivã -ar ºi -ariu. cã vezi o mare curãþenie ºi toate lucruºoarele aºezate la locul lor. v. cel cuprins în consoanele palatale. O datã pe an e St. ARABABÙRÃ. printre blide. – v. – v. iar la vecina sa ai sã gãseºti strãchini. uºer etc. „far a l a b a b a l à = fare alla sciamannata. o c u r a t ã harababurã. primajo. iatã douã exemple: 1. primeiro = fr. primiero = sp. ARÀ! – v. De la Vrancea. – -ãriþã… 3AR. linguri. pivnicer. pi vatrã. d . Sinonim cu d . Niculae…” „Despre modul cum întrebuinþeazã poporul pe la noi cuvîntul harababurã.. a l a n d a l a. chariot turc. de ex. grand chariot. În cuvinte ca sãbier. grînar = it. mãmãligã. clucer. 683-4]. prin care se întîlneºte ºi mai bine cu veneþianul a l a b a b a l à. a n o c a t o. granero = fr. 6: „În cîrciumã e arababurã mare. „parlar a l a b a b a l à = favellare come i pappagalli” (Boerio). harabale). carbonero = port. primario.: „andar alababalà = vivere spensierato”. pêle-mêle. primero = port. arabale s. -a j o ºi -i e r o. pe cînd arababuarã funcþioneazã mai totdauna ca substantiv. granajo = sp. cîrpe. grenier. carvoeiro = fr. afarã de unele abateri mai rare. printre fruntaºi aleºi dupã sprinceanã. de ziua sa.

m. charretier. Anapoda. p. Are o cetate. Covurlui. Harac. ARÀG s. p.m. Mironescu. Arad. dar numai ca sat (Féjer). c. –v. Locuitorii de prin pregiur sînt într-o foarte mare parte români. Numai de prin secolul XVI Aradul capãtã o însemnãtate oarecare istoricã.. 139) 241 .R a d u. s.B. despãrþit în douã prin Mur㺠ºi legat printr-un pod. HARÀG.ARÀD 2. fãrã sã bage-nsamã care e mai mare ºi care mai mic. – Curat. ARÀC s.n .m. Texurs. p.m i n e. s. 511) Într-un cîntec de pe la Mehadia (Vulpian. Poveºti. Reºedinþa unui vlãdicã românesc. Ar putea sã fie A . Oancea) v.. 2Alde [vol.. ARÀD. HARÀC. Neuf-Arad.41): „Sã bem noi vin de cel alb Cu fetele din Arad! Hai sã bem vin de cel ros Cu fetele din Lugoº…” Din Ardeal: „Cîþi frãgari pe la Arad.. ARABAGÌU s.m i n e. De unde vine? e anevoie a ºti. ville roumaine. Numele se menþioneazã pentru prima oarã în documente ungureºti din secolul XIII. Basmul Pepelea (Sbiera. t. – v. iar l-alde Sava toþi vorbesc odatã.s. Ferice de Ion! cînd vorbeºte el.d e . de géogr. Atîtea gînduri mã bat…” (J.: Vieil-Arad. – Sãrac. mãtuºicã dragã! Nu ºtiu ce sã fie cã s-au sculat mama din mormînt…” v. Harabagiu. 309): „Araca-n . échalas.. mãicuþã-n deal la cruce. Doinã din Banat: „Sui. p. ARÀCA-N-DE-MINE! interj. HARABAGÌU. toþi ai casei l-ascultã ca pi pãrintele duhovnic. Sã vezi domnii cum ne duce Pe drumul Aradului Cãtanã-mpãratului…” (Familia. 9): „Araca-n . p. adecã satul lui R a d u sau unde ºeade R a d u.. 1885.d e ..d e -m i n e! ºi eu încã sã joc? Mã socoþi tu aºa de proastã?…” Basmul Sînta Vinere (Ibid. Formã poporanã în loc de s a r a c a . I. exclamation féminine de détresse. Sã observãm însã cã ºi-n Dolj o mãgurã se cheamã A r a d e (Frunzescu). 554]. ce sã zic decît cã la ii îi o c u r a t ã harababurã!…” (E. Un oraº din Criºiana.

dar a mai rãmas cîte ceva din terminologie. „Unealtã de tras rigle spre a scrie drept” (Costinescu). – v. de calligr. 1814. 2Aramã. mlãdiþele vechilor romani. Harac. în „o carte a Costii neguþitoršul de la B a š a . Glos.d e -Aramã”. v. din care metalul se scoate ca o peatrã neagrã din neºte puþuri foarte adînci. v. ARALÎC (plur. 1693 (Cond. 105). Spineanu. A perit industria. Un sat în judeþul Iaºilor (Frunzescu). n. 2.d e -Aramã mai trãia încã nu numai ca nume geografic.. Stat. der Raum. 1Turc. Zwischenraum. ARÀM.R.. I.: jambage. ARÀMA. j'ai réussi à passer” (Pontbriant). 1ARÀG s.I. loc. ºi apoi se prelucreazã cu multã mãiestrie…” (A.d e . 2ARÀM. HARÀG. Severin). arãmi ºi arãmuri). p. „La noi peatra din care s-a scos aramã se zice r u d ã…” (I. intervalle. t. Spielraum Platz”. se lãþeºte sub ciocan. v. cuivre. t. p. Polysu: „Aralîc. – Hambac. mai ales vase. zice: „…cari moºie ºi rumãni au fost 242 1ARÀMà .M. Constantin Brîncovean. – Riglã. pr. în Arh. araguri). 1D. care în 3 noemvrie 1813 spre mîngãiare ºi bucurie ºi vecinica pomenire în Aradul v e c h i s-au început…” ARÀDE.n. „Dr.f.. Nu se mai aude nicãiri (L. Metal roºietec. – v. (plur.n. aralîcuri): s. care se poate topi. 24).ARÀD Þichindeal. s.. artic.. 2ARÀG (plur. 1Aramã. din neogrecul ¢ r £ d a. 372: „ºcoalã pentru cei ce vor de acuma înainte dascãli sã fie la români. Pe la finea secolului XVII B a i a . – v.. Arad. Împrumut de la fanarioþi. ms. 1. distance. p. se mestecã cu alte metaluri. 1. Se întrebuinþeazã pentru facerea g o l o g a n i l o r ºi a feliuritelor unelte. espace. Din turcul a r a l y k „intervalle. Se zice ºi h a m b a c. Haram. ustensil en cuivre. Localitatea de unde altãdatã românii îºi procurau acest metal este B a i a . sã se rãdice.. s. „În Þara Româneascã – zice sub Mateiu Basarab arhidiaconul Paul de Alep – se aflã o frumoasã b a i e d e aramã. de géogr. interstice” (ªaineanu).: nom d'un village en Moldavie.. 217)..Aramã din Mehedinþi. mai puþin vîrtos decît ferul. „Mi-a fãcut aralîc = il m-a fait place. – v.

Ioan din Vinþi. ms. zise-mi: þine. f. Tr. Nicolae din Braºov. care era de la Dabija-vodã. au fost dat toate zapisele de aastã cumpãrãtoare la mãna Costii…” Românii nu fãceau bani de aur. descrierea unui cort: „Este-un cort mare. f. 1673. Letop. Legenda St-i Maria Egipteanã. numit a l a m ã. 373): „eºtii deîn pritvorul besérecei ºi purceº répede. Alexandrescu. Sf. În balada Radu Calonfirescu. Nic. XVII (Cod.. 70 a: „Sã aºŠ grãi în limbile oamenilor ºi ale îngerilor ºi dragoste n-aºŠ avea. 10: „Pre acele vremuri era pace ºi þara întemeiatã. Mãnãstirea Dealului: „ªi precum anticarul. miscel. 2Ban.. f. a mea mumâ. pe cari ºi grecul le cuprindea sub singurul termen de calk£j.. p. Era bãnãrie în cetatea Sucevei. ºi cãnd au fost la zi. sec. 477) În vechile texturi. carii numai aice în þarã îmbla. cîteodatã aramã se confundã cu a c i o a i e sau bronz. circa 1670 (Col. ºi acei bani ce s-au dat pre aramã au fost ai Costii neguþitoršul. la patima-i supus. p. Bãnuþii de aramã se zicea uneori a r ã m i o a r e. p. 423): „Aramã. 1689. pe locul pãrintesc. þãrîna lor slãvesc…” În industrie se fac fel de fel de lucruri atît din aramã. Fiu al astor ruine. Poez.D. ci de argint. 194 a: „Manasie celŠ închis în arame…” Dosofteiu. Cu þãruºe de aramã Cu cîrlige de a l a m ã…” (G. Cuprum”. Aes. 1883. ºi mai cu seamã de aramã. eu le luai ºi cumpârai trei pite…” Cu sens de „monetã nemaitrebuincioasã” în genere. 243 . Aºa în a mea rîvnã. la Gr. Muste. l. 4 ºalãi la un ban bun…” v. bãnãþean. Dicþionar ms. pop. Cu creºtetul nãrîmzat. ºi fãcea ºalãi de aramã.T. vâzu-mâ oarecine mergãndŠ ºi-m déde trei a r â m i o a r e. al Bis. III. 23 b: „La rãzboš mš-aš datu-mš bunâ-nvãþãturâ: Braþe de aramâ la sâgetãturâ…” unde în context: „œqon tÒxon c a l k o à n toÝj brac…on£j mou = posuisti arcum a e r e u m brachia mea”.ARÀMà zãlojit ¢achim spãtãrelul drept aramã oca 700 la Deadšul Duca. Culege veche-aramã ce nu mai are curs. rotat. neputãnd sã dea arama. fire-aºŠ ca o aramã rãsunãtoare ºi ca unŠ clopotŠ nerãsunãndŠ…” ªi tot acolo. precum ºi din amestecul ei cu zinc.

c. saŠ cum are fi…” Lucrurile de aramã pot fi poleite cu aur sau cu argint. Spre locaºul mîntuirii paºii mei a îndreptat…” Vasele de aramã. Snoave. 16: „Leonil: Atunci eºti o b r a z n i c? Nicu: Poroncã? Leonil: Vreu sã zic cã atunci î þ i a r ã þ i arama.ARÀMÃ De asemenea. 41: „bani rãi. Opincaru. Sufletul mortului. pe colea începe a s e a r ã t a arama. 117). 202. Jipescu. trece un pod de aramã: 244 „Nu mã mai judece nime Om cu suflet ca ºi mine. Melancolia: „Al aramei tristul sunet gîndul meu a deºteptat. mai multe locuþiuni proverbiale despre arama ce se dã pe faþã la oameni. p. lãsînd ochii în jos. ºi togma dupã cîtevan-chinãri sã-nvoirã…” De la Vrancea. moi borcanu ºi garafa. care nu însemneazã altceva decît „simulacrum alicujus ex aere facere”. poartã în popor numele de aramã. la îmmulþit arãmuri. 178): „—…na-þi o palmã. alãturi cu alte poduri alegorice. lit. p. descriind o bejenie: „zgoznotul sec al roatelor fãrã ºini. Cihac: „a . i s-a c u n o s c u t arama = = on a connu son caractère”. dentru aurŠ ºi dentru argint s p u r c a t. p. aramã în loc de „clopot de a c i o a i e” la Costachi Negruzzi.. . cînd începe a fi roºietec. mai ulcica. În legendele poporane joacã un rol însemnat p o d u l d e aramã. I. Pravila Moldov. Suceava. 1877. foarte poetic. stãpîne – zise Harap-Alb. 1646. Peatra din casã. dar poleiala se ºterge cu timpul. mai arama. Popescu. Bãgat-ai în cap vorbele mele? — Da. 12: „întrarã într-o pimniþã cu ghin ºi acolea la fundu buþi[i] sã sfãtuirã. P. ca sã þii minte ce þi-am spus. Povestea lui Harap-Alb (Conv. Nicu: Dar.º i a r ã t a arama = lever le masque. mai vorbirã. I. Mãlini). Sultãnica. Creangã. mai ceognirã bãrdacu. p. atunci m ã d i z v ã l e s c…” Proverb: „arama omului la beþie s e a r a t ã” (Pann. în cãlãtoria sa pe lumea ceialaltã. Cu asta a voit Spînul sã-ºi a r a t e arama ºi sã facã pe HarapAlb ca sã-i ieie ºi mai mult frica…” Alexandri. Ispirescu. ºi chiar cele metalice peste tot. 23: „…ca sã nu i se d e a p e f a þ ã arama…” Aceste locuþiuni n-au a face cu latinul „ducere aliquem ex aere” (Cihac). De aci. bãlãngãnitul arãmurilor ca niºte clopote dogite…” Aur sau argint amestecat cu aramã se zice s p u r c a t. figurat. ºi ieºind porneºte la grajdiu. bunãoarã: „a r a m i n u m unum argenti album” (Du Cange). „Între epitete de grîne: popuºoiul c o p t c a arama…” (G. saŠ prisne de arame. sc. f.. ca ºi în latinitatea medievalã. ºi atunci pe ici.

1651: "arculŠ de arame”.. (Cihac). span. I.ARÀMà Cã la podu de aramã Sufletul meu va da seamã. 1680: „arc de aramâ”. Bucov. de unde ºi ital. La podeþul cel de-aramã Strãinele-s fãrã mamã…” (Conv. 175) Balada Craiul ºi sorã-sa: „Eu atunce voi veni Cînd tu din casã-i ieºi ªi mie cã-mi vei gãti Pod de-aramã Peste vamã. Poez. lit. a r a m b r e. bãtr. Cuvîntul derivînd din latinul a e r a m e n. dar la Dosofteiu. II.. Pod de f i e r Pînã la cer. Pod de-a r g i n t Preste pãmînt. 14) Doinã din Moldova: „La podeþul cel de p e a t r ã Strãinele-s fãrã tatã. p. Pod de c e a r ã Preste þarã…” (Reteganu. ps.. Pod de-a r g i n t Peste pãmînt…” (Marian. 230): „ºi topindu-i în argintŠ ºi în aurŠ ºi în cšuai ºi în arame…” 245 . 153) Într-o variantã ardeleneascã a aceleiaºi legende despre Soarele ºi luna: „Pod de-aramã Preste vamã. Predica circa 1600 (Cuv. 181) Pentru c a l d e aramã din basmuri. portug. v. d. unde ºi la Silvestru. Coresi. Cal. medieval a r a m e n (Du Cange).B. 1886. ªi la podu de a r g i n t Va fi tare socotit…” (J. forma cea organicã este arame. r a m e. 1577. a r a m e etc. XVII: „arcŠ de arame”. care se ºi gãseºte adesea în vechile texturi. pop.

) ne întimpinã o mare varietate de forme: „doaâ tocure de rame… svéºnice de areme… médelniþa de arama… cruce de arame…” v.. Négre. altulŠ facŠ chšar de arame ºi numai cãce-l spoescŠ deasupra cu argintŠ…” Noul Testament. ARÀN. 57: „ciocoiu-ncailea. Apocal. 1ARÀP 2ARÀMÃ. homme noir ou basané. prin patronimicul A r ã m e s c u. Hranã. ºi de arame ºi de fier ºi de marmur…” Despre arame a se mai vedea la Cipar. Principia. m. dar tot acolo. Haramin. s-au numit unele sate A r ã m e º t i (Frunzescu.. de géogr. 95: „fuge dîn pungã-n pungã banu dã aram…” În inventariul mãnãstirii Galata din 1588 (Cuv.ARÀMà Popa Ion din Sim-Pietru.m. ARAMÌN. 1620 (ms. arapi). ARAMBÀªÃ. 10): „cetate de aramã”. p. Dicþ. 1648. 2Arãmie. Arabe.. Nume personal. 9). p. unulŠ améstecâ cu arame. v. t. ARÀNGHEL. d.: 1. Opincaru. bãtu-l-ar stelili. rébus héraldique des Bassarabes. top. c. de mauvais augure”. Jipescu. . unde însã se preferã 246 forma mai corectã a r a b. – v. . (plur. Printr-un joc de cuvinte poporan între aramã ºi h a r a m „ maudit. 12: „tot vasulŠ de pil. Cu sensul propriu de „om din A r a b i a” cuvîntul se aflã numai în cãrþi. 388.11: „šeste rašulŠ ºi ocolitŠ cu apã ºi ziditŠ cu arame ºi acoperitŠ cu focŠ…” Pravila Moldov.. ARÀNÃ. n. f. bãtr. – v. XVIII. s. p. – v. Maidan). ei-l spurcâ ºi améstecâ. Colibã. îngroapã magmudele ºi nisfele d-ali noi ºi bani dã aram scoºi dîn pielea mea…” Ibid. Alexandria. Aceastã formã se aude pînã astãzi în Banat: „Acei ce lucrã aramea se cheamã cãldãraºi” (S. 193 sqq. I. Rom. Se rosteºte ºi aspirat: harap. Liuba. 1Aramã. p. 2. Arhanghel. – v. 1646.v.pr. fig. Banat. în Muntenia þãranul zice la gologani „bani de aram”... argintulŠ aºijdere. în Acad. p. ºi tot vasul de lemnu scumpu. Harambaºã. dupã care apoi. 40: „aurulŠ cel curatŠ ce are fi sã fie. – Gologan. 3.

Se rugã de slugile palatului ca s-o priimeascã. Letop. Urs…” (M. Tr. A r ã p o a i c a. ªi cu dinþi smãlþaþi…” „Harapii sînt negri cum îi pãcura” (D. ba ºi la turci. 423): „Arap. Bãrbulescu. Hoþ.ARÀP Neculce. c. Arabs. Harap…” (T. Dobrea. Cuca). 135). circa 1670 (Col. l. de n-ar vedea pe tatãl sãu ºi pe moºul sãu negru. ªi cu buze late Roºii ºi umflate. A r ã p ã s c. oct. ºi-þ pãrša cã-š un s ã r ã c i n Š ponegritâ…”. I. 9 (f. 398): „Acolo ºedea o a r ã p o a i c ã bogatã. Varlam. prin arap se înþelege totdauna n e g r u sau n e g r i t e a n. Rogojeni. c. Dicþionar ms. Negru ºi buzat. Pribegii). 1683. Folteºti). Proverb: „Arapul. c. Arabia. Printr-o reminiscinþã medievalã despre vestita medicinã a r a b ã. „La un cîne negru se zice Harap sau C o r b e i” (A. Legende. care o vãzuse de sus cînd întrã pe poartã. c. f. Prahova. Þigãu. porunci sã o aducã…” v.. Dorozan. Drajna-de-Sus). Brezoi. „Numiri cîneºti: Toroman. 1883. 56 b): „elŠ nu o cunoscu pre dânsâ.” În gura poporului. Magheru. Arabicus. mai ales la ciobani. apoi la margine scolia: „arapŠ”. Þara A r ã p a s c ã. ªi cu ochi holbaþi. 247 . el s-ar omorî” (Pann. 306 a: „aºea sã rugâ arapca acéša cu inimã înfrãmtã ºi plecatã…” Basmul Fata cu pieze rele (Ispirescu. p. sinonim cu arap era s ã r ã c i n = „Saracenus”. Basilescu. se obicinueºte a da numele de Arap la cînii cei negri. „Între numi ciobãneºti de cîni: Dulãu. ºi tot aºa este la vecinii noºtri serbi ºi bulgari. ºi frãmsšaþša eš topitâ de multâ nevoinþâ. bãnãþean. II. cît ºi împãrãþia aceastã a Þarigradului începuse a se îngriji de dãnsul. cã-š era veºtedzâtâ faþa. p. Covurlui. Covurlui. Arapinã. Cu solzi mari pe cap Ca solzii de crap. Ialomiþa. f.. la feminin se face a r a p c ã ºi a r ã p o a i c ã. Dosofteiu. I. Pe la þarã. 396: „se mãrise numele acelui Mirveiz prea mult. p.1643. Balada Chira: „Un arap bogat. Din arap. 51 b: „Arapca acéša ce pentru credinþa ei vendecâ DomnulŠ Hristos fata ei…” Ibid. Synaxar. cã se închinase turcii ºi a r a b i i mai pre giumãtate de slujia la dãnsul…” În graiul vechi. c. în credinþele române arapii apar uneori ca mari doftori. Arap.

Albans sînt sculptaþi o mulþime de berbeci: ram. apoi chemã pe împãrãteasa ºi-i dete buruienile sã le fearbã ºi sã le bea…” În secolul XVII ºi mai denainte. noi însã credem cã a luat-o anume din Paul Ritter. În veacul de mijloc rebusurile erau forma cea favoritã a limbagiului eraldic.R. pe cari poporul îi strigã: arab! arab!…”. anglezeºte salmon. nu trei capete negre.1862. 248 .1 p. John's în Cambridge pe monumentul unui Ashton. astfeliu cã ambele se unesc încruciºîndu-se în nivelul capetelor. ba poate ºi Asanii din imperiul româno-bulgar. Boliac (Daco-romane. mai mult sau mai puþin. A magyar birodalok. braþul stîng al fiecãrula fiind rãdicat în sus. Bunãoarã: trei somi. purtînd fiecare pe gît cîte o zgardã cu inseripþiunea: rydge. 1597). amîndoi tineri ºi frumoºi. „A fost odatþã un împãrat ºi o împãrãteasã. Asemeni aluziuni. asemeni rebusuri sînt. pe care nu-l putem trece cu tãcerea.ARÀP Basmul Omul de peatrã (Þãranul român. Boliac nu indicã sorgintea din care a împrumutat aceastã complicatã variaþiune a rebusului eraldic al Basarabilor. fãrã legãturã. puse în vîrfuri a douã crenge încruciºate. o lance plecatã: shake-spear. bogãtaºii români îºi aduceau nu rareori n e g r i t e n i. Pest. întorºi cu spatele unul cãtrã altul. iarã braþele drepte sînt lãsate în jos ºi picioarele au aerul de a danþa. Dar cunoºtinþa românilor cu aceºti arapi e cu mult mai veche ºi este în legãturã cu un ciclu legendar interesant. ne întîmpinã la St. un genealog serb din secolul trecut. 100). Pe timpul lui Matei Basarab. sau la profesiunea acestuia. Lond. dar nu fãceau copii. sînt marca familiei Salmon. cei doi arapi întregi. 34). nr. luminate împãrate! Am auzit cã împãrãteasa nu face copii. Viena. noi unii n-am putut-o gãsi. sed r e b u s. cari sînt descrise figurat: non verbis. p. Muntenia figureazã acolo în urmãtorul mod: Marca Moldovei în Levin Hulsius se compune iarãºi din capete n e g r e. 1869). nr. Ivanfi. Împãratul luã buruienile de la arap ºi porunci sã-i dea cal împãrãtesc ºi un rînd de haine de aur ce-þi lua vederile de frumuseþe. crengele sau ramurele în graiul simbolic al eraldicei denotînd derivaþiune. din care ne-au mai rãmas multe elegante ºi curioase specimene. Levin Hulsius a publicat în timpul lui Mihai cel Vlteaz stemele tuturor þerelor dintre Carpaþi ºi Balcan (Chronologia. din cari s-a tras si dinastia Muºateºtilor din Moldova. 95) scrie: „Boierii au o mulþime de robi n e g r i t e n i cumpãraþi. ºi am adus buruieni. cfr. adecã al Bas-a r a b i l o r. ori la calitãþile sale personale. Tot în Ritter ºi-n Boliac. însã nu trei. cãci altfeliu ea n-ar îndeplini scopul sãu de a fi o limbã simbolicã” (Heraldry historical. XXII) publicã între celelalte. ieºind dintr-un butoi: tun. Tot aºa rebusul familiei Basarabilor. specificã pe Shakespeare ete. 1741. ca primitiva marcã a Munteniei. pe care cum le-o bea. chiar esenþiale în orice eraldicã.. erau capete de arapi. Aºa pe monumentul abatelui Ramrydge la St. în colecþiuni eraldice mai vechi. I. ci numai douã.I. carele nici acela nu citeazã fîntînele sale în cazul de faþã (Stematografia. În evul mediu elementele cele semnificative ale unui nume propriu jucau un rol foarte important. Într-o zi veni la împãratul un arap buzat ºi-i zise: Sã trãieºti. rãmîne grea. Aiuri. „Rebus – zice Boutell – este o compoziþiune eraldicã fãcînd aluziune la numele purtãtorului stemei. Ele dederã naºtere în eraldicã aºa-numitelor rebusuri.1864. cãlãtorul Paul de Alep (A. Un frasin: ash. goli.

se vãd cele douã capete negre aºezate în vîrful crengelor. – Basaraba. Creangã în Conv. ancienne famille noble de Moldavie. La 1639 (A. Arãpeºti). Rusãt.I. pr. capãtã de la acesta numele antitetic de Arap-Alb. în orice caz. Cerchez. La singular se zicea totdauna articulat: Arapul. Act moldovenesc din 1665 (A. p. Acad. pers. În vechea poezie poporanã epicã a serbilor ºi mai ales a bulgarilor. – Aleodor. este de aceeaºi naturã cu basmul lui Aleodor ºi cu altele. Oricum ar fi.A. pr. 136). I. t. p. n. 1862. Acest basm. p. Vasilie-vodã Lupul trimite într-o cercetare judecãtoreascã pe „Gheorghie Arapul biv slujšar”. pop. nu se ºtie. CCCXXX sqq. – Negru-vodã.1877. Un fiu de crai. Poporul român el însuºi ºi-a plãsmuit legenda eponimicã a lui N e g r u -vodã. v. – Arãpilã. Moskva.. n. I..R. 249 . La Cantemir. Urechia. v. HARAP-ALB. 94). 155): „ºi sã socotiþi sã alegeþi partea Arapeºtilor despre Boteºti pre derese ce vor avea ºi precum or ºtie ºi oamenii buni…” v. pe cari Levin Hulsius le acoardã Moldovei. literalmente n e g r u . 1676 (ap. Antonie Vv. 1Arap. dupã cum o constatase demult Bezsonov (Rybnikov. ed. Miron Costin I. 80): „au trimis Dabijea-vod pre dumnealui pre Costantin Bant㺠ºi pre Costantin Arapul sã facem oameni de oaste…” Într-un act din 1669 iscãleºte: „Alexa Arapul vornic” (A. Mold. lit.).. în cari eroul învins se supune la o mulþime de încercãri. Descr.R. – Sãrãcin… 2ARÀP (plur. 2. ARAP-ALB s. de minune povestit de I.ARAP–ALB sub numele de stemã a imperiului româno-bulgar al Asanilor. românii poartã numele de arapi.R. Narodnyša byliny. m. între familiile boiereºti: Arapeºtii. V.. adecã „negru” prin boiul feþei. I.I. fiind biruit prin viclenie de cãtrã duºmanul sãu ºi silit a-i deveni rob.I.a l b. din acest rebus eraldic al Basarabilor s-a nãscut cã: 1. Arãpesc. Arãpeºtii ne întimpinã ca boieri deja de pe la începutul secolului XVII. Strãmoºul acestui neam putea sã fi fost a r a p de viþã sau numai a r a p. de mythol.: nom d'un héros légendaire.114.. scãpînd apoi prin ajutorul „metamorfozelor” ºi al „animalelor recunoscãtoare”. – 2Turcul.

parc-ar fi zugrãvit…”. ci se înlocuieºte prin a r a t ºi a r ã t u r ã. 10: „a r a r e o r i numai ce-o vezi cu cîte-o brînduºe-n pãr. Négresse comme sobriquet de Bohémien ou de Bohémienne. cu cari se împacã ºi sub raportul accentului. ªi aspirat: harar. vorbindu-se cãtrã o þ i g a n c ã: „Du-te la apã. „bâcle. Harapnic. Potrivitã la nãlþime. Arareori. Sultãnica. pe cînd la negresã se zice a r ã p o a i c ã. 250 v. – Baºardinã. Fie din paleoslavicul sau serbo-bulgarul A r à p i n.” N-are a face cu adjectivul r a r. 1Turc. p. þesut din pãr de caprã. la feminin A r à p i n a. 1Arap. fãcut din asemenea þesãturã…. coperiº de cãruþe sau carã. dar mai jos. 1Arap. – v. Basmul Cele trei rodii (Ispirescu. ARÀPUL. ºi se mai dã ºi la þ i g a n i. Formã mai poeticã decît sinonimul cel amplificat a r a r e o r i ºi mai energicã decît adjectivul adverbializat r a r. cu care se fac corturi ºi se acopãr cãruþe. fie.m. – Arãpuºcã. termenul arapinã se dã numai la þ i g a n c ã. fata de împãrat. „lãcrãmã ºi mulþumi lui Dumnezeu cã a scãpat-o de slutenia pãmîntului. Costinescu: „Arar. s. HARAPÌNÃ. arãri). ARÀPNIC. – 2Arat. un fel de þol gros ºi rar. 2ARÀR. s. grand sac à grain" (ªaineanu). l'infin. Monum. d ' a r pris comme substantif: action de labourer.. 1ARÀR (plur. din care se face traiste pentru cai sau se acoper cãruþe…” Laurian-Maxim: „Arariu. Din prepoziþionalul a ºi . zmeadã. – -ìnã. camelot” (Pontbriant).177): „Turcii se gãtise sã robeascã þara. arari ºi araruri). 204). – v.f. mai curînd. adv. Chiar cu acest sens:„s a c arar”. ºi au venit un paºã mare cu oastea lui din adîncul þãrii turceºti. 2Arap. 361). (Papiu. În opoziþiune cu a d e s. et n. Legende. Chipul ei e. iute la fire ca lemnele ujujite. ARAPÌNà s. ne intimpinã la Dionisie Eclesiarcul. þeseturã de pãr. s. De la Vrancea. r a r: a d . II.ARÀPCà ARÀPCÃ. ARÀRE (plur. – Ararul. ºi adusese s a c i arari plini cu ºtreanguri ºi curele ºi lanþuri sã lege robii…” v. pe care cît p-aci era s-o ia de nevastã un þ i g a n. de harapina spurcatã…” v. p.f.r a r u m. 1Ar. p. – 2Rar. rarement. „scorþotinã” ºi alte asemeni epitete cu sens de femeie perdutã.. Nu se întrebuinþeazã mai niciodatã. – Þol. arapino! ce tot spui astfel de fleacuri…?” În basmul Bãlaurul (Ibid. – v. 9: „Fata Chivului e. de pildã. format prin analogie sufixalã cu „baºardinã”. ci vine din turcul h a r a r „rapatelle.. Cron. cum arar sã mai aflã sub soare... „paþachinã”. p. ori cu doi-trei didiþei…” v. p. ºtii.

. mãi frate.B.R. Învãþãturi (Blaj. Tot cu fiare-ncovãiate Pe rãzoarele arate!…” (G. Gata a fi sãmãnat. nu departe ºi la streini. Haras. Se zice ºi simplu: a r a r. 291) 1ARÀT. c. le part.T. nu o datã au arareori. I. 62) v. – Arar. înºine vedemŠ.1883. îl scotea însã totdeauna cînd Marta îl ruga…” Doinã din Ardeal: „Sã nu ne mai întîlnim. – Rariþã. 1Ar. Numai sîmbãta o datã. v. În opoziþiune cu a d e s e o r i. l o c m o a l e sau s l a b” (St. 13: „cumŠ cã tuturorŠ šaste rînduitŠ odatã a muri. – 2Arat. 2Arar. cînd þelina e aratã pentru prima oarã. – v.ARÀT ARÀREORI. Literalmente: a d . Act moldovenesc din 1612 (A. ºi un pãmãntu arat ºi sãmãnat dereptu un galbãn…” Doina Ispitã: „Auzi zile blãstemate! Sã-þi cîrpeºti viaþa.. Arãþele. 251 . dar foarte arareori. scotea Miron fluieraºul sãu. ci a d é s e o r i ºi în rudeniile noastre…” I. Alte zile-arareori: Într-una de nouã ori…” (J. Cosumbeºtii). Samuil Clain. – Plugniþã. Tot cu lemne-ncruþiºate. se cheamã p r o s i e. adv. Tr. iar în Banat se ºi articuleazã: a r a r u l. rarement. 44: „Din cînd în cînd.. – Ararul.loc d e 2 b r a z d e. opusã adverbului a d e s u l. de 4 etc. rarement. – Plug. pe care cînta cîte o doinã plinã de duioºie. în fine. Rarò”.. numai foarte arareori. Miron scotea din ºerpar un fluieraº. p. passé v. 71): „mi-au dat un bou ºi o vacã cu viþãl ºi un cojoc dereptu un galbãn.. l.I. ms. adv. p.r a r a s . Din cînd în cînd. Dicþionar. ARÀRUL. p. – v. ARÀS. 424): „Ararul. Dobrescu. Adesul. ARÀRIÞÃ. Veche formã bãnãþeanã pentru a r a r. d ' a r pris comme adjectif: labouré. Novele. ºi un sucman dereptu doi zloþi. „Pe la noi. circa 1670 (Col. a doua oarã.h o r a s. Slavici. încît oprea rãsuflarea celor ce-l asculta. -Ã.. apoi d e 3 b r a z d e. Dumineca ziua toatã.D. Ialomiþa. 1784). Brãzdat cu plugul.

labour. 387) sau la Costachi Negruzzi.T. îi înjugau ºi a r a u…” . p. în colinda Plugul: „ªi curînd s-a apucat Cîmpul neted de arat În lungiº ªi-n curmeziº. Negruzzi. passe d ' a r pris comme substantif: labourage. d e s ã m ã n a t…” (G. pop. aratul al doilea. aratul al treilea. Plugurile: „Dar lumina amurgeºte. de ex. s. Dulce-ai fost bade la gurã. 291) Alexandri. Dobrin. Doina Ispitã: „Sã m-apuc iar de lopatã ªi de sapa blãstematã. Fãgãraº). De coarnele plugului. Haulind pe lîngã juguri. De aratul grîului. ªi lãtineºte se zice cu acest sens a r a t u s. Doinã din Ardeal: „Rojmalin de p-a r ã t u r ã. î n t o r s. Poez. „Pe aice aratul întîi se numeºte o g o r. se întorc de la arat…” C. fie nemeºi sau proºti. 1886. iar cellalt însemneazã mai mult loc de lucrat decît lucrarea în sine-ºi. Scrisoarea XII: „Ce mai vremi acele! Cînd vinea primãvara ºi ieºeau oamenii la arat. pe alocuri c h i r u i t.ARÀT 2ARÀT. S-a apucat într-o gioi C-un plug cu doisprece boi…” (Alex. dacã nu le ajungeau boi la plug. Prãºitul porumbului…” (G.n. ºlehtici ori mojici. luînd de acolo oameni. nu mai ale252 geau. se duceau la unguri sau la leºi ºi. le part. Rojmalin de pe arat.. 503) Ca simplu supin. Dulce-ai fost la sãrutat…” (Familia. Aprodul Purice: „Plugarul cu hãrnicie s-apucase de arat P ã m î n t u l ce era încã d-al sãu sînge rourat…” Ca substantiv.. în loc de „arat pãmîntul” se zice „arat al pãmîntului” sau „aratul pãmîntului”. Sinonim cu a r a r e ºi cu a r ã t u r ã.D. action de labourer.2. ºi plugarii cãtrã sat.: „a r a t u i insistere. dintre cari însã cel dentîi nu se întrebuinþeazã în grai..

Se mai recunoaºte însã. LXXI: „Înpãraþii Araviei ºi Sava darure aducea…” Corbea. Pe noi ne-a despreunat Din arat pînã-n cãrat!…” (J. poate. – Arãturã. Rom. Coresi. Din lat. p.. „Cînd ies scãrãbuºii.n.. -aºa ziceai.ARÀVIA D r i c al aratului se cheamã vremea cea mai potrivitã pentru a r ã t u r ã. mîndruþã. 27). Nu ºtim de unde a luat Cihac formele daco-române a r a t r u ºi chiar a r o t r u. v.: Arabie. t. – 1Arat. La noi s-a înlocuit prin p l u g . Ca locuþiune proverbialã. 3ARÀT.B. badeo. cu cît sînt mai mulþi scãrãbuºi într-un an. charrue. LXXXVI: „Tirul ºi cu alþi Din Aravia fraþi. Din culesul cînepii Pînã în ruptul cãmãºii!…” (Ibid. Plug. 1879. de géogr. Doinã din Ardeal: „Tu. Iatã. 1Ar. 1577. a r a t r u m. adecã: „cîte zile trec între aratul cîmpului ºi c ã r a t u l bucatelor de pe cîmp. circa 1700 (ms. ps. în unele locuþiuni ca: „mã duc la arat = mã duc la plug”. s.f. 255) Alta: „Sã te batã. în Acad.. pentru un timp nu prea îndelungat se zice: „din arat pînã-n c ã r a t”. pe cari nouã ne-a fost peste putinþã de a le gãsi undeva în grai sau în texturi. 265) v. omul s-a aflat. Aceºtia din-nceput Acolo s-au nãscut…” 253 . batã Nouã boale dintr-odatã.). Cuvîntul s-a pãstrat numai la macedo-români. Cã nu este om pe lume Pe noi sã ne despreune. cu atît va fi el mai mînos…” (Albina Carpaþilor.. Nouã boale ª-o lingoare Din arat Pînã-n cãrat. s. Formã greacã întrodusã prin cãrþile bisericeºti: 'Arab…a. Psaltire. e d r i c u l aratului. ARÀVIA.

unde o mai fi ºi aceea!…” v.. Razna. a r y k „fossé. Iliescu. – Orave. canal” Lambrior (Conv. p. p. „În vechime se numea astfel groapa în care se scurgea sîngele vitelor tãiate pentru comîndare”. I. sau superioritatea ce credea cã avem noi în limba ce venea sã înveþe ºi el. Înspre ziua înmormîntãrii se aduc în ogradã mai multe oi sau berbeci. ºi traserã acolo…” (A. 683–4).. mai cu samã negri. Dîmboviþa. – Rãznesc.D.. et mythol. adusã tocmai din Þara O r ã v i i.ARÀVIA Strãbãtînd în popor.. turc. Groapa aceasta se numea din vechime arãt…” . sparsim” (Miklosich). derivînd cuvîntul din turcul a r g. ªaineanu (Elem. 2Am (vol. pe urmã oamenii le taie pe marginea groapei ca sã se scurgã 254 sîngele într-însa. pe cînd el se strecura biniºor ºi-ºi lua drumul s i n g u r spre casã…” Basmul lui Sf. Balada Badiul: „S-o iei. Sãrdanu).T. le întoarnã cãtrã apus ºi preutul le citeºte o rugãciune. mica deosebire de vîrstã. Poez. pop. lit. îl fãcea sã s e þ i e arazna. zice d. 1ARÃ. Se aude ºi forma simplã r a z n a. fosse.116). ARAVOANÃ v. – v. lipind luminãrile aprinse de coarnele dobitoacelor aduse. ºi apoi. La sfîrºitul clasei.f. p. c..: fosse funéraire où l'on recevait le sang des victimes. 543) Din slav. Aravia s-a metamorfozat într-o þarã miticã O r a v e a. descriind pe poetul Grigorie Alexandrescu cînd învãþa franþuzeºte la Vaillant: „Nu ºtiu. t. fãrã prepoziþionalul a. însã nu-i primirã nimeni. de théol. Scrisoarea XXVI. s. d-a razna: Sã iei tîrgul Tot d-a lungul ªi uliþi d-a curmeziºul…” (G. ºi dupã ce a rãsãrit soarele fac o groapã. adv. Cu prepoziþionalul d e : d-a razna. Ion Ghica.. Vãzurã o casã m a i arazna d e sat. Arvunã. 1Arap. pe cînd compusul arazna exprimã anume noþiunea de ceva singuratec sau despãrþit de celelalte. conduit. r a z n o „seorsim. 154): „Comîndarea se pregãteºte încã pe unele locuri în chipul urmãtor. ARAVONÈSC A A-RÀZNA. dragã. noi ieºeam grãmadã ºi zgomotoºi. à l'écart. v. însemnînd mai mult „çà et là” ºi întrebuinþîndu-se mai ales în locuþiunea „a umbla r a z n a = courir çà et là”. – Arvunesc. popul. ea diferã însã întrucîtva prin sens. Aºa într-un basm ardelenesc din munþii Abrudului despre Orb-împãrat se pomeneºte: „apã vie. Petru: „Umblarã din colibã în colibã ca sã-i primeascã ºi sã gãzduiascã pînã dimineaþa. ?2ÀRÃ. – Rãzleþ. 1875.

forma arãt pare a fi o simplã scãpare de condei în loc de arã. Seulescu însã. D. care povesteºte lucrul tot aºa. 255 . p. oct.f.. p. Comînd.F. Dupã Almanahul statului pe 1837. v. 43) ºi dupã care s-a luat ºi d. Întrucît nu se vede cã Lambrior va fi avut în aceastã privinþã vreo altã fîntînã afarã de Seulescu.. ARÃMÈSC (arãmit. lucrãtorie de vase în a r a m ã. p. Burada (Înmormînt. Pe acelaºi arã el l-a bãgat ºi-n descîntece române acolo unde poporul zice „vatrã”. s.. cantitate de scule. cari serveau de altare pentru zei suterani. este curat greco-italic ºi mai ales elenic: vechii greci numeau asemeni groape. fabricã. „chaudronnier” (Cihac). – v. 1Aramã. În orice caz însã. s. Ara). de vase în a r a m ã” (Costinescu). În cazul de faþã. vb. dupã cum a demonstrat-o d.. adecã „groapa în care se scurgea sîngele vitelor tãiate pentru comîndare”. p. Rãduc. întrebuinþat de Filimon. se importa atunci în Þara Româneascã”arãmãrie lucratã ºi nelucratã” pentru 100–103 lei turcesti. nemic nu întãreºte pe acel arã. ARÃDÙC. leg.f.B. v. deºi nu se aud.. Sinonim cu a r ã m i e.. formele derivate a r ã m a t ºi a r ã m a r e. – Arãmar. Format din a r ã m a r. cãldãrãrie. vãrs sau ferec cu a r a m ã” (L. obiceiul în sine-ºi.).. 2Arãmie. obîrºia tuturora de unde scos-a dînsul pe: „numitã din vechi arã”? Totdauna tendenþios în latinomania sa. arãmire). 1Aramã. v. 231: „aduc numaidecît o arãmeasã de vin chihlibariu…” v. Real-Encykl. doubler de cuivre” (Pontbriant). espèce de chaudron. „cuivrer. Se zice ºi a r ã m e z.. Ciocoii vechi.). S. pe care a reprodus-o apoi cu bunã credinþã d. dar despre groapã zice: „numitã din vechi arã”. ªaineanu. ªãineanu îmi atrage atenþiunea asupra acestui cuvînt. Pînã la probã contrarã. 287. noi credem darã cã arã dempreunã cu arãt sînt cuvinte române închipuite. Rãdic. 1841. v. „Arãmesc. Arãmãrie. ªi italieneºte se zice „rameria” (Cihac). Marian (Descînt..ARÃMÈSC Lambrior repetã aci aproape din cuvînt în cuvînt pe G. deºi am dori sã nu fie aºa. ARÃDÌC. ARÃMÀR.124 sqq. ARÃMÃRÌE. lãsînd la o parte pe arã. v. – v. „Negoþ cu a r a m ã. arãmese). Seulescu (Spicuitorul moldo-român. s. el trebuie pururea controlat prin alte izvoare. 292). prin care e aproape sigur cã Seulescu s-a încercat de a furiºa în limba românã pe latinul a r a „altar pentru aducerea jertfelor”. m. chaudronnerie. ARÃMEASà (plur. l£kkoi ºi bÒqroi (Pauly.

Sat în judeþul Bacãului. „Arãmie este un vas de a r a m ã. -Ã. Derivã din numele personal A r a m ã. 2Aramã. Arãmesc. – v. Din a r a m ã prin sufixul -i u.f. Arãmos. t. Nuvele.. – v. art. iar în lipsã de coajã se amestecã un fel de corneþi verzi cu foaia latã. 1Aramã. abale. Arãmesc. – Arãmiu. de géogr. ºi din izma broaºtei. „Arãmos. din coajã de mojdrean... Theodorescu. ARÃMÒS. adj. Copacii arãmii îºi întindeau crengile þepene. s. m. Ialomlþa. -Ã. cuivré. 256 ARÃMURI. v.. ca ºi-n „auriu”. adecã la zeama ce se face din sovîrf. Arãmiu. mare ca de doi decalitri în capacitate. v. pl. doublé de cuivre. 1Aramã. care cuprinde în sine mai multã a r a m ã decît alt metal” (Costinescu). Frunzescu indicã douã sate cu acest nume în judeþul Romanului ºi unul în al Bacãului. „argintiu”. 2ARÃMÌE. ARÃMÌRE. s. Arãmesc. . „viºiniu” etc.. vãrsat sau ferecat cu a r a m ã” (L. t. ªocariciu). iþari sau pîrpîþi ºi alte scule de casã. grand chaudron en cuivre. adj. ARÃMÌT. v. pr. 1Aramã. cuivré. ARÃMÌU. ARÃMIOARÃ. „cuivreux” (Cihac). Cu acest negru se vãpsesc cãnuri. ARÃMOASA. v. cu frunza rarã ºi pãlitã…” Din femininul arãmie s-a format numele unui fel de cãldare. „lîngã care se aflã un pod de fer de 55 metri” (Frunzescu). Forma arãmiei este cilindricã. Vlãhuþã. A. – v. prinsã de amîndouã pãrþile de niºte urechi…” (P. c.f.: nom de certains villages en Moldavie. – v. de géogr. 1Aramã. 90: „Era o zi posomorîtã de pe la sfîrºitul lui septembre.). n. couleur de cuivre. 1Aramã. avînd o toartã groasã tot de a r a m ã. – 2Arãmie.: nom d'un hameau en Moldavie. p. – -iu. legat. v.B. v. Un fel de c ã l d a r e. adj. – v. -ÌE. „Arãmit. Ea se întrebuinþeazã pentru fierberea apei de spãlat rufe ºi mai cu osebire la fierberea vãpselelor de negru.. ARÃMÈZ.ARÃMȪTI ARÃMȪTI. 1ARÃMÌE. – Arãmoasa.

. f. Balada Sîrb-sãrac: „Alalah. Hrãnesc. v. Dacã vedea ºi vedea. 257 . ARÃPACHI. circa 1650 (ms. ps.f. – v. Andriescu. nègre. Beilic). arabe. Se joacã pe-n satele româneºti din Dobrogea (N. Arheologice din Moscva. Giumãtate arãpeºti ªi ceilalþi moldoveneºti…” Balada Toma Dalimos: „ªedea calul ce ºedea. În graiul vechi se întrebuinþa ºi sinonimul s ã r ã c i n e s c. LXXIII. cai tãtãreºti! Cum miºca copitele Ca ºoimii aripele!…” Balada Opriºanul: „ªi mai are grajdiuri mari Cu cincizeci de armãsari. 17. Boieri sã se pomeneascã…” (Bãlteanu. care miroséºte foarte frumos”. – Arnãuþeasca… ARÃPÈSC. Drumuleþu-ºi apuca Tocma-n þara arãpeascã. ARÃNÈSC. m. – v. art. ca ºi pe aiuri. Calimah. în Bibl.4). africain. în Acad. – v. t. Arendaº. s. La români. Armeneasca. au fost totdauna vestiþi c a i i arãpeºti. c. Rom. cai arãpeºti! Alalah. -EASCÃ’ adj. Soc. traduce pe slavicul „dalŠ esi togo braŸno lšudemŠ ethiopskomŠ” (œdwkaj aÙtÕn brîma lao‹j to‹j A„q…oyi) în douã feluri: „ºi-l dedeº pre acela mãîncare oamenilor s ã r â c i n e º t i = ºi-l dedeº pre acela mãîncare oamenilor arâpeºti…”.. unde la Coresi. de choréogr. Arsenie din Bisericani. Dscþionar slavo-românesc circa 1670 (ms. popul. ARÃCHEASCA... pr. Aspirat: hãrãpesc. 89 b): „Casia šaste o šarbã în þara hãrãpeascã ce se chiamã aºa. 1886. Lumina.ARÃPÈSC ARÃNDÀª. 576) În poezia poporanã ne mai întimpinã ºi g l o a n þ e arãpeºti. ARÃPEASCA s. de cari se serveau haiducii. n.: nom d'une danse de campagne. p.1577: „dat-ai elŠ mâîncare oamenilorŠ de E t h i o p i”. p.

– -ilã. Balada Chira: „Alei.. Arãpesc. . ARÃPÌME. prin antitezã. Poez. Formã colectivalã din a r a p. carile în limba noastrã s-ar zice zburãtoare…” v.D. unul din familia Goleºtilor a fost cunoscut sub porecla de Arãpilã. Îmi da gloanþe arãpeºti Pentru poteri stãpîneºti…” (G. Aspirat: hãrãpeºte. Face de se mirã toatã arãpimea. ARÃPȪTE. Ienîceri. Serpi cu floricele!…” În zilele noastre. arãpéºte tair. Bolintineanu. În limba a r ã p e a s c ã sau dupã obiceiul a r ã p e s c.37): „elinéºte pt¾non. les Arabes. Alei. pop. II. ARÃPÌLÃ. Ist. s. tremurã Vidinul La vederea sa. spahiii ºi arnãuþimea.. se zicea A l b u l. beaucoup de Nègres. – Arãpeasca. Letop.. p. s. evreiaºte hof. Rom. în Acad. Neculce. 272) Prin arãpesc se înþelegea uneori ceva oriental în genere.m. lãtineºti ºi arãpeºti…” v.. les Nègres. ieroglif. Din a r a p prin sufixul -i l ã. ªi-i strigã: ura!…” 258 v. v. (ms. Ferentarul: „Roºiorul. pe cînd un alt Golescu. très basané. quelqu'un très noir. Cînd pe mal s-aratã. en arabe. Cantemir.ARÃPÈSC Doinã munteneascã: „Îmi da galbeni venetici Ca sã-mpart pe la voinici... p. 1Arap. ca ºi prin l ã t i n e s c ceva occidental. – -ime. lãtinéºte volatilis sã chiamã.f. adv. 462: „(Constantin Mavrocordat) au mai fãcut ºcoale de învãþãturã. 1Arap..T. 1Arap. Arãpilã. mîndru ºi frumos ca crinul. mãi Buzilã! Unde s-au aflat Cã s-a-mpreunat Corbi cu turturele.

: „s p u n é -þi faþa = aratã-þi faþa” (Dr.. Sinonim mai cu samã cu i v e s c ºi v ã d e s c. ori sate. ori oameni. În toate accepþiunile sale. arãt este în antitezã cu a s c u n d. D. acolo toþi s-au îmbãtat ºi „dacã adormirã. dupã mai multe peripeþii. În toate formele de flexiune. De o frumseþe nespusã. feciori de împãrat. ºi toþi rãmaserã înlemniþi în loc”. de ex. neam!” Trei frati. Obedenaru. Dicþ. goale. În întreaga împãrãþie nu vedeai „decît cîmpii ºi iar cîmpii. 1Arap. macedo-românii însã l-an perdut. care va fi încetat de a se mai înþelege... S-a pãstrat ºi la românii din Istria (I. m 259 .: nom d'une fée. Alexandrescu. – Aripa-cîmpului… 1ARÃT. pustii. Lipsitã de ghiara-i. – Arapinã. ºi cînd veni. sã arete. 2Arã. – v. aci iar se a s c u n d e: Abia cîte o datã întunecul pãtrunde…” 2ARÃT (arãtat. popul. ceea ce se potriveºte cu natura cea zburãtoare a acestei zîne. araþi. ci numai: aratã. peste noapte iacã veni în zbor o fatã frumoasã de înlemneai s-o fi vãzut-o. – Ana. vocala cea radicalã trece în ã ºi a. „•Artuia”. în care-i sta toatã puterea. – v. montrer. ã arãt. areþi etc. înlocuindu-l prin s p u n e a r e (=exponere). dînsa este o f a t ã -p a s e r e. iar uneori chiar: sã arate. t. în Acad. de mythol. Aºteptarea: „Luna aci s-aratã. vb. arãþi. ms. nu e tocmai greu de a recunoaºte pe „Harpya”. fâcu zgomot de se scularã ostaºii.ARÃT ARÃPOAICÃ. ARÃPÙªCÃ. cu faþa de fatã ºi cu trunchiul de pasere rãpitoare. sã arãte. de la care feciorul de împãrat furã paloºul. a înaintat cu oastea pînã la palatul Arãpuscãi. înarmatã cu un minunat paloº. Cel mai mic. izbuteºte a fura paloºul Arãpuºcãi. arat. ea rãmîne o zînã. Gr. deminutiv de la a r e p ã = a r i p ã . arãtare). – Alimori. Format prin sufixul deminutival -u º c ã.). ca în „muieruºcã”. Maiorescu).1885. faire voir. ºi numai în urmã din A r e p u º c ã s-a fãcut Arãpuºcã. f. v. oraºe. Din A r p u e. p.. Legenda cu aceastã zînã a fost povestitã de d. prima formã a etimologiei poporane catã sã fi fost A r e p u º c ã. astfel cã acest nume trebui sã fie rezultatul unei etimologii poporane în locul unei alte forme mai vechi. ºi o ia de nevastã. apparaître. s-au hotãrît sã-ºi încerce ºi ei norocul. Oricine cuteza sã meargã cu rãzboi asuprã-i „înapoi nu s-a mai întors”. Dentîi a plecat cel mai mare. 3Alã. Arãpuºcã pare a însemna literalmente „petite Arabe” sau „petite Négresse”. „femeiuºcã” etc. dar în mitul ei nu este nemic n e g r u. dar ea numai îi ameninþã cu paloºul ce þinea în mîna dreaptã. Stãncescu (Revista literarã. afarã de substantivul aret unda e se conservã intact ºi despre care vezi mai jos ( § IV). În aceastã Arãpuºcã f a t ã -p a s e r e. A r p u i a din mitologia greco-italicã. n. Rom. Tot aºa s-a întîmplat ºi fratelui celui mijlociu.. pr. 360–62): „Împãrãþia Arãpuºcãi” era „spre soare-apune”. astfel cã-n grai nu se aude niciodatã: areatã.

pre-cistitâ. manifester. Cã de trii ani ce-ai plecat. démontrer.. 1688: „arãtat-aš noroduluš tãu nãsâlnice”. Muste. 260 . la ªerban-vodã. p. prouver”. d. II.ARÃT La Cihac (I. Ploaie multã s-a vãrsat ªi groapa s-o înfundat…” ºi mai jos: „Cum pot urma sã-þi arat.l-au îmbrãcat cu caftan de domnie…” Balada Feciorul ºi maicã-sa: „Groapa cum pot sã-i arat. 126): Iacob. Sbiera. ele se reduc toate la „faire voir” ca sensul cel mai general. signaler. bãtr. sã-þi arâtu unŠ šazeru de focu. text circa 1550 (Cuv. În fapt. Din nuanþa cea activã vine substantivul verbal a r ã t a r e „indication”. 1577: „i v i t -ai oamenilor tãi greu”.I. indiquer. désigner. circa 1550 (ed. 7: „dacã au mers boierii în Þarigrad ºi au eºit înaintea vezirului. 18: „aratã-mi crediînþa ta…” „…o s t e n d e mihi fidem tuam…” Cãlãtoria Maicei Domnului. din care se desface apoi o nuanþã reflexzivã: m ã arãt „apparaître”. p. unde se muncescu gintulŠ ominescu ereºtinescu…” Act moldovenesc din 1610 (A. marquer. III. exprimer. Cã de trii ani ce-ai plecat. I. 350): „Blãmu. p. Codicele Voroneþian. dar la Coresl. exposer. III. Nic. ps. I. 1680. 13: „Ciînre e prea mândru ºi meºteru întru voi se arate diîn buînrã viaþã lucrul sãu…” „Qui sapiens et disciplinatus inter vos? o s t e n d a t ex bona conversione operationem suam…” Ib. Arãt s u b f o r m a a c t i v ã. enseigner. 22): „…preîntr-un uric de la Alexandru-vod ce ne-au arâtat ºi l-am luat…” Dosofteiu. Letop. faire voir. déclarer. LIX: „Arãtaº poporuluš tãu aspre…” „O s t e n d i s t i populo tuo dura…” unde la Silvestru. Soarele mi-o strãlucit ªi ploi calde au venit. 1651: „arãtat-aš oamenilor tãš šuþime”. îndatã au întrebat vezirul: carele este Dabija vornicul? ªi arãtãndu-l ceilalþi boieri. dénoncer. iar din cea reflexivã: a r ã t a r e „vision”.R. 82) se înºirã pentru arãt urmãtoarele p a t r u s p r e z e c i semnificaþiuni: „montrer. II.

unde este de observat infinitivul fãrã a. e interesantã expresiunea: „arãt m u t e º t e = spun fãrã cuvinte” în Pravila Moldov.ARÃT Locul tot au înverzit. cu bogate daruri. arãtândŠ mutéºte. ca sã-i arate plîngerile sale împotriva boierilor þãrii…” Doina Trandafir: „Am ibovnic logofãt. osteni voind sã le arãte…” A.122: „cela ce-º va rãde de altulŠ. zvoanã. arãt se apropie prin sens de s p u n..1620. p. v. Pe Bujor mi-l duc prin þearã De-l aratã ca pe-o fearã!…” În urmãtoarele exemple. boale ºi multe cîte Ce orice limb-ai. p. la craiul Vladislav al Ungariei.. 352: „sã încépemŠ de acum arâta ºi de înpãrâþiša rimlénilor de-ncepntul lorŠu…”. 370: „mérserâ la dinsŠ acei eretici Manihei de vrea sã-l scoaþe den credinþa dereaptâ la eresŠ. 107: „La nouã ceasuri de ziuã. Poez. Îl smulg din sînul Rosiei ºi cu dînsul se unesc.. 325) Cu acest sens. II: „bucurã-te cã pre filosofš nemãestri š-arãtaº. I. el vru sã le arate mencšunile…” Dosofteiu. 1620. ºoaptã între toþi. în Viºegrad. Cu iarbã s-au învãlit…” (Pompiliu. p. Odobescu. f. Pe nume sã vi-l arãt: Numele lui Trandafir.. f.1646. Tragod. 53) Balada Bujor: „Frunzã verde de negarã.T. 35: „trãmise pe Stoica. pop. 423: „ª-acele rele ce ne vin. v 59: „Pe prinþipul Ipsilante arhistratig îl numesc. 261 . bucurã-te cã pre ceš de cuvinte necuvîntãtorš š-aš v ã d i t…” Beldiman. Se vede cã-i o pricinã. Sibiu. Mihnea-vodã.D. Vãcãrescu. dar sã-ntrebi pe vreunul poþi? Cãci ºi acei ce simþise ºi o b l i c i s e ceva Nu-ndrãznea cuvînt sã zicã sau sã arate cuiva…” Acelaºi. Moxa. Duºmanii mi-l pun la bir…” (G. Acatist. p. 1673. de zicša cã au chinuitŠ Hristos pre cruce cu trupul ºi cu dumnezeirša. acela sã va certa ca ºi cãnd l-are fi suduitŠ ºi ocãrãtŠ cu cuvãntulŠ…” Ca sinonim cu v ã d e s c sau – dupã cum se mai zicea altãdatã – o b l i c e s c: Moxa.

Cã-i fãcuºi fãrã de voie angareaua a ierta…” Costachi Conachi. p. Ca sã-þi arat cã amoriul m-au putut înbãrbãta…” Biblia lui ªtefan-vodã. împãrate! Cela ce din început Rãu în bine totdeauna prin rugi ni l-ai prefãcut. m-au arãtat înpãrat lumiš. În toatã vremea o vedem. Feldmarºalul Eterrei cu convoi s-au arãtat…” Costachi Negruzzi. 1580. IX. 202: „i s-au arãtat Maica Precistã în vis ºi i-au zis sã meargã la Alexandru-vodã…” Nic.ARÃT Se unesc cã-l ºtiu cã este cu ºtiinþã ºi isteþ: Mîna dreaptã îl aratã în cîtu-i de îndrãzneþ…” Zilot. Potopul: „Munþii.. dzâsâ neputreda fioarâ…” Neculce. 1673.. p. dupã ce a înoptat. Precum ºi aicea iarãºi arãtaºi minunea ta. Numai a unei stînci ereºtet prin talazele turbate. 2: „arãþâ-mi-te ca omul. 223: „Sã m-arunc fãr’ de siealã în apã în ciuda ta. mãgurile nalte sta supt apã îngropate. Tragod. et s i g n i f i c a v i t mihi aedificare sibi Domum…” II Arãt sub forma reflexivã. Act. p. Dominus excelsus. p. Cron. p. Omiliar. ut constituam te ministrum et testem…” Coresi. 16: „…spre aasta arãtašu-þi-me cum se te facu slugã ºi martoru…” „…ad hoc enim a p p a r u i tibi. în toate ni s-aratã…” . III. p. Acatist. ºi-m arãtã mie sã zidesc luš casã…” „…me c o n s t i t u i t regem orbis terrarum Dominus Israel. nepovestitã minune s-au arãtat în mãnãstirea din gios de cetatea Hotinului…” Beldiman. 115: „ª-aºa la un ceas de noapte. 4: „…pre mine Domnul luš IsrailŠ. Vãcãrescu. 6: „Slavã þie. f. 423: 262 „Cã ne iubeºte Dumnezeu cu dragoste curatã. de-aciša s e arâtâ lu Pãtru…” Dosofteiu. Undele spãimîntãtoare peste ele s-arunca. 16: „mainte amu arâtâ-s e Mariei la mormântŠ ºi alãltor mueri. Domnul cel prea înnãlþat. Esdr. qutern. p. Muste. v. Sibera. Precum un uriaº straºnic. XXXVI. Codicele Voroneþian (ed. Ap. 78). 13: „Într-acest an. Letop. III. II. 1688. din adîncuri s-arãta…” I. Letop.

1673. 113: „Într-aceastã domnie Mihai-vodã (Racoviþã) s-au arãtat s c h i m b a t din firea carea arãtasã în domniea dintãiu…” Enachi Cogãlniceanu.ARÃT Doina Cãlãtorul: Ochii-þi ard ºi-þi arde faþa.. acestuša sã i sã tae limba…” III. 1884. trandafir frumos. 369) Ca sinonim cu v ã d e s c: Pravsla Moldov.2. III. ªi din minte nu m-ai scos…” (Familia. Poez. p.16. 46) Reflexivul m ã arãt însoþit de adjectiv se reduce la sensul de „paraître”. cum au gšurat strãmbŠ. Acum te-arãþi p r e a u r i t ã…” A. voi jidovilorŠ. p. f. šarâ mai apoi sã va v ã d i ºi sã va arãta. pop. 105: „(Nicolai Mavrocordat) în domniea dintãia s-au arãtat s t r a º n i c. Alex. „Arama omului la beþie se aratã” (Pann. Poez. cã voi î n d â r â t n i c i arãtatu-vâ ºi ºchšupatŠ diîn calea céša dereapta…” Dosofteiu. 85). Ci la fel cu dînsul fiind înbrãcaþi Semãna la toate ca trei gemeni fraþi…” Doinã din Ardeal: „Bade.. Amiras. nice de vãtãmãtura lui. Letop. sec. Dar te-ai arãtat g h i m p o s. Moº-Albu I. Sf.. p. Letop. Acatist. p. cfr. ce sufletéºte. p. Vrut-ai sã te-arãþi d u i o s. „Zioa bunã de dimineaþã se aratã” (Ibid. darã nici pe ai sãi…” Acelaºi. Nicolae din Braºov. p. Pann. 7: „De vréme ce va •ura vãcaršulŠ cumŠ nu ºtie de perirša boului. 117). 276): „nu trupéºte sã înþelégeþi légea. Ca garoafa dimineaþa.2.. pop. XVII (Cod. al bis. unde – ca ºi la Coresi mai sus – este de observat forma organicã pentru a 2-a persoanã pluralã a perfectului: „vã arãtat” în loc de forma analogicã: „vã arãtarãþi”.A r ã t î n p r o v e r b i ºi i d i o t i s m i. I. 516. 76: „Ca sã nu s-arate m a i þ a n þ o º i ceva. cu doi sau cu trei marturi oameni de credinþâ. cã nu numai pe pãmãnteni nu-i credea. Fragment omiletic. I. 42: „decât toþ vã arãtat mai f e r i c i þ…”. ms. Cînd de rouã-i încãreatã ªi-n luminã se aratã…„ (Alex. f. 282: „ªi cu toate-mpodobitã. 263 . III.46. miscel.

arãtîndu-i p r i c i n ã cã el au învãþat pre turcii balgii de-l pîrescu la Poartã…” „A arãta c u v î n t” sinonim cu d a u s a m ã „rendre raison de”. Limba. p. p. Costin. 532). 249: „(Dimitraºco Cantacuzino) boierilor celor mari le arãta d r a g o s t e ºi c i n s t e…” Cantemir. Nic. Vãcãrescu. p. p. II. Dar te rog nu mã uita…” Arãt m i l ã. arãt slab etc. f. d a r. În fine. a se trage dintr-un loc denaintea unei persoane” (Costinescu). 45). „Nu-þi mai arãta fasolea = nu mai rîde” (R. 65: „arãtãndu-le (oºtenilor) mai nainte c u v î n t pentru sine. ºi la cei ce-l slujia bine arãta d a r…” Acelaºi.. c i n s t e etc. tot la închisoare l-au þinut (pe Iordachi Rusãt). II. aratã nu ºtiu cum la faþã…Se poate zice ºi simplu: aratã bine. Precum ne spun moºiš…” Neculce. Simu. 1673. Locuþiunea „v r e m e a aratã”: Neculce. Tot aºa: aratã rãu la faþã. toþi aratã drumul cel bun” (Þara nouã 1887. A arãta spatele = montrer le talon” (Baronzi. 395: „Vremea viitoare va arãta cine va agiunge sã trãeascã…” A. 76: „Mihai-vodã îi îndrepta (pe ºvezi) spre þinutul Sucevii. c. f. Divanul. II. Dosofteiu. la Enachi Cogãlniceanu. p. Letop. Transilv. precum are poroncã de la împãratul sã meargã cu oºtile împotriva neprietenului…” Ibid. 21: „ªi d-om avea sãnãtate. Letop. ceea ce se zice ºi: „a arãta cãlcîile = a se retrage.).M.ARÃT „Dupã ce s-a rupt carul. incriminer”. mauvaise)”. Letop. „Aratã bine la faþã” (L. sinonim cu î m p u t „reprocher. p. II. 326: „(Nicolae Mavrocordat) era foarte cunoscãtor la oameni. 222: „stupi ºi arãturi ºi fãnaþe. Vremea îþi va arãta Cã te-am iubit cu dreptate. 1698. p. Letop. Neculce. Orlat). a fugi. arãtãndu-le c u v î n t sã se fereascã de margine pentru neprietenul lor Moscul…” „A arãta c u s c r i s u l = faire l'inventaire”. III. aratã rãu. impersonalul „s-aratã cuiva”: 264 . p. ºi ei – precum cã bogat eºti ºtiindu-te – locul cel mai de susŠ ºi c a p u l m i a s i i îþ vor arãta…” „A arãta p r i c i n ã”. 327: „pãnã s-au mazilit Nicolai-vodã. p. II. 7 b: „Fie-te-unde între oameni pasã. Letop. „arãt l a f a þ ã = avoir une mine (bonne. care nu le putem arãta c u s c r i s u l…” Ca verb neutru. arãt gras. 73 a: „M i l a sã-º arate Cea de bunãtate Spre noi ticãloºiš.. p.

die Sache gelingt mir”. În texturile mediolatine ne întimpinã mai totdauna forma cea corectã r e p t a r e sau r e t a r e. a scoate la ivealã pe un vinovat. F i l i a þ i u n e a. Nu existã în limba românã un singur exemplu de perderea lui p din grupul -ptcînd acesta se trage din latinul -ct-.” IV. V. portugezã ºi provenþalãnu preface niciodatã pe latinul -ctîn -pt-. 87): „les r e t a et les prist…” (=îi arãtã ºi-i prinse). Raynouard. Fonetica spanioalã. ci numai atunci cînd derivã chiar din latinul -pt-. Voila).” (G. 82). mãturatul în casã. neque de proditione…” „Si quis in Curia a seniore suo coram principe r e p t a t u s fuerit…” „…nuntium qui ad r e p t a n d u m venerat…” „Dicta Johanna dictum Petrum increpaverat seu reptabat…” (Du Cange.l i s-aratã. I. Sensul fundamental al cuvîntului este acela juridic de a v ã d i. „înþelept” din „intellectus” etc. Lexicon Budan: „mi s e aratã bine = res mihi succedit. i s-aruncã a-buba etc. a-l arãta. V. Românul arãt e peste putinþã sã derive din latinul r e c t u m printr-o formã verbalã a r r e c t o (Cihac. Dobrin. „pept” din „pectus”. facerea de leºie. p. niciodatã însã unui a r r e c t o. cu care poate fi confundat numai doarã printr-o greºealã de copist sau printr-o falsã etimologie. blâmer”. dar din „capto” se face „caut” ºi apoi „cat”. 715). p. cãci de acolo s-ar fi fãcut la noi „arept”. Carpent. provenþalul r e p t a r „imputer. quod r e t a r i non poterit de murtro. Transilv. 636): „Salvo honore suo in hoc. c. dupã cum îl preface fonetica româneascã. cusutul. lucrînd vrun lucru din acestea. Într-o cronicã francezã (ap. adecã femeia care lucrã pãþeºte ceva: o cuprinde vro boalã. Este învederat darã cã occidentalul r e p t a r e n-are a face întru nemic cu latinul r e c t a r e.ARÃT „Vinerea sau sfînta vinere este o zi în care femeile se abþin de la multe lucruri. La trubadurul provenþal Bertrand de Bo•n: „Qu'ieu la r e p t e e l'apelh De trassio et d'anjan…” (=cã eu o arãt ºi o chem la judecatã pentru trãdare ºi înºelãciune). portugezul r e p t a r ºi vechiul francez r e t e r. Lex. facerea de pîne. ed. spãlatul rufelor. întocmai ca „drept” din „directus”. 265 . cu treptata vocalizare ºi finala dispariþiune a lui p. îi coace vrun deget. V. precum: peptenatul. torsul. Dict. precum (Du Cange. cãci cred cã. din contra: „mi s e aratã rãu. Astfel din „directum” se face „drept” ºi de aci înainte p nu mai dispare... Rezultã darã cã al nostru arãt poate sã corespunzã unui prototip latin a r r e p t o. Aºa în poema lui Cid: „R i e b t o -les los cuerpos por malos è por traydores…” (=arãt pe aceºti oameni ca rãi ºi trãdãtori). Astfel ne izbim de spaniolul r e p t a r ºi r e t a r „accuser. p. défier”.

provenþalã ºi veche francezã. dupã cari se fãcuse acea ediþiune. au fost colaþionate de noi cu manuscriptele din Academia Românã. p. ARÃTÀRE (pl. p. pre carele apoi l-au lãsat p e n t r u aretul taberii.. Vocala organicã e ºi sensul cel fundamental panromanic al cuvîntului. sã þinem locul ºi cetatea aceasta ºi sã purtãm de grijã. désignation. p.: „si quis alteri r e p u t a v e r i t quod scutum suum jactasset”. Muste. de unde se trag formele spanioalã. p.f. bunãoarã: „A r r e t a t i de crimine aliquo qualiterque magno et enormi…” (Du Cange. s. . l a arãtare = manifestement. Costin. l'infinitif d ' a r ã t pris comme substantif: action de faire voir:1. Sã se observe cã pasagele de mai jos din cronicari. Nic. attitude prise pour menacer ou défier l'ennemi”. cã tot încã nu se potolisã tãtarii bine cu prada…” Neculce. arãtãri). 346) aceastã origine. vision. raelei împãrãteºti. Wtb. – Spun. Românul arãt reprezintã darã un prototip compus a d r è p u t o. V. La spanioli ºi la portugezi. este o contracþiune din r è p u t o. demonstrînd cel dentîi (Etym. de ex. dupã ediþiunea d-lui Cogãlniceanu. I. ambele s-au pãstrat la noi intacte într-un vechi termen ostãºesc. 15: „Þãrei Moldovii. -enie. menace”. Arãtare e sinonim cu î n f ã þ i º a r e sau d a r e 266 p e f a þ ã. ca sã fim raialii Þãrii Moldovei. ºi pretutindeni am gãsit: arèt.. Din compusul a r r e p t u m vechea limbã românã avea cu acelaºi înþeles vorba aret „défi. 121: „miercuri noaptea spre gioi au eºit din obuz cam pe furiº cu moscalii carii era d e aretu p e g i u r d î n s u l…” Ibid. din care forma vulgarã a r r è t o se gãseºte ºi-n latinitatea medievalã. d e aret º i d e a p ã r a r e despre leºi…” Nic. évidemment. ba încã ºi forma reto-romanã r a v i d a r. ºi d e aret sã fim c e t ã þ i i Cameniþã. care presupune un prototip latin vulgar r e p t u m. indication.ARÃT Se ºtie demult cã latinul rustic r e p t o. – Videnie. Letop. al nostru aret s-ar putea traduce foarte bine spanioleºte ºi portugezeºte prin r e t o. – Arãtat. II. ºã fim d e aret d e s p r e n e p r i e t e n i i Împãrãþiei…” În toate aceste pasage. – Vãdesc… ARÃTÀNIE (plur. – Ivesc. portugezã. cãci printr-însul cele de mai sus capãtã o deplinã întãrire. Letop. II. ce este supt ascultarea Împãrãþiei. apparition. adecã cu e tonic deschis. III. 223: „puternicul împãrat ne-au trimis cu oaste la aceastã cetate la Hotin cu puterea sa cea nebiruitã. menace. asupra cãruia aci ni se pare a fi locul cel mai potrivit de a trage bãgarea de samã. 637). peste care dãm nu o datã la cronicarii din Moldova ºi pe care astãzi o înlocuim prin nefericitul neologism d e m o n s t r a þ i u n e. 2. v. Diez. 127: „Haidar aga a hanului. arãtãnii) – v. aduce interesante specimene de întrebuinþarea cu acelaºi sens a formei pline r è p u t o. alãturi cu verbul r e t a r „accuser” existã substantivul r e t o „défi. preuve. spectre. înantitezã cu a s c u n s ºi cu t a i n ã.2. Letop. cãci pretutindenea este vorba anume de a ameninþa sau a desfide pe un duºman. care este de curãnd luatã din norocitã primblare a împãratului nostru ce s-au primblat pãnã aice. Arãtare.

(ms. I. cînd însã din reflexivul m ã a r ã t „apparaître”. întãiu cu tainã. cãt se resturna lacrimile pre chipul icoanei de le vedea toþi oamenii. boierii ºi consolii se unesc. 104: „rãpitoršulŠ. p. 38): „ispita lucrului mai adevãratã poate fi decît toatã socoteala minþii. p. Letop. Ist. nu sã va certa rãpitoršulŠ. La curte f a c arãtare ºi cu toþii mijlocesc…” 267 . III. Pann. 219: „Întru acest an (1672) fãcutu-s-au ºi o minune mare. I. atunci are sensul de „vision”. arãtare însemneazã „indication”. atunce sã meargâ la altŠ arhiereu mai mare sã-l šarte…” Cantemir.Tragod. ºi scotia toate s e m n e l e cãte se fãcurã rele cã au fost lor de arãtare sã fie conceniea lor…” Neculce. v. arãtare la Hotin. f. 25: „Pînã cînd astã oftare Nu o s-o vei asculta? Ce-n t a i n ã ºi arãtare Iese din inima mea…” La vechii scriitori arãtare se asociazã uneori într-un mod sinonimic cu c h i p ºi mai ales cu s e m n. I. atunce rãpitoršulŠ îº va pišarde viaþa…” A. Coresi. 153: „Mitropolitul. atunce •udeþulŠ trebue sã caute: de va fi fostŠ acša curvie la arãtare. adecã cu ceea ce se manifestã. p. A r ã t a r e „indication”. Letop. quatern. Beldiman..ARÃTÀRE Pravila Moldov.. Omiliar. f. Rom..25 a: „de-l vor afurisi fãrâ d e arãtarea vineš luš. 13. 137: „fiind leºii cuprinºi de atãte nevoi. adaogã: „care adevãrat au fost s e m n e ºi arãtare de perirea a mulþi creºtini în Þara Leºeascã…„ Ureche. II. Sinonim cu v ã d i r e ºi i v e a l ã. V. 1580. va a r ã t a la •udeþŠ cumŠ aastâ mainte de rãpitŠ au curvit cu altul ºi šaste curvâ. ieroglif. ºi argumenturile arãtãrii d e f a þ ã mai tari sint decît toate chitélele…” „A face arãtare” „a veni la arãtare” „a pune la arãtare” însemneazã „décrire” „exposer”. ºi pica într-o tipsie ce era pusã supt icoanã. 1652.1646. vorbind cum: „au lãcrimat icoana Maicei Preacurate”.. Erotocrit. Muste. pentru sã fugâ de certarša vieþii lui. 1: „a lui viaþâ Mãntuitoršul nostru pusu-o-au c h i p Š ºi arâtare vieþei celora bunilor ce ascultâ pre elŠ…” Nic.. p. Îndreptarea legii. p. šarâ de va fi pre a s c u n s Š ºi vecinii vor dzice cã šaste mušare bunâ. Letop. de era de mirare a privi arãtare ºi s ã m n ca acela…” Cînd derivã din activul a r ã t „montrer”. într-o mãnãstire micã ce este supt cetate au lãcrãmat icoana Maicei Domnului. în Acad. earã apoi în gura mare îl vinuia cã au venit fãrã cale de i-au adus ca sã-i pearzã pre toþi. p. prinserã a grãire reu de craiul lor. t.

f. 1642. p. A r ã t a r e „vision”. Sinonim cu n ã l u c ã sau n ã l u c i r e ºi v e d e n i e. în Acad. se zice ºi a r ã t a n i e. conspectui expono. acela va da þie l a arãtare…” Versetul din Psaltire. circa 1650 (ms. p.145 a: „ºi deaca sosirâ la groapâ. 40 b: „astâdzi maica noastrâ beséreca l a arâtare a r a t â mârturie fiilorŠ sãi…” Pravila Moldov. p. 4: „celŠ ce véde î n t r . dereptŠ acéša nu zice v e d é r e ce vãzu. Matth. sec. De se arde asa tare ª-astfel de vãpãi aruncã…” Zilot. Psaltire.).a s c u n s. Muza I. iar în Biblia lui ªerban-vodã. Ce inimã e în muncã. Adverbialul „l a arãtare” e sinonim cu a i e v e a sau î n v e d e r a t. Rãcneºte fnfricoºat: 268 . in's Licht setzen”. în antitezã cu p r e a s c u n s sau î n t r . 1646. Pann. multe arâtâri vâdzurâ. p. în Acad. 154: „ce vorŠ face cu învãþâtura Domnului þãrãi. Rom.. VI. de-are fi învãþãtura Domnului l a arãtare sã vadzã toþŠ cã šaste cu asuprealâ ºi cu mare nãpaste. zum Vorschein kommen. f. 23: „Dar sã nu faci arãtare. circa 1700 (ms. Cron. miscel. I. in conspectum prodeo. 17: „sã pociu veni la arãtare pentru reaoa otcîrmuire ce au avut (þara) despre stãpînitori…” Lexicon Budan: „Vin l a arãtare. LXXXIII: „Al Dumnezeilor Domn. Varlam. Nicolae din Braºov. 126): „Domnul l a arâtare va veni”. 427: „de bucurie minunatâ se împlurâ. al bis. la Coresi. Noul Testament din 1648. la Dosofteiu.Prin analogie cu acesta din urmã. XVII (Cod. Buzduganul sãu luînd..ARÃTÀRE A. aceºtša nice dãnâoarâ nu sã vor certa…” Corbea. XLIX. Erotocrit. 3: „Deus m a n i f e s t e veniet. 1577: „DomnulŠ a š a v e a vine”. cã într-o datâ vâdzurâ doi îngeri ºedzãndŠ în groapâ…” Omiliarul de la Govora. ms. el l a arãtare În Sion va coborî cu mãrire mare…” II. 1688: „Dumnezãu î n t r u arãtare va veni”. 1680: „Dumnedzãu v e d e r a t veni-va”. p.1643.1643. la Arsenie din Bisericani. f.a s c u n s. vãzurâ arãtarea îngeruluš ºi auzirâ de el c-au învis Domnul…” Fragment omiletic. I. Sf. Rom. pun l a arãtare. Varlam. ce se zice n â l u c â sau arâtare…” Costachi Stamati. p. 83: „Iar inimosul Bogdan. 206): „cu toatâ firea auziša pre elŠ ºi-lŠ vedea cu trup...

„Iesmele sînt un fel de arãtãri sau n ã l u c i r i” (V. indiqué.16: „nu cu trupeascâ jrãtvâ. Arãt. Eu pe crucea mea vã giur Sã periþi din calea me…” În graiul þãrãnesc din districtul Sucevei: „Staciša-i o nãlucâ ºî sâ diosãgheºte di strîgoi. cu barba ºi cu musteþele pline de promoroacã. sinonim cu v ã d i t.. Filipeºti). despre care vezi mai sus. 1626 (în Acad. S-auzi: ãsta e cutare!…” Cu sensul latinului vulgar a r r e t a t u s. c. Donici: „De ar fi o mulþumire sã te vezi în tipar dat ªi pe uliþi cîteodatã cu degetul arãtat. f. podãgrios…” Arãtare cu nuanþa de „illusion”: Coresi. Pann. Dimitriu. quatern. p. 111: „De mic ºi mare în sat E cu deºtul arãtat…” Gr. Omiliar. Creangã. Bondescu. c. Letop. ostensible. prouvé. -Ã. ºi nu u m b r e e i ºi arãtarei. apparu. În antitezã cu a s c u n s. ori alte arãtãri…. oameni sînt. Giurgeºtii). . 1580. Arãtare cu nuanþa de „monstre”: I. p.1877. 1652.. un om urit. d o s i t.” Nic. d r a c i sînt.ARÃTÀT — Feriþi în lãturi din drum. adj. Lui A. de nu-i cunoºteai. Muste. III. Iar de sînteþi arãtãri. ºi tot atunci striga în gura mare cã se usucã de sete…” Ibid. Arãt.187): „iaca Harap-Alb vede altã m i n u n ã þ i e ºi mai mare: o arãtare d e o m bãuse apa de la 24 de iazuri ºi o gîrlã pe care umblau numai 500 de mori. ARÃTÀT. ce cu sufleteascâ. ce adevãrului…”. da staciša-i numa o aratari…” (I. le part. lit. 190: „toþi erau cu pãrul. p. Rom. de sînteþi oºteni ªi de vreþi ca sã trãiþi. Povestea lui Harap-ALb (Conv. cindr-câ strîgoiu-i cu trup. i v i t. t ã i n u i t. p. Îndreptarea legii. Feriþi. într-un crisov de la Miron Barnovski. passé d ' a r ã t pris comme adjectif: montré. unde este de observat genitivo-dativul arãtarei. XI. I.. A. Prov. 155 a: „cãndŠ va fi curviša d e f a þ â ºi arãtatâ…” Arãtat c u d e g e t u l „montré au doigt”. Brãila. Alexandrescu. 46: „(Mavrocordat) avea ºi sfetnic pe lãngã sine o arãtare de grec anume Spandoni. nu arãtãrei. v.): „unul ca acela sã hie arãtat ºi cu temniþa sã fie certat…” 269 v.

. arãtãturi). Fragment omiletic. adecã m î n ã.. p. 3 a: „Grãšaºte arãtãtoršulŠ de ceršure marele Vasilie: judecãtoršulŠ sã nu se nalþe…” Coresi. ARÃTÃTÙRà (plur. Dicþionar bãnãþean. Doc. XVII (Cod. quatern. laboureur... la acelaºi. T. ARÃTÒR. 1746 (ms. I. p. spune ce doreºte…” Þichindeal. Ionescu. 187: „Vaca stearpã ºi boii arãtori…” Figurat. la Cantemir. care însã se aplicã numai la oameni. Chron. p. Ar. partus monstrosus” (L. 1814. l. et subst. l o c u r i arãtoare. labourable. ... Dicþionar ms. Sf. v. Adunaþii-de-Geormane. acela cu mare miºãlie fierul arãtoriului boréste…” Cu sensul curat adjectival de „labourable”. Leontie ieromonahul Tismenei.B. s. 3. 151. Cîntînd. monstrum. 424): „Arãtãturã. „Pãmîntul ce se lucreazã se zice l o c arãtor. ºi lucrurilor célea nevãzutelor arâtãtoare…” v. p. 205): „nu cu mintea vãzut-au pre Domnul sau în arâtâturâ.1. Dolj. Arãt. p. „Acela care a r a t ã sau cu care se a r a t ã” (Costinescu). bdéniile ºi postul ºi rugãcšunile? ºi multe arãtãturi fãcea-se de diînsul…” La românii de peste Carpaþi se zice arãtãturã la copii nãscuþi p o c i þ i: „Arãtãturã. Nicolae din Braºov. Sinonim cu a r ã t a r e.-OARE.-OARE. în Arh. ms. qui indique. p. apparition.f. 1883. 423): „Arãtor. fiind sinonim cu a r ã t u r ã. Lexicon Budan: „Arãtãtoriu la ceas. Omiliar.). 1652. monstre. Arãt. Chiojdu-Bîsca). l. c. cel rãmas nearat un an sau doi. Tr. adj. sec.. qui montre. Nicolae.. manifestation. Buzãu. et subst. dacã pîrlogul se învecheºte. Rom.138): „cine-arâ putea spune bunâtâþile lui. IX. vorbind despre un autor prost: „scriitoriu i-am zice au arãtoriu. p. În primul sens e sinonim cu p l u g a r. nr. 18: „Arãtorul ce sileºte Boii sãi cei grei la pas. circa 1670 (Col. pe cînd arãtor se zice ºi despre vite.17): „ºi acéste sate li-au datŠ cu viile ºi cu morile ºi cu locuri arãtoare ºi cu livezi…” 270 v. bãnãþean. 214): „cine cu lãcomie acul cosãtoriului înghite. nu utem alége…” Proverbial. Stat. Vãcãrescu. – Deget. – Mînã. Ostensio”. ieroglif. 2. Arator”. sec. Poppescu. Îndreptarea legii. al bis. (ms. II. în Acad. ms. adj.M. D e g e t arãtãtor = index (L. circa 1670 (Col.1883.ARÃTÃTÒR ARÃTÃTÒR. vision. 15: „credinþa amu šaste chipulŠ nâdejdiei. Tr. – Arãturã. ce cu toatâ firea era…” Legenda Sf. Ist. p. XVII (Ib. I. – Arãtare. þ e l i n ã…” (C. f. labourant. dar cu un sens mai restrîns.). miscel. 1580. gnomon horologii”. p î r l o g. c. Rom. arãtor se întrebuinþeazã anume în zicerea l o c arãtor. p..

Sinonim cu c h i p e º sau c h i p o s. ca luna de arãtos ºi ca omãtul de albios iaste…” Doinã din Ardeal: „Cum e bradul arãtos. Divanul.f i r e a. ce în capul pedepsit ºi cu multe nevoi domirit crierii cei mulþi sãlãºluesc…” Ibid. privind acareturile mari. Aºa-i badea de frumos. p. imposant. Cantemir. p. Frumoase. I. însã numai cînd e vorba de înfãþiºare. d e . 39) Enachi Cogãlniceanu.. Ist. 4: „De cîte ori n-o podideau lacrãmile pe biata bãtrînã. – Chipeº.T. m î n d r u. (ms. beau. Arãt. Rom.ARÃTÃTÙRà ARÃTÒS.. -Ã. în Acad.. de exterior. dar totodatã ºi cu m ã r e þ sau f a l n i c. p. Ce folos cã le face. Sinonim cu f r u m o s. pref. ierogLif. III. Cum e bradul nalt din munte. Aºa-i badea meu de frunte!…” (J. 193: „pre care (Alexandru Ghica) l-am vãzut ºi noi: om d e f i r e ºi arãtos….. Chip de pomenire…” (G.” Balada Meºterul Manole: „Mare-i ºi frumoasã. nici în dobitocul cãpãþinos. arãtoase ºi pline de sãrãcie ºi de pustiu…” v. majestueux. Poez. adj.. Sultãnica. 408) Colindã din Dobrogea: „Face merele 'N toate verele..B. p. XLVIII: „…nu fãrã oarecare chip de cinsteº ºi arãtos a zavistiei veºmînt…” „…haud sine modestae ac s p e c i o s a e cujusdam invidiae larva…” Acelaºi.D.a . p. 222: „ca soarele de luminos. – Frumos… 271 . de corp. p. 89) De la Vrancea. Letop. Cuvînt format din a r ã t prin sufixul -o s. întocmai ca „arzos” din „arz”. – A-fire.. 1698. f. Arãtoase... pop. VI b: „f r u m o a s ã darã ºi arãtoasã l a c h i p ºi m î n g ã i o a s ã la vidére poama morþii…” Acelaºi. 48): „nu în c h i p u l arãtos. M î n d r ã º-arãtoasã Sfînta mãnãstire. Chron. Dacã nu se coace…?” (Burada. Cãlãt.

într-o frumoasã grãmãdire de imposibilitãþi: „corãbii în aer. – Rãsprosie. „labour. p. deºi uneori se ia ºi în sens de muncã. se zice arãturã d e p r i m ã v a r ã ºi arãturã d e t o a m n ã.f. p. lucruri pre carile le zãmisléºte pãrerea.1814. III. – Curãturã. champ labouré” (Cihac). bunãoarã: Pravila Moldov. la arãturã. 222: „…întemeeþi cu case ºi cu bucate peste samã de multe. îi batjocorea…” Doina Dorul: „Puiculiþã. a arãta ne nevoim…” (cfr. Þichindeal. p. f. – Holdã. ca ºi l o c a r ã t o r. pe cînd arãturã. – Ogor. labourage. – Morhoancã. Se zice ºi l o c d e arãturã. – Þarinã… Între acestea. 1. termenul cel mai general este arãturã. Plaut. 1744(Cond. d e t r e i b r a z d e etc. are în vedere mai cu seamã locul unde se a r ã. Letop. 346. arãtura are o mulþime de sinonimi. – Pîrloagã.): „oamenii ce vor fi ºãzãtori pe moºiile mãnãstirii sã aibã a clãcui 12 zile într-un an. anume însã cu înþeles de o întindere oarecare de cîmp. 1.. ms. sau d e a r a t.187: „vãzînd pre doi bouleani în toate sãrile cã vinea de la arãturã. arãturi). s. f. 272 . stînci pre apã plutind. v. 1: „sã-º pišardzã ºi sãmãnþa ºi arãtura ºi toatâ roada ce va face acel pãmãntŠ -au sãmãnat pre loc strein…” Miron Costin.2. cu arãturã ºi cu dobitoc ce fac agonisitã la case…” Constantin Mavrocordat. Asinar. – Prosie. 44: „Toval au isvodit a face corturi. Îmi uit plugu-n arãturã. ºi fãneþe…” Cantemir. ºi altele ca aceste fosturi de chitealã. – Sãpãturã. Chron. lei ºi zmei plugurile pre arãturi trãgînd. 86). sã-º dea ºi dijma moºii den toate bucatele dupã obiceiu…” Dupã anotimp. Cirtã. Cine-a scos drumul la baltã. Sinonim cu substantivul a r a t. Letop. – Miriºte. d e d o u ã b r a z d e. Sapa-nfiptã-n c u r ã t u r ã…” (Alex. în Arh. dupã numãrul anilor de cînd se trãsese cu plugul peste o þelinã. ºi toatã agonisita cãsarilor.. pop. care însã priveºte mai mult la lucrarea de a a r a. ºi stupi. a Vieroºului.ARÃTÙRà ARÃTÙRà (plur. la coasã ºi la secere. 25 a. despre cari v. Poez. I. 243) Doina Ispitã: „Batã-l Dumnezeu sã-l batã. – Lan. I. Ca p ã m î n t a r a t. Enachi Cogãlniceanu. nr.. floare-n gurã! Cînd te vãd în bãtãturã. Stat. 1646. ºi arãturi. de deosebite feluri. Cine-a scornit sapa latã. II.. – Moinã. arãtura se cheamã d e o b r a z d ã.

ms. În poezia poporanã.T.. în Arh. f.. p. ms. 1. M i e r l a d-arãturi…” (Ibid.D. 283) dar în balada Mierla ºi sturzul: „Ceartã-mi-se ceartã. feorii Lupului din Mãþãul-dã-Jos doao l o c u r i d e arãturã în poiana Bradului în fundul Dãneºtilor ot sud Muºcel. 1579 (Cond. în Arh. Vorbele-ºi înnoadã Sturzul din pãduri. 313): „vãndut-amu dumnealui 6 sileºti în sat în Sãteni ºi o sileºte cãte cu 6 l o c u r i d e arãturã. paserea arãturilor este c î r s t e i u l „roi des cailles”.. 180) 273 . îi plac cîmpiile cu bucate. de unde se vede cã-n secolul XVII un l o c d e arãturã.... cãruia în adevãr. Poez. I Rom.” (G.D. ca ºi prepeliþei. 457) unde însã versul pare a fi stricat. pop. lit.. fac preste tot l o c u r i d e arãturã 36…” Constantin Brîncoveanu. pop. Seceris ºi cositoare!…. a Hurezului. Doina Singur pe lume: „Frunzã verde de anin! Cine-i ca mine strãin? Numai mierla din pãduri.ARÃTÙRà Arãturã ºi r ã z o a r e. Stat. Într-o doinã din Moldova se zice ºi cãtrã c u c u l: „Cucule.T. Ci sã-mi cînþi la noi pe ºurã?… (Conv. Poez. trei în câmpul de sus ºi trei în cãmpul de jos. ºi šarã au cumpãrat însuº Marin de la Dan feorul Lucãi un l o c d e arãturã la Stupinš drept 100 de aspri.. în Arh.. 1699 (Cond. pentru cã le-au cumpãrat Neagoe cu frate-sãu ¢ane dã la Bunul sinŠ Cãlii dãn Dãneºti drept ug 5 pol (galbenš 5½) cu zapis dã la mãna lor dã vãnzare an 7187 (1679)…”. 3Aspru. nr. Cu un secol înainte. Cîrsteiul din arãturi…” (G. Doc.... Stat. costa ceva ca trei galbeni. 291) Act muntenesc din 1661 (ms. Mihnea-vodã. Stat. 1886. 460 b): „…dupã acéša au cumpãrat însuº Marin un l o c d e arãturã de la Stancšul Jagleš drept 100 de aspri gata. nr. p. 246): „ºi šar sã fie lui ¢ane ºi frãtine-sãu lui Neagoe. ºi în Cãlinet alt l o c d e arãturã drept 60 de aspri…” v. pasere surã! N-am grãit gurã la gurã Sã nu-mi cînþi pe arãturã. ca mãsurã de cîmp.

rãsipitorul puterii turceºti. frãncii. p. arbânaºii. Sã-mi strîngã fermecãturi.. s.Arvunã. ARÃVÒNà A ARÃVONISÈSC.m. Atîþia galbeni pe masã…” (Þara nouã. 1886. p. – 2Arat. – Arãtor. p. Aºijdere de acolo au fost ºi Scanderbeg Castriot. iverii. Atîþi boi pe bãtãturã. bade.ARÃTÙRà În unele cîntece poporane arãturile sînt puse în legãturã ºi cu fermecele. În pãhar îmi dã sã beau Ca pe tin' sã nu te iau…” (Ibid. adecã a arbãnaºilor…” Acelaºi. Moxa. 14: „Pir. ARÃVÒN v..: Albanais. s. ARBÀLÞ. p. cãrãimanii…” Miron Costin. Orbalþ.m. craiul e p i r o þ i l o r. – v. p. ARÃÞÈL. Doinã din Ardeal: „Cã umblã mãicuþã-ta Pe-arãturi. 395: „suptŠ sabiša lui au plecatŠ srãbii.. – v. Arvunesc. 552) v. ªi astãzi turcii dintru acel Epir fac ostaºi 274 mai rãsboznici…” 1ARBÃNÀª. Sã mã fermece pe mine Sã mã las. pe cînd arbãnaº pãstreazã numai sensul etnic. t. de tine…” (Tribuna de la Sibii. de botan. 182) sau: „Tot umblã prin arãturã Sã-mi facã fermecãturã. Letop. care însã a cãpãtat mai multe înþelesuri. de géogr. 1620. a r n ã u t.1885. Épirote. I. t. 1887. 1Ar. Atrãþel. p. – v. Sinonim cu . pe curãturi. 54: „Arbãnaºii e p i r o þ i sînt. Cîtã trestie pe casã. 545) O urare de Anul-nou: „Cîte b r e z d e -n arãturã.

Forma albãnaº. p. ms. nr. 275 . S-a certat. bãtr. 86): „de Dragomir cãpitan înpreunã cu alþi slujitori de acolo. i Jãpa Arbãnaºul…” Arbãnaº. ne întimpinã într-o colindã din Dobrogea: „Se certa el cu turcii. p. a Govorei. În cea parte-n dalbãnaºi. vechi arbanas. în Arh. copil tãnãr. p. Deja la 1483. formã organicã albanas. Stat. 2ARBÃNÀª. Cãlãt. p. anume Jãpa cãpitan ot Verneºti.. Le-a luat. Din aceastã cauzã. p.. m.135): „a faceré slobozie ºi a strãnge oamini pre moºie Tutana Albota. ear sãrac.. 170): „sã facã sat sã fie slobozie sã sã strãngã oameni striini. Dediul. Iliaº. 208: „Ghica-vodã. p. I. ºi.. Au fost la noi pînã ºi sate de arbãnaºi. v. v... a l b a n e s e. au purces de la casa lui la Þarigrad sã-ºi gãseascã un stãpãn sã slujeaseã. – v. arbãnaº devenea adesea nume personal sau poreclã. I. moldovéni ºi alþi oameni carei vor fi fãrã bir ºi fãrã nevoi…” Pentru mai multe texturi în astã privinþã.126). Stat. de neamul lui fiind arbãnaº. ms. din satul Chiupri…” Ibid. pr.1662 (ms. ca ºi g r e c t u l.” Grigorie-vv. u n g u r e a n u l etc. Sã-i dea turcii vadurile ªi frîncii corãbiile. ºi într-un alt act din acelaºi an (ibid. II. Rom. închis în turnul clopotniþei la Trii-Sfetiþele…” v. Letop.ARBÃNÀª Neculce. între boierii cei mari ai lui Vlad Þepeº era: „Vladul Arbanas Spatar” (Venelin. nr. ºi cu dãnsul s-au mai luat un copil de turc. 72): „dat-am zapisul la mãna Arbãnaºului nepotul Berescului…. 80) Pribegi din Epir au fost totdauna numeroºi în România. ei lesne înaintau la cinste sau la avere. Cu turcii ºi cu frîncii. prin uºurinþa cu care se românizau pe de alta. p.” Constantin Brîncoveanu. este serbo-bulgarul a r b a n a s = ital. albãnaº. 1629 (Cond. prin cunoscuta lor energie pe de o parte. 1Arbãnaº. Act muntenesc din 1596 (Cuv. arbãnaºi. d.. 1694 (Cond. în Arh. sãrbi. 267: „Dediul Spãtar arbãnaºul. însã oameni streini: greci. De cea parte le-a cãrat. Slobozie. Alexandru-vv. Ghica. La oamenii groºi ºi graºi…” (Burada. s ã r b u l. Doc. p. I. 66): „dat-am zapisul nostru în mãnã l u i Arbanaº népotul Bãrescului…”. 1Arnãut. cu poeticul d: dalbãnaº. – Ghica. n. sãrbš ºi arbãnaºš ºi unguréni ºi oameni fãrã bir ºi fãrã dajde….

albero = = span. l e m n.. acel arbure jãlind. cu p l o p i nalþi ºi subþiri. s o c u l mirositor. a l u n i i mlãdioºi. Polysu. carele este la gura þevei. arbure astãzi rar se mai aude pe la noi. Jocuri de copii.3Arbure. arbire). Este turcul h a r b y. ÀRBORE v. cu s î n g e r i pestriþi. la a noastrã grea durere.ARBÌR ARBÌR. s a l b a . alibiu. Se pune apoi ºi celalalt glonþ ºi. s. arbre. cel dintîi. cu u l m i albicioºi. Melancolia: „Acea undã gemãtoare. cu a n i n i uºurei. sare ºi pocneºte…” În Transilvania arbiul de la puºcoci se cheamã r ã s t o c ºi c l i m p u º. Munteanu. de unde ºi serbul a r b i š a. flori ºi oameni.” A. v. Vãrguþa sau beþiºorul cu care se-ncarcã un pistol sau o puºcã. 3Armãºie. Vermeº). 276 1ÀRBURE . Pe cînd în oºtire arbiul e înlocuit astãzi prin nefericitul neologism „baghetã”. dupã Dr. cu c o r n i suclþi ºi vîrtoºi. 1. 11: „Se pune în þeavã un glonþ ºi se împinge cu arbiul pînã ajunge în capãt. Lat. ARBÌU s. Dupã Cihac se zice ºi arghir. pãstreazã ºi vor mai pãstra mult timp pe arbiu. plante. 6: „ªi nimic iar nu se poate ca sã n-aibã vrun cusur: Arburi. ARBÌR (plur. 3Alba. astfel ºi acest rãsur…. ªi ne-aduc prin a lor freamãt o plãcutã mingãiere…” În graiul poporan. arburi). ÀRBUR A ARBORENCÙÞÃ. merlele ºi piþigoii ºuierã…” Costachi Negruzzi. A. fãcînd „puºcoci” în loc de „puºcã”. P. departe de a fi un neologism. s. 88: „…acolo s a l c i a pletoasã. printr-acel hãþiº felurit de arburi ce se-ndeasã ºi se-mpleticesc. împingîndu-l cu arbiul. Banat. m. arbol etc. p. I. – Climpuº. Arbiu. c a r p e n i i stufoºi.2. cînd acest al doilea glonþ ajunge pe la jumãtatea þevei. baguette de pistolet. Totuºi arbure. a r b o r e m = ital. a r þ a r i i cu pojghiþe roºii. Pann.n. ci el numeºte totalitatea arborilor cu un cuvînt: l e m n e” (P. arbie. c. ce al nostru chin privind Se îndur l-a noastre patimi. (plur. Parcã sînt doi juni prieteni. ne întimpinã în mai toate texturile vechi.. Odobescu. „Numirea de arbor pe aici nu e cunoscutã la popor. copiii în jocurile lor. Prov.m o a l e ºi t e i i cresc amestecaþi cu falnici j u g a s t r i. Mare plantã cu trunchiul. – v. – v. cu ramure ºi rãdãcinã lemnoase. p o m. ca sinonim cu c o p a c i. baguette de fusil. Ispirescu. Doamna Chiajna. arbero. p.

Pe la Predeal. bunãoarã in ghicitoarea despre a n: „Arbure mare Frunzele-ºi le-are Albe di 'nã parte. 1Copaci. 54) Într-o maximã macedo-românã: „bãrbatlu easte arburlu ºi ficiorlu ugiaclu a casilei = bãrbatul este s t ã l p al casei. excidetur et in ignem mittetur…” unde la ªerban-vodã: „ºi šatã ºi sãcurša zace la rãdãcina c o p a c i l o r…” Silvestru. Omnis enim a r b o r quae non facit fructum bonum. lemne. grãšaºte. ps. Iutza. 2ÀRBURE (plur. v. ante 1600 (Cuv. cari nu se aud în grai. XXXVI: „Vãzušu nedireptulŠ înãlþãndu-se ºi lãþindu-se ca un arbure vérde…” Ibid. Math. la Dosofteiu. Pe la jumãtatea secolului XV Arbureºtii erau deja boieri mari. la încãlzire etc. CIII: „Saturã-sâ arhurii înnalþi.ÀRBURE Legenda lui Avram. cedri unde la Coresi. c o p a c i este arburele sãlbatec sau neroditor. pr. pomi. II. sfãntŠ. p. La macedo-români se zice arbur ºi arbure. Lãi di-alantã parte”. p o m este arburele care dã poame. pravednicului Avram îš pârea cã dereptu elu se închirã l e m n u l…” Noul Testament din 1648. nom d'une très ancienne famille noble de Moldavie.. Deminutiv: a r b u r e l sau a r b u r a º. l e m n este arburele întrebuinþat pentru felurite scopuri. bãtr. iar feciorul – vatrã” (M. 190): „mérserã cãtrâ uîn arbure ºi închirã-se pãrâ la pâmântu ºi grãi: sfãntŠ. sfãntŠ. m. chedrii Lyvanului…” „Saturabuntur Libani…” ligna campi. LXXIII: „rãdicãndŠ sãcurile sale susŠ ca întru unŠ arbure…” Ibid.1651. ps. forme mai mult teoretice. ps. 1577: „saturâ-se l é m n e l e cãmpilor…”. Arbureºti). Ep. Fiu al unui 277 . Cruºova). 1688: „c o p a c i de toamnã fãrã r o a d ã…” Ibid. la clãdiri... (Þara nouã. în care se cuprind copaci. de tot p o m u l ce nu face poame bune tae-sâ ºi în foc se aruncâ…” „Jam enim securis ad radicem a r b o r u m posita est.12: „…arburi veºteziþi fãrã de rod…” „…a r b o r e s autumnales infructuosae…” unde în Biblia lui ªerban-vodã. 1680: „sãtura-s-or l š a m n e l e câmpuluš…” Sinonimica: arbure este termenul cel mai general. n. d. am auzit în gura poporului forma aspiratã: harbur. I. p. colectiv: a r b u r e t.10: „Cã šatâ sãcurša šaste pusâ la rãdicina arburilor. III.. 1887. Iud.

. boierii „Gliga fišul lui Arbure ºi Ion Crasneº” au fugit din Moldova în Polonia cu douã cãlugãriþe (A. Iar lucru adevãrat nu se ºtie. I.I. pe care însã îl vicleneºte de asemenea. p. 2. pre care zic sã-l fie aflat în viclenie. Am slujit sub a lui steaguri patruzeci de ani de rînd.10 sqq. a fost cumplitã: Urechia. ales un om ca acela ce crescuse ªtefan-vodã pre palmele lui. s-au vorovit o seamã de boieri den curtea lui. Sub Petru Rareº. I. I. anume Gãneºtii ºi Arbureºtii. La 1545. Dar azi omul cel mai tare de abia l-ar rãdica. Nu toþi Arbureºtii au perit de urgia lui ªtefan cel Tînãr. pãstrînd aceeaºi putere sub Bogdan cel Chior. numai atãta putem cunoaºte cã norocul fie-unde are zavistie. Altã armã el nu are. Letop. devenit erou legendar al poeziei istorice române. Vãzui Eroul Moldovei pe vrãjmaºii sãi bãtînd…” Moartea acestui viteaz.Neamþ. 6). hatman lui ªtefan cel Mare. cari „au înblat din mãnã în mãnã” (Ibid. Letop. Acesta este vestitul h a t m a n Arbure.R. 167: „…urãndu-l (pe ªtefan-vodã Lãcustã) toatã curtea ºi boierii. 1877. ajuns la adînci bâtrîneþe. Costachi Negrnzzi. p. 35). ele totuºi sînt departe de a fi complete. numai doarã se mai vorbea într-un mod legendar despre avuþiile de 278 altãdatã ale Arbureºtilor. dar trãdeazã pe aceat domn la 1538 pentru a trece la protivnicul sãu ªtefan-vodã Lãcuatâ. ªi-n patruzeci de rãzboaie crunte. Luca Arbure devine unul din sfetnicii cei mai de încredere ai lui ªtefan cel Mare. Mihu Arbure alunge ºi el hatman. Sentinela: „Eu sînt Arbore. care la moarte îi încredinþeazã întreaga cîrmuire a þãrei pe timpul minoritãþii lui ªtefan cel Tînãr. 213). Urechia.. I. p. Arbur hatmanul ce-n mînã poart-un groaznic buzdugan. unde pe pãrete se mai pot vedea portretul hatmanului. dar biruitoare. Cãci îi place cînd pre duºman c-o izbire îl turtea…” Costachi Stamati. . p. Pre care ca pre o mince de copil îl arunca. 154-5: „(1523) în luna lui april în cetatea Hãrlãului au tãiat ªtefan-vodã pre Arbure hatmanul. ºi la aºternutul lui unde odihnia l-au omorît în cetatea Sucevei…” D. pre Toader ºi pre Nichita…” La satul Solca-de-Jos în Bucovina se aflã pînã astãzi o bisericuþã ziditã de bãtrinul Arbure la 1502. Aprodul Purice: „Acolo se aflã iarãºi al oºtilor veteran. avãnd atãta credinþã. La 1628. copile. Wickenhauser a adunat cele mai multe izvoare despre familia Arbure în Moldowa oder Beiträge zu einem Urkundenbuche (Czernowitz. apoi a patru bãiaþi ºi o fatâ. ºi în tinereþile lui ªtefan-vodã toatã þeara ocãrmuia.ÀRBURE pîrcãlab de. al nevestei sale Iuliana. unde mulþi vrãjmaºi i s-au aflat de cu multe cuvinte rele l-au îmbucat în urechile domnu-seu…” Mai jos: „Nu multã vreme într-acelaº an au tãiat ªtefan-vodã ºi pre feciorii lui Arbure. nici voieºte a mai avea. p.

a r c u s = ital. Vîlcea. 121. Harbuzesc. la sfîrºit: „ªi eu Nicolai Arbure steg(ar) am scris zapisul ºi pentru credinþa m-am iscãlit. 1680. Într-un zapis de vînzare tot de acolo. ARBUZÈSC (PÃR-).– 2Arbure. gãtirâ sãgšata sa în coardâ…”. nota) confundã pe hatmanul C o p a c i u cu hatmanul Arbure. nice sabie. – Prãsad. gãtirâ sãgéte în cucurã…”.. pe care-l traduce: „Mihul. mînuitã nu numai de a r c a º i. p. Tot la d. o altã veche familie moldoveneascã. v. f. t.. Prahova. I. I.). la Silvestru. c. – v.: nom d'un village en Bucovine. arce ºi arcuri). X: „cã šatâ pãcãtoºiš încordarâ arc.R. de demult pãrãsitã de toate popoarele cît de puþin înaintate în culturã. dar altãdatã închipuind o parte foarte importantã dintr-o armurã. 207) ni se pare a fi greºitã în Cronica lui Macarie lectura urmãtorului pasagiu: „Mihoylð"vælikð oybo sanomð rodomð äæ Arbanasð”. de géogr. Nisipi. ps. 56 a: „nu le dâ platoºe. dar ºi de principi. 264). Pe la 1650 (A. fãcînd din amîndoi un singur personagiu. III. Era hatmanul Mihu Arbure. Bogdan (ibid. 1Arbure. Ionãºeºti. iar nicidecum A r b ã n a º. (Cihac). satul Solca-de-Jos în Bucovina se cheamã încã A r b u r e (Marian. I. acest mare neam ni se înfãþiºeazã scãzut la treapta de boierinaºi. este una din armele cele mai primitive. p. – v. p. – v. Biserica din Pãrhãuþi. nice arcŠ. iar lãtineºte: „quoniam ecce peccatores intenderunt a r c u m. 1651: „cã šaca nedirepþii întinserâ arcul. a r c o = = franc. 3Alba. nice suliþâ. Az Sandul Arbure steg(ar) iscal…” Ca o amintire despre Arbureºti. I.ARC Treptat. 88).R. p. boier mare. 1577: „cã adecâ pãcâtoºii întinserâ arculŠ. – 2Copaci. A r b ã n a º de neam. nice altâ nemicâ de armele vonicilorŠ pementeºti…” 279 1ARC (plur. arc. c. p. 1643. Harbuz. unde la Coresi. ARBÙZ. ressort. a r c etc. Este ciudat cã d. . paraverunt sagittas in pharetra…” Arcul. 1698 (A. Din lat. într-un act bucovinean subscrie pentre mai mulþi rãzaºi: Radu Arbure. c. din care de asemenea a fost un hatman vestit în secolul XVI. purta numele sinonimic de C o p a c i u.n. – v. Alãturi cu Arbure. gãtarâ sãgeþi în tulbâ…”. Bogdan (Vechile cronice. pe care se î n t i n d e prin cele douã capete o c o a r d ã sau care se î n c o r d e a z ã pentru a s ã g e t a ori a t r a g e din el la þintã sau în ceva cu o s ã g e a t ã din cele ce se þin în t u l b ã sau c u c u r ã. cintre. Mãrgineni etc.I. s. ARBUZÌCÃ. Dosofteiu. În grai se aude uneori aspirat: harc (Tecuci. 3ÀRBURE. Harbuzicã. 7–8).I. Varlam. 157.

62. 190. . burca. l-au fost agiungãnd un popã. nu putea fi mai bine.2. dupã ce au ucis un gligan sãlbatic cu sabiia. numai ce era mai de treabã domniei îi lipsia: cã nu cerca bãtrãnii la sfat…” Nic. 19 ) În Caucaz. a sale arme frumoasã: Tulba cu sãgeþi ºi arcul.ARC Dosofteiu. O doinã voiniceascã: „Cornule. Pun sâgeþ în tulbâ. 9 b: „ªi de nu v-eþ întoarce cãtrã pocãinþâ. De crengele cornorate. 231: „fiind la vînãtoare. Ca s-o faci arc de rãzboi…” (Alex. Costin. ºi cu mãncâri ºi bãuturi. Costachi Stamati.. gonindu-l petrenii. Chron.1673. ce nu te-ndoi. tocmindu-º si•ata în arc sã sigéte. 201: „Petru-vodã Rareº fugãnd pin tãrg pin Peatrã ºi. sineþa. cînd l-au rãpit leºii ºi eãzacii (Letop. p. sã grijesc de lance. Poez. arcanul. 181: „Atunci cerchezul aninã de rãdãcina viþoasã. ºi au tras Petru-vodã înapoi în popã cu arcul ºi l-au lovit cu sãgeata în oblãncul selei…. II. a sãgetare den arc tare. p. Letop. lãsîndu-ºi priponit calul…” Arcul se fãcea mai ales din lemn de c o r n. 44) În cîntece poporane arcul nu e rar: 280 „Arcul iute-aº încorda. De-o creangã sã te despoi Sã-mi fac prãjinã de boi? — Frãþioare românaº! Creangã lungã da-þi-o-aº. pop. ªi apoi sare în apã. ºi al arc încã trãgea bine…” Neculce. apoi. s-au julit puþinel cu lancea la mînã…” Arcul lui ªtefan cel Mare se pãstra în mãnãstirea Neamþului pînã pe la finea secolului XVII. II. f. f. Arcul întins în coardâ. Letop I. cu suliþa la halcà nu prea lesne avea potrivnic. cerchezii pînã astãzi se slujesc de arc. Are sâgeþ a-mânâ scoase din tulbiþâ. p. p. lancša strãlucšaºte…” sau ibid.” Cantemir. despre Antioh-vodã Cantemir: „la primblãri ºi la vãnaturi cu ºoimi ºi cu ogari pururea îmbla de se desfãta. ªi vin pri-ntunšarec cu arce pre-a-mânâ Intru sã sâgšate pre cei fãrã vinâ…” Urechia. II. 14 b: „Cã šatâ pãgâniš încordarâ arce. II. p.. Muza I. despre Bogdan-vodã Lãpuºneanul: „la cãlãrie sprinten. Letop.

– Cucurã. 74): „Scoase o sãgeatã din tolbã. 55. Cãlãt. 19) În colinde din Dobrogea au devenit stereotipe versurile: „Luã arcul încordat Cum e bun de sãgetat. Tot voinici de cãlãrime.. 395: „sunetele armelorŠ ºi rãsunulŠ coardelorŠ de arcŠ mai šubiša decâtŠ glasŠ de alãute…” Acest r ã s u n se cheamã mai propriu z b î r n ã i r e. p. identicã cu vechiul italian a r c o r a. Moxa. Poez. 3): „Ca sã ajungi la dorinþa ta. ºi iarãºi nemic…” v. c o a r d a seotea un r ã s u n. Alexandri.ARC Aripa þ-aº sãgeta ªi în braþe mi-ai cãdea…” (Pompiliu.T. Armã. trac! mai trase una. 1620. trac! trase o sãgeatã. p. 86. – Sãgeatã. Z b î r n î i arcele-ncordate. 90) Uraþie de nuntã: „Strînse el ostaºi mulþime. – Coardã. arcul. pop. astãzi se întrebuinþeazã mai mult forma arcuri.. trebuie sã ceri de la tatã-tãu paloºul. Basmul Tinereþe fãrã bãtrîneþe (Ispirescu. tolba cu sãgeþile ºi hainele ce le purta el cînd era flãcãu…” Cînd arcul se întindea ºi sãgeta. o aºezã la arc ºi. Balada Trei lebede: „Ei în tîrg au poposit ªi-n cruciþele d-argint 281 .D.. Sibii. aproape despãrutã din grai. pe cînd cealaltã formã. suliþa. ªi sãgeþile la soare Vijelesc vîjîitoare…” Ca onomatopee a sãgetãrii: trac! Basmul Lupul cel nãzdrãvan (Ispirescu. ºi nu se fãcu nici o miºcare. ª-o sicreatã De sãgeatã…” (Burada. p. Sentinela românã: „Zbor topoarele-aruncate. 170) Aducerea aminte despre arc se pãstreazã ºi-n poveºtile poporului. arce. p. corespunde italianului a r c h i. Legende. – 2Corn. – Trac! – Tulbã… La plural. – Zbîrnãi. ªi ageri cu mãiestrie La arc ºi vînãtorie…” (G.

c. sã junghe derepþii cu inema. ps..ARC Lebejoarele-au zãrit. Sãgeþile ºi-a-nþãglat. Trubadurul. totuºi în popor se aude cu acest sens ºi simplul arc. Vodã era sigur cã isnaful avea sã alerge de la unul la altul ca sã facã curamà. Sabiša acšaša într-înº sã va-nfige. Scotea pe aga în tirg cu cîntarul ºi cu falanga. Vlãhuþã. „Pre lautã se trage cu arcul.. Arcurile ºi-a-ncordat…” (G. p. Poez. pop.. 282 . XXXVI: „întinserâ arcele sã sãgéte miºelulŠ ºi méserulŠ. 69: „cãruþe pã harcuri ºi dã þarã…” Aºa sînt arcurile coastelor la om. f. buni ºi limpezi. 1577. 56 b: „Scos-aŠ pãcãtoºiš sabie din teacâ. Coarda sã va rumpe. Arcuº. arcul li s-o frînge…” Locuþiunea proverbialã: „are multe coarde la arc” însemneazã „homme de ressource”. Scrisoarea III: „Cînd i se pãrea (lui Caragea) cã punga nu i se umplea destul de repede. umezi. acesta prindea cu ocaua micã pe vreun brutar. 375: „se lãuda (Hozroe) cã va îngrãdi cetatea cu suliþele. ca niºte arcuri de sticlã strãvezie…” Deºi vãrguþa cea încovoiatã cu care se trage pe coardele vioarei se numeºte mai propriu a r c u º. sãraciš sã •unghe. Ion Ghica.” Orice formã î n c o v ã i a t ã se poate numi arc. Sã tae miºeiš..D. Jipescu. Opincaru. De la Vrancea. Maidan). Nuvele. Coresi. care se smoleºte cu rãºina” (S. Aºa sînt arcurile la trãsurele cele de lux. A. 421) În graiul vechi ne întimpinã mai adesea forma arce. AŠ gînd sã nu lase dirept nice unghe. pe vreun mãcelar. umple vultorile ºi sar peste stîncile lustruite. rostogolesc bolovanii. 1673. 1620. 222: „…cu ochii albaºtri migdalaþi. p. p. armele lorŠ întrâ în inema lorŠ ºi arcele lorŠ frãnserâ-se…” Moxa. puºi sub niºte arcuri de sprincene supþiri ºi perdute în tîmplele ei albãstrii…” Ibid. p. Liuba. 184: „Apele sã bat. v. ºipotele þîºnesc ºi-ºi azvîrlã sulul apelor reci.T. p. avea ºi alte coarde la arc. Arcele li-s gata rãzbošul sã facâ. cu plavezele ºi cu arcele…” Dosofteiu. 76: „Avea dureri nesuferite în arcurile coastelor ºi arsuri pe ºira spinãrii…” Aºa se zice arcuri la sprincene. îi trîntea cîte o sutã de nuiele la tãlpi sau îl þintuia de ureche în mijlocul pieþei. pe vreun cîrcimar. Banat.

o locuþiune pe care Seulescu (Albina româ. v. iar nu din a r c.ARCÀ La zidari. Arh. din „Rãduc” – „Rãducan”. arcale). s. 10): „…au cumpãrat aceºti maš sus numiþi oameni din valša Peºtiºanilor de la feoriš Opreš de la Laþco ºi de la Pãtru. m. mai cu seamã. 55). cu cari vîneazã pãsãrele (M. 3-an). pag.. Arca e scurtat din A r c a d i e. înºirînd pe mai mulþi mehedinþeni: „…Putnic ot Zãgaša i Rãduþul sãn Bãla ot Comãneºti i Arca ot Gãrboveþ…” Din Arca. Doc.176): „Seris-am noi Nicola ºi Arca acestŠ al nostru zapis svintie mãnãstiri Tismenei…” Mateiu Basarab. (plur. „Sima” din „Simeon” etc. Rom. pr. bãtr. 1693 (Cond. ºi mai jos: „ºi šar㺠au cumpãrat popa IonŠ ºi cãlugãrul Vasilie de la feoriš luš Mihãilã din Drãgoeºti de la Arca ºi de la LazãrŠ ºi de la Vãlcul…” Constantin Brîncoveanu. adicã: secretul lor îl ºtiu numai aceia în cari ei au încredere. nr. ca ºi derivatul a r c a l i u. – Arcuiesc. se întrebuinþa numai în relaþiunile românilor cu Poarta Otomanã. în Arh. 1Oltean. Act oltenesc din 1591 (Cuv. în sfitocul mãnãstirii Tismana (ms. p. ºi de la Pãtru feorul Arcãš.. de unde apoi numele muntelui A r c a n ºi al satului A r c a n i în Gorj. c. Vintilã ot tam. Galiciuica). – Arculeþ… 2ARC. precum ºi al satului A r c a n în Buzãu. Rom.. 19). p. I. – v.. Doc. appui” (ªaineanu).f. – Arcaº. 1646. Nume de botez altãdatã foarte întrebuinþat la olteni. Miron Costin. nr. Cruºova). de sila ce-i fãcea Vasilie-vodã…” În acest sens se zicea altãdatã: „taina le poartã arcalele”.283 . Satul oltenesc A r c a n i i ne întimpinã deja într-un crisov din 1429 (Venelin. ca din „Iorgu” – „Iorgovan”. Cuvînt care. Iutza. vine numele satului A r c e º t i în Romanaþi (Frunzescu). cari n-au a face cu a r c a n „lacet”. Bãieþii macedo-români. în Arh.. arcul a rãmas un fel de armã la copii. poporul de la noi înjurã ºi de arcurile c e r u l u i” (P. p. ce avea la Împãrãþie. II. Dolj. din „Dumitru” – „Dumitran” etc.. dirept aspri gata 2200…”. Turcul a r k a „dos. Oprišan al Mogãi ot tam. 2ARCÀ 1ÀRCA. Arcar. ºi cu acelaºi înþeles arcuri se zice ºi la b o a l t a cerului: „Între celelalte înjurãturi. 3. n. – Arcos. Stat. Arcadius. ms. p. sînt meºteri a face ºi a întrebuinþa arce. I. d. ca „Costa” din „Constantin”. pers. (v. „De la Arca forma intensivã este A r c a n. 278: „(Matei-vodã) dedesã ºtire ºi la arcalele sale. 58): „Pitea ot Scoarþa. v. Stat. Ca jucãrie.. protecteur. „Proca” din „Procopie”. i Drãgan cu fišu-sãu Arca ot tam…” Altul din 1624 (ms. Arcuº. I. Dan Cšurea ot tam. Ciocîlteu. b o l þ i l e sînt arcuri. soutien. Letop. Stat.

earã alþii lãsãnd caii au vrut sã fugã pe gios. Rogojeni). Codex. cuvîntul n-a venit românilor de la osmanlii. Dsct. ARCALÌU. trecut de asemenea la ruºi ºi la poloni (Cihac). ºi nãvãlind ºi tãtarii i-au scos cu arcanele de gît mai pre toþi…” Costachi Stamati.n. v. adecã v a l e…” (T. Dobrea. Amiras. p. probabilmente de la cumani.18). Este turcul a r k a  „versant ou. ARCÀCI. nevoia lor era ºi mai mare. ARCÀM. Letop. s. lacet pour prendre les chevaux..ARCÀ neascã.. De aimintrea. v. sineþa. arcanul se întrebuinþa ºi ca armã de rãzboi. „Tîrla la ciobani în timp de iarnã este la un l o c î n d o s i t cum e un arcaci. a r k a însemneazã „umãr” (Kuun. bien vu.n. p. p. Sprachstud. 1ARCÀN (plur. 40) cãuta cu orice preþ s-o înrudeascã cu latinul a r c a n u m „secret”. s. . 118: „rîpa fiind mare ºi adîncã. Negreºit însã. Muza I. Cuvînt despãrut din grai ºi care abia dacã a circulat vreodatã în popor. aceastã vorbã e proprie tuturor graiurilor turco-tãtare (Vambéry. adj. Covurlui. Arcaci. ºi Etymol. – v. bien soutenu. Cuvînt tãtãresc: a r k a n. III. 37).. nr. de asemenea. terrain abrité. appui”. „Funie lungã cu o c h i la unul din cãpãtîie ºi cu care herghelegiul prinde calul din herghelie. v. lacs. ci de la vreun popor turanic din veacul de mijloc. din a r k a „ dos. De crengele cornorate. Opritoare. Aslam. Enachi Cogãlniceanu. III. p. p. burca. nu despreþuia 284 arcanul. ostaºul. c. mai cu seamã vînãtorul. arcanul. Turcul a r k a l y „qui a le dos large” (ªaineanu). arcane). Suppl.. Altãdatã. ºi nici aºa n-au scãpat. I. 2Arca.. la tãtari mai cu deosebire. Cursã” (Costinescu). vallée. Alcam. adecã: la un „om de la curte” care era „puternic”.111). Cuvîntul se aude pe la ciobanii din Moldova. cari n-au dat nemic graiului nostru ciobãnesc. p. puissant. au cãzut unul peste altul dãnd cu cai cu tot. 1844. Wtrb. 181: „Atunci cerchezul aninã de rãdãcina viþoasã. 249: „…scriind ºi el aceastã pricinã la un i c i r l i u mare ce era arcaliu…”. – Arcaliu. 207. p. pied d'une montagne” (Barbier de Meynard. ªi apoi sare în apã. lãsîndu-ºi priponit calul…” La români. Letop. a sale arme frumoasã: Tulba cu sãgeþi ºi arcul. ºi numai ce le-au cãutat a întra în rîpã. În vocabularul cumanic din secolul XIV.

Sfoara-n nouã cã-ndoia.. ªi la brîie cu arcane. „Spune. Cãiºorii cum se furã? Cum se iau din bãtãturã Pe negurã ºi pe brumã? — Cu o c h i u l arcanului Prinzi muma juganului…” (G. Poez.. 299) Balada Fata cadiului: „Mînz de fugã sprintenel. De turci pala mea cea latã..D. Ieºea-n varã pãtrãrel. Ca sã mergem despre soare Sã facem o vînãtoare…” Balada ªtefan-vodã ºi ºoimul: „Cã-s român cu patru mîni ªi am leacuri de pãgîni: De tãtari am o sãgeatã. Mînz ce fuge ca ºolcanul De nu-l prinde nici arcanul…” Balada Juganii: „Dun arcan mi-ºi împletea. barbã surã. arcanul slujeºte mai cu deosebire hoþilor de cai.T.T. spune. Ca arcanul o-nnoda…” (G. pop.D. Scul de mãtase scotea. De litfeni un buzdugan ªi de unguri un arcan…” Balada Badiul: „Mîna-n pozunar bãga.ARCÀN Balada ªtefãniþã-vodã: „Mîni în zori sã vã aflaþi Toþi cãlãri ºi înarmaþi Cu sãgeþi. cu buzdugane. ªi de ce mi-l tot fãcea? Jumãtate din tãrsînã 285 . afarã de herghelegii. Viþa-n ºease împletea. 540) Astãzi.

4ARCÀN. 52. – v. aducînd corpul în direcþia miºcãrii. Ca nume. Cam cu dreapta mi-l þinea. arcanul se joacã de feciori ºi fete.T. t.. pop. þinîndu-se de mîni. ºi ARCÀNUL. – Colãcesc. artic.. readucînd corpul în poziþia de la început. Obicinuit cercul se aflã deschis. brãileanca…” Urmãtoarea descriere amãrunþitã a arcanului ºi a arcanalei o datorim d-lui Alex. care la rîndul sãu e augmentativ din arcan. 683-9) v. de unde însã au strãbãtut la munteni ºi la ardeleni. e femininul din a r c a n ã u. Alcam.f. arcanaoa p e b ã t a i e…” (Iconom G. popul. ºu-ºu-ºu. 1877. 63: „Arcanaoa.ARCÀN ªi din funie bãtrînã. Nãsãud. Sîn-Georz): „În Bucovina. Miºcarea e de la stînga spre dreapta. se opresc pe piciorul drept un tact ºi fac un pas cu piciorul stîng spre piciorul drept. s. s. 2Arca. T. p. cãci forma arcaneaua. Arcanul ºi arcanaua sînt douã h o r e foarte înrudite. Ionescu. arcanu. þigãneasca. Jumãtate din negare ªi din vîrfuri de fuioare. serbeasca de brîu. Se face o horã. joiana. Cam cu stînga l-azvîrlea…” (G.. Þuþuienii. dar fãrã a bãnãnãi cu ele. – v. Sã þie la udãturã. Dorohoi. p. Cuibul lor pare a fi în Moldova. joacã acest joc. Sandrovici. Agãnãu). Miroslava).. c. Jipescu. ARCANÀUA. Pop (Transilv. „Sã jucãm moldovineasca de mînã. La tactul muzicei încep cu piciorul drept trei paºi înainte. – lTãtar. 3ARCÀN. c. Opincaru.: noms des deux danses villageoises d’un caractère martial. artic. cari s-au dezvoltat dintr-un singur prototip. c. Tîrnauca). Burada. Aceastã miºcare se face 286 continuu dupã tactul muzicei. Arcanaua. înºirînd jocurile þãrãneºti din Prahova: „cãluºari. Isprãvind pasul al treilea. de choréogr. – v. Almanah muzical. mai ales acei din Vrancea. Cal. Sã þie jugani mai tare…” ºi mai jos: „ªi arcanul colãcea. întrebuinþatã în Ardeal. cu un v ã t a v în . arcanauã este o simplã amplificare din a r c a n (v. 2ARCÀN.m.D. Iaºi. El se executã de cãtrã mai mulþi bãrbaþi ºi femei ºi se aseamãnã în sãltãri întrucîtva cu h o r a d e b r î u…” „Între jocurile poporului de pe aici este ºi arcanaua” (N. Poez.

numit arcaneaua. v. în loc de bãþ catã sã fi fost un a r c a n. trãsura cea caracteristicã este b ã þ u l v ã t a v u l u i. despre cari a se vedea cercetarea lui Kalu×niacki la Miklosich. cãci acela.” D. ca la arcanul din Bucovina. ²elechowski (Ruthenischdeutsches Wtb. Tanz der Männer allein. îl loveºte cu bãþul. De mîni nu se lasã chiar dacã i-ar împedeca ceva în cursul jocului. Vulpian (Hore. aduce lîngã el piciorul stîng. Wanderungen d. ºi dupã trei paºi balanseazã un tact pe piciorul drept ºi unul pe cel stîng. de unde apoi vine însuºi numele jocului. Noi reproducem de acolo pe cea culeasã de Mikuli în Bucovina. se joacã pe valea ªomeºului-Mare în comuna Sîn-Georz numai de feciori. ajungîndu-l. Art hucul. 5): zice: „A r k a n. I. face un pas cu piciorul stîng pe dinaintea piciorului drept ºi întoarce piciorul drept pe dinaintea celui stîng. Mersul este tot trei paºi înainte.n a i n t e! u n u . Jucãtorul cel din urma ºirului trebui sã se fereascã de vãtav.ARCANÀUA frunte. ferindu-se. la isprãvitul unui tact. nu-ºi mai þine paºii regulat.n a p o i! etc. Apoi urmeazã ca la început. cu care vãtavul se silea a prinde pe un jucãtor. românii cei rutenizaþi din Galiþia. vãtavul rãdicã bãþul strigînd: u n u . p. care þine în mînã un bãþ.n a p o i! t r i . pînã cînd vãtavul porunceºte: d o i . ci fuge. 1 ºi 9) a publicat douã arii pentru arcanul. transcrisã destul de bine: 287 . Dupã un interval oarecare. bãtînd cu el tactul la unele figure ce le intercaleazã. Oprindu-se pe piciorul drept. la arcaneaua nu se fac…” În descrierea de mai sus. Miºcãri de paºi regulaþi înainte ºi-napoi. însã fãrã ca piciorul stîng sã-l miºte în direcþia celui drept ºi sã vinã cu faþa cãtrã centru. nr. În miºcãri are multã asemãnare cu arcanul din Bucovina. ºi numai dupã încetarea ameninþãrii re-ncepe. ºi la ultimul tact bat cu toþii deodatã cu piciorul drept în pãmînt. de care trebui a se feri. ci unul dupã altul urmeazã tactul muzicei.n a i n t e. – Un alt danþ. º i l a d r u m! Atunci se opreºte ºirul. t r i . 49.l Arcan. Rumunen. ci dupã cum vrea sã-i ducã v ã t a v u l.n a p o i! u n a b u n ã. Jocul arcan existã ºi la aºa-numiþii huþuli. La început. cu deosebire mai ales cã nu merg în cerc regulat. d o i .n a i n t e. de multe ori se întîmplã cã.

lArc – -ar. Ale cãrora sãgeatã Pãtrundea fãrã de greºi Duºmanii cei mai aleºi?…” 288 v. s. arcaºi). în deosebire de a r c a r. .m. în deosebire de arcaº. archer. Cel ce poartã a r c. mai mulþi fãrã de arme. et velox pedibus suis salvari non poterit…” Costachi Stamati.m. Letop. – -ar. vorbind despre domnia lui Dimitrie Cantemir: „Atunce toþi se fãcuse oºteni. trîmbiþaº etc. Dorul de patrie: „Unde-s mocanii de munte Ce purta prãºtii ºi lãnci. – -aº. cã ºi arcarii sfãrºise a r c e l e…” v. slugile lãsa pre boieri. Amos II. III.. p. – -aº. ºi cel šute cu pioarele lui nu va scãpa…” „…et s a g i t t a r i u s non sustinebit.. 49. 1688.ARCANÀUA ARCANEAUA v. 15: „…ºi arcaºulŠ nu va îngãdui. s. ARCÀNUL A ARCÀR (pl. care este cel ce poartã arc. arcari). ARCÀª (pl.lArc. Biblia ªerban-vodã. Nicolae Muste. puºcaº. Arcanaua. Cuvînt format ca: suliþaº. cã nu avea de unde-ºi mai cumpãra. fabricant d’arcs. Cel ce face a r c e. care este cel ce face a r c e. ªi sãrea ca niºte ciute Peste ºanþuri ºi pãlãnci? ªi a arcaºilor ceatã. argaþii lãsa pre stãpãni. ºi altã prostime mulþi au mers de au luat bani ºi s-au scris la steaguri.

– Cute.. lArcer. Galaþi. pe care-l învãþã multã carte ºi-l puse în locul sãu la curtea împãrãteascã.ARCHÌR ARCÀÞ. s. de géogr. dupã spusa þãranilor. pierre à rasoir. pers. fãcîndu-se a r c e r i u pentru ascuþit bricele…”(Iconom G. ARCHÌRIE. XXXVII). Anadan însã. v. – Gresie. adecã cute petrificatã din a r þ a r i u. 755]. m-a învinovãþit pe mine cã: „D. affiloir. cu c u t e se ascut cuþitele. lARCÈR (plur. Oarecine. biruieºte pe Faraon ºi se face iarãºi mare sfetnic pe lîngã Sanagrip. c u t e ºi cu g r e s i e. Acioaie.n. Theodorescu. iar cînd ascuþitoarea e metalicã. Arþar. accentul rãmîne intact. topogr. – v. Archir nu avea copii. Transilv. cînd era sã se lupte ea cu Fãt-Frumos. Arcer. Hasdeu a identificat pe Archirie cu A r g h i r(!!!) din Arghir ºi Elena de Barac(!) ºi a tras de aci concluziuni despre basmul unguresc respectiv”. popul. de botan. Archir se aratã. Formã întrebuinþatã pe-n Ardeal în loc de a c a þ. Arcèr n-are întru nemic a face cu latinul à c i e s (Cihac). adecã tãiuºurile cele mai fine. înarmîndu-se cu patru semne de exclamaþiune. iar pe Anadan îl învaþã de astã datã nu prin carte. Robinia pseudo-acacia.: Acacia blanc. pr. Simu. v. astfel cã nici mãcar primul r nu este epentetic. ci vine din a c e r „érable” prin adjectivul a c è r n u m „d’érable”. Tocmai atunci Faraon din Egipt cere de la Sanagrip neºte lucruri atît de grele. c u t e ºi g r e s i e nu sînt tot un fel de peatrã: cu g r e s i e se ascut coasele þãranilor. Amnar [vol. Costinescu: „Arcer. Ca nume de localitate: „A r c e r u. Mare sfetnic la împãratul Sanagrip din þara Dorului. A nu se confunda Archir cu A r g h i r. Orlat). Din arþariu se fac gialãie sau rendele. de partea stîngã a rîului Slãnic…” (B. c.. se zice a m n a r. face pe împãrat sã osîndeascã la moarte pe Archir. În Cuvente den bãtrãni (II. ms. Sinonim cu t.: un personnage légendaire. Mavromolu). „La a c a þ se zice arcaþ” (R. o frumoasã creastã de peatrã în comuna Mãnzãleºti. ci prin bãtaie. coade de topor ºi de sapã etc. acest lemn se petrificã. v. lãcomind la avuþia unchiului sãu. Cît pentru derivatul român din latinul a c i e s. al Buzãului). t. încît numai înþelepciunea cea mai minunatã ar fi putut sã le dezlege. n. Iorgulescu. p. „lucru din arþar”. s. v. p. de litt. I... ARCHÌR s. E cu totul neadevãrat.1Acaþ. cu arcer se ascut bricele. eroul unei alte legende. peatra pe care bãrbierul ascute bricele”. arcere).m. 2ARCÈR. fiind o simplã propaginaþiune a tematicului r. care totuºi izbuteºte a se ascunde. „Ion pãdurariul mi-a istorisit cã Mama-Pãdurii ºi-au ascuþit dinþii cu arceriu. vorbind despre un manuscript cunoscut abia 289 . m. ci numai pe nepotul sãu Anadan. t.. Dicþ. fiind foarte tare ºi alb.

104 sqq. cu frîmséþe trupului ºi cu ghizdãviia féþii ca cu un lucru prea mare 290 . p. 126). (ms. s. într-un act moldovenesc din 1689 (Cond. Asaki. I. fãcutã la 1704 de „Bucur grãmãticul din Sãmbãtade-Sus” la un loc cu A l e x a n d r i a ºí care se începe aºa: „Povéstia lui Archirie filosoful. ieroglif. poate prin mijlocul unei redacþiuni bizantine. I. eu pusei întrebarea: „Nu va fi fost cumva o primã încercare de a traduce româneºte cartea cea poporanã ungureascã?” În acest „nu cumva”. unde se vor descrie întrebuinþãrile poporane ale acestui copãcel. ARCIÒR. ARCÒS. se aflã într-un manuscript al Arhivelor Statului din Bucureºti. arqué. Dar redacþiunea româneascã cea mai veche. adj. v. – lGrec. Archit. Se zice ºi a r c h i º (Dr. pe Cinghir de Berhoeºti ºi Archirie sãn Gligorie din Guzari ºi Andronache frate-sãu…” v. archiþi). 45): „…obiciuiþi sint muritorii cu înãlþimea statul. ºi pre o ramurã 4 cuiburi. D. De aimintrea. dar cu deosebirea cã arcos însemneazã o încovoiare fireascã. mai ales la ruºi. p. Împrumutul pare a fi foarte vechi.. Cum sã ne explicãm însã forma a r c h i º. – Brãdiºor. nici „concluziuni” nu sînt. Dr.m.ARCHÌR dupã titlu: Istoria lui Archirie. -OASÃ. Aglicã [vol. Ist. întru cît se ºtie pînã acuma. o cãrtecicã poporanã destul de rãspînditã la români ºi la unii slavi. Luat-o-au ruºii de la români? Problemã. c e t i n ã. Sinonim cu a r c u i t. ARCHÌT (pl. Dr. altul albu…?” Ca nume de botez. courbé en arc. I. unul negru.. p. Stat. 372]. Arþar. 299) cimilitura despre a n: „…ce iaste un copac cu 12 ramuri. la români. negreºit nici „identificare” nu este. º n e a p ºi mai ales cu b r ã d i º o r. Sinonim cu i e n u p ã r. t. Stat. cînd învãþã pre nepotu-sãu Anadan carte. Pervobytnye Slavšane. 20).) este acela care a studiat mai de aproape pe Archir ºi din studiul cãruia rezultã cã Înþeleptul Archir ºi nepotul sãu Anadam. Adecã eu Archirie filosoful învãþai pre nepotul mieu Anadan carte întru zilele lui Sanagrip înpãrat din þara Dorului…” Iatã tot de acolo (p. din ciclul arab al celor 1001 de nopþi... îºi trage obîrºia. – v. 242 b. génévrier. t. Cantemir. p. I. s. ARCH̪. popul. de botan. t. – v.: Juniperus communis. care prin guturalã nu se desparte de prototipul grec. – lArghir. Gaster cunoaºte aceastã cãrticicã numai întrun manuscript din 1784 ºi dupã ediþiunea lui Anton Pann. în Arh. f. de botan. La Hesychius este forma cretanã ¥ r g e t o j.m. d. ºi într-un cuibu 7 oao. Archit este învederat grecul ¥ r k e u q o j „genièvre” (Cihac). Gaster (Lit. 600] – 1An(p. pe cînd a r c u i t se zice despre ceva încovoiat de mînã sau într-adins. Alexandria [vol. unde o regãsim sub titlul de: Sinkarib ºi cei doi viziri ai lui sau Istoria înþeleptului Heykar. Brîndzã).. dar prin º se apropie de rusul dialectic a r t î º „juniperus sabina” (Budilovi. t. în Arh. p. genièvre. ms.): „au strãnsu oameni buni megišaºi.

s. ARCUITÙRÃ.. formaþiune curat româneascã. ARCULÈÞ (plur. arqué. Scrisoarea IX: „Trãgea Dinicã cu arcuºul de te ardea la inimã. arcuºe s. începe a se lãsa. – Arcuº.. 66: „niºte lungi ºiruri de clãdiri cu tinde arcuite stau rezimate de acei nalþi pãreþi…” v. fie Dinicã. arcuire). cu care se cîntã pe vioarã sau pe un alt instrument cu coarde.. care n-are nevoie de un prototip latin „arcuceus” (Cihac). ARCUIÈSC (arcuit. – -uiesc. „cambrure. cercuit.ARCÙª de la fire dãruit a sã lãuda. petit arc. p. arcuºuri). lãutariu vestit ce îþi rupea inima cînd trãgea din arcuº un cîntic de jale…” Ion Ghica. v. s. întocmai ca francezul „archet”. arculeþe). ci este o formaþiune româneascã din a r c prin sufixul denominativ -u i e s c.n. courbement”(Cihac). Arcuiesc. – -uleþ. încovoiat. Deminutiv din a r c. v. unite prin peri de cal. le part. – Arcos. lArc. „A arcui. „lemnuº” etc. care însã a cãpãtat un înþeles cu totul deosebit. arquer. – -urã. „courbure” (Cihac). între alþii nu numai arcoasã sprîncéneleº a-º rîdica.f. Deminutiv din a r c prin sufixul u º ca în „cãluº”. a î n c o v o i a. noi ascultam cu auzul ºi cu sufletul…” Fie Nedelcu. courber en arc. Un alt deminutiv este a r c u º. ca ºi „cercuiesc” din „cerc”. Arcuiesc. p. adj. lãsat de mijloc” (Costinescu). lArc. Arcuº este o vargã mlãdioasã cu capete încovoiate. lArc. Basmul Copiii vãduvului (Ispirescu. ARCÙª (plur. Aceastã grindã începe a se arcui. ºi socoteala preste mãsurã a-º rîdica…” v. ARCUÌRE. Nu vine din latinul a r c u s (Cihac).. Doamna Chiajna. – -os. ce ºi sfaturile preste cuviinþã a-º da. archet. -Ã. s. ºi încã mai mult. „Arcuit.. 342): „o sãgeþicã de cari punea el în arculeþul lui…” v. a-ºi da mijlocul” (Costinescu). Legende. italianul „archetto” etc.f. Cihac mai pune deminutivii: a r c u þ. ARCUÌT. a r c u º o r ºi a r c u º e l. vb. A.n. Odobescu. arc d’enfant. passé d ’ a r c u i e s c: courbé en arc. ºi cobzarul zicea din gurã pe Alimoº. 291 . Arcuit.. Se zice deopotrivã bine: „a t r a g e d i n arcuº” sau „a t r a g e c u arcuºul”. v.. s. un l ã u t a r nu se desparte de arcuºul sãu. deminutiv din „arc”. Alexandri. Istoria unui galben: „El era Nedelcu.

acesta-l duce cãtrã mireasã zicînd: ceasu ãl bun sã dea D-zeu! dar mireasa îl apãrã cu mîna. Poez. arde a = il importe. – Arculeþ. brûler. impers. sã-ºi rupã arcuºul cu pãr negru ºi mai multe nu…” Acelaºi. Alãutã [vol. Ci îi cer ca sã le cînte d-alde viteazul Mihai: T r ã g î n d d i n arcuº o d a t ã. – Scãunuº. ARD s. a r d e r e. Trubadurul. p. Recea). provenþ. p. deschise o cutioarã micã..T. vb. ºi portug. c.: rosser. iar în graiul poporan se aude uneori ºi aspirat: h a r c. p. – Lãutar. îl duce a doua oarã ºi zice: noroc bun sã dea D-zeu! mireasa însã iar îl depãrteazã cu mîna. – lArc. 49: „…mîinile sale potrivirã cãluºul. merge în casã la mireasã ºi pune sobonul – care este o pînzã roºie – în harcul lãutarului. enflammer. Idealul ºi pozitivul: „Cînd tremurã în spasmuri arcuºul pe vioarã. a r d r e. ardere). ºi vechi franc. 490]. frapper. se zice ºi a r c. a r d e r etc. span. trîntind capul ºi p-un umãr ºi pe celalt. v. pop. de unde ºi ital. reto-rom. Pann.. 135) Cesar Boliac. – -uº… ARCUªÈL ARCUªÒR ARCÙÞ A v.. la De la Vrancea. – Cãluº. Sultãnica. Într-o nuntã þãrãneascã din Vîlcea: „…se scoalã nunul cu ginerele. – Sacîz.: arde d e.D. fig. dupã cum fac la oraº. Moº-Albu: „Vrun lãutar de se-ntîmplã sã aducã cinevaº. Þigani cu baroasele…” (G. ARZ (ars. brouir. a r d e r.ARCÙª Colinda Vasilcãi: „Ciobotari cu-ntinsorile. s ã z i c ã z e c e d i n g r a i…” De asemenea. Lãutari cu arcuºele. être la proie des flammes. Cînd flaotul sloboade suspinuri ce-nfioarã…” O admirabilã descriere a unui lãutar cîntînd din gurã cu acompaniamentul vioarei. Stãnescu. – Vioarã. îºi frecã arcuºul cu sacîz…” În loc de deminutivul arcuº. – Scripcã. Nu-l pun la danþuri sã cînte. Arculeþ. 55: „lãutarul se prãpãdea cu firea. hâler. . consumer par le feu. îl duce lãutarul a treia oarã zicînd: Sînta Troiþã cea de o fiinþã ºi nedespãrþitã! ºi-l pune în capul miresei ca un fel de glugã…”(I. Ard funcþioneazã deopotrivã ca verb activ: „flacãra îl arde” ºi ca verb neutru: „el arde în 292 flacãrã”. apoi arde pînã ce se m i s t u i e sau pînã ce – noþiune opusã – se s t i n g e. I. Luã arcuºul din cui. Latinul a r d e o. la A. Cînd ceva se a p r i n d e.

la Silvestru. .. Se a p r i n d e mohorul. 378: „a u d a t f o c caselor. p. Doina Foc la inimioarã: „Arde focul ºi mã-n c i n g e. Fãrã de întîrziere se ºi a p r i n d e pe loc ªi scoate flãcãri mulþime. Unde-aruncã-un ochiºor. 322) Neculce. 99 b: „cumŠ nu šaste putinþâ foculŠ sã ardzâ fãrã de lémne. f. 1643. 337) Luat în înþeles material.2. I. el au întrat în erbãrie ºi au d a t f o c de s-au a p r i n s erbãriea. fãcãnd pre cuvãntul împãratului.D. Dosofteiu. aºša nu šaste putinþâ sã sã spâsascâ neºtine fârâ de lucrurile credinþei sale…” A. p. fãrã de a face fum.. nu se stinge pînã-n sfîrºit nicidecum…” Cînd însemneazã „hâler”. se pune mai adesea în legãturã cu l e m n. pop. III. Arde mereu. Letop. ps. 1643. 1577: „a p r i n s e r ã cu focŠ sfinþirea ta”. Erotocrit II. LXXIII: „Arsãrã cu foc sfinþitorea ta…” „I n c e n d e r u n t in igne sanctuarium tuum…” unde la Coresi. Nimenea nu-l poate stinge…” (G. Varlam. 172. starostele de Cameniþã. în doina Leliþele: „Dragã mi-e leliþa-n gioc Cînd se leagãnã cu foc: Unde-ºi pune piciorul. 1680. ºi-l arde soarele ºi-lŠ p â l é º t e zâduvulŠ…” În cronice. ard se însoþeºte obicinuit cu 293 p r a d. la p.T. cînd e vorba de nãvãliri duºmãneºti. care. ard. f. p. Letop. 188: „Alexandru-vodã.ARD Despre raportul sinonimic între ard ºi î n c i n d sau ard ºi a p r i n d. pop. Aci ne mãrginim a da cîteva texturi complementare. Poez. Pann. 119: „ªi ca un lemn uscat tocma. aºa l-au prins ºi pre craiul…” Nicolae Muste. puindu-l pe foc. au împlut cetãþile de lemne ºi le-au a p r i n s de au ars ºi s-au risipit…” Varlam. de au ars ºi el cu earba cea de puºcã…” Figurat.. II. 56 b: „cumu-i un câlâtoršu ce înblâ ºi câlâtoréºte cale multâ. vezi mai sus. Arde sufletul de dor!…” (Alex. Letop. p. 1651: „d é d e r â f o c Š în sfinþiile tale”. ca ºi sinonimii sãi. Poez. ard e sinonim cu p ã l e s c. Urechia. 14: „Volodiovski. ºi arzãnd casele. vãzãnd cã se închinã toþi cei din cetate.

inima mea. în Þara Ungureascã întrînd. Mult se arde ºi se f r i g e. Multu-i bunã. p. tîlharii o p r ã p ã d e a…” Dupã ce a ars o clãdire. ardea ºi p r ã d a tot ce le eºiia înnainte…” În acest sens la Beldiman. p. Cron.2. 65: „ºi aºa au ars ºi tîrgul cu biserici cu tot.mã! De me-i pune Pe cãrbune. luînd acel agiutoriu de tîlhari de la împãratul Rîmului trimiºi. pe care vestitul poet rusesc Puºkin o intercalase în poema sa despre þigani: „Arde-mã ºi f r i g e .B. Pe cei cari-i simþea în vreo rea pornire. un oraº. ceva mare sau întins. I.. 555: „Toatã þara în cãlcare. în ce foc cumplit ardea. Tragod. 140: „(mulþime de turci) s-au întors p r ã d ã n d þeara ºi arzãnd…” Cantemir.. pop. 334) Doinã din Ardeal: „Vai. sã fie purces cu dînºii asupra tãtarîlor. v. vai. II. p. 147: „Laslãu darã. Multu-i neagrã ca tina. Cîntec din Bucovina: „Tu te duci. Ibovnicul nu þi-oi spune…” (Alex. Letop. rãmîne j ã r i º t e... de au rãmas j ã r i º t e…” În sens figurat. Cãci cu prilejul Eladii. vai.ARD Urechia. Din care se nãscu o fricã ºi o groazã La toþi ce-avea în gînd sã f r i g ã ºi sã arzã…” Cu acelaºi sens: arde ºi c o a c e. Letop. Poez. I. II. Hora þigãneascã. carii acmu. despre o mare suferinþã fizicã sau moralã se întrebuinþeazã adesea în limba poeticã asociaþiunea: arde ºi f r i g e. Eu cu dorul tãu ce-oi face? Cã mã arde ºi mã c o a c e!…” 294 (Marian. Nicolae Costin. ªi n-are gurã sã strige…” (J. 213) Zilot. multu-i rea. bade sãrace. 80: „Tãia ºi spînzura fãrã milostivire. 56) . Chron.

Cã s-a dus ºi m-a lãsat! Ardã-l focu t i c ã l o s. Arde-i. XII: „Rãsvrãtescu: Da nu te-ai mai dus azi? Toader: Iaca mã duc…Ard-o focu v o r n i c i e!…Rãmîi sãnãtoasã. arz-o focul. 25) Balada Vulcan: „Iar de nu-þi grãi cu drept. la a treia persoanã. I. Cã mi-a fost necredincios!…” (Marian. Bucov. 54: „Arzã-l focul b ã r b a t. Cum mã bate turbat! Mã piseazã ca mãr ªi mã zmulge de pãr!…” Balada Nevasta: „Ardã-l focu b l ã s t ã m a t. arz-o para. Îmi lãsai locul ºi þara…” (J.B. Pentr-o puºcã. Îmi lãsai casa ºi locul.ARD În blãstemele poporane. Buc. nevastã…” În asemeni cazuri. Rusaliile. Pann. ce groaznicã vãpaie numaidecît au aprins. sc. Focul sã nu-i ardã…” (Marian. p. una din expresiunile cele mai obicinuite este „ardã…” ºi mai ales: „ardã f o c u l” Doinã din Ardeal: „Pentr-o puºcã. în loc de acuzativ se poate pune construcþiunea genitivalã cu de. Arde-v-ar dorul în pept!…” Zilot. acuzativul se pune totdauna nearticulat ºi fãrã prepoziþiune. în pãrîu de foc nestins!…” În blãsteme. Moº-Albu II. A. Doamne milostive. Cã eu i-am lãsat Pustia sã-i batã.. 108) Alexandri. 6 „O. 319) Balada Chiralina: „Ba! nu i-am uitat. I. 295 .

c. numai ºoarecii sã moarã” (Pann. 312) Cîntecul cãlugãrului: „Ardã-te focul pãdure. la a doua persoanã. pop. Rev. 810): „M-ai calicit. Pãltineanu.. 229) Blãsteme cu forma proverbialã: Basmul Vlad ºi Catrina (Tribuna din Sibii. Ce eºti neagrã ºi pîrlitã?…” (Ibid. Ard în proverbi ºi idiotismi: „Or la unul. t. 252) Doinã haiduceascã: „Arzã-te focul r ã c h i t ã. v..” 296 „Arzînd numai doi tãciuni.2. 51). Limba. Transilv.2. III. 361) În blãsteme. or la trei. ª-ai cãdea sub o secure!…” (Ibid. 70). A venit asearã beat…” (Alex.. 15).. Poez. „Pe lîngã lemnele uscate. „Lasã sã arzã ºi moara. Nu se pot face cãrbuni…” ... pop. Alþi proverbi (Tocilescu. Simu. arzã-te focul ºi stîngã vîntul!…” „Am auzit neºte hoþi din Munþii Apuseni ai Ardealului. ca sã socoteascã banii bogatului. p.ARD O doinã: „Arzã-l focul d e bãrbat. Sîn-Medru. p.. III. Cîntecul plugarului: „Arde-te-ar focul p ã m î n t ªi te-ar bate Domnul sfînt!…” (Alex. Transilv.” „Arde lumînarea sãracului. tot o lumînare arde” (Pann. I. p. înjurîndu-ºi caii: «Hi! arzã-te focul lui Sîn-Medru!»” (R. Orlat). 232): „Arde focul în paie ude. cari umblã cu ciubere. „Satul arde ºi baba se chieptenã” (Gr. Þînþari). I. 1885. 228) Doina Codrul: „Arde-mi-te-ai. Poez. c o d r i des! Vãd bine cã s-au ales Din tine sã nu mai ies!…” (Ibid. ard ºi cele verzi” (Baronzi. vocativul se pune nearticulat. c.

ARD Proverb meteorologic: „Arde soarele dulce. Gall. Puþunticã ce-a rãmas ª-aceea de dor a ars…” (Marian. Niºš unu nu ardi ghini Cum ardi inima-n mini. 297 . iuþi ca focul. p. Mult îmi ardea sufletul Pîn’ce-i retezam capul…” cu acelaºi sens ca lãtineºte la Cesar. 34: „Omnium a n i m i ad ulciscendum a r d e b a n t”. Poez. ªi nu ardi cum sî ardi. c. Mironescu.2. Ca garoafa dimineaþa.. arde faþa…” „Ochi[i]-þi ard ºi-þi arde faþa. Dobreni) S u f l e t u l arde: Balada Codreanul: „Iar unde zãream grecul. II. Ce sub dînºii arde l o c u l…” A arde l a i n i m ã: Ion Ghica. Bell. Îarãºi ploaie ne aduce…” Cînd cineva este prea iute sau prea harnic. Cîti focuri ard pi lumi. 64: „Toþi aceºti cai. 66) Doinã în graiul de la Neamþ: „Frundzî verdi trii aluni. Doinã din Moldova: „Arde sufletu-mi ºi geme. se zice: sub el arde l o c u l. Muza I. Costachi Stamati. Scrisoarea IX: „Trãgea Dinicã cu arcuºul de te ardea la inimã…” I n i m a arde: Doinã din Bucovina: „Inimioara mi s-a stîns. ªi ardi cu lunili Di-nš rãpuni dzîlili!…” (I. 232) „Ard ochii. Cãci mã trec fãrã de vreme…” (Alex. pop. VI.

Ann. p. la Tacit. 620) De aceea. 118: „pe un nepot a egumenului de Caºãn anume Dumitraºco ºi cu altul i-au legat la stãlp de vii ºi i-au ars c u f o c…” Un idiotism interesant este: „arde cuiva d e ceva = are trebuinþã”. trebuia ca sã-l ascult…” Basmul Poveste þãrãneascã (Ispirescu. ut erat torvus et minax. fãrã voie. Pann. o c u l i s a r d e s c e r e t…” În graiul familiar. 1883. Letop. l. p. El strigã: ian stãi nevastã! ªi-mi mai arde cîteva Spatele de-mi rãsuna!…” (Col. Basmul bucovinean Tovarãºii ºoarecului (Col. 29: „quum per haec atque talia Marcellus. p.ARD Cînd de rouã-i încãrcatã ªi-n luminã se aratã…” (Ibid. Undi trag fetili-n plug. p. III. dar cu un alt înþeles. 46) ªi lãtineºte. s-o tundã la fugã. 10: „Deºi nu-mi ardea de cîntec. cînd e vorba de a pedepsi pe cineva nu cu bãtaia. Sînjili li ciºnia…” (Familia. Moº-Albu I. III. XVI. dupã cum se rosteºte în Basarabia: „Cã sîntem tocmai di pi la Dealu-Lung. 3. ªi li mînã o babã bãtrînã Cu puha di lînã. de silã. 1885.. darã lui nu-i ardea d e mîncare…” . ªi lui îi arde d e joc…” Acelaºi. 262): „De milã. Prov. 1871. Tr. A. Tr. nr. 137) Pluguºorul.. calul însã de dupã uºã î i arse u n a cu picioarele de o lãþi la pãmînt…” Satira poporanã din Bucovina: „Eu dau sã fug pe fereastrã. 12): „Lupoaica de fricã a dat sã iasã afarã. Dar cu voie. l. luã 298 el ºi niþele merinde ce-i dase fata. p. v u l t u. se adauge: c u f o c. Legende. Amiras.. 7: „Inima-mi crapã de foc. Cu svichiu di sîrmã. ard se întrebuinþeazã foarte des ca sinonim cu i z b e s c. Cînd li ardea. t r î n t e s c. cum eram ostenit mult. l o v e s c. p. voce. ci cu o adevãratã a r d e r e.

.într-un colþ se-ntreabã douã – De. 7) forma ardã în loc de arzã este mai mult eufonicã. 218) În doina bucovineanã: „Aºa-mi vine cîte-o dirã Sã-mi fac casa toatã þirã. îngheþ de frig. sau arša cu fãnulŠ. ce anost! Cine-i ãsta? . pre unii ca aceša ca sã-i ardzâ în focŠ…” A. 31: „Cînd nu te vãz.2.Vlãhuþã. V. sau arša cu pãinša. . închipuiþi. 514) „A r d e t a b i r e fuga. îmi arde a c î n t a. la a treia persoanã a prezintelui subjunctiv mai totdauna se zice arzã în loc de ardã.. în pizmâ pentru sã-º rãscumpere despre vreun vrâjŠmaº ce-i va fi fãcut vreo rãutate. Aen. IV. 13: „ceša ce vorŠ aprinde casa omuluš. Pravila Moldov. Sã-i dau foc sã ardã spuzã. Poez. De asemenea. p. Liniºte: „Uf. utro potius ruat. II. dulcesque r e l i n q u e r e terras…” (Ibid. et r u e r e a r d e t utroque…” (Ovid. Voi sã te vãz ºi sã mã frig: A ochilor tãi razã Îmi place sã mã arzã…” Cântecul lui Horia: „Ungurean.ARD A. Zis-am parãi sã te arzã. I. Sã mã sui la munþi cu frunzã…” (Marian. în loc de ard mai adesea se aude arz. Pop. 166) „…avidi c o n j u n g e r e dextras a r d e b a n t…” (Virg. 281) Vom mai adauge cîteva observaþiuni fonetice ºi gramaticale. îmi arde a m î n c a. 299 pentru a înlãtura grãmãdirea sonului z. întocmai ca lãtineºte: „Nescit. din cauza urmãtorului „spuzã”. Zis-am crucii sã te pearzã…” (Alex.. 1646. f. mustaþã lungã! Zis-am morþii sã te-ajungã. Vãcãrescu.. Met. sãracul!…de poveºti ne arde nouã?…” Se poate zice ºi-n construcþiune cu infinitivul: îmi arde a j u c a. La prima persoanã singularã a indicativului prezinte..

a r s i).m. 393: „Sultanul au ºi slobozit tãtarii în pradã a ardere ºi a prãdare satele ºi a le robire…” Construcþiunea chiasmaticã: a u ars .: Transylvanie. sau mai jos (p. v. se pãstreazã la macedo-români. d. Cãlãtoria Maicei Domnului. ºi numai o parte ce se zice o laturi de þinut carea este despre partea Þãriei Ungureºti…” Nicolae Costin. II. alþii ardè pãnâ în pieptu…”. III. în Obrejeni. XVII (Cipar. muntenii. p. p. Letop. Ardeoani. bãrbaþi ºi mueri. Chron. – Arºiþã. 9: „Dakiia. I. se împarte în trei: Ardeal este tot ce nu se cuprinde în M o l d o v a ºi în M u n t e n i a sau în Þ a r a R o m â n e a s c ã. ne întimpinã uneori ºi-n vechile texturi.. Letop. 121: „s-au dus (ªtefan cel Mare) la Ardeal ºi multã pradã ºi robie au fãcut în Þ a r a S ã c u e a s c ã…” 300 . 433): „Ardealul nu este þarã foarte mare. ars-a u în Lungani. – Arzuliu. Letop. Letop. adecã Dakia de Jos. p. în caré acmu sã cuprinde Moldova. II. p. a r d e l e n i i ºi o parte de u n g u r e n i. 93: „Cantacuzino vel visternic ºi alþii au fugit întãi la Hangul în munþi ºi de acolo pre potici au trecut la Ardeal […]…” Urechia. Mehedia. unde este acmu Moldova ºi Þara Munteneascã Dacia Inferior. Ardealul ºi o parte de Ungaria…” Ibid. 263: „au început (Tiukel grof) a stricare ºi a ardere ºi a robire pre care nu vrea sã se închine lui…” Ibid.. cãtrã Ardeal. Arzãtor. 15: „mai vestiþi sînt dakii. circa 1550 (Cuv. Lipova…” Fragment geografic din sec. iar Ardealului ºi pãrþilor celorlalte Dacia Superior. I. Archiv. 334): „focu e º i š a din creºtetulŠ loru ºi-i ardè…” Infinitivul întreg „a ardere”. Miron Costin.. istor. bãtr. 257: „Atunce a u ars leºii ºi tãtarii multe curþi boiereºti la þarã ºi la Iaºi. Letop. Cavaran-Sebeº. la imperfect. Letop. 80: „sã treacã în Þara Ardealului la Braºov…” Axintie Uricarul. s. t. 1689 (Magaz.ARD Ardè = ardea. a cãrora loc acmu îl þin moldovenii. 322): „era într-ãnsã multu nãrod. p. 101): „cerea sã le dea o parte de loc a Ardealului. t. – Arzoi.ars-a u: Neculce. II. ARDEAL. – Foc… ARDÃOÀNI. Letop. unde se hotãresc cãmpulungenii cu Ardealul…” Amiras. Munteniia. de géogr. 20: „…cu nume pre atunce þerilor acelora. se adaugã Banatul ºi toate locurile româneºti din Þ a r a U n g u r e a s c ã. fãrã a purta vreun nume deosebit. 153: „la Dorna pe Bistriþa. întregul pãmînt lãcuit de români. p. V. – v. p. unii ardè pãnâ în brãu. Þ a r a O l t u l u i. carii sînt între Tisa ºi între Ardeal…” Cronica Munteneascã. unde sînt cetãþile acestea: Logoºul. în loc de analogicul arsèi. apoi Ardealul propriu-zis se împarte în Þ a r a B î r s e i. II. H a þ e g u l etc. în Popi…” Perfectul organic arºi ( = lat. p. – Ars. p. II. p. I. antica D a c i e. p. la Neculce. La vechii noºtri scriitori. adecã de sus…” Cantemir. de géogr.

Append. Vine-mi dor de la Ardeal!…” (J.2. nici munþii A b r u d u l u i. Pop. Þarã mîndrã. prin Ardeal trebui sã înþelegem totdauna numai centrul ºi laturea rãsãriteanã a þãrei.B. cu atît mai puþin u n g u r e n i i din Criºiana ºi b ã n ã þ e n i i. Sibii. care multe cuprinde în toate pãrþile. Un voinic se însurase. regiunea Fãgãraºului sau Þ a r a O l t u l u i iarãºi nu e Ardeal. B î r s a sau regiunea Braºovului nu e Ardeal. de asemenea. p. vezi dacã mai sînt Fraþi de-ai mei pe-acest pãmînt…” (Alex. ori veºti bune: Du-te.. I. carele toate se þin de dãnsa ºi subt 301 .. 61) Doinã din Transilvania: „Bate-mi vîntul dinspre deal. noaptea furã…” (Abrud) Balada Niþa Banului: „Eu sînt Niþa Banului Din Þara Ardealului…” (Pompiliu.ARDEAL Balada bãnãþeanã Fata popii Oprii: „Colo-n þarã la Ardeal. în care stã ºi scaunul crãiei. 52) În Transilvania însã. bunãoarã: „Ardelean cu guba surã. 200) Doina Vrãbiuþã: „Vrãbiuþã de pe deal! Zbori degrabã în Ardeal ªi te-ntoarce de îmi spune Ori veºti rele. Zua doarme. De aceea. M o þ i i din apus. 317) Simeon Dascalul. p. numai deal. 38): „Ardealul este ºi se chiamã mijlocul þerii. mai cu seamã. nu e Ardeal H a þ e g u l. în gura poporului. în literatura poporanã din Transilvania. dar încã îºi bat joc de a r d e l e n i. Texturi.. Poez. Ce nevastã îºi luase? Fata popii Oprii Din Þara Moldovii…” (Vulpian. nu numai cã nu se privesc ca fãcînd parte din Ardeal. ante 1700 (Letop. Ardeal are un sens cu mult mai restrîns. iar pre la marginile ei sãnt alte þeri mai mici.

în Þara Româneascã. c h i p ã r u º. da sã hie. Ialomiþa.). non homo”. „crîmp-ei”. c h i p ã r u º ã . ºi Þ e a r a H a þ a g u l u i. Numele curat românesc. despre Þeara Munteneascã. ardeiuri ºi ardei). Theodorescu. Este o formaþiune proprie româneascã din a r d. înainte de primirea termenului maghiar. iar ardeiul mãcinat se numeºte p a p r i c ã (R. aºezîndu-se în Pannonia. mai ales despre copii neastîmpãraþi. uneori p i p e r i u . uitînd originalul lor propriu.t u r c e s c (Dr. „Alpina”. în dialecte franceze „poivre enragée”. Poporul crede cã ardeiul a fost întrodus la noi de cãtrã slavii de peste Dunãre. C o d r u era judeþul Teleormanului. În p i p e r u l grecilor. întãi cumu-i M a r a m u r ã º u l. ca ºi piperul de cãtrã greci. C o d r u l este o parte din Banat. astfel cã pare a muºca limba sau a o a r d e. nemþesc ºi rãsucit” (D. s. de botan. Möckesch. iar româneºte cu o vorbã trasã din a r d. întocmai ca din „tardivus” . „Soiurile ardeiului: gras. Moldova avusese ºi ea un þinut C o d r u l. mãceaºã. Vaillant etc. despre Þeara Leºeascã.: Capsicum annuum. Din cauza culorii sale focoase ºi a gustului sãu foarte iute. Din presupusul „ardivus” (Cihac) s-ar fi nãscut la noi „arziu”. se zice: „e iute ca ardeiul”. Se mai zice p i p e r . Þ e a r a O a º u l u i. „Azi am poftã sã mãnînc niþicã varzã acrã. pe care Ungurii. se zice în actele latine ungureºti din veacul de mijloc „Transalpina”. „alb-ei” etc. Basilescu. care vine la rîndul sãu din e r d ö „silva”. Dupã cum a noastrã Þarã Munteneascã sau M u n t e n i e. ARDÈI (plur. c. catã sã fi fost „Codrul”. Prahova.n. 302 . ºi sãnt ºi alte hotare multe carele toate ascultã de crãiea ungureascã ºi s e þ i n d e Ardeal…” Lãsãm la o parte derivaþiunile cele latine ºi celtice ale cuvîntului (Lexicon Budanum. Ardeal este din punct în punct maghiarul E r d é l y. numele cel de baºtinã. Marienescu. O parte din Transilvania se va fi numit C o d r u l.r o º sau p i p ã r u º. În ardeiul s ã r b i l o r.. îl tãlmãcirã prin E r d é l y. ai cãruia locuitori se zic c o d r e n i etc. s-au mulþumit a împrumuta traducerea. ºi Þ e a r a S e c u e a s c ã.„tîrziu”. Plantã din familia solanaceelor. t. prin acelaºi sufix -e i ca în „curm-ei”. c. tot aºa în loc de „Silvania” s-a zis atunci „Trans-silvania”. Orlat). Ele nu sînt serioase.ARDEAL ascultarea ei sãnt. Codru. cu faþa roºie aprinsã. poivre rouge. O colindã de la Lazar: „Lãturile le-a vãrsat În calea voinicilor. et m. despre Moldova.. Despre oameni foarte vioi. piment annuel. v. Brîndzã). Dr. ºi Þ e a r a O l t u l u i. ceea ce ne aminteºte din Petroniu: „p i p e r. sã pui º-un ardei d-aia iuþi…” (Th. iar românii apoi. al cãriia rod. mai multã zeamã. E de prisos a cãuta pentru ardei vreun prototip latin. Drajna-de-Sus). Lupºeanu). Simu. colea. ºtii. se întrebuinþeazã în bucate ºi în leacuri. Transilv. Peste Carpaþi se aude a r d e i c ã ºi p i p a r c ã. c. ea nemþeºte se cheamã „Beisbeere”.

Ca substantiv. fig. Mihaileanu. necãjicios. ardelénilor. mai adesea însã ardeleancã. În franzela doamnelor. ardeiare). iuþit prin a r d e i. 193). Urechia. subst. ºi-i þinea închiºi ziua ºi noaptea flãmînzi sã dea bani…” v. violent. Ionescu. vb. ªi negustînd s-a stîrpit…” În epoca fanarioþilor. le part. s'irriter” (Pontbriant). Prov. fiind foarte roºie. se zice ºi: r a c i de ardei” (I. 87: „neamul moldovénilor. passé d ' a r d e i e z pris comme adjectif: saupoudré de piment. 98: „Pre ardeléni (moldovenii) nu-i lãsa sã odihneascã. însemneazã pe locuitor al uneia din cele trei provincii mari ale Daciei. c. habitant de Transylvanie. La A. figurat: supãrãcios. Costinescu: „ardeiat = p i p ã r a t. p. 303 .. „A s e ardeia = se fâcher. Chron. Rîioasa.. Teleorman. Mehedinþi. Pann. ARDÈICÃ. v. II. ºi cu ardei îi a f u m a. carii cu toþii cu un nume r o m â n i sã cheamã…” La feminin. Letop. ARDELEAN. Monum. Pipãruº. I. 204) „Ardei u m p l u þ i” cu carne ºi cu orez este una din mîncãrile cele mai poporane. care se supãrã. pop. se turburã lesne”. ARDEIÈZ (ardeiat.T. saupoudrer de piment. ce pururea le fãcea nevoe. În vinul boierilor…” (G. c.D. „A pipãra. zicãtoarea despre fetele cari vor cu orice preþ sã se mãrite mai curînd: „A poftit l-ardei prãjit. Dionisie Eclesiarcul (Papiu. I. Ardei. vorbind despre isprãvile administrative sub vodã Hangerliu: „slujbaºii închidea oameni ºi muieri prin coºeri ºi-i înneca cu fumuri de gunoi.ARDELEAN În jimbla cocoanelor. II. et adj. Ardei.: emporté. ARDEIÀT. Transilvain. Vînju-Mare). R. e sinonim cu a r d e l e n e s c.-Ã s. se zice ardeleanã. Poez. ºi cetãþi multe le luase ºi le lipise cãtrã Þara Moldovii…” Cantemir. a presãra cu a r d e i” (Costinescu). sinonim cu u n g u r e a n. – v. dupã cum locuitorii celorlalte douã se cheamã m u n t e n i ºi m o l d o v e n i. ardeiul a þinut un loc destul de însemnat ºi pintre schingiuirile la cari era supus poporul. p. care.. -Ã. 143. -CÃ.. Ardeiat. Ca adjectiv. se aprinde. v. munténilor. se mettre en colère.

Ardeleneasca ARDELENÀª ARDELEANà ARDELEANCà ARDELENCÙÞà 304 ARDELENÙÞà A v. t. Toate-s negre la sprîncene…” (J. – v. lARDELEANUL. popul. În tîrguþul Graiului Strigã Ana ardeleana…” (Pompiliu. a Govorei. Arh. Cît e Þara Româneascã. Ardelean. Stat. Act muntenesc din 1639 (Cond. Poez. p.. Ardelean.. cel femeiesc a r d e l e n c u þ ã. de chorégr. – Ungurean. ardeleanul se aude foarte des în popor ca poreclã pentru românii veniþi din Transilvania sau pentru pogorîtorii lor. 71) Doinã din Transilvania: „Cîte fete ardelene. – Ardelenesc. 301) Deminutivul bãrbãtesc este a r d e l e n a º. 28) Altã: „Cît e Þara Ungureascã. pers.B. 253): „ºi am scris eu popa Nicola Ardeleanul. Balada Ana: „Foaie verde de sãlcuþã. care am fost scoþãtor de cãrþi la tiparele domneºti…” v. pop. uneori a r d e l e n u þ ã. r u s u l etc. Ardeal. n. I. – v. . ARDELEANA. Ardeleneasca. t.ARDELEAN O baladã de lîngã Sibii: „La poalele muntelui.. de choréogr. Nu e floare pãmînteancã Ca fetiþa ardeleancã…” (Alex. 2ARDELEANUL. popul. ms.2. m. c ã z a c u l.. Sãracã ardelenuþã…” (Pompiliu. nr. – v. t u r c u l. pr. 73) Ca ºi a r a p u l.

mai vioi sau în sãrituri. aºa cã în joc se face un fel de înaintare în formã de cerc. afarã de cele patru forme de mai sus. pe la Bãrbãu c i m p o i e º t e. în România ardeleana. Danþul stã din douã pãrþi. de la Nãsãud în sus. cîþiva paºi înainte ºi cîþiva paºi înapoi. Sîn-Georz). piciorul drept îl þine pe loc. al ºeaselea tact îl împedecã întorcînd îndãrãpt. Acestea sînt paºii regulaþi ai bãrbatului ºi ai femeii. ºi anume: „Ardeleana e numele unui joc care mai are în Transilvania ºi alte numi particulare dupã þinuturi. ºi fãcînd iarãºi cinci paºi. Acest danþ þãrãnesc. Pop (Transilv. Bãrbatul prinde cu mîna dreaptã femeia de subsuoarã. Voi descrie cum se executã acest joc pe Valea Someºului-Mare. stînd în faþa femeii.) s. în Banat l u g o j a n a. ARDELEANA (s. Cu modul acesta continuã jocul numit d e î n v î r t i t cît voiesc. tot la douã tacturi face un pas cu mult mai mic ca femeia. t.. În multe localitãþi însã. cu deosebire mai ales în miºcarea fãcutã cu paºii: mai lini. care e atît de avutã. f. popul. schimbîndu-ºi mînile din poziþia de mai nainte. se opresc foarte repede ºi se învîrt în sens contrar. Jocul ardeleana. se începe cu p e s u b m î n ã sau p e s t e c a p sau o d ã p e s t e c a p. Partea întîie e un fel de preumblare a unui bãrbat cu o femeie.). bunãoarã rãdicînd-o în sus sã pocneascã din degete. adecã face trei paºi înainte ºi trei îndãrãpt. Partea a doua e învîrtirea femeii în jurul bãrbatului. Dupã isprãvirea unui tact sau douã. ardeleneºte ºi u n g u r e n e º t e (la Rucãr). care este adevãratã ardeleneascã. iar piciorul stîng face cercuri în jurul piciorului drept. femeia pune mîna dreaptã pe umãrul stîng al bãrbatului. Fata începe fãcînd cinci paºi înainte dupã tactul muzicei. aºa cã umãrul drept al bãrbatului sã se întîlneascã cu umãrul stîng al femeii. în Moldova ºi Bucovina îi zic: ardeleana sau ardeleneºte. h a þ e g a n a. artic. Femeia. derivate din A r d e a l. ca: a b r u d e a n a. fie lirice ori satirice sau cãtãneºti. s o m e º a n a etc. Partea a doua. care este foarte linã. sub orice nume ar fi. ARDELEANUL (subst. Bãrbatul însã nu-i restrîns numai la aceastã miºcare. Bãrbatul. În cursul jocului bãrbaþii obicinuiesc a striga dupã tactul muzicei într-un mod recitativ versuri poporane. stînd cît se poate de aproape de bãrbat.) s. poporul îi zice acestui joc numai: d e m î n ã sau d e î n v î r t i t. ci poate sã facã orice fel de miºcãri vioi ºi chiar sãrituri. are în popor. Pe unele locuri partea întîie o joacã bãrbaþii singuri pînã ce-ºi aleg cîte o femeie. pe la Nãsãud. la al ºeaselea tact iarãºi împedecîndu-l se întoarce. þinînd totdauna samã de tact. adecã bãrbatul.: la tarentelle roumaine.ARDELENEASCA ARDELENEASCA (adj. o mulþime de numi. iar mîna stîngã o aºeazã pe braþul drept al bãrbatului. învîrtindu-se o datã ºi bãrbatul. Se joacã de un bãrbat ºi de o femeie. Cea mai bunã descriere o datorim d-lui Al. m. întocmai cum se strîng mînile la salutare. Bãrbatul þine cu mîna dreaptã mîna dreaptã a femeii. pãºeºte dupã tactul muzicei cît de iute în jurul lui. pe alte locuri c h i u i e º t e sau d e s c î n t ã etc.f. e acelaºi în fond oriºiunde se joacã.) s. c. art. ºi. vin faþã în faþã. Despre bãrbatul care reciteazã se zice cã s t r i g ã. Bãrbatul. poate cel mai interesant din întreaga coreografie româneascã. o învîrte de douã sau trei ori pe sub mîna lui. Bãrbatul cu mîna dreaptã poate sã facã multe miºcãri. Paºii fãcuþi înainte sînt mai lungi. þinînd femeia de mînã. anume în comuna Sîn-Georz. mai vioi ca cei de la întoarcere. Un bãrbat 305 . dupã localitãþi. Fata repetã mereu aceastã miºcare. de choréogr. artic.. ardeleanca. ARDELENȪTE (adv.

avînd multe variaþiuni. S-au scumpit brînza de oi. cîþi vreu sã joace. c. iatã cîteva: „Jocul ardeleneasca se zice la noi ºi c i o b ã n a º u. 1851.cel dentîi care atrase atenþiunea asupra acestui danþ poporan.: Unde joacã doi mocani. ºi atunci zic cã joacã b ã r b u n c sau b ã r b a n þ ã. de ex. apoi tot aºa în stînga. apoi cu toþii fac trei paºi în dreapta mereu. Haþeg). sau . atît de caracteristic. Olteanu. T o b o º a n c a o joacã poporul din comunele de la izvoarele Jiiului. de aci trei paºi d e . lîngã ei altã pãreche. Parcã joacã doi curcani. d.deacã-s mulþi de nu încãp . Albeºti). ardeleneasca d e î n v î r t i t se cheamã t o b o º a n c a. urmeazã trei s c u t u r a t e î n l o c. Neamþ. într-un rînd oblu. numit aice .” (P. 15: „Românii noºtri se disfãteazã cu acest danþ. nr. „La danþul numit ardeleneºte sau u n g u r e º t e. cari nu sînt de loc în contradicþiune cu arãtãrile d-lui Pop.care nu înþelesese de loc bogata coreografie româneascã . De multe ori joacã un singur om. aceasta se repeþeºte de mai multe ori. în dreapta. pînã se pun toþi. întreruptã prin învîrtiri în dreapta ºi-n stînga. 414 sqq. repeþindu-se aceastã miºcare de trei ori. ºi jocul se re-ncepe din nou. ªi te du în þara ta De-þi mãnîncã slãnina. Lugoº.). c. Ialomiþa. adecã în vîrful degetelor. cu un bãþ în mînã.a s ã r i t a î n v î r v ã r i. c. iar prin ardeleana se înþelege cea d e m î n ã. e foarte rãspînditã în Caransebeº.ARDELENEASCA poate sã ia ºi douã femei. aruncînd picioarele peste ciomag ºi strigînd fel de fel de vorbe…” (N. e un fel de b ã t u t ã î n l o c. a fost bãtrînul Asachi în Gazeta de 306 Moldavia. Coºereni) „Ardeleneºte este un joc c i o b ã n e s c. Cãderea. Cã de cînd veniºi la noi. se cîntã: Ungurean cu suman scurt. Fãrã a vorbi despre Sulzer (Gesh. ºi altã. Muscel. Daciens II. Pe unele locuri partea întîie o joacã bãrbaþii cu bîta fãrã de femei…” Ca varianturi. Nu ºedea-n Moldova mult. Ardeleana. În Bucovina am vãzut jucînd numai partea a doua. Isbãºeanu. cîntînd fel de fel de cîntece. trei în stînga mereu. ci tocmai le mai întãresc. Fãina de pãpuºoi! Ungurean c-o biatã iapã Toatã vara cãrà ceapã. transalp. Bistricioara) În pãrþile Haþegului. „Ardeleana pe la noi ºi-n regiunea Criºurilor se joacã aºa: Bãrbatul stã în faþa muierii ºi se prind de mîni. Beiuº. Hi! hi! hi!…” (D.se pun în cerc. Ungurean c-o biatã mînzã Toatã vara cãrà brînzã…” (V. Orade etc. Georgescu. ºi de multe ori numai de bãrbaþi.

Agãnãu. 15) sînt bine reproduse. împreunã cu melodia sa nu s-au transportat acum între þãranii noºtri de muzicanþii ºi de danþ-maistrii italieni. 11) ºi mai ales acea de la Moº Puiu din Bucureºti (nr. Tarantella). Vulpian (Jocuri de brîu. 1851): v. Asachi în Almanah de învãþãturã (Iaºi. e l’altra è la p a s t o r a l e. 2. din cari însã numai aria de la Cîmpulung (nr. D. publicatã de G. cãci vederat este cã t a r a n t e l a. a cãruia pasuri ºi melodie se asamãnã cu danþul tarantela ca doi gemeni.ARDELENASCA ardelean. danþ naþional în Apulia ºi în Italia. 7. Tommaseo. Numele de „pastorale” ne aminteºte pe al nostru „ciobãnaºul”. 11. v. ci împreunã cu limba ºi alte datini romane s-au adus în Dacia de coloniile ce au venit din Italia…” Sã se observe cã ºi la italieni t a r a n t e l l a are mai multe varianturi: „una è la t a r a n t e l l a. 15) a publicat mai multe arii poporane întitulate: ardeleneºte ºi ardeleanca. – Horã. nr. Aceastã descoperire meritã luarea-aminte a arheologilor. 307 . 12. ap. e l’una e l’altra viene variata da’ suonatori secondo le cadenze…” (Boccone. Aceastã din urmã este aproape întocmai cu urmãtoarea arie.

adj. Ardeleneasca este unul din jocurile cele mai originale ºi mai pline de viaþã…” (J. Doinã haiduceascã: „Veni-ar timpul sã vie Ca românul iar sã-nvie ªi de hoþi sã mîntuiasã Þara lui ardeleneascã!…” (Alex. – Ardelean. Poez.. adv. care în unele locuri (mai cu seamã dincoace de Olt. pop. Face-i-s-ar gura strîmbã. 308 2ARDELENȪTE. de choréogr. 1ARDELÈNªTE.2. 359) O baladã din Bucovina: „Trei voinici ardeleneºti Pe trei cai braºoveneºti. 1Ardeleneºte. 171) Femininul ardeleneascã. – v. 311) Doinã din Transilvania: „Cîtu-i Þara Româneascã.ARDELENÈSC ARDELENÈSC. Ardeleneasca. provenant de Transylvanie. . comme les Transylvains. articulat: ardeleneasca. C-aºa-i jocul românesc Cu strigãt ardelenesc.. „Jocul cel mai lãþit în Ardeal este aºa-numitul j o c r o m â n e s c. în Þara Oltului ºi în Þara Bîrsei) se numeºte ºi ardeleneasca. Acest adverb a devenit un fel de substantiv invariabil în numele danþului poporan celui mai rãspîndit. appartenant à la Transylvanie.B.B. Ardeal. Se zice ºi a r d e l e a n. transilvain.. a devenit numele unuia din danþurile poporane române cele mai rãspîndite. Cînd l-auz mã-nveselesc!…” (Ibid. dar mai rar sau mai cãrturãreºte.. v. Aºa cum se face în A r d e a l sau cum fac a r d e l e n i i. despre care v. Nu-i ca fat-ardeleneascã…” (J. popul. I.. 475). Cu frîiele-mpãrãteºti…” (Marian. 31) Altã: „Cine joacã ºi nu strigã. à la transilvaine.. t. – Ardeleneasca. -EASCÃ.

Strugur. numai boabele-s mai mãriºoare. distanþa între noduri sau cãpuºi. h o r d o „baquet”? v. ajungînd la vinše. M u n t e n e a s c a seamãnã cu ardioia surã. Trecerile fonetice sînt analoage cu ale vorbei „altoanã" din maghiarul „oltvány". se coace curund. ARDIOÀIE. Popa atunci spuse preutesei ce a zis ardeoanea cãtrã Ion. vãzu cã vinša nu e sãpatã. Poporul are ºi urmãtoarea fabulã despre ardeoane. ardeoane! — Mulþumesc dumnitale. frunza încã e mai micã. deci a doua zi se duse ºi se ascunse în vinše.40). trecînd popa p-acolo. struguri face pînã la 25 ºi mai mulþi. Sînzian. „Ardioaie galbinã ºi surã. 1875. sluga. s. Este învederat cã prototipul cuvîntului e maghiarul j á r g o v á n y. a r d o v = ung. Asachi.f.. p. Buciumul. 360. nom d'un village en Moldavie. t. v. cu boambe sau boane dese. iar zise: bunã dimineaþa ardeoane etc. e mai micã decît la alte soiuri de viþã. p..m. mai în specie în Þara Haþegului. preuteasa i-a dat merinde în traistã: pîne cu ceapã. t. la alþii i o r g o v a n ã. e foarte mustoasã” (N. Ioane? — Pitã cu ceapã. 309 . ardeoane. – 1Ungur. a zis: — Bunã dimineaþa. Ce þi-a dat preuteasa în straiþã. un soi de struguri foarte dulci. se pãstreazã peste iarnã ºi dau vinul cel mai dulce. t. Ioane. Ioane? — Pitã cu slainã. „Viþa ardeoane în centrul Ardealului se zice i o r d o v a n ã. sluga venind. de geogr. în Arh. Cuvîntul se întrebuinþeazã numai peste Carpaþi. apoi ardeoane. ardeoane! — Mulþumesc dumnitale. ardeoane.ARDEOÀNI ARDEOÀNE s.din o. ungureºte j á r g o v á n y. — Culcã-te ºi dormi.ºi -on. 1629 (Cond. de mãrime mijlocie. de unde dentîi formele ardeleneºti i o r g o v a n ã ºi i o r d o v a n ã. plur. A treia zi îi dede preuteasa vinars la slugã. cari dupã ce se coc capãtã culoare ruginie ºi gust dulce. zise: — Bunã dimineaþa. ºi-n traistã pîne cu slaninã. de viticulture: sorte de raisin. sînt foarte cãutaþi pentru mîncare. sluga. I. Stat. Ioane. prin care învaþã pe stãpîni a nutri bine pe argaþii lor. Haþeg). Haþeg). ºi iar se culcã. — Pune-te pã lucru. ARDEOÀNI. Olteanu.. ms. Hîrdãu. Ioane! ªi astfel seara a fost vinša gata cu sãpatul»” (P. Forma muiatã ardioaie din ardeoane n-are trebuinþã de explicaþiune.): „º-au pus zi înaintea domnii sale Ignat din Ardãoani cu cãlugãrii de Berzunþu…” Cuvîntul vine el din ã r d ã u (hîrdãu) = serb. deacã vor ca ºi argaþii sã lucre bine: «Un popã ºi-a trãmes sluga la sãpat de vinše. Într-un act de la vodã Miron Barnovski. Sat rãzeºesc în þinutul Bacãului (Codrescu. are coajã puþin roºietecã.. Ce þi-a dat preuteasa în straiþã. ºi dacã spargi boaba se împle gura de sãmînþã ºi suc. Ioane. ºi e verde cu coadã cu tot. adecã a. Seara.din -vân-. ajungînd la vinše... cu boabele dese. din cari ies alugerii. s. Transilv.

cãt n-au vãzut nimene ardere aºa în grabã…” Zilot. brûlement.. precum: spinare = (pars) spinalis. în Acad. II3. Muste. macar cã cu mari chinuri ºi dureri. -ãri). – Foc… ARDÌC. I. ca: „sodalis”. oct. 8. la ceea ce se purta pe frunte.: Noul Testament. 25: „toate faptele lorŠ le fac pentru ca sã arate oamenilor. l i s et -a r i s (-a l e. Arderi de foc. suffixe féminin nominal correspondant au latin -a 310 . în graiurile romanice însã a devenit covîrºitoare anume funcþiunea cea substantivalã a acestui sufix (Diez. brãþare = (anulus) brachialis.ÀRDERE ÀRDERE (plur. Se întrebuinþeazã numai cu sensul cel material al verbului a r d.. 40): „precum cineva pentru mîntuinþa a tot trupul ºi pentru paza vieþii fier. Rãdic. însã „a p r i n d e r e a inimei”.f. l'infinitif d ' a r d pris comme substantif: action de brûler. 328).. frigare etc. 1683.4 b): „aprinsâ o focare mare ºi-š aruncâ pre toþŠ de-š arsâ…” Ibid. incendie. 89 a): „pune-lŠ pre dânsulŠ în grãtaršulŠ focãrii…” 1-ÀRE (plur. s. – Arsurã. Ard. de ex. luminare = luminaris. ca ºease sute ceatã. strãmurare = stimularis. tãiare ºi de tot de la sine lepãdaré. ieroglif. v ã p a i e etc. p. însã suffere ºi priiméºte…” Nic. Rom. f l a c ã r ã.. Ist. Aºa: „arderea casei”. f. „f o c u l iubirii”. foc ºi tãiarea a unui sau ºi a doaâ mãdulare ardere. ºi focare ( = focalis) la vatrã. „f l a c ã r a patimelor”.. p. Synaxar. d-acestea mii ºi sute…” v. fruntare ( = frontalis). În limba latinã sufixul -a l i s. III. „v ã p a i a urei” ºi altele. Cron. (ms. p. p. Letop. 19 (f. – v. 76: „ca sãgeata au mers focul. „canalis” etc. ARD̪TE.. – v. – 1Ars. 24 (f. Letop. 1648. ARDIOAIE. În þarã au trecut ºi fac rãutãþi multe. apr. Ardeoane. arderi). – v. 2Arºiþã. 65: „Dodatã auzim veste adevãratã Cã ºi alþi cîrjalii. cãldare = caldaris. Urechia. lãrgindu-ºi fruntãrile lor ºi mãrindu-ºŠ marginile veºmintelor…” Dosofteiu. pe cînd în sensul moral se zice a p r i n d e r e sau f o c. În graiul vechi se zicea. fãþare = facialis. forma mai mulþi adjectivi ºi prea puþini substantivi. La români el formeazã numai un mic numãr de substantivi. robii. cãrare = (via) carralis. -a r e). – Arºiþã. Gramm. identic cu -a r i s. tot aºa. 148: „sã întoarcã Radul-vodã toatã prada ºi arderea cãtã fãcusã în Þeara Moldovii la þinutul Putnii…” Cantemir.

precum: purtare. terminaþiunile infinitivului verbilor. Se zice ºi a r e n d a r sau o r e n d a r. tenancier. ambele citate de Cihac dupã Codica civilã a Moldovei.. „Acela care þine. dar mîncare cu pluralul analogic mîncãri. Nu cumva sã fie mai curînd „A r u m latifolium”. 311 .” În conjugaþiune. sau în vînzare ºi pierzare. m. Arendez. 2-ÀRE (pl.. Atîta ºtim. v. un obiect oarecare” (Costinescu). cu care s-a ºi confundat în unele cuvinte. trecute în substantivi cu imediata însemnare a verbului. prin care întrece pe toate surorile sale de ginte latinã. i r e. care are în a r e n d ã. 83) aºa se cheamã aceastã plantã la românii din Bucovina.n. -ãri). ‚ r e. Limba românã e foarte copioasã în atari substantivi verbali ºi are o mare facilitate de a-ºi exprime ideile indicate prin verb în formã de substantiv. o moºie. mîncare etc. infinitivul perzînd în grai aproape cu desãvîrºire pe finalul -re. v. 2-re. pe cînd arendaº se aplicã cu deosebire la acela ce þine un pãmînt. ARÈL. bunãoarã în nãscare. ‘ r e. 1862. Sinonimul c h i r i a º se întrebuinþeazã cînd e vorba de binale ºi de lucruri miºcãtoare. – v. pr. Laurian-Ma- xim: „are.: Laserpitium latifolium. adjudication. – Cãrare. Hareci. m. arendaºi). mai ales în Moldova. astfel cã -are a devenit pe deplin un sufix nominal feminin. 3ÀRE.. fermier. licitation. – -aritã. – v. de unde s-ar explica arel ca deminutiv din a r? v. de botan. ARECILUIÈSC. 4ARE. – v. precum nu e nici derivatul a r e n d a t o r i e „affermage”. 1-ai. în posesie. însã cu sensul mai restrîns de acela care þine o cîrciumã de la þarã.. ARENDÀª (plur. Hareciluiesc. Dupã Alth (Hauptbericht f.m. Haref.2Am. s. ÀREF. – v. lArie. corespunzãtor occidentalului „natale”. t. – v. îl conservã astãzi numai cînd funcþioneazã ca substantiv: „a mînca”. s. Se aude ºi forma orendaº. umblare. loc.ARENDÀª Acest sufix s-a stãrpit din grai mai cu samã prin ciocnire cu sufixul verbal infinitival -a r e. l. Bucovina. 2Aron ARENDÀRE. s. Forma a r e n d à t o r sau o r î n d à t o r nu e poporanã. n. – v. ARÈCI.. suffixe verbal infinitival correspondant au latin -are. p. turbith des montagnes.

Legiuire. Sinonimul c h i r i e ºi-a restrîns sensul numai la þinerea binalelor sau a lucrurilor miºcãtoare. ARENDÀT. Îi cãuta cojocul…dar unde sã-l gãseascã? Cãci e la arendaº. arende ºi arenzi). – v. ARÈNDà (plur. 22: „Î n c h i r i e r e a sau arenda este tocmealã. a d . Dodatã cu cãldarea luat zãlog în silã Pe-o oarbã datorie…O. cabaret affermé. Arendez. la ruteni o r e n d a (Cihac).r e d d i t a. nu e de mirare cîntecul poporan: „Frunzã verde barlaboi! La moarã la Torontoi Vine-un car cu patru boi Încãrcat cu pãpuºoi. ca el sã-i slujeascã acei ani…” Faþã cu o asemenea situaþiune socialã. ori o sã-l batã. de unde italianul „rendita”. Care de-l punea la sapã. L i p i t o a r e a d r a c u l u i!. francezul „rente” etc. sau la un arendaº. totuºi românii l-au cãpãtat tîrziu prin slavi. Doamne. Deºi cuvîntul vine din lat. 2. Pann. Se rosteºte ºi: arîndã sau orîndã. fãrã ºtirea stãpînului. bail. I. la unguri á r e n d a. 1818.. la cari toþi. f. Legiuire. p. 96. v. sau la un boierenaº.. fãrã prepoziþiune r e d d i t a. cheltuiala este a sa…” A. s. adormea în mîini cu ea…” Dinu Golescu. ca împrumut din medio-latina. pe cînd arendã se aplicã în specie la pãmînt. Caragea. p. Arendã.ARENDÀª Caragea. descriind nevoile þãranului român: „ºi el neavînd sã dea. femeia care þine un pãmînt în a r e n d ã. ca doar s-o încãlzeascã. sau la oricine se va gãsi. – Chiriaº.” Cesar Boliac îºi încheie pe Sila prin: „Sufla în peptul mã-sei. ferme. Prov. S-a-ntîmplat în ei sã fie ºi un leneº. 104: „Puind pe sãteni la clacã oarecare arendaº. fie-þi milã De rob ºi de clãcaº!…” La feminin se zice a r e n d ã º o a i c ã sau a r e n d ã º i þ ã = 1. Dindãrîtul carului Arendaºul satului. 1818. nevasta arendaºului.. pe alocuri ºi la cîrciume de prin sate. p. ºi sã zice cînd zidirea noastrã sau rodurile ºi veniturile pãmîntului nostru le dãm altuia 312 cu cutare preþ în cutare soroc ca sã le stãpîneascã…” . gãsim a r e n d a. ori o sã-l lége ºi o sã-l ducã sã-l vînzã pentru un an. doi ºi mai mulþi. Cãlãtoria. nevoiaº. spaniolul „renta”. – Arendãºesc. 23: „C h i r i i a º u l sau arendaºul verice va zidi sau va preînoi la lucrul ce l-au închiriiat. 1826.

Preut I. Arendã. maison du fermier (Pontbriant. ci ca a r e n d a º i. ARENDêÌÞà v. Cron. II. dépendant d'un fermier. ARENDêÈSC. c. vînd arendele moºiilor mãnãstireºti cu tocmealã necinstitã…” „Pe la noi.. întovãrãºindu-se cei de o sãminþie cu dînºii egumeni. Arendaº. p. – Chirie. adj. Ceea ce este a unui a r e n d a º sau se atinge de un a r e n d a º. Arendaº. mai bine sã rãmîie tot în þarã. Arendez. donner ou prendre à ferme. dar numai cînd e vorba de pãmînt sau de cîrciume de la þarã.. Zilot. Popescu. Arendaº. s. Arendã. „afforage” (Cihac). Ionescu.. cu carii.-EASCÃ. 203: „a vorbi ca ºi cînd ar fi luat în arîndã vorba…” adecã: fãrã a lãsa sã vorbeascã ºi alþii. Polysu).n. état du fermier. Dr. ARENDUIÈSC. stãpînind nu ca domni. s. Scrisoarea XIX: „Moldavia se fãcu o arendã ce se vindea celui ce da mai mult…Un veac se mulse þara de aceºti a r e n d a º i!” v. 1814. cour de la ferme. la crîºmã se zice orîndã” (T. – v. Se întrebuinþeazã ºi forma a r e n d u i e s c (Costinescu).. 313 . – v. fireºte a lor fiind ºi cu sîngele lor cîºtigat…” v. – 1.. appartenant à un fermier. ARENDÃRÌT s. Costachi Negruzzi. c. p. ARENDêÌE. – Besmãn. v.2Orîndã. la Þichindeal. mai vîrtos de cînd domnesc grecii. ORÎNDÃRÌT. pungã arendãºeascã fiind acum. p. Preuteºti). affermer. 89: „neguþãtorie a hoþomanilor greci. Tãuteºti. vb. Cron. 2. caþauni. Suceava. Sinonim cu î n c h i r i e z. Arendaº. Despre epoca fanarioticã se obicinuieºte a se zice cã: grecii þineau þãrile române în arendã de la turci. v. cã nu e greºealã a avea românii acest folos.f. Iaºi.ARENDUIÈSC Zilot. Doinã din Bucovina: „Frunzã verde trei vãzdoage! Colo-n vale la priloage Þin orînda trei jidauce ªi vînd vin de trei soroace…” (Marian. 1. arendat). ARENDêOAICà ARENDÈZ (arendare. care nu mai are saþiu. 133) Ca locuþiune proverbialã. 110: „decît sã între aceastã adãogire în visterie.

– v. ºi-l numeºte ardelenesc. 1884. în Muz. § IV. 2ARÈT. Lautl. milit. Este un maghiarism.) accenteazã bine cuvîntul: àretu. S. dans cette direction-ci”. opposite”. unde „gerade” e cu totul de prisos. s. Angeloni. p. Sinonim cu p r e a j m ã...n.. Mangiucã (Familia.este ca în „Ardeal = Erdély”. p. din Bucur. înseamnã în graiul bãnãþenesc: alentours. v. Umgegend. crezînd cã cuvîntul se accenteazã pe e ºi cã însemneazã „contra. de geogr. Vocal. „arici = = ericius” etc.. de ex. de la început. derivîndu-l din latinul e r e c t e. – v. s. Odatã merg la þarã cam în aretul unde era fratele cel mai mare cu turma…” „ªoarecii chiþorani sînt aceia care îmblã în aretul apei” (D. ARÈNI. douã aserþiuni deopotrivã greºite. din è r r e ' t = e r r e .în a. – v. c. Miklosich (Rum. în aretul acesta nu am auzit sã fie vãzut cineva pe acel lotru. m. a-i da tîrcoale. s. Arãt. De asemenea. proximité de quelque chose. p. Umgebung.. ÀREPà AREAPà A 1ÀRET.B. ms. dar voind cu orice preþ a-l apropia mãcar pe furiº de latinul r e c t e. Locuþiunea: „în aretul vîntului” (L. Budai-Deleanu (Dicþ. de unde vine al nostru „arie”. t. entourage.: am vãzut pe Petri ieri îmblînd în aretul casei tale. în aretul meu (persoanei mele) nu ºtiu sã se fie arãtat omul acela despre care este vorba…” Basmul Azima îmblãtoare (Familia. fecior dupã fatã” (R. de ex. environs. Lugoº).ARÈNG ARÈNG. nici cu latinul a r e a (Mangiucã). menace. 99): „Domnul nostru Isus Hristos ºi cu St. Arieni. Se construieºte mai totdauna cu prepoziþiunea în. t. „Trecerea iniþialului e. 115): „Aret. cu tonul pe a. Se aude numai la românii de peste Carpaþi. Accentul unguresc e conservat intact. lArete.: défi. Transilv. Aret „entourage” n-are a face întru nemic cu a r ã t „montrer”. Petru tot pe pãmînt erau. II. . nu se potriveºte. îl pune în legãturã cu verbul a r ã t a r e. „argat = ™rg£thj”. Simu.) vrea sã zicã: „du côté du vent” sau „dans la direction de vent”. – v. 26).. Hareng. – Clopot. „A îmbla în aretul cuiva. însemnînd „de ce côté-ci. 1883. pe care-l explicã prin „gegenüberstellen”.n. pl. cu care s-a încercat a-l înrudi Lexiconul Budan.i t t. Arãt. Aripã. 314 3ARÈT. Orlat) = = a se învîrti pe lîngã cineva. de unde ungurii au ºi o formã nazalizatã e r r Š n t (Fogarasi). el traduce expresiunea: „stare în aretul cuiva” prin: „gegen einem g e r a d e oder i n g e r a d e r Linie stehen”. Banat. v. istor.

„Poporul nostru numeºte b e r b e c u l ºi aret. bélier. Bombãcilã. Olteanu. CXIII: „Munþiš. Transilv. Cuvîntul se pãstreazã mai ales în Oltenia ºi peste Carpaþi. Aceastã distingere între ariete ºi b e r b e c e este uzitatã ºi la oierii din munþii dintre Ardeal ºi România munteanã. t. Haþeg).. c. areþi se numesc b e r b e c i i cînd sînt deschiliniþi de oi” (S. areþi. ªi-n Moldova arete ne întimpinã adesea în vechile texturi. ps. 10: 315 . 1577: „înveºtirâ-se berbecii oilorŠ…” Acelaºi. LXIV: „Învãscurâ-sã areþiš oilor ºi zãpodiile înmulþâ-vorŠ grâul…. Drãghicescu. despre cari I. V. 9: „…ša-mi o vacâ tretinâ ºi caprâ ºi aršate tretinŠ…” „…accipe mihi juvencam trimam et capram trimam et a r i e t e m trimum…” unde în Biblia ªerban-vodã. Genes. f. Faune populaire. italieneºte a r i e t e (Rolland. Maidan). areþi). ps. uneori aspirat: harete. 1651: „vošu înnãlþa þie cu myrosenie de b e r b e c i…” Acelaºi. „Arete. Mehedinþi. c. „Cuvîntul arete se rosteºte pe la noi arece” (I. acea turtã se zice t u r t ã d e arieþi” (P. Banat. a r é t sau a r ë t. Latinul a r i e t e m. 85) zice: „Arete ºi ariete. ps. 7 a. 1688: „ºi berbéce tretinŠ”. XXXI. p. faciam tibi boves cum hircis…” unde la Silvestru. ºi-n aceastã din urmã de la Olt pînã la Argeº…” În dialecte franceze se zice de asemenea a r e t. berbecele nescobit.. 1680. Borlova). atunci le merge rãu.” „Induti sunt a r i e t e s ovium. Flocã. Maiorescu (Itin. Transilv. Sina). dar ºi acolo. rãdica-voš þiše boš cu vãtuš…” „…offeram tibi cum incenso et a r i e t i b u s. iarã pre pãstoriul lui a r e þ a r i u” (I. LXV: „…rãdica-voš þiše cu tãmâie ºi areþŠ. cu care ocaziune se face o turtã tare de fãinã de cucuruz ori de grîu ºi se dã cu ea printre oi. deacã cade turta cu faþa în sus. 116). et valles abundabunt frumento…” lARÈTE unde la Coresi. „Arieþi se zice la berbeci de cînd se aleg dintre oi pînã cînd se lasã iarã între oi la Sîn-Mihai. c. Michãileanu. c. berbecele taur. „B e r b e c e l e nescobit se zice arete” (R. s. Dosofteiu. Îl au ºi românii din Istria. Bistriþa). plur. atunci le merge bine la oi cînd vor fãta. c. p. Genes. „Harete se zice la b e r b e c e de doi ani” (C. deacã cade cu faþa în jos. c. Liuba. Paremiar. Vînju-Mare). 1683.ARÈTE (plur. a 5-a marþi. M. ªi româneºte poporul rosteºte pe alocuri ariete. Teregova. XV. Mehedinþi. m.. Banat. cã vã gšucat ca areþŠ…” „Montes gestierunt velut a r i e t e s…” Dosofteiu. Dragalina..

în loc de arhaicul arete.. I. -ÀREÞ. prin care soarele trece în aprile. Una din cele douãsprezeci constelaþiuni ale zodiacului.ARÈTE „…ºi fu când zãmisliša oile. dar termenul român nu poate fi o traducere modernã. Psaltire. 5). sonnette. Widder” (²elechowski. s.). Apoi prin analogie putea sã fi fost deja la romani „verba316 rium”. et vidi oculis meis in somno: et ecce hirci et a r i e t e s…” Cantemir. m. Tot aºa în sinonimul vorbàreþ. l Arete. pociumpii” (L. iar nicidecum limbàreþ. ºi vãzu cu ochii prin somnu. în Acad.. Acelaºi cuvînt cu cel precedinte. Sufixul compus românesc -àreþ se înrudeºte cu cel spano-portugez -a r à z numai prin sufixul primar -a r.3Arete. p. carea macar cã din tîmplare fusése. 3ARÈTE. cãci atunci . 4ARÈTE. „Arié- te. – v. v. 36). ºi pãnã în dzuã din o a e în jiganie ºi din aréte în lup sã mutã…” Corbea. 116: „Iarã dupã ce soarele în zodia Racului sã coboarã. d'astron. s. Ist. întrebuinþat foarte rar.). Cu adausul unui nou sufix. Limbàreþ. -ÀREÞÃ. nemþeºte „Ramme” din „Ramm” etc. Ist. lArete. suffixe nominal péjoratif. dar atunci ar fi cel mult „limbãrèþ”. în Acad. La vechii romani acela ce flecãrea trebuia sã plãteascã un fel de gloabã numitã „linguarium”: „ecce ut doleat ut postea consideratius loquaris: quod dicere solemus.. tonicul -à z la spano-por- .). cu acelaºi sens ca în „flecar”. p.: constellation zodiacale du Bélier. IV. I. Cantemir. v.B. circa 1700 (ms. l i n g u a r i u m dabo” (Seneca. ªi franþuzeºte se zice „mouton” sau „bélier”.. gros billot servant à enfoncer des pieux.. quando concipiebant oves in utero accipientes.negreºit . cãci vîrful munþilor acelora supt zodia Arételui sã aflã…” v. – Alemesc [vol. (ms. La cuvîntul limbàreþ „bavard”. Benef.m. s-ar fi zis cu vorba obicinuitã „berbece” sau „cîrlan”. ºi šatã þapii ºi areþii…” „…et factum est. t.. 2. pe arete l-au împrumutat rutenii din Galiþia: „a r e t i š. Cihac îi dã un prototip latin „linguarìcius” ºi-l alãturã cu spaniolul „lenguaràz” ºi portugezul „lingoaràz” = „linguaràceus”. vorbàreþ derivã din „limbar”. Hãrãþ. – Berbece. ps. ieroglif. Rom. Astãzi se zice B e r b e c e. ieroglif. „vorbar”. 197): „Arétele mai tîrziu vitejia ce fãcusã cunoscînd. netonicul -e þ la români. ci este o moºtenire d-a dreptul din latinul a r i e t e m: „labat a r i e t e crebro janua”(Virg. însã îndatã duhurile céle de aréte ce purta îº schimbã. LXIV: „ªi areþii oilor în îmbrãcãminte S-au îmbrãcat ºi le-au fost de jucat aminte…” De la moldoveni. p. 574]. o unealtã de bãtut pari. Rom. ARIÈTE. 2ARÈTE s.

limbàreþã. Genes. precum léneºulŠ n ã i m i t saŠ argat de vréme ce mai de cu vréme fînŠ bun nu strînge. ci este la casa altuia. „gòlemetz” etc. – v. 1698. „hùbavetz”. s. – 2-eþ. „vàŸenetz”. f. argaþii lãsa pre stãpãni…” Balada Bogatul ºi sãracul: „Beau sãracul ºi bogatul. Paremiar. III. pe cînd el trebui sã fie mereu la muncã. nu te mînii pre dînsul ºi-l baþi?…” A. Beau s t ã p î n u l ºi argatul…” Argatul nu are o casã a sa. de urît. Vine din grecul ™rg£thj „travailleur”. conservîndu-se sufixalul -e-. v. – v. Argat se deosebeºte de s l u g ã. rãu a face sã învaþã. Dosofteiu. lArete. 1688: „îº însãmãrã mãgaršulŠ sãu ºi luo cu dânsulŠ doaâ s l u g i…” Antim. de argaþi ºi s l u g i sã vezi…” Nic. pizmãtàreþã. p. dar slavic prin netonicul -e þ. În graiul vechi. ARÈU. – -ariþã. argat e în opoziþiune cu s t ã p î n. AREÞÀR. Sufixul -àreþ e latin prin elementul -a r. 87: „Nu ai sã-mi faci nici o treabã. alta. 49: „Atunce toþi se fãcuse oºteni.ARGÀT tugezi.. 58 b). ci. Ariu. O slugã poate sã fie bãtrînã sau slabã. iar „slugã” e în opoziþiune cu „boier”. 3: „…înºãlâ asânulŠ sãu ºi luâ cu sine doš argaþŠ…” „…stravit asinam suam. XXII. de unde antitezã între argat ºi c ã s a º: 317 . care poate sã nu munceascã. ARGÀT (plur. p. sã nu ºezi. garçon qui travaille pour le compte d'un maître ou patron. limbàreþ.m.m. III. Cantemir. Muste. valet. Sinonim cu n ã i m i t. 2-ar. în netrébnice erbi ºi în gréle stuhuri îi iaste a sã duce…”. pastor. om tocmit cu platã pe un timp mai îndelungat pentru a ne ajuta la lucru sau pentru a munci în folosul nostru.. unde în contextul grecesc: „Ð ÐknhrÕj ™ r g £ t h j”. s. 1683 (vecernie sîmbãta. 83: „ªi de se va întãmpla sã-þi stea împotrivã s l u g a ta saŠ argatul teŠ. s l u g i l e lãsa pre boieri. La feminin se zice vorbàreþã. Luînd de la greci pe peism£tarhj. t. – -ãreþ. care este anume sufixul secundar bulgar -etz. argatul e tînãr sau în puterea vîrstei ºi tare. argaþi). Prov. Letop. f. Predice. 124 b: „Cine nemicã bun lucriadzâ. ca în „nàŸenetz”. românii l-au fãcut pizmãtàreþ. Pann. assumpsit autem secum duos p u e r o s…” unde la ªerban-vodã. Divanul. „lenguaràz” sau „lingoaraz” însemneazã literalmente pe cei ce meritã a fi globiþi pentru flecãrire. Sã-ngrijeºti de una.

22): „Pe vremile acelea. 25. cã cînd mãnîncã îi trosnesc fãlcile” (Ibid. 48). iar c ã s a º i i carii luase hãrtie în faþã de 2 ughi. 1885. vorbind despre o dare întrodusã de Duca-vodã: „s-au venit argaþilor carii luase hãrtie de 2 lei.. se cunoaºte pe mîncare. ca epitet de familiaritate. p.. Poez. Eu þi-oi fi argat. aho. Staþi puþin ºi nu mînaþi!…” (Alex. 28): „Dacã n-ai bãrbat. ªi eu cã-s argat…” 318 . II.2. iar mai pe urmã la orãnduele au dat cãte 10 ughi. pop. Alexandri. copii argaþi! Somnul dulce voi lãsaþi ª-un cal iute-mi înºeuaþi…” Colinda Plugul: „Aho. copii argaþi.ARGÀT Neculce. Mai bine-a argatului…” În legãturã cu acest proverb. Letop. sc. Rusaliile. Susana: Pentru ce? Rãsvrãtescu: Pentru vorba ceea: Decît a bãrbatului. într-o doinã din Bucovina (Marian. Balada ªalga: „Hei! copii. Cînd împãraþii ªedea la masã cu argaþii. p. A fãcut ºi pe argatul…” (Pann. II. ªi colea la zori Merge-vom prin flori…” ºi la sfîrºit: „Tu-i uita de-oftat Cã nu ai bãrbat. II. II. a fost un bãrbat ºi o muiere…” Pluralul argaþi îºi asociazã adesea la vocativ pe c o p i i. 13: „Rãsvrãtescu: Îmi vine sã mã prind argat la voi. 387) Argat în proverbi: „Cine a fãcut pe bogatul. 139) „Argat vrednic cine are. iarã la orînduealã au dat cãte 16 ughi ºi mai bine…” Basmul Tei-Legãnat (Tribuna din Sibii.

ARGÃSÈSC (argãsit. Nãimit. lixivium coriarium. – Atîrnaþii… ARGÃLÎC. sau: „la putinã-n argãsealã” (Pann. Poveºti. dar sub forma: arghisealã.. – Slugã.ARGÃSÈSC În grai se aude uneori aspirat: hargat. Argãsesc. Argãsesc.. Argaþii B o l d e s c u l u i. astãzi unul ºi mîini altul. 1. s. v. cînd un boier avea lipsã de c l ã c a º i pe moºia sa. materia acrã în care se a r g ã s e s c peile.. ARGÃSÀR. v. ARGÀÞII. p. ARGÃSEALà (plur.f. tan. a face prin dubealã sã se curãþe pãrul dupã peile otãrîte a se lucra” (Costinescu). 15): „s-au sfãtuit popa cu preuteasa ca a doua zi. psilotrium.B. cînd va merge Pepelea cu vacile la apã. bãnãþean circa 1670 (Col. Argaþii l u i º e t r a r T e o d o r… v. – v. Argãrlîc.. – Argãsitor. t. Tr.. tãbãcire de pei de animale. a d u b i. I. De aci unele sate purtau numele de Argaþii-cutãruia. locul unde se argãsesc pei de caprã etc. Sinonim nu numai cu d u b e s c. 69. tannerie. Dicþionar ms. tanner. artic. L. journalière. Derivã prin sufixul -ì e din a r g ã s a r „tanneur” (Pontbriant).” (Costinescu). ajung toþi la puºcãrie sau la spînzurãtoare. s. Argat. „Argãsãrie. „A argãsi. s. Pentru a zice cã oamenii cei rãi. ARGÀTÃ. s. nom propre de certains villages. – v. corroyer. La feminin se zice argatã sau hargatã. La Fotino (`Ist. – Adunuþii. – v. În timpii înainte de Regulamentul Organic. atelier de tanneur. p. pl. ci la fete sau femei tocmite pentru munca cea grea a casei ºi pentru alergãturã. passim) ne întimpinã pintre satele munteneºti: Argaþii p o s t e l n i c u l u i A n g h e l a c h i. fapta d-a a r g ã s i. – Stãpân. 1883. 2. sã trimeatã mai înãinte pe hargata care o mai avea ei. argãseli). el îºi tocmea cu platã a r g a þ i. sã se suie într-un copaci…” v. argãsire). Sinonim cu d u b e a l ã ºi t ã b ã c i r e. Costinescu: „Argãsealã. cãci în genere argaþii sînt holtei.m. În sensul al doilea. Argat. românul are proverbul: „în putina cu argãsealã se întîlnesc lupul ºi vulpea”.. Sinonim cu t ã b ã c ã r i e. 424): „Arghisalã”. „A argãsi pei de capre negre = chamoiser” (Pontbriant). tannage. Argaþii c a p i t a n u l u i P r e d e i D r ã g ã n e s c u l.f. Cuvîntul e foarte rãspîndit ºi la românii de peste Carpaþi. dar 319 .: „Arghisealã. vb. Argãsãrie.f. nu la nevasta unui argat. chamoiserie. 70). l. Dak…aj III. d-a dubi peile”. e mai potrivit a r g ã s i r e. Basmul Pepelea (Sbiera. ARGÃSÃRÌE.

numai fiindcã le este pielea mai groasã. Jderii asemenea sã argãsescu ca ºi nurcile. la polir et perfectionner. – Cofar. apoi întãi le spalã cu sãpun. În tractatul de medicinã casnicã de pe la finea secolului trecut (ms. ºi dasupra pui peste piei o scîndurã ºi un pietroiu ca sã sã aºaze pieile înlãuntru sã sã moaie. ºi întorcãndu-o cu pielea în sus. apprêter. dupã ce o prinzi ºi o jupoi. dupã ce le aduce la cojocar. amestecãndu-le de sã face acestea toate groase. o moaie cu apã caldã. dar sub forma arghisesc (L. – Dubesc. f. în care ºade doaã zile. pãnã sã usucã pãrul. apoi le întinde la umbrã spãnzurate cu pãrul în sus. adicã pe lãngã coaste. Lupii asemenea se argãsescu ca ºi vulpile. Vulpea. Cum sã argãsescu nurcile: Nurcile. ºi le moaie acolo cu pãrul în sus. în Arh.B. ci sãnt spintecate la burtã ca pieile de oaie. poþi sã o sari pã piele. le moaie cu apã caldã ºi le spintecã pe lãngã picior. adicã: pune apã într-o albie. apoi le scuturã ºi le freacã ºi le croieºte de le face blane. doaã zile. ¢rg£zw t¦ tom£ria passer les cuirs. ca sã poatã alege pîntecele. apoi le întoarce cu pielea în sus ºi le þine trei zile. apoi le scoate ºi le cãrnoseºte. apoi o întinzi pe un crac de lemnu cu pãrul în sus de sã usucã. pã piele ºi pã pãr bine. ºi n-are sã le întoarcã pã piele sau pã pãr. Stat. apoi face a r g ã s e a l ã într-o putinã. Cum se argãsescu vulpile. ºi iar le usucã la umbrã. ºi le spãnzurã la umbrã de sã usucã cu cofaru pã ele. adicã sare multã i tãrãþe ºi apã rece. pãnã sã curã unsoarea dintr-ãnsele. Argãsesc. dupã aceia le croieºte. – Tãbãcesc… ARGÃSÌRE v. adicã le trage la coasã de scoate untura ºi carnea ce este pã piele. ºi o pune la umbrã de sã usucã cu tãrãþele. Cuvîntul e vechi la români.). ¥rgasa) travailler une chose. fiindcã pieile de lupu nu sãnt fãcute burduf.. guºa ºi cafaoa. -Ã A . lGrec. o presarã cu tãrãþe multe. iar daca este vremea mai moinatecã. ºi aºa moi fiind le cãrnoseºte la coasã. doaã-trei zile. iar cojocarul. i aluatu fãrãmãndu-l cu mãinele în apã de sã moaie de tot. dupã aceia face cofar. ºi sã usucã la soare dupã ce sã cãrnosescu. cu care le unge pã piele gros. Din grecul „¢rg£zw (aor. Pisicile întocmai sã argãsescu ca ºi vulpile. fiind cunoscut ºi peste Carpaþi. dupã ce o cumpãrã. v. – Putinã. 21) ne întimpinã urmãtoarele date asupra modului de a face: „A r g ã s e l i. apoi le freacã ºi le scuturã. ºi pune ºi ceva sare de sã topeºte. ºi le limpezeºte de nu mai curge nici un noroiu dintr-ãnsele. Dupã aceia le întoarce cu pielea în sus. ºi o aduci la cojocar. însã aluat i bragã dooã oca i…de trei parale. iar nu la umbrã ca vulpile. – Argãsealã. corroyer les peaux” (Cihac). 320 ARGÃSÌT. rachiu ºi cu apã caldã. ºedu în a r g ã s e a l ã mai multe zile. într-o zi sã usucã. daca e bine cald.ARGÃSÈSC ºi cu t ã b ã c e s c”. Cum sã argãsescu pieile dã mielu ºi de oaie” etc.

Ceva a a r g a t u l u i sau de a r g a t. Nu voi argãþi pe la jidani. fig.m. „Argãsitor. Am argãþit la stînã. appartanent au valet.. Mi l-aº prinde argãþel…” (Alex. v. Se întrebuinþeazã mai ales ca substantiv. sinonim cu t a b a c. s. Argat. p..: travailler. argãþire).2. care a r g ã s e º t e peile. Dunãrea trecea ªi iar se-ntorcea…” v. 2ARGÃÞÈSC (argãþit.... servir comme valet. ºi numai cu un argãþel ce-l am de-abia le pot dovedi…” Sensul mai obicinuit este. valeter. -EASCÃ. -OARE. voinicel. 120: „ª-acasã dacã-l aduse. Argãþesc la moarã. à la valetaille. ca la I. – -urã. Creangã. Pe loc s-apuca De se încerca. Prov. se fatiguer sans profit. petit valet. II. – -el.. Deminutiv din a r g a t prin sufixul -e l. 273) Balada Rada: „Iar un argãþel. comme pale- frenier. Rareori însemneazã pe un a r g a t mic sau nu destul de tare. Stan Pãþitul (Conv. vb. a lucra în folosul cuiva fãrã a fi rãsplãtit”. tannant. pop. Sã-i argãþeascã îl puse…” Costinescu: „A argãþi. v. Are o nuanþã dezmierdãtoare. Pann. dar puternic sau îndrãzneþ. Argãsesc. din contra. ARGÃÞÈL (plur. „tannée” (Pontbriant). s. acela de un a r g a t foarte tînãr. v. Muncã argãþeascã. Poez. 31): „am tare multe trebi pe capul meu.f. 1ARGÃÞÈSC. lit.. adj.. ARGÃSITÙRÃ. gentil valet ou palefrenier. 1877. argãþei). tanneur. subst. et adj. A. 321 . Argat. Argãsitor de pei de cãprioarã” (Costinescu). a osteni. Argãsesc. Trai argãþesc. Tînãr.ARGÃÞÈSC ARGÃSITÒR. chamoiseur. Doina Cucul: „De-ar fi cucul voinicel.

surtout: a) charpente qui soutient le toit. ARGÃÞÌRE v. cari în sens transversal unesc extremitãþile rãzboiului ºi servã de scaun pentru femei cînd þese…” (A. 231): „Stãpîne. Acest b o r d e i a º se numea argea. sc. temnic în pãmînt. ARGÃÞÌE. în care se aºeza rãzboiul. pe cînd cultura cînepei ºi a inului era în floare în judeþul nostru. fãrã a se rumpe vrun fir.f. domesticité. b) entrée d'une cave. d) niche. Argat. Legende. état de palefrenier ou de valet. iar iarna se pun stupii…” Costinescu: „Argea. a r g e a î n þ e s ã t o r i e. Acum însã. en architecture. femeia de la þarã obicinuia a þese pînza de tort într-un mic bordeiaº sãpat în formã de dreptunghi. Ialomiþa. t. Alexandri. Pann. 3. ARGÃÞÌME. s. bordei. pe mine mã bate gîndurile sã mã duc în lume sã-mi caut norocul. valetaille. slugãrie. cum s-ar fi întîmplat afarã în aer uscat. en tisseranderie: a) souterrain où les femmes tissent. c. Alexandri. care permitea ca pînza sã se þeasã bine ºi des. argele). les deux pièces de bois servant à garantir les côtés d'une barque.f. Termen colectiv pentru mulþime de a r g a þ i. d'où: 1.. – Argaþii. în care þãrancele þes pînzã. s. groapã sãpatã în pãmînt în formã pãtratã ºi-n care vara þes muierile pînza. Întru chiar acu-ndatã în argãþie…” v. voûte en général. Argãþesc. Destul am argãþit…” v. Bãrbulescu. valetage. voûte souterraine. A. p. sarcina a r g a t u l u i” (Costinescu).. 13: „Care vra sã zicã. s. . Laurian-Maxim: „Argea. Argat – -ìe. „Argãþie. Vãzu din sat o muiere þesînd aci-ntr-o argea. tocmala-i sfîrºitã.ARGÃÞÈSC Basmul 12 fete de împãrat (Ispireascu. et puis: b) partie du métier qui sert de siège à la tisseuse. Plugurile: „Treptat cîmpul se umbreºte sub a brazdelor desime. iar sub rãzboi se fãcea o groapã pãtratã pentru potnogi. Argat. Umbra ºi umiditatea ce domneau în argea dãdeau firelor de tort o duritate. El rãsunã-n mare zgomot de voioasa argãþime…” v. Numai cu acest sens cuvîntul a fost cunoscut pînã acum lexicografilor. Pribegii).. Rusaliile. 2. prin argea se înþeleg cele douã policioare. ARGÃÞÌT A lARGEÀ (plur. p. cînd nu se mai fac pe la noi asemeni bordeiaºe. Moº-Albu II. materii ce cer local umed…” „În timpurile trecute. – Argãþel.f. c) partie voûtée d'une église. I. 19: 322 „Apoi d-acolo la vale în drumul care mergea. de batelier: argele.

III. Argea fiind în cea mai strînsã asociaþiune de idei cu f e t e. Muma e cu un bãþ în mînã ºi sileºte pe fatã la argea.” (G. Broºteni). c. Cã din gurã tot cînta…” (G. Unii cereau «mamã. de aceea într-o mulþime de cîntece o gãsim în legãturã cu ºtrengãrie. În prunduþ de mare. Unul se face mumã ºi altul fatã. pop. Sultãnica. Hãldãrescu. Prov. apoi argeaoa. Poez. Constanþa. Fata trece pintre copii etc.D.. alt pentru þiþã plîngînd…” Iordachi Golescu (Conv. 329) Cîntec din Jocul pãpuºelor: „Mãi cãzace. Popescu. lit. într-un cîntec din Dobrogea: „Soacrã-mea.ARGEÀ ªi copii mulþime spuzã împrejuru-i guri fãcînd.. papa». 1874. muiere rea. Nouã feciorele. p. formînd un cerc întins. Ce caþi noaptea prin argele?…” (Ibid. Pe unde rãsare…” 323 . Doina Barbul: „Iatã Barbul cã trecea Pe la casa cu argea Unde þese leliþa. cãzãcele.T.. harnicã. Dumnezeu cu mila. cînd toarce. nici una sã nu-þi scape din mînã…” De la Vrancea. 129) Balada Soarele ºi luna: „Fãr’ de mi-a gãsit ªi mi-a nemerit La nouã argele. Dar þesea ori nu þesea. Rasova) Trimiterea cea silitã a fetei la argea a mai dat naºtere ºi unui joc copilãresc care se cheamã: „La argea. 15). 73) sfãtuia femeilor: „Întîi furca. p. mãnîncã caierul…” Fetelor leneºe neplãcîndu-le þesutul. sare din vîrful stogului ºi cade ca un fulg. Mã trimite la argea…” (C. c ã þ e a! Se iau de mînã mai mulþi copii.. Din aceeaºi pricinã. 12: „De harnicã. c. n-are cum mai fi: unde pune mîna. ºi celelalte în urmã. în argea nu i se vãd mîinile. Ialomiþa. de aci zicãtoarea pentru cei molateci: „Nu te grãbi ca fata mare la argea ºi ca vãduva la mãritat” (Pann.

toate acestea sînt argea.: pe unde te duci în beci? prin argea?…” (D. la pivniþe etc.. deasupra 324 pãreþilor în curmeziº se aºeazã grinzile. Arghirescu. Moscu). „Iatã ce însemneazã pe la noi cuvîntul argea: 1. II. La clãdirea unei case. c. 2Rãzboi. noi am vãzut cã sensul fundamental al argelei este cel arhitectonic: b o r d e i. 1683. Reteganu. obicinuit la mijlocul bisericei”. mai cu samã pe acela de boaltã sau de partea superioarã cea încovoiatã a unei clãdiri. de ex. Vaslui. „Argea însemneazã la zidiri o formã cercurie boltitã cu peatrã. în þesetorie. „casula vel cella subterranea” (L. afarã de pãreþi. Se întreabã. Frumos c-o-ntreba…” (Ibid.a r g e a l a p l u t a º i. Deja mai sus. Cu dînsa vorbea. „Argea se zice scheletul unei case” (I. Covurlui. Liturgiar. f. grinzile. costoroabele ºi alte legãturi. 26 (f.). Tot aºa la o ºurã sau alt acaret” (Dumbravã. 88 a): „cumŠ întrarâ în besšarica svãntuluš la loculŠ ce sã cheamâ trivolonŠ la-ntratulŠ în argša între ceš 2 stlãpi mare de Thessališa ce stau spre apusŠ…” Consultînd asupra acestor pasage pe I.ARGEÀ ºi mai jos: „Soare rãsãrea ªi soare-mi venea La gurã d-argea.M. „Argea se numeºte tot materialul lemnos la clãdirea unei case.: costoroabele. Uscaþii). Argeaua fiind o gaurã în pãmînt acoperitã. f. „La moarã argeaua stã dasupra în capul amînarilor" (N. oct. Sîncel). diaconulŠ în argša unde stã. a binevoit a-mi rãspunde cã: „argea este boalta cea mare a bisericei de sub turlã.” (I. c. c. 22 a: „de-aciš sã-nchinâ amândoš. Bodeºti). mai adãugînd: „În mãnãstirea Neamþului ºi pînã astãzi locul din altar. popa în oltaršu…” Acelaºi. ºi întrarea cea micã de prin dugheanã. se numeºte: argeaoa stareþului…” III. 11 a: „ºi šase diaconulŠ din dverniþe la mijloculŠ argšališ cu sveºnice la ambonŠ…” Ibid. c. Mitropolitul Primat Iosif. cari toate la un .. Gropniþa). de ex. a r g e a î n a r h i t e c t u r ã. Synaxar. Basiliu. Iaºi.. În privinþa arhitecturei bisericeºti. cãpriorii ºi leaþurile.P. 1683. Transilv. cuvîntul capãtã în arhitecturã. Vuga. 410) v. c.S. „Argea se cheamã la un beci sau la o pivniþã gura cea mare pe care se vîrã boloboacele. destinat pentru stareþ ºi care este o scobiturã boltitã în zidul despre meazizi al altarului. Neamþ. iatã trei vechi texturi foarte importante: Dosofteiu. pe lîngã înþelesul de ceva gãurit. aºa la case.

ca un element de întãrire. accepþiunea cea mai rãspînditã fiind acea de bordei unde se þese. ceaunuri. ™rgale‹on) „outil. dupã cum se cheamã pe la Covurlui.: am aºezat argelele ca sã întãresc pluta” (G. Cihac ar mai fi putut adãoga cã grecul ¢rgaleiÒj „jugum textorium” (Passow. bilše. al Gramm. mãcar cã ºi-n Moldova cuvîntul însemneazã un fel de cãmarã sub pãmînt. Cihac (Dict. II. p. nici ambele n-au a face cu românul argea. mai trebuie cãpriorii. Neamþ.ARGEÀ loc se cheamã argea.: am rãdicat argeaua. dupã Dicþionarul 325 . a rãmas la moldoveni cuvîntul h ã r g ã i. iar prin analogie.. În Banat. 602) a trecut ºi la albanezi. „un loc gãurit în pãrete”. Doamna). racle.]: „Bre fatã. existã ºi o formã masculinã a r g e l. p. c. Tot aºa este ºi argea la o moarã. métier”. Plutaºii. acelaºi sens are ºi latinul a r c a. D e r i v a þ i u n e a. numele de argea. ºi pe leaþuri draniþa sau acoperiºul. Numai la munteni arbea se ia uneori cu înþeles de „métier du tisserand” ca sinonim cu r ã z b o i. care însemna „unealtã de curgere”. anume gura unei pivniþe. pe de laturi. ca din „minutalia”–„mãnuntaie”. Ca o nuanþã a aceluiaºi sens este argea „firidã”. într-un cîntec albanez din Sicilia: „Morè. Append. IV. totuºi nici „arca” cu „ar•a”. Pe lîngã femininul argea. cînd fac plute de dulapi. care ºezi la rãzboi”. Etimologia turcã. cînd va fi izbitã de valuri. un fel de cãmarã în pãmînt în care se aºeazã uneltele de þesut ºi-n care lucreazã fetele: „argea. Se zice.. Din grecul. atît în Moldova precum ºi peste Carpaþi. 2. Se zice. La turci djagatai se gãseºte cuvîntul a r • a „caisse. unde þãrancele fac pînzã” (Pontbriant). de ex. Carmina. ªi totuºi n-are a face cu românul argea. adecã la stînga ºi la dreapta plutei. în care sensul fundamental este anume acela de „locuinþã”. bunãoarã. precum se numeºte o localitate în Bucovina ºi un munte în Muscel. Constantiniu. lãtunoi sau scînduri. sînt ºi scîndurile numite argele la o plutã. vasele peste tot: strãchini. ºi aceasta foarte rar chiar la munteni. din „argaie” însã pînã la argea trecerea foneticã e foarte anevoie. de aci boalta în genere sau întreaga lemnãrie de sub acoperiº primeºte. boîte” (Vambéry). ci numai pe acela de „þesetorie”. cea latinã ºi cea greacã din ¢rgalo‹ou sînt deopotrivã fãrã temei. de vrun pod sau þãrm etc. dar dacã din a r g a l i a se naºte la români „argaie”. de ex. 636) trage pe argea din grecul ¢rgalo‹on (™rgalo‹on. 86) [rom. adecã „™rgale‹on toà Øf£nti” „métier du tisserand”. ªi fiindcã la o casã. linguri etc. 'nd-argalî…” (Camarda. pe cari se bat leaþurile. iar la un bordei mai ales. leagã strîns cîte o grindã numitã argea. h u t t e. tocmai boalta de sub acoperiº este ceea ce-i dã caracterul de locuinþã. Astfel. La ceilalþi români noþiunea de argea e cu totul strãinã acelei de þesãturã. fãrã a mai vorbi despre sensul cel fundamental de „locuinþã”. Necunoscînd acest sens fundamental. leaþurile ºi apoi draniþa. Aceste argele apãrã pluta de a nu se desface. iar deasupra argelei se aºeazã apoi cãpriorii. ™rgale‹on prin forma latinã vulgarã „argalia” (Du Cange).

neapãrat. totuºi observã ºi el: „argea. cu sensul precis de „casã”. 50) cunoºteam ºi eu pe argea numai cu înþelesul cel þesetoresc. înpotriva argšališ…” „…et introduxit me per viam portae quae ad aquilonem.ARGEÀ ms. ci numai despre o d a i e sau c a s ã. Strab. 1688: „ºi mã bãgã înlãuntru dupã calea porþiš ceš despre crivãþŠ. cuvîntul argea ne întimpinã într-un preþios pasagiu la Dosofteiu. dar totodatã se poate preciza modalitatea înrudirii. La 1874 (Ist. Óper 326 qera…nontej loÚontai” (Suidas. Ghicitori. argele Dunk. unterirdisches Frauenarbeitsgemach. ºi totuºi deja de pe atunci mã izbise coincidinþa foneticã ºi logicã a acestei vorbe cu arhaismul elenic ¥rgilla. lugoºean. ed. 414). Umple o d a i a cu ea…” sau: „Ana grasa Umple c a s a…” ceea ce într-un variant sunã: „Micã. 1883. e regione d o m u s (toà o‡cou)…” unde în Biblia lui ªerban-vodã. În vechea limbã macedoneanã – fie ea dialect grecesc. Diefenbach. II. p. 4. crit. Paremiar. p. 1. v. 4: „…ºi mã bãgâ pre calša uºiš svintelor ceiš de cãtrã séverŠ. I. deºi foarte înrîurit de Cihac. 30. V. filiaþiunea între argea ºi ¥rgilla nu numai se verificã. ad voc. fie dialect tracic – ¥rgella se numea o cãmarã în care se fãcea baie caldã: „¥rgella o‡khma MakedonikÕn. p.. în preajma c a s i š…” Tot aci vine în ghicitoarea poporanã despre „lumînarea” urmãtorul paralelism: „Dobra grasa umple c a s a” sau: „Micã. ¥j kaloàsin ¢rgillaj” (ap. Jezechiel XLIV. La 1880. În fine. Tr. l. 31) unde. Umple argeaua cu ea…” (Bulgãrescu. mititea.”Argiloi) . circa 1670 (Col. Greceºte. ¥rgilla însemna „locuinþã sub pãmînt”. c.). În sfîrºit. deminutivul a r g e l a º însemneazã o cocioabã: „a r g ‚ l a º. 1683 (noevrie 21. Cu atît mai mult astãzi. Aºa la Efor. Didot). p. 20. cînd avem la îndemînã un material îndestulãtor. cu trei secoli înainte de Crist: (Kimmer…ou) en katage…oij o„k…aij o„ce‹n. însã numai în graiul cel mai vechi. ªtefan Bizantinul (v. nu poate fi vorba de „métier du tisserand. pl. „vile tectum”. Ana. 259). entspricht merkwürdig dem uralten ¥rgilla” (Völkerkunde Osteuropas. f. mititicã. § 5. 14 a).

„Gròteº”. La plural. cu trecerea foneticã întocmai ca în „mãseà = maxilla”. „vergeà = virgella” etc. dacã ne mai amintim cã numirile sanscrite ale ºoarecelui çuŸira ºi akhanaka.. Formã bãnãþeneascã pentru h e r g h e l e g i u (ªaineanu. t. loc. cãci în acestea accentul este totdauna pe penultima ºi vocala -e. pr. p. un munte în Gorj se cheamã Argele. n.nu scade niciodatã la i.D. Poez. v. rivière en Valachie. adecã cu acelaºi cuvînt cu care se chema o gaurã.. certaines localités en Roumanie. adecã gaurã. ARGELÀª. pe de altã parte. hutte. ÀRGEª. un sat în Bucovina ºi un munte în Muscel se zice A r g e l. p. f. „Gùreº”.. l.n. lArgea.2 Argea. – v. Argea-de-Sus. ville située sur la rivière de ce nom..pr. Într-o hotãrnicie moldoveneascã din 1604 (Melchisedec. 663). Argea-de-Mijloc. 2Argea. turc. Frunzescu indicã satul Argeaoa în districtul Tecuci. 327 . district et arrondissement nommés d'après cette ville. fiindcã – zice Varrone (De re rust. 2. ba uneori chiar Argìº bunãoarã într-o variantã a baladei despre Meºterul Manole: „În sus pe Argiº. ARGELÀR (plur. 229) se menþioneazã în districtul Neamþ trei puncturi topografice numite: Argeade-Jos. dupã cum se citeºte ºi pe vechiul sigil municipal al oraºului. „Bàbeº”. gardien ou intendant de haras..ÀRGEª ne spune cã „în limba tracilor ºoarecele se chema a r g i l”: ØpÕ Qrvkwn Ð màj ¥rgiloj kale‹tai”. Chron. Prin ãl aluniº…” (G. v. Din greco-tracicul a r g i l l a sau a r g e l l a „locuinþã sub pãmînt” se trage d-a dreptul românul argeà „locuinþã sub pãmînt”. pr. Prin ãl cãrpeniº.m.: 1. loc. de tracicul ©rgiloj. Forma masculinã a r g e l cu deminutivul a r g e l a º se apropie. o „locuinþã sub pãmînt”. propriétaire. 2Argea. Pe lîngã acestea. 460) 2ARGEÀ. De asemenea Argeaua în Putna (Buciumul român. pe cînd Argeº se aude foarte des Argiº. – v. 40). atunci se lãmureºte de la sine-ºi pentru ce tracii numeau pe ºoareci ©rgiloj. f. s. – Bordei. ARGÈLE. loc. „Spèdeº” etc. Bùteº”. plur. pop. ARGÈL.. I) – „face gaure sub pãmînt”: „ab eo quod sub terra cuniculos ipsi facere soleant”. lArgea. I. n.T. argelari). 3. Dacã ne aducem aminte cã lãtineºte iepurele de casã se numeºte „cuniculus”. v. nr. – lGrec. Herghelegiu. În cuvîntul Argeº finalul -eº nu e un sufix românesc ca în numirile locale „Bràteº”. – v. Romanului I. derivã din çuŸi „gaurã” ºi khâni „gaurã”. s. n.. „Còrneº”. Elem. m.

ÀRGEª Cuvîntul darã întreg: Argeº sau Argiº sau Argìº catã sã fie un împrumut dintr-o altã limbã. Pe malul acestui rîu.000 locuitori ºi dupã care s-a numit districtul Argeº cu vro 200. Teleajenul.000 de pogoane. compus din ºeapte plãºi.. Actuala reºedinþã prefectoralã a acestui district sînt Piteºtii. Rîul Argeº izvorãºte din muntele Albina. În balada Staicul lui Vioarã se înºirã rîurile cu peºte bun: „Ialomiþa.T. A fost totdauna plutitor pentru vase mici. R î u l A r g e º. se aflã orãºelul Argeº. Avem un rîu Argeº ºi avem un tîrg Argeº.000 stînjeni ºi se varsã în Dunãre lîngã Olteniþa. E vestit prin limpeziciunea apei sale ºi prin frumuseþea malurilor. Poez. orãºelul Argeº fiind numai o reºedinþã subprefectoralã. Haz ca Sãbãrelul n-are…” 328 (G. curge în lungime de peste 100. Negru-vodã trece Cu tovarãºi zece…” ºi mai la vale: „Mîndre ciobãnaº Din fluier doinaº! Pe Argeº în sus Cu turma te-ai dus.d e . dintre cari una se cheamã ºi ea Argeº. Pe un mal frumos. numit mai adesea C u r t e a . De unde însã? Este o întrebare la care nu se poate rãspunde fãrã o cercetare foarte migãloasã.000 locuitori pe vro 900.Argeº. avînd astãzi abia ceva peste 3. 1888. Toate gîltavele…” (Þara nouã. 632) Balada Mãnãstirea Argeº: „Pe Argeº în jos. Pe Argeº în jos Cu turma ai fost…” Doina Sãbãrelul: „Frunzã verde salbã moale! Cît mi-e Argeºul de mare.. Dîmboviþa. Toate apele. Tileormanul cu Vedea.D. I. pop. 304) . Argeºul.

ÀRGEª Neculce. cu zahere de sta gata sã se scoboare pe Dunãre. ºeice. întocmai precum Transdierna este: „în faþa rîului Dierna”. Dorostoro. dupã cum în Moldova numele rîului „Bîrlad” pare a fi mai nou decît numele tîrgului „Bîrlad”. Candidiana. Tabla Peutingerianã ºi Notitia Dignitatum.: Appiaria. se numea Marisca. Durostoro. t. Durostero. La romani particula t r a n s la începutul unui nume local indica mai totdauna poziþiunea lîngã o gurã de rîu sau faþã-n faþã. dupã calculii lui Canina. p.: Notitia Dignit. Appiaria.nu putea deveni A r-. p. ºi iatã probe: Itinerarul lui Antonin. Identificarea ambelor numi se întemeiazã numai pe asemãnarea lor. în unanimitate. ca nume al rîului.. Transmarisca. 1793. Nigrinianis. N-ar fi de mirare chiar sã fie mai puþin vechi decît Argeº ca nume al tîrgului. cari în privinþa Daciei rezumã cunoºtinþele geografice ale romanilor în primii secoli ai creºtinismului. fiindcã iniþialul netonic O r . 26). 102. Dorostoro. II. 49. 179). au atribuit castelului Transmarisca locul Turtucaiului de astãzi.nu avea pentru ce sã treacã în guturalul -ge-. bazaþi pe anticele mãsurãtori romane autentice de prin muzeele Italiei. deºi Mannert nu le admite nicidecum. ºi se agiunsãse cu toate capetele sirbimei pe de ceia parte de Dunãre…” Rîul Argeº n-are a face cu anticul O r d e s s u s ('0rdhssÒj) din Herodot. De aci urmeazã cã acest rîu. Transmariscam. 1840. cel puþin acolo unde se ciocneºte cu Dunãrea. Dupã Itinerarul lui Antonin între Transmarisca ºi Silistria se numãrau 53.000 paºi. Transmarisca. I. la Argeº. Iatã de ce toþi comentatorii. 1860. o asemãnare însã de tot neorganicã. ºi fãcuse cãteva vase. înºirã în urmãtorul mod de la apus spre rãsãrit o serie de localitãþi danubiane din Mesia: Antonin: Tabla Peuting. este Silistria de astãzi. Teglicio. Durostero sau Durostoro. 260: „ªerban-vodã fãcuse gãtire mare de oºti în Þara Munteneascã. Dristor în monumente din evul mediu. orãºel pe þãrmul bulgãresc al Dunãrii. Teglicio.000. considerînd fenomenul ca o regulã generalã: „syllaba Trans qua semper castella ultra flumen in barbarico posita signantur” (Res Trajani. Tegulicio. corespunde cu vro 70 pînã la 75 chilometri (L'architettura romana. luînd dar o cifrã mijlocie între cele douã. p. gura Argeºului. p. geograful Ravennat din secolul IX pune încã în Dacia: „fluvius M a r i s c u s” (Ravennatis Cosmogr. Cãutînd acum pe o mapã aceastã distanþã spre apus de Silistria. În adevãr. cãpãtãm ca ceva destul de pozitiv: 50. Candidiana. ed. avînd în faþã.000. Deci Transmarisca însemneazã: „în faþa rîului Marisca”. Letop. ceea ce. noi dãm peste puntul unde din partea României rîul Argeº se varsã în Dunãre. ci M a r i s c u s sau M a r i s c a. fiindcã au putut fi excepþiuni. a cãrui istorie se urcã foarte 329 . 453). Argeº darã. ba nici dentalul -d e. Numele antic cel sigur al rîului Argeº nu este O r d e s s u s. nu este antic. noi zicem mai totdauna. Appiaris. pe malul românesc. dupã Tabla Peutingerianã.

Cele mai multe crisoave din secolul XV dateazã din Argeº. O r ã º u l A r g e º. p. I. „ªi aºa se tocmi – .R. Acel episcopat catolic deveni în urmã numai nominal.. de jder. iar rîul Teleorman s-a numit aºa dupã districtul Teleorman. iar un afluinte al Doamnei se zice „rîul Tîrgului” ºi numai „Tîrgul”. 85) se zice la sfîrºit cã: „s-a dat în Arghiºi. 1883. Bîrlad. publicate de curînd. de vidrã. se menþioneazã în registrele papei Bonifaciu IX: „Frater Franciscus de S. stafide. X. Episcopus A r g i e n s i s in Valachia”. cãciule. p. p.R. bãnãþean. – Ungro-V lahie.I. p. 119) scrie: „pãrintelui egumenului lu Efthemie de la sfãnta mãnãstire deîn Argheº…” Dicþionar ms. precum un afluinte al Arbeºului se zice „rîul Doamnei” ºi numai „Doamna”.R. pînã-n secolul XVI ºi mai încoace. furci. 222). În vechile registre municipale din Braºov ºi mai ales din Sibii. v. I. Cod. de aceea numele vechei reºedinþe princiare se scria cu g (gh). bogãsie ºi altele. Dentîi se va fi zis: „râul Argeºului” ºi apoi numai Argeº. ªi fiindcã alfabetul român cirilic nu avea încã pe atunci semnul ß pentru sonul • (dj). pisana ×e vŠ TrŠgoviŸ•i)…” În actul din 1524 de la Vladislav-vodã (A. Orãºenii din Argeº. erau foarte cunoscuþi prin spiritul lor comercial. Oppidum in Valachia Transalpina”. cari aduceau din Ardeal tot soiul de postavuri. Monumente sau inscripþiuni romane pe aci nu se aflã. piei de vulpe.I. cãci în locu-i s-a rãdicat o mitropolie ortodoxã. 3. La 1390. Totuºi vechimea acestuia nu se urcã la epoca romanã. care era sub ascultarea arhiepiscopului de Kolocza în Ungaria (Fejér. 424): „Argiº. cuþite etc. ºele. un alt mitropolit în Severin pentru pãrþile oltene. Pînã tîrziu scrierea tradiþionalã Argheº sau Arghiº ne întimpinã chiar în acte scrise româneºte. mai cu samã crapi. dominicanul Vitus „episcopus A r g e n s i s” (Benkö. Leonardo Ordinis Carmelitorum Electus. catifele. ºi apoi felurite lucruri din Orient: piper. În privinþa vechei importanþe istorice. dintre oraºele Þãrei Româneºti numai doarã Severinul se poate fãli de a întrece pe Argeº. l. Tr. Radu-vodã la 1612 (A. În actul slavic de la Vlad-vv. Totodatã Argeºul era scaun al domniei. cearã. covoare. La 1332 era în Argeº un episcop catolic. Dracul din 1439 (A. 104) ni se spune cã denaintea porþii mãnãstirii din Arghiº se afla o casã „de priimirea strãinilor”.I. I. Severin. v. II. curele. circa 1670 (Col. dar s-a scris în Tîrgoviºte (dana vŠ A r g i Ÿ š u. dupã cum era sã se facã deja sub Radu cel Frumos. ferãrii. Milcovia I. de unde i-a ºi rãmas numele de C u r t e a-d e-Argeº. ºi duceau într-acolo peºti. care a þinut apoi pînã pe la începutul secolului XVI: era un mitropolit în Argeº pentru întreaga Muntenie. figureazã pe la 1500 o mulþime de negustori din Argeº. p. ªi mai cu siguranþã se poate zice cã rîul Trotuº ºi-a cãpãtat numele de la orãºelul Trotuº. Ceva dupã 1512 Neagoe-vodã Basarab a mutat cel întîi mitropolia din Argeº la 330 Tîrgoviºte. dipl.ÀRGEª sus în veacul de mijloc. Este un tîrg cu totul din veacul de mijloc. 107).

I. ci sã fie mãnãstire ºi arhimandrie”. p. 149) – ºi aºa se tocmi ca de acum înainte niciodatã în veci în Argeº sã nu mai fie mitropolie.R. 2. I. De atunci încoace a început sã scazã însemnãtatea 331 .ÀRGEª zice scriitorul contimpuran stareþul Gavriil din Sînt-Agora (A.

148): „ªi sparse mitropolia din Argeº din temelia ei. 332 . I.ÀRGEª politicã ºi economicã a acestui oraº. foarte frumoºi ºi minunaþi. fãcu ca o straºinã tot de marmurã albã cioplitã cu flori. ºi turlele tot cioplite cu flori. ºi unele fãcute sucite.d e . Ceea ce n-a perdut însã Argeºul nici pînã astãzi este meºteºugul olãriei. p. Într-un asemenea caz n-ar fi avut decît sã-ºi rãdice mãnãstirea pe un loc slobod. biserica cu oltarul dimpreunã cu tinda închipuind sfînta ºi nedespãrþita Troiþã. ªi fãcu scara bisericei tot de peatrã scobitã cu flori ºi cu 12 trepte semnînd 12 seminþii ale lui Israil. ed. Iar pe de supt straºina cea mai din jos împrejur a toatã biserica. carele îl fãcuse Solomon. ºi a vãrsat plumb de le-a întãrit. 1862. ºi crucile pe turle tot poleite cu aur. sub anul 1619. cu marmurã albã. iar acoperemîntul tot de plumb amestecat cu cositor. Vechea clãdire a mitropoliei. ºi la mijloc o ocoli cu un brîu de peatrã. ºi le împodobi pe dinlãuntru ºi pe din afarã foarte frumos. pe care iatã cum o descria pe atunci stareþul Gavriil (A. foarte minunat boltit ºi zugrãvit. totuºi era încã destul de bunã pentru a servi pînã în acel moment de catedralã a þãrei. împreunã ºi acel cerdãcel. 55). împletit în trei viþe ºi cioplit cu flori ºi poleit. tinda ºi oltarul. Cronicarul sãsesc Kraus (Siebenb. ªi fãcu un cerdãcel dinaintea bisericei pe patru stîlpi de marmurã pestriþã. cari se lucrau în Argeº ºi se exportau de acolo în Transilvania.R. albastre ºi roºii. Ar fi ciudat de a-ºi închipui cineva cã domnul va fi dat jos o zidire care. scobite ºi sãpate foarte frumos. cioplitã ºi netezitã ºi sãpatã cu flori. iar cu frumseþea este mai pe dasupra decît acelea…” Neagoe Basarab n-a fãcut altceva – dupã cum ne-o spune el însuºi într-o inscripþiune slavicã din a-dreapta întrãrii în bisericã – decît a restaura într-un mod radical un templu mai vechi: „pe care domnia mea l-am aflat în C u r t e a . ªi în sfîntul oltar deasupra prestolului încã fãcu un lucru minunat cu turliºoare vãrsate. vorbeºte cu multã socotinþã despre cãrãmizile sau olanele cele smãltate. ºi împrejurul boltelor fãcute steme de peatrã cioplite cu meºteºug ºi poleite cu aur. ºi a fãcut prin mijlocul tinzei bisericei 12 stîlpi înalþi. Cînii cum îl vãd La el se rãpãd. pe din dos cu scoabe de fer cu mare meºteºug. ºi învãlit ºi acela cu plumb. Neagoe a prefãcut-o într-o strãlucitã mãnãstire. t. ªi aºa vom putea spune cu adevãrat cã nu este aºa mare ºi sobornicã ca Sionul. deºi învechitã. cari închipuiesc 12 apostoli. s-au publicat de d. ªi pardosi toatã biserica. 2. nici ca Sfînta Sofia. din timpul lui Neagoe sau ºi mai denainte. care o fãcu Iustinian împãratul.I. iar florile le polei cu aur. Cîteva foarte vechi din acele cãrãmizi. Tocilescu (Curtea-de-Argeº. 36). albe. verzi. ºi zidi în locul ei altã sfîntã bisericã. iar ferestrele oltarului ºi ale bisericei cele de pe dasupra ºi ale tinzei tot scobite ºi rãzbãtute prin peatrã. ºi a prins pe dinlãuntru toate petrele una cu alta. p. tot de peatrã cioplitã ºi învîrtiþi. cu mare meºteºug le fãcu. I. Cuvintele baladei poporane: „Un zid pãrãsit ªi neisprãvit.Argeº zguduit ºi ne-ntãrit (e×e obrêtoh gospodstvo-mi vŠ DvorŠ ArgiŸ poruŸena i nepokrŠplena)”. Chronik. ºi toate scobiturele petrelor pe din afarã le vãpsi cu lazur albastru. p.

se vede. arse seminariul. la neogreci. în Arh. ºi nici clerului mirean de acolo. O inscripþiune slavicã din 1526 ne spune cã el a murit. p. ba nici sãtenilor de pe-npregiur. cãci la 1838 un nou cutremur îi zgudui temeliile. nici cu însãºi mãrturisirea lui Neagoe. clopotniþa ºi paraclisul. 186) nu se potrivesc nici cu textul stareþului Gavriil. se ºtie. casele. Manole. Poez. de-i mãscãriþ ºi le aruncaþ nãpãºti cã vã umblã cu fãmiile. ba ºi la macedoromâni (Þara nouã. „vãzînd dumnealui rãposatul Mateiu voevod sfînta mãnãstire. dar la partea sculpturalã nu s-a amestecat. orãºenilor.. la 1875. 1887. pentru care se aflã paraleluri la serbi. I. dar n-o isprãvise pe deplin. 56) – „biserica lui Neagoe avu sã sufere un ºir de incendii ºi de stricãciuni. În acest chip. I.. dar cãlugãrii nu prea plãceau. tot aºa a fãcut ºi regele Carol. Dar cine oare sã fi fost artistul cel restaurator din zilele lui Neagoe? Nu vom dezbate aci ipoteza d-lui Odobescu despre faimosul „meºter Manole”. Întrucît vodã Neagoe nu sãvîrºise altceva decît o dregere. a Argeºului.). cit. pentru care fu restauratã de episcopul Ilarion (1828-1845). Peste un secol ºi ceva.R. la 1867. Stat. Vom constata numai cã numele artistului. ºi în fine. 9. o a doua restauraþiune. de faceþ mãnãstire ºi cãlugãrii de rãs ºi de mãscarã…” La 1793 mãnãstirea a fost înãlþatã la episcopie. pe cînd biserica episcopalã din 1868 era de tot pãrãsitã. în acelaºi an. din Buc. despre care iatã cum vorbeºte Duca-vodã într-un hrisov din 1674 (Condica ms. care însã va fi zugrãvit. 47). s-a început ultima restauraþiune. pe care l-a întrebuinþat regele Carol. înainte de sfîrºitul operei sale: „nesŠvrŠŸivŠ prêide kŠ vêniim obitêlem”. ba poate chiar ceva mai mult. ca ºi întreaga baladã asupra mãnãstirii de la Argeº.ÀRGEª ªi latra-a pustiu. Tocilescu (op. Neagoe Basarab începuse lucrarea ºi a mers departe. p. la albanezi. ªi url-a morþiu…” (Alex. aprile 23. o lãsãm aceasta pentru un alt prilej. nr. – Manea. mai puþin radicalã. a patra sau a cincea. viteazul Radu de la Afumaþi. La 1649 (A. un foc mistui întreg interiorul bisericei ºi împedecã de atunci de a se mai oficia într-însa serviciul divin”. Întrebarea darã: cine anume fost-a 333 . p. dar nu s-a descoperit încã pînã acuma înaintaºul sãu din epoca cea veche. În acea inscripþiune se pomeneºte ºi un „Dobromir Zugravul”.2. v. de vreme ce în catedrala metropolitanã din Argeº de pe la 1512 se mai þinea bine-rãu o liturgie. cel mult. pop. A terminat-o ginerele sãu ºi urmaºul pe tron. ºi voao tuturor orãºaniloru ºi preuþilor ºi dišaconilor deîn oraºul domnii-méle deîn Argeº.I. f. veche de nesocotiþi ani ºi stricatã. decembre 2. ºi voao rumãnilor mãnãstirii den satul Flãmãnzeºti. cãtrã aceasta vã dau în ºtire domniša-mea pentru cã am înþeles domnie-mea cum purtaþ mãnãstire dumnie-méle ºi cãlugãrii miei de val cu cuvinte grelé ºi relé cum nu se-r cãdea. mutînd multe petre din locul lor. chipurile cele de stil bizantin ale sfinþilor. 107) Matei Basarab scrie: „þie judeþu cu 12 prãgari. a fãcut-o Matei Basarab. la 1866. De aci însã – zice d. cu multã cheltuialã o au înnoit…” Frumoasã era mãnãstirea.

care dusese în cãruþa lui pe V i t u s. în fundul munþilor româneºti. nici armean. acest ceva aparþine cu desãvîrºire construcþiunii primitive înainte de Neagoe. II. Dacã darã norocul ne-ar sluji cumva a destãinui pe sculptorul lui Radu de la Afumaþi. p. unde crãiºorii creºtini ai locurilor clãdeau . 505) – întemeietorul mãnãstirii de la Argeº. prin care se indicã timpul trecut. Adunat-a el lucrãtori greci din Constantinopol ºi din Anatolia. În diploma. nici în inscripþiunile parietale ale bisericei sale. Aci iarãºi sã se observe vorba „effigiare”. datã cu acea ocaziune ºi care s-a publicat în Acta Archivi Veneti (Bielgrad. adecã: „sculptorului fost însãrcinat cu potrivirea bisericei din Argeº”. numele „Vitus” fiind numai catolic ºi numai occidental. Numele propriu aci lipseºte. Despre relaþiunile lui Neagoe cu Germania noi nu ºtim nemic. – este o întrebare nedezlegatã. Italianul Vito sau neamþul Veit s-a mãrginit a restaura. Nu vom cerceta dacã acel „V i t u s sculptor et pictor” era italian V i t o sau german V e i t. ºi mai ales pe acelaºi artist decorator. adicã: „s-a dat atîta lui ªtefan Todt.ÀRGEª sculptorul din epoca lui Neagoe. îndatã dupã moartea lui Neagoe: „sculptori qui ecclesiam in Argis proportionare debebat”. nu ne-a spus nicãieri. „miles splendidus”. nici ortodox în genere. Cei mai mulþi sorþi sînt anume pentru italienismul lui Vitus. dar totuºi numai a restaura. ºi cãruia-i aparþin minunatele „scobiture” de acolo. Prin urmare. noi am avea prin însãºi aceasta pe sculptorul lui Neagoe-vodã. cu ce oameni s-a servit spre a înãlþa aºa minune artisticã. netezite ºi sãpase cu flori”. Odobescu (Scrieri. nici în cartea de poveþe ce el a scris pentru învãþãtura fiului sãu Teodosie-voevod. acela care „cioplise. din 334 þinuturile A r m e n i e i ºi ale Georgiei. „Neagoe Basarab – zice d. negreºit cu mult meºteºug ºi cu completarea combinativã a lipsurilor. Sã se bage de samã „debebat”. La 1518 dogele veneþian Leonardo Loredano a înãlþat pe un ambasador al lui Neagoe la treapta de „cavaler-aurat”. nu pe alþi noui. Apucîndu-se a isprãvi cele începute ºi foarte înaintate de socru-sãu. care în latinitatea medievalã însemna mai cu samã cioplirea petrei. gloria Veneþiei din acea epocã ºi ai cãruia învãþãcei erau foarte cãutaþi ºi se împrãºtiau în Europa întreagã ca arhitecþi decoratori? Calea cercetãrii e deschisã. sculptor ºi pictor al bisericei din Argeº”. artistul nu putea fi nici grec. dacã este ceva oriental în arhitectura ºi mai ales în arta decorativã de la Argeº. pe cînd sînt de mult cunoscute legãturile sale cu Italia. Un lucru e aproape de mintea omului. Radu de la Afumaþi nu avea nici un cuvînt de a nu întrebuinþa pe aceiaºi meºteri. A. aflãm sub anul 1522. ci de peste Carpaþi. t. 1863). Nu cumva Vito sã fi fost veneþian? ºi anume din numeroasa ºcoalã a celebrului Giacopo Sansovino. cãruia i se datoreau cele fãcute deja mai denainte. Îl gãsim însã în aceleaºi socoteli sub anul 1523: „Todt Istwan vehenti V i t u m sculptorem et pictorem effigiare ecclesiam in Argis”. În vechile socoteli municipale ale Braºovului. cari lucrase la marile moschee ale padiºahilor musulmani? Culesu-i-a el ºi de mai departe. dupã expresiunea stareþului Gavriil. Loredano vorbeºte cu cãldurã despre prieteºugul sãu cu Neagoe: „suadente amicitia et benivolentia qua vehementer prosequimur ipsum dominum vaivodam”. În orice caz. ºi nu venea la noi de peste Dunãre.

nu se ºtie. În adevãr. t. De peste Dunãre ei strãbãtuserã atunci pînã-n Transilvania. se numea deja A r g e º. aºa cã: „l'ornementation et les motifs géometriques qu'ils se plaisent à répéter rappellent bien plutôt le style persan et le style arabe”. d. ancienne ville aux bord du lac de Van. p. Distinsul armenist d. mînuit cu multã neatîrnare ºi îndrãznealã. dar cel puþin o mare parte din elementele necesare pentru a compune decoraþiunea sa sculptatã. d. cit. 505).ÀRGEª biserice croite ºi decorate cam în felul celei de la Argeº? Nimeni nu ne-a spus-o. Dar este ceva ºi mai lãmurit. adecã – dupã cum descrie Bayet (L’art byzantin. 335 . cãci grecii numai printr-o sibilantã puteau sã reprezinte sonurile palatale • (dj) ºi Ÿ (sh). pe cînd armenii le-au avut în România. b) întrucît A r g e º u l cel armenesc e fãrã alãturare mai vechi decît al nostru Argeº. I. unde în apropiarea Þãrei Româneºti. acelaºi spirit. documentele menþioneazã pe la 1355 pe un episcop armenesc de la Tãlmaciu: „episcopus A r m e n o r u m de Tulmachy” (Cuv. brîul sau ciubucul sculptat. ºi în fine. a se urca pe scaunul împãrãtesc al Bizanþei. aceleaºi rozace. era ºi un episcop: „Zacharias Argis” (Le Quien. existã un oraº foarte vechi numit Argeº ( ). În Armenia. unde pe la începutul secolului XIV. lacul Van. aceleaºi proporþiuni în înãlþime. Caben. acelaºi stil…” Cine a fost arhitectul decorator sub Neagoe. 222). c) întrucît fiinþarea coloniilor armeneºti tocmai lîngã Argeº se constatã în secolul XIII prin „episcopus A r m e n o r u m” de la Tãlmaciu. Bulgaren. profesor C. I. ceea ce-ºi are importanþa sa. Deci: a) întrucît românii n-au avut niciodatã colonii în Armenia. Ce însemneazã acest nume la armeni. pe la finea secolului X. dacã nu prototipul. adesea întrebuinþat pe feþele exterioare ale bisericelor citate mai sus. II. p. Gesch. 460. Patkanoff de la Petersburg îmi împãrtãºeºte într-o scrisoare: „Quant à la signification d'Ar•eŸ. În veacul de mijloc multe cete de armeni au colonizat Peninsula Balcanicã.. Tocilescu (op. cãrora în mare parte li se datoreazã acolo naºterea sectei eretice a bogomililor (Jireek. p. Samthawis. nimeni acum nu ne-o va mai putea spune…” Tot aºa d. p. Gelath. lîngã lacul Van. ne dau.. sub papa Ioane XXII. p. 284) arhitectura din Armenia – un fond bizantin. etc. Gãsim aci acelaºi sistem de arcaturi. E ºi mai uºor a limpezi caracterul cel a r m e n e s c al minunatei biserice de la Argeº. Bulgaria era plinã de armeni. rostindu-se cuvîntul întocmai ca româneºte. p. 15) observã despre aceastã mãnãstire: „Bisericele A r m e n i e i ºi Georgiei. Manglis. t. aceleaºi împletiri ºi ornamente. dintre cari unul – vestitul prin vitejie Ioane Tzimiskes – izbutise chiar. Akhtala. Safara etc. Oriens christianus. toate anterioare cu mai multe secole monumentului nostru. ba nu departe tocmai de Argeº. 1448). lîngã care se aflã acel oraº. je ne trouve pas dans la langue arménienne existante aucune trace d'une étymologie satisfaisante”. în secolul II dupã Crist.. ne-au spus-o socotelile municipale de la Braºov: „Vitus sculptor et pictor” (Rechnungen. 251). t. la Ptolemeu A r s i s s a (’Ars…ssa). bãtr. Kronstadt.

apoi episcopie. fuseserã aproape dãrîmate printr-un ºir de cutremure. Iatã-o dupã o pecete din 1629: Iatã-o iarãºi dupã o pecete din 1665. nu pe la 1600. mereu învechitã ºi re-noitã. nu pot fi un simplu joc al întîmplãrii. nu cea bisericeascã. au întemeiat aci. fusese colonizat în veacul de mijloc de cãtrã pribegi armeni din tîrgul A r g e º cel de lîngã lacul A r g e º. pãstratã ca ºi cealaltã în Arhivele Statului din Bucureºti (Doc. 1. cari se repetarã cu urgie în interval de un an întreg. iar vechea bisericã armeneascã.ÀRGEª d) întrucît toate acestea la un loc cu identitatea perfectã a celor douã numi. 1869. nici la 1500. mai multe localitãþi de lîngã lacul Van. o ceatã de armeni pribegiserã de acolo ºi. este v u l t u r u l. care – strîmtorat de români – s-a mutat în urmã la Tãlmaciu în Ardeal: „episcopus Armenorum de Tulmachy”.. Poate atunci. t. ºi anume în pecetea cea muni336 cipalã. dupã o notiþã contimpuranã de cronicarul armenesc Smpad (Hist. arm. nr. un nou A r g e º. 608). des Croisades. Din datã însã ce noi ºtim acuma cã oraºul Argeº fusese .. apoi mãnãstire. a devenit mitropolie a Ungro-Vlahiei. nici într-un caz însã mai nouã. dupã cum tot aºa se chema în vechime ºi lacul Van. 53 ºi 54): Aceastã pecete înfãþiºeazã anume pe vulturul împãrãtesc. Clãdind o bisericã în stil armenesc ºi îmbrãþiºînd catolicismul. rezultã cã tîrgul Argeº din Carpaþi. dar totuºi pãstrînd cu stãruinþã tiparul sãu arhitectonic ºi decorativ cel armenesc. în memoria cuibului lor. de nu vor fi fost catolici din trecut. aºa cum o gãsim de cînd cunoaºtem peceþile sale municipale. îºi vor fi bãgat tîrgoveþii argeºeni pe acest vultur cu douã capete în pecetea lor. Doc. II Rom. iar mai cu deosebire Ar•eŸ. Vechea marcã a tîrgului Argeº. cu care România nu avusese a face de la cãderea Constantinopolei ºi chiar cu mult mai denainte. de cînd adecã între Bizanþa ºi între România s-au aºezat la mijloc staturi ºi stãtuleþe serbe ºi bulgare. dînd acelaºi nume rîului. acei armeni au cãpãtat de la papa un episcop: „episcopus Argensis”. p. Negreºit. nici la 1400. nu de ieri sau alaltãieri. poate ºi-ntr-o epocã ceva mai veche. ajunºi pînã-n Carpaþi. La 1275. cel de lîngã rîul Argeº.

aquila bicefalã e fãrã alãturare mai anticã decît la greci. ca dînºii sã ºi-l aducã d-a dreptul din Armenia. are în marcã un cãlugãr = Mönch. care înlocuieºte pe cel dentîi 337 . De Sigillis. Cîteva exemple. ca ºi de prin cele nobiliare. aceastã marcã poate sã treacã apoi la un alt popor. fiindcã în vechiul dialect franconic vulturul se zicea „arn”. are în marcã un urs = Bär. totuºi ar fi fost nu mai puþin cu putinþã. 236). din Elveþia. figura acelui lucru se lua drept marcã ereditarã a familiei sau a localitãþii. Magdeburgul are în marcã un castel = Burg ºi o fatã = Magd. este de crezut cã tocmai dînºii sînt aceia cari deduserã coloniei lor drept marcã pe acel vultur. se nãºteau în veacul de mijloc. v. mai ales prin aºa-zisul „rebus eraldic” sau „armes parlantes” adicã: numele unui lucru semãnînd mai mult sau mai puþin cu numele unei localitãþi sau familii.ÀRGEª colonizat cam în secolul XIII de un stol de armeni. lArap (p. ci Bizanþa a primit-o din Armenia. dar totuºi vulturul rãmîne ºi va rãmînea pe pecetea municipalã… Dacã un popor. Iatã vulturul cel armenesc cu douã capete. alcãtuieºte marca unui oraº. München. printr-un rebus eraldic tras din graiul sãu. Figurele de prin mãrcile municipale. din cea mai adîncã vechime. Despre peceþile municipale în specie s-a zis demult cã: „mai obicinuit figureazã pe ele lucrul al cãruia nume se aseamãnã cu numele oraºului” (Heineccius. cãci în regiunea Tigrului ºi a Eufratului. Capitala Bavariei. Sã se ia bine aminte cã armenii cei aºezaþi în Muntenia. Oraºul Arnstadt are în marcã un vultur. plecaþi din A r g e º u l cel de lîngã lacul Van ºi veniþi în Muntenia prin imperiul bizantin. cuvînt pe care astãzi locuitorii de acolo nu-l mai înþeleg. dempreunã cu numele A r g e º ºi dempreunã cu mãiastra bisericã. Berna. pe o stîncã de la Eyuk în Cappadocia: Aceastã obîrºie a vulturului argeºean înceteazã de a fi o ipotezã dacã vom recurge la luminile sigilografiei. Odobescu în studiul sãu despre „Tezaurul de la Novo-Cerkask”. 140). deºi puteau sã împrumute pe vulturul cel cu douã capete de la bizantini. 1702. p. lãsîndu-l apoi moºtenire românilor. Nu Armenia o primise de la Bizanþã. A. dupã cari apoi ºi d. ba poate chiar mai fireºte. precum demult arãtaserã arheologii francezi.

1Argeºean.. pr. II. n. 201): „aastã a lor parte de moºie fostu-o-au vãndut Þuica cu fraþii lui Nica i Argeºan dintãi lui Tudor feorul Radului comis ªtirbéšu…” Colindã din Ialomiþa: „Este vãtaf Argeºeanul. v. la feminin Argeºeancã sau Argeºeanca. Poez. pr. 1ARGEªEAN. Am vãzut un argeºean ºi o argeºeancã. nu se aseamãnã de loc cu Argeº. et subst. ºi orice alt cuvînt din nomenclatura pãsereascã sau nepãsereascã. n. La nãvoade de mãtase Cu sfoarã cu viþa-n ºease…” (G. qui est affluent d ' A r g e º. se zice mai mult a r g e º e n e s c: un port a r g e º e n e s c. deja la Hesychius: ¥rxifoj. Frunzescu: „Argeºel. pop. lArmean. p. habitant v. Din substantivul a r g e º e a n „habitant d'Argeº” s-a nãscut porecla sau numele de familie Argeºean. Pe izvoade la nãvoade. par¦ Pšrsaij. ºi arhimandritul argeºean ºi cu egumenul vieroºean…” Numai despre episcopii de la Argeº nu se zice nici argeºean. Argeº. cãci armeneºte ºi numai armeneºte vulturul se numeºte a r • i v . Ca adjectiv. ce izvorãºte din muntele Craiu ºi 338 se varsã în rîul Doamna”.ÀRGEª ºi nu înceteazã de a o întrebuinþa în curs de veacuri.. v. bunãoarã: Dionisie Eclesiarcul (Papiu. -à s. m. dar ºi argeºean. appartenant à A r g e º. olãria a r g e º e n e a s c ã. Româneºte cuvîntul v u l t u r. Monum. ARGEªEANUL. –v. 164): „un Nazarie bragadir. vulturul este rebusul eraldic cel firesc al numelui Argeº.. ms. Constantin Brîncoveanu. 94) 2ARGEªEAN. Armeneºte însã ºi numai armeneºte. în Arh. ruisseau affluent de Doamna. 1695 (Cond. ci a r g e º i u.T. -CÃ. loc. – 2Argeºean. nici a r g e º e n e s c.. ªi-mi are trei fete mari. pers. p.D. d ' A r g e º.. Cîteºitrii Cu meserii: Îmi împletesc pe izvoade. mai ales articulat Argeºeanul. deºi pentru dînsul ea nu mai are nici un înþeles. Ca substantiv: Brãtenii sînt argeºeni de viþã. ¢etÒn. pãrîu în judeþul Argeº. Stat. – Argeºiu. 2Argeºean. ARGEªÈL. adj. . m. – 2Tãlmaciu..

1599 (Cuv.: nom d'un heros légendaire. de mythol. 339 . Argeº. 256). ancien village dans la Petite-Valachie. – -iu. mereu retipãritã. Asachi. popul. Arghir este un fãt-frumos. Act din Mehedinþi. ºi Argheviþa jumãtate. alãturi cu faimoasa Alexandrie. episcopului de Argeº.ARGHÌR Colindã munteneascã: „Sã paºti iarba cîmpului. Costachi Negruzzi. tot aºa. 193: „Episcopul nostru rãpãosatul întru fericire Iosif Argeºiu. anume Bistriþa cãtã va fi partea lor toatã. 72) v. Stat. adormind nu s-au mai deºteptat…” v. 1826. Argeº. 1. Ca nume de botez.T. Ca termen mitologic.): „Ion Huebanul ºi Marco ºi Arghirie ºi Enache Peniºoarã…” Pe la 1820: „Arghir Cuza Spatar” (Urechia. i se dã epitetul de argeºiu. – -el... Este ºi o formã femeiascã. carele. I. ARGEªENÈSC. Poez. évêque d ' A r g e º.. II. 535). pr. printr-o imitaþiune nu tocmai potrivitã. ci „Buzãu”.. deºi ar fi mai corect simplul A r g e º. p. – v. Ca sã-þi creascã coamã naltã. în Cum am învãþat româneºte. Miron Costin. în Arh.D. lARGHÌR. 88): „sã de svintei mãnãstiri Tismenei ocine. ARGEªÌU. bãtr. 105: „Iosif Argeºìu. Act moldovenesc din 1689 (Cond. – lArgeºean. se zice Arghir sau Arghirie. se chema A r g h i r a. circuleazã la români ca una din cãrþile poporane cele mai rãspîndite. ºi Tãntava…” v. n. nom propre masculin: Argyre. – v. adj. I. t. Apa Argeºelului. p. A r g Ú r i o j. lArgeºean. ÀRGHEVIÞA. Costandie B u z ã u…” Constantin Golescu. Luncile Muscelului. Ergheviþa. Argeº. 238 b. 1612 (Venelin. pag. f. artic. 1818. dupã ce º-au fãcut închinãciunea cãtrã milostivul Dumnezeu. t. Cãlãtoria. pop. p. Aºa nevasta lui Radu-vodã Mihnea. -à adj. loc. Precum episcopului de Buzãu nu i se zice buzãuan. d. zice cã în biblioteca lui tatã-sãu n-a lipsit: Istoria lui A r g h i r ºi a pre frumoasei Elene. 2. ÀRGHEª. care mult a suferit din dragoste pentru zîna Ileana ºi a cãruia istorie în versuri. Coamã naltã ºi învoaltã…” (G. Sã bei apa muntelui. în loc de argeºean. Gramaty. f. În coada Pravilei lui Caragea. t.

Alexandrescu. I. mãrturiseºte cã a tradus-o din ungureºte: „Mulþi citesc istoria lui Arghir cea in limba ungureascã scrisã”. în versuri ºi-n prozã. ceea ce a concurs nu puþin la succesul cãrþii. Lungi necazurile tale! Ia d-a lungul dealurile ªi numãrã jghiaburile…” Ciudata idee de a vedea în acest romanþ o aluziune la cucerirea Daciei de cãtrã Traian nu este româneascã. cãci dacã ungurii ar fi avut la ei acasã ceva asemenea în gura po340 . Nobila cerºitoare. foarte poporan la fraþii noºtri de peste Carpaþi. Departe cãlãtoreºte. dar l-am cetit de mai multe ori…” Alexandri. p. A susþinea cã basmul cel românesc l-am fi împrumutat oarecînd noi de la unguri e peste putinþã. din patriotism. traducerea lui Arghir „din italieneºte” este o farsã. Sine loco et anno. 1799. 16) adaugã cã: „la þãranii unguri din Ardeal aceastã carte este atît de cãutatã. Fabella vero hac expressa esse dicitur subjugatae a Romanis Daciae historia” (Catalogus Bibl. vezi în Cãrtile sãteanului român. 35). Pe la 1778. pars I. 19-23. de exemplu: „Tînãrul. Singur numai cu o slugã Merge dînd Domnului rugã. p. Széchenyi. 16. În catalogul Széchenian originalul maghiar este indicat aºa: „Argirus nevü Király-firul. a traduce cartea româneºte. O analizã a lucrãrii lui Barac. in -9. Care lãsã pe dracu fãrã încãlþãminte…” Prima ediþiune româneascã a cãrþii despre Arghir este cea din Sibii la 1800. Arghire! lungã cale. sc. p. nu ºtim. qui ex Italico sermone in hungaricum traduxit. În prefaþã. sã mã fac f r u m o s c a Arghir!…” Tot la Arghir face aluziune Gr. Versificaþiunea în multe locuri se apropie de a poeziei noastre poporane. dacã porneºte. cãrii – pentru mai multã vazã – i-a atribuit o origine italianã. 3: „ªi eu mã duc sã mã-mbrac. O. es egy tündér Szüz-leanyról Historia. „dascal normal în Braºov”. Auctor est Albertus Gergei. Între cãrþile italiene. vechi ºi nouã. Ioan Barac. ci aparþine chiar ungurilor. el l-a transformat într-o carte ungureascã versificatã. zicînd de asemenea cã un Albert Gergej tradusese istoria lui „Argirus” din italieneºte ºi cã prin ea se reprezintã cucerirea romanã a Daciei. Luînd un basm românesc. t. nici un Arghir nu se aflã. Scrisoarea XIII: „…deºi nu înþelegeam prea bine povestirile lui Arghir cel frumos. Duhului meu: „ªi viaþa ciudatã a unui crai cu minte. În orice caz. ca ºi cînd ar fi ceva sacru…” Cine va fi fost Albert Gergej ºi cînd va fi trãit. 1886. Poate tocmai ea va fi îndemnat pe „dascãlul de la Braºov”. renumitul Benkö (Transilvania I. Misteriosul Albert Gergej gãsise originalul sãu mai aproape. fol.ARGHÌR Ion Ghica.

ºi prin acele daruri izbuteºte a redobîndi pe iubita sa ºi se cununã amîndoi…” Cele patru trãsure caracteristice: 1. Nu altceva balada germanã medievalã despre ducele Frederic de Svabia ºi zîna Angelburg. Fugînd dînsa. în care ne asigurã cã Arghir este Apollo A r g i r o t o x o s. de exemplu „Neagra cetate = Fekete-város”. unde era apã de întinerit. luînd basmul de la români ºi dîndu-l maghiarilor sub o altã formã. poate. Ca tip.ARGHÌR porului. p. f. Mereuþã. Nu altceva vechea istorioarã persianã despre amorul viteazului cu o zînã în romanþul Bahar-Danuº. de aci poporul a început a confunda ambele forme. dupã ce devenise carte poporanã ungureascã ºi s-a rentors astfel la români schimbat la faþã. nimereºte într-o pãdure la un uriaº. dr. a fãcut sã sufere mult Arghir C r ã i º o r u l. unele particularitãþi specifice maghiare. Unicul folos pe care-l tragem din monografia d-lui Marienescu este de a putea constata prin varianturile citate de d-sa cum cã basmul nostru poporan. 341 .. 1886. ca o noutate în limba lor. 2. „surprinderea a trei daruri minunate de la trei draci în ceartã ºi mai ales 2. D. dînd naºtere unui al treilea tip. În acest al treilea tip întrã ºi urmãtoarele legende sau credinþe poporane. pînã ºi la sãlbaticii din Australia. 312). gonit de o mamã vitregã. 1872). III. foarte amestecat. 2. în sfîrºit. regãsirea finalã a zînei. 3. numitã ºi Lebãda Munþilor. fiu de împãrat” (N. motive complicate în fiecare subtip cu neºte ingrediente secundare diferite. rãpindu-i cununa în timpul scãldãtorii. Basmul românesc în cestiune. (cfr. ar fi fost absurd din partea lui Albert Gergej de a zice tocmai poporului cã a tradus din italieneºte ceea ce poporul cunoºtea mai denainte ungureºte. compus din douã motive esenþiale: 1. popul. At. pînã ºi-n privinþa celor trei daruri. „protecþiunea unui uriaº”. pe cînd. O înrudire foarte strînsã cu legenda lui Arghir ni se înfãþiºeazã. cãci stãpînea munþii cari se bãteau în capete ºi. c. Mährchen. trad. cu ajutorul cãruia prinde o zînã. p. Mythol. Marienescu a scris un tractat întreg pe 50 pagine (Pesta. în cari s-a furiºat numele lui Arghir: „Ileana Cosînzana. iatã cum îl rezumã fraþii Schott (Walach. Nu altceva poema francezã din secolul XIII despre Partenopex de Blois ºi zîna Melior. povestea noastrã e cunoscutã. apucã prin viclenie trei daruri minunate de la trei draci. legenda despre regele Tawhaki ºi zîna Tango-tango… Originalitatea subtipului românesc consistã în caracteristicul adaos la cele douã motive esenþiale a altor douã subordinate: 1.). surprinderea a trei daruri minunate de la trei draci în ceartã. fie ca o carte poporanã. Zeitschr. „regãsirea finalã a zînei”. protecþiunea unui uriaº. Nu altceva este faimoasa rapsodie sanscritã despre regele Pur÷ravas ºi zîna Urvaç‹. fie ca basm. Tutova. apoi grãdina unde petrecea frumoasa zînã etc. cãtrã care transformatorul ungur a mai adaus. acesta este fondul Istoriei lui Arghir. 4. 1. în mai toate limbile. t. Nu altceva. 355): „Un bãiat. 62 sqq. „prinderea zînei ºi perderea ei”. cea scrisã ºi cea nescrisã. mistificaþiunea cea italianã se explicã de la sine-ºi. Mînzaþii). WolfMannhardt. prinderea zînei ºi perderea ei. cari se certau pentru posesiunea lor. el pleacã dupã ea. în basmul celtic din Bretania: Le géant Calabardin (Revue d.

arzmahzar. ARGHÌRA. ARGIMAGZÀR (plur. famille noble phanariote. menþionat în indicele de pe la 1850 (Buciumul român. p. Argãsesc. 2ARGHÌR. ARGHISÈSC. ARGHIRII. – Cosînzana. fiindcã împãratul. s. c. Alexandru vel clucer i Pîrvul Logofãtul Cantacozino ºi Preda Brãtãºanul ºi alþi boiari mulþi cu arzumagzaruri d e l a t o a t ã þ a r a…” Beldiman. pers. 10) mai citeazã formele: arzmagzar. Este turcul de origine arabã ' a r z . lArghir.. întorcînduse cu curtea domneascã. m. Archir. 134): „Dupã aceia Costandin-vodã. 3447: 342 „Boierii din Bucovina scoposul lui înþeleg. alþii zic T r o i a n. artic. Tragod.i m a h z a r „pétition signée par toutes les personnes présentes”. v.. Constantinescu. ªaineanu (Elem. împreunã cu toþii fãcut-au sfat ºi socotealã ºi au trimis boiari la Poartã la împãrãþie. Argimagzariul la Poartã sã se facã rînduiesc…” Ibid.: un village en Moldavie. ÀRGHIª.ARGHÌR „Bãtrînii spun cã în timpurile vechi un împãrat anume Arghir.. Argãsealã. ARGHIRÒPULO. ARGHISEALÃ. sfãtuiesc. pr. – v. – v. v.r o b i l o r. a luat robi dintr-o þarã depãrtatã ºi le-a adus în þara lui ºi cã Dumnezeu i-a arãtat drumul spre þara lui prin o mulþime de stele luminoase. – v. lGrec. – v. Dolj. v. II. a ars podul…” (D. 1Arghir. din ei pe unul aleg.n.. ist. – Troian. turc.. plainte collective. . loc. n. Radu Greceanu (Mag. Termen juridic sau mai bine politic din epoca fanarioþilor. Sat din districul Sucevei. 41) ca: „moºie a d-sale medelniceresei Maria A r g h i r o e”. v. 713: „Mai trimet ºi din cei tineri pe cîþiva a îndemna. – v. m. Arbiu. Argeº. cari poartã ºi pînã astãzi numele de d r u m u l . pun la cale. încep îndatã în Iaºi a se aduna… Venind. ºi anume pre Ghindea vel vornic. dar robii nu s-au mai întors în þara lor. Ca sã întîmpine rãul. merg cu toþi la curte. D. n. pr. Se supun. arzumagzar. Negoeºtii). îndatã ce a trecut dincoace de Dunãre. p. argimagzaruri). 1875. plur. p. v.

s. s t r ã c u r a t. II. c. 1673. I. c u r a t. f. 41: „sau altŠ fšalŠ de bani. p. IX. p. ps. 131: „šarâ deaca dai tu pãmãntului ºi diavolului avuþia ta. ARGÌNT (pl. Dîmboviþa. argint a r s…” „…eloquia Domini. arginþi ºi arginturi). a r g e n t u m. 343 . p r i s n e. Arz. argint se pune obicinuit în legãturã cu aur. Lat.. argint se ia adesea în înþeles de avuþie în genere. I. Maxima cu care Nicolae Muste. Stãnescu. ºi sã fie de plinŠ ºi la cumpãnâ…” Între comparaþiuni poporane se zice: „c u r a t ca argintul. Negoescu. 192. Letop. et congregavit aurum ut lutum viarum…” „Dacã ploauã dupã o secetã mare. Letop. 16). c. Rosescu. 3: „…cãºtigã argintul ca þãrâna ºi adunã a u r u l Š ca tina drumurilorŠ…” „…thesaurizavit argentum ut humum. m.ARGÌNT La Þarigrad sã rãzbatã cu argimagzariu înscris. 198: „Zic cãlugãrii (de la Putna) sã fi fost fãcut (ªtefan cel Mare) ºi sfeºnicele cele mari ºi cele mici ºi policandre ºi hora tot p r i s n e d e argint. de unde derivate în toate limbile romanice (Cihac. ca sã nu-i birueascã pofta lãcomiei ºi iubirea argintului…” Omiliar de la Govora. (d')ergintu. et n. f. 1646. care le am apucat ºi noi…” Pravila Moldov. d. atunce ºi sufletul tãu va rãmãnea acolo…” Despre argint neamestecat sau încercat. l ã m u r i t. I. Teleorman.. cuvinte curate. argentum igne examinatum. ºi pe urmã sã le fi luat un domn ºi sã fi fãcut altele de spijã. sã fie p r i s n e d e argintŠ c u r a t Š. Odaia). În Catastihul mãnãstirii Galata din 1588 (Cuv. Þ-sînt sfinte cuvinte c u r a t e cu totul…” Neculce. 82. ar•untu. Zach. Bistricioara).) ne întimpinã forme: arjintu. curat ca argintul s t r e c u r a t” (D. 1642. Ca unul din cele douã metaluri preþioase. Metal preþios de culoare albã. c. Neamþ. din care se fac bani ºi care se întrebuinþeazã în industrie. 1577. alb ca argintul. a r s… Coresi. III. p.” Acelaºi pasagiu la Dosofteiu. Pietroºiþa. argent. se zice cã: au dat Dumnezeu a u r ºi argint pe pãmînt…” (C. XI: „…cuvintele Domnului. Ca metalul preþios cel mai rãspîndit. Biblia lui ªerban-vodã. se zice i s p i t i t. 1688. 194 etc. o nemilostive šubitoršule de argint. bãtr. argintu. eloquia casta. Stavila se ridicase ºi drumul era deschis…” v. îºi încheie cronica: „la puþintei se aflã acesta dar. – lTurc. (d')ârgintu. 16 a: „Cã cumu-š argintul l ã m u r i t cu focul.

Despre lucruri de argint sau împodobite cu argint: Nic. ce se zice de va s p u r c a lucrul ºi se va afla m i n c i n o s Š. 203: „au adus (Alexandru Lãpuºneanul) ºi capul sfãntului Grigorie Bogoslov de stã pãnã astãzi la sfãnta mãnãstire la Slatina. III. Letop. Neculce. Aur. Tutova. Cu argint pe la oþele…” Asemeni lucruri de argint se zic la plural arginturi. Muste. p. Aratã cum cã luate de la vrun mare leah sînt…” Argintul aurit pe dasupra se zice s u f l a t c u a u r. potiruri. c. candele. nãframa mea. Slujitorii-Alboteºti). Muscel. 344 odoare. Letop. cu altã cu nemica numaš cu capulŠ sã plãteascâ…” A acoperi ceva cu argint se zice: a f e r e c a. c-oi muri…” (Tribuna de la Sibii. c.. Îndreptarea Legii. Muste. 1681 (ms. Nãframa cea de mãtasã Pe margini c u argint t r a s ã. 12: „Dacã au descãlecat împãratul sub sliban. III. Argintul amestecat se zice s p u r c a t sau m i n c i u n o s. cadelniþe. Cînd argintul s-o topi.R. Aprodul Purice: „Chingile. – 1Suflu. haine. f e r e c a t c u argint ºi cu petre scumpe…” Costachi Negruzzi. bade. f. Poenarii). Muºetescu. Sã ºtii. bucate boiereºti ºi neguþitoreºti…” . ºeaoa lui.. Inventariul Cotrocenilor. lighean cu ibr ic de argint ºi alte daruri scumpe…” Balada Crãiºorul: „Mîndruþa din grai grãia: Na. f e r e c a t e cu argint. p. bade.I. p. 240): „Cãrãiman de-acii n-au mai întorsu banii lui Gorghiþã ºi arginturile înnapoi…” Nic. „Ibricele mele sînt c u r a t e ca argintul” (P. Dan. v. Pueºti). Stat. 67 a: „Oricare zlãtaršu va mesteca aurulŠ sau argintulŠ cu alte lucruri fãrã ºtirea stãpânuluš. II. 1652. f. ºi tu-þi baþi joc de el…” (G. 91) Balada Iordachi al Lupului: „Arnãuþi cu ºuºanele. c. Arh. cruci… Act moldovenesc din 1661 (A. 1885. p. „Þi-am dat copilul c u r a t ca argintul. Mohor.ARGÌNT „Despre un porumb bun se zice: c u r a t ca argintul ºi uscat ca ferul” (I. i-au închinat daruri Duca-vodã cai turceºti cu podoabe scumpe. III. frîul. Braila. arginturi. Letop. 18: „Cetatea Sucevii era plinã de avere. p. 36): „arginturile ce am dat domnia-mea la svãnta mãnãstire” ºi urmeazã evangeliare ferecate.

între celelalte. ªi la podu de argint Va fi tare socotit…” (J. p. Cã la podu de aramã Sufletul meu va da seamã. unde la Silvestru. c. Sibiu. 175) Din Bucovina: „ªi mie cã-mi vei gãti Pod de-aramã Peste vamã. ce mai vîrtos – cum sã zice cuvîntul – p o d d e argint. al bis. p. 389: „Grecii. ps. cu goana nu-i întisiia (pe latinii cari fugeau la corãbii). Nicolae din Braºov. 82) Dupã mitologia poporanã.ARGÌNT Legenda Sf. Gãurile) 345 . sec. miscel. II. Pod de-argint Peste pãmînt…” (Marian. 153) Altceva este frumoasa locuþiune proverbialã: „a-ºi aºterne un p o d d e argint” = a ajunge la un scop prin bani sau prin mituire. ms. Chron. Domnii zic cã nu l-or da…” (Pompiliu.ci arginþi. Dimitrie. I. 1651: „b a n i š sãš nu-š dâ în camãtâ…” Baladã din Ardeal: „Mers-au pãrinþi Cu arginþi Sã-l poatã rãscumpãra. nu se zice la plural arginturi. pentru ca mai pre lesne în corãbii sã sae. se zice cã pãmîntul stã: „Pe patru stîlpi de argint Prea frumos împodobit…” (Vrancea. XIV: „arginþiš sãš nu-š déde într-aslam…”. 1680. ca nu cumva nevoia sã-i întoarcã în vitejie. Doinã din Ardeal: „Nu mã mai judece nime Om cu suflet ca ºi mine. În colinde. Cantemir..B. printr-un p o d d e argint. ºtiindu-º puþînãtatea. 128): „unde vorŠ fi acolo frãmseþile inélelorŠ ºi mâriša aurului ºi sunetele arginturilor…” Cînd e vorba însã de bani. Dosofteiu. XVII (Cod. sufletul mortului trece. sf. Pod. le aºternea…” v.

ARGÌNT Tot în colinde se pomenesc adesea cai ºi boi: „Cu potcoave de argint Ce bat bine la pãmînt…” sau: „Cu potcoave de argint Ce sînt spornici la fugit…”
(Ghibãnescu, în Anale literare, 1888, p. 37 sq.)

În credinþele poporane ne mai întimpinã m o r i de aur ºi de argint. Colindã munteneascã: „Nouã mori pe sub pãmînt ª-alte nouã mori de vînt Mãcinînd aur º-argint Cu piscoaie pe fereastrã Sã pice bãnet în casã…”
(G.D.T., Poez. pop., 88)

F l o r i de arginþi: „Doi meri împletiþi, De varã-nfloriþi, De toamnã rodiþi, Cu flori mãrgãriþi, Cu flori de arginþi…”
(Ibid., 80)

M ã r d e argint: „Frunzã verde mãr de-argint, Cînd îmi vine mîndra-n gînd? Primãvara la cosit…”
(Marian, Buc. II, 182)

F r u n z e d e argint: Basmul 12 fete de împãrat (Ispirescu, Legende, p. 236): „Trecurã printr-o pãdure cu frunzele de argint, trecurã prin alta cu foile de aur…” P a s e r e d e argint: „Fã-mã pasãre de-argint Cu aripile de vînt, Ca sã zbor Unde mi-i dor…” 346
(J.B., 124)

ARGÌNT În Pãpãrugã sau invocaþiunea ploii, în Banat se zice: „Bumburel d-argint Varsã pre pãmînt: Unde-i valea sacã Grîu mult sã se facã, Unde-i valea plinã ªi mai mult sã vinã.”
(S. Liuba, c. Maidan)

Invocaþiune cãtrã l u n ã n o u ã: „Lunã nouã, Lunã nouã, Tari ca argintul ne-ai gãsit, Tari ca argintul sã ne laºi…”
(G.D.T., Poez. pop., 190)

„Cînd vede cineva luna nouã pentru prima oarã, se închinã, apoi se loveºte în frunte cu un ban de argint sau de care are, zicînd vorbele acestea: Lunã nouã, lunã nouã, Taie pîinea-n douã, Þie jumãtate, Mie-a treia parte…”
(Þara nouã, 1887, p. 100)

E mai cu seamã rãspînditã credinþa poporanã cã numai argintul poate sã împuºte pe haiducii cei vestiþi. Balada Codreanul: „Iar Leonti-arnãutul Înghiþi-l-ar pãmîntul! Nasturi de-argint cã scotea De-ncãrca o ºuºanea ªi-n Codrean o slobozea…” unde Alexandri adaugã în notã: „Poporul crede cã sînt zale vrãjite pe care numai glonþii de argint le poate strãbate…” Balada Pintea: „De la noi puteþi afla, Cã moartea Pintei va sta Din trei fire de grîu sfînt ªi dintr-un plumb mic d-argint Tare-n armã îndesat ªi la pieptu-i aþintat…”
(Reteganu, Trandafiri, p. 82) 347

ARGÌNT Balada Golea Haiducul: „Nu vã mai stricaþi iarba, Cã vã trebui undeva, Cãci pe mine Nu m-atinge Nici ferul, Nici oþelul, Numai singur argintul…”
(G.D.T., Poez. pop., 589)

Despre rolul argintului la sfîrºitul cel apocaliptic al lumii, v. Antihîrþ (p. 91). Cu poeticul d ca în „dalb”, într-o colindã: „Cere mori pe sub pãmînt Care macinã dargint; Cu piscoaia pe fereastrã De picã argintu-n casã…”
(Vulpian, Text, p. 30)

v. Aramã. – Aur. ARGINTÀR (plur. argintari), s.m.; argentier, orfèvre. Avea altãdatã ca sinonim pe z l ã t a r. Lat. a r g e n t a r i u s, cu derivate în toate graiurile romanice (Cihac). Meºterul care face sau care vinde tot felul de lucruri de a r g i n t. Noul Testament din 1648, Act. Ap. XIX, 24:
„…un argintaršu, anume Dimitrie, carele fãcea besérici de argintŠ…” „…Demetrius enim quidam a r g e n t a r i u s, faciens aedes argenteas…”

unde la ªerban-vodã, 1688: „Dimitrie z l ã t a r š u”, iar în Codicele Voroneþian, circa 1550 (ed. Sbiera, p. 9), compoziþiunea: „a r g i n t u - t ã e t o r š u”. Dosofteiu, Synaxar, 1683, dec. 18 (f. 227 b): „avândŠ argintaršulŠ acela o sorŠ rãzbolitâ în dzãcare…” Pitarul Hristache, Istoria lui Mavroieni, 1817 (Buciumul, 1863, p. 40): „Croitorii, cojocarii ªi sãracii argintarii, Nu mai putea tot lucrînd: Blane, celenchiuri fãcînd…” La feminin se zice argintãreasã. v. Argint. – Argintãrie. – lZlãtar. ARGINTÀRIÞÃ, s.f.; t. de botan.: argentine, Potentilla anserina. Sinonim cu s c r i n t i t o a r e. Plantã din familia rozaceelor. ªi-n celelalte dialecte romanice 348 se cheamã a r g e n t i n e, a r j e n t i n a, a r g e n t i n a.

ARGINTÌU „Argintariþa e o plantã micã cu foaie latã, foarte crestatã pe margini; pe partea cãtrã soare, albã ca a r g i n t u l, cu peri foarte mici, iar pe cealaltã parte, verde deschisã cu perii mai mari. Argintariþa e întrebuinþatã de unele femei la spãlatul oalelor în cari pun lapte, pentru cã smîntîna în oalele spãlate astfel se face mai bunã”… (M. Lupescu, Suceava, c. Bróºteni). Afarã de argintariþã, se mai aud în popor formele a r g i n t i c ã (I. Nour, Bîrlad) ºi a r g i n t u r ã (S. Liuba, Banat, c. Maidan). v. Argint. – -ariþã. – Scrintitoare. ARGINTÀRE v. Argintuit. – Arginþit. ARGINTÀT A ARGINTÃREASÃ. – v. Argintar. ARGINTÃRÌE (pl. argintãrii), s.f.; argenterie, vaisselle en argent, objets en argent. Sinonim cu pluralul a r g i n t u r i. Derivã din argintar prin sufixul -ì e. Ion Ghica, Scrisoarea XXII: „am pus de a topit niºte scule de aur ºi toatã argintãria cîte le aveam lãsate de unii ºi alþii amanet la mine; le-am fãcut bulgãri de aur ºi de a r g i n t…” v. Argintar. – Argint. – -ìe. ARGINTÈZ (argintat, argintare), vb.; argenter. Lat. a r g e n t a r e. În grai se întrebuinþeazã mai adesea formele mai nouã: a r g i n þ e s c ºi a r g i n t u i e s c. v. Arginþit. ARGINTÌCÃ, t. de botan. – v. Argintariþã. ARGINTÌU, -ÌE, adj.; argentin, ayant l'aspect de l'argent. Sinonim cu a r g i n t o s. Derivã din a r g i n t prin sufixul -ì u, întocmai ca „auriu” din „aur”. Colindã din Dobrogea: „Pe-un cal galben gãngurel, Gãngurel ºi frumuºel, Cu scãri dalbe argintii, Cu frîu cu rastagalii…”
(Burada, Cãlãt., 79)

Doinã din Ardeal: „De m-aº face unde ºtiu Cuc la pene argintiu, Aº gîndi sã nu mai viu Prin locul ãsta pustiu…”
(J.B., 145) 349

ARGINTÌU Costachi Negruzzi, Aprodul Purice: „A sa barbã ca zãpada, a lui plete argintii, Faþa lui cea cuvioasã, ochii sãi mãreþi ºi vii…” Acelaºi, Melancolia: „Luna galeºã ce-ncepe sã se-nalþe cu trufie, Arãtîndu-ºi pintre neguri a sa frunte argintie…” Alexandri, Iarna: „Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaþa ninge iarã! Cu o zale argintie se îmbracã mîndra þarã…” A. Odobescu, Pseudokyn., p. 34: „Blînda turturicã a sosit, ameþitã de bucurie, aproape de soþul ei; ea s-a pus alãturi cu dînsul pe o cracã verde a stejarului; gungunind, ea îºi scuturã aripele ºi-ºi încovoaie guºa argintie…” v. Argintos. ARGINTOAIA, n. pr. loc. f. artic.; nom de quelques localités dans la Petite-Valachie. Aºa se cheamã douã sate în Dolj ºi unul în Mehedinþi (Frunzescu). La Fotino, în indicele satelor, în Dolj nu se aflã Argintoaia, ci numai în Mehedinþi: 'ArtzintÒgia ('Ist. t. Dac…aj, III, p. 305). Dupã aceastã din urmã ºi-a luat numele familia boiereascã a A r g i n t o i e n i l o r. Sufixul -o a i a în Argintoaia se explicã prin alte numiri de sate mehedinþene, indicate la Bauer (Mém. sur la Val., 1778, p. 218 sqq.), precum: Stîngãcioaia, Lupoaia, Ghelmegioaia, Vlãdoaia. v. Argintoianu. – -oaia. ARGINTOIÀNU, n. pr. pers. m.; nom d'une famille noble valaque. Argintoienii îºi datoreazã numele satului A r g i n t o a i a. Se rosteºte ºi Argitoianu, cu perderea nazalei. În texturi, totdauna cu articlul întreg: Argitoianul, Argintoianul. Aceastã familie boiereascã ne întîmpinã cam de prin secolul XVII. Act oltenesc din 1697 (Condica ms. a Govorei, în Arh. Stat., p. 187): „Sã se ºtie bošariš adevãrãtorš ºi judecãtorš aš pãrinteluš Grigorie, egumenul de la sfãnta mãnãstire Coziša ºi aš pãrinteluš Paisie, egumenul de la sfãnta mãnãstire Govora, bošariš anume: Dumitraºco cãpitan Argitošanul i Vasilie cãpitan ot Medvéjde…” Altul din 1727 (Cond. ms. a Horezului, nr. I, în Arh. Stat., f. 329 b): „sã chiemaþš ºi pe pãrintele igumen Hurezean ºi pe dumnealuš Costandin Argintošanul…” v. Argintoaia. ARGINTÒS, -OASÃ, adj.; argentin, semblable à l'argent. Sinonim cu a r g i n t i u, cãtrã care se referã ca „auros” cãtrã „auriu”, „arãmos” cãtrã „arãmiu”. I. Vãcãrescu, p. 111: 350 „De unde-aduci, zefire, Suspinuri mîngãioase?

ARGINTÙÞ D-a lui Apollon lire Par sunete-argintoase!…” Bolintineanu, Cea de pe urmã noapte a lui Mihai: „Luna varsã raze dulci ºi argintoase; Austrul le suflã coamele pletoase; Cãpitanii toarnã prin pãhare vin…” v. Argintiu. – Auros. ARGINTUIÈSC (argintuit, argintuire), vb.; argenter, couvrir d'une couche d'argent. A polei sau a fereca cu a r g i n t. Formaþiune denominativã mai nouã prin sufixul verbal -u i e s c, în loc de a r g i n t e z sau a r g i n t e s c. v. Argintuit. ARGINTUIRE, s.f.; action d'argenter. – v. Argintuiesc. ARGINTUÌT, -Ã, adj.; argenté. Poleit sau ferecat cu a r g i n t. Sinonim cu a r g i n t a t sau a r g i n þ i t. Gr. Alexandrescu, Viaþa cîmpeneascã: „ªi cînd lun-argintuitã, Albind iarba de pe vale, Ieºea linã, ocolitã De stelele curþii sale…” De la Vrancea, Sultãnica, p. 170: „Cerul, scuturat, dã în limpede ºi acopere ca un coviltir argintuit rotunda arie a pãmîntului…” I. Slavici, Novele, p. 190: „…cînd luna nu se mai vãzu decît în mãrginile argintuite ale norului, el închise ochii…” v. Argint. – Arginþit. ARGINTÙRÃ, t. de botan. – v. Argintariþã. ARGINTU-TÃIETOR. – v. Argintar. ARGINTÙÞ, s.m.; boule d'argent, boulette d'argent. Deminutiv din a r g i n t, care ne întimpinã în cîntece. Sinonim cu a r g i n þ e l. Balada Ioviþã: „I-a dat încã º-un biciuþ Carele-avea în vîrvuþ O litrã de argintuþ…”
(Marian, Bucov. I, 74)

v. Argint. – Arginþel.

351

ARGINT–VIU ARGINT-VIU, s.m.; mercure, vif-argent. Substanþã metalicã fluidã, de culoare a r g i n t i e. Deja lãtineºte a r g e n t u m v i v u m. Se articuleazã ºi se declinã ca „an-nou”: argintul-viu, argintului-viu. Din cauza mobilitãþii sale, argint-viu servã a caracteriza tot ce este zglobiu sau nestatornic. Alexandri, Iorgu de la Sadagura, act. I, sc. 5: „Cînd ai ºti cît îi de veselã Marghioliþa, fiicã-mea, cã-i vine logodnicul?…parcã are argint-viu într-însa…Sare pin casã, frate, ºi gioacã drãgaica ca o nebunã…” „Despre un copil prea vioi se zice: iute ca argintul-viu” (A. Bociat, Banat, c. Clopotiva). Balada Sîrb-sãrac: „El cã-ºi are-un bidiviu Cu sînge de argint-viu, Un fugar neîntrecut Care soare n-a vãzut De cînd mã-sa l-a fãcut…” De aci, prin simbolism, credinþa poporanã cã: „Argintul-viu punîndu-se în temelia unei case, apoi acea casã nu trece multã vreme ºi se dãramã…” (Th. Coate, Covurlui, c. Bereºti). „Poporul crede cã argintul-viu are puterea de a sparge orice zidire, dacã-l bãgãm într-însa…” (M. Simionescu, Vaslui, c. Delenii). „Un iaz seacã dacã se aruncã în el argint-viu într-un rît de porc” (G. Enachi, Covurlui, c. Bãlinteºti); dupã alþi: „într-un cap de cal” (I. Poppa, Iaºi, c. Romãneºti). „Poporul crede cã babele dau argint-viu la oamenii pe cari au vreo picã, ºi le sparge trupul; ba, dîndu-se argintul-viu în iazuri, le sacã ºi pe ele, de nu rãmîne nici o picãturã de apã” (Preut G. Palladi, Tutova, c. ªendreºti). „Poporul crede cã cel ce poartã argint-viu nu se prind vrãjile ºi farmecele de el; iar celui ce i se dã sã bea argint-viu menit ºi vrãjit, moare, fiindcã i se sparge mãruntaiele în el…” (I. Folescu, Suceava, c. Borca). „Argintul-viu îl dã o muiere la altã muiere ca sã moarã, ca apoi sã poatã trãi ea cu bãrbatul moartei. Se poate da în mîncare, în vin, apã ºi altã beuturã. Alþii cred cã: cine bea apã mai întîi din izvorul în care s-au spãlat heli-frumoasã, adecã ielele, bea ºi argintul-viu lãsat de iele în apã, capãtã boalã ºi moare; deci trebuie sã bea alt argint-viu din apotecã ca sã se vindece de cel beut din izvor, cu care prilej se ºi descîntã…” (P. Olteanu, Transilv., Haþeg; cfr. Preut D. Nisipeanu, Vîlcea, c. Nisipii). „Vrãjitoarea descîntã argintul-viu ºi-l trimite cui i se porunceºte. Argintul-viu pleacã singur de la vrãjitoare, ºi, ajungînd în casa unde e hotãrît, se risipeºte în coafe, în strãchini, în aºternuturi ºi-n toate lucrurile din casã. Cei din casã cîteodatã îl vãd, dar nu pot face nemic ca sã-l depãrteze. Din toþi cei din casã nu se bolnãveºte decît acela care e u r s i t de vrãjitoare. Bolnavul simte un fel de cîrceiuri în tot trupul ºi se umple de spuzealã dînd din ea un fel de apã. Aceasta nu se poate vindeca decît numai prin descîntece ºi fumuri. Se spune cã mulþi au vãzut argintul-viu cãlãto352 rind…” (M. Rãdulescu, Ialomiþa, c. Gîrbovii; I. Bãdescu, Muscel, c. Botenii).

ARGINÞÈL „O fermecãtoare u r s e º t e pentru cineva cîteva dramuri de argint-viu, care pleacã singur rostogolindu-se pe pãmînt pînã ajunge în casa aceluia, se lipeºte de el sau întrã în el ºi-l slãbeºte din zi în zi pînã se usucã ºi moare. Dacã însã el prinde de veste, se duce la altã vrãjitoare, care-i u r s e º t e, cum ºtie ea, nouã dramuri de argint-viu; îl pune sã ºeazã pe o gãleatã cu apã ne-nceputã, cu picioarele p-o mãturã, ºi-i dã de trei ori cîte trei dramuri…” (Th. Theodorescu, Ialomiþa, c. Lupºeanu). „Argintul-viu trimis prin fermec merge singur la locul hotãrît, se aruncã în vasul cu apã, ºi apoi, bîndu-se, produce boala numitã: i-a d a t argint-viu…” (S. Diamantescu, Dîmboviþa, c. Petroaia; R. Michaileanu, Mehedinþi, c. Vînju-Mare). „Prin d a r e de argint-viu se înþelege cînd un duºman ia mercuriu ºi-l descîntã, trimiþîndu-l la cutare ca sã-l bea în apã, în vin, în rachiu, ºi atunci, dupã trei zile sau patru sau dupã cum îl meneºte, îi iese bube pe trup, albe ºi umplute cu un fel de apã veninoasã…” (Vrancea, c. Gãurile). „Argintul-viu se poate trimite la cineva de departe, întrã în casã, se vîrã în gãleatã sau în urcior, ºi, cînd bea apã acela la care este trimis, se bolnãveºte ºi moare…” (I. Popescu, Dolj, c. Bãileºti; P. Michãescu, Brãila, c. Ceacîru). „Boala u m f l ã t u r e i este privitã în popor ca d a t argint-viu de vreo femeie” (C. Ghinescu, Teleorman, c. Malu). „Dacã o femeie a rãguºit, sau i s-a spuzit sau umflat corpul, atunci zice cã i-a d a t argintul-viu, ºi aleargã la vrãjitoare ca sã-i descînte…” (I. Popescu, Buzãu, c. Mãrãcineni). „Cînd o muiere simte sau îºi nãluceºte cã a luat argintul-viu, numaidecît se duce la vrãjitoare, carea, încãlzind neºte petre, le pune în o cãldare cu apã, iarã pre muierea cu argintul-viu o acopere cu o poneavã mare ºi o pune sã stea cu gura cãscatã asupra cãldãrii, atunci argintul-viu cade în cãldare ºi vrãjitoarea i-l aratã…” (Liviu Iancu, Banat, c. Visagu). „Prin d a r e de argint-giu pe aici se înþelege sagnã de cal, care se dã de cãtrã vrãjitoare ºi sparge tot trupul…” (C. Rosescu, Neamþ, c. Bistricioara). v. Cal. – Sagnã. Jipescu, Opincaru, p. 75: „ªi cîþi copii, cîte muieri ºi rumâni ca brazi[i], nu vã fîrºiþi dã pã picioare, pîntru cã v-a dat o babã argintu-ghiu, or cu bobi[i], or v-a pus în vase ºi dãscîntîndu-vã v-a spus cã vi s-au scurtat zilili, º-o credeþi!…” Ibid., p. 95: „Cum fuge argintu-ghiu dîn oalã-n doniþã, dîn doniþã-n strachinã, dîn strachinã-n bãrdac, cînd þi-l trimite vrãjitoarea, aºa fuge dîn pungã-n pungã banu dã aram…” v. 2Alta. – Babã. – Cuþit. – Dat. – Fapt. ARGINÞÈL, s.m.; boulette d'argent, morceau d'argent. Deminutiv din a r g i n t. Sinonim cu a r g i n t u þ, dar mult mai întrebuinþat. Termen poetic, ca ºi corelativul a u r e l, cu care mai totdauna se pune în legãturã. Colindã din Bucureºti: „Porumb alb cã mi s-alege, Porumb alb cu guºa verde, 353

ARGINÞÈL Cu peniþe Zugrãvite, C-ochi în cap de petre scumpe, Capu-i bate-n aurel, Ciocu-i bate-n arginþel…”
(G.D.T., Poez. pop., 39)

Colindã munteneascã: „Nalt e mãrul pîn'la cer, Cu coaja de arginþel, Cu mere de aurel…”
(Ibid., 81)

Altã: „ªeaua-i luce-n aurel, Scãrile-i în arginþel, Iar biciul cu mãciulie ªi frîul cu strãgãlie…”
(Ibid., 20)

Doinã din Ardeal: „ªi n-o scrie cu cernealã, Cã de-aceea-i multã-n þarã; O scrie cu arginþel, Cã de-acela-i puþintel…”
(J.B., 117)

v. Argint. – Argintuþ. – Aurel. ARGINÞÈSC (arginþit, arginþire), vb.; argenter. – v. Argintuiesc. – Arginþit. ARGINÞÌRE. – v. Arginþesc. ARGINÞÌT, -Ã, adj.; argenté, couvert d'une couche d'argent. Sinonim cu a r g i n t a t ºi a r g i n t u i t. Se zice ºi argintit. Toate formele se pot întrebuinþa deopotrivã, deºi cea mai corectã este a r g i n t a t. Silvestru, 1651, ps. LXVII:
„…fi-veþ ca aripile porumbuluš argenþite ºi a cãruša aripile sãnt acoperite cu aurŠ galbenŠ…” „…pennae columbae d e a r g e t a t a e, et posteriora dorsi ejus in viriditate auri….”

unde la Coresi, 1577: „arepile porumbuluš a r g i n t i t e”; la Dosofteiu, 1680: „aripi de porumbiþâ a r g i n t a t e”. 354

ARHÀNGHEL Corbea, Psaltire, circa 1700 (ms. în Acad. Rom.): „A porumbiþei arepi sînt prea arginþite, Între umerele ei poleite þinte, Cu strãluciri de aur lumineazã foarte, Cît preþul a socoti lesne nu se poate…” unde la Dosofteiu, 1673, f. 105 b: „Ce veš dormi-n casâ de ti-š desfãta-te 'n sân de porumbiþâ-ntr-aripš a r g i n t a t e…” v. Argintuit. ÀRGIª v. Argeº. ARG̪ A ÀRGIªTE. – v. 2Arºiþã. ARGITOIÀNU. – v. Argintoianu. ARGÒS, adj.; t. ecclés; interdit, suspendu (d'un ecclésiastique). „Termen bisericesc: oprit de a oficia pentru cîtva timp în tot sau în parte, pus pentru un timp în neactivitate completã sau parþialã” (L.M.). Din mgr. ¢ r g Õ j = vgr. ¢ e r g Ò j: „k£mnw argÒn = interdire un prêtre” (Cihac). Carte patriarcalã din 1821 (Uricar V, p. 75): „dacã dupre oarecare chip vã veþi aplica înprotiva obºteºtii noastre fãcãtoare de bine puternicã înpãrãþie, v ã a v e m argoºi de toatã arhierolucrare…” Beldiman, Tragod., v. 621: „Argos pe mitropolitul ºi pe episcopi fãcea, Dacã o aºa pricinã vor cerca a o tãcea…” v. lGrec. ARGOSÈSC (argosit, argosire), vb.; t. ecclés.: suspendre, interdire (un ecclésiastique). A opri pe un cleric de a funcþiona, ca pedeapsã canonicã. Costachi Negruzzi, Scrisoarea X: „Patriarhul, sumeþindu-se în acea poruncã, argosi pre mitropolitul Leon…” v. Argos. s. ARÀNGHEL (plur. arhangheli, arangheli), s.m.; t. de théol.: archange. Gr. ¢rc£ggeloj, paleoslav. arHaggelã. Cap peste î n g e r i. Sînt doi arhangheli mai mari: Mihail ºi Gavriil. Varlam, 1643, I, f. 116 a: „Unde šaste GavriilŠ arhanghelŠ ce mš-au dzis sã mâ veselescŠ?…” 355
lARHÀNGHEL

ARHÀNGHEL Teologia greacã îi numeºte ºi a r h i s t r a t i g i, de unde la români prin traducere epitetul de voivozi. Constantin Brîncoveanu, 1696 (Cond., ms. în Arh. Stat., p. 152): „unde sã prãznušaºte sfãntul hram marele a r h i s t r a t i g Mihail”. În Legenda lui Avram, text înainte de 1600 (Cuv. d. bãtr. II, 189 sqq.), cuvîntul arhagghelŠ nu se articuleazã niciodatã, dupã cum nu se articuleazã „Dumnezeu” ºi „vodã”: „deºtinse arhagghelŠ suptu codru…”, „vãdzurâ arhagghelŠ…”, „tremése Domnul arhagghelŠ…” În mitologia creºtinã arhanghelii au cãpãtat rolul special de „genii psicopompi”, despre care vezi pe larg la Polites, Neoellen. mudol., p. 302- 48. „Poporul zice cã lunea este a sfinþilor î n g e r i sau v o i v o z i ºi e bine sã se posteascã, fiindcã, cînd moare omul, atuncea vin Sff. Mihail ºi Gavriil, cari iau sufletul, cu milã ºi blînzi, iar nu mînioºi…” (Gr. Nicolau, Neamþ, c. Crãcãoanii). „Hranghelii, adecã arhanghelii sau S f i n þ i i V o i v o z i, 8 noembre, sînt pãzitorii oamenilor de la naºtere pînã la moarte…” (G. Theodorescu, Galaþi, Mavromolu). „La Arhanghel merg finii la nãnaºi cu colaci mici, dupã ce la Crãciun au fost cu colaci mari” (R. Simu, Transilvania, c. Orlat). v. Colac. „Ziua cînd se serbeazã Sfinþii Arhangheli se zice Hranghel” (I. Chirvãsuþã, Tecuci, c. Ionãºeºti). „Din cei doi arhangheli, M i h a i l are cheile raiului, iar G a v r i i l þine ciuma de pãr” (I. Demetrescu, Brãila, c. Viziru). Cel mai poporan a fost totdauna arhanghelul Mihail, care el se subînþelege totdauna cînd e vorba de arhanghel fãrã nume. „…cinstitul arhanghel, care, precum bine ºtiþi, cît zici trei îþi scoate scînteia cea de suflet din pãcãtosul de trup…” (Foiºoara din Sibii, 1886, p. 11). Jipescu, Opincaru, p. 66: „Numa cu ceapã, cu castravete ºi cu mãmãligã goalã, te duci iute pã copcã, prietene; te ia gaia fãrã timp, aghiuþã, or sfîntu aranghiel ã l d ã c e r e s u f l e t u cînd e sã moarã rumânu. Dacã voieºti sã trãieºti mulþumit, mãnîncã þeapãn…” „Descîntec de c e i r ã i, adecã cînd treapãdã orºice vitã: Ia borº ºi un cuþit; începe a-l învîrti în oala cu borº, bodogãnind: luni dimineaþa sau marþi au purces sf. v o i v o d arhanghel M i h a i l sã are cîmpurile Erusalimului ºi a Garalimului, de spin ºi de mãrãciune; îndatã i-a ieºit înainte Precurata Fecioara Maria ºi I-a întrebat: Mihaile voivodul meu! eu ºtiu unde mergi cu plugul aist de aur, cu boii de aur, cu jug de aur, cu rãsteile de aur, cu plazul de aur, cu cotiga de aur, cu roatele de aur ºi cu toate de aur, ca sã ari cîmpii Erusalimului ºi a Garalimului de spin ºi de mãrãciune; dar eu te trimet mai întîi sã mergi la gioiana, vita lui N.N. din satul N.N., sã o ari în inima ei, în maþãle ei, în stomahul ei, în maiurile ei si în splina ei ºi în tot trupul ei, de la cap pînã la picioare, sã o ari ºi sã o curãþeºti de cei rãi cu potciturã, de cei rãi cu întîlniturã, de cei rãi pe didiochi, de cei rãi cu pizmã, de cei rãi din mîncare, de cei rãi din rãcealã, de cei rãi din bãuturã; ºi s-o ari pînã ce o vei face 356 curatã ca argintul ºi sãnãtoasã ca aurul” (I. Nuor, Bîrlad).

ARHÀNGHEL Într-un descîntec bucovinean de „ceas-rãu”, adecã de epilepsie, se descrie: „Arhanghelul Mihail Cu cal negru pîntãnog, Cu nouã urºi, Cu nouã ogari, Nãscuþi, Crescuþi În ziua de Sîn-Giorz fãcuþi, Cu paloº de tun, Cu sabie de fulger Tãind, Sãpînd, Ceas-rãu cãutînd. Dar orcît o cãutat, Nicãiri nu l-o aflat Decît numai în trupul lui N. Aflatu-l-o, Sãpatu-l-o, Tãiatu-l-o, În cuptior de fier aruncatu-l-o, Cu cociorvã de fier înturnatu-l-o, Cu pilug de fier pisatu-l-o, Din piuã de fier scosu-l-o, În sitã de fier aruncatu-l-o, Cu dînsa cernutu-l-o, Cu dînsa vînturatu-l-o…”
(Marian, Descînt., p. 79)

Într-un descîntec „de iele”: „Ieºiþi din mînã, trup, nas, picior; Rãdicaþi-vã ºi mergeþi uºor; Daþi omului sãnãtate, Cã M i h a i l cu sabia de foc vã bate…”
(Tocil., Rev. II, t. I, p. 385)

De aci în popor o interesantã fuziune din arhanghelul Mihail ºi din vodã M i h a i c e l v i t e a z, amîndoi caracteristici prin sãbiele lor cele grozave. Preutul Colceriu din satul Mãhaci de lîngã Turda scrie: „La noi pînã ºi pruncii au un cîntec de primãvarã, în care zic: Vino soare, Pe rãzoare, Cã þi-oi da o cingãtoare!

357

ARHÀNGHEL Una mie, Una þie, Una popei Irimie; ªi un pai, ªi un mai, ªi s a b i a l u i M i h a i, Capul turcului sã-l tai!” Acest „cîntec de primãvarã” nu este însã propriu mãhãcenilor. El se aude ºi pe aiuri în Transilvania. Un variant de lîngã Sibii sunã în urmãtorul mod: Treci, ploaie trecãtoare, Cã vine soarele ªi-þi taie picioarele, Cu un mai, Cu un pai, Cu m ã c i u c a l u i M i h a i; Sus pe cap, Dupã cap; Curge sînge mohorît; Dã-mi cãciula Sã prind murga; Murga a fugit, Ploaia s-a risipit!…” În Þara Româneascã acest cîntec a scãzut la un fel de parodie, în care ploaia este ameninþatã: „C u c ã c i u l a l u i M i h a i, Plinã cu coji de mãlai…”
(Cuv. d. bãtr. II, p. 5)

O ingenioasã legendã, culeasã în Prahova (Col. l. Tr., 1882, p. 522 sqq.): „Se zice cã sf. arhanghel Mihail trãia odatã pe pãmînt. P-atuncia era ºi el ca toþi oamenii cu slãbiciunile lor. Cînd ajunse flãcãiandru, simþi cã-i tîcãie inima dupã o fetiþã tînãrã, cu faþa albã ca zãpada, cu obrajii rumeni ca cireaºa, cu cosiþa neagrã ca pana corbului ºi cu ochiºorii ca mura cîmpului. Frumoasa fetiþã nu se arãtã nesimþitoare la ochii dulci ce-i fãcea Mihai – aºa se numea sf. arhanghel p-atuncia, pentru cã nu era încã sfînt – ºi, ori de cîte ori îl vedea trecînd de vale, se fãcea cã nu-i apã în cofã ºi da fuga la fîntînã, unde Mihai mînca la faguri dupã guriþa ei. Azi aºa, mîine aºa, o duserã ei cît o duserã, pînã ce dragostea lor începu sã zbîrnîie pe la urechile sãtenilor, ºi de! gurele rele, cînd n-au de lucru, scot fel de fel de vorbe. Mihai, ca sã iasã din gura lumii, fãcu ce fãcu, cã fata era mai bogatã ca el, ºi o luã de nevastã pe Stãncuþa, cã aºa se chema drãguþa lui. Acuma el credea cã are sã fie cel mai fericit 358 om din lume; dar omul una gîndeºte ºi alta nemereºte: mierea Stãncuþei de denaintea

ARHÀNGHEL nunþei, dupã cununie se prefãcu în fiere otrãvitã; din oiþã blîndã ajunse scorpie afurisitã. Bietul Mihai nu mai putea sã-i mai între în voie: zicea el hãis, ea zicea cea; zicea cea, ea zicea hãis; zicea el tunsã, ea rasã; zicea el rasã, ea tunsã; ba raþã, ba rãþoi, ºi aºa mai încolo. Cu toate astea el suferea tot fãrã sã zicã o singurã vorbã: tãcea ºi-ºi vedea de treabã. Dumnezeu, vãzînd marea lui rãbdare, îl fãcu sfînt ºi-l însãrcinã ca sã ia sufletele oamenilor. Cu toatã sfinþenia lui, tot n-a putut sã scape de rãutatea nevestei. Ar fi vrut sã-i ia sufletul, dar nu-i da voie Cel-de-Sus. O duse el cît o duse; dar dacã vãzu ºi vãzu, se sculã într-o zi de dimineaþã, luã zeghea la spinare, puse mãmãligã în traistã ºi-ºi luã lumea în cap. Merse, merse zi de varã pînã-n searã ºi ajunse denaintea unui bordeiu, unde bãtu în uºã. – Cine-i? întrebã un glas dinnãuntru. – Om bun, rãspunse el d-afarã. N-avu sã aºtepte mult, cã uºa bordeiului se deschise ºi un biet muncitor îl pofti înãuntru ºi-l ospãtã ºi-l gãzdui. Omul era vesel, cã nevasta îi fãcuse un copilaº frumos ca un bujoraº. La masã, din una, din alta, ajunse vorba ºi la naº. Atunci sf. arhanghel ceru sã-i boteze el copilul. Omul primi cu bucurie, mai cu samã dupã ce aflã cã naºul e sfînt, pentru cã sf. arhanghel îi spuse tot ce pãþise ºi cum se fãcuse sfînt. A doua zi merserã la bisericã de botezarã copilul ºi-i puserã numele Ionicã. Dupã ce se întoarserã acasã, întinserã masã mare, se puserã roatã împrejur, bãurã ºi se ospãtarã pînã seara, pînã ce ieºirã stelele pe cer, cînd se duserã sã se culce. Ca dar de botez, dupã obicei, sf. arhanghel îl fãcu doftor, ºi-i dete o sticluþã, zicîndu-i: Cînd te-o chema la vrun bolnav, sã ºtii cã eu sînt acolo mai dinnainte. Cum vei întra în casã, sã te uiþi la mine; ºi dacã me-i vedea la capul bolnavului, sã ºtii cã nu-i scãpare; iar dacã me-i vedea la picioare, sã-i dai trei picãturi din sticluþã, ºi se face bine într-o clipealã. Cu meºteºugul ãsta de doftor, Ionicã se vesti peste nouã mãri ºi peste nouã þãri, aºa cã vestea lui ajunse pînã la Crai-împãrat, care zãcea de nouã ani ºi care chiemase pe toþi vracii ºi toate babele din lume fãrã nici un folos. Auzind Crai-împãrat de ãst doftor nãzdrãvan, care spunea curat de la început de-i scãpare, ori nu, îl chemã ºi pe el. Cum ajunse acolo, împãratul îi zise: – Iacã, dacã me-i scãpa, îþi dau jumãtate din împãrãþia mea; iar de nu, unde-þi stã tãlpile picioarelor, þi-o sta capul. Sãrmanul Ionicã o sfecli, pentru cã vãzuse pe naºusãu stînd greceºte la capul împãratului. Dar în primejdia în care s-afla, îi veni ceva în minte. S-apropie de sf. arhanghel ºi-i zice: Sfinte naºule, te cautã nevasta; e la poartã…Sfîntul arhanghel, cum auzi de nevastã, o luã la sãnãtoasa, lãsînd în pace pe împãrat, care se ºi fãcu sãnãtos numaidecît, ºi Ionicã se întoarse acasã încãrcat de daruri…” Între înjurãturele poporane „de cele sfinte” nu este uitat nici arhanghelul. Despre lupta arhanghelului cu A r i p a - S a t a n e i, v. Avestiþa. – Avezuha. s. ARÀNGHEL, s.m.; t. famil.: fouet. Am vãzut în articlul precedinte cã a r h a n g h e l u l, mai cu samã Mihail, poartã o minunatã sabie cu care pedepseºte pe cei rãi. De aci: „aranghel se aplicã în Muntenia biciului, cãruia-i zic s f î n t u Aranghel” (Ispirescu, ap. ªaineanu, Semasiol., p. 115). v. 1Arhanghel. 359
2ARHÀNGHEL

ARHI– ARHI-, préfixe construit avec des noms pour marquer un degré excessif. Grecul ¢rc…-, care – întrînd în cuvinte ca arhiereu, arhidiacon, arhipãstor, arhistratig, arhimandrit etc. – se poate adãuga prin analogie la numi pentru a le da noþiunea superlativã de p r e a - p r e a, bunãoarã: arhiºiret = ºiret peste mãsurã. v. lGrec. ARHIDIÀCON, s.m, t. ecclés.: archidiaere. Gr. ¢rcidi£konoj „primul diacon pe lîngã un episcop” (Costinescu). v. Diacon. ARHIEPISCÒP. – v. Mitropolit. ARHIERÃÞÈSC (arhierãþit, arhierãþire), vb.; être évêque ou prélat. Dosofteiu, Synaxar, febr. 25, f.76 b: „Acesta dintru svinþŠ pãrintele nostru Ypatie, nãscutŠ la Chilichiša, ºi nevoindu-sâ cu podvigŠ în Galatiša, ºi arhierãþândŠ în Gangra…” O formaþiune din a r h i e r e u foarte remarcabilã, cãci nu s-a nãscut prin sufixul verbal -e s c, de unde ar fi „a arhieri”, ci s-a compus prin alipirea finalului -ã þ e s c din verbul „a împãrãþi”, în care -ã þ- se explicã din -a t din „împãrat”. Astfel arhierãþesc ni se înfãþiºeazã ca o curioasã fuziune din: a r h i e r(eu) + (împã)r ã þ e s c. v. Codoriºte. ARHIERÈSC, -EASCÃ, adj.; episcopal, appartenant à un prélat. Ceva a a r h i e r e u l u i. Amiras, Letop. III, p. 149: „cu toþi episcopii ºi preuþii îmbrãcaþi, episcopii în veºminte arhiereºti…” v. Arhiereu. ARHIERÈU s. ARHIRÈU, s.m.; t. ecclés.; évêque, prélat. Sinonim cu v l ã d i c ã. Gr. ¢rciereÝj. Obicinuit se zice arhiereu la un episcop fãrã eparhie; dar, ca termen general, orice cleric mai sus de arhimandrit ºi pînã la patriarh este arhiereu. În cronice, arhiereii stau totdauna mai pe sus de toþi boierii. Nic. Costin, Letop. II, p. 52: „vãzãnd Costantin-vodã (Duca) aceste obiceiuri nu bune, au socotit cu arhiereii þãrii ºi cu tot sfatul sãu ºi au legat cu mare blãstem: ºi vãcãritul ºi ceara cu miere sã nu mai fie…” Ion Canta, Letop. III, p. 182: „stringãnd pe toþi arhiereii ºi b o i e r i i þãrei, i-au sfãtuit sã deslege dajdea vãcãritului…” Axinti Uricariul, Letop. III, p. 180: „au luat zapis iscãlit de arhierei ºi de b o i e r i…” Ibid., 186: „cu blagoslovenia arhiereilor ºi cu sfatul tuturor b o i e r i l o r…” În satira poporanã Paºtele þiganilor: 360 „Stanciul nostru paraleu, Cel mai mare arhireu,

Cã fii[i]-l iubesc mereu. I.m.: fonction ou dignité de prélat... t. s. copie mai nouã (A. Arhipãstor. Patriarhul Dositeiu cãtrã mitropolitul Atanasie din Ardeal (Cipariu. ecclés. Arhimandrit. Fragmente.f. Arhiereu.” (G. Arhimandrie. t.T. s. fugirâ la pustie…” Gavriil Stareþul. Sinonim cu e g u m e n ºi cu s t a r e þ.D. prin analogie cu „arhiereu” sau „arhiepiscop”. ARHIERÌE. iarã la rumãni pre limba rumãneascã…” v. abbé.ºi p ã s t o r. Mãnãstire avînd în capul ei un a r h i m a n d r i t. p. t.” v.m. Letop. ecclés.R. I. s.. – Vlãdicã.f. p. s. pentru arhimandrie. ecclés. t. Vrednicia de a r h i m a n d r i t. ARHIMANDRÌE. 262) v.ARHIPÃSTÒR Noi þiganii ne rugãm ªi la genuchi îþi cãdem. 2. Sarcina sau vrednicia de a r h i e r e u. Fiecare mãnãstire are un s t a r e þ sau e g u m e n. circa 1525. arhipãstori). p. v. Mai sus de arhimandrit este a r h i e r e u l. abbaye. Sã ne dai sfinþia-ta Un popã de undeva…” ºi mai jos: „Vãzînd Stanciul paraleu. Poez. pe arhimandrit îl au numai mãnãstirile cele mai însemnate. Urechie. pop. 361 ..: archimandrite. nu însã ceva corespunzãtor unui arhimandrit. prince de l'eglise.. 229: „derept aasta cei sfinþi ºi cinstiþi bãrbaþi înnaintea destoiniciei de episcupie ºi pentru preoþie. La cãlugãriþe sînt s t a r i þ e sau e g u m e n e s e. prieur. 1644.: prélat.. Cel mai mare arhireu. Omiliar de la Deal.I. Ngr. ¢rcimandrithj. 243): „Trebue arhieria-ta se propovedueºti cuvîntul lui Dumnezeu la sãrbi ºi la ruºi pre limba sloveneascã. 149): „ºi aºa se tocmi ca de acum înainte niciodatã în veci în Argeº sã nu mai fie mitropolie. dar mai sus în ierarhie monacalã. ci sã fie mãnãstire ºi arhimandrie”. ARHIPÃSTÒR (pl. p. ARHIMANDRIT (pl. Formaþiune româneascã din a r h i. ecclés. 143: „În anul 7010 prestãvitu-s-au Paisie arhimandritul ºi e g u m e n u l mãnãstirii Putnii….: archimandritat. S-a aºezat pe ilãu Ca sã-l ierte Dumnezeu…. arhimandriþi).

1817 (Buciumul. 1863. -oaie. 261: „Asta este foarte lesne de fãcut pentru un om ca dumneata. – v. adj. Scrisoarea X: „sã nu se mai încredinþeze cîrma arhipãstoreascã la strãini ierarhi…” v. Muza de la Burdujãni. Din ngr. Lilot.m. arhonda se întrebuinþa mai ales la vocativ. Ci este pildã sã te faci ªi celor neputincioºi vraci…” v. Cron. p. s. Vedeai caftan îmbrãcînd. 91: „Dacã erai neputincios ªi vreai al trupului folos. 5: „Ai gînd sã ºezi mult. dar nu ºi pentru mine. ÀRHON s. sc.. – v. p. ARHIPOAIE. cãci se arãta arhipãstor vrednic ºi cu dorire de turma sa…” Acelaºi. Arhipãstor. arhon p o s t e l n i c. arhonda?…” Costachi Negruzzi. Sinonim cu a r h i e r e s c.. 89: „Care (Exarhul Gavriil) de fel fiind român. ¢ r c Ñ j. Arhipãstor nu puteai fi. ºi-l smintea foarte la orînduielile arhipãstoreºti…” Costachi Negruzzi. -EASCÃ. – Dar de ce. Istoria lui Mavroieni. épiscopal. p. nu fu rãu pentru þarã. p. 88: „dar avea patima iubirii de argint. Urmeazã ca sã fi ºtiut canonul apostolicesc…” Acelaºi. 91: „Cãlugãre! cînd te-ai suit pe scaun arhipãstoresc. ARHISTRATÌG.ARHIPÃSTÒR Zilot. Hristachi Pitarul. Cron. ¥ r c o n t a j. – Pãstor ARHIPÃSTORÈSC. 40): „ªi care nu-þi trecea-n gînd.. Arhanghel. appartenant à un prélat. Arhontologhie. Ciocoii vechi. trãit aici în tinereþile sale. Cã nu e soarta-a te trufi. ªi dintr-un mojic plugar L-auziai arhon º e t r a r…” Filimon. monsieur. Arhon se punea denaintea numelui boieriei: arhon s p a t a r. seigneur. p. Arhi-. episcopul Rîmnicului. arhon ºatrar?…” v.. 362 . p. Termen din epoca fanarioticã. ÀRHONDA. ucenic al vestitului Kesarie.

la români mai cu samã. Din ngr. 40): „Alergînd care de care Sã ia caftanul mai mare. act. 28: „Merserã sã se odihneascã în chilia stareþului. dar a cãruia doctrinã a fost îmbrãþiºatã mai tîrziu de goþi ºi de longobarzi. tãgãduind divinitatea lui Crist ºi afurisit prin Soborul din Niceia. s. degré nobiliaire. ARHONDÃREASà s. „lieu réservé. dans un monastère.. Scrisoarea XII: „Lucram ºi luptam nu împins de setea de posturi bine plãtite. s. pr. Arhon. Aria a fost privit totdauna de bisericã.7: „dumneata trãieºti la moºie. „pitancier d'un couvent” (Cihac). s. célèbre hérésiarque. ce slujea de arhontãrie…” v. v. Mãturînd tot du prin casã ªi dînd pînã la cãmaºã. Hristachi Pitarul. Ngr. Numai ºi numai sã fie În rînd l-arhontologhie: Sã nu rãmîie mai jos Decît un altul mai prost…” Alexandri. A. ARHONTÃREASÃ. întocmai ca vînzãtorul Iuda ºi mai-mai cu însuºi dracul. Boieri ºi ciocoi. a r c o n t £ r h j. pers. a te tulbura de cãlcãrile ce se fac zilnic în arhontologhie ºi în drepturile noastre…” Ion Ghica. ca noi iºti din oraº. unde eºti stãpîn cît un domn ºi n-ai prilej. état de noblesse. Mihnea-vodã. I. Termen fanariotic. Arhondãrie. n. ÀRIE. 1817 (Buciumul. ARHONTOLOGHÌE. ÀRIA s. Odobescu. Arhondar. – v. Arhontãrie. „celui qui. Ospãtãrie monãstireascã.. În mãnãstirile femeieºti este o a r h o n d ã r e a s ã sau a r h o n t ã r e a s ã.f. Eresiarh din secolul IV. ARHONTÃRÌE. – v. p. ¢ r c o n t o l o g … a. ARHONDÀR s.m. t. ¢rcontar…ki (Costinescu).. Se zicea ºi a r h o n d ã r i c sau a r h o n t ã r i c = ngr. reçoit les voyageurs et pourvoit à ce qui leur est nécessaire” (Pontbriant). ARHONDÃRÌC s. Arhondar. „pitancerie d'un couvent” (Cihac). d'histoire: Arius. m.ÀRIA ÀRHONDA. ARHONTÀR. sau de dorinþa de ranguri pe scara arhontologhiei…” v. ARHONDÃRÌE s. 1863. Istoria lui Mavroieni. Arhon. – v. 363 .f. aux voyageurs” (Pontbriant). p. ARHONTÃRÌC. sc. dans les monastères..

adecã urmãtorii lui A r i e. acela mi l-au ruptŠ…” Îndreptarea legii. 123): „sã n-aibã parte cu Hristos. 1Arici (p. f. de vétérin. ºi pravoslavia credinþei se lupta de valurile necredinþei…” v.. la acelaºi. Vlaho-bolg. carele mai sus scriem. – Blãstem. p. adecã unitarii. t. Arieº. arêtes. appartenant à la doctrine d'Arius. 189 a: „Doamne. cã au stricat spiþele învãþãturii Arieš. 215): „šar care fraþi vor vrea sã se amèstece într-acéle vii. – v. ariani s. 604: „cea ce s-au întãrit la Nechea sã fie deplinŠ. ce cu I u d a ºi cu trecletul Arie ºi cu toþi cei lepãdaþi de Hristos…” Ca sinonim cu d r a c u l: Act moldovenesc din 1621 (A.. nu-i dupâ darŠ fišu lui Dumnedzãu. O boalã de cai. ARICEALÃ. p.f. carele aducea de bãrfišà pentru o fiinþâ a dumnezãiriš…” Antim. Vlad-vv. 1652. 1424 (A.. din 1717 (ibid. 1441 (ibid. 40 b: „Domnul Hristos šaste Domnu adevâratŠ. în traducere: „sã fie ca Iuda ºi ca Aria ºi ca cei ce au zis: sîngele lui asupra noastrã…. p. p. p. – v. 1643. – Arieni. divinitatea lui Crist. 67): „sã ašbã parte cu I u d a ºi cu de treš orš blestematul Arie…” Într-un alt text. ca eresiarhul A r i a.I. Aria figureazã foarte adesea în formula de blãstem. I. s. et adj. p.. 16) ºi a r i c i t u r ã. cumŠ dzicŠ arišanii. p. ce dupâ fire…” Antim. p. Notiþe istorice. Dracul. 21: „Petru carele opri pre Arie DiaconulŠ ºi-l înprãºtiè afarâ de totŠ de besérecâ…” Ibid.R. I. . Predice.” De asemenea. Acela ce tãgãduieºte. Lexicon Budan: „Arian = cei de demult. cine þ-au ruptŠ veºmãntulŠ? ªi râspunse de dzise: Arie. p. Ca adjectiv. se zice mai mult a r i e n e s c. sectaire d'Arius. Nicolae) aŠ înfruntat pre începãtorul de eresuri pre Aria ºi. 1437 (Venelin. ARIÀª... Aria. ca pre un mincinos ºi hulitor împotriva dreptãþii. ARIÀN (pl. 91: „(În Nicheia. 69): „sã aibã parte cu I u d a ºi cu Aria ºi cu toþi acei ce s-au lepãdat de Dumnezeu…” De asemenea.: javart. socinianii”. 196: „Se turbura liniºtea cea bisericeascã de dobitoceasca pornire a eresului a r i e n e s c. 1. I. la Dan-vv. 20): „sã aibã parte cu I u d a ºi cu Aria ºi cu toþi acei ce s-au lepãdat de Dumnezeu…” Într-un manuscript moldovenesc din 1655 (Melchisedec. Predice. f. 1643. 79). numitã ºi simplu 364 a r i c i. arieni).R. Arieni. p. ceºti de acum. sã hie treclét ºi proclét ºi anaftima ºi n e g r u ca Arii…” v. 351).ÀRIA Varlam. ARÌCE. iar dupã Cihac (I.I. cela ce dzice cã nu sãntŠ DumnedzeŠ adevâratŠ. subst. l-aŠ lovit ºi cu palma preste obraz…” În vechile crisoave. mai ales cele munteneºti. Sf. III. Varlam. gramaty.

5Arici..: hérisson. arici). m. Pui de arici. Stat. Dolj. Fãgãraº. t. ARICÈSC (aricit. sã iai o scîrnã de om în care sã pui piper mult pisat ºi sã-l oblojeºti cã se tãmãdueºte…” v. – Pui. XIII. – Aricesc. s. voc. vb.. ms. 4-6Arici. ad. petit de hérisson. în Arh. Ariceºti).. Brînzã. aricei). h e r i c i u s = ital. Literalmente: posteritatea lui A r i c i. mulsum poterit tibi mittere dives…” „Dupã ce pãstorii storc caº în cupe. pr. Se ºtie cã latinul „alica” însemna „bouillie de froment” sau „fromentée”. v. v. La macedo-români ariciu ºi aritzu (¢r…tzou). Pe alocuri se rosteºte aspirat: harici (Transilv. s. Sinonim cu j i n t i þ ã. Gogoº). XVIII (ms. ARICÈL (plur. ARICȪTI. m.): „Ariceala cailor. despre care Marþial.f. 1694 (Cond.m. 6. pastoral: petit-lait pressuré. rãmîne zer. Aricioaicã. p.. – Ariceºti. pers. 365 lARÌCI . un fel de zeamã proastã (cfr. t. Lat.). iar ceea ce rãmîne în fundul cãldãrii se numeºte arichiþã (C. Real-Encycl. pe care-l fierb ºi dasupra-i iese urdã. 11) indicã trei sate Ariceºti în Prahova. Mic mamifer insectivor. ºi pren mijlocul moºii pre lãngã dumbravã pre drumu ales-au Iorgãi log cu megišaºii šar stãnjãni 120. aricire). Deminutiv din a r i c i. este plural din A r i c e s c u. zice: „Nos alicam. loc. Copãcel). în Arh. lArici. Frunzescu (Dicþ. ARICÈSCU (plur. e r i z o etc. Este deminutiv dintr-un a r i c h e sau a r e c h e. c. Cînd vreun cal este a r i c i t la picere de piºat ºi de murdalîc de la grajd.ARÌCI Tractat de medicinã popularã din sec. pr. Stãnescu. réflex. Stat. (Cihac). Literalmente. (plur.: gagner une des maladies nommées a r i c i. famille noble valaque. n.. s. r i c c i o = span. acoperit în loc de peri cu þepuºe lungi ºi tari. p. v. Aricescu..m. petit hérisson. Pauly. de zool.. c.. ARICHÌÞÃ. n. Se aude în Oltenia. Constantin Brîncoveanu. plur. ºi pre la capul moºii despre Prãoviþã šar au ales Iorgãi log Aricescul cu megišaºii stãnjãni 128…” v. care ar putea sã reprezinte un prototip latin a l i c u l a.. 51): „sã sã ºtie ce s-au ales ºi Iorgãi logofãt Aricescul cu megišaºii den Dermãneºti partea lor de moºie de acolo ce sã chiamã Dermãneasca stãnjãni 120.. topogr. – Aricealã. certains villages roumains.. v. deminutiv din a l i c a.

ariciul cautã sã se asigure ºi mai bine în cuibul ce-ºi sapã pintre buruieni sub pãmînt. unde pare a fi atît de mulþumit cu al sãu ºi numai al sãu. De aci: Proverb: „Ariciul cu meºteºug se prinde ºi vrabia cu mei” (Pann. „s-a s t î r c i t ca un arici” sau „s-a z g î r c i t” Descîntec de „vãtãmãturã”: „Nu rage ca buhaii. încet ºi mîndru. ramurã (Stãncescu. Cînd ariciul pãºeºte. nemic nu-l zugrãveºte mai bine ca ghicitoarea poporanã: „Merge paºa pe uliþe Cu trei mii de suliþe…” (Revista popularã.. Marian.. 17): „Ia spune ºi tu. p. 1884. acolo?…” „Parcã-i un arici. I. 321) Altã ghicitoare despre arici: „Am un unchiaº mare C-o sutã d-araci în spinare…” (G. 136) 366 .ARÌCI Cînd îºi ascunde sub sine capul ºi picioarele. p. 254) Basmul Pici. Orlat). p. c. p. Descînt. Stãnescu. Basme. Dîmboviþa. se zice despre cel sfiicios. 43). 125).. 45) În Bucovina aceeaºi ghicitoare: „Hanþul Zbanþul Cu o mie. 326. de suliþi”. Nu te zbate ca chiticii…” (Albina Carpaþilor. c.. încît proverbul zice: „Te rãsfaþã într-al tãu Ca ariciu-n cuibul sãu…” (Pann. c. Locuþiune proverbialã: „s-a fãcut ghem ca ariciul” (Negoescu. p. p. (Sbiera. Poveºti.D. mãi ciobãnaº. Poez. o poveste. care vorbeºte fãrã a se uita în ochii omului” (S. Simu. Pilde. 1879. Pietroºiþa). Dîmboviþa. Cu acelaºi sens: „s-a z g u l i t c a un arici” (R. pe care nu poþi pune mîna ºi de care se feresc animalele. Nu necheza ca caii Nu te z g î r c i ca aricii. Destul de apãrat prin puternica-i armurã. pop. II. Transilv. 217) sau: „am un moº bãtrîn ºi urcã aracii la deal” (Ispirescu. Bilciureºtii).T. Ce stai s t î r c i t ca un arici. ariciul ne apare ca un mare ghem spinos.

Dîmboviþa. Titu). Bodãeºtii). Bujoescu. Neculau. Michãescu. v i e z u r e. mai propriu însã a r i c e. Ariciul scoate un glas despre care se zice cã p u f n e º t e (G. Pîrlita). d. Dobrogea. c. „Ariciul ºi v i e z u r e l e sînt piez rãu” (I.D. G.ARÌCI Þepuºele ariciului. este un pãcat a-l bate sau a-l omorî. Priþescu. cfr. Cucuteni). cel puþin în parte. 310): „Hnrogrnl. „Ariciul a fost întrebat de D-zeu la facerea lumii. Mavromolu). atunci cînd a fãcut Dumnezeu pãmîntul. cã Dumnezeu. ºi pentru aceea e pãcat sã se omoare” (C. „Ariciul se zice cã ar fi urzit pãmîntul cu D-zeu” (I. 11. degetele ca þepoaiele. din contra. Uscaþii). Buzãu. I. p. Fruntiºenii. „Ariciul a urzit pãmîntul împreunã cu D-zeu” (M. zidirea lumii. mãre. c. Alban. Iepurenii) sau f o r c o t e º t e (Carare. Deja la vechii greci ariciul era privit ca cel mai ºtiutor din toate vietãþile: poll'o‹d' ¢lèphx. el a umblat cu un ghem ºi a urzit pînã unde trebuie sã fie uscat ºi pînã unde trebuie sã fie apã” (I. Neamþ. Severin). încît nu e de mirare dacã românul îi atribuie. c. ari”. c. Românii niciodatã nu omoarã pe arici. Snoave. cît un talger. În basme. Spineanu. cu care vechile texturi ºi poporul confundã uneori pe arici: Glosar slavo-român. c. „Fiindcã ariciul a ajutat la urzirea pãmîntului. Tãtaru). Mährchen II. circa 1600 (Cuv. unghiile ca coasele. c. Dumbravã. Serbenii). „Pe arici oamenii nu-l omoarã. c. c. c. Muscel. P. el a învãþat pe Dumnezeu sã facã vãi ºi munþi. Chisencu. nu numai pentru cã el stãrpeºte unele insecte ºi prinde chiar ºoareci. mythology II. la urzirea pãmîntului. Tutova. picioarele ca rãºchitoare…” (G. Radescu. Hahn. se cheamã g h i m p i. 103). – o credinþã poporanã. „Poporul povesteºte despre arici cã. atunci 367 . Dîrmãneºti). Tot aºa se cheamã glasul viezurelui sau bursucului. ¢ll' ™c‹noj ™n mšga (Gubernatis. ca sã nu fie pãmîntul neted. c. Zoolog. Ispirescu. c. Brãila. c. capul ca o cãpiþã. Ceacîru. Fãlciu. Traian). cãci despre arici în parte se zice. 92: „Spun. care dintru-ntîi trebui sã fi privit numai pe v i e z u r e. Prahova. dupã ce a urzit pãmîntul cu ariciul. „Poporul crede cã. Satu-Nou. c. cã: „Ariciul la o casã e cu noroc” (I. Neamþ. c. matahala numitã Mama-Pãdurii se descrie în urmãtorul mod: „ea avea numai un ochi. „D-zeu a trimis pe arici d-a urzit pãmîntul” (P. Teleorman. „Se zice cã ariciul dintru-ntîi mergea în picioare. ca ºi pe un om” (P. pãrul ca a r i c e l e. cozile ca mãturoaiele. Mãrãcineni). Georgescu. Filipeºti. dinþii ca secerele. Voiculescu. cãci e de cînd cu urzirea pãmîntului” (I. Ciobanu. dar mai cu samã fiindcã joacã un mare rol în cosmogonia poporanã. I. carnea cea rãnitã coace de 9 ori pînã ce se vindecã” (N. Dobrea. Iaºi. bãtr. Popescu. avu poftã sã facã ºi oameni…” Despre chipul acelei urziri a pãmîntului. Galaþi. c. ªtefãnescu. Teodorescu. c. dacã se împunge cineva cu g h i m p i i ariciului. Mãlãieºti). Dolj. ori f o r c ã i e º t e (T. Dermonescu. legenda se dezbinã în mai multe varianturi. Teleorman. Cînd însã.

Dintr-un alt punct de vedere. dar mare de vrîstã” (D. ci Dumnezeu. albina ºi ariciul. sc. ariciul zicea: Vezi! Parcã el nu ºtie sã facã vãi adînci ºi munþi înalþi!…Cînd a isprãvit ariciul vorba. Dracul este acela de la care albina aflã pe furiº ºi apoi destãinuieºte lui Dumnezeu meºteºugul de a aºeza pãmîntul. cumãtrã! Da ce vînt a bãtut?–Am venit sã-þi cei un lucru. Coºereni). ariciu s-a-nhiorat dã faþa Domnului. i-a zis: Bunã ziua. dîn lat ºi ºes cum iera sã hiie. Neamþ. ce s-ar rãstogoli ºi ºi-ar înfige ghimpii sãi în toate încercãrile timpului de faþã…” Basmul Douãsprezece fete de împãrat (Ispirescu. ºi s-a dus drept la Dumnezeu sã-i spuie…” (D. – Da bine. s-aºa stã d-atunci…” O paralelã a legendei cosmogonice de mai sus se gãseºte ºi la bulgari (Dragomanov. ºi Dumnezeu s-a necãjit ºi l-a blestemat sã rãmîie ghiem. cãci pãmîntul era mult grozav. Ialomiþa. – Ce? – M-a trãmis Dumnezeu sã-mi spui cum sã aºeze pãmîntul. Ariciul darã þine la noi locul demonului dintr-un mit dualistic despre zidirea lumii. 117: „ariciu iera voinic. Georgescu. Drajna-de-Sus). unu dã urziealã º-altu dã bãtãturã. „Cînd a fãcut Dumnezeu pãmîntul. cumãtrã. Opincaru. Din legenda despre bãtrîneþea ºi priceperea ariciului s-au nãscut la noi unii idiotismi foarte caracteristici. Aºa i-a zis albinei sã se ducã la arici ca sã-l întrebe pe el: ce este de fãcut? Cînd a sosit albina la arici. c. cu barba mare. Concina. 2: „ºtii cu ce sameni de o oarã de cînd te zbuciumi ca un oarecare fost orator la tribunã? Cu un arici de 60 de ani. îl îndemnã ariciul sã se însoare de a doua oarã…” În ultimele douã pasage: „spusese ariciul” ºi „îndemnã ariciul” însemneazã întocmai ca: spusese d r a c u l. îndemnã d r a c u l. urcîndune pînã-n epoca zoroastrismului. Rãmas singur. c. ºi chiemîndu-l sã-i þiie doo ghiemuri. rîpi. p. 333): „A fost odatã un om. în Persia. 368 . s-a scovîrdat ºi s-a prefãcut în mãluºteanuri. Prahova. albina zbãrrr! dup-o floare de lubene. un mit a cãrui urmãrire metodicã ne-ar duce. cumetre! Ariciul a rãspuns: Mulþumim d-tale. a scãpat un ghiem dîn mînã: din astã pricinã pãmîntu. Jipescu. p. ºi la vale sã se dea de-a roata” (Mironescu. Frumoasa). mãtci. ªi rãmîind vãduv de muma copiilor. eu un biet ghiem ce sã ºtiu?… Albina ºi-a luat ziua bunã º-a plecat. cînd urzia Dumnezeu pãmîntu. unde se pitise ca s-auzã ce va zice. colnice. Pare cã-i spusese ariciul la ureche cã are sã se petreacã între ele ceva pentru dînsul…” Basmul Copiii vãduvului (ibid. Alexandri. 240): „Flãcãiandrul însã se furiºã ºi de astã datã de întrã în cãmara fetelor ca sã asculte la sfatul lor. 431). poate. munþi. c. 1876. cã e mult grozav ºi nu se pricepe cum sã-l puie. p. Malorusskiša predaniša. Basilescu. înþelepciunea ariciului este lãudatã chiar de Sfinþii Pãrinþi. albina ºi d r a c u l. vãgãuni.. p. Kiev. vãi. El avea o fatã ºi un bãiat. „Ãsta-i ca ariciul de cînd a urzit Dumnezeu pãmîntul. nu se pricepea cum sã-l aºeze ca sã-i facã loc.ARÌCI Dumnezeu i-a dat ariciului sã se poatã face ghem. – se zice de omul mic la stat. Rãmîne a se cerceta. piscuri. Legende. dar acolo personagele nu sînt Dumnezeu.

„Deacã se tund ghimpii de pre arici ºi se dau la oi în sare. a r i c i. dupã ce merge la vie.. întîiu se saturã el de struguri. 351).. „Pielea de arici se pune pe botul viþeilor ca sã nu sugã” (P. v. care-l pune în miºcare ca ºi cînd ar danþa.D. apoi a r i c i ca joc copilãresc ºi ca danþ þãrãnesc etc.. Cu salbã de nouã lei ªi ia zestre Nouã þeste ª-un ogar Dupã car…” (G. A r i c i u l fiind simþitor la zingãnitul metalului. etc. 97) 369 3ARÌCI. Predice. Poez. 119: „sã facem cum face ariciul. jeu enfantin. Haþeg).: sorte de Démiurge.. – Pãmînt… s. a r i c i ca boalã la plante. consulté par Dieu lors de la création du monde.D. sorte de danse populaire. popul. 2ARÌCI. p. – MamaPãdurii. ºi apoi scuturã viþa de cad broboanele jos. t.T. arici a dat naºtere la o numeroasã familie de cuvinte. s. de choréogr.49: „cine va mãnca lupŠ sau vulpe sau cãine sau pisicâ sau aricšu sau pâlºŠ sau nevãstuicâ sau véveriþâ ºi º-altele altele cãte sãntŠ necurate…” ªi-n medicina poporanã.m. . Pogonici.m. 374). despre cari a se vedea la locurile cuvenite. – Bursuc. – Forcãiesc. Cu cercei De ghiocei. 1640. 2.ARÌCI Antim. f. – Broascã.. de mythol.T. lArici (p. copiii iau un cleºte ºi un vãtrai sau o tingire. v. Albinã. Pe lîngã sensul sãu propriu zoologic ºi pe lîngã cel mitologic. Între fermece este ºi unul: „fapt cu sînge ºi cu maþe de arici” (G. – Aricioaicã.4…Arici. precum: a r i c i ca boalã la om. de aci verbul a r i c e s c cu adjectivul a r i c i t. intelligence créatrice. t. pop. a r i c i ca boalã la cai ºi la vite. ariciul þine un loc destul de însemnat.: 1. ºi se tãvãleºte pre dînsele de se înfig în ghimpii lui. oile nu mai cãpiazã” (Acelaºi). p. imitant les mouvements d'un hérisson. Du-te la moarã ªi te-nsoarã ªi ia fata lui Cicoarã. cã. Proverbe. le lovesc cu zgomot ºi cîntã: „A r i c i. ºi duce ºi puilor…” Totuºi Biserica numãrã pe arici între vietãþile cele spurcate. – 2. Olteanu. Pravila de la Govora.3.

Ialomita. Plopana) s-a nãscut între cei mari petrecerea numitã arici. Teleorman. Ioachim.D. Maior. Iaºi. Vaslui. ariciul este un danþ comic: danþuitorii. iar lãutarul cîntã aria ºi cuvintele. dupã ce prind pe chef. Sã adãugãm însã cã acest epitet face aluziune anume la rolul cel cosmogonic al a r i c i u l u i. Odaia. Stãnescu. c. Dolj. Tuluceºti. Galata). c. c. „În loc de „Cicoarã”. Tangujii. v. toþi ceilalþi privind ºi fãcînd haz…” (I. Gheucã. Covurlui. ariciul. Bãileºti). c. Iatã ºi aria olteneascã a acestui danþ: Cuvintele acestei arii sînt: „Arici. arici pogonici bis Ce-ai cãtat e-aici? A 370 . fac pe unul dintrînºii a r i c i. care se întinde imitînd întogmai miºcãrile acelui animal. Flãcãii ºi fetele îl joacã în chip de horã. lArici (p. Petroiu) Din acest joc copilãresc de-a a r i c i u l (I. cunoscutã pe la þarã în România întreagã. G. Tutova. care – dupã credinþa poporului – umbla cu ghemul la urzirea pãmîntului de cãtrã Dumnezeu.ARÌCI unde d. c. Teodorescu explicã foarte bine pe „Pogonici” prin: „care mãsoarã pogoanele”. Alesandrescu. 2. „Între danþuri din popor este ºi ariciul” (I. 351). preut C. Descrierea cea mai amãnunþitã a acestui danþ þãrãnesc o avem din Oltenia: „Ariciul se joacã în douã feluri: 1. G. La nunþi. Teodorescu. c. în unele varianturi se zice: „ªi ia fata lui N e c o a r ã…” (I. Popescu. c. mai ales articulat.

Cînd calul asudã tare. „Ariciul la cai vine din sudoare.ARÌCI Dracul te-a adus pe-aici. urmeazã: „Pleacã astãzi cã se-nsoarã ªi ia fata lui Cicoarã. t. Cã e mic ºi giumbuºel!” (P. Cu cercei de ghiocei” – etc. Ciocãlteu. s. une espèce de dartre.m. întrã prin pori împregiurul copitei.: 1. cu acelaºi refren ºi cu aceeaºi repetiþiune. pelea crapã ºi dã sînge. Nazaret. bis Arici pogonici!” A Apoi. bis Arici pogonici A Pleacã ariciul la moarã. . t. verrue.. care dã acesteia un aspect solzos. bis Arici pogonici! A Frunzã verde sãlcioarã. v.m. care prin formã. Lex. arêtes. v. se cheamã º u b e t (T. Budan. Frunzã verde trei oglici. queue de rat (des chevaux et des bêtes à cornes). – Aricit. în adevãr. 2. s.3Arici. O boalã de pele. însoþitã de aceeaºi arie. Cu plãntici de sfîrc de bici. Ariciul e mititel. de vétérin. Mor fetele dupã el. carnea se cangreneazã.D. fiind foarte iute ºi sãratã. durillon. stînd în loc. cu acea deosebire însã cã prin aceasta se înþelege boala în stare acutã ºi care se vindecã. pe cînd arici e cronic. Ariciul la vite cornute se face la iia picioarelor ºi la pîntece. ºi se încheie cu: „Frunzã verde zãrzãiel. Speranþã). Frunzã verde dedeþei. acolo se strînge ºi. herpès. dentîi 371 5ARÌCI.: mules. La macedo-români. se aseamãnã cu un a r i c i. o sgrãbunþã primejdioasã”.. 1. – ªubet. 31: „arici. Galiciuica) Acest cîntec învedereazã pe deplin naºterea danþului poporan din jocul cel copilãresc. c. apoi se umflã piciorul la copitã. Dolj. Sinonim cu a r i c e a l ã. arici însemneazã „neg” sau „negel”. De aci adjectivul a r i c i t „couvert de dartres” sau „couvert de verrues”. de méd. sudoarea curge pe picioare pînã la copitã. Un fel de boalã de picioare la cai ºi la vite. pãrul nemaicrescînd pe piciorul cel bolnav. o variantã coreograficã foarte interesantã a ariciului. 4ARÌCI. În Moldova.

de botan. Cînd la vite cornute se face arici la copitã ca la cai. t. la Gazetã. „Ariciul e o umflãturã ce o fac boii ce umblã mult la cãrãuºie. G. Nume de plantã. Maidan). Mangiucã (Botanica româneascã. cari aºteptau acolo. Seulescu (Arhiva Albinei. rouille. Un cal bolnav de arici este a r i c i t. cînd o plantã capãtã aceastã boalã sau – altfel zicînd – se b u r e þ e º t e.S. ba ºi italieneºte aceeaºi boalã la cai se cheamã „ricðiolo”. Mirceºti). – 2Tãciune. 6ARÌCI. tufari se zice cînd arboreii mîncaþi de vite agiung a se a r e c i (cangrenà)”. c. 1847): „Ciorlani. Vaslui. „Cînd calul se rãneºte la picioare. surtout de la vigne. judele comunal din Gherliºte. Ivaºcu parocul. s. La vreo douã zîle dupã aceasta. calul sau vita s e a r i c e º t e. cum se cheamã acea plantã. la ce ei rãspunserã: Arici. Drept aceea numirea româneascã de arici a acestei plante trebuie sã fie foarte veche ºi tradiþionalã. 1874. ºi nu poate fi numire de întîmplare…” Sã se noteze cã ºi franþuzeºte aceastã plantã se cheamã „tête h é r i s s o n n é e”. De aci apoi verbul: a s e a r i c i ºi adjectivul a r i c i t. am cãutat în vorbariul etimologic botanic: ce însemneazã greceºte «echinops»? ºi spre mare surprindere a mea am aflat cã «echin» înseamnã a r i c i ºi «ops» prospect. Deci întrebai pe 6 locuitori din Gherliºte. . nr. deoarãce este învelitã ca un a r i c i ºi daca-i rupi coada nu ºtii unde-i este capul. 1874. e mai primejdios (G. literalmente a r i c e l. De faþã au fost d. Se face la cîte un picior” (M. deoarãce corespunde conceptului vechi grecesc. c. s. Sã se observe cã ºi germanii au în veterinãria lor cuvîntui „Igel” = a r i c i. apoi creºte ca un pumn legat de piele numai printr-o grosime de un deget. formã. – Aricealã.ARÌCI ca o bolfuºoarã sau ca o nucã. se zice cã are arici” (I. în Familia. Liuba. o vitã – a r i c i t ã. – 2Burete. p. 1Arici. Neamþ. v.: sorte de maladie végétale. c. d'agron. vãzui în liveadã un loc plin de aceastã plantã. Demetriu.. t.m. D. Suceava. Constantiniu. numitã încã t ã c i u n e ºi b u r e t e. „Arici pe butuci de viie = der Brand an Reben” (Sava Bãrcianu). „Arici la vite este un fel de zgaibã crescînd jos lîngã copitã ca un burete” (S.. Marienescu. v.m. întrebuinþat mai în specie la românii din Banat. boulette. c. Suplem. lArici. – Aricit.: Echinops. fiind eu într-o comisiune ambulatorie de pãdure în procesul urbarial al comunei Gherliºte. Ioan Popovici. v. 586) constatã existinþa ºi explicã originea acestei numiri: „În 23 sept. iar ca verb. apoi Pavel Lepa. se vindecã lesne. M. ºi ajungînd comisiunea la punctul mai înalt în pãdure la liveada numitã Polumb. Banat. Doamna). lArici. At. venind înapoi la Oraviþa. ciriteie. Lupescu. O boalã a plantelor. 4l. 372 7ARÌCI. Broºteni).

Fruntiºenii). n. Haþeg). nici cu cuie. care se va gãsi apoi la uºa îngrãditurei…” (T. este de coloare roºie-argintie. aduce iarba-fearelor la troacã. în Tecuci (c. com. se crede a fi o buruianã ce se gãseºte printre alte ierburi ºi cu care se poate strica sau descuia orice încuieturã. – v. numit înainte Puþul-Ari- c i u l u i (Frunzescu). spre a o gãsi. pr. m. Aricioaica ocupã un loc foarte interesant în mitologia poporanã românã. ºi troaca cu peatrã cu tot sare de pre puiul ei. în Gorj (c. v. Deja Enãchiþã Vãcãrescu (Poez. pe troacã sã se punã o peatrã mare. în Rîmnic-Sãrat 373 . pr. în Olt (c. Aricioaica mîniatã A fiarãlor iarbã catã. sã se bage sub o troacã. s. 9ARÌCI. ARICIOAICÃ. pers. Deschide cum o aduce. Folteºti). Ferraria). lArici.. Gura-Boulul). Polovragi). venind ea ºi neputînd întra la pui. Ca rubinul roºioarã. Tutova. iarba apoi rãmîne lîngã troacã…” (P. Sã n-aibã loc de ieºire: Numai prin uºã se poate Ei d-acolo a se scoate. Cu prea puþine varianturi. poporul îi mai zice a ferului. Olteanu. 337) a descris aceastã credinþã poporanã foarte rãspînditã: „— Am sã v-arãt o minune… — Ce este minunea? spune! — Vã rog. În tot felul se munceºte Pîn-în sfîrºit o gãseºte. Aricescu.f. A r i c i de partea femeiascã. la atingerea cãriia ferul se sfãramã în clipã. hérisson femelle. Numai prin concursul ei se poate descoperi fabuloasa plantã numitã iarba-fearelor (Eisenkraut. va alerga ºi va aduce acea iarbã.ARICIOAICà 8ARÌCI. trebuie a îngrãdi bine cuibul unei aricioaice ºi a pune la gard un lacãt. atunci vine m a m a a r i c i u l u i.. Cioban. Corod). κi ia puii ºi se duce…” „Se zice cã iarba-fearelor se poate cãpãta aºa: sã se prindã un pui de arici. legenda circuleazã tot aºa în Covurlui (c. n-o luaþi drept glumã: Trei a r i c e i fãrã mumã I-am închis cu îngrijire. „Iarba-fearelor. Lacãtul nu se descuie Nici cu cheie. Numele unui sat în Rîmnic-Sãrat. m. Buruiana e micºoarã. loc. n.

Moþoiaº. adecã o umflãturã cu ranã la închieturile de jos dinapoi a picioarelor. numaš de pre graš sã cunoºtša.: rouillé. apoi în genere.. Aricesc. Fondul acestei credinþe este de origine italicã.: dartreux. reprezintînd toate sensurile cele patologice ale cuvîntului a r i c i. delŠ înpungša ºi-l potricãliša de-aŠ scosŠ v â r c š preste tot trupul. Astfel. 1. unde sântŠ þãnþariš mare ca všespile. ca ºi cînd s-ar trage d-a dreptul din numele animalului a r i c i.. de vétérin. Sculenii). un om bolnav de zgaibe este aricit. v. „Aricit se zice la un cal sau bou ce are a r i c i.. Synax. X. 2.. – Aricealã. numaš cu sãmnatul sfinteš cru o aŠ tãmãduit…” Budai-Deleanu (Dicþ. pe cînd cuvîntul însemneazã z g ã i b o s. étiolé etc. Rîioasa). precum ºi la românii de peste Carpaþi (Fãgãraº. admota quadam ab his herba. Cîine de oraº. o plantã bolnavã de tãciune e aricitã. Mãlãieºti).). t. 1887. La aricioaicã în Banat se zice a r i c i o a n e (S. c. -Ã. Alboteºti) etc. în Muzeul istor. p. 1683. citînd cuvîntul dupã Dosofteiu. 18. Domn din Fãgãraº.. ghen.. în Brãila (c. stachelig”. ºi dupã ºšase luni deaca º-aŠ venit la chilie. Copãcel etc. 20). maigre. d'agron. rauh. din Bucur. 16. 4. despre St. Fãcut pe fugit…” 374 (Þara nouã. elabi creditur vulgo” (Plin. un cal bolnav la copitã ori o vitã este aricit sau aricitã. – Iarba-fearelor. „action de gagner le javart” (Cihac). Marutha: „ºi aricitâ þâþa uniš femeš cu bunãtãþ. Pe-un cal aricit De vine stîrcit. – -oaicã. Dosofteiu. Tîmboieºti).f. despre St. ci g h e u n o a i a era aceea care descoperea iarba fearelor: „adactos cavernis eorum (picorum) a pastore cuneos. ms. fevr. în Teleorman (c..ARICIOAICà (c. aºša-š era peliþa aricitâ…” Ibid. H. 3. Este participiul trecut din verbul a r i c e s c. t. Vaidarecea. Liuba. Sãruta-mi-l-aº. din ºederea vitei într-un loc gunoios plin de apã” (P. c. Huºianu. Maidan). adj. fãrã însã a aduce vreun pasagiu. ghimpos”. 1Arici. Macarie din Alexandria: „sã dusâ la pustie adâncâ de ºedzu ºšase luni acolo. în Prahova (c.: atteint d'arêtes ou de mules. atâta era de schimosât ºi o r b ã l c i t preste tot trupul cât sãmãna cu pišalša piluluš. ca expresiune a unei stãri bolnãvicioasez orice fiinþã foarte slabã se poate zice aricitã. c. v. de méd. s.N. Balada Jigmon-Crai: „Moþoi. t. 190) lARICÌT. dar la vechii romani nu aricioaica.). . ARICÌRE. îl traduce greºit: „aricit. adecã „aspru.

2ARICÌT. dacã pãmîntul îi uscat.6Arici. sau stogŠ cu arša. Transilv. s. provenþ. toute surface plane. e i r a etc. de vétérin. care este cel de cãpetenie. p. Orlat). ARICITÙRÃ. se carã apã ºi se udã. În primul sens. cãci aºa numai se poate strînge sãmînþa curatã. ºi aceasta pentru 4 cai. v. pe lîngã care ne întimpinã însã ºi arie. sau casâ. f. ital.f.. pre unii ca aceša ca sã-i ardzâ în focŠ…” Dosofteiu. lit. a cãriia mãrime se face de 6 stînjini în toate lãturile dinpregiur a parului bãtut în mijloc. – v.5. Rãdic.. 13: „ceša ce vorŠ aprinde casa omului sau arša cu pãinša. prin a ta milostivire ºi bunãtate. v. sau arša cu fãnulŠ. 82 b: „Oarecine va arde o curte oarecaré. f. iar dacã-i moale. împle ºurile lorŠ de totâ dulaþa de rodâ…” Biblia lui ªerban-vodã. 1. grange. c.. 1004). blagoslovšaºte ºi mulþšaºte ºi arša aasta ºi cãratulŠ vipturilorŠ ºerbilorŠ tãš. Faþa ariei se ciopleºte sau prãºeºte. se aºterne paie pe dînsa. cela ce porunciºŠ pãmântuluš sã scoþâ rodâ. a r e a. p. 1887. de unde span. s. aire. (Cihac). dupã aceea. sã ša certare în 8 aš…” Pravila Moldov. Liturgiar. ÀRE (plur. ºi portug.n. e sinonim cu s t o d o l ã ºi h a r m a n: o împrejmuire înlãuntrul cãriia se îmblãtesc sau se trierã bucatele. 1646. fântâna bunãþãþâlorŠ. Simu. 1688. Dupã ce s-au bãtut bine faþa ariei.. f. fãrã þãrnã. mules. Forma româneascã cea veche este are. 4. Ion Ionescu. t. arii ºi ãrii). Domne DumnedzãulŠ nostru.: arêtes. Latinul ° r e a sau ° r i a. uneori f ã þ a r e avînd în mijloc un p a r. lÀRIE s. articulat area. Românii din Bihor rostesc pînã astãzi disilabic: are (Conv. arie ºi teascŠ n-au conoscut pre eš…” „…dilexisti munera super omnem a r e a m tritici. depãrtaþi de un pas de la par…” Pravila de la Govora. se mãturã ºi apoi se pun de giur împregiurul parului din mijloc un rînd de snopi. – v. Participiul trecut din a r i c e s c luat ca substantiv.. Întinderea ariei se zice f a þ ã sau f ã þ a r. 1845. ºi de 9 stînjini pentru 8 cai. în pizmâ pentru sã-ºŠ rãscumpere despre vreun vrâjŠmaº ce-i va fi fãcut vreo rãutate. ARIDÌC. 1683 (Slujba antimisului. în loc de a r i c e a l ã. 1640.ÀRIE „Un porc mic ºi aricit…” (R. Aricealã. 48 a): „Molitvâ la arša cša cu pâšne. 2. se vîrã caii ºi o bat bine pînã cînd rãmîne netedã ºi vîrtoasã. I: „…iubit-ai dãri preste toatã ariša grâuluš. Aricealã. 185: „Trieratul în Moldova se face în chipul urmãtor: mai întîi se pregãteºte ariia. IX. a r e a et torcular non cognovit eos…” 375 . a j a. Os. Calendar.

p. pop. La aria d e a r a m ã cãrau. Paremiar. II. 11: „…cãruša e lopata în mâna luš. lit. 46) Descîntec „de albeaþã”: „La aria cu-mblãtitori o duceþi. 73): „Ca la arie cînd vînturã. II. care pocesc oamenii” (Ilfov. Poez. Din snop claie fãcea. cãci cred cã pe ea joacã noaptea ielele. 1888. La aria d e a r a m ã Cu s t î l p u l d e a r g i n t…” (Ghibãnescu.are…” Colinda Plugului: „Cu stînga pologea.. Din polog Snop. 1683 (noevrie 8. et congregabit triticum suum in horreum…” Ultimul pasagiu sunã la Varlam. fišul luš IoasŠ. bunãoarã: Dosofteiu. ºi va aduna grãulŠ sãu în jitniþa sa…” ªi mai jos. 5) „Niciodatã oamenii nu se culcã pe arie.. 4).D.. La Iordachi Golescu (Conv. mlãtiša grâu î n t r . III. p. . 89 b. în Þara nouã. Din claie F a þ ã a l b ã de arie…” (G. Ca-mblãtitorii în grabã Mii ºi fãrîme s-o facã…” (Marian.T. ºi va rãni area sa. Unii carã mocãneºti încãrcau. ºi va aduna grâul lui în jitniþã…” „…cujus ventilabrum in manu sua. Descînt. 89 a: „acela ce lopata lui šaste în mãna lui. iar grîul jos rãmîne” – o zicãtoare cam revoluþionarã. Unii snopi fãceau.are înpreunâ cu grãulŠ…” Ca ºi alþi substantivi începãtori cu a-. f. 1643. p. Matth. paiele în vînt se duc. et permundabit a r e a m suam. ºi vã curãþi area luš. 142) Într-o variantã a acestei colinde: „Unii secerau.ÀRIE dar tot acolo ºi forma are. f. în Analele lilerare. ºi surdul îl povãþuieºte unde sunã” (Pann. 1874. cuvîntul arie îºi asociazã mai cu preferinþã pe î n t r u în loc de î n.. f. de douã ori: „…ca ºi într-o are grãulŠ cu pleavele…” „…acmu încã eºti î n t r . 1887. 100). 7 b): „ªi Ghedeon. Alþi proverbi: 376 „Orbul îºi cautã acul în aria cu paiele. p.

. 144. rotunda arie a pãmîntulul…” A.: air. sur la Val.. p. III. ºi þeara s-au rãdicat asupra lui. – v. în Bibl. în grai se aude mai mult ãrii. p. 63 a): „j i t n i þ ã. mai ales prin peirea lui Despot-vodã. 1694. 2Harman. II. cîntare frumoasã ºi cu mãiestrie”.” Constantin Brîncoveanu. -EASC. ARIENÈSC. Sultãnica. Urechie.. I. v. Theodorescu. s.f. cum ºi stogurile ce vor fi departe de sat ºi se va fi obicinuit ca sã se îngrãdeascã iar㺠dator sã fie vornicul cu sãtenii sã puie sã le îngrãdeascã. literalmente: acela care þine sub cheie aria = = j i t n i þ a. s. d'astron. Cîntec. 170: „Cerul. m. Îl are ºi Leþiconul Budan: „Arie. Ialomiþa. Arian. p. Asemine sã se urmeze ºi la ariile cu pîne ce vor fi aproape de sat. prin care se cerneau mãrunþel razele soarelui. – Felezuiesc… 2ÀRIE. 1778. cu acelaºi sens ca italieneºte: „pagare insù l'aja = pagare immediatamente o sul luogo ov' è il creditore” (Tommaseo) – zicãtoare de veche origine italicã agricolã. p. 41: „Stogurile de fîn ce vor fi aproape de sat sã le îngrãdeascã. O localitate foarte memorabilã. ºi nãdejde de 377 .. Il n'en existe plus aujourd'hui que le nom. presãrînd aria umbritã cu boabe calde de luminã…” v.” Arie cu sens de suprafaþã netedã în genere: De la Vrancea. ed. 60: „Le Vel K l o u t z i a r d'Aria. în fînaþe ºi la arii…” La plural. nom d'un endroit historique. dacã au vãzut cã l-au viclenit toþi boierii ºi l-au pãrãsit toþi slujitorii. Iar de se va întîmpla stricãciune în þarinã. n. Arie e un italienism.f. – Fãþar. Letop. Curat româneºte: c î n t e c. t. întrodus în grai pe la începutul secolului. Rãºcanu. Soc. 1Harman. – Zic. Boieriei de j i t n i c e r din Moldova îi corespundea în Þara Româneascã boieria de c l u c e r za arie sau de arie. 184: „Atunce Despot-vodã. din Moscva. c. appartenant à la doctrine d'Arius. fie ca vorbe. loc. v. popul. Lupºeanu). p. Nuvele. 3ÀRIE. fie ca muzicã. în grãdini. Condica de venituri ºi cheltuieli. dã în limpede. adj. de origine munteneascã (ms. Lefile ºi veniturile 1776. 118). f. p. Aceeaºi sinonimicã ne întimpinã în Dicþionarul slavo-românesc circa 1670. ca un coviltir argintuit.ARIÈNI „Decît în faþa ariei mai bine în capul locului” (ibid.. Il étoit autrefois inspecteur des magazins de foin et d'orge qu'il distribua aux Boyars et aux troupes. ºi acopere. scuturat. ARIÈNI s. Vlahuþã. arie. de mus. 101: „se uitã în sus la crengile negre ºi fãrã nici o frunzã ale marelui pom.. t. ºi se aºezã trudit sub straºina-i largã. plur. pr. 30: „S-aŠ dat Raduluš vel c l u c e r z a Arie i luš Hasanache clucer pentru chieltueala fãnuluš…” Bauer. „Am fost azi cu cuºca pã la ãriile sohãþenilor º-am prins vo 12 potîrnichi” (Th. P. ARÈNI. Arheol. Mém. chanson.

ºi anume în partea despre oraº.Arenilor. p. pe lîngã Turda – mai sus pe Arieº se vãd satele Câmpenii. din Biblioteca Academiei Române. s-au aflat o mulþime de dãrzi. Cr. Iatã ce ne scrie d. t. era ca un fel de mahala a Sucevei. m. îmbrãcat domneºte. vechea capitalã a Moldovei. de géogr. – v. cînd s-a arat. – Suceava. II. pe care e sãpatã marca Moldovei…” v. Harambaºã. – Armenesc. care lung timp a fost imaº. Marian: „Numai amintirea s-a pãstrat pînã astãzi în numirile Areni ºi P o d u l . p. ARIȪ. A r i a n i. ARIMBÀªÃ. a cãror zidire aratã cã sînt foarte vechi. 378 ARÌN.ARIÈNI ajutor de undeva de la prietinul seu Laski nu-i vine. În nãsipul lui se gãseºte aur. Ariani (arÀni) dupã ms. ARÌETE. Se ºtie cã la români: „numele de armean a devenit sinonim cu arian. ºi acolo ºi-au aºezat oastea de au þinut tîrgul Suceava…” Arienii darã. Letop. unde era þeara adunatã sã se închine Tomºii…” A doua oarã Arienii se menþioneazã în cronice pe la 1691: Nic. 527: „Mai sus. lCriº.F. n. nr. Aºa darã numele Arieni însemneazã pe eretici de ai lui A r i a. Scrieri III. Fragment geografic din sec. – Turda. p. pe apa Arieºului – carele. CCXXXVIII. iar P o d u l . Arieº. vor fi acuma vro 30–40 de ani de atunci. rivière en Transylvanie. se aflã ºi acum vro cîteva fîntîni. l. au eºit a f a r ã d e n c e t a t e m a i s u s d e S u c e a v a l a Areni. Rîu în Ardeal. de unde-i vine numele unguresc Aranvos. Archiv. aºa vãzãnd perirea sositã asupra capulur seu. – Olt. loc. Astãzi aceastã localitate nu mai existã. 33). – v. lArmean. peste care merge drumul mare sau împãrãtesc spre Transilvania ºi peste care se trece totodatã ºi-n þarina numitã Areni. ca ºi cînd ei ar fi eretici a r i e n i” (Melchisedec. în nemijlocita apropiere a acestuia.Arenilor se numeºte un pod simplu de peatrã. care trece prin Turda ºi se varsã în Murãº.. curge spre rãsãrit.2Arete.p o l i i t â…” A. frînturi de sãbii ºi multe alte obiecte de rãzboi. v. . Tot pe aceastã þarinã. Romanului I. Aria. ieºind apoi din strîmtoarea munþilor. care se cheamã Areniaº ºi-i zic a p ã . Scãriºoara…” v. La una este un stîlp mare de peatrã. XVII (Cipariu. literalmente „auros”. ºi anume despre partea unde se afla biserica a r m e n i l o r.: Aranyos. 1Anin. Pe þarina aceasta. Odobescu. 42: „în S u c e a v a au fãcut (Ioan Sobieþki) ocop pe giur c a p i º t e a a r m e n e a s c ã d e s p r e Aréni. p. Ponoarele. – Arian. prin muiarea nazalei. iar de aci forma româneascã mai veche Arenieº ºi apoi. 120 b. Costin. 434): „curã în jos o apã foarte frumoasã. S. – v. pr. p. Areni se numeºte o bucatã de þarinã în partea despre meazizi-apus a oraºului Suceava.

nãsip. Voicu.f. þ i r f ã”.: grain d'aune. Stãniºeºti). Psaltirea ªcheianã. – lAnin. 45: „De multe ori însã întrebuinþeazã. ca ºi cuvîntul ce urmeazã mai jos. c. O formaþiune din (plur. provenþala. 16: „ªi voi face sãmânþa ta ca arìna mãriš. p. ci ºi mantale ºi sumane…” v. petit bois. ºi sãmânþa ta va numãra…” „Et faciam semen tuum. t. s. CXXXVIII: „Numãra-š-vošu pre înºiš. Peste Carpaþi se aude uneori ºi sinonimul unguresc h o m o c. în loc de scoarþã. LXXVII: „ºi ploâ preste dânºiš ca pulberša cãrni ºi ca arina mãriš…”. ps. – lArinã. 1680. Si potest aliquis dinumerare a r e n a m terrae. luni a 5-a. împrumutaþe de la slavi. v. dau o negrealã cu mult mai bunã. de unde însã a trecut la un sens mai general. dupã cum spun româncele cele experte. „Pe la noi arinã.). 3ARÌNÃ. ºi maš cu asuprâ decât arina înmulþâ-sã-vor…” „Dinumerabo eos et super a r e n e m multiplicabuntur…” Acelaºi. Tecuci. 1577: „ca n ã s i p u l mãriei pasâri cu péne”. – Rediu. în Acad. Latinul a r e n a. sicut a r e n a m terrae. Sinonim cu n ã s i p ºi cu p r u n d. de poate cineva sã numere arìna mãriš. se cheamã o pãdure tînãrã sau nuielãrie” (G. Literalmente însemneazã a r i n i º. cãci arinele. et semen tuum dinumerabitur…” unde în Biblia lui ªerban-vodã. Aºa se cheamã. S. s. lAnin. negresc nu numai diferite lîneþe.. arine. fie din scoarþã de arin-negru ºi de prun amestecate cu calacan. adecã bobiþe de arin negru. 2Arinã. Se aude în Moldova. ca ºi r e d i u ºi þ i g l ã. Destul atîta. 1683. De š-aš trecut preste-arìnâ moale…” 379 . bosquet. 1651: „ca n ã s i p u l mãriei pasãri zburãtoare…” Dosofteiu. bobiþe de a r i n. cã cu negreaþa aceasta. unde la Coresi. trecut de asemenea în spanioala. Genes. Rom.. cari se folosesc de cãtrã þãrance la vãpsirea sculurilor. fie din arine. Marian. XIII. sable. circa 1550 (ms. mai ales în Bucovina.f. et sicut a r e n a m marium…” Tot aºa la Dosofteiu. LXXII: „…ºi ploa spr-inºi ca pulbere peliþe. iar la Silvestru. 2ARÌNà 1ARÌNÃ. 1688: „n ã s i p u l” Acelaºi. arine). Arinã ne întimpinã des în vechile texturi. s. Paremiar. de botan. 5 b. 138 b: „Cînd aŠ potprit marša ca-ntr-un foale.ARÌNà a r i n „aune”.. Leþicon Budan: „Arinã = prund. 1673. italiana. ps.f. Cromatica.F. ca arina maireei…” „…et pluit super eos sicut pulverem carnes. f. 1680. f.

a acestui uriaº ce a rãsturnat faþa lumii ºi pre care l-am urmat în ariniºurile Egiptului ºi în troienele zãpezilor Rusiei…” v.. Irindeaua. . désert. vb.: „arinez. – v. ARÌNDE. lAnin.. v. endroit sablonneux. 129) aninã este învederat o formã asimilativã din arinã. s. a r i n ã „sable”. Negruzzi. de choréogr.n. ARINÈT. prin sufixul -i º ca ºi-n sinonimii n ã s i p i º ºi p r u n d i º. ARÌNE. ARINDEAUA. Din . v. asimilat uneori în a n i n o s. Crinã. arinare). p. 380 2ARIN̪ (pl. popul.ARÌNà Ibidem. Bud.. În acelaºi mod. – Nãsip. v. arena tero vel lavo”. Datine. Aniniº. 139 b: „Ca arìna mãriš sta de multe Pasãrš pre•urš tabãrã nezmulte. sabler. Hãring. din arinã „sable” vine adjectivul a r i n o s. t. ARÌNGà A 1ARIN̪. întocmai ca „cununã = coronam”. f. 3Arinã.: sorte de danse populaire valaque. Scrisoarea XXIV: „istoria lui Napoleon. ºi verbul a r i n e z. C. artic. Aninoasa.f. sablonner. ARINÈZ (arinat. „senin = serenum” etc. ariniºuri). – v. Leþ. lAnin. – v. s. ARÌNG v.v. 3Arinã. De mîncarâ ºi sã sãturarâ ªi gingãºitura nu-º uštarâ…” Într-un boacet din Basarabia: „Unde mi te porneºti? Unde cãlãtoreºti? Pe drumuri de aninã Mergi în þarã strãinã…” (Burada.

ARINÒS. Avestiþã. deºi adesea ar putea sã se odihneascã ºi sã-ºi primeascã rãsplata vitejiei. literalmente „la sablonneuse”. Într-un basm din Banat.. Stat. totuºi nu se opreºte pînã a nu isprãvi întregul lanþ al izbîndelor. acoperitã cu fîneþe ºi pãdure” (B. Hercule et Cacus. artic. – Idrã. A. în Mélanges. de botan. Doljeºtilor. formã adjectivalã articulatã din a r i n ã „sable”. p. dupã un lung ºir de lupte. nr. – v.).: héros légendaire. Ca deminutiv din a r i e. 381 . zmeii furînd soarele. dupã cum era Ercule numai la latini. ARIÒR. cu cît eroul. Aninoasa. al distr. Tuducescu (Tribuna din Sibii. Ca nume de rîuleþ: Act moldovenesc din 1761 (Cond. Ana. 218-28). 388). deci în jos matca Ariroasãi unde sã înpreunã Ariroasa cu Bohonca…” v. le scapã de la ei fãtul-logofãt Aripa-Cîmpului. ARIOARÃ. – Inima-pãmîntului… ARÌPA-ÒILOR. Dicþ. – N. în traducere veche: „o bucatã de locu din hotar Stãnceºtii între Bohonca ºi între Ariroasa…”.): „un vad de moarã în fundul Arinoasei…” Prin asimilaþiune rotacisticã Ariroasa ne întimpinã deja la Bogdan-vodã. une colline en Valachie. f.m. 296. Ceva mai mult. adj. – v.. nr. II. lArie. ARÌPA-SATÀNEI. t. loc. Semo Sancus (semen. ARÌPA-CÎMPULUI. – 3Arinã. -OASÃ. v. 1515 (Cond. pr. foarte bine reprodus de d. luna ºi stelele. ºi mai jos: „peste codru pãn la Ariroasa. Iorgulescu. ARIPÀRE. prin sufixul -oarã = -ola. f. n. Aripat. popul. – R. s. ARIÒC. 1885. niciodatã la greci (Cox. – Arãpuºcã. însuºi numele curat italic al lui Ercule. – Iorgovan. de mythol. – 3Arinã. ms.ARÌPA–SATÀNEI ARINOASA s. N ã s i p o s. sancire). cari reamintesc cu atît mai mult anticul mit al lui Ercule. unde cade pãrãu Bujorului la Ariroasa.: épurge. Myth. Alior. t. ci pe o redacþiune latinã a mitului lui Ercule. ms. – -ilã. – v. pr. nr. Numele Aripa-Cîmpului însemneazã pe protectorul agriculturei.. sableux. 48 sqq. p. – v. sorte d'Hercule. „Arioarã se cheamã o colinã în comuna Beceni. pr. v. II. corespunde latinului a r e o l a. ARIROASA. Buzãu). Aripã. 56). Tot una cu A n i n o a s a. Aceastã legendã însã nu se întemeiazã pe un prototip elenic. sablonneux. – v. Uruioc. p. n. v. – Arinoasa. loc. exprimã tocmai aceeaºi noþiune de „agri custos” ca ºi Aripa-Cîmpului (Bréal.. n. a Doljeºtilor. P r u n d o s. topogr. lAninoasa. of the aryan nations II. în Arh. m. Euphorbia.

ailé. Rîmnic-Sãrat. Bogza) Balada ªoimul ºi f loarea fragului: „Cît am pus în gîndul meu Pe-o aripã sã te ieu…” Balada Todoriþã ºi moºneagul: „Arcul iute-aº încorda. flanc ou aile d’une armée. 6. Pentru miºcarea aripelor se zice: a bate din aripi. Ca sã zbor Unde mi-i dor…” (J. pe cînd din a r i p e s c se formeazã a r i p i t. nageoire (de poisson): 3 protection. Sibii. „Care are a r i p i” (Costinescu). Codrescu. aripa fluturului. s. aripa liliacului. 7. p. Mai de loc nu se aude în grai. t. v. pe alocuri arichi ºi chiar aripchi. Dialoguri). Aripit. Balada Corbac: 382 „Iatã. Cu acest înþeles: Doinã din Ardeal: „Fã-mã pasãre de-argint Cu aripile de vînt. Aripa þ-aº sãgeta ªi în braþe mi-ai cãdea…” (Pompiliu. 1. a þînþarului etc. Rev. aripi). 124. -Ã. 153). Ca sens fundamental.B. 2. fiind înlocuit prin compusul î n a r i p a t. ÀRIPÃ (plur. c..f. volant d'un moulin. aripa muºtei. 19) A se înaripa sau a cãpãta puterea de a zbura se zice: a face aripi. nu-l mai gãseºti la cuib” (Ispirescu. De asemenea: a prinde la aripi (T. aripã este una din pãrþile corpului cele menite pentru zbor ºi cari sînt totdauna cel puþin douã: aripa paserei. garde-crotte.ARIPÀT ARIPÀT. mãri. 4. aile. Ca ºoimii aripile Cînd îi bat vînturile…” (St. în Tocilescu. Negoescu. abri.. Formaþiune participialã din a r i p e z. aile d’une église. ARÌPÃ s. 5. La plural se rosteºte mai obicinuit ãripi.. Proverb: „Dacã f a c e puiul aripi. 5. cã-ntr-un nor El zãrea un corbuºor .) „Care era mirele Înãlþa umerile. adj.. aripe.

c. O alergare de cai III: „de abia apucasem a adormi. Mihnea-vodã. Maidan) 383 . I. c. p. Paserea adãpostindu-ºi puii sub aripele sale. dar mai ales forma singularã masculinã aripe. Dar orcît au fost de multã. Michãescu.ARÌPÃ Ce pe sus tot cronconea ªi din aripi tot b ã t e a…” Cu acelaºi sens. f. P. Doinã din Banat: „Dragostea-i un lucru mare: Ea zboarã ºi aripi n-are…” (S. f. se cheamã aripi ºi membranele cele de înotare la peºti. 266: „de cãte ori vrušu sã adun coconii tãi. Supt sfînta ta àripâ. Cron. ºi un vis fantastic veni ºi-ºi puse asuprã-mi negrele sale aripi…” A. Negruzzi. 127): „lacrimele sînt aripele pocãinþei…” Nu mai puþin frumos la Cantemir. všaþâ pre pãmînt…” Zilot. Brãila. fericesc pe aceia care le-au slujit norocul a lãcui în niºte pãmînturi ca acelea. c. cu ochii împovoraþi. Ceacîru). Odobescu. Flossfeder”. 1673. Bud. fraþilor. doamne. 60 a: „norocul cu arìpi ºi fãrã pioare iaste. „Poporul zice cã calul este haripele omului” (B. p. o minutã mi-au pãrut! Atunci au sosit ºi somnul.: „Aripã = pinna. Valea-Mare) – unde e de observat nu numai aspiraþiunea.R. p. Þuþuianu. Fãgãraº. p. cumu-º adunâ o gãinâ puii suptŠ arepile sale…” Dosofteiu. îndatã am adormit…” Prin asemãnare de formã ºi de funcþiune. iarã de tot pre cineva a sã pune ºi pre dãnsul a lãcui nu poate…” Alte locuþiuni metaforice: „Zicãtoare: calul e aripa omului” (I. 1698. 121: „Nu pot ºti cu hotãrîre vremea cît am petrecut. de aci sensul figurat de p r o t e c þ i u n e. de tot a zbura ºi de la om a sã duce poate. 10: „Îndurã-te.I. 2. 15: „Deci. Termenul însã mai întrebuinþat e deminutivul a r i p i o a r ã. De o lene-adormitoare cu totul însãrcinaþi: ªi.. p. c. C. Liuba. dar mai puþin poporan: a v î n t u r a. Omiliarul de la Govora. Lex. Conachi.. 96 a: „Petrecînd în casa ta-ntr-acoperemînt. 1642. Scoreiu. de pãmîntenii mãriei-tale ºi le deschide aripã de apãrare…” O admirabilã imagine la Neagoe Basarab. v î n t u r î n d din aripã. circa 1515 (A. umbrite supt aripele dreptei ocîrmuiri…” C. Trans. Divanul lumii. Georgescu. Muscel.

vorbind despre bãtãlia de la Finta între Matei Basarab ºi Vasile Lupu: „den direapta au pus Curtea. ºi silia carii de carii oastea sã apuce mai curãnd la pod. îngerii ºi dracii sînt deopotnivã înzestraþi cu aripi. „Aripa bisericei = pteroma” (Bobb). 288: „Nemþii încã au sosit cu tabãra lor.c u . c. Neamþ. aripã este un termen tecnic. p. numai aripile se hãrãþia…” Aripi existã ºi-n arhitectura bisericeascã. 384 . c. pag. Dîmboviþa. Finta). Letop. avînd în graiul poporan o mulþime de sinonimi: f o f e a z ã. „…despre balauri se spune cã sînt un feliu de ºerpi foarte mari cu aripchi…” (G. t e m e i u l. p. trupeº ºi c u p a t r u aripi…” În iconografia creºtinã. prin ajutorul cãrora r o a t a . Popescu. p. Bãiceni). I. adecã a unui corp de armatã. Bãleni-Serbi). La o moarã. s ã g e a t ã… „La o moarã de vînt în g r i n d e i sînt aºezate aripele pentru vînt. ºi au pus o seamã de pedestrime siimeni. Dîmboviþa. au cuprins cãt þine Soroca ºi þinutul Iaºilor pãnã în tãrg în Iaºi. Hãrlãul ºi Cernãuþii pãnã în cetatea Sucevii. Moartea: „Boale furioase. la dreapta ºi la stînga. 40: „(Cantemir-vodã) mare vitejie au arãtat la acea aripã dincotro au dat el nãvalã asupra leºilor…” I.ARÌPà C. Basmul Tinereþe fãrã bãtrîneþe (Ispirescu. Legende. ºi altã oaste de þearã. p. Dorohoiul. 235: „Abia somnul îmi închide genile cu lãcrãmare. Conachi. 312. Iaºi. ªi amoriul mi s-aratã cu aripi dizmerdãtoare…” Bolintineanu. ce se zice la dãnºii Roºii. Hotinul. Miron Costin. În graiul ostãºesc – ca ºi lãtineºte: „alae exercitus” – se cheamã aripi cele douã extremitãþi. Ca iesme rînjind…” În mitologia poporanã: „Zmeul este un ºarpe mare cu hãripi…” (M. 293: „D r ã m b a cea de oºti. ºi acea aripã era împrotiva moldovenilor…” Nic. Bistricioara). II. c.c r î n g macinã…” (C. Boale gãlbegioase. I. Letop. Letop. Costin. al cãruai centru se zicea altãdatã t e m e i. Letop. p. 3): „un cal gras. tot aºa ºi caii Feþilor-logofeþi sînt mai totdauna cu aripi. l i m b ã. Din aripi pleznind. c u p ã. II. Baltã. Georgescu. care era orãnduitã spre Suceava. „Zmeii sînt cu haripi…” (D. Ca ºi zmeii sau balaurii. „Aripa bisericei = streaºina de la cel mai de sus turn” (Costinescu). ºi nu se bãtea t e m e i u l oºtilor. iar aripele pãnã în munte agiungea…” Acelaºi. Neculce. a unei d r î m b e. c. Rãdulescu. fãrã cari – se vede – n-ar putea strãbate vãzduhul.

Sînzian. Muscel. c. c. Cugieru). Iaºi. Psaltirea ªcheianã. quatern. 1577. c. Vaslui. 1651: „Sã aº lua àrepile zorilorŠ ºi aº lãcui în marginša mãrieš…” Coresi. prin care este scos afarã ca de 6 palme. Mirceºti). Costinescu: „Aripa trãsurei = apãrãtoarea de dasupra roatelor. Crivãþ. în cari izbeºte apa…” (I. „La aripele morii se zice ºi s ã g e þ i” (I. Aripã este un termen tecnic ºi la cãruþã. La descrierea unei mori pe apã: „roata din apã se face cu 10-12 c u p e sau hãripi. in extremis maris…” unde la Silvestru. c. în tot colacul sînt aºezate 6 arichi” (T. v. „La o moarã pe apã r o a t a din afarã are 6 c r u c i ºi 6 c o l a c i. Enãchiescu. Ivãneºti). iar în cele douã capete a fiecãrui col stau aripile morii. et habitavero. care apãrã de noroi”. Moarã. ps. Car. Mihãeºti). „Scîndurile cele care apãrã a nu sãri glodul în cãruþã se cheamã arichi” (M. Transilv. Rom. sînt mori ºi cu opt aripi…” (N. Prodãnescu. Criºianu. c. Coresi.): Ps. cã de acéste arepi 385 . în care stau înfipte trei lemne lungi numite c o l u r i. c. Bãlãuþ. Tecuci. c. Demetriu. în a m n a r e sînt bãgate arepile.. Covurlui. 67: „Aripa roþii = f o f e a z ã de la roatã în care bate apa”. „La o moarã aripele se cheamã ºi f o f e z e” (I. Rugescu. 7: „rugâcšunea treazvâ mai bune àrepi are decãtŠ însuºŠ vãntulŠ. Omiliar. Haþeg). Simu. VI. În vechile texturi e foarte deasã forma cu e în loc de i: arepã. „La moarã.” „…et in umbra a l a r u m tuarum sperabo”. Vaslui. v.. „Aripele morii se cheamã c o l u r i sau f o f e z i” (N. GXXXVIII: „Sã luare arepile méle unéle mãnecatŠ ºi întra-vošu în fundulŠ mãriei…” „Si recipiam p e n n a s meas diluculo. c. Fundenii). aripile ce se învîrt prin apã se cheamã ºi l i m b i” (N. Vocab. ce sînt þepenite prin neºte i c u r i ce se numesc p e n e…” (R. Bãdeni). I. în Acad. 1580. XVI: „în coperemãntul arepilorŠ tale coaperi-me…” XVII: „zburã spre àrepile vãntului…” LIV: „ºi ziº: cine da-mi-va arepi ca porumbilor…” „…in tegmine a l a r u m tuarum protege me…” „…volavit super rum…” pennas vento- „…et dixi: quis dabit mihi p e n n a s sicut columbae…” LVI: „ºi întru umbra arepilor tale nãdãescu-me. Siviþa). circa 1550 (ms. Orlat). ºi mai šuºoare arepi au acéstea ºi bunâtâþi. p. Costinescu. Transilv. „La o moarã.ARÌPà „…g r i n d e i u l stã cu un capãt pe un perete al morii ºi cu celalalt pe altul.

Matth. šarã de n-arâ fi avutŠ milosteniša arèpi. Obedenaru) sau a r à p i t ã (Miklosich). Tecuci. 573): „Cornilie bine rugãndu-se ºi pocâindu-se. de exemplu pe la Cruºova se zice: „fudzša canda ira om cu arichš” (M. se zice aripa-o i l o r” (V. 354: „unŠ vulturŠ bâtea cu arepile ºi aducša vãntŠ…” Ibid. ARIPÈZ A ARIPÌDà v. miscel. ungurii niciodatã n-au avut a face.ARÌPà ºi dumnezeesculŠ DavidŠ prorocŠ rugà sã i se dea lui. Recea). Iuþa). la plural arichi. nu ne vom opri cîtuºi de puþin nici asupra derivaþiunii sale din elenul ·…ph „élan” (Rösler). cãndŠ grãiša: cine-mŠ va da arepi ca porumbilor ºi sã zborŠ sã rãpausŠ…” Moxa. „volant”. Forma macedo-românã este à r p i t ã (Dr. mai cu samã. c. Bogheºtii). IV. Din nominativul „alipes” vine forma aripã. 368: „vãzu unŠ vulturŠ de supra lu MartianŠ de-ºŠ tinsése arepile delŠ umbriša…” Noul Testament. Ajungînd acum la originea cuvîntului. 5: „…luo sus pre el diavolul întru svânta cetate ºi-l puse pre elŠ spre arepile besérecii…” „…assumpsit eum diabolus in sanctam civitatem et statuit eum super p i n n a c u l u m templi…” greceºte: ™pˆ tÕ pterÚgion. Sf. ca în „fraget = fraged” etc. de vreme ce dînºii. Aceastã din urmã. Nicolae din Braºov.. p. cum zice: rugâcšunile tale ºi milosteniša suirâ-se la ceri. ms. Vîlcea. – Col. al bis. text din secol. ° l i p e d e m. nici asupra aceleia din maghiarul r ö p „vol” (Cihac). Ambele forme se referã între ele ca francezul „pâtre” ( = pastor) cãtrã „pasteur” ( = pastorem). Etimologia cea corectã este darã aceea a Lexiconului Budan: din latinul ° l i p e s. referindu-se de aimintrea una cãtrã alta ca „vùltur” cãtrã „vultùr”. Stãnescu. p. Ripidã. dar ºi-n cel macedo-român. n-arâ fi zburatŠ la ceri…” Cãtrã aceastã formã cu e aparþine ºi termenul ciobãnese areapã: „Cînd se pãºuneazã oile ºi ciobanii voiesc a le întoarce. Sub raportul tonului. deºi au perdut cuvîntul ºi l-au înlocuit prin slavicul „krilo”. Aceeaºi formã cu -t ã o avuseserã ºi istriano-românii. „Locul îngrãdit unde stau oile în timpul nopþii. Ioan Crisostom. pe lîngã care se aude ºi aripã. – Fofeazã… ARIPÈSC v. c. cu sensul adjectival de „zburãtor”. totuºi i-au adaus acestuia pe acel -t ã: k r e l u t ã (Miklosich). Aripioarã. Popescu. Trecerea lui d în t la macedo-români ne întimpinã nu rar la finea cuvîntului. „dùºman” cãtrã „duºmàn” etc. v. forma àripã = = à l i p e s este mai organicã decît arìpã. p. 1648. Sf. milosteniša lui ºi eftinišai arèpi avurâ. „rapide”. li se zice la marginea oilor: areapã…” (Preut I. Aripat. pãcãtuieºte prin neºtirea cã aripã se aflã nu numai în dialectul daco-român. XVII (Cod. din acuzativul „alipedem” se trage a r i p i t ã. 1620. cu care. 386 ARIPIDÈSC A .

Un ostaº român: „Însã tu ai aripioare.. Poez. mãi frãtioare. c.. 226) C. p. Precum cîntã-un gîngurel Într-on vîrf de pãltinel: Din guriþã cîntã ªi din arichioare bate…” (I. II. 2. Deminutiv din a r i p ã. petite aile. Iar eu plîng în închisoare Dupã dulce þara mea!…” O uraþie de nuntã: „Aºa de frumuºel. 126) Ghicitoarea despre „fasole”: „Alba pãseruicã Pe arac se urcã. nageoire de poisson. 120: „Dar sã nu te-nºeli sã cauþi la fetele ce-i vedea. Aripioare de argint.D.f. Aripã. N-are nici picioare…” (G.ARIPIOARÃ ARIPIOARÃ (plur. 1. 387 . Se întrebuinþeazã totdauna cu o nuanþã dezmierdãtoare. Pîn' mi-or creºte aripioare.T. Sã zburãm spre rãsãrit…” (Marian. în vîrf de brãduleþ. Botoºani. Iordãchescu. pop. s. S-a oprit un ºoimuleþ. ailette. Cãci te voi goni îndatã de supt aripioara mea…” Bolintineanu. Balada ªoimul ºi floarea fragului: „Sus. Poþi te-ntoarce cînd vei vrea. Conachi. Tot miºcînd din aripioare…” Doinã din Bucovina: „Ian mai stãi. Cristeºtii) „Aripioarã de peºte = nageoire” (Costinescu). aripioare).. N-are aripioare. v. El se uitã drept în soare.

c u c u l u i sau ariu” (D. 1Grec. Liuba. de botan. „Ariu se zice la l a p t e l e . Clopotiva).: épurge. noi putem fi siguri cã e vorba despre o boalã sau despre o buruianã de leac. c.c î n e l u i” (P. Cuvîntul e cunoscut ºi oltenilor sub forma femininã ariuºã. argintàriþã. Arinoasa. Euphorbia.. Trans. Dobrin. Prahova. Pe cînd acesta din urmã. c.D. „Furnicele sînt de trei feluri: furnicã mare. Fãgãraº. c. n-are a face cu sufixul –à r e þ în „vorbàreþ” sau „pizmãtàreþ”. pe care a cãpãtat-o -àriþã în grai. Nu cunoaºtem originea cuvîntului.. Sufixul -àriþã în armuràriþã. – v. bunãoarã. Formã foarte rarã pentru î n a r i p a t. ARIÙª v. Aripat. v. poporul lesne formeazã cuvinte nouã foarte nemerite. ARIÙª. dupã cum s-a arãtat la locul sãu. Mãr. t. închipuindu-ºi cã pozitivul trebui sã fie ariu sau areu. c. Ariug. t.: sorte de pomme. care însã pare a fi ungureascã. Visag). Voila). ºi furnicã aripìtã. ARÈU.. Haþeg). „Mãrul ariug se coace mai de timpuriu” (Liviu Iancu. fãlcàriþã. v. Fiinþarea una lîngã alta a formelor ca armurare ºi armurariþã sau gurare ºi gurariþã pune aceastã derivaþiune afarã din orice îndoialã. s. „Mãr ariuºã se cheamã acela care face mere de Sîm-Petru. format din „gîlcã” ºi -àriþã.l-are. Maidan) ºi-n Oltenia (I. -alis) ºi din slavicul -i þ ã. Olteanu.. 388 ARI٪à A . Perderea finalului se explicã prin aceea cã în forma a r i o r poporul a luat pe -o r drept sufix deminutival ca în „frãþior”. acriºoare” (I. Severin). „tîrzior” etc. – -or. -à adj. E interesantã stricta specializare logicã. limbricàriþã. Mulþumitã acestei specializãri. cu sens de „anginã”. pe datã ce se aude acest sufix. c. – -areþ. adj. servant à la formation de quelques noms de maladies et de plantes medicinales. Drajna-de-Sus). v. de botan. Se aude mai ales în Banat. Acelaºi cuvînt cu a r i o r. Avel Bociat. ailé. – v. Spineanu. noi am auzit gîlcàriþã. guràriþã. suffixe féminin. scãzut la -àiþã în ºopîrlàiþã = ºopîrlàriþã. -a r e ( = -aris. v. care are a r i p i” (G. Alior. furnicã neagrã sau micã. Vulcãnescu. ARIÙG s. -Ã. ARIROASA. cel dentîi este o compoziþiune din sufixul latin. Banat. ARISTÀRH. ARÌU s.ARIPÌT ARIPÌT. Forma areu se aude în Banat (S.m. limbàriþã etc. „Un fel de meri se zice m ã r ariuº” (Pr.. Basilescu. -ÀRIÞÃ. – Hrisoscoleu. e compus din unirea sufixelor -a r ºi -e þ. Peleºti). astfel cã.. – 3-iþã. Dolj. c. „L a p t e l e .

cuissot. II. Prov. 222): „Spunea unii de aceºti calmuci cã la drum dacã gãseºte ori cal. în Acad. 1683. Locuþiune adverbialã sinonimã cu î n º i r. A privi pe sus se puse La toþi copacii d-a rîndul…” Altceva este construcþiunea poporanã d e-a r î n d u l urmatã de un genitiv. cînd plînge. jointure. successivement. p. 313): „partia denapoi cu pîntecele în sus iaste rîdicatã ca cum ar fi a leului. s. XXXVII. Arendã. care înlocuieºte pe simplul d e r î n d u l = de rostul. taie pecini de carne 389 . Poveºii. mai probabil însã ea s-a nãscut tîrziu prin influinþa pluralului armuri.a r î n d u l mîncãrii…” v. Sava Bãrcianu stabileºte o deosebire de nuanþã logicã între arm ºi armure: „Arm. toþi d-a rîndul îi zicea…” Acelaºi. încheietura coapsei. 144: „Îþi mulþãmim. jambe. 5): „Dupã ce s-au aºezat neguþãtorii bine ºi ºi-au grijit caii ºi cãruþile. der Bug Vorderbug die Schulter”. 89: „Aci el dacã se duse. Forma armure sau armur ar putea sã derive din deminutivul a r m u l u s (Cihac). supus patemilor sale. Cînd se bucurã.ARM ARÎNDÃ. Ist. et vidi. – v. În Leþiconul Budan: „Armur. împãrate. „mugur-muguri”. cu piept cu tot. iarã armurile ºi pioarele denainte. Basmul Pepelea (Sbiera. (ms.n. C. p. I.. Conachi. s. der Schenkel. p. ºi vãdzušu. Monum. p. 11. Rom. sau ÀRMUR ºi ÀRMURE (pl. fãrã cuvînt. der Schlägel”. consécutivement.. et ecce super ea nervi et carnes oriebantur…” Dionisie Eclesiarhul (Papiu.. Lainul a r m u s (¢rmÒj). Pann.. II.12A. 256: „Zidit de stãpîn la toate. Pururea în ne-mpãcare cu-a sa slabã inimioarã. f. de unde graiul a fãcut armure sau armur prin analogie cu „strugure-struguri”. au fãcut un foc mare sub copaciul acela ºi cãuta d e . – Rînd. ºi adecâ preste dânsele vine ºi carne creºtša…” „…et accedebant ossa invicem ad juncturam suam. adv. Paremiar. ieroglif. A-RÎNDUL (DE-). armuri). 7): „…ºi adusâ oasele. cuisse. decît cum mãsura trupului ar pofti mai sus sint rîdicate…” Dosofteiu. ori om cãzut mort de rãzboaie. ARM (pl.: l'un après l'autre. de treaba cutare. osŠ cãtrã àrmurele sãu. „ciucure-ciucuri” etc.m. A fãpturelor de-a rîndul este cinste ºi ocarã…” A. Cantemir. 48 b (Ezech. armuri). fãrã cale. La Laurian-Maxim arm este: „încheietura braþului ºi a umãrului. armure. coapsã”. gigot.

– Stol. Cloºani). – v. Costin. dar trecut la noi abia în secolii din urmã prin mijlocirea formei maghiare a r m á d a. dupã ce se preumblã pe la toate armadiile. 390 2ARMÀN. Theodorescu. p. p. Banat. Coapsã. Galaþi. Zilot. ARMÀDE (plur. unde alãturi se întrebuinþeazã cu acelaºi sens ºi a r m i e.: corps d'armée. La moþii din Ardeal (Frîncu-Candrea. atît prin Þara Moldovei cît ºi prin Þara Rumâneascã. II. p. ce era la Cãlãeni. ºi pe de aceastã parte ca o milã micâ de la armadia neprietenului au stãtut…”. – ªold… ARMÀDIE s. Letop. – Drîmbã. – Tabãrã… 1ARMÀN.f. „Pe la noi arm se mai zice numai la º o l d u l sau piciorul de dinapoi al mielului: arm de miel” (G. – Pulpã. Albe ca lebedele…” (Þara nouã. c. Este medio-latinul a r m a t a. 1887. . stringînd tare cu chinga de se coleºeºte fiind el cãlare supt ºea. c. Cron.ARM din armurii din napoi ºi le aºterne supt ºea în loc de ebîncã. 101) v. Cerbulescu. dar nici prin neogrecul ¢rm£da (Cihac). s. Trandafiri. 67: „…au trecut toatã a r m i a Moscului peste apa Vorscla. 92: „Într-aceasta murind comandirul Mihelson. Armã. apoi o lua ºi o mînca…” „În Mehedinþi c o a p s a se cheamã arm” (D. milit. Liuba. Mavromolu). lArmean. negreºit nu prin spaniolul a r m a d a. t. Doinã: „Cînd nãlbeºte pînzele ªi ridicã poalele De se vãd armurile. întrebuinþîndu-se pînã astãzi în Banat ºi-n Ardeal. carele veni cu grab ºi. – v. formã luatã de la poloni sau de la ruºi. 48): „armade = a r m a t ã”. se orîndui comandir prea învechitul în zile feldmareºalul Petru Prozorofschi. Acest termen ostãºesc a fost cunoscut oarecînd în Moldova ca ºi-n þara Româneascã. p.. Harman. armadii). împotriva cetãþilor Ismailul ºi Brãila…” „La o t a b ã r ã se zice armadie” (S. p. 30) v. Altceva pare a fi cuvîntul în balada din Ardeal Blãstemul fetei: „Strigã fata cea frumoasã Dîn a r m a d e a uscãcioasã: Nu-i voinic sã se gãseascã Pre ea sã o celuiascã…” (Reteganu. Maidan). se întoarse la armadia cea mare din Moldova.. – Armatã. Nic.

47) forma armariu ne temem sã nu fie cumva o purificare din partea editorului pentru a apropia cuvîntul de latinul a r m a r i u m. dar capul tuturora era m a r e l e armaº din scaunul domniei. înaintea acestora vãtavul de pãhãrnicei. se bucura. iarã deaca sã treziia. I. ºi pedepsitor tuturor acelora. 105: „Armaº m a r e. În balada din Banat Piperea harambaºa: „Cu taleri ºi gãlbinei Rãmaºi de la moºii mei. p. Almariu. p. 1ARMÀª. ªi-n armariu salbã frumoasã Chiar de cînd eram mireasã…” (Reteganu. vãtavul de stolnicei. p. copiii din casã cei mari ºi cãlãraºii de Þarigrad stau la rãndueala lor…” Urechie. Gheorgachi Logofãt. ai trimis un armaº sã mã înnece în Bahluiu…” Mai jos. vel uºer. se numãrau între boieri sau boierinaºi. În vechea administraþiune româ- neascã. 257: „(Radul-vodã) au ºi zis armaºului: ici gãrbaciul! ºi au pus de i-au dat 300 de toiege…” Enachi Cogãlniceanu. Costin. sub dînºii apoi era ceata a r m ã º e i l o r. 5: „La beþiia lui (Dabija-vodã) pre mulþi îi da la armaºi sã-i spînzure. nimicã nu ºtiia. Letop. În fiecare judeþ se aflau armaºi. p. Letop.ARMÀª ARMÀRIU. 2-lea armaº. îi sloboziia. ºi deºi orînduia ori pre cine la armaºi ori la închisoare. ºi cei giudecaþi de moarte daþi în mãna lui sã-i omoare…” Nic.c a s ã sau a p r o z i nu da. cã ºtiia cã a doa zi nimicã nu era…” Mai jos.n. ce-i luasã sama ºi rãndul toþi. p. dupã rãnduealã. vel armaº. III. I. 3-lea uºer. înaintea izbaºii ceauºii cu ciocanile lor a-mãnã. Letop. pen temniþã.m. 391 . armoire. cãpitanul de dãrãbani. Letop. nice mai întreba. gendarme. apoi vãtavul de aprozi. aprozii. II. p. 297: „vel agã. p. izbaº de divan. 216: „atuncea domnul au strigat pe armaº sã-l iee sã-l spãnzure…” Balada Opriºanul: „Armaºul. 25: „…te-ai mãniat mãria-ta pre mine. ce cãrþi pe la scaune la pãrcãlabi…” Miron Costin. 3-lea armaº. prévôt. 87: „(Nicolai Mavrocordat) cãrþi de plinit cu armaºi. armaºi). s. al doilea ºi al treilea. (plur. III. Primii trei armaºi: cel mare. 2-lea uºer. Ca o fiarã s-arunca. v. s. p. Forma poporanã este a l m a r i u.. iar a r m ã º ã i i. cu c o p i i – d i n . polcovnicul.. 3-lea logofãt. armaºii vegheau asupra siguranþei publice ºi aduceau la îndeplinire pedepsele hotãrîte pentru cei vinovaþi. ispravnic ºi purtãtor de grijã pentru toþi cei ce fac reu ºi cad la închisoarea þãrii. Letop. Trandafiri.

armaº nu se mai aude în grai. armaº însemna dentîi în genere pe „om cu a r m ã”. Maxentie ºi alþi armaºi. circa 1600 (Cuv. „arcaº = om cu arc” etc. 1642. v.3Armaº. Tutova. bãtr. de cade cu cealaltã parte îngustã. De cade arºicul cu partea cea netedã de la partea cea îngustã.. 84) Nevasta unui armaº se zicea a r m ã º o a i e. Major. prototip latin a r m a c e u s (Cihac). ªi-n picioare cum stãtea Astfeli din gurã grãia…” (Marian. 61) În Glosarul slavo-românesc. 14): „adecã eu Panã armaºul d e î n T r ã g o v i º t e ºi cu toatã fãméša mea scriu ºi mãrturisescu…” Ca ºi franþuzeºte „gendarme”. Sensul primitiv se conservã bine pînã astãzi într-o colindã din Dobrogea: . Domentian. Cu acest sens în Omilarul de la Govora. „De-a armaºul se joacã astfel: Se pun copiii rînd. întocmai cu caracterul sãu din vechea administraþiune a þãrei.ªi sã împãrþeascã Lefi la lefegii. 268). pãstrînduse numai – afarã de numiri topice – în numele unui joc copilãresc foartc caracteristic ºi-n epitetul unui fel de vin din Moldova. s. Plopana). întocmai ca „puºcaº = om cu puºcã”.I. p.. ªi pe scãri îl îmbrîncea ªi la moarte mi-l ducea…” Balada Calapod Pãharnicul: „Atunci Rezul. atunci 392 cel ce l-a aruncat e domn. D-A ARMAªUL. A r m e la armaºi. Diocletian. copiii însã îl pãstreazã ºi-l vor mai pãstra ani îndelungaþi. c. p.ARMÀª Pe-Opriºanu-l apuca. sorte de jeu enfantin. Cai pe la spahii. – 1. adecã un ciolan dintre încheieturile de la picioarele dinapoi ale mielului.. Cel din capãt ia un arºic în mînã. Despre . 1. I. muncitori šuþi a toatâ lumea…” Document muntenesc din 1627 (A. Ca ºi alþi termeni vechi administrativi. 143: „aceš înpãraþ a Rimului.R. I. – Armãºel. ºi-l aruncã în sus. ci derivã d-a dreptul din a r m ã prin sufixirl -a º. care are o sãpãturã 2ARMÀª s. Armã. Neron. p.2Armãºie… a r m a º „prévôt” demult nu se mai aude în România. Cai la cãlãraºi…” (Burada. armaº e pus ca sinonim cu g î d e ºi m ã c i u c a º. A sãrit drept în picioare. „Între jocuri copilãreºti este ºi armaºul” (I. armaº mare. Bucov. – 2. Cuvîntul n-are a face cu vreun. d. I. „suliþaº = om cu suliþã”. Cãlãt.

Teodorescu. ºi din coº zvãrliša 393 cu fuºturš ascuþâte vitšajiš de trecša prin platoºe…” . cu o curea sau cu o nuia. dulci. Bivolar). e armaº. Tutova.g r a s ã. sãrate. Thoma. 2ARMÀTà 3ARMÀª. Paremiar. acre. et omnem populum suum eduxit secum…” ºi mai jos: „…toatâ cãlãrimša ºi harmatele luš Faraonu…” „…omnis equitatus et c u r r u s Pharaonis…” ceea ce la f. atunci pe cel ce a aruncat îl numesc t î l h a r ºi el merge denaintea domnului ºi a armaºului ºi-ºi ia pedeapsa de la armaº dupã placul domnului. linse. c. coºulŠ de oþãlŠ cu 2 caš. Copiii. p. f. vin capiteux. armãþi. Bogeºtii).. – Vin. Dosofteiu. Bivolar). împãrate? Împãratul: Dã-i (atîtea) sãrate!…” O descriere pe larg a acestui joc se aflã la Ispirescu. – v.D. Iaºi. Perianu.g r a s ã iese vinul cel mai bun ºi tare numit armaº” (Preut G. unul dintr-înºii este proclamat ca armaº. 196: „Jocul d-a armaºul. – 2Joc. ca împrumut din polonul h a r m a t a „canon”.. trage pe rînd celorlalþi la palmã cîte i se ordonã. Vecernia sîmbãtã sara. 1Armaº. de viniculture: sorte de vin. 76 b se comenteazã: „telšagele cšale de herŠ cu harmatâ. ferbinþi. c. Poez.: canon. – 2Armãºie. cum era preatunce de eºiša la rãzboš cotigâ pre 2 roate. ARMÀT. cel mai bun este v i n u l armaº de Cotnar. t. Oaste. surchidind un arºic dupã învoielile ce au. constînd din aceste întrebãri: Armaºul: Cîte sã-i dau. iar altul ca î m p ã r a t. cu o basmà rãsucitã. „Vin armaº de la Cotnar” (Sachelarie I. Sinonim cu t u n. 6): „…ºi înhãmâ FaraonŠ harmatele sale ºi toþ oamenii sãš luâ cu sine…” „…junxit igitur Pharao c u r r u s suos. chipãrate. „În privinþa tãriei. 54 a (Exod. Jucãrii. Tanasachi. – v. milit.ARMÀTà fireascã în forma de S. Armaºul. 1683. adecã: lovituri la palmã. Jocul urmeazã tot aºa. de cade cu partea cea latã. „Din p o a m ã . O varietate de vin din podgoria Cotnarului poartã epitetul de armaº. Iaºi. s..f. sau din fundul iadului. v. 84-87. schimbîndu-se rolurile dupã cum cade arºicul…” (Gr. Cuvînt întrebuinþat altãdatã în Moldova. hãrmãþi sau harmate). bouche à feu. adj. s. XIV. lArmaº. c. cu sensul de b ã t ã i o s sau h ã r þ a g a º. G. pop. Vrînceanu. Dialogul lor e scurt. Mavromolu). fãcut din p o a m ã . t. HARMÀTà (plur. fiindcã lesne îmbatã. lARMÀTÃ. de culoare galbenã ºi gros la mursã…” (V. Galaþi. Înarmat. v.

115) v. Moxa. 1620. acesta poate sã arâ voe la gšudeþŠ sã-i dša o a m e n i c u arme sã-l socoteascâ sã nu-l 394 scoaþâ…” . p.f. I. cuirasa. Letop. 53: „(Moscalii) au luat toatã armata. p. platoºele ºi toate armele”. Limba. Mustea. 395: „paveþele. 131: „sã nu nãdãjdueascã de fugã. p. 120: „nemicã de arme nu s-au apucat. aasta šaste ºi c o š u f Š ºi p l a t o º e ºi fiece armâ…” Oricine avea de acestea era: o m c u arme. 56 a: „aasta šaste ºi a r c Š. f. fie atacîndu-l. XXXIV: „Apucâ armâ ºi pavãþâ ºi te scoalâ întru agšutoršulŠ mieu…” „Apprehende arma et scutum. iar cine ºtia sã le întrebuinþeze bine era: d e s t o i n i c de arme. I.. s. Din pistol. p. 1680: „apucâ armâ ºi scut”. aasta šaste ºi s u l i þ â. Ghicitoare poporanã despre armã: „Suflet n-are ºi suflet furã” (Baronzi. a d e c ã p u º t e l e turcilor…” Acelaºi. dar scutul nu. Izbit în pept de duºman. Puºcã. ÀRMÃ (plur. la Dosofteiu. Din pistol ºi din hãrmãþi Cum mi-i omoarã pe toþi…” (Marian. II. ps. în sens literal ºi chiar în cel figurat. f. suliþele. arme). De asemenea la Varlam.. de-l vorŠ scoate fãrã voša lui. cuþit etc. 12: „Purces-au Împãrãþia ºi au venit în sus pe lãngã Prut cu o º t i ºi cu armatã…” În Bucovina cuvîntul se mai aude pînã astãzi: „— Sîngele din ce-i fãcut? — Din pistol bine umplut. Pravila Moldov. 1642. dar ºi orice ne ajutã a ne apãra. unde scutul. et exsurge in adjutorium mihi…” unde ºi la Coresi. 1651. Silvestru. 1577: „ša armâ ºi scut”. iar mai jos. chivera sînt ºi ele privite ca arme. coifurele. segšatele. mãciucã. din buzdugan Învîrtit de moldovan. Nic. ca ºi-n celelalte dialecte neolatine (Cihac). se poate cuprinde între arme nu numai uneltele de lovire. III. 1646. 214). Armã e orice unealtã fãcutã într-adins pentru a putea lovi pe un protivnic. puºcã. Letop. lance. sabie. p. devenit singular feminin la români.ARMÀTÃ În contextul grecesc este: „t¦ ¤rmata”. fie apãrîndu-se: aºa. cãci nu loveºte. sînt deopotrivã armã. Este pluralul neutru latin a r m a. ce de fugã…”. arme. 30: „cela ce sã va téme cã-l vorŠ scoate dentr-o casâ sau dentr-o vie sau ºi altâ asémenša acestora. – Tun. p. ci numai l a arme…” Într-un mod general. Urechia.

II. f. cã într-ãnsâ nedejduindŠ întrâ în râzboiŠ ºi cu putérša eš batŠ ºi izbândescŠ…” Omiliarul de la Govora. circa 1550 (ms. 1648. XXVI. Balada Balaurul: „Cel balaur din pãcate Înghiþise giumãtate Trup cu arme f e r e c a t e.. Rom. f. aveau ºi ceva fer. Armelor surorilor.. Dar ºi ele-s lemne seci. Balada Blãstemul: „Trupul cu pãcatele. cu arme ºi cu fuºti…” „…et cum eo turba multa cum g l a d i i s et fustibus…” 395 . Matth. 1642. p. Chron. mã vãdesc de mincinos istoriile cele vechi…” Noþiunea de arme se însoþea foarte adesea cu acea de c a i. 30: „Nu zic cã rumânii nu sînt d e s t o i n i c i de arme. I.). 140: „luarâ toate armele lui Dumnezeu: credinþa ca un s c u t. fiindcã. g l a d i u m suum vibrabit…” Varlam. arma sa ascuþi…” „…nisi conversi fueritis. rãbdarea ca un c o i f. 1642. 32 b: „ruga ºi postul tare armâ šaste spre vrãjmaºul…” Ibid. de voi zice aºa. 1 b: „sã-º gâtšascâ armele ºi sã le ascuþâ…” Noul Testament. L e m n e seci.ARMÀTÃ Zilot. Cantemir. Cron. 1642. dar ºi sufletul: credinþa este o armã. 47: „…ºi cu el mulþime multâ. o þ e l e reci!…” Într-un sens figurat. 298: „Tãtarîi. 55 a: „crucša šaste armâ vonicilorŠ. armã este tot ce ne apãrã nu numai trupul. p. chiar cele de lemn. faptele bune – arme etc. M i j l o c u l cu armele…” Psaltirea Scheianã. puterea unei oºtiri stînd alãtãdatã mai ales în cãlãrime. sprinteni la arme ºi iuþi la c a i…” Balada Holera: „Na-þi c a l u l ºi armele De-mi lungeºte zilele…” Mai totdauna armele. f. în Acad. grašul lui Dumnezeu ºi libovul ca s p a t a…” În sens literal strict. Varlam. Trupuºor de voinicel Ce striga mereu din el…” Balada Toma Alimoº: „Închinare-aº armelor. VII: „Se nu vâ întoarsetu. I. românul înþelegea prin arme pe acele purtate la brîu.

1646.T. III. Cantemir. pop. 362: „(Vezirul) l-au trimes la împãratul Moscului cu cuvãnt 396 de pace. Armele de foc scotea ªi-n Codrean le slobozea…” Un renume poporan deosebit aveau la noi „armele p e r s i e n e º t i”. 1620. 365: „se lepi (IulianŠ) de dracul ºi rãdicâ arme ºi rãzboae spre Hristos…” Neculce. p. pe care un adevãrat voinic o despreþuia.. 552) Cu un sens general de o a s t e sau de p u t e r e a r m a t ã: Moxa. Sibii.. 70: „Domnul nu în deºert p o a r t ã armã…” Nic. 383: „furâ biruiþi atunce grecii ºi NikyforŠ. în þarã-i cu arme vrãjmãºaºte nici noi. I. II. Letop. 216): „pre porunca nimuluilea nici pre îndemnarea cuiva vrãjmaºi nu-i vom fi. Letop. 1620.. p. Pe bumbii doloamelor. gloabã 12 florinþi…” Nic. Atunce au stãtut de îmbe pãrþile armele de a se mai batere…” . 208: „înpreunã cu fãcãtorii ºi faptele tot într-un mormînt sar fi îngropat. Poez.. explicã d u e l u l prin: „sã se loveascã numai amãndoi den arme”. era privitã ca armã. Chron. p. f. ºi furâ mãîncare s a b i e š ºi hrãnâ armelorŠ…” unde „sabie” ºi armã sînt sinonimi. de n-ar fi fost urmat îndatã scrîºnetul condeelor dupã tunetul ºi trãsnetul armelor…” Balada Codreanul: „Arnãuþii se izbea. 89. I. Rareori p u º c a. 1627 (A. p. Letop. I.R. p. 60: „va fi mãrsŠ asuprã-i cu armele g o a l e ºi cu soþii multe…” Act muntenesc din 1635 (Col. 101): „Popa de va înbla cu arme ºi cu p u º c ã. 1874.D. Tr. Balada Vîlcan: „Cazacliii îngrãºaþi. Costin.I. Pe schinteaua cailor…” (Pompiliu. De arme p e r s i e n e º t i ªi de blãni lipoveneºti…” (G. armã înpotriva feþei cinstei coconilor ºã credinoºãlor mãrii-sale nu vom s c o a t e. p. l. 79) Mitropolitul Dosofteiu din Ardeal. Moxa. Mustea.ARMÀTà Pravila Moldov. Negustorii încãrcaþi De postavuri ungureºti. nici cei ce se vor þinea de noi nu vom mérge…” Balada Voina: „Toatã fata cunoºtea Pe drãguþul ce iubea Pe s c l i p e t u l armelor.

rãmîind ca o grãdinã fãrã gard…” Ibid. Poez.. ieroglif. un alt sinonim (ibid. circa 1600 (Cuv. Aprodul Purice: „D-o parte boierinaºii d-a lor slugi încungiuraþi. carele. 44) Cantemir. s. dar ºi pentru frumseþe ºi îndrãznealã. Poporul rosteºte foarte des aspirat: harmãsar. Frîiele ºi le muºca…” 397 . p. 314) Sinonimul cel mai interesant este a r m i g. Cron. Negri ca corbu ªi iuþi ca focu…” (Vulpian. harmasar. Sã adoarmã s t ã v a r i i Sã le fur armasarii…” (Alex. I. p. ager etc. Cãlãri pe armãsari ageri ºi felurit îmbrãcaþi…” Balada Movila lui Burcel: „Armãsarii spumega. încã mai mult era cu vitejeºti duhuri înpodobit…” C.. þinut nu numai pentru prãsilã. Texturi. falnic. 61): „În iape era ºi un armãsariu p r e a f r u m o s. cu cît era la chip iscusit.2. p. pop.. Rom. p.. F r u m o º i armãsari. d. 53: „au dat nãvalã turcii ºi tãtarii în arma o º t e i moschiceºti…” Zilot..ARMÃSÀR Nic. Cal nejugãnit. Negruzzi. ambii aceºti termeni însemnînd totodatã pe „pãzitor al hergheliei”. 113: „ºi aceasta se urmeazã de cînd þara au perdut puterea armelor. uneori mijlociul ã se urcã la a prin asimilare cu ceilalþi doi a: armasar. p. 118: „Ce mai rãu la un pãmînt sau la o stãpînire decît sã fie fãrã putere de arme ale ei ºi fãrã bogãþie a caselor boiereºti?…” Cu acest înþeles. 278): d u v a l m ã. cuvînt trecut apoi la o accepþiune mai restrînsã. despre care vezi la locul sãu. fiind mai arãtos la cãlãrie ºi mai cu foc în luptã.. 303): „armãsar saŠ s t ã v a r”.m. Balada Dobriºan: „Cu opt telegari. armãsari). orice ostaº era a r m a º. În Glosarul slavo-românesc. Mustea. Ist. Letop. (ms. Mai totdauna armãsar e însoþit de vreun epitet admirativ: frumos. III.. étalon. v. bãtr. 1Armaº. ARMÃSÀR (plur. Doinã haiduceascã: „Sã deie ploaie cu soare Ce îndeamnã la culcare. în Acad.

d. 39). „Armãsarul cînd îmbãtrîneºte. 21).. mai cu samã însã în antitezã cu m ã g a r: „Tatã avea armãsar. bãtr. Armãsari de la mocani. III. armãsar ne întimpinã foarte des. Prin creºterea de armasari pãmînteni erau cunoscuþi mai ales mocanii. III. III.. c. Misir.. Simu. 51). 5) „Ajunge din cal mãgar ªi catîr din armãsar. „Zece mîrþogi pot duce pe un armãsar” (Ibid. II. Aveam f a l n i c harmãsar…” Cîntec din Mãhaci. Dar el a ieºit mãgar. mari gîlceve sã scornesc. 398 . ajunge la rîºniþã” (Pann. ci cînd te trînteºte un mãgar” (Ib. Armasarii cei mai cãutaþi se aduceau la noi prin Turcia din Egipt sau M i s i r. II. Transilv.ARMÃSÀR ºi tot acolo: „Pîn-a n-agiunge plugar. ºi þ i n þ a r u l s ã f a c e armãsariu” (Cantemir. „Armãsariul bun se vinde din grajdiu” (R. „Mãgarul se vinde tot în oborul armãsarilor” (Ib. p. „Din pricinele mici. 117). 191): „Pasvandoglu au gãtit un armãsar foarte bun de M i s i r…” Balada Opriºanul: „Dãruind chiar pe vizir Cu-armãsari d e l a M i s i r…” v. II. Ist.. în Ardeal (Cuv. Monum. ieroglif. 64). 4): „De-ar da bunul Dumnezeu Sã mai vãz la Mirãslãu. Orlat). p. Hei! pe Mihai suvulcat Pe harmãsariu-i t u r b a t…” ceea ce ni se pare însã a fi de o croialã cam cãrturãreascã. fãrã bani…” În proverbi ºi idiotismi. 70) „Nu þi-e necaz cînd te izbeºte un armãsar. Dionisie Eclesiarhul (Papiu.” (Ibid. Fãrã platã. Balada Jianul: „El ia miei de la ciobani.. II.. I.” (Pann.

Gr. cînd necheazã rãsunã lumea…” Între credinþe poporane: „Se zice cã peste mormîntul unui strigoi e cu neputinþã a face sã treacã un armãsar n e g r u ori un gînsac…” (C. Grigorescu. ºi prin ursoaice patru harmasari…” (D. Crãcãoani). sc. cu coama de aur. literalmente „de prãsilã”. c. armãsar se zice la „om desfrînat” (L. Tecuci. Tot de aci. 21) „Fierbe oala cu harmasar însemneazã: fierbe în clocot” (V. de la moarã ºi de la rãzboiu de þesut poartã numele de armãsar. Corbeanu. c. Alimãneºti). Cuvîntul armãsar este învederat latinul (equus) a d m i s s a r i u s. Nicolau. armasar se cheamã cuiul care se bagã prin capãtul p r o þ a p u l u i de prinde j u g u l…” (G. 21) „La anul Or armãsarul. – Strigoi. „Harmasar la moarã este acela care sloboade sau îngreueazã peatra morei. figurat. „La o cãruþã þãrãneascã. Suceava. din tãlpoaie în sus se pune opt ursoaice. îi ca un armãsar din poveste. aproape de jug. Umbrãreºti).” (Ibid. I. zicîndu-se uneori la deminutiv: a r m ã s ã r e l sau a r m ã s ã r a º. c. Sã se observe 399 . c. rostit deja în latinitatea medievalã a r m e s s a r i u s (Cihac). act. Nici cu ogarul.. Bogdãneºti. ca ºi-n „fîntînã = (aqua) fontana”. G. numit hãrmãsãrel” (G.M. În basmuri: Alexandri. Onceºtii-Vechi). Arghirescu. Gîþulescu.. Stãniºeºti). Voicu. armãsariu e sinonim cu s l o b o z i t o r” (G. „La car. Bechescu. Rãnghileºti. c. dupã cum cere trebuinþa: dasupra d u l a c h i l o r se pune patru t ã l p o a i e. Tecuci. II.. Moscu). v. negreºit prin aluziunea la neastîmpãrul armasarului.ARMÃSÀR „La rãu aleargã cu armãsarul ªi la bine merge cu carul. cu ochii de foc. 9: „Inima.). c ã t u º a e cusutã de p r o þ a p prin cîteva cuie mai mici ºi unul mai gros. Gînsac. „La rãzboi. III. ºi care. Olt. II. Boieri ºi ciocoi. Covurlui. fãtul meu. Botoºani. substantivîndu-se adjectivul. cu nãrile deschise. „albinã = (musca) alvina” etc. „iarnã = (tempora) hiberna”. Tecuci.” (Pann. c. Sireteanu. 117) „Cuvîntul E ca vîntul: Nu se ajunge nici cu armãsarul. unele pãrþi de la car. c. Or samarul.” (Ibid. Substantivul „equus” s-a perdut. Prin felurite asociaþiuni de idei. Neamþ. c.

se duce un cal armãsar ºi se trece peste mormînt. t. armãºeii formau o ceatã sub porunca marelui armaº.m. „vãtãºel”. unde se vor afla ºezetori. – Telegar… ARMÃSÃRÀª v. Recea). „vãtav”. „Ca sã se ºtie deacã un om s-a fãcut strigoi. Deminutiv din a r m a º. – Pelivan. Vîlcea. împlinindu-se întãi paguba pãgubaºilor. Letop. p. iar lucrurile ce se vor afla la casele tãlharilor.d i n . – Cal. ºi voi toate slugile dumnie-méle carii veþi fi ºi v o r n i c e i. Amiras. – Duvalmã. cînd calul nu vrea sã treacã. sã aducã la vel armaº. ce sã dzice a r m a º i i ºi armãºeii ºi alþŠ ca dãnºŠ. 157: „Armãºeii. „vornic”. erau subalterni ai unui „comis”. ºi voi armãºãilor. Pravila Moldov. 372: „Oamenii cei domneºti. agent de la prévôté. „vornicel” etc. I. Stãnescu.. cît ºi pentru cele prãpãdite din averea lor. Subaltern al unui armaº.. a p r o d. c o p i l . 1649 (A. cãndŠ vorŠ spãnzura sau vorŠ tãša capulŠ cuiva ºi altele ce vorŠ face cu învãþâtura domnuluš þãrãš…” Mateiu Basarab. 107): „ºi voi potropopilor.ARMÃSÀR însã cã-n popor în unele localitãþi armãsar rãmîne pînã astãzi adjectiv. 1646. Rãºcanu. ªi scoþindu-se tãlharii la divan. aceºtša nice dãnâoarâ nu sã vor certa…” Tot aºa în Pravila Munteneascã. dupã cum vor hotãrî veliþii boieri ai divanului…” Ca parte din oºtire. p. cãndŠ vorŠ munci. d'admin.c a s ã. armãºei). de-are fi învãþãtura domnului la arãtare sã vadzã toþŠ cã šaste cu asuprealâ ºi cu mare nãpaste. sã iea armãºelul izvod iscãlit de ispravnicul. sã-i aducã la temniþã cu toate lucrurile ce se vor gãsi asupra lor. dîndu-se toate pe sama sãtenilor cu izvod. atît din cele ce se vor gãsi faþã ºi le vor cunoaºte cu încredinþare.I. prin marafetul ispravnicului de þinut. dupã hotãrîrea veliþilor boieri. ce sã zice a r m a º i i ºi armãºeii ºi alþii ca dinºii. zicîndu-se: c a l armãsar. cineºi cu steagul sãu…” Nu ºtim de unde Costachi Negruzzi îºi închipuise cã armãºeii erau „sãlbateci” ºi cu „barbe stufoase” în Aprodul Purice: 400 „Acolo spre rãsuflarea oºtilor a tãbãrît ªi-n trei trupuri osebite oastea sa a împãrþit: . cândŠ vorŠ munci. Ghica. În vechea administraþiune româneascã armãºel se întrebuinþa într-un sens apropiat cu b ã n i º o r. încã sã aveþ a vã feri de sfãnta mãnãstire ºi de cãlugãri ºi de satulŠ mãnãstirii de Flãmãnzeºti…” În Aºezãmîntul lui Grigorie-vv. dovadã cã omul din acea groapã s-a fãcut strigoi…” (Preut I. ARMÃSÃREL A ARMêÈL (plur. – Stevar. 1652. dupã cum „comiºel”. p. p.. v. ºi voi b ã n i º o r i l o r. Armãsar. c. 154: „oamenii cei domneºti.R. a p r o z i i ºi alte r u f e t u r i. Armig. ºi dupã vinovãþia tãlharilor sã se socoteascã ºi gloaba lui vel armaº. 1776 (ed. s. cândŠ vorŠ spãndzura sau vorŠ tãša capul cuiva ºi altâ ce vorŠ face cu învãþãtura domnului þãrãi. 35): „Tãlharii ce se vor prinde de armãºei. miºcãtoare ºi nemiºcãtoare. III. de la gendarmerie.

401 . ªi isprãvnicia curþii lemnele a le lucra…” În Aºezãmîntul lui Grigorie Ghica... Rãºcanu. Ghineo. 474) 3ARMêÈSC 2ARMêÈSC v. f. Balada Dobriºean: „Savai.. élever au rang de prévôt.. numãr ca la ºepte mii…” v.. 375: „Ia poruncã armãºia herarii a aduna. înse pe giumãtate la Sft. v.ARMêÌE Dãrãbanii cel cu plete. vb. I. 1ARMêÌE. Gheorghie. 1ARMêÈSC. De la condicariul temniþei. v. 1776 (ed. relatif à la prévôte. rãmasã numai în vechile texturi. I. adj.T. vexer. Toþi aceºtiia pedestri. ambii derivaþi din a r m a º „prévôt”. f. d'admin. lArmaº. – Nãcãjesc… (armãºit. p. ca o trãsurã caracteristicã. 1642. 264 b: „decãt trupurile mai râu armâºéºte sufletele…” v. toþi sãneþe lungi purtînd. ressort du prévôt. lArmaº. Pocloanele pe fieºtecare an.. De la vãtaful temniþei. Nici o slujbã n-ai plinit…” (G. – Asupresc. armãºire). De la 50 armãºei cîte 5 lei unul. Simenii cei iuþi cu arce ºi cu mãciuci în fãlii. 19). -EASCÃ. pop. Poez. 274 b: „multe rãutâþi š-au ertatŠ Dumnedzãu. – lArmãºie. vb.. armãºire). Armãºeii cei sãlbateci. Serviciul public în fruntea cãruia se afla marele-a r m a º. – Dosãdesc. Verb corespunzãtor substantivului a r m ã º i e „vexation”. Beldiman. a r m a º mare. se specificã în urmãtorul mod veniturile armãºiei din Moldova: „Venitul armãºiei cei mari. A face pe cineva a r m a º.f. Varlam. De cînd eu te-am armãºit. – -el.. 2Armãºie. lArmaº. Dimitrie. šarâ elŠ pentru puþinŠ au d o s ã d i t Š º-au armâºitŠ…” Ibid.D. t. appartenant au prévôt. ºi pe giumãtate la Sft. 20 – 20 – 5 – 250 – De la ispravnicul de armãºei. s. despre asuprelele administrative de altãdatã. barbe stufoase avînd. Tragod.: prévôté. – 3Boieresc. Lei B. (armãºit.

. Suie caduceu-þi iar negoþu-n floare…” Cu sens de „armes nobiliaires”.20 De la 17 dãrãbani a temniþei cîte 1 pol leu unul. vino arzãtoare. cînd se vor slobozi. I. 1. cãci nu te temi de acela vrãjmaº. un doboºer ºi un topciu.ARMêÌE 25.f. ºi de armâºia lui nu te socoteºti…?” Dosofteiu. v. 30 banii grosului de la cei ce se vor închide. 2Armãºesc. f. équipement. Grasul. I. De la 18 mehteri creºtini cîte 1 pol leu unul.” v. 2. Mai puþin decît . p. Derivat din a r m a º „prévôt”. triapãd. Cu primul înþeles nu e neologism. Lat... f. 1642. albul pept ne-aratã. Armã. Dosofteiu. O alergare de cai I: „Meleli primi vasul de argint. 179 a: „dupã ce sã-mbrãcarâ cu platoºile în toatâ armãtura…” I. cuvîntul ne întimpinã la C. De la 4 trãmbaci. 1683.60 27 – 10. I. 265 a: „Oame creºtine. 30. s. s. cuvîntul armãºie. lArmaº. 1 surmaciu. mai multe zavistii. Vãcãrescu. dar frumos.f. dupã rînduiala ce se aratã cu deosebit rost. de pavãzi. 85: „Cornu-nbilºugãrii adu-ne îndatã! D-armãturi. armement. armãºii). nov. dupã rînduiala ce se aratã cu deosebit rost. 402 2ARMêÌE (plur. Sã mai iea vel armaº împlineala pe banii ce va împlini. pe care era sãpate armãturile Besarabiei.. 273 b: „mai multe svade. roditorul. Bez rînduita liafã. dupã rîndueala ce se aratã cu deosebit rost. dispãrut din grai. ARMÃTÙRà (pl. Paremiar. 1683. – -turã. 228 b: „spre u c i d e r e ºi spre armâºie…” Ibid. u c i d e r e ºi mai mult decît a s u p r e a l ã. f. 133 b: „toatâ lumša va potoli ºi o va odihni de armãºiša luš…” v. f. Negruzzi. Sã mai iea vel armaº gloabele de la tãlhari. vexation. dupã cum s-ar pãrea la prima vedere. dovedeºte cît de sîlnicã ºi nedreaptã trebuia sã fi fost la noi administraþiunea de altãdatã. mai multe armâºii ºi mai multe a s u p r é l e fãrâ de vine sãmtŠ întru noi în creºtini decãt în pâgãni…” Ibid. Varlam. Sã mai iea vel armaº întriiala din suma banilor ce vor lua armãºeii.60 12 – 370. armãturi). Armãturile aceste sînt: capul zimbrului” etc. Synaxar. f. De la 12 masalagii cîte 1 leu. a r m a t u r a. armoirie. cîte 1 pol leu unul.

. despre care vezi la locul sãu.m.. parte prin Rusia meridionalã. Lwów. se zice cu o nuanþã oarecare de despreþ: A r m e n i m e. a gãsit în Moldova un episcopat armenesc. armeni). ca în „moldovan = moldovean”. Se pare cã ºi vechiul sat Areni. III. Dissert. îndeletnicindu-se mai pretutindeni cu negoþul. cînd e vorba despre o localitate sau regiune unde sînt mulþi armeni. pe la mijlocul secolului XVI.403 . 1856. 170. un armean edificã o mãnãstire în numele sîntului Axentiu. mai ales cu persii. Mulþi neguþitori armeni locuiau aci mai cu deosebire în apropiarea Transilvaniei. iar peste un secol ºi jumãtate acest episcopat eterodox avea în fruntea-i pe unul numit Ioan. cu aceeaºi trecere a lui é în a dupã labialã. expusã la necontenite lupte cu vecini mult mai puternici. Luigi Maria Pidou.ARMEAN lARMEAN (pl. în numele Preacuratei Fecioare Maria. „Secuime”. Bucov. 64) La plural masculin se zicea altãdatã armeani: Moxa. de lîngã Suceava. Wolf. Mai numeroºi însã au fost totdauna armenii în Moldova. Lãsãm nedezlegatã cestiunea dacã bisericele armeneºti din Iaºi ºi din Botoºani s-au fundat în secolul XIV ori mai tîrziu (Melchisedec). 55. Beschr. d.: Arménien. o colonie de armeni. p. strãbãtuþi acolo pe la finea evului mediu de prin pãrþile Crimului. Vaslui. 1775. cu care întreþineau relaþiuni comerciale. Copilele mi-l bocea…” (Marian. p. în regiunea occidentalã a oraºului. 60). d'ethnogr. Enachi Cogãlniceanu. un misionar papal. anume Avedic. Poporul. mai ales în Moldova. 5. La feminin se zice armeancã sau armancã. Pe la 1600 armeanul Bogdan Donovac zidi iarãºi în Suceava. parte prin imperiul bizantin. Moldovencele-l plîngea. începãnd din A r m e n i m e de lãngã biserica cea mare a lor…” Din patria lor.. II. Galaþi ºi Iaºi (Pray. cit. se aºezaserã în Moldova. Pe la 1669. ²ycia Ormian w Polsce.000 de familii armeneºti. adecã chiar în antica capitalã a Moldovei (Baracz. a fost o colonie armeneascã. alungate din patrie printr-o invaziune persianã. Botoºani. p. Înseºi fîntînele istorice ale armenilor ne aratã între anii 1415–1445 un vlãdicã armenesc în Moldova. t. „fatã = featã”. o altã mãnãstire. Dorohoi. 3. „Jidovime”. p. 381: „se lovirâ grecii cu arménii ºi-i biruirâ ºi prinserâ mulþi arméni…” În sens colectiv. 141). 191: „…atãta ºtim cã s-au fãcut un foc mare în Iaºi. op. În Þara Româneascã. au înfiinþat cam în secolul XIII oraºul Argeº. unde se conserva pînã mai dãunãzi o peatrã sepulcralã cu inscripþiunea: „aci zace Agopºa. pe care o gãsim în floare încã în 1707 (Baracz. plural armence: „Armencele mi-l privea. 1620. s. p. veniþi de peste Dunãre. a cãruia reºedinþã era în Suceava. 80). p. ca „Þigãnime”. Hotin. I. în capul cãruia se afla un Isac ºi de la care depindeau urmã. „masã = measã” etc. Sigur este cã pe la 1418. rosteºte la singular: arman. Mold. fundatorul acestui lãcaº în anul 1551”. Letop. Tot acolo. A r m e n i a. sub Alexandru cel Bun. distribuindu-se în oraºele: Suceava. deja în veacul de mijloc cîrduri de armeni pribegiserã în regiunile orientale ºi sudice ale Europei.

Materialy dlia istorii. ºi-nnaintea dumisale lui Dumitraºco -au fostu vistérnic. Sã mai adãugãm biserica armeneascã din Roman. Siret. scriem ºi mârturisim cu cestu adevãrat zapis al nostru. între viša lui Ivan p o t r o p o p u l a r m e n e s c u din •os ºi între viša lui Marco Armanul din sus. ª-am vãzut-o-n Botoºeni Primblîndu-se cu armeni…” (Marian. Tighinea. p. într-un act de la Alexandru-vodã ne întimpinã: „Serkiz. peste tot vro douãzeci ºi trei preuþi. cîte o bisericã. 1887. în Iaºi douã biserice. 224) Într-un timp. în Bibliot. ºi pre bãtrãni. 35). 209) între notabilii tîrgului Siret: „Olbešu Arman i Haceris Arman i Grica i Agopºâ Arman…” La 1670 (A. II. Peste doi secoli. care falce de vie ne-au fost noaâ moºie de la moºii nostri…” La 1610 (A. Bucov. ºi pre arméni. (Progressi della missione apostolica à gli Armeni di Polonia e Valachia. clãditã de un Agopºa la 1609 (Melchisedec. šar noi toþi trãgoveþii ºi rumãni ºi arméni mãrturisim…” Despre armenii din Botoºani ne vorbeºte ºi cîntecul poporan: „ª-am vãzut-o-n Cernãuþi Cu doisprece arnãuþi.R.R.I. italica 483. în Suceava douã biserice ºi o mãnãstire.R. nr. din München). I. zicãnd fiorii lui Cãldãruºé c-au cumpãrat tatã-sãu. alãturea cu acea româneascã.I. de nime nevoiþi nice asupriþi. Aºa într-o doinã din Ardeal: 404 „Bine-i stã mîndrei gãtatã Cu veºminte de la ºatrã.I. Armenii aveau în Moldova nu numai o jurisdicþiune religioasã. în mijlocul trãgului. mai cu samã în Suceava ºi-n Botoºani. ºi pre rumãni. carii dentru noi va mãrturisi cã-i vãndut acel loc a lui Gligorie Traistã. 76). ms. într-un act din 1669 (A. am vãndut a noastrâ direaptâ ocinâ ºi moºie o falce de vie la tãrgu la Cotnaršu în dealul Mãndru. 1366. . ºi pre tineri. 1. šar dumnealor vornicii de Botãºeani. inaintea dumisale lui Ghiorghiþã.ARMEAN toarele circumscripþiuni eclesiastice: în Cetatea-Albã. Galaþi. 21): „Adecã noi tãrgoveþii rumãni ºi arméni de trãg de Botãºeani mãrturisim noi cu cšastã scrisoare a noastrã cum au venit un fecšor a lui Gligorie Traistã. 139): „Adecâ eu Chirila º o l t u z u l a r m e n e s c u d e t ã r g u d e S u  a v ã ºi cu feorul mieu cu Drâghi. Izmail. anume Apostol. vornicii de Botãºeani. cuvîntul armean ajunsese a fi sinonim cu n e g u þ i t o r. dumnealor ne-au poftit ºi ne-au întrebat. ce de a noastrâ bunâ voe. Deja la 1449. Moskva. III. -au fost logofãt. pentr-un loc de casã -au fostu a lui Traistã. I. dar în unele oraºe. carii mai sus sãmtu scriºi. cap municipal al armenilor din Suceava” (Ulianitzki. ºi sau întrebat cu fiorii lui Cãldãruºe. Hotin. ei se bucurau pînã ºi de o administraþiune municipalã proprie a lor. Vaslui ºi Botoºani. Reg. Chron. Cãldãruºe. p. p. Romanului I. acel loc de casã de la Gligorie Traistã.

. Fãlciu. Pravila de la Govora. în capãtul lanului În calea armeanului…” (Alex. dupã ce a beut. Poez. nu ºtiu din ce cauzã. românii nu iubeau pe armeni. adecã: în orice treabã armeanul este acela care poartã ponosul ºi primeºte pedeapsa. fie din pricina unor obiceiuri religioase diverginþi. Crasna) 405 . unde armean e pus ca sinonim cu. 173: „Românii þin pre armeni. 50 a: „oarecine va mãnca cu arméni sau cu p a v l i c h é n i sau cu alþi e r e t i c i orcarii. versetul din psalmul XXXVI: „mai bine puþinel direptului mai vrãtos decãt nultâ bunâtate p ã c ã t o s u l u i” este comentat prin: „mai bine o bucâþša pãine mititša unui creºtin mai vrãtos decãt multâ avuþie armanului”. Un vechi proverb moldovenesc quasi-juridic zice: „Armeanul plãteºte gloaba”. 316) Oricum însã. Arþivur. de niºte oameni spurcaþi.2.ARMEAN Dar mai bine i-ar ºedea De-ar fi þesute de ea. sau mai vãrtosŠ cine va avea lšubovŠ cu dinºii. c. N-ai vedea fatã gãtatã!…” (J. acestuša-i grãšaºte légša lui Dumnezeu sã se lase de acéstša…” Tot acolo. p. 57: „Arménii ceša ce-s de treš ori procléþi…”. Om ieºi la codru iarã.B. numindu-i. – Capiºte. 2. în antitezã cu „drept” ºi „creºtin”. 1640. f.. cã urineazã mai întîi în oalã º-apoi îþi face în ea de mîncare. Este zicãtoare popularã: Sã mãnînci la jidan ªi sã dormi la arman…” (C. fie din acea a traiului prea retras ºi ascuns. f. mai ales cînd sînt mînioºi pe dînºii: A r i e spurcatã. 56. „pãcãtos”. „Armenii sînt cei mai rãu priviþi de sãteni dupã jidani. t. crezînd cã tot armanul. Poporul crede cã armanul este totdauna gata a te spurca. în Acad. nici sã mãnînce la o masã cu dînºii. pop. spurcã pre români…” E foarte caracteristic cã la Arsenie din Bisericani circa 1650. Ornitol. Marian.F. (ms. 479) cã: „neguþitorii cu ºetre de pe la tîrguri sînt mai cu seamã armeni ºi evrei…” Tot aºa în doina Voinicii Bucovei: „Iar cum a-nverzi pe-afarã. Din cauza aceasta nu prea vreau sã împrumute mai nemicã armenilor. ºi mai jos: „lepãdaþii h a n d z i z a r i i ce sãnt arméni…” v. temîndu-se ca sã nu-i spurce. Rom. fie printr-o antipatie împrumutatã deja de la bizantini. Sãracele ºetrele Cum mãritã fetele!… De n-ar fi armean cu ºatrã. S. Mai cu seamã nu voiesc ei sã le dea apã de bãut din vreo cofã sau alt vas. Scheletti. 424) unde editorii observã (p.)..

„Dintre numirile cîinilor ciobãneºti: Labuº. p. Negrei. f. Armeancã alãturea cu j i d a u c ã într-un cîntec poporan din Bucovina: „Am zis. Stat. ArmÄnka. a revãrsat atunci mãcel ºi insultã asupra nenorocitelor muieri (Sommer. I. Stat. 65. „Între numiri de cîni este ºi Armeancã” (E. Letop. numele cel armenesc al sîntului Ion Botezãtorul... 80): „Kostantïna.D. bãtr.. Vita Despotae.ARMEAN Unele boale românul le boteazã a r m e n e º t i. ºi mai jos: G a r a b e t. Bãlãceanu.R. armenii au fost nu o datã prigoniþi în România. 24: „Stošca þiganul cu þiganca lui Rada ºi cu 2 feori anume Mircea i Neacºul ºi cu 2 féte Neaga i Armeanca ºi cu o sora lui anume Dragole…” Catastihul mãnãstirii Cãldãrãºani. Cu trii feti di jidan ªi cu doauâ di arman…” (Canianu. Cioarã. Rîmnic-Sãrat. I. ªtefan Rareº. Muscel. Pascal. Poez. 233) Din cauza urei poporane.T. d. Bogza). Iacob Basilic Despota.I. În 1564 teribila catastrofã a faimosului uzurpator al tronului moldovenesc. Poez. iritatã printr-acest sentimentalism. în Arh. Negoescu. Pe la 1671. 239). pop. I. a provocat lacrime de milã din partea armencelor din Suceava: plebea. boierul Hîncu a rãdicat steagul rãscoalei contra 406 nãscîndului element fanariotic: armenii au luat partea cea mai activã în aceastã . ºi la cãþele îi place a da numele de Armeancã. Uneori însã numele de Armeancã se dedea ºi la femei. zãu ºi pre-a mea lege.. Cã de-acuma n-oi alege Nici jidaucã. 1587. p. Randa. Un principe moldovenesc cam smintit. Arh. Nãmãeºti). 1740 (ms. Içanð. domnind în Moldova crudul arnãut Duca. 144): „Numele þiganilor…Armeanca cu doi nepoþi”.). p. Inventariul Cotrocenilor. 174: „pre armeni. Armeanca…” (C.. 207) Într-un altul din Moldova: „Bea Costachi Roºcovan ªi cu frati-su Buzdugan. Rom. pre unii de bunã voie cu juruinþe ºi cu daruri împlãndui. Numai prisne moldovancã!…” (Marian. ArmÈnka. 46). pop. în Acad. Floarea. 388). c. II. I cædð ih…” Într-un act tîrgoviºtean din 1640 (A. p. 1681 (ms. În vechiul Pomelnic moldovenesc de la Bistriþa (ms. În descîntec de potcã: „p o t c ã de armean” (G. 24): „Adecã eu Armenca ºi cu fiiša mea Muºa scris-am acesta zapis…” Mai adesea însã numele de Armeancã se dedea la þigance (Cuv. pre alþii cu sila i-au botezat”. nici armancã. c. zice cronicarul Urechie. De aci încolo un secol întreg armenii s-au þinut în liniºte..

astãzi de tot maghiarizate. ferìt ilalù „se garder” = ferit. d×ug „joug” = jug. giuruit. bloc” = butuc. furkuliþà „fourchette” = furculiþã. bolt „boutique” = boltã. mãþà „chat” = mîþã. poartã neºte numi curat româneºti: P a t r u .b a n i. Hanusz (Sur la Langue des Arméniens polonais. šuþš „vite” = iute. ghindà „gland” = ghindã. d×uruìt „promesse” = juruit. grebìt ilalù „se hâter” = grãbit. 276). monnaie” = ban.b o u etc. dòmna „dame” = doamnã. oprìt anelù „retenir” = oprit.ARMEAN manifestaþiune. De cîte ori cruzimea domnilor sau urgia poporului îi gonea din Moldova. ban „argent. într-un numãr foarte însemnat. mouton” = berbece. poùm „tronc” = pociumb. Moldau. au fost siliþi apoi a fugi din þarã (Engel. ºi cei mai compromiºi dintre dînºii. komà „crinière” = coamã. bidet” = mînzul. brad”pinastre” = brad. krangà „branche d'arbre” = creangã. Cracovie. berbèd× „bélier. d. terre” = arãturã. Pe de altã parte. nãmà „seulement” = numai. erb „cerf” = cerb. 407 . butùc „billot. kumnàt „beau-frère” = cumnat. fag „hêtre” = fag. Gesch. mundzùl „poulain.d e . profesorul I. dzer „gelée” = ger. giug. În Transilvania familiile armeneºti cele mai importante. kurtàn „palais” = curte. šepùr „lièvre” = iepure. precum: arutùr „champ. kãràr „sentier” = cãrare. kokoveškà „hibou” = cucuvaie. bernãvàkh „culotte” = bernevici. p. d×unk „taureau” = junc. pintìn „éperon” = pinten. giunc. C a p . malàš „millet” = mãlai. negustor „commerçant” = negustor. armenii îºi cãutau un adãpost mai cu deosebire în Ardeal ºi-n Polonia. curtean. 1886) constatã în graiul armenilor din Galiþia o mulþime de cuvinte luate de la români.

p. –? – ARMELÌN. Obicei armenesc. T. Lucru cu neputinþã nu este. Cacom.” D-sa publicã ºi muzica acestui danþ. Se ºtie cã macedo-românii îºi dau numele de a r m ã n i. adj. ARMENEASCA. Gesch. 1864. pers. pãrãv „torrent” = pãrîu. prin metatezã din „români”. care n-ar avea nici o însemnãtate dacã n-ar putea sã arunce luminã asupra unei cestiuni istorice foarte importante. v. – v. . istoric din Bucur. sulà „alêne” = sulã. samakìŸ „fromage” = sãmãchiºã. Vine d-a dreptul din italianul a r m e l l i n o. urìt „laid” = urît. ARMEANCIU. n. 2ARMEAN s.: sorte de danse populaire. Sinonim cu c a c o m. ARMENDÌN. 1877. ARMENÈSC. în Acad. Vom termina prin indicarea unei coincidinþe nominale. v. de comm. artic. 72) ne întimpinã acest nume: ArmÈncð. v. Burada (Almanah muzical. e mai de crezut cã n-a fost armean. 63) – am luat-o de la a r m e n i. Arminden. prund „caillou” = prund. etc. d.v. Cuvîntul ne întimpinã numai la Budai-Deleanu (Dicþ.m... în Muz. p. sgrãit „avare” = sgîrcit. „Blãnãreasca ºi armeneasca – zice d. Rom.ARMEAN portà „porte” = poartã. arménien. pãzìt anelù „avoir soin” = pãzit. lArmean. – v. t. 408 Þara armeneascã. vestit „illustre” = vestit. Hermelin. Bulgaren. pr. sing. pînã la o probã serioasã. ci a r m ã n. – Arieni. ARMEANCÃ. 61). – Arnãuþeasca. dar. suferìt anelù „tolérer” = suferit. Serben u. eine Art Wiesel”.f. – Cãzãceasca etc. În Moldova se rosteºte mai adesea arminesc. Cronicele armeneºti pretind cã împãratul româno-bulgar Samuil ar fi fost de origine armean (Mateiu de Edessa. care totuºi se pare a fi devenit poporan numai în Moldova. Bautzen. ms. p.: hermine. s. Asemãnarea acestei forme cu numele armenilor pare a fi dat naºtere unei ciudate confuziuni. s. . t. Hilferding. În vechiul Pomelnic al mãnãstirii Bistriþa din Moldova (ms... – Blãnãreasca. ARMÀN. Argeº. appartenant à l'Arménien ou à l'Arménie. Harman... m. de choréogr. -EASCÃ.): „Armelin. lArmean. – Armenesc. ap. scãpãràt anelù „battre du feu” = scãpãrat.

Bucov. III. nu e rar epitetul de armenesc.. 359) Balada Stanislav: „Îi spalã zãbunele ªi-i curãþã armele Tot de s o a i e armeneascã. I. 27: „fiind cetatea Sucevei stricatã. De aceea în poezia poporanã ne întimpinã adesea: „Pe uliþã mi-l ducea. pop. locuitã oarecînd de a r m e n i. 75) La popor. Bubã þ i g ã n e a s c ã. pus-au de au fãcut ºanþ la biserica armineascã. 574) 409 . De unturã tãtãreascã. cînd e vorba de ceva rãu.. Bubã j i d o v e a s c ã. Poez. 190) „Pe uliþa armeneascã. Bubã r o m â n e a s c ã…” (G. I. 64) „Pe uliþa armeneascã Este-o crîºmã-mpãrãteascã…” (Ibid. II. Da la ºatrã cine este? Badea calu-ºi potcoveºte…” (Ib.. Pe uliþã pardositã Tot de Calapod fãcutã.T. Sibii. p. Voina calu-ºi potcoveºte…” (Pompiliu. Pe uliþa armeneascã A r m e n c e l e sã-l priveascã…” (Marian. puind într-ãnsul o samã de oaste sã-i fie de pazã…” Sînt puþine oraºe. 172) „Pe uliþa armeneascã Este-o ºatrã þigãneascã.D. Muste.ARMENÈSC Alexandri. Între bube din descîntece: „Bubã armeneascã... unde sã nu fie sau sã nu fi fost vreo stradã numitã „uliþa armeneascã”. Letop. La o casã þigãneascã. mai ales în Moldova. De stropuri ienicereºti ªi de sîngiuri pãgîneºti…” (Ibid. Iaºii în 1844: „Iatã acum o spiþerie nemþascã lipitã de o tiutiungerie armineascã…” Nic.

84N\ 2"8@>"NX. m. lArmean. 9: „Nu cumva ai pofti sã-mi iei viþica pentr-un c u c arminesc?…” v. bãnuieºte cã extractul din legile imperiale bizantine. de législ. 1652. v. la lucru ºi la joc strigînd: hophophop! hophophop! pe cînd cucul îndeamnã pre români la culcare strigînd ne-ncetat: „culcãte! culcã-te!…” v. predosl.. armer. 1842. poartã în popor porecla ironicã de: cuc armenesc. apoi „hrisovul sobornicesc” al lui Mavrocordat. I. armare). p. ARMENÒPUL. pe care Alexandru-vodã cel Bun. dupã alipirea ei cãtrã Rusia. lGrec.ARMENÈSC În sfîrºit. p. p. 2. 1Armean. dugliºule. nu era altceva decît Armenopul. cãci înºiºi boierii moldoveni de acolo.F.FF"D"$. pr. 1881. p u p ã z a. 1814. fiind întrebaþi la 1818 de stãpînirea ruseascã. iar vrei sã te pupe c u c u l arminesc ºi sã te spurce.: Harménopoulos. 4: „Grãšaºte ºi Armenopul. 8): „Mã trezeºte mama întro dimineaþã din somn cu vai nevoie. Andronachi Donici.. . au rãspuns cã Armenopul pe prima linie este legea þãrei. cã obiašulŠ vechšu în locŠ de lége se socotéºte ºi sã þine…” Profesorul Linowski. t. într-o disertaþiune despre legile locale din Basarabia (? <bFH>\zNX #. În Basarabia mai cu samã. vb.. 1145 în zilele înpãratului Emmanuil Comnino din céle de mai înainte alése aºãzemînturi din pravile de cãtrã înpãraþii Leon ºi Constantin…” Pravila Mateiu Basarab. De aceea la 1831 manualul lui Armenopul s-a ºi publicat ruseºte pentru întrebuinþarea tribunalelor din Basarabia. Formã simplã. Amintiri din copilãrie (Conv. p. n. – Pupãzã. A face ceva ca a r m e n i i sau în chipul a r m e n e s c. ºi-n fine cartea lui Donici. Cuc. zicîndu-mi: scoalã. adv. en arménien. v. în locul cãriia se întrebuinþeazã 410 obicinuit compusul î n a r m e z. înainte de rãsãritul soarelui. ARMENÌME. deoarãce – dupã spusa celor mai mulþi români – armenii zic cã pupãza îndeamnã la deºteptare. ARMENȪTE. Marian. p. 173: „(Pupãza) în rîs ºi batjocurã se numeºte ºi cucul a r m e n i l o r sau cuc armenesc.. 10). pre caré o au alcãtuit la anii de la Hs. ARMÈZ (armat.: „Iaste ºi cartea de adunarea pravililor a judecãtoriului Thessaliei Constantin Armenopul. manuel de droit byzantin. t. pers. dupã pãrerea lui Cantemir. lit. Odessa. îl va fi întrodus ca drept pozitiv în Moldova. Armenesc. Creangã. ca sã nu-þi meargã bine toatã ziua?…” ªi mai jos. – v. Ornitol. à l'arménienne.. Pravile. o pasere puturoasã. numele lui Armenopul devenise ºi a fost pînã mai în anii trecuþi aproape sinonim cu p r a v i l ã. S.

armigi. ºi-n orice caz e foarte vechi atît la români precum ºi la poloni. Cron. fãrã ca totuºi. devant les maisons. armãsar.f. v. cãci cu tãtarii propriu-ziºi ei mai cã n-au avut a face niciodatã. iar de la turcii osmanlii nu puteau sã-l capete. p. Zilot. ARMÌG s. du calendrier popul. Texturi. – Oaste. Liuba. armii). din Banat: „Cu soru-sa ce-mi lucra? De doi armigi o lega. sã fie cu putinþã a reduce ambele cuvinte la aceeaºi origine.) Litvanul r u m o k a s ºi leticul r u m m a k s sînt forme împrumutate de la poloni. „Armig sau harmig se zice la a r m ã s a r i u” (S. 85: „ºi totdeodatã veni ºi gheneral-an-ºef Mihelson.. Sinonim cu o a s t e ºi cu neologismul a r m a t ã. – v.: 1. a cãrui origine a rãmas pînã acum o enigmã pentru slaviºti. ARMÌC (plur. 97: „Armic.m. Se întrebuinþeazã foarte mult în pãrþile Banatului. Formã împrumutatã de la ruºi sau de la poloni. 40: „Creºtinii ºi românii Cu el s-armeazã…” v. este unul ºi acelaºi. Înarmez. premier jour de Mai. s. sub diferitele sale varianturi. Cizi slova. ce era comandir peste toatã armia ruseascã…” v. Prin sens ºi prin cele trei elemente constitutive r-m-k. – At. p. cãci nu se regãseºte nici într-unul din celelalte dialecte slavice.. – Behmet… ARMÌNDEN. de la pecenegi sau chiar de la avari. dupã cum vom vedea mai la vale. Sinonim cu a r m ã s a r. mai rar în regiunea apuseanã a Ardealului. étalon. c. 298. 2. În limba turcã orientalã a r g a m a k însemneazã „cheval de race” (Vambéry. s. s. ARMÌC. p. Polonul r u m a k ºi românul armig catã sã derive din alte douã dialecte turanice. t. armée. ÀRMIE (plur.ARMÌNDEN I.” Vorba armig e foarte interesantã.(g) ea nu se poate despãrþi de polonul r u m a k „coursier. Balada Cãlin. cu care se întîlneºte ºi prin iniþialul a r m-. Maidan). cheval de bataille”. 206). În popor se mai 411 . Munþii Apuseni. Cal. În oraº o slobozea Pîn armigii o-npãrþea…” (Vulpian. le premier Mai. Cuvîntul armic se aude în valea Criºului-Alb. Bãnãþenii vor fi moºtenit pe al lor armig de la cumani. terminul însã. Armadie. p. 34) Frîncu-Candrea. Vãcãrescu. de unde ºi la ruºi "D("<"8X. branche verte ou arbre entier que l'on place. Banat...m.. armici). Se bãnuieºte numai cã cuvîntul e de origine orientalã (Matzenauer. Armig. p. Sprachstud.

nu numai romanice. Cînd 1 mai cade într-o miercuri sau vineri. germanice ºi celtice. ºi aºa a scãpat ºi Domnul Hristos” (P. c. se pun la umbra unui copaci ºi. oamenii frig un miel. Tutova. Oancea). Mastacani). „Florile de salcîm înfloresc pe la arminden” (E. Ibãneºti). atunci cînd tãia Irod pruncii.. 162–189. cfr. Românii însã au unele particularitãþi. beau vin-pelin. Covurlui. Zicãtoare plugãreascã: Dacã nu se samãnã cucuruzul pînã la arminden. mîncînd fripturã de miel. ºi se împlîntã dinaintea casei. Haþeg. Acel arbore se zice arminden. p. cînd atunci îl iau de la gît ºi cumpãrã pe el vin roºu. Armindenul joacã un rol însemnat în credinþele ºi datinele poporului. Covurlui.. Din popor începe a dispãrea ºi acest obicei. atunci vin de cellalt puind în el pelin verde. se duc în pãdure. cu frunze numai în vîrf. Alboteanu. Macedo-românii nu-l cunosc. atunci face din el jiruitoriu de cuptoriu. zicînd cã în cursul verei nu le va pîrli soarele…” (C. Etimologia cuvîntului este una din cele mai uºoare. Odobescu. poþi sã bagi mestecãul mãmãligei în foc…” (R. Orlat). ºi-l lasã acolo pînã se face mai întîi pîne nouã. sau dacã nu este. ca doi berbecei de arminden…” Despre obiceiuri analoage la alte popoare. a pus un arbore ca armindenul. Poporul povesteºte cã. Ciocoieºii însã de la þarã îl petrec întotdauna…” (D. „La 1 Mai se zice armendin” (I. La 1 mai se serbeazã sîntul I e r e m i a. dimineaþa însã la toate casele a aflat arminden. Major. Der Baumkultus I. dacã a înflorit. pe care trebuie numaidecît sã-l bea pe iarbã verde. c. Plopana). c. 130). împodobindu-se pe la pãlãrii cu flori de liliac. Unii aduc cu ei ºi lãutari de le cîntã. cari le sînt proprii. „La arminden se aduce din pãdure o prãjinã cît se poate de mare. Munþii Apuseni.ARMÌNDEN aud formele: armendin ºi arminder. Frîncu-Candrea. c. unde a ajuns seara. „La arminder. c. cari serbeazã de asemenea pe 1 mai prin veselie ºi prin purtarea unui arbore.d š n š 412 . Galaþi. Serbeºte I e r e m i š e v . 114: „Daþi nãvalã ºi-i prindeþi ºi mi-i legaþi colea cot la cot. cu puþine clence în vîrf. sau ºi în grãdinã unde este iarba verde. nimine din popor nu-l petrec. fiindcã nu mãnîncã carne. zi de sec. „Pe m ã r þ i º o r de la 1 martie femeile ºi fetele îl poartã pînã la 1 mai. cînd se întorc în sat cîntînd ºi bînd. Mavromolu) A.d a n. a tãiat toatã ziua pînã seara. la vie. Cuvîntul e rãspîndit mai cu samã în Moldova. petrec astfel pînã cãtrã sarã. a se vedea pe larg la Mannhardt. p. Simu. paleoslavic I e r e m i i n Š . ca sã-i ducem poclon lui vodã. Transiv. Tutova. în Ardeal ºi-n Banat. Cîntec de 1 mai în Covurlui: „Frunzã verde de pelin! Iatã-ne la armendin: Beu mesenii ºi mãnîncã ªi de ciumã nu li-i fricã…” (G. Doamna Chiajna. Transilv. Mironescu. Olteanu. Theodorescu. „La arminden pun la poartã un arbore nalt. cu restul arde cuptoriul. Mironescu. semn ca sã se ºtie pînã la ce casã a ajuns. dar încã slavice. ºi cu pelin verde.

d. sãrace. cu trecerea iniþialului er în ar. Noi l-am luat dentîi de la greci. s.. În limba armoniei îþi place sã vorbesc…” v. 512: „Tu cînþi ca melodia De glas. I.f. neologism. armonii). ARMÎNT (pl. nov. 51). accord. Harmonicã. v. 242: „Tu nu poþi vedea. bétail. Conachi. ARMONÌCÃ A ARMONÌE (plur. dar vechi în limba literarã. Ieremia. armînturi). 2. ARMONÌC v. bunãoarã ca acea din a l i m e n t a l e (Lex. p. Negreºit. `Armon…a. p. 119 a: „stricându-š toate armoniile trupuluš ºi toate-n c h e e t u r i l e. troupeau de bétail. Turmã. cu sensul de p o t r i v e a l ã. ÀRMUR. Arm. Potrivealã. din care au rãmas derivate în dialecte italiene. cu înþelesul propriu de î n c h e i e t u r ã. puterea ce margini n-are Au aºezat rînduiala crugurilor cãlãtoare…” Gr. Bud. harmonie. Orice derivaþiune latinã. ca în „arici”. 11. propusã de Miklosich (Beitr. murmurã. z. Dialekte. âš arsãrâ ºi pieptulŠ cu plase înfocate…” I. v. de mica ta guriþã. dar la români cuvîntul sã fie oare undeva în gura poporului? Cihac admite ca poporan numai pluralul armînturi „bétail”. s.). Synaxar. 1683. adunare de vite. Lautl.. Arminden. engrenage. rumun. susur. e latinul a r m e n t u m. „Ardeal” etc. Tu cînþi ca armonia De stele.: „Arment.ÀRMUR „ziua lui Ieremia”. ARMÌNDER. p. apoi l-am primit a doua oarã din italiana sau din franceza. – Rost. f. de naturã…” C. Mulþumirea: „De ochii tãi albaºtri. însã mai ales muzicalã sau poeticã. Conson. – v. Vãcãrescu. 1. În Dicþionarul lui Bobb. Nici a ºti cu ce mijloace. Dosofteiu. e fantasticã.n. – v. Alexandrescu. 413 . De aci româneºte arminden din erminden. De ce însã lipseºte în Lexiconul Budan? Negreºit. dar ºi mai ciudatã e înrudirea cu germanul a l l m e n d e „silva communis”. corzile nenumãrate A cãrora armonie þine lumile-atîrnate.

Trans. cu durere de ºele ºi picioare ºi a cãriia simptom. Iaºi. un fel de boalã mortalã. Gheorghiu. ghimpoasã ºi pãtatã cu pete albe. „Buruiana armurariu e bunã de vite.. Hermeziu). -a r e ºi -a r i þ ã. Clopotiva). e bunã pentru vindecarea vitelor de a r m u r a r i u. prin sufixe -a r. cã atingîndo cu mîna foscãieºte ca ºi cînd ar fi dezlipitã de carne. Banat. 1Armurar. fiert cu tãrîþã. Buda). Banat. se arde des cu tigaia unsã pusã pe foc ºi înfierbîntatã. Lupescu. aºa cît cu greu sã poatã vita suferi. Nevrincea).. Pe frunzã are pete albe. mai ales la vite tinere…” (D. Pintea.: sorte de maladie bovine: épaulure (Cihac). c. ºi se încunjoarã umflãtura cu zmoalã de car” (P. Sineºti). „Armurariul creºte ca de un metru ºi 50 cm. Fãgãraº. Botoºani. Broºteni). Stat. v. c. se zice cã aceastã frunzã. care se piseazã dimpreunã c-un hîrb de talger de marmurã ºi cu care se ung apoi vitele bolnave pe spinare. 1788 (ms. Pelea de pe spinarea lor e aºa de-nfoiatã. t. S.F. ARMURÀRIÞÃ. vin sau apã. Andriescu. Pe alocuri se rosteºte aspirat: harmurar (Rîmnic-Sãrat. Arm. „Armurariu este cu frunza latã. Bociat. În Banat se cheamã armurare ºi o boalã la porci (Preut A. 495): „Vitele bolnave de armurare se zice cã hãrcãiesc ºi se trîntesc pe jos. Rîmnic-Sãrat. sã le dea marmurã pisatã cu tãrãþe. Pietroºiþa). cã se scoalã…” „Cînd vita e bolnavã de armurariu. et f. despre cari vezi la locul lor. „La armurare. o înþeapã cu cuþitul în ºira spinãrii la împreunarea picioarelor de dinapoi…” (C. contra cãriia îl întrebuinþeazã poporul. Iaºi. t. Armurarea o vindecã românii prin un spin numit a r m u r a r i u. c. este cã carnea vitei e pãtatã ca ºi frunza de armurariu” (N.: Carduus marianus. Bogza). Hornescu. s. c. s. Iaºi. Bîrlad). 414 2ARMURÀR. se zice: î i t a i e d e armurariþã” (D. v. ARMURÀRE s. „Armurariu se cheamã cînd i se paralizeazã vitei partea de dinapoi a corpului. La margini frunzele au spini. – 2Armurar. c. între altele. 1878. Cuvîntul derivã din a r m.m. cãrnoasã. „Armurariu este putrezirea piciorului drept sau stîng de dinapoi la o vitã” (V.): „Cînd mor vitele de armurariþã. c. ªi-a cãpãtat numele de la boala de vite a r m u r a r. p. sau mai bine din a r m u r. Totodatã se-nfierbîntã fundul unui ceaun ºi se freacã cu dînsul spinarea vitelor bolnave…” „Armurariþa se face cînd este vita ostenitã ºi bea apã rece” (G. fiartã cu borº. „A opera armurariþa la o vitã. în Arh. c. Negoescu. de botan. „Armurariu. Dîmboviþa.ARMURÀR s. Marian (Familia. de vétérin. adecã umflãturã pe sub pele. Silybum. Suceava. Popu. De aci blãstemul: mînca-te-ar armurariul!” (M. 485. Chardon-Marie. Lisa). Floarea Copilul. Bãiceni). 1ARMURÀR . c. Nour. Negoescu. Cãlineºti).m. Se întrebuinþeazã de sãteni contra unei boale de vite numitã a r m u r a r i u. se întrebuinþeazã ca beuturã la vitele ce sufãr de boala numitã a r m u r a r i u ” (G. c. Teodorescu. cînd mor grabnic” (I.. c. c.

într-ascuns uniþi cu pazvangii. trecut de asemenea la serbi ºi bulgari. Lefegii ºi darabani Cu-ai lor mîndri cãpitani…” 415 . sã ne robeascã…” În sens de l e f e g i u. care este cel propriu. Istoria unui galben: „un g r e c. s. valet armé. al hãtmãniei. Albanais. mintean ºi iminei roºii. Cron. îºi trîntea la brîu un sileaf cu un iatagan ºi douã pistoale. arnãuþi).ARNÃÙT lARNÃUT (plur. arnãut. 31: „nu cumva aceºti turci ºi arnãuþi. arnãuþi. III. t.. 206): „numai arnãuþii. ce le zic h o r v a þ i i. (Papiu. În primul sens. 45: (Nicolae Mavrocordat) luatu-ºi-au ºi oaste. ºi întra în serviciul curþii domneºti. de i-au adus cu sine. sau se suia cu ciubucul în mînã dindãrîtul caleºtei vreunui boier…” Alexandri. Auzit-aþi c-a trecut Potirã de arnãuþi. e sinonim cu vechiul a r b ã n a º. cam tot aºa ca „Suisse = mercenaire” în Occident.. d'ethnogr. cari erau duºmanii cei mai înverºunaþi ai haiducilor. 2. sensul al doilea s-a dezvoltat la noi. Nic. Letop. Bucovina II. a r n a u t. soldat mercenaire. Mustea. arnãut se zicea ºi se poate zice la om de orice neam. bulgar sau grec. Scrisoarea VI: „Sub denumirea de arnãut se înþelegea orice sãrb. ºi au venit nu ca un domn. ª-am vãzut-o-n Botoºeni Primblîndu-se cu armeni…” (Marian. Turcul a r n ° u d. Cît frunza º-iarba de mulþi?…” (Caranfil.: 1. care fusese arnãut în vremea domnului Ioniþã Sturza…” Dionisie Eclesiarhul.m. i-au oprit boierii ºi le-au dat lefi. cealma la cap. muntenegrean. Cron. el pune pe arnãutu lui de-mi dã vro cîteva bice…” Acelaºi. spãtãriei sau agiei. ºi chiar ai sãteanului român în genere: „Frunzã verde plop stãtut. fustanelã sau poturi. sãrbi. dacã se lega cu un brîu roºu sau cu un tarabolus. prin aceea cã arnãuþii slujeau pe leafã ca ostaºi de pazã pe lîngã domni ºi chiar pe lîngã boieri. Surugiul: „ticãlosu! în loc sã aibã milã. sã fie de paza oraºului…” În cîntece poporane se vorbeºte mai ales despre arnãuþii din p o t i r ã. n-adastã vreme îndemãnaticã ca deodatã sã nãvãleascã cu toþii pe toate pãrþile sã ne jefuiascã. ce ca un leu asupra tuturor…” Zilot. 48) Alta: „ª-am vãzut-o-n Cernãuþi Cu doisprece arnãuþi. 224) Balada Iordachi al Lupului: „Arnãuþi cu ºuºanele. p. bosniac. II. Valea Prutului. Monum. p. Cu argint pe la oþele. Ion Ghica. arvat.

– Arnãuþeasca. Laurian ºi Maxim observã de asemenea: „importat poate din pãrþile Albaniei”. Grîu de varã Fãr' secarã. c. Nazare. Bãrbulescu. g r î u r o º u sau arnãut. din care obicmuit se face coliva” (M. Tecuci. c..D. 89) unde forma corectã catã sã fie: „Nu mã da dupã un slut…” Se zice ºi g r î u . arnãut are a face. 181: „un om nalt. Popoviciu. Ialomiþa. Dupã cum vom vedea mai jos. în antitezã cu „grîu mãrunt”. „Grîul arnãut se zice ºi c o l u s” (I. Vlãhuþã. „Arnãut se zice la grîu cu spic negricios” (A. Bãseºti). Colinda Plugul: „Cît cu ochii cuprindea. c. 416 . Neamþ.: variété de froment d'été. p. Dupã Cihac (Dict. Ghibãnescu. –2Arnãut. pop. numai cu aspectul unui arnãut.. cu mînile mari ºi negre.arnãut. t. Fãlciu. numit ºi c o l u s” (I. G r î u d e v a r ã semãna. Dolj. Brazdã neagrã rãsturna. – Arbãnaº. Nicoreºti). Nuvele. nicidecum însã cu Albania. unde cuvîntul devine adjectiv. Valea Prutului. u n c h i p d e arnãut. Tot de g r î u m ã r u n t ªi de arnãut…” În legãturã cu „frunzã verde”: „Frunzã verde de-arnãut Nu mã da dupã urît…” (Caranfil. spãtos.m. cuvîntul ne întimpinã în balada Chira: „Descarc bãcãlii ªi-ncarc dimerlii. 141) 2ARNÃÙT.ARNÃÙT E foarte nemerit la A. s. vecinic hursuz ºi-ncruntat…” v. prin asociaþiune de idei. „Grînele se numesc: grîu de Banat. unde cîntecul defineºte oarecum arnãutul ca „un fel de grîu mare de varã”. d'agric. grîu ghircã sau fãrã musteþi” (G. c. c. Arnãut de cel mai m a r e…” (G. 544) arnãut însemneazã „blé d'Albanie”. Poez. „Sînt douã feluri de arnãut: arnãut cu pana albã ºi arnãut cu pana neagrã. „G r î u l arnãut e un fel de grîu cu boabe mari ºi albe. Pleniþa). Pribegi)..T. Ciocîlteu. Albãnaº. II. de unde nu credem sã ne fi venit vreodatã vreun fel de grîu. Siliºtea). Tot aºa. cu nasul roº ºi cu mustãþi lungi.

– Grîu. 1877. Olt. p. ARNÃUÞEASCA. de aci iar se bate. Rîjleþu-Vieroº). „Arnãuþeasca – zice d. petit Albanais. t. T. ca feciori în coada caleºtelor ºi neavînd alta a face decît a da ciubuc ºi cafe. un fel de horã. lArnãut. Muzica acestui danþ. s. lArnãut. c. dupã cum se aude în Moldova: v. ºi tot astfel cît vor sã þinã jocul” (I.” Sulzer a vorbit deja în secolul trecut despre arnãuþeasca. „Arnãuþeasca se joacã mai încet decît a l u n e l u l. Arnãuþii au despãrut din þarã. artic..m. sing. 417 . Lefegii ºi darabani Cu-ai lor mîndri cãpitani…” v. pe care o jucau la noi lefegii a r n ã u þ i din garda beilor fanarioþi (Gesch. 423). s. Dac. lArnãut. prin cari poporul l-a asemãnat cu un a r n ã u t. ARNÃUÞÈL (plur. a rãmas în popor. de choréogr. arnãuþei). se joacã tot în dreapta. Deminutiv despreþuitor din a r n ã u t. dar jocul lor. v.: sorte de danse populaire. Burada (Almanah muzical. d. Preotescu. – Alunelul. II. Balada Iordachi al Lupului: „Apoi venea dupã ei Ceatã de arnãuþei.f. 64) – am luat-o de la a r n ã u þ i i aduºi de boierii noºtri. ºi se miºcã hora. se bate în loc cu piciorul stîng de trei ori ºi apoi cu cel drept în acelaºi loc. ocolind o datã. p..ARNÃUÞÈL Numele de arnãut s-a dat acestui fel de grîu din cauza musteþelor lui sau a penelor.

. 418 .. „A se lovi cu capul de arnice” este o locuþiune proverbialã prin care se exprimã neplãcerile unei lungi cãlãtorii. ÀRNIC. Maidan). luînd dealurile în pept ºi lovindu-te cu capul de arnice…” (Tribuna din Sibiu VII.n. cã destul te-ai chinuit tu pînã acum. v. cum ºi Veli-paºa cu oaste arnãuþeascã. Este ung. 1876. s. III. Ferentarul: „Roºiorul mîndru ºi frumos ca crinul. Face de se mirã toatã arãpimea.f.. s. panier d'un coche. – Arnãuþeasca. p. 13). à l'albanaise. spahiii ºi arnãuþimea ªi-i strigã: ura!…” Ion Ghica. – -ime. care este un termen mai poporan. Carul-zînelor. Arnica poartã la bãnãþeni ºi numele poetic de c a r u l . p. albanais. d'Albanie. de botan. Arnãuþesc. cu o nuanþã oarecare de despreþ. ARNÃUÞÌME. mã-mbrac arnãuþeºte. Mulþi a r n ã u þ i. punem la car c o v e r c ã sau arneu” (S. Cuvîntul se aude numai peste Carpaþi. Cînd pe mal s-aratã tremurã Vidinul La vederea sa. Tudor gãseºte pe Iordache ºi pe Farmache instalaþi acolo cu arnãuþimea lor…” v. þarã arnãuþeascã. ARNÈU (plur.. Liuba..ARNÃUÞÈSC ARNÃUÞÈSC.f. – v. l. c. Tr. -EASCÃ. 315: „R o º i i ce se fãcuse iar pãnã la 100 de oameni. Vorbesc arnãuþeºte.: Arnica. lArnãut. v. Banat. Gheorgachi Logofãtul.z î n e l o r (S. t. lîngã Piteºti. lArnãut. 99: „iar vezirul cu Murahazi ºi beizade Dumitraºcu Moruz abia scãpînd apucarã spre ªumla. arnique. Bolintineanu. adv. – Potbeal. ARNÃUÞȪTE. ºi de acolo spre patria lor Ianina…” v. Sinonim cu p o t b e a l. carii se purta în haine roºii ºi în bãrãþi arnãuþeºti…” Zilot. p. Coº. „Dacã voim sã nu ne ploaie ori ningã.. v. Harnic. Cron.. Ieniceri. 358). ARNÌCÃ. Mangiuca. terme collectif pour dire: beaucoup d'Albanais. spre ªiºtov. e r n y ö. Scrisoarea VI: „Ajungînd la Goleºti. Letop. „Eh. adj. arneie). Termenul cel mai rãspîndit e c o º. Port arnãuþesc. en albanais. s. Col.

175) Balada Soacra ºi nora: „C-am în beci pe supt gîrlici Un cãpãstru cu arnici…” (Ibid. 181) Altã uraþie: „Puteþi da ºi de mãtase D-aveþi inimi sã vã lase. Cum veþi avea omenie…” (Ibid. 172) Altã: „ªease pãhare de vin. Fie ºi de arnici... 607) 419 .. Ãl ceauº îi tot striga…” (Ibid. Mi-l lega tot cu arnici Împletit în cîte cinci.. Cusute cu fluturi º-arnici…” (Ibid. Numai sã fie d-aici: Sã nu fie de prin vecini. descriind o nãframã de nuntã pentru vornicei: „Fie ºi de bumbac.” (Costinescu). Fie ºi de strãmãturã. d'industrie: fil de coton peint.ARNÌCI ARNÌCI. ªease mãhrame de in. Poez.M. ºtergare etc. verde etc. albastru. 625) Balada Bîcul haiducul: „Mi-l lega tot cu mãtase Împletitã-n cîte ºease. t. Nouã ºi d-alea ne plac.m. pop.. ªi cînd bine mi-l lega. s. Iar de nu. Om ºterge caii la gurã ª-om depãna dupã ºurã.. ºi d-arnici fie. „Arnici = bumbac vãpsit roºu.D. ªi cînd bine mi-l strîngea. De cari se gãsesc p-aici.T.” (L.. Sã pãþim niscai ruºini…” (G. „Arnici = fire de bumbac colorate.) Uraþie de nuntã din Ardeal. cu cari cos flori la cãmeºi.

. care ne întimpinã într-o mulþime de numi proprii româneºti foarte vechi. Brèotã ºi Bàlotã. Cuvîntul Arnotã este format prin acelaºi sufix -otã. p. Cuvîntul nu poate sã derive din turcul a l „roºu” unit cu r i º t e „bumbac” (ªaineanu. Tocilescu (Asupra cîtorva mãnãstiri. AROMÀT (subst. Din „lînã miþã = laine agneline” s-a nãscut „miþã = flocon. f. de unde românii catã sã fi avut cu acelaºi sens pe a r n. Gr. Muntele Arnotã cu mãnãstirea Arnotã se aflã în districtul Vîlcea d-a dreapta rîului Bistriþa. pentru cã din a l . vodã a hotãrît sã facã o monãstire pe locul acesta.. M i r o d e n i e s. f. Bàºotã. tot aºa în arnici noþiunea fundamentalã este ¢rnÒj „agneau”. 2. al patrulea. din care ne-a rãmas derivatul a r n i c i.” Tot aci este mormîntul lui Mateiu Basarab. rãmas – dupã cum vom vedea mai la vale – ºi-n numele topografic A r n o t ã. – Roatã. În semn de recunoºtinþã. Hîrgotã etc. Arnici este un adjectiv substantivat cu sensul propriu de „provenant d'agneau”. Danciul vornic. II.). v. épice. Mìcotã. AROMÀTà s. – v. pentru care trebuia sã fie dus sã se judece la Constantinopole. Arniciu ne întimpinã într-un act din 1731 (Cond. Mèºotã. de unde româneºte termenul despãrut a r n sinonim cu „miel”. pr. pentru cã „roºu” nu este esenþial în arnici. „agnelin”. El. alte trei numi de munþi poartã acelaºi sufix: Dòlotã. pentru cã o asemenea unire n-a format un singur termen nici chiar la turci. p. ARÒMà (subst. în Arh. 116): dentîi. al doilea. În districtul Vîlcea. de géogr. pentru cã de la turci l-ar fi luat ºi serbii sau bulgarii. Mãnãstirea astãzi nu mai are cãlugãri. montagne dans la Petite-Valachie. afarã de Arnotã. zidind altarul chiar pe locul unde dînsul scãpase. aºa cã turcii ce-l urmãreau de aproape nu l-au mai putut gãsi. Elem. A-rostogol. al treilea. Stat. neogrecul ¢rn…. parfum. – Cozia. a fugit pe sub munþi pînã ce a ajuns în acest loc. aci pe atunci era un lac mare ºi rãchitã multã. v. touffe de poils qui pendent en bas” (Cihac. ms. n. a Mrii Hurezu. În „Calotã” ºi „Racotã” este învederat cã acest sufix s-a acãþat la „cal” ºi „rac”. p. Ràcotã. couvent de religieux sur la montagne du même nom. Dragotã. – ªorici. Albotã. Arnici. latinul arhaic a r n u m.: 1. la cari el totuºi nu se aflã.ARNÌCI Ca nume personal. Arnotã. – -otã. iar în „Balotã” la „balã = fiarã”. 1887.. t. precum: Càlotã. a scurs lacul ºi l-a umplut cu bogºe (cãrbuni). Làiotã. Tot aºa în Arnotã partea radicalã pare a fi un nume de animal: ¢rnÒj „miel”. aflînd despre soarta ce-l aºtepta. n. turc. m i r e a s m ã. Dupã aceea el ºi-a adus martori ºi s-a îndreptat la Constantinopole de vina cu care era asuprit. 675 b): „un þigan al sfintei mãnãstiri Hurezul anume ªain feciorul lui A r n i c i u”. – -ici. Legenda culeasã de d. ÀRNOTÃ. arome. însã vechi în limbã. . precum ºi al tatãlui sãu. Grecul ¥rwma. de unde ºi paleosla420 vicul a r o m a t Š (Cihac).r i º t e nu e foneticeºte cu putinþã sã iasã arnici. în latina arhaicã a r n a „agna” (Festus). Mateiu s-a ascuns dupã rãchitã. A-ROATA (D-). 53): „Mateiu-vodã ar fi cãzut într-o crimã. Neologism. 198). ¢rèmata. A fost fondatã de Mateiu Basarab.) s.

9 a: „diavolul viindŠ la sfânta muceniþã în aromealã. Rom. Doamna Chiajna. f. ca într-un vis mîngãietor. 261: „Finicul în foc de aromate moarã…” Mineiul din Buzãu.2Miros. Muza I. Ca ºi sinonimul a d o r m. – Aromire. Ist. dar numai atunci cînd omul începe deja a visa. 1648. aromire). 50): „stomahului destul încãrcat. v. rêverie. 257: „ªi ele îndatã cad în aromealã ªi adorm curînd…” A. 421 . cu a þ i p e s c. s'endormir. ºi anume un vis plãcut. o î m p ã i e j e n i r e a ochilor începurã a o coprinde.. îš da un pãharŠ plinŠ de mišare cu lapte…” C. nu cu mirosul acel frumos poftã. 56. încã spânzuratã pe cruce fiindŠ. 80: „cu încetul fruntea-i obositã cãzu pe a sa poalã. I: „…mérsãrâ la mormãnt. assoupir. tomber en rêverie. Aromesc.. s'assoupir.. p.f. cu m i j e s c. AROMÈSC (aromit. A ta icoanã duios slãvitã Puserã-n braþe-mi ºi m-adormirã…” v. cu p i r o t e s c. Sinonim cu a r o m i r e. XXIII. 1706. o p i r o t e a l ã a minþii. p. 1. p. (ms. 32 b: „ºi aromatele. f. în Acad. 1706. vb. trupu-i slãbit de-atîtea suferinþe parcã se cufundã de sine-ºi. Costinescu: „a aromi. aromeli). sommeiller à demi. Luca XXIV. a sta jumãtate adormit”. bucatele macar fie ºi cu aromate. de unde adesea se zice: „d u l c e aromesc” sau: „f l o r i l e mã aromesc”. ce greaþã îi aduc…” Ibid. Odobescu. roupiller. funcþioneazã ºi tranzitiv. care însã exprimã acþiune. cînd deodatã i se pãru cã aude. endormir.. ducãndŠ aromata caré gãtise…” „…baqšwj ½lqon pˆ tÕ mnÁma fšrouai ¤ ¹to…masan ¢ r è m a t a …” dar tot acolo. Sinonim cu a d o r m. un glas depãrtat ce cînta cu viers tînguios… Ancuþa se trezi din aromealã”. ieroglif. a miji de somn. Mineiul din Buzãu. pe cînd aromealã aratã stare. Stamati. 503: „Cu rãsfirare din rai ieºitã D-arome florile-þi mã nãvãlirã. AROMEALà (plur. faire rêver. s. la masculin: „…ºi înturnãndu-sâ gãtirâ aromat ºi unsoare scumpâ…” „…Øpostršyasai d ¢ r è m a t a kaˆ mÚra…” ¹to…masan Cantemir.. p. Vãcãrescu.AROMÈSC Noul Testament. p. adecãte m i r o s é l e l e cele scumpe…” I. assoupissement. cu m o þ ã i e s c.

. Ce fãcui de mã culcai: Singurã mã mãritai…” (G. Prin crînguri tãcute... Frîul cã slãbea: 422 .. Voinic aromea.. Cum m-ai aromit ªi m-ai a d o r m i t?…” (Ib.D.. 451) O colindã munteneascã: „Cerbul ce-mi fãcea? Sta ºi rumega. 436) Basmul Fata din dafin: „Rosmarine. 65) Balada Oaia nãzdrãvanã: „La apus de soare Sã mi te omoare Supt poale de munte. Dulce aromea…” (Ibid.T. Namiaza-ºi fãcea. Oi cînd aromesc ªi cîini ostenesc…” (Ibid. Florile m-au aromit ªi somn greu am adormit…” (Ib. Poez. Murgului pãsa. 402) Balada Mitul: „Ici pe iarbã m-am lungit. Calofire. ce pãþii! Cum fãcui de aromii: Singurã mã logodii. 683) Balada Miul Cobiul: „Soare scãpãta. pop.AROMÈSC Balada Brumãrelul: „Vai de mine.

Aromez. – Aþipesc. p. somnium” (Ugutio).. Somnul cã-l fura…” (Ibid. 1620. Apoi dulce aromi…” Sensul cel fundamental al cuvîntului apare mai ales bine în derivatele a r o m e a l ã ºi a r o m i r e ºi-n tranzitivul aromesc. – Adorm. AROMÈZ. vb. în cari cuvîntul – mai cu samã sub forma o r o m a – nu poate sã fie de proveninþã greacã clasicã. Turmuliþa-ºi îngriji. întocmai ca în „strachinã = ostrachinã = Ñstr£kinh”. Miul a d o r m e a. bunãoarã: „O r o m a per noctem cernebat rite supernum…” sau: „O r o m a gentilis. „faire voir en rêve”: „(diavolul) se apropie de aromi pre strâmoaºa de-i arâtâ poamele frumoase la vedére ºi dulci la gustare…” Lãsãm la o parte. v.AROMÈZ Pe cal a d o r m e a. Greu somn cã-l fura…” ºi mai jos: „Miul aromea. 495) I. Vãcãrescu. sau mai bine dintr-o formã r o m ã.. O formã poporanã foarte rarã în loc de a r o m e s c. s'assoupir. Grecul Ó r a m a „vision” strãbãtuse deja în latinitate: „o r a m a. ci numai de acea latinã vulgarã. tomber en rêverie. însemneazã anume „faire rêver”. Aromesc se descompune astfel în r o m e s c ºi prepoziþionalul a = ad. ca nediscutabilã. 217: „Colo-n vesela vãlcea De albeþe strãlucea. Un ciobãnaº fluierînd. Oiþe prin flori pãscînd. p. 423 . visio. în care iniþialul o se perduse la români prin conflict cu articlul nedefinit o. 490. Horama) citeazã o mulþime de texturi din veacul de mijloc. derivaþiunea lui aromesc din m i j e s c printr-o formã intermediarã a j m u r e s c (Cihac). care la cronicarul Moxa. Este o vorbã curat greceascã. Du Cange (v. 347. Originea cuvîntului este greco-latinã. qua viderat ipse…” sau: „Mater intempestae noctis quiete caeleste in somnis vidit h o r a m a…” Aromesc este un denominativ din o r o m ã „vis”. dar întratã în graiul nostru pe calea latinitãþii rustice.

sãri. p. s. 21: „Ajung ca în aromire. Cu sensul de a m ã g i t ne întimpinã la Moxa. 1620. Aromesc. Sinonim cu a r o m e a l ã. ºi-n zãpãcire Rosteºte vorbe dusã-n delir…” v. De plãcere îmbãtat Cînd d'Amor cu o zîmbire Ca din v i s sînt deºteptat…” Acelaºi. dar cu o nuanþã de adormire v i s ã t o a r e. passé d ' a r o m e s c pris comme adjectif: assoupi. – Aromealã. Aromesc. Ambele se pot întrebuinþa în limba noastrã poeticã în locul neologismului r e v e r i e. Elena: „Cît mi-e superbã a ei uimire Cînd îmi dã ruga-i de trandafir. Aromesc. p. AROMITÒR. AROMIT. endormi. 369. -Ã. -OARE. p. Aromirea-o birui…” Cesar Boliac. .AROMÈZ Basmul Hoþul împãrat (Ispirescu. p. 1620. 381: „atunce se apropiarâ d-insul neºte arumitori hitleani ºi-l mãglisirâ de-ºŠ goni pre mumâ-sa…” De la Vrancea. Sinonim cu a d o r m i t o r. aromiri). Aromesc.. 370): „…se tolãnirã fiecare pe ce avea. part. dar tot acolo. assoupissant.. p. se-nvîrti. cã era omŠ hitleanŠ ºi rãu…” v.f. et subst. la umbrã de copaci ºi la rãcoare. 362: „Prea sprintenã la picior. la umbrã deasã…” 424 v. ce qui fait rêver. rêverie. tombé en rêverie. Trubadurul. ca sã-ºi aromeze oarecum…”. l'infinitif d ' a r o m e s c pris comme substantif: assoupissement. p. – Aromitor. ce qui produit l'assoupissement. Vãcãrescu. care nu-i dã rãgaz cît ar aromi cineva…” v. I. Jucã. 65: „Aºa e. ce qui assoupit. mai jos: „un asemenea stãpîn. Moxa. Ce rîde cînd spui c-ai dor. 367: „acesta înpãratŠ (Teodosie cel Mic) fu aromitŠ de unŠ scopitŠ anume Hrisafie de-ºŠ goni soru-sa de la dinsŠ Polheriša. Cînd se-ncovoaie în aromire. Legende. adj. AROMÌRE (pl. Cînd mã sãrutã. Sinonim cu a d o r m i t. e atît de bine ºi de aromitor pe iarbã verde.

La mîndra pe pieptul gol 425 . Ca nume de botez. 209: „(A r o n . Urechia.A–ROSTOGÒL lARÒN. p.m. Aron a fost înainte foarte rãspîndit la români peste tot. 116: „Domnia lui Petru-vodã celui p o r e c l i t Aron…” Fiind însã un nume evreiesc. de géogr. Sãlãgianu. – v. ºi se întrebuinþeazã pînã astãzi mult în Transilvania.. v. Aron-vodã.-un meriºor.. „Unii. Pe timpul lui Mihai Viteazul domnea în Moldova Aron-vodã.. care se zicea fiu al lui Alexandru Lãpuºneanu. A-ROSTOGÒL s. Ionescu. Cînd a luat toiag de 12 ani uscat în mînã ªi o înverzit neavînd rãdãcinã…” (M. c. pers. p.a b e r b e l e a c u l. lAron. Paºcani) sau: „bãltagul lui Aron proorocul. 2ARÒN. t. Urechia. pune cîinilor numi evreieºti” (N. c. à la renverse. v. n. III. Mãciºeni). – Moise. Letop. Doamna). Numele fratelui mai mare a lui Moise. Ca supranume.: un couvent de religieux en Moldavie. III. se chema Aron un rival al lui ªtefan cel Mare. A-ROSTOGÒLUL (D-). Covurlui. pr. Doina Busuioc. Sinonim cu d . pre numele domnului ce au zidit. Neamþ. adv. – v. Aron Densuºianu etc. spre a rîde. Aron-vodã. Gonstantiniu. – Barba-lui-Aron. Letop. p. viu de la A r o n e a n u. unde este hramul sfete Neculai”. d . I. de unde sînt: Aron Pumnul. Hangu). s. venit-au ºi ªerban-vodã cu oaste din Þara Munteneascã pãnã în Iaºi. poporul îl dã ºi la cîni: „Între numiri de cîni este ºi Aron” (P. – Cîne. Uraþie de nuntã: „Sã aveþi bucuria lui Aron proorocul. p. c. negreºit presupunîndu-se „egumen”: mã duc la A r o n e a n u. m. Suceava. 389: „Mihai-vodã (Racoviþã) nu ºtia de tãtari nemicã cã au fost venit la Aron-vodã…” Acelaºi. Arumã. Letop. Aron Florian. Busuioc. ARÒN-VÒDÃ. din Banat: „Fã-mã. Neamþ. p e s t e c a p. Doamne. ºi au descãlecat cu oastea la m ã n ã s t i r e a l u i A r o n . Aaron. c.a r o a t a. à la culbute. lipsitã de aimintrea de orice însemnãtate. dar ºi-n legendele popoarelor creºtine.v o d ã) s-au apucat în anii 7102 (1594) de au zidit mãnãstirea în þearina Iaºilor carea se chiamã Aron-vodã. Ion Neculce. I. fiind uscat de 99 ani” (G. Letop.v o d ã…” Satul din giurul acestei mãnãstiri se zice A r o n e a n u (Frunzescu). 256: „Atunce cãnd au mers Suleiman-paºa cu Cantemirvodã înaintea leºilor la Boian. ARONEANU. O mãnãstire din secolul XVI. trecut prin Biblie nu numai în calendar.

Cu coji arsã De pe masã. ARPÀDIA. 11A [vol. 25) Basmul lui Dumnezeu (Þara nouã. exaspéré. pîne arsã. o fãcut hîc ºi o cãzut de-a rostogolu în celalalt colþ a vagonului…” v. Cu spãlãturi de prin vasã…” (Pompiliu. adj.A–ROSTOGÒL Sã mã dau d-a rostogol…” (Vulpian. Caºã. Harpacicã. arsã. pr. 52) 426 . lucru tocmai sã nu-l crezi!” O baladã din Ardeal: „ª-o þinea maicã-sa bine. „Arpadie. p. Texturi. Chiriþa în voiagiu: „Cînd i-am tras un pumn. s. m..n. désolé. part. – Rostogol.. 61]. orge perlé. ARPACÌCà s.). 52: „O þarã aºa de mare.. figur. n.. f. p. p. nemicit prin foc. de unde au luat ºi serbii a r p a k a Ÿ a (Cihac). Zilot. Harpuce. 452) ARPUCE. Cron. „Un fel de orz curãþit de pojghiþã din care se face ciorbã” (Costinescu). ca în clipã sã o vezi Pustie. prea fript. lARS. pr. v. – v. faþã arsã. passé d ' a r d: brûlé. despre care cîntecul poporan zice: „Fetele din Arpãtac Mereu pipã la tabac…” (J. Ungureºte á r p a k á s a. arpãcaºuri). prea încãlzit. loc. I. Nume unguresc al unui sat din Ardeal. Sibii. mondé. – v.. -Ã. -adia. casã arsã. n. ARBACÌCÃ. moºie nelocuitã în judeþul Dolj” (Frunzescu). atunci sã învieze…” Alexandri. 1886. „Orz curãþat de peliþã care se pune în sorbituri” (L. hâlé. localité en Valachie. v. village en Transylvanie. hîrtii arse. prea înnegrit de cãldurã: lemn ars. 702): „cînd pîinea se va da d-a rostogolul ºi se va face holdã de grîu verde. p. Fãrã milã ºi ruºine. gruau d'orge. ºi ploasca asta se va vãrsa ºi se va face viþã verde. a r s u m. p î r l i t ã.B. Lat. Trecut prin foc. – Apadia..M. ARPÃTÀC. ARPÃCÀª (plur.

cînd e vorba de spaimã. Ca f i e r u l ars cînd îl scot. „ca un fier ars”. Românii de peste Carpaþi zic la rachiu v i n-ars. În sens figurat. C. 174): „Cu încetul îl rãceºte. 385): „— Da ce-i acolo? strigã baba înspãimîntatã. p. 163): „Lasã-mi. tiranule. (ms. adevãrat este ceea ce Silvestru a spus Nerinei. la I. la care nu ne aºteptam ºi care ne apucã nepregãtiþi. act. cã taicã-tãu s-a întors din cãlãtorie ºi cã voieºte sã te însoare? Octav: Aºa. sc. draga mea Iacintã. Ist.. lit. prin traducere din germanul „Branntwein”. despre care a se vedea pe larg la Du Cange (Gloss. este în legãturã cu cunoscuta judecatã din veacul de mijloc „prin fier ars". ªterge din minte-þi orce-ntristare. ieroglif. p. (Bulgãrescu. 333: „E pe moºie-þi arsa pãdure! Dar ca norocul sã þi se-ndure. ºi cele mari încep a tremura de fricã…” Expresiunea „ca fierul ars”. nu mã lãsa aºa de tot arsã ºi î n f o c a t ã…” I. 713) Anton Pann (Prov. Nurorile atunci sar arse în picioare. med. Cãci unde mã duc. 3: „Iacinta: Ah! Octave.ARS În ghicitoarea despre „doniþã ºi cãldare”: „– Scurto. Cantemir. pre unul! Cruþã-mi. traducînd pe Molière. pre acest mai mic macar. dar fãrã f i e r. p. Creangã. dar ºi nenorocoasã. I. vrãjmaºule. Ferrum). 15). „ferri candentis judicium”.. Tot þie þi-aduc”. p. ºi sã ºtii cã aceastã vestire ni-a dat un f i e r ars î n i n i m ã…” Cu acelaºi sens. groaso. 427 . Vãcãrescu. 1836. v. În lupta vieþii fii cu rãbdare…” unde „arsa pãdure” însemneazã nu numai pãdure trecutã prin foc. Ghicitori. De ce mã-ntrebi. 1875. I.. Rom. în Acad.. Lat. Vicleniile lui Scapin (Buc. Soacra cu trei nurori (Conv. ªi dragostea îl descreºte Pîn-o uraºte de tot…” Locuþiunea „a dat un f i e r ars î n i n i m ã” însemneazã ceva foarte neplãcut. ars exprimã cu mai multã energie noþiunea de n e n o r o c i t. Und' te duci? — Arso-n fund. Rasti..

Conachi. III. pop. Sibii. Cu gura de sete arsã. La care eu uceniþã þi-am fost þie-ntãiaº datã. Cã rãmîne f r i p t ºi ars…” (J. Poez. Doamne. Cã le ºterg cu o nãframã. 616) Cu acest sens.. Fost-a. Care-a zis doina pe luncã.B. Fost-a. Cine-a scornit doina. Arsã i-o fost inima Ca ºi mie acuma!…” (J. arsã…” C. Apã rece tu nu-i da…” (Pompiliu. Doamne. p. Trans.B. Enachi Cogãlniceanu. ars se mai întãreºte uneori prin pleonasticul fript. 57) E foarte rãspînditã mai ales expresiunea i n i m ã arsã. 284: „ªi se scoalã de la masã Cu inima f r i p t ã. necãjitã. . necãjit. Trans. 218: „Cartea ce te învãþasem. ah! cartea cea înfocatã. Letop.T... p. Cetind-o…amare lacrãmi pe obrazul meu se varsã.ARS „Arse b ã t r î n e þ e” în balada Moºneagul: „El din dalbe tinereþe Pîn'la arse bãtrîneþe Fiu dintr-însul n-a fãcut…” (G.D. Cãci cetesc a tale stihuri cu inima de foc arsã…” Doinã din Ardeal: „Cine-a zis doina pe rît... Dar mi-i milã de obraz.. Ars d e l ã c r i m i: „De lacrimi n-aº bãga seamã. 151) Ars d e s e t e: „Frate-tãu venind acasã. 211) Altã: 428 „Mîndra de-ar avea bãrbat Din vrun sat mai depãrtat.

fripta” este o scãdere.. Mi-am lãsat þara ºi locu…” (Marian. II. Ard. miscel. Cã bãdica-i dus de-acasã…” (Alex. Sf.. al bis. arse). – 2. feu. f r i p t ã ea!…” (Marian. fripta ºi pîrlita. 99) Altã: „ªi se duce ºi mã lasã. Se întrebuinþeazã rar. II. Legenda Mariei Egiptenei.. s. – Pîrlit. 379): „multâ nevoe avut-am de erni ºi de zâduh ºi de arsulŠ soarelui…” Doinã din Bucovina: „De nãcaz. Cã i-au fost triºtile sparte ªi n-a avut de bãrbat parte…” unde p î r l i t a dupã „arsa.2. – Fript. Nic. Bucov. v. De nãcaz. 250) Din Bucovina: „Seleaca inima mea. XVII (Cod. II. 92) Din Moldova: „Inima-mi de dor e arsã. din Braºov. în loc de ars se zice p î r l i t. ªi de mine nici nu-i pasã Cã sînt cu inima arsã…” (Ibid.” (Ibid.n.. p. mînca-l-ar arsu. brûlement. ms. (plur. pop. Poez. Mai mult sinonim cu f o c decît cu a r d e r e. 87) 429 2ARS . M-am topit de n-am rãmasu. 156): „Decît stã ºi se jeleºte: Vai de ea nenorocita.ARS Dar mîndra s-a mãritat De la noi a treia casã ªi mi-i inimuþa arsã…. sec. mînca-l-ar f o c u. flamme. adecã numai un început de ardere. Arsa. 267) Cînd nenorocirea e micã ºi trecãtoare. Mult e arsã. Bucov. De aceea e foarte nepotrivitã gradaþiunea la Pann (Prov.3Ars.

de unde francezul a v e r s e „pluie subite et abondante”. f. à forfait. Psaltirea Coresi. ÀRSE. Scrisoarea XXVI: „Eu tot sînt un bãtrîn singur. Din texturi însã. 1577.. I u t e. cãci nu se alege bun din rãu.. – Foc. femininul din ars „cu însemnarea de a lua tot ca focul. s. Se aude mai mult peste Carpaþi. – Ghiotura. simþindu-se a r s. fãrã a se rosti pentru vreuna din ele. un prototip latin a v e r s a. este în opoziþiune c u: cumpãra. Lexiconul Budan pune ca sinonimi: „c u r i d i c a t a. ARSA (CU-).. derivã ºi el din latinul „bustum = arsum”. de commerce: en gros. noi credem cã adverbul a r s „promptement. l. 3.d e a r s jrãtva ta grasâ fie…” Coresi. t. Costachi Negruzzi.: holocauste. ci se ia toate laolaltã pe amestecate. ps. subitement”. – lArs. ca cineva care fuge de foc. en bloc. de chauffage”.” Este de observat cã adverbul românesc b u s t a. 1884. – Arsa. XXXIX: ' 430 „Toate arsele ºi de pãcate nu cerºuºi…” „H o l o c a u s t u m et pro pec cato non postulasti…” . v. le sens serait donc d'acheter ou de vendre en bloc a u p r i x d e t a x a t i o n” se întemeiazã pe o presupunere arbitrarã. foarte des în Vechiul Testament ºi tradus româneºte prin arse. promptement. taxation. de unde termenul grecesc `olÒkauston. mai cu samã cea a treia: 1. c u r î n d. dar cu nuanþa de spaimã. Confestim. p. pe cari le ardeau de tot.. lemn uscat bun de ars…” v. v. 2. 424): „Ars. adv.ARS Substantivul ars e foarte obicinuit ca supin în construcþiunea: d e ars = „à brûler. A cumpãra c u arsa. traducînd mai literalmente. a nu lãsa nemica”. pune: „ºi î n t r e g . a cãruia vechime se constatã tocmai la românii de peste Carpaþi. Laurian ºi Maxim (Gloss. mai ales peste Carpaþi. În vînzarea sau cumpãrarea c u arsa o noþiune fundamentalã fiind aceea de „grabã”. c-un picior în groapã. c u r u p t a ºi c u t o p t a n u l. Ardere. pl. 29) înºirã trei ipoteze. ps. lipsitã de orice analogie. bãnãþean. – Busta. fiecare însã mai bunã decît ipoteza lui Cihac. de théol. t.. Sã mai adãugãm: c u g h i o t u r a. adv. a vinde c u arsa. a vinde c u b u c a t a. Se aude în popor. Tr. circa 1670 (Col. grecul ¥rsij „rãdicare”. 723) din maghiarul: „á r s z a b á s taxe. In momento. XIX: „…ºi toate arsele tale grase fie…” „…et h o l o c a u s t u m tuum pinguefaciat…” unde mitropolitul Dosofteiu. l.2Ars. aproape sinonim cu ars. Evreii aduceau lui Iehova victime. c u g r o s u l”. explicã foarte bine originea acestei locuþiuni. 3Ars. 3ARS. îl gãsim numai în Dicþionarul ms. subitement. Etimologia propusã de Cihac (II. d e g r a b ã.

bunãoarã: Jipescu.î m p ã r a t u l u i. or pã leica prioteasa. dar e cunoscut ºi-n Transilvania: F. Cuvîntul nu derivã din numele personal bãrbãtesc ºi femeiesc A r s e n i e sau A r s e n i a. o formã foarte caracteristicã. ARSENÌCÃ. arseturã d e f e r „marque.. Porcius.f. „brûlement. pintre gãtelele de cap cele femeieºti la vechii romani. P. Cuvîntul e poporan. Hangu). ambele forme fiind deopotrivã întrebuinþate. latineºte a r s i n e u m sau a r s i n e a se numea o gãtealã de cap femeiascã: „a r s i n e u m. place d'un édifice brûle”. sufixul fiind numai -u r ã. foarte rar în România ºi din care. s. f l o c o º e l e. brûlure” (Cihac).aparþine tulpinei participiale. Forma arºinic la Dr. Sãlãgianu.. Numele de arsenic sau arsenicã. sau ARSENÌC. Brîndzã. iar în Biblia ªerban-vodã. Arseturã este o formaþiune româneascã analogicã din a r s prin finalul -t u r ã luat drept sufix. dar cu cinci aripe. 1688: „a r d e r i . lArs. nu se face deminutivul A r s e n i c ã. 89.f. este o eroare de tipar în loc de arsinic. 1651: „arsele ºi jãrtvele pentru pãcat nu pohtiº”. s. Lychnis chalcedonica. ornamentum capitis mulieris” (Festus). ARSETÙRà (plur. Grigorescu. de méd. – -urã. s.ARSETÙRà unde la Silvestru. t. iar în unele texturi aceastã gãtealã se zice chiar a r s i n i c u m (Du Cange ad voc. italieneºte „s c a r l a t e a”. ale cãrui alte varietãþi se numesc: l i p i c i o a s ã. 131: „or pã cuscruliþa Andriiana. – Arsurã. la feminin. échauboulure”. Se cultivã în grãdini. îi mai dã din gura poporului urmãtoarele accepþiuni: arseturã d e s o a r e. Astfel nemþeºte ea se cheamã „K a r d i n a l sblume”. încît rãmîne explicat pînã ºi sufixul. arseturi „ruines. v. Opincaru. ºi anume de culoare roºie: „vestis mulieris r u b e i c o l o r i s et a r d e n t i s” (Ugutio). În sensul din urmã se zice ºi a r s u r ã d e n o a p t e. Flora Nãsãudului. se aude mai ales în districtele Suceava ºi Neamþ (G. v. de méd. b a r b a . Lãmãºeni. Ar fi bine ca arheologii sã urmãreascã. arseturã d e n o a p t e. c u r c u b e u. 431 . o p a i þ ã etc.: „bouton.). Ei bine. pe lîngã sensul de a r s u r ã. stigmate”. Barba-împãratului. c. v. c. t. or pã logofeteasa Arsinca…” Originea acestui termen botanic ni se pare a fi foarte veche. -t. englezeºte „r e d batchelors b u t t o n s”. arseturi).: Lychnide de Calcédoine ou Croix de Jérusalem. p. de botan. 1Ars. pe aceea care s-ar asemãna cu forma florii „lychnis chalcedonica”. În mai multe limbi numele pentru floarea „lychnis chalcedonica” exprimã sau implicã noþiunea de r o º u sau chiar de h a i n ã r o º i e. O frumoasã floare roºie din genul lychnide. f l o a r e a .m. p.: „coup de soleil.d e . c. siriasis”. Bogdãneºti. Polysu. p. deºi nu se prea gãseºte în texturi. – -eturã. t.c u c u l u i. 186. ci A r s i n c ã. Radovici.t o t ºi pentru pãcat n-aš cerºut”. Prodromul. pe cînd în numeroºii substantivi cu acest final. V.I. aproape întocmai ca a crucii cavalerilor de Malta. Dr.

brûlure.. pr. Ist. Vînãtori). avare.” Ca termen medical. I. întrebuinþeazã acest cuvînt în sens de f o c: „Tineriš lor aŠ perit de-arsurâ ªi govile nejelite furâ. De la Vrancea. În poezia poporanã arsurã se întrebuinþeazã mai totdauna ca sinonim cu foc în sens moral. v. 101: „norul de arsura ºi zãduful zilei i-aŠ umbrit…” B. I. f. Predice. 432 . 215 a: „âl legarâ cu funi ºi-l trasãrâ susŠ de-l pãrjolirâ de desuptŠ cu focŠ ce aprinsšase •os. el n-a fost niciodatã. turc. nici nevoia agiunsului. (ms. Psaltire. nu trecutã în gura poporului. ARSÒI. arsurã d e n o a p t e însemneazã „échauboulure” (Dr. Cuvîntul e dat ca r o m â n e s c de Cihac (II. 35): „nici primejdia mersului.. c. Elemente I.. E adesea sinonim cu a r º i þ ã. Chiar dacã va fi figurînd în vreun text. este turcul „'arsyz. éhonté”. brûlé. bunãoarã: Cantemir. impudent.. dš-aciša-š turnarâ preste arsùrš slatinâ cu oþãtŠ…” Costinescu. apoi numai doarã ca o vorbã curat turceascã. ARSÙRÃ (plur.. – Calic. p. ªaineanu (Elem. Numai afirmaþiunea lui Cihac a indus în eroare pe Miklosich (Türk. Vocab. „impudent. 544). „Arsit însemneazã z g î r c i t. adj. Resmeriþã. Synaxar. hâle. arsuri). 1683. a v a r. Hîrsit. Arsenicã. dã cuvîntului arsurã numai sensul de „brûlé”: „Miros de ceea ce a ars. nu împrumutatã. ARSÎZ. v. de la acel din fantazie nãscut ºi din crieri prefãcut aur îi poate opri…” Mitropolitul Antim. (D. fem. care însã nu citeazã nici un text. n... Preuþâš de sabie perirâ ªi vãduvile lor nu-š jelirâ…” dar tot dînsul îi dã ºi înþelesul de beºicã ce iese pe trup prin pîrlire sau ardere. ARSÌT. effronté.f. -Ã. Arzoi. 70. n e r u º i n a t etc. 12) ºi pe d. 1Turc. ºi aºeaºi nici iuþimea ºi arsura focului. grande chaleur. Rom. adj. 142 b. cari au o mulþime de sinonimi pentru noþiunea de o b r a z n i c. Sultãnica. Neamþ. – v. f. p. p. 221: „nici un pic de adiere nu astîmpãrã arsura…” Mitropolitul Dosofteiu. Negreºit. 10). audacieux”. – v. Polysu). ieroglif. s. în Acad. 1673. p.ARSÌNCÃ ARSÌNCÃ. dar poporan la români. Aici miroasã a arsurã = miroasã a ceva care a ars: il sent ici le brûlé. care ne scapã din vedere.

într-un act din 1379: „L'exposant si bouta ledit Guillemin qu'il chey ou feu. 302) B. fãrã sfîrºealã. de ex. De la Vrancea. lArs.. – -urã. Toate buþile-mi gusta Sã-ºi potoale arsura…” (G. v. Arsurã nu este o formaþiune româneascã. Drept la beci nãvalã da Sã-ºi potoale arsura…” ºi mai jos „Toate buþile-ncerca. Ea se aflã nu numai în italiana ºi-n provenþala (Cihac). ARª „éclanche.ARª Balada Tudorel: „ªi. – Arseturã. Are dor º-are arsuri. ci romanicã. cuvîntul e luat ironic. tinereþe fãrã bãtrîneþe. . p.. ca sã-mi rãcoresc arsura gîtlejului…”. ca a r s e t u r ã bunãoarã. 97: „Cã unii doreau jeratic de bogãþie. Artan. alþii slavã prãpãdul pãmîntului. moºtenitã din latinitatea vulgarã. cuvînt necunoscut nouã. 322) Doina Aolicã: „Unde-i vãz ochii ca mura.T.P. Sultãnica. 314) Doina Dragostele: „Dumnezeu sã te fereascã De dragostea femeiascã. chef vecinic de nun mare ºi arsurã la inimã de ginericã. cînd vede zestre bogatã ºi odor de fatã mare…” La Costachi Negruzzi.. Todericã: „dã-mi parã din copaciul care este la uºã. pe care Cihac îl înrudeºte cu a r t a n. Poez. de vesel ce era. pop. cuisse. gigot de mouton”. senz avoir pour ce aucune a r s e u r e ne bleceure” (Du Cange). Unde-i vãz faþa ca crinul Mi s-adaugã suspinul…” (Ibid. dar ºi-n vechea francezã.. Junghiuri pe la-ncheieturi…” (Ibid. 673) O doinã din Bucureºti: „Numai puica cu gura Îi potoale arsura…” (Ibid. Mã apucã-n pept arsura.. 433 v.

din care copiii fac un fel de joc” (Costinescu). deºi copiii la români – de sigur – cunoºteau acest joc înainte de venirea turcilor în Europa. chabraque. spre a prinde fluturi sau a culege flori…” Ion Ghica. Manoliu. caparaçon. os de la încheietura piciorului mieilor. p. bêche. Ciocoii vechi. fãrã intercalarea lui r. e curat turcesc: a Ÿ y k „osselets. Nu434 .. jeu d'osselets” (ªaineanu. 68). 189): „au luat armãsari împodobiþi cu rafturi scumpe de argint ºi de aur. 29) nu s-au sfiit a se întreba: „Sã nu fie însuºi românescul º e a cu a r în loc de a d ca în armãsar?” E turcesc ºi sinonimul c i o l t a r. v. Vine din maghiarul á s ó (á Ÿ ó). iar prin mijlocirea românilor sub acea de a r Ÿ o v. iar fetiþele cele mici se jucau d-a ascunsele sau d-a baba oarba. housse. Scrisoarea XV: „averea noastrã în arºice se suia într-o vreme pînã la douã mii. c. s. Formã mai veche este haºeà. ªiºcani). cu atît mai interesante. I.D. dupã perderea celui vechi. pronum). 188: „Jocurile în arºice (¥stricoi) cu numirile de s i c i (™x…thj) ºi b e i (pranšj. ARªÈU s. cu cît nu prin ºcoli sau pe cale literarã s-au transmis copiilor inculþi ai þãranilor români. Jucãrii. Dionisie Eclesiarc. dar atît de românizat prin epenteticul r ºi prin perderea aspiraþiunii în forma arºea. (Papiu. v. H î r l e þ. despre care vorbeºte bãtrînul Pliniu. poleite. p. „Unealta de grãdinãrie fãcutã ca o lopatã de fer. Poezii populare. II. 10). Serbii au împrumutat acelaºi cuvînt d-a dreptul de la unguri sub forma a Ÿ o v. cu coadã de lemn ºi cu care se sapã pãmîntul” (Costinescu)... În Moldova. harºele). Deºi grecii ºi romanii jucau cu arºice. Elem. tot capre curãþite în var ºi îngropate în pãmînt în doniþe….n.” Ispirescu. cu degetele. pe unele locuri se zice chiar aºic (T. s. Arºea. ARªÌC (plur. Simu. reprezinta pe a r º i c a r i: ¢stragal…zontej. Monum. Arºice). p. „Arºic. G. – lTurc. T î r n ã c o p. Arºeu. arºele. La plural se zice arºeauã (R.. Fãlciu. ºi cu haºalele d e c a t i f e a c u s u t e c u f l o r i d e s î r m ã ºi c u c i u c u r a º i d e a u r î m p r e g i u r…” Este turcul h a Ÿ a „housse” (Miklosich. jocurile în nuci (nucibus). jeu d'enfants: osselets. Transilv. turc. d-a oarca etc. 139: „Bãieþii azvîrleau cu mingea ºi cu arºicele. HARªEÀ (pl. Teodorescu. încît Laurian ºi Maxim (Gloss. p. c. deºi o pînzã a marelui pictor Polycletus. s.n. sînt toate moºteniri din epoce foarte depãrtate.. totuºi cuvîntul rãmas în grai. Elem.f.ARªEÀ ARªEÀ s. „Postav sau altã materie ornatã cu cusãture ce se pune pe ºeaua calului” (Costinescu). S ã p ã u. HARªÈU. Cron.. Türk. ci prin simpla lor practicare ºi prin succesiva iniþiare la dînsele de generaþiunile anterioare…” Filimon. Orlat). alergînd ca niºte cãprioare prin iarba cea verde ºi moale. cu intercalarea lui r ca ºi-n „arºeà” din „aºeà” sau „arºic” din „aºic” (Cihac). a descris pe larg toate jocurile copilãreºti cu arºice.

Ist. – 2Rãzboi. – 2Cot. 55 de arºini sã mãsura…” v. Meteorol. n. de mythol. I. s. ARªÌNILOR (CODRII-). (Cihac). Mãsurã de lungime. v. a cãrui asemãnare cu aºic sau arºic.. adãogînd cã la români un arºin cuprinde anume: „patruzeci jurubiþe de tort”. Latinul h e r. pl. Cucoº negru nu cîntã. fiinþele diabolice s a m c e sînt blãstemate: „Voi vã strîngeþi ªi vã duceþi În vîrvu munþilor În c o d r i i Arºinilor Unde fatã mare Cosiþe nu-mpleteºte. de unde îl ºi derivã d.trece regulat la români în ar-. p. 108): „Lumina capiºtii în lung de 30 c o þ i era. cuvîntul este acelaºi cu a r º i n „aune”. dar încã „dévidoir”. ieroglif. 13).m.. Într-un descîntec bucovinean „de rãul copiilor”. ci de peste Dunãre. Nu cumva sã fie „sylva H e r c y n i a” a vechilor romani? Pentru a ne explica pe iniþialul Ar-. dar întrodusã la noi prin ruºi: arºinã etc. în lat de 24 coþi era. – Copil. 2ARªÌN (plur. aune russe. Cantemir. lArºin. ARªICÀR. Arºic. Lungimea fiind o proprietate esenþialã a jurubiþelor.. Rom. Laurian-Maxim. t. care. t. 223) observã: „Sub codrii Arºinilor cred cã e dea se înþelege niºte codri mitologici”. turc. un cert numãr de jurubiþe de tort. arºine). Marian (Descîntece.: forêt fabuleuse. Arºeu.F.. (ms. de origine turcã. în Acad.. s.. turceºte a r Ÿ y n însemneazã nu numai „aune”. popul. – Joc. arºini). ªaineanu (Elem. Laurian-Maxim: „arºicar. 30: „arºin. iarã de înalt pãnã supt poalele céle mai de gios.. nu avem nevoie de a recurge la forma cea mai veche „tîn Ñrîn tîn 'A r k u n Ò w n” (Aristot.n. ca în „ariciu = hericius”.moldovenii îl rostesc ca -ºi-. v. 2Arºin. se coace ºi astfel se preparã pentru þesut”... pr.m. s. cui plac foarte a r º i c e l e.S. de filature: assemblage d'échevaux. iar pe -c i. În adevãr. p. 1ARªÌN Gloss. care are pasiunea jocului a r º i c e l o r”. Un fel de c o t. (pl. p. explicã înlesnirea cu care a fost înlocuit.ARªÌNILOR mele cel vechi greco-latin al acestui joc la români poate sã fi fost a s t r i c. 10). joueur d'osselets. m. Mîþã neagrã nu mneaunã…” D. rãdicat de pre rãºchitor ºi rãsucit în formã de spiralã. dar venit la noi nu prin Rusia. astfel cã. 435 . v.

prope immortali sorte miracula excedit”. Alexandru Lãpuºneanu II: „Ea în era tristã ºi tînjitoare. care e foarte nemeritã. 294: „arzãnd tãrgul. hâle. care se întipãrise adînc în imaginaþiunea vechilor romani. braise. p. Odobescu. pe arºiþa s o a r e l u i. Sub raportul morfologic darã. Ist.reprezintã exact pe H e r c y n-. a eºire pe o portiþã…” Aci arºiþã a fost pricinuitã de un incendiu. fãrã ca sã afli de unde se începe.. dupã „codru”. ci un genitiv: apa Dunãrii. „Cãldura zilelor de varã”. 4 b: „ºi mai vãrtosŠ acolo arºiþã ºi s i a c e t ã nu va fi…” Nicolae Mustea. ºi în arºiþa a m i a z u l u i pare cã contenise orice adiere…”. Surugiul: „ºi cu capu gol. Prin „sylva Hercynia” vechii romani înþelegeau o pãdure imensã. ieroglif. nu a unui alt lucru. den para focului s-au aprins ºi mãnãstirea. Divanul lumii. 25) ne spune cã puteai sã cãlãtoreºti prin ea 60 de zile..f. arºiþe). ca ºi dupã „apã” nu se pune un nominativ. dece au cãutat o samã de oameni. I. ca floare espusã arºiþei s o a r e l u i…” Alexandri. de arºiþã ºi de groaza focului.ARªÌNILOR sub raportul curat fonetic. 1698.. cînd e vorba numai despre „cãldura zilei de varã”. . dupã explicaþiunea lui Costinescu. Cantemir. aºa cã din Arºini = = H e r c y n i au trebuit sã se facã „codrii Arºinilor”.. III. de aceea însã. 1ÀRªIÞà (plur. iar bãtrînul Pliniu (XVI..) ºi simplu „H e r c y n i a”. dar încã „saltus H e r c y n i u s” (Tac. p. codrul Tigheciului etc. Descîntecul moldovenesc a conservat darã memoria unui codru mai mult decît m i r a c u l o s. Româneºte. „jugum H e r c y n i u m” (Plin. p. unde se indicã prin arºiþã 436 anume partea cea mai cãlduroasã a zilei. cãci acesta este sensul cel mai obicinuit al cuvîntului arºiþã. a atmosferei. p. Chiar cînd nu vine de la soare. Miron Costin. în Acad. se poate adãuga „de soare”: Cantemir. ce l-au adus de la Nistru la Prut pe o s ã c e t ã ºi arºiþã ca aceia…” Costache Negruzzi. Lãtineºte se zicea nu numai „sylva H e r c y n i a”.). 24. arºiþã totuºi însemneazã o temperaturã foarte rãdicatã a aerului. Gall. am plecat…” Acelaºi. 31): „precum arºiþa s o a r e l u i peliþa mutã din albã în niagrã. VI. Arºin. v. Letop. s. încît numai H e r c y n i = Arºini rãmînea inalterabil. (ms. despre care Juliu Cesar (Bell. Letop. ecuivalenþa nu lasã nimic de dorit. Rom. Baraganul: „Pustietatea goalã sub arºiþa d e s o a r e În patru pãrþi a lumii se-ntinde-ngrozitoare…” A. ªi mai puþin sub raportul semasiologic. 53: „Atunce s-au vãzut moscalul înºãlat de sfatul muntenilor ºi a lui Dimitraºco-vodã. Pseudokyn. aºa pizma inimii mutã gîndul din bun în rãu…” În acest sens. Samcã. ca ºi sub cel fonetic. cu noþiunea arºiþei se asociazã adesea acea de s e c e t e. f. 213: „S o a r e l e dogorea drept dasupra. canicule. chaleur. 2) exclamã cu un fel de spaimã: „in eadem septentrionali plaga Hercyniae sylvae roborum vastitas intacta aevis et congenita mundo.

„pòleditza = ghieþuº”.. Dermonescu.). c r e p ã t (N. 1877. „Arºiþã este d o g o a r e a soarelui” (C. c. 111: „nu stau ca voi. Mehedinþi.. 42: „Aºa se nãruieºte ºi mãnãstirea numitã a Doamnei. nu muncesc ca voi toatã z i u l i c a d e v a r ã. adecã de cãldurã foarte mare. àrºiþã. Stamate. Trans. Apoi chiar dacã ne-am închipui o formã mai veche arºìþã. s-a format o vorbã nouã. noþiunea însã de arºiþã. ms. în care accentul ºi finalul s-au luat pe de-ntregul de la sinonimul slavic s ù Ÿ i t z a. Prahova. lit. p. vorbã din rãdãcina a r s curat romanicã. 178): „Dumnezeu sã uºureze pãcatele celui cu fîntîna. „În loc de arºiþã se zice p r i g o a r e” (V. Dar româneºte nu este arºìþã. I. Creangã. cã bun lucru a fãcut. pãstrîndu-se numai rãdãcina. dar cu sufix strãin”. Sibiu. românii au dat peste termeni slavici cu sufixul netonic -i þ ã relativi anume la anotimpuri. Petriºor.. a cãriia pãreþi stau încã ca ºi cînd în pisma veacurilor. Pe arºiþele ieste o rãcorealã ca asta mult plãteºte!” Cihac presupune pentru arºiþã un prototip latin a r s ì c i a. paralel cu forma masculinã din care derivã italianul a r s ì c c i o. Mãgureni). c. Obedenaru. Fãcînd apoi cunoºtinþã cu serbii ºi cu bulgarii. A admite o urcare a accentului nu se poate. Vînju-Mare). portiþã etc. Mai nainte se întrebuinþa cu acelaºi sens numai cuvîntul a r s u r ã. Opincaru. Macedo-românii nu-l cunosc de loc. c. à r º i þ ã se numeºte un fel de þînþar. Pretorianu. cuvintele cu tonicul -ì þ ã fiind mult mai numeroase decît acelea cu netonicul -i þ ã. c. Dicþ. „sùŸiþa = uscãciune” etc. precum „zìmitza = frig”.. 30) au dreptate cînd zic: „arºiþã. Þînþãreni). z ã b u h ºi z ã d u h (Dr. Bucium). c. dupã cum vom vedea mai jos. Aci cuvîntul a rezultat iarãºi dintr-o fuziune analogã între românul a r d ºi slavicul m ù Ÿ i t z a „þînþar”. cu ochi[i]-n arºiþã…” Deºi cuvîntul e foarte rãspîndit. În Moldova. Forma arºiþã nu poate fi decît un rezultat al fenomenului numit în linguisticã: fuziune a douã teme. ar fi deminutival: fetiþã. Transilv. Dobrin. Rom. În acest mod din a r s u r ã. dar eu am gãsit vitele mahalagiilor creºtini adãpostindu-se într-însa de s t r a p a þ u l soarelui…” Pluralul arºiþe e rar. totuºi el nu se întrebuinþeazã în toate regiunile ºi ar