Istoria noastra are destule fapte eroice, frumoasele noastre tari sunt destul de mari, obiceiurile noastre, destul

de pitoresti si de poetice,pentru ca sa putem gasi si la noi sujeturi de scris, fara ca sa avem pentru aceasta trebuinta sa ne imprumutam de la alte natii. Mihail Kogalniceanu

INTRODUCERE EPOCA PASOPTISTA

In al doilea patrar al veacului al XIX-lea, civilizatia si cultura din tarile romane incep sa se orienteze spre Occident. Redirectionarea are doua cauze importante: pe de o parte criza Imperiului Otoman, iar pe de alta parte, intr-un context mai larg european, trezirea constiintei nationale. Independenta politica si libertatea nationala devin coordonatele fundamentale ale acestei perioade.

Epoca pasoptista marcheaza inceputul literaturii noastre moderne, iar prin opera scriitorilor se instaureaza un nou climat literar si o noua stare de spirit. Functia literaturii nu mai ramane doar aceea de a raspandi cultura, de a lumina.
EVENIMENTE IMPORTANTE DIN PERIOADA PASOPTISTA:

1863- Al. I Cuza da o lege prin care invatamantul devine gratuit si obligatoriu; 1860- Apare prima Universitate romanesca, Universitatea de la Iasi; 1864- Apare Universitatea Bucuresti; 1816- Prima reprezentatie de teatru de la Iasi; 1829- Apar primele ziare romanesti: -In Tara Romaneasca apare Curierul romanesc cu suplimentul Curier de ambe sexe. -In Moldova apare Albina romaneasca cu suplimentul foaie pentru minte, inima si literatura.

Adevarata revolutie apare un insa cu ziarele ci cu aparitia primelor 1 reviste literare: -1840 Dacia literara -1844 Propasirea -1855 Romania literara

DEFINITII:

Pasoptismul este o ideologie literara niciodata sintetizata intruun program particular si supusa unor comandamente exterioare: mesianism cultural si revolutionar, spirit critic, deschidere spre Occident si lupta pentru impunerea unui specific national, constiinta civica si patriotica, constiinta pionieratului in mai toate domeniile vietii, o retorica a entuziasmului si trezirii la actiune. Pasoptismul este perioada in care se incearca arderea" unor etape care nu fusesera parcurse de literatura noastra si care se

desfasurasera succesiv in literaturile occidentale, in decursul a mai bine de un secol si jumatate. Epoca pasoptista se caracterizeaza printr-o orientare culturala si 2 literara cu trasaturi specifice epocii de avant revolutionar, de emancipare sociala si nationala, de militare pentru realizarea Unirii.
TRASATURI ALE LITERATURII PASOPTISTE:

Principala trasatura a literaturii pasoptiste consta in coexistenta curentelor literare, nu numai in opera aceluiasi scriitor, ci chiar si in aceeasi creatie. Curentele literare (iluminism, preromantism, romantism, clasicism, realism incipient) sunt asimilate simultan. Perioada premergatoare revolutiei de la 1848 a insemnat inceputul poeziei noastre romantice. Poezia pasoptista pune bazele liricii moderne romanesti. Ceea ce ii uneste pe scriitorii pasoptisti este militantismul

regasit in creatiile literare, care se constituie in adevarate manifeste pentru implinirea unitatii si independentii nationale, pentru dreptate sociala. Se dezvolta astfel o poezie retorica, declamativa, grandilocventa, cu exprimare directa a ideilor si sentimentelor, intr-un stil avantat; cu un limbaj adecvat intelegerii de catre marea masa de cititori, in care teme vechi precum iubirea, destinul, fericirea, moartea etc. se completeaza cu meditatia asupra locului omului in istorie, cu motivul constiintei sociale, al luptei, al ruinelor,al mormintelor, al revolutiei etc. Satirizarea viciilor oranduirii feudale si evocarea realitatilor sociale constituie o alta caracteristica a literaturii pasoptiste, scriitorii ironizand cu severitate moravurile societatii,condamnand cu fermitate abuzurile si nedreptatile manifestate in epoca. Se manifesta, in ansamblu, doua

tendinte de ordin cultural si literar: deschiderea spre cultura si literatura lumii, alaturi de revenirea spre valorile morale si artistice ale spiritualitatii romanesti. Scriitorii devin 3 constienti ca literatura si cultura romana pot intra in universalitate doar prin valorificarea specificului nostru national, a surselor tematice si de exprimare pe care le ofera folclorul si istoria nationala. Din punct de vedere compozitional, operele scriitorilor pasoptisti impletesc romantismul cu clasicismul, iluminismul cu preromantismul, de unde a rezultat si o mare varietate de specii literare. Un loc aparte in valorificarea tematicii istorice il ocupa balada, o impletire de elemente epice, lirice si dramatice, poate cea mai complexa specie a a momentului, in care, sintetizand, patetismul cu patriotismul si cu valorile morale, poetii devin cantareti ai trecutului

glorios. Un alt pilon tematic il reprezinta critica societatii contemporane, sub forma satirei ( Gh. Alexandrescu, Satira.Duhului meu, Gh. Asachi, Sotie de moda) si a fabulei (Gr. Alexandrescu, Cinele si catelul, Gh. Asachi, Musca si carul, I.Heliade-Radulescu, Cumatria cioarei, cnd s-a numit privighetoare). Iau avant lirica filozofica ( I.Heliade-Radulescu, Visul, D.Bolintineanu, Scopul omului), cea religioasa ( I.Heliade Radulescu, Cntarea diminetii, Gr. Alexandrescu, Candela) si cea erotica ( Gh. Asachi, Dorul, Gr. Alexandrescu,Asteptarea, D.Bolintineanu, O fata tnara pe patul mortii). Se afirma artistulcetatean, exponent al constiintei colective, asa cum se observa in poezia Un rasunet a lui Andrei Muresanu sau Anul 1840 a lui Gr. Alexandrescu. Pentru a comunica dinamismul istoriei, pe de o parte, si pentru a

prezenta aspectele fundamentale ale unei epoci pline de neliniste, zbucium si maretie, pe de alta parte, poetii si-au ales drept modalitate de expresie artistica legenda specie literara plina de patos si de evocare. 4 Legendele lui V. Alecsandri, ca si cele ale lui D. Bolintineanu, exprimau in mod vadit sentimentul national si, concomitent, purtau pecetea unei creatii artistice, la baza careia stau studierea si valorificarea istoriei, si a folclorului. Dramaturgia este reprezentata de Vasile Alecsandri, prin Iorgu de la Sadagura, scriitorul ironizand tendinta de a imita Occidentul in ciclul Chiritelor, in care micul provincial este satirizat intr-o maniera ce-l precede pe Caragiale, sau prin Despot-Voda, o drama istorica. Observam astfel ca poezia pasoptista cultiva specii lirice si epice. In unele opere se imbina

trasaturi ale mai multor specii. Poezia lirica: pastelul (Vasile Carlova, nserare, Ruinurile Targovistii,Vasile Alecsandri, Pasteluri), idila (Vasile Alecsandri, Rodica), elegia (Vasile Carlova, Pastorul intristat, Dimitrie Bolintineanu, O fata tnara pe patul mortii, Vasile Alecsandri, Steluta), meditatia (Grigore Alexandrescu, Meditatie, Umbra lui Mircea. La Cozia, Anul 1848, Ion Heliade-Radulescu, Visul, O noapte pe ruinele TargoiHste), oda si imnul (Vasile Carlova, Marsul ostirii romane, Vasile Alecsandri, Oda ostasilor romani, Hora Unirii, Desteptarea Romniei, Andrei Muresanu, Un rasunet), satira si epistola (Grigore Alexandrescu, Satira, Duhului meu, Vasile Alecsandri, Epistola generalului Florescu). Poezia epica: balada de inspiratie folclorica (Ion Heliade-Radulescu, Zburatorul), balada istorica (Dimitrie Bolintineanu, Muma lui stefan cel Mare, Mircea si solii),

poemul (Vasile Alecsandri, Dumbrava Rosie, Dan, capitan de plai), legenda (Vasile Alecsandri, Legenda ciocrliei, Legenda rndunicai), fabula (Alexandru Donici, Fabule, Grigore Alexandrescu, Fabule), snoava n versuri (Anton Pann, Povestea vorbei), epopeea (Ion HeliadeRadulescu, Anatolida, 5 Mihaida, Dimitrie Bolintineanu, Traianida). Orientarea spre innoiri radicale, tendinta de sincronizare la toate nivelurile cu tarile dezvoltate din punct de vedere economic si cultural constituie caracteristica principala a pasoptismului. Invatamantul, presa, teatrul, literatura, stiintele cunosc o dezvoltare fara precedent.Iau fiinta societati culturale si stiintifice, ,creste numarul revistelor si al altor periodice,al cartilor tiparite in tiraje mari, se formeaza un public cititor, se organizeaza biblioteci de

literatura beletristica,se infiinteaza o viata artistica specific romaneasca, bazata pe traditia populara, ia amploare miscarea de culturalizare a maselor. In numele aceleiasi specificitati nationale, s-a dus batalia pentru o limba unitara, cu constiinta clara ca existenta acesteia e o conditie pentru pastrarea identitatii nationale. Scriitorii de seama au aparat principiul fonetic in ortografie si,pronuntandu-se in problema neologismelor, au adoptat principiul imprumutului moderat,in limitele necesitatilor impuse de dinamica sociala si culturala. CONTEXTUL ISTORIC

Prima jumatate a secolului al XIXlea reprezinta, in planul succesiunii generatiilor, trecerea de la boierii vetusti cu islic si salvari la tinerii bunjoristi care se intorc de la studii di strainatate in haine evropenesti si aduc ideile revolutiilor de la 1848 si proiectele reformarii societatii romanesti si ale construirii statului roman modern. Un val de innoire se constata insa mai intai dupa tratatul ruso-turc de la Adrianopole din anul 1829 dupa care Tarile Romane se afla, pana in 1834, sub administratia ruseasca a generalului Kiseleff, care

elaboreaza Regulamentul Organic, o prima constitutie ce actiona unitar in ambele principate romane. Apar acum, in limba romana, elemente de jargon si, odata cu aceste tendinte, creatiile dramatice cu caracter satiric, Comodia vremii sau Frantuzitele (1833), de Constantin Faca, ori, ceva mai tarziu, Ciclul Chiritelor al lui Vasile Alecsandri. In jurul anului 1840 se poate vorbi de o indrumare a literaturii prin reviste, desi aparitia lor este de obicei temporara. Constatand ca << Albina>> este mai mult moldovenesca, <<Curierul>> este prea muntenesc iar <<Foaie pentru minte, inima si literatura >> prea ardeleneasca, Kogalniceanu isi propune sa faca din revista sa <<Dacia literara>> o foaie care sa publice productiile romanesti din orice parte a tarii, cu singura conditie ca ele sa fie de valoare.
CURENTE LITERARE IN PERIOADA

PASOTISTA

ROMANTISMUL Romantismul este un curent literar aparut in a doua jumatate a secolului XVIII, intai in Anglia, de unde s-a extins in Germania si Franta, apoi in intreaga Europa. In literatura romana se pot identifica 7 trei etape ale romantismului: preromantismul, romantismul si postromantismul. Romantismul romanesc a fost precedat de o formula literara de tranzitie de la iluminism spre romantism, numita preromantism, reprezentat de Vasile Carlova , Ion Heliade Radulescu , Grigore Alexandrescu si Vasile Alecsandri. Trasaturile romantismului sunt urmatoarele: exprimarea exagerata a unor sentimente puternice sau idei, personaje exceptionale puse sa actioneze in imprejurari exceptionale, cultivarea specificului national, inspiratia din istorie folclor si natura. Reprezentantii ai acestui curent

sunt: Mihai Eminescu, Mihail Kogalniceanu, Grigore Alexandrescu. Romantismul, in tara noastra, este stimulatorul luptei pentru eliberare si al desteptarii constiintei nationale. Literatura romantica din perioada pasoptista nu se pierde in zugravirea zbuciumului si a cautarilor intime, ea este o literatura angajata, pusa in slujba idealului national. Principalele caracteristici ale romantismului romanesc pasoptist raman patriotismul si lupta pentru realizarea idealului national, o constiinta militara cetateneasca, o inimoasa daruire si slujire a poporului. Ca orientare literara, in cuprinsul literaturii pasoptiste predomina romantismul care va atinge apogeul abia cu M. Eminescu, considerat ultimul mare romantic european. Dar elemente romantice sunt detectabile inca in poezia lui Al. Hrisoverghi, V.

Carlova, I. Heliade-Radulescu. Romantismul romanesc apare ca o miscare unitara, cu un program bine definit, care ridica literatura noastra de la incercarile minore ale Vacarestilor, la geniul universal al lui Eminescu. Faptul ca literatura romana a pasit pe calea europenizarii cu intarziere a exercitat o influenta vadita asupra ritmului de dezvoltare si asupra cautarilor ei ideatico-artistice. 8
CLASICISMUL

Clasicismul este un curent cultural aparut in secolul XVII in Franta si se caracterizeaza prin: plasarea riguroasa a actiunii in timp si spatiu, respectarea datinilor si a traditiilor, constructia operei pe capitole desfasurate in ordine cronologica, caracterul moralizator al operei. Tipurile de personaje sunt: femeia casnica, supusa barbatului, avarul tiranul, generozitatea.

Clasicismul francez patrunde in literatura romana in epoca prepasoptista si pasoptista,adica destul de tarziu,cand,concomitent,se cristaliza,in ideologia noastra literara,estetica romantica, prin Introductia lui Mihail Kogalniceanu la "Dacia literara"(1840).Observam ca la noi clasicismul si romantismul se intrepatrund traducand in romaneste Arta poetica a lui Boileau,insa Ion Heliade Radulescu va ramane multa vreme adept al normelor si principiilor estetice clasice. Reprezentantii ai acestui curent sunt: Ioan Slavici, Miron Costin, Dimitrie Cantemir.
REPREZENTANTI AI EPOCII PASOPTISTE:

1- In Moldova- Gheorghe Asachi, Costache Negruzzi, Mihail Kogalniceanu, Vasile Alecsandri, Alecu Russo. 2-In Muntenia-Gheorghe Lazar, I.H. Radulescu, Grigore Alexandrescu, Nicolae Balcescu, Ion Ghica, Dimitrie

Bolintineanu, Cezar Bolliac. 3-In Transilvania-Timotei Cipariu, George Baritiu si Andrei Muresanu. 9 Mihail Kogalniceanu Mihail Kogalniceanu (n. 6 septembrie 1817, Iasi d. 20 iunie 1891, Paris) a fost un om politic, gazetar si scriitor roman. "N-as schimba saraca Moldova nici pentru intaiul tron din lume", afirma la Luneville, in Franta, Mihail Kogalniceanu, cel care se considera, pe buna dreptate, un adevarat fiu al secolului al XIX lea. A fost istoric, scriitor, ziarist, om politic, prim-ministru si, mai tarziu,

ministru de externe. A jucat un rol important in Revolutia de la 1848 si in lupta pentru Unirea Principatelor Romane. Personalitate fascinanta a epocii moderne, spirit pasionat si comprehensiv,Mihail Kogalniceanu se situeaza in fruntea celor mai talentati reprezentanti ai generatiei pasoptiste. Era urmas al razesilor de pe Kogalnic. Asta nu l-a impiedicat in niciun fel sa faca studii stralucite in Franta si Germania. In 1839, redacteaza "Foea sateasca a printipatului Moldovei", publicatie nevinovata cu efecte modeste, dar sigure. In mai 1840 a anuntat aparitia a 6 tomuri din Letopisetele Valahiei si Moldaviei si, in acelasi an a pregatit aparitia unei publicatii de documentatie istorica, intitulata Arhiva romaneasca. Publicatia a aparut in 1841. La noua ani de la Revolutia din 1848, Kogalniceanu participa ca deputat de Dorohoi la adunarea ad-hoc de la Iasi unde este chemat sa se pronunte in privinta Unirii. Sfetnic al domnitorului

Al.I.Cuza, ministru, apoi primministru al Romaniei, in perioada 1863 10 1865, Kogalniceanu a avut un rol hotarator in adoptarea unor reforme cruciale. Ca ministru de externe al tarii in 1867 si in perioada 1877 1878, Mihai Kogalniceanu si-a legat numele de actul proclamarii independentei de stat a Romaniei. Mihail Kogalniceanu a fost casatorit cu Ecaterina Jora (1827-1907), vaduva colonelului Iorgu Scortescu. A fost inmormantat la Cimitirul Eternitatea din Iasi. Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri (n. 21 iulie 1821, Bacau d. 22 august 1890, Mircesti, judetul Iasi) a fost un poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, academician roman, membru fondator al Academiei

Romane, creator al teatrului romanesc si a literaturii dramatice in Romania, personalitate marcanta a Moldovei si apoi a Romaniei de-a lungul intregului secol al XIX-lea. In anul 1834, impreuna cu alti tineri boieri moldoveni, printre care viitorul domn Al. I. Cuza si pictorul Ion Negulici, a fost trimis la studii la Paris, unde si-a dat bacalaureatul in anul 1835. In 1837 s-a pregatit pentru un bacalaureat in stiinte, urmand cursurile Facultatii de Inginerie, pe care nu a terminat-o. In 1838 apar primele incercari literare in limba franceza: Zunarilla, Marie, Les brigands, Le petit rameau, Serata. In anul urmator s-a intors in tara si a ocupat un post in administratie pana in 1846. Impreuna cu Costache Negruzzi a facut o calatorie in Italia, care a devenit motiv de inspiratie pentru nuvela romantica Buchetiera de la Florenta.

11 In 1840, impreuna cu Mihail Kogalniceanu si Costache Negruzzi a luat conducerea teatrului din Iasi si si-a inceput activitatea de dramaturg care i-a adus cele mai constante succese. Opera sa dramatica insumeaza circa 2000 de pagini, ramanand cel mai rezistent compartiment al activitatii sale literare si va constitui baza solida pe care se va dezvolta dramaturgia romaneasca in principalele sale directii tehnice: comedia straina si drama istorica. Din 1842 dateaza importanta sa calatorie in muntii Moldovei, in urma careia descopera valoarea artistica a poeziei populare. Scrie primele sale poezii in limba romana pe care le va grupa mai tarziu in ciclul Doine si care sunt foarte strans legate de modelul popular din care au luat nastere. In 1844, impreuna cu Mihail Kogalniceanu si Ion Ghica scoate saptamanalul Propasirea, in care poetul va publica versuri ce vor fi incluse in ciclul Doine si lacrimioare,

iar in 11 ianuarie se reprezinta piesa Iorgu de la Sadagura, comedie de rezistenta in dramaturgia scriitorului. In 1845 cu ocazia seratelor literare de la Manjina o cunoaste pe Elena, sora prietenului Costache Negri, de care se indragosteste si careia, dupa moartea timpurie 1847, ii dedica poezia Steluta si apoi intreg ciclul de poezii Lacramioare. Vasile Alecsandri s-a stins din viata la 22 august 1890, dupa o lunga suferinta, fiind inmormantat cu toate onorurile la conacul sau de la Mircesti. A fost unul dintre fruntasii miscarii revolutionare din Moldova, redactand impreuna cu Kogalniceanu si C. Negri Dorintele partidei nationale din Moldova, principalul manifest al revolutionarilor moldoveni. Opera. Evolutie si tendinte In 1843 apare, in Albina Romneasca, Tatarul, prima poezie care va faceparte din ciclul Doine si lacramioare. Tot acum scrie poeziile Baba Cloanta,Strunga, Doina, Hora,

Crai nou. In 1848 scrie poezia Catre 12 romni, intitulata mai tarziu Desteptarea Romniei. In 1850, dupa o absenta de aproape doi ani, Vasile Alecsandri se intoarce in tara; publica in revista Bucovina poeziile populare Toma Alimos, Blestemul, serb sarac, Mioara, Mihu Copilul. Incepe sa lucreze la ciclul Chiritelor cu Chirita n Iasi. Aceasta va fi urmata de Chirita n provincie (1852), Chirita n voiagiu (1864) si Chirita n balon (1874). La Teatrul National se joaca Chirita n Iasi sau Doua fete s-o neneaca.In 1852 apare volumul Poezii poporale. Balade (Cntice batrnesti). Adunate si ndreptate de d. V. Alecsandri.. In 1856 apare in Steaua Dunarii, revista lui Kogalniceanu, poezia Hora Unirii.Alecsandri incepe sa publice pasteluri in 1868, in diverse numere ale Convorbirilor literare. Debutul sau sta sub semnul unui romantism tipic, entuziast, liric (Buchetiera de la Florenta, Doine si lacrimioare) dar si al unei

necrutatoare critici a ridicolului social in piesa Iorgu de la Sadagura sau in ciclul "Chiritelor". Acest romantism tipic, caracteristic literaturii romane din perioada pasoptista, are in literatura lui Alecsandri cea mai inalta masura in Balta alba si in Desteptarea Romniei si, de cele mai multe ori se prelungeste prin unele texte pana dupa Unire. Alecu Russo Alecu Russo (*17 martie 1819, Chisinau - 5 februarie 1859) a fost poet, prozator, eseist, memorialist si critic literar roman (originar din Basarabia), ideolog al generatiei de la 1848. Este autorul volumului Cntarea Romniei, tiparit anonim. Fara a revendica vreodata explicit aceasta opera, a furnizat unul dintre cele mai cunoscute litigii de

paternitate literara din istoria 13 literaturii romane. S-a nascut in familia unui boier de vita veche, dar cu o situatie sociala relativ modesta. Copilaria si-a petrecut-o la tara, in mijlocul taranilor. Pe la 1829 o cumplita epidemie de holera i-a secerat familia.Ramas orfan de mama, Alecu Russo e trimis de parintele sau la studii in Elvetia. Dupa studiile din Elvetia, isi continua studiile la Institutul lui Francois Naville din satul Vernier de langa Geneva. Pe bancile institutului scrie primele sale incercari literare. Majoritatea lucrarilor au fost scrise in limba franceza si au aparut postum in traducerea lui Alecsandri, Odobescu. 1836 - Tanarul Russo scrie poemele La mort d'Alibaud si Epitaphe d'Alibaud in limba franceza. Louis Alibaud fusese un tanar care a intreprins un atentat impotriva regelui Ludovic Filip, dar, nereusind,

a fost condamnat la moarte. De pe acum, Russo se dovedeste un revoltat, cu un deosebit simt al dreptatii si al egalitatii, un liberal in gandire, fiind, mai apoi, ideologul miscarii revolutionare de la 1848 din Moldova. 1846 - Se reprezinta la Iasi Bacalia ambitioasa si, apoi, Jicnicerul Vadra. Apare in Albina Romneasca articolul Critica criticii, un studiu programatic in spiritul Introductiunii de la Dacia literara. In urma reprezentarii comediei Jicnicerul Vadra, Alecu Russo este surghiunit la Manastirea Soveja; scrie jurnalul Soveja. Ziarul unui exilat politic la 1846, publicat postum de Al. Odobescu. 1847 - Scrie articolele Poezia populara si Decebal si stefan cel Mare, publicate postum in Foaia societatii pentru literatura si cultura romna dinBucovina. 1848 - Participa la miscarea revolutionara din Moldova alaturi de V.

Alecsandri; in urma esecului acesteia, Russo pribegeste mai intai in Ardeal, pentru ca apoi sa se stabileasca la Paris. 14 In 1855, dupa o absenta mai lunga in publicistica, Alecu Russo publica in Romnia literara a lui Vasile Alecsandri Cugetari. Adept al unui conservatorism literar si lingvistic, fara a fi potrivnic influentelor apusene, inversunat critic al restauratorilor limbii, al latinistilor si al ardelenismului, Alecu Russo vede evolutia limbii si a literaturii romane cu o cumpanita gandire, tinand seama de traditie: Daca este ca neamul romn sa aiba si el o limba si o literatura, spiritul public va parasi caile pedantilor si se va ndrepta la izvorul adevarat: la traditiile si la obiceiurile pamntului, unde sunt ascunse nca si formele si stilul; si de as fi poet, as culege mitologia romna, care-i frumoasa ca si cea latina si greaca; de as fi istoric, as strabate prin toate bordeiele sa descopar o

amintire sau o rugina de arma; de as fi gramatic, as calatori pe toate malurile romnesti si as culege limba. Apare in Romnia literara a lui Alecsandri Cntarea Romniei (versiunea romaneasca). Ion Heliade Radulescu Ion Heliade-Radulescu (n. 6 ianuarie 1802, Targoviste d. 27 aprilie 1872, Bucuresti) a fost un scriitor, filolog si om politic roman, membru fondator al Academiei Romane si primul sau presedinte, considerat cel mai important cititor din cultura romana prepasoptista. Dupa obiceiul si in spiritul vremii, Ion Heliade Radulescu invata limbagreaca, inainte de a invata sa citeasca romaneste din lucrarea Istoria pentru nceputul romnilor in Dachia a lui Petru Maior (asemeni lui C. Negruzzi, in Moldova). In

1818, el devine elevul lui Gh. Lazar, caruia ii va urma la conducerea scolii de la "Sf.Sava". Este 15 membru activ al asociatilor culturale din epoca: "Societatea Literara" (din 1827), "Societatea Filarmonica" (din 1833), intemeietor al presei din tara Romaneasca: Curierul Romnesc (1829) si Curierul de ambe sexe (1837), tipograf, editor, poet, prozator, critic. In 1846, Heliade propune planul unei "biblioteci universale", menita sa inzestreze cultura noastra cu toate capodoperele literare, istorice, filozofice ale tuturor timpurilor, intreprindere uriasa, ce depasea cu mult chiar puterile unei generatii, oricat de ambitioase. Activitate Implicat in evenimentele de la 1848 (a participat la redactarea Proclamatiei de la Islaz, membru in guvernul provizoriu, etc.)Teoretician si indrumator literar in Regulile sau gramatica poeziei. Poet al viziunilor grandioase de tip hugolian a scris

poemul eroic Anatolida sau Omul si fortele, realizat fragmentar, a cultivat meditatia cu motive preromantice, lamartiniene O noapte pe ruinele Trgovistei, elegia Dragele mele umbre, mitul popular Sburatorul, capodopera sa literara, satira si fabula politica. Este autor a numeroase traduceri, imitatii si prelucrari din clasici ai literaturii universale (Boileau, La Fontaine, Dante Aligheri, Goethe, Byron) A militat pentru unificarea limbii romane literare (Gramatica romneasca-1828). DEZVOLTAREA PRESEI IN LIMBA ROMANA Curierul Romanesc In Principatele Romane, pe la finele secolului XVIII si in primii ani ai secolului XIX, incepuse sa patrunda diferite ziare straine, mai ales franceze,germane si

grecesti. Nevoia unui 16 mijloc de a se raspandi mai repede stirile despre intamplarile din tara si din strainatate se simtise de mult. Cel dintai care a schitat un program teoretic avand ca scop modernizarea literaturii romane a fost Ion Heliade Radulescu. El este fondatorul Curierului romanesc ,revista in limba romana, aparuta pe 8 aprilie 1829. Revista a aparut cu sprijinul lui Dinicu Golescu, comandantul armatelor rusesti, care a obtinut aprobarea aparitiei gazetei.Este prima gazeta romaneasca cu periodicitate constanta si cu aparitie indelungata, gazeta care pune bazele presei romanesti. Incet, incet, Curierul romnesc devine ecoul intregii miscari literare din tara; isi face o datorie sa reproduca din confratele moldovean "Albina romaneasca" a lui Asachi, stiri politice, culturale, literare si mai tarziu sa faca acelasi lucru fata de ziarele din Brasov ale lui Baritiu:

"Gazeta de Transilvania" si "Foaia literara". In Curier urmarim progresul scolilor prin dari de seama la finele anului si prin discursurile tinute la diferite ocazii. In el vedem nasterea si primii pasi ai teatrului romanesc. In el se gasesc coloane deschise, dupa batranul Iancu Vacarescu, Grigore Alexandrescu, Ion Voinescu, Costache Aristia, Cezar Bolliac, s.a. unii din ei ramasi necunoscuti, iar altii ilustrandu-se mai tarziu prin lucrari de valoare. Curierul romnesc ne tine la curent cu tot ce se publica in limba romana, mai ales in Valahia. Ne face cunoscute foile literare ce apar in vremea aceasta, cum este "Foaia stiintifica si literara de la Iasi" si "Magazin istoric" din Bucuresti, pe langa foile proprii ale lui Heliade: "Gazeta Teatrului" (1835) si "Curierul de ambe sexe" (1836). In Curier se naste critica literara in literatura romana. Ea se infatiseaza prin mici notite, in care se apreciaza valoarea scriitorilor si a celor ce publica scrierile lor in

diferite brosuri. 17 Dacia literara

Aparitia n 1840 a revistei Dacia literara a inscris in istoria literaturii si a intregii culturii romanesti un nou moment, unul dintre principalele momente de referinta. Cu toate ca a aparut doar in trei numere, acest periodic a dat miscarii literare impulsionate de Curierul romanesc, Albina romaneasca, Foaie pentru minte, inima si literatura un accent menit pentru a-i preciza pe deplin continutul si a-i determina pentru cateva decenii intreaga evolutie. Insusindu-si romantismul cu

implicatii luministe inerent creatiei promovate de publicatiile anterior aparute, Dacia literara i-a imprimat un caracter national explicit. Din paginile ei porneste asa numitul de Ibrailea un curent poporan si istoric". Curentul acesta exista de fapt, insa nedeclarat. Pana la Kogalniceanu s-a scris in spirit national asa cum se vorbeste in proza (nu numai de catre Monsieur Jourdain): fara constientizarea faptului. Kogalniceanu a formulat ceea ce toti patriotii gandeau si simteau. Prin orientarea data de el, Dacia literara ne apare astazi asemenea unui izvor care, adunand paraiele din jur, genereaza un fluviu. La data aparitiei periodicului, MIHAIL KOGaLNICEANU avea 23 de ani si publicase trei lucrari istorice, in limbile germana si franceza: Moldau 18 und Wallachei, Romanische oder Wallachische Sprahe und Literatur, Esquisse sur I'histoire, les moeurs

et la langue des Cigains, Histoire de la Walachie, de la Moldavie et des Valaques transdanubiens (aparute toate in 1837). Ideea conducatoare a programului Daciei literare e rezumata chiar in titlul revistei, si Introductia din primul numar, semnata de redactorul raspunzator", o expliciteaza. Kogalniceanu nu respingea traducerile din principiu (a tradus el insusi), dar considera ca acestea nu trebuiau sa covarseasca literatura originala, si, mai ales, nu trebuia talmacit orice, indiferent de calitate. In conceptia lui era legitim a traduce si adapta oricat, insa nu in detrimentul creativitatii autohtone. Cu un sentiment de mandrie nationala direct exprimat, Kogalniceanu formuleaza memorabil necesitatea unei literaturi crescute din realitatile noastre, expresie a caracterului national specific: Istoria noastra are destule fapte eroice, frumoasele noastre tari sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de

pitoresti si de poetice pentru ca sa putem gasi si la noi sujeturi de scris, fara sa avem pentru aceasta trebuinta sa ne imprumutam la alte natii." Imediat dupa ,,Introductie e tiparita, semnificativ, sub genericul Scene istorice din cronicele Moldaviei, nuvela Alexandru Lapusneanu a lui C. Negruzzi. Tot atat de elocvent se declara spiritul calauzitor al publicatiei si sub alte generice, atat din primul numar cat si din cele urmatoare: Scene pitoresti din obiceiurile poporului, Scene pitoresti din obiceiurile Moldaviei, Scene contemporane, sub care apar nuvele si articole de Negruzzi, Kogalniceanu, Alecsandri. Colaboreaza si Alexandrescu (Anul 1840). In fiecare numar al revistei, materia e distribuita in patru compartimente: literatura originala inedita, alegere din alte foi" (reproduceri din Curierul romanesc, Albina romaneasca, Foaie pentru minte... etc), critica literara, note la zi (Telegrafal Daciei). Promovarea

spiritului national fiind crezul 19 intregii sale vieti, M. Kogalnicenu si l-a afirmat, dupa interzicerea Daciei literare, prin infiintarea, in acelasi an, a unei noi publicatii istorice, Arhiva romaneasca (3 vol., 1840, 1841, 1845), iar cinci ani mai tarziu prin editarea unui corpus de cronici (Letopisitile tarii Moldovii, 18451852; ed. H: Cronicile Romaniei, 1872-1874). In introductiile" la aceste publicatii indrumatorul de constiinte reformuleaza repetat ideea necesitatii de a ne cunoaste pe noi insine, ca natiune, si a ne mentine identitatea: Vom avea inca zile frumoase pe pamant. Dar, pentru a le avea, trebuie sa ne cunoastem solia ce Dumnezeu ne-a dat, trebuie sa fim vrednici de bunatatile ce cerul ni-au daruit in atata imbelsugare, trebuie sa ne tinem, in unire, trebuie sa sporim in bine (...). Sa ne tinem de obiceiurile stramosesti atat cat nu sunt impotriva dreptei cugetari".

INVATAMANTUL IN PERIOADA PASOPTISTA

Se pun bazele invatamantului gratuit, se infiinteaza scoli in sate si in provincii si apar primele scoli specializate (Conservatorul); In Tara Romanesca apar: Colegiul Sfantul Sava, Colegiul Trei Ierarhi si in Transilvania Scoala Comerciala.

In Muntenia, in august 1818, Gheorghe Lazar intemeia Scoala pentru Ingineri Hotarnici, cu predarea in limba romana, la manastirea Sfantul Sava pe baza deciziei lui Voda Caragea. Desi scoala lui lui 20 Lazar se va inchide in 1821 , traditia inginerilor hotarnici va continua: ultimul inginer hotarnic roman, este considerat a fi Nicolae Miculescu(1901-1982). Pe

domeniile chimie, fizica si inginerie, intre cele 18074 de universitati existente in lume, Universitatea din Bucuresti ocupa pozitia 1368 din 3759 de universitati citate.

In Transilvania pe langa scolile de la Blaj se infiintaza la Brasov ,in 1834, o scoala comerciala, condusa din 1836 de George Baritiu. Tot la Brasov, in 1850 incepe sa functioneze un gimnaziu. In aceasta parte a tarii, prin straduinta carturarilor iluministi , invatamantul romanesc cunoscuse o dezvoltare mai accentuata. Reformele lui Cuza grabesc procesul de institutionalizare a invatamantului, care lumineaza cu infiintarea Universitatilor din Iasi (1860) si Bucuresti(1864).

OPERE LITERARE:

Chirita in provintie Vasile Alecsandri Opera "Chirirta in provintie" de Vasile Alecsandri este o comedie in doua acte si face parte din ciclul "Chiritelor" alaturi de " Chirita in Iasi sau doua fete s-o nineaca"' "Cucoana Chirita in voiaj " si 21 " Chirita in balon". Aceasta comedie este realista de moravuri sociale care ilustreaza contrastul dintre esenta si aparenta prin care sunt cunoscute personaje din mica boierime rurala. De asemenea sunt criticate parvenitismul si snobismul, stalcirea limbii romane si sunt demascate abuzurile si coruptia din

societate. Actiunea se petrece la mosia Barzoieni in primul act si intrun targ din tinut in al doilea act. Evenimentele se succed cronologic dar se succed si discontinuitati si uneori apar cuplete care se canta. In primul act, autorul ne prezinta personajele iar opera incepe cu cearta dintre Chirita si tarani. Aceasta primeste o scrisoare de la sotul sau de la Iasi prin care o anunta ca a fost avansat in functia lui de ispravnic. Pentru a fi fericita complet, cucoana doreste sa il insoare pe fiul sau Gulita cu Luluta, orfana crescuta de familia baiatului. Bineinteles Chirita vroia acest lucru deoarece Luluta avea zistre foarte importante, dar fata il respinge pe Gulita, deoarece ea il iubeste pe Leonas, un prieten din copilarie. Isi face aparitia si Leonas , dar Chirita il da afara dee la mosia Barzoieni. In al doilea act are loc o petrecere de ramas bun, deoarece Chirita avea de gand sa plece la Paris. Alt scop al petrecerii este logodna lui Gulita cu Lluluta dar aceasta refuza deoarece

Leonas apare deghizat in actrita iar Luluta prefacandu-se nebuna doreste sa se marite cu "actrita". Dupa aceea a avut loc nunta Lulutei cu Leonas iar baiatul ocupa functia lui Barzoi aceea de ispravnic.

22 Ba lta Alba Vasil e Alecsandri Tema operei "Balta Alba" este contrastul dintre aparenta si esenta, dintre frumusetea rara a locurilor si starea de napoiere a oamenilor. n aceasta opera autorul ne prezinta calatoria facuta de un francez pe teritoriul Valahiei, un tinut adncit n ntuneric si populat de canibali. Motivul acestei calatorii

primejdioase este spiritul de aventura, curiozitate si dorinta de cunoastere. Autorul foloseste motivul calatorului strain care viziteaza locuri noi. Acesta permite o perceptie critica si satirica a propriei lumi atribuita unei priviri exterioare sau prin comparatie cu o lume edenica. Ocupatia calatorului este pictor, acesta permitnd autorului sa creeze o descriere mai exotica a locurilor prin ochii calatorului. Contrastul n opera este redat prin mai multe elemente contradictorii: imaginea initiala a salbaticiei si imaginea unei societati civilizate, drumul n caruta, satul, cazarea, plimbarea pe lac cu vaporul si balul, spiritul de aventura initial si linistea sufleteasca de dupa bal, frumusetea edenica si napoierea oamenilor.Calatorul francez trateaza evenimentele ce se ntmpla n jurul lui cu ironie, rezultata din contrastul luciditatii si fanteziei, si cu autoironie, lund n derdere propriile defecte, dar satirizndu-le indirect si pe ale altora. Imaginea

baltii seamana cu cea a paradisului si prin frumusetea naturala dar si prin indiferenta si inocenta cu care oamenii stau n balta: amestec nevinovat de sexuri. Din punct de vedere stilistic textul se remarca prin antitezele care creeaza 23 contrastul dar si prin enumeratiile si comparatiile cu care autorul descrie lumea Valahiei si sentimentele traite de calator. Textul Balta-Alba este o povestire, fiind opera epica limitata la un singur fapt epic, de ntindere mica, iar relatarea evenimentelor se face din perspectiva calatorului care este si protagonistul operei. In finalul operei parerea pictorului francez despreValahia se schimba de la primitiv la europenesc. Intr-o seara erau multi prieteni adunati asa cum era obiceiul oriental.Printre ei se afla si un tanar francez care facea un voiaj in Orient.Tanarul a marturisit ca ii era rusine deoarece nu stia ca in Europa exista o Moldavie si o Valahie.Plecat

din Paris spre a intreprinde un voiaj in Orient asa cum era la moda a ajuns sanatos la Viena si de-a colo s-a imbarcat intr-un vapor cu gandul de a cobora Dunarea pana-n Marea Neagra.Cu cat se apropia cu atat mai nerebdator era si curios.Auzea numai cuvintele valah,Valahia.Pentru zugrav Valahia era un pustiu de fiare salbatice si oameni pribegi ca in sanul Africii. Oprindu-se vaporul la Braila tanarul zugrav s-a hotarat sa coboare. Inainte de a cobora si-a incarcat pistoalele in caz ca va fi atacat de hoti sau de oamenii din Valahia.Cand a coborat pe mal nici un om nu-l baga in seama, doar consulul francez care-l duse pe tanar la el acasa cunoscandu-l drept compatriot.Acolo el auzi de balta facatoare de minuni si atunci l-a rugat pe consul sa-l duca si pe dansul intr-acolo.Consulul l-a dus pe tanar la caruta cu care trebuia la Balta Alba. Era o caruta mica cu patru cai slabi si cu un postas barbos,inarmat cu un harapnic lung

de-un stanjen. Suiti in caruta primitiva consulul il avertizase pe tanarul francez sa se tina bine dar nu a ascultat si acesta s-a trezit pe jos.Mirat de lucrul ce s-a intamplat si inca tulburat este luat inca o data in caruta dupa 10 minute, dupa ce a cazut. A doua oara 24 urcat in caruta se tine bine si se pregateste de plecare. Au plecat dar in timpul mersului nu putea nici sa bage mana in buzunar la pistoale pentru ca ar fi fost azvarlit din caruta.Caii alergau foarte repede,caruta mergea de nici nu mai aveau timp rotile sa scartaie, iar postasul batea caii tot mai tare si acestia mergeau tot mai repede .Dupa zece cesuri de mers au ajuns la Balta Alba.Francezul credea ca Balta Alba era un targ ca Ems sau Boden. In clipa aceea spera sa scape de salturile carutei, spera sa manance si sa se odihneasca.Uitase ca in urma cu cateva ceasuri se gandea ca Valahia

era o tara cu salbatici si fiare rapitoare.Dupa inca o fuga buna de cal au ajuns intr-un sat.Dimineata a auzit sunete infernale,tropote de cai,de carute.Jumate speriat,jumate somnoros a iesit cu pistoalele in mana sa vada ce se intampla.Cand iesi vazu vreo 30 de carute si toate se indreptau spre balta.Atunci realizase ca aceea este balta facatoare de minuni.Totul in mintea tanarului zugrav francez era confuz. Nu mai stia ce se petrece.Mai tarziu a mers si el la balta.Pe marginea acesteia zarii un targ care nu era targ, un balci care nu era balci.Erau oameni pe care ii vazuse de dimineata.Unii faceau baie, altii plaja.Nimeni nu statea degeaba.Tanarul se dezbracase si intra in apa.Dupa ce a facut vreo doua sute de pasi se trezi cu patru femei in fata, acoperite de apa.A luat-o in stanga si dupa ce a iesit din hotarele imparatiei femeiesti daduse de trei sirene albe si vesele care se stropeau cu apa.Isi ceruse scuze si iesi afara din balta. Spre

seara s-a dus la balta sa faca o plimbare cu vaporul.Ideea cu vaporul pe Balta Alba a starnit mirarea tanarului.Vaporul se numea Vaporul baltii Albe.In el s-au urcat vreo treizeci de cavaleri si doamne.Damele se temeau de furtuni, dar cavalerii gaseau cuvinte sa le linisteasca.La intoarcere toti erau voiosi si gata sa mearga la balul din satul Balta Alba.Acel bal a 25 avut loc intr-un loc numit Cazino.La bal au luat parte peste doua sute de persoane.Acest bal l-a impresionat foarte mult pe tanarul francez.Dupa ce a facut mai multe cunostinte a intalnit cateva romance care vorbeu franceza ca niste adevarate periziane.Tanarul in 24 de ore a vazut lucruri nepotrivite,contrasturi si deveise foarte confuz, nu mai stia daca Valahia era o tara salbatica sau civilizata.

Alexandru Lapusneanul Costache Negruzzi Tudor Vianu spunea ca primul nostru realism este memorialistic, dar observatia se poate extine la proza pasoptista in ansamblul ei. Chiar si capodopera nuvelisticii romanesti din aceasta perioada, Alexandru Lapusneanul de C. Negruzzi, atesta aceeasi trasatura, desi indirect: calitatea fundamentala a nuvelei ramane concentrarea, dramatismul ei perfect gradat. Cele patru parti par asa cum a remarcat G. Calinescu :patru acte ale unei drame, in care totul se dizolva in replici, in alegerea cuvintelor celor mai potrivite, in gesturile indispensabile. Aproape ca nu exista descriere sau relatare a autorului in aceasta capodopera de concizie. Totusi, si aici apare incapacitatea autorului de a inventa: C. Negruzzi a

selectat din cronicile lui Gh. Ureche si Miron Costin cateva episoade exceptionale prin dramatismul lor si le-a imbinat in cunoscuta nuvela. Meritul deosebit a lui Negruzzi este tocmai acela de a fi 26 dus la desavarsire unele virtuti latente existente in scene sau fapte relatate de cei doi cronicari. Nuvela istorica Alexandru Laspusneanul de C. Negruzzi apare in 1840 si se incadreaza tematic in categoria lucrarilor inspirate din istorie, pe linia recomandarilor pe care Kogalniceanu le facea in cunoscuta Introductie la Dacia literara. Desi literatura romana se afla, pe atunci, in plin proces de formare,Alexandru Lapunseanul este cea mai valoroasa nuvela istorica, neintrecuta pana acum. Sursa de inspiratie a constituit-o Letopisetul Tarii Moldovei de Grigore Ureche, capitolul Cand au

omorat Alexandru Voda 47 de boiari. In cateva pagini sunt concentrati cei cinci ani (15641569) al celei de a doua domnii a lui voda Laspusneanul in Moldova. Privita in profunzime si in esentialitatea ei stricta, nuvela inchide idei si categorii existentiale care o scot din limitele temporale, asigurandu-i perenitatea: Destin, Vina, Pedeapsa, Rascumparare. Comparabile cu patru acte ale unei drame si strabatute de puternicul conflict intre domn si boieri, cele patru capitole ar putea fi rezumate astfel: Pierzandu-si tronul in prima domnie din pricina tradarii boieresti, Lapusneanu se intoarce cu oaste otomana, hotarat sa si-l reia. In apropiere de Tecuci, este intampinat de postelnicul Veverita, vornicul Motoc, spatarul Spancioc si Stroici care il sfatuiesc sa se intoarca deoarece poporul nu-l vrea. Raspunsul lui Lapusneanu este

memorabil:Daca voi nu ma vreti, eu va vreu () si daca voi nu ma iubiti, eu va iubesc pre voi si voi merge ori cu voia, ori fara voia voastra. Cunoscator al slabiciunilor omenesti, prevazator si viclean, Lapusneanu le da drumul celorlalti boieri, pastrandu-l pe Motoc, 27 caruia ii spune:Te voi cruta caci imi esti trebuitor, ca sa ma mai usurezi de vlastamurile norodului. Sunt alti trantori de care trebuie curatit stupul. In capitolul al doilea, gandurile de razbunare ale voievodului prind viata: cetatile sunt arse, boierii sunt ucisila cea mai mica greseala dregatoreasca, la cea mai mica plangere ce i s-arata. Privelistea sangeroasa a capetelor spanzurate la poarta cetatii domina emblematic capitolul al doilea. Intr-una din zile, o vaduva al carei barbat fusese ucis de curand o opreste

pe strada pe doamna Ruxanda cerandu-i sa intervina pentru a se curma varsarea de sange:Ai sa dai sama, doamna! () ca lasi pre barbatul tau sa ne taie parintii, barbatii si fratii. Inspaimantata, Ruxanda incearca sa intervina pe langa sangerosul ei sot caruia ii marturiseste ca ii este frica. Lapusneanu ii promite un leac de frica. Capitolul al treilea este centrat pe momentul culminant al actiunii: uciderea celor 47 de boieri. Aceasta este prefatata de sosirea domnitorului la mitropolie, unde, disimulant, acesta tine o desantata cuvantare prin caresi cere iertare, totul incheianduse cu invitarea boierilor la un ospat, la curtea domneasca. Spancioc si Stroici, presimtind primejdia, fug in Polonia. La sfarsitul ospatului, conform unui scenariu alcatuit initial cu sange rece 47 de boieri sunt ucisi de catre lefegiii domnitorului deghizati in servitori. In timpul

macelului, Lapusneanuluase pe Motoc de mana si se trasese langa o fereastra deschisa, de unde privea macelaria ce incepuse. El radea; iar Motoc, silindu-se a rade ca sa placa stapanului, sitea parul zburlindui-se pe cap. Intre timp, multimea se adunase la porti si ameninta sa intre in curte. Intrebati de armas ce vor, oamenii cer 28 capul lui Motoc pe care Lapusneanu i-l dau pentru ca sunt prosti, dar multi. Din capetele mortilor, asezate dupa rang, crudul Lapusneanu face o piramida pe care i-o arata doamnei ca leac de frica. Vazand privelistea, Ruxanda lesina in timp ce domnul exclama:Femeia, tot femeie; () in loc sa se bucure, ea se sparie!. In capitolul al patrulea este evocata moartea domnitorului. Retras in cetatea Hotinului, se

imbolnaveste de lingoare si cere sa fie calugarit, dar isi revine si ameninta. Ruxanda ii da sa bea otrava adusa de Spancioc si Stroici, punand astfel capat unei domnii tiranice si sangeroase. In nuvela se imbina, intr-o reusita sinteza, trasaturile a trei curente literare: clasicismul (echilibrul compozitiei, evolutia conflictului, mesajul, economia de mijloace, realizarea unor caractere, atitudinea detasata a autorului), romantismul (antiteza angelicdemonic, culoarea de epoca, surse de inspiratie, personajul principal alcatuit din contraste tari, accentuarea unor trasaturi) si realismul (caracterul pictural al unor scene, imaginea multimii din capitolul al treilea).Cu un exceptional talent artistic, autorul a imbinat in nuvela un ascutit simt al istoriei cu taina patrunderii psihologice. CONCLUZIE

In perioada pasoptista se afirma primii nostri scriitori moderni in cadrul curentului national popular, Dacia literara. Mihail Koganiceanu, in articolol-program al acestei reviste, subliniaza clar ideile care vor sta la baza orientarii literaturii: combaterea imitatiei si a traducerilor mediocre; 29 necesitatea crearii unei litaraturi nationale prin stimularea scrierilor originale, inspirate din historia patriei, din frumusetea ei, din pitorescul obiceiurilor populare; realizarea unei limbi unitare si a unei literaturi nationale. Mihai Kogalniceanu arata ca: Dorul imitatiei si-a facut o manie primejdioasa, prntru ca omoara in noi duhul national. Aceasta manie este, mai ales, covarsitoare in literatura. Mai in toate zilele ies de sub teasca cartii in limba romaneasca. Dar ce folos! Ca sunt numai traductii din alte limbi si inca acelea de ar fi bune. Traducerile insa nu fac o literatura. Noi vom

prigoni cat vom putea aceasta manie ucigatoare a gustului original, insusirea cea mai frumoasa a unei literaturi. Istoria noastra are destule fapte eroice, fumoasele noastre tari sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si de poetice, pentru ca sa putem gasi la noi sujeturi de scris, fara ca sa avem pentru aceasta trebuinta sa ne imprumutam de la alte natii. Aparand ideea de originalitate in literatura, mentorul generatiei pasoptiste dezvolta in acelasi timp si spiritul critic, exercitand, in acest fel, o influenta hotaratoare asupra fizionomiei culturii romanesti de la mijlocul secolului trecut. Critica noastra spunea Mihail Kogalniceanu va fi nepartinitoare: vom critica cartea, iar nu persoana.
SCENETA SCENA IV

CHIRItA, LEONAs (mbracat n uniforma de ofiter si purtnd mustati

mincinoase, iese din odaia din dreapta, cea de pe planul I) (Arie din Ramasag: Am nghetat) CHIRItA: Buna dimineata... bonjur, monsie... Cum ai petrecut noaptea? LEONAs: Sarut minile... ct se poate de bine... mai ales ca am avut un vis de minune. 30 CHIRItA (cochetnd): i fi visat poate ca te-ai facut ghinarar. LEONAs: Atta nu-i nimica. CHIRItA: Crai poate? LEONAs (apropiindu-se si lund pe Chirita de mna): Crai?... cum o ntelegi vorba asta, cuconita? CHIRItA: Cum ti-a placea mai bine dtale. LEONAs: Dar... daca mi-ar placea sa ma fac putintel... crai... n minutul acesta... nu te-ai supara? CHIRItA (cobornd ochii si tragndu-si mna): Vai de mine, ca reci ti-s minile... LEONAs: Dovada ca mi-i inima fierbinte.

CHIRItA: A fi, ca-i lumea ra... dar ce vis zici c-ai avut? LEONAs: O bazaconie din ceea lume. Pune-ti n gnd ca parca ma furase o zna si ma dusese ntr-o gradina plina de pasari galbene. CHIRItA: Or fi fost canari. LEONAs: Canari... ganguri... nu-ti pot spune... dar ce-i curios, ca toate se nchinau la mine si-mi cntau ia asa (imitnd un canar) chiriririririta... chiriririririiiita... CHIRItA: Chirita?... Ei, apoi era canar... si, zau, pomenea numele meu, Chiririririiita?... LEONAs: Te ndoiesti?... (Cauta cu dragoste la Chirita si ofteaza.) CHIRItA (coboara ochii): Ba... nu... dimpotriva mai vrtos... dar ma mir de unde si pna unde?... nu pot ntelege ce nsemneaza... LEONAs: Nu ntelegi ca am adormit cu gndul la mata? 31 CHIRItA: Asta ma flatariseste... domnule... (cu pudoare), nsa nu se

cade sa mi-o spui nitam, nisam... tronc n obraz... LEONAs (facnd ca-i deznadajduit): Vai de mine!... poate ca te-am suparat cu vorbele mele?... CHIRItA: Ce se potriveste!... Nu se supara Chirita cu una, cu doua... dar trebuie sa socotesti ca-s o fiinta gingasa... impresionabila... sentimentabila... LEONAs (n parte): Iaca, frate!... si ea vorbeste limba cea noua cu bibiluri. CHIRItA: Trebuie sa socotesti ca cuvintele d-tale pot sa ma scoata din sarite si sa-mi pricinuiasca un nicsis... LEONAs: Un nicsis?... Ah, scumpa mea cucoana Chirita hai!... crede-ma ca de cnd sunt n lume n-am ntlnit un ipochimen att de nostim ca mata... CHIRItA (cu dragoste): Sa ma vezi moarta? LEONAs: Sa te vad... si cnd ai sti!... cnd ai pricepe zguduiturile inimii mele!... stii?... parca se tot cutremura pamntul!

CHIRItA (cu dragoste): Sa ma vezi pe nasele? LEONAs: Sa... M-ai fermecat... m-ai scos din simtiri... caci cnd te zaresc... ia asa-mi scapara pe dinaintea ochilor... sa juri ca esti un fulger... o trasnita... CHIRItA: Trasnita?... LEONAs: Ba nu, trasnit... m-a luat gura nainte... Ah! Chiritoaie, esti o zna. CHIRItA (cochetnd): Ian las. LEONAs: Un mutun... 32

SCENA X

GUGULIta, LULUtA (pe canapea) (Mica tacere. Gulita cauta sa se apropie de Luluta si nu ndrazneste. Luluta l urmareste cu coada ochiului, zmbind.) LULUtA (n parte, zmbind): Asteapta... asteapta... cocolitule... teoi pune eu la cale si pe tine acusi. GUGULIta (cu jumatate de glas): Luluta...

LULUtA (n parte): Ce are de gnd sami spuie? GUGULIta (mai tare): Luluta... LULUtA (tresarind): Aud?... cine ma cheama?... A!... monsiu Gulita... Ce poftesti? GULIta: Fi... Luluta, fi... nu-i frumos sa lasi ca sa te sarute ofiterii. LULUtA: Eu?... care ofiter? GUGULIta: Cel carui am cerut duel... Nu te face-a uita. LULUtA: Ha!... cel care te-a facut nagt? GUGULIta: H, h... LULUtA: M-a sarutat el pe mine?... Numi aduc aminte. GUGULIta (n parte): Se vede ca era ntr-o toana de nebunie si nu stia ce facea... LULUtA: Ba... mi aduc aminte... ca tiam zis, mi se pare... cheraples. GUGULIta (suparat): Iar? 33 LULUtA: Da nu trebuie sa te superi, monsiu Gulita, pentru ca cteodata nu

stiu ce spun... mi vine asa ca o ameteala cu furie... ideile mi se tulbura... ochii mi se aprind... si atunci, daca nu m-as stapni, as bate si as zgria, si as musca pe toti. GUGULIta (stnd pe loc, n parte): Iaca... iaca! LULUtA: Atunci cea mai mica mpotrivire ma mnie... ma turbeaza si, zau, ma tem sa nu fac vrun pacat ntr-o zi. GUGULIta (tragndu-se napoi): Iaca!... iaca!... LULUtA: Da unde te duci? GUGULIta: Ma... cheama neneaca. LULUtA: Nu-i adevarat... Stai aici cu mine. GUGULIta: D-apoi... LULUtA: Nu vrei?... (Facnd ca se mnie.) Valeu!... iaca-mi vine... mi vine sa zgriiu... Tare asi bate pe cineva... GUGULIta: Nu te tulbura, ca sed... (n parte.) Parca-i o mta.

LULUtA: Asa mai vii la socoteala... Ian spune-mi, Gulita, stii ca o sa ne logodim astazi? GUGULIta: stiu. LULUtA: si ti pare bine? GUGULIta (cu foc): mi! LULUtA: si mie... Nu poti crede cu ce nerabdare astept sa fiu logodita si mai ales maritata... c-apoi atunci ai sa fii toata ziua cu mine... pe mna mea... stiu c-oi avea pe cine zgria si musca. LULUtA (alungnd pe Gulita) Zau, te-oi mnca 34
OPINII PERSONALE

Ifrim Daniela Andreea In opinia mea, acest proiect m-a ajutat sa aflu mai multe lucruri despre perioada pasoptista, despre patria noastra din trecut. In acest mod as avea ocazia sa le explic si altora ceea ce eu am ainteles pentru ca ar fi normal ca toti romanii sa stie lucruri despre trecutul tarii lor.

Nica Elena Simona In opinia mea, datorita epocii pasoptiste si a intelectualilor din aceasta epoca putem spune ca avem o cultura ce caracterizeaza poporul roman. In aceasta epoca literatura a avut un rol foarte important deoarece scriitori precum Mihail Kogalniceanu au constatat ca tara noastra are obiceiuri, fapte eroice si peisaje foarte frumoase despre care pot scrie multe lucruri fara a se imprumuta de la alte tari. Datorita acestui proiect am anvatat multe lucruri despre trecutul poporului nostru. Ifrim Gabriela Florina Dupa parerea mea, realizarea acestui proiect m-a ajutat sa-mi imbogatesc constiintele in legatura cu perioada pasoptista din epoca noastra. Datorita invatamantului gratuit s-au infiintat multe scoli si universitati pentru tinerii carturari romani. Banescu Evelina Ioana

In opinia mea, acest proiect mi s-a parut foarte interesant deoarece contine lucruri importante pe care le consider necesare culturii noastre. Mi s-a parut interesant faptul ca in aceasta s-au pus bazele invatamantului gratuit, se infiintaeza scoli in sate si in provincii si apar primele scoli specializate. 35
BIBLIOGRAFIE

CARTI: Poezie si istorie la 1848, Editura Albatros, 1974 Sinteze de literatura romana, Editura didcatica si pedagogica, Bucuresti, 1981 Limba si litaratura romana (Manual pentru clasa aXIa), George Adreleanu, Matei Cerkez, Nicolae Manolescu, Dumitria Stoica, Ioana Triculescu, Editura Sigma, bucuresti 2006 Tainele inimei-scrieri literare si

istorice, Mihail Kogalniceanu, Editura Albatros, Bucuresti 1987 Reflectii, mihai Kogalniceanu, Editura Albatros, Bucuresti 1988
LINK-URI:

www.articole.famouswhy.ro/literatur a_romana_in_perioada_pasoptista http://www.ebacalaureat.ro/c/4/67/3 34/0/Pasoptismul www.scribd.com/.../Literaturaroman-in-perioada-paoptist www.didactic.ro/lectii-limba-siliteratura-romana-1-perioadapasoptista www.romanaprys.blogspot.com/.../r olul-literaturii-in-perioada.html www.slideshare.net/.../rolulliteraturi iinperioada48-ligaadrianpresentation www.prezentari.alege.net/prezentar i-1582.swf www.bnrm.md/programe/.../catalog_ MihailKogalniceanu

36

CUPRINs
INTRODUCERE EPOCA PASOPTISTA... pag. 1 EVENIMENTE IMPORTANTE DIN PERIOADA PASOPTISTA...pag. 1, 2 DEFINITII...pag. 2 TRASATURI ALE LITERATURII PASOPTISTE...pag. 3, 4, 5, 6 CONTEXTUL ISTORIC... pag. 6, 7 CURENTE LITERARE IN PERIOADA PASOTISTA ROMANTISMUL... pag. 7, 8 CLASICISMUL... pag. 9 REPREZENTANTI AI EPOCII PASOPTISTE...pag. 9 MIHAIL KOGALNICEANU...pag. 10, 11 VASILE ALECSANDRI...pag. 11, 12, 13 ALECU RUSSO...pag. 13, 14, 15 ION HELIADE-RADULESCU...pag. 15, 16 DEZVOLTAREA PRESEI IN LIMBA ROMANA CURIERUL ROMANESC...pag.16, 17 DACIA LITERARA...pag. 18, 19, 20 INVATAMANTUL IN PERIOADA PASOPTISTA...pag. 20, 21 OPERE LITERARE CHIRITA IN PROVINTIE...pag. 21, 22 BALTA ALBA... pag. 23, 24, 25, 26 ALEXANDRU LAPUSNEANUL...pag. 26, 27, 28, 29 CONCLUZIE... pag. 29, 30 SCENETA SCENETA IV...pag. 30, 31, 32 SCENETA X ... pag. 33, 34 OPINII PERSONALE... pag. 35 BIBLIOGRAFIE... pag. 36

PROFESOR: PATRU MARIUS CONSTANTIN IOANA ANDREEA FLORINA IFRIM GABRIELA ELEVI: BANESCU EVELINA IFIRM DANIELA

NICA ELENA SIMONA CLASA A-XI-A E