TEMA DE CONTROL ECONOMIA SERVICIILOR

CUPRINS : 1. Clasificati serviciile pentru populatie..3 2.Caracteristicile pietei muncii in sectorul tertiar..5 3.Particularitatile productivitatii muncii in servicii...7 BIBLIOGRAFIE .....10

1. Clasificati serviciile pentru populatie. 2.Caracteristicile pietei muncii in sectorul tertiar. 3.Particularitatile productivitatii muncii in servicii.

1. Clasificati serviciile pentru populatie. Serviciile pentru populatie nregistreaza o dinamica deosebita determinata de sistemul nevoilor, a veniturilor si a comportamentelor de consum. n tara noastra, aceste servicii au evoluat dupa cum se poate vedea n anexa nr. 16.4.4. p.528 si529. Grupa serviciilor pentru populatie este extrem de diversa, serviciile componente fiind destinate completarii paletei sortimentale a bunurilor de consum, satisfacerii unor nevoi care nu au corespondent n produse sau crearii cadrului optim de utilizare n consum a produselor. De aceea avem servicii independente si servicii asociate bunurilor. Dezvoltarea serviciilor pentru populatie reprezinta o trasatura a majoritatii tarilor avansate din punct de vedere economic, serviciile detinnd o pondere ntre 35-55% din consumul final privat cu tendinta de crestere manifestata pe parcursul ultimelor trei decenii. arile est-euponene nregistreaza o pondere mai scazuta att din considerente ce tin de nivelul de dezvoltare economica ct si datorita unei conceptii diferite cu privire la capacitatea serviciilor de a satisface trebuintele. Serviciile pentru populatie, dupa Minciu [1] pot fi clasificate dupa cum urmeaza: Dupa natura relatiilor economice si financiare ce intervin ntre prestator si beneficiar: servicii comerciale, platite de populatie (reparatii, transporturi, posta, telecomunicatii, turism, spalatorie si curatatorie, coafura); servicii oferite cu titlu gratuit, finantarea lor realizndu-se pe cale publica din bugetul de stat (nvatamnt, cultura, sanatate, ordine publica, aparare). Dupa caracterul beneficiarului: servicii personale (individuale); servicii colective (utilitati de ordin public). Serviciile personale sunt vndute pe piata consumatorului individual sau gospodariei, contra unui pret, indiferent de sursa de finantare, care poate fi privata sau publica (daca cheltuielile beneficiarului sunt ulterior rambursate printr-un regim de asigurari sociale). La rndul lor, serviciile personale (individuale) pot fi: servicii care privesc n general bunurile: servicii cu caracter locativ ( de ex. nchirieri de locuinte sau de diverse bunuri); servicii de reparatii si ntretinere (de ex. reparatii aparate de uz casnic, curatatoriile chimice);

 servicii cu efect direct asupra persoanei: servicii cu efect asimilabil investitiei n capitalul uman (nvatamnt, sanatate); servicii asimilabile consumului: transporturi, telecomunicatii, turism. Serviciile colective (utilitatile de ordin public) nglobeaza toate prestatiile n furnizarea carora participa statul fie prin aport financiar fie definind conditiile n care sunt oferite. Ele sunt oferite cu titlu gratuit sau contra unei plati, nsa aceasta nu acopera dect o parte a cheltuielilor pe care le presupune prestarea lor si pot fi: servicii personalizate (individuale): transport, telecomunicatii, nvatamnt, sanatate; servicii destinate colectivitatii n ansamblul sau: aparare, protectia mediului, servicii culturale. 3. Dupa continutul activitatii: servicii cu caracter industrial (asimilabil industriei prin tehnica de lucru si organizare): reparatii, restauratie, servicii de curatatorie; servicii cu caracter neindustrial: posta, coafura, servici cultural-recreative. 4. Dupa nivelul lor de dezvoltare si importanta pentru consumul populatiei: servicii organizate ca ramuri distincte ale economiei: transporturi, telecomunicatii, sanatate, cultura, nvatamnt. servicii care functioneaza doar ca activitati separate n cadrul unor sectoare, prestate de societati specializate n acest sens (de ex. nchirieri de bunuri sau locuinte). Principalele grupe de servicii pentru populatie n literatura de specialitate [2], serviciile pentru populatie sunt tratate pe doua mari grupe: servicii finantate de la buget si servicii comerciale.

[1] Ioncica M., Minciu R., Stanciulescu G., Economia serviciilor, Editura Uranus, Bucuresti, , p.164. [2] a se vedea n acet sens Ioncica M., Minciu R., Stanciulescu G., op. cit., p. 182 si urm. 2.Caracteristicile pietei muncii in sectorul tertiar.

Universul gulerelor albe este caracterizat de o eterogenitate accentuata a meserii lor. Piata primara a serviciilor cu locuri de munca avantajoase este contrabalansa ta de piata secundara a serviciilor, mult mai ampla nca, cu locuri de munca cu stat ut scazut. Predomina locurile de munca n servicii mai putin dorite si datorita di ficultatii de evaluare a contributiei fiecarui angajat. Productivitatea muncii n servicii este dificit de stabilit si a fost nlocuita cu servicitatea . Caracterizarea muncii tertiare Universul gulerelor albe este caracterizat de o eterogenitate accentuata a meserii lor. Piata primara a serviciilor cu locuri de munca avantajoase este contrabalansa ta de piata secundara a serviciilor, mult mai ampla nca, cu locuri de munca cu stat ut scazut. Predomina locurile de munca n servicii mai putin dorite si datorita di ficultatii de evaluare a contributiei fiecarui angajat. Productivitatea muncii n servicii este dificit de stabilit si a fost nlocuita cu servicitatea . Analiza datelor referitoare la populatia ocupata pe sectoare ne dezvaluie o tend inta de crestere a ponderii populatiei ocupate n servicii, pondere ce depaseste 5 0% din populatia ocupata n tarile industrializate. Populatia ocupata n servicii ( categoriile profesionale care nu sunt nici agricole, nici industriale) poarta de numirea n SUA de "white collars" (gulere albe) spre a le deosebi de "blue collars " (gulere albe). Pe fondul trasformarii economiilor tarilor dezvoltate n economii de servicii (ncepn d din anii 80), au crescut preocuparile privind adaptarea teoriilor referitoare la sistemele de angajare si piata muncii (ce purtau o puternica amprenta industri alista ) la sectorul tertiar. Astfel, Gadrey a dezvoltat teoria conform careia, n esenta structura pietei munci i se caracterizeaza prin dualism, distingndu-se o piata primara (functii cu statut favorabil, cu posibilitati de cariera) si o piata secundara cu angajari cu nivel m ediocru de calitate si stabilitate. Aceste teorii au fost prelungite pentru domen iul serviciilor sustinundu-se ca o fractiune majora a angajarilor tertiare face parte din segmentul secundar al pietei muncii, constituit din angajari cu statut p recar, a carui existenta si mentinere depind de conjuctura generala, si al carei numar se umfla sau se reduce, dupa fazele ciclului economic. n perioadele de boom, flexibilitatea serviciilor, va permite crearea de locuri de munca si folosire a n proportie mai mare a angajarilor cu timp partial. Organizarea flexibila este cruciala pentru multe activitati de servicii. Mai mult, din punct de vedere soc ial, locurile de munca cu angajare partiala sunt vitale pentru reintegrarea celo r care au fost marginalizati de revolutia industriala: tinerii, vrstnicii si feme ile. Existenta pietei secundare a serviciilor este nsotita de aceea a pietei primare (cu a ngajari stabile si un statut profesional nalt, asa numitele "slujbe bune" (good j obs). Peste tot n lume tinerii sunt atrasi de lumea bancara, cea a finantelor ori informaticii capabile sa ofere venituri anuale foarte ridicate si un statut soc ial aparte. Ei se confrunta nsa cu dificultati si accesul la acestea nu este faci l, iar ceea ce lise ofera pare sa fie de cele mai multe ori un loc de munca tot n economia serviciilor nsa calificat drept "bad job" (slujba rea). Serviciile concentrate asupra optimizarii sistemului si mentinerii avutiei pe ca re o posedam deja, inclusiv forta de munca si aptitudinile - chiar daca sunt "neproductive" sau

nemonetizate - au devenit n prezent o prioritate comparativ cu op timizarea productiei ce caracteizeaza revolutia industriala. Principiul fundamental al numeroaselor activitati de servicii consta n "preocupare" si "mpartasire" cuvinte care sunt legate de activitati fara rezultate vizibile. Principalii factori care determina eterogenitatea ocupatiilor si a sistemelor de ocupare a fortei de munca n domeniul tertiar sunt: eterogenitatea tehnica; concentrarea economica; formele de organizare; interesele economice si institutionale. 1. Eterogenitatea tehnica influenteaza asupra necesarului fortei de munca, nivel ul de calificare a minii de lucru, sistemelor de gestiune, etc. Daca avem n vedere necesarul de echipamente tehnice pentru prestarea serviciilor, tertiarul contine, la un pol, ramuri (de exemplu: transporturile si telecomunicatiile) n care ind icatorul capital/lucrator este la fel de ridicat ca n ramurile industriale cele m ai capitalizate, si la alt pol, activitati care pot fi catalogate ca intensive n forta de munca. Astfel deosebim: a. servicii pe baza de echipament: automatizate (automate comerciale); realizate cu mna de lucru calificata (servicii informatice); realizate cu mna de lucru putin calificata (distributia apei). b. servicii pe baza de personal: cu mna de lucru superior calificata (audit contabil); cu mna de lucru specializata (reparatii auto); cu mna de lucru nespecializata ( servicii de curatenie). 2. Concentrarea economica (exprimata, de exemplu, prin numarul de salariati pe unitate) este, ca si echipamentele tehnice, de o mare diversitate n sectorul serviciilor. n general, actvitatile apartinnd sferei serviciilor sunt mai putin co ncentrate dect activitatile industriale. Si aici este nsa vorba despre doi poli: u nul regrupeaza activitati cu o concentrare puternica (bancile si asigurarile) ia r celalalt activitati cu o concentrare extrem de redusa (activitati numite de pro ximitate , serviciile putnd fi prestate chiar la domiciliul clientului). 3. Formele de organizare sunt mai eterogene n sectorul tertiar dect n cel ind ustrial sau agricol. n servicii ntlnim practic toate tipurile de organizare: pe fun ctii, produs, zone geografice, clienti sau utilizatori, procedee sau tipuri de e chipamente, proiecte, respectiv, ierarhice, functionale sau mixte. Mai mult, aic i s-au dezvoltat lanturile voluntare, organizarea tip retea si sistemele de fran siza. 4. Interesele economice si institutionale diverse, ca de exemplu: valorific area capitalului n cazul ntreprinderilor private, maximizarea venitului si acumula rea capitalului individual, n cazul intreprinderilor individuale sau familiale, s copuri benevole, foarte diverse, n cazul organizatiilor non-profit, obiective soc iale, n cazul institutiilor si organizatiilor publice, etc. constituie o alta sur sa a eterogenitatii serviciilor.

3.Particularitatile productivitatii muncii in servicii. Productivitatea muncii ca un concept ce exprim nivelul produciei (output) pe unitatea de factor de producie, munc (input) consumat este adaptat mai ales analizei

performanelor sistemelor de producie de mas, cu produse standardizate i relativ puin diversificate. Este un concept care se potrivete mai puin produciei de bunuri servicii foarte diversificate i puin standardizate. n ceea ce privete sectorul teriar, pentru numeroase activiti de servicii exist dificulti n definirea produsului lor real. Astfel, dac anumite activiti teriare ca, transporturile, i telecomunicaiile se preteaz, chiar dac au anumite dificulti, evalurii produselor lor pe baz de date tehnice standardizate (distane parcurse x tone de mrfuri transportate sau cltori transportai, durata apelurilor x zonele de distan i categoriile de apeluri etc.), pentru multe alte servicii nu este posibil acest lucru. Un exemplu este acela al serviciilor de sntate, unde folosirea de exemplu a indicatorului numr de cazuri (pacieni) tratate ntr-o perioad de timp nu este suficient de relevant, deoarece nu exist cazuri tipice, fiecare caz n parte cernd un volum de munc diferit. De asemenea, n cazul serviciilor bancare sau de asigurri, diferitele operaiuni, dosare sau clieni ridic probleme deosebite n ceea ce privete coninutul cantitativ i calitativ al muncii. De aceea, chiar dac s-ar prea c, n sectorul teriar, evalurile bazate pe indicatori tehnici (tranzacii, dosare, polie) ar fi mai apropiate de semnificaia tradiional a conceptului de productivitate n industrie, realizarea lor practic se poate dovedi imposibil, innd seama att de dificultile de standardizare a produselor, ct i de acelea ale culegerii i nregistrrii informaiilor respective. Pe de alt parte, evaluarea valoric a produciei sau valorii adugate ridic, aa cum s-a mai discutat problema gsirii unor indici de deflatare care s in seama de faptul c mrirea preurilor poate fi datorat i sporirii calitii serviciilor, nu numai unei creteri inflaioniste (fictive). Mai mult, pentru serviciile non-marf, valoarea adugat la preuri constante este dat de suma aporturilor factorilor de producie (consumul de capital fix, remunerarea salariailor, impozite), reevaluate la preuri comparabile, ori msurarea produciei prin factorii de producie nseamn, prin definiie, eliminarea variaiei de productivitate. n aceste condiii, analiza performanelor economice reale i n particular a productivitii, presupune, pentru foarte multe activiti de servicii o etap prealabil de convenire asupra unor indicatori de evaluare. Produsul acestor servicii apare astfel ca o construcie social, reunind puncte de vedere diferite. Pornind de la aceste puncte de vedere se poate ajunge la rezultate diferite, chiar divergente despre evoluia productivitii n activitile de servicii. Un loc comun n aceast privin l reprezint teza despre sporurile mici (lente) ale productivitii n servicii. Paradoxul este urmtorul: contrar opiniei citate mai sus a lui Philippe Delmas, numeroase servicii au trecut ncepnd cu anii `80 n era informaticii i, dac se face bilanul investiiilor sectorului privat n tehnologii informaionale (informaii i telecomunicaii) se constat c serviciile marf concentreaz 85% din totalul acestor investiii (cifre pentru anul 1985 n SUA). Vastul sector numit FIRE (Finance, Insurance and Real Estate, adic Finane, Asigurri i Tranzacii Imobiliare) este n acelai timp lider n materie de investiii

informatice i unul din sectoarele unde sporurile de productivitate sunt aparent cele mai slabe. Principalele explicaii avansate pentru a rspunde unor astfel de paradoxuri sunt insuficienele metodelor statistice pentru msurarea sporurilor de productivitate n aceste activiti. S-au invocat de asemenea, utilizarea necorespunztoare a aparaturii, formarea necorespunztoare a personalului, precum i supraechiparea informaional. n funcie de metodele de evaluare folosite se poate ajunge pentru aceste servicii la concluzii diferite privind evoluia productivitii. n concluzie, afirmaiile privind sporurile mai lente ale productivitii, cel puin n serviciile intensiv informaionale, comport o formulare mai nuanat. Acest lucru se impune cu att mai mult cu ct serviciile au pe lng efectele immediate (directe) i rezultate indirecte (pe termen mai lung). Astfel, efectele produciei de servicii se pot evalua, n cele mai multe cazuri la dou nivele. Pe de alt parte, aceste servicii au adesea rezultate indirecte, considerate mai semnificative dect prestaia imediat i posibil, de evaluat. De aici necesitatea cunoaterii managementului resurselor umane ce reprezint acea latur a managementului prin care se urmrete antrenarea i direcionarea personalului de care dispune o ntreprindere. Din ansamblul fluxurilor care stau la baza realizrii proceselor de producie, resursele umane dein rolul primordial. Dintre argumentele care susin aceast afirmaie pot fi enumerate urmtoarele: resursele umane reprezint prghia prin care sunt puse n funciune mijloacele de munc i aplicate tehnologiile moderne; prin intermediul lor se realizeaz raionalizarea proceselor de munc i sunt aplicate procedeele avansate de organizare a produciei; reprezint de fapt, factorul contient al activitii din cadrul exploataiilor agricole. Prin resurs uman se nelege o persoan sau un grup de persoane care prezint capaciti de munc fizic i intelectual i pe care le pot exterioriza n procesul muncii, ntr-un sistem economico-social. Ca orice alt resurs, i cele umane necesit un management specific, adaptat particularitilor sale. Ele sintetizeaz caracteristicile specifice activitilor din agricultur. Dintre acestea mai importante sunt urmtoarele: - procesele de munc se ntreptrund cu procesele biologice i se condiioneaz reciproc; - mai mult ca n alte sectoare ale economiei, munca din agricultur necesit o varietate mare a cunotinelor profesionale; aceste se dobndesc att prin pregtirea profesional, ct i prin instrucie practic i necesit un timp ndelungat pentru desvrire; - n general, n activitile agricole, comparativ cu alte ramuri, exist o varietate mult mai mare a lucrrilor, precum i o intensitate a efortului fizic i intelectual, ce se modific n timp; - caracterul sezonier al activitilor, determinat i dependena muncii faa de factorul biologic, particularizeaz, de asemenea, munca din agricultur;

- din cauza unui grad mai redus de mecanizare a lucrrilor din agricultur, consumul de for de munc i implicit cheltuielile cu acestea, dein o pondere mare n structura consumului i a cheltuielilor totale de producie; - n agricultura romneasc, datorit unor factori social-economici, s-au adncit procesele de feminizare i mbtrnire a forei de munc, cu repercusiuni asupra randamentelor i calitii muncii. Deci, rolul forei de munc n cadrul exploataiilor agricole este deosebit de important, deoarece efectuarea la timp i n bune condiii a unui complex de lucrri influeneaz n mod hotrtor rezultatele de producie.

BIBLIOGRAFIE : Ioncica M., Minciu R., Stanciulescu G., Economia serviciilor, Editura Uranus, Bucuresti http://www.scritube.com http://www.scribd.com

10