octavian paler / poeme

Singurtate Voi care v ntoarceti acas si dup ce-ati nchis usa spuneti "bun seara" voi nu stiti ce-nseamn s intri pe o us tcnd.

Impostur Ceilalti lupi m-ar sfsia dac ar sti c urletul meu e n realitate un plns.

Memorie O pasre cu o singur arip si cu alta transformat n lant, o pasre cu o arip rmas s spere si alta pe care o trste n zbor, o pasre-mi trece noaptea prin somn si dimineata o gsesc rstignit n acelasi loc unde seara am lsat-o lovindu-si lantul cu aripa.

Lectie inutil de logic

Asa se-ntmpl logic, plecm si sosim undeva. Plecm pentru o clip, pentru un ceas, pentru o viat, poate nu trebuia s plecm, dar problema nu-i asta, ci faptul c sosim undeva, totdeauna sosim undeva, poate nu sosim la timp, nu sosim unde trebuie, nu sosim unde-am vrut, dar sosim undeva si ct vreme sosim undeva totul e logic, chiar dac logica si fericirea snt lucruri total diferite, totusi am plecat si am sosit undeva, am gresit drumul, dar am sosit undeva, dar cnd nu mai sosim nicieri totul devine ilogic. Spre ce ne ducem dac nu sosim nicieri?

Moartea lui Socrate Snt singur. De ce tremurati? Si sentinta e dat. De ce tremurati? Din vorbele pe care n-am apucat s le spun se scutur tcerea mbtrnindu-m. Nu-mi cereti s mint cu aceste cuvinte cu care mi-am descoperit moartea. Si nu nteleg de ce tremurati. Otrava e doar pregtit. Si snteti prea palizi pentru niste ucigasi cumsecade.

Focul

Nu-i adevrat povestea c oamenii au descoperit focul lovind dou pietre. Focul a aprut altfel, cnd singurtatea primului om s-a lovit de prima ntrebare, cnd un om s-a gndit s prefac rnile lui n sperant, s-si lumineze minile si teama de el. Poate focul n-a fost dect un mijloc de a lupta mpotriva cenusii, cnd vulturii coboar n noi si ne temem.

Avem timp Avem timp pentru toate. S dormim, s alergm n dreapta si-n stnga, s regretm ce-am gresit si s gresim din nou, s-i judecm pe altii si s ne absolvim pe noi nsine, avem timp s citim si s scriem, s corectm ce-am scris, s regretm ce-am scris, avem timp s facem proiecte si s nu le respectm, avem timp s ne facem iluzii si s rscolim prin cenusa lor mai trziu. Avem timp pentru ambitii si boli, s nvinovtim destinul si amnuntele, avem timp s privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp s ne-alungm ntrebrile, s amnm rspunsurile, avem timp s sfrmm un vis si s-l reinventm, avem timp s ne facem prieteni, s-i pierdem, avem timp s primim lectii si s le uitm dup-aceea, avem timp s primim daruri si s nu le-ntelegem.

Avem timp pentru toate. Nu e timp doar pentru putin tandrete. Cnd s facem si asta murim.

Curs Mai departe de moarte, mai departe de viat, mai departe de dragoste, mai departe de mine, mai departe de noi, mai departe de cei care-am fost, de cei care-am fi putut deveni. Si cursa continu.

Da Da, nu e totdeauna o ntelepciune s spui c muzele tac ntre arme. Cuvintele mele snt aici si le strng ca pe o lance. Mam, iart-m, nu puteam altfel. Stiu, tu ai tcut toat viata si ar fi trebuit si eu s fac, poate, la fel, dar trebuia odat ca din tcerea noastr s tsneasc un strigt si, iat-l, mi umple gura de sperant si lacrimi si de o tristete nsorit ce-mi apartine, nu mai stiu, mie sau mormntului meu. Dar aceasta aproape nu mai are nici o important.

Poveste simpl

Si deodat amintirile-mi pecetluiesc buzele si deodat simt masca de piatr a sfinxului si surd cu buzele mele de piatr, totul s-a ntmplat cu milenii sau cu cteva clipe n urm si surd chiar acestei dileme si masca de piatr mi se lipeste pe fat si n-o voi smulge dect pentru a arta sfincsilor care dorm n desert obrazul meu viu.

Moartea cuvintelor Un chip de nisip si mini de nisip si limba n gur mi-e tot de nisip nu mai pot s spun nimic n aprarea mea n acest tribunal de nisip cu lumini de nisip grefieri de nisip amintiri de nisip si cineva care-ntoarce clepsidra. Tot ce-am iubit s-a transformat n nisip tot ce-am gresit s-a transformat n nisip si judectori de nisip m judec si m condamn la moarte pe un esafod de nisip.

Digul Marea loveste digul pe care n seara aceea n-am avut curajul s mergem la capt. Piatra ud luneca si, la un pas de noi, era rupt. Dac eram neatenti

ne puteam prbusi n apa ce fierbea dedesubt. Dar am fost atenti. Ca totdeauna, Att de atenti nct ntr-o zi vom renunta s mai ptrundem pe dig. Ne vom multumi s ne-aducem aminte de el, apoi ne vom aduce aminte mai rar si l vom uita n cele din urm, vom uita c-ntr-o sear eram poate hotrti s mergem la capt. Acum chiar dac as merge pe dig, nu mai pot s-o fac dect singur. Pot aluneca sau pot nainta curajos. E totuna. Si-as vrea s uit n ce zi m aflu, n ce an si unde, s ascult marea lovindu-se ntruna de dig, s m ntreb cine snt, ce vrst am si ce caut aici. Si de ce m-am oprit n fata acestui dig, ca si cum l-as cunoaste?