Instalatia de ancorare

Instalatia de ancorare este un ansamblu de piese, mecanisme si dispozitive care servesc la executarea manevrei de ancorare a navei si cu ajutorul carora se asigura mentinerea navei ce stationeaza intr-un loc voit, impotriva actiunii vantului, curentilor sau valurilor. Instalatia de ancorare are rolul de a asigura legatura dintre nava si fundul apei, in locuri neamenajate. Nava poate stationa in ancora in bazinele si radele portuare, in marea deschisa sau in zonele cu gheturi. Ea se fixeaza de fund cu ajutorul ancorei, prin intermediul lantului de ancora, care poate fi ridicat la bord de mecanismul de ancorare. Pentru a permite fixarea sigura a navei ancorate si desprinderea ancorei la virare, ancora este construita astfel incat forta de fixare este maxima atunci cand asupra ei actioneaza o forta orizontala si minima atunci cand este solicitata de o forta verticala. Instalatia trebuie sa indeplineasca anumite conditii, cum ar fi: - asigurarea navei in locul dorit - permiterea unei manevre rapide de fundarisire si virare a ancorelor - fixarea in siguranta a ancorelor la post Orice navă trebuie echipata în mod obligatoriu cu o instalaţie de ancorare dispusă de regulă la prova, pe teugă, formată din următoarele părţi componente: - ancore - lanţuri - nari - dispozitive pentru fixarea ancorelor - masina instalatiei - putul lanturilor - capatanile de ancora - piese si dispozitive specifice navelor ce intrebuinteaza ancore de tip amiralitate sau cu 4 gheare

Ancore – sunt elemente de fixare a navei fata de fundul apei, prin intermediul lanturilor de ancora. Ancorele tebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: - constructie simpla - rezistenta mecanica mare - comoditate la manevrare si intretinere

- forta maxima de frecare - sa se fixeze rapid de fund - sa se poata prinde din nou de fund - sa permita actionarea numai prin lant. La navele comerciale de tonaj mijlociu, greutatea ancorelor in kilograme este aproximativ egala cu tonajul navei in tone (ex: 4500T –> 4500Kg) Tipurile de ancore folosite în prezent la bordul navelor pot fi împărţite în două categorii: - ancore cu braţe fixe, de tip Amiralitate - ancore cu braţe articulate, de tip patent Fiecare din aceste tipuri de ancore poate fi împărţit după criteriul existenţei traversei în: - ancore cu traversă - ancore fără traversă Numarul ancorelor cu care este dotata o nava variaza in functie de deplasament si scopul pentru care a fost construita nava. Din punct de vedere al rolului pe care îl au la bord, ancorele se pot împărţi în: - ancore principale sau serviciu curent (dispuse întotdeauna la prova) - ancore secundare sau de rezerva (dispuse la pupa); daca nava are instalatie de ancorare la pupa, o ancora de curent (ancorot) In general o ancora se compune din urmatoarele parti: - bratele, fixe sau articulate, avand la extremitati varfuri ce se infig in sol si palme (partile plate ale bratelor) care maresc rezistenta impotriva deraparii; - fusul, care are un inel la extremitatea superioara si o ramificatie in doua sau patru brate; - diamantul, care este locul de impreunare a bratelor cu fusul; - inelul sau veriga de care se leaga unul din capetele lantului de ancora cu ajutorul unei chei; - traversa, bara de metal incovoiata la un capat, cu un opritor asezat aproximativ la centru si un cui spintecat legat cu un lant. Opritorul si cuiul servesc la fixarea traversei pe fus, in plan perpendicular pe planul bratelor. Tipuri de ancore: - Ancore de tip Amiralitate – ancore cu traversa si brate fixe - Ancore de tip patent (Hall) – fara traversa si cu brate articulate - Ancora de corp mort – cu un singur brat fix si traversa din lemn – utilizate pentru asigurarea geamandurilor - Ancora de beton – pentru balize - Ancore de tip ciuperca – utilizate in special pentru asigurarea navelor far

-

-

Ancore de tip tirbuson – pentru constructii hidrotehnice Ancore cu 4 gheare (brate) – utilizate in special la navele fluviale. Se mai utilizeaza si ancore mai mici pentru ancorarea barcilor si ambarcatiunilor navei, denimite ancoroate Ancore cu gheara de pisica – ancorot cu 4 brate utilizat pentru recuperarea obiectelor cazute peste bord

Ancora de tip Amiralitate
Se compune din: - Fus – poate fi cilindric sau prismatic, la capatul superior avand un inel numit inelul ancorei, de care se leaga o cheie cu vartej (cheia ancorei). In fus este prevazut un orificiu prin care trece traversa. La mijlocul fusului se gaseste o bratara (inel) numit traversiera, cu ajutorul caruia se asigura traversa cand este pliata. - Bratele – se desfac la extremitatea inferioara a fusului, de o parte si de alta a acestuia, facand cu acesta un unghi de aproximativ 35-40 de grade. - Diamantul – locul de imbinare dintre brate si fus, si in care eforturile sunt maxime. - Palmele – extremitatile laterale ale bratelor. - Unghiile – fetele orientate spre fus ale palmelor - Ghearele – extremitatile ascutite ale palmelor - Traversa – bara incovoiata la un capat, avand la cele doua extremitati cate o sfera, iar la mijloc un opritor si un orificiu prevazut cu o pana cu lantisor. Lungimea traversei este egala cu cea a fusului. Greutatea traversei este de 25% din greutatea ancorei fara traversa. Distanta dintre ghearele ancorei este de 70% din lungimea fusului sau a traversei.

Modul de lucru al acestui tip de ancora este urmatorul : la fundarisire ancora atinge fundul cu unul din brate din cauza greutatii mai mari a partii inferioare. Prin filarea lantului, ancora se reazema cu capatul indoit al traversei pe fundul apei, cele doua brate fiind orizontale si in contact cu fundul. Cand s-a terminat filarea lantului si acesta incepe sa se intinda, inelul ancorei este tras in jos, ceea ce provoaca o rastumare a ei, traversa devenind orizontala, iar bratele se orienteaza intr-un plan perpendicular pe fundul apei, dupa care, unul din brate se sprijina pe fund si se infige in el. La virarea ancorei inelul este tras in sus si cu un efort relativ mic, bratul se smulge din sol. Avantaje si dezavantaje ale ancorei amiralitate:

La fundarisirea acestei ancore. La navele cu vele. Un alt dezavantaj al ancorelor cu traversa il constituie manevra greoaie de punere la post. 7.in pozitie convenabila pentru fixare pe solul albiei. 4 -diamant.in permanenta . 6. bratul neinfipt poate avaria carena cand nava trece pe deasupra ancorei. 3 -braţ. 5 –palme. . in mod obligatoriu una dintre ancore trebuie sa fie o ancora de tip amiralitate. ceamuri) si mici ambarcatiuni.Avantajul acestui tip de ancora consta in faptul ca patrunde usor in solul de pe fundul apei asigurand fixarea navei. Modul de lucru: Ancora cu patru gheare este manevrata cu ajutorul a doua lanturi: unul mai gros legat de inel si unul mai subtire. indiferent de pozitia in care cade.braţe. Dezavantajul consta in faptul ca lantul se poate infasura in jurul traversei (ancora subtraversata) sau in jurul bratului (ancora subbratata) cand nava vireaza.traversă Ancora cu patru brate -folosita la fluviu si ape interioare . In plus. la adancimi mici.se deosebeste de ancora amiralitate prin faptul ca nu are traversa. doua dintre ghiare se gasesc .se intrebuinteaza la unele nave (slepuri. 2 -fus. 1 -inel. . fapt care micsoreaza simtitor buna fixare precum si faptul ca o intindere mai brusca a lantului o poate smulge. numit lantul calauza legat de o clama montata pe diamantul ancorei. ci doar patru brate fixe.

Ancora Hall: 1.loc pentru marcare .Fus – este prevazut cu inelul de ancora in partea superioara.Contrabratele – fiecare brat este prevazut cu un contrabrat care are rolul de a ajuta la muscare si de a micsora viteza de cadere a ancorei. . iar in partea inferioara cu un alt inel de care se leaga bratul de diamant prin intermediul unui bulon.Bratele – fixate de o parte si de alta a fusului.Avantajele si dezavantajele ancorei cu patru gheare sunt in principal aceleasi ca si la ancora amiralitate. avand posibilitatea de a oscila fata de fus cu un unghi de pana la 45 de grade.fus 3.bolţ 4. . Ancora de tip patent (Hall) Este cel mai raspandit tip de ancora. fara traversa si cu brate articulate si se compune din: .corp 2.cheie 5.

Constructia ancorei exclude orice fel de incolacire a lantului. Ancora se aseaza in cadere orizontal pe fundul apei din cauza formei sale. Avantajele si dezavantajele ancorei Hall. Ea are un singur inconvenient: la ancorare trebuie sa fie tarata pe fundul apei pana intalneste un obstacol in care sa se poata infige. . ori albia apelor curgatoare este in mare parte neteda sau stancoasa si in acest sol ancora Hall nu se poate infige destul de adanc.Modul de lucru al ancorei Hall. fusul se ridica iar bratele se tarasc pe fundul apei pana intalnesc un obstacol sau o denivelare in care se infig. incat se intampla ca uneori nava sa nu tina bine in ancora. Pentru o buna ancorare este necesar ca ancora sa aiba o suprafata si o greutate cat mai mari. Acest tip de ancora are o mare rezistenta si poate fi pusa la post printr-o manevra simpla. Cand lantul se intinde.

Speak.Union.Taylor.Alte tipuri de ancora cu fus articulat sunt: Gruson. . Factorul de smulgere creste odata cu suprafata activa a bratelor.Byers.

tip Danforth sau Matrosov. cu factor de smulgere ks = 6. prevazute cu traversa in planul bratelor pentru a asigura asezarea corecta pe fundul apei.11. Aceste ancore se folosesc pentru a fixa solid si pe timp îndelungat diferite mijloace plutitoare. Cel mai frecvent sunt folosite trei tipuri de ancora de corp mort si anume: ancora de corp mort tip „Amiralitate” cu un singur braţ si cu traversa fixa ancora ciuperca ancora şurub .. Ancorele de corp mort sunt ancore destinate pentru fixarea navelor far sau a altor instalaţii plutitoare..Pentru navele rapide sunt folosite ancore cu fus articulat.

.

Tipuri de ancore 1 – Amiralitate 2 – Primitiva de lemn cu bolovani 3 – Romana 4 – Vikinga 5 – Comuna 6 – Baldt 7 – Hall 8 – Dunn 9 – Marrel 10 – Inglefield 11-Gruson-Hein 12 – Amiralitate fara traversa 13 – Amiralitate fara traversa 14 – Matrosov 15 – Amiralitate de submarin 16 – Tyszack 17 – Powell 18 – Rynvaart 19 – Trotman 20 – Northill 21 – Westney 22 – Danforth 23 – Cu patru braţe 24 – Calota 25 – Cu un braţ tip vechi 26 – Şurub 27 – Bloc (beton) 28 – Cioc (fonta) 29 – Bloc (ferociment) 30 – Ciuperca 31 – Ciuperca ondulata 32– Tombostone 33 – Plug 34 – Grapa 35 – Cu un braţ (moderna) 36 .Martin .

Dupa fiecare virare a ancorei. La piturare. numite zale. cu dopuri pasuite. Orificiile pentru ungerea partilor in frecare trebuie curatate cu o sarma. cu conditia ca lungimea acestora din urma sa fie majorata cu 50% fata de cea a lanturilor. Ingrijirea ancorelor trebuie facuta cu atentie. lanturile de ancora pot fi inlocuite cu parame metalice. Unsoarea cea mai buna este cea formata din doua parti petrol si o parte ulei mineral. Lanturi Se numeste lant un sir lung de inele elipsoidale fabricate din metal. pitura nu trebuie sa patrunda in spatiul dintre partile de frecare ale ancorei. Ele sunt confecţionate din inele metalice de forma unei elipse numite „zale”. ancora trebuie demontata. si unite intre ele. parame nemetalice. apoi unse si se trece la montare. Pentru adancimi mari de ancorare in loc de lanturi se folosesc parame metalice. Podul mareste rezistenta zalelor la intindere cu 20% impiedicand si incurcarea lantului. locurile atinse de rugina curatate. pentru ca malul si pietricelele mici care au patruns intre fus si brate sa fie indepartate. Zalele de lant pot fi cu pod (cu punte) sau fara. Prinderea de ancora a paramelor se . Daca partile in frecare sunt ruginite. umplute cu unsoare si din nou inchise bine. La navele de pescuit mai scurte de 30 de metri si la celelalte nave din otel cu Na < 205. Lanţurile de ancora sunt destinate pentru asigurarea legăturii dintre ancora si nava. ea trebuie spalata cu apa. iar pentru navele rapide.Intretinerea ancorelor La receptionarea ancorelor cu brate articulate trebuie intotdeauna probat daca partile mobile se rotesc usor.

prin sudura.face cu o bucata de lant de minimum 12. care reprezinta diametrul zalei. care este diametrul sarmei de otel din care este confectionata zaua. Lanturile sunt fabricate din bucati indivizibile cu lungimea de 25 sau 27. In pozitia de ancorare lungimea lantului sau a paramei de ancora trebuie sa asigure orizontalitatea fortei de solicitare a ancorei. r1 b d1 d1 d l1 l1 Za mărita cu punte r1 = 1. iar cele de calibru mare sunt fabricate din otel turnat si forjat.7 d Za comuna fara punte b Lanturile sunt caracterizate prin calibru. Prima cheie este fixata de ancora cu o cheie cu vârtej. ce se leaga intre ele cu o cheie de impreunare demontabila numita cheie KENTER. In functie de adancimea de ancorare. La navele din otel cu Na < 130. numite chei de lant.5 m. masurat in dreptul podului la zalele cu pod sau la mijlocul ei la cele fara pod. . lungimile minime de lant da ancora sunt recomandate in diagrame. Celelalte dimensiuni sunt exprimate in functie de calibrul d. Lantul de ancora este caracterizat prin calibrul sau d.5 metri. Lanturile de calibru mic sunt fabricate din otel.7 d Za mărita fara punte d1 b r b d d1 l Za comuna cu punte d l r = 1. lanturile sau paramele metalice pot fi inlocuite cu parame din fibre sintetice.

In functie de tehnologia de executie se deosebesc: zale sudate electric (fara punte.... pentru d = 13..62 mm) si zale sudate prin forjare (fara punte pentru d = 7. pentru d = 5.37 mm...37 mm si cu punte.100 mm). . cu punte pentru d = 13...

. care pot fi executate fara a fi impartite in chei de lant. Marcarea lanturilor se face prin mai multe metode: 1.Pentru formarea lungimii necesare. Fac exceptie lanturile cu un calibru d < 15 mm. intretinerea curenta si tractionarea de probare periodica..2 d. Prin piturare cu pitura alba a. cheia numarul 2 are pe prima za dupa cheia de impreunare un inel de sarma c. prima cheie de lant nu are nici un semn b. zale intarite 5 plasate pe ambele parti ale zalei vartej si zale de cuplare a cheilor de lant.. Prinderea de ancora a lantului se face cu ajutorul cheii terminale 6. chei de lant de capat. numarul de zale fiind intotdeauna impar. Cheia numarul 2 are prima za dupa cheia kenter piturata in alb c. care se prind de ancora. 2. numite chei de lant. montate cate una la fiecare cheie de lant si una langa anora. chei de lant intermediare.5 m. zale vartej 3. Dupa pozitia pe care o ocupa in lant. Prin inelare a. cheia numarul 3 are pe a doua za dupa cheia de impreunare doua inele de sarma . cu calibrul d1 = 1. zale obisnuite 4. A treia cheie are primele 2 zale dupa cheia kenter piturate in alt . cheile de lant pot fi: chei de lant de ancora. Lungimea cheilor de lant intermediare trebuie sa fie cuprinsa intre 25 si 27. Elementele constitutive ale unui lant de ancora sunt: zale terminale 2. lantul de ancora este format din mai multe tronsoane. montate la cheia dreapta 1 a ancorei si la capatul navei. Cheia numarul 1 nu are nici un semn b.. care se fixeaza de corpul navei..

dupa o perioada de mai multi ani este bine ca lantul sa fie intors. lanţul ancorei trebuie verificat sistematic pentru a exista siguranţa ca zalele nu sunt crăpate si podurile nu sunt slăbite. echivalentul a 200 metri si 9 chei de lanţ la tribord.3. A sasea cu albastru … In general. Nu este indicat ca lantul sa fie supus la tensiuni mai mari decat acelea pentru care a fost calculat. In timpul exploatării. după care se piturează cu miniu de plumb si apoi se vopseşte. Prin piturarea cheilor kenter cu pitura colorata: a. se curata de rugina si de vopseaua veche. o nava are intre 8 chei de lanţ la babord. se întind pe puntea docului. capatul fix sa fie legat la ancora. A doua cheie cu alb c. Ingrijirea si intretinerea lantului de ancora. Lanţul de ancora nu trebuie folosit daca se constata zale crăpate sau vreun pod slăbit. Întotdeauna când nava este urcata pe doc. Este necesar ca la fiecare virare lanţul sa fie bine spălat cu instalaţii speciale de spălare dispuse in nara ancorei. Prima cheie de impreunare cu rosu b. anume. Echipament pentru ancoraj . A treia cheie cu albastru d. A patra cheie cu rosu e. Deoarece capatul liber al lantului este supus la o tensiune mai mare decat capatul fix. lanţurile se scot din puţuri. decat in caz de forta majora. De aceea nu se recomanda ancorarea cand nava are viteza . echivalentul a 225 metri. A cincea cheie cu alb f.

tunel de ghidare al lantului . Echipamentul pentru ancoraj este alcătuit din: nari stope boturi postamentul ancorei puţul lanţului Nari Sunt deschideri in punte si bordaj ce traverseaza corpul navei.nara de bordaj . depozitarea si manevrarea ancorelor si lanţului la bordul navei.nara de punte .nara de put propriu zisa . O instalatie de ancorare are urmatoarele nari: Nara ancorei: . Sunt de forma elipsoidala sau circulara. si in care stau la post ancorele fara traversa.nara de punte Nara putului: .tunel cu dispozitiv de spalare . prin care trece lantul. suficient de largi astfel incat sa permita trecerea simultana prin ele a trei lanturi.Echipamentul pentru ancoraj constituie partea componenta a instalaţiei de ancorare care este destinata pentru fixarea.

Pentru fiecare lanţ sau cablu de ancora sunt prevăzute la bordul navei cate o stopa de punte care asigura la post sau fixează si opreşte mişcarea lanţului pe timpul manevrei de ancorare sau pe timpul lucrărilor la lanţ. botul este format dintr-o bucata de lanţ cu 5-6 zale. Ele sunt fixate solid in punte si reprezinta un mijloc suplimentar de asigurare a lantului in afara vinciului. Pentru mărirea siguranţei ancorajului si evitarea ca întreg efortul cu care trage lanţul ancorei sa se aplice in stopa. cu maneta etc. fixata cu un capăt la un ochet sau o placa metalica in punte iar in celalalt capăt se termina cu un cioc de papagal sau o gheara de drac. Boturile sunt montate de regula intre stopa si vinci. De regula. Stopele de punte sunt dispuse pe traiectoria lanţului de ancora. acţionate cu ajutorul unui ax filetat Se mai pot intalni si stope cu falcele. cu zavor. se boteaza lanţurile ancorelor cu ajutorul unor boturi confecţionate din lanţ sau din parâma. intre vinci si ancora (nara).Stopele de lant si boturile Fac parte din categoria dispozitivelor pentru fixarea ancorei sau lantului (mecanisme de siguranta dispuse pe punte intre nara ancorei si masina instalatiei). care se fixează de lanţul ancorei si îl blochează. După felul construcţiei exista doua tipuri principale de stope: stope cu călcai. acţionate cu o pârghie stope cu şurub. .

2 – sarma.. 1 – ochi in punte. 4 – palanc Stopa cu calcai . 3 – lanţ.

.Postamentul ancorei In timpul marşului ancorele sunt fixate la post. dispusa pe puntea teuga. peste balustrada si instalarea la post pe punte. realizandu-se practic lansarea sau punerea la post a ancorei. pe postament sau suspendate. Acesta are la extremitatea din afara navei un rai deschis prin care trece lantul ancorei. Carligul acestuia se prinde de inelul ancorei. iar celalalt este pus pe vinci sau cabestan. Pentru ancorele cu 4 gheare se utilizeaza capul de sarpe care este un scondru metalic montat la prova navei la nivelul puntii teuga in axul longitudinal si spre inainte. Postamentul ancorelor tip Amiralitate este dispus pe punte si constituie o întăritura a punţii pe care ancora se fixează la post in poziţie orizontala si se amarează. la capătul din prova al navei. in apropierea bordajului. numit grui de capon. Postamentul ancorelor de tip Hall se afla dispus in bordaj. Ancora cu 4 gheare fixata la post sta de-a lungul capului de sarpe. pe care se aseaza ancora de tip amiralitate cand aceasta este pusa la post. Lantul calauza este intotdeauna fara pod sau poate fi o parama metalica care se prinde cu un capat la un inel ce se gaseste prins de diamantul ancorei. Punerea la post a ancorelor tip Amiralitate se face cu ajutorul unui grui rotativ. destinat ridicării ancorei ieşite la suprafaţa. usor inclinata spre exterior. Ancorotul este o placa din metal masiv.

in imediata vecinatate a capacului de vizita. Putul lantului. este capitonat cu scanduri sau dulapi de lemn pentru atenuarea zgomotului. sau cand se impune a parasi ancorajul foarte rapid si suntem nevoiti sa abandonam ancora si lantul. Este suficient de larg sa permita acomodarea intregii cantitati de lant existente. Podeaua este cimentuita cu panta de scurgere si orificii de scurgere a apei. sau pe plafon.Capatanile de ancora se intrebuinteaza atunci cand nava ancoreaza intr-o rada deschisa. pe unul din pereti. La circa 20-30 cm deasupra podelei se gaseste un gratar metalic pe care se aseaza practic lantul de ancora. Putul lantului Este un compartiment dispus in imediata vecinatate a vinciului de ancora in spatele acestuia sub puntea teuga. De inelul geamandurii se prinde o parama metalica numita gripie ce se leaga cu celalalt capat de inelul de pe diamantul ancorei sau de o za de lant. Langa acest inel se gaseste un ciocan care sa asigure eliberarea lantului din put. cand exista riscuri de pierdere a acesteia. pe care se inscrie numele navei si portul de inmatriculare. Capatanile sunt constituite dintr-o geamandura de mici dimensiuni. in situatia in care nava este pusa in situatia de a parasi sau de a renunta . In partea superioara. in interior. se gaseste un inel de care se prinde ultima za a lantului de ancora cu ajutorul unei chei cioc de papagal. de regula de culoare oranj. cat mai rapid. Folosirea capatanilor de ancora ajuta la gasirea rapida a ancorei si lantului.

pentru cele doua ancore prova si de doi tamburi de capat pentru manevra. Cand si pentru ancorare se foloseste parama metalica sau nemetalica. pentru legare exista tamburi de capat. dispunand de doua barbotine. pe care se pot monta barbotina si tamburul de manevra. Capatul inferior al arborelui principal al unui cabestan poate traversa puntea. Spre deosebire de vinci. care angreneaza lantul de ancora tensionat. Accesul in puţul lanţului se realizează prin forepeak. aceasta se infasoara pe un tambur cilindric montat in locul barbotinei. In prova navelor vinciurile sunt de obicei duble. Masinile cu ax orizontal sunt denumite vinciuri. Pe acelasi arbore principal. ceea ce prezinta avantaje in privinta economiei de spatiu la orice nava si a protejarii masinii. Mecanisme de ancorare Cand pentru ancorare se foloseste un lant. cabestane.6 d2 [N] . permitand amplasarea sub punte a reductorului si a electromotorului de actionare. un cabestan are doar un capat liber al axului principal. la navele militare. Volumul putului de lant este de regula mai mare cu o treime decat volumul pe care il ocupa lantul de ancora in mod normal.la lant si ancora din diferite motive. aceste mecanisme au ca organe de lucru una sau doua roti cu canal profilat (barbotine). iar cele cu ax vertical. pentru manevrarea paramei cu capat liber. Cabestanele au intotdeauna tamburi de capat pentru manevra. Puterea dispozitivului de actionare a mecanismului de ancorare trebuie sa asigure virarea oricaruia din lanturile de ancora cu o forta de tractiune la barbotina egala cu cea determinata prin calcul cu formula: F1 = 20. pot avea barbotina si nu pot avea tamburi cilindrici.

cu viteza de minimum 8 m/min. care se numesc castaniete.unde d este calibrul lantului. Pentru fiecare om care lucreaza la manivele. Dispozitivul de actionare al mecanismului de ancorare trebuie sa asigure virarea concomitenta a doua ancore (dupa ce au fost smulse pe rand) si sa creeze in acest caz urmatoarea forta de tractiune F2: F2 = 30.infasurarea sau desfasurarea paramei sub sarcina. . cu ajutorul franei si atunci cand mecanismul nu este actionat. avand insa limitatori de moment maxim. .5 m/min. Vinciurile de manevra cu tambur cilindric trebuie sa asigure: . La partea superioara a tamburului sunt prevăzute 5-6 locaşuri prismatice in care se introduc nişte bare de lemn denumite „manele”.ridicarea unei ancore de la lungimea maxima de lant fundarisit. .functionarea in suprasarcina.manevrarea paramelor de legare pe tamburii de capat pentru manevre.smulgerea ancorei de pe fundul apei si ridicarea ei cu viteza de minimum 8 m/min. La baza tamburului exista una sau doua piese mobile cu rol de opritor. Acestea permit rotirea tamburului fie intr-un sens.9 d2 [N] Un mecanism de ancorare: . Cabestanul – este un mecanism de forţa. El este format dintr-un tambur care se roteşte in jurul unui ax vertical. . . cu ajutorul cărora se pune in mişcare cabestanul atunci când se lucrează manual. care pe lângă virarea lanţului ancorei este destinat si la întinderea parâmelor de manevra. .fundarisirea ancorelor cu ajutorul franei sau a mecanismului. fie in ambele sensuri. Instalatia manuala de actionare a ancorei trebuie sa asigure o viteza de ridicare de minimum 2. cu tambur decuplabil. . la acostarea navei. in funcţie de poziţia in care sunt aşezate. .mentinerea cablului tensionat. efortul nu trebuie sa depaseasca 150 N.ridicarea ambelor ancore de la jumatatea adancimii de ancorare.tragerea navei pe lant sau parama pana la verticala ancorei fundarisite.

2 – crestătura. astfel ca. 5 – cabestan sub coverta. 8 – castanieta. o coroana cu santuri de forma zalelor de lanţ. 5 – pălărie. cu ajutorul căreia se angrenează sau se eliberează barbotina. Orice cabestan este dotat cu frâna sau stea de cuplare. care se numeşte barbotina. 7 – barbotin C – pentru parâme: 1 – manela. 3 – cabestan pe coverta. 5 – stea de comanda a maşinii cabestanului. 6 – tachet B – pentru lanţ si parâme: 1 – clopot. 6 – steaua frânei. 4 – clopot. 2 – ferastruica. 3 – tachet. Lanţul ancorei se angrenează perfect in locaşurile barbotinei. 4 – lanţul ancorei. 7 – barbotin. 3 – cingătoare. 6 – coroana. 2 – maşina cabestanului. Cabestanele acţionate mecanic sau hidraulic sunt întotdeauna dublate de posibilitatea acţionarii manuale. 9 – tachet mobil Toate cabestanele care sunt destinate pentru virarea ancorelor au in plus o piesa speciala.Cabestanul A – din secolul XVII: 1 – pălărie. . 4 – ferastruica. in final lanţul se mişca in sensul in care se invarteste barbotina.

. cu singura deosebire ca din construcţie este prevăzut cu tamburi si barbotine care se rotesc in jurul unui ax orizontal.Cabestan Vinciul – este un mecanism de forţa cu aceiaşi destinaţie ca si cabestanul.

.

ancora se taraste pe fundul apei pana se fixează . Comunicarea prova – comanda la fundarisirea ancorei Ofiţerul de la prova comunica: Tribord / Babord Gata de funda Funga Tribord / Babord – se da drumul la lanţ Ofiţerul de la prova comunica in permanenta numărul cheilor si poziţia lanţului: O / Doua / Trei / etc chei la apa / nara / pe vinci cu staţia de manevra sau clopotul (o bătaie de clopot pentru fiecare cheie din apa). instalaţia de ancorare se afla in grija sefului de echipaj. lanţul se întinde pe fund . se fixează lanţul cu stopa.sa pună in funcţiune cabestanul (vinciul) .2 m) când este posibil. Lantul la pic Lantul intinde inainte Lantul intinde inapoi Lantul intinde la travers Lantul forteaza Ancora grapeaza Lantul cade in banda .Funcţionarea instalaţiei de ancorare Fundarisirea ancorei Pe navele mari.sa verifice funcţionarea cuplării si decuplării barbotinei Desfasurarea operaţiunii de ancorare se desfasoara după următorii paşi: .cu ajutorul motorului nava se deplasează puţin înapoi.sa verifice daca functioneaza ungerea .se da drumul la lanţ cat este nevoie (de trei ori adâncimea apei).sa verifice funcţionarea acestuia fara sarcina .la comanda „FUNDA” se slabeste frâna vinciului iar ancora pleacă datorita greutatii . La alegerea locului de ancoraj trebuie avut întotdeauna in vedere asigurarea spaţiului de siguranţa – reprezentând lungimea navei + lungimea lanţului din apa + factor de siguranţa de cel puţin 2 cabluri (2 x 185. se pune botul sau gheara de drac. dar in general se lasă fara pentru o eventuala manevra a lanţului. Înainte de ancorare sau virare seful de echipaj este obligat: .se strânge frâna.nava este stopata .

La virare. In acest caz instalaţia de ancorare de la pupa se actioneaza in mod similar cu cea de la prova. marea majoritate a navelor dispun de ancore secundare sau ancore de curent.punerea in funcţiune si verificarea vinciului sau cabestanului . Unele nave au prevăzute din dotare o instalaţie de ancorare pentru ancora de la pupa. Intretinerea instalatiei de ancorare Se vor controla si gresa inainte si dupa virare toate componentele instalatiei de ancorare ce necesita acest lucru.aşezarea lanţului pe barbotina (garnisirea lanţului) . el trebuind sa dea un sunet clar. curatat si piturat. La fiecare 6 luni. iar navele mai mici o ancora tip „Amiralitate”. Periodic se vor schimba intre ele cheile de lant.punerea in funcţiune a instalaţiei de apa sub presiune pentru spălarea lanţului si ancorei de nămol Comunicarea prova – comanda la virarea ancorei Când operaţiunea de virare este pregătita ofiţerul comunica: Tribord / Babord gata de vira Pe timpul virării se comunica numărul cheilor: 5 chei pe vinci / 4 chei pe vinci / etc Ancora s-a smuls Ancora la suprafata Ancora la post de mare Manevra ancoroatelor In afara ancorelor principale care se manevrează. care se numesc ancoroate si care sunt dispuse la pupa navei. Se verifica franele. lantul trebuie scos din put. operatiunea executandu-se in zonele in care lantrul a lucrat mai intens. In funcţie de mărimea navei ca ancora de la pupa poate fi folosita o ancora tip „Hall”. astfel incat sa se realizeze o uzura fizica si morala uniforma pe toata lungimea lantului. Dupa fiecare virare. lantul si ancora se vor spala cu jet de apa.Virarea ancorei Înainte de virarea ancorei se fac de asemenea o serie de pregătiri care constau in: . lantul se va ciocani. Cand vinciul si cabestanul nu lucreaza ele vor fi acoperite cu capoate de tenda. . Cand lantul se scoate din put se curata si acesta si se verifica orificiile de scurgere din putul lantului. se verifica nivelul uleiului din reductor.

. de la adancimea de 100 m (pentru navele cu zona nelimitata de navigatie). precum si asezarea la post a ancorei. cu viteza de virare de circa 8 m/min. stopelor. in tubul de ancora si in nara. iar in cazul vinciurilor automate se verifica valorile tensiunilor care comanda filarea sau virarea paramei de legare. masurandu-le cu ajutorul unor dinamometre montate pe cablu. probarea si exploatarea instalatiilor de ancorare Montarea si probarea instalatiilor de ancorare se executa in conformitate cu documentatia elaborata de proiectant si ele trebuie sa respecte conditiile tehnice impuse de proiect. babalelor.Montarea. ghidajelor cablurilor. La montare se urmareste in special ca fixarea mecanismelor sa se execute dupa o prealabila verificare a corectitudinii de amplasare a postamentilor. fiecare din ancorele cu care este dotata nava. La probarea instalatiei de ancorare se verifica capacitatea vinciului de ancora de a ridica si smulge. In timpul lansarii ancorei se verifica capacitatea de franare a vinciului de ancora. toate mecanismele trebuie sa fie verificate si probate de catre inspectorii societatii de clasificare care urmeaza sa acorde navei certificatul de clasa. se mai verifica corecta asezare si ghidare a lantului pe barbotina. In timpul fabricatiei in uzinele subfurnizoare. Pentru vinciurile de acostare si manevra se verifica capacitatea vinciului de a realiza forta periferica proiectata. executand cate doua franari la fiecare lant. etc. De asemenea.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful