Instalatia de ancorare

Instalatia de ancorare este un ansamblu de piese, mecanisme si dispozitive care servesc la executarea manevrei de ancorare a navei si cu ajutorul carora se asigura mentinerea navei ce stationeaza intr-un loc voit, impotriva actiunii vantului, curentilor sau valurilor. Instalatia de ancorare are rolul de a asigura legatura dintre nava si fundul apei, in locuri neamenajate. Nava poate stationa in ancora in bazinele si radele portuare, in marea deschisa sau in zonele cu gheturi. Ea se fixeaza de fund cu ajutorul ancorei, prin intermediul lantului de ancora, care poate fi ridicat la bord de mecanismul de ancorare. Pentru a permite fixarea sigura a navei ancorate si desprinderea ancorei la virare, ancora este construita astfel incat forta de fixare este maxima atunci cand asupra ei actioneaza o forta orizontala si minima atunci cand este solicitata de o forta verticala. Instalatia trebuie sa indeplineasca anumite conditii, cum ar fi: - asigurarea navei in locul dorit - permiterea unei manevre rapide de fundarisire si virare a ancorelor - fixarea in siguranta a ancorelor la post Orice navă trebuie echipata în mod obligatoriu cu o instalaţie de ancorare dispusă de regulă la prova, pe teugă, formată din următoarele părţi componente: - ancore - lanţuri - nari - dispozitive pentru fixarea ancorelor - masina instalatiei - putul lanturilor - capatanile de ancora - piese si dispozitive specifice navelor ce intrebuinteaza ancore de tip amiralitate sau cu 4 gheare

Ancore – sunt elemente de fixare a navei fata de fundul apei, prin intermediul lanturilor de ancora. Ancorele tebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: - constructie simpla - rezistenta mecanica mare - comoditate la manevrare si intretinere

- forta maxima de frecare - sa se fixeze rapid de fund - sa se poata prinde din nou de fund - sa permita actionarea numai prin lant. La navele comerciale de tonaj mijlociu, greutatea ancorelor in kilograme este aproximativ egala cu tonajul navei in tone (ex: 4500T –> 4500Kg) Tipurile de ancore folosite în prezent la bordul navelor pot fi împărţite în două categorii: - ancore cu braţe fixe, de tip Amiralitate - ancore cu braţe articulate, de tip patent Fiecare din aceste tipuri de ancore poate fi împărţit după criteriul existenţei traversei în: - ancore cu traversă - ancore fără traversă Numarul ancorelor cu care este dotata o nava variaza in functie de deplasament si scopul pentru care a fost construita nava. Din punct de vedere al rolului pe care îl au la bord, ancorele se pot împărţi în: - ancore principale sau serviciu curent (dispuse întotdeauna la prova) - ancore secundare sau de rezerva (dispuse la pupa); daca nava are instalatie de ancorare la pupa, o ancora de curent (ancorot) In general o ancora se compune din urmatoarele parti: - bratele, fixe sau articulate, avand la extremitati varfuri ce se infig in sol si palme (partile plate ale bratelor) care maresc rezistenta impotriva deraparii; - fusul, care are un inel la extremitatea superioara si o ramificatie in doua sau patru brate; - diamantul, care este locul de impreunare a bratelor cu fusul; - inelul sau veriga de care se leaga unul din capetele lantului de ancora cu ajutorul unei chei; - traversa, bara de metal incovoiata la un capat, cu un opritor asezat aproximativ la centru si un cui spintecat legat cu un lant. Opritorul si cuiul servesc la fixarea traversei pe fus, in plan perpendicular pe planul bratelor. Tipuri de ancore: - Ancore de tip Amiralitate – ancore cu traversa si brate fixe - Ancore de tip patent (Hall) – fara traversa si cu brate articulate - Ancora de corp mort – cu un singur brat fix si traversa din lemn – utilizate pentru asigurarea geamandurilor - Ancora de beton – pentru balize - Ancore de tip ciuperca – utilizate in special pentru asigurarea navelor far

-

-

Ancore de tip tirbuson – pentru constructii hidrotehnice Ancore cu 4 gheare (brate) – utilizate in special la navele fluviale. Se mai utilizeaza si ancore mai mici pentru ancorarea barcilor si ambarcatiunilor navei, denimite ancoroate Ancore cu gheara de pisica – ancorot cu 4 brate utilizat pentru recuperarea obiectelor cazute peste bord

Ancora de tip Amiralitate
Se compune din: - Fus – poate fi cilindric sau prismatic, la capatul superior avand un inel numit inelul ancorei, de care se leaga o cheie cu vartej (cheia ancorei). In fus este prevazut un orificiu prin care trece traversa. La mijlocul fusului se gaseste o bratara (inel) numit traversiera, cu ajutorul caruia se asigura traversa cand este pliata. - Bratele – se desfac la extremitatea inferioara a fusului, de o parte si de alta a acestuia, facand cu acesta un unghi de aproximativ 35-40 de grade. - Diamantul – locul de imbinare dintre brate si fus, si in care eforturile sunt maxime. - Palmele – extremitatile laterale ale bratelor. - Unghiile – fetele orientate spre fus ale palmelor - Ghearele – extremitatile ascutite ale palmelor - Traversa – bara incovoiata la un capat, avand la cele doua extremitati cate o sfera, iar la mijloc un opritor si un orificiu prevazut cu o pana cu lantisor. Lungimea traversei este egala cu cea a fusului. Greutatea traversei este de 25% din greutatea ancorei fara traversa. Distanta dintre ghearele ancorei este de 70% din lungimea fusului sau a traversei.

Modul de lucru al acestui tip de ancora este urmatorul : la fundarisire ancora atinge fundul cu unul din brate din cauza greutatii mai mari a partii inferioare. Prin filarea lantului, ancora se reazema cu capatul indoit al traversei pe fundul apei, cele doua brate fiind orizontale si in contact cu fundul. Cand s-a terminat filarea lantului si acesta incepe sa se intinda, inelul ancorei este tras in jos, ceea ce provoaca o rastumare a ei, traversa devenind orizontala, iar bratele se orienteaza intr-un plan perpendicular pe fundul apei, dupa care, unul din brate se sprijina pe fund si se infige in el. La virarea ancorei inelul este tras in sus si cu un efort relativ mic, bratul se smulge din sol. Avantaje si dezavantaje ale ancorei amiralitate:

ci doar patru brate fixe. Dezavantajul consta in faptul ca lantul se poate infasura in jurul traversei (ancora subtraversata) sau in jurul bratului (ancora subbratata) cand nava vireaza. fapt care micsoreaza simtitor buna fixare precum si faptul ca o intindere mai brusca a lantului o poate smulge.braţe. Un alt dezavantaj al ancorelor cu traversa il constituie manevra greoaie de punere la post. 2 -fus. 1 -inel. 7.se deosebeste de ancora amiralitate prin faptul ca nu are traversa. . in mod obligatoriu una dintre ancore trebuie sa fie o ancora de tip amiralitate. 5 –palme.traversă Ancora cu patru brate -folosita la fluviu si ape interioare . La navele cu vele. 6. Modul de lucru: Ancora cu patru gheare este manevrata cu ajutorul a doua lanturi: unul mai gros legat de inel si unul mai subtire. bratul neinfipt poate avaria carena cand nava trece pe deasupra ancorei. numit lantul calauza legat de o clama montata pe diamantul ancorei.Avantajul acestui tip de ancora consta in faptul ca patrunde usor in solul de pe fundul apei asigurand fixarea navei. 3 -braţ. la adancimi mici. 4 -diamant. .se intrebuinteaza la unele nave (slepuri.in pozitie convenabila pentru fixare pe solul albiei. In plus.in permanenta . doua dintre ghiare se gasesc . indiferent de pozitia in care cade. La fundarisirea acestei ancore. ceamuri) si mici ambarcatiuni.

Bratele – fixate de o parte si de alta a fusului. fara traversa si cu brate articulate si se compune din: .corp 2.cheie 5. Ancora Hall: 1.fus 3. . iar in partea inferioara cu un alt inel de care se leaga bratul de diamant prin intermediul unui bulon. Ancora de tip patent (Hall) Este cel mai raspandit tip de ancora. .Fus – este prevazut cu inelul de ancora in partea superioara. avand posibilitatea de a oscila fata de fus cu un unghi de pana la 45 de grade.Contrabratele – fiecare brat este prevazut cu un contrabrat care are rolul de a ajuta la muscare si de a micsora viteza de cadere a ancorei.loc pentru marcare .bolţ 4.Avantajele si dezavantajele ancorei cu patru gheare sunt in principal aceleasi ca si la ancora amiralitate.

Ea are un singur inconvenient: la ancorare trebuie sa fie tarata pe fundul apei pana intalneste un obstacol in care sa se poata infige. Constructia ancorei exclude orice fel de incolacire a lantului. Ancora se aseaza in cadere orizontal pe fundul apei din cauza formei sale. ori albia apelor curgatoare este in mare parte neteda sau stancoasa si in acest sol ancora Hall nu se poate infige destul de adanc. Avantajele si dezavantajele ancorei Hall. fusul se ridica iar bratele se tarasc pe fundul apei pana intalnesc un obstacol sau o denivelare in care se infig.Modul de lucru al ancorei Hall. Pentru o buna ancorare este necesar ca ancora sa aiba o suprafata si o greutate cat mai mari. incat se intampla ca uneori nava sa nu tina bine in ancora. . Acest tip de ancora are o mare rezistenta si poate fi pusa la post printr-o manevra simpla. Cand lantul se intinde.

Speak.Taylor.Byers.Alte tipuri de ancora cu fus articulat sunt: Gruson. Factorul de smulgere creste odata cu suprafata activa a bratelor.Union. .

Ancorele de corp mort sunt ancore destinate pentru fixarea navelor far sau a altor instalaţii plutitoare.11.. Cel mai frecvent sunt folosite trei tipuri de ancora de corp mort si anume: ancora de corp mort tip „Amiralitate” cu un singur braţ si cu traversa fixa ancora ciuperca ancora şurub . Aceste ancore se folosesc pentru a fixa solid si pe timp îndelungat diferite mijloace plutitoare. prevazute cu traversa in planul bratelor pentru a asigura asezarea corecta pe fundul apei. tip Danforth sau Matrosov..Pentru navele rapide sunt folosite ancore cu fus articulat. cu factor de smulgere ks = 6.

.

Martin .Tipuri de ancore 1 – Amiralitate 2 – Primitiva de lemn cu bolovani 3 – Romana 4 – Vikinga 5 – Comuna 6 – Baldt 7 – Hall 8 – Dunn 9 – Marrel 10 – Inglefield 11-Gruson-Hein 12 – Amiralitate fara traversa 13 – Amiralitate fara traversa 14 – Matrosov 15 – Amiralitate de submarin 16 – Tyszack 17 – Powell 18 – Rynvaart 19 – Trotman 20 – Northill 21 – Westney 22 – Danforth 23 – Cu patru braţe 24 – Calota 25 – Cu un braţ tip vechi 26 – Şurub 27 – Bloc (beton) 28 – Cioc (fonta) 29 – Bloc (ferociment) 30 – Ciuperca 31 – Ciuperca ondulata 32– Tombostone 33 – Plug 34 – Grapa 35 – Cu un braţ (moderna) 36 .

Unsoarea cea mai buna este cea formata din doua parti petrol si o parte ulei mineral. Daca partile in frecare sunt ruginite. cu conditia ca lungimea acestora din urma sa fie majorata cu 50% fata de cea a lanturilor. Lanţurile de ancora sunt destinate pentru asigurarea legăturii dintre ancora si nava. La navele de pescuit mai scurte de 30 de metri si la celelalte nave din otel cu Na < 205. Ele sunt confecţionate din inele metalice de forma unei elipse numite „zale”. ancora trebuie demontata.Intretinerea ancorelor La receptionarea ancorelor cu brate articulate trebuie intotdeauna probat daca partile mobile se rotesc usor. umplute cu unsoare si din nou inchise bine. La piturare. locurile atinse de rugina curatate. ea trebuie spalata cu apa. Pentru adancimi mari de ancorare in loc de lanturi se folosesc parame metalice. Podul mareste rezistenta zalelor la intindere cu 20% impiedicand si incurcarea lantului. pitura nu trebuie sa patrunda in spatiul dintre partile de frecare ale ancorei. Prinderea de ancora a paramelor se . lanturile de ancora pot fi inlocuite cu parame metalice. apoi unse si se trece la montare. Lanturi Se numeste lant un sir lung de inele elipsoidale fabricate din metal. Orificiile pentru ungerea partilor in frecare trebuie curatate cu o sarma. iar pentru navele rapide. Dupa fiecare virare a ancorei. parame nemetalice. si unite intre ele. Ingrijirea ancorelor trebuie facuta cu atentie. cu dopuri pasuite. pentru ca malul si pietricelele mici care au patruns intre fus si brate sa fie indepartate. Zalele de lant pot fi cu pod (cu punte) sau fara. numite zale.

iar cele de calibru mare sunt fabricate din otel turnat si forjat. care este diametrul sarmei de otel din care este confectionata zaua. .5 metri.7 d Za comuna fara punte b Lanturile sunt caracterizate prin calibru. lanturile sau paramele metalice pot fi inlocuite cu parame din fibre sintetice. Celelalte dimensiuni sunt exprimate in functie de calibrul d. prin sudura. In pozitia de ancorare lungimea lantului sau a paramei de ancora trebuie sa asigure orizontalitatea fortei de solicitare a ancorei. masurat in dreptul podului la zalele cu pod sau la mijlocul ei la cele fara pod. In functie de adancimea de ancorare. numite chei de lant. lungimile minime de lant da ancora sunt recomandate in diagrame. ce se leaga intre ele cu o cheie de impreunare demontabila numita cheie KENTER. r1 b d1 d1 d l1 l1 Za mărita cu punte r1 = 1.7 d Za mărita fara punte d1 b r b d d1 l Za comuna cu punte d l r = 1. La navele din otel cu Na < 130.5 m. Lanturile de calibru mic sunt fabricate din otel. Prima cheie este fixata de ancora cu o cheie cu vârtej. Lantul de ancora este caracterizat prin calibrul sau d.face cu o bucata de lant de minimum 12. care reprezinta diametrul zalei. Lanturile sunt fabricate din bucati indivizibile cu lungimea de 25 sau 27.

pentru d = 13. ...In functie de tehnologia de executie se deosebesc: zale sudate electric (fara punte... cu punte pentru d = 13. pentru d = 5..37 mm si cu punte.37 mm...100 mm).62 mm) si zale sudate prin forjare (fara punte pentru d = 7..

Prin piturare cu pitura alba a. lantul de ancora este format din mai multe tronsoane. prima cheie de lant nu are nici un semn b. montate la cheia dreapta 1 a ancorei si la capatul navei. care se prind de ancora. Cheia numarul 1 nu are nici un semn b. care se fixeaza de corpul navei. Marcarea lanturilor se face prin mai multe metode: 1. cu calibrul d1 = 1.5 m.. Dupa pozitia pe care o ocupa in lant. . Prin inelare a. Fac exceptie lanturile cu un calibru d < 15 mm. montate cate una la fiecare cheie de lant si una langa anora.. care pot fi executate fara a fi impartite in chei de lant. A treia cheie are primele 2 zale dupa cheia kenter piturate in alt . zale obisnuite 4. Cheia numarul 2 are prima za dupa cheia kenter piturata in alb c. chei de lant de capat..Pentru formarea lungimii necesare. 2. zale vartej 3.2 d. Lungimea cheilor de lant intermediare trebuie sa fie cuprinsa intre 25 si 27. numite chei de lant. cheia numarul 2 are pe prima za dupa cheia de impreunare un inel de sarma c. Prinderea de ancora a lantului se face cu ajutorul cheii terminale 6. cheia numarul 3 are pe a doua za dupa cheia de impreunare doua inele de sarma .. chei de lant intermediare. numarul de zale fiind intotdeauna impar. cheile de lant pot fi: chei de lant de ancora. intretinerea curenta si tractionarea de probare periodica. zale intarite 5 plasate pe ambele parti ale zalei vartej si zale de cuplare a cheilor de lant. Elementele constitutive ale unui lant de ancora sunt: zale terminale 2.

dupa o perioada de mai multi ani este bine ca lantul sa fie intors. Prin piturarea cheilor kenter cu pitura colorata: a. se curata de rugina si de vopseaua veche. In timpul exploatării. De aceea nu se recomanda ancorarea cand nava are viteza . Nu este indicat ca lantul sa fie supus la tensiuni mai mari decat acelea pentru care a fost calculat. Deoarece capatul liber al lantului este supus la o tensiune mai mare decat capatul fix. capatul fix sa fie legat la ancora. după care se piturează cu miniu de plumb si apoi se vopseşte. Prima cheie de impreunare cu rosu b. A treia cheie cu albastru d. A patra cheie cu rosu e. Întotdeauna când nava este urcata pe doc. decat in caz de forta majora. A cincea cheie cu alb f. o nava are intre 8 chei de lanţ la babord. Echipament pentru ancoraj . A doua cheie cu alb c. Ingrijirea si intretinerea lantului de ancora.3. lanţul ancorei trebuie verificat sistematic pentru a exista siguranţa ca zalele nu sunt crăpate si podurile nu sunt slăbite. A sasea cu albastru … In general. lanţurile se scot din puţuri. echivalentul a 200 metri si 9 chei de lanţ la tribord. Este necesar ca la fiecare virare lanţul sa fie bine spălat cu instalaţii speciale de spălare dispuse in nara ancorei. echivalentul a 225 metri. Lanţul de ancora nu trebuie folosit daca se constata zale crăpate sau vreun pod slăbit. se întind pe puntea docului. anume.

O instalatie de ancorare are urmatoarele nari: Nara ancorei: . prin care trece lantul.tunel de ghidare al lantului .nara de punte . depozitarea si manevrarea ancorelor si lanţului la bordul navei.nara de bordaj .nara de put propriu zisa . Sunt de forma elipsoidala sau circulara. Echipamentul pentru ancoraj este alcătuit din: nari stope boturi postamentul ancorei puţul lanţului Nari Sunt deschideri in punte si bordaj ce traverseaza corpul navei.Echipamentul pentru ancoraj constituie partea componenta a instalaţiei de ancorare care este destinata pentru fixarea. suficient de largi astfel incat sa permita trecerea simultana prin ele a trei lanturi.nara de punte Nara putului: .tunel cu dispozitiv de spalare . si in care stau la post ancorele fara traversa.

botul este format dintr-o bucata de lanţ cu 5-6 zale.Stopele de lant si boturile Fac parte din categoria dispozitivelor pentru fixarea ancorei sau lantului (mecanisme de siguranta dispuse pe punte intre nara ancorei si masina instalatiei). care se fixează de lanţul ancorei si îl blochează. După felul construcţiei exista doua tipuri principale de stope: stope cu călcai. se boteaza lanţurile ancorelor cu ajutorul unor boturi confecţionate din lanţ sau din parâma. fixata cu un capăt la un ochet sau o placa metalica in punte iar in celalalt capăt se termina cu un cioc de papagal sau o gheara de drac. acţionate cu o pârghie stope cu şurub. acţionate cu ajutorul unui ax filetat Se mai pot intalni si stope cu falcele. De regula. cu zavor. Pentru mărirea siguranţei ancorajului si evitarea ca întreg efortul cu care trage lanţul ancorei sa se aplice in stopa. Pentru fiecare lanţ sau cablu de ancora sunt prevăzute la bordul navei cate o stopa de punte care asigura la post sau fixează si opreşte mişcarea lanţului pe timpul manevrei de ancorare sau pe timpul lucrărilor la lanţ. Boturile sunt montate de regula intre stopa si vinci. intre vinci si ancora (nara). Stopele de punte sunt dispuse pe traiectoria lanţului de ancora. . Ele sunt fixate solid in punte si reprezinta un mijloc suplimentar de asigurare a lantului in afara vinciului. cu maneta etc.

4 – palanc Stopa cu calcai .. 2 – sarma. 1 – ochi in punte. 3 – lanţ.

Ancorotul este o placa din metal masiv. . destinat ridicării ancorei ieşite la suprafaţa. pe care se aseaza ancora de tip amiralitate cand aceasta este pusa la post. peste balustrada si instalarea la post pe punte. la capătul din prova al navei. Acesta are la extremitatea din afara navei un rai deschis prin care trece lantul ancorei. Postamentul ancorelor tip Amiralitate este dispus pe punte si constituie o întăritura a punţii pe care ancora se fixează la post in poziţie orizontala si se amarează. pe postament sau suspendate. realizandu-se practic lansarea sau punerea la post a ancorei. numit grui de capon. Pentru ancorele cu 4 gheare se utilizeaza capul de sarpe care este un scondru metalic montat la prova navei la nivelul puntii teuga in axul longitudinal si spre inainte. dispusa pe puntea teuga. Punerea la post a ancorelor tip Amiralitate se face cu ajutorul unui grui rotativ. usor inclinata spre exterior. Carligul acestuia se prinde de inelul ancorei. in apropierea bordajului. iar celalalt este pus pe vinci sau cabestan. Postamentul ancorelor de tip Hall se afla dispus in bordaj. Ancora cu 4 gheare fixata la post sta de-a lungul capului de sarpe. Lantul calauza este intotdeauna fara pod sau poate fi o parama metalica care se prinde cu un capat la un inel ce se gaseste prins de diamantul ancorei.Postamentul ancorei In timpul marşului ancorele sunt fixate la post.

cand exista riscuri de pierdere a acesteia. Podeaua este cimentuita cu panta de scurgere si orificii de scurgere a apei. La circa 20-30 cm deasupra podelei se gaseste un gratar metalic pe care se aseaza practic lantul de ancora. Folosirea capatanilor de ancora ajuta la gasirea rapida a ancorei si lantului. sau pe plafon. pe unul din pereti. Langa acest inel se gaseste un ciocan care sa asigure eliberarea lantului din put. in interior. este capitonat cu scanduri sau dulapi de lemn pentru atenuarea zgomotului.Capatanile de ancora se intrebuinteaza atunci cand nava ancoreaza intr-o rada deschisa. De inelul geamandurii se prinde o parama metalica numita gripie ce se leaga cu celalalt capat de inelul de pe diamantul ancorei sau de o za de lant. in imediata vecinatate a capacului de vizita. sau cand se impune a parasi ancorajul foarte rapid si suntem nevoiti sa abandonam ancora si lantul. se gaseste un inel de care se prinde ultima za a lantului de ancora cu ajutorul unei chei cioc de papagal. in situatia in care nava este pusa in situatia de a parasi sau de a renunta . In partea superioara. Putul lantului Este un compartiment dispus in imediata vecinatate a vinciului de ancora in spatele acestuia sub puntea teuga. Putul lantului. pe care se inscrie numele navei si portul de inmatriculare. cat mai rapid. Este suficient de larg sa permita acomodarea intregii cantitati de lant existente. Capatanile sunt constituite dintr-o geamandura de mici dimensiuni. de regula de culoare oranj.

un cabestan are doar un capat liber al axului principal.la lant si ancora din diferite motive.6 d2 [N] . pentru legare exista tamburi de capat. Volumul putului de lant este de regula mai mare cu o treime decat volumul pe care il ocupa lantul de ancora in mod normal. In prova navelor vinciurile sunt de obicei duble. iar cele cu ax vertical. Accesul in puţul lanţului se realizează prin forepeak. pe care se pot monta barbotina si tamburul de manevra. pot avea barbotina si nu pot avea tamburi cilindrici. pentru cele doua ancore prova si de doi tamburi de capat pentru manevra. Puterea dispozitivului de actionare a mecanismului de ancorare trebuie sa asigure virarea oricaruia din lanturile de ancora cu o forta de tractiune la barbotina egala cu cea determinata prin calcul cu formula: F1 = 20. pentru manevrarea paramei cu capat liber. Spre deosebire de vinci. cabestane. Masinile cu ax orizontal sunt denumite vinciuri. ceea ce prezinta avantaje in privinta economiei de spatiu la orice nava si a protejarii masinii. Pe acelasi arbore principal. Cand si pentru ancorare se foloseste parama metalica sau nemetalica. Cabestanele au intotdeauna tamburi de capat pentru manevra. aceasta se infasoara pe un tambur cilindric montat in locul barbotinei. permitand amplasarea sub punte a reductorului si a electromotorului de actionare. Mecanisme de ancorare Cand pentru ancorare se foloseste un lant. la navele militare. care angreneaza lantul de ancora tensionat. Capatul inferior al arborelui principal al unui cabestan poate traversa puntea. aceste mecanisme au ca organe de lucru una sau doua roti cu canal profilat (barbotine). dispunand de doua barbotine.

Cabestanul – este un mecanism de forţa.fundarisirea ancorelor cu ajutorul franei sau a mecanismului.tragerea navei pe lant sau parama pana la verticala ancorei fundarisite. cu ajutorul franei si atunci cand mecanismul nu este actionat. Vinciurile de manevra cu tambur cilindric trebuie sa asigure: . La baza tamburului exista una sau doua piese mobile cu rol de opritor.unde d este calibrul lantului.ridicarea unei ancore de la lungimea maxima de lant fundarisit. fie in ambele sensuri.smulgerea ancorei de pe fundul apei si ridicarea ei cu viteza de minimum 8 m/min. Pentru fiecare om care lucreaza la manivele. La partea superioara a tamburului sunt prevăzute 5-6 locaşuri prismatice in care se introduc nişte bare de lemn denumite „manele”. efortul nu trebuie sa depaseasca 150 N.mentinerea cablului tensionat. la acostarea navei. . . .9 d2 [N] Un mecanism de ancorare: . cu tambur decuplabil. . . Instalatia manuala de actionare a ancorei trebuie sa asigure o viteza de ridicare de minimum 2. in funcţie de poziţia in care sunt aşezate.ridicarea ambelor ancore de la jumatatea adancimii de ancorare. Acestea permit rotirea tamburului fie intr-un sens.functionarea in suprasarcina. care pe lângă virarea lanţului ancorei este destinat si la întinderea parâmelor de manevra. . care se numesc castaniete. avand insa limitatori de moment maxim. . El este format dintr-un tambur care se roteşte in jurul unui ax vertical. cu ajutorul cărora se pune in mişcare cabestanul atunci când se lucrează manual.infasurarea sau desfasurarea paramei sub sarcina.manevrarea paramelor de legare pe tamburii de capat pentru manevre. cu viteza de minimum 8 m/min. Dispozitivul de actionare al mecanismului de ancorare trebuie sa asigure virarea concomitenta a doua ancore (dupa ce au fost smulse pe rand) si sa creeze in acest caz urmatoarea forta de tractiune F2: F2 = 30. .5 m/min.

Cabestanul A – din secolul XVII: 1 – pălărie. 7 – barbotin. 2 – crestătura. 4 – lanţul ancorei. care se numeşte barbotina. 5 – stea de comanda a maşinii cabestanului. cu ajutorul căreia se angrenează sau se eliberează barbotina. 4 – ferastruica. 6 – coroana. 7 – barbotin C – pentru parâme: 1 – manela. 3 – cabestan pe coverta. in final lanţul se mişca in sensul in care se invarteste barbotina. Orice cabestan este dotat cu frâna sau stea de cuplare. 3 – tachet. Lanţul ancorei se angrenează perfect in locaşurile barbotinei. 3 – cingătoare. . 2 – maşina cabestanului. o coroana cu santuri de forma zalelor de lanţ. 9 – tachet mobil Toate cabestanele care sunt destinate pentru virarea ancorelor au in plus o piesa speciala. 6 – tachet B – pentru lanţ si parâme: 1 – clopot. 4 – clopot. 6 – steaua frânei. 2 – ferastruica. 5 – pălărie. 5 – cabestan sub coverta. 8 – castanieta. astfel ca. Cabestanele acţionate mecanic sau hidraulic sunt întotdeauna dublate de posibilitatea acţionarii manuale.

Cabestan Vinciul – este un mecanism de forţa cu aceiaşi destinaţie ca si cabestanul. cu singura deosebire ca din construcţie este prevăzut cu tamburi si barbotine care se rotesc in jurul unui ax orizontal. .

.

sa pună in funcţiune cabestanul (vinciul) . se fixează lanţul cu stopa.se strânge frâna.sa verifice daca functioneaza ungerea .cu ajutorul motorului nava se deplasează puţin înapoi.se da drumul la lanţ cat este nevoie (de trei ori adâncimea apei). La alegerea locului de ancoraj trebuie avut întotdeauna in vedere asigurarea spaţiului de siguranţa – reprezentând lungimea navei + lungimea lanţului din apa + factor de siguranţa de cel puţin 2 cabluri (2 x 185. se pune botul sau gheara de drac. lanţul se întinde pe fund .sa verifice funcţionarea acestuia fara sarcina . Înainte de ancorare sau virare seful de echipaj este obligat: .sa verifice funcţionarea cuplării si decuplării barbotinei Desfasurarea operaţiunii de ancorare se desfasoara după următorii paşi: . instalaţia de ancorare se afla in grija sefului de echipaj.nava este stopata . Comunicarea prova – comanda la fundarisirea ancorei Ofiţerul de la prova comunica: Tribord / Babord Gata de funda Funga Tribord / Babord – se da drumul la lanţ Ofiţerul de la prova comunica in permanenta numărul cheilor si poziţia lanţului: O / Doua / Trei / etc chei la apa / nara / pe vinci cu staţia de manevra sau clopotul (o bătaie de clopot pentru fiecare cheie din apa).Funcţionarea instalaţiei de ancorare Fundarisirea ancorei Pe navele mari. dar in general se lasă fara pentru o eventuala manevra a lanţului.2 m) când este posibil.la comanda „FUNDA” se slabeste frâna vinciului iar ancora pleacă datorita greutatii . Lantul la pic Lantul intinde inainte Lantul intinde inapoi Lantul intinde la travers Lantul forteaza Ancora grapeaza Lantul cade in banda . ancora se taraste pe fundul apei pana se fixează .

marea majoritate a navelor dispun de ancore secundare sau ancore de curent. Cand vinciul si cabestanul nu lucreaza ele vor fi acoperite cu capoate de tenda. operatiunea executandu-se in zonele in care lantrul a lucrat mai intens. se verifica nivelul uleiului din reductor. In funcţie de mărimea navei ca ancora de la pupa poate fi folosita o ancora tip „Hall”. Cand lantul se scoate din put se curata si acesta si se verifica orificiile de scurgere din putul lantului.Virarea ancorei Înainte de virarea ancorei se fac de asemenea o serie de pregătiri care constau in: . Unele nave au prevăzute din dotare o instalaţie de ancorare pentru ancora de la pupa. Se verifica franele. iar navele mai mici o ancora tip „Amiralitate”.punerea in funcţiune a instalaţiei de apa sub presiune pentru spălarea lanţului si ancorei de nămol Comunicarea prova – comanda la virarea ancorei Când operaţiunea de virare este pregătita ofiţerul comunica: Tribord / Babord gata de vira Pe timpul virării se comunica numărul cheilor: 5 chei pe vinci / 4 chei pe vinci / etc Ancora s-a smuls Ancora la suprafata Ancora la post de mare Manevra ancoroatelor In afara ancorelor principale care se manevrează.aşezarea lanţului pe barbotina (garnisirea lanţului) . In acest caz instalaţia de ancorare de la pupa se actioneaza in mod similar cu cea de la prova. La virare. lantul se va ciocani. Dupa fiecare virare. La fiecare 6 luni. lantul trebuie scos din put. Intretinerea instalatiei de ancorare Se vor controla si gresa inainte si dupa virare toate componentele instalatiei de ancorare ce necesita acest lucru. astfel incat sa se realizeze o uzura fizica si morala uniforma pe toata lungimea lantului. . curatat si piturat. care se numesc ancoroate si care sunt dispuse la pupa navei.punerea in funcţiune si verificarea vinciului sau cabestanului . el trebuind sa dea un sunet clar. Periodic se vor schimba intre ele cheile de lant. lantul si ancora se vor spala cu jet de apa.

babalelor. executand cate doua franari la fiecare lant. La montare se urmareste in special ca fixarea mecanismelor sa se execute dupa o prealabila verificare a corectitudinii de amplasare a postamentilor.Montarea. de la adancimea de 100 m (pentru navele cu zona nelimitata de navigatie). In timpul fabricatiei in uzinele subfurnizoare. iar in cazul vinciurilor automate se verifica valorile tensiunilor care comanda filarea sau virarea paramei de legare. stopelor. in tubul de ancora si in nara. La probarea instalatiei de ancorare se verifica capacitatea vinciului de ancora de a ridica si smulge. toate mecanismele trebuie sa fie verificate si probate de catre inspectorii societatii de clasificare care urmeaza sa acorde navei certificatul de clasa. precum si asezarea la post a ancorei. probarea si exploatarea instalatiilor de ancorare Montarea si probarea instalatiilor de ancorare se executa in conformitate cu documentatia elaborata de proiectant si ele trebuie sa respecte conditiile tehnice impuse de proiect. . De asemenea. etc. Pentru vinciurile de acostare si manevra se verifica capacitatea vinciului de a realiza forta periferica proiectata. masurandu-le cu ajutorul unor dinamometre montate pe cablu. ghidajelor cablurilor. se mai verifica corecta asezare si ghidare a lantului pe barbotina. cu viteza de virare de circa 8 m/min. In timpul lansarii ancorei se verifica capacitatea de franare a vinciului de ancora. fiecare din ancorele cu care este dotata nava.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful