Ceaiuri Care Curata Ficatul Si Spala Hepatita - Autor: Maria Magdalena LUPU

2
Fitoterapia Fitoterapia Fitoterapia Fitoterapia in hepatita in hepatita in hepatita in hepatita

Toate drepturile rezervate Editura Gold 2011
Autor: Lupu Maria-Magdalena

3
CUPRINS
Fitoterapia...........................................................................................................................pg. 4
Plante medicinale pentru bolile ficatului............................................................................pg. 9
1. Alunul..............................................................................................................pg. 10
2. Anghinarea.......................................................................................................pg. 11
3. Armurariul.......................................................................................................pg. 12
4. Catina alb.......................................................................................................pg. 14
5. Cicoarea...........................................................................................................pg. 15
6. Cimbriorul......................................................................................................pg. 16
7. Cruinul............................................................................................................pg. 17
8. Dracila..............................................................................................................pg. 18
9. Echinacea.........................................................................................................pg. 18
10. Frasinul............................................................................................................pg. 20
11. Glbenelele......................................................................................................pg. 21
12. Geniana...........................................................................................................pg. 21
13. Ienuprul..........................................................................................................pg. 22
14. Jaleul...............................................................................................................pg. 24
15. Levanica..........................................................................................................pg. 26
16. Lichenul de piatr............................................................................................pg. 28
17. Mceul............................................................................................................pg. 29
18. Mrul lupului...................................................................................................pg. 30
19. Menta...............................................................................................................pg. 31
20. Mesteacnul.....................................................................................................pg. 32
21. Pufulia cu flori mici........................................................................................pg. 33
22. Roinia..............................................................................................................pg. 34
23. Rostopasca.......................................................................................................pg. 36
24. Schinelul..........................................................................................................pg. 37
25. Sulfina..............................................................................................................pg. 38
26. Suntoarea........................................................................................................pg. 40
27. Trei frai ptai.................................................................................................pg. 41
28. Trifoitea de balt............................................................................................pg. 42
29. intaura............................................................................................................pg. 43
30. Vinaria............................................................................................................pg. 44
31. Volbura............................................................................................................pg. 45
Tinctura de propolis..........................................................................................................pg. 46
4
Fitoterapia

Natura ca aliat al omului, i-a oferit din grdina sa, primele leacuri nc din zorii existenei
sale, nscndu-se astfel: fitoterapia.
Fitoterapia - utilizarea plantelor medicinale in scop terapeutic - are o vechime de mii de ani
si o eficienta deja dovedita.
Ea foloseste plantele sub forma de extracte totale, spre deosebire de medicina alopata care
recomanda doar substante extrase din plante.
Printre avantajele ei se numara accesibilitatea (plantele sunt usor de procurat si ieftine),
actiunea blanda si lipsa efectelor adverse (cand se respecta dozele adecvate), tratarea bolnavului ca
intreg (plantele au efecte fizice si psiho-emotionale si echilibreaza organismul la toate nivelele).
Plantele medicinale se pot folosi in paralel cu medicamentele alopate (cu cateva mici
exceptii, la care trebuie sa se tin seama de antagonismul dintre unele medicamente - de exemplu
anticoagulantele - si unele plante).
Fitoterapia (phyton = plant + therapea = tratament) este o tiin strveche, care folosete
plantele medicinale, numite i oficinale, n scopul vindecrii. Odat cu descoperirile tiinifice ale
secolului XX, fitoterapia a ieit din empirism, punndu-se bazele terapeuticii cu plante pe baze
tiinifice, lundu-se n studiu principiile active din vegetale. Nu mic le-a fost ns mirarea
cercettorilor, cnd pe baza analizelor chimice i a testelor clinice, au confirmat n proporie de
peste 80%, proprietile farmacodinamice ale plantelor, ntocmai cum erau prescrise de ctre
intuitiva medicin popular.
Dei fitoterapia azi se bazeaz pe efectele curative ale unor compui bio prezeni n plante
sau n alte organisme vegetale, substane care poart denumirea de principii active, aceast veche
tiin a tmduirii, i respect regulile originare, valorificnd materialul vegetal fr a extrage
selectiv anumite substane sau principii din esuturile plantelor, aa cum fac alte tiine care
valorific vegetalele, ca farmaceutica sau aromaterapia.
Din acest motiv, se poate spune, c fitoterapia a rmas cea mai curat i mai natural dintre
tiine.
Principiile active din plantele medicinale se sintetizeaz la nivelul celulelor vegetale.
Pentru ca aceste substane naturale, cu aciune biologic asupra omului, s poat fi
valorificate corespunztor de ctre organism, n diferite dereglaje i tulburri, ele trebuie s se
regseasc n diferite forme fitoterapeutice (fitofarmaceutice).
Formele fitoterapeutice, pe care le vom aborda n continuare, se ntrebuineaz
(administreaz) intern sau extern (gargar, splturi, comprese, bi, etc.).

Forme fitoterapeutice simple
Cele mai simple forme fitofarmaceutice sunt acelea n care anumite pri ale plantelor se
mestec sau se consum ca atare, fie crude, fie uscate i mcinate - sub form de pulberi (praf).
Majoritatea plantelor medicinale care se folosesc n stare crud, apar primvara, fiind uor
de consumat prin frgezimea lor (vezi curele de primvar).
De cele mai multe ori, ns, fitoterapia recurge la extragerea, ns neselectiv, a principiilor
active din plante prin diferite metode, obinndu-se preparate numite extracte fitoterapeutice.

Extractele fitoterapeutice Extractele fitoterapeutice Extractele fitoterapeutice Extractele fitoterapeutice
Extractele folosite n fitoterapie, sunt acele preparate obinute din plante medicinale, n care
se regsesc principiile active din organele vegetale, dup ce acestea au prsit materialul vegetal i
s-au dizolvat n anumite medii (ap, alcool, ulei vegetal sau alte grsimi, etc.). n cazul acestor
preparate, plantele medicinale devin o materie prim care poart denumirea de drog.

Cele mai cunoscute preparate fitoterapeutice de acest fel, sunt:
5
extractele hidrice (infuzia, decoctul, maceratul, siropul)
extractele hidroalcoolice (tinctura).
Extractele hidrice (apoase) sunt cunoscute sub denumirea uzual de ceaiuri.

Infuzia este un extract apos obinut printr-un procedeu simplu, la ndemna oricui, numit
infuzare.
Infuzarea const n turnarea unei cantiti prestabilite de ap clocotit peste materialul
vegetal aflat ntr-un vas (pahar, can, vase de lut), dup care recipientul se acoper 15-20 de minute
cu o farfurioar, perioad numit timp de infuzare.
Dup scurgerea timpului de infuzare, lichidul (soluia) se strecoar, se ndulcete (de
preferin cu miere) sau nu, i se administreaz dup indicaii (rece, cald, naintea meselor, dup
mese, etc.).
Este recomandat ca imediat dup strecurare, s se scurg cteva picturi de lmie peste
infuzie, pentru stoparea reaciilor de oxidare.
Infuzarea se realizeaz cel mai bine n recipiente de sticl, de ceramic sau de porelan (cni,
pahare, etc.).
Se recomand evitarea contactului dintre infuzie i obiectele metalice, folosindu-se
strecurtori din plastic sau din materiale textile igienice (tifon), lingurie de plastic, lemn ori
ceramice, sau n cel mai ru caz, materiale din metale inoxidabile (inox).
O metod mai puin corect de preparare a infuziei, const n adugarea materialului vegetal
n vasul n care a fiert apa, dup ce focul a fost oprit. n acest caz, extracia principiilor active se
realizeaz cu un randament mai sczut, iar procesele oxidative sunt mai puternice.
Dei infuzia, prin ceaiul obinut, se realizeaz cu uurin, eficiena ei este foarte ridicat,
fitoterapia sprijinindu-se, n cele mai multe cazuri, pe ea.

Pentru a se obine efecte maxime de pe urma unei infuzii fitoterapeutice, se recomand
respectarea urmtoarelor reguli:
- materialul vegetal aezat n vas, nainte de a fi tratat cu ap fierbinte, se umecteaz cu ap
cldu;
- dup strecurare, se toarn cteva picturi de zeam de lmie n ceai;
- ndulcirea cu miere, cnd se face, va fi efectuat doar cnd lichidul are mai puin de 40 de
grade.

Decoctul este un extract preparat prin fierbere, procedeu numit decocie.
Materia prim vegetal (plante medicinale, legume, cereale, leguminoase), adugat unui
lichid (de obicei ap), se fierbe ntr-un vas, depindu-se momentul n care apa a dat n clocot.
Timpul de decocie ncepe atunci cnd apa fierbe (d n clocot) i continu nc o anumit
perioad, care se stabilete fie n minute, fie dup cantitatea de lichid care se evapor.
Decocia ntotdeauna trebuiete realizat la foc mic.
Dup ce fierberea a fost ncheiat, compoziia se strecoar i se administreaz dup indicaii.
n fitoterapie, decoctul se realizeaz n cazul organelor vegetale (rdcini, rizomi, scoar,
etc.) din care principiile se extrag mai greu.

ndulcirea infuziilor sau a decocturilor cu miere, se realizeaz doar
dup ce temperatura lichidului extractiv a sczut suficient de mult.
Mierea devine toxic atunci cnd este adugat lichidelor mai calde
de 40C (Gh. Mencinicopschi).

6

Maceratul la rece este un extract hidric rezultat n urma unui proces numit, maceraie.
Maceraia const n extragerea principiilor active din plante, n ap (uneori n vin, oet sau
ulei), la temperatura camerei (17-22oC).
Timpul de maceraie n ap este de 4-8 ore. n cazul maceratelor n soluii de alt natur
(ulei, vin, oet), timpul de macerare se lungete, conform reetei, putnd ajunge la cteva sptmni.
n timpul procesului de maceraie, materialul vegetal aezat ntr-un vas cu un lichid
nenclzit, mai nti se mbib pn la saturaie, dup care principiile active trec n soluie.

Maceratul la cald pe baia de apa
Extragerea principiilor din plante prin aceast metod este foarte eficient n cazul
vegetalelor fr principii volatile valoroase, dar cu compui bio de alt tip, utili sntii.
Metoda se utilizeaz i pentru obinerea uleiurilor, alifiilor i unguentelor din plante.
Maceratul la cald pe baia de ap este de asemeni, o metod sntoas de preparare a unor
alimente sau chiar a apei de but. Metoda mai este util, dar nu prea sntoas, n cazul n care se
dorete revenirea la starea lichid a mierii cristalizate.
Din punct de vedere fitoterapeutic, maceratul la cald realizat pe baia de ap, poate nlocui cu
succes infuzia, n cazul plantelor la care nu se mizeaz pe efectul uleiurilor eseniale (volatile).

Pentru obinerea bii de ap, cunoscut i sub denumirea de bain marin, se folosesc
dou vase metalice, de mrimi diferite. Vasul mai mic trebuie s fie emailat. El se scufund n
recipientul mai mare, care va fi umplut n prealabil, pe jumtate, cu ap. n vasul mic se introduce
lichidul cu materia prim din care urmeaz s se extrag principiile active.
Dup improvizarea bii, cele dou vase se pun la foc domol. Dei apa va da n clocot n
recipientul mare, lichidul din vasul de deasupra se va nclzii treptat, i nu va fierbe, astfel nct,
principiile active pot trece n soluie ncet, fr a fi degradate de temperatura prea nalt sau de
nclzirea brusc.
Fitoterapia utilizeaz aceast metod n cazul plantelor cu principii active care se distrug
prin fierbere, dar care nu se extrag nici la temperaturi obinuite (principii semitermolabile).
Dup un anumit timp de la aezarea bii pe foc, perioad stabilit de reet, lichidul se
strecoar i se utilizeaz mai departe, conform prescripiilor.

Siropurile sunt extracte (sucuri naturale obinute prin stoarcere, infuzii, decocturi,
macerate) la care se adaug mult zahr.
Adaosul de zahr este de 640 g la 360 g lichid.
Rolul zahrului din sirop este acela de a corecta gustul i mai ales de a conserva produsul,
deoarece la concentraia enunat mai sus, microorganismele nu pot supravieui.
Siropurile naturale prezint valoare alimentar sau terapeutic.
Fitoterapia folosete aceste extracte i pentru proprietatea lor de a corecta gustul unor
ceaiuri, n special al acelora destinate copiilor.
Dezavantajul acestor produse, const n prezena n componena lor a zahrului rafinat
solubilizat.
Prepararea la cald a siropurilor ndulcite cu miere, este nerecomandat, rezultnd chiar
produse toxice.

Tinctura este o formul fitoterapeutic sau homeopat, mai rar farmaceutic, obinut
prin extragerea substanelor active din plante, de obicei proaspete, n soluii hidroalcoolice.
Concentraia alcoolului, a materiei prime ce se macereaz, i timpul de desfurare a
procesului se aplic conform reetei.
7
Tinctura se obine n recipiente de sticl prevzute cu capac etan, compoziia agitndu-se
mcar o dat pe zi, pe tot parcursul macerrii. Dup scurgerea perioadei de tincturare, se execut
decantarea, soluia hidroalcoolic rezultat, trgndu-se n sticlue colorate mici, cu capac
nurubabil.
Principalul avantaj al tincturii const n faptul c n soluie se extrag toate principiile din
planta proaspt, substane active care pot fi conservate o perioad lung de timp.
Prepararea tincturilor homeopate este mai elaborat, desfurndu-se n mai multe etape
succesive, n scopul obinerii unor diluii precis dozate.

Alte extracte
Materia prim vegetal mai poate fi extras n vin, n oet sau n ulei gras.
Din unele plantele utilizate de ctre fitoterapie sau din unele fructe care posed proprieti
fermentescibile (fructe care prin fermentare formeaz alcool) se pot obine cidrurile medicinale,
numite impropriu vinuri (vinul se obine numai din struguri).
Cele mai cunoscute cidruri sunt cele obinute din: fructe de coacze negre, mcee, fructe de
ctin, flori de soc.

Utilizarea i proprietile formelor fitoterapeutice

Cea mai utilizat form fitoterapeutic de uz intern este ceaiul ceaiul ceaiul ceaiul, termen generic care
desemneaz orice fel de extract hidric.
Ceaiurile cu proprieti terapeutice, numite i ceaiuri curative ceaiuri curative ceaiuri curative ceaiuri curative, sunt preparate obinute din
plante medicinale. Ele se realizeaz i se administreaz dup anumite reguli care trebuiesc
respectate. Ceaiurile terapeutice, n funcie de reet, se administreaz intern sau se aplic extern.
Terapiile cu ceaiuri nu se fac la voia ntmplrii, ci dup un anumit calendar, care stabilete
perioadele de cur i cele de pauz, astfel nct s se evite att acumularea unor principii cu
potenial toxic n organism, ct i pentru a se prentmpina fenomenul de rezisten sau obinuin a
corpului la substanele active din preparat.
Materia prim utilizat pentru prepararea unui ceai, poate fi alctuit din componentele unei
singure plante medicinale sau din combinaia mai multor specii vegetale cu proprieti oficinale.
Materia prim compus din mai multe plante medicinale, poart denumirea de mixtur. Mixtura nu
se realizeaz hazardat, ci dup criterii care stabilesc proporia dintre plantele care intr n amestec.
O importan major n ceea ce privete prepararea ceaiurilor curative este aceea legat de cantitatea
de materie prim i raportul acesteia la volumul de ap folosit.
S-a observat nc din vechime c, n cazul plantelor medicinale lipsite de toxicitate,
administrarea ceaiurilor alctuite din surplus de materie prim, nu aduce niciun beneficiu n plus
organismului fa de administrarea unor extractele chibzuit alctuite. n cazurile ceaiurilor obinute
din plante care au un anumit coninut de principii toxice, nerespectarea cantitilor prescrise poate
avea consecine negative asupra organismului.
Ceaiurile alimentare Ceaiurile alimentare Ceaiurile alimentare Ceaiurile alimentare sunt extracte plcute la gust sau aromate, fr proprieti terapeutice
deosebite, sau cu principii medicinale nerestricionate (ce se pot administra n cantiti mari i nu au
contraindicaii). Cele mai multe ceaiuri alimentare se prepar sub form de infuzie.
Ceaiurile alimentare naturale sunt cel mai sntoase surse de lichide. Ele pot nlocui
cafeaua, sucurile industriale, apa din reelele publice, etc.. Muli oameni cu o sntate de fier,
folosesc ca surs de ap ceaiurile alimentare.
Dei nu se mizeaz pe efectul curativ al acestor ceaiuri, ele aduc o stare de echilibru
organismului, contribuind la hidratarea esuturilor i la eliminarea toxinelor. De aceea sunt
recomandate i n pauzele dintre curele cu ceaiuri medicinale, precum i pe parcursul unor
tratamente alopate.
8
Este recomandat ca ceaiurile alimentare, ca i cele terapeutice, s fie ndulcite cu miere de
flori sau de man, dar numai dup ce lichidul a sczut la mai puin de 40 de grade (mierea devin
toxic cnd se dizolv n lichide fierbini).
O reet simpl de obinere a unui ceai alimentar, sub form de infuzie, este urmtoarea:
frunze de zmeur (1 parte), flori de salcm (1 parte), mcee uscate.(1 parte). Din materia prim
mcinat, se realizeaz o mixtur omogen

B BB Ba aa aile cu plante medicinale (fit ile cu plante medicinale (fit ile cu plante medicinale (fit ile cu plante medicinale (fitobalneologia) obalneologia) obalneologia) obalneologia) constituie o alt metod natural de ameliorare a
funciilor organismului (mai multe despre bile cu plante medicinale).
Se pot face: - bi de aburi,
- bi locale (bi de ezut, bi ale picioarelor),
- bi generale.
Principiile active din apa de baie pot proveni din dou surse fitoterapeutice; fie dintr-o
infuzie concentrat care se adaug apei, fie din plante adugate direct apei de baie.

Curele de prim Curele de prim Curele de prim Curele de prima aa avar var var vara aa a
Consumul de verdeuri proaspete i naturale - ca atare sau sub form de suc, provenite de la
plantele care dezvolt frunze comestibile primvara - specii spontane sau cultivate, aduce servicii
deosebite corpului uman, constituind un eficient mijloc de cur (mai multe despre curele de
primvar).
Primvara, deosebit de benefice, se dovedesc unele plante verzi din flora spontan, ca:
stupitul cucului, usturoia, leurda, urzica, ppdia, cicoarea, nsturaul, slica, etc.. Ele se
consum ca atare, n salate sau sub form de suc.
Unele verdeuri cultivate (andivele, salata verde, spanacul), prezint de asemeni efecte
benefice n curele de primvar. Orzul verde, orzul germinat i ovzul ncolit, sunt forme de
cereale recunoscute pentru proprietile lor favorabile n curele de primvar.

Plantele medicinale precum i alte vegetale, acioneaz favorabil ntr-o serie de afeciuni
(mai multe despre dereglaje, tulburri i afeciuni care rspund la tratamentul cu plante).
Efectele plantelor se instaleaz n timp i necesit o administrare prelungit - de la 2-3
sptmni la cteva luni, n funcie de gravitatea i vechimea bolii, reactivitatea organismului i
perseverena bolnavului n a urma tratamentul. n cazul bolilor foarte grave, tratamentul poate dura
i 2-3 ani, urmnd o schem terapeutic indicat de medic.

Contraindicaii:
Nu vom apela la fitoterapie n situaiile urgenelor medicale (cu foarte mici excepii) sau
chirurgicale i nici n cazul bolilor infecioase grave (ex. septicemii, meningite etc.).
Msuri orientative:
1 linguri=5 ml lichid sau 1-3 g plant uscat (cca. 1 g flori i frunze subiri, 2 g frunze i
ramuri, 3 g scoare i rizomi)
1 lingur=15 ml lichid sau 5-10 g plant uscat
1 vrf de cuit=0,5-1 g plant uscat
1 can =200-250 ml lichid.
20 picturi ap distilat=1 g
50-60 picturi tinctur (n funcie de concentraia de alcool)=1 g

Toate informatiile, sugestiile si recomandarile nu inlocuiesc consultul medical de la cabinet si se Toate informatiile, sugestiile si recomandarile nu inlocuiesc consultul medical de la cabinet si se Toate informatiile, sugestiile si recomandarile nu inlocuiesc consultul medical de la cabinet si se Toate informatiile, sugestiile si recomandarile nu inlocuiesc consultul medical de la cabinet si se
utilizeaza pe raspunderea utilizatorului. Toate informatiile sunt orientative si au scop scop educativ si utilizeaza pe raspunderea utilizatorului. Toate informatiile sunt orientative si au scop scop educativ si utilizeaza pe raspunderea utilizatorului. Toate informatiile sunt orientative si au scop scop educativ si utilizeaza pe raspunderea utilizatorului. Toate informatiile sunt orientative si au scop scop educativ si
informal. Primul si unicul sf informal. Primul si unicul sf informal. Primul si unicul sf informal. Primul si unicul sfat competent este de a va prezenta la cabinetul medical pentru consult si at competent este de a va prezenta la cabinetul medical pentru consult si at competent este de a va prezenta la cabinetul medical pentru consult si at competent este de a va prezenta la cabinetul medical pentru consult si
9
examinare. examinare. examinare. examinare.

Plante medicinale pentru bolile ficatului Plante medicinale pentru bolile ficatului Plante medicinale pentru bolile ficatului Plante medicinale pentru bolile ficatului

Ficatul este un organ - gland anex a tubului digestiv - cu rol important n digestie i n
neutralizarea toxinelor rezultate din procesele metabolice. mbolnvirea lui duce la dereglri ale
metabolismului. ns, dintre toate organele, ficatul are o putere de regenerare extraordinar de mare.
Afeciunile cele mai cunoscute ale ficatului i care afecteaz foarte muli oameni sunt hepatitele.
Hepatitele pot fi afeciuni acute: hepatita viral A, sau cu evoluie cronic: hepatita de tip B,
C, D. Hepatitele cauzate de virusul hepatitei B, C sau D sunt considerate a avea cale de transmitere
exclusiv parenteral, spre deosebire de hepatita viral de tip A, care are cale de transmitere
digestiv. ns n toate afeciunile hepatice, regimul alimentar, repausul fizic i psihic sunt factori
importani n tratamentul i evoluia bolii.
Fitoterapia este indicat n formele acute i n cele cu tendin de cronicizare, astfel nct din
totalul de lichide consumate ntr-o zi, cel puin 50% s fie infuzii sau decocturi de plante
medicinale.

Plantele cu aciune specific asupra ficatului au predominant gust amar, gust care induce
stare de detaare, aduce limpezime n gnduri, favorizeaz nelegerea realitii. Gustul amar este
cel mai mare dintre gusturi, are puterea de a estompa pornirile aprinse, ne ajut s gndim la rece,
acioneaz asupra focului - inflamaiei. Echivalentul emoional al inflamaiei este mnia.

Plante medicinale ce pot fi utilizate:
alunul, alunul, alunul, alunul,
anghinarea, anghinarea, anghinarea, anghinarea,
armurariul, armurariul, armurariul, armurariul,
catina alba, catina alba, catina alba, catina alba,
cicoarea, cicoarea, cicoarea, cicoarea,
cimbrisorul, cimbrisorul, cimbrisorul, cimbrisorul,
crusinul, crusinul, crusinul, crusinul,
dracila, dracila, dracila, dracila,
echinacea, echinacea, echinacea, echinacea,
frasinul, frasinul, frasinul, frasinul,

galbenelele, galbenelele, galbenelele, galbenelele,
gentiana, gentiana, gentiana, gentiana,
ienuparul, ienuparul, ienuparul, ienuparul,
jalesul, jalesul, jalesul, jalesul,
levantica, levantica, levantica, levantica,
lichenul de pia lichenul de pia lichenul de pia lichenul de piatra, tra, tra, tra,
macesul, macesul, macesul, macesul,
marul lupului, marul lupului, marul lupului, marul lupului,
menta, menta, menta, menta,
mesteacanul, mesteacanul, mesteacanul, mesteacanul,

pufulita cu flori mici, pufulita cu flori mici, pufulita cu flori mici, pufulita cu flori mici,
roinita, roinita, roinita, roinita,
rostopasca, rostopasca, rostopasca, rostopasca,
schinelul, schinelul, schinelul, schinelul,
sulfina, sulfina, sulfina, sulfina,
sunatoarea, sunatoarea, sunatoarea, sunatoarea,
trei frati patati, trei frati patati, trei frati patati, trei frati patati,
trifoistea de balta, trifoistea de balta, trifoistea de balta, trifoistea de balta,
tintaura, tintaura, tintaura, tintaura,
vinarita, vinarita, vinarita, vinarita,
volbura. volbura. volbura. volbura.

Avand o actiune antivirala, propolisul propolisul propolisul propolisul este foarte activ impotriva virusului hepatitei.

10

ALUN ALUN ALUN ALUN
(lat. Corylus avellana L.) (lat. Corylus avellana L.) (lat. Corylus avellana L.) (lat. Corylus avellana L.)

Indicatii: in perioada de crestere, adolescenti
care depun eforturi intelectuale, in convalescente, la
sportivi, in neurastenie, stress, etc , sunt benefice in
diabet deoarece au un indice glicemic scazut, avand un
continut redus de hidrati de carbon este admis
diabeticilor, parazitoze intestinale (tenia), tulburari de
menopauza, de ciclu menstrual, impotenta, sterilitate,
sunt indicate persoanelor care fac radioterapie,
chimioterapie, citostatice, preoperator sau
postoperator, reducand efectul negativ al noxelor,
afectiuni circulatorii, afectiuni cardiace, anemie, astm
bronsic, boli pulmonare, depresie, neurastenie,
tonifierea sistemului nervos, hepatite, insuficienta
hepatica, dermatoze, eczeme zemuinde, ulcerele
pielii, varice.
Contraindicatii: alergii la alune care pot duce
la socuri anafilactice fatale ; sunt contraindicate
bebelusilor pana la varsta de un an (se pot inneca sau
pot determina alergii).
Cura cu alune consta in consumul sistematic
de alune dimineata la micul dejun, la pranz si seara 20-50gr/zi se consuma alune pisate cu
smantana, (nu se bea apa, cafea sau ceai inaintea consumului alunelor; nu se consuma lapte acru sau
iaurt, alcoolul , zaharul pot reduce absorbtia multor minerale si principii active din alune ; alunele
sarate sunt mai putin indicate, deoarece modifica compozitia naturala a fructului influentand
proprietatile acestuia pe de o parte iar pe de alta sunt boli precum HTA, afectiuni cardio-vasculare,
afectiuni renale care contraindica sarea in alimentatie).
Miezul de alune este nutritiv, energetic, foarte usor digerabil cu efect antianemic,
remineralizant, vermifug, antiaterosclerotic, prin continutul in vitamine complexului B, PP, acid
folic, precum si saruri minerale de cupru, mangan se stimuleaza sistemul nervos, mentinerea
tonusului muscular, buna functionare a ficatului, mentinerea in limite normale a hormonilor sexuali,
regleaza tulburarile de menopauza, tulburari de ciclu menstrual, impotenta, Faina din miez de alune
este un aliment foarte hranitor pentru copii.
Laptele de alune obtinut din miezul de alune aflat in faza de intarire,inainte de coacere,este
energizant, nutritiv.
Uleiul extras din miezul de alune obtinut prin presare la rece este foarte gustos si hranitor,
dar rancezeste repede ; turtele ramase dupa extragerea uleiului se fosesc la fabricarea halvalei de
calitate superioara si a ciocolatei ; uleiul de alune cate o lingura,consumat dimineata timp de 15 zile
este unul din cele mai bune remedii contra teniei.
Decoctul , infuzia din frunze de alun, scoarta de alun au efect hemostatic, vasoconstrictor,
tonifiant venos; se folosesc sub forma de bai in varice, ulcere varicoase, edeme gambiere ,boli
dermatologice.
Infuzia din muguri de alun ( 1-2 lingurite la 100 ml apa clocotita ) sau tinctura din muguri de
alun, un preparat care contine un hormon de crestere foarte util in o serie de afectiuni: este eficienta
in hepatita, insuficienta hepatica, ajuta la tonifierea ficatului, astm bronsic, reface elasticitatea
tesutului pulmonar, emfizem pulmonar, silicoza, ateroscleroza (se consuma doua cani/zi); in
asociere cu tinctura de castan se administreaza in caz de accidente vasculare, paralizii, status
postinfarct.
11
Extract din muguri de alun - Antiscleros cu actiune polivalenta pe tesutul pulmonar si
hepatic, permitnd restaurarea elasticitatii acestora.
Indicatii terapeutice: ciroza hepatica cu ficat diminuat n volum, hepatita virala, hepatita
cronica, hepatopatie alcoolica, patologie respiratorie datorata insuficientei pulmonare, emfizem,
astm, bronsite cronice.
Frunzele de alun au efect hemostatic, vasoconstrictor, tonifiant venos, depurative pentru
sange, se recolteaza in iunie-iulie ; baile de frunze se folosesc pentru tratarea ulcerelor varicoase,
edemelor, afectiuni circulatorii: flebite (impreuna cu ceaiul de castan) ; se pot folosi sub forma de
comprese in ulcere varicoase, rani sau afectiuni dermice de natura infectioasa.
Infuzia din frunze de alun se prepara astfel: peste o lingura de frunze se toarna un pahar de
apa clocotita, se lasa o ora dupa care se strecoara si se administreaza 1/3 de pahar de 3 ori pe zi cu o
jumatate de ora inainte de fiecare masa.

ANGHINARE ANGHINARE ANGHINARE ANGHINARE
(Cynara scolymus) (Cynara scolymus) (Cynara scolymus) (Cynara scolymus)

Actiuni: antiinfectios hepatic bun
(stimuleaza imunitatea nespecifica la nivelul
ficatului), coleretic
1
si colagog
2
foarte puternic,
decongestiv renal mediu, depurativ puternic,
diuretic de intensitate medie, drenor hepatic bun,
favorizeaza regenerarea celulelor hepatice,
normalizeaza valorile colesterolului, stimuleaza
ficatul sa-si indeplineasca functia antitoxica,
stimuleaza peristaltismul gastric si intestinal, tonic
amar puternic, tonic digestiv bun.
Indicatii:
- hepatit viral A, B i C, diskinezie
biliar, sechele post-hepatice, ciroz hepatic,
leziuni ale ficatului (experimentele clinice au pus n
eviden faptul c anghinarea determin refacerea
structurii normale a ficatului i regenerarea celulelor
hepatice) - se administreaz sub form de pulbere,
n cure de minim 3 luni.
- constipaie aton, atonie digestiv;
- digestie lent, anorexie;
- eczeme, boli de piele de etiologie divers (psoriazis, acnee, dermatit de contact);
- diabet (scade glicemia), valori crescute ale colesterolului;
- infecii renale, insuficien renal;
- ischemie cardiac sau hipertensiune asociat cu valori mrite ale colesterolului.
Preparare i administrare:
Pulberea - planta se macin fin cu rnia electric de cafea dup care se cerne prin sita
pentru fin alb. Se ia, de regul, o linguri ras de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ine
sub limb vreme de 10-15 minute, dup care se nghite cu ap. Pulberea nu se pstreaz mai mult de
7 zile, deoarece i se altereaz proprietile.
Infuzia combinat - o linguri de pri aeriene uscate i mrunite se pun n jumtate de
can (125 ml.) de ap de izvor sau plat i se las la macerat aproximativ 8 ore, dup care se

1
Care stimuleaza producerea bilei de catre ficat.
2
Favorizeaz evacuarea bilei n duoden.

12
filtreaz, maceratul se pstreaz, iar planta rmas se oprete cu nc jumtate de can de ap, dup
care se las infuzat jumtate de or, se filtreaz i se las la rcit n final se amestec cele dou
extracte. Se consum 2-3 cni pe zi, pe stomacul gol.

Planta este extrem de amar i destul de greu de suportat atunci cnd este administrat pe
durate lungi de timp sub form de pulbere sau de infuzie combinat. Din acest motiv n curele de
lung durat este mult mai util folosirea tincturii diluate n ap.

Reet care a dat rezultate excepionale n cazul afeciunilor hepatice (cazuri de hepatit C,
ca adjuvant n ciroza hepatic, sechele dup hepatite):
Anghinare - 3 linguri
Rostopasc -1 lingur
Suntoare -1 lingur
Frunze de ppdie - 2 linguri
Frunze de frasin -1 lingur
Rdcin de mcri -1 lingur
Dup ce le amestecm pe toate bine n vas, le punem n pung de hrtie i le pstrm la
rcoare. Vom face apoi din acest amestec cte un litru de macerat la rece, care se va bea pe
parcursul unei zile.
La un litru de ap punem 2 linguri de amestec i lsm la macerat peste noapte, iar
dimineaa filtrm preparatul i bem cte o can cu 30 de minute nainte de fiecare mas.

ARMURARIU ARMURARIU ARMURARIU ARMURARIU
(Silybum marianum) (Silybum marianum) (Silybum marianum) (Silybum marianum)

Acest scaiete este printre cele mai utilizate plante medicinale din
lume. Pentru ca in semintele sale se ascund substante cu o extraordinara
actiune benefica asupra ficatului.
Mai mult, armurariul este un antitoxic redutabil, ajutand
organismul sa reziste celor mai puternice otravuri, de la ciupercile toxice,
pana la gazele industriale sau metalele grele.
Gasim in prezent semintele de armurariu in Plafaruri, sub forma de
ceai sau preparate sub forma de tinctura. Inainte de a cumpara ceaiul de
armurariu, uitati-va cu atentie la termenul sau de valabilitate, intrucat este
o planta cu principii active foarte sensibile si care se degradeaza puternic
in timp. Din acest motiv si prepararea sa este foarte delicata.
Ceaiul de armurariu Este, conform parerii cercetatorilor
americani, varianta cea mai putin inspirata de a folosi armurariul, intrucat
flavonoidele din compozitia sa se degradeaza puternic in contact cu apa
clocotita. Din acest motiv, formele de administrare preferabile sunt cele pe
care le vom prezenta in continuare:
Pulberea - se obtine prin macinarea cu rasnita electrica de cafea
dupa care se face o cernere prin sita pentru faina alba. Ideal ar fi, spun
biochimistii, sa se macine pulberea cu 5-10 minute inainte de administrare,
asa incat oxidarea principiilor active sa fie cat mai redusa. Daca procedeul
vi se pare dificil atunci pastrati pulberea de armurariu intr-un borcan ermetic inchis, la rece si la
intuneric, nu mai mult de 4-5 zile. Se ia 1 lingurita rasa de pulbere de 4 ori pe zi, pe stomacul gol.
Pulberea se tine sub limba vreme de 10-15 minute, dupa care se inghite cu apa.
13
Extractul hidroalcoolic (tinctura) - este, probabil, forma de administrare ideala, pentru ca
acest preparat se poate pastra mult timp (2 ani), fara a-si pierde calitatile terapeutice.
Iata cum se prepara tinctura: se pun intr-un borcan douazeci de linguri de pulbere de seminte
de armurariu, care se acopera cu alcool alimentar de 50 de grade, amestecand incontinuu. Cand
intreaga masa de pulbere a fost acoperita, ramanand deasupra un strat de alcool de doua degete, se
inchide borcanul ermetic si se lasa continutul la macerat vreme de 14 zile, dupa care se strecoara.
Extractul obtinut se pune in sticlute mici, inchise la culoare, si se pastreaza vreme de
maximum 2 ani. Se administreaza de regula o lingurita, de 4 ori pe zi.
Infuzia combinata - combina extractia la rece cu cea la cald, ajutand astfel la conservarea
principiilor active.
Se prepara astfel: 1-2 lingurite de pulbere de seminte de armurariu se lasa la inmuiat intr-o
jumatate de cana de apa de seara pana dimineata, cand se filtreaza; maceratul se pune deoparte, iar
pulberea ramasa se opareste cu o jumatate de cana de apa fierbinte 20 minute, dupa care se lasa la
racit; se combina cele doua extracte; se bea acest preparat cu un sfert de ora inainte de masa. Doza:
3 cani pe zi.
Cataplasma - 2-3 linguri de pulbere fin macinata din seminte de armurariu se amesteca cu
apa calduta pentru a forma o pasta ce va fi aplicata extern pe locurile afectate. Se leaga deasupra un
tifon curat, cataplasma fiind mentinuta astfel timp de minimum 2-3 ore.

Indicatii:
- Hepatita virala A, B si C - flavonoidele din compozitia semintelor de armurariu
favorizeaza regenerarea celulelor hepatice, maresc capacitatea organismului si in special a ficatului
de a se apara de infectii.
Intr-o prima faza, armurariul se ia sub forma de infuzie combinata (intrucat se recomanda un
aport consistent de lichide): 1 litru si jumatate pe zi, vreme de 3 saptamani. Apoi se face o pauza de
15 zile, dupa care armurariul se administreaza sub forma de pulbere, din care se ia o lingurita de 4
ori pe zi.
- Icter, insuficienta hepatica - silibinina continuta de armurariu impiedica procesul de
acumulare a toxinelor in ficat, favorizeaza activitatea celulelor hepatice, stimuleaza eliminarea
compusilor toxici din celulele hepatice. Se administreaza zilnic jumatate de litru de infuzie
combinata de armurariu, in cure de doua saptamani, cu o saptamana de pauza.
- Ciroza hepatica - aceasta planta, se spune in raportul comisiei, este un foarte bun stimulent
al activitatii ficatului, impiedica fribrozarea acestuia si ajuta la regenerarea sa. Se ia sub forma de
pulbere cate o lingurita rasa de patru ori pe zi, in cure de 21 de zile, cu 15 zile de pauza.
- Diskinezie biliara, litiaza biliara;
- Otravire cu ciuperci toxice;
- Intoxicatie cu metanol, cu tetraclorura de carbon, cu metale grele (plumb, mercur), cu
medicamente care ataca ficatul;
- Alcoolism;
- Psoriazis;
- Adjuvant in cancerul de piele.

Studiile efectuate pana in prezent nu au pus deocamdata in evidenta efecte secundare nocive
la administrarea armurariului pe cale interna sau externa. Singura observatie in aceste sens este ca
dozele mari pot provoca (rareori) scaune diareice, caz in care se vor diminua sau, in cazurile grave,
se va intrerupe administrarea.

14
CATINA ALBA CATINA ALBA CATINA ALBA CATINA ALBA
(Hippopha r (Hippopha r (Hippopha r (Hippopha rhamnoides hamnoides hamnoides hamnoides L.) L.) L.) L.)

Actiuni: antiinfecios mediu (aciune indirect prin
stimularea capacitii naturale de aprare, a organismului),
antidepresiv mediu, vitaminizant puternic, remineralizant
puternic (conine Fe, Ca, K, Mg, Se), antialcoolic bun
(nltur efectele nefaste alte intoxicaiei alcoolice),
antitumoral mediu-slab, calmant nervos de intensitate
medie-slab, drenor hepatic bun, hipoglicemiant slab,
febrifug mediu, regenerant hepatic bun, puternic reglator
al apetitului, susintor de efort, tonic general puternic,
tonic al gonadelor de intensitate medie.
Indicatii:
- rceli repetate, sensibilitate la infecii, tulburri
imunitare, febr
- sterilitate masculina i sterilitate feminin,
pubertate precoce, tulburri glandulare;
- colit de putrefacie, tulburri de asimilaie,
hepatit viral A, B, C, ciroz hepatic - pulbere. Se va
administra n cur de minim 3 luni.
- caren de Calciu, Magneziu, Potasiu;
convalescen; tulburri de cretere la copii, avitaminoz A, E, PP;
- obezitate, diabet (adjuvant), alergie, sensibilitate Ia frig i la extreme termice n general;
- anemie; leucemie (adjuvant), boala canceroas (adjuvant);
- depresie, (adjuvant);
- tulburri nervoase la copii;
- rni i leziuni, ulceraii ale pielii;
- revenirea dup post sau perioade de alimentaie deficitar, carenat, revenirea din cure
alimentare terapeutice drastice.
Fructele proaspete - se consum n cantitate de 1-2 linguri de 3 ori pe zi. Pentru cei care
suport mai greu gustul foarte acru, se poate administra imediat dup mestecarea atent i nghiirea
fructelor, puin miere de albine. Se va evita ns consumul de ap timp de minim 30 de minute
dup consumarea fructelor. n cazul copiilor doza de fructe proaspete este de 1-2 lingurie de 3 ori
pe zi, pe stomacul gol.
Maceratul la rece - 1 lingur de pulbere de ctin se pune la nmuiat ntr-o can de ap de
izvor sau ap plat, se las vreme de 8 ore la temperatura camerei. Se consum, eventual cu miere,
pe stomacul gol, fr a filtra preparatul, deoarece n acest fel s-ar pierde vitamina E.

15
CICOAREA CICOAREA CICOAREA CICOAREA
(Cichorum inthybus) (Cichorum inthybus) (Cichorum inthybus) (Cichorum inthybus)

Aceast plant, cicoarea, denumit popular i
dorule, ncingtoare, ochiul fetei, paza drumului, spori,
este cunoscut de foarte mult vreme pentru proprietile
ei curative. nc vechii egipteni o cunoteau i o foloseau
ca leac n tratarea bolilor de ficat, vezic i rinichi.
Este o plant foarte rspndit, floricelele sale
albastre lumineaz la marginea drumurilor.
Rdcina de cicoare a fost folosit n vremuri de
restrite pentru prepararea cafelei de cicoare" un
popular nlocuitor de cafea.
Planta conine acid cichoric, nrudit cu cinarin
din frunzele de anghinare, ceea ce o face a de
folositoare n tratamentul afeciunilor hepatice.
Se utilizeaz att planta (tulpin i flori) n timpul
nfloririi ct i rdcina.
S-a observat c ceaiul preparat din rdcina de
cicoare este mai bun, mai activ dect cel preparat din
tulpin i flori.
Planta crete practic ca o buruian n locurile cele
mai diferite. Poate atinge o nlime de 50-100 cm. Are
frunze mici, flori albastre ca ochii unei fete frumoase, flori ce se deschid doar cnd vremea este
nsorit i se trec apoi repede. Florile se deschid la rsritul soarelui i se nchid la amiaz.
nc din secolul al XVIII-lea, Frederic cel Mare a forat cultivarea cicoarei pentru
proprietile ei curative i pentru rdcinile din care se prepara nlocuitorul de cafea.
Planta are un efect deosebit pentru stimularea poftei de mncare (cazurile de inapeten), n
tratamentul afeciunilor hepatice i eliminarea defectuoas a bilei.
Cine sufer de tulburri ale metabolismului (schimbul defectuos de substane) se vindec
dac consum ceai din tulpin sau rdcin de cicoare.
Cicoarea are proprieti diuretice (sporete eliminarea apei din corp), efecte de curirea
sngelui. n combinaie cu rdcina de brustur, rdcina de cicoare, preparat ca ceai, combate
acneea, furunculoza i vindec bolile de piele.
Are i un efect laxativ uor intrnd mpreun cu coaja de cruin n preparatele vegetale cu
efect laxativ (purgativ).
Frunzele proaspete de cicoare mpreun cu cele de ppdie se folosesc ca salat avnd un
efect deosebit de bun n tratamentul bolilor de ficat.
Planta se recolteaz n dou etape: n lunile iulie-august florile i tulpina, iar n septembrie
rdcina.
Indicatii:
- infuzie din frunze pentru stimularea sistemului nervos;
- decoct din radacina pentru stimularea digestiei;
- infuzie pentru a inlocui cafeaua.
Se mai poate folosi in urmatoarele afectiuni - acnee, anemie, anorexie, aritmii cardiace cu
iritabilitate sau dureri. Artritism, astenie, atonie gastrica si digestiva, calculi biliari si renali, colici
hepatice, congestie hepatica si splenica, constipatie, depresie, dermatoze, dischinezie biliara
hipotona, diabet (calmeaza setea), dureri de cap, furunculoze, guta, hepatite cronice si acute,
hidropizie, icter, infectii urinare, insuficienta biliara, litiaza, oboseala cronica, paludism, parazitoze
intestinale, rani, reumatism cronic degenerativ, taieturi (planta proaspata)

16
Infuzie - o linguri cu vrf uit de flori i tulpini i rdcin de cicoare mrunit, se
oprete cu o can (250 ml) de ap clocotit. Se las s stea o jumtate de minut, apoi se strecoar.
Se bea cu nghiituri mici nainte de mesele principale. Doza zilnic recomandat este de dou cni.
Decoct - doua lingurite de radacina maruntita, la 200 ml de apa rece; se fierbe 5 minute; se
bea caldut in 3 reprize, inaintea meselor principale.
O cura de 2 saptamini cu ceai de cicoare ajuta uimitor la cresterea secretiei de bila, a
celulelor hepatice diminuate, mai ales in cazul consumatorilor de alcol.
Cicoarea poate fi utilizata si extern pentru dezinfectarea ranilor, in furunculoze si in
cosmetica pentru tratarea tenurilor acneice.
Precautii la administrarea cicoarei:
Persoanele cu pietre la rinichi nu vor consuma in cantitati mari cicoare pentru ca radacina
are un continut ridicat de oxalati.

CIMBRISOR CIMBRISOR CIMBRISOR CIMBRISOR
(Thymus serpillum) (Thymus serpillum) (Thymus serpillum) (Thymus serpillum)

Cimbrisor numit si buruiana-de-balsam,
cimbrusor, cimbru-de-camp, cimbru-salbatic, iarba-
cucului, lamaita, sarpun, tamaita, timian, cimbru creste
pe pasuni insorite, pe povarnisuri si pe liziere inguste si
prefera musuroiul mic de furnici de pe campii.
Are nevoie de multa caldura si mult soare; de
aceea ii plac suprafetele pietroase si pasunile alpine unde
caldura pamantului radiaza in mod special.
Cimbrul a venit la noi in secolul al XI-lea din
tarile mediteraneene, iar speciile cultivate si cele
salbatice se gasesc in gradinile noastre mai cu seama cu
cimbru-de-gradina (Thymus vulgaris), numit si cimbru,
cimbrisor, cimbru-mirositor, iarba-cucului, lamaita.
Aceasta, spre deosebire de cimbrul-de-camp,
ajunge pana la o inaltime de 50 de centimetri. Ambele au
acelasi efect curativ.
Indicatii:
Uz intern - rinite cronice, lepr, enterocolite,
dispepsii, viermi intestinali, boli hepatice, bronit, astm
bronic, laringite, traheite, tuse convulsiv, anemie, tonic
digestiv, tonic nervos (paralizie, apoplexie, scleroz n plci, trofie musculat), reconfortant general,
epilepsie, alcoolism, afeciuni renale, afeciuni cardiace, grip, guturai, stimularea secreiei de lapte,
vom, abcese.
Uz extern - rni i ulceraii tegumentare, rinite cronice, reumatism, crampe abdominale,
stomacale i menstruale, spasme ale organelor pelviene (genitale).
Infuzie - una sau dou lingurie de plant tiat mrunt la 250 ml ap clocotit. Acest ceai se
consum n decursul unei zile, de trei ori, cte o ceac naintea meselor principale, dar se poate
consuma i mai concentrat folosindu-se 2-3 linguri de plant la 250 ml ap clocotit. Din acest ceai
se vor bea 3-4 linguri pe zi, tot naintea meselor principale.
Sirop - florile i tulpinile acestei plante, aezate ntr-un vas de sticl peste care se toarn (n
straturi) zahr, se las s stea la un loc nsorit timp de 20 de zile. Se filtreaz dup acest timp siropul
17
realizat punndu-se la foc mic fr a-l lsa s fiarb. Acest sirop este un excelent medicament
pentru cazurile de rceli i rgueli.
Tinctur - se recolteaz inflorescenele att ct s poat ncape ntr-o sticla de un l, n care
se introduce floarea fr a se ndesa i peste care se toarn alcool pur. Aceasta sticl se aeaz ling
o surs de cldur sau la soare i se las s se macereze planta timp de 2 sptmni. Este extrem de
eficace pentru masaje la copiii firavi, slab dezvoltai n scopul unei fortificri a membrelor.
Uz extern - in cazul durerilor abdominale, dureri de menstr, crampelor abdominale, se
recomand bi: 200-250 g plant la o baie complet.
Planta se pune n ap i se ine aproximativ 3 ore, dup care se face baia obinuit n care se
st 15-20 de minute. Din planta culeas i uscat timp de 24 ore, se umple o perni confecionat
dintr-o bucat de pnz, care este extrem de relaxant dac se aplic pe faa crispat de insomnii sau
dureri.

CRUSINUL CRUSINUL CRUSINUL CRUSINUL
(Rhamnus frangula) (Rhamnus frangula) (Rhamnus frangula) (Rhamnus frangula)

Aciuni
Intern: laxativ bun (n doze mici-medii: 1-3
grame pe zi), purgativ foarte puternic (n doze mari:
peste 4 grame pe zi), colagog bun (stimuleaz secreia
bilei), coleretic bun (stimuleaz contracia vezicii biliare
i evacuarea bilei n intestin), crete considerabil
peristaltismul intestinal.
Indicaii
Intern:
- constipaie acut i constipaie cronic
- giardia, viermi
- fiere lene
- boli de piele asociate cu constipaia (acnee,
eczem alergic, infecii trenante, psoriazis)
- aspect ncrcat al pielii, n special al tenului
- hemoroizi, varice
- reumatism
- ngrare, obezitate
- dureri de cap, migren nsoit de constipaie
- adjuvant n boala canceroas (atunci cnd este nsoit de constipaie), n alergie i n boli
autoimune, n hepatit (inclusiv formele virale) i n sechele post-hepatice - pulbere, n asociere
cu alte plante, specifice tratrii acestor afeciuni.
Mod de preparare i administrare
Pulberea (obinut prin mcinarea fin cu rnia electric de cafea) - se ia 1/2-1 linguri
ras (se ine sub limb vreme de 10-15 minute) apoi se nghite cu puin ap. De obicei cruinul se
combin n proporii egale cu pulberea de fenicul (Foeniculum vulgare) contra balonrii i cu cea de
nalb (Malva glabr) pentru a nu irita colonul.
Tratamentul se face de 1-2 ori pe zi, pe stomacul gol.

18
DRACILA DRACILA DRACILA DRACILA
( (( (Berberis vulgaris Berberis vulgaris Berberis vulgaris Berberis vulgaris) ) ) )

Arbust spinos din familia Berberidaceae, cu flori
galbene si cu fructe sub forma de boabe de culoare rosie,
fiind adesea utilizat ca gard viu.
Din dracila se utilizeaza coasa radacinii sau
tulpinei.
Recoltarea se face in mod deosebit asupra coajei,
in perioada septembrie-octombrie.
Compozitia chimica a coajei de dracila consta in:
alcaloizi, berberina (in mare cantitate), berbamina si
oxiacanthin vinetin etc.
Medicina populara intrebuinteaza dracila ca o
purificatoare a sangelui, contra febrelor, ca apa de gura,
pentru potolirea durerilor dentare etc.
Practica zilelor noastre arata ca, asociata cu
Chaparal de California, trifoi rosu de balta, a dat bune
rezultate in cancerul incipient al ficatului.
Decoctul de dracila se obtine dintr-o lingurita
de scoarta ce se pune intr-o cana cu apa si se fierbe 10-15
minute. Se administreaza de 3 ori pe zi.
Tinctura de dracila se obtine din 100 grame de
planta la 1 litru de alcool de 40 de grade. Se
administreaza 10-15 lingurite amestecate cu apa de 3 ori
pe zi.
Indicatii terapeutice:
Dracila este unul dintre cele mai bune remedii pentru corectarea functiei ficatului si
stimularea secretiei biliare - se ia cate un varf de cutit cu pulbere de scoarta cu 30 minute inainte de
masa.
Planta este indicata in inflamatia vezicii biliare sau in calculi biliari; de asemeni pentru
icterul cauzat de congestia ficatului.
Ca tonic amar, cu efecte laxative usoare, dracila este indicat in cazul persoanelor slabite,
pentru a le curata si inzdraveni sistemul.
O actiune interesanta a plantei este capacitatea de a reduce dimensiunile splinei marite.
Actioneaza impotriva malariei si este eficienta si in tratarea infectiilor cu protozoare.

Contraindicatii: A nu se consuma in timpul sarcinii.

ECHINACEA ECHINACEA ECHINACEA ECHINACEA
( (( (Echinacea purpurea, E Echinacea purpurea, E Echinacea purpurea, E Echinacea purpurea, E. angustifolia, E. pallida . angustifolia, E. pallida . angustifolia, E. pallida . angustifolia, E. pallida) )) )

Originara din Statele Unite ale Americii si Canada, gratie colonistilor europeni, a traversat
oceanul fiind cultivata si pe taramul european, si inca din 1916 echinaceea a devenit larg folosita si
inscrisa ca ingredient farmaceutic si in Europa.
Fiind folosita ca planta medicinala inca de la inceputuri, a constituit dintotdeauna o planta
de baza a medicinii americane fiind utilizata in caz de boli infectioase, muscaturi de sarpe sau
insecte, afectiuni reumatismale. In scop terapeutic se folosesc radacinile de la plantele care au cel
putin 3 ani, dar si partile aeriene (florile, frunzele, tulpinile) de la plante de 2- 3 ani, in plina
inflorire, in timpul verii.
19
Celebritatea i-a ctigat-o prin efectele
sale imunostimulatoare extrem de puternice, fapt
care o recomand n tratarea unei game
impresionante de afeciuni i tulburri.
Dei tinctura este forma de administrare
cel mai frecvent utilizat, planta luat sub form
de pulbere are adesea efecte mai puternice.
Aciuni:
Intern: imunostimulent puternic
(polizaharidele cu greutate molecular mare pe
care le conine intensific fagocitoza), antibiotic
bun (mai ales speciile E. angustifolia i E.
pallida), bacteriostatic prin inhibarea
hialunoridazei (toate specule de echinacea),
antiviral bun, diaforetic bun, depurativ mediu,
analgezic uor, antitoxic bun.
Extern: antiseptic puternic, stimulent bun
al imunitii locale, cicatrizant bun.
Indicaii:
Intern:
- guturai, faringit, laringit, traheit,
amigdalit, bronit, pneumonie (adjuvant)
- grip, infecii respiratorii n faz acut
- tumori benigne (adjuvant)
- mastoz
- profilaxia bolii canceroase, adjuvant n tratamentul bolii canceroase
- leucemie
- inflamaii ganglionare, infecii cu stafilococ auriu
- reumatism infecios, eczeme infecioase recidivante
- herpes (adjuvant), hepatit viral A, B, C, D (adjuvant) - se combin n proporii egale cu
pulbere de anghinare (Cynara scolymus). Se ia o linguri din acest amestec de 4 ori pe zi.
Extern:
- rni cu risc mare de infectare
- plgi supurnde, plgi purulente
- eczeme infecioase i alergice
- gangrena
Mod de preparare i administrare:
pentru fin alb. Se ia, de regul, 1/2 linguri de 3 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ine sub
limb vreme de 10-15 minute, dup care se nghite cu ap. Pulberea nu se pstreaz mai mult de 10
zile, deoarece i se altereaz proprietile.
Contraindicatii: facand parte din aceeasi familie de plante care includ margaretele,
crizantemele, marijuana poate provoca reactii alergice la cei care sunt sensibili la una din
substantele continute in planta; in asemenea cazuri se administreaza cu prudenta. Nu este
recomandata in timpul sarcinii, alaptarii sau la copii mai mici de 2 ani (la care pot sa apara reactii
tip urticarie sau efecte nedorite asupra sistemului lor imunitar imatur).
Deoarece actioneaza prin accelerarea functiilor sistemului imunitar, actiunea echinaceei
poate fi redusa sau anulata prin administrarea concomitenta de imunosupresoare, citostatice,
cortizonice de sinteza (de tipul antiinflamatoriilor care actioneaza prin reprimarea sistemului
imunitar, ex: indometacin, ibuprofen), unele medicamente administrate impotriva alergiilor,
impotriva cancerului, pentru scaderea colesterolului sau anticonceptionale.
20
Nu se administreaza in faza activa a unor boli precum: lupus, artrita reumatoida, leucemie,
SIDA, tuberculoza, scleroza multipla (tocmai pentru ca in aceasta faza de regula se administreaza
imunosupresoare care interactioneaza cu echinaceea si efectele ei). Recomandarile European
Medidicines Agency (EMA), este sa nu fie folosita mai mult de 10 zile.

FRASIN FRASIN FRASIN FRASIN
(Fraxinus excelsior) (Fraxinus excelsior) (Fraxinus excelsior) (Fraxinus excelsior)

Factorul curativ: frunzele, florile, semintele,
mugurii.
Afectiuni pentru care se recomanda: Intern -
colecistite, angiocolite, ulcer gastric si duodenal,
dismenoree, metroragii, enterocolite; extern - plagi
greu vindecabile; hemoroizi; arsuri; eczeme; acnee;
leucoree.
Calitati curative si actiune farmaceutica:
Tanin, glicozizi flavonici si cumarinici, acizi
organici, vitamina C.
Diuretic cu eliminare de acid uric; depurativ;
laxativ usor; coleretic - colagog; cicatrizant si
antiinflamator hemoroidal.
Mugurii de frasin trateaza bolile de ficat si
rinichi, iar semintele de frasin au proprietati
afrodisiace. Ele se folosesc inclusiv in caz de sterilitate
masculina.
Recomandari:
- gemoderivat din muguri impotriva diferitelor
afectiuni.
Mugurii de frasin se folosesc pentru tratarea bolilor care afecteaza caile biliare, caile urinare,
ochii si aparatul osteo-articular. Au un efect benefic si in metabolismul lipidelor din organism.
Mugurii mai sunt un bun remediu impotriva gutei, a febrei, a colesterolului mare.
Semintele au dat rezultate in tratamentul tulburarilor de libido masculin, impotentei, asteniei
sexuale, insuficientei testiculare, sterilitatii masculine.
Bolile in care se recomanda extractul din muguri de frasin sunt guta acuta si cronica, artrita
gutoasa, hipercolesterolemie, dischinezie biliara si colecistita, congestie hepatica si biliara, celulita,
insuficienta renala usoara cu oligurie.
De asemenea, are efecte pozitive in obezitate cu retentie de apa, fibromatoza uterina,
nevroza anxioasa, retinopatii.
Gemoderivatul din muguri de frasin se administreaza inainte de mesele principale, dizolvat
in putina apa: 50 de picaturi, de 1-2 ori pe zi.
Pe durata tratamentului trebuie urmarit nivelul uremiei si al colesterolemiei.

PREPARARE GEMODERIVAT
Mugurii de frasin sunt lasati la macerat pentru a se produce gemoderivatul.

21
GALBENELE GALBENELE GALBENELE GALBENELE
(Calendula officinalis) (Calendula officinalis) (Calendula officinalis) (Calendula officinalis)

Originara din zona mediteraneana, creste spontan
sau cultivata ca planta decorativa, in gradini, pe langa
zidurile caselor, poteci, drumuri sau prin parcuri,
raspandita si recunoscuta in toata Europa inca din Evul
Mediu, aceasta planta cu flori galben-portocalii are puteri
tamaduitoare nebanuite.
In trecut era numita si "floarea ploilor" deoarece
atunci cand nu se deschidea era sigur ca vin ploile.
In scop terapeutic se folosesc florile, care se culeg
atunci cand este soare, cand planta este deschisa si emana
uleiuri volatile.
Compozitie: flavonoide, carotenoizi, vitamina C,
uleiuri eterice, substante amare, saponine triterpenice,
rasini, mucilagii.
Actiune: antiinflamatorie, decongestiva,
antiseptica, antimicrobiana (inhiba dezvoltarea E. Colli,
Stafilococul aureu, Candida albicans,
Trichomonas), imunostimulenta, cicatrizanta, grabeste
vindecarea si regenerarea tesuturilor, regleaza ciclurile
menstruale, carminativ, regleaza functia biliara prin
principiile amare.
Indicatii: ulceratii in general, eczeme, gastrite, ulcer gastric, ulcer duodenal, inflamatii ale
colonului, colecistita, boli hepato-biliare, hemoroizi, dereglari menstruale, dismenoree, micoze,
vaginite, infectii urinare, cistite, cancer.
Mod de administrare:
Infuzia se prepara din 2 ligurite cu varf de floare uscata la o cana de apa clocotita, se lasa la
infuzat 3-5 minute si se consuma 2- 3 cani pe zi, inainte de mese.
Decoctul se prepara din doua linguri de planta uscata la 1 litru de apa, se lasa la macerat in
apa rece 24 de ore, apoi se strecoara si se mai fierbe maceratul intr-un litru de apa timp de 10
minute, se strecoara si se amesteca cele doua extracte si se administreaza atat intern cat si extern.
Pulbere de planta se obtined prin macinarea florilor uscate, din care se administreaza cate o
lingurita de planta pe stomacul gol de 3-4 ori pe zi pentru efectul antiinflamator, cicatrizant (se
depoziteaza in recipiente bine inchise, axim 10 zile, datorita uleiurilor volatile care se evapora
rapid).

GENTIANA GENTIANA GENTIANA GENTIANA - -- - FIEREA PAMNTULUI FIEREA PAMNTULUI FIEREA PAMNTULUI FIEREA PAMNTULUI
(Gentiana asclepiadea) (Gentiana asclepiadea) (Gentiana asclepiadea) (Gentiana asclepiadea)

Este o plant care crete retras, prefernd lumina filtrat de ctre ramurile copacilor i
nflorind la margini de pdure sa chiar n arboretele mai rare.
Rdcinile sale sunt un tonic digestiv i hepatic remarcabil, fiind una din plantele amare cele
mai folosite din lume. Ea stimuleaz peristaltismul gastric, secreia i evacuarea bilei, regenerarea
celulei hepatice, accelereaz tranzitul intestinal ncetinit i determin simultan mbuntirea
activitii nervoase, fiind una dintre cele mai valoroase plante antipsihotice. Este deopotriv o
plant de ntreinere i pentru tratament, fiind util n boli din cele mai diverse, deoarece n afar de
afectul su benefic asupra digestiei are i efecte dezintoxicante remarcabile.
22
Aciuni:
Intern: antidepresiv puternic, antipsihotic bun,
antigripal puternic (potrivit mai ales structurilor
supraponderale), antihemoragic slab, antimalaric bun,
coleretic puternic, colagog puternic, favorizeaz
asimilaia, tonic amar puternic, tonic digestiv puternic,
tonic hepatic puternic, tonic general bun, febrifug bun,
depurativ mediu.
Indicaii:
Intern:
- hepatit acut de toate tipurile, hepatit
cronic, ciroz n faz incipient - se administreaz
sub form de pulbere, pentru perioade lungi de timp
(6-8 luni). n cazurile grave se va asocia i cu alte
plante cu efecte reglatoare i tonice asupra ficatului.
- diskinezie biliar, colecistit, dispepsie
- digestie dificil, dispepsii frecvente, absena
poftei de mncare (mai ales la convalesceni)
- asimilaie deficitar, sindrom de malabsorbie
- hipocalcemie, hipomagnezie i anemie
feripriv
- grip, stri febrile, convalescen
- malarie (adjuvant)
- depresie, stri de melancolie la persoane supraponderale, isterie, adjuvant n sindromul
discordant
- hernie inghinal
sub limb vreme de 10-15 minute, dup care se nghite cu ap. Se poate mnca dup minim 30 de
minute de la administrare. Pulberea nu se pstreaz mai mult de 10 zile, deoarece i se altereaz
proprietile.
Maceratul la rece - se prepar din o linguri de pulbere lsat s macereze la temperatura
camerei ntr-un pahar (200 ml) de ap. Timpul de macerare, la temperatura camerei, este de 6 ore.
Dup macerare se filtreaz i se bea pe stomacul gol, cu 20 de minute nainte de a mnca. Se
consum 2-3 cni cu macerat pe zi.

IENUPARUL IENUPARUL IENUPARUL IENUPARUL
(Juniperus communis) (Juniperus communis) (Juniperus communis) (Juniperus communis)

Face parte dintre plantele extraordinar de bine adaptate la condiiile vitrege de clim sau sol,
rezistnd deopotriv la caniculele cele mai puternice i la gerurile cele mai aprige, la secetele
prelungite i la inundaiile produse de ploile toreniale. Deasemenea, conine substane
antimicrobiene att de puternice, nct este aproape invulnerabil la boli. l ntlnim din zona de deal
i pn aproape de crestele munilor.
23
Surprinztor pentru un copcel att de spinos i "ursuz", fructele sale violet-nchise sunt
dulci-aromate i au un parfum agreabil. Ele constituie un
medicament nu doar puternic, ci i cu un spectru larg de
aciune, fiind utile n peste 100 de boli.
Aciuni:
Intern: antifermentativ puternic, antiseptic general
bun, diaforetic mediu-slab, antiseptic respirator mediu
(uleiul volatil este mult mai activ), antiseptic intestinal
puternic, antiseptic urinar mediu (tinctura are un efect
mult mai intens), diuretic foarte puternic (este considerat
cel mai activ diuretic natural de la noi), depurativ mediu,
antitusiv, expectorant mediu-slab, sedativ i anxiolitic
uor, antireumatic mediu.
Extern: antialgic mediu-slab, antireumaac mediu,
antiseptic mediu-slab.
Indicaii:
Intern:
- enterite, colite (mai ales de fermentaie),
dizenterie (adjuvant), sindrom entero-renal.
- apetit alimentar excesiv - pulbere.
- hepatit, ciroz, diabet - n toate aceste afeciuni
ienuprul se folosete pentru rolul su de drenaj i
purificare, alturi de remediile specifice acestor afeciuni.
Se fac dou cure succesive cu boabe de ienupr, la distan
de 3-5 zile una de cealalt. Mldiele de ienupr culese
primvara au efecte spectaculoase n cazurile de hepatit i ciroz.
- gut, reumatism, afeciuni neuro-musculare, afeciuni ale tendoanelor i ligamentelor.
- tuse, afeciuni infecioase n zona gtului.
- adjuvant n boala canceroas i n scleroz n plci.
- edeme din cauze renale sau cardiace.
- adjuvant n tratamentul bolilor virale grave (HIV, meningo-encefalita viral, herpes).
- boli nervoase, nevroz, depresii, stri de angoas, anxietate.
Extern:
- reumatism,
- nevralgie, dureri musculare.
Pulberea - boabele de ienupr se macin fin cu rnia electric de cafea dup care se cerne
prin sita pentru fin alb. Se ia, de regul, o linguri de patru ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea
se ine sub limb vreme de 10-15 minute, dup care se nghite cu ap. Pulberea nu se pstreaz mai
mult de 4-5 zile, deoarece i se altereaz proprietile.
Cura cu boabe de ienupr - Se ncepe prin a lua 4 boabe de ienupr pe zi; boabele de
ienupr se consum ntotdeauna pe stomacul gol, mestecndu-le ncet. Se crete doza zilnic cu cte
o boab pe zi ( 5,6, 7,8...) pn se ajunge la 15 boabe. Dup ce se ajunge la 15 boabe pe zi se iau n
scdere cu o boab pe zi: 14,13,12... pn se ajunge din nou la 4. Pe parcursul curei nu se consum
deloc carne i se reduce consumul de prjeli, alimente conservate, cu aditivi alimentari etc. (n cazul
bolii canceroase, acestea vor fi eliminate complet).
Infuzia combinat -2, linguri de pulbere de ienupr se las Ia nmuiat ntr-o can de pa de
seara pn dimineaa, cnd se filtreaz; maceratul se pstreaz iar pulberea umezit cu ap se fierbe
n nc o can de ap 1-2 minute, dup care se las la rcit; se filtreaz; se combin cele dou
extracte. Spre deosebire de "ceaiul clasic", aceast infuzie combinat este foarte eficient,
rezultatele tratamentului cu ea fiind puternice i rapide.

24
Precauii:
Administrarea ndelungat provoac iritaii renale. n cazurile de nefrit acut i cronic,
nefroz nu se va administra ienupr dect Ia recomandarea i sub supravegherea medicului.
Efectul iritant ale ienuprului este considerabil redus dac se folosete sub form de tinctur,
n combinaie cu alte plante, care protejeaz epiteliul renal i urinar: ttneas (Symphytum
officinalis), nalb (Malva glabra), coada oricelului (Achillea millefoliuni), mueel (Matricaria
chamomilla') etc.
Contraindicaii:
Nu se recomand n perioada sarcinii pentru c poate avea efecte abortive.

JALESUL, SALVIA JALESUL, SALVIA JALESUL, SALVIA JALESUL, SALVIA
(Salvia officinalis) (Salvia officinalis) (Salvia officinalis) (Salvia officinalis)

Un vechi dicton pstrat din Roma Antic
spunea: Cum s moar omul dac are salvie n
grdin?. De mii de ani, cea mai mare atenie a
persoanelor preocupate de sntatea celor din jur
a fost ndreptat spre planta Salvia officinalis,
considerat iarb sfnt la greci, i simbolul
sntii, la orientali. Pentru romani devenise
un panaceu universal, care vindeca toate bolile
umane sau planta celor 1.000 de virtui
terapeutice. De altfel, denumirea speciei deriv
de la cuvntul latin salvare a salva, a
vindeca, avnd multiple ntrebuinri
terapeutice.
Aciuni:
Intern: antidiareic mediu-slab,
antiflogistic puternic (reduce inflamaia, avnd
efecte calmante, antipruriginoase), antiseptic
bun, astringent bun, antinevralgic bun,
antispastic bun, calmant cardiac mediu,
expectorant bun, elimin mucozitiile prea
abundente din stomac, depurativ puternic, detoxifiant bun, diuretic mediu, excitant al sistemului
nervos i al corticosuprarenalelor, carminativ mediu, coleretic mediu-slab, hipotensiv slab,
hipoglicemiant slab, antigalactagog puternic (oprete secreia de lapte), antisudorific puternic
(reduce transpiraia), stimulent i tonic general bun, reechilibrant bun al sistemul neuroendocrin i
n special a marelui simpatic.
Extern: antiinflamator bun, antiseptic bun, antireumatic bun, astringent bun, cicatrizant
mediu.
Indicaii:
Intern:
- menstre neregulate i alte disfuncii legate de ciclul menstrual.
- astm, bronite cronice, rceli, gripe, iritaii ale gtului, laringit, febre intermitente.
- menopauz, sterilitate secundar, atrofie uterin.
- diaree, diaree la nou-nscui, inflamaii gastro-intestinale asociate cu balonri.
- diabet.
- digestii lente, inapeten.
25
- hepatit, dispepsie aton (dispepsii datorate atoniei), diskinezii, afeciuni cronice ale cilor
biliare - pulbere. Stimuleaz secreia biliar i n acelai timp determin o diminuare a strilor
psihice negative corelate cu tulburrile hepatice i biliare. Este bine s se asocieze cu plante ca
geniana (Gentiana asclepiadea) i suntoarea (Hypericum perforatum).
- reumatism.
- neurastenie, astenii (convalescen), oboseal, stare de nervozitate, surmenaj.
- transpiraii nocturne, transpiraia neplcut a minilor i a subsuorilor, salivaie excesiv.
- cancer (adjuvant).
- pregtirea naterii.
- pentru oprirea lactaiei.
- obezitate, celulita.
Alte utilizri interne:
Ca adjuvant, alturi de plantele specifice afeciunii tratate, salvia are efecte foarte bune n
urmtoarele boli i simptome: tremurturi, ameeli, paralizii, hipotensiune, circulaie deficitar a
sngelui, varice.
Extern:
- gingivit, sngerri ale gingiei, paradontoz, afte bucale.
- leucoree.
- anghina, laringit, boli de gt n general.
- eczeme.
- debilitate infantil.

pentru fin alb. Se ia, o linguri ras de 3 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ine sub limb
vreme de 10-15 minute, dup care se nghite cu ap. Pulberea nu se pstreaz mai mult de 7 zile,
deoarece i se altereaz proprietile.
Cataplasma - planta se macin fin cu rnia electric de cafea, dup care se amestec ntr-
un vas cu ap cldu pn se formeaz o past, care se pune ntr-un tifon i se aplic pe locul
afectat
Infuzia combinat (reeta pentru obinerea a 250 ml.) - 1-2 lingurie de pulbere de salvie se
las la nmuiat ntr-o jumtate de can de ap de seara pn dimineaa, cnd se filtreaz; maceratul
se pstreaz, iar pulberea rmas se oprete cu o jumtate de can de ap fierbinte timp de 20
minute, dup care se las la rcit; se combin cele dou extracte; se bea nainte de mas cu un sfert
de or acest preparat Doza - 3 cni pe zi.
Infuzia combinat concentrat - se prepar ntocmai ca i cea anterior prezentat cu
deosebirea c va fi mai concentrat: 2-3 linguri de plant n Ioc de 1 - 2 lingurie.
Maceratul la rece - 2 lingurie de pulbere din frunze de salvie se pun ntr-o can (250 ml.)
de ap de izvor sau plat i se las la macerat aprox. 7 ore, dup care se filtreaz. Se consum 1-2
cni de macerat pe zi.

26
LEVANTICA LEVANTICA LEVANTICA LEVANTICA
( ( ( (Lavandula angustifolia Mill.) Lavandula angustifolia Mill.) Lavandula angustifolia Mill.) Lavandula angustifolia Mill.)

Subarbust globular, peren, cu viabilitate de 15-20 de
ani. Are tulpini puternic ramificate, patrunghiulare,
lignificate Ia baza din care cresc ramuri anuale, ierbacee,
inalte de 30-70 cm. Frunzele liniare, acute, tungi de 2-3 cm,
de culoare cenusii-verzui. Florile, cu miros puternic aromat,
sunt albastre-violete, pubescente, glandulare, grupate cate 3-
7 in verticile, situate in varful ramurilor.
Inflorirea are loc in lunile lunie-august.
In Romania se cultiva ca planta aromatica,
medicinala si ornamentala, in parcuri si gradini.
Recoltarea
Se face manual in timpul infloririi, cand 75% din
flori sunt deschise, Ia plante dupa anul II de cultura. Se
executa dimineata, dupa ce s-a ridicat roua, pe timp insorit,
intre orele 9-12, cand este maxim continutul in ulei eteric si
principii active. Taierea se face Ia 5 cm sub inflorescente. Se
transporta imediat in cosuri Ia locurile de uscare sau de
distilare pentru extragerea uleiului eteric. Uscarea se
realizeaza Ia umbra, in incaperi aerisite sau artificial Ia
temperaturi sub 30C.
ContinutuI chimic din flori
- ulei eteric (Aetheroleum Lavandulae) care contine: acetat de linalil (50-60%) (format prin
esterificarea linaloolului cu acid acetic), geraniol, linalool, camfor, lavandulol, citronelol, borneol,
nerol, cineol, butirat de linalil, pinen, terpinen, valerianat de linalil;
- taninuri, cumarina, furfurol;
- principiu amar (herniarina);
- acizi organici (valerianic, propionic, caprionic);
- saruri minerale (K, P, N, Ca, Fe, Mn, Cu).
Aciuni: - cicatrizante (prin activarea circulatiei sangelui); antiseptice pulmonar,
antiastmatice, febrifuge, sudorifice; carminative (elimina gazele intestinale), colagoge (favorizeaza
secretia bilei), vermifuge, dezinfectante, insecticide; calmante ale sistemului nervos, vulnerare,
analgezice (suprima senzatia de durere), hipnotice, intaritoare ale nervilor; tonic cardiace; diuretice
afrodisiace.
Indicatii:
- afectiuni ale aparatulul digestiv: hepatita cronica, icter, tulburari digestive, indigestii,
greata, balonari abdominale, cresterea secretiei biliare, combaterea viermilor intestinali, marirea
poftei de mancare;
- afectiuni respiratorii: tuse seaca si convulsiva, astm bronsic, laringita, gripa, raceala,
guturai, congestii pulmonare, pneumonie, pleurezie, nevralgii, stari febrile;
- boli ale sistemului nervos: neurastenie, hiperexcitabilitate, astenie, migrene, nevroze,
cefalee, ameteli, insomnii, oboseala, relaxare dupa stari de stress, anemie, melancolie, anxietate,
epilepsie;
- boli renale si genitale: leucoree, dismenoree, cistita, uremie, stimularea menstruatiei, boli
venerice;
- afectiuni cardiace pe substrat nervos, hipertensiune, palpitatii;
- sciatica si dureri reumatice;
- paralizia limbii si gangaveala, cu efect de destindere a nervilor si muschilor contractati;
27
- afectiuni dermatice: arsuri, prurit, plagi infectate, rani, scabie, contuzii, entorse, elongatii,
luxatii, rani pe cap produse de insecte (paduchi, purici, albine, viespi), muscaturi de caini sau serpi,
regenerarea pielii distruse.
Uz intern
Infuzie din 1 lingurita de flori uscate la 200 ml de apa clocotita; se infuzeaza 3 minute, se
strecoara, se induIceste si se beau 2-3 ceaiuri pe zi, intre mese, avand actiune calmanta asupra
sistemulul nervos si a tusei si rol in marirea diurezei si a secretiei biliare.
lnfuzie concentrata din 20-30 g de flori la 1 litru de apa clocotita; se infuzeaza 5 minute, se
strecoara, se indulceste si se beau 3 ceaiuri pe zi, cu efecte excitante, sudorifice, diuretice, tonice,
dezinfectante. Nu se mareste doza, deoarece provoaca stari de excitabilitate crescuta, depresie
nervoasa si cardiaca, somnolenta si hipotermie.
Vin aromat din 20-30 g de flori uscate la 1 litru de vin rosu; se macereaza 15 zile, se
strecoara si se beau cate 2 paharele pe zi.
UIei de lavanda consumat zilnic cate 5 picaturi pe zahar, pentru intarirea digestiei si
restabilirea poftei de mancare.
Uz extern
Tinctura din 100 g de flori uscate in 500 ml de alcool de 90; se lasa sa macereze timp de
15 zile, se strecoara si se pastreaza in sticle bine inchise. Se utilizeaza sub forma de frectii pe corp
in bronsite, nevralgii, migrene, dureri reumatice sau pe cap pentru intarirea firului de par. Sub forma
de comprese tinute timp de 10 minute se aplica in rani taiate, vanatai, contuzii, iar ca gargara (cu 3-
4 picaturi de tinctura Ia 50 ml de apa calduta) se face in cazul ulceratiilor din gura si in paralizia
Iimbii.
Spirt de lavanda din 1 g de ulei eteric Ia 99 g de alcool de 70; se foloseste in frectii locale
pentru dureri reumatice si nevralgii.
Otet aromatic din 100 g de flori proaspete de lavanda sau de amestec din lavanda + menta
+ salvie + cimbrisor + trandafir + ienupar, care se tin la macerat timp de 7 zile in 1 litru de otet de
vin alb; se strecoara si se foloseste in caz de raceli, gripe, stari febrile, acnee si pentru distrugerea
paduchilor din par.
Ulei de lavanda obtinut prin difuzie: un pumn de flori se tine a macerat timp de 3 zile , la
soare, in 1 litru de ulei de masline; se strecoara si se adauga alt pumn de flori, operatia repetandu-se
de 3-4 ori, pana se obtine un ulei foarte parfumat. Se foloseste ca unguent in reumatism, guta,
contuzii, umflaturi, luxatii, lovituri la tendoane, clacaj la atleti, ulceratii, rani, eczeme, sau la
ungerea lemnului de pat pentru distrugerea plosnitelor si paduchilor.
Bai cu infuzie din 200 g de flori la 3 litri de apa clocotita; se toarna in cada de baie, avand
efecte analgezice, calmante, antiseptice, antimicrobiene si cicatrizante in dureri reumatice, guta,
pareze, paralizii, rani purulente si cu efecte tonifiante si sedative pentru copii, batrani si
convalescenti bolnavi de nevroze astenice, migrene, insomnii si stari gripale.
Inhalatii cu aburi din infuzia concentrata pentru tratamentul in guturai, gripa, bronsita,
angina.
FIori arse pe jaratec, plita sau resou, cu efect de dezinfectare a aerului din incapere si
imprimarea unui miros placut.
Buchet de flori pus sub perna, seara, cu efect de calmare a durerilor de cap si asigurarea
unui somn linistit.

28
LICHEN DE PIATRA LICHEN DE PIATRA LICHEN DE PIATRA LICHEN DE PIATRA
(Cetraria islandica) (Cetraria islandica) (Cetraria islandica) (Cetraria islandica)

Lichenul de piatra creste pe stancile si
platourile din zona alpina a tarilor nordice. Se
utilizeaza intreaga planta culeasa in perioada mai-
septembrie care se usuca apoi la soare.
Compozitie: mucilagii (solubile 70% in
apa fierbinte) lichelina, acizi lichenici (acid
cetraric, protocetraric, acid usnic (care da gustul
amar), protolichensterinic, fumaric), ulei volatil,
vitamine A,C, B1, iod, fridelina, grasimi, hidrati de
carbon (lichenina) care prin hidroliza se transforma
in izolichenina, care se scindeaza in manoza,
galactoza, glucoza (in Tarile Nordice este folosit la
fabricarea zaharului)
Actiune: antiinflamatoare, emolienta,
expectoranta, colagoga, coleretica, stimuleaza
functia pancreatica si digestiva, antiemetica
(combate greturile si varsaturile), datorita
continutului in mucilagii formeaza o pelicula
protectoare la nivelul mucoase gastrice fiind utila
in tratarea gastritei si ulcerului gastric, efect
fluidifiant al secretiilor bronsice, expectorant, behic, util in cazul inflamatiilor bronsice, acidul usnic
are actiune tuberculostatica si antitumorala
Indicatii:
- gastrita,
- ulcer gastric,
- dischinezii biliare,
- hepatita cronica,
- pancreatita cronica,
- disfunctii enzimatice pancreatice,
- boli traheo-bronsice,
- astm bronsic,
- bronsita cronica,
-traheo-bronsita acuta,
- laringita,
- gripa,
- viroze respiratorii,
- TBC pulmonar,
- greturi si varsaturi de sarcina.
Infuzia se prepara dintr-o lingurita de lichen adaugata la o cana cu apa rece, se fierbe 3
minute, se mai lasa la infuzat 3 minute, apoi se strecoara si se beau 2 cani pe zi; prin infuzie sunt
extrase mucilagiile care au actiune in catarul bronsic acut sau cronic, in gastrite sau ulcer gastric,
Tinctura se administreaza 1-2 ml de 3 ori pe zi, sau 10-20 picaturi de 3 ori pe zi; prin
procedeul de tratare a lichenului cu alcool sunt extrase substantele amare, avand actiune
stimulatoare asupra secretiilor stomacale si sistemului nervos vegetativ vaso-motor (prin acest
procedeu mucilagiile raman complet neextrase).

29
MACES MACES MACES MACES
(Rosa canina) (Rosa canina) (Rosa canina) (Rosa canina)

Macesul este foarte raspandit in tara in rarituri de
paduri de foioase sau pe marginea acestora, prin poieni, pe
coastele cu insorite, in pasuni si finete, pe vaile si luncile
raurilor, pe marginea drumurilor.
Fructele se recolteaz n lunile august-septembrie,
nainte de cderea brumei, cnd mceele capat culoarea
rosu inchis.
Fructul de mce conine de 50 de ori mai mult
vitamina C dect lmia, de 100 de ori mai mult dect
mandarinele ori portocalele i de 200 ori mai mult dect
vinurile din struguri considerate cele mai bogate n aceast
vitamin.
Aciuni:
Intern: antialergic puternic, febrifug bun (acioneaz
nu doar n sensul reducerii febrei, ci i n cel al susinerii
organismului n timpul strilor febrile), antiinfecios
intestinal mediu-slab, antigripal puternic, antitrombotic
(mpiedic formarea trombilor) excelent n cure de lung
durat, antivomitiv mediu, calculolitic slab, drenor i tonic
hepatic mediu, mrete capacitatea de efort, mrete
rezistena la frig, stimulent imunitar bun, stimulent bun al circulaiei sangvine periferice, tonic
cardiac mediu, tonic general bun, tonic nervos mediu, vitaminizant A i, mai ales, C puternic.
Indicaii:
Intern:
- guturai, grip, bronit, pneumonie, infecii respiratorii in general
- afeciuni nsoite de febr
- alergii la stimuli diveri, dermatit alergic
- hepatit viral A, B i C, sechele post-hepatice - macerat la rece
- diaree
- extremiti (mini, picioare) reci, tulburri de circulaie periferic, tromboz (adjuvant),
ischemie cardiac (adjuvant)
- eforturi intense, eforturi fcute la temperaturi sczute
- tulburri de cretere, de apetit, senzaie de vom Ia copii
Pulberea - planta se macin fin cu rnia electric de cafea, dup care se trece printr-o sit
din material plastic. Se ia o linguri ras (se ine sub limb vreme de 10-15 minute) apoi se nghite
cu puin ap. Se Iau 3-4 astfel de doze pe zi, pe stomacul gol. n cazurile de alergii puternice i
avitaminoze grave, se pot lua pn la 8 doze pe zi.
Maceratul la rece - 2 linguri de pulbere de fructe de mce se las la nmuiat ntr-o can de
ap de seara pn dimineaa, cnd se filtreaz printr-un tifon sau printr-o sit din material plastic
(nu din metal); maceratul se poate ndulci cu miere i se bea ntr-o singur repriz dimineaa, nainte
de a mnca. Spre deosebire de "ceaiul i clasic", acest macerat este foarte eficient, deoarece
vitaminele i alte elemente nu sunt deteriorate prin procesul fierberii.

30
MARUL LUPULUI MARUL LUPULUI MARUL LUPULUI MARUL LUPULUI
(Aristolochia clematitis) (Aristolochia clematitis) (Aristolochia clematitis) (Aristolochia clematitis)

n scopuri farmaceutice se ntrebuineaz partea
aerian a plantei, "Aristolochiae herba", recoltat n
timpul nfloririi. Aceasta conine acid aristolochic, ulei
volatil i flavonozide i se folosete numai extern, mai
mult n medicina popular, (pentru tratamentul rnilor),
dar i n medicina naturist, (artralgie, epidermofitie).
Este o plant puternic activ, (toxic).
Extractele obinute din prile aeriene ale plantei
prezint aciune antibiotic.
n doze mici, de pna la 1,5 g pe zi pentru un
adult, administrat o perioada limitata de timp (3-4
saptamani), marul lupului nu prezinta nici un pericol,
fiind acceptat de catre fitoterapeuti cu experienta ca un
remediu rapid n tratarea cancerului pulmonar, de piele,
la sn si la intestin, a hepatitelor virale, precum si a
infectiilor intestinale.
La marul lupului trebuie respectate urmatoarele
doze:
tinctura 10 la suta, de la 0,1 la 0,2 picaturi pe
kilogram/corp, de 2 ori pe zi;
ceai, decoct 5-10 minute, 1 lingurita de parti aeriene, uscate si macinate, la 500 ml apa, cte
1-6 linguri pe zi, cu cresteri treptate de 1 lingura pe zi; dupa ce se ajunge la doza maxima, de 5-6
linguri pe zi, se continua tratamentul cu ea; la o luna de tratament snt necesare cel putin 2
saptamani de pauza.
Utilizarea interna
Prezinta fara doar si poate riscuri, deoarece marul-lupului, fara a fi atat de toxic ca spanzul,
matraguna sau rostopasca, are o anumita actiune nefasta la nivelul rinichilor si a tubului digestiv, in
doze mari dand reactii adverse severe.
Se pare ca in doze mici, de pana la 1,5 grame pe zi pentru un adult, administrat o perioada
limitata de timp (maximum o luna), nu prezinta nici un inconvenient, fiind chiar un remediu rapid in
tratarea cancerului pulmonar, de piele, la san si la intestin, a hepatitelor virale, precum si a
infectiilor intestinale, insa singurul care are investitura sa prescrie si sa conduca acest
tratament este medicul curant. Din acest motiv, nu ne vom ocupa aici de administrarea interna a
marului-lupului.
Marul-lupului este o planta cercetata intens din punct de vedere stiintific. In tari cum ar fi
Spania, Ungaria, Germania, Cehia, aceasta planta este tot mai mult folosita, in timp ce la noi a fost
scoasa din nomenclatorul plantelor medicinale uzuale, in urma cu mai bine de un deceniu.
Utilizata intern si extern, marul-lupului este un adevarat elixir, intr-o multitudine de boli. In
tratamentul cancerului, ea concureaza indeaproape spanzul, avand o eficienta extraordinara si o
toxicitate considerabil mai mica, fara a da efectele secundare greu suportabile ale acestuia.
Marul-lupului este in primul rand un stimulent si reglator de exceptie al sistemului imunitar
(dupa parerea multor specialisti - fara egal in flora europeana). Apoi, marul-lupului este un
extraordinar cicatrizant si antiinfectios, fiind de neinlocuit in tratarea sechelelor de dupa
interventiile chirurgicale complexe (de exemplu, cele facute pentru extirparea tumorilor). Un alt
efect remarcabil al acestei plante este cel antitoxic - in Egiptul Antic el era numit si iarba cobrei,
deoarece era singurul remediu valabil in cazul muscaturilor mortale ale acestui sarpe.
31
Hepatita virala (A, B, C) - se ia de trei ori pe zi, pe stomacul gol, un varf de cutit de pulbere
de marul-lupului (aproximativ 0,25 g) impreuna cu cate o lingurita de pulbere de anghinare (Cynara
scolymus) sau iarba de tintaura (Centaurea umbellatum), numai la indicatia medicului!

MENTA MENTA MENTA MENTA
(Mentha Piperita) (Mentha Piperita) (Mentha Piperita) (Mentha Piperita)

Originara din zona mediteraneana este
raspandita astazi in toata lumea crescand spontan sau
cultivata in gradini, in locuri luminoase si bine irigate.
Cunoscuta ca planta aromatica utilizata in diverse
preparate culinare dar si ca planta medicinala din cele
mai vechi timpuri. Se recolteaza partea aeriana a
plantei (Herba Menthae) sau frunzele de menta
(Folium Menthae)
Menta se bucura de o mare apreciere in lumea
tratamentelor naturiste, in primul rand datorita
mirosului aromat si aducator de prospetime.
Menta mai este cunoscuta si ca: izma, minta
rece, giazma broastei, iasma, ferent etc. Menta
stimuleaza functia digestiva, si reprezinta un excelent
antivomitiv.
Menta era utilizata cu succes si in traditia
populara. Astfel, ceaiul de menta era administrat
copiilor contra colicilor, durerea de dinti era
ameliorata cu ajutorul radacinilor de menta pisate cu
rachiu.
Ceaiul de menta era utilizat in vindecarea tusei,
durerilor de piept, durerilor de inima (ceai rece), in indepartarea insomniilor, si linistirea
organismului nervos.
Actiune:
- stomahica, antispastica (miorelaxanta, combate spasmele abdominale, contracturile
musciulare, eficienta in colici biliare, hepatice, intestinale), antivomitiva, carminativa (elimina
gazele, combate flatulenta, meteorismul abdominal), usor analgezica, coleretica, colagoga,
antidiareica, astringenta, uleiul volatil si componentii sai au actiune spasmolitica, decongestiva,
antiinflamatorie, antiseptica, bacteriostatica (eficienta in infectii gastro-intestinale, respiratorii),
expectoranta (ajuta la eliminarea secretiilor bronsice), favorizeaza menstruatia, stimuleaza
contractiile uterine, diuretica, sudorifica, depurativa, tonica, reconfortanta, creste puterea de
concentrare
Indicaii:
- balonari, dureri abdominale, astenie fizica,
- boli de ficat, astenie nervoasa, afectiuni renale,
- acnee, enterocolite, dureri reumatice,
- dureri de cap, diaree, crampe, ragusela,
- scabie, toxinfectii alimentare,
- sani durerosi, nervozitate, indigestie,
- spasme abdominale, varsaturi, urticarie.
Menta ajuta organismul sa transpire, facilitandu-i dezintoxicarea.
Menta este de neinlocuit in caz de aciditate gastrica.
32

Ceaiul de menta este recomandat in tratarea diareei, colicilor intestinale, balonari, voma,
afectiuni renale, raguseala, tuse, guturai.
Uleiul de menta se recomanda in vindecarea reumatismului (frictiuni cu ulei de menta),
tratarea greturilor si a laringitelor si faringitelor.
Pulberea de menta constituie un remediu natural excelent in tratarea oboselii generale, a
digestiei lente, migrenelor, impotentei, ametelilor, afectiunilor hepatice.
Daca se vor face bai complete cu menta, roinita, cimbrisor si flori de tei pacientii vor scapa
de insomnii, stari nervoase, astenii.
Apa de gura ce se prepara din menta este cel mai des utilizata si apreciata pentru minunata ei
calitate de a indeparta gustul si mirosul neplacut al gurii. Aceasta apa de gura se prepara din ulei de
menta amestecat cu alcool.
Contraindicatii: nu se consuma seara deoarece este usor excitanta, creste tonusul nervos,
putand da insomnie.

MESTEACANUL MESTEACANUL MESTEACANUL MESTEACANUL
(Betula alba, sin. Betula pendula) (Betula alba, sin. Betula pendula) (Betula alba, sin. Betula pendula) (Betula alba, sin. Betula pendula)
Inca din vechime, mesteacanul era folosit in
tratarea multor boli, incat pe drept cuvant i se spunea
"arborele vietii".
De la mesteacan se intrebuinteaza frunzele,
mugurii, coaja si seva. La noi in tara, in mod curent, se
utilizeaza frunzele - Folium Betulae - pentru a mari
diureza.
Frunzele contin saponine, o substanta amara,
mucilagii, tanin de natura pirocatehinica, ulei volatil, un
glicozid de natura flavonica (betulina), zaharoza, rezine
etc.
Indicaii:
- mesteacanul este utilizat cu succes in
hipercolesterolemie, unul din efectele sale principale fiind
acela de a actiona atat la nivel hepatic cat si biliar si
intestinal, avand ca urmare scaderea colesterolemiei
crescute si readucerea la normal a concetratiei de
colesterol in sange;
- actioneaza la nivel intestinal avand efect
detoxifiant pe flora locala (dar si general) fiind util in combaterea constipatiei. Accelereaza
secretiile gastrice si amelioreaza digestia;
- este un puternic diuretic, reducand edemele si detoxifiind organismul (atentie, poate duce
la deshidratare);
- pentru ca reduce colesterolemia si este diuretic mesteacanul are si efecte antihipertensive,
scazand usor tensiunea arteriala;
- este un bun calculolitic, dizolvand calculii mici biliari si prevenind sau ameliorand litiaza
biliara;
- bun antiinflamator, inclusiv articular;
- prezinta beneficii in guta;
33
- accelereaza detoxifierea organismului prin intensificarea transpiratiei, mai ales in caz de
efort fizic;
- este util in litiaza renala dar si in infectiile renale (cistite, nefrite etc);
- avand efecte dezinfectante, este util in infectiile digestive, bacteriene sau parazitare
(atentie, a nu se folosi ca tratament exclusiv);
- diabet, scazand usor glicemia;
- reumatism;
- guta;
- afectiuni respiratorii: raceala, guturai, bronsita etc.;
- boli hepatice si ascita;
- tonic capilar, accelerand cresterea parului;
- bun regenerant al plagilor, accelerand vindecarea si se foloseste pentru aceste efecte in
amestec cu arnica si coada soricelului (in proportii egale).
Ceaiul de mesteacan, prin diureza puternica pe care o produce, face sa se elimine toxinele
din corp, stimuleaza schimburile organice, avand in acelasi timp si o actiune depurativa. Multe boli
de piele sunt influentate in bine de o cura facuta cu acest ceai. Diureza produsa are o actiune
favorabila in reumatism, guta, inflamatii articulare si nefrite cronice. Se recomanda in formele
cardio-renale insotite de edeme si albuminurie, contribuind la eliminare apei retinuta in tesuturi. Nu
provoaca iritatii ale parenchimului renal. Favorizeaza eliminarea acidului uric si colesterolului.
Infuzia din frunze de mesteacan se prepara in modul urmator: peste 20 g. frunze maruntite
(2-3 linguri) se toarna 200 g. apa clocotita. Se acopera si se lasa pana se raceste la 40 grade C, apoi
se adauga un varf de cutit de bicarbonat de sodiu care neutralizeaza acidul betuloretinic, deoarece
acesta micsoreaza actiunea diuretica a frunzelor de mesteacan. Dupa 6 ore, se strecoara si se bea
lichidul in doua reprize, la un interval de 4 ore.
Extern, baile cu frunze de mesteacan intaresc radacina parului si influenteza in bine iritatiile
parului.
Cercetarile mai noi arata ca spre deosebire de frunze si muguri, seva de mesteacan nu are
actiune diuretica. Mugurii, datorita uleiului volatil pe care-l contin, au proprietati antibiotice.

PUFULITA CU FLORI MICI PUFULITA CU FLORI MICI PUFULITA CU FLORI MICI PUFULITA CU FLORI MICI
(Epilobium mont (Epilobium mont (Epilobium mont (Epilobium montana, E. hirsutum) ana, E. hirsutum) ana, E. hirsutum) ana, E. hirsutum)

Sub aceeai denumire populara sunt cunoscute
mai multe specii de pufuli, strns nrudite ntre ele i cu
efecte terapeutice practic identice. Am trecut la denumiri
tiinifice doar dou specii, mai frecvent folosite, n
realitate ele fiind mai multe.
Practica a artat c aceast plant are dou virtui
terapeutice principale: efectul regenerativ extraordinar
asupra ficatului (de unde i utilizrile n tratamentul
cirozei) i efectul asupra prostatei (alturi de ghimpe -
Xanthium spinosum, pufuli este un remediu
incomparabil ca eficien n tratarea adenomului de
prostat).
Aciuni:
Intern: antiinflamator bun, antitumoral bun
(acioneaz n special asupra aparatului reno-urinar i
asupra prostatei), astringent mediu, colagog mediu,
coleretic mediu, depurativ bun, dezinfectant mediu-slab,
34
diuretic bun, emolient mediu, hemostatic mediu-slab, hipocolesterolemiant mediu-slab,
imunostimulator (n special pe segmentul reno-urinar, hepatic i cel genital) bun, regenerator bun al
esuturilor, stimulent puternic al funciei hepatice, stimulent i reglator al produciei de secreii
gastro-intestinale.
Indicaii:
Intern:
- prostatit, adenom de prostat, adjuvant n tratarea cancerul de prostat.
- hepatit, hepatit cronic evolutiv, ciroz hepatic - pulbere, 4 lingurie pe zi, pe stomacul
gol. Se combin excelent cu anghinarea QCynara scolymus) i rostopasca (Chelidonium majus). Se
va urma totodat un regim alimentar lacto-vegetarian, fr prjeli sau alcool.
- enterit (adjuvant), diabet (adjuvant).
- boli renale i urinare: nefrit, pielonefrit, cistit, uretrit negonococic (n cea gonococic
este adjuvant la terapia medicamentoas specific).
- ulcer gastrointestinal (adjuvant).
Infuzia combinat (reeta pentru obinerea a 250 ml.) - 1-2 lingurie de pulbere de pufuli
cu flori mici se las la nmuiat ntr-o jumtate de can de ap de seara pn dimineaa, cnd se
filtreaz; maceratul se pstreaz, iar pulberea rmas se oprete cu o jumtate de can de ap
fierbinte timp de 20 de minute, dup care se las la rcit; se combin cele dou extracte; se bea
nainte de mas cu un sfert de or acest preparat. Doza - 3 cni pe zi.
Precauii:
Tratamentele se vor realiza n cure de 2-3 luni cu pauz de o lun. Unele studii realizate
asupra acestei plante au artat c realizarea continu (fr pauz) a tratamentului pe durata mai
multor luni sau chiar ani de zile poate s genereze n timp creteri ale tensiunii arteriale. Persoanele
care se confrunt cu hipertensiune vor avea grij n mod special s realizeze aceste pauze n
tratamentul cu pufuli.

ROINITA ROINITA ROINITA ROINITA
(Melissa officinalis) (Melissa officinalis) (Melissa officinalis) (Melissa officinalis)

Infuzia combinata de melisa este un excelent leac pentru diskinezia biliara (fiere lenesa),
pentru colecistita si un adjuvant contra litiazei biliare. Studii preliminare arata o actiune favorabila a
extractelor de roinita contra hepatitei virale. Se pare ca aceasta planta este un adevarat inamic al
virusurilor.
Planta melifera, cu flori albe-liliachii, raspandind o mireasma aseamanatoare cu lamaia,
prefera poienile insorite din padurile de stejar, salcam sau fag, bogata in nectar, apreciata de albine
de unde au derivat si multe denumiri ale plantei.
Folosita ca mirodenie pentru gustul proaspat de lamaie, la aromarea bauturilor dar mai ales
ca planta medicinala.
Vestiti medici ai antichitatii o recomandau pentru diverse afectiuni: Dioscoride pentru
purificarea sangelui si muscatura de serpi, Pliniu pentru intarirea vederii, Hildegard van Binger
pentru linistirea spiritului, medicii arabi pentru intarirea inimii.
35
In scop terapeutic se foloseste partea aeriana (tulpina, frunze, flori) culese pe timp frumos,
insorit, fara vant (vantul determina imprasterea uleiurilor volatile, principii active importante din
punct de vedere curativ).
Compozitie: uleiuri volatile, saponine,
citroneol, citral, principii amare, taninuri, acid cafeic,
acid ursolic, acid oleanoic, stachioza, vitamina C, saruri
minerale.
Actiune: calmanta, sedativa, stimuleaza
memoria, reduce starea de agitatie la nivelul sistemului
nervos, favorizeaza gandirea pozitiva si optimista,
invioreaza mintea, echilibreaza emotiile, inhiba actiunea
hormonulu tiroidian (are actiune hipotiroidina),
reglatoare a actibvitatii hormonale a gonadelor, combate
tulburarile de ciclu menstrual (sindrom premenstrual,
menstre neregulate), tulburari menopauzale, actiune
antitumorala, antiinflamatorie, antialgica,
decontracturanta, antispastica, antivirala (este un
adevarat inamic al virusilor herpetic, viral, hepatic).
Indicatii: stari de oboseala, agitatie nervoasa,
boala Alzheimer, tulburari de memorie, tulburari neuro-
vegetative pe fond psihic, depresie, anorexie psihica,
hipertiroidie, reumatism articular, oprind chiar
procesele degenerative la nivelul articulatiilor.
Pulberea se obtine prin macinarea fina a plantei
uscate, se administreaza cate jumatate lingurita rasa de
3 - 4 ori pe zi.
Infuzia se prepara dintr-o lingurita de pulbrere la o cana de apa clocotitsa, infuzata 2-3
minute, apoi se strecoara si se consuma 2-3 cani pe zi.
Infuzia combinata se prepara din 3-4 linguri de roinita maruntita puse la macerat in 500 ml
apa rece si lasate de seara pana dimineata la temperatura camerei, apoi se filtreaza iar planta ramasa
dupa fitrare se fierbe in alta jumatate litru de apa, se lasa sa se raceasca, apoi se strecoiara si se
amesteca cele 2 extracte. Se foloseste intern (2-3 cani pe zi) cat si extern sub forma de comprese.
Tinctura se prepara din 10 linguri de pulbere de roinita la 200 ml alcool de 70 de grade,
lasate la macerat timp de 3 saptamani, apoi se strecoara si se depoziteaza in sticlute inchise la
culoare, bine inchise, la loc racoros si ferite de lumina. Se administreaza cate o lingurita de 3- 4 ori
pe zi eficienta impotriva infectiilor virale (gripa, herpes, hepatite).
Vinul de roinita se prepara dintr-un litru de vin natural alb in care se pun 20 linguri de
pulbere de roinita, se lasa la macerat 3 saptamani, se filtreaza si se consuma cate 1-2 linguri inainte
de masa pentru stimularea digestiei, combaterea spasmelor, flatulentei.
Uleiul de roinita se prepara dintr-un litru de ulei de floarea soarelui in care se adauga 30 de
linguri de pulbere de roinita, se lasa la macerat timp de 2- 3 saptamani, apoi se strecoara si poate fi
folosit atat intern la aromarea salatelor cat si extern pentru calmarea durerilor articulare,
nevralgiilor, crampelor musculare (prin masarea zonelor afectate).
Mixtura de roinita, este o veche reteta pastrata de la calugarii benedictini si consta in
amestecul a 2 galbenusuri de ou cu 2 lingurite de tinctura de roinita, 1 lingurita pulbere de busuioc,
amestecul obtinut se consuma dimineata pe stomacul gol; este revigorant, tonifiant.
Contraindicatii: nu se administreaza pe termen lung pacientilor cu hipotiroidie; se
administreaza cu precautie la persoanele care utilizeaza sedative sau calmante de sinteza.

36
ROSTOPASCA ROSTOPASCA ROSTOPASCA ROSTOPASCA
(Chelidonium majus) (Chelidonium majus) (Chelidonium majus) (Chelidonium majus)

Rostopasca este o planta cu multiple
proprietati curative, recunoscuta si folosita pentru
efectele sale vindecatoare inca din antichitate,
motiv pentru care se bucura de o apreciere
crescanda in randul medicinei si tratamentelor
naturiste.
Probabil cea mai importanta utilizarea a
acestei plante este cea din bolile hepatice.
Rostopasca este un adevarat panaceu pentru bolile
de ficat de orice natura. Si-e dovedit eficienta in
tratarea hepatitei A, hepatitei B, cirozei hepatice.
Prin efectele sale drenoare si tonice stimuleaza
regenerarea celulei hepatice.
Totodata functioneaza si ca un bun
antiviral, motiv pentru care hepatitele se pot
ameliora sau chiar vindeca in urma administrarii
preparatelor de rostopasca.
Aciuni:
Intern: antibacterian puternic i cu spectru
larg, citostatic bun, antiinflamator puternic,
antiseptic foarte puternic, antispasmodic puternic, antiviral puternic (aciune asupra virusurilor
gripale, a celui herpetic i hepatic, a papilomavirusurilor), calmant bun, hipocolesterolemiant bun,
coleretic puternic, excitant mediu, hipotensor, narcotic slab, purgativ mediu-slab, tonic hepatic
foarte puternic, tonic amar puternic, tonic cardiac bun, vermifug bun.
Extern: antiinflamator ocular (doar aplicat pe pleoape, deoarece direct pe ochi este extrem
de duntoare), antiinfecios cu spectru larg (bacterii, fungi, protozoare, virusuri), antipruriginos
slab, antitumoral puternic (fapt acceptat chiar dac mecanismul de aciune nu a fost deocamdat
elucidat), cicatrizant bun.
Indicaii:
Intern: - se folosete numai la recomandarea i sub controlul medicului!!!
- icter, hepatit viral A, B i C, afeciuni hepatobiliare (diskinezie biliar, calculoz biliar,
atonie vezicular, colici biliare) -pulbere. Se administreaz n cure de minim o lun.
- ciroz hepatic - pulbere. Face o combinaie redutabil cu pufulia cu flori mici (Epilobium
montan) i anghinarea (JCynara scolymus).
- boli de splin, afeciuni intestinale (spasme, inflamaii, infecii).
- tuse spasmodic, astm, catar bronic.
- gut, reumatism.
- constipaie aton.
- febr intermitent.
- angin pectoral (adjuvant), arterioscleroz cerebral, ateroscleroz, valori crescute ale
colesterolului.
- isterie, insomnie, nelinite.
- psoriazis, boli de piele persistente.
- lipomatoz.
Extern:
- inflamaii cronice ale ochilor, ulceraii cronice ale ochilor, blefarit, cheratit.
- negi, btturi, cheratit.
- fibrom uterin.
37
- cancer de piele.
- infecii cronicizate la nivelul pielii; ulcere vechi, atone, ale pielii.
- infecii genitale cu papiloma, candida, trichomonas.
Pulberea se administreaz intern numai la recomandarea i sub supravegherea medicului-
planta se macin fin cu rnia electric de cafea dup care se cerne prin sita pentru fin alb. Se ia,
de regul, 1 vrf de cuit (0,25 grame) de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ine sub limb
vreme de 10-15 minute, dup care se nghite cu ap. Pulberea nu se pstreaz mai mult de 10 zile,
Infuzia combinat concentrat (reeta pentru obinerea a 250 ml.) - 4 lingurie de pulbere
de rostopasc se las la nmuiat ntr-o jumtate de can de ap de seara pn dimineaa, cnd se
filtreaz; maceratul se pstreaz, iar pulberea rmas se fierbe cu o jumtate de can de ap 1-2
minute, dup care se las la rcit; se combin cele dou extracte. Se folosete numai pentru uz
extern.
Cataplasm - planta se macin fin cu rnia electric de cafea, dup care se amestec ntr-
un vas cu ap cldu pn se formeaz o past, care se pune ntr-un tifon i se aplic pe locul
afectat.
PRECAUII:
Intern: planta este toxic pentru om, producnd atunci cnd este luat n doze mari (peste 7
grame) bicarea gurii, arsuri i mncrimi n gt, greuri, vrsturi, diaree, urinare cu snge, dureri
de cap, n doze foarte mari chiar ameeli, delir, halucinaii, congestie pulmonar.
Extern: planta sau extractul de plant nu trebuie s ajung n contact cu ochii. Dei are rol
cicatrizant, nu se va aplica pe rni proaspete i sngernde, din cauza toxicitii ei.
n caz de intoxicaii cu rostopasc se apeleaz la ajutorul medical specializat, iar pn la
venirea medicului se provoac vrsturi cu ap cald ingerat n cantiti mari, se ia ceai de nalb
sau de semine de in n lapte dulce. Se fac friciuni cu alcool.
Contraindicaii:
Intern rostopasc este contraindicat femeilor gravide, precum i copiilor sub 4 ani.

SCHINELUL SCHINELUL SCHINELUL SCHINELUL
(Cnicus benedictus) (Cnicus benedictus) (Cnicus benedictus) (Cnicus benedictus)

Schinelul este o planta din flora spontana europeana, care se dezvolta mai ales in zona
mediteraneana.
In Romania este raspandita in locuri insorite, pe soluri umede si se cultiva in Prahova,
Buzau si Giurgiu.
Schinelul poate creste pana la 1 m inaltime, are tulpina in 5 muchii, acoperita cu peri lanosi,
de culoare verde.
Frunzele sunt alungite, au nervuri proeminente, sunt albicioase si paroase, cu varf ascutit si
spinos dintate pe margini.
Florile sunt galbene sau verde-deschis si infloresc in iunie-iulie.
Printre elementele chimice din compozitia plantei se numara: ulei volatil, benedictina,
cnicina, fitosterine si glicozidele lor, substante amare, acizi grasi, tanin, acizi rezinici, un principiu
antibiotic, mucilagii, vitamina B1, acid nicotinic.
Actiuni: stimuleaza secretiile gastrice, dezinfectant, antibiotic, depurativ, febrifug,
stimuleaza pofta de mancare, stimulent al sistemului nervos, sedativ al durerilor reumatismale, iar
extern este antiseptic si trofic.
In fitoterapie este utilizata partea aeriana a plantei, ce se recomanda a se recolta din iunie
pana in septembrie.
38
Afectiuni:
Intern: - afectiuni hepatice, ascita, astm,
constipatii cronice, crapaturi pe san, diuretic, febra,
fortificarea organismului; gastrita, hipoaciditate,
rani purulente, reumatism, stimulent al digestiei,
tuse.
Extern: - arsuri, degeraturi, ulceratii.
Majoritatea acestor afectiuni pot fi tratate
cu ajutorul ceaiului de schinel; acesta se
recomanda a se bea treptat (o cana) cu 30 de
minute inainte de fiecare masa principala, sau a
tincturei rezultata in urma macerarii in alcool a
plantei timp de o saptamana.
Arsurile, degeraturile si diferitele ulceratii
ale pielii se recomanda a se trata cu bai si
cataplasme de schinel. Schinelul, spre deosebire de
alte plante nu trebuie uscat la soare, ci la umbra,
astfel riscam pierderea proprietatilor medicinale
ale plantei.
Mod de intrebuintare:
Infuzia se obtine din 10 g de planta
maruntita la 250 ml de apa; se ndulceste cu zahar
si se bea cu un sfert de ora inainte de masa.
Tinctura se obtine din 20 g de planta la
100 ml de alcool de 70 gr, n care se tine timp de 7-8 zile. Se iau 40-50 picaturi n apa sau vin cu 30
de minute nainte de mese.

SULFINA SULFINA SULFINA SULFINA
(Melilotus officinalis) (Melilotus officinalis) (Melilotus officinalis) (Melilotus officinalis)

Sulfina este o planta erbacee, ce obicei bianuala, ce creste pe soluri aride, pietroase.
Altitudinal creste din zona de campie pana la 1200-1400m, mai frecventa la altitudini medii. Este
raspnadita prin locuri cultivate si necultivate, prin fanete, semanaturi, pe marginea drumurilor si
cailor ferate, in toate judetele tarii.
In scopuri medicinale se recolteaza numai florile. Recoltarea se face in timpul inflorii
plantei.
Intrucat, printr-o uscare defectuoasa a plantei se poate forma un derivat al cumarinei
dicumarolul, cu actiune inhibanta asupra producerii de trombina, respectiv de diminuare a
capacitatii de coagulare a sangelui, la noi, utilizarea terapeutica este limitata ca arotimatizant in
compozitia tigarilor antiasmatice.
Este un calmant psihic i cardiac deosebit, are efecte somnifere, diminueaz sensibilitatea la
durere i echilibreaz activitatea psihic. n tratamentele de lung durat ale bolilor reno-urinare,
genitale, hepatice, are efecte blnde, dar puternice.
Aciuni:
Intern: anestezic slab, anticoagulant puternic (antiagregant plachetar), antiinflamator mediu,
antispastic bun, astringent mediu-slab, calmant bun, digestiv mediu-slab, diuretic puternic, emolient
bun pentru cile respiratorii i urinare, favorizeaz regenerarea esutului hepatic (aciune puternic),
somnifer mediu (hipnotic), hipotensiv mediu-slab.
39
Extern: analgezic slab, antiinflamator bun,
astringent mediu, emolient bun, cicatrizant bun.

Indicaii:
Intern:
- tromboflebit, embolii, varice, arterit.
- inflamaii ale tubului digestiv (gastrice, ale
colonului i ale intestinului subire).
- boli de stomac care apar pe fond de stres:
gastrit hiperacid, ulcer gastro-duodenal.
- icter, hepatit acut i cronic, boli de ficat n
general - infuzie combinat. Se beau 2-3 cni pe zi, n
cure de 30 de zile cu 10 zile de pauz.
n ciroza umed se administreaz sub form de
pulbere, n asociere cu anghinarea {Cynara scolymus)
n proporii egale.
- migrene, dureri de cap, vom,
subponderalitate.
- nevralgii.
- angoas, nervozitate, insomnii.
- dureri reumatismale.
- dureri uterine, retenii urinare, cistit.
Alte utilizri interne:
Iarba de sulfin sub form de pulbere sau de infuzie combinat mai este indicat n: bronite
i catare bronhice, dispepsii, colici renale i gastrice, tulburri de menopauz.
Extern:
- inflamaii oculare (conjunctivite, blefarite, ulcior).
- metrite, metro-anexite.
- colici abdominale.



Infuzia combinat (reeta pentru obinerea a 250 ml.) - o linguri de pulbere de sulfin se
las la nmuiat ntr-o jumtate de can de ap de seara pn dimineaa, cnd se filtreaz; maceratul
se pstreaz, iar pulberea rmas se oprete cu o jumtate de can de ap fierbinte timp de 20 de
minute, dup care se Ias la rcit; se combin cele dou extracte; acest preparat se bea cu un sfert de
or nainte de mas. Doza - 3 cni pe zi.

40
SUNATOAREA SUNATOAREA SUNATOAREA SUNATOAREA
(Hypericum perforatum) (Hypericum perforatum) (Hypericum perforatum) (Hypericum perforatum)

Virtutile terapeutice ale sunatoarei sunt bine
cunoscute inca din cele mai vechi timpuri, de-a
lungul veacurilor ea facandu-si un renume aparte
printre plantele medicinale.
In manuscrisele lui Galenus (unul din
parintii farmaciei), care sunt pastrate in arhivele din
Vatican, aceasta planta medicinala este descrisa ca
fiind utila intr-o larga varietate de afectiuni.
Principiul activ cel mai important al
sunatoarei este o substanta de culoare rosu-bruna,
numita hipericina, care se poate usor observa
datorita culorii, atunci cand se prepara tinctura din
sunatoare.
Ulei volatil, flavonozidul hiperozid,
substanta coloranta-hipericina, colina, rezine,
fitoncide, beta caroten.
Cicatrizant, antiseptic, coleretic-colagog,
antidiareic.
Mai multe studii arata ca unele substante
active din sunatoare (hipericina si hiperforina in
special) ataca virusii care produc hepatita de tip B si C. Testele de laborator facute in acest sens sunt
promitatoare, insa studiile sunt inca in curs de desfasurare. Ceea se poate spune cu siguranta in
momentul de fata este ca sunatoarea, fie si doar ca adjuvant, e de un real folos in tratamentul
hepatitei. Ea reduce ritmul de evolutie al bolii, ajuta la tinerea sub control a tensiunilor emotionale
care sunt foarte periculoase in cazul celor cu probleme hepatice, protejeaza ficatul de procesele
distructive. Se recomanda infuzia combinata de sunatoare, cate un litru pe zi, in cure de 6
saptamani, urmate de alte 3 saptamani de pauza. Cei carora le este contraindicat aportul de lichide
vor lua pulbere de sunatoare, cate 4 lingurite pe zi.

Infuzia
Se prepara dintr-o lingurita de planta maruntita peste care se adauga o cana de apa clocotita
(200 ml), se acopera, iar dupa 15-20 minute se strecoara.
Se beau doua-trei cani pe zi (neindulcit) pentru tratarea diskineziei biliara (fiere lenesa,
enterocolite cronice).
Pentru persoanele care prezinta tendinta de a retine apa in organism, infuzia se prepara in
acelasi mod, dar folosind o lingura de sunatoare la o cana de apa clocotita, si vor bea o lingura de
ceai dupa fiecare masa.
Tot cu acest mod de preparare, dar cu consumul a 2-3 cani pe zi, se recomanda si pentru
tratarea de gastrite hiperacide, ulcer gastric, hepatite, hepatite cronice evolutive, colite cronice,
colecistite.
Infuzie impotriva gastritei: se prepara din 1-2 linguri de planta uscata, maruntita, la o cana
(200 ml) cu apa clocotita.
Infuzie impotriva problemelor dentare: se face o infuzie din doua linguri de planta uscata si
maruntita la o cana de apa clocotita.
Infuzie impotriva ranilor si nevralgiilor: se face o infuzie din 30 g planta la un litru de apa
clocotita.

41
Maceratul in ulei
Se prepara din 20 g de sunatoare bine maruntita care se umecteaza cu 20 ml alcool de cel
putin 70%, timp de 12 ore, dupa care se adauga 200 ml de ulei de floarea-soarelui.
Se incalzeste pe abur timp de 3 ore, amestecand din cand in cand.
Se mai lasa la macerat 2-3 zile, dupa care se filtreaza in sticle de culoare inchisa, se astupa
bine cu dop si se pastreaza la loc racoros.
Se ia cate o lingurita de ulei de sunatoare dupa fiecare masa pentru diskinezie biliara,
stimularea functiei hepatice, gastrite hiperacide si ulcer gastric.

TREI FRATI PATATI TREI FRATI PATATI TREI FRATI PATATI TREI FRATI PATATI
(Viola tricolor) (Viola tricolor) (Viola tricolor) (Viola tricolor)

Este o plant cu un aspect foarte variabil n funcie
de zona n care crete.
Din punct de vedere terapeutic poate fi considerat
fr a grei regina plantelor medicinale purificatoare. Iarba
de trei frai ptai este n acelai timp diuretic i
depurativ, laxativ i emetic.
Aciuni:
Intern: antiastmatic bun, fluidific secreiile
bronice, expectorant puternic, antialergic puternic,
catalizeaz eliminarea produilor de dezasimilaie,
depurativ puternic, diuretic bun, emetic mediu-slab
(vomitiv), laxativ slab, stimulent al activitii rinichilor,
colagog mediu-slab, sudorific mediu.
Indicaii:
Intern:
- astm, bronit astmatifbrm, boli respiratorii
cronice.
- bronit tabagic, tabagism.
- alergie de diverse etiologii, bronit i astm
alergic, rinit alergic, rino-sinuzit.
- acnee juvenil, acnee.
- psoriazis, dermatoze rebele la alte forme de tratament, furunculoz, adjuvant n
tuberculoza cutanat.
- gut, reumatism cronic, reumatism degenerativ.
- deficiene imunitare, predispoziie la rceli i grip.
- intoxicaii diverse.
- hepatit (adjuvant) - pulbere.
- insuficien renal.
- constipaie, constipaie cronic.
- n curele naturale de dezintoxicare a organismului.
Intern mai este consemnat cu succes folosirea acestei plante (ca adjuvant), sub form de
pulbere i infuzie combinat, n: hemoroizi, varice, ciroz, edeme asociate bolilor cardiovasculare.
pentru fin alb. Se ia, de regula, o liguri ras de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ine sub
limb vreme de 10-15 minute, dup care se nghite cu puin ap. Se poate mnca dup minim 30 de
42
minute de la administrarea plantei. Pulberea nu se pstreaz mai mult de 10 zile, deoarece i se
altereaz proprietile.
Infuzia combinat (reeta pentru obinerea a 250 ml.) - 1-2 lingurie de pulbere de trei frai
ptai se las la nmuiat str-o jumtate de can de ap de seara pn dimineaa, cnd se filtreaz;
maceratul se pstreaz, iar pulberea rmas se oprete cu o jumtate de can de ap fierbinte timp
de 20 de minute, dup care se las la rcit; se combin cele dou extracte; acest preparat se bea cu
un sfert de or nainte de mas. Doza - 3 cni pe zi.

TRIFOISTE DE BALTA TRIFOISTE DE BALTA TRIFOISTE DE BALTA TRIFOISTE DE BALTA
(Menyanthes trifoliata) (Menyanthes trifoliata) (Menyanthes trifoliata) (Menyanthes trifoliata)

Planta perena, inalta de 15-30 cm, avand in
pamant un rizom lung, gros si ramificat. Frunzele apar in
varful rizomului, sunt trifoliate, lung petiolate, avand o
teaca ce inconjoara rizomul. Florile sunt de culoare alb-
roza asezate pe o codita lunga, caliciul si corola avand 5
diviziuni. Petalele prezinta pe fata interna numerosi peri
alburii. Staminele au anterele rosii-violacee. Infloreste in
lunile mai-iunie. Creste prin locurii umede, mlastini,
lunci din regiunea de campie si munte.
De la trifoiste se recolteaza frunzele cu sau fara
petiol in perioada infloririi. Se va evita smulgerea
frunzelor, deoarece rizomii ies cu usurinta din pamant
ceea ce ar duce la distrugerea acestei plante. Frunzele se
usuca cat mai repede dupa recoltare. Uscarea se face in
locuri aerisite.
Aceasta planta contine urmatoarele substante:
trifolina - un trifoliozid echivalent cu 3 alactozid-
camferol, loganina (un glicozid amar identic cu
meliatina), gentianina (un alcaloid prezent in gentiana), o
substanta amara glicozidica: meniantina care la hidroliza
da fructoza si meniantol.
Aciuni: tonic amar, eupeptic, emenagog, colagog, antitiroidian, febrifug, stimuleaza
functiile hepatice, produce echilibru neuro-vegetativ.
Indicaii:
Intern: - afectiuni hepatice, afectiuni neuro-vegetative, afectiuni tiroidiene, anorexie, astm,
febra, hepatite, amenoree.

Infuzie - se toarna o cana de apa fierbinte peste 1-2 lingurite de planta uscata si se lasa la
infuzat 10-15 min. Se bea de trei ori pe zi.
Tinctura - 1-4 ml de tinctura de trei ori pe zi.

43
T T T TINTAURA INTAURA INTAURA INTAURA
(Centaurium umbellatum) (Centaurium umbellatum) (Centaurium umbellatum) (Centaurium umbellatum)

intaura este un stimulent digestiv, un
tonic hepatic i un drenor biliar excelent, fr
egal aproape n flora noastr.
Ca i tonic amar este considerat cea
mai bun din flora european, avnd efecte de
stimulare a secreiilor gastrice i intestinale,
de nlturare a inapetenei, a atoniei gastrice i
intestinale.
Aciuni:
Intern: antibiotic mediu-slab, antifebril
foarte puternic (mai ales n doze mari are
efect rapid, dar din pcate nu este persistent),
antiinflamator bun, aperitiv foarte puternic,
stomahic bun, carminativ mediu-slab
(mpiedic formarea gazelor abdominale mai
ales la persoanele cu dispepsie), colagog
(favorizeaz secreia de bil) i coleretic
(favorizeaz evacuarea bilei) foarte puternic,
tonic digestiv puternic, tonic amar foarte
puternic (este considerat cel mai bun tonic
amar din flora european), depurativ bun, laxativ slab (apar ns efecte puternice la persoanele cu
constipaie aton), vermifug mediu, cicatrizant mediu-slab.
Extern: cicatrizant mediu, vulnerar mediu.
Indicaii:
Intern:
- digestii dificile.
- balonare (meteorism).
- anorexie.
- constipaie aton.
- infecii intestinale.
- congestie hepatic, hepatit (adjuvant).
- diskinezie biliar.
- guturai (rceal), grip
- febre, febre intermitente, malarie (adjuvant).
- stri de slbiciune general, convalescen.
- acnee i afeciuni ale pielii (adjuvant).
Iarba de intaur mai este indicat n: anemie, sciatic, nevralgii, scrofuloz, oxiuri.
Extern:
- oxiuri.
- rni, eczeme.
Infuzia combinat (reeta pentru obinerea a 250 ml.) - o linguri de pulbere de intaur se
las Ia nmuiat ntr-o jumtate de can de ap de seara pn dimineaa, cnd se filtreaz; maceratul
se pstreaz, iar pulberea rmas se oprete cu o jumtate de can de ap fierbinte timp de 20 de
minute, dup care se las la rcit; se combin cele dou extracte; acest preparat se bea cu un sfert de
or nainte de mas. Doza - 3 cni pe zi.
44
Maceratul la rece - se prepar dintr-o linguri de pulbere de intaur la o can cu ap. Se
las la macerat timp de 7-8 ore, dup care se filtreaz. Se administreaz de 2-3 ori pe zi, pe
stomacul gol.
Maceratul la rece concentrat - se prepar la fel ca i maceratul la rece, cu precizarea c n
loc de 2-3 lingurie de pulbere la o can se folosete o lingur de pulbere la o can cu ap.
pentru fin alb. Se ia, de regul, 1 de linguri ras de 3 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se
ine sub limb vreme de 10-15 minute, dup care se nghite cu puin ap. Se poate mnca dup
minim 30 de minute deIa administrarea plantei. Pulberea nu se pstreaz mai mult de 10 zile,

VINARITA VINARITA VINARITA VINARITA
(Asperula (Asperula (Asperula (Asperula odorata) odorata) odorata) odorata)

Planta ierboasa , perena, cu rizom dezvoltat si
ramificat. Tulpina este simpla, inalta de 10-25 cm,
tetragonala. Frunzele lenceolate lucitoare, neparoase, cu
marginilesi nervura mediana aspru paroase sant dispuse
verticilat, cate 6-8 intr-un verticil. Florile albe, pediculate,
dispuse in corimbe terminale, au corola campanulata,
lunga de 3-5 mm, deosebindu-se prin aceasta de sanziene
(Galium). Au miros placut. Fructul uscat este acoperit cu
peri tari si recurbati .
Creste prin locuri umbroase , in paduri , mai ales
de fag.
Planta intreaga, fara radacina, se aduna in timpul
infloririi, mai-iunie, si se usuca la umbra, dar cat mai
repede posibil. Se pastreaza in incaperi uscate. Trebuie sa
fie uscata cu flori albe.
Vinarita a fost cunoscuta inca din timpuri
stravechi, fiind intrebuintata ca tonic pentru inima si ficat,
dar si in calmarea starilor de nervozitate, a tahicardiilor, si
echilibrarea pulsului si alungarea insomniilor.
Vinarita este recomandata pentru tratarea si vindecarea bolilor de ficat, rinichi, problemelor
respiratorii, afectiuni ale pancreasului, afectiuni ale splinei, hidropizie, hepatita.
Aciuni: antispastic, sedativ, tonic, digestiv, diuretic, antiseptic.
Indicaii:
Intern: - labilitate psihovegetativa mare, emotivitate, insomnie, agitatie, palpitatie, anxietate,
nevralgie, dispepsie, insuficienta hepatica, icter, litiaza renala, hidropizie, edeme.
Infuzie: 1lingurita cu varf se infuzeaza 3 minute in 250 ml apa clocotita. Se strecoara. Se
beau 3 cani pe zi, indulcit cu miere.

Vinarita in doze mari produce fenomene de intoxicare ce se manifesta prin dureri de cap,
ameteli, iar in exces, exitus!!!

45
VOLBURA VOLBURA VOLBURA VOLBURA
(Convolvus arvensis) (Convolvus arvensis) (Convolvus arvensis) (Convolvus arvensis)

Volbura face parte din flora spontana din Europa si
Asia.
In Romania este intalnita in intreaga tara, in zona
de campie si de deal, ca buruiana de culturi, pe pajisti, pe
marginea drumurilor, etc.
Rochita-randunicii este o planta erbacee, cu tulpina
rasucita, cataratoare sau taratoare, care poate ajunge pana
la 2 m lungime.
Radacina este lunga si subtire, de culoarea alba.
Frunzele sunt ovale sau sagitate, au codita lunga,
dispuse in spirala, cu marginea ondulata.
Florile au forma de palnie, sunt albe sau roz pal si
se disting pe suprafata lor 5 dungulite subtiri violacee,
sunt placut mirositoare si infloresc din mai pana in
septembrie.
In fitoterapie este utilizata intreaga planta, care
trebuie smulsa impreuna cu radacinile, in lunile aprilie-
mai.
Volbura este o planta medicinala ce contine si
vitamina C, fiind apreciata ca laxativ, colagog, coleretic-
colagog.
In medicina populara, volbura era utilizata pe post de tratament impotriva ranilor, negilor,
ulcerului gastric, tusei, racelii.
Astazi volbura cunoaste utilizari si in tratarea constipatiei, colecistitei, afectiunilor hepatice,
balonarilor, crampelor intestinale, avand rolul de a mari secretia biliara.
Ceaiul de volbura, baut dimineata pe stomacul gol, vindeca bolnavul de constipatie si
afectiuni hepatice.
Compozitie chimica: medicinal se foloseste ntrega planta (Herba Convulvuli) contine:
rezinede natura glicozidica, asemanatoare cu cele din import de la tuberii de Jalapa (Tubera
Jalapae), convolvulina, jalapina, tanin, vitamina C, substante minerale. Se gasesc n toata planta, n
special n radacini.
Actiuni: purgativ datorita rezinelor, coleretic si colagoga marind contractia vezicii biliare si
eliminarea bilei din vezica. Laxativ usor, dezintoxicant ajutnd la evacuarea toxinelor din intestin.
Se foloseste toata planta inclusiv radacina. Ajuta la cicatrizarea pielii.
Intra n compozitia ceaiurilor: hepatic si laxativ.
Principiile active maresc secretia biliara, influentand favorabil ficatul. Se pot lua sub forma
de tinctura cate doua-patru linguri pe zi, amestecate cu aceeasi cantitate de sirop sau miere, intreaga
cantitate se ia dimineata, pe stomacul gol.
Infuzie: (o lingurita la cana) bauta dimineata.
Tinctura: 20 g planta se pun la macerat 10 zile in 100 ml alcool 70 grade. Se filtreaza si se
pastreaza in flacoane inchise, colorate. Se administreaza 20-30 picaturi de 2 ori pe zi.

46
TINCTURA DE PROPOLIS TINCTURA DE PROPOLIS TINCTURA DE PROPOLIS TINCTURA DE PROPOLIS

Propolisul este un extract din mugurii arborilor (n special din mugurii de plop, dar nu
numai), care este cules i prelucrat de albine primvara devreme. Este, aadar, un produs de origine
vegetal, care pstreaz multe din proprietile plantelor din care a fost obinut, fiind mbogit ns
cu anumite substane secretate de albine. Rezultatul este un remediu cicatrizant, regenerativ,
antiseptic, reglator hormonal i stimulent imunitar de excepie.
Propolisul sub form de tinctur, administrat ca atare, nefiind aproape deloc solubil n saliv
i n sucurile gastrice, va trece pe traiectul digestiv i va fi eliminat fr a avea o aciune eficient
asupra organismului. Iat, aadar, proprietile i indicaiile tincturii de propolis:
Aciuni:
Intern: analgezic uor, antihemoragic bun, atifungic puternic (aciune puternic asupra
Candida albicans), antiseptic puternic al cilor respiratorii medii i superioare, antiseptic intestinal
i urinar bun, antiviral mediu, bacteriostatic i bactericid bun (anihileaz streptococii, stafilococii,
salmonella, proteus), febrifug bun, regenerant epitelial puternic, stimuleaz procesele de regenerare
n ansamblu, stimulent imunitar bun. Pentru aciunea sa antiviral, propolisul este de asemenea
indicat n hepatite, zona Zoster i herpes.
Extern: antiinfecios puternic i cu spectru larg, cicatrizant puternic, analgezic mediu,
regenerativ epitelial puternic.
Indicaii:
Intern:
- gutural, grip n faz incipient, dureri de gt (traheit, faringit), bronit cronic, tuse
uscat, tuse chintoas, tuse convulsiv.
- enterit, colit acut i cronic, infecii virale la nivelul intestinului i al tubului digestiv In
ansamblu.
- hipertensiune, ateroscleroz.
- adjuvant n hepatita de toate tipurile - se iau 30 de picturi de tinctur de propolis n miere
de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Tratamentul dureaz 3 luni.
- adjuvant n febr tifoid, meningit, alte boli infecioase nsoite de febr.
- nefrit, pielo-nefrit, cistit, infecii reno-urinare n general.
- prostatit, adjuvant n adenomul de prostat.
- infecii cu protozoarul Giardia lambria.
- tulburri de menopauz.
Extern:
- amigdalit, faringo-amigdalit, laringit.
- cancer mamar, cancer al pielii.
- rni deschise, arsuri de toate.
- eczeme infecioase.
- alunie, negi.
Se ia de regul 1/2 linguri de tinctur diluat ntr-o linguri de miere, de 3-4 ori pe zi.
Contraindicaii:
Alergie la propolis. Pentru a evita fenomenele neplcute, n cazul n care nu tii dac avei
sau nu intoleran la aceast tinctur, vei tace un test aplicnd-o mai nti din abunden pe o
poriune mic de piele, urmrind efectele care apar. n cazul n care ea nu determin nici un fel de
reacii nedorite (mncrimi, nroire, iritaie) se poate folosi cu succes.

Ceaiuri Care Curata Ficatul Si Spala Hepatita - Autor: Maria Magdalena LUPU

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ceaiuri Care Curata Ficatul Si Spala Hepatita - Autor: Maria Magdalena LUPU

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

2

Fitoterapia Fitoterapia Fitoterapia Fitoterapia in hepatita in hepatita in hepatita in hepatita

S-ar putea să vă placă și