Antibiotice naturale

Introducere
Antibioticele sunt substante chimice produse de microorganisme sau obtinute prin sinteza sau
semisinteza care, in doze foarte mici, inhiba dezvoltarea microorganismelor patogene.
Dupa descoperirea microbilor de catre L. Pasteur (1867), s-a observat ca anumite
specii microbiene se apara de alte specii prin producerea unor substante chimice nocive. Acest
fenomen a fost denumit antibioza, iar substantele chimice rezultate din metabolismul celulelor
vii poarta denumirea de antibiotic.
In 1885 V.Babes semnaleaza la randul sau, actiunea inhibanta a unor substante produse
de microorganisme, sugerand posibilitatea utilizarii acestora in scop terapeutic.
Primul antibiotic - Penicilina - a fost descoperit in 1929 de catre Fleming. Testele
asupra actiunii terapeutice ale Penicilnei sunt realizate de catre Florey si Chain abia in 19401941, fiind primul antibiotic utilizat in tratamentul uman.
O alta mare descoperire in domeniu apartine lui Waksman, care in 1944 descopera
Streptomicina , compus ce ofera tratamentul tuberculozei, fiind activa impotriva bacilului
declansator si anume Mycobacterium tuberculozis.
In 1950-1953 sunt izolate Oxitetraciclina si Tetraciclina apoi in1960 Rifampicina.
Dezvoltarea chimiei instrumentale a permis determinarea structurii produselor naturale astfel
ca apar, primele produsele de semisinteza Penicilinele de semisinteza, apoi cele ce se obtin
prin sinteza totala.
Numarul foarte mare de antibiotice cunoscute (naturale sau sintetice), a pus problema
clasificarii acestor produse. S-au propus mai multe criterii de clasificare, dupa cum urmeaza:
a) functie de natura microorganismului producator sunt antibiotice produse de :
bacterii (Gramicidina, Bacitracina, Polimixinele etc.)
actinomicete ( Streptomicina, Neomicina, Kanamicina etc.)
fungii ( Penicilina, Grizeofulvina etc.)
b) functie de structura chimica sunt compusi cu structura alifatica, aromatica,
heterociclica etc.
c) functie de biogeneza pot fi produse derivate din aminoacizi (Penicilinele), din
unitati acetat (Grizeofulvina), din glucide (Streptomicina) etc.
d) functie de actiunea farmacologica antibioticele se clasifica in antibacteriene,
antifungice, antivirotice, antituberculoase etc.

Antibiotice naturale:
Antibioticele de sinteza nu se pot lua decat la recomandarea medicului. La cele
naturale, in schimb, poti apela oricand ai nevoie sa-ti stimulezi sistemul imunitar sau cand
vrei sa invingi bolile de sezon
Usturoi, hrean, ceapa, ghimbir, ridiche neagra, propolis sau uleiuri volatile de brad, lavanda,
busuioc, cimbru, menta, eucalipt, lamaie. Antibioticele naturale inlatura primele simptome ale
racelii, te ajuta sa distrugi virusii si, in acelasi timp, sa-ti intaresti organismul. Nu te vei
vindeca mai repede daca folosesti antibiotice de sinteza, in schimb, poti contribui la aparitia
rezistentei bacteriene.
Ardeiul iute este unul dintre cele mai rapide remedii impotriva guturaiului, tusei si a durerilor
in gat, gratie capsaicinei, o substanta cu proprietati analgezice si antiinflamatoare.In cele ce
urmeaza am ales sa prezinta cateva din multitudinea de antibiotice naturale :
Propolisul, antibiotic natural

Propolisul are calitati deosebite terpeutice si antimicrobiene.

De fapt, ceea ce demonstreaza studiile recente nu este decat o redescoperire a virtutilor
inglobate in stupul albinelor de care grecii si egiptenii Antichitatii stiau sa profite din plin.
Inca din acele timpuri, s-a observat ca pentru a-si proteja stupul de agresiunea microbiana, de
acumularile de materii organice si pentru a mentine temperatura constanta, albinele apelau la
propolis, substanta produsa de ele.
Albinele foloseau, de asemenea, propolisul pentru a impiedica descompunerea
deseelor organice ale stupului. Astfel, s-a stabilit ca propolisul are proprietatea de a proteja
impotriva microbilor.
Avantaje
Studiile de ultima ora evidentiaza ca propolisul prezinta avantajul de a fi un veritabil
antibiotic natural, la fel de eficient ca streptomicina si penicilina, administrate frecvent.
Propolisul, ca si antibioticele obtinute industrial, are actiune decisiva asupra unui
mase de germeni cum sunt stafilococii, streptococii, unele bacterii. In plus, propolisul,
comparativ cu antibioticele industriale, nu prezinta efecte adverse. Studiile mai arata ca
simpla administrare a unei ratii de propolis sporeste capacitatea de functionare a creierului
pentru cel putin 6 ore. Propolisul s-a dovedit eficient in echilibrarea metabolismului,
prevenirea imbatranirii celulelor, reglarea sistemului hormonal si cresterea productiei de
anticorpi pentru eficientizarea sistemului imunitar.

Cercetatorii au ajuns la concluzia ca aceste calitati ale propolisului sunt conferite de

flavonoide. Exista aproximativ 500 de flavonoide diferite, fiecare fiind purtatoarea unei
calitati benefice pentru sanatatea omului. Dintre aceste flavonoide, o buna parte se gasesc in
propolisul obtinut din polenul adunat de albine din flori. In propolis se mai afla un compus
numit propoline, extrem de valoros si care se administreaza sub forma de granule, pudra sau
lichid. Mai trebuie retinut ca, pe langa aceste flavonoide, propolisul reprezinta si o importanta
sursa de uleiuri esentiale, oligoelemente (aluminiu, crom, nichel, zinc, magneziu etc.),
vitamina B3 si caroten
INHALATIILE CU ULEI VOLATIL
Ulei volativ de cedru

Cea mai simpla metoda de folosire a uleiurilor volatile este sa deschizi flaconul cu ulei si sa
inspiri. Poti pune cateva picaturi de ulei pe perna sau poti folosi uleiul pentru a-ti parfuma
camera, cu ajutorul unui pulverizator. Combina cateva picaturi de ulei cu apa si pune
amestecul intr-un pulverizator. In cazul in care esti deja racita sau ai probleme cu caile
respiratorii, cele mai indicate sunt inhalatiile. Pune cateva picaturi de ulei de brad, lavanda,
busuioc, menta, eucalipt sau cimbru intr-un vas cu apa fierbinte. Sau, la 2 litri de ceai de
cimbru sau de busuioc, adauga 2 pana la 10 picaturi de uleiuri volatile de eucalipt, salvie sau
brad. Inspira aburul rezultat timp de 10 minute. Aceleasi uleiuri pot fi administrate si intern,
amestecate cu miere de albine. Consuma 2-5 picaturi, de 3 ori pe zi. In cazul afectiunilor
faringiene, uleiurile volatile se folosesc si pentru a face garga ra. Prepara o solutie din 3-4 pi
caturi de ulei amestecate cu o lingurita de alcool si 100 ml de apa calduta. Sau poti sa adaugi
6-8 picaturi de ulei la o baie cu apa calduta. Atentie! Inainte de a folosi un ulei volatil, sub o
forma sau alta, e bine sa-l testezi, ca sa te asiguri ca nu ai o reactie alergica. Pune o picatura
de ulei la incheietura mainii si asteapta sa vezi reactia dupa aproximativ 12 ore.

CEAPA SI HREANUL

Hreanul si ceapa, dar si echinaceea, ghimbirul, sucul de rodii sau cel de struguri previn
virozele respiratorii si intaresc imu nitatea. Pentru tratarea tusei si pentru a preveni
complicatiile racelilor, consuma ceapa. Contine multe vitamine si saruri mine rale, mai ales
potasiu, calciu, seleniu si sulf. O dieta bogata in ceapa impiedica dezvoltarea bacteriilor.
Hreanul trateaza gripa, sinuzita si bronsita
Radacina de hrean contine vitaminele B si C, minerale - calciu, fier, magneziu si potasiu - si
substante antibacteriene. Siropul de hrean trateaza bronsita, raceala, tusea si sinuzita. Se da pe
razatoare o radacina de hrean, se amesteca cu 3-4 linguri de mie re si se lasa la macerat 6-8
ore. Se strecoara printr-un tifon si se consuma cate 3 lingurite pe zi, dupa masa.
Ceapa trateaza raceala, litiaza si bolile cadiace
In sec. IV i.Hr., Hipocrate, considerat parintele medicinei", recomanda sucul de ceapa pentru
tratarea frigurilor si pentru dezinfectarea ranilor. Sucul proaspat, decoctul si siropul de ceapa
erau folosite de bunicile noastre pentru a calma tusea. Doza zilnica de suc era 3 lingurite pe zi,
dupa fiecare masa, iar decoctul se prepara prin fierberea unei cepe, taiata in 4, in 250 ml de
apa, timp de 15 minute. Dupa ce se strecura, decoctul se indulcea cu miere si se bea, cald, cu
inghitituri mici. Siropul se prepara astfel: se scobea o ceapa si, in locul miezului inlaturat, se
lasa, timp de 10-12 ore, miere de albine. Doza recomandata era de cate o lingurita la 6 ore, iar
tratamentul dura 7 zile. Vinul de ceapa trateaza litiaza urinara si bolile cardiace. Modul de
preparare este urmatorul: intr-un vas smaltuit se amesteca 1 l de vin alb, 5 cepe date pe
razatoare si 100 g de miere. Se lasa totul la macerat timp de 10-12 zile intr-un loc racoros si
intunecos, dupa care se filtreaza si se pastreaza in sticle inchise la culoare. Doza este de 50 ml
inainte de fiecare masa.
ARDEIUL IUTE

Este remediul perfect pentru raceala si gripa. In primul caz, e de ajuns sa adaugi ardei
iute in supele, ciorbele si mancarurile gatite - in timp ce le vei consuma, nasul ti se va
desfunda si circulatia sanguina va fi stimulata. Daca te-a luat gripa, tot ardeiul iute te
salveaza. Bea ceai fierbinte de maghiran sau rozmarin in care ai adaugat un varf de cutit de
seminte de ardei iute. Esti friguroasa? Un ardei iute pe zi te scapa de aceasta sensibilitate la
frig. Pentru ca intensifica circulatia sanguina, stimuleaza sistemul nervos si creste temperatura
corpului.

USTUROIUL

Este considerat cel mai puternic antibiotic natural! Contine peste 20 de substante
antivirale si antibacteriene, vitaminele A, B, C, E si PP, minerale - calciu, fosfor, iod, potasiu,
siliciu, sulf si seleniu. Datorita alicinei, ingredientul sau activ, usturoiul poate distruge mai
mult de 20 de bacterii. Cand bulbul de usturoi este zdrobit, se activeaza alti compusi sulfurati
volatili cu efect antiseptic. Consuma 3 ca - tei de usturoi pe zi si ai toate sansele sa scapi de
raceala in sezonul rece. Daca te deranjeaza mirosul de usturoi, trebuie sa stii ca dispare daca
mananci o frunza de patrunjel sau de menta. Dar aceasta planta cu adevarat miraculoasa,
usturoiul, mai are si alte puteri terapeutice, pentru ca reduce nivelul de colesterol rau" din
sange, imbunatateste circulatia si previne sau amelioreaza afectiunile cardiovasculare.
Tinctura de usturoi (3 picaturi la 50 ml apa, administrata de 3 ori pe zi) ajuta la eliminarea
calculilor renali; fiertura de usturoi (5 catei" la 100 ml apa, cate o jumatate de lingurita
dimineata, pe stomacul gol, timp de 3 zile) grabeste eliminarea parazitilor intestinali. Sucul
proaspat de usturoi este utilizat si pentru tratarea cu succes a bolilor aparatului respirator.
Argintul

Stiinta moderna a demonstrat ca argintul este unul dintre cele mai puternice antibiotice
naturale care au efect impotriva a peste 650 de germeni si virusi. Din acest motiv, rolul
argintului in organismul uman poate fi descris ca un "sistem imunitar secundar".
O alta constatare a oamenilor de stiinta este ca argintul este un puternic antioxidant
natural, care lupta cu succes impotriva radicalilor liberi (despre care se stie ca ataca celulele
sanatoase din organismul nostru). Cu toate ca organismul nostru produce singur antioxidanti,
5

mai avem nevoie si de altii (vitamina C, vitamina E, bioflavoniti, seleniu etc.) pe care ii gasim
intr-o alimentatie adecvata.
O alta constatare a oamenilor de stiinta este ca argintul este un puternic antioxidant
natural, care lupta cu succes impotriva radicalilor liberi (despre care se stie ca ataca celulele
sanatoase din organismul nostru). Cu toate ca organismul nostru produce singur antioxidanti,
mai avem nevoie si de altii (vitamina C, vitamina E, bioflavoniti, seleniu etc.) pe care ii gasim
intr-o alimentatie adecvata.
Apa cu argint folosita in scopuri terapeutice
Acnee, alergii, infectii ale vezicii urinare, otita, tulburari de digestie, infectii ale prostatei si
caderea parului sunt numai cateva dintre afectiunile care pot primi tratament cu apa cu argint
coloidal (coloizii sunt particule cu dimensiuni foarte mici care plutesc in apa de concentratie
de 5PPM- 5 particule de argint la un milion particule de apa). Sub aceasta forma, care se
obtine prin aplicarea unei tehnologii de ultima ora, argintul este total inofensiv pentru
organismul nostru. Pentru ca argintul este in forma coloidala, orice surplus se va elimina
foarte usor, fara a se acumula in tesuturi.
Antioxidant si imunomodelator
Daca vorbim despre utilizarea argintului in scopuri preventive, trebuie sa spunem ca el nu este
numai un puternic antioxidant natural. S-a demonstrat ca este si un imunomodelator, adica el
contribuie la cresterea nivelului de imunoglobina din clasele A, M si G. Apa cu argint
coloidal se recomanda atat in scop preventiv, dar si ca remediu in terapia multor afectiuni. De
exemplu, in cazul bolilor dermatologice (acnee, taieturi si arsuri, herpes si negi), apa cu argint
coloidal se aplica direct pe zona afectata cel putin de trei ori pe zi (se va folosi o bucata de
tifon). Preventiv, se recomanda folosirea apei de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol. Efectul optim
in cazul racelii si gripei, ca tot suntem in sezonul acestora, se obtine punandu-se cateva
picaturi de apa cu argint coloidal in fiecare nara, de trei ori pe zi.
Apa cu argint coloidal a fost lansata recent si pe piata romaneasca de compania Udovicici
Company, la eveniment participand reprezentantii firmei producatoare din Belgrad (Serbia),
dar si un reputat profesor de la Facultatea de Medicina din acelasi oras.
Vechii egipteni, romanii si grecii stiau de puterea tamaduitoare a argintului. De aceea, cei care
si-au permis sa manance din farfurii si cu tacamuri de argint au fost feriti de boli. Pana in
1934, cand a fost descoperita penicilina, argintul a fost singurul medicament folosit impotriva
multor boli ale vremii.

PENICILINELE

In cele ce urmeaza am ales sa prezint mai cu amanuntul unul din antibioticele

naturale existente :
Penicilinele sunt antibiotice obinute pe cale de extracie (naturale) sau de
semisintez. Nucleul lor de baz este acidul 6-aminopenicilanic, de care se leag un radical,
care este diferit pentru fiecare tip de penicilin.
Penicilinele acioneaz n faza de multiplicare activ a germenilor, mpiedicnd
formarea peretelui bacterian. Sunt netoxice i bine tolerate.
Penicilinele fac parte, alaturi de cefalosporine din categoria antibioticelor -lactamice,
care se obtin din activitatea unor clase de fungii: Penicillium crysogenum, P.notatum,
Aspergillus niger, A. giganteus.
Penicilinele au o structura biciclica, tiazolidin--lactamica. Functie de radicalul amidic
se deosebesc diferitele tipuri, cei mai cunoscuti reprezentanti fiind Penicilina G (benzilpenicilina), respectiv Penicilina V (fenoximetil-penicilina).

Penicilina G

Penicilina V

Majoritatea produselor de biosinteza sunt sensibile la atacul agentilor oxidanti,

nucleofili si electrofili si sunt inactivate de penicilinaza, respectiv acilaza.
Penicilinele au o actiune bacteriostatica si bactericida, provocand tulburari de nutritie
si de metabolism celular, fiind active impotriva germenilor gram (+).
Mecanismul biosintezei Desi penicilinele au fost primele antibiotice descoperite,
mecanismul biosintezei nu este pe deplin elucidat. In molecula lor se gasesc trei compusi de
baza: L-valina, L-cisteina si un acid substituit, iar in miceliul de P.crysogenum a fost

identificata o tripeptida: -aminoadipil-cisteinil-valina. Ca urmare, au fost emise doua ipoteze

referitoare la biosinteza penicilinelor, care presupun formarea din glucoza a celor doi
aminoacizi (valina si cisteina). Conform unei teorii, aminoacizii formeaza impreuna cu acidul
-aminoadipic tripeptida identificata, care, printr-o serie de tranformari ulterioare onduce la
formarea acidului 6-amino-penicilanic, din care diferitii reprezentanti se obtin prin amidare in
prezenta precursorului specific.
Cealalta teorie considera ca aminoacizii sufera o serie de transformari chimice,
formand acidul 6-amino-penicilanic, din care penicinele se obtin prin reactie cu precursorul
specific.
Tehnologia de obtinere a penicilinelor de biosinteza este comuna, in mare parte,
tuturor antibioticelor de biosinteza.
Compozitia mediului de cultura are un rol hotarator in procesul de biosinteza.
Biosinteza unei molecule complexe, cum este penicilina, necesita un flux de energie din
exterior; procesul de biosinteza a penicilinei fiind unul endoterm, se poate realiza numai daca
se desfasoara simultan si procesul de oxidare a hidratilor de carbon, care constituie principala
sursa de energie. Acest proces de oxidare elibereaza insa o cantitate de energie mai mare decat
cea necesara biosintezei propriu-zise, ceea ce face ca in ansamblu, procesul sa aibe un
caracter exoterm. (In perioada de crestere se elibereaza spre exterior o cantitate de 1600
kJ/mol glucoza consumata, iar in perioada de producere a penicilinei doar 66 kJ/ litru mediu).
Cum viteza de consum a hidratilor de carbon are loc in ordinea glucaza>acid
lactic>lactoza, rezulta ca in faza de crestere a masei celulare se consuma glucoza, iar in
perioada de formare a penicilinei lactoza. Prin urmare, mediul de cultura trebuie sa asigure
necesarul
de glucoza si lactoza pentru desfasurarea normala a intregului proces.
Necesarul de azot este asigurat prin adaos de azot organic, provenit din extract de
porumb, la care sepoate adauga extract de drojdie, caseina, srot de soia, respectiv saruri de
amoniu.
Prezenta sarurilor minerale este vitala in perioada de crestere a masei celulare,
deoarece ele afecteaza direct permeabilitatea membranei celulare si echilibrul ionic si
activeaza sistemele enzimatice. Necesarul de microelemente pentru sinteza penicilinei G, in
mg/ litru mediu, este:
Elementul
K
Mg
P

Faza de crestere celulara

40
8
80
8

Faza de sinteza a penicilinei

40
8
200

Fe
S

0.2
70

7
100

Dirijarea procesului de biosinteza spre o anumita penicilina se face cu ajutorul unor

substante, care constituie catena laterala a structurii amidice si poata denumirea de precursori.
Precursorii se adauga in portiuni, deoarece in concentratii mai mari de 0.1-1.2% devin toxice
pentru microorganismele producatoare.
Procesul de fermentatie se realizeaza la temperatura de 2610C, in fermentatoare
cilindrice, verticale, echipate cu agitatoare turbina sau elice, dispozitive sparge-val,
termocuple, filtru individual de sterilizare pentru aerul tehnologic si dispozitiv de transvazare
aseptica. Volumele fermentatoarelor (inoculator, intermediar, regim) cresc in raport zecimal
(ex. 0,5 m3, 5 m3, 50 m3).
Temperatura de 2610C este o temperatura de compromis, deoarece nu corespunde
nici vitezei maxime de crestere, care este de 300C, si nici vitezei maxime de productie de
antibiotic, care este 240C.
PH-ul mediului afecteaza viteza reactiilor enzimatice, respectiv permeabilitatea
membranei celulare si se mnetine in intervalul 6,4-7.
Procesul de biosinteza a penicilinei fiind aerob, alimentarea cu oxigen este unul din
factorii decisivi, iar dizolvarea acestuia trebuie realizata cu o viteza care sa asigure necesarul
de oxigen corespunzator vitezei maxime de crestere. In vederea intensificarii dizolvarii
oxigenului in mediul de cultura, se recomanda barbotarea aerului concomitent cu agitarea
mediului. Viteza de dizolvare a oxigenului creste cu turatia agitatorului, dar aceasta nu poate
depasi anumite limite, deoarece apare pericolul deteriorarii mecanice a biomasei. Criteriul
care caracterizeaza intensitatea agitarii este timpul de amestecare, definit ca timpul in care se
realizeaza egalizarea concentratiei in toata masa de lichid din fermentator. Cunoasterea
timpului de amestecare permite programarea regimului de amestecare in functie de
acumularea de biomasa, creandu-se conditii pentru o fermentatie optima.
Aerul utilizat trebuie sa fie perfect steril, sterilizarea se face prin filtrare pe material
fibros.
Fermentatia dureaza 120-125 de ore si se considera terminata atunci cand continutul
de zahar scade la 0,2-0,6%, iar cea de penicilina atinge valori de 1-1,8%.
Principalii parametri ai procesului de fermentatie sunt:
Faza
Inoculator

Temp.,
0
C
261C

Agitare,
rot/min.
270

Debit aer,
l/l x min
1,0
9

Presiune,ata
1,2-1,3

Durata,
h
30-40

Intermediar
261C
170
1-1,2
1,2-1,3
20-40
Regim
261C
120
0,6-1
1,2-1,3
90-120
Necesarul principalelor materii prime si utilitati pentru producerea unui kg de
Penicilina G este:
Materii prime
Hidrati de carbon
Grasime vegetala sau animala

Consum
1,2 t
60 kg

Extract de porumb
Compusi anorganici
Ac.fenilacetic(precursor)

770 kg
220 kg
100 kg

Utilitati
Energie electrica
Abur tehnologic
sterilizare)
Aer ptr. fermentatie
Apa de racire

Consum
10,8 GJ
(ptr. 41 m3
50.000 m3
900 m3

Filtrarea solutiei rezultate dupa fermentatie se realizeaza usor datorita caracterului

fibros al miceliului rezultat si se face pe filtre de vid cu tambur. Filtratul obtinut se raceste la
3-5C si se depoziteaza in rezervoare intermediare in vederea prelucrarii.
Separarea si purificarea penicilinei Separarea penicilinelor din filtratul apos se
realizeaza prin extractie cu solventi, fiind studiati o mare varietate de solventi (ciclohexan,
metil-,

respectiv

dimetil-ciclohexan,

metil,

etil-cetone,

metil,

izobutil-cetona,

dimetilformamida, acetat de amil, acetat de butil, eter etilic, cloroform, tetraclorura de carbon,
dicloretan, toluen), dintre care rezultatele cele mai bune s-au obtinut cu acetat de butil. Din
studiul echilibrului de faze la extractia penicilinei cu acetat de butil s-a constatat ca:
In solvent organic trec numai moleculele de penicilina nedisociate, adica extractia este
moleculara, fapt care impune realizarea acesteia in mediu puternic acid;
Intre moleculele de penicilina acid nu se formeaza asociatii moleculare in conditiile extractiei;
In solvent organic penicilinele nu disociaza.
In aceste conditii, echilibrul de faza la extractia penicilinei in acetat de butil depinde
numai de temperatura si pH, iar distributia intre faza apoasa si solvent este descrisa de
coeficientii de repartitie K0 si K, definiti prin ecuatiile:

K0

cs
;
c a'

cs
;
ca

unde: - K0 coeficientul de repartitie a penicilinei nedisociate;

K coeficientul total de repartitie;
cs concentratia penicilinei in solvent;
ca concentratia penicilinei nedisociate in faza apoasa;
ca concentratia totala a penicilinei in faza apoasa.

10

Deoarece extractia penicilinei in solvent este o extratie moleculara, care se desfasoara

in mediu puternic acid, in care penicilinele sufera procese de degradare, timpul de extractie
trebuie redus la minim. Acest lucru impune alegerea unor utilaje de extratie care sa realizeze
contactarea fazelor si separarea lor in cateva secunde. Aceste cerinte sunt indeplinite de
extratoarele centrifugale, orizontale sau verticale (Podbielniak, respectiv Luwesta). Timpul de
contact scurt si o temperatura redusa de operare (0-50C) asigura realizarea unor randamente de
70-75% in faza de extratie.
Practic separarea penicilinelor se realizeaza in trei stadii:
In primul stadiu are loc trecerea penicilinei din solutia nativa in acetat de butil la pH de 2-2,5
(acidularea se realizeaza cu o solutie de acid sulfuric 4-5%), folosind un raport volumetric
solutie apoasa/acetat de butil de 3/1;
In stadiul al doilea are loc trecerea penicilinei din acetat de butil in solutia apoasa de fosfat
monosodic 4%, la pH de 7-7,2, folosind un raport volumetric dintre faze acetat de butil/
solutie apoasa de 3/1;
In stadiul al treilea are loc trecerea penicilinei din faza apoasa in acetat de butil, in conditii
similare primei extractii.
In final se obtine o solutie de penicilina in acetat de butil, care se raceste la 10
-120C, temperatura la care apa din acetatul e butil ingheata si se separa prin filtrare sub
presiune. Dupa filtrare, solutia de penicilina se trateaza cu acetat de sodiu sau potasiu, cand
precipita sarea de penicilina, care se filtreaza, se aduce in vasul de spalare cu butanol. Dupa
spalare si filtrare, urmele de butanol se elimina prin spalarea precipitatului de pe filtru cu
cloroform. Penicilina G se usuca in strat fluidizat la 50-600C.
Tehnici mai recente recomanda realizarea extractiei penicilinei in acetat de butil intr-o
singura faza. Precipitarea penicilinei se face sub forma de sare prin tratarea solutiei organice
cu acetat de sodiu sau potasiu. Penicilina sare separata prin filtrare se dizolva in apa, se
purifica cu carbune activ, dupa care se anhidrizeaza prin distilarea apei sub forma de azeotrop
cu butanol, la vid de 4-6 mm Hg. Produsul solid obtinut se caracterizeaza prin puritate
avansata si activitate biologica conforma normelor farmacologice.
Penicilina V se obtine prin aceeasi tehnologie, doar ca la fermentatie se foloseste ca
precursor acid fenoxiacetic, iar extractia se face in doua faze, posibil datorita solubilitatii
foarte scazute a penicilinei V in apa. Dupa reextractie in apa si acidulare cu acid sulfuric
diluat, produsul precipitat se filtreaza, se purifica de solvent si se usuca la 35-40 0C sub un vid
de 100-200 mm Hg.

11

In ambele cazuri rezulta cantitati mari de butanol impurificat in principal cu acetat de

butil si apa. Regenerarea butanolului se face prin distilare si rectificare in regim discontinuu,
semicontinuu sau continuu. In prima faza se realizeaza o distilare la 92-94 0C pentru
indepartarea impuritatilor cu punct de fierbere ridicate, se decanteaza o parte din apa, dupa
care amestecul se preincalzeste si se trimite in coloana de rectificare, de unde rezulta butanol
regenerat, care se recircula in proces.
Din familia penicilinelor naturale fac parte: benzilpenicilina sau penicilina G,
fenoximetilpenicilina sau penicilina V, procainpenicilina care n amestec cu penicilina G
potasic este o penicilin de tip subacut, benzatinpenicilina (Moldamin), clemizolpenicilina
(Megacillin), iar din cea penicilinelor semisintetice fac parte: ampicilina sau
aminobenzilpenicilina, meticilina, oxacilina, cloxacilina, carbenicilina (Pyopen),
cefalosporinele: cefalotina (Keflin), cefaloridina (Ceporin), cefalexina (Ceporex).

Penicilna G este solubil n ap, dar soluia fiind instabil, trebuie folosit n 24 h.
administrat intramuscular, se reabsoarbe complet, dnd niveluri sanguine maxime dup 20-30 min.
Administrat pe cale oral, este inactivat de sucul gastric acid. De asemenea, este inactiv de
betalactamaza ( penicilinaza ) produs de unele tulpini de stafilococ sau de bacili gram-negativi. Se
elimin prin urin sub form activ. Spectrul de activitate a antibioticului cuprinde :
- coci gram-pozitivi ( streptococ, pneumococ, stafibcoc ) ;
- coci gram-negativi ( meningococ )
- bacili ( tetanic, crbunos, perfningens ).
Este indicat pt. tratamentul anginelor, otitelor, sinuzitelor, pneumonii sau
bronhopneumonii ; erizipel, antrax, gangren gazoas; lues; leptospiroze. Nu se recomand a fi
administrat n infeciile cu germeni rezisteni sau la cei sensibilizai la antibiotic ( uneori
accidentele de sensibilizare sunt foarte grave, ducnd la moarte ). Inainte de administrarea
penicilinei, bolnavul va fi interogat cu grij cu privire la alte tratamente i la modul cum le-a
suportat. Doza zilnic de penicilin variaz de la 1,2 milioane pe zi la cteva zeci de milioane u.i pe
zi, i anume m septicemii, endocardite etc.

Penicilina V ( fenoximelil penicilin ) se administreaz oral i nu este inactivat de sucul

gastric acid. Este prezentat n comprimate de 200.000 u.i. care se administreaz cu 30 min. nainte
de mas sau dup 3h de la mas. Se absoarbe bine din tubul digestiv. Are aceleai caracteristici
farmacologice ca Penicilina G, precum i indicaiile i contraindicaiile acesteia. Uneori pot aprea
greuri i dureri abdominale. Dozele de Penicilina V vor fi cu 50% mai mari dect cele de Penicilin
G.

Moldaminul prezentarea n flacoane de 600.000 i 1.200.000 u.i. este o penicilin

depozit, de administrare parenteral. Administrat intramuscular se absoarbe lent, realiznd niveluri
sanguine mici, dar de lung durat ( 4-6 zile ), suficiente pt. a mpiedica streptococul beta-hemditic
din gripa A. este folosit pt. profilaxia reumatismului poliarticular, a luesului ct i pt. tratamentul
unor infecii streptococide uoare. Se administreaz intramuscular profund, n doz de 600.0001.200.000 u.i. la interval de 4-6 zile.

12

13

SCHEMA BLOC A INSTALATIEI DE FABRICARE A PENICILINEI

Extract de porumb

Hidrati de carbon

Saruri nutritive

PREPARARE MEDIU DE CULTURA

Penicillium crysogenum

INOCULATOR

Abur

STERILIZARE
INTERMEDIAR
Hidrati de carbon
Emulgator
Antispumant
Precursor

REGIM
FILTRARE

Masa celulara

RACIRE(0-50C)
Acetat de butil
sol.dil.H2SO4

Apa
sol.dil.NaH2PO4

EXTRACTIE
(pH =2 - 2.2)

Faza apoasa

REEXTRACTiE
(pH=7-7.2)

Acetat de butil rezidual

Acetat de butil
sol.dil.H2SO4

EXTRACTIE II
(pH=2 - 2.2)

Faza apoasa

RACIRE(-10-120C)
Sol.alcoolica
de CH3COOK(Na)
PRECIPITARE

FILTRARE
FILTRARE
Solventi reziduali

PENICILINA - sare de
K sau Na

14

Apa sub forma de gheata

SPALARE
cu BuOH, CHCl3
FILTRARE
USCARE

Derivati ai penicilinei G
datorita eliminarii rapide din organism a penicilinei G, mentinerea concentratiei
terapeutice in organism (de 0,03 U.l./ml) nu se poate realiza decat prin administrarea ritmica,
la intervale de timp. Acest lucru a impus obtinerea unor derivati ai penicilinei G cu remanenta
mare in organism, care asigura cu o singura doza o concentratie terapeutica utila pentru 714
zile. Produsele au fost denumite peniciline retard; dintre acestea cele mai importante sunt:
PROCAINPENICILINA: seara Penicilinei G. cu procaina cristalizata cu 1 H2O
COO
S
C6H5

CH2 C

CH3

N
O

(C2H5)2

CH3

NH

CH2 CH2 NH

H2O

COO
NH2

BENZATIN PENICILINA (Moldamin), Pencilina G sare cu N,N dibenzil etilendiamina

S
C6H5

CH2 C

NH

CH3

N
O

COO

+
CH2 CH2 NH2

+
H2N

CH3
*

CH2

CH2

C6H5

C6H5

CLEMIZOLPENICILINA (Megacilina) sare cu clemizolul - (1 p-clorbenzil) 2 (pirodilmetil)

benzimidazol)

C6H5

65

CH2 C

S
NH

N
O

CH3
CH3
COO

15

NH
*

CH2 N
N
H2C

C6H5

Penicilinele retard, fiind imiscibile (insolubile) in apa, se administreaza sub forma de

suspensii injectabile acest lucru impune ca procedeul de cristalizare sa fie astfel dirijat incat
sa se obtina cristale foarte fine cu dimensiuni cuprinse intre 5150 , de preferinta 4060.
La d > 150 se formeaza suspensii neinjectabile iar la d > 5 se formeaza solutii
foarte vascoase care nu pot fi trase in seringi.
Microcristalizarea se poate face cu jet de aer sub presiune prin agitarea energica, sau
recristalizarea din solventi la anumite temperaturi.
Procedeele de microcristalizare constituie secretul fabricarii penicilinelor retard.
Concluzii
Antibioticul natural reprezinta reprezinta acea forma de extract natural care ajuta
organismul in lupta antimicrobiana si sterilizarea focarelor infectioase, fara sa aiba efectele
secundare si reactiile adverse caracteristice substantelor chimice din antibioticele clasicemedicamentoase. Ca inlocuitoare naturale ale antibioticelor si imunostimulatoarelor
medicamentoase din farmacii (cu aplicabilitate larga in varii afectiuni, de la banalele raceli,
gripe si guturaiuri pana la parazitoze intestinale si furunculi).
Organismul uman se apara prin mijloace diverse, nespecifice si specifice si de potenta variata,
a caror activitate reunita exprima capacitatea normala de aparare fata de infectie: rezistenta
fata de infectie, in conceptul cel mai larg. Termenul de imunitate are o semnificatie mai
restransa, cuprinzand numai factorii care confera rezistenta la un factor infectios specific.
Starea de rezistenta la infectii este expresia unui indelungat proces de evolutie si de adaptare
pe plan filogenetic, la care se adauga rezistenta castigata in decursul vietii, in mod variabil, de
fiecare organism, ca rezultat al intalnirii cu variati agenti infectiosi din mediul inconjurator si
al interventiilor active de producere - fie artificiala, fie naturala - a starilor de imunitate
specifica

16