Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Aureliu
BUSUIOC
PACTIZ~ND CU DIAVOLUL
LITERA
CHIªINÃU 1998
CZU 859.0(478)-31
B 96
AURELIU BUSUIOC
PACTIZ~ND CU DIAVOLUL
#
AURELIU BUSUIOC
$
CAPITOLUL
I
A, nu =tiam...
Ladno. Cine este rud[?
Rud[? A, fratele. Gheorghe Olteanu.
Taic[-su nu avea fra\i.
Si de ce nu venit singur?
C[pitanul ridic[ ochii pentru prima oar[. Inexpresivi.
E... E bolnav. +i b[tr`n...
Ladno. Unde el l[cuie=te?
Hm... +ti\i... Dar imediat, avea s[ se mire =i el de propria
ingeniozitate , d[du numele primului sat ce-i trecu prin minte.
C[pitanul not[ denumirea pe foaia curat[ de h`rtie ce-o avea
]n fa\[ =i z`mbi h`tru:
|i-a spus s[ nu dai adres[? A=a este?... Dar nu a=tept[
r[spunsul. Se ridic[ =i se ]ndrept[ spre camera al[turat[:
Acum eu vin. Stai aici.
Prin u=a r[mas[ deschis[ ]l vedea cum r[sfoie=te prin ni=te
h`r\oage. Reveni peste vreo cinci minute.
Olteanu Alexei. Repatriat cu familie de so\ie =i trei copii in lun[
dechembrie patruzece =i nou[. Ehe, =tii care ziua? Ziua lui tovar[=ul
Stalin! +aptezece de ani. A=a un...
Nu putea g[si cuv`ntul.
Cadou, ]l ajut[ el.
Da, da! Cadou la tovar[=ul Stalin!
R`se foarte satisf[cut de spirituala observa\ie...
...Cum avea s[ r`d[ =i ]n urm[ cu jum[tate de an c`nd studentul
Mihai Olteanu, anul trei la Agronomie, se prezentase iar ]n fa\a lui,
de data aceasta ]n calitate de basarabean care dore=te s[ se
repatrieze.
}l recunoscu =i ]i f[cu din deget a dojan[ p[rinteasc[:
De ce atunci ai spus minciun[? Crezi c[ eu nu am =tiut? Nu
bine... Nu este frate la Oltean.
+i de ce, ]ndr[zni Mihai, de ce n-am nici o veste de la ei? A
trecut un an =i jum[tate de c`nd au fost... De c`nd au plecat...
Ai s[ pupi pe tata =i mama! A=a lucreaz[ po=ta la Rumania...
+o?
Vasilii Vasilievici ]=i ]ncre\i fruntea ca pentru a-=i aminti ceva =i
se lumin[ brusc:
Kakaia sta\ia?
Cernov\]...
Fostul agent sanitar ]ncremeni pe o clip[, apoi se repezi s[-l
]mbr[\i=eze pe necunoscut:
Ura, suntem ca acas[! #
Cet[\eanul se feri speriat:
Pa=ol t]!
Apoi privi ]n interiorul vagonului:
Repatriant]?
Da, da! se bucur[ de ]n\elegere agentul sanitar, gata s[-i sar[
de g`t a doua oar[.
Necunoscutul r`nji, scuip[ sub picioarele entuziastului repatriat:
Predateli!
+i o lu[ cu pas gr[bit ]n lungul garniturii.
Vasilii Vasilievici privi nedumerit la Mihai:
Ce-o zis?...
Vestea c[ se afl[ ]n triajul Cern[u\ilor produse panic[ ]n r`ndul
bucovinenilor. Nu r[mase mai prejos nici c`nt[rea\a:
Aici trebuie s[ fac transbordarea =i nu-i nimeni! Rosomahov
a promis! +i nici nu m-am fardat ]nc[!...
Dar speriatul ei nu \inu mult. }=i scoase din po=et[ ustensilele =i
]ncepu s[-=i perie zulufii ]nc`lci\i =i v[dit schimba\i la culoare de
fumul atoatep[trunz[tor. }n care timp bucovinenii ]ncercau despera\i
s[-=i ]mping[ bagajele spre ie=ire.
}i trezi la realitate o b[taie puternic[ ]n u=a abia cr[pat[.
Hei! Repatria\ii!...
Era =eful garniturii. Nu se obosi s[ salute, intr[ direct ]n subiect:
Tovar[=a Iurco =i...
Eu, eu! s[ri c`nt[rea\a, ]mpr[=tiind pe podele tot felul de
flacona=e =i alifii. La naiba! Eu sunt! Iurco-Diaconu!
+i Rosomacov! ad[ug[ Panaghia, dar primadona n-o lu[ ]n
seam[.
Bine, bine, o calm[ =eful. +i familia Rota...
Roat[! ]l corect[ ]nv[\[torul.
Trei persoane... R[m`ne\i pe loc. Acu=i v[ desc[rc[m. Ave\i
AURELIU BUSUIOC
bagaj mult?
Patru baloturi =i un geamantan, =opti ]nv[\[torul speriat s[ nu
fie prea mult.
Colonelul c`nt[re\ei se dovedise a fi mai generos dec`t soarta
cu bucovinenii. Aproape un sfert de vagon era ocupat de bagajele
$ doamnei. De=i gurile rele din lag[r g[seau c[ prea seam[n[ balotu-
rile cuconi\ei cu cele pe care le duce comandantul c`nd pleac[
=i destul de des ]n \ar[...
Mda, f[cu =eful. O s[ trimitem trei platforme. Ceilal\i nu p[r[si\i
vagonul. Putem porni ]n orice clip[.
+i mai departe? ]ntreb[ cu voce sugrumat[ dasc[lul buco-
vinean.
Treaba noastr[-i s[ v[ pred[m, mai departe v[ descurca\i
cu al\ii.
P`n[ la Anul Nou una mie nou[ sute cinciseci =i doi mai r[m`-
neau exact zece zile...
!
CAPITOLUL
II
PACTIZ~ND CU DIAVOLUL
!!
CAPITOLUL
III
g[sesc familia. M-am interesat de pre\ul celui mai ieftin bilet de tren
p`n[ ]n regiunea Kurgan: prin decembrie a= putea aduna suma
pentru dus-]ntors, cu condi\ia s[ pun deoparte jum[tate din c`=tig.
Da, din c`=tig, pentru c[ de la ]nt`i februarie lucrez ]n atelierul
de t`mpl[rie al Uzinei mecanice: fac ambalaje pentru produsele
uzinei, mai precis l[zi de lemn. Ucenicia mea a durat vreo c`teva
zile, dup[ care am fost ]ncadrat t`mplar de cea mai joas[ califica\ie,
dar cu perspective! !'
Ideea a fost a lui Fedea: M[i omule, apoi la noi se caut[ lucr[tori
cu lum`narea. Drept c[ la lemn[rie c`=tigul nu-i a=a mare ca la
strung, dar tu n-ai nici o meserie!
De fapt, dup[ p[rerea Mariei Petrovna, am f[cut o prostie. Ea
se ]n\elesese deja cu directoarea unei alimentare, rud[ ]ndep[rtat[,
s[ m[ angajeze la magazinul ei hamal. +i bani buni=ori, =i m`ncare
pe degeaba, ba uneori =i c`te-o b[uturic[... Dar... Prea ]mi era
cunoscut statutul hamal`cului din anii de facultate...
M`nuirea ciocanului =i b[tutul cuielor cer aten\ie sporit[, la
]nceput unghiile negre =i degetele zdrelite mi-ar fi putut tr[da cu
u=urin\[ ocupa\ia, dar colectivul atelierului m-a primit cu bun[voin\[
=i n-a f[cut nici un secret din specificul meseriei. Singurul lucru pe
care nu-l puteau ]n\elege colegii de munc[, ba pe unii chiar ]i f[cea
suspicio=i, era refuzul meu categoric de a vizita dup[ program
bodegile din apropiere (uneori, c`nd ne lipsea materia prim[, chiar
=i ]n timpul programului!), =i de a participa ]n timpul pauzelor la
aprinsele lor partide de domino.
M-a scos din cauz[ Fedea: Au s[ te lase ]n pace, n-ai nici o
grij[! Le-am spus c[ e=ti alcoolic, abia te-ai lecuit!
3
Pe la sf`r=itul lui aprilie s-a nimerit o zi s[ ]n\eleg c[ Dumnezeu
nu m[ uitase cu totul.
}ntorc`ndu-m[ de la atelier, am g[sit-o pe Maria Petrovna ]n
prag. Dup[ z`mbetul cu care m[ ]nt`mpina am ]n\eles c[ m[
a=tepta anume pe mine.
C`nt[ =i joac[, Mihail Alexeevici! Ai scrisoare!...
Am luat triunghiul-scrisoare cu m`inile tremur`nd, de parc[ m-a=
fi temut s[ nu m[ frig[.
Scrisul nu era al mamei...
AURELIU BUSUIOC
+i nici scrisoarea.
O mai p[strez.
Filmul:
O c[su\[ cochet[, pe coasta unui deal cu liziera p[durii pe
creast[. Satul din vale at`t de ]necat ]n verdea\[, ]nc`t ar putea poza
pentru un idilic tablou de Grigorescu sau alt impresionist care =tie
s[ ascund[ ]n cea\[ banalul realit[\ii. Mizerie nu, s[r[cie grozav[
iar nu, pur =i simplu an de an, veac de veac copia tras[ de pe
un cli=eu executat la facerea lumii.
S[tenii nu-l invidiaz[ pe st[p`n pentru c[su\a cu peluz[, cu
AURELIU BUSUIOC
Opre=te filmul.
|ii tu minte, ]n patruzeci =i unu, c`nd v-a\i ]ntors, ce-a zis ]nt`i
=i-nt`i tata dup[ ce-a revenit din sat? Nu c[ nu mai exist[ c[su\a
cu peluz[, c[ e o jalnic[ ruin[, ci c[ to\i cei care i-au urmat sfaturile
=i ]ndrum[rile nu mai sunt.
Deporta\i cu to\ii... Ridica\i cu familiile de la gospod[riile lor =i
du=i ]n Siberia... Chiaburi, lipitorile satului, vr[jma=i ai vie\ii noi,
socialiste...
Filmul:
Ai pus =aua pe Piky poneiul =i ai pornit-o la deal, spre p[dure,
dar era prea de diminea\[, roua prea mare ca s[ scapi ne]mb[iat
=i te-ai ]ntors de la jum[tatea drumului. L-ai l[sat pe Piky pe gazon,
]i pl[cea la nebunie s[ pasc[ =i s[ se t[v[leasc[ pe covorul acesta
verde =i moale, oricum, tata nu-l putea vedea, era ]n livad[ cu
Dudel, angrosistul de vinuri =i fructe, se prevedea o recolt[ grozav[
de caise =i piersici, iar domnul Dudel dorea s[ =tie pe ce poate
conta; ai luat s[p[liga =i te-ai dus ]n gr[din[ s-o aju\i pe mama la
pr[=itul verzei, cum ]i promisese=i ]n ajun, dar mama nu era ]n
gr[din[, probabil se trezise Lenu\a =i f[cea nazuri. Ai l[sat sapa la
marginea straturilor =i te-ai ]ntors s[-l dai ]n grajd pe Piky, ]ns[ chiar
venea =i tata cu oaspele, nu sc[pase, fire=te, vederii lui intrusul de
pe peluz[. Dar cum nu urm[ nici o vorb[ r[stit[ sau o privire
sever-mustr[toare, poneiul r[mase s[-=i expun[ ]n continuare
PACTIZ~ND CU DIAVOLUL
de bubuitur[?...
Ce-i asta?! a strigat mama cu glasul rupt.
H[\urile de piele cu \inte albe au =uierat ]n m`na lui Filip =i s-au
]ncol[cit pe bra\ele lui Iacob, ocna=ul, ne=tiut de unde luat ]n spatele
c[ru\ei. Tata =i domnul Dudel sar de pe scaune, Iacob scap[ din
"$ m`ini arma, se ]ntoarce pe c[lc`ie =i dispare ]n gr[dina din dosul
grajdului, Piky cade brusc pe picioarele din fa\[, apoi ]ncet-]ncet,
de parc[ s-ar preg[ti de culcare, se las[ pe-o coast[.
Tata cade ]n genunchi l`ng[ el, Piky forn[ie o dat[, cum face
de obicei c`nd ]i sar dul[ii satului ]n fa\[, ]ntinde zv`cnit picioarele,
le str`nge =i ]ncremene=te. Din nar[ i se prelinge o =uvi\[ ro=ie, iar
ochiul cat[ sticlos, nemi=cat spre cer. Tata ]i trage pleoapa =i o \ine
a=a c`teva clipe.
}n mine a \intit, tic[losul. Mul\umesc, Piky...
Domnul Dudel a prins-o de umeri pe mama gata-gata s[ se
pr[bu=easc[.
Filip sare peste ]ngr[ditura peluzei =i-i ]ntinde tatei arma sc[pat[
de Iacob.
Adic[ la el era, d[ din cap tata. Credeam c[ am l[sat-o acas[...
Abia atunci ai ]n\eles tu c[ Piky nu mai este.
Te-ai repezit url`nd =i te-ai tr`ntit peste trupul cald ]nc[ al bl`n-
dului tovar[=, f[r[ s[ iei seama c[ s`ngele pornit din gaura de sub
spat[ ]\i ]mbiba c[ma=a.
Mama scutur[ energic din cap =i ]=i duce m`inile la frunte de
parc[ =i-a amintit ceva:
Alex, glasul ]i tremur[. Fuga la radio, fuga!
O ia ]n bra\e pe Lenu\a =i intr[ ]n cas[ cu tata =i domnul Dudel.
Ai r[mas singur =i uitat, numai \ie ]\i pas[ de s[rmanul Piky...
Cum l-ai mai ucide =i tu pe mizerabilul de Iacob, cum l-ai t[ia
buc[\i! }n furia ta nepuntincioas[ te t[v[le=ti pe gazon, umpl`nd
iarba de s`nge...
Iacob, sau ocna=ul, cum i se zice ]n sat, a f[cut vreo trei ani de
pu=c[rie pentru tentativ[ de omor, e un fel de paria al satului =i tata
s-a g`ndit c[ dac[ l-ar trata ca pe un om, adic[ dac[ i-ar da ceva
PACTIZ~ND CU DIAVOLUL
de lucru, ar putea s[-l ajute. Acum c`tva timp l-a angajat la legat
via, dar c`nd l-a prins ]n cas[ r[scolind printre lucruri i-a pl[tit tot
ce i se cuvenea =i l-a poftit mai mult s[ nu i se arate ]n fa\a ochilor.
Mamei nu i-a pl[cut r`njetul lui c`nd a num[rat atent banii =i a
plecat, de c`teva ori ]ntorc`nd capul ca s[-l priveasc[ pe tata...
Iat[-l pe domnul Dudel: iese glon\ din cas[, tot bomb[ne=te ca
un patefon stricat Mein Gott, mein Gott, ]ncalec[ motocicleta la
poart[ =i dispare ]ntr-un nor de praf. "%
Iese din cas[ =i tata, nici nu ia seama c[ pl`ngi.
Mihai (nici m[car Mih[i\[, ca de obicei!), schimb[ c[ma=a,
spal[-te, adun[ tot ce ai de ]mbr[cat, ]n zece minute am plecat.
Mama ]nghesuie ]n dou[ valize haine, ruf[rie, ni=te p`ini de-a
valma.
Fugim de ocna=ul cela, m[mico?
Mama nu-\i r[spunde.
Nimeni n-a ]nchis radioul, de=i bateriile sunt scumpe.
... ]n flagrant[ ]nc[lcare a termenelor de evacuare trupele sovie-
tice au trecut ]n chiar diminea\a aceasta Nistrul pe la Soroca, Tighina
=i Cetatea Alb[ =i se ]ndreapt[ spre interiorul provinciei. Armatele
noastre nu opun nici o rezisten\[, dar sunt cazuri...
Ochii mamei l[crimeaz[ =i lucrul acesta nu-i a bine.
A ]nceput r[zboiul, m[mico?
Mama te cuprinde la piept =i nu-=i mai ]neac[ pl`nsul.
Mai r[u, b[iatul mamei...
2
Filmul:
E=ti b[iat mare de-acum, ]n clasa a doua a Liceului Internat din
Ia=i, mai ]nva\[ cu tine =i doi colegi de-acolo unde ai ]nceput. Mama
=i Lenu\a stau la Piatra Neam\, la o veri=oar[ de-a ei care trebuie
s[ se mute la Turnu M[gurele, dar nu se mut[ p`n[ nu se l[mu-
AURELIU BUSUIOC
# Sf`r=itul filmului.
CAPITOLUL
V
#!
2
}n\eleg bine c[ plata pentru a deveni omul cel mai fericit din
lume, adic[ om sovietic, trebuie s[ fie mare, dar chiar a=a... M-au
b[gat ]ntr-o magherni\[ cu ni=te tipi suspec\i... Tu, cel pu\in, te-ai
aranjat ca lumea?
De vreo trei ori fusesem la comitetul ]mplinitor ca s[ le amintesc
#" de cazarea mea provizorie, pardon, vremelnic[, =i de fiecare dat[
am fost rugat s[ nu-i mai deranjez: C[ut[m, cum g[sim ceva
potrivit, te anun\[m singuri...
Nici la maic[-mea nu m[ pot duce, n-am documente. E vorba
s[-mi dea ceva zilele astea, dar... M[-sa-n... Apropo, \i-ai g[sit
p[rin\ii?...
N-avea nici un Dumnezeu s[-l mai sperii =i eu:
Sunt... sunt la \ar[... Predau...
Cam nasol pentru un profesor universitar, nu?
O chestie provizorie...
A, s[ri de-odat[ Emil. Ultima noutate, ori poate-ai aflat?
Contele S. s-a sinucis!
Am sim\it un val de s`nge cum m[ izbe=te-n cap. Aveam cele
mai calde sentimente pentru aristocratul acela, at`ta de aristocrat
c[ nu te l[sa niciodat[ s[ b[nuie=ti c[ n-ar fi un egal de-al t[u,
oricine ai fi fost tu. Bietul b[tr`n ]n\elept! Mi-am amintit deodat[ cum
m[ privea c`nd mi-a vorbit de cei doi b[ie\i ai lui...
Zicea un ajutor de-al comandantului c[ s-ar fi ]nt`mplat ceva
cu un fecior sau o fiic[ de-a lui c`nd a ]ncercat s[ treac[ Dun[rea...
Mo=ul s-a strecurat noaptea ]n biroul lui Rosomahov =i s-a ]mpu=cat
]n gur[ cu arma rusului...
Bietul b[tr`n! +i socotelile cu via\a tot aristocratic ]ncheiate...
Nici un pop[ n-a vrut s[-i c`nte, l-au ]ngropat ca pe o vit[...
Dar pe Rosomahov l-au umflat peste c`teva zile. M-a= bucura s[
aflu c[ putreze=te-ntr-o pu=c[rie cu tot cu autobiografiile mele,
b[ga-i-le-a=...
Emil ]=i privi ceasul:
Aoleu! Milit[ria, pa=tele m[-sii! Scrie adresa mea! Sau poate
PACTIZ~ND CU DIAVOLUL
vin eu pe la tine...
M[ b[tu pe um[r, se ]ntoarse milit[re=te pe tocuri =i porni cu
pas gr[bit.
Potrivit denumirii str[zii ce mi-o dictase nu p[rea, ]ntr-adev[r, s[
locuiasc[ ]ntr-un cartier reziden\ial...
Curios, totu=i: eu n-am scris dec`t dou[ autobiografii, una lui
Rosomahov =i cealalt[ lui Gropa.
S[ ]nsemne asta ceva?... ##
3
$
CAPITOLUL
VI
Fire=te c[ eram.
Atunci sfatul meu este s-o =tergi de-aici c`t mai repede.
Prietenul t[u a fost ridicat alalt[ieri noaptea.
Cum adic[ ridicat? al meu r[mase ]n aer. T`n[rul disp[ruse.
}n drum spre cas[ aveam mereu senza\ia c[ cineva ]mi urmeaz[
$ pa=ii, c[, iat[, cet[\enii care au ap[rut acuma de dup[ col\ sunt cu
ochii pe mine =i nu ]n zadar \in m`inile ]n buzunare, m[ cuprindea
nedumerirea c`nd treceau pe al[turi =i ]=i vedeau de drum...
Toate cele auzite =i l[sate c`ndva s[ treac[ pe-al[turi de ureche
despre ghepeu sau enkavede r[s[reau acum ]n memorie ]mbo-
g[\ite cu detalii imaginare, grote=ti... +i m`na aceea din toamna lui
patruzeci =i unu, oasele acelea r[s[rind din p[m`ntul sp[lat de
ploaie de la fostul consulat italian unde ne duceam m`na\i de
pueril[ curiozitate s[ le privim, f[r[ a ]n\elege sinistrul subtext al
descoperirii, m`na aceea descarnat[ de care mai at`rna un cap[t
de s`rm[ ruginit[ ]ncepea s[-=i dest[inuie amenin\[toarea tain[...
Noaptea am avut, probabil, co=maruri. Nu \in minte ce visez, m-a
l[murit Fedea:
Ce-i, frate? |i-o ]ntrat examenul pe cur de te-ai zb[tut a=a?...
Dar spre propria mea mirare la proba scris[ am intrat calm =i
hot[r`t s[ nu trag aten\ia cum se zice aici la permanenta
polemic[ ce-o purtam cu primitivismul Crestoma\iei.
Chipul colhoznicului ]n literatura de azi l-am pictat ]n cele mai
decente =i impresionante culori, fostul plugar s[rman, supt de toate
lipitorile burghezo-mo=iere=ti, a c[p[tat datorit[ peni\ei mele para-
metrii unui Heracle combinat cu Democrit...
Cred c[ ai putea fi admis ]n Uniunea Scriitorilor, m[ tot tachina
mai apoi Ionu\, care, fire=te, citise =i apreciase monumentala mea
lucrare scris[. }n orice caz autorii pe care i-ai citat te-ar vota cu
toate membrele...
Vorba ceea, ce nu face omul pentru interes...
La proba oral[ unde intram c`te trei, Ionu\ i-a eliberat mai ]nt`i
pe ceilal\i doi, ca s[ putem r[m`ne singuri =i s[ recit[m ]mpreun[
PACTIZ~ND CU DIAVOLUL
cu cele mai serioase mutre ceva ]n genul Hai, fra\i, hai, fra\i, la
n[val[ da\i...
Peste alte vreo trei zile am aflat de la examinator c[ n-ar fi r[u
s[ mai =i graseiez ca s[ fiu luat drept m`nc[tor de broa=te =i melci,
a=a c[ mai r[m`nea doar Istoria pe care trebuia s[ mi-o verifice
un coleg =i prieten de-al lui Il dzigano.
Dar mai ]nainte de istorie, ]n preistorie, a trebuit s[-l cunosc pe
Krasnovski... $!
2
De altfel n-am avut inten\ia s[-l cunosc, mai mult, dac[ ar fi fost
s[ m[ caut ]n subcon=tient subcon=tientul zicea c[ nu prea iese
fum de-acolo unde nu arde focul, c[, adic[, dac[ se vorbe=te at`ta
despre ei odat[ =i odat[ tot au s[ ajung[ =i la tine, dar nu
precupe\eam nici un efort ca s[-mi conving subcon=tientul de mi-
nima probabilitate a unei astfel de cuno=tin\e...
Dar s-a produs...
Era o excelent[ sear[ de august, pe cer nici urm[ de nori,
condi\ii mai mult dec`t potrivite ca s[-\i a=ezi fundul pe-o buturug[
=i s[ a=tep\i ploaia de leonide sau liride, sau ce alte corpuri cosmice
]=i mai ofer[ serviciile amatorilor de astronomie popular[ ]n acest
anotimp.
St[team ]n pat cu manualul de istorie ]ncerc`nd s[ m[ suges-
tionez c[ e scris sine ira et studio, c`nd b[tu la u=[ Maria Petrovna
=i f[r[ s[ mai a=tepte invita\ia de rigoare intr[.
Mihail Alexeevici (celorlal\i, indiferent de v`rst[, le spunea pe
nume), omoar[-m[, dar nu te-am v[zut c`nd ai venit. Iaca, ai dou[
scrisori, =i mai ales asta, de la mili\ie. (Mili\ie aproape ]n =oapt[...)
Cealalt[, nu cea mai ales, era de la uzin[.
}ntruc`t de pe data de 1 iulie crt. nu mai lucra\i la Uzina meca-
nic[ nr.1 I.V. Stalin v[ som[m ca ]n decurs de zece zile de la
primirea prezentei s[ elibera\i locul ]n C[minul nr.1 al Uzinei. }n caz
contrar...
Plicul nu fusese lipit =i Maria Petrovna nu-=i putuse ]nvinge
curiozitatea:
Da nu te mai uita la d`n=ii! Ham[ie, da treab[ nu fac! Iaca
Alio=a, de la num[rul opt, are un an de c`nd a primit a=a veste...
AURELIU BUSUIOC
Las[, las[, =tim noi c[ mai avem mult p`n[ o s[ fie bine, nu
trebuie s[ te temi s[ critici. Critica drege tot! Parc[ e=ti mul\umit de
locuin\[?
Parc[ ar fi ghicit c[ atinge la sensibil!
Cinstit vorbind, ar fi putut fi mai omeneasc[...
$$ Greu dup[ r[zboi... Mul\i au r[mas pe drumuri.
M[ hot[r`i s[ joc deschis: ]i ar[tai scrisoarea de la uzin[.
Birocra\i, idio\ii! Aranj[m noi, nici o grij[. Iar acum uite-aici ni=te
h`rtie, uite stiloul meu =i scrie tot, absolut tot ce =tii depre Emil
Cr[ciun, de c`nd v[ cunoa=te\i, cum v-a\i cunoscut, ce discu\ii a\i
avut, ce-ai aflat de la el, cu cine l-ai mai v[zut, ce propuneri \i-a
f[cut... Totul absolut!
Am sim\it c[ m[ trec fiorii:
Bine, dar ]l cunosc superficial... Dup[ lag[r... vreau s[ spun
dup[ Punctul de filtrare nu ne-am ]nt`lnit dec`t o dat[, ]nt`mpl[tor...
+i l-ai c[utat a doua oar[, dar nu l-ai g[sit... Uite, despre astea
toate s[ scrii. +tiai c[ nu-i student?
+tia tot! Oare fusesem urm[rit? Atunci de ce m[ mai ]ntreba?...
Nu... Mi-a spus c[ a fost la drept, la Cluj...
+i despre asta scrie... Dar c[ era cu Sumanele negre \i-a
spus? Nu? +i asta scrie-o! Hai, s[ nu pierdem timpul...
Am ]ncercat de multe ori dup[ aceea s[ reconstitui ]n minte tot
ce a=ternusem pe vreo patru pagini ]n noaptea aceea, dar n-am
reu=it niciodat[ s[ duc lucrurile p`n[ la cap[t. Dar de una sunt sigur:
o bun[ parte din cele relatate erau ale lui Krasnovski, de la el
aflate... +i n-am s[-mi iert niciodat[ c[ n-am ]n\eles dec`t foarte
t`rziu c[ asta se nume=te manipulare...
Peste un an, adic[ acum, ]n august, c`nd l-am ]nt`lnit pe Emil
la Orhei, l`ng[ autogar[, mai precis c`nd m-a strigat pe nume un
tip ]mbr[cat ]ntr-o pufoaic[ unsuroas[, =i ]n care cu greu am putut
recunoa=te pe t`n[rul chipe= cu care odinioar[ m[ ]nt`lnisem l`ng[
L[untrice m-am ]ngrozit: era o ruin[.
Ne-am a=ezat pe o banc[ liber[.
Nu, n-am fost condamnat... M-au confundat cu altul... }nv[-
PACTIZ~ND CU DIAVOLUL
$&
CAPITOLUL
VII
18 august.
Zi pe care n-am s-o uit chiar dac[ ar fi s[ nu mi-o amintesc pe
cea de na=tere.
Travers`nd maidanul care ne desparte de grosul mahalalei =i
pe care joac[ fotbal vecinii mei de c[min de nu mai r[sare fir de
iarb[, ]l v[d de departe pe Jora, po=ta=ul, invalidul de r[zboi cu un
picior de lemn mu=cat p`n[ la m[duv[ de to\i c`inii din ]mprejurimi.
Dar de data asta nu-=i mai pleac[ privirile, ochii ]i sticlesc:
Este, este scrisore la domnul tovar[=!
I-o smulg din m`n[: scrisul mamei! Inconfundabilul ei scris, acest
AURELIU BUSUIOC
c[ este vacan\[ mi-au c[zut doi din\i, dar cresc. C`nd vii la noi s[ te
v[d? Ana.
At`t.
O mai citesc o dat[.
}nc[ o dat[.
Nu mai plec ]n ora=, de fapt nu aveam nici o treab[ grozav[,
listele cu cei admi=i se vor afi=a doar m`ine, voiam s[ cump[r ceva %
h`rtie, dar tovar[=ul Thorez nu m[ gr[be=te: limba ]n care =i-a scris
biografia e ca pentru s[raci...
+i deodat[, ca un fulger ]n moalele capului: Tincu\a!
De ce nu mi-a scris nici un r`nd?
Nu s-o fi ]nt`mplat ceva, Doamne fere=te?...
M[ str[duiesc din r[sputeri s[ alung g`ndul, nu, e ]n regul[ totul,
e o fire aparte, are toane, e tipul de independent categoric, o s[-mi
scrie singur[ c`nd o s[ vrea, n-o s[ mai semneze ea scrisori
colective...
A=a mi-o amintesc =i asta m[ calmeaz[.
Mi-a spus =i Krasnovski, ]n timp ce-i scriam angajamentul de a
p[stra ]n tain[ strict[ obiectul ]nt`lnirii noastre =i ]ns[=i ]nt`lnirea,
c[ mama =i cu fetele sunt bine aranjate, c`t ]l prive=te pe tata e
condamnat politic =i despre el n-are voie s[ vorbeasc[, dar...
Dac[ ai s[ te por\i frumos... a p[strat o pauz[ lung[. Cine
=tie, dac[ ai s[ te por\i frumos e foarte posibil s[ facem o excep\ie
pentru tine.
N-am prea ]n\eles ce ]nseamn[ s[ m[ port frumos, dar face
impresia c[ [=tia ca d`nsul au mult[ putere, ]n orice caz Maria
Petrovna mi-a zis c[ i s-a spus de la uzin[ s[ fiu l[sat ]n pace.
Am =i telefonul lui.
M[ a=ez s[ scriu o epistol[ lung[-lung[ celor dragi.
Kurgan... Centru raional Pobeda... Pe ce a=chie de continent
necunoscut o fi s[dit Dumnezeu a=ez[rile acestea?
+i n-o fi uitat Creatorul de ele?
Probabil nu. Nu de tot: doar am primit scrisoarea!...
Uitarea ]n amintiri?
Cine se aga\[ de ele e un proscris.
Amintirile nu sunt dec`t un fel de masturbare a creierului, un
surogat de g`ndire, un fel de carte lung[ =i plicticoas[ pe care te
for\ezi s-o cite=ti pentru a doua sau a nu mai =tii c`ta oar[, =i totul
doar din lenea, din neputin\a, din nevoin\a s[ ]n\elegi c[ e altul cu
totul compartimentul r[citurii aceleia cu circumvolu\iuni ]n care se
afl[ ceea ce cau\i uitarea.
Pe care, de altfel, de ce-ai c[uta-o dac[ poate veni =i singur[,
de la sine? Ah, =tii c[ uitarea este for\a motrice a mersului t[u
]nainte! +tii c[ dac[ excluzi uitarea, acest spiritus movens, dac[ n-o
la=i s[-\i precead[ pa=ii te vei trezi pe drumul c`inelui care-=i v`-
neaz[ coada!
Dar n-o c[uta ]n amintiri, ]n aceste nisipuri mi=c[toare.
Ridic[-te =i umbl[! Spre lumini\a aceea care mai p`lp`ie, spre...
Dar dac[ insi=ti... Dac[ vrei tu numaidec`t... PACTIZ~ND CU DIAVOLUL
Filmul!
... Te-ai ]ntors seara t`rziu (din punctul de vedere al mamei! Era
abia zece!), te-ai oprit la peretele lateral, cel dat cu var, \i-ai lipit
buzele de el =i ai inspirat ad`nc de c`teva ori: zic b[ie\ii c[ afacerea
asta face s[ dispar[ mirosul de tutun. Ar mai fi un mijloc, dar cum
s[ nu fumezi? E=ti b[iat mare, fl[c[u, ]n cursul superior al liceului %#
unde-ai intrat dintru ]nceput, =i n-ai deloc cheful s[ nu-\i valorifici
acest statut, trebuie s[ \ii pas cu ceilal\i, la fel de r[s[ri\i ca tine.
Fire=te, spre invidia celor pe care Dumnezeu nu i-a prea ajutat cu
]n[l\imea, din care pricin[ sunt u=or depista\i de profesorii ]ns[rcina\i
s[ patruleze Promenada =i parcurile... Ce-i drept, ]n ultima s[pt[-
m`n[ nu s-au prea z[rit mutrele lor ur`cioase, fie din motive de
vreme rea, fie din cauza bubuiturilor dinpre nord =i r[s[rit tot mai
distincte seara, lucru de care a auzit =i Dima Russu, cel cu o jum[-
tate de palm[ mai ]nalt dec`t pupitrul, astfel c[ azi a ap[rut =i el la
v`n[toare. V`n[toare e o denumire de cod. Se traduce simplu:
pip[itul fetelor pe Promenad[. Munca aceasta e r[spl[tit[ uneori
cu una la ceaf[, mai des cu chi\c[ituri pref[cute sau sincere excla-
ma\ii de m`nie, dar ce conteaz[ toate astea, cum s[ le compari
cu imensa bucurie a m`inii care-a cunoscut fie =i pe-o fr`ntur[
de clip[ taina aceea care-\i tulbur[ imagina\ia =i somnul... Mai la
vale de restaurantul Londra este =i stabilimentul acela care-ar fi
fost marcat de un felin[ra= ro=u, dar... camuflajul... Acolo palma
la ceaf[ ar fi exclus[, dimpotriv[, dar vai! cenzul de v`rst[! Mono-
polul octavanilor!...
Mama st[ la masa din sufragerie, la dreapta =i la st`nga ei
am`ndou[ fetele, dar nu te mai privesc toate trei ca pe un infractor,
nu mai auzi ve=nicul }\i faci de cap, b[iatule, am s[ te spun lui tata
c`nd vine! Ba chiar =i Len\a pare s[ ard[ de ner[bdare s[-\i comu-
nice un lucru deosebit de important.
Cite=te.
Mama ]\i ]ntinde un plic din care se i\e=te un col\ de h`rtie groas[.
Extras din foaia ta matricol[.
Ochii ]\i fug imediat la note. +i mai ]nt`i la algebr[: Cinci! Ura!
strigi tu ]n tine, s-a zis cu corigen\a, cinciul e ru=inos, desigur, dar
s[n[tos!...
AURELIU BUSUIOC
Pauz[.
Filmul:
N-ai fost dintre cei mai grozavi la Geografie, dar c`te ceva tot
mai \ineai minte: Banatul!... Gr`narul \[rii...Poate chiar al Europei!...
+i, al naibii, manualul nu min\ea!
Pentru localnici r[zboiul avea loc undeva ]n Abisinia sau Pata-
gonia, foamea prin India sau ]n lenea de a te ridica p`n[ la
telefon s[ comanzi ceva la restaurantul din apropiere... +i dac[
primul val, basarabenii =i bucovinenii, mai meritau compasiune,
oricum, se vedea c[ nu vin cu m`na goal[, au muncit, au adunat
c`te ceva, ceilal\i, care-au premers puhoiul de solda\i str[ini, moldo-
venii de dincoace de Prut, fugi\i nu doar din calea m[celului, ci =i
de spectrul h`d al foametei, sosi\i doar cu ce bruma ]=i mai acope-
PACTIZ~ND CU DIAVOLUL
The End.
&
CAPITOLUL
IX
al lui Krasnovski.
O s[ l[murim noi lucrurile, nici o grij[. N-o s[-i l[s[m pe to\i
dobitocii s[ ne fac[ \ara de r`s... +i acum, ia zi: te-ai speriat de
mama focului =i te-ai repezit s[ stingi spaima cu un p[h[ru\. A=a-i?
Bine, foarte bine c[ m-ai g[sit! S[ nu te sfie=ti niciodat[ s[ m[
&" anun\i c`nd afli ceva ur`t... Cum altfel s[ lichid[m lipsurile dac[ o
s[ trecem indiferen\i pe l`ng[ toate? Avem at`\i du=mani, =i nu
numai afar[...
M-am ridicat.
V[ mul\umesc pentru...
Pentru ce? se mir[ el. Nu \i-am promis nimic... Doar c[ o s[
]ncerc[m... +i unde te gr[be=ti? Ia zi, cum a fost la examene?
Apropo, ]l cuno=ti pe un profesor de-acolo... M[...Ma...
Manole, ]l ajut[ Mi=a.
Da, exact, Manole... Se zice c[ e un mare filolog.
O fi crescut omul, m-am g`ndit.
Am fost colegi de liceu p`n[ ]ntr-a cincea.
Minunat! Mi=a d[ examene extern, =i se teme. Poate-ai s[
pui o vorb[! }ncepu s[ r`d[: Glumesc... }n alt[ parte dec`t aici nu
ne cunoa=tem, bine? +tii, lumea poate crede...
Nu-mi p[sa ce poate crede lumea. Altele m[ fr[m`ntau.
Tovar[=e Krasnovski, a= vrea s[...
Stai, m[ ]ntrerupse el. |i-am promis s[ fac o excep\ie... Ori
altceva ai vrut s[ m[ ]ntrebi?
Dup[ ce m[ ghicise respir`nd ]n receptor, mai venea =i cu asta...
Vezi, b[iatule, orice om care gre=e=te trebuie s[-=i ]ndrepte
gre=eala. Tat[lui t[u i-a fost dat[ posibilitatea asta de a repara r[ul
s[v`r=it. De ce s[-l deranj[m acum? }nc[ nu e=ti preg[tit s[-i scrii
sau s[-l vezi... Pot doar s[-\i spun c[ e bine, s[n[tos... Ca =i restul
familiei... O s[ vin[ o zi c`nd... }n sf`r=it, dac[ ai s[ te por\i...
M[ considera copil de gr[dini\[, ce naiba? +i vorba cu purtatul
frumos i-o auzeam a doua oar[.
Indiferent dac[ o s[ m[ ajute sau nu, va trebui s[ renun\ la
asemenea prietenie. Primul telefon trebuie s[ fie =i ultimul...
Chiar dac[ mi se par exagerate =i precis c[ sunt! toate
PACTIZ~ND CU DIAVOLUL
4
Student.
Totu=i student.
Ca s[ vezi cum poate ]ntoarce via\a unui om un peticel de h`rtie!
L-am primit cu doar dou[ zile ]nainte de ]nt`i septembrie, c`nd, la
drept vorbind, l[sasem orice speran\[. Nu era un formular obi=nuit,
cu goluri ce trebuie completate de m`n[, era ]ntreg tras la ma=in[,
=i semnat manu propria de chiar secretarul comisiei de admitere.
PACTIZ~ND CU DIAVOLUL
'
2
treburile.
Mi=a, adic[ eu.
Treburile lui Mi=a mergeau bine. La universitate normal, are
unde-=i pune capul la odihn[, cu examenele st[ bine, i s-a permis
s[ dea extern =i le d[, slav[ Domnului, de=i e nevoie de ceva efort,
oricum, a ]nceput-o ]ntr-un fel =i trebuie ]n multe direc\ii s-o ia de la
cap[t... +i ar fi toate de-a dreptul excelente dac[ s-ar =ti al[turi de
familie...
Ai vrea s[ li te al[turi? z`mbi Krasnovski.
Cred c[ ar fi mai potrivit s[ mi se al[ture ei... ]ncercai =i eu
s[-i fac jocul.
Posibil, foarte posibil, zise el. E=ti nou aici, ]ntr-o lume nou[.
}nc[ nu =tii ce perspective ]\i ofer[ lumea asta, \ara noastr[...
Apropo, ce p[rere ai, o \ar[ ]nconjurat[ din toate p[r\ile de du=-
mani, ba plin[ de du=mani =i ]n interior, are dreptul s[ se apere?...
Ori glumea, ori m[ lua de copil?
Cred c[ nu-i numai dreptul, este datoria ei! f[cui eu patetic.
Cred c[ anume pentru asta sunte\i =i dumneavoastr[.
Bravo, exact r[spunsul ce-l a=teptam! Krasnovski m[ tip[ri
u=or pe um[r =i trecu pe scaunul lui de la mas[.
Dragul meu, cred c[ ai ]n\eles: am venit aici pentru o discu\ie
serioas[. Nu oricine are cinstea s[ treac[ pragul acestei... acestui
minister. Nu o s[ pierdem vremea cu alfabetizarea, e=ti un b[rbat
]n toat[ firea, ai v[zut destule ]n via\[. +i ai observat corect care-i
menirea noastr[: siguran\a t[rii. Dar ]n\elegi, desigur, c[ f[r[ un
sprijin serios din partea cet[\enilor cinsti\i nu am fi ]n stare s[ facem
totul. Sprijinul maselor, iat[ ce ne ]nva\[ =i tovar[=ul Stalin. E=ti de
acord cu el?
Eram, f[r[ umbr[ de ]ndoial[!
Minunat! }n\elegi. }ntr-un cuv`nt, iat[ despre ce-i vorba: ]\i
propunem s[ colaborezi cu noi.
Asta mai lipsea! Auzisem eu ceva, zicea Fedea despre nu =tiu
ce c[c[nari, Irina tot umbla cu =pioni, nu-i prea luam ]n serios... Dar
PACTIZ~ND CU DIAVOLUL
PACTIZ~ND CU DIAVOLUL
%
CAPITOLUL
XII
era departe, taman intra ]n cot... Ehe, dac-ai =ti ce-am tras! +i eu
f[r[ lucru... +i provodni\a... Cum? A, a=a-i zicem la femeia care
r[spunde de vagon... C`nd am luat seama c[ mai sufli a fugit
Agafia, nevasta, dup[ doftoroaie. Dac[ nu zicea d`nsa c[ ai s[
tr[ie=ti, apoi f[r[dec`t d[deam =tire la Tiri=polea, la sta\ie... De vreo
" zece ori am tot apucat telefonul, da baba zicea s[ nu telefonez...
Dac[ se afl[ acolo, s-a zis cu cantonul meu. A=a-i povestea. Da
cum ai c[zut? Nu cred c[ te-au aruncat bandi\ii de la Odes. +i
documentele =i banii \i i-am g[sit ]n buzun[ri... Ia, chiar s[-i nu-
meri... Cum a fost?...
}ntr-adev[r, cum? +i de ce?...
Acu=i... }ndat[... S[-mi trag sufletul...
Ei au provocat incidentul. Nu face impresia s[ fi fost o joac[...
Iar dac[ nu m-au jefuit...
Eu... eu am c[zut... singur...
Apoi s-a zis cu provodni\a... S[ lase u=a deschis[...
De fapt... Eu am deschis-o... Joac[ de om nebun...
Cantonierul m[ privi cu ne]ncredere.
Singur, zici? Acolo trebuie o mam[ de cheie!...
Nici nu mai =tiu cum am f[cut... Eram cam ]nchinat!
Cantonierul ]ncepu s[ r`d[.
Apoi de ce n-ai spus-o de la ]nceput! Adic[ pot s[ nu raportez?
Doamne fere=te!
Of, m[ scapi de-o grij[! C[ la noi a=a-i: vinovat-nevinovat, mai
]nt`i te d[ afar[, pe urm[... +i tare-mi place la canton...
Spre sear[ nevasta i-a plecat ]n sat s[ doarm[, Nichifor a dormit
pe podele, iar eu...
}n cea de a treia zi m[ \ineam destul de bine pe picioare, de=i
respiram cu junghiuri.
Ai grij[, mi-a dat ultimul sfat Agafia, ]nainte de a m[ urca ]ntr-o
drezin[ cu motor, condus[ de un cumnat al cantonierului =i care
avea s[ m[ lase la Tighina. Baba zice c[ ai dou[ coaste rupte, dar
nu-i nimica, nici doctorii adev[ra\i nu te ajut[ p`n[ nu se prind
singure. Nichifor =i Agafia au refuzat categoric orice r[splat[ (banii
PACTIZ~ND CU DIAVOLUL
$
CAPITOLUL
XIII
Olteanu...
A deschis un registru c`t o enciclopedie, a trecut cu manichiura
violent[ peste c`teva pagini:
Nu v-am invitat.
M-a invitat redactorul-=ef!
Personal?
Nu, printr-un lucr[tor de-al redac\iei. I-am uitat numele...
De data asta z`mbi: '
C`nd o s[ v[ aminti\i cum ]i zice...
}n clipa aceea u=a str[juit[ de frumoasa cerberi\[ se deschise
]n for\[ =i un b[rbat m[runt, ]ntr-un palton cu blan[ =i c[ciul[
brum[rie, trecu val-v`rtej pe al[turi. }n mijlocul anticamerei se opri
brusc:
De ce v[ bate\i?
Fiin\a diafan[ se ridic[:
Tovar[=ul acesta pretinde, Nicolai Tomovici, c[ l-a\i invitat.
Dar...
P[i dac[ pretinde... Cum zici c[-\i zice?
Olteanu...
Olteanu... Olteanu...
S[pt[m`na trecut[... N-am putut veni... A fost la mine to-
var[=ul...
P[duche!
Exact! Tovar[=ul Paduti... }i uitasem numele!
Omule\ul ]=i scoase c[ciula =i cu ea ]mi indic[ u=a biroului:
Intr[. Iar tu, c[tre secretar[, d[ o sunare lui nevast[-mea =i
spune-i s[ scoat[ m[liga de pe foc. Am s[ ]nt`rzii...
Dar... ]ncerc[ s[ protesteze fata. Stomacul...
E=ti doctorul meu?
Intr[ dup[ mine =i tr`nti u=a.
pot pl`nge. Cel pu\in de oamenii pe care mi i-a scos ]n cale. Pe cei
r[i, vorba ceea, ]i afli singur. Pe cei deosebi\i numai o ursit[ gene-
roas[ \i-i poate g[si.
Mi-o amintesc pe doamna Rosi, gazda noastr[ din s[tucul acela
de la grani\a cu Tito. O femeie cu toate urgiile cerului pe capul ei:
b[rbatul =i singurul fiu mor\i pe frontul de est, curtea =i casa jefuite,
singura fiic[, fragila =i melancolica Teresa, Rezi, ]mpreun[ cu so\ul
ridica\i =i du=i ]n afundul Rusiei la s[pat c[rbuni =i t[iat p[dure...
Ce-i mai trebuia unui om ca s[ devin[ o fiar[ ]ncol\it[, o con=tiin\[
plin[ de ur[ =i desperare?... Ne-a primit =i ne-a ]ngrijit cu at`ta
c[ldur[, de parc[ Domnul ne-ar fi trimis s[-i ]nlocuim pe cei pier-
du\i... Ca s[ ne piard[ =i pe noi... Ca soarta s[-=i continue loviturile.
Cu c`t[ resemnare ]n glas: Michael, teuer, Willy a murit anul
trecut...
Ce-o fi f[c`nd? Mai tr[ie=te?...
Sau ]n\eleptul, scepticul =i sentimentalul conte S. }ntr-adev[r,
numai cei ale=i ]=i pot p[stra ]nsemnele de om sub loviturile sor\ii.
Cine-am fost eu pentru el? Nimeni. Sau al treilea fiu?... Mihai, te
duci ]n alt[ \ar[, nu! ]n alt[ lume. Politizat[ la culme, unde legea
exist[ doar pe h`rtie. Unde omul nu ]nseamn[ nimic. Nu m[ crezi...
I-au luat mo=ia, zici tu, =i nu mai =tie cum s[-i mu=te mai tare... Te
]n=eli. Mul\i =tiu ce se petrece la ei, dar cei mai mul\i, majoritatea
nu! Nici chiar cei ce tr[iesc acolo. E=ti at`t de nepreg[tit... Ai fost
educat ]n alt spirit. }n politic[, nu te sup[ra, e=ti un... un naiv. Ce-ai
s[ faci? Te duci s[-\i g[se=ti p[rin\ii... Sunt sigur c[ ai s[ faci tot
posibilul s[-i salvezi, de=i... Cum ai s-o faci? Nu te ]ndemn la pa=i
necugeta\i, dar ]ncearc[ s[ r[m`i om... Va fi cel mai greu lucru pe
care va trebui s[-l faci...
Cum =i-ar fi numit el propriul ultim pas? Ori exist[ totu=i o limit[
a rezisten\ei ]n fa\a sor\ii?...
La ]nceput, c`t m-am ]nv`rtit printre muncitori, n-am prea luat ]n
seam[ lucrul acesta, altele le erau preocup[rile. L-am observat abia
c`nd am nimerit la Universitate, pentru c[ se manifesta mai ales ]n
sfera conduc[toare =i ]n r`ndurile intelectualilor. E vorba de o linie
PACTIZ~ND CU DIAVOLUL
PACTIZ~ND CU DIAVOLUL
#
CAPITOLUL
XIV
s-o s[rut. Hot[r`t lucru, =coala lui Ionu\ ]nc[ nu se f[cea sim\it[.
}n odaie ea lu[ sticla mea de =ampanie, o dezveli =i z`mbi
=mecher.
A=a sunt to\i b[rba\ii de-aici? Beau sirop?
O rupeam destul de bine ruse=te, lucru care o bucur[ nespus
pe t`n[ra siberian[.
Sunt mari patrio\i copiii Siberiei, interveni Ionu\. Socot c[
b[uturile noastre sunt ap[ chioar[ pe l`ng[ votca lor. %
P[i chiar este! ]l sus\inu Svetlana.
N-ai s[ m[ crezi, adic[ de ce s[ m[ crezi, ai s[ vezi: bea votc[
c`t beau eu vin =i nu se ]mbat[!
Masa era pentru patru persoane.
O s[ juc[m cu m`n[ moart[? ]l ]ntrebai pe amfitrion.
Ce-a spus? s[ri Svetlana.
El ]i traduse, ]ncerc`nd s[-i explice =i regulile pokerului.
Mihai, s[ vorbim ruse=te. Altfel o s[ pierdem mult timp...
Svetlana d[du ]n sf`r=it de ]n\elesul m`inii moarte.
Ba nu, ba o s[ fie patru! Mi=a (fire=te, eu), ]nchide ochii!
}nchide-i, ]nchide-i! o sus\inu Ionu\. A=a, acuma deschide-i!
De dup[ o perdea de stamb[ ag[\at[ direct de perete =i care
trebuia s[ ]nsemne un al doilea dulap pentru zestrea vestimentar[
a st[p`nului, ap[ru Ea.
+ocul ini\ial a fost prea puternic ca s[-mi pot controla reflexele
=i e de la sine ]n\eles c[ am r[mas cu gura c[scat[. De mult nu
mai avusesem ocazia s[ fiu aproape de alte femei dec`t secretare
o\[r`te sau personal medical secundar pe la comisiile comisariatului
militar =i g`ndul n[scut imediat ]n afundul subcon=tientului c[ m[
voi afla o vreme ]n asemenea companie ]mi d[dea aripi =i ]mi g`dila
imagina\ia.
Teama de a nu imita lirica persan[ cu toate dulceg[riile ei m[
opre=te s-o descriu ]n am[nunt. Era o blond[ (desigur, natural[!),
aproape de statul meu, cu un z`mbet n[scut special ca s[-i subli-
nieze fine\ea tr[s[turilor, nu s[-i mascheze posibile defecte. }ntr-un
cuv`nt, era un exemplar uman care confirma total juste\ea teoriilor
lui Pavlov cu privire la reflexele condi\ionate: ]\i l[sa gura ap[...
Din cea\a ce ]ncepea s[-mi tulbure spa\iul din fa\a ochilor r[-
sun[ ca un clopo\el (oricum, dificil s[ renun\i la Firdusi sau Omar
AURELIU BUSUIOC
Khayyam!):
Elvira...
Greu de imaginat c[ ar fi putut purta alt nume.
}i apucai m`nu\a ]ntins[ cum a= fi primit ]nsemnele unei Legiuni
de onoare. Nu se ]mpotrivi s[rutului neimitat.
& +i, ca o dovad[ c[ m[ mai aflam ]n stare de =oc, b`lb`ii:
Mi=a...
Ea izbucni ]n r`s. Un r`s... (Vezi clasicii.)
Las[-l pe Mi=a, =tiu c[ e=ti Mihai.
}mi =tia limba.
Svetlana s[ri la Ionu\:
Ce spune?
S[rmanul b[iat, cu asemenea minune ]n cas[, demult a= fi
concediat bondoaca. Dar ne]n\elese-s c[ile dragostei analfabete...
Masa s-a dovedit a fi foarte bun[, logodnicii nu f[ceau mare tain[
din faptul c[ autorul bucatelor este el =i nici din oroarea ei fa\[ de
plit[. }n rarele clipe c`nd puteam =u=oti neobserva\i Elvira ]ncerca
s[ =i-l ]nchipuie ]n via\a viitoare pe Ionu\ cu =or\ule\, cu linguroiul
]ntr-o m`n[ =i cu lucr[rile scrise ale studen\ilor ]n alta. Svetlana
f[cea, la orice ocazie, mare caz de taic[-su, important =tab undeva
]n Siberia (ea locuia aici, la o m[tu=[, ca s[-=i dreag[ pl[m`nii slabi
=i s[ termine Institutul Pedagogic) =i n-a pierdut din vedere s[ ne
spun[ de c`teva ori c[ icrele negre =i cele de Manciuria i-au fost
trimise special de iubitorul p[rinte.
La drept vorbind, m`ncam icre negre pentru prima oar[ ]n via\[,
la ]nceput nu mi s-au p[rut grozave, dar le-am prins repede gustul,
am =i declarat c[ m[ tem s[ nu devin dependent de ele. La care
Svetlana ne-a asigurat pe to\i c[ at`ta timp c`t tr[ie=te taic[-su nu
vom duce lips[ de a=a ceva.
De la sine ]n\eles, am b[ut pentru via\a lui c`t mai lung[...
(Avea dreptate Il dzigano, m[ rugase s[ nu-i divulg porecla fa\[
de logodnic[!, durdulia nici nu s-a atins de =ampanie: votca din sticl[
sc[dea vertiginos f[r[ urm[ri deosebite.)
PACTIZ~ND CU DIAVOLUL
!
2
spui la nimeni!
+i aici treab[!
L-am prins azi pe unul de-ai no=tri c[ ]\i cotrob[ia prin valiz[!
Nu-i prima dat[! Nu-\i spun cine, s[ m[ tai! Vreau s[ mai tr[iesc.
Ia vezi mai bine dac[ \i-a luat ceva...
Banii erau neatin=i. Doar lucrurile amestecate. P`n[ acum pu-
neam dezordinea aceasta pe seama lui Timofei; ce nu face omul
la be\ie! Acuma ]ns[... !!
Bine]n\eles c[ sunt \inut sub observa\ie... O s[ am ocazia azi s[
mai pun =i eu ]ntreb[ri...
Dac[ stau s[ m[ g`ndesc mai serios, n-am nici un r[spuns la
]ntrebarea: de ce securitatea statului depinde de mine? De ce s[
le mai fiu informator =i eu dac[ p`n[ =i infantila Irin[ =tie de ure-
chile =pionilor r[sp`ndi\i peste tot? O fi =i pe-acolo o ]ntrecere
socialist[ cine are colaboratori mai mul\i?
Apropo de Irina. Azi mi-a s[rit de g`t ]n coridor ca s[-mi declare
c[ e fericit[. Credeam c[ eu sunt cauza ne vedeam din ce ]n ce
mai rar , pe naiba: e ]ndr[gostit[ de unul de la Chimie. Mi-a ar[tat
fotografia: ceva la minut, abia s[ deosebe=ti ochii de urechi, dar
nu s-a l[sat p`n[ n-am recunoscut c[ e un model de frumuse\e
masculin[.
Oare chiar at`t de b[tr`n s[ fiu?...
PACTIZ~ND CU DIAVOLUL
!%
CAPITOLUL
XV
ne-a iertat tifosul, dar pe d`nsa nu... Aici localnicii ne-au primit r[u,
vraghi naroda, dar s-au g[sit =i printre ei oameni de omenie. Dac[
n-ar fi fost ei =i al\i deporta\i mai de demult, poate c[ nu mai avea
cine s[-\i trimit[ ve=tile acestea triste. Despre tata am aflat abia acum
vreo dou[ luni, \i-am scris c[ trebuie s[ ne ]nt`lnim doar ca s[ te
!& lini=tesc. Primul secretar despre care \i-am scris c[ m-a luat la lucru
s-a interesat, dar n-a putut afla mai mult dec`t =tii =i tu: a fost con-
damnat la zece ani de lag[r f[r[ drept de coresponden\[ =i ]nt`lniri...
C`te scrisori am trimis pe la toate instan\ele, chiar =i lui I. V. Stalin,
au r[mas f[r[ nici un r[spuns. Lumea zice c[ asemenea cores-
ponden\[ nici nu pleac[ de aici...
Iat[, b[iatul mamei drag, toat[ groz[via pe care am avut s[ \i-o
spun. Dac[ o s[ ajung[ scrisoarea la tine, s[-\i dea Domnul s[ ai
t[ria s[ le prime=ti pe toate a=a cum sunt. Iar dac[ o s[ se ]nt`mple
s[ nimereasc[ ]n m`inile lor, apoi eu nu m[ mai tem de nimic... Dar
tu s[ nu ]ndr[zne=ti s[ faci vreo prostie, auzi? Aici nu poate veni
singur nimeni, zona este interzis[! Au ]ncercat mul\i, dar nu se mai
=tie de ei...
Fetele sunt bine, ]nva\[, Lenu\a termin[ =coala anul acesta, =i
primul secretar a promis s-o aranjeze la Kurgan, la institut. Ani=oara
umbl[ la =coal[, dar ]ncepe s[ cam uite rom`ne=te. }n general aici
e=ti privit cu ochi r[i dac[ folose=ti alt[ limb[ =i fetele se jeneaz[ s[
vorbeasc[ chiar =i cu mine. Scrie-le lor, Mih[i\[, d[-le =i tu ni=te
sfaturi. Pe tine au s[ te asculte mai bine, le este dor de tine, m[car
c[ Anu\a mi-a spus ]ntr-o zi c[ nu mai \ine minte cum ar[\i.
A=a-i, b[iatul meu scump, \i-am stricat dispozi\ia, dar cui s[ m[ mai
pl`ng =i eu dac[ aici fiecare are de ce se pl`nge? Nu te sup[ra, dragul
mamei, roag[-te cu noi pentru s[n[tatea tatei =i poate s-o ]ndura Cel
de Sus s[ dea o zi ca s[ ne str`ngem to\i laolalt[ cum am fost c`ndva.
Te s[rut[ =i te str`ng la pieptul lor
mama =i fetele.
P.S.
Unde?
Dar a ridicat-o de la p[m`nt!
Cum crezi, Stalin este frumos?
Nu m[ a=teptam la asemenea ]ntrebare, cred c[ am privit-o uluit
un pic.
Ea a ]nceput s[ r`d[:
Hai, nu te mai speria. Am glumit. Bine]n\eles c[ nu poate fi
dec`t un r[spuns. "!
Era doar cu un an mai t`n[r[ ca mine.
}n 41 terminase clasa a patra foarte bine =i fusese trimis[ drept
r[splat[ ]ntr-o tab[r[ de pionieri din Crimeea. Acolo a prins-o
r[zboiul. Tab[ra a fost evacuat[ la Buguruslan, un or[=el prin p[r\ile
Orenburgului. P[rin\ii, fie c[ se evacuaser[ =i ei, fie c[ nu, n-au mai
fost g[si\i dup[ m[cel. Fata a r[mas s[ termine =coala ]n t`rgul
acela al petroli=tilor, ba =i tehnicumul un fel de colegiu tot acolo
l-a terminat. Cu diplom[ de subinginer ]n ale rafin[riei a fost expe-
diat[ la locul de ba=tin[, unde se afl[ de patru ani =i lucreaz[...
}mi pare r[u, Mihai, nu-\i pot spune unde lucrez. E o fabric[
secret[, am dat ]n scris s[ p[str[m taina... +i pedepsele sunt...
o-ho-ho! Vrei s[ ne mai ]nt`lnim?
Voiam.
La col\ul de unde ]=i avea drumul spre cas[ ne-am oprit ca s[
afl[m cu mult[ mirare c[ trecuse de mult de miezul nop\ii, c[ nu se
mai z[resc nici trec[tori, nici ferestre luminate, =i c[ nu e nevoie
de o comand[ special[ ca s[ ne arunc[m ]n acela=i timp unul ]n
]mbr[\i=area celuilalt.
Pe m`ine?...
U=a de la intrare era cr[pat[.
Am ]ncuiat-o ]ncet: Maria Petrovna dormea cu lumina aprins[.
Biata femeie, m-o fi a=teptat. De diminea\[, cum am primit scri-
soarea =i am plecat ]n ora= ]nc[ ne]n\eleg`nd ce se petrece cu mine
m-a rugat s[ m[ p[zesc. Oare au b[tr`nii un al optulea sim\?
Dormea dus =i Timofei. De data aceasta dezbr[cat =i nu sfor[ia.
De unde putea =ti Elvira, fiin\a aceasta ginga=[, crescut[ =i
educat[ prin tabere de pionieri =i comsomoli=ti, prin orfelinate, c[
ceea ce face Dumnezeu numai El Unul poate desface =i c[ singurul
lucru bun este s[ m[ las ]n grija Lui?...
AURELIU BUSUIOC
PACTIZ~ND CU DIAVOLUL
"%
CAPITOLUL
XVII
f[r`me.
Odat[ ce vine o s[rb[toare se fac =i preg[tirile trebuincioase.
Vom aniversa la re=edin\a ei.
Am fost invitat oficial.
Voi cunoa=te =i cuibul care ad[poste=te m[iastra pas[re.
Ai nimerit-o bine: cuib. Visul meu cel mai grozav e s[ m[ v[d
clo=c[...
O fi vreo aluzie?... #
2
trebuie!...
Se ridic[, lucru care ]nsemna c[ totul a fost hot[r`t =i invitatul e
liber.
C`nd s[ deschid u=a, el m[ opri:
Oltena=! Nu uita: cine are limb[ lung[ are ezisten\[ scurt[!
+i izbucni ]n hohotul lui de r`s molipsitor.
#!
CAPITOLUL
XVIII
Nu mai spune!
Dac[-i ziceam proastei, mai las[ dracului c`rna\ul c[ mi s-au
strepezit din\ii! Nu m-a ascultat =i iaca, a ajuns curul la b[taie...
+i acum? Nenorocire...
Ba, nenorocire! M-au dat afar[ din cas[, c[ nu eram re-
#" gistra\i... Dar nu-i nimic[, am eu una la ochi, lucreaz[ la cusut
cu=me!... Tu n-ai grij[, p`n[ m[ mut la d`nsa am unde sta, n-am
s[ vin ]napoi.
La Maria Petrovna m[ a=tepta ]ns[ marea surpriz[:
Mihail Alexeevici, iar te cheam[ la mili\ie. Iat[, desear[ la
nou[. Ce vor ei de la sufletul matale, c[ totu-i ]n regul[...
Cita\ia era de la aceea=i circumscrip\ie ca =i prima dat[.
Nu m[ putea uita Krasnovski.
+i ziua o potrivise de minune.
+i ora...
B[gai cita\ia ]n buzunar.
S[-i dau telefon c[ nu pot veni? Pe ce chestie? Pur =i simplu,
n-o s[ m[ duc!
Asta-i: n-o s[ m[ duc!
+i sper din tot sufletul c[ o s[ ]n\eleag[ aluzia...
Cu doi ani ]n urm[ m[ mai oprisem a=a, dar ]n fa\a unei u=i
masive de stejar sculptat, cu numele st[p`nului s[pat pe o plac[
de alam[, =i cu o verig[ groas[, turnat[ ]n acela=i metal, care
trebuia s[ loveasc[ t[blia u=ii =i s[ anun\e sosirea cine =tie c[rui
oaspe. Nu m[ a=teptasem la a=a ceva.
Dar era at`t de departe ]n urm[ u=a aceea! Nu se mai distingea
prin negura trecutului nici chipul ]mbujorat al lui Alice c`nd a intrat
]n salon tat[l ei, fabricantul: Iat[-l, t[ticule, Mihai, de care \i-am ##
vorbit!; nici tremurul vocii b[rbatului: }mi pare bine, tinere bavarez.
Bucura\i-v[ acum de ce mai este via\[! Iat[ ce ne a=teapt[... =i
r[sturnase pe mas[ sute de coli de timbre, zeci de mii de m[rci:
Azi le-am dat trei milioane de lei! Cu ce s[ mai cump[r materie
prim[? Cu ce s[-mi pl[tesc oamenii? Cu h`rtiu\ele astea? A=a au
grij[ de muncitorii lor comuni=tii?...
+i c`t de departe ultima b[taie la u=a aceea, c`nd ]n prag, f[r[
s[ mai intru, i-am spus c[ plec...
+i tata a disp[rut... Acuma tu...
Ce-o fi f[c`nd acum fiica acelui exploatator?
Am fost tic[los?
Dar ce a= fi putut propune eu, un coate goale, unei prin\ese,
care-avusese n[stru=nica idee s[ intre la agronomie?
+i-apoi, p[rin\ii mei.
Dou[ dragoste, de t`n[r =i de fiu...
+i de ce anume amintirile acestea triste s[ m[ n[p[deasc[
anume acum, c`nd veneam pe alte aripi?
Ori poate e adev[rat c[ iubirile ne]mplinite se r[zbun[?...
Dar tot, absolut tot ce umplea acest spa\iu m[runt purta pecetea
unui bun gust perfect. Era f[r[ discu\ie proiec\ia tuturor calit[\ilor
pe care le =tiam ori le b[nuiam ]n omul acesta.
Hai, jos paltonul =i fii binevenit ]n casa asta!
Avea buzele umede =i moi, iar ochii ei, de la distan\a s[rutului,
#$ aduceau a jocul unui caleidoscop.
Masa din mijlocul od[ii era ]ntins[, dar bucatele acoperite cu un
prosop.
Pariez c[ ascunzi o salat[ de varz[!
Ai ghicit, zise ea =i adun[ prosopul.
}n mijlocul a tot neamul de bun[t[\i trona un tort masiv, plat, pe
care, cu crem[ de cacao, st[tea scris cu litere latine: Mihai
URSS. 1 an. Iar peste inscrip\ie, cu alt[ crem[, z[brele albe...
Vrei s[ zici c[ asta m[ a=teapt[?
Da de unde! E ceea ce ai c[p[tat. De ce n-ai r[mas unde
erai?...
Crezi c[ te-a= fi ]nt`lnit acolo?...
Ce vrei s[ spui?
P[rea dezam[git[.
}mi urm[ri privirea, apoi ridic[ ochii =i r`se:
Patefonul?... L-am cump[rat la talcioc, ador muzica de orice
fel, dar =i s[ dansez pot. Preferi un tangou? Aici altceva nici nu
#& ]ncape.
Deschise u=i\a noptierei =i scoase un vraf ]ntreg de discuri.
Chopin... Gluck... O, La Paloma... nu scrie autorul... Te aran-
jeaz[?...
Dac[ l-a aranjat pe bietul Maximilian ]nainte de execu\ie...
Patefonul, de fapt o mic[ variant[ portativ[, interpreta un pic
copil[resc, strident sentimentala bucat[ =i cu asta ]i d[dea un plus
de farmec, nea=teptat.
Elvira dansa cu capul pe um[rul meu privind undeva ]n tavan.
+tii, Elvira...
+tiu, zise ea. Dar las[-m[ mai ]nt`i pe mine. Te iubesc, Mihai...
$
CAPITOLUL
XIX
De mult[ vreme n-am mai dus-o a=a: via\[ a=ezat[, lini=te, calm,
dejun, cin[, concerte, s[rutul de diminea\[, la plecare, degetele ei
fine, r[sfir`ndu-mi p[rul c`nd stau la mas[ cu h`rtiile, fie c[ sunt
idioatele materiale din redac\ie (Colhoznicii din colhozul Drumul lui
Lenin s-au apucat sub ]ndrumarea Partidului =i cu entuziasm creator
s[ dreag[ drumul care... etc...), fie c[ sunt poezelele lui Mo\oca...
(De preferat totu=i primele...)
Doar uneori, c`nd Elvira e nevoit[ s[ fac[ serviciul de noapte,
m[ apuc[ un fel de splin, ba nu, care splin? desperarea: nici o
veste de la ai mei, toate scrisorile mele f[r[ r[spuns, tot ce m[ \ine
]n echilibru ziua se n[ruie, se d[r`m[ de cum r[m`n cu mine
]nsumi, e at`t de incert totul, at`t de =ubred... }n\eleg c[ e ipo-
hondrie, dar n-am avut, nu am suficiente motive s[ fi ajuns la starea
asta? Un altul ]n locul meu... Ba pe naiba, nu sunt un caracter
deosebit, ]n locul meu un altul ar fi =tiut s[ se ia ]n m`ini...
Dar diminea\a, c`nd se ]ntoarce ea, obosit[, cu cearc[ne sub
ochi =i totu=i z`mbitoare, afectuoas[, at`t de ginga=[... Cum s[ nu
repet c[ de mult[ vreme n-am mai dus-o a=a...
Ce mai vorb[, mititica asta m-a f[cut s[ m[ ]ndr[gostesc lulea,
AURELIU BUSUIOC
lectura. }n cele din urm[ l[s[ m`inile ]n jos =i ridic[ spre mine ochii.
Erau plini de lacrimi.
O cuprinsei ]n bra\e:
Nu te teme, feti\o! Nu murim noi de foame! Ia te uit[ la m`i-
nile astea: =tii c`te vagoane au desc[rcat? C`te milioane de cuie
$" au b[tut?...
Mihai...Chiar \i-au propus s[ le fii informator? De ce nu mi-ai
spus?...
Le-am dat cuv`ntul s[ nu vorbesc... +i-apoi de ce \i-a= fi stricat
inima? E un capitol ]ncheiat. Basta!
Ea se desprinse u=urel din ]mbr[\i=area mea:
Capitol ]ncheiat?... Cu ei?... Dar nimeni nu poate sc[pa de
d`n=ii, dac[ se iau de tine... Nimeni!
Ei hai, nu mai f[ =i tu o tragedie. S[ se team[ cine vrea. Eu
nu m[ mai tem! Oamenii sunt ]nsp[im`nta\i =i cedeaz[ ]n fa\a
spaimei. Eu n-o s[ cedez...
Elvira se a=ez[ pe marginea patului. }=i prinse capul ]n m`ini.
Vedeam lacrimile cum ]i picur[ pe rochie.
Mihai, dragul meu... Nu f[ asta... Nu trimite scrisoarea... Au
s[ te distrug[...
Poate s[ m[ duc la ei s[ le pup m`na? S[ le spun tot ce-am
auzit ]n r`nd la p`ine, cum respir[ vecinii, ce-am mai vorbit cu tine,
so\ia mea?...
Ea m[ privi ]nsp[im`ntat[:
So\ia?...
Poate nu?
Ea se pr[v[li brusc cu fa\a ]n pern[, ]n[bu=indu-=i hohotele de
pl`ns.
Doamne, de ce ne-am n[scut noi pe lumea asta!...
C`nd a ]nchis mapa, m-a fixat cu ochii lui miji\i lung[ vreme.
Nu =tiam ce s[ cred. Acu=i, m[ g`ndeam, acu=i ]mi d[ cu opera
]n cap. Prea intrasem ]n inspira\ia lui, prea ]l puteam atinge la
amorul propriu.
S-a ridicat de pe scaunul lui, a dat ocol mesei =i s-a oprit ]n fa\a
$$ mea cu m`na ]ntins[:
Oltena=ule, bodaproste! Ai f[cut treab[ bun[. Oi fi eu =antist
p[c[tos, dar a=a lucruri nu le uit.
Mai =tii, oi fi av`nd =i dar poetic!
}n orice caz, din punctul lui de vedere ]l aveam.
Pe masa mea de lucru a ]nceput s[ curg[ iar torentul de articole,
note =i alte piese gazet[re=ti care necesitau interven\ii stilistico-lexi-
cografice; operam f[r[ m[nu=i, mai mult prin lexic: via\a sau moar-
tea unui ziar depinde de operativitate mai mult dec`t de calitatea
opera\iei.
Mai r[u st[teau lucrurile acas[.
Din seara cu scrisoarea Elvira parc[ se schimbase: r`dea rar,
din buc[t[rioar[ nu mai r[suna g`ngureala ei vesel[, adeseori o
surprindeam st`nd pe marginea patului sau pe un scaun absent[,
afundat[ ]ntr-o stare vecin[ cu prostra\ia. }ncetul cu ]ncetul ]ns[ se
p[rea c[ reu=esc s-o readuc pe p[m`nt, ]n orice caz din discu\iile
noastre eliminasem orice element care i-ar fi putut strica dispozi\ia,
nu mai pomeneam nici de lipsa ve=tilor de la mama, ca s[ nu mai
zic de micile nepl[ceri f[r[ de care munca la redac\ie este imposibil[.
Iar una din aceste mici nepl[ceri avea s[ ]nsemne chiar ]nce-
putul prim[verii anului una mie nou[ sute cincizeci =i trei...
}l ascultam pe Paduti care tocmai se ]ntorsese din ora=, unde adu-
nase date =i fapte pentru articolul de fond al =efului, articol viz`nd
vigilen\a noastr[ a tuturor c`nd avem de a face cu medicina criminal[.
Chiar eu, an\[r\, m-am dus la un doctor dentar ca s[-mi
scoat[ un maschilar...
M[i omule, ]l ]ntrerupsei: nu dentar, ci dentist, =i maxilar,
de=i cred c[ ai vrut s[ sco\i o m[sea...
Ia, vezi? Cum ]ncep s[ gr[iesc cultural cum m[ opre=ti! Cine
PACTIZ~ND CU DIAVOLUL
%
3
Ora=ul fierbea.
+i la propriu, =i la figurat: dup[ un mai =i un iunie demne de o
toamn[ t`rzie, cu ploi m[runte, plicticoase =i reci, d[duse o canicul[
]ndr[cit[, se topea asfaltul =i a=a destul de pu\in, copacii st[teau
cu frunzele pleo=tite ca ni=te urechi de copoi =i doar din c`nd ]n
c`nd se mai vedea c`te un trec[tor temerar t`r`ndu-=i trupul vl[guit
pe partea cu ceva umbr[ a str[zii.
Pricina celuilalt clocot erau zvonurile: vine amnistia!
+i vine nu amnistia aceea simbolic[, repetat[ an de an, c`nd se
crap[ un pic por\ile lag[relor =i ]nchisorilor ca s[ fac[ loc la c`teva
mii de =per\ari m[run\i, v`nz[tori de vin sp[lat sau ou[ de crocodil
falsificate. Vine, =i vine neap[rat, amnistia cea mare, ]n primul r`nd
pentru cei ce-au p[c[tuit ]n fa\a \[rii fie c[z`nd prizonieri ]n r[zboi,
fie colport`nd zvonuri =i povestind anecdote, fie activ`nd ca spioni
imaginari pentru nu mai pu\in imaginare agenturi...
Uria=ul balon al zvonurilor s-a dovedit ]ns[ a fi de s[pun. Indul-
gen\a a luat sub aripa ei salvatoare doar delincven\ii de drept comun,
care, z[p[ci\i de nea=teptata ple=c[ picat[ pe capul lor, au invadat
ora=ele cu at`ta entuziasm =i poft[ de activitate, ]nc`t se temea
AURELIU BUSUIOC
Nici peste dou[, nici peste cinci zile nu s-a mai f[cut excep\ia...
Ma=ina avea regimul ei care nu putea fi deranjat.
+i atunci am f[cut prostia pe care nu se putea s[ n-o fac.
%&
3
%'
CAPITOLUL
XXII
2
PACTIZ~ND CU DIAVOLUL
Vizita lui Ionu\ din ajunul noului an =colar era nea=teptat[ =i n-a=
putea spune c[ m[ bucura nespus.
}n primul r`nd starea mea. Nici la gazet[ nu mai eram bun de
nimic, chiar stiliz[rile m[ puneau uneori ]n ]ncurc[tur[, nu m[
puteam concentra, =i secretarul credea c[ e momentul potrivit s[
iau un concediu. }n al doilea r`nd nu-mi pl[cea Elvira: de patru zile
st[tea acas[, la ]ntreb[rile mele r[spundea oarecum evaziv, un fel &
de concediu zicea, evita discu\iile de orice fel =i ]=i f[cea de lucru
prin buc[t[rie anume c`nd m[ ]ntorceam eu de la slujb[. De c`teva
ori mi s-a p[rut totu=i c[ ar vrea s[-mi spun[ ceva, dar tot de at`tea
ori mi s-a p[rut c[ renun\[...
Ionu\ a p[=it ]n odaie sigur de sine, dar v[z`ndu-mi mutra nu
tocmai radioas[ ]=i compuse repede =i el una asem[n[toare.
Mihai, frate, condolean\ele mele... e o pierdere grozav[... Dac[
sentimentele mele de compasiune te pot ajuta c`t de c`t...
Elvira ie=i din buc[t[rioar[:
Oaspe rar.
Rar, rar... Dar am crezut c[ e de datoria mea ]n clipele acestea...
}ncerc[ s[-i s[rute m`na, dar Elvira =i-o retrase aproape brutal.
Ionu\ se a=ez[ pe un scaun l`ng[ mas[.
Nu sta\i mai r[u ca mine... Destul de simpatic.
Ionu\, ]l ]ntrerupsei eu. Probabil, ai venit cu o =tire proast[...
Nu te jena... F[r[ predoslovii... Te-a p[r[sit cumva Svetlana?
Pu=chea pe limb[-\i, faraonule! Taic[-su a fost transferat la
Moscova.
Pedepsit?
Fire=te. Sveta zice, adic[ ce zice! m[ asigur[ c[ doctoratul
mi-l iau ]n capital[! O s[ se fac[ luntre =i punte...
Cine? interveni Elvira. Taic[-su?
Ionu\ o fulger[ cu privirea.
Sunte\i cam agresivi azi... Ceva probleme? Mai adaug =i
eu una...
Ei?...
El t[cu o vreme.
Da... Cred c[ ai s[ fii exmatriculat pentru restan\e... Am
]ncercat s[ fac ceva, dar nu =tiu ce-o s[ ias[ din toat[ istoria...
O s[ dea restan\ele, zise Elvira. Nimeni nu poate fi exmatriculat
AURELIU BUSUIOC
PACTIZ~ND CU DIAVOLUL
&#
CAPITOLUL
XXIII
La ]nceput nici n-am auzit b[taia ]n u=[, de=i ar fi putut trezi toat[
casa. Auzeam numai duduitul ro\ilor trenului ce avea s[ m[ duc[,
totu=i, spre Kurgan. Visam.
}n prag st[tea un tip ]nalt =i slab, ]ntr-o hain[ mai mult dec`t
ponosit[, z`mbind destul de ]ntins ca s[ descopere un =ir de din\i
PACTIZ~ND CU DIAVOLUL
'
CAPITOLUL
XXIV
Nu-i un mare secret, =tiu to\i cine \ine p`rghiile puterii ]n \ara asta.
Partidul cu ideologia, organiza\ia cu care am at`ta de furc[ (f[r[
s[ =tiu de ce) cu restul. C`t ar fi de influent Mo\oca acolo sus
unde se ]nv`rte =i c`t ar \ine la mine (de=i =tiu prea bine c[ m[
p[streaz[ sub arip[ ]n m[sura ]n care poate scoate din mine tot
ce-i lipse=te lui), p`n[ =i el ridic[ din umeri c`nd e vorba s[ intervin[
]n favoarea a doi copii nevinova\i prin=i ]n gheara MGB-ului, sau
cum s-o mai fi chem`nd acum.
Un singur principiu pare s[ guverneze societatea ]n care am
nimerit: denun\[ primul! Sau denun\[ ca s[ nu fii denun\at. +i
toarn[-i pe to\i, oricine-\i vine la m`n[! Toarn[-l pentru c[ a tu=it la
o adunare solemn[, toarn[-l pentru c[ a tras apa tocmai c`nd
vorbea tovar[=ul Molotov la radio sau c[ s-a pi=at la r[d[cina unui
mesteac[n, copacul na\ional al marelui popor...
+i iat[-m[, dup[ toate nenorocirile ce s-au ab[tut asupra mea,
la r[scrucea r[scrucilor: ori =treangul de g`t, ori...
Ori ce?...
Cine-mi poate oferi o =ans[ c`t de m[runt[ ca s[ scot cele dou[
copile, cu mintea lor crud[, cu naiva lor ]ncredere ]n primul ]nt`lnit
din pr[pastia ]n care se pr[bu=esc?
AURELIU BUSUIOC
Mihail Afanasievici?
El. Cam t`rziu te-ai trezit. Dar bine c[ \i-au venit min\ile la cap.
PACTIZ~ND CU DIAVOLUL
'"
CAPITOLUL
XXV
Epilog sau, mai precis,
c`teva l[muriri asupra celor citite
At`t.
Prins ]n numeroase probleme mai mult sau mai pu\in s`c`itoare,
am ajuns s[ citesc acest caiet doar peste vreo dou[ luni =i imediat
dup[ lectura care mi-a luat o noapte (spre ru=inea mea: parc[ n-a=
fi putut s[ g[sesc noaptea aceea mai devreme?), am b[tut la u=a
'$ cu num[rul =apte de la adresa l[sat[.
Nu mi-a deschis nimeni. }n schimb s-au cr[pat alte vreo dou[
u=i prin vecini ca s[ aflu c[ venisem la doamna Elvira la numai cinci
zile de la ]nmorm`ntarea ei.
P.S. Dac[ dup[ apari\ia acestei c[r\i se vor descoperi unul sau
mai mul\i mo=tenitori ai lui Mihai A. Olteanu, sunt gata s[-i repun ]n
drepturile legale f[r[ vreo preten\ie b[neasc[ sau de alt[ natur[.
'&
CUPRINS
CAPITOLUL I ................................................................ 7
CAPITOLUL II ............................................................. 24
CAPITOLUL III ............................................................ 34
CAPITOLUL IV ............................................................ 42
CAPITOLUL V ............................................................. 51
CAPITOLUL VI ............................................................ 61
CAPITOLUL VII ........................................................... 69
CAPITOLUL VIII .......................................................... 75
CAPITOLUL IX ............................................................ 82
CAPITOLUL X ............................................................. 91
CAPITOLUL XI ............................................................ 99
CAPITOLUL XII .......................................................... 108
CAPITOLUL XIII ......................................................... 117
CAPITOLUL XIV ......................................................... 126
CAPITOLUL XV .......................................................... 138
CAPITOLUL XVI ......................................................... 140
CAPITOLUL XVII ........................................................ 148
PACTIZ~ND CU DIAVOLUL
PACTIZ~ND CU DIAVOLUL
Editor: Anatol Vidra=cu
Redactor: Ion Ciocanu; Corector: Raisa Co=codan
AURELIU BUSUIOC