Geometrie

Contract POSDRU/86/1.
2/S/62485
Geometrie Analitica si Diferent iala
POSDRU Bucuresti * 23 octombrie 2012
Prefat a
Cont inutul acestui text se adreseaza student ilor si profesorilor de la universitat ile ce aun programa analitica
elemente de Geometrie Analitica si Diferent iala. Actualul mod de prezentare a materialului nglobeaza
experient a noastra si a autorilor ment ionat i n bibliograe privind predarea matematicii n universitat ile de
prol tehnic. Pe baza experient iei dobandite n mai mult i ani de predare, cursul a suferit modicari care i-au
mbunatat it cont inutul si au permis aducerea lui la o forma didactico-stiint ica cat mai adecvata.
Not iunile sunt expuse gradual pornind de la ideea de liniarizare, specica modelelor ideale si folosind pe
R
n
ca model standard de spat iu euclidian. Aceste not iuni au fost selectate atat dupa cerint ele planurilor de
nvat amant, cat si dupa capacitatea de nsusire a cunostint elor la nivelul anilor de studii I si II, insistand ca
minimul de cunostint e necesar viitorilor absolvent i de facultate sa e acoperit.
Capitolele si paragrafele acestei cart i se refera la:
- elemente fundamentale de geometrie analitica plana si n spat iu;
- aspecte locale si globale ale teoriei curbelor si suprafet elor, elemente intrinseci ale unei curbe sau ale unei
suprafet e, formule de calcul;
- bazele teoriei tensorilor, a derivarii covariante si a operatorilor diferent iali (gradient, hessiana, divergent a,
rotor si laplacian);
Exemplele si problemele care nsot esc textul de baza asigura funct ionalitatea manualului oferindu-i un grad
avansat de independent a n raport cu bibliograa existenta.
Cuprins
MB.1.Vectori liberi 7
1.1 Vectori liberi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.2 Adunarea vectorilor liberi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.3

Inmult irea unui vector liber cu un scalar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
1.4 Coliniaritate si coplanaritate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
1.5 Proiect ie ortogonala pe o dreapt a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
1.6 Produs scalar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
1.7 Produs vectorial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
1.8 Produs mixt . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
1.9 Exercit ii/probleme rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
1.9.1 Enunt uri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
1.9.2 Solut ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
1.10 Exercit ii/probleme propuse spre rezolvare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
MB.2.Reper cartezian 23
2.1 Reper cartezian. Sistem de coordonate carteziene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
2.2 Trecerea de la reperul cartezian la reperul cilindric . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
2.3 Trecerea de la reperul cartezian la reperul sferic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
2.4.1 Enunt uri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
2.4.2 Solut ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
MB.3.Dreapta in spat iu 29
3.1 Ecuat iile dreptei n spat iu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
3.2 Dreapta determinata de un punct si un vector nenul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
3.3 Dreapta determinata de doua puncte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
3.4 Dreapta orientata . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
3.5.1 Enunt uri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
3.5.2 Solut ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
MB.4.Planul n spat iu 33
4.1 Ecuat ia planului n spat iu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
4.1.1 Planul determinat de un punct si un vector normal nenul . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
4.1.2 Plane particulare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
4.1.3 Planul determinat de trei puncte necoliniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
4.1.4 Planul determinat de un punct si doi vectori necoliniari . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
4.1.5 Ecuat ia normala a planului (Hesse) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
4.2 Plan orientat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
4.3 Semispat ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
4.4 Reuniunea si intersect ia a doua plane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
4.5 Fascicule de plane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
3
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

4.6.1 Enunt uri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
4.6.2 Solut ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
MB.5.Unghiuri si distant e n spatiu 43
5.1 Unghiuri n spat iu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
5.1.1 Unghiul dintre doua drepte orientate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
5.1.2 Unghiul dintre doua plane orientate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
5.1.3 Unghiul dintre o dreapta orientata si un plan orientat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
5.2 Distant e n spat iu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
5.2.1 Distant a de la un punct la o dreapta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
5.2.2 Distant a de la un punct la un plan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
5.2.3 Perpendiculara comuna a doua drepte oarecare din spat iu . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
5.2.4 Distant a dintre doua drepte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
5.4.1 Enunt uri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
5.4.2 Solut ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
MB.6.Schimbari de repere n spat iu 55
6.1 Translat ia reperului cartezian . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
6.2 Rotat ia reperului cartezian . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
6.3 Problema rezolvata . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
6.4 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
MB.7.Conice 59
7.1 Tipuri de conice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
7.2 Reducerea la forma canonica a ecuat iei unei conice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62
7.2.1 Metoda valorilor proprii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62
7.2.2 Metoda roto-translat iei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63
7.3 Intersect ia dintre o dreapta si o conica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64
7.4 Pol si polara . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
7.5 Diametru conjugat cu o direct ie data . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
7.6 Axele unei conice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
7.8.1 Enunt uri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74
7.8.2 Solut ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
MB.8.Cuadrice 85
8.1 Sfera . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
8.2 Elipsoidul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88
8.3 Hiperboloizii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89
8.4 Paraboloizii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
8.5 Cilindri, perechi de plane etc. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
8.6 Generatoare rectilinii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94
8.7 Cuadrice descrise prin ecuat ia generala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96
8.8 Reducerea la forma canonica a ecuat iei unei cuadrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
8.9 Intersect ia unei cuadrice cu o dreapta sau cu un plan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100
8.10.1 Enunt uri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102
8.10.2 Solut ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103
- 4-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

MB.9.Curbe in R
n
111
9.1 Not iuni introductive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111
9.1.1 Funct ii diferent iabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111
9.1.2 Vectori tangent i. Campuri vectoriale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113
9.1.3 Derivata covarianta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117
9.2 Curbe n R
n
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
9.2.1 Denit ii si exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
9.2.2 Tangenta si hiperplanul normal la o curba . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122
9.2.3 Campuri vectoriale pe o curba . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126
9.2.4 Ramuri innite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128
9.2.5 Abscisa curbilinie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 130
9.3.1 Enunt uri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133
9.3.2 Solut ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134
MB.10.Curbe plane 139
10.1 Tangenta si normala unei curbe plane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139
10.2 Curbe denite prin ecuat ii carteziene implicite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140
10.3 Forma unei curbe in vecinatatea unui punct al sau . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 142
10.4 Trasarea curbelor plane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145
10.5 Formule Frenet n plan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 148
10.6 Not iuni de teoria contactului a doua curbe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149
10.7 Curbe plane n coordonate polare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154
10.8.1 Enunt uri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155
10.8.2 Solut ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 156
MB.11.Curbe n spat iu 169
11.1 Tangenta si planul normal al unei curbe n spat iu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169
11.2 Curbe denite prin ecuat ii carteziene implicite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 170
11.3 Planul osculator si binormala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 172
11.4 Normala principala si planul recticator . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 173
11.5 Triedrul lui Frenet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 174
11.6 Formule Frenet pentru curbe cu viteza unu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 175
11.7 Formulele Frenet pentru curbe cu viteza arbitrara . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 177
11.8 Aplicat ii ale formulelor Frenet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 181
11.9.1 Enunt uri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185
11.9.2 Solut ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185
MB.12.Suprafet e 189
12.1 Not iunea de suprafat a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 189
12.2 Curbe coordonate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 193
12.3 Suprafet e riglate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 194
12.4 Suprafet e de rotat ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 198
12.5 Vectori tangent i la o suprafat a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 200
12.6 Normala si planul tangent la o suprafat a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 202
12.7 Aplicat ia Weingarten . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 208
12.8 Curbura normala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 211
12.9 Curbura Gauss . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 216
12.10 Formele fundamentale ale unei suprafet e . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 220
12.11 Formule de calcul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 222
12.12 Curbe speciale pe o suprafat a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 226
- 5-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

12.13 Aria unei port iuni de suprafat a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 230
12.14 Subvarietat i ale lui R
n
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 231
12.15Exercit ii/probleme rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 233
12.15.1Enunt uri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 233
12.15.2Solut ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 234
MB.13.Algebra si analiza tensoriala 247
13.1 Vectori contravariant i si vectori covariant i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 247
13.2 Tensori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 248
13.3 Ridicarea si coborarea indicilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 250
13.4 Campuri vectoriale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 251
13.5 Campuri tensoriale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 254
13.6 Conexiune liniara . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 256
13.7 Metrici riemanniene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 257
13.8 Operatori diferent iali . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 259
13.9 Forme alternate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 261
13.10 Forme diferent iale alternate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 262
13.11Exercit ii/probleme rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 263
13.11.1Enunt uri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 263
13.11.2Solut ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 263
MB.14.Aplicat ii cu soft dedicat 267
14.1 Exemple ilustrative. Programe MAPLE
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 267
14.2 Cod MAPLE
pe Internet (select ie orientativa) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 272

MB.15.Autoevaluare 273
15.1 Modele de subiecte de examen (algebra liniara si geometrie analitica) . . . . . . . . . . . . . . . . 273
15.2

Intrebari . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 280
15.3 Modele de subiecte de examen
(algebra liniara, geometrie analitica si diferent iala) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 280
Bibliograe 291
Index de not iuni 293
- 6-
MB.1.Vectori liberi
Cuvinte cheie: vector legat, origine, varf, lungime, dreapta suport, sens,
clasa de echipolent a, vector liber, operat ii cu vectori liberi: adunare,
nmultire cu scalari; proiect ii; operat ii cu vectori liberi n V
3
: produs scalar,
produs vectorial, produs mixt, dublu produs vectorial; volumul unui par-
alelipiped n V
3
; aria paralelogramului n V
3
.
1.1 Vectori liberi
Fie E
3
spat iul punctual tridimensional al geometriei elementare si

AB un segment orientat (vector legat, vezi
g. 1).
Fig. 1
Punctul A se numeste originea, iar punctul B se numeste extremitatea segmentului (vqrf).

In cazul cand
originea si extremitatea coincid, se obt ine segmentul orientat nul. Dreapta determinata de punctele A si B se
numeste dreapta suport a lui

AB si se noteaza cu AB. Aceasta dreapta este unic determinata numai daca
A ,= B. Dreapta suport a segmentului orientat nul este nedeterminata. Doua segmente orientate se numesc
coliniare, daca dreptele suport sunt identice; respectiv paralele, daca dreptele suport sunt paralele.
Lungimea (norma sau modulul) unui segment orientat

AB se deneste ca ind lungimea segmentului
neorientat [AB], adica distant a de la punctul A la punctul B. Un segment orientat are lungimea 0 daca si
numai daca el este segmentul nul. Doua segmente neorientate care au aceeasi lungime se numesc segmente
congruente.
Denit ia 1. Doua segmente orientate nenule se numesc echipolente daca au aceeasi direct ie, acelasi sens si
aceeasi lungime.
Daca

AB este echipolent cu

CD, atunci vom scrie

AB
CD. Se dovedeste usor ca

AB
CD implica

AC
BD
(vezi g. 2).
7
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Fig. 2
Intrucat relat ia acelasi sens implica relat ia aceeasi direct ie, echipolent a este sinonima cu acelasi sens si
aceeasi lungime. Exista nsa suciente probleme concrete care impun explicitarea unei direct ii fara a interesa
sensul. De aceea am preferat denit ia clasica pentru echipolent a, desi cont ine si elemente superue.
Teorema 2. Relat ia de echipolent a pentru segmente orientate nenule este o relat ie de echivalent a.
Demonstrat ie. Relat ia specicata este reexiva, simetrica si tranzitiva.
Prelungim relat ia de echipolent a si la segmentele orientate nule: admitem ca toate segmentele orientate nule
sunt echipolente ntre ele. Astfel obt inem o relat ie de echipolent a pe mult imea tuturor segmentelor orientate
din spat iu, care este o relat ie de echivalent a.
Denit ia 3. Clasele de echivalent a ale segmentelor orientate relativ la relat ia de echipolent a se numesc vectori
liberi. Direct ia, sensul si lungimea care sunt comune segmentelor orientate care denesc un vector liber se
numesc direct ia, sensul si lungimea vectorului liber.
Vectorii liberi vor notat i cu litere mici cu bara deasupra a,

b, c, . . . , iar n desen vor reprezentat i printr-
unul dintre segmentele orientate echipolente care denesc clasa numita vector liber.

In acest context vectorii
liberi se mai noteaza si prin AB, CD, . . . ; evident

ABAB si ecare segment orientat din clasa numita vector
liber este un reprezentant al clasei. Corespunzator, pentru lungimea (norma) unui vector liber a sau AB, vom
ntrebuint a notat iile [[ a[[, [[ AB [[ sau d(A, B).
Un vector liber de lungime 1 se numeste versor sau vector unitate si n general se noteaza cu e.
Vectorul liber care are lungimea 0 se numeste vector nul si se noteaza cu

0. Acest vector este reprezentat de
segmentul orientat

AA (n acest caz, direct ia si sensul sunt nedeterminate).
Doi vectori liberi a si

b sunt egali si se scrie a =

b, daca reprezentant ii lor sunt echipolent i sau, echivalent,
daca au aceeasi direct ie, acelasi sens si aceeasi lungime.
Vectorii liberi care au aceeasi direct ie se numesc vectori coliniari. Doi vectori coliniari care au aceeasi lungime
nsa au sensuri opuse se numesc vectori opusi. Daca unul dintre ei este notat cu a, atunci opusul sau este notat
cu a (vezi g. 3).
Fig. 3 Fig. 4
Trei vectori liberi se numesc coplanari daca segmentele orientate reprezentative sunt paralele cu un plan dat
(gura 4).
Fie V mult imea tuturor vectorilor liberi din spat iul E
3
. Fixam n E
3
un punct O, numit origine. La orice
alt punct M din E
3
i corespunde un vector si numai unul r V , al carei reprezentant este

OM.
Reciproc, la orice vector r corespunde un punct si numai unul M, astfel ncat

OM sa reprezinte pe r. Rezulta
ca mult imile E
3
si V sunt n corespondent a biunivoca, biject ia ind unic determinata prin xarea originii O.
Vectorul liber r =OM se numeste vectorul de pozit ie al punctului M fat a de originea O.
- 8-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

1.2 Adunarea vectorilor liberi
Mult imea V a vectorilor liberi din spat iu se poate organiza ca un grup aditiv comutativ, denind adunarea
prin regula triunghiului (regula paralelogramului).
Denit ia 4. Fie a si

b doi vectori liberi. Fie

OA un reprezentant al vectorului a si

AB un reprezentant al
vectorului

b. Vectorul liber c reprezentat de segmentul orientat

OB se numeste suma vectorilor a si

b, care se
noteaza c = a +
b sau OB=OA + AB (vezi g. 5).

Fig. 5
Evident, a,

b si c = a +
b sunt vectori coplanari. De asemenea, ment ionam ca regula cuprinsa n denit ia 4

se numeste regula triunghiului.
Adunarea vectorilor liberi +: V V V , ( a,
b) a +

b este o lege de compozit ie interna bine denita
deoarece vectorul liber c = a +
b nu depinde de alegerea punctului O (Tema!).

Teorema 5. Adunarea vectorilor liberi are urmatoarele proprietat i:
1) asociativitatea: a,
b, c V , a + (
b + c) = ( a +
b) + c;
2)

0 este element neutru: a V , a +

0 =

0 + a = a;
3) opusul lui a este simetricul lui a: a V , a + ( a) = ( a) + a =

0;
4) comutativitatea: a,
b V , a +
b =

b + a.
Demonstrat ie. Cazurile specice coliniaritat ii sunt lasate drept teme.
1) T inem seama de denit ie (vezi g. 6):
Fig. 6 Fig. 7
OB este reprezentantul sumei a +

b, iar

OC este reprezentantul sumei ( a +

b) + c;

AC este reprezentantul
sumei

b + c, iar

OC este reprezentantul sumei a + (
b + c). Rezulta ( a +
b) + c = a + (
b + c). 2)-4) Tema.

Comutativitatea adunarii conduce la o noua regula pentru determinarea sumei a doi vectori necoliniari,
numita regula paralelogramului. Se deseneaza

AB a,

AD

b si se xeaza punctul C ca intersect ia dintre
paralela la AB dusa prin D si paralela la AD dusa prin B. Segmentul orientat

AC este reprezentantul lui a+
b.
- 9-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Asociativitatea adunarii permite generalizarea regulii triunghiului la regula poligonului plan sau stramb,
utilizata cand se aduna cel put in trei vectori.
Proprietat ile 1), 2) si 3) arata ca adunarea deneste pe V o structura de grup, iar proprietatea 4) arata ca
acest grup este comutativ.

In grupul V ecuat ia

b + x = a are o solut ie unica x = a + (
b) pe care o notam
x = a
b si pe care o numim diferent a dintre vectorul a si vectorul

b. Daca

AB este reprezentantul lui a, iar
AD este reprezentantul lui

b, atunci reprezentantul lui a
b este

DB (vezi g. 7).
1.3

Inmult irea unui vector liber cu un scalar
Fie R campul numerelor reale (campul scalarilor) si V grupul aditiv comutativ al vectorilor liberi. Vom
introduce o lege de compozit ie externa, adica o funct ie denita pe R V cu valori n V , numita nmult irea
unui vector liber cu un scalar.
Denit ia 6. Fie t R si a V . Prin t a nt elegem vectorul liber denit astfel:
1) daca a ,= 0 si t ,= 0, atunci t a este vectorul care are aceeasi direct ie cu a, acelasi sens cu a daca t > 0,
sens contrar lui a daca t < 0 si lungimea [t[[[ a[[;
2) daca t = 0 sau a = 0, atunci t a =

0.
Evident, t a este coliniar cu a (vezi g. 8).
Fig. 8
Teorema 7.

Inmult irea vectorilor liberi cu scalari are urmatoarele proprietat i:
1) 1 a = a, a V ;
2) s(t a) = (st) a, s, t R, a V ;
3) distributivitatea fat a de adunarea scalarilor:
(s +t) a = s a +t a, s, t R, a V ;
4) distributivitatea fat a de adunarea vectorilor:
t( a +
b) = t a +t
b, t R, a,
b V.
Demonstrat ie. 1)-3) Tema. 4) Fie

OA reprezentantul vectorului a si

AB reprezentantul vectorului

b. Atunci
OB este reprezentantul vectorului a +
b (vezi g. 9).
- 10-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Fig. 9
Presupunem t > 0 si notam cu
OA
t
reprezentantul vectorului t a si cu
OB
t
reprezentantul vectorului t( a+
b).
Se observa ca OAB OA
t
B
t
, avand un unghi comun si laturile (care determina acest unghi) de lungimi
proport ionale. Rezulta

AB [[
A
t
B
t
si
A
t
B
t
= t
AB, adica
A
t
B
t
este reprezentantul vectorului t
b. Deci
OB
t
este
reprezentantul sumei t a +t
b, adica t( a +
b) = t a +t
b. Analog, se trateaza cazul t < 0.

Proprietat ile adunarii vectorilor liberi si proprietat ile nmult irii vectorilor liberi cu scalari arata ca V este
un spat iu vectorial peste campul numerelor reale.
1.4 Coliniaritate si coplanaritate
Fie V spat iul vectorial real al vectorilor liberi. Not iunile algebrice de subspat iu vectorial, dependent a si
independent a liniara, baza si dimensiune, coordonate, izomorsm de spat ii vectoriale, le presupunem cunoscute
de la partea de algebra liniara.
Pentru nceput, observam ca oricarui vector a de lungime [[ a[[ > 0 i se asociaza un vector a
0
= [[ a[[
1
a de
lungime 1, numit versorul lui a.

Intr-adevar,
[[ a
0
[[ =
[[ a[[
1
a
= [[ a[[
1
[[ a[[ = 1.
Deoarece a
0
este un vector unitate de acelasi sens ca a, putem scrie a = [[ a[[ a
0
.

In plus, pentru orice versor a
0
,
avem

0 = 0 a
0
.
Reamintim ca doi vectori din V se numesc coliniari daca au aceeasi direct ie.
Teorema 8. Daca a si

b sunt coliniari si a ,= 0, atunci exista un numar real t unic astfel ncat

b = t a.
Demonstrat ie. Presupunem ca a si

b sunt diferit i. Putem scrie a = [[ a[[ a
0
,

b = [[
b[[
b
0
si evident versorii a
0
si

b
0
sunt sau egali sau opusi. Pentru

b
0
= a
0
, gasim
b = [[
b[[
b
0
= [[
b[[ a
0
= [[
b[[ [[ a[[
1
a,
deci t = [[b[[ [[a[[
1
.
Corolarul 9. Mult imea V
1
=
_
b V [ t R,

b = t a, a ,=

0
_
, a tuturor vectorilor coliniari cu un vector nenul
a, este un spat iu vectorial unidimensional.
Demonstrat ie. V
1
este un subspat iu vectorial al lui V , iar a este un vector liniar independent care genereaza pe
V
1
.
Coliniaritatea a doi vectori liberi este echivalenta cu dependent a liniara a acestora. De aceea, doi vectori
liberi necoliniari sunt liniar independent i.
Reamintim ca trei vectori din V se numesc coplanari daca reprezentant ii lor sunt paraleli cu un plan dat.
Care este traducerea algebrica a coplanaritat ii?
- 11-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Teorema 10. Vectorii a,

b si c sunt coplanari daca si numai daca ei sunt liniar dependent i.
Demonstrat ie. Presupunem ca a,

b si c sunt liniar dependent i, adica r, s, t V , cu r
2
+ s
2
+ t
2
,= 0, astfel
ncat r a + s
b + t c =

0. Pentru t ,= 0, relat ia se transcrie c = a +
b, unde =
r
t
si =
s
t
. Rezulta ca
reprezentant ii

OA,

OB si

OC ai vectorilor a,

b, respectiv c, satisfac relat ia
OC=

OE +

OF=
OA +
OB,
adica

OC se aa n planul determinat de

OA si

OB (vezi g. 10).
Rat ionamentul reciproc este evident.
Fig. 10 Fig. 11
Corolarul 11. Mult imea
V
2
=
_
c V [ r, s R, c = r a +s
b
_
,
a tuturor vectorilor coplanari cu doi vectori necoliniari a si

b este un spat iu vectorial bidimensional.
Demonstrat ie. V
2
este un subspat iu vectorial al lui V , iar a,
b este o mult ime liniar independenta care genereaza

pe V
2
.
Deoarece dependent a liniara a trei vectori liberi este echivalenta cu coplanaritatea, rezulta ca orice trei
vectori liberi necoplanari sunt liniar independent i.
Teorema 12. Spat iul vectorial al vectorilor liberi din E
3
are dimensiunea 3.
Demonstrat ie.

In V exista trei vectori liniar independent i si anume oricare trei vectori necoplanari a,

b si c. Sa
aratam ca acestia genereaza pe V . Pentru aceasta, e

d un al patrulea vector si

OA,

OB,

OC,

OD reprezen-
tant ii vectorilor a,

b, c, respectiv

d (gura 11). Observam ca

OD=

OD
1
+

OD
2
+

OD
3
= r
OA +s
OB +t
OC,
deci

d = r a +s
b +t c.
Daca a,
b, c este o baza xata n V

3
si r, s, t sunt coordonatele lui

d n raport cu aceasta baza, atunci se
prefera scrierea

d(r, s, t) sau identicarea

d = (r, s, t).

In acest context, pentru

d
i
= (r
i
, s
i
, t
i
) V
3
, i = 1, 3,
- 12-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

avem:
1)

d
1
=

d
2
r
1
= r
2
, s
1
= s
2
, t
1
= t
2
;
2)

d
1
+

d
2
= (r
1
+r
2
, s
1
+s
2
, t
1
+t
2
);
3) k
d
1
= (kr
1
, ks
1
, kt
1
);
4)

d
1
este coliniar cu

d
2
daca si numai daca coordonatele lor sunt proport ionale;
5) vectorii

d
1
,

d
2
si

d
3
sunt coplanari daca si numai daca coordonatele unuia sunt
combinat ii liniare de coordonatele celorlalt i doi, de exemplu:
r
3
= r
1
+r
2
, s
3
= s
1
+s
2
, t
3
= t
1
+t
2
.
1.5 Proiect ie ortogonala pe o dreapta
Fie D o dreapta si a
AB un vector liber. Prin A si B ducem planele P si respectiv Q, perpendiculare pe

D. Notand A
t
= D P si B
t
= D Q, obt inem proiect ia
A
t
B
t
.
Teorema 13. Vectorul liber A
t
B
t
nu depinde de segmentul orientat

AB, care reprezinta pe a.
Demonstrat ie. Die

CD un alt reprezentant al lui a si
C
t
D
t
proiect ia sa pe dreapta D. Trebuie sa aratam
ca
A
t
B
t
C
t
D
t
(vezi g. 12). Pentru aceasta utilizam paralelogramele AA
t
B
tt
B, CC
t
D
tt
D si triunghiurile
dreptunghice A
t
B
t
B
tt
, C
t
D
t
D
tt
.
Fig. 12
Segmentele
A
t
B
t
si
C
t
D
t
au:
1) aceeasi direct ie, deoarece sunt situate pe D;
2) acelasi sens, deoarece punctele B
t
si D
t
se gasesc pe aceeasi semidreapta determinata de A
t
pe D;
3) aceeasi lungime, deoarece triunghiurile dreptunghice A
t
B
t
B
tt
si C
t
D
t
D
tt
sunt congruente.
Teorema 13 justica urmatoarea:
Denit ia 14. Vectorul liber A
t
B
t
se numeste proiect ie ortogonala a vectorului a pe dreapta D si se noteaza
D
( a).
Teorema 15. Daca D
1
si D
2
sunt drepte paralele, atunci
D1
( a) =
D2
( a).
Demonstrat ie. Tema.
- 13-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Rezulta ca proiect ia ortogonala a unui vector liber pe o dreapta D depinde numai de direct ia lui D. De
aceea, daca u este un vector nenul care da direct ia lui D, atunci putem vorbi de proiect ia ortogonala a lui a pe
u, pe care o notam cu
u
( a). Teorema care urmeaza arata ca este o transformare liniara.
Teorema 16. Fie u V
3

0. Pentru orice a,
b V
3
si orice scalar t R, avem:
u
( a +
b) =
u
( a) +
u
(
b);
u
(t a) = t
u
( a).
Demonstrat ie. Tema.
Notam cu u un vector liber si u
0
versorul sau, adica u = [[ u[[ u
0
, cu [[ u
0
[[ = 1. Pentru orice a, vectorul
u
( a)
este coliniar cu u
0
, deci exista un numar real pr
u
a astfel ncat
u
( a) = pr
u
a, u
0
) (vezi g. 13).
Fig. 13 Fig. 14 Fig. 15
Denit ia 17. Numarul real pr
u
a denit prin relat ia
u
( a) = pr
u
a, u
0
) se numeste marimea algebrica a
proiect iei ortogonale
u
( a).
Proprietat ile lui implica:
pr
u
( a +
b) = pr
u
a + pr
u
b; pr
u
(t a) = t pr
u
a.
Fie a,
b V
3
0 si

OA,

OB segmentele orientate reprezentative. Unghiul [0, ] determinat de

OA si
OB se numeste unghiul dintre vectorii a si

b (gura 14). Evident, denit ia unghiului nu depinde de punctul O.
Daca cel put in unul dintre vectorii liberi a si

b este

0, atunci unghiul [0, ] dintre a si

b este nedeterminat.
Vectorii a si

b se numesc ortogonali daca unghiul dintre ei este

2
. Acceptam ca

0 este ortogonal pe orice
vector.
Not iunea de unghi permite sa explicitam numarul pr
u
a n funct ie de [[ a[[ si de unghiul dintre a si u, anume
pr
u
a = [[ a[[ cos (gura 15).
Fie P un plan si a
AB un vector liber. Prin A si B ducem drepte perpendiculare pe planul P si notam

cu A
t
si B
t
punctele n care aceste perpendiculare nt eapa planul P. Se arata usor ca vectorul liber A
t
B
t
nu
depinde de segmentul

AB, ci numai de a. Din acest motiv, vectorul liber A
t
B
t
se numeste proiect ia ortogonala
a vectorului a pe planul P si se noteaza
P
( a).
Un vector liber are aceeasi proiect ie pe doua plane paralele, adica
P
( a) depinde doar de a si de spat iul
vectorial bidimensional atasat lui P. Mai mult, se dovedeste ca proiect ia ortogonala a vectorilor liberi pe un
plan este o transformare liniara.
1.6 Produs scalar
- 14-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Denit ia 18. Fie V un spat iu vectorial real. O aplicat ie , ) : V V R se numeste produs scalar pe V
daca satisface urmatoarele proprietat i:
1) x, x) 0, x V si x, x) = 0 x =

0; (nenegativitate)
2) x, y) = y, x), x, y V ; (comutativitate)
3) x, y) = x, y), R, x, y V ; (omogenitate)
4) x + y, z) = x, z) + y, z), x, y, z V. (aditivitate)
Fie V
3
spat iul vectorilor liberi si a,
b V
3
. Pentru a ,=

0 si

b ,=

0, notam cu [0, ] unghiul dintre a si

b.
Teorema 19. Funct ia
, ): V
3
V
3
R, a,
b) =
_
[[ a[[ [[
b[[ cos , a ,=

0,

b ,=

0
0, a =

0 sau

b =

0
este un produs scalar pe V
3
.
Demonstrat ie. Dovedim numai aditivitatea, a,
b+ c) = a,
b) + a, c), ntrucat celelalte proprietat i sunt aproape

evidente. Cazul a =

0 este imediat. Pentru a verica proprietatea n ipoteza a ,=

0, ne folosim de not iunea de
marime algebrica a unei proiect ii ortogonale.
Fie e un versor si

b un vector oarecare. Se observa ca pr
e
b = e,
b). Scriem a ,=

0 n forma a = [[ a[[ e, cu
[[ e[[ = 1. Relat ia pr
e
(
b + c) = pr
e
b + pr
e
c este echivalenta cu e,
b + c) = e,
b) + e, c).

Inmult ind cu [[ a[[ si
t inand seama de omogenitate, deducem [[ a[[ e,
b + c) = [[ a[[ e,
b) +[[ a[[ e, c), ceea ce trebuia demonstrat.

Observat ii:
1) Teorema 19 arata ca V
3
este un spat iu vectorial euclidian.
2) Relat ia a, a) = [[ a[[
2
0 este echivalenta cu [[ a[[ =
_
a, a), ultima permit and calculul lungimii vectorului
liber a daca se cunoaste produsul scalar a, a).
3) Relat ia [ cos [ 1 implica inegalitatea Cauchy-Schwarz, [ a,
b)[ [[ a[[ [[
b[[.
4) Doi vectori liberi sunt ortogonali daca si numai daca produsul lor scalar este nul.
Fie a,
b, c o baza n V
3
si
u = r
1
a +s
1
b +t
1
c, v = r
2
a +s
2
b +t
2
c.
Proprietat ile produsului scalar implica
u, v) = r
1
a +s
1
b +t
1
c, r
2
a +s
2
b +t
2
c) = = r
1
r
2
a, a) +r
1
s
2
a,
b) +r
1
t
2
a, c)
+s
1
r
2
b, a) +s
1
s
2
b,
b) +s
1
t
2
b, c) +t
1
r
2
c, a) +t
1
s
2
c,
b) +t
1
t
2
c, c).
Deci produsul scalar u, v) este cunoscut daca se da tabelul de nmult ire scalara a vectorilor din baza a,
b, c,
adica
, ) a

b c
a a, a) a,
b) a, c)
b, a)
b,
b)
b, c)
c c, a) c,
b) c, c)
Pentru calcule este avantajos sa alegem baze pentru care tabelul precedent sa e cat mai simplu posibil. Un
exemplu l constituie baza ortonormata a carei existent a n V
3
este evidenta.
O baza n V
3
formata din versori reciproc ortogonali se numeste baza ortonormata si se noteaza cu , ,
k.
Coordonatele unui vector n raport cu baza ortonormata se numesc coordonate euclidiene. Baza ortonormata
- 15-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

, ,
k este caracterizata prin relat iile:

, ) = 1, , ) = 0, ,
k) = 0,
, ) = 0, , ) = 1, ,
k) = 0,
k, ) = 0,
k, ) = 0,
k,
k) = 1,
sintetizate n urmatorul tabel:
, )

k
1 0 0
0 1 0
k 0 0 1
Acest tabel conduce la expresia canonica a produsului scalar.

Intr-adevar, pentru a = r
1
+ s
1
+ t
1
k si
b = r
2
+s
2
+t
2
k gasim
a,
b) = r
1
r
2
+s
1
s
2
+t
1
t
2
.
Evident a, ) = r
1
, a, ) = s
1
, a,
k) = t
1
si astfel coordonatele euclidiene ale vectorului a sunt de fapt
proiect iile ortogonale ale lui a pe cele trei axe de coordonate.
Din produsul scalar obt inem norma vectorului a si anume
a = [[ a[[ =
_
a, a) =
_
r
2
1
+s
2
1
+t
2
1
.
In consecint a, unghiul dintre vectorii nenuli a = r

1
+s
1
+t
1
k si

b = r
2
+s
2
+t
2
k este dat de formula

cos =
a,
b)
[[ a[[ [[
b[[
=
r
1
r
2
+s
1
s
2
+t
1
t
2
_
r
2
1
+s
2
1
+t
2
1
_
r
2
2
+s
2
2
+t
2
2
, [0, ].
In particular, vectorii a si

b sunt perpendiculari (ortogonali) daca si numai daca r
1
r
2
+s
1
s
2
+t
1
t
2
= 0.
1.7 Produs vectorial
Fie V
3
spat iul vectorilor liberi si a,
b V
3
. Pentru a ,=

0 si

b ,=

0, notam cu [0, ] unghiul dintre a si

b.
Denit ia 20. Vectorul
a
b =
_
[[ a[[ [[
b[[ sin e, a,
b necoliniari
0, a,
b coliniari,
unde e este un versor perpendicular pe a si

b si cu sensul dat de regula mainii drepte pentru tripletul ( a,
b, e),
se numeste produsul vectorial dintre a si

b (vezi g. 16).
Fig. 16 Fig. 17
Produsul vectorial dintre doi vectori liberi genereaza o aplicat ie biliniara denita pe V
3
V
3
cu valori n V
3
.
Pornind de la denit ie, se deduc urmatoarele proprietat i:
1) a
b =
b a (anticomutativitate);
2) t( a
b) = (t a)
b = a (t
b), t R (omogenitate);
3) a (
b + c) = a
b + a c (distributivitate);
4) a
0 =

0, a a =

0;
- 16-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

5) [[ a
b[[
2
= [[ a[[
2
[[
b[[
2
a,
b)
2
(identitatea Lagrange);
6) produsul vectorial a doi vectori nenuli este nul daca si numai daca vectorii sunt coliniari; daca a si

b nu
sunt coliniari, atunci norma [[ a
b[[ reprezinta aria paralelogramului construit pe reprezentant ii

OA si

OB
ai vectorilor a si

b (gura 16).
Demonstrat ie. Proprietat ile 1), 2), 4) si 6) se demonstreaza fara dicultate. Pentru a demonstra proprietatea
3) ne folosim de 2), de proprietat ile nmult irii unui vector cu un numar si de proiect ia unui vector pe un plan.
Fara a restrange generalitatea, presupunem ca a este un versor. Notam cu P un plan perpendicular pe a si cu
b
t
,

c
t
proiect iile lui

b, respectiv c pe planul P. Atunci a
b = a
b
t
, a c = a
c
t
, iar a
b
t
, a
c
t
si a(
b
t
+

c
t
)
sunt obt inute din

b
t
,

c
t
si respectiv

b
t
+

c
t
prin rotat ia de unghi

2
n jurul axei de versor a (gura 17). Deoarece
rotat ia sumei este suma rotat iilor, adica
a (
b
t
+

c
t
) = a
b
t
+ a

c
t
,
rezulta automat
a (
b + c) = a
b + a c.
Pentru a obt ine identitatea Lagrange, pornim de la identitatea trigonometrica
sin
2
= 1 cos
2
,
pe care o nmult im cu [[ a[[
2
[[
b[[
2
.
In raport cu baza ortonormata , ,
k, vectorii a si

b admit respectiv descompunerile
a = r
1
+s
1
+t
1
k si

b = r
2
+ s
2
+ t
2
k. Folosind denit ia produsului vectorial si proprietat ile 1), 2), 3)

si 6), obt inem tabelul

k

0

k

k

0
k

0
care conduce la expresia canonica a produsului vectorial,
a
b = (s
1
t
2
s
2
t
1
) + (r
2
t
1
r
1
t
2
) + (r
1
s
2
r
2
s
1
)
k
sau simbolic
a
b =

k
r
1
s
1
t
1
r
2
s
2
t
2
.
Denit ia 21. Vectorul w = a (
b c) se numeste dublu produs vectorial al vectorilor a,

b si c.
Exprimand pe a,

b si c n baza ortonormata , ,
k si folosind expresiile canonice ale produsului scalar si

vectorial, se poate arata ca
a (
b c) = a, c)
b a,
b) c.
Aceasta relat ie pune n evident a coplanaritatea vectorilor w,

b si c (vezi g. 18), unde

d =

b c si w a,
w

d.
- 17-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Fig. 18
Observat ii:
1) Avem a (
b c) ,= ( a
b) c.
2) Expresia dublului produs vectorial se ret ine mai usor daca este scrisa sub forma determinantului simbolic
a (
b c) =
b c
a,
b) a, c)
.
Aplicat ii:
1. Dandu-se punctele M
i
( r
i
), i = 1, 3, sa se stabileasca condit ia ca aceste trei puncte sa e coliniare.
Solut ie. Impunem anularea produsului vectorial

M
1
M
2

M
1
M
3
. Folosind vectorii de pozit ie ai punctelor
si proprietat ile produsului vectorial, obt inem
( r
2
r
1
) ( r
3
r
1
) = 0
sau
r
1
r
2
+ r
2
r
3
+ r
3
r
1
=

0.
2. Fiind dat i vectorii OA= 3
k, AC= 4 + 7 , BC= 4 + 8 8
k, sa se gaseasca vectorul de pozit ie al

punctului B, respectiv C si sa se calculeze lungimea nalt imii [AA
t
] a triunghiului ABC.
Solut ie. Se constata ca punctele A, B si C nu sunt coliniare, deoarece coordonatele vectorilor AC si BC nu
sunt proport ionale. Mai mult, OC=OA + AC= 4 + 8 3
k si OB=OC BC= 5
k.
Inalt imea [AA

t
] a triunghiului ABC coincide cu nalt imea paralelogramului construit pe reprezentant ii vec-
torilor

BA si

BC. Gasim:
BA BC=

k
0 1 8
4 8 8
= 4(14 8
k),
BA BC
= 4
261,
AA
t
=
BA BC
[[ BC [[
=
29.
1.8 Produs mixt
Denit ia 22. Fiind dat i vectorii liberi a,

b si c, numarul a,
b, c) = a,
b c) se numeste produsul mixt al

acestor vectori.
Daca vectorii a,

b si c sunt necoplanari, atunci modulul produsului mixt reprezinta volumul paralelipipedului
care se poate construi pe reprezentant ii cu originea comuna a celor trei vectori (gura 19).

Intr-adevar, e
unghiul dintre vectorii

b si c si e unghiul dintre vectorii a si

d =

b c, atunci
a,
b, c) = a,

d) = [[ a[[ [[
d[[ cos = [[
b c[[ [[ a[[ cos =

_
[[
b[[ [[ c[[ sin

_
[[ a[[ cos = 1.
- 18-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Fig. 19
Pornind de la denit ie, se deduc urmatoarele proprietat i:
1) a,
b, c) = c, a,
b) =
b, c, a);
2) a,
b, c) = a, c,
b);
3) t a,
b, c) = a, t
b, c) = a,
b, t c) = t a,
b, c), t R;
4) a
1
+ a
2
,
b, c) = a
1
,
b, c) + a
2
,
b, c);
5) a
b, c

d) =
a, c) a,

d)
b, c)
b,

d)
(identitatea lui Lagrange);

6) a,
b, c) = 0 dac a si numai daca vectorii a,

b, c sunt coplanari.
Demonstrat ie. Se demonstreaza proprietatea 5), iar restul le lasam ca exercit iu pentru cititor. Notand m = c
d,
obt inem
a
b, c

d) = a
b, m) = a,
b m) = a,
b c

d)) = a,
b,

d) c
b, c)
d)
= a, c)
b,

d) a,

d)
b, c) =
a, c) a,

d)
b, c)
b,

d)
.
Fie , ,
k o baza ortonormata. Daca a = r

1
+s
1
+t
1
k,

b = r
2
+s
2
+t
2
k si c = r
3
+s
3
+t
3
k, atunci
produsul mixt capata expresia canonica
a,
b, c) =
r
1
s
1
t
1
r
2
s
2
t
2
r
3
s
3
t
3
In consecint a, proprietat ile produsului mixt se pot justica cu ajutorul proprietat ilor determinant ilor de
ordinul 3.
Baza vectoriala a,
b, c se numeste orientata pozitiv (negativ) daca produsul mixt a,
b, c) este pozitiv (ne-

gativ). Prin urmare, baza ortonormata , ,
k, cu = (1, 0, 0), = (0, 1, 0) si

k = (0, 0, 1) este orientata pozitiv
ntrucat , ,
k) = 1.
Aplicat ie. Sa se arate ca vectorii a,

b si c sunt coplanari daca si numai daca determinantul lor Gram este
nul.
Solut ie. Prin determinant Gram al vectorilor a,

b si c nt elegem numarul
G =
a, a) a,
b) a, c)
b, a)
b,
b)
b, c)
c, c) c,
b) c, c)
.
Vectorii a,

b si c sunt coplanari daca si numai daca 1 = a,
b, c) = 0 sau daca si numai daca 1

2
= a,
b, c)
2
= 0.
Pe de alta parte, relat ia det A = det
t
A conduce la
1
2
=
r
1
s
1
t
1
r
2
s
2
t
2
r
3
s
3
t
3
r
1
r
2
r
3
s
1
s
2
s
3
t
1
t
2
t
3
r
2
1
+s
2
1
+t
2
1
r
1
r
2
+s
1
s
2
+t
1
t
2
r
1
r
3
+s
1
s
3
+t
1
t
3
r
2
r
1
+s
2
s
1
+t
2
t
1
r
2
2
+s
2
2
+t
2
2
r
2
r
3
+s
2
s
3
+t
2
t
3
r
3
r
1
+s
3
s
1
+t
3
t
1
r
3
r
2
+s
3
s
2
+t
3
t
2
r
2
3
+s
2
3
+t
2
3
a, a) a,
b) a, c)
b, a)
b,
b)
b, c)
c, a) c,
b) c, c)
= G.
- 19-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

1.9 Exercit ii/probleme rezolvate
1.9.1 Enunt uri
1. Se dau vectorii a =
i + 2
j +
k,

b =
i +

j + 2
k V
3
, unde R.
a) Aat i produsul vectorial a
b.
b) Este S = a,
b familie de vectori liniar independenta ? Sunt cei doi vectori necoliniari ? Daca da, completat i
S la o baza a spat iului V
3
.
c) Pentru = 2 aat i ariile paralelogramului si triunghiului determinate de a si

b ca muchii adiacente.
i +

j +

k,

b =
k +

j, c =

k +

j V
3
, unde R.
a) Calculat i produsul mixt a,
b c).
b) Sunt cei trei vectori liniar independent i ? Dar necoplanari ?

In cazul independent ei liniare, determina acesti
vectori o baza pozitiv orientata n V
3
?
c) Pentru = 0 aat i volumele tetraedrului, prismei triunghiulare si paralelipipedului determinate de a,
b si c
ca muchii adiacente.
j +

k,
b =
i + 2
j + 3
k, c =

k +

j.
a) Aat i dublul produs vectorial w = a (
b c).
b) Recalculat i w folosind formula de calcul prescurtat w = a, c)
b a,
b) c =
b c
a,
b) a, c)
.
c) Aratat i ca w este perpendicular pe a si coplanar cu

b si c.
1.9.2 Solut ii
1. a) Identicam vectorii liberi cu tripletele coordonatelor lor relativ la baza canonica ortonormata
_
i,
j,
k
_
,
a (1, 2, ),
b (1, 1, 2). Prin calcul direct obt inem:

a
b =
i

j

k
1 2
1 1 2
= (4 )
i + (2 +)
k.
b) Avem ind
_
a,
b
_
a
b ,= 0.

In cazul nostru a
b = (4 )
i + (2 +)
k ,=

0 (coecientul lui

k este
totdeauna nenul), deci ind
_
a,
b
_
. Dar a
b ,= 0, ( a
b) a, ( a
b)
b, deci a
b / L( a,
b); deci o baza n V

3
este data de
_
a,
b, a
b
_
.
c) Fie O(0, 0, 0) originea sistemului de coordonate iar
_
i,
j,
k
_
baza acestuia. Atunci triunghiul determinat de
reprezentant ii

OA si

OB de origine O ai vectorilor liberi a si respectiv

b ca muchii adiacente are cele trei varfuri
O(0, 0, 0), A(1, 2, 2) si B(1, 1, 2). Aria triunghiului OAB este data de formula:
A
[OAB]
=
1
2
_
_
a
b
_
_
=
1
2
|(1, 2, 2) (1, 1, 2)| =
1
2
|(2, 0, 1)| =
1
2
5.
Evident aria paralelogramului determinat de a si

b ca muchii adiacente este egala cu dublul ariei triunghiului
OAB, deci egala cu

5.
2. a) Identicam vectorii liberi cu tripletele coordonatelor relativ la baza canonica ortonormata
i,
j,
k,
a (1, 1, 1),
b (0, 1, ), c (0, 1, 1). Obt inem:

a,
b c) =
1 1 1
0 1
0 1 1
= 1 .
b) Pentru = 1, cei trei vectori sunt coplanari (liniar dependent i). Deoarece pentru ,= 1 avem
a,
b c
_
,= 0,
rezulta ca n acest caz cei trei vectori sunt liniar independent i, deci sunt necoplanari. Vectorii a,
b, c determina
n V
3
o baza pozitiv orientata daca si numai daca

a,
b c
_
> 0, condit ie echivalenta cu < 1.
c) Volumul tetraedrului determinat de vectorii a,
b, c ca muchii adiacente este dat de formula V

t
=
1
6
[ a, (
b c))[.
Deoarece o prisma triunghiulara poate descompusa natural n trei tetraedre de volume egale, iar paralelipipedul
- 20-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

n doua prisme de volume egale, avem V
pr
= 3V
t
, V
pp
= 2V
pr
= 6V
t
, deci pentru = 0 obt inem V
t
=
1
6
[1 0[ =
1
6
, V
pr
=
1
2
, V
pp
= 1.
3. Din ociu: 1pt. a) Identicam vectorii liberi cu tripletele coordonatelor lor relativ la baza canonica
otronormata
_
i,
j,
k
_
, a (1, 1, 1),
b (1, 2, 3), c (0, 1, 1) (1 pt.) . Prin calcul direct, obt inem:

b c =
i

j

k
1 2 3
0 1 1
j +

k (1, 1, 1) si apoi dublul produs vectorial:
a (
b c) =
i

j

k
1 1 1
1 1 1
= 2
j 2
k (0, 2, 2) (2 pt.) .
b) Aplicand formula a (
b c) = a, c)
a,
b
_
c, avem a (
b c) 0 (1, 2, 3) 2 (0, 1, 1) = (0, 2, 2)

2
j 2
k (3 pt.) .
c) Se observa ca dublul produs vectorial w = a (
b c) este ortogonal atat pe a cat si pe

b c (ind produsul
vectorial al acestor vectori) (1 pt.) . Din relat ia w = a, c)
a,
b
_
c se observa ca vectorul w apart ine
subspat iului L(
b, c), ind combinat ie liniara de generatorii subspat iului, deci w este coplanar cu

b si c (2 pt.)
Total: 10pt. .
1.10 Exercit ii/probleme propuse spre rezolvare
1. Fie trapezul dreptunghic ABCDn care avem AD[[BC, AD= a, AB=

b si m(
ABC) =
5
6
. Sa se descompuna
vectorii BC, DC, AC si BD dupa vectorii a si

b.
2. Se dau vectorii:
d
1
= a
b + 3 c,

d
2
= a
b + c,

d
3
= 3 a +
b c,
unde a,
b, c este o baza din V

3
. Sa se determine R astfel ncat vectorii

d
i
, i = 1, 3, sa e coplanari.
Pentru astfel gasit, sa se descompuna vectorul

d
2
dupa vectorii

d
1
si

d
3
.
3. Se dau vectorii a = + 2 +
k,

b = + + 2
k V
3
, unde R.
a) Aat i produsul vectorial a
b.
b) Este S = a,
b familie de vectori liniar independenta? Sunt cei doi vectori necoliniari? Daca da, completat i
S la o baza a spat iului V
3
.
c) Pentru = 2 aat i ariile paralelogramului si triunghiului determinate de a si

b ca muchii adiacente.
4. Se dau vectorii a = + +

k,

b =
k + , c =

k + V
3
, unde R.
a) Calculat i produsul mixt a,
b, c).
b) Sunt cei trei vectori liniar independent i? Dar necoplanari?

In cazul independent ei liniare, determina acesti
vectori o baza pozitiv orientata n V
3
?
c) Pentru = 0 aat i volumele tetraedrului, prismei triunghiulare si paralelipipedului determinate de a,
b si c
ca muchii adiacente.
5. Se dau punctele A, B si C prin vectorii lor de pozit ie:
OA= 14 7 + 2
k, OB= 2 + 2 7
k, OC= 2 + 7 + 2
k.
Sa se arate ca triunghiul AOB este dreptunghic si triunghiul BOC este isoscel. Sa se calculeze perimetrul tri-
unghiului ABC si masura unghiului BAC si sa se scrie expresia analitica (n coordonate) a versorului bisectoarei
unghiului BAC.
6. Se dau vectorii:
a = + 2 ( 1)
k,

b = (3 ) + + 3
k, R,
si se cere valoarea lui pentru care a si

b sunt ortogonali. Pentru astfel gasit, sa se calculeze marimea
algebrica a proiect iei vectorului a pe vectorul a +
b.
- 21-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

7. Sa se calculeze aria paralelogramului construit pe reprezentant ii cu originea comuna ai vectorilor
r
1
=
1 + cos v
cos
2
u
+
sinusinv
cos
2
u
k si r
2
= sinv sinv tg u +
cos v
cos u
k,
folosind identitatea Lagrange.
8. Fiind dat i vectorii:
a = 5 7
k,

b = 2 3 + 6
k, c = + 2 2
k,
sa se calculeze w = a (
b c) si sa se verice liniar dependent a vectorilor w,

b si c.
9. Se dau vectorii a = +

k,
b = + 2 + 3
k, c =

k + .
a) Aat i dublul produs vectorial w = a (
b c).
b) Recalculat i w folosind formula de calcul prescurtat w = a, c)
b a,
b) c =
b c
a,
b) a, c)
.
c) Aratat i ca w este perpendicular pe a si coplanar cu

b si c.
10. Fie triedrul O; a,
b, c. Vectorii denit i prin:
a
t
=

b c
a,
b, c)
,

b
t
=
c a
a,
b, c)
,

c
t
=
a
b
a,
b, c)
se numesc reciprocii vectorilor a,

b si c, iar triedrul O;

a
t
,
b
t
,

c
t
se numeste triedrul reciproc. Sa se arate ca:
a) a

a
t
=
ij
, i, j = 1, 2, 3.
b) ( a +
b + c)(
a
t
+

b
t
+

c
t
) = 3.
c)
a
t

b
t
,

b
t

c
t
,

c
t

a
t
) =
1
a,
b, c)
2
.
11. Demonstrat i urmatoarele identitat i:
a) a
b, a (
b c)) = a,
b) a,
b, c);
b) a (
b c) +
b ( c a) + c ( a
b) = 0;
c) a
b,

b c, c a) = a,
b, c)
2
;
d) a [
b ( c

d)] =
a c a

d
b, c)
b,

d)
.
12. Se dau vectorii:
a = + 3
k,

b = +

k, c = 3 +
k.
Sa se gaseasca valoarea lui astfel ncat vectorii a,

b si c sa e coplanari. Pentru = 2, sa se ae nalt imea
paralelipipedului construit pe reprezentant ii vectorilor a,

b si c, stiind ca ea corespunde bazei formate de repre-
zentant ii vectorilor a si

b.
13. Sa se arate ca punctele A(1, 1, 1), B(3, 1, 4), C(0, 7, 3) si D(5, 7, 2) sunt coplanare.
- 22-
MB.2.Reper cartezian
Cuvinte cheie: reper cartezian; originea reperului cartezian, baza reperului
cartezian; axele de coordonate, plane de coordonate, coordonatele eucli-
diene ale unui punct, vector de pozit ie, coordonate cilindrice, coordonate
sferice.
2.1 Reper cartezian. Sistem de coordonate carteziene
Este cunoscut faptul ca spat iile E
3
si V
3
sunt n corespondent a biunivoca, biject ia ind unic determinata
prin xarea originii, iar spat iile vectoriale V
3
si R
3
sunt izomorfe, izomorsmul ind unic determinat prin
xarea bazelor n cele doua spat ii.

Intr-adevar, n ipoteza ca am xat un punct O, numit origine n E
3
si o
baza ortonormata , ,
k n V
3
, ecarui punct M din E
3
i corespunde n mod unic un vector r =OM, numit
vector de pozit ie al punctului M. Acestui vector i corespunde n mod unic tripletul ordonat de numere
reale (x, y, z) R
3
, numite coordonatele euclidiene ale vectorului OM n raport cu baza , ,
k; scriem
OM= x +y +z
k.
Ansamblul O; , ,
k se numeste reper cartezian n E

3
. Punctul O se numeste originea reperului, iar
, ,
k se numeste baza reperului. Coordonatele euclidiene (x, y, z) ale vectorului de pozit ie r =OM se numesc
coordonatele carteziene ale punctului M fat a de reperul ortonormat O; , ,
k, cu x = , r) = pr
r=abscisa,
y = , r) = pr

r=ordonata si z =
k, r) = pr
k
r=cota.
Biject ia dintre E
3
si R
3
, determinata prin xarea reperului cartezian, se numeste sistem de coordonate
cartezian si se noteaza prin M(x, y, z). Aceste biject ii permit deseori identicarea spat iilor E
3
, V
3
si R
3
.
Versorilor , si

k le atasam axele de coordonate Ox, Oy, respectiv Oz care au acelasi sens cu sensul
pozitiv al acestor versori. Coordonatele carteziene ale punctului M reprezinta marimile algebrice ale proiect iilor
ortogonale ale vectorului OM pe cele trei axe de coordonate (vezi g. 20).
Fig. 20
Axele sunt caracterizate respectiv prin ecuat iile:
Ox:
_
y = 0
z = 0;
Oy :
_
z = 0
x = 0;
Oz :
_
x = 0
y = 0.
23
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Cele trei axe determina planele xOy, yOz si zOx, numite plane de coordonate. Ele sunt caracterizate
respectiv prin ecuat iile xOy : z = 0, yOz : x = 0, xOz : y = 0. Cele trei plane de coordonate mpart spat iul n
opt regiuni numite octante (sau octant i).
Uneori reperul cartezian este indicat prin notat ia Oxyz, prin aceasta nt elegandu-se ca s-au xat originea O
si axele reciproc ortogonale Ox, Oy si Oz. Evident, versorii reciproc ortogonali , si

k rezulta din context.
In cele ce urmeaza, presupunem cunoscute not iunile elementare din geometria euclidiana ca punct, dreapta,
plan, perpendiculara etc. De asemenea, presupunem ca V
3
este raportat la baza ortonormata , ,
k, iar E
3
la
reperul cartezian O; , ,
k.
2.2 Trecerea de la reperul cartezian la reperul cilindric
Presupunem ca spat iul E
3
este raportat la un reper cartezian Oxyz. Orice punct M E
3
este unic
determinat de coordonatele sale carteziene (x, y, z).
Fie E
3
= E
3
Oz. Pozit ia unui punct M E
3
poate caracterizata si prin tripletul ordonat (, , z), unde
este distant a de la origine la proiect ia M
t
a punctului M n planul xOy, iar este masura unghiului dintre
semidreptele Ox si OM
t
(vezi g. 21).
Numerele reale , si z se numesc coordonate cilindrice ale punctului M n spat iu.

Intre coordonatele
cilindrice si coordonatele carteziene exista relat iile:
_
_
_
x = cos
y = sin
z = z.
Daca impunem > 0, [0, 2), z R, atunci relat iile precedente asigura corespondent a biunivoca ntre
mult imea R
3
Oz si mult imea (0, ) [0, 2) R.
Fig. 21 Fig. 22
Suprafet e de coordonate
=
0
: cilindru circular cu generatoarele paralele cu Oz.
=
0
: semiplan a carui prelungire trece prin Oz.
z = z
0
: plan paralel cu xOy din care s-a scos punctul (0, 0, z
0
).
Curbe de coordonate
=
0
, z = z
0
: semidreapta paralela cu xOy a carei prelungire trece prin Oz.
z = z
0
, =
0
: cerc cu centrul pe Oz si situat ntr-un plan paralel cu xOy.
=
0
, =
0
: dreapta perpendicular a pe planul xOy.
Curbele de coordonate sunt reciproc ortogonale, deci suprafet ele de coordonate sunt reciproc ortogonale.
Consideram punctul M(, , z). Versorii e
, e
si e
z
tangent i la liniile de coordonate care trec prin punctul M
sunt reciproc ortogonali. De aceea,
_
M(, , z); e
, e
, e
z
_
este un reper ortonormat mobil, numit reper cilindric
(vezi g. 22).
Trecerea de la reperul cartezian O; , ,
k la reperul cilindric
_
M(, , z); e
, e
, e
z
_
este
descrisa de formulele _
_
_
e
= cos + sin
e
= sin + cos
e
z
=

k.
- 24-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Aceste formule au la baza regula prin care componentele unui vector fat a de o baza ortonormata sunt proiect ii
ale vectorului respectiv pe versorii bazei. De exemplu,
e
= e
, ) + e
, ) + e
k)
k = cos + sin .
2.3 Trecerea de la reperul cartezian la reperul sferic
Uneori, pozit ia unui punct M E
3
= E
3
Oz este caracterizata cu ajutorul unui alt triplet ordonat de
numere reale (r, , ), unde r reprezinta distant a d(O, M), este unghiul dintre semidreptele Ox si OM
t
, iar
este unghiul dintre semidreptele Oz si OM (vezi g. 23).
Numerele r, si se numesc coordonate sferice ale lui M n spat iu.

Intre coordonatele sferice si coordo-
natele carteziene ale punctului M exista relat iile
_
_
_
x = r sincos
y = r sinsin
z = z cos .
Daca impunem restrict iile r > 0, (0, ), [0, 2), atunci formulele anterioare asigura corespondent a
biunivoca ntre mult imile R
3
Oz si (0, ) (0, ) [0, 2).
Fig. 23
Observat ie.

In navigat ia maritima sau aeriana, radarele determina pozit ia unei nave (aeronave) ntr-un reper
sferic, avand originean locul de amplasare a stat iei radar. Marcarea pozit iei gasite pe o harta corespunde trecerii
ntr-un reper ortonormat, avand latitudine, longitudine (t inand cont si de nalt ime pentru tracul aerian).
Suprafet e de coordonate
r = r
0
: sfera cu centrul n origine din care au fost scosi polii.
=
0
: semiplan a carui prelungire trece prin Oz.
=
0
: semicon fara varf (origine).
Curbe de coordonate
=
0
, =
0
: semidreapta a carei prelungire trece prin origine.
=
0
, r = r
0
: cerc cu centrul pe Oz, situat ntr-un plan paralel cu xOy (cerc paralel).
r = r
0
, =
0
: semicerc (mare, deschis; meridian).
Curbele de coordonate sunt reciproc ortogonale, deci suprafet ele de coordonate sunt reciproc ortogonale.
Consideram punctul M(r, , ). Versorii e
r
, e
si e
tangent i la liniile de coordonate care trec prin punctul

M sunt reciproc ortogonali. De aceea,
_
M(r, , ); e
r
, e
, e
_
este un reper ortonormat mobil, numit reper sferic
(vezi g. 24).
- 25-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Fig. 24
T inand seama de gura 9, de formulele de trecere de la o baza ortonormata la o alta baza ortonormata si
de proprietat ile proiect iei, gasim legatura ntre reperul cartezian si cel sferic
_
_
_
e
r
= sincos + sinsin + cos

k
e
= cos cos + cos sin sin

k
e
= sin + cos .
2.4.1 Enunt uri
1. a) Aat i coordonatele polare (, ) pentru punctul A ale carui coordonate carteziene sunt (x, y) = (1, 2);
b) Aat i coordonatele carteziene (x, y) pentru punctul B ale carui coordonate polare sunt (, ) = (2,
3
4
).
2. a) Aat i coordonatele cilindrice (, , z) pentru punctul C ale carui coordonate carteziene sunt (x, y, z) =
(1, 2, 3);
b) Aat i coordonatele carteziene pentru punctul D ale carui coordonate cilindrice sunt (, , z) = (1,
4
3
, 2).
3. a) Aat i coordonatele sferice pentru punctul E ale carui coordonate carteziene sunt (x, y, z) = (1, 2, 3);
b) Aat i coordonatele carteziene pentru punctul F ale carui coordonate sferice sunt (r, , ) = (1,
2
3
,
5
3
).
2.4.2 Solut ii
1. a) Folosim formulele
_
_
=
_
x
2
+y
2
=
_
_
k + arctg
y
x
, pentru x ,= 0
/2, pentru x = 0, y > 0
3/2, pentru x = 0, y < 0,
(2.1)
unde k = 0, 1, 2, dupa cum punctul (x, y) se aa respectiv n cadranele I, II & III, sau IV. Avem x = 1, y = 2.
Atunci rezulta =
_
x
2
+y
2
=
5 si deoarece punctul se aan cadranul IV, = 2+arctg (2) = 2arctg 2.

b) Folosim formulele
_
x = cos
y = sin
, (, ) [0, ) [0, 2].
Coordonatele carteziene pentru = 2 si =
3
4
sunt
_
x = 2 cos
3
4
= 2cos
_

4
_
= 2cos
4
=
2
y = 2 sin
3
4
= 2 sin
_

4
_
= 2 sin

4
=
2.
- 26-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

2. a) Folosim formulele (2.1). Avem x = 1, y = 2, z = 3. Deci =
_
x
2
+y
2
=

5; proiect ia punctului pe
planul x0y aandu-se n cadranul IV, rezulta = 2 + arctg
y
x
= 2arctg 2, iar z = 3.
_
_
_
x = cos
y = sin
z = z
, (, , z) [0, ) [0, 2] R.
Avem = 1, =
4
3
, z = 2. Atunci rezult a:
_
_
_
x = 1 cos
4
3
= cos
_
+

3
_
= cos
3
=
1
2
y = 1 sin
4
3
= sin
_
+

3
_
= sin
3
=
3
2
z = 2.
3. Din ociu: 1pt. a) Folosim formulele
_
_
r =
_
x
2
+y
2
+z
2
= arccos(z/r)
=
_
_
_
k + arctg
y
x
, pentru x ,= 0
/2, pentru x = 0, y > 0
3/2, pentru x = 0, y < 0.
unde k = 0, 1, 2, dupa cum punctul (x, y, 0) se aa respectiv n cadranele I, II & III, sau IV ale planului
xOy R
2
(1 pt.) . Avem x = 1, y = 2, z = 3, de unde obt inem r =
_
x
2
+y
2
+z
2
=

14 si =
arccos
_
z
r
_
= arccos
_
14
_
= arccos
_
3
14
_
(2 pt.) . Rezolvam sistemul
_
x = r sin cos
y = r sin sin
_
1 =
14
x
2
+y
2
14
cos
2 =
14
x
2
+y
2
14
sin
_
_
_
cos =
1
5
sin =
2
5
tg = 2
si deoarece ne aamn cadranul IV, rezulta = 2 + arctg (2) = 2 arctg 2 [0, 2) (2 pt.) . Se observa
ca de asemenea, putem scrie = 2 arcsin
2
5
= 2 arccos
1
5
.
_
_
_
x = r sincos
y = r sinsin
z = r cos
, (r, , ) [0, ) [0, ] [0, 2], (1 pt.) .
Avem r = 1, =
2
3
, =
5
3
si obt inem
cos = cos(

3
) = cos

3
=
1
2
, sin = sin(

3
) = sin

3
=
3
2
,
cos = cos(2

3
) = cos

3
=
1
2
, sin = sin(2

3
) = sin(
3
) = sin

3
=
3
2
, (1 pt.)
deci
_
_
x = r sincos = 1
3
2

1
2
=
3
4
,
y = r sinsin = 1
3
2
(
3
2
) =
3
4
,
z = r cos = 1 (
1
2
) =
1
2
.
(1 pt.)
In concluzie coordonatele carteziene ale punctului sunt (x, y, z) = (
3
4
,
3
4
,
1
2
) (1 pt.) Total: 10pt. .
- 27-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

1. Sa se gureze punctele:
A(5, 0, 0); B(0, 2, 0); C(0, 0, 3); D(3, 2, 0); E(0, 1, 4); F(2, 0, 4); G(3, 5, 8)
si sa se scrie expresia vectorului de pozit ie al punctului G fat a de reperul cartezian O; , ,
k.
2. a) Aat i coordonatele polare (, ) pentru punctul A ale carui coordonate carteziene sunt (x, y) = (1, 2);
b) Aat i coordonatele carteziene (x, y) pentru punctul B ale carui coordonate polare sunt (, ) = (2,
3
4
).
3. a) Aat i coordonatele cilindrice (, , z) pentru punctul C ale carui coordonate carteziene sunt (x, y, z) =
(1, 2, 3);
b) Aat i coordonatele carteziene pentru punctul D ale carui coordonate cilindrice sunt (, , z) = (1,
4
3
, 2).
4. a) Aat i coordonatele sferice pentru punctul E ale carui coordonate carteziene sunt (x, y, z) = (1, 2, 3);
b) Aat i coordonatele carteziene pentru punctul F ale carui coordonate sferice sunt (r, , ) = (1,
2
3
,
5
3
).
5. Se dau punctele A
_
5,

3
, 4
_
, B
_
7,
4
3
, 2
_
si C
_
2,
5
6
, 1
_
n coordonate cilindrice. Sa se arate ca A si
B apart in unui plan care trece prin Oz si sa se ae coordonatele carteziene ale punctelor A si C, precum si
distant a dintre ele.
6. Sa se transcrie urmatoarele ecuat ii n coordonate sferice:
(x
2
+y
2
+z
2
)
2
= a
2
(x
2
+y
2
); (x
2
+y
2
+z
2
)
2
(x
2
+y
2
) = 4a
2
x
2
y
2
.
7. Sa se verice ca reperul cilindric si reperul sferic sunt orientate pozitiv.
- 28-
MB.3.Dreapta in spat iu
Cuvinte cheie: vector director, versor director, dreapta orientata, cosi-
nusurile directoare.
3.1 Ecuat iile dreptei n spat iu
O dreapta n spat iu poate determinata de:
a) un punct si un vector nenul;
b) doua puncte;
c) intersect ia a doua plane.
Ne propunem sa transformam aceste condit ii din E
3
n ecuat ii n V
3
sau n R
3
.
3.2 Dreapta determinata de un punct si un vector nenul
Punctul M
0
(x
0
, y
0
, z
0
), r
0
= x
0
+ y
0
+ z
0
k si un vector nenul a(, m, n) din V

3
xeaza o dreapta D care
trece prin M
0
si are direct ia lui a (vezi g. 25).
Fig. 25
Punctul generic M(x, y, z) apart ine dreptei D daca si numai daca vectorii M
0
M si a sunt coliniari, adica
( r r
0
) a = 0. Aceasta ecuat ie n V
3
se numeste ecuat ia vectoriala a dreptei denita de un punct si o direct ie.
Vectorul a(, m, n) ,= 0, care da direct ia dreptei D, se numeste vector director, iar vectorul k a, k ,= 0, joaca
acelasi rol ca a.
Coliniaritatea vectorilor r r
0
si a se pune n evident a si prin ecuat ia vectoriala
r = r
0
+t a, t R.
Aceasta ecuat ie vectoriala este echivalent a cu trei ecuat ii n R
3
,
x = x
0
+t, y = y
0
+tm, z = z
0
+tn, t R,
numite ecuat ii parametrice ale dreptei D. Aceste ecuat ii se pot nlocui cu doua ecuat ii carteziene n R
3
,
x x
0
=
y y
0
m
=
z z
0
n
,
cu convent ia ca daca un numitor este nul, atunci numaratorul respectiv trebuie egalat cu 0.
29
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Observat ie. Deoarece a(, m, n) ,=

0(0, 0, 0), cel mult doua dintre numerele , m si n se pot anula.
1) Daca = 0 si mn ,= 0, atunci ecuat iile carteziene precedente sunt echivalente cu
x = x
0
,
y y
0
m
=
z z
0
n
si reprezinta o dreapta paralela cu planul yOz.
2) Daca = m = 0 si n ,= 0, atunci ecuat iile carteziene precedente se reduc la
x = x
0
, y = y
0
si reprezinta o dreapta paralela cu Oz.
3.3 Dreapta determinata de doua puncte
Doua puncte distincte M1(x
1
, y
1
, z
1
) si M2(x
2
, y
2
, z
2
) determina o dreapta D si numai una. Pentru a scrie
ecuat iile acestei drepte ne folosim de explicat iile anterioare si anume, vom considera dreapta ca ind determinata
de punctul M1 si de vectorul director a (vezi g. 26).
Fig. 26
Astfel, ecuat iile carteziene ale dreptei D sunt
x x
1
x
2
x
1
=
y y
1
y
2
y
1
=
z z
1
z
2
z
1
.
3.4 Dreapta orientata
Fie D o dreapta n spat iu. Pe D se pot stabili doua sensuri de parcurs, corespondente relat iilor de ordine pe
mult imea punctelor dreptei, pe care convenim sa le notam cu (+) si (). O dreapta D mpreuna cu o alegere
a unui sens de parcurs se numeste dreapt a orientata.
Daca a este un vector director al dreptei D, atunci se accepta ca sens pozitiv pe D sensul vectorului director
a si vom nota acest sens cu +. De aceea, dreapta orientata este de fapt perechea (D, a). Acest lucru va admis
n continuare.
Fie dreapta orientata (D, a) si punctul M
0
D. Mult imea
D
t
=
_
M[ M
0
M= s a, s 0
_
se numeste partea pozitiva a lui D, iar mult imea
D
tt
=
_
M[ M
0
M= s a, s 0
_
se numeste partea negativa a lui D.
Axele de coordonate Ox, Oy si Oz sunt exemple de drepte orientate. Daca O este originea, atunci mult imea
_
M[ OM= t, t 0
_
este semiaxa pozitiva Ox.
- 30-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Vectorului director a ,=

0 al dreptei D i se poate atasa versorul e = [[ a[[
1
a, numit versor director sau
direct ie orientata. Prin urmare, dreapta D poate gandita ca ind mult imea
D =
_
M[ M
0
M= t e, t R
_
.
Versorul director e formeaza cu axele de coordonate unghiurile , , respectiv , numite unghiurile directoare
ale dreptei D (gura 4).
Fig. 27
Coordonatele lui e fat a de baza ortonormata , ,
k se numesc cosinusurile directoare ale dreptei D.

Putem scrie
e = e, ) + e, )) + e,
k)
k
sau
e = (cos ) + (cos ) + (cos )
k.
Relat ia [[ e[[ = 1 este echivalenta cu
cos
2
+ cos
2
+ cos
2
= 1.
Observat ie. Relat ia dintre cosinusurile directoare de mai sus este generalizarea relat iei fundamentale a
trigonometriei cos
2
+ sin
2
= 1.

In plan, n raport cu baza ortonormata , versorul director e formeaza
cu axele de coordonate unghiurile si , acestea ind unghiuri complementare, =

2
. De aici, cos =
cos(
2
) = sin.
Daca a = +m +n
k, atunci
cos =

2
+m
2
+n
2
, cos =
m
2
+m
2
+n
2
, cos =
n
2
+m
2
+n
2
.
3.5.1 Enunt uri
1. Aat i dreapta n ecare din urmatoarele cazuri:
a) A(1, 2, 3), B(4, 2, 1);
b) C(2, 6, 1) si admite vectorul director v = 2
i.
2. Aat i ecuat iile parametrice, doua puncte distincte si un vector director ale dreptei :
_
2x +y 5z = 12
4x + 7y 33z = 1.
3.5.2 Solut ii
1. Din ociu: 1pt. a) Dreapta ce trece prin punctele A(1, 2, 3) si B(4, 2, 1) este data de ecuat iile carteziene:
:
x 1
4 1
=
y 2
2 2
=
z 3
1 3

x 1
3
=
y 2
0
=
z 3
2
, (2 pt.) .
Egaland sirul de rapoarte cu t, obt inem ecuat iile parametrice ale dreptei, : (x, y, z) = (1 +3t, 2, 3 2t), t R
(2 pt.) .
- 31-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

b) Identicam vectorul director v cu tripletul coordonatelor lui relativ la baza canonica ortonormata
_
i,
j,
k
_
, v
(1, 0, 2) (1 pt.) . Dreapta determinata de direct ia v si punctul C(2, 6, 1) are ecuat iile carteziene
x2
1
=
y6
0
=
z1
2
(1 pt.) ; egaland sirul de rapoarte cu t, obt inem ecuat iile parametrice ale dreptei : (x, y, z) =
(2 t, 6, 1 + 2t), t R (3 pt.) Total: 10pt. .
2. Rezolvand sistemul de ecuat ii
_
2x +y 5z = 12
4x + 7y 33z = 1
si considerand ca necunoscuta secundara y = t, obt inem
ecuat iile parametrice ale dreptei : (x, y, z) = (
17
2
+
1
23
t, t, 1 +
5
23
t), t R. Extragand t din ecare egalitate,
obt inem t =
x
17
2
1
23
=
y0
1
=
z1
5
23
, deci vectorul director este v
_
1
23
, 1,
5
23
_

1
23
i +

j +
5
23
k. Dand valori lui

t R n ecuat iile parametrice ale dreptei , obt inem puncte ale dreptei. De exemplu, pentru t = 0 si t = 1
obt inem respectiv punctele A
0
(
17
2
, 0, 1), A
1
(
393
46
, 1,
28
23
) .
1. Fie D
1
si D
2
doua drepte paralele cu vectorii (1, 0, 1), respectiv (1, 1, 2). Sa se scrie ecuat iile parametrice
ale dreptei perpendiculare simultan pe D
1
, D
2
si care trece prin punctul (2, 3, 0).
2. Se considera dreapta
D:
x
1
=
y
2
=
z
2
.
Fie
t
versorul director al dreptei D,
t
un versor perpendicular pe D care apart ine planului yOz si

k
t
versorul
ales astfel ncat
t
,
t
,
k
t
sa e o baza ortonormata.
Sa se stabileasca formulele de trecere de la baza , ,
k la baza
t
,
t
,
k
t
si sa se compare orientarile celor
doua baze.
- 32-
MB.4.Planul n spat iu
Cuvinte cheie: vector normal, planul orientat, ecuat ia normala a planului,
fascicul de plane.
4.1 Ecuat ia planului n spat iu
Un plan n spat iu este determinat de condit ii geometrice ca: trei puncte necoliniare, doua drepte concurente,
doua drepte paralele, o dreapta si un punct exterior dreptei, un punct si un vector normal la plan, precum si
distant a de la origine la planmpreuna cu versorul normal la plan. Impunand condit ii de acest tip, ne propunem
sa stabilim ecuat ia planului sub forma vectoriala, carteziana sau normala.
4.1.1 Planul determinat de un punct si un vector normal nenul
Fiind data dreapta D care trece prin punctul M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) si care are direct ia vectorului n(a, b, c), exista
un singur plan P perpendicular pe D n M
0
(vezi g. 28).
Fig. 28
Dreapta D se numeste normala la planul P, iar vectorul nenul n se numeste vector normal al planului P.
Ecuat iile normalei sunt
x x
0
a
=
y y
0
b
=
z z
0
c
.
Apartenent a M P este echivalenta cu M
0
M n. De aceea, planul P este mult imea
P =
_
M[ M
0
M, n) = 0
_
.
Folosind notat ia generica M(x, y, z) si
M
0
M= (x x
0
) + (y y
0
) + (z z
0
)
k,
ecuat ia vectoriala M
0
M, n) = 0 se transcrie ca o ecuat ie n R
3
,
a(x x
0
) +b(y y
0
) +c(z z
0
) = 0,
numita ecuat ia carteziana a planului care trece prin M
0
, perpendicular pe n.
33
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Prelucrand membrul stang al ecuat iei precedente si notand
ax
0
+by
0
+cz
0
= d,
obt inem transcrierea
ax +by +cz +d = 0.
Reciproc, sa aratam ca orice ecuat ie de forma
ax +by +cz +d = 0, cu a
2
+b
2
+c
2
> 0,
reprezinta un plan.

Intr-adevar, o solut ie (x
0
, y
0
, z
0
) a acestei ecuat ii ne da d = ax
0
by
0
cz
0
si renlocuind
obt inem
a(x x
0
) +b(y y
0
) +c(z z
0
) = 0,
care reprezinta ecuat ia planului care cont ine punctul M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) si este perpendicular pe vectorul nenul
n (a, b, c).
Ecuat ia ax +by +cz +d = 0 n R
3
, cu a
2
+b
2
+c
2
,= 0, se numeste ecuat ia carteziana generala a unui plan.
Evident, aceasta ecuat ie este atasata funct iei liniar ane
f : R
3
R, f(x, y, z) = ax +by +cz +d.
4.1.2 Plane particulare
1) Planul xOy are ecuat ia z = 0 si vectorul normal

k = (0, 0, 1). Orice plan paralel cu xOy are ecuat ia z = c
(vezi g. 29).
Analog, x = 0 reprezinta ecuat ia planului yOz al carui vector normal este = (1, 0, 0). Un plan paralel cu
yOz are ecuat ia x = a. Ecuat ia planului xOz este y = 0, a carei normala are direct ia = (0, 1, 0). Un plan
paralel cu yOz are ecuat ia y = b.
2) Ecuat iile planelor perpendiculare pe planele de coordonate xOy, yOz si xOz sunt de forma ax+by+d = 0,
by +cz +d = 0, respectiv ax +cz +d = 0.
3) Ecuat iile planelor care trec prin axele de coordonate Ox, Oy si Oz sunt de forma by +cz = 0, ax+cz = 0,
respectiv ax +by = 0.
4) Ecuat ia unui plan care trece prin origine este de forma ax + by + cz = 0. Un astfel de plan este un
subspat iu vectorial bidimensional al lui R
3
.
Fig. 29 Fig. 30
4.1.3 Planul determinat de trei puncte necoliniare
Pentru a stabili ecuat ia planului determinat de punctele necoliniare M
i
(x
i
, y
i
, z
i
), i = 1, 3 (vezi g. 30),
procedam dupa cum urmeaza:
1) Folosim ecuat ia generala a planului si ecuat iile obt inute prin nlocuirea coordonatelor punctelor M
i
n
ecuat ia generala, ca ecuat ii n necunoscutele a, b, c si d. Rezulta sistemul liniar omogen
_
_
ax +by +cz +d = 0
ax
1
+by
1
+cz
1
+d = 0
ax
2
+by
2
+cz
2
+d = 0
ax
3
+by
3
+cz
3
+d = 0,
- 34-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

cu solut ii nebanale (a, b, c, d), deoarece a, b si c nu se pot anula simultan. Condit ia de solut ii nebanale,
x y z 1
x
1
y
1
z
1
1
x
2
y
2
z
2
1
x
3
y
3
z
3
1
= 0,
este chiar ecuat ia carteziana a planului (M
1
M
2
M
3
).

Intr-adevar, ecuat ia de mai sus este o ecuat ie de gradul
ntai n x, y, z si oricare dintre punctele (x
i
, y
i
, z
i
), i = 1, 3, o satisface. De asemenea, aceasta ecuat ie reprezinta
condit ia de coplanaritate a punctelor M
1
, M
2
, M
3
si M.
Ca un caz particular, gasim ecuat ia planului prin taieturi (vezi g. 31). Daca taieturile sunt A(a, 0, 0),
B(0, b, 0) si C(0, 0, c), atunci ecuat ia planului (ABC) este
x
a
+
y
b
+
z
c
1 = 0.
2) Fie M un punct care genereaza planul. Condit ia de coplanaritate a vectorilor M
1
M, M
1
M
2
si M
1
M
3
este
chiar ecuat ia vectoriala a planului si anume
M
1
M, M
1
M
2
M
1
M
3
) = 0.
Daca introducem vectorii de pozit ie r = x +y +z
k, r
i
= x
i
+y
i
+z
i
k, i = 1, 3, atunci obt inem transcrierea

r r
1
, ( r
2
r
1
) ( r
3
r
1
)) = 0
sau, sub forma de determinant,
x x
1
y y
1
z z
1
x
2
x
1
y
2
y
1
z
2
z
1
x
3
x
1
y
3
y
1
z
3
z
1
= 0.
Fig. 31 Fig. 32
4.1.4 Planul determinat de un punct si doi vectori necoliniari
Doi vectori necoliniari u = (
1
, m
1
, n
1
), v = (
2
, m
2
, n
2
) si un punct M
0
determina un plan unic P (vezi g.
32). Ne propunem sa gasim ecuat iile parametrice sau ecuat ia carteziana ale acestui plan.
Fie

M
0
M
1
si

M
0
M
2
reprezentant ii vectorilor u, respectiv v. Un punct M E
3
apart ine planului P daca si
numai daca vectorii M
0
M, M
0
M
1
si M
0
M
2
sunt coplanari. Exprimam coplanaritatea acestor vectori astfel:
a) M
0
M= s u +t v, adica
_
_
_
x = x
0
+s
1
+t
2
y = y
0
+sm
1
+tm
2
z = z
0
+sn
1
+tn
2
, s, t R.
Aceste relat ii sunt numite ecuat iile parametrice ale planului P, iar numerele arbitrare s si t se numesc parametri.
b) M
0
M, u v) = 0, adica
x x
0
y y
0
z z
0
1
m
1
n
1
2
m
2
n
2
= 0.
- 35-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Precizam ca toate ecuat iile carteziene obt inute pentru plan sunt echivalente cu ecuat ia generala a planului
ax + by + cz + d = 0. Se observa ca aceasta ecuat ie depinde de patru parametri neesent iali a, b, c, d si trei
parametri esent iali. Daca a ,= 0, atunci cei trei parametri esent iali sunt
b
a
,
c
a
si
d
a
.
De asemenea, precizam ca numerele a, b si c, adica coecient ii lui x, y si z din ecuat ia generala, reprezinta
coordonatele vectorului normal n.
4.1.5 Ecuat ia normala a planului (Hesse)
Putem determina ecuat ia planului atunci cand cunoastem versorul normalei la planul P si distant a de la origine
la planul P. Aceasta ecuat ie ne va conduce la o formula de calcul a distant ei de la un punct la un plan.
Daca distant a de la origine la planul P este p > 0 si versorul normalei este exprimat cu ajutorul cosinusurilor
directoare, n = cos + cos + cos

k, atunci ecuat ia normala a planului (ecuat ia lui Hesse) se scrie
xcos +y cos +z cos p = 0.
Notand cu M
0
punctul de intersect ie al direct iei versorului normalei din origine cu planul P si cu M(x, y, z)
un punct generic din planul P atunci M
0
(p cos , p cos , p cos ) iar ecuat ia planului ce trece prin M
0
si are
normala n este chiar ecuat ia cautata.
Ne intereseaza n continuare legatura dintre ecuat ia generala a planului ax + by + cz + d = 0 si cea nor-
mala. Spunem ca normalizam ecuat ia generala a planului atunci ca aceasta o transformam n ecuat ie normala.
Normalizata ecuat iei generale a planului (forma normala dedusa din ecuat ia generala) este
ax +by +cz +d
a
2
+b
2
+c
2
= 0.
Din punct de vedere practic, obt inem normalizata ecuat iei generale a planului prin nmult irea cu
1
a
2
+b
2
+c
2
,
semnul ind semnul opus lui d.
4.2 Plan orientat
Referitor la reprezentarea intuitiva a unui plan n spat iu, sunt evidente urmatoarele armat ii:
1) planul are doua fet e;
2) elementul de baza n studiul planului n raport cu spat iul este normala;
3) alegerea unui sens pe normala este echivalenta cu alegerea unei fet e a planului;
4) alegerea unui sens de rotat ie n plan este echivalenta cu alegerea unui sens pe normala.
Un plan P mpreuna cu o alegere a sensului pe normala se numeste plan orientat (vezi g. 33). Daca
sensul pe normala este xat prin vectorul n, atunci perechea (P, n) este un plan orientat.
Evident, este natural sa alegem acel sens pe normala care sa ne conduca la o orientare a planului coerenta
cu orientarea spat iului.

In continuare vom subnt elege o asemenea orientare (acceptam regula mainii drepte).
In aplicat ii, fat a care corespunde sensului ales pe normala se noteaza cu (+), iar fat a opusa cu ().
Evident, planele de coordonate xOy, yOz si zOx sunt orientate.
Fig. 33 Fig. 34
- 36-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

4.3 Semispat ii
Fie planul P : f(x, y, z) = ax + by + cz + d = 0. Acest plan separa spat iul n doua submult imi convexe (vezi
g. 34):
P
=
_
(x, y, z) [ f(x, y, z) 0
_
; P
+
=
_
(x, y, z) [ f(x, y, z) 0
_
;
P
P
+
= P; P
P
+
= R
3
.
Pentru a dovedi aceasta armat ie, e M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) P si
D
_
_
x = x
0
+at,
y = y
0
+bt,
z = z
0
+ct
, t R,
normala la planul P n punctul M
0
. Punctele lui D pot mpart ite n trei submult imi caracterizate prin t < 0,
t = 0, respectiv t > 0. Sa ne nchipuim ca punctul M
0
descrie planul P. Regiunea din spat iu maturata de
semidreapta t 0 este caracterizata prin
f(x, y, z) = (a
2
+b
2
+c
2
)t 0
si o notam cu P
. Regiunea din spat iu descrisa de semidreapta t 0 o notam prin P

+
si este caracterizata
prin
f(x, y, z) = (a
2
+b
2
+c
2
)t 0.
Problema convexitat ii o lasam drept tem a pentru cititor.
Submult imile P
si P
+
se numesc semispat ii nchise. Avand n vedere ca funct ia f pastreaza semn constant
pentru punctele unui semispat iu, pentru aarea acestui semn este sucient sa alegem un punct particular
(x
1
, y
1
, z
1
) si sa vedem ce semn are numarul f(x
1
, y
1
, z
1
).
4.4 Reuniunea si intersect ia a doua plane
Consideram P
1
si P
2
doua plane de ecuat ii a
1
x +b
1
y +c
1
z +d
1
= 0, respectiv a
2
x +b
2
y +c
2
z +d
2
= 0.
Reuniunea celor doua plane este mult imea (cuadrica degenerata)
Q =
_
(x, y, z) [ (a
1
x +b
1
y +c
1
z +d
1
)(a
2
x +b
2
y +c
2
z +d
2
) = 0
_
.
Presupunem ca planele P
1
si P
2
nu sunt paralele sau confundate. Intersect ia P
1
P
2
este dreapta de ecuat ii
(vezi g. 35):
_
a
1
x +b
1
y +c
1
z +d
1
= 0
a
2
x +b
2
y +c
2
z +d
2
= 0,
rang
_
a
1
b
1
c
1
a
2
b
2
c
2
_
= 2.
Fig. 35
Sistemul de ecuat ii liniare prin care este reprezentata dreapta D este simplu nedeterminat. Sistemul admite
o innitate simpla de solut ii care sunt tocmai punctele dreptei. Un punct M
0
al dreptei D se obt ine xand
valoarea uneia dintre variabile si calculandu-le pe celelalte doua. Direct ia dreptei D este data de vectorul
n
1
n
2
, unde n
1
(a
1
, b
1
, c
1
) si n
2
(a
2
, b
2
, c
2
) sunt vectorii normali la planele P
1
si P
2
. Deoarece
n
1
n
2
=

k
a
1
b
1
c
1
a
2
b
2
c
2
,
- 37-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

parametrii directori , m si n ai dreptei D sunt:
=
b
1
c
1
b
2
c
2
; m =
c
1
a
1
c
2
a
2
; n =
a
1
b
1
a
2
b
2
.
Daca presupunem ca
a
1
b
1
a
2
b
2
,= 0, atunci sistemul precedent este echivalent cu

_
x = az +p
y = bz +q
(ecuat ii explicite ale dreptei D).
Constatam ca o dreapta n spat iu este exprimata cu ajutorul a doua ecuat ii de gradul unu n (x, y, z), care
depind de patru parametri esent iali, a, b, p si q. Prin urmare, pentru determinarea unei drepte sunt suciente
doua condit ii, care vor produce patru ecuat ii liniare n necunoscutele a, b, p si q.
Pentru a determina pozit ia relativa a unor drepte sau plane se alcatuieste sistemul format de ecuat iile lor, se
discuta si se rezolva algebric acest sistem si apoi se interpreteaza geometric rezultatul. De asemenea, precizam
ca din punct de vedere topologic, dreptele si planele sunt submult imi nchise n spat iu.
4.5 Fascicule de plane
Printr-o dreapta data trec o innitate de plane. Mult imea tuturor planelor care trec printr-o dreapta data
D se numeste fascicul de plane determinat de acea derapta. Dreapta D se numeste axa fasciculului.
Consideram planele de ecuat ii
P
1
: a
1
x +b
1
y +c
1
z +d
1
= 0 si P
2
: a
2
x +b
2
y +c
2
z +d
2
= 0
care determina dreapta D = P
1
P
2
(gura 12). Deoarece orice vector nenul n perpendicular pe D se scrie n
forma n = r n
1
+s n
2
, r
2
+s
2
,= 0, rezulta ca ecuat ia unui plan oarecare din fasciculul de axa D are ecuat ia
T : r(a
1
x +b
1
y +c
1
z +d
1
) +s(a
2
x +b
2
y +c
2
z +d
2
) = 0, r
2
+s
2
,= 0.
Cum cel put in unul din coecient ii r si s sunt nenuli putem presupune r ,= 0 si ecuat ia fasciculului se poate
scrie:
T
: a
1
x +b
1
y +c
1
z +d
1
+(a
2
x +b
2
y +c
2
z +d
2
) = 0, R, (formal : (P
1
) +(P
2
) = 0).
Mult imea planelor de forma T
]]
: a
1
x+b
1
y+c
1
z + = 0, unde R este un parametru variabil, se numeste
fascicul de plane paralele.
Folosind fasciculele de plane, putem justica si pe aceasta cale ecuat iile planelor particulare din subsect iunea
2.3.2. Astfel, stiind ca axa absciselor este Ox: y = 0, z = 0, ecuat ia unui plan care trece prin Ox este by+cz = 0,
iar ecuat ia unui plan paralel cu acesta este by +cz +d = 0 etc.
4.6.1 Enunt uri
1. Sa se determine ecuat ia planului P ce trece prin punctele A(2, 0, 0), B(0, 0, 3) si face un unghi de 60
cu
planul orizontal xOy.
2. Sa se determine ecuat ia planului P ce trece prin dreapta de intersect ie a planelor
P
1
: x + 5y +z = 0, P
2
: x z + 4 = 0,
stiind ca face un unghi de 45
cu planul
P
3
: x 4y 8z + 14 = 0.
- 38-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

3. Aat i planul n ecare din urmatoarele cazuri:
a) {A(1, 2, 1), B(2, 5, 1), C(3, 3, 1)}. Vericat i n prealabil ca A, B, C nu sunt coliniare.
b) D(1, 5, 0) si are direct ia normala data de n = 3
j + 2
k;
c) E(2, 1, 2) si este paralel cu direct iile u = 2
i, v = 3
i.
4. Aat i ecuat iile parametrice, trei puncte necoliniare si un vector normal, ale planului x + 2y 3z = 4.
5. Aat i planul n ecare din urmatoarele cazuri:
a) determina pe cele trei axe de coordonate Ox, Oy, Oz segmente de marime algebrica respectiv 1, 3, 2;
b) : x = 1 y =
z1
0
, F(1, 2, 3);
c) [[
: x 3z + 1 = 0, G(2, 0, 1).
4.6.2 Solut ii
1. Consideram planul P dat prin ecuat ia sa normala
xcos +y cos +z cos p = 0.
Din faptul ca planul P trece prin punctele A(2, 0, 0), B(0, 0, 3) rezulta
_
2 cos p = 0
3 cos p = 0.
. Unghiul dintre planul
P si planul orizontal este unghiul dintre vectorul normal n
p
si versorul

k, adica = 60
. Obt inem cos =

1
2
.
Prin urmare p =
3
2
, cos =
3
4
. Mai ramane sa-l determinam pe cos din relat ia cos
2
+ cos
2
+ cos
2
= 1.
Obt inem cos
2
=
3
16
cos =
3
4
.

In concluzie, avem doua solut ii:
3x
3y + 2z 6 = 0.
Observat ie O alta solut ie ar sa scriem ecuat ia dreptei AB, iar din fasciculul planelor ce trec prin axa AB,
T
, sa determinam planul ce formeaza unghi de 60
cu planul orizontal, adica sa folosim funct ia cos a unghiului

dintre plane si sa-l determinam pe .
2. Vom alege din fasciculul de drepte ce trec prin dreapta comuna a planelor P
1
si P
2
acel plan care face un
unghi de 45
cu planul P
3
. Fasciculul de drepte ce trec prin dreapta comuna a planelor P
1
si P
2
este
T
: x + 5y +z +(x z + 4) = 0 ( + 1)x + 5y + (1 )z + 4 = 0.
Vectorul normal al unui plan din fascicul este n
= (+1) +5 +(1 )
k. Condit ia ca planul P sa faca unghi

de 45
cu planul P
3
, a carui normala este n
3
= 4 8
k, este data de
(P, P
3
) =

( n
, n
3
) =

4
cos

( n
, n
3
) = cos

4
=
2
2
.
Din
cos

( n
, n
3
) =
n
, n
3
)
[[ n
[[ [[ n
3
[[
=
3
2
2
+ 27
rezulta
3
2
2
+ 27
=
2
2

_
2
2
+ 27 =
2( 3) =
3
4
.
In concluzie, planul cautat este

T
=
3
4
: x + 20y + 7z 12 = 0.
3. Avem A, B, C necoliniare doar daca indAB, AC AB AC ,=

0. Dar AB =

i 3
j, AC = 2
j iar
AB AC =
i

j

k
1 3 0
2 1 0
= 5
k ,=

0, deci punctele A, B si C nu sunt coliniare. Ecuat ia planului determinat
de punctele A, B, C este data de:
:
x y z 1
1 2 1 1
2 5 1 1
3 3 1 1
= 0 z = 1.
- 39-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

b) Identicam vectorul n cu tripletul coordonatelor lui relativ la baza canonica ortonormata
_
i,
j,
k
_
, n
(0, 3, 2). Planul ce trece prin punctul D(1, 5, 0) si are direct ia normala n (0, 3, 2) este
: 0(x 1) + 3(y 5) + 2(z 0) = 0 3y + 2z 15 = 0.
Altfel. face parte din fasciculul paralel de plane de direct ii normale comune n (0, 3, 2), de ecuat ie
:
0x+3y+2z + = 0, R. Planul cerut cont ine punctul D(1, 5, 0). Condit ia D
conduce la 3 5+2 0+ =
0 = 15, deci planul cautat este =
=15
: 3y + 2z 15 = 0.
c) Avem vectorii u (2, 0, 0) si v (1, 0, 3). Atunci planul ce trece prin punctul E(2, 1, 2) si este paralel
cu direct iile u si v este dat de :
x 2 y 1 z 2
2 0 0
1 0 3
= 0 6y 6 = 0 y = 1.
4. Se observa ca un vector normal al planului x+2y3z = 4 este u = (1, 2, 3), iar trei puncte ce apart in planului
sunt A(1, 0, 1),B(2, 1, 0) si C(0, 2, 0). Deoarece punctul C, de exemplu, nu apart ine dreptei determinate de
punctele A si B (care are ecuat iile x1 = y = z +1) rezulta ca A, B si C sunt necoliniare (echivalent, vericat i
ca AB AC ,=

0).
Pentru a aa ecuat iile parametrice ale planului, avem nevoie de un punct apart inand planului si de doi vectori
necoliniari u = a
1
i + b
1
j + c
1
k si v = a
2
i + b
2
j + c
2
k ce admit reprezentant i cont inut i n planul . Deoarece

stim ca segmentele orientate

AB si

AC sunt cont inute n plan, alegem u si v astfel ncat

AB u si

AC v.
Atunci avem:
AB (a
1
, b
1
, c
1
) = (2 1, 1 0, 0 (1)) = (1, 1, 1),
AC (a
2
, b
2
, c
2
) = (0 1, 2 0, 0 (1)) = (1, 2, 1).
In concluzie, planul ce cont ine punctul A(1, 0, 1) si are direct iile u =

i +

j +

k si v =
i + 2
j +

k se poate
rescrie sub forma parametrica:
:
_
_
_
x = 1 +s t
y = 0 +s + 2t
z = 1 +s +t
, s, t R,
sau carteziana:
:
x 1 y 0 z + 1
1 1 1
1 2 1
= 0 1(x 1) 2y + 3(z + 1) = 0 x + 2y 3z = 4.
Tema. Vericat i A, B, C .
5. Din ociu: 1pt. a) Daca marimile algebrice ale segmentelor determinate de pe axele Ox, Oy si Oz sunt
respectiv 1, 3 si 2, rezulta ca planul intersecteaza axele de coordonate n punctele M
1
(1, 0, 0), M
2
(0, 3, 0)
si M
3
(0, 0, 2) (1 pt.) . Scriem ecuat ia planului prin taieturi:
:
x
1
+
y
3
+
z
2
1 = 0 6x 2y + 3z 6 = 0, (2 pt.) .
b) Avem un punct F(1, 2, 3) apart inand planului, un vector cont inut n plan u (1, 1, 0) - dat de vectorul
director al dreptei :
x
1
=
y1
1
=
z1
0
(1 pt.) . Consideram v = FM al doilea vector cont inut n plan, unde
M este un punct oarecare al dreptei . Fie M(0, 1, 1) (1 pt.) . Rezulta v = FM (0 1, 1 2, 1 3) =
(1, 1, 2) (1 pt.) . Obt inem:
:
x 1 y 2 z 3
1 1 0
1 1 2
= 0 x +y z = 0 (1 pt.) .
Altfel. Consideram : x = 1 y =
z1
0
ca ind dreapta aata la intersect ia planelor
_
x = 1 y
x =
z1
0
_
x +y 1 = 0
z 1 = 0,
- 40-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

deci ecuat ia fasciculului redus de plane ce trec prin dreapta este:
(x +y 1) +r(z 1) = 0, r R, (2,5 pt.) .
Dar apart ine acestui fascicul si deoarece F(1, 2, 3) , avem
(1 + 2 1) +r(3 1) = 0 2 + 2r = 0 r = 1,
si deci: : (x +y 1) 1(z 1) = 0 : x +y z = 0 (1,5 pt.) .
c) Planul trece prin punctul G(2, 0, 1) si are vectorul normal n = (1, 0, 3) (acelasi cu al planului
:
x 3z + 1 = 0) (1 pt.) . Avem
: 1(x 2) + 0(y 0) + (3)(z + 1) = 0 x 3z 5 = 0 (1 pt.) Total: 10pt. .
Altfel. Fasciculul redus de plane paralele ce au vectorul normal n = (1, 0, 3) are ecuat ia de forma
: 1 x + 0 y 3 z + = 0, R, (1,5 pt.) .
Planul apart ine acestui fascicul si cont ine punctul G(2, 0, 1), deci condit ia G
se rescrie 1 2 + 0 0
3 (1) + = 0 = 5; deci : x 3z 5 = 0 (0,5 pt.) Total: 10pt. .
1. Se considera punctele A(1, 3, 0), B(3, 2, 1), C(, 1, 3) si D(7, 2, 3). Sa se determine astfel ncat
punctele sa e coplanare. Pentru astfel gasit, sa se scrie ecuat ia carteziana a planului determinat de ele.
2. Sa se scrie ecuat ia planului care trece prin punctul M
0
(1, 3, 3) si cont ine dreapta D, unde:
a)D:
_
x + 2y + 3z 1 = 0
2x y z 3 = 0;
b)D:
x 4
1
=
y + 2
0
=
z + 1
2
;
c)D: x = 1 + 2t, y = 1 +t, z = 1 + 3t, t R.
Indicat ie. Se utilizeaza ecuat ia fasciculului determinat de doua plane a caror intersect ie este dreapta D.
- 41-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

- 42-
MB.5.Unghiuri si distant e n spatiu
Cuvinte cheie: unghiul format de doua drepte orientate, unghiul dintre o
dreapta si un plan, unghiul format de doua plane, distant a de la un punct
la o dreapta, distant a de la un punct la un plan, proiect ia unui punct pe o
dreapta, proiect ia unui punct pe un plan, perpendiculara comuna a doua
drepte, distant a dintre doua drepte.
5.1 Unghiuri n spat iu
In acest paragraf ne propunem sa gasim formule pentru determinarea urmatoarelor unghiuri: unghiul dintre
doua drepte orientate, unghiul dintre doua plane orientate si unghiul dintre o dreapta orientata si un plan
orientat.
5.1.1 Unghiul dintre doua drepte orientate
Fie D
1
si D
2
doua drepte orientate prin vectorii directori a =
1
+m
1
+n
1
k si

b =
2
+m
2
+n
2
k (vezi g.
36).
Fig. 36
Prin unghiul dintre dreptele orientate (D
1
, a) si (D
2
,
b) vomnt elege unghiul dintre a si

b, adica unghiul
denit prin formula
cos =
a,
b)
[[ a[[ [[
b[[
=

1
2
+m
1
m
2
+n
1
n
2
_
2
1
+m
2
1
+n
2
1
_
2
2
+m
2
2
+n
2
2
, [0, ].
Constatam echivalent ele:
a) D
1
D
2
daca si numai daca a,
b) = 0 sau
1
2
+m
1
m
2
+n
1
n
2
= 0;
b) D
1
[[D
2
daca si numai daca a
b =

0 sau

1
2
=
m
1
m
2
=
n
1
n
2
.
5.1.2 Unghiul dintre doua plane orientate
Consideram planele P
1
si P
2
avand ecuat iile a
1
x +b
1
y +c
1
z +d
1
= 0, respectiv a
2
x +b
2
y +c
2
z +d
2
= 0.
Planele P
1
si P
2
sunt paralele sau confundate daca si numai daca vectorii normali n(a
1
, b
1
, c
1
) si n
2
(a
2
, b
2
, c
2
)
sunt coliniari, adica n
1
n
2
= 0. Paralelismul P
1
[[P
2
este caracterizat prin relat iile
(a
1
, b
1
, c
1
) = k(a
2
, b
2
, c
2
) si d
1
,= kd
2
, k R 0,
43
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

iar coincident a P
1
= P
2
este descrisa de
(a
1
, b
1
, c
1
, d
1
) = k(a
2
, b
2
, c
2
, d
2
), k R0.
Doua plane neparalele si neconfundate se intersecteaza dupa o dreapta D si determina un unghi diedru (vezi
g. 37).
Dupa denit ia datan manualele de geometrie de liceu, unghiul diedru format de cele doua plane este masurat
prin unghiul plan , care se obt ine sect ion and planele P
1
si P
2
cu un plan P
3
perpendicular pe D. Unghiul este
congruent sau suplementar cu unghiul dintre vectorii normali n
1
si n
2
, ca unghiuri cu laturile perpendiculare.
Pentru comoditatea exprimarii algebrice, acum acceptam ca unghiul diedru determinat de planele orientate
(P
1
, n
1
) si (P
2
, n
2
) este masurat prin unghiul dintre n
1
si n
2
. Acest unghi se determina prin formula
cos =
n
1
, n
2
)
[[ n
1
[[ [[ n
2
[[
=
a
1
a
2
+b
1
b
2
+c
1
c
2
_
a
2
1
+b
2
1
+c
2
1
_
a
2
2
+b
2
2
+c
2
2
, [0, ].
In particular, planele P
1
si P
2
sunt perpendiculare daca si numai daca n
1
, n
2
) = 0 sau n coordonate,
a
1
a
2
+b
1
b
2
+c
1
c
2
= 0.
Fig. 37 Fig. 38
5.1.3 Unghiul dintre o dreapta orientata si un plan orientat
Fie dreapta orientata (D, a), a = +m +n
k si planul orientat (P, n), n = a +b +c
k. Presupunem ca dreapta
D intersecteaza planul P (vezi g. 38) si notam cu D
t
proiect ia lui D pe planul P. Dupa denit ia din manualele
de liceu, unghiul dintre planul P si dreapta D este unghiul dintre D si D
t
.
Unghiul dintre vectorii a si n este legat de unghiul prin relat ia + = 90
sau prin relat ia = 90
+.
Unghiul dintre dreapta orientata (D, a) si planul orientat (P, n) este unghiul
_
2
,

2
, denit prin
formula
sin =
n, a)
[[ n[[ [[ a[[
=
a +bm+cn
a
2
+b
2
+c
2
2
+m
2
+n
2
.
Dreapta D este paralela cu planul P (caz particular, D P) daca si numai daca n, a) = 0 sau a+bm+cn =
0.
Dreapta D este perpendiculara pe planul P daca si numai daca vectorii n si a sunt coliniari, adica n a =

0
sau
a
=
b
m
=
c
n
.
5.2 Distant e n spat iu
In acest paragraf ne propunem sa gasim formule pentru determinarea urmatoarelor distant e: distant a de la
un punct la o dreapta, distant a de la un punct la un plan si distant a dintre doua drepte.
- 44-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

5.2.1 Distant a de la un punct la o dreapta
Fie dreapta D de ecuat ii canonice
x x
0
=
y y
0
m
=
z z
0
n
.
Aceasta dreapta cont ine punctul M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) si are vectorul director a(, m, n). Fie A un punct din E
3
si A
t
proiect ia sa pe dreapta D (vezi g. 39).
Lungimea segmentului [AA
t
] este distant a de la punctul A la dreapta D si se noteaza d(A, D). Din formula
care da aria paralelogramului construit pe reprezentant ii vectorilor a si M
0
A obt inem distant a de la punctul
A la dreapta D:
d(A; D) =
a M
0
A
[[ a[[
.
Evident, d(A, D) = inf
MD
(A, M).
Fig. 39 Fig. 40
5.2.2 Distant a de la un punct la un plan
Consideram planul P de ecuat ie ax + by + cz + d = 0 si un punct M
0
(x
0
, y
0
, z
0
), exterior planului. Notam cu
M
1
(x
1
, y
1
, z
1
) proiect ia lui M
0
pe planul P (gura 17). Distant a de la punctul M
0
la planul P este [[ M
1
M
0
[[
si se noteaza cu d(M
0
, P).
Folosind produsul scalar dintre vectorul normal la plan n(a, b, c) si vectorul
M
1
M
0
= (x
0
x
1
) + (y
0
y
1
) + (z
0
z
1
)
k,
efectuat n cele doua moduri posibile (algebric si sintetic), gasim
a(x
0
x
1
) +b(y
0
y
1
) +c(z
0
z
1
) =
_
a
2
+b
2
+c
2
d(M
0
, P).
Pe de alta parte, apartenent a M
1
P implica ax
1
+by
1
+cz
1
+d = 0.

Inlocuind pe ax
1
by
1
cz
1
= d
si luand modulul n ambele part i, deducem formula
d(M
0
, P) =
[ax
0
+by
0
+cz
0
+d[
a
2
+b
2
+c
2
.
Evident, d(M
0
, P) = inf
MP
d(M
0
, M).
Cum formula distant ei de mai sus este chiar ecuat ia normalizata a planului P calculatan punctul M
0
(x
0
, y
0
, z
0
),
deducem ca n cazul n care planul este dat prin ecuat ia sa normala, xcos + y cos + z cos

k p = 0,
distant a de la punctul M
0
la planul P este data de
d(M
0
, P) = [ x
0
cos +y
0
cos +z
0
cos p [.
- 45-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

5.2.3 Perpendiculara comuna a doua drepte oarecare din spat iu
Doua drepte din spat iu pot confundate, paralele, concurente sau oarecare. Pentru doua drepte D
1
si D
2
care
admit pe a
1
, respectiv a
2
ca vectori directori, exista o direct ie normala comuna unica n = a
1
a
2
daca si numai
daca dreptele D
1
si D
2
sunt oarecare sau concurente.

In acest caz exista o dreapta si numai una care se sprijina
simultan pe cele doua drepte si avand direct ia n (vezi g. 41), numita perpendiculara comuna a dreptelor
D
1
si D
2
.
Pentru a stabili ecuat iile perpendicularei comune D, observam ca aceasta dreapta apare ca intersect ia a
doua plane: planul P
1
care cont ine dreapta D
1
si vectorul n si planul P
2
care cont ine dreapta D
2
si vectorul
n. Presupunand ca D
1
si D
2
cont in punctele M
1
, respectiv M
2
si ca N este punctul curent n P
1
, iar M este
punctul curent n P
2
, ecuat iile perpendicularei comune sunt
D:
_
M
1
N, a
1
n
_
= 0
M
2
M, a
2
n
_
= 0.
Ecuat iile n R
3
ale perpendicularei comune se obt in exprimand vectorii M
1
N, a
1
, M
2
M, a
2
si n n raport
cu baza ortonormata , ,
k si utilizand expresia canonica a produsului mixt.

Fig. 41 Fig. 42
5.2.4 Distant a dintre doua drepte
Fie doua drepte D
1
si D
2
descrise de punctele M, respectiv N. Numarul inf d(M, N) se numeste distant a
dintre dreptele D
1
si D
2
si se noteaza cu d(D
1
, D
2
). Din considerente geometrice rezulta ca d(D
1
, D
2
) se aa
astfel:
1) daca dreptele D
1
si D
2
sunt concurente, atunci d(D
1
, D
2
) = 0;
2) daca D
1
[[D
2
, atunci prin M
0
D
1
se duce un plan perpendicular pe D
1
care taie pe D
2
n N
0
si avem
d(D
1
, D
2
) = d(M
0
, N
0
);
3) daca D
1
si D
2
sunt oarecare, atunci d(D
1
, D
2
) = [[AB[[, unde punctele A si B reprezinta intersect ia
dintre perpendiculara comuna D si dreptele D
1
, respectiv D
2
(vezi g. 42).
Distant a dintre dreptele oarecare D
1
si D
2
se mai poate aa astfel:
- prin dreapta D
1
ducem un plan P paralel cu dreapta D
2
;
- pe dreapta D
2
selectam un punct M
2
;
- calculam d(M
2
, P) = d(D
1
, D
2
).
Figura 42 arata ca distant a dintre dreptele D
1
si D
2
este lungimea nalt imii paralelipipedului construit pe
vectorii M
1
M
2
, a
1
si a
2
. Din semnicat ia produsului mixt rezulta
d(D
1
, D
2
) =
[M
1
M
2
, a
1
a
2
)[
[[ a
1
a
2
[[
.
In termeni de analiza matematica putem scrie

d(D
1
, D
2
) = inf
M
1
D
1
M2D2
d(M
1
, M
2
).
Exemple:
1) Rotat ia n jurul lui Oz (gura 3).

In reperul cartezian O, , ,
k consideram rotat ia de axa Oz si de

unghi .
- 46-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Fig. 43
Din gura rezulta:
t
= () = cos + sin;

t
= ( ) = sin + cos ;
k
t
= (
k) =

k.
Astfel, din relat ia x
t
t
+y
t

t
+z
t
k
t
= x +y +z
k, gasim ecuat iile

:
_
_
_
x = x
t
cos y
t
sin
y = x
t
sin +y
t
cos
z = z
t
.
Evident, determinantul matricei lui este de 1, deci este o izometrie pozitiva.

In particular, o rotat ie n
planul xOy, de unghi , n jurul originii este caracterizata prin ecuat iile
_
x = x
t
cos y
t
sin
y = x
t
sin +y
t
cos .
Dintre izometriile n plan ret inem roto-translat ia (vezi g. 44), caracterizata prin ecuat iile
_
x = x
t
cos y
t
sin +a
y = x
t
sin +y
t
cos +b.
Fig. 44 Fig. 45
2) Simetria fat a de un plan (vezi g. 45). Fie reperul ortonormat O; , ,
k si o simetria n raport cu planul

(O; , ). Avem relat iile:
t
= o();
t
= o( ) = ;

k
t
= o(
k) =
k.
Astfel, din x +y +z
k = x
t
t
+y
t

t
+z
t
k
t
, gasim ecuat iile
o : x = x
t
, y = y
t
, z = z
t
sau scris matriceal,
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
1 0 0
0 1 0
0 0 1
_
_
_
_
x
t
y
t
z
t
_
_
.
Determinantul matricei o este 1, deci o este o izometrie negativa.
- 47-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

1. Aat i perpendiculara comuna a dreptelor
1
:
_
x y = 2
x +z = 3
si
2
:
2x1
3
=
y+1
0
= 1 z.
Solut ie. Metoda I. Ecuat iile carteziene ale celor doua drepte sunt:
1
:
x0
1
=
y+2
1
=
z3
1
si respectiv
2
:
x
1
2
3
2
=
y+1
0
=
z1
1
, deci vectorii lor directori sunt v
1
(1, 1, 1), respectiv v
2

_
3
2
, 0, 1
_
.
Perpendiculara comuna a celor doua drepte are direct ia data de vectorul liber
u = v
1
v
2
=

k
1 1 1
3
2
0 1
_
1,
1
2
,
3
2
_
.
Fie
planul ce trece prin

1
(deci cont ine un punct al dreptei
1
, de exemplu A(0, 2, 3)
1
si direct ia
lui
1
, data de v
1
(1, 1, 1)) si care cont ine direct ia perpendicularei comune celor doua drepte, data de
n
_
1,
1
2
,
3
2
_
. Atunci:
x 0 y + 2 z 3
1 1 1
1
1
2

3
2
= 0 4x + 5y +z + 17 = 0.
Un punct A
t
al perpendicularei comune se aa la intersect ia lui
cu
2
,
A
t
=
2

:
_
2x1
3
=
y+1
0
= 1 z
4x + 5y +z + 3 = 0

_
_
_
y = 1
2x + 3z = 4
4x + 5y +z = 3
_
_
_
x =
1
7
y = 1
z =
10
7
,
deci A
t
_
1
7
, 1,
10
7
_
.
Perpendiculara comuna
cont ine punctul A

t
_
1
7
, 1,
10
7
_
si are direct ia n
_
1,
1
2
,
3
2
_
. Atunci:
:
x +
1
7
1
=
y + 1
1
2
=
z
10
7
3
2
7x + 1
7
=
2y + 2
1
=
14z 20
21
.
Metoda II. Fie v
= v
1
v
2
vectorul liber care da direct ia perpendicularei comune. Perpendiculara comuna
a dreptelor
1
si
2
se aa la intersect ia dintre planul
1
=
ce trece prin
1
si este paralel cu v
(vezi
Metoda I) si planul
2
ce trece prin
2
.
Planul
2
va cont ine un punct al dreptei
2
(consideram B(
1
2
, 1, 1)
2
), direct ia lui
2
data de
v
2
(
3
2
, 0, 1) si direct ia data de perpendiculara comuna a lui
1
si
2
, deci de v
= (1,
1
2
,
3
2
).
Atunci
2
:
x 1/2 y + 1 z 1
3
2
0 1
1
1
2

3
2
= 0
2
: 2x + 13y 3z + 17 = 0.
In concluzie, avem
=
1

2
:
_
4x + 5y +z + 7 = 0
2x + 13y 3z + 17 = 0.
Metoda III. Folosind ecuat iile parametrice ale celor doua drepte, consideram punctele
C
1
(t) = (t, t 2, t + 3)
1
, t R, C
2
(s) = (3/2s + 1/2, 1, s + 1)
2
, s R.
Segmentul [C
1
(t)C
2
(s)] este inclus n perpendiculara comuna
1
a celor doua drepte doar n situat ia n care
vectorul w = C
1
(t)C
2
(s) (
3s+1
2
t, t + 1, s +t 2) este ortogonal pe cei doi vectori directori v
1
si v
2
.
Aceasta condit ie se rescrie
_
w v
1
w v
2
_
w, v
1
) = 0
w, v
2
) = 0

_
6t + 5s + 7 = 0
10t + 13s + 11 = 0

_
t = 9/7
s = 1/7.
Punctele corespunzatoare celor doua valori obt inute pentru s si t sunt respectiv
B
1
= C
1
_
9
7
_
=
_
9
7
,
5
7
,
12
7
_

1
, B
2
= C
2
_
1
7
_
=
_
5
7
, 1,
6
7
_

2
.
- 48-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Acestea sunt picioarele perpendicularei comune
, iar dreapta B
1
B
2
este exact perpendiculara comuna.
Obt inem
:
x 5/7
4/7
=
y + 1
2/7
=
z 6/7
6/7

7x 5
4
=
7y + 7
2
=
7z 6
6
.
Se observa ca prin aceasta metoda putem calcula usor si distant a dintre cele doua drepte. Deoarece B
1

1
si B
2

2
sunt picioarele perpendicularei comune, avem
d(
1
,
2
) = d(B
1
, B
2
) =
_
9
7

5
7
_
2
+
_
5
7
+ 1
_
2
+
_
12
7

6
7
_
2
=
2
14
7
.
Metoda IV. Consideram doua puncte C
1
(t)
1
si C
2
(s)
2
si funct ia f(s, t) = [[
C
1
(t)C
2
(s)[[
2
, s, t R.
Distant a dintre cele doua drepte este dat a de valoarea minima a funct iei f cand s, t R. Avem
f(s, t) = (
3s+1
2
t)
2
+ (t + 1)
2
+ (s +t 2)
2
=
=
13
4
s
2
3t
2
5st +
11
2
s 7t +
21
4
.
Punctele critice (s, t) R
2
ale funct iei f (care cont in punctul de minim) se aa rezolvand sistemul
_
_
f
s
= 0
f
t
= 0
_
13
2
s 5t +
11
2
= 0
6t 5s z = 0

_
s = 1/7
t = 9/7,
solut ie unica (v. valorile obt inute prin metoda III).

In continuare, pentru a determina perpendiculara comuna
a dreptelor
1
si
2
se procedeaza analog cu Metoda III.
5.4.1 Enunt uri
1. Se dau planele
1
: x 3y = 1,
2
: 2y +z = 2 si dreptele
1
:
_
x y = 2
x +z = 3
,
2
:
2x1
3
=
y+1
0
= 1 z.
a) Sunt dreptele
1
si
2
paralele ? Dar concurente ? Dar perpendiculare ?
b) Sunt planele
1
si
2
paralele ? Dar concurente ? Dar perpendiculare ?
2. Se dau planele
1
: x 3y = 1,
2
: 2y +z = 2, : y z = 1 si dreptele
1
:
_
x y = 2
x +z = 3
,
2
:
2x1
3
=
y+1
0
= 1 z, :
x1
1
=
y
2
=
z+1
5
.
Aat i unghiurile:
a) dintre dreptele
1
si
2
;
b) dintre dreapta si planul ;
c) dintre planele
1
si
2
.
3. Se dau punctele A(1, 2, 3), B(1, 0, 1), planul : y z = 1 si dreapta :
x1
1
=
y
2
=
z+1
5
. Aat i distant ele:
a) dintre punctele A si B;
b) dintre punctul A si dreapta ;
c) dintre punctul A si planul .
4. Se dau: punctul A(1, 2, 3), planul : y z = 1 si dreapta :
x1
1
=
y
2
=
z+1
5
. Aat i proiect iile:
a) proiect ia punctului A pe planul ;
b) proiect ia punctului A pe dreapta ;
c) proiect ia dreptei pe planul (tema).
5. Se dau punctele A(1, 2, 3), B(1, 0, 1), planul : y z = 1, si dreapta :
x1
1
=
y
2
=
z+1
5
. Aat i simetricele:
a) simetricul punctului A fat a de punctul B;
- 49-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

b) simetricul punctului A fat a de dreapta ;
c) simetricul punctului A fat a de planul ;
d) simetrica dreptei fat a de planul .
1
:
_
x y = 2
x +z = 3
si
2
:
2x1
3
=
y+1
0
= 1 z.
7. Aat i distant a dintre dreptele
1
:
_
x y = 2
x +z = 3
si
2
:
2x1
3
=
y+1
0
= 1 z.
5.4.2 Solut ii
1. a) Pentru a determina pozit ia relativa a dreptelor
1
si
2
, rezolvam sistemul determinat de cele 2 + 2
ecuat ii ale acestora:
_
x y = 2, x +z = 3
2x + 3z = 4, y = 1.
Se observa ca sistemul este incompatibil, deci intersect ia lor este mult imea vida. Vectorii directori ai dreptelor
1
:
x
1
=
y+2
1
=
z3
1
si
2
:
x
1
2
3
2
=
y+1
0
=
z1
1
sunt respectiv v
1
= (1, 1, 1) si v
2
=
_
3
2
, 0, 1
_
.

In
urma calculelor rezulta v
1
v
2
=
_
1,
1
2
,
3
2
_
,=

0
E3
, deci dreptele
1
si
2
nu sunt paralele. Deoarece
v
1
, v
2
) =
5
2
,= 0, rezulta ca dreptele
1
si
2
nu sunt perpendiculare.
b) Planele
1
: x 3y = 1 si
2
: 2y + z = 2 au vectorii normali n
1
= (1, 3, 0), respectiv n
2
= (0, 2, 1).
Deoarece n
1
n
2
= (3, 1, 2) ,=

0, cele doua plane nu sunt nici paralele, nici confundate, deci intersect ia lor
este o dreapta
ale carei puncte satisfac sistemul de ecuat ii:

_
x 3y 1 = 0
2y +z 2 = 0.
Se observa ca sistemul este compatibil simplu nedeterminat, deci
1
si
2
se intersecteaza dupa o dreapta.
Deoarece n
1
, n
2
) = 6 ,= 0, rezulta ca cele doua plane nu sunt perpendiculare.
2. a) Considerand x necunoscuta secundaran sistemul
_
x y = 2
x +z = 3
, obt inem solut iile:
_
_
_
x = t
y = 2 +t
z = 3 t
, t R,
de unde, explicitand t n ecare din cele trei relat ii, rezulta ecuat iile carteziene ale dreptei
1
:
x0
1
=
y+2
1
=
z3
1
= t, deci un vector director al dreptei
1
este v
1
=
i +

j
k (1, 1, 1).
Ecuat iile carteziene ale dreptei
2
sunt
2
:
x
1
2
3
2
=
y + 1
0
=
z 1
1
, deci aceasta admite drept vector director
v
2

_
3
2
, 0, 1
_
. Avem
cos(
1
,
2
) = cos( v
1
, v
2
) =
v
1
, v
2
)
| v
1
| | v
2
|
=
3
2
+ 0 + 1
3
_
13
4
=
5
39
39
,
si deci (
1
,
2
) = arccos
5
39
39

_
0,

2
_
.
b) Se observa ca un vector director al dreptei :
x1
1
=
y
2
=
z+1
5
este v
1
(1, 2, 5), iar un vector normal la
planul : y z = 1 este n (0, 1, 1). Fie unghiul dintre dreapta si planul . Avem
sin =
v, n)
| v| | n|
=
3
30
2
=
15
10
,
deci = arcsin

15
10
= arcsin
15
10

_
2
, 0
_
.
c) Se observa ca doi vectori normali la planele
1
: x 3y = 1 si
2
: 2y + z = 2 sunt respectiv n
1
= (1, 3, 0)
si n
2
= (0, 2, 1). Fie unghiul dintre cele doua plane. Atunci:
cos = cos( n
1
, n
2
) =
n
1
, n
2
)
| n
1
| | n
2
|
=
6
10
5
=
6
5
2
,
- 50-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

deci = arccos
6
5
2

_
2
,
_
.
3. a) Avem d(A, B) =
_
(1 1)
2
+ (0 2)
2
+ (1 3)
2
=
12 = 2
3.
b) Dreapta :
x1
1
=
y
2
=
z+1
5
admite drept vector director v (1, 2, 5) si cont ine punctul C(1, 0, 1)
obt inut anuland numaratorii fract iilor. Atunci d(A, ) =
|AC v|
| v|
. Dar AC (0, 2, 4), deci AC v =
i

j

k
0 2 4
1 2 5
(2, 4, 2). Rezulta

_
_
AC v
_
_
=
24 = 2
6; | v| =
30, deci d(A, ) =

2
30
=
2
5
5
.
c) Planul are ecuat ia y z 1 = 0. Distant a de la punctul A(1, 2, 3) la este d (A, ) =
]01+12+(1)31]
0
2
+1
2
+(1)
2
=
2
2
=
2.
4. Din ociu: 1pt. a) Planul este dat de ecuat ia : y z = 1, deci un vector normal la plan este
n (0, 1, 1) (1 pt.) . Proiect ia punctului A pe planul este punctul B de intersect ie al perpendicularei
d dusa din A pe . Dreapta ce trece prin A(1, 2, 3) si are vectorul director n (0, 1, 1) are ecuat iile
:
x 1
0
=
y 2
1
=
z 3
1
(1 pt.) .
Coordonatele punctului B le aam rezolv and sistemul:
B =

:
_
x1
0
=
y2
1
=
z3
1
y z = 1

_
_
_
x = 1
y +z = 5
y z = 1
_
_
_
x = 1
y = 3
z = 2.
Rezulta B(1, 3, 2) (1 pt.) .
b) Se observa ca dreapta :
x 1
1
=
y
2
=
z + 1
5
are vectorul director v (1, 2, 5) (0,5 pt.) . Planul ce
trece prin punctul A si este perpendicular pe dreapta are ecuat ia:
0
: 1(x 1) + 2(y 2) + 5(z 3) = 0 x 2y 5z + 18 = 0 (1 pt.) .
Proiect ia A
t
a punctului A pe dreapta se aa rezolvand sistemul:
A
t
=
0
d :
_
x 2y 5z + 18 = 0
x1
1
=
y
2
=
z+1
5
,
de unde rezulta A
t
_
1
5
,
8
5
, 3
_
(1 pt.) .
c) Determinam planul
ce trece prin :
x1
1
=
y
2
=
z+1
5
si este perpendicular pe : y z = 1. Acesta
va cont ine punctul C(1, 0, 1) (0,5 pt.) , vectorul director v (1, 2, 5) al dreptei (0,5 pt.) si
vectorul n (0, 1, 1) normal la (0,5 pt.) , deci
x 1 y z + 1
1 2 5
0 1 1
= 0 7x +y +z = 6, (1 pt.) .
Astfel gasim proiect ia
t
=
:
_
y z = 1
7x +y +z = 6
(1 pt.) Total: 10pt. .
5. a) Fie A
t
(x
0
, y
0
, z
0
) simetricul punctului A(1, 2, 3) fat a de B. Deoarece B este mijlocul segmentului [AA
t
],
avem
x
B
=
x
A
+x
A
2
, y
B
=
y
A
+y
A
2
, z
B
=
z
A
+z
A
2
,
deci
x0+1
2
= 1,
y0+2
2
= 0,
z0+3
2
= 1, de unde rezulta A
t
(3, 2, 1).
b) Fie A
t
proiect ia punctului A(1, 2, 3) pe dreapta , deci A
t
este piciorul perpendicularei dusa din punctul
A(1, 2, 3) pe dreapta :
x1
1
=
y
2
=
z+1
5
. Planul
ce trece prin A si este perpendicular pe are ecuat ia
: 1(x 1) + 2(y 2) + 5(z 3) = 0 x 2y 5z + 18 = 0

- 51-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Coordonatele punctului A
t
=
le aam rezolvand sistemul A

t
:
_
x 2y 5z + 18 = 0
x1
1
=
y
2
=
z+1
5
,
de unde rezulta
A
t
_
1
5
,
8
5
, 3
_
. Simetricul punctului A fat a de dreapta este simetricul lui A fat a de A
t
, deci are coordonatele
A
tt
_
3
5
,
6
5
, 3
_
.
c) Fie A
tt
simetricul lui A fat a de planul . Pentru a gasi pe A
t
, scriem mai ntai ecuat iile dreptei
ce trece
prin A
t
si este perpendiculara pe ,
:
x 1
0
=
y 2
1
=
z 3
1
.
Intersect ia A
t
=
:
_
_
_
x = 1
y +z = 5
y z = 1
conduce la pr
A = A
t
(1, 3, 2). Coordonatele lui A
tt
se gasesc
observand ca A
t
este mijlocul lui AA
tt
. Astfel, din relat iile
1+x
A
2
= 1,
2+y
A
2
= 3,
3+z
A
2
= 2, rezulta A
tt
(1, 4, 1).
d) Ecuat iile parametrice ale dreptei :
x1
1
=
y
2
=
z+1
5
= t sunt : (x, y, z) =
(1 t, 2t, 1 +5t), t R. Pentru t = 0 si t = 1 obt inem punctele E(1, 0, 1), respectiv F(0, 2, 4) ale dreptei .
Analog cu punctul c), gasim simetricele E
tt
si F
tt
ale punctelor E, respectiv F fat a de planul : y z = 1.
Observam ca E , deci E
tt
= E(1, 0, 1). Dupa calcule, obt inem F
tt
(0, 5, 1). Simetrica dreptei fat a de
planul este dreapta
ce trece prin E
tt
(1, 0, 1) si F
tt
(0, 5, 1).
:
x 1
0 1
=
y 0
5 0
=
z + 1
1 + 1

:
x 1
1
=
y
5
=
z + 1
2
.
6. Metoda I. Ecuat iile carteziene ale celor doua drepte sunt:
1
:
x0
1
=
y+2
1
=
z3
1
(vezi ex. 8a), respectiv
2
:
x
1
2
3
2
=
y+1
0
=
z1
1
, deci vectorii lor directori sunt v
1
(1, 1, 1), respectiv v
2

_
3
2
, 0, 1
_
.
Perpendiculara comuna a celor doua drepte are direct ia data de vectorul liber
u = v
1
v
2
=
i

j

k
1 1 1
3
2
0 1
_
1,
1
2
,
3
2
_
.
Fie
planul ce trece prin

1
(deci cont ine un punct al dreptei
1
, de exemplu A(0, 2, 3)
1
si direct ia
lui
1
, data de v
1
(1, 1, 1)) si care cont ine direct ia perpendicularei comune celor doua drepte, data de
n
_
1,
1
2
,
3
2
_
. Atunci:
x 0 y + 2 z 3
1 1 1
1
1
2

3
2
= 0 4x + 5y +z + 17 = 0.
Un punct A
t
al perpendicularei comune se aa la intersect ia lui
cu
2
,
A
t
=
2

:
_
2x1
3
=
y+1
0
= 1 z
4x + 5y +z + 3 = 0

_
_
_
y = 1
2x + 3z = 4
4x + 5y +z = 3
_
_
_
x =
1
7
y = 1
z =
10
7
,
deci A
t
_
1
7
, 1,
10
7
_
.
Perpendiculara comuna
cont ine punctul A

t
_
1
7
, 1,
10
7
_
si are direct ia n
_
1,
1
2
,
3
2
_
. Atunci:
:
x +
1
7
1
=
y + 1
1
2
=
z
10
7
3
2
7x + 1
7
=
2y + 2
1
=
14z 20
21
.
Metoda II. Fie v
= v
1
v
2
vectorul liber care da direct ia perpendicularei comune. Perpendiculara comuna
a dreptelor
1
si
2
se aa la intersect ia dintre planul
1
=
ce trece prin
1
(vezi
Metoda I) si planul
2
ce trece prin
2
.
Planul
2
va cont ine un punct al dreptei
2
(consideram B(
1
2
, 1, 1)
2
), direct ia lui
2
data de v
2

(
3
2
, 0, 1) si direct ia data de perpendiculara comuna a lui
1
si
2
, deci de v
= (1,
1
2
,
3
2
).
- 52-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Atunci
2
:
x 1/2 y + 1 z 1
3/2 0 1
1 1/2 3/2
= 0
2
: 2x + 13y 3z + 17 = 0.
In concluzie, avem
=
1

2
:
_
4x + 5y +z + 7 = 0
2x + 13y 3z + 17 = 0.
Metoda III. Folosind ecuat iile parametrice ale celor doua drepte, consideram punctele
C
1
(t) = (t, t 2, t + 3)
1
, t R, C
2
(s) = (3/2s + 1/2, 1, s + 1)
2
, s R.
Segmentul C
1
(t)C
2
(s) este inclus n perpendiculara comuna
1
a celor doua drepte doar n situat ia n care
vectorul w = C
1
(t)C
2
(s) (
3s+1
2
t, t + 1, s +t 2) este ortogonal pe cei doi vectori directori v
1
si v
2
.
Aceasta condit ie se rescrie
_
w v
1
w v
2
_
w, v
1
) = 0
w, v
2
) = 0

_
6t + 5s + 7 = 0
10t + 13s + 11 = 0

_
t = 9/7
s = 1/7.
Punctele corespunzatoare celor doua valori obt inute pentru s si t sunt respectiv
B
1
= C
1
_
9
7
_
=
_
9
7
,
5
7
,
12
7
_

1
, B
2
= C
2
_
1
7
_
=
_
5
7
, 1,
6
7
_

2
.
Acestea sunt picioarele perpendicularei comune
, iar dreapta B
1
B
2
este exact perpendiculara comuna.
Obt inem
:
x 5/7
4/7
=
y + 1
2/7
=
z 6/7
6/7

7x 5
4
=
7y + 7
2
=
7z 6
6
.
Se observa ca prin aceasta metoda putem calcula usor si distant a dintre cele doua drepte. Deoarece B
1

1
si B
2

2
sunt picioarele perpendicularei comune, avem
d(
1
,
2
) = d(B
1
, B
2
) =
_
9
7

5
7
_
2
+
_
5
7
+ 1
_
2
+
_
12
7

6
7
_
2
=
2
14
7
.
Metoda IV. Consideram doua puncte C
1
(t)
1
si C
2
(s)
2
si funct ia f(s, t) = [[
C
1
(t)C
2
(s)[[
2
, s, t R.
Distant a dintre cele doua drepte este dat a de valoarea minima a funct iei f cand s, t R. Avem
f(s, t) = (
3s+1
2
t)
2
+ (t + 1)
2
+ (s +t 2)
2
=
=
13
4
s
2
3t
2
5st +
11
2
s 7t +
21
4
.
Punctele critice (s, t) R
2
ale funct iei f (care cont in punctul de minim) se aa rezolvand sistemul
_
f
s
= 0
f
t
= 0

_
13
2
s 5t +
11
2
= 0
6t 5s z = 0

_
s = 1/7
t = 9/7,
solut ie unica (v. valorile obt inute prin metoda III).

In continuare, pentru a determina perpendiculara comuna
a dreptelor
1
si
2
se procedeaza analog cu Metoda III.
7. Vectorii directori ai dreptelor
1
:
x0
1
=
y+2
1
=
z3
1
si
2
:
x
1
2
3
2
=
y+1
0
=
z1
1
sunt v
1
(1, 1, 1), respectiv
v
2

_
3
2
, 0, 1
_
, iar doua puncte de pe aceste drepte sunt A
1
(0, 2, 3), respectiv A
2
_
1
2
, 1, 1
_
. Atunci:
d(
1
,
2
) =
[A
1
A
2
, v
1
v
2
)[
[[ v
1
v
2
[[
=
_
1
2
, 1, 2
_
,
_
1,
1
2
,
3
2
__
_
_
_
1,
1
2
,
3
2
__
_
=
=
[
1
2
(1) + 1
_
1
2
_
+ (2)
_
3
2
_
[
14/2
=
2
14
7
.
- 53-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

1. Sa se calculeze unghiul dintre dreptele:
D
1
:
x 1
1
=
y + 2
4
=
z
1
; D
2
:
x
1
=
y
8
=
z
1
si sa se scrie ecuat ia planului determinat de aceste drepte. Indicat ie. D
1
D
2
=
__
1
2
, 4,
1
2
__
.
2. Se dau punctele A(1, 3, 2), B(1, 2, 1), C(0, 1, 2), D(2, 0, 1) si planul de ecuat ie P : 2x +y z 1 = 0.
Sa se ae care dintre puncte se gasesc de aceeasi parte cu originea axelor de coordonate fat a de planul dat.
3. Sa se scrie ecuat iile perpendicularei comune dreptelor:
D
1
:
x 1
1
=
y + 2
4
=
z
1
; D
2
:
x
3
=
y
1
=
z 1
1
si sa se calculeze distant a dintre D
1
si D
2
.
4. Fie dreptele:
D
1
:
x 1
2
=
y + 1
3
=
z
; D
2
:
x 2
2
=
y
2
=
z + 1
.
a) Sa se determine astfel ncat dreptele D
1
si D
2
sa e concurente si sa se scrie ecuat ia planului P n care se
aa aceste drepte.
b) Sa se calculeze d(M
0
, P), unde M
0
(5, 4, 1).
Indicat ie. a) Sistemul format din cele patru ecuat ii are solut ie unica sau lungimea perpendicularei comune este
0.
- 54-
MB.6.Schimbari de repere n spat iu
Cuvinte cheie: translat ia reperului cartezian, rotat ia reperului cartezian,
rotat ie, simetrie
Mult imea izometriilor formeaza un grup. Cu ajutorul acestui grup, se introduce not iunea de congruent a a
gurilor din spat iul punctual E
3
. Izometriile de baza sunt rotat ia, simetria n raport cu un plan, simetria n
raport cu un punct si translat ia.
Rotat ia si simetriile se mai numesc transformari ortogonale. Pe V
3
ele sunt aplicat ii liniare date prin matrice
ortogonale.
Orice izometrie este de forma I = T , unde T este o translat ie, iar este o transformare ortogonala.
Fie I = T izometria care muta reperul R = O; , ,
k n reperul R
t
= O
t
,
t
,
t
,
k
t
. Izometria I se
numeste pozitiva (deplasare) daca baza
t
,
t
,
k
t
este orientata pozitiv si negativa (antideplasare) n caz contrar.
Principalele izometrii pozitive sunt translat iile si rotat iile, iar principalele izometrii negative sunt simetria
n raport cu un plan si simetria n raport cu un punct (n V
3
).
6.1 Translat ia reperului cartezian
Translat ia unui reper cartezian Oxyz este deplasarea reperului astfel ncat axele noului reper O
t
x
t
y
t
z
t
sa
ramana paralele si de acelasi sens cu axele vechi (vezi g. 46).
Fig. 46
Prin urmare, reperul O; , ,
k supus translat iei T devine O

t
;
t
,
t
,
k
t
, unde O
t
(a, b, c) si
O
t
= T (O),
t
= T () = ,
t
= T ( ) = ,

k
t
= T (
k) =

k.
Ne propunem sa stabilim relat iile ntre coordonatele x, y si z ale punctului M raportat la reperul Oxyz si
coordonatele x
t
, y
t
si z
t
ale aceluiasi punct raportat la reperul translatat O
t
x
t
y
t
z
t
.
55
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Se observa ca OM=OO
t
+ O
t
M. Raportand la baza , ,
k, aceasta relat ie vectoriala devine

x +y +z
k = a +b +c
k +x
t
+y
t
+z
t
k,
de unde obt inem ecuat iile carteziene ale translat iei T
T :
_
_
x
t
= x a
y
t
= y b
z
t
= z c.
.
Scrierea matriceala a acestor ecuat ii este
_
_
x
t
y
t
z
t
_
_
=
_
_
x
y
z
_
_
_
_
a
b
c
_
_

_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
x
t
y
t
z
t
_
_
+
_
_
a
b
c
_
_
.
Evident, translat ia este o izometrie pozitiva.
Caz particular. Translat ia n planul xOy este descrisa de ecuat iile
T :
_
x
t
= x a
y
t
= y b.
6.2 Rotat ia reperului cartezian
Analizam trecerea de la reperul cartezian O; , ,
k la reperul cartezian O;
t
,
t
,
k
t
, care au originea comuna
O (gura 2). Cunoscand coordonatele versorilor
t
,
t
si

k
t
n raport cu baza , ,
k si coordonatele (x, y, z)
ale punctului M n raport cu primul reper, ne propunem sa gasim coordonatele x
t
, y
t
, z
t
ale lui M n raport cu
al doilea reper.
Fig. 47
Observam ca o asemenea schimbare de reper n E
3
este echivalenta cu trecerea de la baza ortonormata
, ,
k la baza ortonormata
t
,
t
,
k
t
din V
3
. De aceea, n baza rat ionamentelor anterioare avem:
t
= () =
t
, ) +
t
, ) +
t
,
k)
k

t
= ( ) =
t
, ) +
t
, ) +
t
,
k)
k
t
= (
k) =
k
t
, ) +
k
t
, ) +
k
t
,
k)
k.
Notam a
11
=
t
, ), a
21
=
t
, ), a
31
=
t
,
k), a
12
=
t
, ), a
22
=
t
, ), a
32
=
t
,
k), a
13
=
k
t
, ),
a
23
=
k
t
, ), a
33
=
k
t
,
k) si
A =
_
_
a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
a
31
a
32
a
33
_
_
.
- 56-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Matricea A este matricea de trecere de la baza , ,
k la baza
t
,
t
,
k
t
si este o matrice ortogonala.
Intr-adevar,
t
,
t
si

k
t
ind versori (coordonatele lor sunt cosinusuri directoare) reciproc ortogonali, deducem
A
t
A =
t
AA = I, adica
t
A = A
1
.
Rezulta ca trecerea de la baza ortonormata , ,
k la baza ortonormata
t
,
t
,
k
t
se face cu ajutorul
matricei ortogonale A, iar trecerea inversa se face cu
t
A.
Pentru a stabili relat ia de legatura ntre coordonatele x, y, z ale punctului M raportat la sistemul Oxyz si
coordonatele x
t
, y
t
, z
t
ale aceluiasi punct raportat la sistemul rotit Ox
t
y
t
z
t
, observam ca OM [
Oxyz
=OM [
Ox
sau echivalent,
x +y +z
k = x
t
t
+y
t

t
+z
t
k
t
.
Inlocuind pe
t
,
t
,

k
t
si identicand dup a , si

k, gasim ecuat ia matriceala
_
_
x
y
z
_
_
= A
_
_
x
t
y
t
z
t
_
_
, (6.1)
sau, echivalent
_
_
x
t
y
t
z
t
_
_
=
t
A
_
_
x
y
z
_
_
.
Pe de alta parte, aceste ecuat ii caracterizeaza o izometrie care pastreaza originea. O astfel de izometrie este o
transformare ortogonala . Deoarece
t
,
t
,
k
t
) = det A, rezulta ca izometria este pozitiva daca det A = 1
(rotat ie, deci ecuat iile (6.1) descriu o rotat ie a reperului cartezian) si negativa daca det A = 1 (rotat ie si
simetrie).
6.3 Problema rezolvata
Aat i ecuat iile roto-translat iei de reper cartezian n R
3
, cu translat ia de vector v =

k 3
i urmata de rotat ia de
axa Oz si unghiul = 3/4.
Solut ie. Din ociu: 1pt. Identicam vectorul translat iei cu tripletul componentelor sale relativ la baza
i,
j,
k, v (3, 0, 1) (1 pt.) . Calculam cos =
2/2 si sin =
2/2 (2 pt.) . Formulele roto-

translat iei cerute au forma generica
_
X X
t
: X = X
t
+ v
X
t
X
tt
: X
t
= CX
tt
, (3 pt.) (6.2)
unde matricea de rotat ie C este data de
C =
_
_
cos sin 0
sin cos 0
0 0 1
_
_
=
_
_
2/2

2/2 0
2/2
2/2 0
0 0 1
_
_
. (1 pt.)
Prin urmare, relat ia (6.2) se rescrie X = CX
tt
+ v (1 pt.) , avand n cooronate forma explicita:
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
2/2

2/2 0
2/2
2/2 0
0 0 1
_
_
_
_
x
tt
y
tt
z
tt
_
_
+
_
_
3
0
1
_
_
_
x =
2/2(y
tt
x
tt
) 3
y =
2/2(y
tt
+x
tt
)
z = z
tt
+ 1.
, (1 pt.) Total: 10pt.
- 57-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

6.4 Probleme propuse
1. Fie reperul cartezian Oxyz, fat a de care consideram punctele A(3, 0, 0), B(0, 2, 0) si C(0, 0, 6). Construim
sistemul rotit Ox
t
y
t
z
t
astfel: Oz
t
are direct ia si sensul nalt imii OO
t
a tetraedului OABC, Oy
t
este paralela cu
O
t
A
t
, unde A
t
este piciorul nalt imii dusa din An triunghiul ABC, iar axa Ox
t
este aleasa astfel ncat sistemul
Ox
t
y
t
z
t
sa e orientat pozitiv.
Sa se scrie matricea rotat iei si sa se determine direct ia invarianta (subspat iul propriu real unidimensional)
fat a de aceasta rotat ie.
2. Aat i ecuat ia unei roto-translat ii de sistem de coordonate xOy x
tt
Oy
tt
, astfel ncat relativ la noul sistem,
dreapta : x 2y = 4 sa aiba ecuat ia y
tt
= 0 iar punctul acesteia A(6, 1) sa devina originea noului sistem de
coordonate. Cate solut ii distincte admite problema?
- 58-
MB.7.Conice
Cuvinte cheie: cerc, punct, elipsa, parabola, hiperbola; ecuat ie generala
a unei conice, centrul de simetrie al unei conice, invariant ii metrici ai
unei conice, asimptotele unei hiperbole, axele unei conice, reper canonic,
ecuat ia redusa a unei conice.
Conicele constituie unul dintre subiectele matematice care au fost studiate sistematic si temeinic nca din
cele mai vechi timpuri.

Inceputurile studierii conicelor se pierde n negura vremurilor. Se pare ca prima data,
conicele sunt ment ionate de catre Menaechmus (375-325 .Hr.), tutorele lui Alexandru cel Mare. Acesta a ajuns
la conice n ncercarea de rezolva cele 3 probleme celebre ale antichitat ii: trisect ia unghiului, dedublarea cubului
si cuadratura cercului. La nceput, conicele au fost denite ca intersect ie a conului circular drept cu un plan.
Aristaios si Euclid se mai ocupa de studiul conicelor dar Appollonius din Perga (262-190 .Hr.) este cel
care consolideaza si extinde rezultatele anterioare ntr-o monograe Konika, constand din opt cart i cu 487
rezultate. Appollonius a fost primul care numeste conicele elipsa, parabola si hiperbola.
In perioada Renasterii, conicele capat a o important a majora datorita aplicat iilor n zica (legea miscarii
planetare a lui Kepler, studiul traiectoriilor, Galileo Galilei) dar si dezvoltarii geometriei analitice (Descartes,
Fermat) si geometriei proiective (Desargues, La Hire, Pascal).
Conicele transcend secolelor si ajungem ca n prezent sa gasim noi si noi aplicat ii ale acestora: telescoape,
reectoare, sisteme de captare a energiei solare, antene parabolice, sisteme de navigat ie, dispozitive medicale
de nlaturare a pietrelor de la rinichi, aplicat ii n arhitectura etc.
Interesant este si faptul ca aceste curbe se pot deni n mai multe moduri: ca loc geometric (asa cum au fost
studiate n liceu), ca intersect ie a unui con cu un plan si, asa cum vom vedea n cele ce urmeaza, ca mult ime de
nivel constant zero a unei forme patratice ane.
7.1 Tipuri de conice
Conicele sunt guri (curbe) plane. Pentru a introduce aceste guri, consideram un plan (spat iu punctual
bidimensional) E
2
raportat la un reper cartezian O; , prin care planul E
2
se identica cu R
2
. Modelul R
2
permite descrierea gurilor cu ajutorul ecuat iilor si inecuat iilor asociate unor funct ii.
Fie forma patratica ana (polinom de gradul 2 n necunoscutele x si y)
g : R
2
R, g(x, y) = a
11
x
2
+ 2a
12
xy +a
22
y
2
+ 2a
10
x + 2a
20
y +a
00
, a
2
11
+a
2
12
+a
2
22
,= 0. (7.1)
Denit ia 23. Mult imea de nivel constant zero
=
_
M(x, y) [ (x, y) R
2
, g(x, y) = 0
_
se numeste conica sau curba algebrica de ordinul al doilea. Se noteaza : g(x, y) = 0.
Din punct de vedere topologic, conicele sunt mult imi nchise n R
2
deoarece 0 este o mult ime nchisa n
R, = g
1
(0) si g : R
2
R este o funct ie continua (teorema de analiza matematica).
59
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Una dintre problemele importante ale geometriei analitice este de a dovedi ca orice conica este congruenta cu
una dintre urmatoarele mult imi: cerc, elipsa, hiperbola, parabola, pereche de drepte (concurente, paralele,
confundate), punct, mult imea vida.
Pentru aceasta se utilizeaza rototranslat ia, care realizeaza trecerea de la reperul cartezian O; , la un
reper adecvat orientat pozitiv (numit reper canonic sau natural) fat a de care ecuat ia g(x, y) = 0 sa aiba forma
canonica.
Dupa cum vom vedea ulterior, n discut ie intervin urmatoarele numere atasate polinomului g(x, y):
=
a
11
a
12
a
10
a
12
a
22
a
20
a
10
a
20
a
00
,
=
a
11
a
12
a
21
a
22
,
I = a
11
+a
22
K = +
a
11
a
10
a
10
a
00
a
22
a
20
a
20
a
00
.
Prin trecerea de la reperul init ial O; , la reperul canonic O
t
,
t
,
t
,
k
t
, polinomul g(x, y) se schimba n
g
t
(x
t
, y
t
). Se poate arata ca numerele
t
,
t
si I
t
atasate polinomului g
t
sunt respectiv egale cu numerele ,
si I. De aceea, , si I se numesc invariat ii metrici ai conicei. Ultimul numar atasat, K, este invariant
doar la rotat ii si se va numi semi-invariant metric al conicei.
Clasicarea conicelor este data n tabelul urmator:
I K CONICA GENUL
,= 0 < 0 ELIPS
A
> 0 ,= 0 > 0 Conica vida GEN
= 0 Punct (dublu) ELIPTIC
< 0
,= 0 HIPERBOL
A GEN
=0 Pereche de drepte concurente HIPERBOLIC
,= 0 PARABOL
A
= 0 < 0 Pereche de drepte paralele GEN
= 0 = 0 Pereche de drepte confundate PARABOLIC
> 0 Conica vida
Invariantul ne da genul conicei ( > 0 - gen eliptic, < 0 - gen hiperbolic, = 0 - gen parabolic), n timp
ce invariantul ne da degenerarea ( ,= 0 - conica nedegenerata, = 0 - conica degenerata).
In cazul hiperbolic, anularea invariantului I conduce la o hiberbola echilatera (asimptotele sunt perpendi-
culare) sau n cazul degenerat ( = 0), la pereche de drepte perpendiculare.
Daca ,= 0, atunci prezentul sistem liniar are solut ie unica, deci funct ia g are un singur punct critic. Restul
situat iilor le lasam pentru cititor.
Teorema 24. Punctul M
0
(x
0
, y
0
) este centru de simetrie al conicei : g(x, y) = 0 daca si numai daca
M
0
(x
0
, y
0
) este un punct critic al funct iei g.
- 60-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Cerc Elipsa Hiperbola
x
2
+y
2
= r
2
x
2
a
2
+
y
2
b
2
1 = 0
x
2
a
2

y
2
b
2
1 = 0
Parabola Pereche de drepte concurente Pereche de drepte paralele
y
2
= 2px
x
2
a
2

y
2
b
2
= 0 x
2
a
2
= 0
Pereche de drepte
confundate
Punct Mult ime vida
x
2
= 0
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 0
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+ 1 = 0 sau x
2
+a
2
= 0
Un punct critic al funct iei g este descris de sistemul liniar
1
2
g
x
= a
11
x +a
12
y +a
10
= 0,
1
2
g
y
= a
12
x +a
22
y +a
20
= 0.
Determinantul acestui sistem liniar este
=
a
11
a
12
a
12
a
22
.
Demonstrat ie. Efectuand translat ia x = x
0
+x
t
si y = y
0
+y
t
(gura 1), ecuat ia conicei devine
a
11
x
t
2
+ 2a
12
x
t
y
t
+a
22
y
t
2
+x
t
g
x0
+y
t
g
y0
+g(x
0
, y
0
) = 0,
unde g
x0
=
g
x
(x
0
, y
0
) si g
y0
=
g
y
(x
0
, y
0
).
Fig. 48
- 61-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Originea M
0
(x
0
, y
0
) a reperului translatat este centru de simetrie al conicei daca si numai daca odata cu
punctul arbitrar (x
t
, y
t
), conica cont ine si punctul (x
t
, y
t
), adica
a
11
x
t
2
+ 2a
12
x
t
y
t
+a
22
y
t
2
x
t
g
x0
y
t
g
y0
+g(x
0
, y
0
) = 0.
Prin scadere rezulta x
t
g
x0
+ y
t
g
y0
= 0, deci M
0
(x
0
, y
0
) satisface g
x0
= 0 si g
y0
= 0, ntrucat (x
t
, y
t
) este un
punct arbitrar pe .
Concluzii:
1) Daca ,= 0, atunci conica : g(x, y) = 0 are un centru de simetrie (punctul critic al funct iei g, originea
reperului canonic). Conicele cu centru sunt: cercul, elipsa, hiperbola, perechea de drepte concurente, un
punct si mult imea vida. Ecuat ia lui redusa la centru este
a
11
x
t
2
+ 2a
12
x
t
y
t
+a
22
y
t
2
+g(x
0
, y
0
) = 0.
De asemenea, se poate demonstra ca
g(x
0
, y
0
) =

.
2) Daca = 0 si ,= 0, atunci funct ia g nu are punct critic, deci conica nu are centru. Conica fara centru
este parabola.
3) Daca = 0 si = 0, atunci funct ia g are o dreapta de puncte critice, deci conica are o dreapta de
centre. Conicele cu o dreapta de centre sunt perechile de drepte paralele sau confundate si mult imea vida.
Observat ii:
1) Conica pentru care > 0 (elipsa, conica vida, punct) se numeste conica de gen eliptic. Conica pentru
care < 0 (hiperbola, pereche de drepte concurente) se numeste conica de gen hiperbolic. Conica pentru care
= 0 (parabola, drepte paralele sau confundate, mult ime vida) se numeste conica de gen parabolic.
2) Ecuat ia generala a unei conice, g(x, y) = 0 (cu g de forma (7.1)), cont ine sase coecient i a
11
, a
12
,
a
22
, a
10
, a
20
si a
00
, care se numesc parametri neesent iali. Prin mpart ire cu unul diferit de 0 se obt in cinci
coecient i care se numesc parametri esent iali. De aceea, pentru determinarea unei conice sunt suciente cinci
condit ii (de exemplu, conica sa treaca prin cinci puncte).
3) Fie a
12
= 0, a
11
= a
22
= a ,= 0 si =
_
a
10
a
_
2
+
_
a
20
a
_
2
a
00
a
. Daca < 0, atunci = . Daca > 0,
atunci este un cerc cu centrul n C
_
a
10
a
,
a
20
a
_
si de raza

. Daca = 0, atunci se reduce la punctul
C.
7.2 Reducerea la forma canonica a ecuat iei unei conice
Fie conica descrisa de ecuat ia generala
g(x, y) = a
11
x
2
+ 2a
12
xy +a
22
y
2
+ 2a
10
x + 2a
20
y +a
00
= 0.
Pentru stabilirea ecuat iei canonice avem n vedere urmatoarele situat ii:
a) daca a
12
= 0, atunci se face o translat ie;
b) daca a
12
,= 0, atunci se face mai ntai o rotat ie.

In acest caz se poate proceda e ca n subsect iunea 4.2.1,
e ca n 4.2.2.
7.2.1 Metoda valorilor proprii
Tipul conicei de ecuat ie generala
a
11
x
2
+ 2a
12
xy +a
22
y
2
+ 2a
10
x + 2a
20
y +a
00
= 0
- 62-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

este determinat de forma patratica
a
11
x
2
+ 2a
12
xy +a
22
y
2
.
Matriceal, aceasta forma patratica se scrie
_
x y
_
_
a
11
a
12
a
21
a
22
__
x
y
_
, a
12
= a
21
.
Matricei simetrice
_
a
11
a
12
a
21
a
22
_
i atasam ecuat ia caracteristica
a
11
a
12
a
21
a
22
= 0 sau
2
I + = 0,
ale carei radacini
1
si
2
sunt reale si distincte. Pot aparea urmatoarele situat ii:
i)
1
si
2
au semne contrare, adica < 0, conica ind de gen hiperbolic;
ii)
1
si
2
au acelasi semn, adica > 0, conica ind de gen eliptic;
iii) una dintre radacinii este 0, adica = 0, conica ind de gen parabolic.
Sistemele
_
(a
11
i
)u
i
+a
12
v
i
= 0
a
21
u
i
+ (a
22
i
)v
i
= 0, i = 1, 2
dau coordonatele vectorilor proprii (u
1
, v
1
), respectiv (u
2
, v
2
), care sunt automat ortogonali. Prin normare
gasim versorii e
1
si e
2
.
Fie R matricea formata cu coordonatele versorilor e
1
si e
2
asezate pe coloane. Avand n vedere posibilitatea
nlocuirii unuia dintre versorii e
1
si e
2
prin opusul sau sau posibilitatea renumerotarii valorilor proprii, putem
presupune det R = 1. Rotat ia
_
x
y
_
= R
_
x
t
y
t
_
reduce forma patratica a
11
x
2
+2a
12
xy +a
22
y
2
la expresia canonica
1
x
t
2
+
2
y
t
2
. Versorii proprii e
1
si e
2
dau
direct iile noilor axe Ox
t
, respectiv Oy
t
.
Prin rotat ia efectuata, ecuat ia conicei devine
1
x
t
2
+
2
y
t
2
+ 2a
10
t
x
t
+ 2a
20
t
y
t
+a
00
t
= 0.
Restrangand patratele, fort and factorii comuni
1
si
2
, gasim
1
(x
t
+ )
2
+
2
(y
t
+ )
2
+a = 0.
Efectuand translat ia x
tt
= x
t
+ si y
tt
= y
t
+ , obt inem ecuat ia canonica
1
x
tt
2
+
2
y
tt
2
+a = 0.
Cel put in una dintre axele reperului canonic x
tt
O
tt
y
tt
este axa de simetrie a conicei .
7.2.2 Metoda roto-translat iei
Matricea de trecere R, ind o matrice ortogonala cu det R = 1, este matricea atasata unei rotat ii n raport
cu o baza ortonormata. Rotat ia poate xata prin unghiul de rotat ie .
Teorema 25. Fie conica : g(x, y) = 0. Daca a
12
,= 0, atunci unghiul dat de ecuat ia
(a
11
a
22
) sin2 = 2a
12
cos 2
determina o rotat ie n plan,
_
x = x
t
cos y
t
sin
y = x
t
sin +y
t
cos ,
care produce anularea coecientului produsului x
t
y
t
din ecuat ia g (x
t
, y
t
) = 0.
- 63-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Demonstrat ie. Observam ca dupa efectuarea rotat iei, ecuat ia g(x, y) = 0 trece n g (x
t
, y
t
) = 0. Coecientul
lui x
t
y
t
din ultima ecuat ie este
2a
12
t
= (a
22
a
11
) sin2 + 2a
12
cos 2.
Astfel teorema devine evidenta.
Intrucat noua ecuat ie a conicei nu cont ine termenul n x

t
y
t
, urmeaza sa completam patratele daca este
cazul si n urma unei translat ii sa obt inem ecuat ia canonica.
Teoremele care se pot formula relativ la reducerea la forma canonica a ecuat iei unei conice se rezuma prin
tabelul urmator:
Condit ii Curba
Ce transformare se face
pentru a gasi
ecuat ia canonica
> 0 = (x
0
, y
0
)
= 0 = 0
= D
1
D
2
,
unde D
1
si D
2
sunt
drepte paralele sau
confundate, sau =
Daca a
12
= 0, atunci
se face o translat ie
< 0
= D
1
D
2
,
unde D
1
si D
2
sunt
drepte concurente;
I = 0 implica D
1
D
2
Daca a
12
,= 0, atunci
se face mai ntai rotat ia
x = x
t
cos y
t
sin
y = x
t
sin +y
t
cos
I < 0
> 0
elipsa
unde este unghiul
determinat de ecuat ia
(a
11
a
22
) sin2 = 2a
12
cos 2
,= 0
I > 0
=
= 0 parabola
Dupa aceea, daca este
cazul, se face o translat ie
< 0
hiperbola
I = 0 implica
hiperbola echilatera
Observat ii:
1) Conicele sunt reuniuni de grace de funct ii implicite (denite prin ecuat ii).
2) Conicele pot trasate utilizand programe de manipulare simbolica: Mathematica
R
, Maple
R
etc.
7.3 Intersect ia dintre o dreapta si o conica
Fie D o dreapta de ecuat ii parametrice x = x
0
+ t, y = y
0
+ mt, t R si o conica de ecuat ie carteziana
implicita, g(x, y) = 0. Intersect ia D este descrisa de sistemul
_
_
_
x = x
0
+t
y = y
0
+mt
g(x, y) = 0, t R.
Eliminand pe x si y, intersect ia D corespunde radacinilor t
1
si t
2
n R ale ecuat iei
t
2
(, m) +t
_
g
x
0
+m
g
y
0
_
+g(x
0
, y
0
) = 0, (7.2)
unde (, m) = a
11
2
+ 2a
12
m+a
22
m
2
.
In cele ce urmeaza notam

g
x
0
=
g
x
(x
0
, y
0
) = g
x0
si
g
y
0
=
g
y
(x
0
, y
0
) = g
y0
.
- 64-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Discut ie:
1) Fie (, m) ,= 0. Atunci ecuat ia (7.2) este de gradul doi.
Daca
q = (g
x0
+mg
y0
)
2
4(, m)g(x
0
, y
0
) > 0,
atunci ecuat ia are doua radacini reale si distincte, t
1
si t
2
.

In acest caz, D taie pe n doua puncte distincte,
P
1
si P
2
.
Daca q = 0, atunci ecuat ia are doua r adacini reale confundate, t
1
= t
2
.

In acest caz, D taie pe n doua
puncte confundate, P
1
= P
2
si se numeste tangenta la n punctul P
1
. Evident, din orice punct P
0
, se pot
duce cel mult doua tangente la .
In particular, cand P
0
si g
x0
, g
y0
nu se anuleaza simultan, observam ca tangenta la n punctul P
0
are
ecuat ia
(x x
0
)g
x0
+ (y y
0
)g
y0
= 0,
obt inuta din condit ia de tangent a g
x0
+ mg
y0
= 0 si ecuat iile lui D, prin eliminarea parametrilor t si tm
(gura 2).
Conica se numeste neteda dacan ecare punct al sau exista tangenta. Netezirea conicei elimina punctele
critice, adica punctele n care g
x
, g
y
si g se anuleaza simultan.
Fig. 49 Fig. 50
Dreapta care trece prin P
0
(x
0
, y
0
) si este perpendiculara pe tangenta se numeste normala (gura 3). Ea
are ecuat ia
x x
0
g
y0
=
y y
0
g
x0
.
Daca q < 0, atunci ecuat ia (7.2) nu are solut ii n R, deci D nu taie pe .
2) Fie (, m) = 0. Ecuat ia (7.2) este de gradul ntai. Daca g
x0
+ mg
y0
,= 0, atunci avem o solut ie unica
t
1
, deci D taie pe ntr-un singur punct P
1
. Daca g
x0
+mg
y0
= 0 si g(x
0
, y
0
) ,= 0, atunci ecuat ia (7.2) este o
imposibilitate, deci D nu taie pe . Daca g
x0
+mg
y0
= 0 si g(x
0
, y
0
) = 0, ecuat ia este identic satisfacuta, deci
D , adica este o pereche de drepte.
Fie o conica nedegenerata si o direct ie n planul conicei descrisa de vectorul nenul

d(, m).
Denit ia 26. Direct ia

d(, m) se numeste direct ie asimptotica pentru daca
(, m) = a
11
2
+ 2a
12
m+a
22
m
2
= 0.
Evident, o dreapta care are o asemenea direct ie taie conica nedegenerata ntr-un singur punct sau nu taie
pe .
Discut ie:
1) Daca < 0 si ,= 0 (hiperbola), atunci ecuat ia (, m) = 0 determina doua direct ii asimptotice distincte
(
1
, m
1
) si (
2
, m
2
).
2) Daca > 0 si ,= 0 (elipsa), atunci ecuat ia (, m) = 0 nu admite solut ii reale nebanale. De aceea elipsa
nu admite direct ii asimptotice.
3) Daca = 0 si ,= 0 (parabola), atunci ecuat ia (, m) = 0 da o direct ie asimptotica dubla (, m), care
este de fapt direct ia axei conicei.
- 65-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Denit ia 27. O dreapta D se numeste asimptota a unei conice nedegenerate , daca direct ia ei este asimptotica
si D = .
Discut ia precedenta justica urmatoarea
Teorema 28. O asimptota a conicei nedegenerate este caracterizata analitic prin ecuat ia g
x
+ mg
y
= 0,
unde (, m) este o direct ie asimptotica.
Discut ie:
1) Hiperbola are doua asimptote care trec prin centrul conicei. Asimptotele aproximeaza ramurile innite
ale hiperbolei.
2) Elipsa nu are direct ie asimptotica si n consecint a nu are asimptota.
3) Parabola admite o direct ie asimptotica pentru care ecuat ia g
x
+mg
y
= 0 reprezinta mult imea vida, deci
parabola nu are asimptota.
7.4 Pol si polara
Fie conica : g(x, y) = a
11
x
2
+2a
12
xy +a
22
y
2
+2a
10
x+2a
20
y +a
00
= 0 si punctul M
0
(x
0
, y
0
). Substituirile
x
2
xx
0
, y
2
yy
0
, xy
1
2
(xy
0
+x
0
y), x
1
2
(x +x
0
), y
1
2
(y +y
0
)
se numesc dedublari. Prin dedublata ecuat iei de gradul doi g(x, y) = 0 n punctul M
0
(x
0
, y
0
), nt elegem ecuat ia
a
11
xx
0
+a
12
(xy
0
+x
0
y) +a
22
yy
0
+a
10
(x +x
0
) +a
20
(y +y
0
) +a
00
= 0,
care se transcrie
(x x
0
)g
x0
+ (y y
0
)g
y0
+ 2g(x
0
, y
0
) = 0.
Astfel, dedublata este o ecuat ie de gradul unu, deci reprezinta o dreapta D daca si numai daca g
2
x0
+g
2
y0
> 0.
Denit ia 29. Dreapta D se numeste polara lui n raport cu conica . Punctul M
0
se numeste polul dreptei
D.
La prima vedere, denit ia polarei depinde de sistemul cartezian de coordonate folosit. Acest neajuns este
nlaturat de observat ia ca rototranslat iile nu modica gradul ecuat iilor utilizate pentru descrierea unei drepte
(ecuat ii de gradul unu) sau unei conice (ecuat ii de gradul doi).
Teorema 30. Polara D a punctului M
0
n raport cu conica nu depinde de sistemul cartezian de coordonate
utilizat.
Teorema 31. Fie conica : g(x, y) = 0 si punctul M
0
(x
0
, y
0
), care determina polara D.
1) Daca M
1
(x
1
, y
1
) D si D
1
este polara lui M
1
fat a de , atunci M
0
D
1
.
2) M
0
daca si numai daca M
0
D.

In acest caz, polara lui M
0
este tangenta la n punctul M
0
.
- 66-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Demonstrat ie. 1) Polara D are ecuat ia
a
11
xx
0
+a
12
(xy
0
+x
0
y) +a
22
yy
0
+a
10
(x +x
0
) +a
20
(y +y
0
) +a
00
= 0.
Simetria acestei ecuat ii n raport cu M
0
(x
0
, y
0
) si M(x, y) probeaza armat ia facuta.
2) Daca M
0
, adica g(x
0
, y
0
) = 0, atunci ecuat ia polarei n M
0
se reduce la ecuat ia tangentei
(x x
0
)g
x0
+ (y y
0
)g
y0
= 0.
Teorema 32. Fie o conica nedegenerata, M
0
un punct din planul conicei si D polara lui M
0
n raport cu .
1) Corespondent a M
0
D este biunivoca n urmatoarele condit ii: daca ,= 0, atunci se exclude centrul
conicei si mult imea dreptelor care trec prin centru; daca = 0, atunci se exclude axa parabolei.
2) Fie M
1
(x
1
, y
1
) si M
2
(x
2
, y
2
) doua puncte astfel ncat dreapta M
1
M
2
nu cont ine centrul conicei, daca
,= 0, sau nu are direct ia axei parabolei, daca = 0. Polarele D
1
si D
2
ale punctelor M
1
si M
2
se intersecteaza
n polul M al dreptei M
1
M
2
.
3) Daca trei puncte, M
1
, M
2
si M
3
, apart in unei drepte D si sunt satisfacute condit iile din 2), atunci polarele
D
1
, D
2
si D
3
sunt concurente n polul dreptei D.
Demonstrat ie. 1) Fie M
0
(x
0
, y
0
) si : g(x, y) = 0 o conica nedegenerata, adica ,= 0. Polara lui M
0
n raport
cu este
D: x(a
11
x
0
+a
12
y
0
+a
10
) +y(a
12
x
0
+a
22
y
0
+a
20
) +a
10
x
0
+a
20
y
0
+a
00
= 0.
Reciproc, ind data polara (dreapta) D: ax +by +c = 0, polul M
0
(x
0
, y
0
) se gaseste din sistemul
a
11
x
0
+a
12
y
0
+a
10
a
=
a
12
x
0
+a
22
y
0
+a
20
b
=
a
10
x
0
+a
20
y
0
+a
00
c
.
Corolarul 33. Fie o conica nedegenerata (gura 4). Fie Q
1
, Q
2
astfel ncat dreapta Q
1
Q
2
nu cont ine
centrul lui (daca ,= 0) sau nu este axa parabolei (daca = 0). Tangentele la n punctele Q
1
si Q
2
se
intersecteaza n polul P al dreptei Q
1
Q
2
.
Reciproc, daca dintr-un punct P putem duce doua tangente la , atunci dreapta determinata de punctele de
tangent a este polara lui P n raport cu .
Fig. 51
Demonstrat ie. Se aplica teorema 32, punctul 2), cu observat ia ca polara unui punct de pe conica este tangenta
la conica n acel punct.
- 67-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Teorema 34. Fie o conica degenerata, adica = 0.
1) Daca ,= 0, atunci polara oricarui punct trece prin centrul conicei.
2) Daca = 0, atunci toate polarele sunt paralele.
Teorema 35. Fie o conica nedegenerata, P
0
(x
0
, y
0
) un punct xat si
D
t
: x = x
0
+t, y = y
0
+mt, t R,
o dreapta variabila prin P
0
care taie pe n punctele P
1
(x
1
, y
1
) si P
2
(x
2
, y
2
). Locul geometric al punctului
P D
t
descris prin condit iile
PP
1
PP
2
=
P
0
P
1
P
0
P
2
,
(, m) direct ie variabila, este o parte din polara D a punctului P
0
n raport cu conica (vezi g. 52).
Fig. 52
7.5 Diametru conjugat cu o direct ie data
Fie conica : g(x, y) = 0 si g
x
, g
y
derivatele part iale ale funct iei g. Daca ,= 0, atunci solut ia sistemului
g
x
= 0, g
y
= 0 este centrul conicei . Daca = 0 si ,= 0 (parabola), atunci exista numerele si cu
proprietatea g
y
= g
x
+.
Fie o direct ie n plan, descrisa prin vectorul nenul

d(, m).
Denit ia 36. Dreapta D: g
x
+mg
y
= 0 se numeste diametrul conicei conjugat direct iei (, m).
Teorema 37. Locul geometric al mijloacelor corzilor conicei avand direct ia neasimptotica

d(, m) este o parte
a diametrului
D: g
x
+mg
y
= 0.
Demonstrat ie. Deoarece

d(, m) este o direct ie neasimptotica, locul geometric are sens, existand drepte cu
aceasta direct ie care intersecteaza pe n doua puncte. Dreapta care trece printr-un punct P
0
(x
0
, y
0
) si are
direct ia

d, este descrisa de ecuat iile
x = x
0
+t, y = y
0
+mt, t R.
- 68-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Prin ipoteza, aceasta dreapta taie n doua puncte, P
1
(x
1
= x
0
+t
1
, y
1
= y
0
+mt
1
) si P
2
(x
2
= x
0
+t
2
, y
2
=
y
0
+mt
2
), unde t
1
si t
2
sunt solut iile ecuat iei
t
2
(, m) +t(g
x0
+mg
y0
) +g(x
0
, y
0
) = 0.
Mijlocul segmentului [P
1
P
2
] (gura 6) are coordonatele
x
1
+x
2
2
= x
0
+
t
1
+t
2
2
,
y
1
+y
2
2
= y
0
+m
t
1
+t
2
2
si acest punct coincide cu P
0
daca si numai daca t
1
+ t
2
= 0, adica g
x0
+ mg
y0
= 0. Deoarece P
0
este un
mijlocul unui segment [P
1
P
2
] arbitrar, rezulta ca teorema este adevarata.
Fig. 53
Observat ii:
1)

In ipoteza ,= 0 (conice cu centru), diametrii conjugat i cu direct ii arbitrare determina un fascicul de
drepte cu varful n centrul conicei.
2) Daca = 0 si ,= 0 (parabola), atunci diametrii conjugat i cu direct ii arbitrare determina un fascicul de
drepte paralele
g
x
+ = 0.
Direct ia acestui fascicul de drepte paralele este (a
12
, a
11
) sau (a
22
, a
12
). Evident, axa de simetrie a parabolei
este un diametru, deci are direct ia (a
12
, a
11
) sau (a
22
, a
12
). Direct ia axei nu-i corespunde nici un diametru
conjugat deoarece ecuat ia a
12
g
x
a
11
g
y
= 0 reprezinta mult imea vida.
Fie : g(x, y) = 0 o conica cu centru. Diametrul D: g
x
+mg
y
= 0 are direct ia
_
a
12
+ma
22
, (a
11
+ma
12
)
_
.
Orice alta pereche de numere reale (
0
, m
0
) reprezinta aceeasi direct ie daca si numai daca
0
a
12
+ma
22
=
m
0
(a
11
+ma
12
)
sau
a
11
0
+a
12
(m
0
+
0
m) +a
22
mm
0
= 0.
Aceasta relat ie este simetrica n (, m) si (
0
, m
0
). De aceea, diametrul conjugat direct iei (
0
, m
0
) are direct ia
(, m).
Denit ia 38. Doi diametri ale caror direct ii (, m) si (
0
, m
0
) satisfac relat ia precedenta se numesc diametri
conjugat i unul altuia.
Observat ie. Ecuat ia care leaga direct iile a doi diametri conjugat i este dedublata ecuat iei
(, m) = a
11
2
+ 2a
12
m+a
22
m
2
= 0,
care determina direct iile asimptotice. De aceea, o asimptota poate privita ca un diametru autoconjugat.
- 69-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

7.6 Axele unei conice
O dreapta D se numeste axa de simetrie a conicei daca simetricul n raport cu D al ecarui punct din
apart ine tot lui . Ne propunem sa determinam axele de simetrie ale unei conice data prin ecuat ia generala
g(x, y) = 0 (vezi g. 54).
Fig. 54
Presupunem ca

d(, m) reprezinta o direct ie ortogonala pe axa de simetrie. Pe de alta parte, axa de simetrie
este diametrul conjugat direct iei

d(, m), deoarece cont ine mijloacele corzilor de direct ie

d(, m), deci axa de
simetrie are ecuat ia g
x
+mg
y
= 0, daca vectorul normal la ea de componente (a
12
+ma
22
, a
11
+ma
12
) este
coliniar cu

d, adica
a
11
+a
12
m
=
a
12
+a
22
m
m
.
Prelucrand ultima ecuat ie, gasim ecuat ia care determina direct iile axelor
(a
11
a
22
)m +a
12
(m
2
2
) = 0.
Discut ie:
1) Daca ,= 0, atunci conica are un centru de simetrie M
0
(x
0
, y
0
), care este solut ia sistemului linar g
x
= 0,
g
y
= 0 si doua axe de simetrie de direct ii (
i
, m
i
), i = 1, 2. Ecuat ia unei axe este e de forma
i
g
x
+m
i
g
y
= 0,
e de forma
x x
0
i
=
y y
0
m
i
.

In fapt, axele sunt diametri conjugat i ntre ei.
Intersect iile dintre axe si conica se numesc varfuri.
2) Fie = 0 si ,= 0, deci conica este o parabola. Anterior am vazut ca direct ia axei parabolei este
(a
12
, a
11
) sau (a
22
, a
12
). Direct ia parpendiculara pe axa este (a
11
, a
12
) sau (a
21
, a
22
). De aici rezulta ca
ecuat ia axei parabolei este
a
11
g
x
+a
12
g
y
= 0 sau a
21
g
x
+a
22
g
y
= 0
(diamtru conjugat cu direct ia (a
11
, a
12
) sau (a
21
, a
22
)).
Intersect ia dintre axa si parabola se numeste varf.
1. Sa se reduca ecuat ia 3x
2
4xy2x+4y3 = 0 la forma canonica si sa se construiasca conica corespunzatoare.
Solut ie. Matricea formei patratice 3x
2
4xy este
_
3 2
2 0
_
. Ecuat ia caracteristica a acestei matrice,
3 2
2
= 0 sau
2
3 4 = 0, are radacinile
1
= 1 si
2
= 4.
Coordonatele (u
1
, v
1
) ale unui vector propriu corespunzator lui
1
= 1 constituie solut ia sistemului
_
4u
1
2v
1
= 0
2u
1
+v
1
= 0,
adica (k, 2k), k R0. Prin normalizare obt inem versorul propriu e
1
=
_
1
5
,
2
5
_
. Analog, pentru
2
= 4,
gasim e
2
=
_
2
5
,
1
5
_
.
- 70-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Matricea R =
_
_
_
_
1
5
2
5
2
5

1
5
_
_
_
_
reprezinta o simetrie deoarece det R = 1. Pentru a nlocui matricea R cu
matricea unei rotat ii, folosim unul dintre urmatoarele procedee:
1) Renumerotam
1
t
=
2
,
2
t
=
1
si corespunzator, e
1
t
= e
2
, e
2
t
= e
1
. Rotat ia
_
x
y
_
=
_
_
_
_
2
5
1
5
2
5
_
_
_
_
_
x
t
y
t
_
sau
_
_
x =
1
5
(2x
t
+y
t
)
y =
1
5
(x
t
+ 2y
t
)
conduce la 4x
t
2
y
t
2
5
x
t
+
6
5
y
t
3 = 0. Realizand patrate perfecte, fort and factorii comuni 4 si 1,
transcriem ecuat ia n forma echivalenta
4
_
x
t
5
_
2
_
y
t
5
_
2
2 = 0.
Efectuand translat ia sistemului x
t
Oy
t
n punctul C
1
_
1
5
,
3
5
_
, data de
x
t
= x
tt
+
1
5
si y
t
= y
tt
+
3
5
,
obt inem ecuat ia canonica a hiperbolei
x
tt2
1/2

y
tt2
2
1 = 0. Varfurile acestei hiperbole se aa pe axa C
1
x
tt
.
Fig. 55
Pentru construct ie efectuam o rotat ie a sistemului de axe xOy. Noile axe de coordonate Ox
t
si Oy
t
au
direct iile versorilor e
1
t
, respectiv e
2
t
. Reperul x
t
Oy
t
este translatat n punctul C
1
(g. 8).
2) Convenim sa utilizam versorii e
1
= e
1
si e
2
= e
2
. Rotat ia
_
x
y
_
=
_
_
_
_
5
2
5

1
5
_
_
_
_
_
x
1
y
1
_
conduce la ecuat ia
x
2
1
+ 4y
2
1

6
5
x
1
5
y
1
3 = 0.
- 71-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Direct iile axelor de coordonate Ox
1
si Oy
1
sunt determinate de versorii e
1
, respectiv e
2
. Sistemul rotit este

translatat n C
2
_
5
,
1
5
_
, folosind formulele
x
1
= x
2
+
3
5
si y
1
= y
2
5
.
Hiperbola are varfurile pe axa C
2
y
2
, iar ecuat ia canonica a hiperbolei raportata la sistemul canonic x
2
C
2
y
2
(g. 9) este:
x
2
2
2

y
2
2
1/2
+ 1 = 0.
Fig. 56
2. Sa se stabileasca natura si genul conicei
: 9x
2
6xy +y
2
+ 20x = 0.
Sa se reduca ecuat ia lui la forma canonica folosind metoda roto-translat iei si sa se construiasca conica .
Solut ie. Calculam invariant ii:
=
9 3 10
3 1 0
10 0 0
= 100, =
9 3
3 1
= 0,
de unde rezulta ca este o parabola. Av and a
12
,= 0, efectuam o rotat ie al carei unghi este solut ia ecuat iei
(a
11
a
22
) sin2 2a
12
cos 2 = 0,
adica 4 sin2 + 3 cos 2 = 0. Aceasta ecuat ie devine 3 tg
2
8 tg 3 = 0, deci tg 3,
1
3
.
Alegem tg = 3 (aceasta valoare se obt ine si folosind formula tg =
a
11
a
12
= 3). Nu ne intereseaza solut ia
, ci valorile sin =
3
10
si cos =
1
10
. Formulele care descriu rotat ia sistemului xOy sunt
x =
1
10
(x
t
3y
t
) si y =
1
10
(3x
t
+y
t
).
Fat a de sistemul rotit x
t
Oy
t
, ecuat ia conicei este
y
t
2
+
2
10
x
t
10
y
t
= 0.
- 72-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Completam patratele si obt inem
_
y
t
10
_
2
=
9
10

2
10
x
t
. Efectuam translat ia x
t
= x
tt
, y
t
= y
tt
+
3
10
si
gasim ecuat ia canonica a parabolei y
tt
2
=
2
10
x
tt
+
9
10
(vezi g. 57).
Fig. 57 Fig. 58
Pentru tg =
1
3
obt inem
sin =
1
10
si cos =
3
10
.
Utilizand rotat ia
x =
1
10
(3x
t
y
t
), y =
1
10
(x
t
3y
t
),
ecuat ia conicei devine
x
t
2
10
x
t
+
2
10
y
t
= 0.
Completam patratele, efectuam translat ia
x
t
= x
tt
+
3
10
, y
t
= y
tt
si gasim ecuat ia canonica a parabolei (vezi g. 58),
x
tt
2
=
2
10
y
tt
+
9
10
.
3. Se da conica : x
2
2xy + 3y
2
4x + 6y 4 = 0. Aat i:
a) polara relativa la A(1, 2) si tangentele duse din A la conica.
b) diametrul conjugat cu v =
i 2
j si tangentele de direct ie v la conica.

c) tangenta dusa n punctul B(1, 1) la conica.
Solut ie. a) Ecuat ia polarei punctului A n raport cu conica se deduce prin dedublarea ecuat iei conicei cu
coordonatele punctului A(1, 2); obt inem
pol,A
: 1 x 2
1
2
(x 2 + 1 y) + 3 2y 4
1
2
(x + 1) + 6
1
2
(y + 2) 4 = 0 y =
3
8
x.
Intersect ia dintre polara si conica este data de
_
x
2
2xy + 3y
2
4x + 6y 4 = 0
y = 3x/8

_
43x
2
112x 256 = 0
y = 3x/8,
deci de punctele T
1,2
(
568
221
43
,
213
221
43
). Atunci cele doua tangente au ecuat iile
1,2
: y 2 = (x 1)
65 3
221
13 8
221
.
b) Diametrul conicei conjugat cu direct ia v =
i 2
j (1, 2) este dat de ecuat ia
conj, v
: 1 (2x 2y 4) + (2)(2x + 6y + 6) = 0 3x 7y 8 = 0.
- 73-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Daca ducem tangentele de direct ie v (1, 2) la conica, atunci punctele de tangent a A, B le aam rezolvand
sistemul
A, B =
conj
:
_
x
2
2xy + 3y
2
4x + 6y 4 = 0
3x 7y 8 = 0

_
x = (7y + 8)/3
y
2
+y 2 = 0
,
de unde rezulta A(2, 2) si B(5, 1).

In concluzie, ecuat iile tangentelor de direct ie v la conica sunt respectiv
1
:
x + 2
1
=
y + 2
2
2x +y + 6 = 0
2
:
x 5
1
=
y 1
2
2x +y 11 = 0.
c) Tangenta dusa prin punctul B(1, 1) la conica are ecuat ia obt inuta prin dedublare cu coordonatele
punctului B,
tg,B
: 1 x (x +y) + 3 y 2(x + 1) + 3(y + 1) 4 = 0
sau echivalent 2x 5y + 3 = 0.
7.8.1 Enunt uri
1. Aat i conica al carei grac trece prin punctele A(1, 1), B(1, 1), C(1, 1), D(1, 1), E(
1
2
, 0), genul si natura
acesteia.
2. Aat i conicele ale caror grace trec prin punctele A(0, 1), B(1, 0), C(0, 1), D(1, 0).
3. Aat i conicele ale caror grace trec prin punctele A(1, 0), B(0, 0), C(0, 1).
4. Se da conica : 4xy 3y
2
+ 4x 14y 7 = 0.
a) Aratat i ca este o hiperbola.
b) Aat i centrul hiperbolei .
c) Aat i axele, asimptotele si varfurile.
d) Reprezentat i grac hiperbola.
5. Se da conica : 9x
2
+ 6xy +y
2
4x 8y 4 = 0.
a) Aratat i ca este o parabola.
b) Aat i axa de simetrie si varful conicei.
c) Eventual folosind intersect iile cu axele Ox si Oy, reprezentat i grac conica.
2
+ 4xy + 19y
2
+ 80x + 10y + 40 = 0.
a) Aratat i ca este o elipsa.
b) Aat i centrul elipsei .
c) Aat i axele si varfurile elipsei.
d) Reprezentat i grac.
7. Se da conica : x
2
2xy + 3y
2
4x + 6y 4 = 0. Aat i:
a) polara relativa la A(1, 2) si tangentele duse din A la conica.
b) diametrul conjugat cu v =
i 2
j si tangentele de direct ie v la conica.

c) tangenta dusa n punctul B(1, 1) la conica.
8. Se da conica : 4xy 3y
2
+ 4x 14y 7 = 0. Folosind metodele rototranslat iei si a valorilor proprii, aat i
ecuat ia canonica si reprezentat i grac.
9. Se da parabola : 9x
2
+ 6xy +y
2
4x 8y 4 = 0. Folosind metodele rototranslat iei si a valorilor proprii,
aat i ecuat ia canonica si reprezentat i grac.
10. Folosind metodele rototranslat iei si a valorilor proprii, aat i ecuat ia canonica si reprezentat i grac conica
16x
2
+ 4xy + 19y
2
+ 80x + 10y + 40 = 0.
- 74-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

7.8.2 Solut ii
1. Metoda 1. Punctele conicei satisfac o ecuat ie de tipul
a
11
x
2
+ 2a
12
xy +a
22
y
2
+ 2a
10
x + 2a
20
y +a
00
= 0, (7.3)
unde coecient ii a
11
, a
12
, a
22
, a
10
, a
20
, a
00
i aam rezolvand sistemul:
_
_
a
11
+ 2a
12
+a
22
+ 2a
10
+ 2a
20
+a
00
= 0
a
11
2a
12
+a
22
+ 2a
10
2a
20
+a
00
= 0
a
11
2a
12
+a
22
2a
10
+ 2a
20
+a
00
= 0
a
11
+ 2a
12
+a
22
2a
10
2a
20
+a
00
= 0
1
4
a
11
+a
10
+a
00
= 0
_
a
11
= 4
a
12
= a
10
= a
20
= 0
a
22
= 3
a
00
=
, unde R
In concluzie, nlocuind coecient ii n (7.3) si simplicand prin ,= 0, obt inem ecuat ia conicei : 4x
2
+3y
2
+1 =
0. Se observa ca =
a11 a12
a21 a22
4 0
0 3
= 12 < 0, deci avem conica de gen hiperbolic. Mai mult,

deoarece =
a11 a12 a10

a12 a22 a20
a10 a20 a00
4 0 0
0 3 0
0 0 1
= 12 ,= 0, conica este nedegenerata, deci o hiperbola.

Metoda 2. Se dezvolta determinantul
:
x
2
xy y
2
x y 1
1 1 1 1 1 1
1 1 1 1 1 1
1 1 1 1 1 1
1 1 1 1 1 1
1
4
0 0
1
2
0 1
= 0 x
2
+
1
4
+
3
4
y
2
= 0.
Se obt ine ecuat ia conicei cerute (hiperbol a)
: 4x
2
+ 3y
2
+ 1 = 0
x
2
1/4

y
2
1/3
= 1.
2. Metoda I. Conicele cerute satisfac ecuat ii de forma (7.3). Condit ia A, B, C, D se rescrie
_
_
a
22
+ 2a
20
+a
00
= 0
a
11
2a
10
+a
00
= 0
a
22
2a
20
+a
00
= 0
a
11
+ 2a
10
+a
00
= 0
_
_
_
a
11
= , a
12
=
a
22
=
a
10
= a
20
= 0, a
00
= ,
unde , R nu sunt ambele nule.

In concluzie, conicele ce trec prin punctele A, B, C si D satisfac ecuat ia
: x
2
2xy +y
2
= 0, , R,
2
+
2
> 0.
Metoda II. Se aplica formula
: (AB)(CD) +(AC)(BD) = 0, , R.
Ecuat iile generale ale dreptelor (AB), (CD), (AC), (BD) sunt respectiv
x y + 1 = 0, x y 1 = 0, x = 0, y = 0.
Rezulta ecuat ia conicei
: (x y + 1)(x y 1) +xy = 0 x
2
(2 )xy +y
2
= 0,
unde , R,
2
+
2
> 0. Notand = 2 , rezulta ecuat ia obt inuta la metoda 1.
- 75-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

3. Metoda I. Conica este descrisa de o ecuat ie de forma (7.3). Coecient ii se obt in din condit iile A, B, C ,
care se rescriu _
_
_
a
11
+ 2a
10
+a
00
= 0
a
00
= 0
a
22
+ 2a
20
+a
00
= 0
_
a
11
= 2, a
12
= , a
22
= 2
a
10
= , a
20
= , a
00
= 0
unde , R nu sunt ambele nule.

Inlocuind n ecuat ia generala (7.3) si mpart ind prin 2, rezulta ecuat ia
conicelor ce trec prin punctele A, B si C,
: x
2
xy +y
2
x y = 0.
Metoda II. Se aplica formula
a(AB)(AC) +a(BC)(BA) +c(CA)(CB) = 0, a, b, c R.
Ecuat iile generale ale dreptelor (AB), (AC), (BC), (BA), (CA) si (CB) sunt respectiv
(AB) (BA) : y = 0, (AC) (CA) : x +y 1 = 0, (BC) (CB) : x = 0.
Rezulta ecuat ia conicei
: ay(x +y 1) +bxy +c(x +y 1) x = 0
cx
2
+ (a +b +c)xy +ay
2
cx ay = 0,
unde a, b, c R, a
2
+b
2
+c
2
> 0. Renotand = c, = a, = (a +b +c), rezulta ecuat ia obt inuta la metoda
I.
4. a) Se observa ca =
0 2
2 3
= 4 < 0, deci conica este de gen hiperbolic. Deoarece =
0 2 2
2 3 7
2 7 7
=
16 ,= 0, conica este o hiperbola.
b) Centrul hiperbolei este C(2, 1). Acesta se determina rezolvand sistemul
_
4y + 4 = 0
4x 6y 14 = 0

_
x = 2
y = 1.
c) Pantele axelor de simetrie ale conicei satisfac relat ia (a
11
a
22
)k +a
12
(k
2
1) = 0.

In cazul nostru avem
2k
2
+ 3k 2 = 0 k 2,
1
2
si deci k
1
= 2 si k
2
=
1
2
sunt respectiv pantele axelor.
Tinand cont ca axele trebuie sa treaca prin centrul conicei C
0
(2, 1), rezulta ca ecuat iile celor doua axe
sunt respectiv
1
: y + 1 = 2(x 2) 2x +y 3 = 0,
2
: y + 1 =
1
2
(x 2) x 2y 4 = 0.
Direct iile celor doua asimptote sunt date de vectorii liberi v = l
i +m
j care satisfac relat ia

a
11
l
2
+ 2a
12
lm+a
22
m
2
= 0 4lm3m
2
= 0 m(4l 3m) = 0,
deci avem (l, m) (1, 0), (3, 4).

In concluzie ecuat iile carteziene ale asimptotelor asociate celor doua direct ii
asimptotice date de vectorii v
1
(1, 0) si v
2
(3, 4) sunt
1
:
x2
1
=
y+1
0
y = 1
2
:
x2
3
=
y+1
4
4x 3y 11 = 0.
Aam varfurile conicei intersectand cu axele de simetrie
1
si
2
. Obt inem
V
1,2
=
1
:
_
4xy 3y
2
+ 4x 14y 7 = 0
y = 2x + 3

_
y = 2x + 3
5x
2
20x + 19 = 0,
deci
_
x = 2 1/
5
y = 1 2/
5
. Prin urmare v arfurile sunt V
1
(2 +
1
5
, 1
2
5
), V
2
(2
1
5
, 1 +
2
5
); acestea se
aa la intersect ia conicei cu prima axa de simetrie. De asemenea,
2
= , deci
2
este axa de simetrie
netransversa a conicei.
- 76-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Fig. 59 Fig. 60
9 3
3 1
= 0, deci conica este de gen parabolic. Deoarece =
9 3 2
3 1 4
2 4 4
=
100 ,= 0, conica este o parabola.
b) Deoarece conica este o parabola, ecuat ia axei de simetrie a acesteia este de forma : a
11
g
x
+ a
12
g
y
= 0.
In cazul nostru avem

: 9(18x + 6y 4) + 3(6x + 2y 8) = 0 y = 3x + 1.
Varful V al parabolei l gasim intersectand parabola cu axa de simetrie .
V :
_
9x
2
+ 6xy +y
2
4x 8y 4 = 0
y = 3x + 1

_
(3x +y)
2
= 4(x + 2y + 1)
3x +y = 1

_
x + 2y + 1 = 1/4
3x +y = 1

_
x = 11/20
y = 13/20,
deci am gasit varful V (
11
20
,
13
20
).
c) Obt inem
Ox :
_
9x
2
+ 6xy +y
2
4x 8y 4 = 0
y = 0

_
9x
2
4x 4 = 0
y = 0,
deci Ox =
_
A
1,2
_
2(1
10)
9
, 0
__
, iar
Oy :
_
9x
2
+ 6xy +y
2
4x 8y 4 = 0
x = 0

_
x = 0
y
2
8y 4 = 0,
deci Oy = B
1,2
(0, 4 2
5) (vezi g. 002).
16 2
2 19
= 300 > 0, deci conica este de gen eliptic. Cum =
16 2 40
2 19 5
40 5 40
=
18000 ,= 0, conica este o elipsa.
b) Centrul C al elipsei l aam rezolvand sistemul
_
32x + 4y + 80 = 0
4x + 38y + 10 = 0

_
x = 5/2
y = 0,
deci C(
5
2
, 0).
c) Pantele k
1,2
ale axelor de simetrie sunt date de ecuat ia (16 19)k + 2(k
2
1) = 0 2k
2
3k 2 = 0 si
deci avem k
1
= 2 si k
2
=
1
2
. Tinand cont ca axele trebuie sa treaca prin centrul conicei C(
5
2
, 0), rezulta
ca ecuat iile celor doua axe sunt respectiv
1
: y = 2(x +
5
2
) si
2
: y =
1
2
(x +
5
2
). Varfurile conicei sunt
punctele de intersect ie dintre si axele de simetrie
1
,
2
. Rezolvand sistemul

1
:
_
16x
2
+ 4xy + 19y
2
+ 80x + 10y + 40 = 0
y = 2x + 5

_
20x
2
+ 100x + 113 = 0
y = 2x + 5,
- 77-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

obt inem varfurile
1
=
_
V
1,2
_
252
15
10
,
2
15
5
__
. De asemenea,

2
:
_
16x
2
+ 4xy + 19y
2
+ 80x + 10y + 40 = 0
y =
x
2

5
4
_
20x
2
+ 100x + 61 = 0
y =
x
2

5
4
,
de unde rezulta
2
=
_
V
3,4
(
258
5
10
,
2
5
5
)
_
.
7. a) Ecuat ia polarei punctului An raport cu conica se deduce prin dedublarea ecuat iei conicei cu coordonatele
punctului A(1, 2); obt inem
pol,A
: 1 x 2
1
2
(x 2 + 1 y) + 3 2y 4
1
2
(x + 1) + 6
1
2
(y + 2) 4 = 0 y =
3
8
x.
Intersect ia dintre polara si conica este data de
_
x
2
2xy + 3y
2
4x + 6y 4 = 0
y = 3x/8

_
43x
2
112x 256 = 0
y = 3x/8,
deci de punctele T
1,2
(
568
221
43
,
213
221
43
). Atunci cele doua tangente au ecuat iile
1,2
: y 2 = (x 1)
65 3
221
13 8
221
.
b) Diametrul conicei conjugat cu direct ia v =
i 2
j (1, 2) este dat de ecuat ia
conj, v
: 1 (2x 2y 4) + (2)(2x + 6y + 6) = 0 3x 7y 8 = 0.
Daca ducem tangentele de direct ie v (1, 2) la conica, atunci punctele de tangent a A, B le aam rezolvand
sistemul
A, B =
conj
:
_
x
2
2xy + 3y
2
4x + 6y 4 = 0
3x 7y 8 = 0

_
x = (7y + 8)/3
y
2
+y 2 = 0
,
de unde rezulta A(2, 2) si B(5, 1).

In concluzie, ecuat iile tangentelor de direct ie v la conica sunt respectiv
1
:
x+2
1
=
y+2
2
2x +y + 6 = 0
2
:
x5
1
=
y1
2
2x +y 11 = 0.
c) Tangenta dusa prin punctul B(1, 1) la conica are ecuat ia obt inuta prin dedublare cu coordonatele
punctului B,
tg,B
: 1 x (x +y) + 3 y 2(x + 1) + 3(y + 1) 4 = 0
sau echivalent 2x 5y + 3 = 0.
8. Se observa ca =
0 2
2 3
= 4 < 0, deci avem conica de gen hiperbolic. Cum =
0 2 2
2 3 7
2 7 7
=
16 ,= 0, conica este hiperbola. Notand k = tg , unghiul de rotat ie se obt ine din ecuat ia
2k
1 k
2
=
4
0 + 3
4k
2
+ 6k 4 = 0 k
1,2

_
2,
1
2
_
.
Pentru k = 2, rezulta
_
_
_
cos =
1
1+k
2
=
1
5
sin =
k
1+k
2
=
2
5
. Alegand cos =
1
5
si sin =
2
5
, obt inem matricea de
rotat ie C =
_
1
5
2
5
1
5
_
, deci ecuat iile rotat iei de reper xOy x
t
Oy
t
devin
_
x
y
_
= C
_
x
t
y
t
_
_
x = (x
t
+ 2y
t
)/
5
y = (2x
t
+y
t
)/
5.
- 78-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE
Inlocuind x, y n ecuat ia conicei : 4xy 3y

2
+ 4x 14y 7 = 0, rezulta noua ecuat ie a acesteia, relativ la
sistemul de coordonate rotit x
t
Oy
t
:
:
4
5
(x
t
+ 2y
t
)(2x
t
+y
t
)
3
5
(2x
t
+y
t
)
2
+
4
5
(x
t
+ 2y
t
)
14
5
(2x
t
+y
t
) 7 = 0,
care dupa restrangerea patratelor n x
t
si y
t
se rescrie
4
_
x
t
5
_
. .
x
2
+
_
y
t
5
_
. .
y
2
+ 4 = 0,
deci efectuam translat ia X
t
= X
tt
+V
t
data de relat iile
_
x
t
y
t
_
_
x
tt
y
tt
_
=
_
x
t
5
y
t
5
_
_
x
t
y
t
_
=
_
x
tt
y
tt
_
+
_
4
5
3
5
_
.
Relativ la noile coordonate, are ecuat ia canonica (hiperbola) : 4x
tt2
+y
tt2
+ 4 = 0 x
tt2
y
2
4
= 1.
Observat ia 1. Matricea rotat iei se poate obt ine si prin metoda valorilor proprii, dupa cum urmeaza. Matricea
asociata formei patratice atasate conicei este:
A =
_
a
11
a
12
a
21
a
22
_
=
_
0 2
2 3
_
.
Avem P
A
() = det (AI) =
2
2 3
=
2
+34. Radacinile ecuat iei caracteristice
2
+34 = 0
sunt
1
= 4 < 0 si
2
= 1 > 0, deci conica este de gen hiperbolic.
Pentru = 1, vectorii proprii asociat i v = (a, b) satisfac sistemul
(AI)v = 0
1 2
2 4
a
b
0
0
_
a + 2b = 0
2a 4b = 0
,
ce are solut iile v = (2t, t) = t(2, 1), t R. Pentru t = 1 obt inem vectorul propriu asociat v
1
= (2, 1). Analog,
pentru = 4, obt inem vectorul propriu v
2
= (1, 2). Normand cei doi vectori obt inem baza ortonormata:
_
f
1
=
_
2
5
,
1
5
_
, f
2
=
_
1
5
,
2
5
__
.
Deoarece det [f
1
, f
2
] < 0, permutand coloanele matricii si notand e
1
= f
2
, e
2
= f
1
, rezulta matricea C a rotat iei:
C = [e
1
, e
2
] =
1/
5 2/
5
2/
5 1/
,
iar ecuat iile rotat iei xOy x
t
Oy
t
devin
_
x = (x
t
+ 2y
t
)/
5
y = (2x
t
+y
t
)/
5
. Pe baza valorilor proprii si a invariant ilor
se poate anticipa ecuat ia canonica a conicei. Avem
1
= 4,
2
= 1 si

=
16
4
= 4, deci
tt
:
1
x
tt2
+
2
y
tt2
+

= 0 4x
tt2
+y
tt2
+ 4 = 0 x
tt2
y
tt2
4
= 1.
Observat ia 2. Coordonatele centrului de simetrie al hiperbolei C
0
(x, y) satisfac sistemul:
_
2y + 2 = 0
2x 3y 7 = 0

_
x = 2
y = 1
deci putem efectua n prealabil o translat ie de sistem de coordonate xOy x
t
C
0
y
t
, de vector OC
0

t
(2, 1):
_
x
y
_
=
_
x
t
y
t
_
+
_
2
1
_
_
x = x
t
+ 2
y = y
t
1
,
- 79-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

de unde rezulta : 4x
t
y
t
3y
t2
+ 4 = 0. Se observa ca este necesara o rotat ie de sistem x
t
C
0
y
t
x
tt
C
0
y
tt
de
matrice C, data de relat iile: X
t
= CX
tt
. Matricea C se poate determina e aplicand formula
tg 2 =
2a
12
a
11
a
22
, C =
_
cos sin
sin cos
_
, (7.4)
e folosind metoda valorilor proprii (vezi Obs. 1). Se obt ine ecuat ia redusa a conicei (vezi g. 001),
: x
tt
2
y
tt2
4
= 1.
9. Invariant ii conicei sunt:
=
9 3 2
3 1 4
2 4 4
= 100 ,= 0, =
9 3
3 1
= 0,
deci conica este o parabola (conica fara centru). Deoarece a
12
,= 0, efectuam o rotat ie al carei unghi este
solut ia ecuat iei
tg =
a
11
a
12
tg = 3.
Rezulta ca posibila alegere cos =
1
10
, sin =
3
10
(o alegere echivalenta ind cos =
1
10
, sin =
3
10
),
deci matricea de rotat ie este R =
1/
10 3/
10
3/
10 1/
10
, iar formulele rotat iei sunt:

_
x
y
_
= R
_
x
t
y
t
_
_
x = (x
t
+ 3y
t
)/
10
y = (3x
t
+y
t
)/
10.
Ecuat ia conicei relativ la sistemul rotit x
t
Oy
t
este (dupa restrangerea unui patrat si gruparea termenului liniar
complementar de gradul I):
10
_
y
t
10
_
2
= 2
10
_
x
t
5
2
10
_
.
Deci coordonatele noi ale sistemului translatat x
tt
Oy
tt
sunt date de relat iile y
tt
= y
t

1
10
, x
tt
= x
t
5
2
10
iar
relat iile ce denesc translat ia sunt
_
x
t
y
t
_
=
_
x
tt
y
tt
_
+
_
_
5
2
10
1
10
_
_
.
Originea O
tt
este exact varful parabolei, care are coordonatele (x
tt
, y
tt
) = (0, 0) si (x
t
, y
t
) = (
5
2
10
,
1
10
). Relativ
la reperul x
tt
Oy
tt
conica are ecuat ia canonica : y
tt2
=
2
10
x
tt
.
Observat ie. Matricea rotat iei se poate obt ine si prin metoda valorilor proprii, dupa cum urmeaza. Matricea
asociata formei patratice atasate conicei este A =
9 3
3 1
. Avem P
A
() = det(AI) =
9 3
3 1
2
10. Radacinile ecuat iei caracteristice
2
10 = 0 sunt
1
= 0,
2
= 10, deci conica este de gen parabolic.
Pentru = 0, vectorii proprii asociat i v = (a, b) satisfac sistemul
(AI)v = 0
_
9 3
3 1
__
a
b
_
=
_
0
0
_
_
9a + 3b = 0
3a +b = 0
care are solut iile v = (t, 3t) = t(1, 3), t R. Pentru t = 1, obt inem vectorul propriu asociat v
1
= (1, 3).
Analog, pentru = 10, obt inem vectorul propriu v
2
= (3, 1). Normand vectorii v
1
si v
2
, obt inem baza
ortonormata
B
t
=
_
e
1
=
_
1
10
,
3
10
_
, e
2
=
_
3
10
,
1
10
__
,
- 80-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

deci matricea de rotat ie este: R = [e
1
, e
2
] =
10
3
10
10
1
10
; trecerea de la sistemul de coordonate xOy la cel

nou, rotit x
t
Oy
t
este descrisa de relat iile
_
x = (x
t
+ 3y
t
)/
10
y = (3x
t
+y
t
)/
10.
Inlocuind n ecuat ia conicei relativ la reperul xOy, obt inem ecuat ia relativ la noul reper:
: 10
_
y
t
10
_
2
= 2
10
_
x
t
5
2
10
_
Cele doua paranteze sunt expresiile noilor coordonate, respectiv y
tt
= y
t
10
, x
tt
= x
t
5
2
10
, de unde rezulta
ecuat iile translat iei x
t
Oy
t
x
tt
Oy
tt
:
_
_
_
x
tt
= x
t
5
2
10
y
tt
= y
t
10
_
x
t
y
t
_
=
_
x
tt
y
tt
_
+
_
_
5
2
10
1
10
_
_
,
de vector OO
tt
=
_
5
2
10
,
1
10
_
.

In nal, ecuat ia canonica a conicei (relativ la reperul x
tt
O
tt
y
tt
) este : y
tt2
=
10
x
tt
(vezi g. 002).
Vericare. Avem = 100, = 0, I = 10 p =
_
I
3
=
1
10
deci ecuat ia redusa a conicei este de forma
y
2
= 2px y
tt2
=
2
10
x
tt
(s-a obt inut varianta cu semnul minus).
10. Din ociu: 1pt. Invariant ii conicei sunt:
=
16 2 40
2 19 5
40 5 40
= 18.000 ,= 0, =
16 2
2 19
= 300 > 0, (1 pt.)

deci conica este o elipsa (conica cu centru). Deoarece a
12
,= 0, efectuam o rotat ie al carei unghi , care se
determina aplicand formula
tg 2 =
2a
12
a
11
a
22
tg 2 =
4
3
; (1 pt.)
rezulta tg
_
2,
1
2
_
(1 pt.) . Pentru tg = 2, rezulta ca posibila alegere cos =
1
5
, sin =
2
5
,
(0,5 pt.) deci matricea de rotat ie este C =
_
1
5

2
5
2
5
1
5
_
, (1 pt.) iar formulele rotat iei sunt:
_
x
y
_
= C
_
x
t
y
t
_
_
x = (x
t
2y
t
)/
5
y = (2x
t
+y
t
)/
5
, (1 pt.) .
Inlocuind x, y n ecuat ia conicei : 16x

2
+ 4xy + 19y
2
+ 80x + 10y + 40 = 0, rezulta noua ecuat ie a acesteia,
relativ la sistemul de coordonate rotit x
t
Oy
t
:
: 20x
t2
+ 15y
t2
+ 20
5 x
t
30
5 y
t
+ 40 = 0
20
_
x
t
+
5
2
_
. .
x
2
+ 15
_
y
t
5
_
. .
y
2
= 60, (1 pt.)
deci coordonatele noi ale sistemului translatat x
tt
Oy
tt
sunt date de relat iile x
tt
= x
t
+
5
2
, y
tt
= y
t
5, (1 pt.)
iar relat iile ce denesc translat ia sunt
_
x
t
y
t
_
=
_
x
tt
y
tt
_
+
_

5/2
5
_
. (0,5 pt.)
- 81-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Se obt ine ecuat ia canonica a elipsei : 20x
tt2
+ 15y
tt2
= 60
x
2
3
+
y
2
4
= 1 (1 pt.) Total: 10pt. .
Observat ia 1. Matricea rotat iei se poate obt ine si prin metoda valorilor proprii, dupa cum urmeaza. Matricea
asociata formei patratice atasate conicei este A =
16 2
2 19
. Avem P
A
() =
16 2
2 19
=
2
35 + 300. Radacinile ecuat iei caracteristice

2
35 + 300 = 0 sunt
1
= 15 si
2
= 20, iar vectorii proprii
ortonormat i sunt
B
t
=
_
e
1
=
_
5
,
1
5
_
, e
2
=
_
1
5
,
2
5
__
.
Deoarece det [e
1
, e
2
] < 0, permutand coloanele matricii, rezulta matricea R a rotat iei: R = [e
2
, e
1
] =
1/
5 2/
5
2/
5 1/
, iar ecuat iile rotat iei xOy x

t
Oy
t
devin
_
x = (x
t
2y
t
)/
5
y = (2x
t
+y
t
)/
5
. Pe baza valorilor pro-
prii si a invariant ilor se poate anticipa ecuat ia canonica a conicei. Avem
1
= 15,
2
= 20,

= 60, deci
tt
:
1
x
tt2
+
2
y
tt2
+

= 0 15x
tt2
+ 20y
tt2
60 = 0
x
tt2
4
+
y
tt2
3
= 1.
Observat ia 2. Coordonatele centrului de simetrie al elipsei C
0
(x, y) satisfac sistemul
_
8x +y + 20 = 0
2x + 19y + 5 = 0

_
x =
5
2
y = 0
,
deci putem efectua n prealabil o translat ie de sistem de coordonate xOy x
t
C
0
y
t
, de vector OC
t
_
5
2
, 0
_
,
descrisa de relat iile:
_
x
y
_
=
_
x
t
y
t
_
+
_
5/2
0
_
_
x = x
t
5/2
y = y
t
.
Fig. 61
Relativ la noul sistem ecuat ia conicei este: : 16x
t2
+ 4x
t
y
t
+ 19y
t2
60 = 0. Prezent a termenului x
t
y
t
n ecuat ie arata ca este necesara o rotat ie de sistem x
t
C
0
y
t
x
tt
C
0
y
tt
de matrice C: X
t
= CX
tt
. Matricea
C se poate determina e aplicand formula tg 2 =
2a
12
a
11
a
22
, C =
cos sin
sin cos
, e folosind metoda
valorilor proprii (vezi Obs. 1 si rezolvarea prin metoda n care rotat ia precede translat iei).

In nal se obt ine
:
x
2
3
+
y
2
4
= 1 (vezi g. 323).
1. Sub inuent a unei fort e, punctul material M se misca pe cercul
x
2
+y
2
6x + 4y + 9 = 0.
Act iunea fort ei se ntrerupe n momentul n care M a ajuns n pozit ia (1, 2). Sa se determine traiectoria pe
care o va urma mai departe punctul material.
2. Se dau conicele:
1
: x
2
2xy + 2y
2
4x 6y + 3 = 0;
2
: x
2
2xy y
2
4x 6y + 3 = 0;
3
: x
2
+ 2xy +y
2
+ 2x + 2y 4 = 0.
- 82-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Pentru ecare conica, sa se calculeze invariant ii metrici si coordonatele centrului de simetrie. Sa se gaseasca
ecuat ia conicei redusa la centru.
3. Sa se reduca ecuat iile:
5x
2
4xy + 2y
2
16x + 4y 22 = 0;
11x
2
24xy + 4y
2
+ 2x + 16y + 11 = 0;
x
2
2xy +y
2
4y + 6 = 0
la forma canonica si sa se construiasca conicele corespunzatoare.
4. Sa se stabileasca pozit ia dreptei D fat a de conica n cazurile:
a) D: 5x y 5 = 0; : x
2
2xy 3y
2
4x 6y + 3 = 0;
b) D: x = 3 +t, y = 1 + 2t; : x
2
2xy 2y
2
+ 7x + 6y + 132 = 0;
c) D: x = 1 + 8t, y = 1 + 7t; : x
2
+ 2xy 4y
2
+ 3x 2y = 0.
5. Sa se scrie coordonatele polului axei Ox fat a de conica
: x
2
2y
2
3x 7y + 1 = 0.
6. Sa se scrie ecuat ia diametrului conjugat:
a) axei Ox; b) axei Oy; c) direct iei

d(1, 3)
pentru conica 9x
2
+ 6xy +y
2
5x 7y 4 = 0. Sa se scrie ecuat ia axei de simetrie a acestei conice.
7. Sa se determine centrul, axele si varfurile conicei
: 16x
2
+ 4xy + 19y
2
+ 4x 22y 5 = 0.
- 83-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

- 84-
MB.8.Cuadrice
Cuvinte cheie: sfera, elipsoid, hiperboloid cu o panza, hiperboloid cu doua
panze, paraboloid eliptic, paraboloid hiperbolic, con asimptot, cilindri,
cuadrica riglata, generatoare rectilinie, centrul de simetrie al unei cuadrice,
invariant ii unei cuadrice, determinarea reperului canonic.
8.1 Sfera
Fie E
3
un spat iu punctual euclidian real tridimensional raportat la un reper cartezian O; , ,
k si punctele
M
i
(x
i
, y
i
, z
i
), i = 1, 2. Reamintim expresia distant ei,
d(M
1
, M
2
) =
_
(x
2
x
1
)
2
+ (y
2
y
1
)
2
+ (z
2
z
1
)
2
.
Pe de alta parte, funct ia radical nu este diferent iabila peste tot. Acest defect se elimina prin ridicarea la
patrat si utilizarea funct iei polinomiale.
Fie C(x
0
, y
0
, z
0
) un punct xat si r un numar real strict pozitiv xat. Sfera S de centru C si raza r
este mult imea punctelor M(x, y, z) cu proprietatea d(C, M) = r (vezi g. 62).
Fig. 62
Teorema 39. Punctul M(x, y, z) apart ine sferei S de centru C(x
0
, y
0
, z
0
) si raza r daca si numai daca
(x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
+ (z z
0
)
2
= r
2
.
Demonstrat ie. M S daca si numai daca d(C, M) = r. Echivalent,
(x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
+ (z z
0
)
2
= r
2
.
85
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Astfel avem
S =
_
M(x, y, z) [ (x, y, z) R
3
, (x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
+ (z z
0
)
2
= r
2
_
sau mai scurt,
S: (x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
+ (z z
0
)
2
= r
2
.
Ecuat ia
(x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
+ (z z
0
)
2
= r
2
, (x, y, z) R
3
,
se numeste ecuat ia carteziana implicita a sferei S de centru (x
0
, y
0
, z
0
) si raza r. Aceasta ecuat ie este echivalenta
cu trei ecuat ii parametrice n R
3
(vezi g. 63):
_
_
x = x
0
+r sinucos v
y = y
0
+r sinusinv
z = z
0
+r cos u, u [0, ], v [0, 2] parametri,
sau cu ecuat ia vectoriala n V
3
,
r = r
0
+r(sinucos v + sinusinv + cos u

k).
Fig. 63
Se observa ca (xx
0
)
2
+(y y
0
)
2
+(z z
0
)
2
este un polinom de gradul doi n x, y si z, termenul de gradul
2 ind x
2
+y
2
+z
2
. Aceasta observat ie sugereaza sa cercetam mult imea din R
3
descrisa de o ecuat ie de forma
x
2
+y
2
+z
2
+ 2ax + 2by + 2cz +d = 0.
Cum ecuat ia lui se transcrie
(x +a)
2
+ (y +b)
2
+ (z +c)
2
= , = a
2
+b
2
+c
2
d,
rezulta:
1) daca > 0, atunci este o sfera cu centrul n x
0
= a, y
0
= b, z
0
= c si de raza r =
;
2) daca = 0, atunci = (a, b, c);
3) daca < 0, atunci = .
Ecuat ia
x
2
+y
2
+z
2
+ 2ax + 2by + 2cz +d = 0, a
2
+b
2
+c
2
d > 0, (x, y, z) R
3
,
se numeste ecuat ia carteziana generala a sferei.
Sfera este o suprafat a particulara. Ca submult ime a lui R
3
, sfera este o mult ime marginita si nchisa, deci
compacta. Ea are proprietatea ca separa spat iul n doua submult imi disjuncte: interiorul lui S, notat intS
si exteriorul lui S, notat extS (vezi g. 64).
- 86-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Fig. 64
Acestea pot descrise cu ajutorul funct iei polinom
f : R
3
R, f(x, y, z) = (x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
+ (z z
0
)
2
r
2
,
unde (x
0
, y
0
, z
0
) este un punct xat, iar r > 0 este xat.

Intr-adevar,
intS =
_
(x, y, z) [ f(x, y, z) < 0
_
si extS =
_
(x, y, z) [ f(x, y, z) > 0
_
.
Teorema 40. 1) Mult imea intS este convexa.
2) M
1
intS si M
2
extS, segmentul [M
1
M
2
] intersecteaza pe S.
Demonstrat ie. Fara a scadea generalitatea, putem presupune x
0
= y
0
= z
0
= 0. Fie M
i
(x
i
, y
i
, z
i
), i = 1, 2,
doua puncte din spat iu. Segmentul [M
1
M
2
] este caracterizat prin ecuat iile parametrice
x = (1 t)x
1
+tx
2
, y = (1 t)y
1
+ty
2
, z = (1 t)z
1
+tz
2
, t [0, 1].
1) Daca M
1
, M
2
intS, adica f(x
i
, y
i
, z
i
) = x
2
i
+y
2
i
+z
2
i
r
2
< 0, i = 1, 2, atunci
f(x, y, z) = f[(1 t)x
1
+tx
2
, (1 t)y
1
+ty
2
, (1 t)z
1
+tz
2
]
= [(1 t)x
1
+tx
2
]
2
+ [(1 t)y
1
+ty
2
]
2
+ [(1 t)z
1
+tz
2
]
2
r
2
(1 t)f(x
1
, y
1
, z
1
) +tf(x
2
, y
2
, z
2
) < 0, t [0, 1].
Cu alte cuvinte, [M
1
M
2
] intS.
2) Fie M
1
intS, adica f(x
1
, y
1
, z
1
) < 0 si M
2
extS, adica f(x
2
, y
2
, z
2
) > 0. Rezulta funct ia denita prin
(t) = f[(1 t)x
1
+tx
2
, (1 t)y
1
+ty
2
, (1 t)z
1
+tz
2
]
= [(1 t)x
1
+tx
2
]
2
+ [(1 t)y
1
+ty
2
]
2
+ [(1 t)z
1
+tz
2
]
2
r
2
, t [0, 1],
cu proprietat ile
(0) = f(x
1
, y
1
, z
1
) < 0 si (1) = f(x
2
, y
2
, z
2
) > 0.
Deoarece este o funct ie continua, exista o valoare t
0
[0, 1] astfel ncat
0 = (t
0
) = [(1 t
0
)x
1
+t
0
x
2
]
2
+ [(1 t
0
)y
1
+t
0
y
2
]
2
+ [(1 t
0
)z
1
+t
0
z
2
]
2
,
deci
_
(1 t
0
)x
1
+t
0
x
2
, (1 t
0
)y
1
+t
0
y
2
, (1 t
0
)z
1
+t
0
z
2
_
S.
- 87-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Numim plan tangent la sfera n punctul M
1
(x
1
, y
1
, z
1
) locul geometric al tuturor dreptelor tangente la sfera
n punctul M
1
(vezi g. 65). Sfera este o suprafat a neteda n sensul ca n ecare punct al sau exista planul
tangent.
Fig. 65
Ecuat ia planului tangent n punctul M
1
S se obt ine prin dedublarea ecuat iei sferei, adica
(x x
0
)(x
1
x
0
) + (y y
0
)(y
1
y
0
) + (z z
0
)(z
1
z
0
) r
2
= 0
sau
xx
1
+yy
1
+zz
1
+a(x +x
1
) +b(y +y
1
) +c(z +z
1
) +d = 0.
8.2 Elipsoidul
O suprafat a n R
3
este o submult ime a lui R
3
, neteda si cu doua dimensiuni.

Intrucat la acest nivel de
explicat ii nu dispunem nca de aparatul matematic care descrie netezimea si bidimensionalitatea, n sect iunile
2-7 ne mult umim cu descrierea unor suprafet e particulare folosind ecuat ii de gradul doi n necunoscutele (x, y, z).
Asemenea suprafet e au denumirea generica de cuadrice.
Denit ia 41. Suprafat a R
3
de ecuat ie
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
1 = 0, a, b, c > 0,
se numeste elipsoid.
Forma elipsoidului se obt ine analizandu-i simetriile si intersect iile cu axele de coordonate si cu plane paralele
cu planele de coordonate.
Se observa ca schimband pe rand pe x n x, pe y n y si pe z n z, ecuat ia elipsoidului nu se schimba.
Prin urmare elipsoidul este simetric fat a de planele de coordonate, numite din acest motiv plane principale
ale elipsoidului. Suprafat a este simetrica si n raport cu axele de coordonate care se numesc axele suprafet ei,
deoarece schimbarile tripletului (x, y, z) n (x, y, z), (x, y, z), respectiv (x, y, z), nu modica ecuat ia
elipsoidului. Rezulta ca originea este centru de simetrie. Originea se numeste centrul elipsoidului. Punctele n
care axele nt eapa suprafat a se numesc varfuri.
Numerele a, b si c se numesc semiaxe. Intersect iile dintre planele de coordonate si elipsoid sunt urmatoarele
elipse:
(1)
_
_
_
x
2
a
2
+
y
2
b
2
1 = 0
z = 0;
(2)
_
_
_
x
2
a
2
+
z
2
c
2
1 = 0
y = 0;
(3)
_
_
_
y
2
b
2
+
z
2
c
2
1 = 0
x = 0.
- 88-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Fig. 66 Fig. 67
Intersectand elipsoidul cu plane paralele cu xOy, obt inem elipsele (vezi g. 66)
(4)
_
_
x
2
a
2
c
2
(c
2
k
2
)
+
y
2
b
2
c
2
(c
2
k
2
)
1 = 0
z = k, k [c, c],
care sunt asemenea cu elipsa (1). Rezult a ca elipsoidul are alura din cele doua guri de mai sus.
Teorema 42. Elipsoidul este o mult ime marginita si nchisa (deci compacta) n spat iu.
Demonstrat ie. Din ecuat ia elipsoidului rezulta
x
2
a
2
1,
y
2
b
2
1,
z
2
c
2
1
sau
a x a, b y b, c z c.
Astfel, toate punctele elipsoidului sunt cuprinse n interiorul unui paralelipiped cu laturile de lungimi nite.
Se observa ca n cazul cand a = b sau b = c sau c = a, se obt ine elipsoidul de rotat ie (generat prin rotirea unei
elipse n jurul unei axe).
Elipsoidul este o mult ime nchisa n spat iu deoarece 1 este o mult ime nchisa n R, = g
1
(1), iar
g : R
3
R, g(x, y, z) =
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
este o funct ie continua (teorema de analiza matematica).
Teorema 43. Intersect ia dintre un elipsoid si un plan arbitrar este o elipsa, un punct sau mult imea vida.
Demonstrat ie. Intersect ia dintre un elipsoid si un plan este o curba de ordinul al doilea (conica). Deoarece
elipsoidul este o mult ime compacta (nchisa si marginita), intersect ia trebuie sa e marginita. Singurele conice
marginite sunt elipsa, un punct si mult imea vida.
Elipsoidul este utilizat ca suprafat a de referint a n mecanica (elipsoidul de inert ie), geodezie, topograe
(pentru masuratori) si medicina (dispozitivul de distrus calculii renali, unde semnalul de nalta frecvent a emis
dintr-un focar converge n celalalt focar, unde se aa piatra), etc.
8.3 Hiperboloizii
- 89-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

3
de ecuat ie
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
1 = 0, a, b, c > 0,
se numeste hiperboloid cu o panza.
Aceasta suprafat a particulara are aceleasi simetrii cu elipsoidul. Intersect iile hiperboloidului cu o panza cu
planele x = 0 si y = 0 sunt hiperbolele
_
_
_
y
2
b
2

z
2
c
2
1 = 0
x = 0
si
_
_
_
x
2
a
2

z
2
c
2
1 = 0
y = 0.
Intersect iile acestei suprafet e cu planele z = k sunt elipse reale asemenea, oricare ar k R. Rezulta alura
din gura de mai jos.
Fig. 68
Se observa ca hiperbolodiul cu o panza este o mult ime nemarginita (cont ine o hiperbola) si nchisa n R
3
(vezi teoria submult imilor din R
3
).
Hiperboloidul cu o panza este folosit n construct ii industriale ca model pentru turnuri de racire, cosuri de
fum etc., deoarece poate realizat din elemente rectilinii mbinate convenabil unei ecient e maxime, ind o
suprafat a dublu riglata (vezi sect iunea 6). Tot datorita acestei proprietat i, exista modele pentru transmisia
rotat iilor ntre doi arbori necoliniari realizat i cu ajutorul a doi hiperboloizi de rotat ie cu o panza (rot i dint ate
hiperbolice).
Suprafat a R
3
de ecuat ie
conas
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
= 0 (8.1)
se numeste conul asimptot al hiperboloidului cu o panza, denumire care decurge din forma acestei suprafet e
n raport cu forma hiperboloidului cu o p anza (gura 7). Conul este des folosit n tehnica. De exemplu, pentru
transmiterea miscarii de rotat ie ntre doi arbori (axe) necoliniari se pot folosi doua conuri de rotat ie, realizand
rot i dint ate conice.
3
de ecuat ie
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
+ 1 = 0, a, b, c > 0,
se numeste hiperboloid cu doua panze.
- 90-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Aceasta suprafat a are aceleasi simetrii ca si hiperboloidul cu o panza. Are numai doua varfuri situate pe
axa Oz. Intersect iile hiperboloidului cu doua panze cu planele x = 0 si y = 0 sunt hiperbolele
_
_
_
y
2
b
2

z
2
c
2
+ 1 = 0
x = 0
si
_
_
_
x
2
a
2

z
2
c
2
+ 1 = 0
y = 0.
Observam ca n regiunea c < z < c nu avem puncte ale hiperboloidului cu doua panze. Intersect ia
suprafet ei cu planele z = k, [k[ c, da elipsele asemenea
_
_
x
2
a
2
c
2
(k
2
c
2
)
+
y
2
b
2
c
2
(k
2
c
2
)
1 = 0
z = k.
Hiperboloidul cu doua panze este schit at n gura de mai jos. Hiperboloidul cu doua panze este o mult ime
nemarginita si nchisa n R
3
.
Fig. 69
Suprafat a R
3
de ecuat ie
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
= 0, descrisa de ecuat ia (??) se mai numeste si conul asimptot
al hiperboloidului cu doua panze (vezi g. 69).
8.4 Paraboloizii
3
de ecuat ie
z =
x
2
a
2
+
y
2
b
2
, a, b > 0,
se numeste paraboloid eliptic.
Planele de simetrie x = 0 si y = 0 se numesc plane principale. Oz este axa de simetrie (axa principala) si
nt eapa suprafat a n origine. Acest punct se numeste varf. Intersect iile paraboloidului eliptic cu planele x = 0
- 91-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

si y = 0 sunt parabolele
_
_
_
z =
y
2
b
2
x = 0
si
_
_
_
z =
x
2
a
2
y = 0,
ceea ce denota ca paraboloidul eliptic este o suprafat a nemarginita. Evident, suprafat a exista numai pentru
z 0. Daca taiem cu planele z = k > 0, atunci se obt in elipsele
_
_
_
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= k
z = k.
Folosind rezultatele de mai sus, obt inem alura din gura de mai jos.
Fig. 70
Pentru a = b obt inem paraboloidul de rotat ie (generat prin rotat ia unei parabole n jurul axei sale).
Paraboloidul eliptic este o mult ime nemarginita si nchisa n R
3
. Paraboloidul eliptic este folosit n indus-
tria de confect ii drept model pentru calapoade de caciuli de iarna, dat ind faptul ca acest model asigura
mularea caciulii pe cap. De asemenea, paraboloidul de rotat ie este utilizat n proiectarea antenelor parabolice,
reectoarelor si stat iilor de captare a energiei solare.
Denit ia 47. Suprafat a de ecuat ie
z =
x
2
a
2

y
2
b
2
se numeste paraboloid hiperbolic sau sa.
Aceasta suprafat a are aceleasi simetrii ca si paraboloidul eliptic. Originea este varf al suprafet ei. Intersect ia
suprafet ei cu planul x = 0 da parabola
_
_
_
z =
y
2
b
2
x = 0,
care are concavitatea nspre sensul negativ al axei Oz, ntrucat n mod necesar z 0. Intersect ia suprafet ei cu
planul y = 0 da parabola
_
_
_
z =
x
2
a
2
y = 0,
care are axa de simetrie Oz si este dirijat a n sensul pozitiv al acestei axe.
Intersectand saua cu planele z = k > 0, se obt in hiperbolele
_
_
_
x
2
a
2

y
2
b
2
= k
z = k,
- 92-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

care au axa transversa paralela cu Ox.
Intersectand saua cu planele z = k < 0, se obt in hiperbolele
_
_
_
x
2
a
2

y
2
b
2
= k
z = k.
Rezulta ca saua are forma din gura de mai jos. Ca mult ime, n R
3
, saua este nemarginita si nchisa. Saua
(paraboloidul hiperbolic) este folosita n construct ii industriale ca model pentru acoperisuri ntrucat aceasta
suprafat a se poate realiza din elemente rectilinii asezate convenabil unei ecient e maxime, ind o suprafat a
dublu riglata.
Fig. 71
8.5 Cilindri, perechi de plane etc.
In acest paragraf completam lista cuadricelor denite prin ecuat ii canonice, lasand ca exercit iu studiul ecarei
suprafet e n parte.
Cuadrica de ecuat ie
x
2
+y
2
a
2
= 0
se numeste cilindru circular.
x
2
a
2
+
y
2
b
2
1 = 0
se numeste cilindru eliptic (vezi g. 72).
Fig. 72 Fig. 73 Fig. 74
x
2
a
2

y
2
b
2
1 = 0
se numeste cilindru hiperbolic (vezi g. 73).
y
2
= 2px
- 93-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

se numeste cilindru parabolic (vezi g. 74).
Alte tipuri de cuadrice:
pereche de plane concurente,
x
2
a
2

y
2
b
2
= 0;
pereche de plane paralele, x
2
a
2
= 0;
pereche de plane confundate, x
2
= 0;
dreapta,
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 0;
punct,
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
= 0;
mult ime vida,
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
+ 1 = 0 sau
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+ 1 = 0 sau x
2
+a
2
= 0, (a ,= 0).
8.6 Generatoare rectilinii
Exista mai multe moduri de a genera o cuadrica. De exemplu cilindrul circular, cilindrul eliptic, cilindrul
hiperbolic, cilindrul parabolic, conul, hiperboloidul cu o panza si paraboloidul hiperbolic pot generate prin
miscarea unei drepte. Elipsoidul si hiperboloizii pot generat i prin familii de elipse. Paraboloizii sunt generat i
de o familie de parabole paralele, cu varfurile pe o parabola xa situata ntr-un plan perpendicular pe planul
parabolei mobile etc.
Denit ia 48. O cuadrica care poate generata prin miscarea unei drepte D care se sprijina pe o curba C
se numeste cuadrica riglata.
Dreapta D se numeste generatoarea rectilinie a cuadricei riglate, iar curba C se numeste curba directoare.
Curba directoare poate eliminata din denit ia cuadricei riglate.

Intr-adevar, o cuadrica este riglata daca
si numai daca prin ecare punct al sau trece cel put in o dreapta cont inuta n cuadrica. O cuadrica se numeste
dublu riglata daca prin ecare punct al sau trec doua drepte distincte cont inute n cuadrica.
Teorema 49. Hiperboloidul cu o panza si paraboloidul hiperbolic sunt cuadrice dublu riglate.
Demonstrat ie. Hiperboloidul cu o panza
1
are ecuat ia
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
1 = 0.
Deoarece aceasta ecuat ie se transcrie
_
x
a

z
c
__
x
a
+
z
c
_
=
_
1
y
b
__
1 +
y
b
_
,
familiile de drepte:
D
:
_
_
x
a
+
z
c
=
_
1 +
y
b
_
_
x
a

z
c
_
= 1
y
b
;
D
:
_
_
x
a

z
c
= 0
1 +
y
b
= 0;
D
:
_
_
x
a
+
z
c
=
_
1
y
b
_
_
x
a

z
c
_
= 1 +
y
b
;
D
:
_
_
x
a

z
c
= 0
1
y
b
= 0
- 94-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

sunt incluse n hiperboloidul cu o panza si
1
=
_
R
D
=
_
R
D
.
Cu alte cuvinte, familiile precedente de drepte sunt generatoare rectilinii ale hiperboloidului cu o panza (vezi
g. 75).
Fig. 75
Daca generatoarele rectilinii ale hiperboloidului cu o panza sunt translatate paralel n origine, atunci obt inem
generatoarele rectilinii ale conului
:
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
= 0.
Evident, conul este o suprafat a simplu riglata.
Analog, paraboloidul hiperbolic
2
: z =
x
2
a
2

y
2
b
2
poate generat de doua familii de drepte. Pentru a gasi aceste familii de drepte, transcriem ecuat ia paraboloidu-
lui hiperbolic n forma
z =
_
x
a

y
b
__
x
a
+
y
b
_
.
De aici rezulta ca familiile de drepte:
D
:
_
_
x
a
+
y
b
= z
_
x
a

y
b
_
= 1;
D
:
_
_
_
x
a

y
b
= 0
z = 0;
D
:
_
_
x
a

y
b
= z
_
x
a
+
y
b
_
= 1;
D
:
_
_
_
x
a
+
y
b
= 0
z = 0
sunt incluse n paraboloidul hiperbolic si
2
=
_
R\0]
D
=
_
R\0]
D
.
Teorema 50. Cele doua familii de generatoare rectilinii ale hiperboloidului cu o panza sau ale paraboloidului
hiperbolic au urmatoarele proprietat i:
Hiperboloidul cu o panza
- 95-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

1) orice doua drepte din aceeasi familie sunt necoplanare;
2) o dreapta din familia D
si o dreapta din familia D
sunt coplanare;
3) oricare trei drepte din aceeasi familie nu sunt paralele cu acelasi plan;
Paraboloidul hiperbolic
1) orice doua drepte din aceeasi familie sunt necoplanare;
2) o dreapta din familia D
si o dreapta din familia D
sunt concurente;
3) oricare trei drepte din aceeasi familie sunt paralele cu acelasi plan.
In general, o suprafat a generata prin miscarea unei drepte D care se sprijina pe o curba C se numeste
suprafat a riglata. Daca generatoarea D are ecuat iile parametrice
_
_
_
x = x
0
+v
y = y
0
+vm
z = z
0
+vn, v R,
atunci suprafat a riglata are ecuat ii parametrice de gradul 1 n v, adica
_
_
_
x = x
0
(u) +v(u)
y = y
0
(u) +vm(u)
z = z
0
(u) +vn(u), (u, v) I R,
unde I este un interval din R.
Teorema 51. Orice suprafat a dublu riglata este un plan, un hiperboloid cu o panza sau un paraboloid hiperbolic.
Demonstrat ie. O suprafat a riglata este dublu riglata daca si numai daca ecuat iile ei parametrice sunt ecuat ii
de gradul 1 n v si de gradul 1 n u, adica
_
_
_
x = a
0
+a
1
u +v(
0
+
1
u)
y = b
0
+b
1
u +v(m
0
+m
1
u)
z = c
0
+c
1
u +v(n
0
+n
1
u), (u, v) R
2
.
Notam
=
a
1

0

1
b
1
m
0
m
1
c
1
n
0
n
1
.
Daca = 0, atunci exista numerele reale , si astfel ncat
(x a
0
) +(y b
0
) +(z c
0
) = 0
si astfel suprafat a dublu riglata este un plan (suprafat a riglata ntr-o innitate de feluri).
Daca ,= 0, atunci prin eliminarea lui u si v obt inem o ecuat ie de gradul doi n (x, y, z).

In acest caz,
suprafat a dublu riglata este o cuadrica si singurele cuadrice dublu riglate sunt cele ment ionate n teorema.
8.7 Cuadrice descrise prin ecuat ia generala
Cuadricele sunt guri (suprafet e)n spat iu. Descrierea analitica a acestor guri reclama identicarea spat iului
punctual tridimensional E
3
cu mult imea R
3
, utilizand reperul cartezian O; , ,
k. Modelul R
3
permite descri-
erea gurilor cu ajutorul ecuat iilor si inecuat iilor asociate unor funct ii.
Fie forma patratica ana g : R
3
R
g(x, y, z) = a
11
x
2
+a
22
y
2
+a
33
z
2
+ 2a
12
xy + 2a
13
xz + 2a
23
yz
+2a
10
x + 2a
20
y + 2a
30
z +a
00
,
- 96-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

cu a
2
11
+a
2
22
+a
2
33
+a
2
12
+a
2
13
+a
2
23
,= 0.
Denit ia 52. Mult imea de nivel constant zero
=
_
M(x, y, z) [ (x, y, z) R
3
, g(x, y, z) = 0
_
,
se numeste cuadrica sau suprafat a algebrica de ordinul al doilea. Se noteaza
: g(x, y, z) = 0.
Din punct de vedere topologic, cuadricele sunt mult imi nchise n spat iu deoarece 0 este o mult ime nchisa
n R, = g
1
(0) si g : R
3
R este o funct ie continua (teorema de analiza matematica).
Prin trecerea de la reperul cartezian O; , ,
k la un reper cartezian adecvat orientat pozitiv O

t
;
t
,
t
,
k
t
(numit reper canonic sau natural) fat a de care ecuat ia g(x, y, z) = 0 sa aiba forma cea mai simpla posibila
(numita ecuat ia redusa sau canonica), se dovedeste ca este congruenta cu una dintre mult imile: sfera,
elipsoid, hiperboloid cu o panza, hiperboloid cu doua panze, paraboloid hiperbolic, con, cilindru circular, cilindru
eliptic, cilindru hiperbolic, cilindru parabolic, pereche de plane secante, pereche de plane paralele, pereche de
plane confundate, dreapta, mult ime care cont ine un singur punct, mult ime vida.
Fat a de roto-translat ii, ecuat ia g(x, y, z) = 0 are urmatorii invariant i:
= det

A, = det A, J =
a
11
a
12
a
21
a
22
a
11
a
13
a
31
a
33
a
22
a
23
a
32
a
33
, I = trA,
unde
A =
_
_
_
_
a
11
a
12
a
13
a
10
a
21
a
22
a
23
a
20
a
31
a
32
a
33
a
30
a
01
a
02
a
03
a
00
_
_
_
_
si A =
_
_
a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
a
31
a
32
a
33
_
_
,
cu a
ij
= a
ji
, i ,= j, i, j = 0, 3.
Acesti invariant i sunt folosit i pentru clasicarea cuadricelor. De exemplu, determinantul descrie natura
cuadricei:
daca = 0, atunci cuadrica se numeste degenerata (reuniune de doua plane);
daca ,= 0, atunci cuadrica se numeste nedegenerata.
Dintre cuadricele nevide, sfera, elipsoidul, hiperboloizii si paraboloizii sunt cuadrice nedegenerate, iar conul,
cilindrii si perechile de plane sunt cuadrice degenerate.
Sfera este o cuadrica pentru care a
11
= a
22
= a
33
= m ,= 0, a
12
= a
13
= a
23
= 0 si
=
_
a
10
m
_
2
+
_
a
20
m
_
2
+
_
a
30
m
_
2
a
00
m
> 0.
Centru sferei este punctul
_
a
10
m
,
a
20
m
,
a
30
m
_
si raza sferei este numarul r =
.
Centrul de simetrie al unei cuadrice
Analog cu conicele, centrul de simetrie al unei cuadrice este punct critic al funct iei g, adica solut ia
sistemului liniar
_
_
1
2
g
x
= a
11
x +a
12
y +a
13
z +a
10
= 0
1
2
g
y
= a
12
x +a
22
y +a
23
z +a
20
= 0
1
2
g
z
= a
13
x +a
23
y +a
33
z +a
30
= 0.
Pot interveni urmatoarele situat ii:
- 97-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

1) Daca det A = ,= 0, atunci sistemul liniar precedent este compatibil unic determinat. Prin urmare,
cuadrica admite un singur centru de simetrie la distant a nita. Este cazul sferei, elipsoidului, hiperboloidului
cu o panza, hiperboloidului cu doua panze si conului.
2) Daca
= 0,
a
11
a
12
a
12
a
22
,= 0
si unicul determinant caracteristic al sistemului este nenul, atunci sistemul este incompatibil. Cele trei plane
reprezentate de cele trei ecuat ii formeaza o prisma triunghiulara. Este cazul paraboloidului eliptic si paraboloidu-
lui hiperbolic.
3) Daca
= 0,
a
11
a
12
a
12
a
22
,= 0
si unicul determinant caracteristic este nul, sistemul linar este compatibil simplu nedeterminat.
Cele trei plane reprezentate de cele trei ecuat ii din sistem se intersecteaza dupa o dreapta numita dreapta
de centre. Este cazul cilindrilor circulari, eliptici si hiperbolici.
4) Daca = 0 si rangul sistemului este 1, iar cei doi determinant i caracteristici nu sunt nuli, sistemul este
incompatibil. Planele sunt paralele. Este cazul cilindrului parabolic.
5) Daca = 0, rangul sistemului este 1 si cei doi determinant i caracteristici sunt nuli, atunci sistemul este
compatibil dublu nedeterminat. Cele trei plane sunt confundate. Cuadrica are un plan de centre. Este cazul
planelor paralele distincte sau confundate.
Exemplu. Fie cuadrica , care cont ine punctele A(1, 2, 3), B(1, 1, 1), axa Oy si cercul care are centrul
n C(0, 0, 3) si este tangent axei Ox n origine.
Sa se scrie ecuat ia cuadricei , sa se calculeze invariant ii ei si coordonatele centrului.
Solut ie. Cercul se aa n planul xOz si are ecuat iile x
2
+ z
2
6z = 0, y = 0. Ecuat ia cuadricei este de
forma
x
2
+z
2
6z +y(x +y +z +) = 0,
ntrucat intersect ia acestei suprafet e cu planul xOz este cercul .
Deoarece cuadrica cont ine axa Oy, ecuat ia ei devine identitate pentru x = 0 si z = 0, de unde rezulta
= = 0.
Condit iile A si B sunt echivalente cu sistemul
_
3 = 4
+ = 8,
deci = 7 si = 1.

In concluzie,
: x
2
+z
2
+ 7xy +yz 6z = 0.
Invariant ii cuadricei sunt
= det
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1
7
2
0 0
7
2
0
1
2
0
0
1
2
1 3
0 0 3 0
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
=
441
4
(cuadrica nedegenerata),
=
25
2
(cuadrica cu centru), J =
23
2
si I = 2.
Centrul de coordonate
_
21
50
,
3
25
,
147
50
_
reprezinta solut ia sistemului
_
_
_
2x + 7y = 0
7x +z = 0
2z +y 6 = 0.
- 98-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

8.8 Reducerea la forma canonica a ecuat iei unei cuadrice
Pentru stabilirea ecuat iei canonice a unei cuadrice se poate proceda astfel:
a) daca a
12
= a
13
= a
23
= 0, se face o translat ie si eventual o rotat ie;
b) daca cel put in unul dintre numerele a
12
, a
13
si a
23
este nenul, atunci tipul cuadricei de ecuat ie
a
11
x
2
+a
22
y
2
+a
33
z
2
+ 2a
12
xy + 2a
13
xz + 2a
23
yz + 2a
10
x + 2a
20
y + 2a
30
z +a
00
= 0
este determinat de forma patratica
a
11
x
2
+a
22
y
2
+a
33
z
2
+ 2a
12
xy + 2a
13
xz + 2a
23
yz.
Matricea simetrica atasata acestei forme patratice este
_
_
a
11
a
12
a
13
a
13
a
22
a
23
a
13
a
23
a
33
_
_
.
Pentru matricea A se determina valorile proprii
1
,
2
si
3
care sunt reale si vectorii proprii corespunzatori
care sunt sau se aranjeaza a ortogonali. Prin normare obt inem versorii e
1
, e
2
si e
3
. Se noteaza cu R matricea
formata cu coordonatele versorilor e
1
, e
2
si e
3
, asezate pe coloane. Avandn vedere posibilitatea nlocuirii unuia
dintre versorii e
1
, e
2
si e
3
prin opusul sau sau posibilitatea renumerotarii valorilor proprii, putem presupune
det R = 1.
Rotat ia
_
_
x
y
z
_
_
= R
_
_
x
t
y
t
z
t
_
_
reduce forma patratica la expresia canonica
1
x
t
2
+
2
y
t
2
+
3
z
t
2
.
Direct iile noilor axe de coordonate sunt date de direct iile versorilor proprii e
1
, e
2
, respectiv e
3
.

In nal, daca
este cazul, se face o translat ie.
Exemplu. Sa se reduca ecuat ia
z
2
+y
2
+ 5z
2
6xy + 2xz 2yz 4x + 8y 12z + 14 = 0
la forma canonica si sa se construiasca cuadrica corespunzatoare.
Solut ie. Matricea formei patratice x
2
+y
2
+ 5z
2
6xy + 2xz 2yz este
A =
_
_
1 3 1
3 1 1
1 1 5
_
_
.
Valorile proprii ale matricei A sunt solut iile ecuat iei caracteristice
1 3 1
3 1 1
1 1 5
= 0.
Obt inem valorile proprii reale si distincte
1
= 2, = 3 si
3
= 6. Vectorii proprii corespunzatori vor
automat ortogonali, deoarece matricea A este simetrica si are valori proprii distincte.
Coordonatele (u, v, w), ale vectorului propriu corespunzator valorii proprii , satisfac sistemul
_
_
_
(1 )u 3v +w = 0
3u + (1 )v w = 0
u v + (5 )w = 0.
- 99-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Pentru
1
= 2, gasim vectorul propriu u = 1, v = 1 si w = 0. Normalizand, obt inem versorul propriu
e
1
=
_
1
2
,
1
2
, 0
_
. Pentru
2
= 3, deducem vectorul propriu (1, 1, 1) si prin normalizare obt inem versorul
e
2
=
_
3
,
1
3
,
1
3
_
. Procedam analog pentru
3
= 6 si obt inem e
3
=
_
1
6
,
1
6
,
2
6
_
.
Matricea ortogonala R ale carei coloane sunt formate din componentele versorilor proprii are determinantul
1. Prin rotat ia
_
_
x
y
z
_
_
= R
_
_
x
t
y
t
z
t
_
_
sau explicit
_
_
x =
1
2
x
t
3
y
t
+
1
6
z
t
y =
1
2
x
t
+
1
3
y
t
6
z
t
z =
1
3
y
t
+
2
6
z
t
,
ecuat ia carteziana generala devine
2x
t
2
+ 3y
t
2
+ 6z
t
2
+
4
2
x
t
36
6
z
t
+ 14 = 0.
Completam patratele perfecte n x
t
, y
t
si z
t
fort and factorii comuni 2, 3, 6 si obt inem
2
_
x
t
2
_
2
+ 3y
t
2
+ 6
_
z
t
6
_
2
+ 6 = 0.
Efectuam translat ia
x
t
=
1
2
+x
tt
, y
t
= y
tt
, z
t
=
3
6
+z
tt
si gasim ecuat ia canonica a hiperboloidului cu doua panze ale carei varfuri se aa pe axa absciselor Cx
tt
(vezi
g. 76),
x
tt
2
3
+
y
tt
2
2
+
z
tt
2
1
+ 1 = 0.
Fig. 76
Observat ie. Cuadricele pot reprezentate grac utilizand pachete software care cont in module de calcul
simbolic, precum Mathematica
R
sau Maple
R
.
8.9 Intersect ia unei cuadrice cu o dreapta sau cu un plan
Fie D o dreapta de ecuat ii
_
_
_
x = x
0
+t
y = y
0
+mt
z = z
0
+nt, t R
- 100-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

si o cuadrica de ecuat ie g(x, y, z) = 0. Intersect ia D corespunde radacinilor t
1
si t
2
ale ecuat iei n R,
t
2
(, m, n) +t(g
x0
+mg
y0
+ng
z0
) +g(x
0
, y
0
, z
0
) = 0, (8.2)
unde
(, m, n) = a
11
2
+a
22
m
2
+a
33
n
2
+ 2a
12
m+ 2a
13
n + 2a
23
mn,
iar g
x0
= g
x
(x
0
, y
0
, z
0
) etc.
Discut ie:
1) Fie (, m, n) ,= 0.

In acest caz, ecuat ia (8.2) este o ecuat ie de gradul 2.
Daca q = (g
x0
+mg
y0
+ng
z0
)
2
4(, m, n)g(x
0
, y
0
, z
0
) > 0, atunci ecuat ia are doua radacini reale distincte,
t
1
si t
2
. Astfel, dreapta D intersecteaza cuadrica n doua puncte, M
1
si M
2
.
Daca q = 0, atunci t
1
= t
2
. Corespunzator, D va intersecta pe n doua puncte confundate.

In acest caz,
dreapta D se numeste tangenta la .
Daca q < 0, rezulta ca ecuat ia (8.2) nu are radacini, deci D nu intersecteaza pe (vezi g. 77).
Fig. 77
2) Fie (, m, n) = 0. Ecuat ia (8.2) devine o ecuat ie de gradul ntai.
Daca g
x0
+ mg
y0
+ ng
z0
,= 0, atunci exista o solut ie unica, deci D intersecteaza cuadrica ntr-un singur
punct.
Daca g
x0
+mg
y0
+ng
z0
= 0 si g(x
0
, y
0
, z
0
) ,= 0, atunci ecuat ia (8.2) nu are solut ii.

In aceste condit ii D nu
intersecteaza cuadrica .
Daca g
x0
+mg
y0
+ng
z0
= 0 si g(x
0
, y
0
, z
0
) = 0, atunci (8.2) este o identitate si astfel D .
Fie M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) un punct pentru care cel put in unul dintre numerele g
x0
, g
y0
si g
z0
este diferit de 0.
Aceasta ipoteza este folosita implicit n teoremele care urmeaza.
Teorema 53. Dreapta D de parametri directori (, m, n) este tangenta la cuadrica n punctul M
0
(x
0
, y
0
, z
0
)
daca si numai daca g
x0
+mg
y0
+ng
z0
= 0.
Demonstrat ie. Intersect ia dintre dreapta
D:
_
_
_
x = x
0
+t
y = y
0
+mt
z = z
0
+nt, t R
si cuadrica corespunde la radacinile t
1
si t
2
ale ecuat iei (8.2).
Deoarece M
0
, avem g(x
0
, y
0
, z
0
) = 0. Ecuat ia (8.2) va avea radacina dubla t = 0 daca si numai daca
g
x0
+mg
y0
+ng
z0
= 0.
Teorema 54. Locul geometric al tuturor tangentelor la cuadrica n punctul M
0
este planul de ecuat ie
(x x
0
)g
x0
+ (y y
0
)g
y0
+ (z z
0
)g
z0
= 0.
- 101-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Acest plan se numeste planul tangent la cuadrica n punctul M
0
.
Demonstrat ie. Dreapta D este tangenta la n M
0
daca si numai daca g
x0
+mg
y0
+ng
z0
= 0. Eliminand
parametrii , m, n si t, gasim
(x x
0
)g
x0
+ (y y
0
)g
y0
+ (z z
0
)g
z0
= 0.
Ment ionam ca ecuat ia planului tangent ntr-un punct M
0
se poate obt ine si prin dedublarea ecuat iei
g(x, y, z) = 0 n punctul M
0
. Deci ecuat ia planului tangent se transcrie
a
11
xx
0
+a
22
yy
0
+a
33
zz
0
+a
12
(x
0
y +xy
0
) +a
13
(x
0
z +xz
0
) +a
23
(y
0
z +yz
0
)
+a
10
(x +x
0
) +a
20
(y +y
0
) +a
30
(z +z
0
) +a
00
= 0.
Cuadrica se numeste neteda daca n ecare punct al sau exista planul tangent. Netezimea cuadricei elimina
punctele critice, adica punctele n care g
x
, g
y
, g
z
si g se anuleaza simultan (de exemplu varful unui con).
Dreapta care trece prin M
0
si este perpendiculara pe planul tangent se numeste normala la n punctul
M
0
si are ecuat iile (vezi g. 78)
x x
0
g
x0
=
y y
0
g
y0
=
z z
0
g
z0
.
Intersect ia dintre un plan P : ax +by +cz +d = 0 si o cuadrica : g(x, y, z) = 0 este descrisa de sistemul
_
ax +by +cz +d = 0
g(x, y, z) = 0.
In ipoteza c ,= 0, din ecuat ia planului obt inem z = x+y+ si nlocuimn g(x, y, z) = 0. Astfel, intersect ia
P se reduce la intersect ia dintre planul P si cilindrul de gradul doi, de ecuat ie g(x, y, x + y + ) = 0 si
cu generatoarele paralele cu Oz, deci P este o conica .
Proiect ia conicei = P pe planul xOy : z = 0 este conica
t
descrisa de sistemul (vezi g. 79)
_
z = 0
g(x, y, x +y +) = 0.
Fig. 78 Fig. 79
8.10.1 Enunt uri
1. Fie sfera : x
2
+y
2
+z
2
+ 2x 6y + 4z + 10 = 0.
- 102-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

a) Aat i centrul C si raza r a sferei.
b) Aratat i ca intersecteaza planul : 4x +y + 3z + 13 = 0 dupa un cerc.
c) Aat i centrul C si raza r a cercului de intersect ie a sferei cu planul .
2. Se dau cuadricele:
1
: x
2
y
2
+z
2
2xy 2yz 2zx 5x 1 = 0;
2
: 2
3xy + 2y
2
7z
2
+ 112x 16y 14z 87 = 0;
3
: x
2
+y
2
+ 5z
2
6xy + 2xz 2yz 4x + 8y 12z + 14 = 0.
Pentru ecare din cele trei cuadrice:
a) calculat i invariant ii , , J, I;
b) aat i centrul C
s
de simetrie al cuadricii;
c) aducet i la forma canonica folosind metoda rototranslat iei: obt inet i matricea de rotat ie folosind metoda
valorilor proprii;
d) reprezentat i grac cuadrica.
3. Aat i planul tangent la cuadrica
x
2
9
+y
2
= 2z, care trece prin punctul acesteia A(3, 1, 1).
4. Aat i unghiul format de generatoarele cont inute n cuadrica
x
2
9

z
2
4
= y, care trec prin punctul acesteia
M(3, 1, 0); determinat i planul tangent la cuadrica si dreapta normala la cuadrica n M.
5. Se da cuadrica:
1
: x
2
y
2
+z
2
2xy 2yz 2zx 5x 1 = 0.
a) Calculat i invariant ii , , J, I;
b) Aat i centrul C
s
de simetrie al cuadricii;
c) Aducet i la forma canonica folosind metoda rototranslat iei: obt inet i matricea de rotat ie folosind metoda
valorilor proprii;
d) reprezentat i grac cuadrica.
8.10.2 Solut ii
1. a) Se observa ca prin restrangerea patratelor, ecuat ia sferei se rescrie sub forma
: (x + 1)
2
+ (y 3)
2
+ (z + 2)
2
= 4 [x (1)]
2
+ (y 3)
2
+ [z (2)]
2
= 4.
Rezulta centrul sferei, punctul C(1, 3, 2) si raza sferei r = 2.
b) Distant a de la centrul C(1, 3, 2) al sferei la planul este
d = d(C, ) =
[ 4 + 3 6 + 13[
4
2
+ 1
2
+ 3
2
=
6
26
< 2,
deci planul este secant sferei.
c) Notand cu C
t
centrul cercului de intersect ie al sferei cu planul , cu A un punct oarecare al cercului
si cu r
t
raza acestuia, aplicand teorema lui Pitagora n triunghiul CC
t
A, rezulta raza cercului de sect iune
r
t
=

r
2
d
2
=
_
34
13
. Centrul C
t
al cercului se aa la intersect ia planului cu dreapta prin C care este
perpendiculara pe . Avem
_
_
_
4x +y + 3z + 13 = 0
x + 1
4
=
y 3
1
=
z + 2
3
_
_
_
x = 25/13
y = 36/13
z = 35/13
deci s-a obt inut centrul C
t
(
25
13
,
36
13
,
35
13
).
- 103-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

2. I. a) Pentru cuadrica
1
, obt inem g (x, y, z) = x
2
y
2
+ z
2
2xy 2yz 2zx. Matricea formei patratice
asociate este: A =
_
_
1 1 1
1 1 1
1 1 1
_
_
, deci (A) = 1, 2, 2. Invariant ii cuadricei sunt:
=
1 1 1 5/2
1 1 1 0
1 1 1 0
5/2 0 0 1
=
33
2
, = det A =
1 1 1
1 1 1
1 1 1
= 4
J =
1 1
1 1
1 1
1 1
1 1
1 1
= 2 + 0 2 = 4,
I = Tr A = 1 1 + 1 = 1.
In concluzie, cuadrica este nedegenerata ( ,= 0) si admite centru de simetrie (deoarece ,= 0).

b) Centrul de simetrie al cuadricei este solut ia sistemului:
_
_
_
g
x
= 0
g
y
= 0
g
z
= 0
_
_
_
2x 2y 2z = 5
2y 2x 2z = 0
2z 2y 2x = 0
_
_
_
x = 5/4
y = 5/4
z = 0,
deci C
s
(5/4, 5/4, 0).
c) Valorile proprii ale matricei sunt
1
= 1,
2
= 2 si
3
= 2. Vectorii proprii v = (a, b, c) atasat i valorii
proprii
1
= 1 i aam rezolvand sistemul:
(A
1
I) v = 0
_
_
0 1 1
1 2 1
1 1 0
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
_
_
_
b c = 0
a 2b c = 0
a b = 0,
cu solut ia v = (t, t, t) = t (1, 1, 1) , t R, deci un generator al spat iului propriu este v
1
= (1, 1, 1).
Analog gasim vectorii proprii v
2
= (1, 2, 1) si v
3
= (1, 0, 1). Normand, obt inem baza ortonormata
B
t
=
_
e
t
1
=
_
1
3
,
1
3
,
1
3
_
, e
t
2
=
_
1
6
,
2
6
,
1
6
_
, e
t
3
=
_
2
, 0,
1
2
,
__
.
Relat iile de trecere la noul sistem de coordonate sunt:
_
_
x
y
z
_
_
= C
_
_
x
t
y
t
z
t
_
_
_
x =
1
3
x
t
+
1
6
y
t
2
z
t
y =
1
3
x
t
+
2
6
y
t
z =
1
3
x
t
+
1
6
y
t
+
1
2
z
t
.
Inlocuind expresiile obt inute ale coordonatelor x, y, z n ecuat ia cuadricei, rezulta ecuat ia cuadricei relativ la
noul sistem de coordonate:
t
: x
t2
2y
t2
+ 2z
t2
3
x
t
6
y
t
+
5
2
z
t
1 = 0
_
x
t
5
2
3
_
2
2
_
y
t
5
4
6
_
2
+ 2
_
z
t
+
5
4
2
_
2
33
8
= 0.
Tinand cont de expresiile din paranteze, efectuam translat ia Ox
t
y
t
z
t
O
tt
x
tt
y
tt
z
tt
data de formulele:
_
_
_
x
tt
= x
t
5
_
2
3
y
tt
= y
t
5
_
4
6
z
tt
= z
t
+ 5
_
4
_
_
x
t
y
t
z
t
_
_
=
_
_
x
tt
y
tt
z
tt
_
_
+
_
_
5
_
2
3
5
_
4
6
5
_
4
2
_
_
.
Prin nlocuirea coordonatelor (x
t
, y
t
, z
t
) n ecuat ia cuadricei rezulta ecuat ia relativ la reperul O
tt
x
tt
y
tt
z
tt
,
x
tt2
2y
tt2
+ 2z
tt2
33
8
= 0,
- 104-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

de unde rezulta ecuat ia canonica
x
tt
33/8

y
tt
33/16
+
z
tt
33/16
1 = 0, (8.3)
deci cuadrica este un hiperboloid cu o panza.
Altfel. Deoarece = 4 ,= 0, avem o cuadrica cu centru de simetrie C
s
(5/4, 5/4, 0) si putem efectuan prealabil
o translat ie de sistem de coordonate Oxyz O
t
x
t
y
t
z
t
, (O
t
= C
s
) de vector OO
t
= (5/4, 5/4, 0), descrisa de
relat iile:
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
x
t
y
t
z
t
_
_
+
_
_
5/4
5/4
0
_
_
_
_
_
x = x
t
+ 5/4
y = y
t
5/4
z = z
t
.
Rezulta ecuat ia cuadricei relativ la Ox
t
y
t
z
t
,
: x
t2
y
t2
+z
t2
2x
t
y
t
2x
t
z
t
2y
t
z
t
1 = 0.
Efectuam o rotat ie de sistem Ox
t
y
t
z
t
O
t
x
tt
y
tt
z
tt
de matrice C, data de relat iile X
t
= CX
tt
; determinam
matricea C folosind metoda valorilor proprii, ca mai sus. Se obt ine n nal ecuat ia canonica (redusa) a cuadricei
, data de (8.3).
II. a) Consideram cuadrica
2
.
a) Avem A =
_
_
0
3 0
3 2 0
0 0 7
_
_
=
3 0 56
3 2 0 8
0 0 7 7
56 8 7 87
= 112
_
377 56
3
_
, =
3 0
3 2 0
0 0 7
= 21,
J =
3 2
0 0
0 7
2 0
0 7
= 17, I = TrA = 5.
In concluzie,
2
este nedegenerata ( ,= 0) si are centru de simetrie (deoarece ,= 0).
b) Coordonatele centrului de simetrie al cuadricei satisfac sistemul:
_
_
_
2
3y + 112 = 0
2
3x + 4y 16 = 0
14z 14 = 0
_
_
_
x = 112/3 8/
3
y = 56/
3
z = 1
C
s
_
112
3

8
3
,
56
3
, 1
_
.
c) Matricea formei patratice g (x, y, z) = 2
3xy + 2y
2
7z
2
este A =
3 0
3 2 0
0 0 7
, iar valorile
proprii ale acesteia sunt
1
= 1,
2
= 3 si
3
= 7. Vectorii proprii v = (a, b, c) atasat i valorii proprii
1
(A
1
I) v = 0
_
_
1
3 0
3 3 0
0 0 6
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
_
_
_
a
3b = 0
3a + 3b = 0
6c = 0
cu solut iile v = t
_
3, 1, 0
_
, t R. Pentru t = 1 obt inem generatorul v
1
= (
3, 1, 0). Analog, gasim vectorii

proprii v
2
= (1,
3, 0) si v
3
= (0, 0, 1). Normand, obt inem baza ortonormata
B
t
=
_
e
t
1
=
_
3
2
,
1
2
, 0
_
, e
t
2
=
_
1
2
,
3
2
, 0
_
, e
t
3
= (0, 0, 1)
_
,
a carei matrice asociata relativ la vechea baza este:
C
0
= [e
t
1
, e
t
2
, e
t
3
] =
_
_
3
_
2 1/2 0
1/2
3
_
2 0
0 0 1
_
_
.
- 105-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Deoarece det C
0
< 0, obt inem matricea de rotat ie C schimband ntre ele primele doua coloane,
C =
_
_
1/2

3/2 0
3/2 1/2 0
0 0 1
_
_
.
_
_
x
y
z
_
_
= C
_
_
x
t
y
t
z
t
_
_
_
x =
1
2
x
t
+
3
2
y
t
y =
3
2
x
t
+
1
2
y
t
z = z
t
.
Ecuat ia cuadricei relativ la noul sistem de coordonate rotit Ox
t
y
t
z
t
va :
2
: 3x
t2
y
t2
7z
t2
+ 8
_
7 +
3
_
x
t
+ 8
_
7
3 1
_
y
t
14z
t
87 = 0
3
_
x
t
+
4(7+
3)
3
_
2
_
y
t
4
_
7
3 1
__
2
7 (z
t
+ 1)
2
+a = 0,
unde a =
16(37756
3)
3
> 0. Tinand cont de expresiile din paranteze, efectuam translat ia Ox
t
y
t
z
t
O
tt
x
tt
y
tt
z
tt
data de formulele:
_
_
x
tt
= x
t
+
4(7+
3)
3
y
tt
= y
t
4
_
7
3 1
_
z
tt
= z
t
+ 1
_
_
x
t
y
t
z
t
_
_
=
_
_
x
tt
y
tt
z
tt
_
_
+
_
_
4
_
7 +
3
__
3
4
_
7 +
3
_
1
_
_
.
Inlocuind (x
t
, y
t
, z
t
) n ecuat ia cuadricei, rezulta un hiperboloid cu o panza de ecuat ie redusa
x
2
a/3
+
y
2
a
+
z
2
a/7
=
1.
III. a) Avem A =
1 3 1
3 1 1
1 1 5

=
1 3 1 2
3 1 1 4
1 1 5 6
2 4 6 14
= 216, =
1 3 1
3 1 1
1 1 5
= 36
J =
1 3
3 1
1 1
1 5
1 1
1 5
= 8 + 4 + 4 = 0, I = TrA = 1 + 1 + 5 = 7.
b) Coordonatele centrului de simetrie al cuadricei sunt solut iile sistemului:
_
_
_
2x 6y + 2z 4 = 0
2y 6x 2z + 8 = 0
10z + 2x 2y 12 = 0
_
_
_
x 3y +z = 2
3x +y z = 4
x y + 5z = 6
C
s
(1, 0, 1).
c) Matricea atasata a formei patratice
g(x, y, z) = x
2
+y
2
+ 5z
2
6xy + 2xz 2yz
asociate cuadricei date este A =
1 3 1
3 1 1
1 1 5
. O baza formata din vectori proprii asociat i valorilor

proprii
1
= 2,
2
= 3 si
3
= 6 este v
1
= (1, 1, 0), v
2
= (1, 1, 1), v
3
= (1, 1, 2). Normand, obt inem baza
ortonormata
B
t
=
_
e
t
1
=
_
1
2
,
1
2
, 0
_
, e
t
2
=
_
3
,
1
3
,
1
3
_
, e
t
3
=
_
1
6
,
1
6
,
2
6
__
,
- 106-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

a carei matrice asociata relativ la vechea baza este
C
0
= [e
t
1
, e
t
2
, e
t
3
] =
1/
2 1/
3 1/
6
1/
2 1/
3 1/
6
0 1/
3 2/
.
Deoarece det C
0
> 0, rezulta matricea de rotat ie C = C
0
. Relat iile de trecere la noul sistem de coordonate
sunt:
_
_
x
y
z
_
_
= C
_
_
x
t
y
t
z
t
_
_
_
x =
1
2
x
t
3
y
t
+
1
6
z
t
y =
1
2
x
t
+
1
3
y
t
6
z
t
z =
1
3
y
t
+
2
6
z
t
.
Ecuat ia cuadricei relativ la noul sistem de coordonate va
2
: 2x
t2
+ 3y
t2
+ 6z
t2
+
2
2
x
t
6
z
t
+ 14 = 0
2
_
x
t
2
_
2
+ 3y
t2
+ 6
_
z
t
6
2
_
2
+ 1 = 0.
(8.4)
Tinand cont de expresiile din paranteze, efectuam translat ia Ox
t
y
t
z
t
O
tt
x
tt
y
tt
z
tt
data de formulele:
_
_
_
x
tt
= x
t
2
y
tt
= y
t
z
tt
= z
t
6
2
_
_
x
t
y
t
z
t
_
_
=
_
_
x
tt
y
tt
z
tt
_
_
+
_
_
1/
2
0
6/2
_
_
.
Prin nlocuirea n ecuat ia (8.4) a cuadricei relativ la sistemul de coordonate Ox
t
y
t
z
t
, rezulta ecuat ia relativ la
reperul O
tt
x
tt
y
tt
z
tt
:
2x
tt2
+ 3y
tt2
+ 6z
tt2
= 1,
3
:
x
tt2
1/2
+
y
tt2
1/3
+
z
tt2
1/6
= 1, (8.5)
deci cuadrica este un hiperboloid cu doua panze.
Altfel. Deoarece avem o cuadrica cu centru de simetrie C
s
(1, 0, 1) ( = 36 ,= 0), putem efectua n prealabil
t
x
t
y
t
z
t
, unde O
t
= C
s
, de vector OO
t
(1, 0, 1).
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
x
t
y
t
z
t
_
_
+
_
_
1
0
1
_
_
_
_
_
x = x
t
+ 1
y = y
t
z = z
t
+ 1
deci ecuat ia cuadricei devine : x
t2
+ y
t2
+ 5z
t2
6x
t
y
t
+ 2x
t
z
t
2y
t
z
t
+ 5 = 0. Prezent a termenilor micsti
indica necesitatea unei rotat ii de reper O
t
x
t
y
t
z
t
O
t
x
tt
y
tt
z
tt
de matrice C : X
t
= C X
tt
, pe care o determinam
folosind metoda valorilor proprii, urmand calea prezentata mai sus.

In nal se obt ine ecuat ia canonica (8.5).
3. Notand g (x, y, z) =
x
2
9
+ y
2
2z si (a, b, c) =
_
g
x
,
g
y
,
g
z
_
=
_
2x
A
9
, 2y
A
, 2
_
, ecuat ia planului tangent este
de forma : a (x x
A
) +b (y y
A
) +c(z z
A
) = 0, deci
: (x x
A
)
2x
A
9
+ (y y
A
) 2y
A
+ (z z
A
) (2) = 0,
unde x
A
= 3, y
A
= 1 si z
A
= 1.

Inlocuind (x
A
, y
A
, z
A
) = (3, 1, 1), obt inem : x + 3y + 3z + 3 = 0.
4. Cuadrica este o sa (paraboloid hiperbolic), deci admite doua familii de generatoare. Generatoarele sunt
drepte si au ecuat iile de forma
:
x 3
a
=
y 1
b
=
z
c
= t, t R (x, y, z) = (at + 3, bt + 1, ct), t R.
- 107-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Condit ia

impune ca punctul curent al dreptei

sa satisfaca ecuat ia cuadricei , pentru orice t R.
Prin nlocuire obt inem
(at + 3)
2
9

(ct)
2
4
= bt + 1
_
a
2
9

c
2
4
_
t
2
+
_
2a
3
b
_
t = 0, t R,
deci din sistemul obt inut prin anularea coecient ilor polinomului n t, rezulta b = 2a/3; c = 2a/3, solut iile
v
_
a,
2a
3
,
2a
3
_
=
a
3
(3, 2, 2). Corespunzator celor doua direct ii distincte date de vectorii (3, 2, 2), rezulta
generatoarele

:
x3
3
=
y1
2
=
z
2
= t, t R.
Unghiul dintre cele doua generatoare este cel format de vectorii directori ai acestora, deci
= arccos
(3, 2, 2) , (3, 2, 2))
|(3, 2, 2)| |(3, 2, 2)|
= arccos (9/17) .
Planul tangent la cuadrica n punctul M(3, 1, 0) se obt ine prin dedublarea ecuat iei cuadricei cu coordonatele
punctului M, deci
:
x 3
9

z 0
4
=
1
2
(y + 1) 2x 3y 3 = 0.
Direct ia normalei
t
M(3, 1, 0) este data de vectorul u (2, 3, 0) normal la planul tangent; rezulta
t
:
x3
2
=
y1
3
=
z
0
.
5. Din ociu: 1pt. a) Pentru cuadrica data, obt inem forma patratica asociata g(x, y, z) = x
2
y
2
+ z
2
2xy 2yz 2zx (0,5 pt.) . Matricea acesteia este: A =

_
_
1 1 1
1 1 1
1 1 1
_
_
(0,5 pt.) , deci spectrul
acesteia este (A) = 1, 2, 2 (1 pt.) . Invariant ii cuadricei sunt:
=
1 1 1 5/2
1 1 1 0
1 1 1 0
5/2 0 0 1
=
33
2
, = det A =
1 1 1
1 1 1
1 1 1
= 4
J =
1 1
1 1
1 1
1 1
1 1
1 1
= 2 + 0 2 = 4,
I = Tr A = 1 1 + 1 = 1
(0,5 pt.) .
In concluzie, cuadrica este nedegenerata ( ,= 0) si admite centru de simetrie, deoarece ,= 0 (0,5 pt.) .
b) Centrul de simetrie al cuadricei este solut ia sistemului:
_
_
_
g
x
= 0
g
y
= 0
g
z
= 0
_
_
_
2x 2y 2z = 5
2y 2x 2z = 0
2z 2y 2x = 0
_
_
_
x = 5/4
y = 5/4
z = 0
(0,5 pt.) ,
deci C
s
(5/4, 5/4, 0) (0,5 pt.) .
c) Valorile proprii ale matricei sunt
1
= 1,
2
= 2 si
3
= 2. Vectorii proprii v = (a, b, c) atasat i valorii
proprii
1
(A
1
I) v = 0
_
_
0 1 1
1 2 1
1 1 0
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
_
_
_
b c = 0
a 2b c = 0
a b = 0,
cu solut ia v = (t, t, t) = t (1, 1, 1) , t R, deci un generator al spat iului propriu este v
1
= (1, 1, 1)
(0,5 pt.) . Analog, gasim vectorii proprii v
2
= (1, 2, 1) si v
3
= (1, 0, 1) (0,5 pt.) . Normand, obt inem
baza ortonormata
B
t
=
_
e
t
1
=
_
1
3
,
1
3
,
1
3
_
, e
t
2
=
_
1
6
,
2
6
,
1
6
_
, e
t
3
=
_
2
, 0,
1
2
,
__
(0,5 pt.) .
- 108-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

_
_
x
y
z
_
_
= C
_
_
x
t
y
t
z
t
_
_
_
x =
1
3
x
t
+
1
6
y
t
2
z
t
y =
1
3
x
t
+
2
6
y
t
z =
1
3
x
t
+
1
6
y
t
+
1
2
z
(0,5 pt.) .
Inlocuind expresiile obt inute ale coordonatelor x, y, z n ecuat ia cuadricei, rezulta ecuat ia cuadricei relativ la
noul sistem de coordonate:
t
: x
t2
2y
t2
+ 2z
t2
3
x
t
6
y
t
+
5
2
z
t
1 = 0
_
x
t
5
2
3
_
2
2
_
y
t
5
4
6
_
2
+ 2
_
z
t
+
5
4
2
_
2
33
8
= 0
(0,5 pt.) .
T inand cont de expresiile din paranteze, efectuam translat ia Ox
t
y
t
z
t
O
tt
x
tt
y
tt
z
tt
data de formulele:
_
_
_
x
tt
= x
t
5
_
2
3
y
tt
= y
t
5
_
4
6
z
tt
= z
t
+ 5
_
4
_
_
x
t
y
t
z
t
_
_
=
_
_
x
tt
y
tt
z
tt
_
_
+
_
_
5
_
2
3
5
_
4
6
5
_
4
2
_
_
(0,5 pt.) .
Prin nlocuirea coordonatelor (x
t
, y
t
, z
t
) n ecuat ia cuadricei rezulta ecuat ia relativ la reperul O
tt
x
tt
y
tt
z
tt
,
x
tt2
2y
tt2
+ 2z
tt2
33
8
= 0, (0,5 pt.)
x
tt2
33/8

y
tt2
33/16
+
z
tt2
33/16
1 = 0, (1 pt.) (8.6)
deci cuadrica este un hiperboloid cu o panza (0,5 pt.) Total: 10pt. .
Altfel. Deoarece = 4 ,= 0, avem o cuadrica cu centru de simetrie C
s
(5/4, 5/4, 0) si putem efectuan prealabil
t
x
t
y
t
z
t
, (O
t
= C
s
) de vector OO
t
= (5/4, 5/4, 0), descrisa de
relat iile:
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
x
t
y
t
z
t
_
_
+
_
_
5/4
5/4
0
_
_
_
_
_
x = x
t
+ 5/4
y = y
t
5/4
z = z
t
.
Rezulta ecuat ia cuadricei relativ la Ox
t
y
t
z
t
,
: x
t2
y
t2
+z
t2
2x
t
y
t
2x
t
z
t
2y
t
z
t
1 = 0.
Efectuam o rotat ie de sistem Ox
t
y
t
z
t
O
t
x
tt
y
tt
z
tt
de matrice C, data de relat iile X
t
= CX
tt
; determinam
matricea C folosind metoda valorilor proprii, ca mai sus. Se obt ine n nal ecuat ia canonica (redusa) a cuadricei
.
1. Sa se gaseasca ecuat ia ecareia dintre urmatoarele sfere:
a) sfera care are centrul n C(2, 0, 3) si este tangenta planului
3x + 2y + 4z 45 = 0;
b) sfera care trece prin punctele A(1, 0, 0), B(0, 2, 1), C(0, 1, 1) si D(3, 1, 1);
c) sfera care are centrul n C(1, 1, 0) si este tangenta interior sferei
: x
2
+y
2
+z
2
x 3y + 3z 2 = 0.
- 109-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

2. Sa se determine coordonatele centrului cuadricei
x
2
+y
2
+ 5z
2
6xy + 2xz 2yz 4x + 8y 12z + 14 = 0.
Sa se efectueze o translat ie a reperului cartezian n centrul cuadricei si sa se scrie ecuat ia cuadricei raportata
la sistemul translatat O
t
x
t
y
t
z
t
.
3. Sa se reduca la forma canonica urmatoarele cuadrice:
a) 2y
2
+ 4xy 8xz 4yz + 6x 5 = 0;
b) 2y
2
7z
2
+ 112x 16y 14z 87 = 0;
c) xy +z
2
2 = 0.
4. Sa se calculeze distant a dintre punctele de intersect ie ale dreptei
D:
_
_
_
x = t
y = 2 t
z = 3 + 2t, t R
cu cuadrica
x
2
y
2
+z
2
4y + 6z + 9 = 0.
5. Fiind dat hiperboloidul cu o panza
:
x
2
9
+
y
2
4
z
2
1 = 0
si planul P : 4x 3y 12z 6 = 0, sa se studieze curba P folosind proiect iile acestei curbe pe planele de
coordonate.
6. Fiind dat paraboloidul hiperbolic
:
x
2
9

y
2
4
= z
si punctul M
0
(0, 2, 1), sa se scrie ecuat iile generatoarelor rectilinii care trec prin M
0
si sa se calculeze masura
unghiului dintre aceste generatoare.
7. Sa se arate ca planul 6x+3y 2z +6 = 0 intersecteaza hiperboloidul cu o panza x
2
y
2
4
+
z
2
9
1 = 0 dupa
doua generatoare ale caror ecuat ii se cer.
- 110-
MB.9.Curbe in R
n
Cuvinte cheie: drum parametrizat, vector tangent, derivata covarianta,
abscisa curbilinie, elementul de arc, punct asimptotic, direct ie asimptotica,
asimptote, parametrizare normala; tangenta, hiperplan normal, lungimea
unui arc de curba.
9.1 Not iuni introductive
9.1.1 Funct ii diferent iabile
1.1.

In acest material, prin funct ie diferent iabila vomnt elege o funct ie de clasa C
. Clasa de indice minim

impusa de context va poatea usor recunoscuta.
1.2. Fie f : R
n
R
m
. Funct iile f
i
= y
i
f : R
n
R, unde y
i
sunt funct iile coordonate ale lui R
m
, se
numesc componentele euclidiene ale lui f; se scrie f = (f
1
, . . . , f
m
).
Mult imea
G(f) = (x
1
, . . . , x
n
, f
1
(x
1
, . . . , x
n
), . . . , f
m
(x
1
, . . . , x
n
)) [ (x
1
, . . . , x
n
) R
n

R
n
R
m
R
n+m
se numeste gracul funct iei f = (f
1
, . . . , f
m
). Evident G(f) coincide cu mult imea valorilor funct iei
(x
1
, . . . , x
n
) (x
1
, . . . , x
n
, f
1
(x
1
, . . . , x
n
), . . . , f
m
(x
1
, . . . , x
n
)).
Funct ia f = (f
1
, . . . , f
m
) este diferent iabila daca si numai daca f
i
sunt funct ii diferent iabile. Unei funct ii
diferent iabile f i se asociaza matricea Jacobiana
J(f) =
_
_
_
_
_
f
1
x
1
f
1
x
2
. . .
f
1
x
n
. . . . . . . . . . . .
f
m
x
1
f
m
x
2
. . .
f
m
x
n
_
_
_
_
_
.
Daca n = m, atunci determinantul [J(f)[ se numeste Jacobianul lui f si se noteaza cu
D(f
1
, . . . , f
n
)
D(x
1
, . . . , x
n
)
.
1.3. Funct ia f = (f
1
, . . . , f
m
) se numeste:
1) injectiva daca relat iile P, Q R
n
, f(P) = f(Q) R
m
implica P = Q;
2) surjectiva daca Q R
m
, P R
n
astfel ncat f(P) = Q;
3) bijectiva daca este injectiva si surjectiva;
4) imersie daca J(f) are rangul n, P R
n
(n m);
111
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

5) submersie daca J(f) are rangul m, P R
n
(m n);
6) regulat a daca este imersie sau submersie;
7) difeomorsm daca n = m, daca este diferent iabila si daca poseda inversa diferent iabila.
1.4. Daca funct ia f = (f
1
, . . . , f
m
) nu este regulata ntr-un punct P, atunci P se numeste punct singular
sau punct critic, iar f(P) se numeste valoare singulara sau valoare critica .
1.5. Fie f : R
n
R o funct ie diferent iabila; vom nota prin
d
2
f(P)(dx) =
n
i,j=1
2
f
x
i
x
j
(P)dx
i
dx
j
hessiana sa (diferent iala de ordinul doi).
Fie P un punct critic al lui f. Daca forma patratica d
2
f(P) este nedegenerata, adica
det
_

2
f
x
i
x
j
(P)
_
,= 0,
atunci P se numeste punct critic nedegenerat.

In caz contrar P se numeste punct critic degenerat.
Punctele critice nedegenerate ale unei funct ii diferent iabile f : R
n
R sunt izolate.
1.6. Teorema funct iei inverse. Fie f : R
n
R
n
o funct ie diferent iabila. Daca P R
n
este un punct
n care det J(f) ,= 0, atunci exista o vecinatate deschisa D a lui P astfel ncat restrict ia lui f la D sa e un
difeomorsm.
1.7. Teorema funct iei implicite. Fie f = (f
1
, . . . , f
m
) : R
n+m
R
m
o funct ie diferent iabila. Daca n
(A, B) R
n+m
avem f(A, B) = 0 si
D(f
1
, . . . , f
m
)
D(y
1
, . . . , y
m
)
(A, B) ,= 0,
atunci exista o vecinatate D a lui A si o funct ie diferent iabila (unica) g : D R
m
astfel ncat g(A) = B si
f(P, g(P)) = 0, P D, unde prin y
1
, . . . , y
m
s-au notat coordonatele ultime din R
n+m
.
1.8. Pentru denit ia diferent iabilitat ii nu este necesar ca domeniul de denit ie al funct iei sa e toata
mult imea R
n
, dar este necesar ca acest domeniu sa e o mult ime deschisa n R
n
.
Fie S o mult ime oarecare din R
n
. O funct ie f : S R
m
se numeste diferent iabila pe S daca poate e
extinsa diferent iabil la un interval deschis din R
n
care cont ine pe S.
1.9. Fie I un interval din R si f : I R
m
.

In acest caz not iunea de derivata part iala se reduce la not iunea
de derivata de la funct iile de o singura variabila. De asemenea, au sens si not iunile de derivata la stanga si la
dreapta.
Exemplu. Fie funct ia F : D R
3
, unde F(u, v) = (u
2
, uv, v
2
), iar D : u > 0, v > 0. Deoarece, (u, v) D,
matricea
J(F) =
_
_
2u 0
v u
0 2v
_
_
are rangul doi, aplicat ia F este o imersie.
Din (u
2
1
, u
1
v
1
, v
2
1
) = (u
2
2
, u
2
v
2
, v
2
2
) rezulta u
1
= u
2
si v
1
= v
2
, adica (u
1
, v
1
) = (u
2
, v
2
). Deci F este
injectiva.
Notand x = u
2
, y = uv, z = v
2
, observam ca F(D) este port iunea din cuadrica de ecuat ie y
2
= xz cuprinsa
n primul octant. Rotat ia
_
_
x =
2
2
(z
t
x
t
)
y = y
t
z =
2
2
(x
t
+z
t
)
ne conduce la ecuat ia canonica
x
t2
2
+y
t2
z
t2
2
= 0
- 112-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

si deci cuadrica y
2
= xz este un con.
Daca ne restrangem la F(D) R
3
, atunci F : D F(D) este o biject ie. Expresia inversei F
1
: F(D) D
se obt ine din
u
2
= x, uv = y, v
2
= z.
Gasim u =
x, v =
z si deci
F
1
: F(D) D, F
1
(x, y, z) = (
x,
z),
care este o funct ie diferent iabila.
9.1.2 Vectori tangent i. Campuri vectoriale
Fie R
n
spat iul vectorial (real) euclidian canonic cu dimensiunea n, produsul scalar ind notat , ). Ca orice
spat iu vectorial euclidian, R
n
este implicit un spat iu punctual euclidian, adica orice punct P al sau poate
identicat cu vectorul sau de pozit ie OP, unde O este un punct arbitrar xat (originea spat iului).
Fie P si Q doua puncte oarecare din R
n
. Perechea ordonata (P, Q) se numeste vector tangent la R
n
n
punctul P si se noteaza cu

PQ.

In spat iile R, R
2
, R
3
acesta se reprezinta grac printr-o sageata care ncepe din
punctul P si se termina n punctul Q (g.80).
Vectorul v = QP se numeste partea vectoriala a vectorului tangent PQ si n loc de (P, Q) putem nota v
P
sau chiar v daca punctul de aplicat ie P se subnt elege.
Doi vectori tangent i v
P
si w
Q
se numesc egali daca au acceasi parte vectoriala, v = w, si acelasi punct de
aplicat ie, P = Q. Doi vectori v
P
si w
Q
care au aceeasi parte vectoriala, v = w, dar care au puncte de aplicat ie
diferite se numesc paraleli (g.81).
Fig. 80 Fig. 81
Fixam un punct P R
n
si consideram tot i vectorii tangent i la R
n
n P. Mult imea tuturor vectorilor tangent i
la R
n
n P se numeste spat iul tangent la R
n
n P si se noteaza cu T
P
R
n
(g.82). Spat iul tangent se organizeaza
ca spat iu vectorial cu operat iile
v
P
+ w
P
= (v + w)
P
rv
P
= (rv)
P
.
Fig. 82 Fig. 83
Astfel, ca spat iu vectorial, T
P
R
n
este izomorf cu R
n
, izomorsmul ind dat de corespondent a v v
P
. Deseori
vom identica cele doua spat ii prin intermediul acestui izomorsm.
Produsul scalar n T
P
R
n
se deneste prin produsul scalar din R
n
,
v
P
, w
P
) = v, w).
In particular, norma (lungimea) vectorului v

P
este numarul |v
P
| = |v|, obt inut din norma euclidiana pe R
n
.
Un vector de lungime unu se numeste vector unitate sau versor. Daca (v, w) = 0, atunci vectorii tangent i v
P
, w
P
se numesc ortogonali.
Din inegalitatea Cauchy-Schwarz rezulta
1
v, w)
|v|| w|
1.
- 113-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

De aceea putem deni unghiul dintre doi vectori tangent i nenuli v
P
si w
P
prin (g.83)
cos =
v, w)
[v[[ w[
, [0, ].
Un sistem ordonat de n vectori unitate, reciproc ortogonali, tangent i la R
n
n P, se numeste reper n punctul
P. Daca e
1
, e
2
, . . . , e
n
este un reper n punctul P R
n
- adica o baza ortonormatan T
P
R
n
, atunci v T
P
R
n
putem scrie
v = v, e
1
)e
1
+v, e
2
)e
2
+. . . +v, e
n
)e
n
.
Numerele reale r
i
= v, e
i
), i = 1, 2, . . . , n, se numesc componentele (coordonatele) lui v n raport cu reperul
xat si sunt marimi algebrice ale unor proiect ii.
Reperul (1, 0, . . . , 0)
P
, (0, 1, . . . , 0)
P
, . . . , (0, 0, . . . , 1)
P
se numeste reper natural, iar coordonatele unui vector
n raport cu acest reper se numesc coordonate euclidiene.
Fie
v
2
= r
21
e
1
+ r
22
e
2
+. . . + r
2n
e
n
,
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
v
n
= r
n1
e
1
+ r
n2
e
2
+. . . + r
nn
e
n
,
n 1 vectori din T
P
R
n
.
2.1. Denit ie. Vectorul
v
2
. . . v
n
=
e
1
e
2
. . . e
n
r
21
r
22
. . . r
2n
. . . . . . . . . . . .
r
n1
r
n2
. . . r
nn
T
P
R
n
,
unde membrul doi este un determinant simbolic ce se dezvolta dupa prima linie, se numeste produsul vectorial
dintre v
2
, . . . , v
n
.
Evident, v
2
. . . v
n
este perpendicular pe ecare dintre vectorii v
2
, . . . , v
n
.
2.2. Denit ie. Consideram acum n vectori v
i
T
P
R
n
. Numarul
v
1
, v
2
. . . v
n
)
se numeste produsul mixt al celor n vectori.
Daca
v
1
= r
11
e
1
+. . . r
1n
e
n
(r
11
, r
12
, . . . , r
1n
),
v
2
(r
21
, r
22
, . . . , r
2n
), . . . , v
n
(r
n1
, r
n2
, . . . , r
nn
),
atunci
v
1
, v
2
. . . v
n
) =
r
11
r
12
. . . r
1n
r
21
r
22
. . . r
2n
. . . . . . . . . . . .
r
n1
r
n2
. . . r
nn
.
Modulul acestui numar reprezinta volumul n-paralelipipedului construit pe vectorii de mai sus.
Reperul natural din R
3
(g.84) este
P
= (1, 0, 0)
P
,
P
= (0, 1, 0)
P
,

k
P
= (0, 0, 1)
P
.

In acest caz se poate
vorbi despre produsul vectorial a doi vectori tangent i (g.85)
v
P
= v
1
P
+v
2
P
+v
3
k
P
si w
P
= w
1
P
+w
2
P
+w
3
k
P
,
v
P
w
P
=
P

P

k
P
v
1
v
2
v
3
w
1
w
2
w
3
.
- 114-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Fig. 84 Fig. 85
2.3. Denit ie. O funct ie

V care asociaza ecarui punct P al lui R
n
un vector

V (P) tangent la R
n
n P se
numeste camp vectorial.
Mult imea n care ia valori un camp vectorial

V este spat iul tangent
TR
n
=
_
PR
n
T
P
R
n
.
Cu alte cuvinte, avem
V : R
n
TR
n
,

V (P) T
P
R
n
.
Daca funct ia

V este constanta, atunci campul se numeste paralel. Mult imea valorilor unui camp paralel
consta dintr-un singur element si se identica cu un vector liber.
Campurile paralele

U
1
,

U
2
, . . . ,

U
n
denite prin
U
1
(P) = (1, 0, . . . , 0)
P
,

U
2
(P) = (0, 1, . . . , 0)
P
, . . . ,

U
n
(P) = (0, 0, . . . , 1)
P
,
se numesc c ampuri fundamentale, iar ansamblul lor se numeste campul reperului natural.
2.4. Teorema. Daca

V este un camp vectorial pe R
n
, atunci exista n funct ii reale v
i
: R
n
R, i =
1, 2, . . . , n, astfel ncat
V = v
1
U
1
+v
2
U
2
+. . . +v
n
U
n
.
Funct iile v
i
se numesc coordonatele (componentele) euclidiene ale campului

V .
Demonstrat ie. Prin denit ie

V asociaza lui P un vector

V (P) tangent la R
n
n P. Deoarece partea
vectoriala a lui

V (P) depinde de P, ea poate scrisa n forma (v
1
(P), v
2
(P), . . . , v
n
(P)) si astfel obt inem
funct iile v
i
: R
n
R, i = 1, 2, . . . , n.
In plus, P R
n
, avem
V (P) = (v
1
(P), v
2
(P), . . . , v
n
(P))
P
= v
1
(P)(1, 0, . . . , 0)
P
+
+v
2
(P)(0, 1, . . . , 0)
P
+. . . +v
n
(P)(0, 0, . . . , 1)
P
=
= v
1
(P)
U
1
(P) +v
2
(P)
U
2
(P) +. . . +v
n
(P)
U
n
(P).
Deci

V =
n
i=1
v
i
U
i
. Evident funct iile v
i
sunt unic determinate.
In particular, orice vector tangent v

P
se reprezinta n forma
v
P
=
n
i=1
r
i
U
i
(P).
Algebra campurilor vectoriale se construieste pe baza urmatoarelor operat ii denite ca la funct ii:
(
V +

W)(P) =

V (P) +

W(P),
(f
V )(P) = f(P)
V (P).
- 115-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

De asemenea produsul scalar al campurilor vectoriale

V si

W se deneste prin
V ,

W)(P) =
V (P),

W(P)).
Produsul vectorial al campurilor

V
2
, . . . ,

V
n
se deneste prin
(
V
2
. . .

V
n
)(P) =

V
2
(P) . . .

V
n
(P).
Produsul mixt al campurilor

V
1
,

V
2
, . . . ,

V
n
se deneste prin
V
1
,

V
2
. . .

V
n
)(P) =
V
1
(P),

V
2
(P) . . .

V
n
(P)).
Operat iile asupra campurilor vectoriale se pot exprima prin operat ii asupra funct iilor coordonate ale campurilor
respective. De asemenea facem observat ia ca n baza teoremei 2.4, orice camp vectorial

V din R
n
este echivalent
cu o aplicat ie de tipul F : R
n
R
n
. De aceea apare naturala urmatoarea
Denit ie. Campul

V se numeste camp vectorial diferent iabil daca coordonatele sale sunt diferent iabile.

In
continuare presupunem ca folosim numai campuri vectoriale diferent iabile.
Sa presupunem ca ne situam n R
3
.

In acest caz campul reperului natural (, ,
k) este denit prin (g.84)

(P) =
P
= (1, 0, 0)
P
, (P) =
P
= (0, 1, 0)
P
,

k(P) =
k
P
= (0, 0, 1)
P
.
Orice camp vectorial pe R
3
are n punctul (x, y, z) R
3
forma (g.86)
V = v
1
(x, y, z) +v
2
(x, y, z) +v
3
(x, y, z)
k.
Fig. 86
In spat iul R
3
se poate deni produsul vectorial a doua campuri

V si

W si anume
(
V

W)(P) =

V (P)

W(P).
2.5. Exemplu (g.87). Fie q
0
o sarcina electrica situatan punctul O. Fort a

E cu care sarcina q
0
act ioneaza
asupra sarcinii q = +1 (unitate de sarcin a electrica n SI, 1 Coulomb = 1A s) situata n punctul arbitrar P
este (legea Coulomb)
E(P) =
1
4
q
0
|r|
3
r,
unde r este vectorul de pozit ie al punctului P n raport cu O, iar este permitivitatea mediului n care sunt
plasate sarcinile.
- 116-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Fig. 87
Funct ia P

E(P) se numeste camp electrostatic produs de sarcina q
0
. Domeniul de denit ie al acestui camp
este R
3
O.
9.1.3 Derivata covarianta
Presupunem ca toate funct iile utilizate sunt diferent iabile de clasa C
.
I. Fie D o mult ime deschisa din R
n
si f : D R o funct ie reala. Fie P D si v un vector tangent la D n
punctul P. Fixam intervalul I astfel ncat P + tV D, t I, unde V este punctul corespunzator vectorului
v. Evident t P + tV reprezinta restrict ia unei drepte si daca f este diferent iabila, atunci funct ia compusa
t f(P +tV ) este tot diferent iabila.
3.1. Denit ie. Numarul
D
v
f(P) =
d
dt
f(P +tV )
t=0
se numeste derivata lui f n raport cu v. Numarul D
v
f(P) indica cantitativ schimbarea valorii f(P) cand P
se misca n sensul si direct ia lui v. Daca v este un versor, atunci D
v
f poarta numele de derivata lui f dupa
direct ia v.
3.2. Lema. Daca v
P
= (v
1
, . . . , v
n
)
P
, atunci
D
v
f(P) = v
1
f
x
1
(P) +. . . +v
n
f
x
n
(P) = v, f(P)) = df(P)(v),
unde f este gradientul lui f, iar df este diferent iala lui f.
Demonstrat ia este imediata ca urmare a teoremei de derivare a unei funct ii compuse.
Utilizand inegalitatea Cauchy-Schwarz
[D
v
f(P)[ = [(v, f(P))[ |v||f(P)|,
n care egalitatea are loc daca si numai daca v si f(P) sunt coliniari, rezulta ca v D
v
f(P) are un minim
(maxim) egal cu |v||f(P)| (respectiv |v||f(P)|) daca v are sensul si direct ia lui f(P) (respectiv
f(P)). Astfel, f(P) (respectiv f(P)) indica local direct ia si sensul n care f descreste (creste) cel mai
repede.
3.3. Teorema. Fie f, g : D R, v, w T
P
D si a, b R. Avem
D
av+b w
f(P) = aD
v
f(P) +bD
w
f(P)
D
v
(af +bg)(P) = aD
v
f(P) +bD
v
g(P)
D
v
(fg)(P) = g(P)D
v
f(P) +f(P)D
v
g(P).
Demonstrat ia se bazeaza pe lema 3.2 si pe proprietat ile gradientului.
Folosind not iunea precedenta putem deni act iunea unui camp vectorial

V asupra unei funct ii f (ambele
denite pe D) ca ind funct ia cu valori reale notata cu D
V
f si a carei valoare n ecare punct P D este
numarul D
V (P)
f(P). Funct ia D
V
f se numeste derivata funct iei f n raport cu campul

V .

In particular, pentru
cazul n = 3, avem
D
f =
f
x
, D
f =
f
y
, D
k
f =
f
z
.
In baza teoremei 3.3 deducem ca derivata D
V
f are urmatoarele proprietat i
D
f
V +g

W
h = fD
V
h +gD
W
h
D
V
(af +bg) = aD
V
f +bD
V
g
D
V
(fg) = fD
V
g +gD
V
f.
- 117-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

II. Not iunea pe care o introducem acum generalizeaza derivata D
V
f(P) si reprezinta o operat ie asupra
campurilor vectoriale. Fie

W un camp vectorial denit pe mult imea deschisa D din R
n
si v un vector tangent
la D n punctul x. Consideram funct ia compusa t

W(P + tV ), t I, unde I este determinat de condit ia
P +tV D.
3.4. Denit ie. Vectorul
D
v

W(P) =
d
dt
W(P +tV )
t=0
tangent la D n punctul P se numeste derivata covarianta a lui

W n raport cu v.
Derivata covarianta D
v

W(P) masoara rata init iala a schimbarii lui

W(P) cand P se misca n sensul lui v
(g.88).
Fig. 88
3.5. Lema. Daca

W = w
1
U
1
+. . . +w
n
U
n
si v este un vector tangent la D n punctul P, atunci
D
v

W(P) = D
v
w
1
(P)
U
1
(P) +. . . +D
v
w
n
(P)
U
n
(P).
Demonstrat ie. Se observa ca
W(P +tV ) = w
1
(P +tV )
U
1
(P +tV ) +. . . +w
n
(P +tV )
U
n
(P +tV ).
Pentru a deriva un astfel de camp n t = 0, se deriveaza coordonatele sale n t = 0. T inand seama de denit ia
3.1, lema devine evidenta.
Proprietat ile derivatei covariante rezulta din lema 3.5 si din proprietat ile derivatei D
v
f(P) date n teorema
3.3.
3.6. Teorema. Fie

W si

W doua campuri vectoriale pe D, e v, w T
P
D si a, b R. Avem
D
av+b w

W = aD
v

W +bD
w

W
D
v
(a
V +b
W) = aD
v
V +bD
v

W
D
v
(f

W) = (D
v
f)
W +fD
v

W
D
v
V ,

W) = D
v
V ,

W) +
V , D
v

W).
Not iunea de mai sus se poate extinde considerand derivata covarianta a unui camp vectorial

W n raport
cu campul vectorial

V . Rezultatul este un camp vectorial care se noteaza cu D
W si a carui valoare n P este

D
V (P)
W(P). Daca

W = w
1
U
1
+. . . +w
n
U
n
, atunci
D
W = (D
V
w
1
)
U
1
+. . . + (D
V
w
n
)
U
n
.
In baza celor precedente rezulta ca D
V
are urmatoarele proprietat i
D
f
V +g

W
Y = fD
Y +gD
Y
D
V
(a
Y +b
Z) = aD
Y +bD
Z
D
V
(f
Y ) = (D
V
f)
Y +fD
Y
D
Y ,

Z) = D
Y ,

Z) +
Y , D
Z).
- 118-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Observat ii. 1)

In derivata covarianta D
W, rolul lui

V este algebric, iar

W se deriveaza.
2) Derivatele covariante ale campurilor fundamentale

U
i
, i = 1, . . . , n, sunt nule.
9.2 Curbe n R
n
9.2.1 Denit ii si exemple
Fie E
n
R
n
spat iul euclidian canonic cu n dimensiuni, T
O
R
n
spat iul tangent n punctul O (origine) la R
n
si
O
: R
n
T
O
R
n
izomorsmul canonic. Notam cu I un interval deschis (alteori nchis, seminchis) sau o
reuniune de intervale din R.
Fig. 89 Fig. 90
1.1. Denit ie. O funct ie diferent iabila : I R
n
se numeste curba si se noteaza cu . Uneori numai
imaginea (I) este numita curba.

In acest caz se numeste parametrizare (sau drum parametrizat), iar t I
se numeste parametru. Noi vom folosi ambele accept iuni ale cuvantului curba, semnicat ia decurgand din
context. De asemenea ment ionam ca desi considerat iile teoretice se fac n R
n
imaginile grace se realizeaza n
R, R
2
sau R
3
.
Observam compunerea marcata prin g.89. Rezulta ca lui putem sa-i atasam o funct ie si numai una de
tipul : I T
O
R
n
, ceea ce permite sa privim mult imea (I) ca ind descrisa de extremitatea unui vector
variabil cu originea xata n originea O a lui R
n
(g.90).
Din denit ia lui (I) rezulta echivalent a:
P (I) t I, P = (t).
Daca raportam pe R
n
la baza canonica, atunci funct iile si sunt caracterizate prin coordonatele lor euclidiene:
(t) = (x
1
(t), x
2
(t), . . . , x
n
(t)), t I
(t) = x
1
(t)e
1
+x
2
(t)e
2
+. . . +x
n
(t)e
n
, t I.
Curba (I) poate descrisa prin ecuat iile parametrice
x
1
= x
1
(t), x
2
= x
2
(t), . . . , x
n
= x
n
(t)
sau prin ecuat ia vectoriala parametrica
= (t).
1.2. Denit ie. Un punct P al lui (I) se numeste simplu daca exista o singura valoare t I asa ca
(t) = P. Daca exista mai multe valori distincte t astfel ncat (t) = P, atunci punctul P se numeste multiplu.
De exemplu, daca exista numerele t
1
,= t
2
si numai acestea (din I) pentru care (t
1
) = (t
2
) = Q, atunci
punctul Q se numeste dublu (g.91).
Daca exista trei numere distincte t
1
, t
2
, t
3
si numai acestea (din I) pentru care (t
1
) = (t
2
) = (t
3
) = Q,
atunci punctul Q se numeste triplu (g.91).
- 119-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Fig. 91
In general, cardinalul mult imii

1
(P) se numeste multiplicitatea punctului P.
Funct ia poate injectiva sau surjectiva.
Daca toate punctele unei curbe (I) sunt simple, atunci dupa denit iile anterioare, aplicat ia este injectiva.
Daca o componenta a funct iei este injectiva, atunci funct ia este injectiva.
1.3. Denit ie. O funct ie diferent iabila si injectiva : I R
n
se numeste curba simpla. Sa presupunem
acum ca avem o funct ie de tipul : [a, b] R
n
. Aceasta funct ie se numeste diferent iabila daca poate extinsa
diferent iabil la un interval deschis ce cont ine pe [a, b].
Sa analizam semnicat ia geometrica a neinjectivitat ii funct iei .
1.4. Denit ie. O funct ie diferent iabila : [a, b] R
n
pentru care (a) = (b) se numeste curba nchisa
(g.92). Aceasta denit ie nu are acelasi cont inut cu denit ia topologica a unei mult imi nchise.

Intr-adevar,
pentru orice curba : [a, b] R
n
, imaginea ([a, b]) este nchisa n R
n
in sens topologic, deoarece este
automat o funct ie continua, dar aceasta nu are nici o legatura cu condit ia (a) = (b).
Fig. 92
O curba nchisa pentru care restrict ia la [a, b) este injectiva se numeste curba simpla si nchisa.
O curba : I R
n
se numeste periodica daca exista un numar T > 0 astfel ncat
t +T I, (t +T) = (t), t I.
Cel mai mic numar T care se bucura de aceasta proprietate se numeste perioada lui . Se observa ca o curba
periodica este nchisa. De asemenea se poate demonstra ca imaginea unei curbe inchise admite o reprezentare
parametrica periodica.
Evident, din faptul ca (t) = (x
1
(t), . . . , x
n
(t)), t R este o curba periodica rezulta ca ecare componenta
x
i
(t) este periodica avand eventual alta perioada principala. Reciproc, daca ecare componenta x
i
(t) este
periodica si are perioada T
i
, iar p
j
T
i
= p
i
T
j
, i ,= j, p
i
, p
j
Z, atunci este periodica si are perioada T = pT
1
,
unde p = c.m.m.m.c. p
i
[i 1.
1.5. Exemple.
1) Fie P = (p
1
, . . . , p
n
) R
n
un punct xat si v = (q
1
, . . . , q
n
) ,= (0, . . . , 0) un vector nenul. Curba
: R R
n
,
(t) = P +tv = (p
1
+tq
1
, . . . , p
n
+tq
n
),
se numeste dreapta determinata de punctul P = (0) si direct ia data de vectorul v.
Cele n ecuat ii parametrice x
i
= p
i
+tq
i
, i = 1, 2, . . . , n, sunt echivalente cu n 1 ecuat ii carteziene n R
n
,
x
1
p
1
q
1
= . . . =
x
n
p
n
q
n
,
cu convent ia ca daca un numitor este nul, atunci numaratorul respectiv este nul.
Submult imea lui R
n
caracterizata prin ecuat ia carteziana implicita
n
i=1
q
i
(x
i
p
i
) = 0
- 120-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

este hiperplanul ce trece prin punctul P si pentru care v este o direct ie normala.
2) Gracul unei funct ii diferent iabile de tipul f : I R este o curba n plan (g.93-g.96) deoarece acest
grac poate privit ca imaginea funct iei : I R
2
, (t) = (t, f(t)). O curba de acest tip nu poate avea puncte
multiple, nu poate nchisa si deci nici periodica, deoarece t
1
,= t
2
implica existent a punctelor (t
1
, f(t
1
)) si
(t
2
, f(t
2
)) care nu pot identice (au abscise diferite).
Ecuat ia y = f(x) se numeste ecuat ia carteziana explicita a curbei
: I R
2
, (t) = (t, f(t)), t I.
Fig. 93 Fig. 94
Fig. 95 Fig. 96
In practica se ntalnesc si curbe de tipul : I R

2
, (t) = (g(t), t), t I, carora le corespund ecuat ii
carteziene explicite de forma x = g(y) (vezi 7).
3) Fie curba : [0, 2] R
2
, (t) = (cos t, sint). Deoarece (0) = (2) = (1, 0), curba este nchisa.
Imaginea ([0, 2]) este cercul cu centrul n origine si de raza unu (g.97). Restrict ia lui la [0, 2) este
injectiva si deci cercul este o curba simpla si nchisa.
Sa consideram acum funct ia : R R
2
, (t) = (cos t, sint). Evident, imaginea (R) este tot cercul de raza
unu si cu centrul n origine. Observam nsa ca n acest caz, (t) = (t + 2) si de aceea, cercul poate privit
ca o curba periodica cu perioada T = 2.

In acest sens toate punctele cercului sunt puncte multiple.
Fig. 97
4) Ne situam n spat iul cu trei dimensiuni si consideram curbe pentru care cel put in una dintre coordonate
este funct ia identitate (grace ale funct iilor de tipul f : I R
2
) sau funct ia liniara. Ne oprim la cazul
: I I R
3
, (t) = (x(t), y(t), bt) unde b ,= 0, deoarece celelalte situat ii sunt analoage. O curba de acest
tip nu poate avea puncte multiple, nu poate nchisa si nici periodica deoarece t
1
,= t
2
implica (t
1
) ,= (t
2
),
acestea ind puncte cu cote diferite.
- 121-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Pentru concretizare sa consideram curba descrisa de un punct situat pe o suprafat a cilindrica de rotat ie si
avand o miscare compusa dintr-o rotat ie n jurul axei cilindrului si o translat ie de-a lungul acestei axe, cele
doua miscari ind proport ionale ntre ele, curba ce se numeste elice circulara (g.98).
Fig. 98
Presupunand ca mobilul pleaca din A(a, 0, 0) gasim ecuat iile parametrice ale curbei, x = a cos t, y = a sin t, z =
bt, t R, unde z reprezinta translat ia, t rotat ia, iar b=const. Curba ntalneste ecare generatoare a suprafet ei
cilindrice x
2
+ y
2
= a
2
ntr-o innitate de puncte. De exemplu, generatoarea ce trece prin punctul A este
ntalnita n punctele de cota z = 2nb, unde n este ntreg.
Arcul de curba ntre doua puncte consecutive A(a, 0, 0) si A
t
(a, 0, 2b) se numeste spira a elicei, iar
lungimea AA
t
se numeste pasul elicei.
9.2.2 Tangenta si hiperplanul normal la o curba
Fie : I R
n
o curba. Notam cu t variabila din I a.. t + h I, (t) = P, (t + h) = Q. Folosind vectorii
liberi (t +h), (t) , PQ, construim derivata
lim
h0
(t +h) (t)
h
= lim
h0
PQ
h
=
t
(t)
al carei reprezentant
t
(t) cu originea n (t) = P apare ca limita vectorului

PQ, cand Q (I) se apropie
de P. Vectorul
t
(t) legat in (t) = P se numeste vector viteza sau vector tangent la curba n punctul P.
Evident
t
(t) T
(t)
R
n
(g.99).
Fig. 99
Daca raportam pe R
n
la baza canonica e
1
, . . . e
n
, atunci

t
(t) = x
t
1
(t)e
1
+x
t
2
(t)e
2
+. . . +x
t
n
(t)e
n
.
2.1. Denit ie. Un punct P = (t) al curbei n care
t
(t) ,=

0 se numeste punct regulat. Daca

t
(t) ,=

0, t I, atunci curba se numeste regulata, iar funct ia t I [[
t
(t)[[ [0, ) se numeste viteza
curbei.
Daca P este un punct regulat, atunci punctul P si vectorul
t
(t) determina o dreapta care apare ca limita
dreptei PQ cand P = (t) este x, iar Q tinde catre P de-a lungul curbei.
2.2. Denit ie. Fie P un punct regulat al curbei . Dreapta care trece prin P si are ca vector director pe

t
(t) se numeste tangenta la curba n P.
Hiperplanul care trece prin P si are drept vector normal pe
t
(t) se numeste hiperplan normal la curba
n P (g.100 si g.101).
- 122-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Fig. 100 Fig. 101
Pentru elementele descrise anterior avem urmatoarele ecuat ii:
- pentru tangenta la curba n punctul (t):
x
1
x
1
(t)
x
t
1
(t)
=
x
2
x
2
(t)
x
t
2
(t)
= . . . =
x
n
x
n
(t)
x
t
n
(t)
.
- pentru hiperplanul normal la curba n punctul (t):
(x
1
x
1
(t))x
t
1
(t) + (x
2
x
2
(t))x
t
2
(t) +. . . + (x
n
x
n
(t))x
t
n
(t) = 0.
Un punct al unei curbe poate sa nu e regulat. De aceea admitem urmatoarea
2.3. Denit ie. Un punct (t) = P (I) corespunzator unei valori a lui t pentru care
t
(t) = 0 se numeste
punct singular. Observam ca daca
t
(t) =
0, t J I, atunci (t) = c, t J, si astfel restrict ia lui la J

se reduce la un punct.

In consecint a, dac a admite puncte singulare si nu se reduce la constante pe port iuni,
atunci aceste puncte sunt n general izolate. Daca m > 1 astfel ncat
t
(t) =
tt
(t) = . . . =
(m1)
(t) =

0,

(m)
(t) ,= 0, atunci punctul P = (t) se numeste punct singular de ordinul m.

In vecinatatea unui punct
singular de ordinul m se ntrebuint eaza formula Taylor
(t +h) = (t) +
h
m
m!
[
(m)
(t) + (h)],
cu
lim
h0
(h) =

0,
adunarea avand sens doar n contextul vectorilor liberi si nu n contextul vectorilor legat i n puncte diferite.
Notand P = (t) si Q = (t +h) avem
lim
h0
m!
(t +h) (t)
h
m
= lim
h0
m!
PQ
h
m
=
(m)
(t).
Vectorul
(m)
(t) se numeste vector tangent la curba n punctul singular P = (t). Punctul P si vectorul

(m)
(t) denesc o dreapta care este limita dreptei PQ cand P = (t) este x, iar Q tinde catre P de-a lungul
curbei.
2.4. Denit ie. Fie P un punct singular de ordinul m. Dreapta determinata de punctul P si vectorul

(m)
(t) se numeste tangenta curbei n punctul P.
Hiperplanul care trece prin P si are drept vector normal pe
(m)
(t) se numeste hiperplan normal la curba
n P (g.102).
Fig. 102 Fig. 103
Ecuat iile tangentei n P = (t) sunt:
x
1
x
1
(t)
x
(m)
1
(t)
=
x
2
x
2
(t)
x
(m)
2
(t)
= . . . =
x
n
x
n
(t)
x
(m)
n
(t)
,
- 123-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

iar ecuat ia hiperplanului normal n P = (t) este:
(x
1
x
1
(t))x
(m)
1
(t) + (x
2
x
2
(t))x
(m)
2
(t) +. . . + (x
n
x
n
(t))x
(m)
n
(t) = 0.
Fie
1
,
2
: I R
n
doua curbe care au punct regulat comun P corespunzator valorii t din interiorul
intervalului I, adica
1
(t) =
2
(t) = P. Acestor doua curbe le asociem curba =
1
2
. Daca (t) = P este
un punct singular de ordinul m+ 1 pentru curba , adica
(k)
(t) = 0, k = 0, 1, . . . , m;
(m+1)
(t) ,= 0,
atunci spunem ca
1
si
2
au n punctul P un contact de ordinul m. Denumirea provine din faptul ca relat iile
anterioare descriu un zerou multiplu de ordinul m + 1 pentru curba ceea ce este echivalent cu m + 1 puncte
confundate comune n P pentru curbele
1
si
2
.
2.5. Teorema. Fie Q
1
=
1
(t +h), Q
2
=
2
(t +h). Contactul n P dintre curbele
1
si
2
este de ordinul
m daca si numai daca (g.103)
lim
h0
Q
1
Q
2
h
i
_
=

0, pentru i = 1, . . . , m
,=

0, pentru i = m+ 1.
Demonstrat ie. Se folosesc formulele Taylor pentru
1
si
2
:

i
(t +h) =
i
(t) +
h
1!

t
i
(t) +. . . +
h
m
m!

(m)
i
(t) +
h
m+1
(m+ 1)!
[
(m+1)
i
(t) +
i
(h)],
lim
h0

i
(h) = 0, i = 1, 2.
2.6. Observat ii.
1) Daca (t) = P este un punct regulat, rezulta ca pe o vecinatate a lui t funct ia : I R
n
este injectiva.
2) Un punct al unei curbe poate simplu si regulat sau simplu si singular sau multiplu si regulat sau
multiplu si singular.
3) Fie : I R
n
, : J R
n
doua curbe astfel ncat (I) (J) ,= si e P (I) (J) un punct
regulat sau singular de ordinul m. Unghiul dintre vectorii tangent i al cele doua curbe in P se numeste unghiul
celor doua curbe. Daca cei doi vectori sunt perpendiculari curbele se numesc ortogonale. Daca unghiul dintre
cei doi vectori este zero sau , atunci curbele se numesc tangente.
4)
In cinematica o curba : I R
n
este privita ca ind drumul descris de un punct material n miscare.

In
acest caz variabila t se numeste timp, (I) se numeste traiectorie,
t
(t) se numeste viteza curbei la momentul t,
iar
tt
(t) se numeste accelerat ia curbei la momentul t.
5) Derivatele
(3)
(t),
(iv)
(t), . . . se numesc accelerat ii de ordin superior la momentul t.

In general accelerat iile
pot tangente la curba doar n puncte izolate.
6) Doua curbe au un contact de ordinul 1 ntr-un punct regulat comun daca si numai daca au aceeasi
tangenta.
2.7. Orientare.
Pe o curba data (I), presupusa mult ime conexa, se pot stabili numai doua sensuri de parcurs (ordine a
punctelor curbei care corespunde ordinei din I) pe care convenim sa le notam cu + si . O curba mpreuna
cu o alegere a unui sens de parcurs pe (I) se numeste curba orientata.
Fig. 104 Fig. 105
- 124-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Fie o curba regulata. Daca
t
(t) este vectorul tangent la n (t), atunci este natural sa consideram
drept pozitiv acel sens de parcurs pe (I) care sa e coerent cu sensul lui
t
(t) si deci cu sensul pozitiv pe
tangenta (vezi orientarea unei drepte).
Convenim sa precizam orientarea unei curbe si a tangentei sale prin saget i (g.104).
Daca curba poseda puncte singulare, atunci exista situat ii cand nu este posibil sa alegem pe curba un sens
de parcurs coerent cu cel de pe tangenta (g.105).
2.8. Exemple.
1) Curbele din R
2
care se pot reprezenta printr-o ecuat ie carteziana explicita y = f(x) sunt regulate.
Intr-adevar, din egalitatea (t) = (t, f(t)) construim = t +f(t) si deci

t
= +f
t
(t) nu se anuleaza, t I.
2) Fie curba plana (g.106)
(t) =
_
_
(0, exp
1
t
) t < 0
(0, 0) t = 0
(exp
1
t
, 0) t > 0.
Observam ca n t = 0, funct ia (t) nu este o imersie. De aceea punctul O(0, 0) este un punct singular. Mai
mult, observam ca n acest punct singular avem

t
(0) =
tt
(0) = . . . =
(m)
(0) = . . . = (0, 0).
Pentru ecare mntreg, putem considera curba (g.107 pentru m = 1)
m
(t) =
_
_
(t
m
, exp
1
t
) t < 0
(0, 0) t = 0
(t
m
+ exp
1
t
, 0) t > 0.
Observam ca n acest caz avem

t
m
(0) =
tt
m
(0) = . . . =
(m1)
m
(0) =
(m+1)
m
(0) = . . . = (0, 0),
si
(m)
m
(0) = (m!, 0).
Pentru m = 1, originea este un punct regulat (g.107). Pentru m > 1, originea este un punct singular de
ordinul m.
Fig. 106 Fig. 107
3) Aplicat ia : R R
2
denita prin
(t) =
_
_
(exp
1
t
, exp
1
t
sinexp
1
t
) t > 0
(0, 0) t = 0
(exp
1
t
, exp
1
t
sin exp
1
t
) t < 0
are o imagine cuprinsa ntre dreptele y = x, avand o innitate de tangente n (0, 0). De asemenea, observam
ca este diferent iabila si

t
(0) =
tt
(0) = . . . =
(m)
(0) = . . . = (0, 0).
De aceea originea este un punct singular (g.108). Punctele (1, sin 1), (1, sin 1) sunt puncte asimptotice.
- 125-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Fig. 108
4) Uneori n R
3
consideram curbe de tipul : I R
3
, (t) = (x(t), y(t), t). Aceste curbe sunt regulate.
Intr-adevar, avem = x(t) +y(t) +t
k si deci
t
(t) = x
t
(t) +y
t
(t) +
k, care nu se anuleaza, t I.
Aceeasi proprietate o au si curbele : I R
3
, (t) = (x(t), t, z(t)) sau (t) = (t, y(t), z(t)).
Pentru exemplicare e curba data prin
(t) =
_
_
(t, 0, exp
1
t
) t < 0
(0, 0, 0) t = 0
(t, exp
1
t
, 0) t > 0.
Fig. 109
Arcul t 0 este situat n planul xOz, iar arcul t 0 este situat n planul xOy (g.109). Observam ca este
o curba regulata pentru care

t
(0) = (1, 0, 0),
tt
(0) = . . . =
(m)
(0) = . . . = (0, 0, 0).
9.2.3 Campuri vectoriale pe o curba
Not iunea de camp vectorial pe o curba este o varianta a not iunii generale de camp vectorial. Fie : I R
n
o
curba si P = (t), t I, un punct arbitrar al sau.
3.1. Denit ie. O funct ie Y care asociaza ecarui t I un vector

Y (t) tangent la R
n
n punctul (t) se
numeste camp vectorial pe curba (g.110).
Fig. 110
Funct iile reale si campurile vectoriale pe curbe apar deseori ca restrict ii. De exemplu, daca

X este un camp
vectorial pe R
n
si : I R
n
este o curba, atunci

X este un camp vectorial pe curba . Orice camp vectorial
pe o curba se poate identica cu o alta curba.
Evident, viteza
t
este un camp vectorial pe curba . Acest camp se mai numeste si camp tangent la curba
(g.111).
- 126-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Fig. 111
Precizam nsa ca spre deosebire de
t
, campurile vectoriale arbitrare pe pot sa cont ina sau nu vectori ale
caror suporturi sa e tangente la curba (g.110).
In general
t
nu poate privit ca o funct ie pe (I) ntrucat ar urma ca punctului dublu P = (t
1
) =
(t
2
), t
1
,= t
2
, i se ataseaza simultan doi vectori diferit i
t
(t
1
) si
t
(t
2
). Aceasta remarca impune n mod
necesar denit ia 3.1.
Proprietat ile campurilor vectoriale denite pe curbe sunt analoage cu cele ale campurilor vectoriale pe R
n
.
Astfel, n raport cu reperul ortonormat e
1
, . . . , e
n
, avem
Y (t) = y
1
(t) e
1
((t)) +y
2
(t) e
2
((t)) +. . . +y
n
(t) e
n
((t)),
funct iile y
i
: I R numindu-se coordonatele (componentele) euclidiene ale lui

Y .
Funct iile compuse e
1
((t)), . . . , e
n
((t)) sunt campuri vectoriale pe . Aceste campuri vor notate pe scurt
cu e
1
, e
2
, . . . , e
n
.
Pentru campurile vectoriale pe o curba introducem operat iile
(
Y +

Z)(t) =

Y (t) +

Z(t)
(f
Y )(t) = f(t)
Y (t)
Y ,

Z)(t) =
Y (t),

Z(t))
(
Y

Z)(t) =

Y (t)

Z(t) pe R
3
.
Evident aceste operat ii se traduc prin operat ii asupra coordonatelor campurilor.
3.2. Denit ie. Fie o curba regulata si

Y un camp vectorial pe . Daca
Y ,
t
) = 0, atunci

Y se numeste
camp normal la . Daca

Y (t) = (t)
t
(t), atunci

Y se numeste camp tangent la .
Deoarece

Y (t) = y
1
(t)e
1
+y
2
(t)e
2
+. . . +y
n
(t)e
n
, deducem ca orice camp

Y este echivalent cu o funct ie de
tipul F : I R
n
. De aceea apare naturala denit ia:

Y se numeste camp diferent iabil daca coordonatele sale
sunt diferent iabile. De asemenea precizam ca derivata unui camp

Y ,
Y
t
=
dy
1
dt
e
1
+
dy
2
dt
e
2
+. . . +
dy
n
dt
e
n
,
este tot un camp vectorial pe curba .

In particular, derivata
tt
a campului viteza
t
asociat lui da campul
accelerat ie.

In general accelerat ia nu este dirijata dupa tangenta la curba. Avem
(a
Y +b
Z)
t
= a
Y
t
+b
Z
t
, a, b R
(f
Y )
t
= f
t
Y +f
Y
t
Y ,

Z)
t
=
Y
t
,

Z) +
Y ,

Z
t
)
(
Y

Z)
t
=

Y
t

Z +

Y

Z
t
pe R
3
.
Penultima formula arata ca daca
Y ,

Z) = constant, atunci
Y
t
,

Z) +
Y ,

Z
t
) = 0.
In particular, daca

Y are lungimea constanta, atunci

Y si

Y
t
sunt ortogonali n orice punct (g.112).

Intr-adevar
relat ia |
Y |
2
=
Y ,

Y ) = constant, implica
Y ,

Y
t
) = 0.
De aceea daca ne imaginam ca este traiectoria unui punct material ce se deplaseaza cu o viteza de modul
constant, atunci accelerat ia este un camp vectorial normal la (dirijata dupa normala la curba).
- 127-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Fig. 112
3.3. Denit ie. Un camp

Y se numeste paralel daca coordonatele sale sunt constante (g.113).
Fig. 113
3.4. Teorema. Fie curba : I R
n
, unde I este un interval deschis din R.
1) Curba este constanta (se reduce la un punct) daca si numai daca campul viteza
t
este identic nul.
2) Curba neconstanta este o dreapta daca si numai daca campul accelerat ie este identic nul (campul viteza
este paralel).
3) Un camp

Y pe este paralel daca si numai daca

Y
t
=
0.
Demonstrat ie. 1) Fie curba (t) = x
1
(t)e
1
+x
2
(t)e
2
+. . .+x
n
(t)e
n
. Daca x
1
(t) = a
1
, x
2
(t) = a
2
, . . . , x
n
(t) =
a
n
, t I, atunci (t) = a
1
e
1
+ a
2
e
2
+ . . . + a
n
e
n
si
t
(t) = (0, 0, . . . , 0), t. Reciproc, din
t
(t) =

0, t I,
rezulta x
t
1
(t) = 0, x
t
2
(t) = 0, . . . , x
t
n
(t) = 0, t I si deci x
1
(t) = a
1
, x
2
(t) = a
2
, . . . , x
n
(t) = a
n
.
2) Fie
t
(t) = (x
0
1
+l
1
t)e
2
+. . .+(x
0
n
+l
n
t)e
n
. Gasim
t
(t) = l
1
e
1
+. . .+l
n
e
n
si
tt
(t) = (0, 0, . . . , 0). Reciproc,
din x
tt
1
(t) = 0, x
tt
2
(t) = 0, . . . , x
tt
n
(t) = 0, t I, obt inem x
1
= x
0
1
+l
1
t, x
2
= x
0
2
+l
2
t, . . . , x
n
= x
0
n
+l
n
t.
3) Fie

Y = b
1
e
1
+b
2
e
2
+. . . +b
n
e
n
. Rezulta

Y
t
= (0, . . . , 0). Reciproc, din

Y
t
=
0, rezulta
dy
1
dt
= 0,
dy
2
dt
= 0, . . . ,
dy
n
dt
= 0, t I,
sau y
1
= b
1
, y
2
= b
2
, . . . , y
n
= b
n
(g.113).
9.2.4 Ramuri innite
Fie I un interval deschis (a, b), unde a poate si , iar b poate si +si : I R
n
o curba. Mult imea (I)
poate marginita sau nu n R
n
, dar n acest paragraf ne ocupam numai de cazul n care (I) este o mult ime
nemarginita.
4.1. Denit ie. Daca ntr-o extremitate t
0
a intervalului deschis I avem lim
tt0
| (t)| = , atunci spunem
ca poseda o ramura innita. Este evident ca poseda o ramura innita n extremitatea t
0
daca si numai daca
cel put in una dintre coordonatele lui tinde catre pentru t t
0
(adica mult imea (I) nu este marginita
n R
n
).
4.2. Denit ie. Fie o curba care poseda o ramura innita pentru o extremitate t
0
a lui I si P = (t).
Dreapta D se numeste asimptota la ramura innita daca (g.114)
lim
tt0
d(P; D) = 0,
unde d(P; D) este distant a de la punctul P la dreapta D.
Uneori se spune ca ramura innita se apropie asimptotic de D. De asemenea, observam ca proprietatea
lim
tt0
d(P; D) = 0 care deneste asimptota D este echivalenta cu a spune ca paralela dusa prin P = (t) la
D tinde catre D pentru t t
0
(g.114).
- 128-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Fig. 114
4.4. Teorema. Daca D este o asimptota a unei ramuri innite, atunci direct ia lui D este data de versorul
lim
tt0
(t)
| (t)|
.
Demonstrat ie. Fie o curba care poseda o ramura innita ntr-o extremitate t
0
a lui I. Presupunem ca
aceasta ramura poseda o asimptota D (g.114). Notam cu Q proiect ia lui P pe D si punem PQ = (t). Prin
ipoteza avem
lim
tt0
| (t)| = 0 lim
tt0
(t) =

0.
De asemenea notam cu R proiect ia originii O a spat iului R
n
pe D si punem

RO =a. Segmentul orientat

RQ
reprezinta pe

(t) = a + (t) + (t) si
|
(t)| | a + (t)| | (t)| |
(t)| +| a + (t)|.
Astfel din lim
tt0
| (t)| = rezulta lim
tt0
|
(t)| = . Aceasta nseamna ca n vecinatatea lui t

0
avem
|
(t)| > 0 si deci putem construi versorul

(t)
|
(t)|
.
Daca n inegalitat ile anterioare mpart im cu |
(t)| si trecem la limita, atunci gasim

lim
tt0
| (t)
|
(t)|
= 1.
Versorul asimptotei D este
lim
tt0
(t)
|
(t)|
= lim
tt0
(t)
| (t)|
= lim
tt0
(t) + a + (t)
| (t)|
= lim
tt0
(t)
| (t)|
.
Din unicitatea limitei rezulta ca daca asimptota exista, atunci ea este unica.
4.5. Denit ie. Versorul
u = lim
tt0
(t)
| (t)|
,
(n caz ca limita exista se numeste direct ia asimptotica a ramurii innite a lui .
4.6. Observat ii.
1) Studiul anterior arata ca pentru a decide daca o ramura innita poseda o asimptota trebuie mai ntai sa
vedem daca ea admite o direct ie asimptotica.
Daca ramura nu admite o direct ie asimptotica, atunci ea nu admite nici asimptota.
Daca ramura admite o direct ie asimptotica u, atunci prin P = (t), se duce o dreapta D
P
care are direct ia
u. Daca D
P
are o limita D pentru t t
0
, atunci dreapta D este asimptota ramurii considerate. Daca D
P
nu
are o limita pentru t t
0
, atunci ramura innita studiata nu are asimptota.
Daca este o curba regulata avand o ramura innita ce admite asimptota, atunci asimptota este limita
tangentei.
2) Pentru studiul ramurilor innite ale curbelor plane C : f(x, y) = a recomandam lucrarea [20].
- 129-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

3) Fie : I R
n
o curba si t
0
o extremitate a intervalului deschis I. Daca
lim
tt0
(t) = A,
atunci A se numeste punct asimptotic al curbei . Punctele asimptotice pot sa apart ina sau nu imaginii
(I).
4.7. Exemple.
1) Sa cercetam ramurile innite ale foliului lui Descartes,
= (x, y) : (, 1) (1, ) R
2
, x =
3at
1 +t
3
, y =
3at
2
1 +t
3
,
unde a > 0 este xat. Pentru aceasta calculam limitele:
lim
t
x(t) = 0, lim
t,1
x(t) = , lim
t1
x(t) = .
lim
t
y(t) = 0, lim
t,1
y(t) = , lim
t1
y(t) = .
De aici rezulta ca O(0, 0) este un punct asimptotic al curbei care este efectiv atins pentru t = 0. De asemenea
pentru t 1 se obt in doua ramuri innite. Deoarece
lim
t1
y(t)
x(t)
= 1,
deducem ca ambele ramuri innite admit aceeasi direct ie asimptotica (1, 1). Pe de alta parte
lim
t1
(y(t) x(t)) = lim
t1
3at
t
2
t + 1
= a
si astfel avem asimptota oblica y +x +a = 0 (g.115).
Fig. 115
2) Sa cercetam ramurile innite ale elicei (g.98), = (x, y, z) : R R
3
, x = a cos t, y = a sin t, z = bt.
Deoarece lim
t
z(t) = , rezulta ca elicea admite doua ramuri innite. Ambele ramuri au direct ia asimptotica
(0, 0, 1), direct ia axei Oz, ntrucat
lim
t
x(t)
z(t)
= lim
t
y(t)
z(t)
= 0.
Evident, dreapta ce trece prin punctul (a cos t, a sin t, bt) si este paralela cu Oz nu admite o pozit ie limita
pentru t . De aceea cele doua ramuri innite ale elicei nu admit asimptote.
9.2.5 Abscisa curbilinie
Fiind data o curba : I R
n
putem construi alte curbe care au aceeasi imagine cu dar care parcurg aceasta
imagine cu viteze diferite.
5.1. Denit ie. Fie I, J doua intervale deschise ale dreptei reale, : I R
n
o curba si h : J I o funct ie
diferent iabila. Funct ia compusa = h : J R
n
este o curba care se numeste reparametrizarea lui prin h
(g.116).
- 130-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Fig. 116
In orice moment u din intervalul J, curba este localizata n punctul (u) = (h(u)), care este atins de curba
la momentul h(u) din intervalul I. Astfel si urmeaza aceeasi traiectorie dar, n general, cu viteze diferite.
Practic, pentru a obt ine coordonatele lui se substituie t = h(u) in coordonatele lui .
Observam ca trecerea de la la pastreaza multiplicitatea punctelor lui (I) daca si numai daca h este o
biject ie.
5.2. Exemple
1) Fie arcul de cerc (t) = (r cos t, r sin t), t (0, 2). Punand u = ctg
t
2
gasim reparametrizarea
(u) =
_
r
u
2
1
u
2
+ 1
, r
2u
u
2
+ 1
_
, u R.
2) Fie curba
(t) = (2 cos
2
t, sin2t, 2 sint), t
_
0,

2
_
.
Observam ca se obt ine intersectand cilindrul (x 1)
2
+y
2
= 1 cu sfera x
2
+y
2
+z
2
= 4 (g.117).
Fig. 117
Punem u = sint. Reparametrizarea lui prin u este
(u) = (2(1 u
2
), 2u
_
1 u
2
, 2u), u (0, 1).
5.3. Lema . Daca este reparametrizarea lui prin h, atunci
d
du
(u) =
d
dh
(h(u))
dh
du
(u).
Pe scurt,

t
= (
t
h)h
t
. Astfel observam ca daca h
t
nu se anuleaza, atunci punctele regulate ale lui
sunt puncte regulate pentru , iar punctele singulare ale lui sunt puncte singulare de acelasi fel pentru .
De asemenea rezulta ca denit ia tangentei ntr-un punct regulat ca si ntr-un punct singular de ordinul m nu
depinde de parametrul ales (direct ia ei ramane invarianta, iar punctul prin care trece este x).
Pentru ca biject ia h : J I sa e un difeomorsm este necesar si sucient ca derivata h
t
sa nu se anuleze;
acest lucru rezulta din proprietat ile de existent a si de diferent iabilitate ale funct iilor inverse, (h
1
)
t
=
1
h
t
h
1
.
Daca h este un difeomorsm, atunci curbele si se numesc echivalente.
Precizam ca daca h
t
> 0, atunci h pastreaza orientarea.
Fie : I R
n
o curba regulata data prin ecuat ia vectoriala = (t), t I,

AB un arc regulat al curbei,
corespunzator lui t [a, b] I si
t
(t) vectorul viteza la momentul t. Lungimea v(t) = |
t
(t)| se numeste
viteza curbei la momentul t. Se considera o diviziune a intervalului [a, b]:
d : a = t
0
< t
1
< < t
i1
< t
i
< < t
n
= b.
- 131-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Punctele M
0
= A, M
1
, , M
i1
, M
i
, , M
n
= B corespunzatoare acestei diviziuni determina o linie poligo-
nala cu varfurile pe acest arc, care se numeste linie poligonala nscrisa n arcul

AB.
Inlocuind diviziunea d cu una mai na se va obt ine o linie poligonala cu o lungime mai mare.
5.4. Arcul de curba

AB se numeste recticabil daca mult imea lungimilor liniilor poligonale nscrise n acest
arc este marginita superior, iar marginea sa superioaa se numeste lungimea arcului.
In zica, distant a parcursa de un mobil este determinata prin integrarea vitezei sale n raport cu timpul.
Geometric, denim lungimea arcului curbei regulate de la t = a la t = b ca ind numarul
=
_
b
a
v(t) dt, a < b,
iar elementul de arc prin ds = v(t) dt.
Exista probleme n care ne intereseaz a numai imaginea curbei si nu ne intereseaza viteza cu care punctul
curent parcurge aceasta imagine. Cu alte cuvinte ne intereseaza imaginea din spat iul R
n
si nu parametrizarea
particulara t (t) care reprezinta aceast a imagine.

In asemenea probleme se obisnuieste ca sa se nlocuiasca
printr-o parametrizare echivalenta pentru care viteza sa e egala cu unitatea.
5.5. Teorema. Daca : I R
n
este o curba regulata, atunci exista o reparametrizare echivalenta cu
astfel ncat sa aiba viteza unu.
Curba din teorema se numeste reprezentare normala (parametrizare normala) a lui .
Demonstrat ie. Fie : I R
n
o curba regulata, adica
t
(t) ,=

0, t I. Fixam t
0
I si consideram
funct ia care da lungimea arcului
s : I J = s(I), s(t) =
_
t
t0
|
t
(t)|dt.
Acesta funct ie se numeste abscisa curbilinie sau parametru natural (g.118).
Fig. 118
Observam ca
ds
dt
= |
t
(t)| > 0, adica s este strict crescatoare si deci bijectiva; teorema funct iei inverse asigura
ca funct ia inversa s
1
: J I denita prin t = t(s) are derivata
dt
ds
(s) =
1
ds
dt
(t(s))
> 0.
Mai mult, inversa t = t(s) este un difeomorsm. De aceea, funct ia compusa = s
1
: J R
n
sau
(s) = (t(s)) este o reparametrizare a lui , prin funct ia t = t(s), echivalenta cu (vezi g.116 pentru u = s).
Sa aratam ca viteza lui este unu. Avem
_
_
_
_
_
d
ds
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
d
dt
dt
ds
_
_
_
_
= |
t
(s)|
1
ds
dt
= 1.
Astfel abscisa curbilinie a unei curbe regulate se utilizeaza pentru obt inerea unei reparametrizari de viteza
unu. Precizam ca daca este o curba orientata, atunci prin trecerea la reprezentarea normala orientarea nu se
schimba deoarece
dt
ds
> 0.
- 132-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Fig. 119
5.6. Exemple.
1) Fie spirala logaritmica (g.119)
: R R
2
, (t) = (ae
t
(cos t sin t), ae
t
(cos t + sin t)), a > 0.
Din
t
(t) = 2ae
t
cos t 2ae
t
sint, rezulta ca este o curba regulata cu viteza v(t) = 2ae
t
. Daca xam
t = 0, atunci abscisa curbilinie este data de
s =
_
t
0
v(t)dt = 2ae
t
[
t
0
= 2a(1 e
t
).
De aici gasim t = ln
2a
2a s
, s (, 2a) si astfel reprezentarea normala a lui este
: (, 2a) R
2
, (s) = (x(s), y(s)),
unde
_
_
_
x(s) =
2as
2
_
cos ln
2a
2as
sinln
2a
2as
_
,
y(s) =
2as
2
_
cos ln
2a
2as
+ sinln
2a
2as
_
.
2) Sa consideram acum elicea : R R
3
, (t) = (a cos t, a sin t, bt). Deoarece ecuat ia vectoriala a
curbei este (t) = a cos t +asint +bt
k, gasim
t
(t) = a sin t +a cos t +b
k si deci |
t
(t)| =
a
2
+b
2
= c.
Daca masuram lungimea arcului de la t = 0, atunci
s =
_
t
0
c dt = ct.
Astfel t =
s
c
si reprezentarea normala a elicei este
: R R
3
, (s) =
_
s
c
_
=
_
a cos
s
c
, a sin
s
c
,
bs
c
_
.
9.3.1 Enunt uri
1. Se da funct ia f : R R
2
, f(s) = (s
2
, s
3
). Studiat i daca f este:
a) injectiva/surjectiva/bijectiva; n ultimul caz determinat i inversa acesteia;
b) imersie/submersie/difeomorsm; calculat i n prealabil matricea jacobiana a funct iei.
2. Acelasi enunt pentru f : R R
3
, f(t) = (2 cos
2
t, sin2t, 2 sint), t (0,

2
).
3. Acelasi enunt pentru f : R
2
R
2
, f(u, v) = (u +v, uv), (u, v) R
2
. Calculat i f
1
((0, 1)) si Im (f).
- 133-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

4. Vericat i ca urmatoarea aplicat ie este difeomorsm si calculat i inversa acesteia:
f : (0, ) [0, 2) R
2
(0, 0), f(, ) = ( cos , sin).
5. Aat i hiperplanul normal si dreapta tangenta la curba : R R
4
, (t) = (t
4
, 1, t
5
, t
6
+ 2) n punctul
A(1, 1, 1, 3).
6. Aceeasi problema pentru curba de la problema 1 si n punctul B(0, 1, 0, 2). Este curba regulata ? Aat i
singularitat ile curbei si ordinul acestora.
7. Aat i unghiul curbelor
(t) = (t
2
+ 1, lnt, t), t > 0, (s) = (2 +s, s, s + 1), s R
n punctul comun al acestora.
8. Studiat i comportarea asimptotica a curbei (t) =
_
t 1,
t
2
t1
_
, : R1 R
2
.
9. Se da cicloida (t) = (a(t sint), a(1 cos t)), t R, (a > 0).
a) Aat i lungimea arcului de curba = ([0, 2]).
b) Determinat i abscisa curbilinie a curbei si parametrizarea normala a acesteia pentru t (0, 2).
9.3.2 Solut ii
1. a) Fie s, t R. Atunci
f(s) = f(t) (s
2
, s
3
) = (t
2
, t
3
)
_
s
2
= t
2
s
3
= t
3
s = t,
si deci f este injectiva. Fie (x, y) R
2
un punct oarecare din domeniul valorilor. Deoarece
f(s) = (x, y) (s
2
, s
3
) = (x, y)
_
s
2
= x
s
3
= y,
iar pentru x < 0 sistemul nu are solut ii, rezulta ca funct ia f nu este surjectiva. Neind surjectiva, f nu este
bijectiva.
b) Matricea Jacobiana a funct iei f = (f
1
, f
2
) este
[J(f)] =
df
1
ds
df
2
ds
=
_
2s
3s
2
_
.
Deoarece pentru s = 0 avem rang[J(f)] = 0 < 1, f nu este nici imersie, nici submersie. Deoarece J(f) nu este
matrice patratica, f nu poate difeomorsm.
2. a) Relat ia f(s) = f(t) se rescrie
_
_
_
2 cos
2
s = 2 cos
2
t
sin2s = sin2t
2 sins = 2 sint
_
sins = sint
cos s = cos t
si deoarece s, t
_
0,

2
_
, rezulta s = t, deci f este injectiva. Fie (x, y, z) R
3
un punct oarecare din
domeniul valorilor. Deoarece f(t) = (x, y, z)
_
_
_
2 cos
2
t = x
sin2t = y
2 sint = z
si deoarece pentru x (, 2) (2, +)
sau y (, 1) (1, +) sau z (, 2) (2, +), sistemul nu are solut ii, rezulta ca funct ia f nu este
surjectiva si deci nici bijectiva.
b) Matricea Jacobiana a funct iei f este
[J(f)] =
4 cos t (sin t)
2 cos 2t
2 cos t
2 sin2t
2 cos 2t
2 cos t
.
- 134-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Deoarece pentru t R, avem (2 sin2t)
2
+ (2 cos 2t)
2
= 4 ,= 0, rezulta rang[J(f)] = 1, deci f este imersie.
Evident, f nu este nici submersie (rang[J(f)] = 1 ,= 3), nici difeomorsm.
3. a) Pentru (u, v), (s, t) R
2
, avem f(u, v) = f(s, t)
_
v = s +t u
u
2
u(s +t) +st = 0
, n care a doua ecuat ie a
sistemului are solut iile posibile (u, v) = (s, t) sau (u, v) = (t, s), ceea ce indica simetria funct iei f n variabilele
u, v. Deoarece (u, v) R
2
, f(u, v) = f(v, u), rezulta ca f nu este injectiva (de exemplu, f(0, 1) = f(1, 0) =
(1, 0)); f nu este nici bijectiva. Pe de alta parte, avem
f(u, v) = (x, y)
_
v = x u
u
2
ux +y = 0,
iar a doua ecuat ie admite solut ii reale doar daca avem y x
2
/4. Deci exista perechi (x, y) R
2
care nu au
preimagine prin f; prin urmare f nu este surjectiva. Pentru (x, y) = (0, 1) obt inem
f(u, v) = (0, 1)
_
u +v = 0
uv = 1
u
2
= 1,
deci f
1
(0, 1) = . De asemenea, condit ia (x, y) Im f conduce la inegalitatea de mai sus, y x
2
/4. Prin
urmare, Im f = (x, y) R
2
[ y x
2
/4.
b) Matricea Jacobiana a funct iei f este [J(f)] =
1 2v
3u
2
1
. Avem det[J(f)] = 16vu

2
, deci rang [J(f)] = 2
pentru (u, v) R
2
D, unde D = (u, v)[u
2
v =
1
6
, deci f este si imersie si submersie pe R
2
D. Folosind
teorema funct iilor implicite rezulta ca funct ia f este difeomorsm local, dar ind bijectiva, rezulta f difeomorsm
global pe R
2
D.
4. Notand f
1
(, ) = cos si f
2
(, ) = sin, obt inem matricea Jacobiana a funct iei f:
J(f) =
f
1
f
1
f
2
f
2
cos sin
sin cos
.
Deoarece det[J(f)] = cos
2
+ sin
2
= > 0, (, ) (0, ) [0, 2), folosind teorema funct iei inverse,
rezulta f difeomorsm. Pentru a aa inversa lui f, rezolvam urmatorul sistem n si :
_
cos = x
sin = y

2
(cos
2
+ sin
2
) = x
2
+y
2
=
_
x
2
+y
2
.
Distingem cazurile:
1
o
. x = 0, y > 0 = /2; 2
o
. x = 0, y < 0 = 3/2; 3
o
. x > 0, y 0 = arctg
y
x
; 4
o
.
x < 0 = + arctg
y
x
; 5
o
. x > 0, y < 0 = 2 + arctg
y
x
, deci f
1
(x, y) = (
_
x
2
+y
2
, ), unde
=
_
_
_
k + arctg
y
x
, pentru x ,= 0,
/2, pentru x = 0, y > 0
3/2, pentru x = 0, y < 0,
(9.1)
unde k ia valorile 0, 1 si 2 dupa cum (x, y) se aa respectiv n cadranul I, cadranele II sau III, sau n cadranul
IV.

In concluzie,
f
1
(x, y) = (
_
x
2
+y
2
, ), f
1
: R
2
(0, 0) (0, ) [0, 2),
cu valorile unghiului date de egalitatea (9.1).
5. Aam valoarea parametrului t
0
R pentru care (t
0
) = (1, 1, 1, 3); din aceasta egalitate obt inem
t
4
0
= 1, 1 = 1, t
5
0
= 1, t
6
0
+ 2 = 3,
de unde rezulta t
0
= 1. Vectorul
t
(t
0
) tangent n punctul A la curba are coordonatele (4t
3
0
, 0, 5t
4
0
, 6t
5
0
) =
(4, 0, 5, 6), deci tangenta si hiperplanul normal n punctul A au respectiv ecuat iile
tg,A
:
x11
4
=
x2+1
0
=
x31
5
=
x43
6
H
nor,A
: 4(x
1
1) + 0(x
2
+ 1) + 5(x
3
1) + 6(x
4
3) = 0
4x
1
+ 5x
3
+ 6x
4
27 = 0.
- 135-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

6. Observam ca (t
0
) = (0, 1, 0, 2) implica t
0
= 0. Avem
_
t
(0) = (4t
3
0
, 0, 5t
4
0
, 6t
5
0
) = (0, 0, 0, 0)
tt
(0) = (12t
2
0
, 0, 20t
3
0
, 30t
4
0
) = (0, 0, 0, 0)
ttt
(0) = (24t
0
, 0, 60t
2
0
, 120t
3
0
) = (0, 0, 0, 0)
(iv)
(0) = (24, 0, 120t
0
, 360t
2
0
) = (24, 0, 0, 0) ,= (0, 0, 0, 0),
deci rezulta B punct singular de ordinul 4.

In concluzie, tangenta si hiperplanul normal la curba n punctul
B au respectiv ecuat iile
tg,B
:
x10
24
=
x2+1
0
=
x30
0
=
x42
0

_
_
_
x
2
= 1
x
3
= 0
x
4
= 2
H
nor,B
: 24 (x
1
0) + 0 (x
2
+ 1) + 0 (x
3
0) + 0 (x
4
2) = 0 x
1
= 0.
Din relat ia
t
(t) = 0 rezulta unica solut ie t = 0, deci B este unicul punct singular al curbei.
7. Gasim punctul comun al curbelor rezolvand sistemul (t) = (s), care se rescrie
_
t
2
+ 1 = 2 +s
lnt = s, t = s + 1

_
s
2
+s = 0
lnt = s, t = s + 1

_
s = 0
t = 1,
deci punctul comun al curbelor are coordonatele (1) = (0) = (2, 0, 1). Vectorii tangent i n punctul comun la
cele doua curbe sunt
t
(1) = (2, 1, 1), respectiv
t
(0) = (1, 1, 1), deci avem
(
t
(1),
t
(0)) = arccos

t
(1),
t
(0))
|
t
(1)| |
t
(0)|
= arccos
4
3
2
.
8. Notand x(t) = t 1, y(t) =
t
2
t1
, obt inem
lim
t
x(t) = , lim
t
y(t) = ,
lim
t+
x(t) = , lim
t+
y(t) = ,
si deoarece lim
t
y(t)
x(t)
= lim
t
t
2
(t 1)
2
= 1 = m, rezulta v (1, 1) direct ie asimptotica a curbei pentru
t . Deoarece n = lim
t
(y(t) m x(t)) = lim
t
2t 1
t 1
= 2 rezulta y = x + 2 asimptota a curbei pentru
t .
In punctul de acumulare t = 1 avem

lim
t1
x(t) = 0, lim
t,1
y(t) = , lim
t1
y(t) = +,
deci curba admite pentru t 1 asimptota bilaterala x = 0 (axa Oy).
9. Din ociu: 1pt. a) Conform denit iei, lungimea arcului de curba este
l = ([0, 2]) =
_
2
0
|
t
(t)|dt (0,5 pt.) .
Avem
t
(t) = (a(1 cos t), a sint), deci
|
t
(t)| =
_
a
2
(1 cos t)
2
+a
2
sin
2
t = a
2 2 cos t (0,5 pt.) .

Folosind relat ia cos t = 1 2 sin
2 t
2
, rezulta
l = a
_
2
0
2 2 cos tdt = a
_
2
0
2 2
_
1 2 sin
2
t
2
_
dt (1 pt.) .
- 136-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Dar t [0, 2]
t
2
[0, ] sint 0, deci
l = 2a
_
2
0
sin
t
2
dt = 4a cos
t
2
[
2
0
= 4a(1 1) = 8a (1 pt.) .
b) Originea (0) = (0, 0) nu este un punct regulat al curbei deoarece
t
(0) = 0. Prin urmare vom calcula
abscisa curbilinie corespunzatoare lui t = (1 pt.) . Avem
s(t) =
_
t
|
t
(u)|du = a
_
t
2 2 cos u du = 2a
_
t
sin
u
2
du =
= 4a cos .
u
2
[
t
= 4a cos
t
2
, s : [0, 2] [4a, 4a]
(1 pt.) .
Se observa ca inversa acestei funct ii, t : [4a, 4a] [a, 2] este data de t(s) = 2 arccos(
s
4a
) (2 pt.) .

In
concluzie, parametrizarea normala a curbei este : [4a, 4a] R
2
,
(s) = ( s
1
)(s) = (s
1
(s)) = (2 arccos(
s
4a
)) =
= (a(2 arccos(
s
4a
) sin(2 arccos(
s
4a
))), a(1 cos(2 arccos(
s
4a
))))
(2 pt.) Total: 10pt. .
1. Fie P = (x
1
, . . . , x
n
) R
n
. Sa se arate ca
max[x
i
[, i = 1, . . . , n |P|
2

n max[x
i
[, i = 1, . . . , n.
2. Sa se arate ca pe R
n
nu exista nici o distant a diferent iabila.
3. Fie
P = (x
1
, . . . , x
n
), f(P) = a
1
x
1
1
+. . . +a
n
x
n
n
,
unde
i
> 0, iar
1
, . . . ,
n
este o progresie geometrica cu rat ia r. Sa se calculeze D
v
f(Q) pentru v =
_
1
1
, . . . ,
1
n
_
si Q = (1, . . . , 1).
4. Fie campurile vectoriale

X = x
1
U
1
+. . . +x
n
U
n
si

Y =

X
|
X|
. Sa se determine D
Y pe domeniul maxim
de denit ie.
5. Fie curba : [0, ] R
4
, (t) = (sint, cos
2
t, 5 sint, 13 cos
2
t). Sa se arate ca este nchisa, iar prelungirea
ei : R R
4
este periodica.
6. Fie curba : R R
4
, (t) = (sint, 1 +cos
2
t, sint +cos
2
t, sin
2
t). Sa se arate ca punctul
_
4
_
este regulat,
iar tangenta la curba n acest punct este perpendiculara pe dreapta de direct ie

d = (1, 1,
2 2, 1). Sa se
determine hiperplanul normal la n punctul
_
4
_
.
7. Fie

Y un camp vectorial pe curba (t) = (sint, 1 + cos t, sint + cos
2
t, sin
2
t).

In ecare dintre cazurile
urmatoare, sa se exprime

Y n forma

Y = y
1
e
1
+y
2
e
2
+y
3
e
3
+y
4
e
4
.
1)

Y (t) este vectorul de origine n (t) si cu extremitatea n originea lui R
4
.
2)

Y (t) =
t
(t)
tt
(t).
3)

Y (t) are lungimea unu si este perpendicular pe
t
(t),
tt
(t) si pe
ttt
(t).
4)

Y este vectorul cu originea n (t) si cu extremitatea n (t +).
8. Sa se cerceteze ramurile innite si sa se determine asimptotele curbelor (daca exista)
1) = (x, y) : (R1) R
2
, x(t) =
t
3
+ 2
t
3
1
y(t) =
3t
t
3
1
;
- 137-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

2) = (x, y) : R R
2
, x(t) =
2 +t
2
1 +t
2
, y(t) =
t
3
1 +t
2
.
9. Consideram curba
= (R1, 1 R
5
, (t) =
_
1
t 1
,
2t
t
2
1
,
t
2
+ 1
t
2
1
,
2
t + 1
,
t
t + 1
_
.
a) Sa se arate ca punctul (1, 0, 1, 2, 0) se aa pe curba si sa se determine tangenta si hiperplanul normal la
curba n acest punct.
b) Sa se cerceteze ramurile innite ale curbei si sa se determine asimptotele (daca acestea exista).
- 138-
MB.10.Curbe plane
Cuvinte cheie: drum parametrizat, tangenta, normala, curbura, cerc os-
culator, versor tangent, reperul si formulele Frenet, versorul tangent, ver-
sorul normal, evoluta unei curbe plane, nfasuratoarea, curbe date prin
ecuat ie carteziana, curbe date prin ecua
tie polara, reperul polar, raza de

curbura, punct de inexiune, punct de ntoarcere de spet a a doua, punct
dublu.
10.1 Tangenta si normala unei curbe plane
Raportam planul la reperul natural si consideram curba (drumul parametrizat)
: I R
2
, (t) = (x(t), y(t)).
Fie P = (t) un punct regulat al curbei. Se stie (2) ca dreapta care trece prin P si are ca vector director pe

t
(t) se numeste tangenta la curba n P. Deoarece suntemn plan, hiperplanul normal se reduce la o dreapta,
numita normala curbei.
1.1. Denit ie. Dreapta care trece prin punctul regulat P = (t) si este perpendiculara pe
t
(t) se numeste
normala curbei n punctul P.

Intr-un punct regulat xat, P = (t), tangenta si normala la curba au
respectiv ecuat iile:
x x(t)
x
t
(t)
=
y y(t)
y
t
(t)
,
(x x(t))x
t
(t) + (y y(t))y
t
(t) = 0.
Daca P = (t) este un punct singular de ordinul m, atunci dreapta care trece prin P si are ca vector director
pe
(m)
(t) se numeste tangenta curbei n punctul P.
2.2. Denit ie. Fie P = (t) un punct singular de ordinul m pentru curba . Dreapta care trece prin
punctul P si este perpendiculara pe
(m)
(t) se numeste normala curbei n punctul P.
Intr-un punct singular de ordinul m, P = (t), tangenta si normala la curba au respectiv ecuat iile
x x(t)
x
(m)
(t)
=
y y(t)
y
(m)
(t)
,
(x x(t))x
(m)
(t) + (y y(t))y
(m)
(t) = 0.
3.3. Observat ie. Segmentul de pe tangenta (normala) determinat de punctul de pe curba si de intersect ia
acestei tangente (normale) cu Ox, se numeste segment tangenta (normala). Proiect ia acestui segment pe Ox
139
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

se numeste subtangenta (subnormala) (g. 120, PT-segment tangenta, PN-segment normala, ST-subtangenta,
SN-subnormala).
Fig. 120
10.2 Curbe denite prin ecuat ii carteziene implicite
Curbele plane pot introduse pornind de la funct ii diferent iabile de tipul f : R
2
R, (x, y) f(x, y).
Deoarece
J(f) =
_
f
x
,
f
y
_
,
punctele critice ale funct iei f (daca exist a!) se aa rezolvand sistemul:
f
x
(x, y) = 0,
f
y
(x, y) = 0.
Punctele n care cel put in una dintre aceste derivate nu se anuleaza sunt puncte regulate.
Mult imea
C = f
1
(c) = (x, y) [ (x, y) R
2
, f(x, y) = c, c = xat
se numeste mult ime de nivel constant c sau mult ime de ecuat ie carteziana implicita f(x, y) = c. Pe scurt se
scrie
C : f(x, y) = c.
Precizam ca n general C cont ine atat puncte regulate cat si puncte critice ale lui f.
Fie (x
0
, y
0
) C. Mult imea tuturor punctelor din C a caror distant a fat a de (x
0
, y
0
) este mai mica decat un
numar > 0 se numeste vecinatate a lui (x
0
, y
0
) in C.
4.1. Teorema. Daca o solut ie (x
0
, y
0
) a ecuat iei f(x, y) = c este un punct regulat al funct iei f, atunci
exista o vecinatate a acestui punct n care ecuat ia f(x, y) = c deneste o curba simpla si regulata (vezi g. 121).
Fig. 121
Demonstrat ie. Se subnt elege ca C nu este vida. Ipoteza ca P(x
0
, y
0
) este un punct regulat asigura ca n
P, cel put in una dintre derivatele
f
x
,
f
y
nu se anuleaza. Fie
f
y
(P) ,= 0. Teorema funct iei implicite denita
de o ecuat ie de forma f(x, y) = c arata ca exista o vecinatate I a lui x
0
n R si o funct ie diferent iabila x y(x)
astfel ncat pentru orice x I sa avem
f(x, y(x)) = c,
dy
dx
=
f
x
f
y
.
- 140-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Rezulta ca port iunea din C din vecinatatea punctului P este reprezentata de gracul funct iei x y(x) sau de
imaginea aplicat iei : I C, (t) = (t, y(t)) si deci aceasta port iune este o curba simpla si regulata.
In general, mult imea Cpunctele critice ale lui f consta din arce simple si regulate. Daca mult imea
punctelor critice ale lui f care sunt incluse n C nu este prea ciudata, atunci C : f(x, y) = c se numeste curba
de ecuat ie carteziana implicita f(x, y) = c.
Daca f(x, y) este un polinom de gradul n, atunci curba C se numeste curba algebrica de gradul n.

In
particular avem urmatoarele denumiri: curbe algebrice de gradul unu (drepte), curbe algebrice de gradul doi
(conice), curbe algebrice de gradul trei (cubice), curbe algebrice de gradul patru (cuartice) etc.
Reprezentarea analitica explicita a unei curbe plane este:
C : y = y(x), x J R (10.1)
2.2. Tangenta. Fie P(x
0
, y
0
) un punct regulat al curbei C. Tangenta la curba C n punctul P are ecuat ia
(x x
0
)
f
x
(x
0
, y
0
) + (y y
0
)
f
y
(x
0
, y
0
) = 0,
iar normala la curba C n punctul P are ecuat ia
x x
0
f
x
(x
0
, y
0
)
=
y y
0
f
y
(x
0
, y
0
)
.
Pentru o curba plana reprezentata explicit prin C : y = y(x) tangenta n punctul regulat P(x
0
, y
0
) are ecuat ia
y y
o
= y
t
(x
0
)(x x
0
),
iar normala n P este:
y y
0
=
1
y
t
(x
0
)
(x x
0
).
3.3. Observat ii
1)
In situat ii concrete curba C poate data printr-o ecuat ie si prin inecuat ii n x, y care precizeaza o anumita
port iune din plan.
2) Reprezentarea curbei C (sau a unei port iuni din C) n forma (t) = (x(t), y(t)), se poate face prin
intermediul teoremei 2.1 sau prin articii de calcul.
Fie (I) R
2
traiectoria unui punct material n miscare si f(x, y) = c ecuat ia carteziana implicita a lui
(I). Aceasta ecuat ie nu descrie faptul c a (I) poate parcursa de mai multe ori. De aceea n problemele n
care drumul parcurs este esent ial se prefera informat ia mai bogata data de funct ia
: I R
2
.
3) Fie curba : I R
2
, (t) = (x(t), y(t)).

In general trecerea de la reprezentarea parametrica la
reprezentarea carteziana explicita se poate face numai local.

Intr-adevar, daca x
t
(t
0
) ,= 0 atunci teorema
funct iei inverse arata ca n vecinatatea punctului x
0
= x(t
0
) restrict ia lui x = x(t) admite inversa t = t(x).
Astfel restrict ia lui y = y(t) apare ca o funct ie compusa de tipul
y = y(t(x)).
4)

In general daca exista o funct ie f astfel ncat
f(x(t), y(t)) = c, t I,
atunci f(x, y) = c este ecuat ia carteziana implicita a curbei
(t) = (x(t), y(t)), t I.
- 141-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

5) Fie C : f(x, y) = c o curba regulata. Gradientul f =
f
x
i +
f
y
j, denit pe C, este un camp vectorial

normal la C.
2.4. Exemple.
1) Dreapta. Ecuat ia cartezina implicita a unei drepte din plan este ax+by+c = 0, iar ecuat iile parametrice
ale unei drepte sunt x = x
0
+lt, y = y
0
+mt, t R.
2) Cercul. Cercul de raza r si cu centrul in (x
0
, y
0
) are ecuat ia carteziana implicita (xx
0
)
2
+(yy
0
)
2
= r
2
.
Obisnuit cercul se reprezinta prin ecuat iile parametrice y = x
0
+r cos t, y = y
0
+r sint, t [0, 2).
3) Elipsa are ecuat ia carteziana implicita (canonica)
x
2
a
2
+
y
2
b
2
1 = 0. Ea se poate parametriza n forma
x = a cos t, y = b sint, t [0, 2).
4) Hiperbola are ecuat ia carteziana implicita (canonica)
x
2
a
2

y
2
b
2
1 = 0. Ramura din dreapta a hiperbolei
se poate reprezenta prin
x = acht, y = bsht, t R.
5) Parabola are ecuat ia carteziana (canonica) x =
y
2
2p
. De aceea ea se poate parametriza in forma
x =
t
2
2p
, y = t, t R.
10.3 Forma unei curbe in vecinatatea unui punct al sau
Fie curba : I R
n
si P un punct din (I). Mult imea tuturor punctelor din (I) a caror distant a fat a de P
este mai mica decat un numar > 0 se numeste vecinatate a lui P in (I).
Fie : I R
2
o curba din plan, ipoteza care va subnt eleasa n cele ce urmeaza. Consideram un punct
particular P (I) asa ca (t) = P si cercetam care este aspectul curbei n vecinatatea lui P.

In particular
cercetam care este pozit ia curbei n raport cu tangenta n acest punct.
Pentru un h din vecinatatea lui zero, punctul Q = (t +h), t +h I, este n vecinatatea punctului P. De
aceea putem folosi formula Taylor
(t +h) = (t) +
h
1!

t
(t) +
h
2
2!

tt
(t) +. . . +
h
n
n!
[
(n)
(t) + (h)]
cu lim
h0
(h) = 0. Evident, avem
PQ = (t +h) (t).
Vom face studiul urmarind doua cazuri: cazul n care P este un punct regulat si cazul n care P este singular.
a) P este un punct regulat.
Prin ipoteza n P avem
t
(t) ,=
0 si tangenta n P este denita de punctul P si de vectorul

t
(t).
3.1. Presupunem ca
t
(t) si
tt
(t) determina o baza n T
P
R
2
. Formula Taylor de ordinul doi da
PQ = h
t
(t) +
h
2
2

tt
(t) +
h
2
2
(h), lim
h0
(h) =
0.
Astfel pentru [h[ sucient de mic, perechea
_
h,
h
2
2
_
constituie cu aproximat ie coordonatele vectorului

PQ
fat a de baza
t
(t),
tt
(t). Daca h trece prin zero, atunci prima coordonata isi schimba semnul, iar a doua si-l
pastreaza. De aceea arcul se aa n semiplanul ce cont ine pe
tt
(t) si traverseaza n P dreapta determinata de
P si de
tt
(t). T inand cont ca dreapta determinata de P si
t
(t) este tangenta la n P, deducem ca arcul are
aspectul din g.122.
- 142-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Fig. 122
3.2. Presupunem ca
tt
(t) este coliniar cu
t
(t) si ca
t
(t) mpreuna cu
ttt
(t) constituie o baza n T
P
R
2
.
Prin ipoteza r R asa ca
tt
(t) = r
t
(t). Astfel formula Taylor de ordinul trei da
PQ =
_
h +r
h
2
2
_

t
(t) +
h
3
6

ttt
(t) +
h
3
6
(h), lim
h0
(h) =
0.
Pentru [ h [ sucient de mic h + r
h
2
2
h, iar
_
h,
h
3
6
_
constituie cu aproximat ie coordonatele lui

PQ n
baza
t
(t),
ttt
(t). Daca h trece prin zero, atunci ambele coordonate si schimba semnul. De aceea, la trecerea
prin P, punctul Q traverseaza si tangenta si dreapta denita de P si
ttt
(t). Astfel, n vecinatatea lui P, curba
are aspectul din g.123, iar P se numeste punct de inexiune.
Fig. 123
3.3. Sa generalizam situat iile anterioare. Presupunem ca derivatele de ordinele 2, 3, . . . , n1, sunt coliniare
cu
t
(t), iar
t
(t) si
(n)
P
R
2
.
Deoarece k, 1 < k < n, r
k
R astfel ncat
(k)
(t) = r
k

t
(t), formula Taylor de ordinul n da
PQ =
_
h +r
2
h
2
2
+. . . +r
n1
h
n1
(n 1)!
_

t
(t) +
h
n
n!

(n)
(t) +
h
n
n!
(h),
lim
h0
(h) =
0.
De aceea pentru [ h [ sucient de mic, perechea
_
h,
h
n
n!
_
realizeaza cu aproximat ie coordonatele lui

PQ n
raport cu baza
t
(t),
(n)
(t).
Rezulta ca n vecinatatea lui P avem: daca n este par, atunci curba are aspectul din g.124; daca n impar,
atunci curba are aspectul din g.123.
3.4. Observat ii.
1) Fie P = (t) un punct regulat al unei curbe . Daca toate derivatele de ordinul 2, 3, . . . , n sunt coliniare
cu
t
(t), n particular daca toate sunt nule, atunci nu putem preciza pozit ia curbei n raport cu tangenta n P
cu ajutorul acestor derivate. Tot ce putem spune este ca n vecinatatea lui P abaterea curbei de la tangenta
este mica.
2) Forma unei curbe C : f(x, y) = c n vecinatatea unui punct regulat (x
0
, y
0
) este data de forma gracului
funct iei x y(x) n vecinatatea lui x
0
.
b) P este un punct singular
Prin ipoteza, n P = (t) avem
t
(t) =
0.
3.5. Presupunem ca
tt
(t) si
ttt
(t) determina o baza in T
P
R
2
.

In acest caz tangenta este determinata de
P si de
tt
(t). Formula Taylor de ordinul trei arata ca
PQ =
h
2
2

tt
(t) +
h
3
6

ttt
(t) +
h
3
6
(h), lim
h0
(h) =
0.
- 143-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE
In vecinatatea lui h = 0, cuplul

_
h
2
2
,
h
3
6
_
constituie cu aproximat ie coordonatele vectorului

PQ. Prima
coordonata
h
2
2
ind pozitiva, arcul apart ine semiplanului marginit de dreapta denita de P si
ttt
(t) si care
cont ine pe
tt
(t). A doua coordonata
h
3
6
isi schimba semnul cand h trece prin zero. Astfel, n P, arcul
traverseaza tangenta. Se zice ca P este un punct de ntoarcere de prima spet a (g.124).
Fig. 124
3.6. Presupunem ca
ttt
(t) este coliniar cu
tt
(t) si ca
tt
(t) si
(4)
(t) formeaza o baza in T
P
R
2
.

In acest
caz tangenta n P este denita de P si de
tt
(t). Deoarece prin ipoteza r R asa ca
ttt
(t) = r
tt
(t), formula
Taylor de ordinul patru da
PQ =
_
h
2
2
+r
h
3
6
_

ttt
(t) +
h
4
24

(4)
(t) +
h
4
24
(h), lim
h0
(h) =
0.
Astfel pentru [ h [ sucient de mic, perechea
_
h
2
2
,
h
4
24
_
reprezinta cu aproxi-mat ie coordonatele lui

PQ n
raport cu baza
tt
(t),
(4)
(t). Deoarece ambele coordonate sunt pozitive, curba trebuie sa arate ca n g.125 (o
ramura pentru h negativ, o ramura pentru h pozitiv).

In acest caz se spune ca P este un punct de ntoarcere
de spet a a doua.
Fig. 125
3.7. Generalizand situat iile anterioare presupunem

t
(t) = . . . =
(m1)
(t) =
0,
(m)
(t) ,=
0.
De asemenea presupunem ca derivatele de ordinul m+1, m+2, . . . , n 1 sunt coliniare cu
(m)
(t) iar
(m)
(t)
mpreuna cu
(n)
P
R
2
. Deoarece prin ipoteza, k, m < k < n, r
k
R asa ca

(k)
(t) = r
km

(m)
(t),
formula Taylor de ordinul n da
PQ =
_
h
m
m!
+r
1
h
m+1
(m+ 1)!
+. . . +r
n1
h
n1
(n 1)!
_

(m)
(t) +
h
n
n!
[
(n)
(t) +(h)],
lim
h0
(h) =
0.
Pentru [ h [ sucient de mic,
_
h
m
m!
,
h
n
n!
_
constituie cu aproximat ie coordonatele lui

PQ n baza aleasa de
noi. De aceea situat iile din punctul singular P se pot rezuma n tabelul
- 144-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

m n Forma curbei
impar par gura 122
impar gura 123
par impar gura 124
par gura 125
3.8. Observat ii
1) Daca n punctul singular P nu sunt ndeplinite condit iile din 3.7, atunci nu putem preciza care este forma
curbei n vecinatatea acestui punct cu ajutorul accelerat iilor.
2) Fie mult imea de nivel constant C : f(x, y) = c si (x
0
, y
0
) C un punct critic al lui f n care hessiana lui
f nu este identic nula. Daca detd
2
f(x
0
, y
0
) > 0, atunci (x
0
, y
0
) este un punct izolat n C (vezi g. 126, a); daca
det d
2
f(x
0
, y
0
) < 0, atunci (x
0
, y
0
) este un punct dublu pentru C (g.126. b); daca det d
2
f(x
0
, y
0
) = 0, atunci
(x
0
, y
0
) este un punct de ntoarcere pentru C (g.126, c).

Intr-un punct dublu sau de ntoarcere direct iile (l, m)
ale tangentelor la C sunt date de
l
2
2
f
x
2
(x
0
, y
0
) + 2lm

2
f
xy
(x
0
, y
0
) +m
2
2
f
y
2
(x
0
, y
0
) = 0.
Fig. 126
Punctul izolat si punctul dublu n C sunt puncte critice izolate pentru f.
10.4 Trasarea curbelor plane
Fie : I R
2
, (t) = (x(t), y(t)) o curba plana. Pentru a desena imaginea (I) R
2
n raport cu reperul
cartezian xOy este necesar sa se urmareasca urmatorii pasi:
4.1. Stabilirea domeniului de denit ie I, precizarea punctelor de acumulare ce nu apart in lui I si calculul
limitelor funct iilor t x(t), t y(t) n aceste puncte. Precizarea punctelor asimptotice (daca exista!).
4.2. Intersect ii cu axele.
4.3. Se cerceteaza simetriile lui (I). Daca t I, t
t
I astfel ncat (1) x(t
t
) = x(t), y(t
t
) = y(t), (2)
x(t
t
) = x(t), y(t
t
) = y(t), (3) x(t
t
) = x(t), y(t
t
) = y(t), (4) x(t
t
) = y(t), y(t
t
) = x(t) etc, atunci curba
este respectiv simetrica fat a de (1) axa Ox, (2) axa Oy, (3) origine, (4) prima bisectoare etc. Se observa ca
sistemele (1), (2), si (3) cont in ca un caz particular studiul paritat ii si imparitat ii funct iilor t x(t), t y(t).
Daca r R astfel ncat, t I, punctul (r t) se deduce din (t) printr-o simetrie (n raport cu un punct
sau o dreapta), atunci rezulta t
t
= r t ceea ce este echivalent cu
t +t
t
2
=
r
2
. Astfel t si t
t
sunt simetrice n R
fat a de
r
2
.

In acest caz trasam port iunea din (I) corespunzatoare lui I [r/2, ), iar restul se completeaza
prin simetrie.
Daca
_
1
t
_
se duce din (t) printr-o simetrie, atunci rezulta t
t
=
1
t
sau tt
t
= 1.

In acest caz trasam
port iunea din (I) corespunzatoare lui I ([1, 0) (0, 1]), iar restul se completeaza prin simetrie.
4.4. Stabilirea punctelor regulate. Dintre punctele regulate trebuie precizate punctele de inexiune si
punctele n care
(n)
, n = 2, 3, . . . sunt coliniari cu
t
.
Stabilirea punctelor singulare (cand exista!) si a tangentelor n aceste puncte. Dintre acestea trebuie
precizate punctele de inexiune, punctele de ntoarcere, punctele singulare de ordinul n n care
(m)
, m =
n + 1, n + 2, . . . sunt coliniari cu
(n)
,=
0 si punctele singulare n care

(k)
=
0, k = 1, 2, . . .
- 145-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

4.5. Determinarea punctelor multiple si a tangentelor n aceste puncte. Daca sistemul t
1
,= t
2
, x(t
1
) =
x(t
2
), y(t
1
) = y(t
2
) este compatibil (determinat sau nedeterminat), atunci solut iile sale dau punctele multiple.
Daca sistemul este incompatibil, atunci curba are numai puncte simple. Daca cel put in una dintre componentele
funct iei este injectiva, atunci este injectiva.
4.6. Se cerceteaza daca este o curba periodica, adica T > 0, (t + T) = (t), t I. Daca este
periodica, de perioada T, atunci este sucient sa consideram restrict ia : [0, T] R
2
.
Din faptul ca este o curba periodic a rezulta ca t x(t), t y(t) sunt periodice avand eventual alte
perioade decat . Daca t x(t) este periodica si are perioada T
1
, t y(t) este periodica si are perioada T
2
,
iar
T
1
T
2
=
p
q
Q, p, q N
, atunci este periodica si are perioada T = qT

1
= pT
2
.
4.7. Alcatuirea tabelului de variat ie pentru funct iile t x(t), t y(t).
4.8. Stabilirea ramurilor innite si a asimptotelor (daca exista!). Putem ntalni situat iile:
1) lim
tt0
x(t) = , lim
tt0
y(t) = b.

In acest caz asimptota are ecuat ia y = b. Pentru a decide pozit ia ramurii
fat a de asimptota, din tabel se citeste semnul lui y(t) b n vecinatatea lui t
0
.
2) lim
tt0
x(t) = a, lim
tt0
y(t) = .

In acest caz asimptota are ecuat ia x = a.
3) lim
tt0
x(t) = , lim
tt0
y(t) = .
Daca lim
tt0
y(t)
x(t)
= 0, atunci (1, 0) este direct ie asimptotica. Curba nu admite asimptota (ramura parabolica).
Daca lim
tt0
x(t)
y(t)
= 0, atunci (0, 1) este direct ie asimptotica. Curba nu admite asimptota (ramura parabolica).
Daca lim
tt0
y(t)
x(t)
= m, atunci (1, m) este direct ie asimptotica. Daca, lim
tt0
(y(t) mx(t)) = n, atunci curba
admite asimptota y = mx + n. Daca lim
tt0
(y(t) mx(t)) = , atunci curba nu admite asimptota (ramura
parabolica).
4.9. Exemplu
Curba de ecuat ie x
3
+y
3
3axy = 0, a > 0, se numeste foliul lui Descartes.
a) Sa se gaseasca o reprezentare parametrica a curbei.
b) Sa se construiasca aceasta curba.
Solut ie.
a) Axa Oy taie curba n origine. Intersectam cu dreapta y = tx.

Inlocuind n ecuat ia curbei obt inem
x
2
(x +t
3
x 3at) = 0. Mai ntai avem x
2
= 0, ceea ce corespunde punctului dublu (0, 0). Apoi, pentru t ,= 1,
gasim
x =
3at
1 +t
3
, y =
3at
2
1 +t
3
.
b) Pentru a construi curba, parcurgem urmatorii pasi:
1) Domeniul de denit ie. Simetrii. Se vede ca t (, 1) (1, ).

In punctele de acumulare care
nu fac parte din domeniul de denit ie trebuie sa calculam limite. Astfel avem:
lim
t
x(t) = 0, lim
t,1
x(t) = , lim
t1
x(t) =
lim
t
y(t) = 0, lim
t,1
y(t) = , lim
t1
y(t) = .
Observam ca O(0, 0) este punct asimptotic atat pentru t cat si pentru t . Acest punct se
confunda cu punctul obisnuit t = 0.
Sistemul
_
_
3at
t
1 +t
t3
=
3at
2
1 +t
3
3at
t2
1 +t
t3
=
3at
1 +t
3
- 146-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

este compatibil nedeterminat deoarece este satisfacut pentru orice t si t
t
din relat ia tt
t
= 1. Astfel curba este
simetrica fat a de prima bisectoare. De aceea este sucient sa construim port iunea t (1, 0) (0, 1], iar restul
sa completam prin simetrie.
2) Puncte regulate. Puncte singulare. Avem
x
t
=
3a 6at
3
(1 +t
3
)
2
, y
t
=
6at 3at
4
(1 +t
3
)
2
.
Din x
t
= 0 gasim t =
1
3
2
. Din y
t
= 0 deducem t
1
= 0, t
2
=
3
2. Aceasta nseamna ca foliul lui Descartes este

o curba regulata.
3) Puncte multiple.
Avand n vedere semnicat ia lui t (panta unei drepte), t si t dau acelasi punct (0, 0) pe curba
(punct asimptotic) care corespunde intersect iei curbei cu axa Oy(x = 0). Pe de alta parte t = 0 da punctul
(0, 0). Astfel originea este punct dublu.
Sistemul _
_
t
1
,= t
2
3at
1
1 +t
3
1
=
3at
2
1 +t
3
2
3at
2
1
1 +t
3
1
=
3at
2
2
1 +t
3
2
arata ca nu mai avem si alte puncte multiple.
Tangentele n O(0, 0) sunt axele Ox si Oy.
4) Tabelul de variat ie pentru x(t) si y(t)
1 0 1/
3
2
3
2 +
x
t
+ [ + 0
x 0 [ 0 a
3
4 a
3
2 0
y
t
[ 0 + + 0
y 0 [ 0 a
3
2 a
3
4 0
5) Ramuri innite. Asimptote.
Pentru t 1 si t 1 avem ramuri innite. Deoarece
lim
t1
y(t)
x(t)
= 1,
rezulta ca ambele ramuri innite admit direct ia asimptotica (1, 1). Pe de alta parte
lim
t1
(y(t) +x(t)) = lim
t1
3at
1 +t
2
t
= a
si astfel avem asimptota oblica y +x +a = 0.
6) Trasarea curbei (g.127).
Fig. 127
- 147-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

10.5 Formule Frenet n plan
Fie : J R
2
, (s) = (x(s), y(s)) o curba cu viteza unu. Versorul tangent este

T(s) =

t
(s) = (x
t
(s), y
t
(s)),
iar versorul normal

N(s) este denit prin rotirea lui

T(s) cu /2 (g.128). Astfel,

N(s) = (y
t
(s), x
t
(s)) si
apare reperul ortonormat mobil
T,

N numit reper Frenet.
Fig. 128
Deoarece
T,

T) = 1, rezulta
T
t
,

T) = 0 si deci

T
t
= (x
tt
, y
tt
) este perpendicular pe

T. Cum avem si

N
T
rezulta ca

T
t
si

N sunt coliniari. Funct ia s k(s) denita prin ecuat ia Frenet (condit ie de coliniaritate)
T
t
= k

N
se numeste curbura lui . Pentru curbele din plan, k(s) poate negativ, nul sau pozitiv si semnul sau arata
cum se ncovoaie (J).
5.1. Teorema. Daca : J R
2
este o curba cu viteza unu care are curbura k, atunci
a) sunt satisfacute formulele Frenet:

T
t
= k

N,

N
t
= k
T;
b) expresia curburii este k =
d
ds
, unde este unghiul care da panta tangentei lui n punctul curent.
Demonstrat ie. a) Exprimam vectorul

N
t
n raport cu reperul ortonormat
T,

N, adica
N
t
= (
N
t
,

T)
T +
N
t
,

N)
N.
Derivand n
N,

N) = 1 gasim
N
t
,

N) = 0 si derivand n
N,

T) = 0 deducem
N
t
,

T) =
N,

T
t
) = k.
b) Folosim g.129 si observat ia ca

T = cos + sin si deci

N = sin
i +cos
j. Prin urmare

T
t
=
d
ds
N,
adica k =
d
ds
.
5.2. Teorema. Curbura k determina pe abstract ie facand de pozit ia sa n plan (de o izometrie).
Fig. 129
Demonstrat ie. T inand cont de teorema 5.1 avem
d
ds
= k(s) si deci =
0
+
_
s
s0
k(s)ds,
unde
0
este unghiul pe care-l face tangenta la curba cautata n punctul s = s
0
cu axa Ox. Pe de alta parte
dx
ds
= cos ,
dy
ds
= sin
si astfel
x = x
0
+
_
s
s0
cos ds, y = y
0
+
_
s
s0
sinds,
unde (x
0
, y
0
) este punctul corespunzator lui s = s
0
.
- 148-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Constantele
0
, x
0
, y
0
depind de alegerea axelor de coordonate. Notand
x
t
=
_
s
s0
cos ds, y
t
=
_
s
s0
sinds, =
_
s
s0
k(s)ds
observam ca
_
x = x
0
+x
t
cos
0
y
t
sin
0
y = y
0
+x
t
sin
0
+y
t
cos
0
si deci
0
determina o rotat ie, iar (x
0
, y
0
) determina o translat ie.
Daca
0
= 0, x
0
= y
0
= 0, atunci punctul de la care se masoara abscisele curbilinii coincide cu originea
coordonatelor, iar sensul tangentei n acest punct coincide cu sensul lui Ox.
5.3. Teorema. Daca (t) = (x(t), y(t)), t I este o curba regulata din plan, atunci curbura are expresia
k =

tt
, (
t
))
[[
t
[[
3
=
x
t
y
tt
x
tt
y
t
(x
t2
+y
t2
)
3/2
,
unde am notat [[w[[ =
_
w, w) si este operatorul rotat iei de unghi

2
, adica (t
1
, t
2
) = (t
2
, t
1
), iar
t
nseamna derivata n raport cu t.

Funct ia
1
[ k [
: It [ t I, k(t) = 0 (0, ) se numeste raza de curbura.
Demonstrat ie. Avem
t
= v
T, (
t
) = v(
T) = v

N,
tt
=
dv
dt
T + kv
2

N si deci
tt
, (
t
)) = kv
3
.
Evident am t inut seama ca rotat ia este o funct ie liniara.
Pentru o curba plana C : y = y(x), reprezentata explicit, curbura are expresia
k =
y
tt
(1 +y
t2
)
3/2
.
10.6 Not iuni de teoria contactului a doua curbe
6.1. Teorema. Curbele
1
: y = f
1
(x),
2
: y = f
2
(x) au n punctul comun M
0
(x
0
, y
0
) un contact de ordinul
m daca si numai daca
f
(k)
1
(x
0
) = f
(k)
2
(x
0
), k = 0, 1, . . . , m,
f
(m+1)
1
(x
0
) ,= f
(m+1)
2
(x
0
).
Demonstrat ie. Curbele
1
si
2
au n M
0
un contact de ordinul m daca si numai daca ecuat ia f
1
(x)
f
2
(x) = 0 admite pe x
0
drept radacina multipla de ordinul m+ 1, adica daca si numai daca
f
(k)
1
(x
0
) f
(k)
2
(x
0
) = 0, k = 0, 1, . . . , m,
f
(m+1)
1
(x
0
) f
(m+1)
2
(x
0
) ,= 0.
6.2. Teorema. Curbele
1
: x = x(t), y = y(t), C : f(x, y) = 0 au n punctul comun regulat t
0

M
0
(x
0
, y
0
) un contact de ordinul m daca si numai daca funct ia compusa t (t) = f(x(t), y(t)) satisface
(k)
(t
0
) = 0, k = 0, 1, . . . , m;
(m+1)
(t
0
) ,= 0.
Demonstrat ie. Putem presupune
f
y
(x
0
, y
0
) ,= 0. Atunci C este reprezentata ntr-o vecinatate a lui
(x
0
, y
0
) de arcul simplu si regulat : x = x, y = y(x), x I. Restrangand eventual pe I reparametrizam pe
prin x = x(t) si gasim
2
: x = x(t), y = y(x(t)) = u(t).
- 149-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Deoarece f(x(t), u(t)) = 0 este o identitate ntr-o vecinatate a lui t
0
, prin derivare deducem identitat ile:
()
_

x
dx
dt
+

u
du
dt
_
(k)
f(x(t), u(t)) = 0, k 1.
In particular acestea sunt adevarate pentru t = t

0
.
Presupunem ca
1
si
2
au n t
0
M
0
(x
0
, y
0
) un contact de ordinul m, adica
()
d
k
y(t)
dt
k
t=t0
=
d
k
u(t)
dt
k
t=t0
, k = 0, 1, . . . , m,
d
m+1
y(t)
dt
m+1
t=t0
,=
d
m+1
u(t)
dt
m+1
t=t0
.
Din (**) si (*) rezulta ca funct ia t (t) = f(x(t), y(t)) satisface
( )
(k)
(t
0
) =
_

x
dx
dt
+

y
dy
dt
_
(k)
f(x(t), y(t))[
t=t0
= 0
(m+1)
(t
0
) =
_

x
dx
dt
+

y
dy
dt
_
(m+1)
f(x(t), y(t))[
t=t0
,= 0
Reciproc, relat iile (***) si (*) implica pe (**), adica
1
si
2
au n t
0
M
0
(x
0
, y
0
) un contact de ordinul m.
6.3. Curbe osculatoare. Fie
1
: x = x(t), y = y(t), t I o curba xata si e C
a
: f(x, y; a
1
, a
2
, . . . , a
m+1
) =
0 o familie de curbe care depind de m+ 1 parametri sau de parametrul vector a = (a
1
, . . . , a
m+1
), unde f este
o funct ie diferent iabila de m+ 3 variabile.
Se pune problema sa determinam din familia C
a
o curba care sa aiba cu
1
, ntr-un punct regulat dat, un
contact de ordinul m, adica m+1 puncte confundate. Aceasta curba se numeste curba osculatoare a curbei
1
.
Problema gasirii curbei osculatore se rezolva prin nlocuirea lui x(t) si y(t) n f, aplicarea teoremei 11.2 si
gasirea celor m+ 1 necunoscute a
i
ce determina curba osculatoare. Daca n punctul considerat curba obt inuta
are cel put in un contact de ordinul m+ 1 cu
1
, atunci ea se numeste supraosculatoare.
Deoarece curba osculatoare a unei curbe
1
este de fapt pozit ia limita a unei curbe din familia C
a
care trece
prin m+1 puncte ale lui
1
, atunci cand aceste puncte tind de-a lungul lui
1
catre punctul dat init ial, putem
arma ca:
a) daca m = 2k + 1, atunci curba osculatoare nu traverseaza pe
1
n punctul regulat M
0
(g.130),
Fig. 130
b) daca m = 2k, atunci curba osculatoare traverseaza pe
1
n punctul regulat M
0
(g.131).
Fig. 131
- 150-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

6.4. Exemple.
1) Dreapta osculatoare. Dreptele din plan ax +by +c = 0 formeaza o familie de curbe cu doi parametri
esent iali. De aceea, ind data o curba : I R
2
se poate determina, ntr-unul din punctele sale regulate,
e o dreapta osculatoare (contact de ordinul ntai 2 puncte confundate) e o dreapta supraosculatoare (de
exemplu contact de ordinul al doilea 3 puncte confundate) care este de fapt tangenta la curba (g.132).
Pentru determinarea acestei drepte ne folosim de teorema 6.2, adica impunem condit iile
ax(t) +by(t) +c = 0
ax
t
(t) +by
t
(t) +c = 0.
Rezulta solut ia (a, b, c).

In punctele singulare de ordin m ale lui se gasesc drepte supraosculatoare.

In
punctele singulare de ordinul se gaseste o dreapta supraosculatoare pe care o putem numi tangenta la curba.
Fig. 132
2) Cerc osculator. Cercurile din plan, (xx
0
)
2
+(y y
0
)
2
= R
2
sau [[r c[[
2
R
2
= 0, formeaza o familie
de curbe cu trei parametri esent iali (coordonatele centrului si raza). Fiind data o curba (t) = (x(t), y(t)) si un
punct regulat pe ea se poate determina un cerc osculator (contact de ordinul al doilea 3 puncte confundate) sau
un cerc supraosculator (de exemplu contact de ordinul al treilea 4 puncte confundate). Pentru determinarea
acestui cerc ne folosim de teorema 11.2 adica impunem condit iile:
[[ c[[
2
R
2
= 0

t
, c) = 0

tt
, c) +
t2
= 0.
Ecuat ia a doua da c = +
N, unde

N este campul normal unitar, iar ultima ecuat ie implica =
1
k
, unde k
este curbura lui . Ultimele doua ecuat ii arata ca n punctul (t) n care lucram, accelerat ia
tt
(t) nu poate
coliniara cu viteza
t
(t) caci daca ar asa, atunci (t) ar trebui sa e punct singular. Deci k(t) ,= 0. Centrul
cercului osculator c = +
1
k
N se aa pe

N si se numeste centrul de curbura. Raza cercului osculator R =
1
[ k [
se obt ine din prima ecuat ie si se numeste raza de curbura a lui . Cercul osculator se mai numeste si cerc de
curbura (vezi g. 133).
Fig. 133
Explicit, centrul cercului osculator este dat de formulele
x
0
= x y
t
x
t2
+y
t2
x
t
y
tt
x
tt
y
t
, y
0
= y +x
t
x
t2
+y
t2
x
t
y
tt
x
tt
y
t
,
iar raza cercului osculator este
R =
(x
t2
+y
t2
)
3/2
[ x
t
y
tt
x
tt
y
t
[
.
- 151-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Curba = +
1
k
N, care este de fapt locul geometric al centrelor de curbura ale lui , se numeste evoluta
sau desfasurata lui .
3) Fie o curba si un punct regulat pe aceasta curba.

In acest punct se poate determina o parabola
osculatoare care sa aiba cu un contact de ordinul trei; o elipsa sau hiperbola osculatoare care sa aiba cu un
contact de ordinul patru etc. Curbele osculatoare se folosesc n teoria aproximarii.
Fie C
a
o familie de curbe din plan reprezentata prin ecuat ia f(x, y; a) = 0, unde f este o funct ie diferent iabila
n raport cu cele trei argumente.
6.5. Denit ie. O curba : I R
2
, (a) = (x(a), y(a)) se numeste nfasuratoarea familiei C
a
daca
satisface condit iile:
1) P (I) se poate indica o curba unica a familiei care sa cont ina punctul P ca un punct regulat si care
sa aiba n P un contact de ordinul n 1 cu (I).
2) curba din familia C
a
, exista un punct regulat P al sau, care sa apart ina si lui (I) si n care cele doua
curbe sa aiba un contact de ordinul n 1.
3) Nici o curba a familiei C
a
sa nu aib a un arc comun cu (I).
Cu alte cuvinte, nfasuratoarea este curba la care sunt tangente curbele din familia C
a
(g.134).
Fig. 134
6.6. Teorema.

Infasuratoarea familiei C
a
este inclusa n curba denita prin sistemul
_
_
_
f(x, y; a) = 0
f
a
(x, y; a) = 0.
Demonstrat ie. Fie ecuat ia (1) f(x, y; a) = 0 n necunoscuta a si parametrul M(x, y). Locul geometric al
punctelor M(x, y) cu proprietatea ca ecuat ia (1) are o radacina cel put in dubla este curba descrisa de sistemul
f(x, y; a) = 0,
f
a
(x, y; a) = 0.
Fiecare curba C
a
este tangenta la curba ntrucat intersect ia C
a
corespunde la radacina dubla a. De
aceea curba cont ine nfasuratoarea familiei de curbe C
a
.
Curba mai cont ine si punctele critice ale lui f.

Intr-adevar daca x = x(a), y = y(a) sunt ecuat iile
parametrice ale lui , atunci f(x(a), y(a)) = 0, a.
Derivand rezulta identitatea
f
x
dx
da
+
f
y
dy
da
+
f
a
= 0.
6.7. Exemplu. Sa se determine nfasuratoarea curbelor
C
a
: f(x, y; a) = (y a)
2
(x a
2
)
3
= 0.
Solut ie. Alcatuim sistemul
f(x, y; a) = (y a)
2
(x a
2
)
3
= 0
f
a
(x, y; a) = 2(y a) + 6a(x a
2
)
2
= 0,
- 152-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

care conduce la y
2
x = 0, de unde rezulta
(a) =
_
9a
4
+ 1
9a
2
,
27a
4
+ 1
27a
3
_
.
Observam nsa ca punctele pentru care y
2
x = 0 sunt puncte critice pentru familia C
a
adica puncte n
care avem
f(x, y; a) = 0,
f
x
(x, y; a) = 0,
f
y
(x, y; a) = 0.
De aceea numai curba este nfasuratoarea familiei C
a
.
6.8. Denit ie.

Infasuratoarea normalelor unei curbe plane se numeste evoluta curbei.
Fie o curba C data prin ecuat iile ei parametrice
C :
_
x = x(t)
y = y(t), t I R.
Normala n punctul curent, M, al curbei C are ecuat ia:
(x x(t))x
t
(t) + (y y(t))y
t
(t) = 0.
Atunci cand punctul M parcurge curba, normalele la curba formeaza o familie de drepte ce depinde de
parametrul t. Sistemul de ecuat ii care determina nfasuratoarea normalelor curbei plane C este:
_
(x x(t))x
t
(t) + (y y(t))y
t
(t) = 0
(x x(t))x
tt
(t) + (y y(t))y
tt
(t) = x
t2
(t) +y
t2
(t).
(10.2)
Din acest sistem se obt in ecuat iile parametrice ale evolutei curbei C:
_
_
x = x(t) y
t
(t)
x
t2
(t) +y
t2
(t)
x
t
(t)y
tt
(t) y
t
(t)x
tt
(t)
y = y(t) +x
t
(t)
x
t2
(t) +y
t2
(t)
x
t
(t)y
tt
(t) y
t
(t)x
tt
(t)
.
(10.3)
6.9 Exemplu. Fie elipsa
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1, cu ecuat iile parametrice: x = a cos t, y = b sint, t [0, 2).
Evoluta ei este astroida, reprezentata parametric prin ecuat iile:
C :
_
_
x =
a
2
b
2
a
cos
3
t
y =
a
2
b
2
b
sin
3
t
6.10. Denit ie. Fie o curba plana data C. Curba a carei evoluta este curba C se numeste evolventa
curbei C.
Fie curba C, parametrizata normal, prin ecuat iile:
C :
_
x = x(s)
y = y(s)
si P punctul corespunzator punctului curent al curbei C, M C.
Tangenta n punctul M la curba C are ecuat ia:
x x(s)
x
t
(s)
=
y y(s)
y
t
(s)
= (s)
echivalente cu:
_
x = x(s) +(s)x
t
(s)
y = y(s) +(s)y
t
(s).
(10.4)
- 153-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Impunem condit ia ca tangenta la curba C n punctul M sa e normala curbei n punctul P, ceea ce implica
y
t
(s)
x
t
(s)
=
(x(s) +(s)x
t
(s))
t
(y(s) +(s)y
t
(s))
t
(1 +
t
)(x
t2
+y
t2
) +(x
t
x
tt
+y
t
y
tt
) = 0.
Dar
T
2
= 1 x
t2
+y
t2
= 1, x
t
x
tt
+y
t
y
tt
= 0.
Vom obt ine:
1 +
t
= 0
t
= 1 = s +c, c = const.
Ecuat iile parametrice ale evolventei sunt:
_
x = x(s) + (c s)x
t
(s)
y = y(s) + (c s)y
t
(s).
(10.5)
Constanta arbitrara c din ecuat iile evolventei indica faptul ca unei curbe C i corespund o innitate de evolvente.
6.11. Exemplu. Fie cercul x
2
+ y
2
= a
2
, care are reprezentarea parametrica x = a cos t, y = a sint, t
[0, 2). Evolventele acestui cerc au reprezentarea parametrica
(t) = a cos t
i +a sint
j + (c at)(sint
i + cos t
j).
10.7 Curbe plane n coordonate polare
7.1. Presupunem ca planul xOy a fost raportat la un reper polar si ca perechii (x, y) i corespunde perechea
(, ).

In aceasta ipoteza, o curba plana mai poate data si prin ecuat ia polara, = f().
7.2. Fie (, ) un punct al unei curbe date, diferit de pol. Unghiul V dintre tangenta n acest punct si raza
vectoare corespunzatoare este dat de tgV =

t
. Daca consideram un reper cartezian adecvat XOY , unde OX
este pe raza vectoare corespunzatoare punctului (, ), iar OY este perpendiculara pe OX astfel ncat XOY sa
e un reper orientat pozitiv, atunci tangenta si normala n (, ) au respectiv ecuat iile (g.135)
Y =

t
(X ) si

t
Y +X = 0.
Subtangenta polara OT si subnormala polara ON au respectiv lungimile

2
[
t
[
si [
t
[ (g.135).
Fig. 135
Daca curba considerata trece prin pol, atunci tangenta n pol face cu Ox unghiul
1
care anuleaza pe = f().
7.3. Punctele multiple ale unei curbe date prin ecuat ia polara = f() se gasesc rezolvand ecuat iile
f(
1
) = f(
2
+ 2k), f(
1
) = f(
2
+ + 2k), k Z.
- 154-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

7.4. Alura curbei se stabileste cu ajutorul semnului curburii
k =

2
+ 2
t2
tt
(
2
+
t2
)
3/2
.
Pentru k < 0 corespund punctele n vecinatatea carora curba se ncovoaie n sens opus polului, pentru k > 0
corespund puncte n vecinatatea carora curba se ncovoaie catre pol, iar pentru k = 0 obt inem de obicei puncte
de inexiune.
7.5. Punctele de acumulare
0
pentru care limita lui = f() este innita, dau direct iile asimptotice.
Fie
0
o direct ie asimptotica. Notam d = lim
0
f() sin(
0
). Daca d este nit, atunci curba admite o
asimptota D a carei ordonata la origine este d (g.136). Daca d = , atunci curba are o ramura parabolica.
Fig. 136
7.6. Cerc asimptot, punct asimptot
Daca exista lim
() = a atunci cercul = a se numeste cerc asimptot pentru curba data.

Cand a = 0 cercul asimptot se reduce la un punct si anume polul si n acest caz polul se numeste punct
asimptot.
7.7. Trasarea curbelor plane n coordonate polare
Pentru trasarea curbei C : = () se urmaresc etapele:
1. Determinarea domeniului natural de denit ie al funct iei = (), daca nu a fost precizat
2. Cercetarea periodicitat ii funct iei = () si restrangerea domeniului la un interval de lungime egala cu
perioada.

In coordonate polare, dupa reprezentarea graca pe o perioada, se roteste gracul cu un multiplu de
perioada pana se suprapune cu el nsusi.
3. Cercetarea unor simetrii. Daca () = () sau ( ) = () simetria este fat a de axa polara,
() = () sau ( ) = () simetrie fat a de perpendiculara n pol pe axa polara, daca ( +) = ()
simetrie fat a de pol. Dupa depistarea simetriilor se reduce corespunzator domeniul pe care trebuie facut gracul.
4. Cercetarea funct iei . Studiul semnului primei derivate.
5. Studiul concavitat ii cu ajutorul funct iei E =
2
+ 2
t2
tt
.
6. Depistarea arcelor innite si cercetarea existent ei asimptotelor. Pozit ia fat a de asimptote; cercuri asimp-
tote
7. Tabelul de variat ie al funct iei si semnul expresiei E si valorile funct iei tgv =

t
8. Trasarea asimptotelor si a gracului curbei.
10.8.1 Enunt uri
1. Se da curba (t) = (t
2
, 3t), t R. Aat i tangenta, normala, subtangenta si subnormala curbei n punctul
A(1, 3).
2. Se da curba : x
2
y
3
3 = 0.
a) Aat i tangenta si normala la curba n punctul A(2, 1).
b) Parametrizat i curba .
- 155-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

3. Se da parabola (t) = (t, t
2
), t R. Aat i:
a) elementele Frenet ale curbei (versorii si curbura curbei) si vericat i ecuat ia Frenet;
b) elementele Frenet ale curbei n punctul A(2, 4);
c) ecuat ia cercului osculator n punctul A al curbei;
d) evoluta curbei;
e) ecuat ia carteziana a curbei.
4. Aat i nfasuratoarea familiei de curbe, n ecare din cazurile urmatoare:
a)
a
: (x a)
2
+y
2
a
2
2
= 0, a R;
b)
: x cos +y sin = 2, [0, 2];

c)
: x
2
+y
2
2x +
2
4 = 0, R.
5. Se da curba : x
3
2y
2
= 0.
a) aat i tangenta si normala la curba n punctul A(2, 1) ;
b) aat i punctele singulare, tipul acestora si tangenta si normala n aceste puncte. Este curba regulata ?
6. Trasat i gracul curbei (t) = (2 t +
1
t
, 2 +t +
1
t
), t R
.
7. Se dau urmatoarele curbe:
a)
1
: y
2
(a x) x
3
= 0 (cisoida lui Diocles);
b)
2
: x
3
+y
3
3axy = 0 (foliumul lui Descartes);
c)
3
: x(x
2
+y
2
) +a(y
2
x
2
) = 0 (strofoida).
In ecare din cele trei cazuri, determinat i o parametrizare a curbei folosind substitut ia y = tx (unde t =
parametru); aat i ecuat ia polara; folosind aceasta ecuat ie, aat i direct ia asimptotica si asimptotele curbei.
8. Se dau curbele:
a) spirala lui Arhimede
1
: = a (a > 0);
b) spirala exponent iala
2
: = e
, R.
In ecare din cele doua cazuri determinat i ecuat iile tangentei si normalei relativ la reperul mobil si calculat i
curbura.
9. Sa se traseze curba =
_
sin 3
cos
.
10.8.2 Solut ii
1. Din relat ia (t) = A rezulta t = 1. Dar
t
(1) (2, 3) ,= 0, iar ecuat iile tangentei si normalei n A sunt
respectiv
tg
:
x1
2
=
y+3
3
3x + 2y + 3 = 0
nor
: 2(x 1) + 3(y + 3) = 0 2x + 3y + 11 = 0.
Punctul de intersect ie T al tangentei cu axa Ox este solut ia sistemului
tg
Ox :
_
3x + 2y + 3 = 0
y = 0

_
x = 1
y = 0
T(1, 0).
Notand cu C proiect ia punctului A(1, 3) pe axa Ox, subtangenta este S
t
=
_
AT
2
AC
2
=

13 9 = 2.
Aam punctul de intersect ie N al normalei cu axa Ox, dat de
nor
Ox :
_
2x + 3y + 11 = 0
y = 0

_
x = 11/2
y = 0
N(11/2, 0).
In concluzie, subnormala este

S
n
=
_
AN
2
AC
2
=
_
117
4
9 =
9
2
.
- 156-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

2. a) Notam F(x, y) = x
2
y
3
3 si (x
A
, y
A
) = (2, 1). Folosind formulele tangentei si normalei la o curba
plana data prin ecuat ie carteziana implicita,
tg
: (x x
A
)
_
F
x
_
(x
A
,y
A
)
+ (y y
A
)
_
F
y
_
(x
A
,y
A
)
= 0,
nor
:
x x
A
(
F
x
)
(x
A
,y
A
)
=
y y
A
(
F
y
)
(x
A
,y
A
)
.
Obt inem
tg
: 4x + 3y + 5 = 0, respectiv
nor
:
x+2
4
=
y1
3
.
b) Avem x
2
y
3
3 = 0 y =
3
x
2
3, deci o parametrizare a curbei este
_
x = t
y =
3
t
2
3
, t R.
3. a) Baza reperului Frenet R
F
= (t);
T(t),

N(t) al curbei este data de perechea de campuri vectoriale
T,

N, unde:
_
T(t)

(t)
|
(t)|
=
_
x
(t)
x
2
(t)+y
2
(t)
,
y
(t)
x
2
(t)+y
2
(t)
_
N(t) = R
/2
(
T(t))
_
y
(t)
x
2
(t)+y
2
(t)
,
x
(t)
x
2
(t)+y
2
(t)
_
.
In cazul nostru x(t) = t, y(t) = t

2
, deci x
t
(t) = 1, y
t
(t) = 2t. Rezulta
T(t) =
_
1
1 + 4t
2
,
2t
1 + 4t
2
_
, N(t) =
_
2t
1 + 4t
2
,
1
1 + 4t
2
_
.
Deoarece
t
(t) = (1, 2t) ,= O
R
2, rezulta curba regulata si deci valoarea curburii curbei este data de egalitatea
k(t) =
x
t
(t)y
tt
(t) x
tt
(t)y
t
(t)
(x
t2
(t) +y
t2
(t))
3/2
=
1 2 0 2t
(1 + 4t
2
)
3/2
=
2
(1 + 4t
2
)
3/2
. (10.6)
b) Reperul Frenet asociat curbei n punctul curent (t) este R
F
= (t);
T(t),

N(t), unde

T(t) =

(t)
|
(t)|
si
N(t) = R
T(t) sunt versorul tangent si respectiv normal la curba n punctul (t). Acesti versori, considerat i
n punctul A Im i vom nota cu

T
A
,

N
A
. Cum (t) = (t, t
2
) rezulta
t
(t) = (1, 2t). Avem A Im,
deoarece A(2, 4) = (2). Deoarece
t
(2) = (1, 4) are norma |
t
(2)| =

17 ,= 0, punctul A este un
punct regulat al curbei . Versorii cautat i sunt:
_
T
A
=

(2)
|
(2)|
= (
1
17
,
4
17
)
N
A
= R
T
A

cos

2
sin

2
sin

2
cos

2
17
17
17
1
17
,
deci reperul Frenet asociat curbei n punctul A(2, 4) este
R
F,A
=
_
A(2, 4);
_
T
A
=
_
1
17
,
4
17
_
,

N
A
=
_
4
17
,
1
17
___
.
Folosind relat ia (10.6), pentru t = t
A
= 2, obt inem valoarea curburii n punctul A(2, 4) = (2), k(2) =
2
17
17
.
c) Ecuat ia cercului osculator n punctul A = (2) o aam folosind formula (x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
= R
2
0
, unde
x
0
= x
C
(2), y
0
= y
C
(2), R
0
= R(2) =
1
[k(2)[
,
iar coordonatele centrului cercului osculator la curba corespunzator punctului curent (t) = (x(t), y(t)) sunt
date de
_
_
_
x
C
(t) = x(t) y
t
(t)
x
2
(t)+y
2
(t)
x
(t)y
(t)x
(t)y
(t)
= 4t
3
y
C
(t) = y(t) +x
t
(t)
x
2
(t)+y
2
(t)
x
(t)y
(t)x
(t)y
(t)
=
1+6t
2
2
.
(10.7)
- 157-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Funct ia de curbura k(t) n (t) este data de relat ia (10.6), deci raza cercului osculator este
R(t) =
1
[k(t)[
=
(1 + 4t
2
)
3/2
2
.
In punctul (2), obt inem, nlocuind t = 2:

x
0
= 4 (2)
3
= 32, y
0
=
1 + 6 (2)
2
2
=
25
2
, R
0
=
17
17
2
.
In concluzie, ecuat ia cercului osculator la curba n punctul A = (2) este (x 32)

2
+ (y
25
2
)
2
=
4913
4
.
d) Folosind formulele (10.7) obt inem parametrizarea evolutei:
ev
(t) =
_
4t
3
,
6t
2
+ 1
2
_
, t R.
e) Ecuat ia carteziana a curbei se obt ine prin eliminarea parametrului t din sistemul
_
x = t
y = t
2
.

Inlocuind t
obt inut din prima relat ie n cea de-a doua, obt inem = Im : x
2
y = 0 y = x
2
, o parabola.
4. a) Notand F(x, y, a) = (x a)
2
+ y
2
a
2
2
, nfasuratoarea familiei de curbe plane
a
: F(x, y, a) = 0 (daca
exista) este cont inuta n curba
denita de sistemul
_
F(x, y, a) = 0
F
a
(x, y, a) = 0, a R,
care n cazul nostru devine
_
(x a)
2
+y
2
a
2
2
= 0
2(x a) a = 0

_
a = 2x
(x a)
2
+y
2
a
2
2
= 0
din care, eliminand pe a, obt inem
: x
2
y
2
= 0 sau x = y, deci curba
este reuniunea celor 2 bisectoare

y = x si y = x.
b) Procedand analog punctului a), nfasuratoarea familiei de curbe
: x cos + y sin = 2 este cont inuta

n curba
denita prin sistemul

_
x cos +y sin = 2
x sin +y cos = 2, R.
Inmult ind cu cos prima relat ie si cu sin a doua relat ie, iar apoi cu sin prima relat ie si cu cos a doua
si sumandu-le, obt inem
_
x = 2(cos sin)
y = 2(cos + sin)
din care, eliminand prin sumarea patratelor variabila , obt inem
: x
2
+y
2
= 4, deci curba
este cercul cu
centrul n origine si de raza 2.
c)

Infasuratoarea familiei de curbe
: x
2
+ y
2
2x +
2
4 = 0 este cont inuta n curba
denita prin
sistemul:
_
x
2
+y
2
2x +
2
4 = 0
2x + 2 4 = 0

_
= x + 2
x
2
+y2 2x +
2
4 = 0,
din care, eliminand variabila , obt inem
: y
2
4x = 4 y
2
= 4(x + 1), deci o parabola cu varful pe axa
Ox, care admite Ox ca axa de simetrie.
5. a) Folosim formulele tangentei, respectiv normalei la curba : F(x, y) = 0 n punctul (x
0
, y
0
) ,
tg
: (x x
0
)
f
x
(x
0
, y
0
) + (y y
0
)
f
y
(x
0
, y
0
) = 0
nor
:
x x
0
f
x
(x
0
, y
0
)
=
y y
0
f
y
(x
0
, y
0
)
.
- 158-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Pentru (x
0
, y
0
) = (2, 1) si f(x, y) = x
3
2y
2
obt inem ecuat iile tangentei, respectiv normalei
tg
: 3x +y 5 = 0,
nor
:
x 2
3
=
y + 1
1
x 3y 5 = 0.
b) Punctele singulare ale curbei sunt solut iile sistemului
_
_
f(x, y) = 0
f
x
(x, y) = 0
f
y
(x, y) = 0
_
_
_
x
3
2y
2
= 0
3x
2
= 0
4y = 0
_
x = 0
y = 0,
deci O(0, 0) este unicul punct singular al curbei. Deoarece
det[Hess(f)]
O
=
2
f
x
2
(0, 0)

2
f
xy
(0, 0)
2
f
xy
(0, 0)

2
f
y
2
(0, 0)
0 0
0 4
= 0,
unde f(x, y) = x
3
2y
2
, rezulta ca O(0, 0) este punct singular de ntoarcere al curbei . Direct ia v = (l, m) a
tangentei n O(0, 0) la curba este data de relat ia
l
2

2
f
x
2
(0, 0) + 2l m

2
f
xy
(0, 0) +m
2

2
f
y
2
(0, 0) = 0 m
2
(4) = 0 m = 0,
deci v = l(1, 0).

In concluzie, ecuat iile tangentei, respectiv normalei la curba n punctul O(0, 0) sunt
tg
:
x0
1
=
y0
0
y = 0, (axa Ox)
nor
: 1 x 0 + 0 (y 0) = 0 x = 0, (axa Oy).
Deoarece are puncte singulare, nu este curba regulata.
6. Urmam o serie de pasi preliminari.
i) Domeniul de denit ie este D
= (, 0) (0, ). Se observa ca 0 / D
, iar
Ox : 2 +t +
1
t
= 0 t
2
+ 2t + 1 = 0 t = 1,
deci Ox = (1) = (2, 0). De asemenea,
Oy : 2 t +
1
t
= 0 t
2
2t 1 = 0 t = 1
2,
deci Oy = (1
2) = (0, 2 2
2).
ii) Studiem daca este o curba periodica, deci daca T > 0, (t) = (t +T), t D
a.. t +T D
. Avem
_
1
t
= T +
1
t+T
1
t
= T +
1
t+T
, t R
T = 0.
Rezulta ca nu este o curba periodica.
iii) Determinam comportarea asimptotica a curbei = Im (puncte asimptotice; asimptote orizontale, oblice
sau verticale). Cum D
= (, 0)(0, +), studiul se face pentru t

0
= , 0 (deci n punctele de acumulare
ce nu apart in domeniului de denit ie).
Calculam limitele n punctele de acumulare din R ce nu apart in domeniului de denit ie al curbei, t
0

D
=
, 0
, 0
+
. Avem
lim
t
(t) = (+, ), lim
t+
(t) = (, +),
lim
t,0
(t) = (, ), lim
t0
(t) = (+, +),
- 159-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

deci nu admite asimptote orizontale sau verticale. Pentru t , t 0 si t 0 exista ramuri innite.
Studiem existent a asimptotelor oblice. Avem:
_
_
m = lim
t
y(t)
x(t)
= lim
t
t(1 +
2
t
+
1
t
2
)
t(1 +
2
t
+
1
t
2
)
= 1
n = lim
t
(y(t) +x(t)) = lim
t
(4 +
2
t
) = 4.
Rezulta ca dreapta
as,
: y = x + 4 este asimptota oblica a curbei pentru t . De asemenea,
_
_
m = lim
t0
y(t)
x(t)
= lim
t0
t
2
+ 2t + 1
t
2
2t + 1
= 1
n = lim
t0
(y(t) x(t)) = lim
t0
2t = 0,
deci dreapta
as,0
: y = x este asimptota oblica a curbei pentru t 0
si pentru t 0
+
.
iv) Studiem existent a punctelor singulare si de extrem pentru funct iile coordonate ale curbei. Avem x
t
(t) =
t
2
+1
t
2
, y
t
(t) =
t
2
1
t
2
. Se observa ca deoarece x
t
(t) < 0, x ,= 0, avem
t
(t) ,= (0, 0), t ,= 0, deci curba este
o curba regulata.
Ecuat ia x
t
(t) = 0 nu are solut ii, iar ecuat ia y
t
(t) = 0 implica t
2
1 = 0 t = 1, deci (1) = (2, 0) si
(1) = (2, 4) sunt puncte de extrem local pentru y(t).
v) Studiem existent a punctelor multiple (t
1
) = (t
2
), t
1
,= t
2
; t
1
, t
2
D
= R
. Aceasta relat ie conduce la

sistemul
_
x(t
1
) = x(t
2
)
y(t
1
) = y(t
2
)

_
t
1
+
1
t1
+t
2
1
t2
= 0
t
1
+
1
t1
t
2
1
t2
= 0
n necunoscuta t
2
, parametru t
1
. Scazand cele doua relat ii, obt inem t
2
= t
1
, deci curba nu are puncte
multiple.
vi) Studiem existent a punctelor de inexiune. Prin calcul direct, rezulta ca ecuat ia
t
(t) =
tt
(t) este
echivalenta cu sistemul
_

t
2
1
t
2
=
2
t
3
t
2
1
t
2
=
2
t
3
, care are necunoscutele t D
, R. Acesta nu are solut ii (t, )

D
R (spre exemplu, scazand ecuat iile obt inem 2 = 0), deci curba nu are puncte de inexiune.
vii) Tabelul de variat ie al curbei este (vezi g. 137):
t 1 1
2 0 1 1 +
2 +
x(t) + 2 0 | 2 0
y(t) 0 2 2
2 | 4 2 + 2
2 +
x
(t) 1 | 1
y
(t) + + 0 | 0 + + + +
Obs. y = x + 4 My A y = x|y = x my B y = x + 4
Fig. 137 Fig. 138
7. a) Pentru curba
1
: y
2
(a x) x
3
= 0, ecuat ia curbei este echivalenta cu
1
: y
2
a x(x
2
+y
2
) = 0.
Notam y = t x si nlocuind n ecuat ia curbei, obt inem
at
2
x
2
t
2
x
3
x
3
= 0 x
2
(x +xt
2
at
2
) = 0.
Distingem cazurile:
- 160-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

i) pentru x = 0 avem y = 0, deci se obt ine punctul A(0, 0) ;
ii) pentru x ,= 0 avem x + xt
2
at
2
= 0, deci x =
at
2
1+t
2
si y =
at
3
1+t
2
. Rezulta pentru curba
1
parametrizarea
(vezi g. 2):
1
: R R
2
,
1
(t) = (x(t), y(t)) =
_
at
2
1 +t
2
,
at
3
1 +t
2
_
, t R.
Ecuat ia curbei se rescrie
1
: y
2
a x(x
2
+y
2
) = 0. Consideram relat iile
_
x = cos
y = sin
, care denesc trecerea
de la coordonatele carteziene la coordonatele polare ( 0, [0, 2)).

Inlocuind n ecuat ia curbei, aceasta
devine
a
2
sin
2
cos (
2
cos
2
+
2
sin
2
) = 0,
de unde pentru > 0 avem
2
(a sin
2
cos ) = 0, deci cos = a sin
2
, iar pentru D
: [0, 2)
2
,
3
2

obt inem ecuat ia polara a curbei,
=
a sin
2
cos
, D
.
Punctele de acumulare ale domeniului D
care nu fac parte din D
sunt
0

D
2
,
3
2
.
Calculam distant a de la origine la asimptota folosind formula
d = lim
0
() sin(
0
) = lim
0
a sin
2
cos
(sin
0
cos ) = a.
Ecuat iile polare ale celor doua asimptote sunt deci
() =
d
sin(
0
)

1,2
() =
a
sin(

2
)
, D
.
b) Ecuat ia carteziana a curbei ind
2
: x
3
+y
3
3axy = 0 observam ca ecuat ia este de forma : Q
3
(x, y)
P
2
(x, y) = 0, unde P
2
(x, y) = 3axy si Q
3
(x, y) = x
3
+y
3
sunt polinoame omogene de gradul II, respectiv III n
x si y; pentru a obt ine o parametrizare a curbei se foloseste substitut ia y = tx.

Inlocuind n ecuat ia carteziana,
obt inem (vezi g. 139):
Fig. 139 Fig. 140
x
3
+t
3
x
3
3atx
2
= 0 x
2
(x +t
3
x) 3at = 0.
Distingem cazurile:
i) pentru x = 0 rezulta y = 0, deci obt inem punctul A(0, 0) ;
ii) pentru x ,= 0 avem x(1 +t
3
) = 3at, deci x =
3at
1+t
3
si y =
3at
2
1+t
3
, t R1.
Rezulta ca o parametrizare a curbei
2
este
2
: D
2
= R1 R
2
,
2
(t) = (x(t), y(t)) =
_
3at
1 +t
3
,
3at
2
1 +t
3
_
, t D
.
Procedand analog cu punctul a), ecuat ia curbei devine
3
cos
3
+
3
sin
3
3a
2
cos sin = 0
2
( cos
3
+ sin
3
3a cos sin) = 0.
- 161-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Pentru = 0 se obt ine punctul A(0, 0) = (0) al curbei; pentru ,= 0 (deci > 0), rezulta (cos
3
+ sin
3
) =
3a cos sin.
Pentru D
: [0, 2)[ cos

3
+ sin
3
= 0 = [0, 2)
3
4
,
7
4
obt inem ecuat ia polara a curbei,
=
3a cos sin
cos
3
+ sin
3
, D
.
care nu-i apart in sunt

0

D
=
3
4
,
7
4
. Calculam distant a de la
origine la asimptota; n ambele cazuri lim
0
() sin(
3
4
) =
a
2
. Ecuat iile polare ale celor doua asimptote
sunt
1
:
1
() =
a/
2
sin(
3
4
)
, D
2
:
2
() =
a/
2
sin(
7
4
)
, D
.
c)

Inlocuind y = tx n ecuat ia curbei
3
: x(x
2
+y
2
) +a(y
2
x
2
) = 0, obt inem (vezi g. 4)
x
3
+t
2
x
3
+at
2
x
2
ax
2
= 0 x
2
(x +t
2
x +at
2
a) = 0.
Distingem cazurile:
i) pentru x = 0 rezulta y = 0, deci obt inem punctul A(0, 0) ;
ii) pentru x ,= 0 avem x(1 +t
2
) = a at
2
, deci x =
a(1t
2
)
1+t
2
si y =
at(1t
2
)
1+t
2
, t R. Rezulta ca o parametrizare a
curbei
3
este
3
: D
3
= R R
2
,
3
(t) = (x(t), y(t)) =
_
a(1 t
2
)
1 +t
2
,
at(1 t
2
)
1 +t
2
_
, t D
3
.
Procedand analog cu punctele a) si b), ecuat ia curbei devine
3
cos +a
2
(sin
2
cos
2
) = 0.
Pentru > 0 rezulta cos = a(cos
2
sin
2
), iar pentru D
: [0, 2)
2
,
3
2
obt inem ecuat ia polara a
curbei,
=
a(cos
2
sin
2
)
cos
, D
.
sunt
0

D
2
,
3
2
. Distant a de la origine la asimptota este
lim
0
() sin(
0
) = lim
0
a sin
3
0
= a.
Ecuat iile polare ale celor doua asimptote sunt
1
:
1
() =
a
sin(
2
)
, D
2
:
2
() =
a
sin(
3
2
)
, D
.
8. a) Folosim formulele
t
: y =

t
(x ),
n
:

t
y +x = 0,
care dau respectiv ecuat iile tangentei si normalei la curba n sistemul mobil XOY si formula curburii,
k =

2
+ 2
t2
tt
(
2
+
t2
)
3/2
.
Reprezentarea graca a curbei pentru t R si t 0 este data n gurile 141 si 142, respectiv.
- 162-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Fig. 141 Fig. 142
Pentru curba
1
: = a, obt inem
t
: y =
a
a
(x a) y = (x a),
n
:
a
a
y +x a = 0 y +x a = 0.
Folosind formula de mai sus, obt inem curbura spiralei lui Arhimede:
k
1
=
a
2
2
+ 2a
2
(a
2
2
+a
2
)
3/2
=
a
2
(
2
+ 2)
a
3
(
2
+ 1)
3/2
=

2
+ 2
a(
2
+ 1)
3/2
.
b) Pentru curba
2
: = e
a
(vezi g. 143), obt inem
Fig. 143
t
: y =
e
a
ae
a
(x e
a
) y =
1
a
(x e
a
),
n
:
e
a
ae
a
y +x e
a
= 0 y +ax ae
a
= 0,
iar curbura spiralei exponent iale este:
k
2
=
e
2a
+ 2a
2
e
2a
a
2
e
2a
(e
2a
+a
2
e
2a
)
3/2
=
e
2a
(1 +a
2
)
e
3a
(1 +a
2
)
3/2
=
1
e
a
1 +a
2
.
9. Din ociu: 1pt. Vom urma pasii indicat i n expunerea teoretica.
1. Funct ia este denita pe mult imea
sin3
cos
0, mai put in punctele de tipul
(2k+1)
2
, k Z, unde se
anuleaza numitorul (1 pt.) .
2. Numaratorul este periodic cu perioada
2
3
, iar numitorul cu perioada 2, deci fract ia este periodica cu
perioada 2. Este sucient sa se cerceteze domeniul pe [0, 2) (1 pt.) .
0

3
2
2
3

5
3
3
2
4
3
2
sin3 0 + 0 - - 0 + 0 - 0 + + + 0 O
cos 1 + + + 0 - - - - - - - 0 + + + +
sin3
cos
0 + 0 - [ + 0 - 0 + 0 - [ + 0 0
- 163-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Din tabel

_
0,

3
_
2
,
2
3
_
_
,
4
3
_
_
3
2
,
5
3
_
(1 pt.) .
3. Se observa ( +) = (), prin urmare curba are o simetrie fat a de pol. Este sucient sa facem gracul
pentru
_
0,

3
2
,
2
3
si apoi sa-l simetrizam fat a de pol (1 pt.) .

4. Pe domeniul considerat este de clasa C
=
2 cos 3 cos + cos 2
2
cos
3
sin3
t
= 0 cos 4 + 2 cos 2 = 02 cos
2
2 + 2 cos 2 1 = 0.
Aceasta ecuat ie conduce la cos 2 =
1
5
4
(0,5 pt.) .

In domeniul considerat este doar solut ia cos 2 =
1 +
5
4
, adica 34
(0,5 pt.) .
5. Datorita calculelor laborioase renunt am la semnul funct iei E.
6. Observam ca lim
2
() = , deci =

2
este direct ie asimptotica (0,5 pt.) .
d = lim
2
() sin(

2
) = lim
2
_
sin3
cos
cos = 0.
Deci semidreapta =

2
este asimptota (0,5 pt.) .
7. Cu datele obt inute ntocmim tabelul (1 pt.)
0

6
34

4
2
2
3
t
+ + + + 0 - - - [ [ - -
0
_
2
3
3
1,116 1 0[ [ 0
tgv =

t
0 0[ [ 0
Gracul este n gura de mai jos (2 pt.) .
Fig. 144
- 164-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

1. Sa se arate ca
: R R
2
, (t) =
_
2 +t
2
1 +t
2
,
t
3
1 +t
2
_
este o curba simpla. Sa se determine punctele singulare ale curbei, tangentele si normalele n aceste puncte.
2. Curba descrisa de un punct M aat pe un cerc de raza r ce se rostogoleste (fara alunecare) de-a lungul unei
drepte se numeste cicloida. Sa se gaseasca ecuat iile parametrice ale cicloidei (g.145). Sa se determine abscisa
curbilinie si lungimea primei arcade a curbei. Sa se calculeze lungimile segmentelor tangenta, subtangenta,
normala si subnormala ntr-un punct oarecare al cicloidei.
R :
_
x = r(t sint)
y = r(1 cos t)
, t R.
Fig. 145
3. Sa se gaseasca o parametrizare globala pentru ecare dintre urmatoarele curbe, orientate prin
f
|f|
,
unde f este funct ia denita de membrul stang al ecarei ecuat ii:
1) ax +by = c, c ,= 0.
2)
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1, a ,= 0, b ,= 0.
3) y ax
2
= c, a ,= 0.
4) x
2
y
2
= 1, x > 0.
4. Fie curba
: [0, 2) R
2
, (t) = (2 cos t cos 2t, 2 sint sin2t).
Sa se determine abscisa curbilinie corespunzatoare originii t = 0 si reprezentarea normala.
5. Sa se arate ca astroida : [0, 2] R
2
, (t) = (4r cos
3
t, 4r sin
3
t), (g.146), are puncte de ntoarcere si
sa se determine tangentele n aceste puncte.
Fig. 146
6. Fie astroida C = f
1
(0) unde f(x, y) = y
2
x+ay
2
+x
2
ax
2
(g.147). Sa se arate ca originea este punct
dublu pentru curba. Sa se determine tangentele la curba n acest punct.
Fig. 147
- 165-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

7. Fie curba C = f
1
(0), f(x, y) = x
3
x
2
y
2
(g.148). Sa se arate ca originea este punct izolat al curbei
C.
Fig. 148
8. Sa se arate ca originea este punct de ntoarcere pentru curba cisoida lui Diocles C = f
1
(0), f(x, y) =
x
3
+xy
2
2ay
2
(g.149).
Fig. 149
9. Sa se traseze urmatoarele curbe
1) Curba Gauss: y = e
x
2
(g.150).
Fig. 150 Fig. 151 Fig. 152
2) Lant isorul: y =
a
2
(e
x/a
+e
x/a
(g.151).
3) Parabola cubica: y = ax
3
(g.152).
4) Curba Agnesi: x
2
y = 4a
2
(2a y) (g.153).
Fig. 153
5) Lemniscata Bernoulli: (x
2
+y
2
)
2
+ 2a
2
(y
2
x
2
) = 0 (g.154).
Fig. 154
6) Curba Lissajous: x = cos 2t, y = sin3t (g.155).
- 166-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Fig. 155
7) x =
cht
t
, y =
sht
t
, t ,= 0 (g.156).
Fig. 156
8) x = t t
3
, y = t
2
t
4
(g.157).
Fig. 157
10. Sa se determine nfasuratoarea urmatoarelor familii de curbe:
1) (x a)
2
+y
2
a
2
2
= 0.
2)
x
+
y
1 = 0, cand
m
m
a
m
= 0 (a = const.).
3) xcos a +y sina 1 = 0.
4) y = ax +
p
2a
.
11. Sa se determine evoluta pentru ecare curba:
1)
x
2
a
2
+
y
2
b
2
1 = 0,
2) x = a(t sint), y = a(1 cos t).
12. Sa se construiasca curbele (rozete cu trei foi),
= a sin3, = a cos 3
Fig. 158
- 167-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

- 168-
MB.11.Curbe n spat iu
Cuvinte cheie: tangenta, planul normal, curbe denite prin ecuatii carteziene
implicite, planul osculator si binormala, plan recticator, camp binormal,
torsionare, curbura si torsiunea, raza de torsiune, reperul Frenet, formulele
Frenet, aproximarea Frenet, curbe date prin ecuat ii carteziene.
11.1 Tangenta si planul normal al unei curbe n spat iu
Raportam spat iul la reperul natural O;
i,
j,
k Oxyz si consideram curba

: I R
3
, (t) = (x(t), y(t), z(t)).
Curbele din spat iu se pot mpart i n doua categorii: curbe strambe si curbe plane.
O curba din spat iu se numeste curba plana daca t I, a, b, c, d R nu tot i nuli, astfel ncat ax(t) +
by(t) +cz(t) +d = 0.
Fie P = (t) un punct regulat al curbei. Se stie ca dreapta care trece prin P si are ca vector director pe

t
(t) este tangenta la curba n P.
Ecuat ia vectoriala a tangentei n punctul regulat, xat, P, al curbei , este:
t
: (r (t))
t
(t) =
0, (11.1)
iar ecuat iile carteziene ale tangentei n punctul P, sunt de forma:
t
:
x x(t)
x
t
(t)
=
y y(t)
y
t
(t)
=
z z(t)
z
t
(t)
.
1.1. Denit ie. Planul care trece prin P si are drept vector normal pe
t
(t) se numeste plan normal la
curba n P.
Toate dreptele care trec prin punctul P si sunt cont inute n planul normal al curbei C construit n punctul
P se numesc normale la curba C n punctul P.
Folosind faptul ca vectorul director al tangentei la curba n punctul regulat, xat P, este vectorul normal
al planului normal la curba n P, se obt ine ecuat ia vectoriala a planului normal la curba :
r (t),
t
(t)) = 0,
sau ecuat ia carteziana:
(x x(t))x
t
(t) + (y y(t))y
t
(t) + (z z(t))z
t
(t) = 0.
Daca P = (t) este un punct singular de ordinul m, se stie ca dreapta care trece prin P si are ca vector
director pe
(m)
(t) este tagenta curbei n punctul P.
Ecuat ia vectoriala a tangentei n punctul singular de ordinul m, xat, P, al curbei , este:
t
: (r (t))
(m)
(t) =
0, (11.2)
169
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

iar ecuat iile carteziene ale tangentei n punctul P, sunt de forma:
t
:
x x(t)
x
(m)
(t)
=
y y(t)
y
(m)
(t)
=
z z(t)
z
(m)
(t)
1.2. Denit ie. Planul care trece prin P si are drept vector normal pe
(m)
(t) se numeste plan normal la
curba n P.

Intr-un punct singular de ordinul m, P = (t), planul normal la curba are ecuat ia vectoriala:
r (t),
(m)
(t)) = 0
si ecuat ia carteziana:
(x x(t))x
(m)
(t) + (y y(t))y
(m)
(t) + (z z(t))z
(m)
(t) = 0.
11.2 Curbe denite prin ecuat ii carteziene implicite
Curbele din R
3
mai pot introduse si pornind de la funct ii diferent iabile de tipul
F = (f, g) : R
3
R
2
, F(x, y, z) = (f(x, y, z), g(x, y, z)).
Deoarece
J(F) =
_
_
_
_
f
x
f
y
f
z
g
x
g
y
g
z
_
_
_
_
punctele critice ale lui F se aa rezolvand sistemul de ecuat ii
D(f, g)
D(y, z)
=
f
y
f
z
g
y
g
z
= 0,
D(f, g)
D(z, x)
=
f
z
f
x
g
z
g
x
= 0,
D(f, g)
D(x, y)
=
f
x
f
y
g
x
g
y
= 0.
Punctele n care cel put in unul din acesti determinant i este diferit de zero sunt puncte regulate.
Mult imea
C = F
1
(a, b) = (x, y, z) [ (x, y, z) R
3
, f(x, y, z) = a, g(x, y, z) = b,
se numeste mult imea solut iilor ecuat iilor carteziene implicite f(x, y, z) = a, g(x, y, z) = b.
Mult imea C este de fapt intersect ia a doua mult imi de nivel constant. Ea poate sa cont ina atat puncte
regulate cat si puncte critice ale lui F.
Fie P(x
0
, y
0
, z
0
) C. Mult imea tuturor punctelor din C a caror distant a fat a de P(x
0
, y
0
, z
0
) este mai mica
decat un numar > 0 se numeste vecinatate a lui P(x
0
, y
0
, z
0
) n C.
2.1. Teorema. Daca P(x
0
, y
0
, z
0
) este un punct regulat din C, atunci exista o vecinatate a acestui punct
n care ecuat iile
f(x, y, z) = a, g(x, y, z) = b
denesc o curba simpla si regulata.
Demonstrat ie. Prin ipoteza mult imea C nu este vida.
In ipoteza
D(f, g)
D(y, z)
(P) ,= 0, teorema funct iilor implicite asigura ca sistemul f(x, y, z) = a, g(x, y, z) = b
deneste doua funct ii x y(x), x z(x), ntr-o vecinatate I a punctului x
0
, pentru care
dy
dx
=
D(f, g)
D(z, x)
D(f, g)
D(y, z)
,
dz
dx
=
D(f, g)
D(x, y)
D(f, g)
D(y, z)
.
- 170-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Astfel port iunea din C din jurul punctului P(x
0
, y
0
, z
0
) poate gandita n mai multe moduri (g.159):
Fig. 159
- ca intersect ie a doua suprafet e cilindrice,
- ca grac al unei funct ii h : I R
2
, h(x) = (y(x), z(x)),
- ca imagine a lui I printr-o funct ie cu valorile (t) = (x(t) = t, y(t), z(t)).
De aceea acesta port iune este o curba simpla si regulata.
In ipotezele teoremei 2.1, mult imea C este reuniunea imaginilor unor curbe simple si regulate, numindu-se
curba de ecuat ii carteziene implicite f(x, y, z) = a, g(x, y, z) = b. Aceasta denumire se pastreaza uneori
chiar daca C cont ine si puncte critice, cu condit ia ca mult imea punctelor critice ale lui F sa nu e prea ciudata.
Daca f si g sunt polinoame, atunci C se numeste curba algebrica.
2.2. Tangenta. Fie P(x
0
, y
0
, z
0
) un punct regulat al lui C.
Tangenta la C n P are ecuat iile carteziene
t
:
x x
0
D(f, g)
D(y, z)
(P)
=
y y
0
D(f, g)
D(z, x)
(P)
=
z z
0
D(f, g)
D(x, y)
(P)
,
iar planul normal corespunzator are ecuat ia carteziana
(x x
0
)
D(f, g)
D(y, z)
(P) + (y y
0
)
D(f, g)
D(z, x)
(P) + (z z
0
)
D(f, g)
D(x, y)
(P) = 0.
2.3. Observat ii
1)
In situat ii concrete curba C poate data prin doua ecuat ii si prin mai multe inecuat ii n x, y, z (inecuat iile
precizeaza o anumita port iune din spat iu).
2) Reprezentarea curbei C (sau a unei port iuni din C) n forma (t) = (x(t), y(t), z(t)) se poate face prin
intermediul teoremei 15.1 sau prin articii de calcul.
3) Fie o curba din spat iu data n forma (t) = (x(t), y(t), z(t)). Daca pentru t = t
0
avem x
t
(t
0
) ,= 0, atunci
teorema funct iei inverse permite sa spunem ca funct ia x = x(t) are inversa t = t(x) n vecinatatea lui t
0
. Astfel
y = y(t), z = z(t) apar ca funct ii compuse sau pe scurt ca funct ii de tipul
_
y = y(x)
z = z(x)
si deci, n vecinatatea punctului ales, curba apare ca intersect ie a doua suprafet e cilindrice. Aceasta reprezentare
a curbei se numeste explicita.
- 171-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

4)

In general, daca exista o funct ie F = (f, g) : R
3
R
2
astfel ncat
f(x(t), y(t), z(t)) = a, g(x(t), y(t), z(t)) = b, t I,
atunci f(x, y, z) = a, g(x, y, z) = b sunt ecuat iile carteziene implicite ale curbei (t) = (x(t), y(t), z(t)), t I.
5) Fie C : f(x, y, z) = a, g(x, y, z) = b o curba regulata . Gradient ii
f =
f
x
+
f
y
+
f
z
k, g =
g
x
+
g
y
+
g
z
k,
denit i pe C, sunt campuri normale la C (exercit iu!).
2.4. Exemple
1) Dreapta. Ecuat iile carteziene implicite ale unei drepte din spat iu (intersect ie de plane) sunt
D :
_
a
1
x +b
1
y +c
1
z +d
1
= 0
a
2
x +b
2
y +c
2
z +d
2
= 0
, unde rang
_
a
1
b
1
c
1
a
2
b
2
c
2
_
= 2,
iar ecuat iile parametrice sunt
: x = x
0
+lt, y = y
0
+mt, z = z
0
+nt, t R,
unde rang (l, m, n) = 1.
2) Cercul. De obicei un cerc din spat iu este privit ca ind intersect ia dintre o sfera de centru C(x
0
, y
0
, z
0
)
si raza r si un plan avand ecuat iile carteziene implicite:
C :
_
(x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
+ (z z
0
)
2
= r
2
ax +by +cz +d = 0
, unde
[ ax
0
+by
0
+cz
0
+d [
a
2
+b
2
+c
2
< r.
3) Conicele.

In general, intersect ia dintre un plan si o cuadrica este o conica n spat iu; astfel daca f este
un polinom de gradul doi pe R
3
, atunci o conica C din spat iu are ecuat iile carteziene implicite:
C :
_
f(x, y, z) = 0
ax +by +cz +d = 0.
11.3 Planul osculator si binormala
Init ial vom face cateva observat ii n legatura cu studiul formei unei curbe din spat iu n vecinatatea unui punct
al sau, studiu care se face n acelasi mod si la curbele plane. Precizam ca n acest caz, gurile 44-47 ne dau
forma proiect iei curbei (n general proiect ie oblica) pe planul determinat de cele doua derivate necoliniare.
O mai buna aproximare a formei unei curbe din spat iu se poate obt ine utilizand trei derivate liniar inde-
pendente. De exemplu, presupunem ca P este un punct regulat si ca
t
(t),
tt
(t),
ttt
(t) determina o baza n
T
p
R
3
. Utilizand formula Taylor de ordinul trei,
PQ =
h
1!

t
(t) +
h
2
2!

tt
(t) +
h
3
3!

ttt
(t) +
h
3
3!
(h), lim
h0
(h) =
0,
ajungem la concluzia ca pentru [ h [ sucient de mic, tripletul
_
h,
h
2
2
,
h
3
6
_
da cu aproximat ie coordonatele lui
PQn baza aleasa. Cand h trece prin zero prima si ultima coordonata si schimba semnul, iar cea din mijloc si-l
pastreaza. Astfel, n vecinatatea lui P, arcul se aa n acelasi semispat iu cu
tt
(t), traverseaza pe
tt
(t),
ttt
(t)
si planul determinat de P,
t
(t) si
tt
(t) (g.160).
- 172-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Fig. 160
Planul determinat de P,
t
(t) si
tt
(t) se numeste plan osculator. Ecuat ia vectoriala a planului osculator n
punctul P este:
P
O
: r (t),
t
(t)
tt
(t)) = 0, (11.3)
iar ecuat ia carteziana a lui
P
O
:
x x(t) y y(t) z z(t)

x
t
(t) y
t
(t) z
t
(t)
x
tt
(t) y
tt
(t) z
tt
(t)
= 0. (11.4)
Normala la curba C n punctul P, perpendiculara pe planul osculator al curbei n P se numeste binormala
la curba C n punctul P. Vectorul director al binormalei curbei C n punctul P = (t), este

t
(t)
tt
(t) = A
i +B
j +C
k.
Ecuat ia vectoriala a binormalei este:
bn
: ( r (t)) (
t
(t)
tt
(t)) =
0. (11.5)
Ecuat iile carteziene ale binormalei la curba C n punctul P = (t), sunt:
bn
:
x x(t)
A
=
y y(t)
B
=
z z(t)
C
. (11.6)
Astfel, n vecinatatea lui P, curba considerata are o abatere de la tangenta (curbare) si o abatere de la planul
osculator (torsionare).
Se observa ca daca toate punctele curbei regulate C se aa n acelasi plan, adica este o curba plana, atunci
planul osculator este acelasi n toate punctele curbei si coincide cu planul curbei.
11.4 Normala principala si planul recticator
Fie o curba C din spat iu R
3
, reprezentata analitic prin ecuat ia sa vectoriala:
: I R
3
, (t) = (x(t), y(t), z(t)),
si P = (t) un punct regulat, n vecinatatea caruia curba este de clasa C
2
si
t
(t)
tt
(t) ,=
0.
Normala la curba C n punctul P, cont inuta n planul osculator corespunzator punctului P se numeste
normala principala la curba C n punctul P. Normala principala se aa la intersect ia dintre planul normal si
cel osculator construite n punctul P, deci va avea ecuat iile:
np
:
_
r (t),
t
(t)) = 0
r (t),
t
(t)
tt
(t)) = 0,
sau echivalent
np
: (r (t)) [(
t
(t)
tt
(t))
t
(t))] =
0.
Planul care trece prin punctul P si este perpendicular pe normala principala la curba C n punctul P se numeste
plan recticator al curbei C n punctul M. Ecuat ia vectoriala a planului recticator este:
P
r
: r (t), (
t
(t)
tt
(t))
t
(t)) = 0, (11.7)
echivalenta cu
P
r
: r (t),
t
(t) (
t
(t)
tt
(t))) = 0. (11.8)
- 173-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

11.5 Triedrul lui Frenet
Fie curba C din spat iu R
3
, reprezentata analitic prin ecuat ia vectoriala:
C : = (t), t I
si P = (t) C un punct regulat, n vecinatatea caruia curba este de clasa C
2
si
t
(t)
tt
(t) ,=
0.
In punctul P se pot construi cele trei drepte perpendiculare: tangenta, binormala, normala principala si cele
trei plane perpendiculare: planul normal, planul osculator si planul recticator. Fixand pe ecare dreapta un
sens pozitiv se obt ine un triedru drept de referint a cu aplicat ii n cinematica si n teoria diferent iala a curbelor.
Acesta este un triedru mobil, atasat n ecare punct regulat al curbei, care se numeste triedrul lui Frenet.
Versorul tangentei la curba C n punctul P se va nota cu

T si este:
T =

t
(t)
|
t
(t)|
.
Dar ds = |
t
(t)| dt, de unde rezulta:
T =
d
dt
dt
ds

T =
d
ds
.
Vectorul
d
2

ds
2
T, adica
d
2

ds
2
este cont inut n planul normal.
Deoarece
T
2
= 1
_
d
ds
_
2
= 1,
derivand n raport cu s obt inem
d
ds

d
2

ds
2
= 0. De asemenea, are loc:
d
2

ds
2
=
d
ds
_
d
dt
dt
ds
_
=
d
2

dt
2
_
dt
ds
_
2
+
d
dt
d
2
t
ds
2
=
tt
(t)
_
dt
ds
_
2
+
t
(t)
d
2
t
ds
2
de unde rezulta ca
d
2

ds
2
este n planul osculator.
Vectorul
d
2

ds
2
este coliniar cu normala principala. Vom alege versorul normalei principale

N
N =
d
2

ds
2
|
d
2

ds
2
|
.
Versorul binormalei

B se alege astfel ncat triedrul
_
T,

N,

B
_
sa e orientat pozitiv, adica:
B =

T

N.
Versorii

T,

N,

B se numesc versorii triedrului Frenet n punctul P la curba C.
Calculam
d
ds

d
2

ds
2
=

t
(t)
|
t
(t)|

_

tt
(t)
|
t
|
2
+
t
(t)
d
2
t
ds
2
_
=
1
|
t
|
3
(
t

tt
) ,
de unde rezulta ca

B are acelasi sens si aceeasi direct ie cu
t

tt
.
Versorul

B se va calcula cu formula:
B =

t

tt
|
t

tt
|
. (11.9)
Versorul normalei principale se va calcula prin:
N =

B

T. (11.10)
- 174-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

11.6 Formule Frenet pentru curbe cu viteza unu
Ne propunem sa gasim elementele matematice care masoara curbarea si torsionarea unei curbe regulate din R
3
.
3.1. Fie : J R
3
o curba cu viteza unu, adica |
t
(s)| = 1, s J. Campul

T =

t
se numeste
camp tangent unitar al lui . Derivand pe
t
,

t
) = 1 deducem
tt
,

t
) = 0 si deci

T
t
=

tt
,

tt

t
. Dupa
rat ionamentul facut n sect iunea anterioara, curba se nconvoaie n acelasi sens cu

T
t
=

tt
. Pe masura ce |
tt
|
creste, nconvoierea lui creste.

In acest fel

T
t
=

tt
controleaza curbura lui , iar lungimea lui

T
t
da o masura
numerica a cestei curburi. De aceea

T
t
se numeste camp curbura, iar funct ia k : J [0, ), k(s) = |
T
t
(s)|, se
numeste curbura lui (g.161).
Fig. 161
Presupunem k > 0.

In aceasta ipoteza campul vectorial

N =
1
k
T
t
se numeste campul normal principal al lui .
Campul

N indica n ecare punct sensul n care se curbeaza . Evident

T(s) si

N(s) determina planul osculator
al curbei . Pentru controlul abaterii curbei de la planul osculator (torsionare) n vecinatatea punctului (s)
se utilizeaza unul dintre versorii normali ai acestui plan. De aceea se introduce campul unitar

B =

T

N care se
numeste camp binormal pe . Evident campurile vectoriale

T,

N,

B denite pe sunt ortonormate. Ansamblul
T,

N,

B poarta numele de campul reperului Frenet pe , iar ansamblul

T(s),

N(s),

B(s) se numeste reper
Frenet atasat punctului (s) de pe curba.
Fig. 162
Folosirea campului reperului Frenet n studiul unei curbe regulate da mai multe informat ii despre curba
decat ar da folosirea oricarui alt camp de repere. Ideea de baza care pune n evident a utilitatea acestui camp
de repere consta n posibilitatea exprimarii derivatelor

T
t
,

N
t
,

B
t
cu ajutorul lui

T,

N,

B. Stim ca

T
t
= k

N.
Apoi

B
t
=
B
t
,

T)
T +
B
t
,

N)
N +
B
t
,

B)
B. Sa aratam ca

B
t
este coliniar cu

N. Pentru aceasta este sucient
sa dovedim ca
B
t
,

B) = 0 si
B
t
,

T) = 0. Prima relat ie este adevarata deoarece

B(s) este un versor. Pentru a
demonstra a doua relat ie derivam pe
B,

T) = 0 si gasim
B
t
,

T) +
B,

T
t
) = 0 sau
B
t
,

T) =
B, k

N) = 0.
Ramane

B
t
=
B
t
,

N)
N. Funct ia reala : J R denita prin
B
t
=

N
se numeste torsiunea curbei (semnul minus este pus prin convent ie si corespunde altor justicari ale formulelor
Frenet). (s) poate un numar negativ, nul sau pozitiv. Ulterior vom arata modul n care masoara abaterea
curbei de la planul sau osculator.
Sa exprimam acum pe

N
t
, n raport cu

T,

N,

B. Avem
N
t
=
N
t
,

T)
T +
N
t
,

N)
N +
N
t
,

B)
B.
- 175-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Deoarece

N(s) este un versor rezulta ca
N
t
,

N) = 0. Pentru evaluarea lui
N
t
,

T) si
N
t
,

B) pornim de la
N,

T) = 0 si
N,

B) = 0 pe care le derivam n raport cu s. Gasim
N
t
,

T) =
N,

T
t
) =
N, k

N) = k,
N
t
,

B) =
N,

B
t
) =
N,

N) = .
Astfel am demonstrat urmatoarea
3.2. Teorema (formulele Frenet). Daca : J R
3
este o curba cu viteza unu, curbura k > 0 si
torsiunea , atunci
T
t
= k

N
N
t
= k
T +

B
B
t
=

N.
3.3. Aproximarea Frenet. Ne propunem sa gasim o aproximare a unei curbe n vecinatatea unui punct
al sau cu ajutorul elementelor lui Frenet. Utilizand aceasta aproximare, aratam n ce mod curbura si torsiunea
inuent eaza forma curbei. Pentru aceasta pornim de la aproximarea Taylor
(s)

(0) +
s
1!
t
(0) +
s
2
2!
tt
(0) +
s
3
3!
ttt
(0)
pe care o exprimam cu ajutorul reperului Frenet n punctul considerat. Avem
t
(0) =

T
0
,

B
tt
(0) = k
0

N
0
.
Pe de alta parte,
ttt
= (k

N)
t
=
dk
ds
N +k

N
t
si folosind formula lui Frenet pentru

N
t
gasim
ttt
(0) = k
2
0
T
0
+
dk
ds
(0)
N
0
+k
0
B
0
.
Inlocuind n aproximarea Taylor si ret in and numai partea principala n ecare componenta (puterile cele mai
mici ale lui s) obt inem
(s)

(0) +s
T
0
+k
0
s
2
2

N
0
+k
0
0
s
3
6

B
0
.
Notand partea dreapta cu (s) obt inem o curba : J R
3
numita aproximarea Frenet a lui n vecinatatea
lui s = 0 (g.163). Precizam ca are aproximari Frenet diferite n puncte diferite. Daca nlocuim s = 0 cu un
punct arbitrar s = s
0
, atunci n expresiile anterioare nlocuim s cu s s
0
.
Fig. 163
Sa examinam aproximarea Frenet data anterior. Primul termen n expresia lui (s) este chiar punctul (0).
Primii doi termeni dau tangenta lui n (0),
s

(0) +s
T
0
.
Aceasta este cea mai buna aproximare liniara a lui n vecinatatea lui (0). Primii trei termeni dau parabola
s

(0) +s
T
0
+k
0
s
2
2

N
0
,
- 176-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

care este cea mai buna aproximare patratica a lui n vecinatatea lui (0). Observam ca aceasta parabola se
aa n planul osculator al lui n punctul (0), are aceeasi forma ca si parabola y = k
0
x
2
2
din planul xOy si
este complet determinata prin curbura k
0
. Astfel k
0
masoara abaterea curbei de la tangenta n (0) n sensul
lui

N
0
.
In nal, torsiunea
0
, care apare n ultimul si cel mai mic termen al lui , controleaza abarea lui de la
punctul sau osculator, n (0), n direct ia lui

B
0
.
11.7 Formulele Frenet pentru curbe cu viteza arbitrara
Elementele Frenet pentru o curba regulata cu viteza arbitrara se denesc prin elementele Frenet atasate
reprezentarii normale a curbei respective.
4.1. Fie : I R
3
, t (t), o curba regulata care nu are viteza unu si : J R
3
, s (s),
reprezentarea sa normala. Daca s : I J este abscisa curbilinie, atunci
t I, (t) = (s(t)).
Formulele lui Frenet dau reprezentarea derivatelor versorilor triedrului Frenet n raport cu s, funct ie de acesti
versori, adica exprima
d
T
ds
,
d
N
ds
,
d
B
ds
funct ie de

T,

N,

B. Fie P(s) un punct nesingular al curbei si reperul
Frenet n punctul P,
_
P;

T,

N,

B
_
.
Exprimam
d
T
ds
,
d
N
ds
,
d
B
ds
n raport cu baza reperului, adica:
d
T
ds
= a
11
T +a
12

N +a
13
B; (11.11)
d
N
ds
= a
21
T +a
22

N +a
23
B; (11.12)
d
B
ds
= a
31
T +a
32

N +a
33
B. (11.13)
Stim ca

T este versor,

T
2
= 1. Derivam aceasta relat ie n raport cu s si obt inem 2
T,
d
T
ds
) = 0.
Inmult im scalar relat ia (11.11) cu

T:
_
T,
d
T
ds
_
= a
11
T
2
+a
12

N

T +a
13
B

T = a
11
.
Folosind ortogonalitatea vectorilor bazei triedrului Frenet, se obt ine a
11
= 0.
Analog, din (11.12) si (11.13) se obt ine a
22
= a
33
= 0.
Vom nmult i scalar (11.11) cu

N si (11.12) cu

T, vom aduna cele doua relat ii si se obt ine
a
12
+a
21
= 0.
Analog, se obt in:
a
13
+a
31
= 0; a
23
+a
32
= 0.
Astfel:
d
T
ds
= a
12

N +a
13
B; (11.14)
d
N
ds
= a
12
T +a
23
B; (11.15)
- 177-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

d
B
ds
= a
13
T a
23

N. (11.16)
Dar
d
T
ds
=
d
2
ds
2
=
_
_
_
d
2
ds
2
_
_
_

N si din (11.14) va rezulta a
13
= 0.
Se noteaza a
12
= k =
_
_
_
_
_
d
2
ds
2
_
_
_
_
_
0, a
23
= si se obt in formulele lui Frenet:
_
_
d
T
ds
= k

N
d
N
ds
= k
T +

B
d
B
ds
=

N.
Scalarii k, care apar n relat iile lui Frenet au o semnicat ie geometrica deosebita. Scalarul k se numeste curbura
n punctul P a curbei, iar se numeste torsiunea curbei n punctul P. Inversul curburii se numeste raza de
curbura si inversul modulului torsiunii se numeste raza de torsiune n punctul P. Daca k
> 0,
,

T
,

N
si

B
sunt elementele Frenet pentru , atunci pentru denim:

- funct ia curbura: k = k
s,
- funct ia torsiune: =
s,
- campul tangent unitar:

T =

T
s,
- campul normal principal:

N =

N
s,
- campul binormal:

B =

B
s (g.164).
Fig. 164
4.2. Lema. (Formulele Frenet pentru o curba cu viteza arbitrara). Daca : I R
3
este o curb a regulata
cu viteza scalara v si curbura k > 0, atunci
T
t
= kv

N
N
t
= kv
T +v
B
t
= v

N,
unde
t
Demonstrat ie. Fie reprezentarea normala a lui . Prin denit ie

T(t) =

T
(s(t)), t I, si prin derivare

gasim
d
T
dt
(t) =
d
ds
(s(t))
ds
dt
(t).
Pe de alta parte, teorema 3.2 da
d
ds
(s) = k
(s)
(s).
Inlocuind pe s cu s(t) si revenind la

T
t
(t), deducem
T
t
(t) = s
t
(t)k
(s(t))
N(s(t)) = v(t)k(t)
N(t).
Celelalte formule se demonstreaza analog.
- 178-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Sa exprimam acum campul viteza
t
si campul accelerat ie
tt
n raport cu reperul ortonormat
T,

N,

B.
7.3. Lema. Daca este o curba regulata cu viteza v, atunci campurile viteza si accelerat ie ale lui sunt
date de

t
= v
T,
tt
=
dv
dt
T +kv
2

N.
Demonstrat ie. Deoarece (t) =

(s(t)) gasim

t
(t) = s
t
(t)
t
(s(t)) = v(t)
(s(t)) = v(t)
T(t).
O noua derivare da (g.165)

tt
=
dv
dt
T +v
T
t
=
dv
dt
T +kv
2

N.
Fig. 165
Formula care da accelerat ia este mai complicata decat formula care da viteza. Prin denit ie
tt
este variat ia
vitezei
t
n unitatea de timp si n general se schimba atat lungimea cat si direct ia lui
t
.
Componenta tangent iala
dv
dt
T indica variat ia lungimii lui

t
, iar componenta normala kv
2

N indica variat ia
direct iei lui
t
.
Ne propunem acum sa dam formulele explicite pentru determinarea elementelor Frenet ale unei curbe regulate
arbitrare.
7.4. Teorema. Daca : I R
3
este o curba regulata, atunci
T =

|
,

N =

B

T,

B =

|
,
k =
|
|
|
|
3
, =

)
|
|
2
,
unde
t
Demonstrat ie. Deoarece v = |
t
| > 0, formula

T =

t
|
t
|
este echivalenta cu
t
= v
T.
Folosind lema anterioara gasim

t

tt
= kv
3
B.
Deoarece |
B| = 1, k 0 si v > 0, obt inem

kv
3
= |
t

tt
|.
Aceasta relat ie arata ca pentru curbele regulate condit ia k > 0 este echivalenta cu |
t

tt
| > 0. De aceea,
pentru k > 0, vectorii
t
si
tt
sunt liniar independent i si determina planul osculator n ecare punct, ca si

T
si

N. Rezulta
B =

t

tt
kv
3
=

t

tt
|
t

tt
|
.
Pentru obt inerea produsului
t

tt
,
ttt
) este sucient sa exprimam pe
ttt
cu ajutorul lui
T,

N,

B.
Avem

ttt
=
_
dv
dt
T +kv
2

N
_
t
= kv
3

B +. . .
- 179-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Ceilalt i termeni nu ne intereseaza deoarece
B,

T) = 0,
B,

N) = 0.
Rezulta

t

tt
,
ttt
) = k
2
v
6
si t inand seama ca |
t

tt
| = kv
3
, gasim formula pentru .
4.6. Exemplu. Sa se determine versorii, muchiile si fet ele triedrului lui Frenet pentru curba :
_
y
2
= x
x
2
= z.
n punctul M
0
(1, 1, 1) C.
Parametrizam curba alegand funct ia y(t) = t. Din ecuat iile implicite ale curbei rezulta x(t) = t
2
, z(t) = t
4
.
Parametrul t n punctul M
0
are valoarea t
0
= 1.
Asadar, (t) = t
2
i + t
j + t
4
k,
t
(1) = 2t
i +
j + 4t
3
k,
tt
(t) = 2
i + 12t
2
k, iar n t
0
obt inem
t
(1) =
2
i +

j + 4
k,
tt
(t) = 2
i + 12
k.
Scriem versorii triedrului Frenet n punctul M
0
:
T
0
=

t
(1)
|
t
(1) |
=
2
i +
j + 4
21
;

B
0
=

t
(1)
tt
(1)
|
t
(1)
tt
(1) |
=
6
i 8
101
;
N
0
=

B
0

T
0
=
31
i 26
j + 22
21 101
.
Putem scrie acum ecuat iile muchiilor triedrului Frenet n M
0
:
-tangenta
x 1
2
=
y 1
1
=
z 1
4
;
-binormala
x 1
6
=
y 1
8
=
z 1
1
;
-normala principala
x 1
31
=
y 1
26
=
z 1
22
.
Ecuat ia planului normal n M
0
este
2(x 1) + (y 1) + 4(z 1) = 0 2x +y + 4z 7 = 0;
ecuat ia planului osculator
6(x 1) 8(y 1) (z 1) = 0 6x 8y z + 3 = 0;
si ecuat ia planului recticator
: 31(x 1) 26(y 1) + 22(z 1) = 0 31x 26y + 22z + 35 = 0.
4.6. Observat ie. Din punct de vedere al calculului este sucient sa folosim aceeasi litera atat pentru
curba data init ial cat si pentru reprezentarea ei normala si analog aceleasi notat ii pentru elementele Frenet.
4.7. Interpretarea geometrica a curburii
Vom considera curba reprezentata normal, de clasa C
2
n vecinatatea unui punct regulat P(s) . Fie
P
t
(s+s) un punct vecin cu punctul P si versorii tangentelor

T(s) si

T(s+s) n punctele P respectiv P
t
.
Unghiul dintre cei doi versori se numeste unghi de contigent a al tangentelor la curba n punctele P si P
t
, notat
cu . Construind cu reprezentant ii acestor versori un triunghi se obt ine
T =

T(s + s)

T(s) = 2 sin

2
Din prima formula a lui Frenet se obt ine:
k =
_
_
_
_
_
d
T
ds
_
_
_
_
_
= lim
s0
_
_
_
_
_
T
s
_
_
_
_
_
.
- 180-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Avand n vedere denit ia derivatei se obt ine
k = lim
s0
2 sin

2
= lim
s0
.
Curbura unei curbe ntr-un punct regulat al curbei P este limita modulului raportului dintre unghiul de
contigent a al tangentelor n punctul P si P
t
si arcul
PP
t
cand P
t
tinde catre P pe curba. Acest raport se numeste
curbura medie a arcului MM
t
. Pentru curbele plane reprezinta variat ia unghiului dintre tangenta si axa
Ox.
Curbura unei curbe indica gradul de abatere de la tangenta al curbei.
4.8.Interpretarea geometrica a torsiunii
Unghiul dintre versorii binormalelor construite n punctele P si P
t
la curba, adica versorii

B(s) si

B(s+s)
se numeste unghi de contigent a al binormalelor si se va nota cu .
Facand un rat ionament analog cu cel din cazul curburii si folosind a treia formula a lui Frenet rezulta:
[[ =
_
_
_
_
_
d
B
ds
_
_
_
_
_
= lim
s0
_
_
_
_
_
B
s
_
_
_
_
_
= lim
s0
2 sin

2
= lim
s0
.
Modulul torsiunii unei curbe ntr-un punct regulat P este limita modulului raportului dintre unghiul de
contigent a al binormalelor n punctul P si P
t
si lungimea arcului
PP
t
cand P
t
tinde catre P pe curba.
Torsiunea unei curbe indica gradul de abatere de la planul osculator al curbei (gradul de rasucire al curbei).
11.8 Aplicat ii ale formulelor Frenet
In baza rezultatelor din sect iunile anterioare, este sucient sa facem rat ionamente numai pentru curbele cu
viteza unu (n loc de curbe regulate) si preferam aceste rat ionamente deoarece sunt mai simple.
5.1. Teorema. O curba cu viteza unu : J R
3
este o parte a unei drepte daca si numai daca k = 0.
Demonstrat ie. Deoarece k(s) = |
tt
(s)|, relat ia k = 0 este echivalenta cu

tt
(s) =
0, s J.
5.2. Teorema. Fie : J R
3
o curba cu viteza unu pentru care k > 0. este o curba plana daca si
numai daca = 0.
Demonstrat ie. Fie planul r r
0
, a) = 0. Daca se aa n acest plan, atunci (s) r
0
, a) = 0. Derivand,
obt inem
t
, a) =
tt
, a) = 0.
Rezulta ca a este perpendicular pe T =
t
si

N =

tt
k
. Astfel
B =
a
|a|
,
adica

B
t
=
0 si deci = 0.
Invers, presupunem = 0. Din teorema 3.2 rezulta

B
t
=
0 si deci

B =a
0
. Vom arata ca se aa n planul
care trece prin (0) si este perpendicular pe (vezi g. 166). Pentru aceasta consideram funct ia
f : J R, f(s) =
(s)

(0),

B).
- 181-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Fig. 166
Avem
df
ds
=
t
,

B) = 0 si deci f(s)=const. Cum f(0) = 0, gasim f(s) = 0. Astfel
(s)

(0),

B) = 0, s.
3
o curba cu viteza unu care are curbura k > 0 si torsiunea . Curba este
o parte a unui cerc (de raza r) atunci si numai atunci cand k=const si = 0.

In acest caz raza cercului este
r =
1
k
.
Demonstrat ie. Presupunem = 0, adica este o curba plana. Consideram curba

=

+
1
k
N. Gasim
t
=

t
+
1
k
N
t
=

T +
1
k
(k
T) =
0.
Astfel curba se reduce la un punct, adica
s J,

(s) +
1
k
N(s) =

C si deci |
(s)

C| =
_
_
_
_
1
k
N
_
_
_
_
=
1
k
.
Rezulta ca se aa pe cercul cu centrul n C si de raza
1
k
(vezi g. 167).
Fig. 167
Invers, e o parte a unui cerc de raza r. Deoarece cercul este o curba plana, avem

(s) =c r

N(s) si = 0.
De aici si din teorema 3.2 rezulta

t
(s) = rk
T(s), adica rk = 1 sau k =

1
r
.
In continuare ne vom ocupa de elice cilindrice.

5.4. Denit ie. O curba regulata : I R
3
, t (t) al carui vector tangent unitar

T(t) face n ecare
punct un unghi constant cu un versor dat u, adica
T(t), u) = cos , t I, se numeste elice cilidrica.

Condit ia impusa nu este afectata de reparametrizare. De aceea ne vom ocupa de elicea cilindrica : J R
3
care are viteza unu.
Fie o curba cu viteza unu pentru care
T, u) = cos . Luand pe (0) drept origine, funct ia h(s) =
(s)
(0), u) arata cum se ridica (s) n direct ia lui u (g.168). Pe de alta parte, avem
dh
ds
=
t
, u) =
T, u) = cos
si astfel
h(s) = s cos .
- 182-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Fig. 168
Daca prin ecare punct al lui ducem o dreapta paralela cu u, atunci obt inem o suprafat a cilindrica pe care
se aa . Considerentele de mai sus arata ca pentru orice elice cilindrica exista o curba astfel ncat
(s) = (s) +s cos u,

unde abcisa curbilinie s este masurata, de exemplu, de la zero. Curba se numeste curba sect iunii transversale
a suprafet ei cilindrice pe care se aa . Ea se aa n planul determinat de punctul (0) si de vectorul normal u
(vezi g. 169). De asemenea, daca curbura lui este k, atunci un calcul simplu arata ca funct ia curbura a lui
este
k
sin
2
.
Fig. 169
5.5. Observat ie. Pentru o parametrizare arbitrara, avem
(0) = (t) +s(t) cos u,
unde s = s(t) este abscisa curbilinie.
3
o curba cu viteza unu care are curbura k > 0 si torsiunea . Curba este
o elice cilindrica daca si numai daca

k
=const.
Demonstrat ie. Daca este o elice cilindrica cu
T, u) = cos , atunci
0 =
T, u)
t
=
T
t
, u) = k

N, u)
N, u) = 0.
Astfel s J, u se aa n planul lui

T(s) si

B(s). Deoarece u este un versor, avem u =

T cos +

Bsin si prin
derivare gasim
0 = (k cos sin)
N

k
= ctg = const.
Invers, e

k
=const. Alegem pe astfel ncat

k
= ctg si construim campul

U =

T cos +

Bsin. Deoarece
U
t
= (k cos sin)
N =
0, rezulta ca

U este un camp de vectori paraleli si deci el se reprezinta prin vectorul
u, deci
T, u) = cos . De aceea este o elice cilindrica.

Un caz particular al elicei cilindrice este elicea circulara.

In acest caz, suprafat a cilindrica este un cilindru
circular drept, iar sect iunea transversala este un cerc de raza
sin
2
k
.
5.7. Exemplu. Fie : R R
3
o curba cu viteza unu care are curbura k > 0 si torsiunea ,= 0. Sa se
arate ca este o (parte dintr-o) elice circulara daca si numai daca k=const si =const.
Solut ie. Pentru implicat ia directa vom da o demonstrat ie care poate servi ca model pentru determinarea
elementelor Frenet pentru o curba cu viteza unu.
Fie elicea circulara

(s) =
_
a cos
s
c
, a sin
s
c
,
bs
c
_
, unde c =
a
2
+b
2
, a > 0, b ,= 0. Avem
T(s) =

t
(s) =
_
a
c
sin
s
c
,
a
c
cos
s
c
,
b
c
_
,
T
t
(s) =

tt
(s) =
_
a
c
2
cos
s
c
,
a
c
2
sin
s
c
, 0
_
si deci
k(s) = |
T
t
(s)| =
a
c
2
=
a
a
2
+b
2
> 0.
- 183-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Deoarece

T
t
= k

N, gasim
N(s) =
_
cos
s
c
, sin
s
c
, 0
_
.
Astfel, sensul lui

N este spre axa cilindrului (g.170). Din

B =

T

N, rezulta
B(s) =
_
b
c
sin
s
c
,
b
c
cos
s
c
,
a
c
_
si deci
B
t
(s) =
_
b
c
2
cos
s
c
,
b
c
2
sin
s
c
, 0
_
.
Din B
t
=

N rezulta
(s) =
b
c
2
=
b
a
2
+b
2
,= 0.
Fig. 170
Invers, e o curba cu viteza unu pentru care k=const > 0 si = const ,= 0. Deoarece

k
= ctg=const,
este o elice cilindrica. Deoarece k=const, rezulta ca sect iunea transversala este un cerc de raza
sin
2
k
. De
aceea este o elice circulara. Luand
u =
k, k =
a
a
2
+b
2
, =
b
a
2
+b
2
,
gasim reprezentarea
(s) =
_
a cos
s
c
, a sin
s
c
,
bs
c
_
.
5.8. Observat ii.
1) Curbura si torsiunea determina o curba din spat iu abstract ie facand de pozit ie (adica de o izometrie)
[33]. Ipoteza esent iala care permite demonstrat ia acestei armat ii este k > 0.
Chiar daca curbura k se anuleaza ntr-un singur punct, caracterul geometric al curbei se poate schimba
radical n acest punct. Pentru a pune n evident a acest lucru e f : R R o funct ie diferent iabila care satisface
condit iile f(t) = 0 pentru t 0, f(t) > 0, f
tt
(t) > 0 pentru t > 0 si curbele
1
(t) =
_
_
_
(t, 0, f(t)), t < 0
(0, 0, 0), t = 0
(t, f(t), 0), t > 0;
2
(t) =
_
_
_
(t, f(t), 0), t < 0
(0, 0, 0), t = 0
(t, f(t), 0), t > 0.
Observam ca ambele curbe au aceeasi curbura care se anuleaza numai n t = 0.

In t = 0 nu putem deni
torsiunea, dar pentru t ,= 0 ambele curbe au torsiunea nula.

Intr-adevar, arcul t < 0 al lui
1
se aa n planul
xOz, iar arcul t > 0 se aa n planul xOy (vezi g. 171). Curba
2
este n ntregime situata n planul xOy
(vezi g. 172). Evident cele doua curbe nu pot suprapuse printro izometrie.
- 184-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Fig. 171 Fig. 172
2) Curbele din plan pot privite ca niste curbe particulare din spat iu. Mai restrictiv, orice curba regulata
din spat iu pentru care k > 0 este curba plana daca si numai daca = 0. De aceea am putea obt ine elemente
Frenet pentru curbele regulate din plan doar prin particularizarea not iunilor introduse n paragrafele precedente.
Acest punct de vedere este nsa prea restrictiv si nu ofera libertatea de care dispunem n plan.
11.9.1 Enunt uri
1. Se da curba (t) = (2 cos t, 2 sint, t), t R.
a) aat i elementele Frenet ntr-un punct arbitrar al curbei si vericat i ecuat iile Frenet;
b) aat i elementele Frenet n punctul A(2, 0, );
c) aratat i ca este o elice;
d) aat i ecuat iile carteziene ale curbei;
e) aat i muchiile si fet ele reperului Frenet.
2. Se da curba (t) = (t +t
2
, t
2
t, t
2
t), t R. Aratat i ca :
a) are planul osculator independent de t; acesta cont ine imaginea curbei;
b) are torsiunea identic nula;
c) are vectorul binormal independent de t.
3. Se da curba :
_
x
2
+y
2
+z
2
= 2
z = 1.
a) aat i dreapta tangenta si planul normal la curba n A(1, 0, 1);
b) determinat i o parametrizare a curbei.
11.9.2 Solut ii
1. Din ociu: 1pt. a) Observam ca : I R
3
este curba regulata, caci vectorul tangentei la curba n
punctul curent este
t
(t) = (2 sint, 2 cos t, 1), de norma |
t
(t)| =
5 ,= 0 (0,5 pt.) . Versorul tangent este

deci
T =

t
(t)
|
t
(t)|
=
_
5
sint,
2
5
cos t,
1
5
_
, (0,5 pt.) .
Calculam vectorul normal la planul osculator al curbei,
t
tt
= (2 sint, 2 cos t, 4), de norma |
t
tt
| = 2
5
(1 pt.) ; obt inem versorul binormal
B(t) =

t
(t)
tt
(t)
|
t
(t)
tt
(t)|
=
_
1
5
sint,
1
5
cos t,
2
5
_
. (1 pt.)
Versorul normalei principale la curba n punctul curent este

N =

B

T, deci
N(t) =
1
5
i

j

k
sint cos t 2
2 sin t 2 cos t 1
= (cos t)
i + (sint)
j (cos t, sint, 0). (1 pt.)

Deci obt inem reperul mobil Frenet al curbei ntr-un punct mobil al sau,
R
(t) = (t);
T(t),

N(t),

B(t),
cu campurile de versori descrise mai sus. Folosind formulele curburii si torsiunii:
k(t) =
|
t
(t)
tt
(t)|
|
t
(t)|
3
, (t) =

t
(t)
tt
(t),
ttt
(t))
|
t
(t)
tt
(t)|
2
,
- 185-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

obt inem
k(t) =
2
5
5
5
=
2
5
> 0, (0,5 pt.) (t) =
4 sin
2
t + 4 cos
2
t
20
=
1
5
> 0. (0,5 pt.)
b) Avem A(2, 0, ) = () si calculand elementele Frenet pentru t
0
= , obt inem:
T(t
0
) = (0,
2
5
,
1
5
) (0, 2, 1)
N(t
0
) = (1, 0, 0)
B(t
0
) = (0,
1
5
,
2
5
) (0, 1, 2). (1 pt.)
c) Curba este elice daca raportul dintre curbura si torsiune este constant (0,5 pt.) ; n cazul nostru avem
k(t)/(t) =
2/5
1/5
= 2 = const. (0,5 pt.) .

In concluzie, curba este o elice.
d) Ecuat iile carteziene ale curbei se obt in prin eliminarea parametrului t din sistemul
_
_
_
x = 2 cos t
y = 2 sint
z = t
.
Adunand patratele primelor doua relat ii obt inem x
2
+ y
2
= 4 si nlocuind t din ultimele ecuat ii n prima,
rezulta x = 2 cos z, deci
T = :
_
x = 2 cos z
x
2
+y
2
= 4.
(1 pt.)
e) Muchiile reperului Frenet ntr-un punct curent al curbei sunt dreptele tangenta, normala principala si
binormala. Acestea au respectiv versorii directori

T(t),

N(t),

B(t). Ecuat iile carteziene ale acestora sunt
tg
:
x 2 cos t
5
sint
=
y 2 sint
2
5
cos t
=
z t
1
nor.pr.
:
x 2 cos t
cos t
=
y 2 sint
sint
=
z t
0
bin
:
x 2 cos t
1
5
sint
=
y 2 sint
5
cos t
=
z t
2
5
.
(1 pt.) Total: 10pt.
2. a) Ecuat ia planului osculator (determinat de punctul curent (t) si de vectorii
t
(t) si
tt
(t) este
osc,(t)
:
x x(t) y y(t) z z(t)

x
(t) y
(t) z
(t)
x
(t) y
(t) z
(t)
= 0
x (t
2
+ t) y (t
2
t) z (t
2
t)
2t + 1 2t 1 2t 1
2 2 2
= 0
4(y (t
2
t)) + 4(z (t
2
t)) = 0 y z = 0.
Deci ecuat ia planului osculator nu depinde de parametrul t si deci este o curba plana. Aam planul Im.
Fie : ax + by + cz + d = 0, a
2
+ b
2
+ c
2
,= 0; presupunem ca este inclusa n planul . Cum (t) =
(t
2
+t, t
2
t, t
2
t), t R, nlocuind n ecuat ia planului avem
a(t
2
+t) +b(t
2
t) +c(t
2
t) +d = 0, t R
t
2
(a +b +c) +t(a b c) +d = 0, t R
_
_
_
a +b +c = 0
a b c = 0
d = 0
_
a = 0, b = ,
c = , d = 0
R.
Solut iile sistemului sunt deci (a, b, c, d) = (0, 1, 1, 0), R. Alegand = 1, obt inem ecuat ia planului cautat
n care este cont inuta curba, : y z = 0. Se observa ca planul obt inut este exact planul osculator, deci
= Im =
osc,(t)
.
b) Avem
_
_
_
t
(t) = (2t + 1, 2t 1, 2t 1)
tt
(t) = (2, 2, 2)
ttt
(t) = (0, 0, 0)
, deci
t
,
tt
ttt
) = 0 si torsiunea curbei n punctul curent
devine:
=

t
,
tt
ttt
)
|
t
tt
|
2
= 0, t R.
- 186-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

c) Avem
t
(t)
tt
(t) =
i

j

k
2t + 1 2t 1 2t 1
2 2 2
= 0
i 4
j + 4
k (0, 4, 4),
deci campul de versori ai binormalei este
B(t) =

t
(t)
tt
(t)
|
t
(t)
tt
(t)|
=
1
4
2
(0, 4, 4) =
_
0,
2
2
,
2
2
_
.
care n mod evident este independent de t.
3. a) Pentru o curba n spat iu data prin ecuat ii carteziene implicite, :
_
F(x, y, z) = 0
G(x, y, z) = 0
, ecuat iile dreptei
tangente si ecuat ia planului normal sunt respectiv
tg,A
:
x x
0
a
=
y y
0
b
=
z z
0
c
nor,A
: a(x x
0
) +b(y y
0
) +c(z z
0
) = 0.
unde n = a
i +b
j +c
k = ( gradF gradG)[
A
.

In cazul nostru, F(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
2, G(x, y, z) = z 1
si
n = ( gradF gradG)[
A
=
i

j

k
2x 2y 2z
0 0 1
[
A(1,0,1)
=
=
i

j

k
2 0 2
0 0 1
(0, 2, 0) = (a, b, c).

Deci
tg,A
:
x+1
0
=
y0
2
=
z1
0

_
x = 1
z = 1
nor,A
: (x + 1) 0 + (y 0) 2 + (z + 1) 0 = 0 y = 0 (planul xOz).
b)

In sistemul :
_
x
2
+y
2
+z
2
= 2
z = 1
nlocuind z din a doua ecuat ie n prima, obt inem x
2
+ y
2
= 1, deci o
parametrizare a curbei este
:
_
_
_
x = cos t
y = sint
z = 1
, t [0, 2).
1. Fie curba : (0, 4) R
4
, (t) = (
t, t
t, 1 t). Sa se reparametrizeze prin h : (0, 2) R, h(u) = u

2
.
2. Fie curba
(s) =
_
(1 +s)
3/2
3
,
(1 s)
3/2
3
,
s
2
_
, s (1, 1).
Sa se determine

T,

N,

B, k, .
3. Sa se determine abscisa curbilinie a ecarei curbe
1) : R R
3
, (t) = (cos t, sint, t
2
/2),
2) : R R
3
, (t) = (acht, asht, at),
3) : R R
3
, (t) = (t cos t, t sint, t
2
/2),
luand ca origine punctul n care curba intersecteaza planul xOy. Sa se gaseasca elementele Frenet

T,

N,

B, k,
si sa se scrie ecuat iile muchiilor si fet elor triedrului Frenet n acest punct.
- 187-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

4. Se numeste curba Tit eica, curba pentru care
1
d
2
= const, unde este torsiunea ntr-un punct arbitrar
al curbei, iar d distant a de la un punct x la planul osculator al curbei.
Sa se arate ca C : xyz = 1, y
2
= x este o curba T it eica.
5. Se considera curba : (t) = 2t
i +t
2
j + lnt
k, t (0, +).
a) Sa se verice ca P(2, 1, 0) si Q(4, 4, ln2) apart in curbei si sa se calculeze lungimea arcului PQ;
b) Sa se scrie triedrul lui Frenet n punctul P si sa se calculeze curbura si torsiunea.
- 188-
MB.12.Suprafet e
Cuvinte cheie: suprafat a, parametrizare, ecuat ii parametrice, curbe coor-
donate, camp normal, dreapta normala si plan tangent ale unei suprafet e,
viteze part iale, camp de versori normali la suprafat a, curbura Gauss, cur-
bura medie, curburi principale, vectori principali, aproximarea patratica
a unei suprafet e, geodezice, curbe principale, linii de curbura, subvari-
etate, suprafet e simplu conexe, curbe asimptotice, linii asimptotice; puncte
planare, puncte eliptice, puncte parabolice, puncte hiperbolice, formele
fundamentale; elementul de arie, aria, unghiul format de doua curbe pe
suprafat a.
12.1 Not iunea de suprafat a
Fie spat iul R
3
si T
O
R
3
spat iul tangent n origine la spat iul R
3
. Spat iile R
3
si T
O
R
3
sunt izomorfe si de aceea
de cele mai multe ori le vom identica.
Fig. 173
O suprafat a din spat iu este o submult ime M a lui R
3
, neteda si cu doua dimensiuni. Descrierea matematica a
unei suprafet e este data n denit iile care urmeaza.
Fie D o mult ime deschisa din R
2
. De exemplu interiorul unui dreptunghi, al unui cerc etc.
1.1. Denit ie. O funct ie diferent iabila, regulata si injectiva r : D R
3
se numeste harta (de coordonate).
Imaginea r(D) a unei hart i r este o submult ime neteda si cu doua dimensiuni a lui R
3
(g.174). Pe baza
diagramei 84, unde
O
este izomorsmul canonic dintre R
3
si T
O
R
3
, hart ii r putem sa-i atasam o funct ie si
numai una de tipul r : D T
O
R
3
, ceea ce ne permite sa privim mult imea r(D) ca ind descrisa de extremitatea
unui vector variabil r cu originea xata n O (g.174).
Fig. 174
189
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Din denit ia lui r(D) rezulta echivalent a
P r(D) (u, v) D, P = r(u, v).
Evident, funct iile anterioare sunt caracterizate prin coordonatele lor euclidiene
r(u, v) = (x(u, v), y(u, v), z(u, v)), (u, v) D,
r = r(u, v) = x(u, v) +y(u, v) +z(u, v)
k, (u, v) D.
Ipoteza de regularitate se face pentru a asigura netezimea lui r(D), iar ipoteza ca aplicat ia r este injectiva
asigura ca r(D) nu se intersecteaza cu ea nsasi.
Pentru a deni suprafat a plecam de la ideea ca orice regiune sucient de mica dintr-o suprafat a M trebuie
sa semene cu o regiune din plan.

In particular, la mult imi deschise din plan trebuie sa corespunda mult imi
deschise din suprafat a M si invers. Acest lucru este asigurat daca presupunem ca n vecinatatea oricarui punct
al sau, M se poate exprima ca imaginea unei hart i proprii. O harta r : D R se numeste proprie daca funct ia
inversa r
1
: r(D) D este continua (imaginea concreta pentru D poate aceea a unei fsii de cauciuc; n acest
caz r(D) se obt ine prin ntinderea si ndoirea lui D). Pentru precizare, denim vecinatatea U n M a punctului
P M ca ind mult imea tuturor punctelor lui M a caror distant a euclidiana fat a de P este mai mica decat un
numar > 0. O parte a lui M se numeste deschisa daca odata cu ecare punct al sau cont ine si o vecinatate
U din M a acestui punct.
Hart ile ale caror imagini sunt cont inute n M se numesc hart i n M.
1.2. Denit ie. O submult ime M a lui R
3
, care se bucura de proprietatea ca P M exista o harta proprie
n M a carei imagine sa cont ina o vecinatate a lui P din M, se numeste suprafat a (g.175).
Observam ca imaginea M = r(D) a unei hart i proprii satisface denit ia 1.2 si deci este o suprafat a. O
asemenea suprafat a se numeste simpla. Denit ia 1.2 arata ca orice suprafat a din R
3
poate conceputa ca
reuniunea unor suprafet e simple.
Fig. 175
1.3. Exemple.
1) Sfera este o suprafat a n sensul denit iei 1.2. Pentru a pune n evident a acest lucru este sucient sa
dovedim armat ia pentru sfera cu centrul n origine si de raza unu (g.176)
M : x
2
+y
2
+z
2
= 1.
Fig. 176
- 190-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Ne propunem sa gasim o harta proprie n M care sa acopere o vecinatate a polului nord (0, 0, 1). Prin
proiect ia ecarui punct (x, y, z) al emisferei nordice a lui M pe planul xOy n (x, y, 0) gasim o corespondent a
biunivoca a acestei emisfere cu un disc D de raza unu din planul xOy. Daca identicam planul xOy cu R
2
prin (x, y, 0) (x, y), atunci D devine un disc din R
2
care consta din punctele (u, v) pentru care u
2
+v
2
< 1.
Exprimand corespondent a dintre D si emisfera nordica ca o funct ie pe D gasim
r : D R
3
, r(u, v) = (u, v,
_
1 u
2
v
2
).
Sa aratam ca r este o harta proprie. Mai ntai observam ca r este o funct ie diferent iabila si injectiva. De
asemenea r este si regulata deoarece transpusa matricii Jacobian,
1 0
f
u
0 1
f
v
, unde f =
_
1 u
2
v
2
,
are rangul doi, (u, v) D. Funct ia inversa r
1
: r(D) D, r
1
(x, y, z) = (x, y), este continua. Deci r este
o harta proprie. Facem observat ia ca harta r acopera o vecinatate a lui P(0, 0, 1) din M.

In mod necesar ea
acopera o vecinatate a oricarui alt punct Q din emisfera nordica.
Analog, putem gasi alte cinci hart i proprii, care sa acopere celelalte cinci emisfere ale sferei si astfel vericam
ca sfera este o suprafat a n sensul denit iei 1.2.
Sfera este o mult ime compacta n R
3
. De aceea, din orice acoperire a sa se poate extrage o acoperire nita.
Numarul minim de hart i care acopera sfera este 2, de exemplu hart ile stereograce.
2) Suprafat a M : z = f(x, y). Fie f : D R o funct ie diferent iabila. Gracul sau M = (x, y, z) [ z =
f(x, y), (x, y) D este o suprafat a a simpla (g.177) deoarece poate acoperit de imaginea lui D prin harta
proprie r : D R
3
, r(u, v) = (u, v, f(u, v)).
Fig. 177
O harta de acest tip se numeste harta Monge, iar despre M se spune ca este data prin ecuat ia carteziana explicita
z = f(x, y).
3) Dam acum un exemplu din care sa rezulte necesitatea ca o harta sa e proprie.
Presupunem ca avem o fasie dreptunghiulara de cauciuc cu ajutorul careia construim congurat ia M din
g.178. Congurat ia M nu este o suprafat a n sensul descris anterior deoarece nu satisface cerint a ca n
vecinatatea oricarui punct sa semene cu o port iune din plan.

Intr-adevar, de-a lungul lui Oz ea seamana cu
intersect ia a doua plane. Mai mult, trecerea de la fasia plana la M este continua n timp ce trecerea inversa nu
este continua deoarece M trebuie rupta de-a lungul lui Oz.
Fig. 178
Matematic, construct ia anterioara se prezinta astfel: e D dreptunghiul deschis < u < , 0 < v < 1 din
R
2
si r : D R
3
aplicat ia denita prin r(u, v) = (sinu, sin2u, v). Se verica usor ca r este o harta (aplicat ie
diferent iabila, injectiva si regulata). Notam M = r(D). Observam ca D = D
1
D
2
D
3
, unde
D
1
=
_
,
2
_
(0, 1), D
2
=
_
2
,

2
_
(0, 1), D
3
=
_
2
,
_
(0, 1)
- 191-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

si deci M = M
1
M
2
M
3
, unde M
i
= r(D), i = 1, 2, 3. Gasim
r
1
(x, y, z) =
_
_
( arcsinx, z) pentru (x, y, z) M
1
(arcsinx, z) pentru (x, y, z) M
2
( arcsinx, z) pentru (x, y, z) M
3
.
Funct ia r
1
nu este continua n punctele (0, 0, z), 0 < z < 1. Astfel r nu este o harta proprie si deci M = r(D)
nu este o suprafat a n sensul denit iei 2.1.
4) Suprafet e denite prin ecuat ii carteziene implicite.
Consideram o funct ie diferent iabila de tipul f : R
3
R. Deoarece
J(f) =
_
f
x
,
f
y
,
f
z
_
,
punctele critice ale acestei funct ii f (dac a exista) se aa rezolvand sistemul
f
x
(x, y, z) = 0,
f
y
(x, y, z) = 0,
f
z
(x, y, z) = 0.
Punctele n care cel put in una dintre aceste derivate nu se anuleaza sunt puncte regulate.
Cu ajutorul lui f construim mult imea
M = f
1
(c) = (x, y, z) [ (x, y, z) R
3
, f(x, y, z) = c, c R,
care se numeste mult ime de nivel constant c sau mult ime de ecuat ie carteziana implicita f(x, y, z) = c. Pe
scurt, se scrie M : f(x, y, z) = c. Presupunem ca M nu este vida si precizam ca, n general, M cont ine atat
puncte regulate cat si puncte critice ale lui f.
1.4. Teorema. Daca M = f
1
(c) este nevida si daca funct ia f este regulata (submersie) n punctele lui
M = f
1
(c), atunci M este o suprafat a.
Demonstrat ie. Pentru ecare P(x, y, z) M, trebuie sa gasim o harta proprie care sa acopere o vecinatate
a lui P din M (g.179). Ipoteza ca f este regulata n punctele lui M este echivalenta cu presupunerea ca cel
put in una dintre derivatele part iale
f
x
,
f
y
,
f
z
nu este zero n P; e, de exemplu,
f
z
(P) ,= 0.

In acest caz,
teorema funct iei implicite spune ca n vecinatatea lui P ecuat ia f(x, y, z) = c deneste pe z ca funct ie de x si
y. Mai precis, exista o funct ie diferent iabila g denita pe o vecinatate D a lui (x, y) astfel ncat (g.179)
Fig. 179
(1) (u, v) D, (u, v, g(u, v)) M, adica f(u, v, g(u, v)) = c,
(2) punctele de forma (u, v, g(u, v)) cu (u, v) D constituie o vecinatate a lui P n M.
Rezulta ca harta Monge r : D R
3
, r(u, v) = (u, v, g(u, v)) satisface cerint ele din denit ia 1.2. Deoarece
P este arbitrar n M, tragem concluzia ca M este o suprafat a.
Daca M : f(x, y, z) = c este o suprafat a, atunci spunem ca M este denita prin ecuat ia cartezian a implicita
f(x, y, z) = c (denumirea de suprafat a pentru M : f(x, y, z) = c se pastreaza uneori chiar daca M cont ine si
puncte critice ale lui f).
Daca f este un polinom de gradul n, atunci M se numeste suprafat a algebrica de ordinul n.

In particu-
lar, avem urmatoarele denumiri: suprafet e algebrice de ordinul unu (plane), suprafet e algebrice de ordinul doi
(cuadrice) etc.
- 192-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

1.5. Observat ii.
1)

In situat ii concrete M poate data printro ecuat ie si prin mai multe inecuat ii n x, y, z (inecuat iile
precizeaza o anumita port iune din spat iu).
2) Reprezentarea lui M (sau a unei port iuni din M) n forma
x = x(u, v), y = y(u, v), z = z(u, v)
se poate face prin intermediul teoremei 1.4 sau prin articii de calcul.
3) Fie suprafat a simpla
M : x = x(u, v), y = y(u, v), z = z(u, v), (u, v) D.
In general, trecerea de la aceasta reprezentare la reprezentarea carteziana explicita se poate face numai local. De
exemplu, daca
D(x, y)
D(u, v)
(u
0
, v
0
) ,= 0, atunci teorema funct iei inverse arata ca n vecinatatea lui (u
0
, v
0
) restrict ia
lui x = x(u, v), y = y(u, v), admite inversa u = u(x, y), v = v(x, y), . Astfel, restrict ia lui z = z(u, v) apare ca
o funct ie compusa de tipul z = z(u(x, y), v(x, y)).
4)

In general, daca exista o funct ie f(x, y, z) astfel ncat
f(x(u, v), y(u, v), z(u, v)) = c, (u, v) D,
atunci f(x, y, z) = c este o ecuat ie carteziana implicita a suprafet ei M : x = x(u, v), y = y(u, v), z =
z(u, v), (u, v) D.
12.2 Curbe coordonate
In acest paragraf, vor prezentate unele proprietat i ale hart ilor care sunt necesare la studiul unei suprafet e
date.
Fie r : D R
3
, (u, v) r(u, v), o harta. Funct iile part iale u r(u, v) si v r(u, v) sunt curbe cu
imaginea n r(D). Explicit, (u
0
, v
0
) D, curba u r(u, v
0
) se numeste curba de parametru u sau curba
v = v
0
; curba v r(u
0
, v) se numeste curba de parametru v sau curba u = u
0
(g.180). Astfel imaginea r(D)
este acoperita de aceste doua familii de curbe, care sunt imaginile prin r ale liniilor orizontale si verticale din
D. Prin orice punct al lui r(D) trece o curba din familia (u) si una din familia (v). De aceea uneori pentru
aceste curbe se ntrebuint eaza denumirea de curbe coordonate.
Fig. 180
Daca r : D R
3
este o harta si (u
0
, v
0
) D, atunci
(1) vectorul viteza, n u
0
, al curbei de parametru u se noteaza r
u
(u
0
, v
0
);
(2) vectorul viteza, n v
0
, al curbei de parametru v se noteaza r
v
(u
0
, v
0
).
Vectorii r
u
(u
0
, v
0
), r
v
(u
0
, v
0
) se numesc vitezele part iale ale lui r n (u
0
, v
0
) (g.180).
Astfel r
u
si r
v
, sunt funct ii denite pe D ale caror valori n ecare punct (u
0
, v
0
) D sunt vectori tangent i
la R
3
n r(u
0
, v
0
). Indicii u si v sunt scrisi pentru a sugera derivarea part iala. Daca harta este data cu ajutorul
coordonatelor sale,
r(u, v) = (x(u, v), y(u, v), z(u, v)),
atunci vitezele part iale sunt date de
r
u
= (x
u
, y
u
, z
u
), r
v
= (x
v
, y
v
, z
v
),
- 193-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

cu precizarea ca punctul de aplicat ie al lui r
u
si r
v
este prin convent ie r(u, v).
Pentru a testa daca o submult ime M a lui R
3
este o suprafat a, denit ia 1.2 cere hart i proprii. Dar dendata
ce stim ca M este o suprafat a aceasta condit ie este de la sine ndeplinita.

Intradevar, daca M este o suprafat a
si daca r : D M este o harta n M, atunci se demonstreaza ca r este o harta proprie.
In unele probleme restrict ia ca r sa e injectiva poate lasata deoparte. De aceea admitem

2.1. Denit ie. O funct ie diferent iabila si regulata r : D R
3
a carei imagine se aa ntro suprafat a M
se numeste parametrizare a regiunii r(D) din M (astfel o harta este o parametrizare injectiva).
In acest context u si v se numesc parametri, relat iile

x = x(u, v), y = y(u, v), z = z(u, v)
se numesc ecuat iile parametrice ale lui r(D) M, iar r = r(u, v) se numeste ecuat ia vectoriala a lui
r(D) M.

In unele cazuri r(D) poate ntreaga suprafat a M.
Deoarece parametrizarile au o mare important a n aplicat ii, vom pune n evident a un mod prin care putem
stabili daca o funct ie diferent iabila r : D R
3
este o parametrizare a unei regiuni din suprafat a M.

In primul
rand imaginea lui D prin r trebuie sa e n M. Daca suprafat a M este data implicit prin f(x, y, z) = c, atunci
funct ia compusa f(r) trebuie sa aiba valoarea constanta c.
Pentru a proba ca r este regulata, consideram vitezele part iale r
u
si r
v
si produsul vectorial
r
u
r
v
=

k
x
u
y
u
z
u
x
v
y
v
z
v
.
Se observa ca ultimele doua linii dau transpusa matricei Jacobian a lui r. Astfel regularitatea lui r este
echivalenta cu r
u
r
v
,=

0, (u, v) D, adica cu faptul ca vectorii viteze part iale sunt liniar independent i
(u, v) D.
12.3 Suprafet e riglate
Exista mai multe moduri de a genera o suprafat a.

In acest paragraf ne vom referi la unul dintre aceste moduri
ce este convenabil pentru anumite suprafet e. Mai ntai reamintim ca o dreapta D ce trece printr-un punct P
0
si are direct ia
0
poate reprezentata prin ecuat ia vectoriala r =
0
+v
0
, v R (g.181).
Fig. 181
3.1. Denit ie. O suprafat a care poate generata prin miscarea unei drepte D care se sprijina pe o curba
: I R
3
se numeste suprafat a riglata.
Dreapta D se numeste generatoarea suprafet ei riglate (g.182).
Fig. 182
- 194-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Avand n vedere ecuat ia vectoriala a unei drepte, rezulta ca o suprafat a riglata poate parametrizata
ntotdeauna sub forma
r(u, v) = (u) +v
(u), (u, v) D = I R,
cu precizarea ca punctele n care r
u
r
v
=

0 sunt excluse prin denit ia parametrizarii.
In cazurile concrete v se poate restrange la un anumit interval si de aceea n aceste cazuri generatoarele sunt
segmente de dreapta. De asemenea, uneori se convine ca

sa e privit ca un camp vectorial denit pe curba .
1) Suprafet e cilindrice. Daca generatoarea D se misca pastrand aceeasi direct ie, atunci suprafat a riglata
se numeste suprafat a cilindrica. Curba pe care se sprijina D se numeste curba directoare (g.183).
O suprafat a cilindrica admite o parametrizare de forma
r(u, v) = (u) +v
,
unde

este un vector cu coordonatele constante.
In continuare, prin P(x, y, z), Q(x, y, z), R(x, y, z) vom nt elege polinoame de gradul unu n trei variabile .
Fig. 183
3.2. Teorema. O suprafat a cilindrica cu generatoarea paralela cu dreapta D : P(x, y, z) = 0, Q(x, y, z) = 0
este caracterizata printro ecuat ie de forma f(P, Q) = 0.
Demonstrat ie. Mult imea dreptelor paralele cu dreapta D este reprezentata analitic prin
_
P = u
Q = w,
(u, w) R
2
. (12.1)
Condit ia ca dreptele (1) sa se sprijine pe curba
x = x(t), y = y(t), z = z(t), t I (12.2)
se obt ine eliminand pe x, y, z, t ntre cele cinci ecuat ii (12.1) si (12.2). Se deduce
f(u, w) = 0. (12.3)
Regandim suprafat a cilindrica ca ind locul geometric al dreptelor (12.1) supuse la condit ia (3). Ecuat ia acestui
loc geometric se obt ine eliminand pe parametrii u si v ntre (12.1) si (12.3). Gasim
f(P, Q) = 0. (12.4)
Reciproc, e M submult imea punctelor din spat iu caracterizate printro ecuat ie de tipul (12.4). Daca planele
P = 0 si Q = 0 determina o dreapta si daca M nu cont ine puncte critice ale lui f, atunci M este o suprafat a
cilindrica.

Intradevar, pentru orice solut ie reala (x, y, z) a lui (4) exista doua numere reale u si w asa ca
P(x, y, z) = u, Q(x, y, z) = w. Aceasta intersect ie reprezinta o dreapta paralela cu D : P = 0, Q = 0, iar u si w
verica condit ia f(u, w) = 0. Deoarece w este funct ie de u (teorema funct iilor implicite!), rezulta ca M admite
parametrizarea
r(u, v) = (u) +v
,
unde

da direct ia lui D.
3.3. Observat ie. Suprafet ele cilindrice cu generatoarele paralele cu axele Oz, Ox, Oy se pot caracteriza,
respectiv, astfel
M : f(x, y) = 0, M : f(y, z) = 0, M : f(z, x) = 0.
- 195-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

3.4 Exemplu
Sa se scrie ecuat ia suprafet ei cilindrice care are ca directoare curba
:
_
2x
2
+y
2
2z = 0,
y 2z = 0
,
stiind ca generatoarele sunt perpendiculare pe planul curbei directoare.
Generatoarele suprafet ei cilindrice ind perpendiculare pe planul curbei y 2z = 0, ele vor avea vectorul
director a =

N(0, 1, 2). Ecuat iile generatoarelor vor D :
xu
0
=
yw
1
=
z
2
, u, w R. Punem condit ia
ca generatoarele sa se sprijine pe curba . Sistemul format din ecuat iile generatoarei si curbei trebuie sa e
compatibil, obt inandu-se astfel legatura dintre cei doi parametrii u, w sub forma:
25u
2
+ 8w
2
10w = 0.
Inlocuind expresiile lui u = x si w = y +

z
2
, obt inute din ecuat iile generatoarei, n condit ia de compatibilitate
va apare ecuat ia suprafet ei cilindrice
M : 25x
2
+ 2(2y +z)
2
5(2y +z) = 0.
2) Suprafet e conice. Daca generatoarea D se misca trecand printr-un punct x V , atunci suprafat a riglata
se numeste suprafat a conica. Curba pe care se sprijina D se numeste curba directoare, iar punctul V se numeste
varf (g.184).
Fig. 184
O suprafat a conica admite o parametrizare de forma
r(u, v) = +v
(u),
unde este un vector cu coordonatele constante a carui extremitate este varful V (varful nu apart ine mult imii
pe care o numim suprafat a conica, ind exclus de denit ia parametrizarii).
3.5. Teorema. Fie M o suprafat a conica cu varful
V : P(x, y, z) = 0, Q(x, y, z) = 0, R(x, y, z) = 0.
Mult imea M (x, y, z) [ R(x, y, z) = 0, este caracterizata analitic printro ecuat ie de forma
f
_
P
R
,
Q
R
_
= 0.
Demonstrat ie. Mult imea dreptelor ce trec prin punctul x V si care nu apart in planului R(x, y, z) = 0
este reprezentata prin
(5) P uR = 0, QwR = 0, (u, w) R
2
.
Condit ia ca aceste drepte sa se sprijine pe o curba de ecuat ii (2) se obt ine eliminand pe x, y, z, t ntre cele
cinci ecuat ii (2) si (5). Se deduce
(6) f(u, w) = 0.
- 196-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Regandim suprafat a conica ca ind locul geometric al dreptelor (5), supuse la condit ia (6). Ecuat ia locului
geometric se obt ine eliminand parametrii u, w ntre (5) si (6). Gasim
(7) f
_
P
R
,
Q
R
_
= 0.
Reciproc, e M mult imea punctelor din spat iu caracterizate printro ecuat ie de tipul (7). Daca planele
P = 0, Q = 0, R = 0 determina un punct si daca M nu cont ine puncte critice ale lui f, atunci M este o
suprafat a conica.

Intradevar, pentru orice solut ie reala (x, y, z) a lui (7) exista doua numere reale u si w asa ca
P(x, y, z) uR(x, y, z) = 0, Q(x, y, z) wR(x, y, z) = 0, iar u si w sunt legat i prin relat ia f(u, w) = 0. Deoarece
w se exprima local prin u, rezulta ca suprafat a admite parametrizarea
r(u, v) = +v
(u),
unde este un vector constant a carui extremitate indica varful.
3.6. Observat ie. Din ecuat ia (5) se poate deduce o ecuat ie omogena n trei variabile g(P, Q, R) = 0.
Reciproc, o ecuat ie omogena de tipul g(P, Q, R) = 0, unde P = 0, Q = 0, R = 0 determina un punct,
reprezinta o suprafat a conica.
3.7. Exemplu
Sa se scrie ecuat ia suprafet ei conice, care are varful dat de intersect ia planelor P : x y + z = 1, Q :
x +y z = 0, R : x z = 0, iar curba directoare are ecuat iile C :
_
x
2
+y
2
2x 2y 2 = 0
z = 0.
Mult imea dreptelor ce trec prin punctul x V este reprezentata prin
D : x y +z 1 u(x z) = 0, x +y z w(x z) = 0, (u, w) R
2
.
Condit ia ca aceste drepte sa se sprijine pe curba C se obt ine eliminand x, y, z ntre cele patru ecuat ii ale
sistemului format cu ecuatiile dreptelor D si ale curbei C. Se obt ine
(w + 1)
2
2(u 2)
2
2uw + 1.
Eliminam the parametrii u, wntre aceasta relat ie si ecuat iile dreptelor D se obt ine ecuat ia suprafet ei conice
M : (2x +y 2z)
2
2(x y + 3z 1)
2
2x
2
+ 2(y z)
2
+ 2y 2z + 1 = 0.
3) Suprafet e conoide. O suprafat a riglata generata de o dreapta D care se sprijina pe o dreapta xa
(axa) si pe o curba (curba directoare), se numeste conoid (g.185).
Fig. 185
Daca este luata drept axa Oz, atunci conoidul admite parametrizarea
r(u, v) = (ucos (v), usin(v), h(v)).
Un conoid a carui generatoare ramane paralela cu un plan x P se numeste conoid cu plan director. Acest
conoid admite o parametrizare de forma
r(u, v) = (u) +v
(u),
- 197-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

unde

| P si (

) | .
3.8. Teorema. Fie M conoidul cu planul director P = 0 si cu axa : Q = 0, R = 0. Mult imea
M(x, y, z) [ P(x, y, z) = u, R(x, y, z) = 0 este caracterizata analitic printro ecuat ie de forma
f
_
P,
Q
R
_
= 0.
Demonstrat ie. Abstract ie facand de dreptele D : P = u, R = 0, mult imea dreptelor paralele cu P si
care ntalnesc pe este reprezentata analitic prin
(8)
_
P = u
QwR = 0.
Condit ia ca aceste drepte sa se sprijine pe o curba de ecuat ii (2) se obt ine eliminand pe x, y, z, t ntre cele
cinci ecuat ii (2) si (8). Se deduce f(u, w) = 0, si deci conoidul cu plan director are ecuat ia
(9) f
_
P,
Q
R
_
= 0.
Reciproc, e N submult imea punctelor din spat iu caracterizate printr-o ecuat ie de tipul (9). Daca P = 0 este
ecuat ia unui plan care taie dreapta : Q = 0, R = 0 si daca N nu cont ine puncte critice ale lui f, atunci N
este un conoid.

Intradevar, pentru orice solut ie reala (x, y, z) a lui (9) exista doua numere reale u, w asa ca
P = u, QwR = 0 cu f(u, w) = 0.
3.9. Exemplu
Sa se scrie ecuat ia suprafet ei conoid generata de o dreapta care se sprijina pe axa Oz, ramane paralela cu
planul xOy si se sprijina pe dreapta
d :
_
x z = 0
x + 2y 3 = 0
Mult imea dreptelor D, paralele cu planul xOy si care se sprijina pe dreapta d, este determinata de intersect ia
a doua fascicule de plane: unul format din plane paralele cu xOy si celalalt determinat de axa Oz. Deci
D :
_
z = u
x +wy = 0
Din condit ia ca dreptele D sa se sprijina pe dreapta d, se obt ine sistemul
_
_
z = u
x +wy = 0
x z = 0
x + 2y 3 = 0
Eliminam x, y si z din sistem vom obt ine condit ia de compatibilitate
2u +w(3 u) = 0.
Eliminand u si v din aceasta ecuat ie si ecuat iile generatoarei se deduce ecuat ia suprafet ei conoid
M : 2x
x
y
(3 z) = 0.
12.4 Suprafet e de rotat ie
4.1. Denit ie. O suprafat a care poate generata prin rotat ia unei curbe C n jurul unei drepte xe D, numita
axa de rotat ie, se numeste suprafat a de rotat ie.
- 198-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Fie P(x, y, z) = 0 un plan perpendicular pe axa D si

(x, y, z) = 0 o sfera cu centrul pe D. Avem
4.2. Teorema. O suprafat a de rotat ie cu axa D este caracterizata printro ecuat ie carteziana implicita de
forma f(P,
) = 0.
Demonstrat ie. Orice punct de pe curba C se va deplasa ntrun plan perpendicular pe axa, P = u si va
descrie un cerc cu centrul pe axa de rotat ie (g.186, unde axa de rotat ie este Ox). De aceea suprafat a de rotat ie
poate privita ca ind locul geometric al cercurilor cu centrele pe D, care trec prin C si ale caror plane sunt
perpendiculare pe D. Astfel sistemul
_
(x, y, z) = w, w > 0
P(x, y, z) = u
x = x(t), y = y(t), z = z(t)
trebuie sa e compatibil. Eliminand pe x, y, z, t rezulta
(10) f(u, w) = 0.
Regandim suprafat a de rotat ie ca ind locul geometric al cercurilor

(x, y, z) = w, P(x, y, z) = u supuse la
condit ia (10). Eliminand parametrii w si u gasim
M : f(P, ) = 0.
Fig. 186
Reciproca este evidenta.
Cazul cel mai simplu este acela n care C este o curba plana cu axa D cont inuta n planul curbei.

In acest
caz, cercurile din M generate prin rotat ia ecarui punct al lui C n jurul axei D se numesc paralele, iar diversele
pozit ii ale lui C se numesc meridiane. Pentru simplicare sa presupunem ca C este n planul xOy, iar D este
Ox (g.186).
1) Daca C : f(x, y) = 0, z = 0, y > 0, atunci M : f(x, y
2
+z
2
) = 0.
2) Daca C este data prin parametrizarea
(u) = (g(u), h(u), 0), h(u) > 0, u I,
atunci M admite parametrizarea
r(u, v) = (g(u), h(u) cos v, h(u) sinv), u I, v R.
4.2. Exemplu
Sa se scrie ecuat ia suprafet ei ce se obt ine prin rotirea dreptei Ox n jurul dreptei D : x = y = z
Cercurile generatoare al suprafet ei au centrul pe axa de rotat ie D, raza variabila si planul ecarui cerc este
perpendicular pe D. Familia cercurilor se va scrie ca intersect ia dintre o sfera cu raza variabila, cu centrul pe
axa de rotat ie cu un fascicul de plane perpendicular pe axa de rotat ie. Luand originea ca un punct al dreptei
D, rezulta
:
_
x
2
+y
2
+z
2
= w, w > 0
x +y +z = u.
- 199-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Din condit ia ca sa se sprijine pe axa Ox, obt inem sistemul:
_
_
x
2
+y
2
+z
2
= w
2
x +y +z = u
y = 0
z = 0,
care trebuie sa e compatibil.
Eliminam x, y si z din sistem vom obt ine condit ia de compatibilitate:
u
2
= w
2
.
Eliminand parametrii w si u din aceasta ecuat ie si ecuat iile cercurilor generatoare se obt ine ecuat ia suprafet ei
de rotat ie
M : xy +xz +yz = 0.
12.5 Vectori tangent i la o suprafat a
Ne propunem sa aratam ca pe orice suprafat a M se poate introduce un calcul diferent ial asemanator calculului
diferent ial obisnuit din R
2
. Elementele acestui calcul: funct ii, campuri vectoriale tangente etc, apart in suprafet ei
si nu spat iului euclidian R
3
n care este scufundata suprafat a.
Presupunem ca f este o funct ie reala denita numai pe suprafat a M, adica f : M R. Daca r : D M
este o harta, atunci f r : D R se numeste expresia lui f n coordonate. Daca f r este diferent iabila n
sens obisnuit, oricare ar r, atunci f se numeste diferent iabila; mai general, f : M R
3
R se numeste
diferent iabil a daca se poate extinde diferent iabil la o mult ime deschisa n R
3
care cont ine pe M.
Fie acum funct ia F : R
n
M. Orice harta r n M da o expresie n coordonate r
1
F pentru F. Evident
aceasta funct ie compusa este denita numai pe mult imea (deschisa) U R
n
pentru care F(U) r(D). Daca
r
1
F este diferent iabila n sens obisnuit, oricare ar r, atunci funct ia F se numeste diferent iabila.
Fie M si N doua suprafet e, r
1
o harta n M si r
2
o harta n N. O funct ie F : M N se numeste
diferent iabil a daca funct ia compusa r
1
2
F r
1
este diferent iabila n sens obisnuit, oricare ar r
1
si r
2
.
In particular, o funct ie diferent iabila de tipul : I M, unde I este un interval deschis al dreptei reale, se
numeste curba n M.
5.1. Teorema. Fie curba : I M si harta r : D M. Daca (I) r(D), atunci exista o pereche de
funct ii diferent iabile u, v denite pe I astfel ncat
(t) = r(u(t), v(t)), t I sau = r(u, v).
Demonstrat ie. Prin ipoteza, expresia n coordonate r
1
: I D este diferent iabila. Ea este o curba
plana a carei imagine se aa n domeniul de denit ie D al lui r (g.187). Daca (u, v) sunt coordonate euclidiene
ale lui r
1
adica r
1
((t)) = (u(t), v(t)), atunci = r (r
1
) = r(u, v). Funct iile u si v sunt unic
determinate.

Intradevar, din presupunerea = r(u
1
, v
1
), rezulta
(u, v) = r
1
= r
1
(r(u
1
, v
1
)) = (u
1
, v
1
).
- 200-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Fig. 187
Funct iile u, v sunt numite coordonatele curbei n raport cu harta r.
Dam fara demonstrat ie
5.2. Teorema. Fie M o suprafat a. Daca F : R
n
R
3
este o funct ie diferent iabila a carei imagine se aa
n M, atunci funct ia F : R
n
M este diferent iabila n sensul dat n acest paragraf.
Aceasta teorema arata legatura stransa ntre calculele din R
3
si calculele de pe suprafat a M. De exemplu,
ea implica faptul ca o curba din R
3
care se aa n M este o curba a lui M.
Fie M o suprafat a si r o harta n M. Deoarece harta r este o funct ie diferent iabila denita pe D R
2
si cu
valori n R
3
, rezulta ca r este diferent iabila si ca funct ie n M.
5.3. Consecint a. Daca r
1
si r
2
sunt hart i ntr-o suprafat a M ale caror imagini se suprapun, atunci
funct iile compuse r
1
1
r
2
si r
1
2
r
1
sunt aplicat ii diferent iabile denite pe mult imi deschise din plan (g.188).
Fig. 188
De exemplu, funct ia r
1
2
r
1
este denita numai pentru acele puncte (u, v) din D
1
pentru care r
1
(u, v) se aa
n imaginea r
2
(D
2
) a lui r
2
(g.188).
Dupa un rat ionament analog celui folosit pentru demonstrat ia teoremei 5.1, consecint a 5.3 poate retran-
scrisa astfel
5.4. Consecint a. Daca r
1
si r
2
sunt hart i ale caror imagini se suprapun n M, atunci exista o pereche
unica de funct ii diferent iabile f si g astfel ncat r
2
(u, v) = r
1
(f(u, v), g(u, v)), (u, v) din domeniul de denit ie
al lui r
1
1
r
2
.
Analog se poate exprima r
1
n funct ie de r
2
.
Consecint a 5.3 sugereaza o metoda concreta de a stabili daca o funct ie este sau nu diferent iabila pe M.
Daca f : M R, atunci n loc sa vericam ca toate expresiile sale n coordonate f r sunt diferent iabile n sens
euclidian, este sucient sa facem aceasta pentru un anumit numar de hart i care sa acopere pe M. Adesea este
sucienta o singura harta. Demonstrat ia este un exercit iu din calculul cu funct ii compuse.

Intradevar, e r
2
o
harta arbitrara; din faptul ca f r
1
si r
1
1
r
2
sunt diferent iabile rezulta ca f r
1
r
1
1
r
2
este diferent iabila.

In
general ultima funct ie este o restrict ie a lui f r
2
. Daca nsa imaginea lui r
1
acopera pe M, atunci f r
1
r
1
1
r
2
reprezinta pe f r
2
si astfel diferent iabilitatea este demonstrata.
Din punct de vedere intuitiv este clar ce nseamna un vector tangent la o suprafat a M. Denit ia formala se
bazeaza pe ideea ca o curba din M trebuie sa aiba tot i vectorii viteza tangent i la M.
5.5. Denit ie. Fie M o suprafat a si P un punct oarecare din ea. Un vector w tangent la R
3
n P se
numeste tangent la M n P daca este vectorul viteza al unei curbe din M ce trece prin P.
Mult imea tuturor vectorilor tangent i la M n P se numeste planul tangent al lui M n P si se noteaza cu
T
P
M (g.189). Imaginea concreta a lui T
P
M n R
3
poarta aceeasi denumire.
Fig. 189
Teorema urmatoare arata ca T
P
M este un subspat iu vectorial bidimensional al spat iului tangent T
P
R
3
.
5.6. Teorema. Fie P un punct al unei suprafet e M si r o harta n M astfel ncat r(u
0
, v
0
) = P. Un
vector w tangent la R
3
n P este tangent la M daca si numai daca w poate scris ca o combinat ie liniara a
lui r
u
(u
0
, v
0
) si r
v
(u
0
, v
0
).
- 201-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Demonstrat ie. Vitezele part iale r
u
si r
v
sunt vectori tangent i la M n orice punct al lui r(D) deoarece
curbele coordonate ale lui r sunt curbe n M (g.190).
Fig. 190
Sa presupunem ca w este tangent la M n P, daca exista o curba pe M pentru care (0) = 0 si
t
(0) = w.
Dupa teorema 5.1, curba poate scrisa n forma = r(u, v) sau (t) = r(u(t), v(t)). Regula de derivare a
funct iilor compuse da

t
= r
u
(u, v)
du
dt
+r
v
(u, v)
dv
dt
.
Deoarece (0) = P = r(u
0
, v
0
), avem u(0) = u
0
, v(0) = v
0
si deci, pentru t = 0, gasim
w =
t
(0) =
du
dt
(0)r
u
(u
0
, v
0
) +
dv
dt
(0)r
v
(u
0
, v
0
).
Observat ie.

0
P
T
P
M, deoarece punctul P poate gandit ca ind curba constanta (t) = P, t I si
t
(t) =
0.
Invers sa presupunem ca vectorul w T
P
R
3
poate scris n forma w = c
1
r
u
(u
0
, v
0
) +c
2
r
v
(u
0
, v
0
). Calculul
anterior arata ca w este vectorul viteza al curbei (t) = r(u
0
+tc
1
, v
0
+tc
2
) din M la momentul t = 0. Astfel
w este tangent la M n P.
Deoarece vitezele part iale sunt vectori liniari independent i, teorema anterioara arata ca, P r(D) M,
vitezele part iale formeaza o baza a planului tangent T
P
M.

X care asociaza ecarui punct P M un vector

X(P) tangent la R
3
n P se
numeste camp vectorial euclidian pe suprafat a M.
Fie

X = f(x, y, z) + g(x, y, z) + h(x, y, z)
k un camp vectorial euclidian pe suprafat a M. Daca funct iile

coordonate f, g, h sunt diferent iabile pe M, atunci campul

X se numeste diferent iabil.
Un camp vectorial euclidian

Y pentru care, P M,

Y (P) este tangent la M n P se numeste camp vectorial
tangent la M. Daca

Y este un camp vectorial tangent la M, atunci oricare ar harta r : D M, avem
Y (r(u, v)) = F(u, v)r

u
+G(u, v)r
v
.
De aceea

Y este diferent iabil daca si numai daca funct iile F si G sunt diferent iabile pe D.
In continuare presupunem ca lucram numai cu campuri diferent iabile si precizam ca de cele mai multe ori
campurile pe M sunt denite local (numai n anumite regiuni ale lui M).
5.8. Observat ie. Campurile vectoriale tangente la M apart in calculului din M, deoarece conform denit iei
5.5 ele dau n ecare punct vitezele unor curbe din M.
12.6 Normala si planul tangent la o suprafat a
Fie M o suprafat a si P un punct al sau. Un vector z cu originea n P care este ortogonal planului tangent
T
P
M, adica ortogonal oricarui vector tangent la M n P, se numeste vector normal la M. Un camp vectorial
euclidian

Z denit pe M se numeste camp normal pe M daca ecare vector

Z(P) este normal la M.
Deoarece T
P
M este un subspat iu bidimensional al lui T
P
R
3
, exista numai o direct ie normala la M n P,
adica tot i vectorii z normali n P sunt coliniari. Astfel, daca z nu este zero, rezulta ca T
P
M consta numai din
vectorii lui T
P
R
3
care sunt ortogonali lui z. Dreapta ce trece prin P si este perpendiculara pe planul tangent
T
P
M se numeste normala suprafet ei n punctul P. Fie r(D) regiunea din M acoperita de harta r : D M.
Funct ia vectoriala
Z(u, v) = r
u
r
v
- 202-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

ataseaza ecarui punct din D un vector normal la M n r(u, v) (g.190). De aceea

Z(u, v) poate privit ca
un camp normal denit local pe M.
Daca gandim T
P
M ca ind determinat de punctul P(x
0
, y
0
, z
0
) si de vectorul normal

Z(u
0
, v
0
), atunci planul
tangent la suprafat a M n punctul P are ecuat ia
x x
0
y y
0
z z
0
x
u0
y
u0
z
u0
x
v0
y
v0
z
v0
= 0,
unde
x
0
= x(u
0
, v
0
), x
u0
= x
u
(u
0
, v
0
) etc.
Normala la M n P are ecuat iile
x x
0
D(y, z)
D(u
0
, v
0
)
=
y y
0
D(z, x)
D(u
0
, v
0
)
=
z z
0
D(x, y)
D(u
0
, v
0
)
.
Daca suprafat a M este data prin ecuat ia carteziana implicita, atunci este usor sa punemn evident a campul
normal si campurile tangente.
6.1. Teorema. Daca M : f(x, y, z) = c este o suprafat a, atunci gradientul
f =
f
x
+
f
y
+
f
z
k,
denit pe M, este un camp vectorial normal care nu se anuleaza n nici un punct al lui M (g.191).
Demonstrat ie. Gradientul nu se anuleaza pe M deoarece prin ipoteza derivatele part iale f
x
, f
y
, f
z
nu se
pot anula simultan n nici un punct al lui M (1).
Sa aratam acum ca f(P), w) = 0, w T
P
M. Pentru aceasta observam ca daca este o curba pe M,
atunci f() = f(x(t), y(t), z(t)) 0. Deci
f
x
()
dx
dt
+
f
y
()
dy
dt
+
f
z
()
dz
dt
= 0.
Alegand pe astfel ncat sa aiba viteza init iala

t
(0) = w = w
1
+w
2
+w
3
k,
n (0) = P, gasim
0 = f
x
((0))
dx
dt
(0) +f
y
((0))
dy
dt
+f
z
((0))
dz
dt
(0) =
= f
x
(P)w
1
+f
y
(P)w
2
+f
z
(P)w
3
= f(P), w).
Fig. 191
Din punct de vedere analitic, ecuat ia planului tangent la M n P(x
0
, y
0
, z
0
) este
(x x
0
)f
x0
+ (y y
0
)f
y0
+ (z z
0
)f
z0
= 0,
- 203-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

iar ecuat iile normalei sunt
x x
0
f
x0
=
y y
0
f
y0
=
z z
0
f
z0
.
In particular, pentru reprezentarea carteziana explicita z = f(x, y) avem: planul tangent,

z z
0
= p(x x
0
) +q(y y
0
),
si normala,
x x
0
p
0
=
y y
0
q
0
=
z z
0
1
.
6.2. Observat ii. 1) Planul tangent T
P
M este aproximat ia liniara a suprafet ei M n vecinatatea lui P.
2) Campurile vectoriale normale apart in calculului din R
3
. Ele sunt folosite n studiul lui M din punctul de
vedere al unui observator din R
3
.
6.3. Exemplu Sa se scrie ecuat ia planului tangent si ecuat iile normalei n punctul P(1,
1
2
, 2) la suprafat a
M : z =
1
xy
Se poate scrie reprezentarea implicita a suprafet ei M : xyz = 1. Vectorul perpendicular pe planul tangent
pentru aceasta reprezentare a suprafet ei este gradf(P) = f
x
(P)
i +f
y
(P)
j +f
z
(P)
k.
Se obt ine gradf(x, y, z) = yz
i +xz
j +xy
k.
Planul tangent la suprafat a n punctul P va :
(x 1) + 2(y
1
2
) +
1
2
(z 2) = 0
iar normala la suprafat a n punctul P va avea ecuat iile:
x 1
1
=
y
1
2
2
=
z 2
1
2
.
Suprafet e conexe. Fie : I M o curba de pe suprafat a M si [a, b] I. Restrict ia : [a, b] M se
numeste segment de curba sau 1-segment pe suprafat a M.
Fig. 192
7.1. Denit ie. O suprafat a M se numeste conexa (dintr-o bucata) daca P, Q M exista un segment de
curba : [a, b] M, cel put in continua, astfel ncat (a) = P si (b) = Q, adica imaginea ([a, b]) M uneste
punctele P si Q (g.192).
O suprafat a conexa M este dintr-o singura bucata. De exemplu, exceptand hiperboloidul cu doua panze
care nu este conex, toate cuadricele nedegenerate sunt conexe.
7.2. Teorema. Fie M
1
si M
2
doua suprafet e. Daca M
1
este conexa iar F : M
1
M
2
este o aplicat ie
surjectiva si diferent iabila, atunci M
2
este conexa.
Demonstrat ie. Fir R, S doua puncte arbitrare din M
2
. Deoarece F este surjectiva exista P, Q M astfel
ncat F(P) = R, F(Q) = S. Dar, prin ipoteza M
1
este conexa si deci exista un segment de curba care uneste
pe P cu Q. Imaginea lui prin funct ia continua F este un segment de curba ce uneste pe R cu S, adica M
2
este conexa.
7.3. Consecint a. Daca D este o mult ime deschisa si conexa din plan, iar r : D M este o parametrizare,
atunci regiunea r(D) M este conexa.
- 204-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

7.4. Exemplu. Hiperboloidul cu o panza este conex deoarece el este mult imea valorilor funct iei diferent iabile
r : R
2
R
3
, r(u, v) = (x, y, z),
x = a chucos v, y = b chusinv, z = c shu (a, b, c > 0),
denita pe mult imea conexa R
2
.
Analog putem stabili ca ecare dintre panzele hiperboloidului cu doua panze este conexa. Deoarece aceste
doua panze sunt mult imi disjuncte, rezult a ca hiperboloidul cu doua panze nu este conex.
7.5. Teorema. Fie M o suprafat a conexa si f : M R o aplicat ie diferent iabila.
a) Daca df = 0, atunci f=const.
b) Daca f nu se anuleaza pe M, atunci f > 0 sau f < 0 peste tot.
Demonstrat ie. Fie P, Q M doua puncte arbitrare. Prin ipoteza acestea pot unite printr-un segment
de curba : [a, b] M. Utilizand funct ia diferent iabila f : [a, b] [f((c)), f((d))], c, d [a, b], careia i
aplicam teorema cresterilor nite si proprietatea lui Darboux, deducem f=const, si respectiv f > 0 sau f < 0
peste tot.
7.6. Observat ie. O suprafat a M poate privita ca un spat iu topologic.

In acest sens, M este conexa daca
verica una din condit iile:
a) M nu este reuniunea a doua mult imi nevide, disjuncte si deschise;
b) singurele submult imi nchise si deschise ale lui M sunt M si M.
Suprafet e simplu conexe. Suprafat a M se numeste simplu conexa (fara gauri) daca orice curba nchisa
de pe M poate deformata prin continuitate (fara a parasi punctele suprafet ei) astfel ncat sa se reduca la un
punct (g.193). De exemplu, sfera este (conexa si) simplu conexa; cilindrul circular drept (este conex dar) nu
este simplu conex, deoarece cercurile situate n plane perpendiculare pe axa cilindrului nu se pot reduce la un
punct fara a iesi din cilindru; hiperboloidul cu doua panze (nu este conex dar) este simplu conex etc.
Fig. 193
Suprafet e compacte. Fie (u, v) R
2
si intervalul bidimensional nchis (dreptunghi nchis) D
0
: a u
b, c v d.
Fie M o suprafat a. O funct ie diferent iabila de tipul r : D
0
M se numeste 2segment (placa) n M, g.194.
(Atributul diferent iabila este folosit n sensul ca r se poate extinde diferent iabil la un interval bidimensional
deschis ce cont ine pe D
0
).
Fig. 194
7.7. Denit ie. Suprafat a M se numeste compacta daca poate acoperita prin imaginile unui numar nit
de 2segmente.
De exemplu sfera este o suprafat a compacta deoarece este acoperita de imaginea 2segmentului r(u, v) =
(x
0
+ a cos usinv, y
0
+ a sinusinv, z
0
+ a cos v), (u, v) D
0
= [0, 2] [0, ]. De asemenea torul de rotat ie
este o suprafat a compacta.
- 205-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Se stie ca orice funct ie (reala) continu a pe un dreptunghi nchis D
0
si atinge maximul (minimul) ntrun
punct din D
0
. Acest rezultat l folosim pentru a demonstra teorema urmatoare.
7.8. Teorema. Daca f este o funct ie continua denita pe o suprafat a compacta M, atunci f si atinge
maximul (minimum) ntrun punct din M.
Demonstrat ie. Fie r
i
: D
0i
M, 1 i k, 2segmentele ale caror imagini acopera pe M. Deoarece
aplicat iile r
i
sunt diferent iabile, iar f este continua rezulta ca f r
i
: D
0i
R sunt funct ii continue. De
aceea, pentru ecare i, exista punctul (u
i
, v
i
) D
0i
n care f r
i
ia valoarea maxima. Fie f(r
1
(u
1
, v
1
)) cel mai
mare dintre numerele f(r
i
(u
i
, v
i
)). Sa ar atam ca P = r
1
(u
1
, v
1
) este punctul n care f are valoarea maxima.
Intradevar, deoarece r
i
sunt n numar nit, Q M, exista un indice i asa ca Q = r
i
(u, v) si avem
f(P) = f(r
1
(u
1
, v
1
)) f(r
i
(u
i
, v
i
)) f(r
i
(u, v)) = f(Q),
ceea ce trebuia demonstrat.
Teorema anterioara poate folosita pentru a proba ca o suprafat a nu este compacta. De exemplu, cilindrul M
cu generatoarele paralele cu Oz nu este o suprafat a compacta deoarece funct ia coordonata z da cota z(P), P
M, si astfel ea nu are valoare maxima pe M.
O submult ime M din R
3
se numeste nchisa n R
3
daca complementara sa R
3
M este deschisa n R
3
.
O submult ime M din R
3
se numeste marginita daca distant a euclidiana dintre doua puncte oarecare ale
sale este mai mica decat un numar real dat. Cu alte cuvinte, M este marginita daca poate inclusa ntro
sfera de raza nita. Astfel problema marginirii lui M se reduce la cercetarea existent ei maximului funct iei
f(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
pe M sau la existent a minimelor si maximelor funct iilor f(z, y, z) = x, y, z pe M.
7.9. Teorema HeineBorel. O submult ime din R
3
este compacta daca si numai daca ea este nchisa si
marginita.
Fie f : R
3
R o funct ie diferent iabila. O suprafat a de tipul M : f(x, y, z) = c este nchisa deoarece ea
consta din punctele f
1
(c), mult imea c este o submult ime nchisa din R, iar f este o funct ie continua.
Astfel, o suprafat a M : f(x, y, z) = c este compacta daca si numai daca ea este marginita n R
3
. De exemplu
elipsoidul este compact, dar hiperboloizii nu sunt compact i.
7.10. Teorema. Daca f(x, y, z) este un polinom omogen de gradul n 1 care are cel put in o valoare
strict pozitiva, atunci M : f(x, y, z) = 1 este o suprafat a. Daca f(P) > 0 exceptand P(0, 0, 0), atunci M este
compacta si reciproc.
Demonstrat ie. Prin ipoteza exista un punct P(x, y, z) R
3
asa ca f(x, y, z) = a > 0. Astfel M cont ine
punctul
1
n
a
(x, y, z) si deci M nu este vida. Din formula lui Euler pentru funct iile omogene rezulta ca orice
punct Q care satisface f
x
(Q) = 0, f
y
(Q) = 0, f
z
(Q) = 0 satisface si f(Q) = 0. De aceea Q / M si astfel M
este o suprafat a regulata.
Sa presupunem f > 0 exceptand originea. Fie sfera S si i : S R
3
inject ia naturala. Funct ia compusa
f i : S R este continua. Deoarece S este compacta funct ia f i are o valoare minima b si b > 0. Daca
Q R
3
, avem
f(Q) = |Q|
n
f
_
Q
|Q|
_
|Q|
n
b.
De aceea pentru f(Q) = 1 gasim |Q|
1
n
b
. Rezulta ca M = f
1
(1) este cont inuta n sfera nchisa cu
centrul n O si de raza
1
n
b
. Astfel M este marginita si deci M este compacta.
Reciproc, presupunem ca M este o suprafat a compacta. Rezulta ca M este marginita si deci f(Q) |Q|
n
b.
De aceea f > 0, exceptand originea.
Suprafet e orientabile.

In aceasta sect iune ne propunem sa aratam ca suprafet ele pot avea doua fet e sau
numai o fat a.
7.11. Denit ie. O suprafat a M se numeste orientabila daca poseda un camp vectorial normal

Z care nu
se anuleaza n nici un punct al lui M.
Din sect iunea 6 rezulta ca:
- orice suprafat a simpla este orientabila;
- 206-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

- orice suprafat a M : f(x, y, z) = c (care nu poseda puncte critice ale lui f) este orientabila. De exemplu
planul, sfera, cuadricele nedegenerate etc sunt suprafet e orientabile.

In particular, orice suprafat a data cartezian
explicit este orientabila.
Dam fara demonstrat ie urmatoarea teorema.
7.12. Teorema. Orice suprafat a simplu conexa si conexa este orientabila.
Pe de alta parte, are loc urmatorul rezultat:
7.13. Teorema. Orice suprafat a conexa si compacta M este orientabila.
Intr-adevar, daca M este o suprafat a conexa si compacta, atunci R

3
se descompune n doua part i conexe,
una marginita si alta nemarginita. Suprafat a M admite doua campuri vectoriale normale unitare opuse dintre
care unul indica regiunea nemarginita. Prin urmare M este orientabila.
7.14. Teorema. Daca M
2
este o suprafat a orientabila, iar F : M
1
M
2
este o aplicat ie regulata, atunci
suprafat a M
1
este orientabila.
Demonstrat ie. Presupunem ca M
2
admite campul normal nenul
(v, w) =
Y (Q), v w), v, w T
Q
M
2
, Q = F(P), P M
1
.
Fie F
aplicat ia liniara asociata matricei Jacobian a reprezentarii n coordonate a lui F. Daca a,
b sunt doi
vectori liniari independent i din T
P
M
1
, atunci F
a, F
b sunt doi vectori liniari independent i din T

Q
M
2
deoarece
F este regulata. Denim
(F
)(a,
b) = (F
a, F
b).
Deoarece F este regulata rezulta F
,= 0. Construim
Z(P) =
a
b
(F
)(a,
b)
.
Aceasta expresie este independenta de alegerea lui a si

b si da n ecare punct un vector normal nenul. De
aceea P

Z(P) este un camp normal cu valori nenule pe M
1
, adica M
1
este orientabila.
Un camp vectorial normal unitar pe o suprafat a orientabila M se numeste orientare pe M.
7.15. Teorema. Orice suprafat a conexa si orientabila admite exact doua orientari.
Demonstrat ie. Fie

Z un camp normal (global) denit pe M cu valori nenule. Cu ajutorul lui putem
construi pe
U =
Z
|
Z|
care sunt campuri normale unitare. Sa aratam acum ca orice alt camp normal unitar
trebuie sa e +
U sau
U. Fie

V un camp normal unitar arbitrar denit pe M. Evident avem

V =
V ,

U)
U,
unde f =
V ,

U) are n ecare punct valorile 1 sau +1. Rezulta ca f are peste tot e valoarea 1 e valoarea
+1, c.c.t.d.
Intuitiv, teorema 7.15 arata ca, suprafet ele conexe si orientabile au doua fet e. O suprafat a orientabila
mpreuna cu o alegere a unei orientari(alegerea unei fet e) se numeste suprafat a orientata. Convent ional fat a
care corespunde alegerii sensului dat de +
U se noteaza cu + (fat a pozitiva), iar fat a opusa se noteaza cu (fat a

negativa); g.195; orientare n concordant a cu regula burghiului drept.
Fig. 195
Pentru suprafet ele orientabile ce marginesc un volum nit sensul pozitiv pe normala se ia prin convent ie din
interior catre exterior (g.196).
Daca M nu este conexa, dar se compune din port iuni conexe si orientabile (de exemplu hiperboloidul cu
doua panze), atunci orientarea componentelor determina o orientare a lui M.
- 207-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Fig. 196
Sa ne referim acum la suprafet ele neorientabile, adica la suprafet ele care au o singura fat a. Cel mai simplu
exemplu este banda lui Mobius. Un model al ei se poate obt ine daca rasucind o data bucat ica dreptunghiulara
de hartie ABCD, se lipesc capetele ei n asa fel ncat punctul A sa coincida cu C, iar B cu D.
Banda lui Mobius (g.197) nu este global orientabila deoarece orice camp normal

Z denit pe M trebuie
sa se anuleze ntrun punct al lui M si sasi schimbe sensul la trecerea prin acest punct. Pentru a vedea acest
lucru e : [0, 1] M o curba nchisa pe M cu (0) = (1) ca n g.197.
Fig. 197
Daca presupunem ca

Z nu se anuleaza n nici un punct, atunci rasucirea n M da contradict ia

Z((0)) =
Z((1)), deoarece funct ia

Z((t)) este prin ipoteza diferent iabila (continua).
7.16. Teorema. Orice punct P al unei suprafet e neorientabile M este cuprins ntro regiune conexa si
orientabila.
Demonstrat ie. Fie D o mult ime deschisa si conexa din plan si r : D M o harta n M. Dupa teorema
7.3, r(D) este conexa. Mai mult, imaginea r(D) este orientabila deoarece

Z = r
u
r
v
este un camp normal
nenul.
Teorema anterioara arata ca pe suprafet ele neorientabile exista numai campuri normale locale cu valori
nenule.

In sprijinul acestei informat ii vom da un exemplu folosind modelul riglat al benzii Mobius. Fie (u) =
(cos u, sinu, 0) un cerc de raza unu situat n planul xOy si [PQ] un segment de lungime unu asezat radial cu
mijlocul pe cercul . Presupunem ca mijlocul segmentului descrie cercul si simultan segmentul se roteste n
jurul mijlocului sau (momentann planul normal al cercului), astfel ncat n momentul cand mijlocul segmentului
ncheie o rotat ie de 360
o
, segmentul ncheie o rotat ie de 180
o
. Suprafat a riglata care ia nastere este o banda
Mobius particulara de ecuat ie vectoriala
r(u, v) = (u) +v
(u), v
_
1
2
,
1
2
_
,
unde
(u) =
_
cos
u
2
_
+
_
sin
u
2
_
k.
Deoarece

Z = r
u
r
v
,=
0 da local un camp vectorial normal cu valori nenule, rezulta ca banda Mobius riglata
este local orientabila.
12.7 Aplicat ia Weingarten
In acest paragraf si n paragrafele urmatoare introducem elementele matematice ce caracterizeaza forma suprafet ei
ntro vecinatate a unui punct al sau. Toate aceste elemente au la baza o transformare liniara denita pe planul
tangent si cu valori n planul tangent numita aplicat ia Weingarten.
Fie M o suprafat a,

X un camp vectorial euclidian denit pe M si v un vector tangent la M n punctul P.
Vectorul D
w

X se numeste derivata covarianta a lui

X pe suprafat a M. Aceasta derivata se poate calcula n
- 208-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

doua moduri: (1) luam o curba de pe suprafat a M astfel ncat (0) = P si
t
(0) = w. Explicitam compunerea
X si
D
w
X =
d
dt
X((t))
t=0
.
(2) exprimam pe

X n forma

X = f +g +h
k si atunci
D
v

X = D
v
f +D
v
g +D
v
h
k.
Chiar daca

X este un camp tangent la M, derivata covarianta D
w

X nu este n general tangenta la M
(g.198).
Fig. 198
Presupunem acum ca M este o port iune orientabila dintro suprafat a conexa si ca ea a fost orientata prin
alegerea campului normal unitar

U.
8.1. Denit ie. Fie P un punct din M si T
P
M spat iul tangent la M n P. Funct ia denita prin
S
P
( w) = D
w
U, w T
P
M,
se numeste aplicat ia lui Weingarten a lui M n punctul P.
Deoarece T
P
M consta din vectorii ortogonali lui

U, derivata D
w
U indica variat ia planelor tangente n sensul

lui w si aceasta da o descriere innitezimala a modulului n care se curbeaza M.
8.2. Teorema. Aplicat ia Weingarten este o transformare liniara a spat iului tangent n el nsusi (g.199).
Fig. 199
Demonstrat ie. Pentru a arata ca S
P
are valorile n T
P
M trebuie sa demonstram ca S
P
( w)

U(P).
Pornim de la relat ia 1 =
U,

U) pe care o derivam n raport cu w.

In baza proprietat ilor derivatei covariante
avem
0 = D
w
(1) = D
w
U,

U) = 2D
w
U,

U) = 2S
P
( w),

U(P)),
c.c.t.d.
Liniaritatea lui S
P
este o consecint a a liniaritat ii derivatei covariante
S
P
(av +b w) = D
av+b w
U = aD
v
U bD
w
U = aS
P
(v) +bS
P
( w).
Funct ia P S
P
va numita aplicat ia Weingarten a suprafet ei M si va notata cu S.
Sa presupunem acum ca t (t) este o curba din M, iar

U este restrict ia campului normal unitar la .

In
acest caz, observam ca
S(
t
) =
U
t
.
- 209-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

8.3. Teorema. Aplicat ia Weingraten este simetrica, adica
S
P
(v), w) = v, S
P
( w)), v, w T
P
M.
O demonstrat ie simpla a acestei teoreme este data n 12.
Teorema 8.3 este echivalenta cu faptul ca matricea atasata transformarii liniare S
P
n raport cu o baza
ortonormata a lui T
P
M este simetrica.
Elementele intriseci ale transformarii liniare simetrice S
P
si anume determinantul, urma, valorile proprii
(care sunt reale deoarece S
P
este simetric a) si vectorii proprii au semnicat ii geometrice pe care le vom pune n
evident a n paragrafele urmatoare. Pentru explicitarea acestor elemente este sucient sa alegem o baza v, w
n planul tangent, sa explicitam matricea atasata lui S
P
n raport cu aceasta baza,
S
P
(v) = av +b w,
S
P
( w) = cv +d w,
[S]
v, w]
=
_
a c
b d
_
si sa determinam determinantul, urma, valorile proprii si vectorii proprii ai acestei matrice.
8.4. Exemple
1) Fie M : ax + by + cz + d = 0 un plan din R
3
. Evident, aceasta este o suprafat a conexa si orientabila.
Orientam pe M alegand
U =
a +b +c
a
2
+b
2
+c
2
.
Deoarece campul

U este paralel avem S( w) = D
w
U = 0, w T
P
M = M. Operatorul Weingarten este
identic zero ceea ce corespunde faptului intuitiv ca planele nu se ndoaie (g.200).
Fig. 200
2) Fie M : x
2
+ y
2
= r
2
un cilindru circular drept din R
3
. Aceasta este o suprafat a conexa si orientabila.
Orientam pe M alegand
U =
x +y + 0
k
r
.
Fie P un punct din M, e e
1
un versor tangent la generatoarea ce trece prin P si e
2
un versor tangent la cercul
de sect iune ce trece prin P. Alegand e
1
= (0, 0, 1)
P
, gasim S
P
(e
1
) = 0, P, adica dea lungul generatoarei,
U ramane paralel cu el nsusi. Analog e

2
= (y, x, 0)
P
si gasim
S
P
(e
2
) = D
e2
x +De
2
y
r =
y +x
r
=
e
2
r
, P M.
Aceasta arata ca dea lungul cercului de sect iune cilindrul se curbeaza uniform (g.201).
- 210-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Fig. 201
3) Fie sfera M : x
2
+y
2
+z
2
= r
2
. Orientam pe M alegand
U =
x +y +z
k
r
.
Gasim
S( w) = D
w
U =
1
r
(D
w
x +D
w
y +D
w
z
k) =
w
r
, w T
P
M; P M.
Astfel n acest caz aplicat ia Weingarten se reduce la multiplicarea cu
1
r
. Aceasta uniformitate a lui S reecta
rotunjirea sferelor, adica faptul ca n ecare punct al sau P, sfera se curbeaza n acelasi mod n toate direct iile
(g.202).
Fig. 202
12.8 Curbura normala
Forma unei suprafet e inuent eaza forma oricarei curbe de pe suprafat a respectiva. Reciproc, folosind forma
curbelor de pe o suprafat a ce trec printr-un punct xat putem determina forma suprafet ei n jurul acestui punct.
Presupunem ca lucramntr-o regiune a unei suprafet e conexe M orientata prin alegerea campului normal unitar
U.
9.1. Lema. Daca este o curba din M, iar

U este restrict ia campului normal unitar la , atunci
S(
t
),
t
) =
tt
,

U).
Demonstrat ie. Deoarece
t
este tangent la M avem
t
,

U) = 0. Prin derivare gasim
tt
,

U)+
t
,

U
t
) = 0.
Stim nsa ca S(
t
) =
U
t
si astfel formula din lema este adevarata.
Formula din lema precedenta arata ca componenta normala a accelerat iei lui , componenta care apare din
cauza ndoirii suprafet ei, depinde numai de
t
si S(
t
). Cu alte cuvinte componenta normala a accelerat iei n
punctul P este aceeasi pentru toate curbele de pe suprafat a ce trec prin P cu aceeasi viteza w (g.203).
Fig. 203
Aceasta observat ie ne sugereaza sa caracterizamncovoierea suprafet ei dupa o direct ie prin funct ia din denit ie
urmatoare.
9.2. Denit ie. Fie e un versor tangent la M n P. Numarul k
n
(e) = S(e), e) se numeste curbura normala
a lui M n direct ia lui e.
- 211-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Deoarece avem
k
n
(e) = S(e), e) = S(e), e) = S(e), e) = k
n
(e),
numarul k
n
(e) este denit pe direct ia tangenta la M n P generata de versorul e. Astfel, desi evaluam pe k
n
pe versori, avem totusi dea face cu o funct ie reala pe mult imea direct iilor tangente la M n punctul P.
Fie e un versor tangent la M n P. Consideram o curba de viteza unu pe M astfel ncat (0) = P si

t
(0) = e. Utilizand lema 9.1 si formulele lui Frenet pentru curba , gasim
k
n
(e) = S(e), e) = S(
t
(0)),
t
(0)) =
tt
(0),

U(P)) =
= k
(0)
N(0),

U(P)) = k
(0) cos ,
unde k
(0) 0 este curbura lui n punctul P, iar este unghiul dintre normala principala a curbei si normala
suprafet ei (g.204).
Fig. 204
Aceasta formula arata ca: (1) daca vectorul

N(0) este coliniar cu vectorul

U(P), atunci k
n
(e) = k
(0); (2)
dintre toate curbele lui M tangente la versorul e n punctul P, cea mai mica curbura o are intersect ia dintre M
si planul determinat de P,

U(P), e, curba ce se numeste sect iunea normala a lui M n direct ia lui e.
Pentru sect iunea normala , de viteza unu, avem (g.205):
t
(0) = e, accelerat ia
tt
(0) = k
(0)
N(0) apart ine

planului de sect iune si este perpendicular a pe
t
(0) = e,

N(0) =
U(P), k
n
(e) = k
(0).
Astfel, am demonstrat teorema lui Meusnier:
Centrul de curbura al unei curbe de pe o suprafat a este proiect ia pe planul sau osculator a centrului de
curbura a sect iunii normale.
Fig. 205
Fie P un punct din suprafat a M, e e un versor tangent la M n P si k
n
(e) curbura normala corespunzatoare.
Utilizand sect iunea normala a lui M n direct ia lui e si t inand cont ca normala principala

N a unei curbe din
spat iu arata sensul n care aceasta se curbeaza, putem da urmatoarele interpretari geometrice ale semnului lui
k
n
(e) relativ la alegerea campului normal unitar

U.
1) Presupunem k
n
(e) > 0. Rezulta c a

U(P) si

N(0) au acelasi sens. De aceea n vecinatatea lui P si n
direct ia lui e suprafat a se ncovoaie n sensul indicat de

U(P) (g.206).
Fig. 206
2) Presupunem k
n
(e) < 0. Rezulta ca

U(P) si

N(0) au sensuri opuse. De aceea n vecinatatea lui P si n
direct ia lui e suprafat a se curbeaza contrar sensului lui

U(P) (g.207).
- 212-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Fig. 207
3) Fie k
n
(e) = 0. Rezulta k
(0) = 0 si

N(0) nu este denit. Nu putem spune precis care este forma suprafet ei
n vecinatatea punctului considerat pe direct ia e. Putem nsa arma ca ntro vecinatate a lui P pe direct ia e
suprafat a se curbeaza foarte put in.
Presupunem acum ca xam punctul P si ca extremitatea lui e descrie un cerc n planul tangent. Diversele
sect iuni normale ce se pot face ne dau informat ii despre forma suprafet ei n vecinatatea lui P n diferite direct ii
(g.208).
Fie
k
1
= min
|e|=1
k
n
(e) si k
2
= max
|e|=1
k
n
(e).
Aceste numere exista deoarece mult imea determinata de relat ia |e| = 1 este compacta (cerc), iar funct ia
e k
n
(e) este continua.
Fig. 208
9.3. Denit ie. Numerele k
1
si k
2
se numesc curburile principale ale lui M n punctul P. Direct iile
pentru care se gasesc aceste valori extreme se numesc direct ii principale ale lui M n P. Versorii acestor direct ii
se numesc vectori principali ai lui M n punctul P.
Daca n punctul P avem k
1
= k
2
, atunci rezulta k
n
(e) = const, adica M se curbeaza la fel n toate direct iile
si toate direct iile ce trec prin P sunt principale.
9.4. Denit ie. Daca k
n
(e) = const, e T
P
M, |e| = 1, atunci punctul P se numeste punct ombilical.
9.5. Teorema.
(1) Daca P este un punct ombilical, atunci operatorul Weingarten n P se reduce la multiplicarea cu k
1
= k
2
.
(2) Daca P nu este un punct ombilical (k
1
,= k
2
), atunci exista doua (si numai doua) direct ii principale
ortogonale. Daca e
1
si e
2
sunt vectorii principali, atunci
S(e
1
) = k
1
e
1
, S(e
2
) = k
2
e
2
.
Formulare alternativa: curburile principale ale lui M n P sunt valorile proprii ale lui S. Vectorii principali
ai lui M n P sunt vectori proprii ai lui S.
Demonstrat ie. Varianta 1.
Fixam o baza ortonormata
f
1
,

f
2
n planul tangent T
P
M (g.209). Avem
- 213-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Fig. 209
S(
f
1
) = S
11
f
1
+S
21
f
2
, S(
f
2
) = S
12
f
1
+S
22
f
2
,
unde
S
ij
= S(
f
i
),

f
j
) =
f
i
, S(
f
j
)) = S
ji
.
Determinam valorile proprii si vectorii proprii ai lui S. Deoarece [S
ij
] este simetrica valorile proprii sunt reale:
S
11
k S
12
S
21
S
22
k
= 0, k
2
(S
11
+S
22
)k +S
11
S
22
S
2
12
= 0
= (S
11
+S
22
)
2
4(S
11
S
22
S
2
12
) = (S
11
S
22
)
2
+ 4S
2
12
0.
k
1
= k
2
S
11
= S
22
, S
12
= 0n acest caz versorii proprii sunt nedeterminat i (orice versori sunt versori proprii).
Aplicat ia S se reduce la multiplicarea cu S
11
.
Presupunem k
1
< k
2
. Sa vericam relat iile k
1
= min
]]e]]=1
k
n
(e), k
2
= max
]]e]]=1
k
n
(e). Avem
S(e
1
) = k
1
e
1
, S(e
2
) = k
2
e
2
, e = cos e
1
+ sine
2
,
k
n
(e) = (S(e), e) = k
1
cos
2
+k
2
sin
2
.
Deci
k
1
k
n
( e) = k
1
cos
2
+k
2
sin
2
k
2
, [0, 2].
Valoaarea k
1
se atinge pentru = 0; = (minim), k
2
se atinge pentru =

2
; =
3
2
(maxim). Deci valorile
proprii ale lui S sunt extremele (globale) ale curburii normale.
Varianta II. (extreme cu legaturi). Fie
f
1
,

f
2
baza ortonormata si (S
ij
) matrice simetrica. Atunci avem
e =
1
f
1
+
2
f
2
, |e| = 1,
2
i=1
2
i
= 1.
Dar k
n
(e) =
i,j
S
ij
j
este o forma patratica si avem
=
i,j
S
ij
j
k(
2
i
1).
Rezulta sistemul
_

i
= 2(
S
ij
j
k
i
) = 0
2
i
= 1
Acesta este compatibil nedeterminat (deci admite solut ii nebanale d.n.d.
S
11
k S
12
S
12
S
22
k
= 0,
adica
k
2
(S
11
+S
22
)k +S
11
S
22
S
2
12
= 0,
ecuat ie de gradul doi al carei discriminant este
= (S
11
S
22
)
2
+ 4S
2
12
0.
In cazul k
1
,= k
2
(deci > 0), rezulta vectori proprii ortogonali; i normam si i notam e
1
, e
2
. Atunic
k =
i,j
S
ij
j
;

2
2
i
= 2(S
ii
),

2
j
= 2S
ij
, i ,= j
- 214-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

1
2
d
2
= (S
11
k)d
2
1
+ 2S
12
d
1
d
2
+ (S
22
k)d
2
2
si
1
d
1
+
2
d
2
= 0. Fie
1
,= 0 d
1
=
2
1
d
2
. Atunci
1
2
d
2
=
(S11k)
2
2
2S1212+(S22k)
2
1
2
1
d
2
2
=
=
S11(1
2
1
)2S1212+S22(1
2
2
)k
2
1
d
2
2
=
=
S11+S22(S11
2
1
+2S1212+S22
2
2
)k
2
1
d
2
2
=
S11+S222k
2
1
d
2
2
.
Dar
k
1,2
=
S
11
+S
22
_
tr(S)
2
4
2
si deci S
11
+S
22
2k este sau pozitiv sau negativ. Ca o consecint a avem
9.6. Formula Euler. Fie k
1
, k
2
curburile principale si e
1
, e
2
vectorii principali ai lui M n P. Daca
e = cos e
1
+ sine
2
, atunci (g.209)
k
n
(e) = k
1
cos
2
+k
2
sin
2
.
Vom utiliza acum curburile principale k
1
(P) si k
2
(P) pentru a construi o aproximat ie patratica a suprafet ei
M n vecinatatea punctului P. Pentru aceasta presupunem ca:
(1) P este originea lui R
3
,
(2) T
P
M xOy,
(3)
P
= (1, 0, 0)
P
si
P
= (0, 1, 0)
P
sunt vectori principali.
In vecinatatea lui P suprafat a M poate reprezentata n forma z = f(x, y) pe care o orientam cu ajutorul
campului normal unitar (g.210)
U =
f
x
f
y
+
k
_
1 +f
2
x
+f
2
y
.
Fig. 210
Din (1) si (2) rezulta f(0, 0) = f
x
(0, 0) = f
y
(0, 0) = 0. De aceea avem urmatoarea aproximare Taylor
z
1
2
(x
2
f
x
2(0, 0) + 2xyf
xy
(0, 0) +y
2
f
y
2(0, 0)).
Prin calcul direct gasim
S() = f
x
2(0, 0) +f
xy
(0, 0),
S() = f
xy
(0, 0) +f
y
2(0, 0).
Din (3) si din teorema 9.5 deducem f
xy
(0, 0) = 0, f
x
2(0, 0) = k
1
si f
y
2(0, 0) = k
2
. Aceste rat ionamete arata ca
n vecinatatea punctului P suprafat a M are aproximativ aceeasi forma cu suprafat a
z =
1
2
(k
1
x
2
+k
2
y
2
),
pe care o vom numi aproximarea patratica a lui M n vecinatatea lui P.
- 215-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Denit iile 9.3, 9.4 si teoremele 9.5, 9.6 au fost formulate pentru punctul P. Ele sunt valabile n toate punctele
din regiunea orientata a lui M, unde este denit campul vectorial normal unitar

U. De aceea
P k
i
(P), i = 1, 2,
vor doua funct ii reale k
1
, k
2
denite pe aceeasi regiune cu

U. Aceste funct ii se numesc curburile principale
ale lui M.
9.7. Exemplu. Fie elicoidul drept M : x = ucos v, y = usinv, z = v, (u, v) R
2
. Ne propunem sa gasim
curbura normala si curburile principale n punctul curent al lui M. Pentru aceasta reprezentam pe M n forma
r = ucos v +usinv +v
k. Vitezele part iale sunt

r
u
= cos v + sinv, r
v
= usinv +ucos v +
k.
Deoarece r
u
r
v
, o baza ortonormata a planului tangent n punctul curent al suprafet ei este formata din
e
1
=
1
|ru|
r
u
= cos v + sinv,
e
2
=
1
|rv|
r
v
=
usin v+ucos v+
1+u
2
.
Orientam pe M prin campul normal unitar
U =
r
u
r
v
|r
u
r
v
|
=
sinv
1 +u
2

cos v
1 +u
2
+
u
1 +u
2
k.
Avem
S(e
1
) =
d
du
U =
usin v
(1+u
2
)
3/2

ucos v
(1+u
2
)
3/2

1
(1+u
2
)
3/2
k.
S(e
2
) =
1
|rv|
d
dv
U =
1
1+u
2
_
cos v
1+u
2
+
sin v
1+u
2
_
.
De aceea gasim
S
11
= S(e
1
), e
1
) = 0, S
22
= S(e
2
), e
2
) = 0,
S
12
= S(e
1
), e
2
) = e
1
, S(e
2
)) =
1
1+u
2
.
Fie
e = cos e
1
+ sine
2
.
Obt inem
f() = k
n
(e()) =
sin2
1 +u
2
si deci
1
1 +u
2
k
n
(e())
1
1 +u
2
,
adica
k
1
= k
n
_
2
2
(e
1
e
2
)
_
=
1
1+u
2
,
k
2
= k
n
_
2
2
(e
1
+e
2
)
_
=
1
1+u
2
.
12.9 Curbura Gauss
Fie M o suprafat a si S aplicat ia Weingarten.

In acest paragraf vom da semnicat iile geometrice ale determi-
nantului si urmei operatorului S.
10.1. Denit ie. Funct ia K = det S : M R se numeste curbura Gauss a suprafet ei M. Funct ia H =
1
2
urma S : M R se numeste curbura medie a suprafet ei M.
Curbura Gauss K si curbura medie H se exprima cu ajutorul curburilor principale k
1
si k
2
.
10.2. Lema. Curbura Gauss si curbura medie au respectiv expresiile
K = k
1
k
2
, H =
k
1
+k
2
2
.
- 216-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Demonstrat ie. Fie P un punct din M. Toate matricele ce se pot atasa aplicat iei S
P
au acelasi determinant
si aceeasi urma. De aceea pentru gasirea determinantului si urmei lui S
P
este sucient sa alegem n planul
tangent T
P
M o baza convenabila n raport cu care aplicat ia S
P
sa e reprezentata de o matrice simpla. Alegand
drept baza vectorii principali e
1
, e
2
din teorema 9.5 rezulta ca lui S
P
i corespunde matricea
_
k
1
(P) 0
0 k
2
(P)
_
si astfel lema este evidenta.
Observat ie. Daca

U se schimba n
U, atunci k
1
si k
2
se schimba respectiv n k
1
, k
2
, curbura medie H
se schimba n H, iar curbura Gauss K ramane neschimbata.
In continuare vom da interpretarea geometrica a semnului curburii Gauss.

10.3. Interpretarea semnului lui K(P)
1) Presupunem ca n punctul P M avem K(P) > 0. Din K = k
1
k
2
rezulta ca k
1
(P) si k
2
(P) au acelasi
semn. Din formula Euler rezulta k
n
(e) > 0 sau k
n
(e) < 0. Aceasta nseamna ca n vecinatatea lui P suprafat a
se nconvoaie e n sensul lui

U, e n sens contrar. Aproximarea patratica a lui M n vecinatatea lui P este
paraboloidul eliptic 2z = k
1
(P)x
2
+k
2
(P)y
2
(g.211).
Fig. 211
2) Presupunem K(P) < 0. Din K = k
1
k
2
rezulta ca k
1
(P) si k
2
(P) au semne opuse. Aproximarea patratica
a lui M, n vecinatatea lui P este paraboloidul hiperbolic 2z = k
1
(P)x
2
+k
2
(P)y
2
. De aceea n vecinatatea lui
P suprafat a arata ca o sa (g.212).
Fig. 212
3) Presupunem K(P) = 0. Deoarece K = k
1
k
2
, consideram urmatoarele doua cazuri:
(a) numai una dintre curburile principale este zero, de exemplu k
1
(P) ,= 0, k
2
(P) = 0.

In acest caz,
aproximarea patratica este cilindrul parabolic
2z = k
1
(P)x
2
si deci, n vecinatatea lui P, suprafat a M arata ca o albie (g.213);
- 217-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Fig. 213
(b) ambele curburi principale sunt zero
k
1
(P) = k
2
(P) = 0.
Aproximarea patratica se reduce la planul z = 0 si nu putem obt ine nici o informat ie cu privire la forma lui M
n vecinatatea lui P. Un punct P M pentru care k
1
(P) = 0, k
2
(P) = 0 se numeste punct planar.
10.4. Exemple
1) Torul de rotat ie este un exemplu de suprafat a pe care avem dea face cu cazurile 1), 2) si 3) (a).
In punctele regiunii A (g.214) avem K > 0 deorece n aceste puncte torul se ndeparteaza fat a de planul
tangent.

In punctele regiunii B avem K < 0 deoarece n vecinatatea oricarui punct din aceasta regiune torul
semana cu o sa. Pe cele doua cercuri care separa regiunile A si B avem K = 0 deoarece dea lungul acestor
cercuri torul seamana (local) cu o albie.
Fig. 214
2) Punctul O(0, 0, 0) de pe suprafat a (g.215)
z = x
3
3xy
2
= Re(x +iy)
3
este un punct planar.
Punctul de ntalnire a trei vai separate de trei dealuri este un punct planar.
Fig. 215
In continuare vom da formule pentru calculul funct iilor K si H.

10.5. Lema. Daca v
1
si v
2
sunt doi vectori liniar independent i tangent i la suprafat a M n punctul P,
atunci
S(v
1
) S(v
2
) = K(P)v
1
v
2
,
S(v
1
) v
2
+v
1
S(v
2
) = 2H(P)v
1
v
2
.
Demonstrat ie. Deoarece v
1
si v
2
formeaza o baza a planului tangent T
P
M putem scrie
S(v
1
) = av
1
+bv
2
S(v
2
) = cv
1
+dv
2
.
- 218-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Astfel
_
a c
b d
_
este matricea lui S n raport cu baza v
1
, v
2
. Gasim
K(P) = detS = ad bc, H(P) =
1
2
urma S =
1
2
(a +d).
Folosind proprietat ile produsului vectorial deducem
S(v
1
) S(v
2
) = (av
1
+bv
2
) (cv
1
+dv
2
) = (ad bc)v
1
v
2
= K(P)v
1
v
2
.
Analog se gaseste relat ia n care intra H(P).
Fie acum

V
1
si

V
2
doua campuri vectoriale liniar independente denite pe o regiune orientata a lui M si
tangente la M.

In baza lemei precedente avem
S(
V
1
) S(
V
2
) = K
V
1

V
2
,
S(
V
1
)

V
2
+

V
1
S(
V
2
) = 2H
V
1

V
2
.
Deoarece campurile

V
1
si

V
2
sunt liniar independente, adica |
V
1
V
2
|
2
> 0, nmult ind scalar ambii membri ai
acestor ecuat ii cu campul normal

V
1

V
2
si utilizand identitatea Lagrange
a
b, c

d) =
a, c) a, d)
b, c) b, d)
,
gasim
K =
S(
V
1
),

V
1
) S(
V
1
),

V
2
)
S(
V
2
),

V
1
) S(
V
2
),

V
2
)
V
1
,

V
1
)
V
1
,

V
2
)
V
2
,

V
1
)
V
2
,

V
2
)
H =
S(
V
1
),

V
1
) S(
V
1
),

V
2
)
V
2
,

V
1
))
V
2
,

V
2
)
V
1
,

V
1
)
V
1
,

V
2
)
S(
V
2
),

V
1
) S(
V
2
),

V
2
)
V
1
,

V
1
)
V
1
,

V
2
)
V
2
,

V
1
)
V
2
,

V
2
)
.
Evident funct iile K si H astfel obt inute sunt diferent iabile. Daca funct iile K si H sunt cunoscute, atunci
curburile principale sunt date de formulele din consecint a urmatoare.
10.6. Consecint a. Pe o regiune orientata din M curburile principale sunt date de
k
1
, k
2
= H
_
H
2
K.
Demonstrat ie. Relat iile rezulta din faptul ca
K = k
1
k
2
, H =
k
1
+k
2
2
si deci
H
2
K =
(k
1
k
2
)
2
4
.
Formulele precedente arata ca funct iile k
1
si k
2
sunt continue pe . Aceste funct ii nu sunt diferent iabile n
punctele n care H
2
K = 0, adica n punctele ombilicale. Daca nu poseda puncte ombilicale, atunci funct iile
k
1
si k
2
sunt diferent iabile.
Sa prezentam acum unele tipuri de suprafet e.
- 219-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

10.7. Denit ie. O suprafat a pentru care K = const se numeste suprafat a cu curbura constanta.

In
particular suprafet ele pentru care K = 0 se mai numesc si local euclidiene.
10.8. Exemple.
1) Suprafat a de rotat ie
z =
_
1 x
2
y
2
+ sech
1
_
x
2
+y
2
, z > 0
numita pseudosfera (g.216) are curbura K = 1.
Fig. 216
2) Planul, cilindrul circular drept, conul fara varf, banda riglata Mobius etc sunt exemple de suprafet e local
euclidiene.
Suprafet ele desfasurabile (adica suprafet ele riglate pentru care campul normal este paralel n R
3
dea lungul
ecarei generatoare) sunt local euclidiene.
Reciproc, suprafet ele conexe, nchise (ca submult ime n R
3
) si local euclidiene sunt desfasurabile. De aseme-
nea ele sunt local izometrice cu planul, adica exista o aplicat ie denita pe suprafat a respectiva si cu valori n
plan care pastreaza produsul scalar al vectorilor tangent i (izometrie locala).
3) Sfera x
2
+y
2
+z
2
= 1 are curbura K = 1.
10.9. Denit ie. O suprafat a pentru care H = 0 se numeste suprafat a minimala.
Facem observat ia ca suprafet ele minimale au curbura Gauss K cel mult zero, deoarece din
H =
k
1
+k
2
2
= 0 rezulta k
1
= k
2
.
Exemplu. Elicoidul cu plan director (g.217) este o suprafat a minimala.
Denumirea de suprafat a minimala provine din aceea ca, dintre toate suprafet ele ce trec printro curba
nchisa, suprafat a de arie minima are curbura medie nula.
Fig. 217
12.10 Formele fundamentale ale unei suprafet e
Fie V un spat iu vectorial euclidian real si T : V V o transformare liniara simetrica.
Funct iei T i se poate atasa forma biliniar a simetrica
/ : V V R, / (v, w) = T(v), w)
si deci implicit forma patratica
Q : V R, Q(v) = /(v, v) = T (v), v).
- 220-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Forma biliniara simetrica / (implicit forma patratica Q) atasata unei transformari liniare simetrice T cont ine
exact aceeasi informat ie ca si T deoarece T poate recuperata din formula
T (v), w) =
1
2
[Q(v +w) Q(v) Q(w)],
care este adevarata pentru orice vector v, w din V .
Fie M o suprafat a, P un punct din M si T
P
M spat iul tangent la M n punctul P. Forma biliniara simetrica
I
p
asociata identitat ii pe T
P
M, adica funct ia reala denita prin
I
P
(v, w) = v, w), v, w T
P
M,
se numeste prima forma fundamentala a suprafet ei M n punctul P. Se observa ca I
P
nu este altceva
decat un produs scalar ind restrict ia produsului scalar din R
3
la subspat iul bidimensional T
P
M. Funct ia
P I
P
se numeste prima forma fundamentala a suprafet ei M si se noteaza cu I. Geometria pe M
derivata din prima forma fundamentala se numeste geometrie intrinseca. Cont inutul acesteia rezulta din faptul
ca funct ia I, si deci cunoasterea produsului scalar pe ecare T
P
M, permite calcularea lungimii unui arc de curba
de pe suprafat a M, a unghiului dintre doi vectori tangent i la suprafat a M, a ariei unei port iuni din suprafat a
M etc. De exemplu, daca : [a, b] M este o curba regulata, atunci lungimea lui este data prin
l() =
_
b
a
_
_
_
_
d
dt
_
_
_
_
dt.
Presupunem ca M este o suprafat a conexa si notam cu mult imea curbelor regulate : [a, b] M care unesc
punctul P = (a) cu punctul Q = (b). Distant a de la P la Q se deneste prin
d(P, Q) = inf
l().
Aceasta expresie deneste o distant a (metrica) d pe M si deci o suprafat a conexa este un exemplu de spat iu
metric. Mai mult, topologia lui M determinata de metrica d coincide cu topologia originala a lui M (ca
subvarietate).
Fie M o suprafat a orientata, P un punct din M si T
P
M spat iul tangent la M n punctul P. Forma biliniara
simetrica
P
asociata aplicat iei Weingarten S
P
, adica funct ia reala denita prin
II
P
(v, w) = S
p
(v), w), v, w T
P
M,
se numeste a doua forma fundamentala a suprafet ei M n punctul P. Forma patratica corespunzatoare
se poate exprima prin
II
P
(v, v) = S
P
(v), v) =
tt
(t
0
),

U(P)),
unde : I M este o curba din M pentru care (t
0
) = P,
t
(t
0
) = v, iar

U este campul vectorial unitar
normal la M.

In particular, pentru |v| = 1, numarul II
P
(v, v) este egal cu curbura normala a lui M n punctul
P, n direct ia v. Funct ia P II
P
se numeste a doua forma fundamentala a suprafet ei M si se noteaza
cu II. Cunoasterea acesteia este echivalenta cu cunoasterea aplicat iei Weingarten. De aceea geometria pe M
produsa de a doua forma fundamentala cont ine elemente matematice ce permit descrierea formei suprafet ei local
sau global: curbura normala, curburi principale, curbura Gauss, curbura medie etc. Desi toate acestea sunt
introduse pornind de la campul vectorial unitar normal pe suprafat a M, adica de la un element care apart ine
calculului din R
3
, totusi Gauss a demonstrat ca curbura care azi i poarta numele este un element intrinsec (se
poate exprima cu coecient ii primei forme fundamentale). Proprietat ile suprafet ei M care nu depinde numai
de prima forma fundamentala se numesc proprietat i rigide.
Primele doua forme fundamentale mpreuna cu anumite relat ii ntre coecient ii lor xeaza suprafat a M pana
la o izometrie n R
3
.
Forma biliniara simetrica III
P
asociata patratului aplicat iei lui Weingarten S
P
, adica funct ia reala denita
prin
III
P
(v, w) = S
2
P
(v), w) = S
P
(v), S
P
( w)), v, w T
P
M
se numeste a treia forma fundamentala a suprafet ei M n punctul P. Aceasta determina funct ia
P III
P
, notata cu III si numita a treia forma fundamentala a suprafet ei M.
Formele fundamentale I, II, III, curbura medie H si curbura Gauss K sunt legate prin relat ia
III 2H II +K I = 0.
- 221-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

12.11 Formule de calcul
Fie M o suprafat a. Ne propunem sa exprimam curbura Gauss K, curbura medie H si curburile principale k
1
, k
2
cu ajutorul unei hart i n M. Fie r : D M o harta cu ajutorul careia reprezentam o port iune r(D) din M.
Acestei hart i i atasam trei funct ii reale
E = r
u
, r
u
), F = r
u
, r
v
), G = r
v
, r
v
)
denite pe D. Funct iile E si G sunt strict pozitive deoarece reprezinta patratele lungimilor vitezelor part iale.
Unghiul dintre r
u
si r
v
depinde de F (g.218) deoarece
F = |r
u
| |r
v
| cos =
EGcos .
Fig. 218
Funct iile E, F si G masoara modul n care r ndoaie regiunea plana D pentru a realiza din ea regiunea curba
r(D) din M. Aceste funct ii determina complet prima forma fundamentala a suprafet ei.

Intradevar, daca a si
b sunt doi vectori tangent i la M n punctul r(u, v), atunci avem

() a = a
1
r
u
+a
2
r
v
,

b = b
1
r
u
+b
2
r
v
si deci
I(a,
b) = a,
b) = Ea
1
b
1
+F(a
1
b
2
+a
2
b
1
) +Ga
2
b
2
.
In particular, vectorul dr = r
u
du +r
v
dv este tangent la r(D) si deci patratul elementului de arc (al unei curbe
de pe r(D)) este
ds
2
= dr, dr) = Edu
2
+ 2Fdudv +Gdv
2
.
Acesta este indus de patratul elementului de arc din R
3
, ds
2
= dx
2
+dy
2
+dz
2
, via dx = x
u
du +x
v
dv, etc.
Fie o curba de pe suprafat a M, dat a prin ecuat iile:
: u = u(t), v = v(t), t I
cu u si v funct ii derivabile.
Ecuat ia curbei n spat iu va :
: r = r(u(t), v(t)), t I.
Abscisa curbilinie pe curba este:
s(t) =
t
_
t0
[[ r
u
(u(t), v(t))u
t
(t) + r
v
(u(t), v(t))v
t
(t)[[dt,
unde am notat [[w[[ =
_
w, w).
Elementul de arc al curbei va :
ds =
_
E(u(t), v(t))u
t2
(t) + 2F(u(t), v(t))u
t
(t)v
t
(t) +G(u(t), v(t))v
t2
(t)dt.
- 222-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Lungimea unui arc de curba de pe curba , corespunzator lui t [a, b] este:
l
AB
=
b
_
a
_
E(u(t), v(t))u
t2
(t) + 2F(u(t), v(t))u
t
(t)v
t
(t) +G(u(t), v(t))v
t2
(t)dt.
Pentru o curba coordonata
v
si arcul ei

A
1
A
2
, cu v [v
1
, v
2
], se obt ine:
l
A1A2
=
v2
_
v1
Gdv,
deoarece din ecuat ia curbei
v
: u = u
0
rezulta du = 0.
Analog, pentru un arc de curba al curbei
u
, cu u [u
1
, u
2
], se obt ine:
l
A1A2
=
u2
_
u1
Edu.
Sa aratam ca si unghiul dintre doua curbe se poate exprima prin prima forma fundamentala.
Fie doua curbe oarecare de pe suprafat a M, notate cu
1
si
2
, date prin ecuat iile:
1
:
_
u = u
1
(t)
v = v
1
(t)
,
2
:
_
u = u
2
(t)
v = v
2
(t)
care se intersecteaza n punctul P(t
0
), cu u
0
= u
1
(t
0
) = u
2
(t
0
), v
0
= v
1
(t
0
) = v
2
(t
0
).
Unghiul dintre vectorii tangent i la cele doua curbe n punctul lor comun de intersect ie se numeste unghiul
dintre cele doua curbe.
Vectorul tangent la curba
1
n punctul P este
d r
1
dt
(t
0
) = r
t
u0
du
1
dt
(t
0
) + r
t
v0
dv
1
dt
(t
0
).
Insa vectorul d r(t

0
) = r
t
u0
du + r
t
v0
dv, cu du = u
t
1
(t)dt, dv = v
t
1
(t)dt este colinear cu r
t
1
(t
0
).
Vectorul tangent la curba
2
n punctul P este
d r
2
dt
(t
0
) = r
t
u0
du
2
dt
(t
0
) + r
t
v0
dv
2
dt
(t
0
).
Pe curba
2
vom nota simbolul diferent ialei cu , deci r(t
0
) = r
t
u0
u + r
t
v0
v, cu u = u
t
2
(t)t, dv = v
t
2
(t)t
este colinear cu r
t
2
(t
0
).
Notam unghiul dintre curbe cu si vom obt ine:
cos =
d r(t
0
), r(t
0
))
| d r(t
0
) || r(t
0
) |
(12.5)
cos =
r
t
u0
du + r
t
v0
dv, r
t
u0
u + r
t
v0
v)
ds
cos =
E
0
duu +F
0
(duv +dvu) +G
0
dvv
E
0
du
2
+ 2F
0
dudv +G
0
dv
2
E
0
u
2
+ 2F
0
uv +G
0
v
2
, (12.6)
unde E
0
= E(u
0
, v
0
), F
0
= F(u
0
, v
0
), G
0
= G(u
0
, v
0
).
Condit ia ca doua curbe de pe aceasta suprafat a sa e ortogonale este:
Eduu +F(duv +dvu) +Gdvv = 0. (12.7)
- 223-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE
In particular, unghiul format de curbele de coordonate ale suprafet ei este

cos =
F
EG
. (12.8)
Curbele de coordonate ale unei suprafet e reprezentata parametric sunt ortogonale daca si numai daca
F(u, v) = 0, (u, v) D. O parametrizare a suprafet ei cu aceasta proprietate se numeste ortogonala.
12.1. Traiectorii ortogonale. Fie C
: (u, v, ) = 0 o familie de curbe pe suprafat a considerata. Vom

determina o alta familie de curbe de pe aceasta suprafat a,
, astfel ncat orice curba a familiei C
sa e
ortogonala pe orice curba din familia
. Folosim ecuat ia familiei de curbe data si o vom deriva n raport cu u.

Se obt ine sistemul de ecuat ii:
_
(u, v, ) = 0
u
+
v
v
t
= 0,
din care se elimina parametrul si se obt ine ecuat ia diferent iala F(u, v, v
t
) = 0 care se poate scrie sub forma
explicita v
t
=
dv
du
= f(u, v). Condit ia de ortogonalitate a familiilor de curbe, (12.7) se poate scrie sub forma:
G
dv
du
v
u
+F
_
v
u
+G
dv
du
_
+E = 0
si folosind ecuat ia diferent iala vericata de curbele C
putem scrie:
Gf(u, v)
v
u
+F
_
v
u
+f(u, v)
_
+E = 0
adica ecuat ia diferent iala:
v
u
=
Ff +E
Gf +F
. (12.9)
Solut iile acestei ecuat ii diferent iale este familia de curbe
: (u, v; ) = 0.
Cu ajutorul vitezelor part iale r
u
si r
v
se construieste funct ia vectoriala
Z = r
u
r
v
care ataseaza ecarui punct (u, v) D un vector perpendicular pe r
u
, r
v
n punctul r(u, v) r(D).
Avem
|
Z| = |r
u
r
v
| =
_
EGF
2
> 0 (identitatea Lagrange).
Din punct de vedere local, funct ia

Z poate privita ca un camp vectorial normal pe r(D) M si cu ajutorul
ei construim campul normal unitar
U =
r
u
r
v
|r
u
r
v
|
.
Conform observat iile anterioare, calculul derivatelor covariante ale campurilor vectoriale denite pe M n
punctele curbelor parametrice ale hart ii r se reduce la calculul derivatelor part iale n raport cu u si v. Daca
r(u, v) = (x(u, v), y(u, v), z(u, v)),
atunci
r
u
= (x
u
, y
u
, z
u
), r
v
= (x
v
, y
v
, z
v
)
si
r
u
2 = (x
u
2, y
u
2, z
u
2) = D
ru
r
u
,
r
uv
= (x
uv
, y
uv
, z
uv
) = D
ru
r
v
= D
rv
r
u
,
r
v
2 = (x
v
2, y
v
2, z
v
2) = D
rv
r
v
sunt vectori legat i n r(u, v).
Fie S aplicat ia Weingarten atasata lui

U. Cu ajutorul ei denim pe D alte trei funct ii reale
l = S(r
u
), r
u
),
m = S(r
u
), r
v
) = r
u
, S(r
v
)),
n = S(r
v
), r
v
).
- 224-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Deoarece r
u
, r
v
constituie o baza a lui T
P
M, P r(D) M, aceste funct ii determina unic a doua forma
fundamentala.

Intradevar, daca a si
b sunt doi vectori tangent i la M n punctul r(u, v), atunci avem exprimarile
(*) si deci
II(a,
b) = S(a),
b) = la
1
b
1
+m(a
1
b
2
+a
2
b
1
) +na
2
b
2
.
In particular
S(dr), dr) = ldu
2
+ 2mdudv +ndv
2
.
Coordonatele lui S(r
u
) si S(r
v
) n raport cu r
u
, r
v
nu sunt simple din cauza faptului ca baza r
u
si r
v
nu
este n general ortonormata. Avem nsa avantajul ca obt inem expresii simple pentru curbura Gauss si curbura
medie.
12.1. Teorema. Daca r este o harta n M, atunci
K(r) =
lnm
2
EGF
2
,
H(r) =
Gl2Fm+En
2(EGF
2
)
.
Demonstrat ie. Expresiile lui K(P) si H(P) n funct ie de vectorii

V
1
(P) si

V
2
(P) tangent i la M n P sunt
date n 10, lema 10.5. Daca vectorii

V
1
(P) si

V
2
(P) sunt nlocuit i cu vectorii r
u
(u, v), r
v
(u, v) tangent i la M
n r(u, v), atunci gasim pe K(r(u, v)) si H(r(u, v)).
Daca harta r reiese din context, atunci funct iile compuse K(r) si H(r) vor scrise pe scurt K si H.
Determinarea funct iilor l, m si n pornind de la denit ie este complicata. De aceea, urmand ideea din lema
9.1, vom stabili niste formule mai avantajoase din punctul de vedere al calculelor. Deoarece
U, r
u
) = 0
derivarea part iala n raport cu v (derivarea obisnuita de-a lungul curbei de parametru v) ne da
0 =

v
U, r
u
) =
U
v
, r
u
) +
U, r
uv
).
Pe de alta parte stim ca

U
v
= S(r
v
) si astfel gasim
m = S(r
v
), r
u
) =
U, r
uv
) =
U, r
vu
) = r
v
, S(r
u
)).
Astfel am pus n evident a o noua formula pentru calculul lui m (g.219) si am demonstrat ca operatorul S este
simetric.
Fig. 219
12.2. Teorema. Daca r este o harta n M, atunci
l = S(r
u
), r
u
) =
U, r
u
2),
m = S(r
u
), r
v
) = r
u
, S(r
v
)) =
U, r
uv
),
n = S(r
v
), r
v
) =
U, r
v
2),
- 225-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

adica
ldu
2
+ 2mdudv +ndv
2
=
U, d
2
r).
Demonstrat ie. Pentru l se deriveaza 0 =
U, r
u
) n raport cu u, iar pentru n se deriveaza 0 =
U, r
v
) n
raport cu v.
Nota. Daca M : z = f(x, y), atunci
U =
f
x
i f
y
j +
k
_
1 +f
2
x
+f
2
y
, S
P
(v) = D
v
U, S
P
(v), v) =
1
_
1 +f
2
x
+f
2
y
d
2
f(v, v),
v ind un vector tangent la M.
Daca M : f(x, y, z) = 0, atunci
U =
f
x
i +f
y
j +f
z
k
_
f
2
x
+f
2
y
+f
2
z
, S
P
(v) = D
v
U, S
P
(v), v) =
1
_
f
2
x
+f
2
y
+f
2
z
d
2
f(v, v),
v ind un vector tangent la M.
12.12 Curbe speciale pe o suprafat a
Curbe principale
13.1. Denit ie. O curba regulata de pe suprafat a M se numeste curba principala sau linie de curbura
daca viteza sa
t
determina n ecare punct al curbei o direct ie principala.
Astfel curbele principale sunt traiectorii n direct iile n care curbura normala a lui M devine maxima sau
minima.
13.2. Teorema. Direct iile principale ale unei suprafet e netede, ntr-un punct nesingular P al suprafet ei
sunt denite de ecuat ia diferent iala:

E F G
l m n
dv
2
dudv du
2
= 0 (12.10)
Demonstrat ie. Curbura normala n punctul P, cu except ia semnului, are expresia:
k
n
=
ldu
2
+ 2mdudv +ndv
2
Edu
2
+ 2Fdudv +Gdv
2
.
Notam panta tangentelor la curbele care trec pe suprafat a prin punctul P, cu w =
dv
du
si atunci putem scrie:
k
n
=
l + 2mw +nw
2
E + 2Fw +Gw
2
.
Curbura normala variaza n funct ie de w, este deci o funct ie cu variabila w, funct ie continua pe un compact si
si atinge marginile.
Vom determina punctele critice ale funct iei k
n
; vom calcula derivata ei n raport cu variabila sa w si o vom
egala cu 0:
k
n
t
(w) = 0 k
n
t
(w) =
m+nw
F +Gw
=
l +mw
E +Fw
. (12.11)
Vom obt ine ecuat ia:
EmFl + (En Gl)w + (Fn Gm)w
2
= 0. (12.12)
Aceasta ecuat ie are doua solut ii reale n toate punctele care nu sunt ombilicale si se poate scrie sub forma:
E F G
l m n
w
2
w 1
= 0,
- 226-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

echivalenta cu cea din enunt ul teoremei.
13.3.Direct iile principale ale unei suprafet e, cu except ia sferei si planului, sunt ortogonale.
Demonstrat ie. Condit ia de ortogonalitate a doua curbe ale unei suprafet e este:
Eduu +F(duv +dvu) +Gdvv = 0,
care se poate scrie sub forma:
E +F
_
v
u
+
dv
du
_
+G
v
u
dv
du
= 0 (12.13)
Din ecuat ia (12.12):
w
1
+w
2
=
v
u
+
dv
du
=
En Gl
Fn Gm
,
w
1
w
2
=
v
u
dv
du
=
EmFl
Fn Gm
care verica condit ia de ortogonalitate (12.13).
Prin orice punct al unei suprafet e, cu except ia sferei si planului trec cate doa linii de curbura, reale si
ortogonale.
13.4. Liniile de curbura sunt curbe coordonate pe o suprafat a daca si numai daca F = 0 si m = 0.
13.5. Teorema. Fie o curba regulata din M si

U restrict ia campului normal unitar la .
1) Curba este principala daca si numai daca U
t
si
t
sunt coliniari n ecare punct.
2) Daca este o curba principala, atunci
k
n
_

t
|
t
|
_
=

tt
,

U)

t
,
t
)
.
Demonstrat ie.
1) Curba este principala daca si numai daca S(
t
) si
t
sunt coliniari. Pe de alta parte S(
t
) =
U
t
si
astfel armat ia devine evidenta.
2) Deoarece

t
|
t
|
este un vector principal avem
k
1
sau k
2
= k
n
_

t
|
t
|
_
=
_
S
_

t
|
t
|
_
,

t
|
t
|
_
=
S(
t
),
t
)
|
t
|
2
=

tt
,

U)

t
,
t
)
(vezi si lema 9.1).
Curbe asimptotice
Direct iile tangente la suprafat a M pe care curbura normala este zero se numesc direct ii asimptotice. Cu
alte cuvinte un vector v tangent la M este asimptotic daca si numai daca k(v) = 0, adica S(v), v) = 0.
Se mai poate spune ca direct iile tangente ntr-un punct al suprafat a M, care anuleaza a doua forma patratica
a suprafet ei sunt direct ii asimptotice ale suprafet ei n acel punct.
13.6. Teorema. Fie P un punct din suprafat a M.
1) Daca K(P) > 0, atunci n P nu exista direct ii asimptotice.
2) Daca K(P) < 0, atunci exista exact doua direct ii asimptotice n P. Bisectoarele acestor direct ii sunt
direct iile principale. Unghiul dintre o direct ie principala si o direct ie asimptotica este dat de (g.220)
tg
2
=
k
1
(P)
k
2
(P)
.
- 227-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Fig. 220
3) Fie K(P) = 0. Daca P este un planar, atunci orice direct ie care trece prin P este asimptotica. Daca P
nu este planar, atunci exista o singura direct ie asimptotica care este si direct ie principala.
Demonstrat ie. Totul rezulta din formula Euler
k
n
(u) = k
1
(P) cos
2
+k
2
(P) sin
2
, [0, 2).
(1) Deoarece k
1
, k
2
au acelasi semn rezulta k
n
(u) ,= 0.
(2) Deoarece k
1
si k
2
au semne contrare, din ecuat ia
k
1
cos
2
+k
2
sin
2
= 0
obt inem doua direct ii asimptotice.
(3) Daca P este planar, adica k
1
(P) = k
2
(P) = 0, atunci rezulta k
n
(u) = 0 si deci direct iile asimptotice
sunt nedeterminate.
Daca k
1
(P) ,= 0, k
2
(P) = 0, atunci k
n
(u) = k
1
(P) cos
2
se anuleaza numai pentru =

2
,
3
2
si deci u = e
2
.
13.7. Denit ie. O curba regulata din M se numeste curba asimptotica daca viteza sa
t
da n ecare
punct o direct ie asimptotica.
13.8. Teorema. Fie o curba regulata din M si

U restrict ia campului normal unitar la .
(1) Curba este asimptotica daca si numai daca

U
t
si
t
sunt ortogonali n orice punct.
(2) Curba este asimptotica daca si numai daca accelerat ia sa
tt
este tangenta la M.
Demonstrat ie.
(1) Curba este asimptotica k
n
(
t
) = 0 S(
t
),
t
) = 0, si t inand cont ca S(
t
) =
U
t

U
t
,
t
) =
0.
(2) Derivand pe
U,
t
) = 0 gasim
U
t
,
t
) +
U,
tt
) = 0
si deci
U
t
,
t
) = 0
U,
tt
) = 0.
Ecuat ia diferent iala a curbelor asimptotice este:
ldu
2
+ 2mdudv +ndv
2
= 0
sau echivalent:
n
_
dv
du
_
2
+m
dv
du
+l = 0,
unde l, m, n sunt coecient ii celei de a doua forme fundamentale a suprafet ei.
Vom rezolva aceasta ecuat ie de gradul al doilean
dv
du
, notam cu f
1
(u, v), f
2
(u, v) solut iile ei si prin integrarea
ecuat iilor diferent iale
dv
du
= f
1
(u, v) si
dv
du
= f
2
(u, v) se vor obt ine doua familii de curbe asimptotice.
- Daca discriminantul ecuat iei de gradul al doilea m
2
ln > 0, atunci liniile asimptotice sunt reale.
- Daca m
2
ln = 0, atunci liniile asimptotice sunt reale confundate.
- Daca m
2
ln < 0, atunci liniile asimptotice sunt imaginare.
- 228-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Folosind coecient ii celei de a doua forme patratica fundamentala a suprafet ei, putem clasica punctele acesteia
astfel:
1. Daca m
2
ln > 0 n punctul P al unei suprafet e, atunci prin P trec doua direct ii asimptotice distincte si
P se numeste punct hiperbolic.
2. Daca m
2
ln > 0 n punctul P al unei suprafet e, atunci direct iile asimptotice sunt confundate n acest
punct. Punctul P se numeste punct parabolic.
3. Daca m
2
ln > 0, direct iile asimptotice nu sunt reale n acest punct, sunt imaginare conjugate si punctul
se numeste punct eliptic.
4. Daca
E
l
=
F
m
=
G
n
, atunci punctul se numeste ombilical.
5. Daca l = m = n = 0, atunci punctul se numeste punct planar.
13.9.Observat ie Daca o suprafat a neteda are puncte eliptice si hiperbolice, atunci ele vor despart ite
printr-o linie de puncte parabolice, numit a linia parabolica a suprafet ei, de ecuat ie m
2
ln = 0.
13.10. Propozit ie Orice punct ombilical al unei suprafet e netede este punct eliptic
Demonstrat ie. Pentru un punct ombilical al suprafet ei, conform denit iei are loc egalitatea:
E
l
=
F
m
=
G
n
=
1
a
adica se obt ine ln m
2
= a
2
(EGF
2
). Cum suprafat a nu are puncte singulare, rezulta ln m
2
> 0 si deci
punctul este eliptic.
13.11. Teorema. O suprafat a M este minimala daca si numai daca n ecare punct al sau exista doua
direct ii asimptotice ortogonale.
Demonstrat ie. H(P) = 0 k
1
(P) = k
2
(P) (1)P este planar (si criteriul este banal) sau (2) K(P) < 0
cu =

4
,

4
+

2
ceea ce nsemna ca cele doua direct ii asimptotice sunt ortogonale.
13.12. Teorema. Daca M este o suprafat a riglata, atunci K 0. Suprafat a riglata M este local euclidiana
(K = 0) daca si numai daca

U este paralel dea lungul ecarei generatoare a lui M (dea lungul generatoarei
avem si acelasi plan tangent).
Demonstrat ie. O dreapta = a + t
b situata pe o suprafat a este o curba asimptotica deoarece

tt
=

0
este un vector tangent la M. Prin denit ie, prin ecare punct al unei suprafet e riglate trece o dreapta care este
cont inuta n suprafat a. Astfel n ecare punct avem cel put in o direct ie asimptotica si n baza teoremei 13.3
rezulta K 0.
Fie o generatoare oarecare a lui M. Daca

U este paralel dea lungul lui , atunci S(
t
) =
U
t
=
0. Astfel
este o curba principala cu curbura normala k
n
(
t
) = 0 si deci K = k
1
k
2
= 0. Invers, pentru K = 0, din
cazul (3) al teoremei 13.3 rezulta ca direct iile asimptotice (si curbele) din M sunt si principale. Astfel ecare
generatoare este atat o curba principala, adica
S(
t
) = k
n
(
t
)
t
,
cat si o curba asimptotica, adica k
n
(
t
) = 0. Rezulta
U
t
= S(
t
) =
0.
Geodezice
13.13. Denit ie. O curba regulata din M se numeste geodezica a lui M daca accelerat ia sa
tt
este
normala la M.
Deoarece
tt
este normala lui M, un observator din M nu sesizeaza nici o accelerat ie dea lungul lui ,
adica pentru un astfel de observator geodezica este ca linia dreapta pentru un observator din spat iu. Se poate
demonstra ca arcul de curba care da minimul distant ei ntre doua puncte pe o suprafat a este o geodezica (si
reciproc).
- 229-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Fie o geodezica a lui M. Deoarece
tt
este normala la M, n particular avem

tt
,
t
) = 0
t
,
t
) = const.
si deci viteza unei geodezice este constanta.
Desi denit ia geodezicei unei suprafat e este independenta de aplicat ia Weingarten, totusi ntre elementele
Frenet atasate unei geodezice si aplicat ia Weingraten exista o stransa legatura. Pentru a pune n evident a acest
lucru, e o geodezica cu viteza unu. Deoarece

N =

k
este un vector normal la M, avem
N
t
= S(
t
) = S(
T)
si n baza formulelor Frenet, gasim
S(
T) = k
T

B.
12.13 Aria unei port iuni de suprafat a
Fie o port iune dintro suprafat a M R
3
reprezentata de imaginea funct iei r : D
0
M, adica = r(D
0
),
unde D
0
este un dreptunghi nchis, iar r : D M, D = intD
0
este o harta. Dorim sa denim aria lui
= r(D
0
). Fie r = r(u, v), (u, v) D
0
ecuat ia vectoriala a lui r(D
0
) = . Liniile de coordonate mpart pe n
patrulatere curbilinii. Dintre acestea alegem pe cel marginit de curbele (u), (v), (u + u), (v + v) (g.221).
Fig. 221
Aria patrulaterului curbiliniu PQRS se aproximeaza cu aria paralelogramului rectiliniu construit n planul
tangent T
P
M pe vectorii r
u
u si r
v
v. Astfel
Aria PQRS = |r
u
u r
v
v| = |r
u
r
v
|uv
si
Aria =
Aria PQRS =
|r
u
r
v
|uv.
Aceste observat ii ne permit sa spunem c a simbolul
d = |r
u
r
v
|dudv =
_
r
2
u
r
2
v
(r
u
, r
v
)
2
dudv =
_
EGF
2
dudv
este elementul de arie al port iunii . Aria lui se deneste ca ind integrala
A =
__
d =
__
D0
_
EGF
2
dudv.
Daca este data cartezian explicit prin z = f(x, y), atunci
d =
_
1 +p
2
+q
2
dxdy
si
A =
__
D0
_
1 +p
2
+q
2
dxdy.
- 230-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Fie M o suprafat a si
i
M un numar nit de imagini de tipul r
i
(D
0i
) care nu aun comun decat frontierele
i
.
Prin denit ie, avem
Aria (
1

2
. . .
k
) =
k
__
k
d.
14.1. Exemple.
1) Fie sfera de raza R. Ea poate privita ca ind imaginea lui
D : 0 , 0 2 prin
_
_
_
x = Rsincos
y = Rsinsin
z = Rcos
si

EGF
2
= R
2
. Astfel
A =
_

0
_
2
0
R
2
sindd = 4R
2
.
2) Fie torul de raze R > r > 0:
_
_
_
x = (R +r cos u) sinv
y = (R +r cos u) sinv
z = r sinu, (u, v) [, ] [, ].
Sa se arate ca
A = 4
2
Rr.
12.14 Subvarietat i ale lui R
n
Fie R
n
spat iul euclidian canonic cu n dimensiuni.
15.1. Fie m n doua numere naturale. Incluziunea canonica R
m
R
n
este (x
1
, . . . , x
m
) (x
1
, . . . , x
m
, 0, . . . , 0).
Uneori se scrie R
n
= R
m
R
nm
.
O submult ime M a lui R
n
se numeste subvarietate de dimensiune m daca satisface una dintre urmatoarele
condit ii (echivalente):
(1) pentru x M exista o mult ime deschisa D din R
n
care cont ine pe x si un difeomorsm f : D
f(D) R
n
astfel ncat f(D M) = f(D) R
m
;
n
care cont ine pe x si n m funct ii diferent iabile
f
i
: D R, i = 1, 2, . . . , n m astfel ncat vectorii gradf
i
(x) sa e liniar independent i si
M D = x [ x D, f
1
(x) = 0, .., f
nm
(x) = 0;
n
care cont ine pe x si o submersie f : D R
nm
astfel ncat M D = x [ x D, f(x) = 0;
n
care cont ine pe x = (x
1
, . . . , x
n
), o mult ime deschisa
E din R
m
care cont ine pe x = (x
1
, . . . , x
m
) si nm funct ii diferent iabile h
i
: E R, i = 1, 2, . . . , nm, astfel
ncat, abstract ie facand eventual de o permutare a coordonatelor, MD sa e gracul aplicat iei (h
1
, . . . , h
nm
) :
E R
nm
;
n
care cont ine pe x, o mult ime deschisa E din R
m
si
o imersie injectiva g : E R
n
cu imaginea M D si cu inversa g
1
: M D E continua.
Daca n ecare dintre aceste denit ii utilizam funct ii de clasa C
p
, atunci M se numeste subvarietate de clasa
C
p
.
Numarul natural n m se numeste codimensiunea subvarietat ii M.
- 231-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

15.2. Subvarietat ile de dimensiune 0 sunt mult imile de puncte izolate din R
n
. Subvarietat ile de dimensiune
1 se numesc curbe, iar subvarietat ile de dimensiune 2 se numesc suprafet e.
Subvarietat ile de codimensiune 0 sunt mult imile deschise din R
n
. Subvarietat ile de codimensiune 1 se numesc
hipersuprafet e.
15.3. Fie M o subvarietate a lui R
n
de dimensiune m. O funct ie diferent iabila h : D R
n
cu proprietat ile
1) D este o submult ime deschisa din R
m
,
2) h(D) M,
3) h este o imersie injectiva,
se numeste harta n M.
Daca h este numai imersie, atunci h se numeste parametrizare a regiunii h(D) din M. Conform lui 15.1 (5)
orice punct x M admite hart i h : D M astfel ncat x h(D).
n
. Un vector v din R
n
se numeste tangent n x la M daca exista o curba din
M (o aplicat ie diferent iabila : I M, I = interval deschis din R) pentru care (t
0
) = x,
t
(t
0
) = v, t
0
I.
Mult imea vectorilor din R
n
tangent i la M n x este un subspat iu vectorial al lui R
n
de dimensiune m, numit
spat iul tangent la M n x si notat cu T
x
M.
Mult imea TM =
xM
T
x
M se numeste brarea tangenta a lui M. Aceasta este o subvarietate a lui R
2n
de
dimensiune 2m.
n
si : I M o curba din M. Restrict ia : [a, b] M, [a, b] I, se
numeste segment de curba n M.
O subvarietate M de clasa C
p
, p 1, se numeste conexa daca x, y M exista un segment de curba n M
care uneste pe x cu y.
15.6. O submult ime M a lui R
n
se numeste subvarietate de dimensiune m, cu frontiera, daca pentru x M
exista o mult ime deschisa D din R
n
care cont ine pe x si un difeomorsm f : D f(D) R
n
astfel ncat
f(D M) = f(D) (H
m
c),
unde
H
m
= (x
1
, . . . , x
m
) R
m
, x
m
a si c R
nm
.
Mult imea M = x [ x M, f(x) R
m1
a c, numita frontiera lui M, este o subvarietate de
dimensiune m1. Mult imea M M, numita interiorul lui M, este o subvarietate de dimensiune m.
Spat iul tangent T
x
M se deneste ca si pentru o varietate fara frontiera.
15.7. Hipersuprafet e cu frontiera. Fie

M o hipersuprafat a n R
n
. O hipersuprafat a cu frontiera n R
n
poate denita astfel
M = x

M [ g
1
(x) c
1
, . . . , g
k
(x) c
k
, unde g
1
, . . . , g
k
:

M R
sunt funct ii diferent iabile cu proprietat ile g
1
i
(c
i
) g
1
j
(c
j
) = , i ,= j si gradg
i
(x) ,= 0, x g
1
i
(c
i
).
Frontiera lui M este
M =
k
_
i=1
g
1
i
(c
i
)
M.
Daca hipersuprafat a

M este caracterizata prin ecuat ia
f(x) = 0 (grad f(x) ,= 0, x

M),
atunci
M = f
1
(c)
k
i=1
g
1
i
(, c
i
]
si
T
x
M = v T
x
R
n
[ (v, f(x)) = 0.
Un vector v T
x
M, x M M (adica x g
1
i
(c
i
) pentru anumit i i) se numeste
1) orientat catre exterior daca v, g
i
(x)) > 0,
- 232-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

2) orientat catre interior daca v, g
i
(x)) < 0,
3) tangent la frontiera daca v, g
i
(x)) = 0,
4) normal la frontiera daca v, w) = 0, w T
x
M T
x
M.
15.8. Fie M o hipersuprafat a a lui R
n
cu sau fara frontiera. Un camp vectorial normal unitate U pe M se
numeste orientare a lui M.
Not iunea generala de orientare va data n capitolul 4, 10.
12.15.1 Enunt uri
1. Se da aplicat ia r(u, v) = (ucos v, usinv, u
2
), unde (u, v) D = (0, ) [0, 2).
a) Calculat i vitezele part iale ale suprafet ei. Este r o harta ?
b) Aat i dreapta normala si planul tangent la = r(D) R
3
n punctul acesteia A(2, 0, 4);
c) care este campul de versori normali n la suprafat a ? Care este reperul Gauss al suprafet ei ?
d) Aat i ecuatia carteziana a suprafet ei . Ce reprezinta aceasta ?
e) Ce reprezinta curbele coordonate ale suprafet ei ? Aat i ecuat iile carteziene ale acestora;
f ) aat i unghiul format de curbele coordonate n punctul A.
2. Se da mult imea de nivel constant : x
3
z + 1 = 0
a) Este o suprafat a ?
b) Determinat i campul n de versori normali la .
c) Aat i dreapta normala si planul tangent la n A(1, 0, 2).
3. Folosind ecuat iile parametrice si ecuat iile carteziene ale urmatoarei suprafet e simple, aratat i ca:
a) r(u, v) = (ucos v, usinv, v), (u, v) R
2
este un elicoid cu plan director;
b) r(u, v) = (cos u, sinu, v), (u, v) (0, 2) R este o suprafat a cilindrica;
c) r(u, v) = (v cos u, v sinu, v), (u, v) (0, 2) R este o suprafat a conica.
4. Se da suprafat a parametrizata r(u, v) = (ucos v, usinv, v), (u, v) R
2
.
a) Este reperul Gauss al suprafet ei, un reper ortonormat ? Ce unghi formeaza curbele coordonate ale suprafet ei?
Aat i matricele celor cele trei forme fundamentale [I], [II], [III] ale suprafet ei.
b) Determinat i curbura totala (curbura Gauss) K si curbura medie H ale suprafet ei.
c) Este suprafat a data desfasurabila ? Dar minimala ?
Ce fel de puncte are suprafat a data (eliptice/parabolice/hiperbolice) ?
d) Testat i formula Beltrami-Enneper [III] 2H[II] +K[I] = [0].
5. Pentru suprafat a parametrizata r(u, v) = (ucos v, usinv, v), (u, v) R
2
:
a) determinati matricea operatorului Weingarten;
b) aat i curburile principale k
1
si k
2
si directiile principale ale suprafet ei ntr-un punct oarecare al acesteia,
folosind matricea operatorului Weingarten. Aat i aceleasi curburi folosind K si H;
c) determinati curbura normala a suprafet ei n direct ia tangenta data de vectorul w = 2r
u
r
v
n punctul
A(1, 0, ) al suprafet ei;
d) aat i aproximarea patratica a suprafet ei n punctul A.
6. Pentru suprafat a parametrizata r(u, v) = (ucos v, usinv, v), (u, v) R
2
:
a) determinat i lungimea curbei
v=2u
, u [1, 2].
b) aat i aria zonei de suprafat a care corespunde domeniului (u, v) [0, 1] [0, ].
7. Pentru cilindrul r(u, v) = (cos u, sinu, v), (u, v) [0, 2) R, sa se determine:
a) liniile de curbura (curbele principale);
b) curbele asimptotice;
c) geodezicele.
- 233-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

12.15.2 Solut ii
1. a) Vitezele part iale sunt derivatele part iale ale functiei r,
_
r
u
=
r
u
= (cos v, sinv, 2u)
r
v
=
r
v
= (usinv, ucos v, 0).
Aplicat ia r este o parametrizare daca este imersie injectiva. Vericam injectivitatea. Pentru (u
1
, v
1
), (u
2
, v
2
)
D, folosind faptul ca u > 0, obt inem
r(u
1
, v
1
) = r(u
2
, v
2
)
_
_
_
u
1
cos v
1
= u
2
cos v
2
u
1
sinv
1
= u
2
sinv
2
u
2
1
= u
2
2
_
u
1
= u
2
v
1
= v
2
(u
1
, v
1
) = (u
2
, v
2
), (12.14)
deci r este injectiva. Vericam ca r este imersie. Avem
dr = r
u
du +r
v
dv = [r
u
, r
v
]
r(u,v)
_
du
dv
_
.
Construim matricea Jacobiana [J(r)] = [r
u
, r
v
]
r(u,v)
a aplicat iei r si vericam daca rang [J(r)] = 2. Obt inem
[J(r)] =
_
_
cos v usinv
sinv ucos v
2u 0
_
_
,
deci
cos v usinv
sinv ucos v
= u > 0 rang [J(r)] = 2,

deci r este imersie; ind si injectiva, rezulta ca r este o parametrizare. Astfel, = r(D) este o suprafat a
simpla.
b) Determinam parametrii u si v asociat i punctului A . Rezolvam sistemul
r(u, v) = A (ucos v, usinv, u
2
) = (2, 0, 4)
_
_
_
ucos v = 2
usinv = 0
u
2
= 4
_
u = 2
v =
A = r(2, ).
Calculam vitezele part iale n punctul A.
_
r
u
[
A
= (cos , sin, 2
2
) = (1, 0, 4)
r
v
[
A
= (2 sin, 2 cos , 0) = (0, 2, 0).
Atunci avem
tg,A
:
x + 2 y z 4
1 0 4
0 2 0
4x +z + 4 = 0.
Prin urmare, un vector normal la plan este n = v
nor
(4, 0, 1), iar
nor,A
:
x+2
4
=
y
0
=
z4
1
. Altfel. Aam
vectorul director n al dreptei
nor,A
.
n = r
u
r
v
=
i

j

k
cos v sinv 2u
usinv ucos v 0
[
A=r(2,)
= (2u
2
cos v, 2u
2
sinv, u)
u=2,v=
= (8, 0, 2),
de unde rezulta
nor,A
:
x+2
8
=
y
0
=
z4
2
tg,A
: 8(x + 2) + 0 y + 2(z 4) = 0 4x +z + 4 = 0.
c) Avem n =
ru rv
]] ru rv]]
si folosind u > 0,
[[ r
u
r
v
[[ =
_
4u
4
cos
2
v + 4u
4
sin
2
v +u
2
=
_
4u
4
+u
2
= u
_
4u
2
+ 1,
- 234-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

deci
n =
_
2ucos v
4u
2
+ 1
,
2usinv
4u
2
+ 1
,
1
4u
2
+ 1
_
.
Atunci reperul mobil Gauss va
G
= r(u, v); r
u
, r
v
, n.
Reperul este format din punctul P = r(u, v) si baza r
u
, r
v
, n a spat iului vectorial T
P
R
3
V
3
.
d) Pentru a aa ecuat ia carteziana a suprafet ei, eliminam parametrii u si v din ecuat iile parametrice ale acesteia,
_
_
_
x = ucos v
y = usinv
z = u
2
x
2
+y
2
= z x
2
+y
2
z = 0,
deci este o cuadrica (paraboloid eliptic).
e) Prima familie de curbe coordonate este
u=u0,v=t
: (t) = r(u
0
, t) = (u
0
cos t, u
0
sint, u
2
0
), t [0, 2].
Pentru a vedea ce reprezinta curba, pentru diferite valori ale lui u
0
, obt inem ecuat iile carteziene ale acesteia
_
_
_
x = u
0
cos t
y = u
0
sint
z = u
2
0
_
x
2
+y
2
= u
2
0
(cilindru)
z u
2
0
= 0 (plan),
deci un cerc; rezulta ca prima familie de curbe coordonate este formata din cercuri. A doua familie de curbe
coordonate este data de
v=v0,u=s
: (s) = r(s, v
0
) = (s cos v
0
, s sinv
0
, s
2
), s > 0.
Pentru a aa ce reprezinta familia a doua de curbe coordonate, aam ecuat iile carteziene ale acestora,
_
_
_
x = s cos v
0
y = s sinv
0
z = s
2
_
y sinv
0
xcos v
0
= 0 (plan)
z =
1
cos
2
v0
x
2
(cilindru parabolic),
deci o parabola; prin urmare a doua familie de curbe coordonate este formata din parabole.
f ) Unghiul format de curbele coordonate este dat de
= arccos
r
u
, r
v
)
[[r
u
[[ [[r
v
[[
[
A
= arccos 0 =

2
.
Deci curbele coordonate se intersecteaza n A sub un unghi de 90
o
. Se observa ca pentru suprafat a data avem
n general
r
u
, r
v
) = ucos v sinv +usinv cos v + 0 = 0 r
u
r
v
,
deci n oricare punct al suprafet ei curbele coordonate sunt ortogonale. De asemenea remarcam ca cei doi vectori
ortogonali tangent i la curbele coordonate nu sunt n general versori, deoarece
[[r
u
[[ =
_
1 + 4u
2
1, [[r
v
[[ =
u
2
= [u[ = u > 0.
2. a) Notam : f(x, y, z) x
3
z +1 = 0 si examinam daca cont ine sau nu puncte critice ale lui f. Acestea
se obt in prin anularea gradientului funct iei f,
gradf (3x
2
, 0, 1) = (0, 0, 0)
_
_
_
3x
2
= 0
0 = 0
1 = 0,
fara solut ii, deci f nu are puncte critice; prin urmare nici suprafat a : f = 0 nu are puncte singulare, deci
este o suprafat a regulata.
- 235-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

b) Campul de versori normali la suprafat a este
n =
gradf
[[ gradf[[
=
_
3x
2
1 + 9x
4
, 0,
1
1 + 9x
4
_
.
c) Vectorul normal la suprafat a n A este v
nor,A
= gradf[
A
= (3x
2
, 0, 1)[
A(1,0,2)
= (3, 0, 1), deci
_

nor,A
:
x1
3
=
y
0
=
z2
1
tg,A
: 3(x 1) + 0 y + (1)(z 2) = 0 3x z 1 = 0.
3. a) Ecuat iile parametrice ale suprafet ei se rescriu
r(u, v) = u(cos v, sinv, 0) + (0, 0, v) = (0, 0, v)
. .
(v)
+u(cos v, sinv, 0)
. .
(v)
,
deci suprafat a = r(R
2
) este un elicoid (vezi g. 1a) cu axa directoare
ax
= () = Oz :
_
_
_
x = 0
y = 0
z = v = t R
(pe care se sprijina generatoarele elicoidului) si plan director
dir
= xOy () (plan fat a de care sunt
paralele generatoarele elicoidului de direct ie (v)). Eliminand cei doi parametri u si v din ecuat iile parametrice
ale suprafet ei, rezulta ecuat ia carteziana a acesteia
_
_
_
x = u cos v
y = u sinv
z = v
x = tg v = tg z tg z
y
x
= 0 xsinz y cos z = 0,
deci s-a obt inut o ecuat ie de forma (
y
x
, z) = 0; deci suprafat a este un conoid cu plan director z = 0 si axa
directoare :
_
x = 0
y = 0
, axa Oz (vezi g. 222).
Fig. 222 Fig. 223
b) Ecuat iile parametrice ale suprafet ei se rescriu
r(u, v) = (cos u, sinu, 0) +v(0, 0, 1) = (cos u, sinu, 0)
. .
(u)
+v (0, 0, 1)
. .
0
,
deci suprafat a data este de tip cilindric (vezi g. 223), cu generatoarele paralele cu direct ia
0
; eliminand cei
doi parametri din ecuat iile parametrice ale suprafet ei, rezulta ecuat ia carteziana a acesteia, x
2
+ y
2
1 = 0, o
ecuat ie de forma (x, y) = 0; deci suprafat a este cilindrica, cu generatoarele paralele cu dreapta :
_
x = 0
y = 0
,
axa Oz.
c) Ecuat iile parametrice ale suprafet ei se rescriu
r(u, v) = (0, 0, 0)
. .
0
+v (cos u, sinu, 1)
. .
(u)
,
- 236-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Fig. 224
deci suprafat a data este o suprafat a conica (vezi g. 224, cu varful n punctul O(0, 0, 0); eliminand cei doi
parametri din ecuat iile parametrice ale suprafet ei, rezulta ecuat ia carteziana a acesteia, x
2
+ y
2
z
2
= 0
_
x
z
_
2
+
_
y
z
_
2
1 = 0, o ecuat ie de forma
_
x
z
_
,
_
y
z
_
= 0; deci suprafat a este o suprafat a conica, cu varful localizat
n punctul O :
_
_
_
x = 0
y = 0
z = 0
, deci n origine.
4. Din ociu: 1pt. a) Obt inem vitezele part iale pe suprafat a,
_
r
u
= (cos v, sinv, 0)
r
v
= (u sinv, u cos v, 1).
Matricea primei forme fundamentale are forma generica [I] =
_
r
u
, r
u
) r
u
, r
v
)
r
v
, r
u
) r
v
, r
v
)
_

_
E F
F G
_
, iar
coecient ii primei forme fundamentale sunt,
_
_
_
E = 1
F = 0
G = u
2
+ 1
[I] =
_
1 0
0 u
2
+ 1
_
=
_
1 0
0
2
_
,
unde am notat =
u
2
+ 1 > 0. S-a obt inut astfel prima forma fundamentala a suprafet ei,
ds
2
= (du, dv)
_
E F
F G
__
du
dv
_
= E du
2
+ 2F dudv +G dv
2
= du
2
+ (1 +u
2
)dv
2
,
unde E, F, G sunt coecient ii determinat i anterior (2 pt.) . Matricea celei de-a doua forme fundamentale are
forma generica
[II] =
_
r
uu
, n) r
uv
, n)
r
vu
, n) r
vv
, n)
_
_
L M
M N
_
,
unde n =
r
u
r
v
[[r
u
r
v
[[
. Obt inem
r
u
r
v
=
i

j

k
cos v sinv 0
u sinv u cos v 1
= sinv
i cos v
j +u
k (sinv, cos v, u),

deci
[[r
u
r
v
[[ =
_
u
2
+ 1 n =
_
sinv
,
cos v
,
u
_
. (0,5 pt.)
Se observa ca
_
_
_
r
uu
= (0, 0, 0)
r
uv
= (sinv, cos v, 0)
r
vv
= (u cos v, u sinv, 0)
_
_
_
L = 0
M = 1/
N = 0
[II] =
_
0 1/
1/ 0
_
,
deci a doua forma fundamentala este
d
2
= (du, dv)
_
L M
M N
__
du
dv
_
=
2
u
2
+ 1
dudv. (1 pt.)
- 237-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Matricea celei de-a treia forme fundamentale este
[III] = [II] [I]
1
[II] =
_
1/
4
0
0 1/
2
_
. (0,5 pt.)
Deoarece F r
u
, r
v
) = 0, reperul Gauss r
u
, r
v
, n este ortogonal, unde am notat n = [[r
u
r
v
[[
1
r
u
r
v
(0,5 pt.) . Deci curbele coordonate ale suprafet ei se taie sub un unghi de 90
(0,5 pt.) .
Din coecient ii matricei primei forme fundamentale se observa ca
[[r
u
[[
2
= r
u
, r
u
) = E = 1, deci [[r
u
[[ = 1 (r
u
este versor);
[[r
v
[[
2
= r
v
, r
v
) = G =
2
,= 0, deci [[r
u
[[ 1 iar r
v
nu este n general versor, iar
F = r
u
, r
v
) = 0, deci r
u
r
v
.

In concluzie, r
v
neind versor n ecare punct al suprafet ei, baza reperului
Gauss B
G
= r
u
, r
v
, n nu este ortonormata (0,5 pt.) .
b) Curburile Gauss si medie ale suprafet ei sunt date de
K =
det[II]
det[I]
, H =
1
2

EN +LG2FM
det[I]
,
iar pentru suprafat a data obt inem,
K =
1/
2
2
=
1
4
< 0, H =
1
2

0 + 0 2
2
= 0. (2 pt.)
c) Deoarece K , 0, suprafat a nu este desfasurabila, dar este minimala, deoarece H 0. Deoarece K < 0,
rezulta ca toate punctele suprafet ei sunt de tip hiperbolic (1 pt.) .
e) Vericam formula Beltrami-Enneper, [III] 2H[II] +K[I] = [0].

Intr-adevar, are loc identitatea
_
1/
4
0
0 1/
2
_
2 0
_
0
1
0
_
+
_
4
__
1 0
0
2
_
=
_
0 0
0 0
_
. (0,5 pt.) Total: 10pt.
5. a) Matricea operatorului Weingarten este data de relat ia
[S] = [I]
1
[II] =
_
1 0
0 1/
2
_
_
0 1/
1/ 0
_
=
_
0 1/
1/
3
0
_
.
b) Conform teoremei Rodriguez, curburile principale k
1,2
sunt exact valorile proprii ale matricii [S], iar direct iile
principale sunt date de o pereche de vectori proprii w
1,2
asociat i acestora. Pentru a aa valorile proprii ale
matricii [S], calculam polinomul caracteristic,
P() = det([S] I
2
) =
1/
1/
3
=
2
4
.
Ecuat ia caracteristica P() = 0 are deci radacinile
_

1
= k
1
=
1
2
= k
2
=
1
2
.
Aam vectorii proprii corespunzatori celor doua valori proprii.
Pentru
1
=
1
2
, sistemul caracteristic ([S]
1
I
2
)w = 0 se rescrie, pentru w =
t
(a, b),
_
1
2

1
3
1
2
_
_
a
b
_
=
_
0
0
_
_
b = s
1
2
a
1
s = 0

_
a = s
b = s
(a, b) = s(, 1);
Prima direct ie principala este data deci de vectorul tangent w
1
= (, 1),
w
1
= (, 1) r
u
+ r
v
T
r(u,v)
,
- 238-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

ale carui componente n spat iul cu trei dimensiuni sunt
w
1

_
1 +u
2
(cos v, sinv, 0) + 1 (usinv, ucos v, 1).
Pentru
2
=
1
2
, sistemul caracteristic ([S]
1
I
2
)w = 0 se rescrie, pentru w =
t
(a, b),
_
1/
2
1/
1/
3
1/
2
__
a
b
_
=
_
0
0
_
_
b = s
2
a
1
s = 0

_
a = s
b = s,
deci (a, b) = (s, s) = s(, 1). A doua direct ie principala este data deci de vectorul
w
2
= (, 1) r
u
+ r
v
T
r(u,v)
,
ale carui componente in spat iul cu trei dimensiuni sunt
w
2

_
1 +u
2
(cos v, sinv, 0) + 1 (usinv, ucos v, 1).
Putem determina cele doua curburi principale k
1,2
si folosind curburile K si H ale suprafet ei. Acestea satisfac
ecuat ia
2
2H +K = 0
2
4
= 0
_
k
1
=
1
2
k
2
=
1
2
.
c) Vectorul tangent w = 2r
u
r
v
(2, 1) are curbura normala asociata
k
n
(w) =
[II](w, w)
[I](w, w)
=
(2, 1)
_
0
1
0
__
2
1
_
(2, 1)
_
1 0
0
2
__
2
1
_ =
4
4 +
2
=
4
(4 +
2
)
.
Aam valorile parametrilor u si v corespunzatori punctului A(1, 0, ), rezolvand sistemul
_
_
_
u cos v = 1
u sinv = 0
v =
_
u = 1
v =
(u, v) = (1, ),
de unde [
A
=
2, iar
k
n
(w) =
4
2(4 + 2)
=
2
3
2
=
2
3
.
In plus, direct ia efectiva (n 3D) determinata de w este data de

w = (2r
u
r
v
)[
A
2(1, 0, 0) (0, 1, 1) = (2, 1, 1).
d) Se observa ca n punctul A avem =

2, deci k
1
=
1
2
, k
2
=
1
2
. Atunci, fat a de un sistem de coordonate
convenabil ales, suprafat a are o forma asemanatoare cu cea de ecuat ie carteziana
aprox
: z =
1
2
_
1
2
x
2
+
1
2
y
2
_
y
2
4

x
2
4
= z,
- 239-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Fig. 225
deci local suprafat a are forma unui paraboloid hiperbolic (vezi g. 225.
6. a) Parametrizam curba notand u = t; rezulta v = 2t, deci
(t) = r(t, 2t) = (t cos 2t, t sin2t, 2t), t [1, 2],
iar
t
(t) = (cos 2t 2t sin2t, sin2t + 2t cos 2t, 2) [[
t
(t)[[ =
_
4t
2
+ 1 + 4.
Atunci, folosind o substitut ie de tip Euler pentru calculul integralei denite, lungimea arcului de curba este
l =
_
2
1
[[
t
(t)[[dt =
_
2
1
_
4t
2
+ 5dt =
21
15
8
ln5 +
5
4
ln(4
5 +
21
5)
3
2
.
b) Aplicam formula de calcul a ariei
/ =
__
D
_
det[I] dudv =
__
D
_
EGF
2
dudv =
=
__
D
_
1(1 +u
2
) 0
2
dudv =
_
1
0
du
_

0
_
1 +u
2
dv =
=
_
1
0
1 +u
2
du
_
0
dv =
_
1
0
1 +u
2
du.
Folosind substitut ia

u
2
+ 1 = u +t rezulta
_
_
u
2
+ 1 = u
2
+ 2tu +t
2
u =
1t
2
2t
du =
1
2

2t
2
(1t
2
)
t
2
dt =
1+t
2
2t
2
dt
u
2
+ 1 = u +t =
1t
2
2t
+t =
1+t
2
2t
.
De asemenea, avem u = 0 t = 1 si u = 1 t =
2 1, deci
/ =
_

21
1
1 +t
2
2t
(
1 +t
2
2t
2
)dt =

4
_
1
21
(1 +t
2
)
2
t
3
dt =

4
_
1
21
(t
2
+
2
t
+
1
t
3
)dt =
=

4
(
t
2
2
+ 2 ln[t[ +
t
2
2
)[
1
21
=

4
_
(
1
2
+ 2 ln 1
1
2
) (
32
2
2
+ 2 ln(
2 1) +
1
2(32
2)
)
_
=

4

1
2
_
3 2
2 + 4 ln(
2 1) +
1
2(32
2
_
=

8
(3 2
2 + 4 ln(
2 1) + 3 + 2
2) =
=

8
6 +

8
4 ln(
2 1) =
3
4
+

2
ln(
2 1).
7. a) Ecuat ia diferent iala a liniilor de curbura (t) = r(u(t), v(t)) este
v
t2
u
t
v
t
u
t2
E F G
L M N
= 0.
Calculam coecient ii de pe liniile inferioare ale determinantului,
_
r
u
= (sinu, cos u, 0)
r
v
= (0, 0, 1)

_
_
_
E = r
u
, r
u
) = 1
F = r
u
, r
v
) = 0
G = r
v
, r
v
) = 1.
Obt inem
_
_
_
r
uu
= (cos u, sinu, 0)
r
uv
= (0, 0, 0)
r
vv
= (0, 0, 0)
_
_
_
L = r
uu
, n) = 1
M = r
uv
, n) = 0
N = r
vv
, n) = 0.
- 240-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Determinam campul n de versori normal la suprafat a,
r
u
r
v
=
i

j

k
sinu cos u 0
0 0 1
(cos u, sinu, 0) [[r

u
r
v
[[ =
1 = 1,
deci n = (cos u, sinu, 0). Atunci ecuat ia diferent iala a liniilor de curbura (ecuat ia curbelor principale) devine
v
t2
u
t
v
t
u
t2
1 0 1
1 0 0
= 0 u
t
v
t
= 0.
Distingem urmatoarele cazuri:
Cazul I. u
t
= 0 u(t) = a = const.. Notam v(t) = t si obt inem curbele
(t) = r(a, t) = (cos a, sina, t), t R.
Ecuat iile carteziene ale acestora se obt in prin eliminarea parametrului t din ecuat iile parametrice,
_
_
_
x = cos a
y = sina
z = t
_
x cos a = 0 (plan)
y sina = 0 (plan),
deci ecare din curbe este o dreapta. Acest lucru se poate vedea si observand ca ecuat iile parametrice ale
acestor curbe sunt de forma
_
_
_
x = 0t + cos a
y = 0t + sina
z = 1t + 0, t R
din care, prin eliminarea parametrului t, rezulta ecuat iile
carteziene canonice ale unor drepte
(t =)
x cos a
0
=
y sina
0
=
z 0
1
de direct ie v = (0, 0, 1)

k, deci drepte paralele cu axa Oz. Acestea sunt exact generatoarele cilindrului din
enunt . Se observa ca, ntr-adevar, suprafat a parametrizata data este un cilindru, deoarece ecuat ia carteziana a
acestuia, obt inuta din ecuat iile parametrice,
_
_
_
x = cos u
y = sinu
z = v
x
2
+y
2
= 1,
este ecuat ia unui cilindru circular drept de raza 1 si axa de simetrie Oz.

In concluzie, prima familie de curbe
principale ale cilindrului dat este formata din generatoarele acestuia.
Cazul II. v
t
= 0 v(t) = b = const.. Notand u = t, obt inem ecuat iile parametrice si apoi carteziene ale celei
de-a doua familii de curbe principale,
(t) = r(t, b) = (cos t, sint, b)
_
_
_
x = cos t
y = sint
z = b
_
x
2
+y
2
= 1 (cilindrul dat)
z b = 0 (plan perp. pe axa cilindrului)
deci curbele principale ale celei de-a doua familii sunt cercuri de sect iune transversala a cilindrului.

In concluzie,
curbele principale ale cilindrului constau din generatoare si cercuri.
b) Curbele (liniile) asimptotice satisfac ecuat ia diferent iala
(u
t
, v
t
)[II]
_
u
t
v
t
_
= 0.
Inlocuind L, M, N determinate la punctul a), obt inem matricea [II] =

_
1 0
0 0
_
, deci ecuat ia liniilor asimp-
totice se rescrie
(u
t
, v
t
)
_
1 0
0 0
__
u
t
v
t
_
= 0 u
t2
= 0 u
t
= 0.
- 241-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Dar u
t
= 0 u(t) = a = const. si v(t) = t, deci se obt in generatoarele cilindrului considerate la punctul
anterior.

In concluzie, liniile asimptotice ale cilindrului sunt generatoarele acestuia.
c) Determinam geodezicele cilindrului. Pentru a obt ine ecuat iile geodezicelor (t) = r(u(t), v(t)), punem
conditiile ca acestea sa e de viteza unu ([[
t
(t)[[ = 1) si sa satisfaca relat ia
tt
(t) T
(t)
.

In ansamblu aceste
condit ii se rescriu
_
_
_
tt
, r
u
[
(t)
) = 0
tt
, r
v
[
(t)
) = 0
t
,
t
) = 1,
Obt inem succesiv
_

t
= u
t
r
u
+v
t
r
v
tt
= u
tt
r
u
+v
tt
r
v
+u
t2
r
uu
+ 2u
t
v
t
r
uv
+v
t2
r
vv
.
La noi, r(u, v) = (cos u, sinu, v) si obt inem
t
= u
t
(sinu, cos u, 0) +v
t
(0, 0, 1).
Inlocuind n cele trei relat ii ale sistemului precedent, obt inem

_
_
u
tt
E +v
tt
F +u
t2
r
uu
, r
u
) + 2u
t
v
t
r
uv
, r
u
) +v
t2
r
vv
, r
u
) = 0
u
tt
F +v
tt
G+u
t2
r
uu
, r
v
) + 2u
t
v
t
r
uv
, r
v
) +v
t2
r
vv
, r
v
) = 0
Eu
t2
+ 2Fu
t
v
t
+Gv
t2
= 1.
Inlocuind derivatele part iale rezulta

_
_
u
tt
1 +v
tt
0 +u
t2
0 + 2u
t
v
t
0 +v
t2
0 = 0
u
tt
0 +v
tt
1 +u
t2
0 + 2u
t
v
t
0 +v
t2
0 = 0
1 u
t2
+ 2 0 u
t
v
t
+ 1 v
t2
= 1,
de unde rezulta _
_
u
tt
= 0 u
t
= a u = at +b
v
tt
= 0 v
t
= c v = ct +d
u
t2
+v
t2
= 1 a
2
+c
2
= 1.
(12.15)
Determinam curba prin substituirea funct iilor u si v obt inute n ecuat ia parametrica a suprafet ei,
(t) = r(u(t), v(t)) = (cos(at +b), sin(at +b), ct +d).
Examinam curba ; distingem trei cazuri:
i) a = 0; din a treia relat ie (12.15) rezulta c = 1, deci obt inem curbele
1
(t) = (cos b, sinb, t +d);
eliminand parametrul t din ecuat iile parametrice obt inute, rezulta ca acestea sunt generatoarele cilindrului
paralele cu axa Oz si aate la distant a 1 de aceasta axa,
:
x cos b
0
=
y sinb
a
=
z d
1
(= t).
ii) c = 0; dintr-a treia relat ie (12.15) rezulta a = 1, deci obt inem
2
(t) = (cos(t +b), sin(t +b), d).
Eliminand parametrul t, se constata ca s-a obt inut o familie de cercuri de ecuat ii carteziene
_
x
2
+y
2
= 1
z = d.
- 242-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE
In concluzie, a doua familie de godezice ale cilindrului este formata din cercuri de sect iune transversala.
iii) Daca a ,= 0, c ,= 0 si a
2
+c
2
= 1, atunci
3
(t) = (cos(at +b), sin(at +b), ct +d).
Efectuand schimbarea de parametru = at + b rezulta t =
b
a
si ct + d =
c
a

bc
a
+ d = m + n, unde am
notat m =
c
a
, n =
bc
a
+d. Atunci, reparametrizand curba
3
, obt inem noua expresie

3
() = (cos , sin, m +n).
Se observa ca s-a obt inut o familie de elice.

In concluzie, geodezicele cilindrului sunt
drepte (generatoarele cilindrului),
cercuri (obt inute prin sect ionarea cilindrului cu plane transversale pe axa sa de simetrie),
elice.
1. Fie funct ia r : D R
3
, r(u, v) = (cos 2u, sin2u, v). Sa se arate ca r este o harta proprie si ca r(D) este
suprafat a
M : x
2
+y
2
= 1, 1 < x < 1, y > 0, z R.
2. Fie imersia
r : x = ucos v, y = sinv, z = a ln(u +
_
u
2
a
2
, a > 0, u [a, ), v R.
Sa se determine curbele de pe suprafat a r([a, ) R) care intersecteaza curbele v = v
0
sub un unghi constant.
3. Se considera funct ia
r : R
2
R
3
, r(u, v) = (1 +uv, u +u
2
v, u
2
+u
3
v).
1) Sa se arate ca r(R
2
) este o suprafat a conica;
2) Sa se gaseasca ecuat ia carteziana a lui r(R
2
).
4. O suprafat a care admite simultan parametrizarile
r(u, v) = (u) +v
(u) si r(u, v) = (v) +u(v)

se numeste dublu riglata.
1) Sa se arate ca orice suprafat a dublu riglata este o cuadrica;
2) Se considera harta r denita prin
x = a
_
u +
1
v
_
, y = b
_
u
1
v
_
, z =
2u
v
, u R, v R0.
Sa se arate ca imaginea r(R(R0)) este o suprafat a dublu riglata. Sa se determine curbele coordonate ale
suprafet ei si ecuat ia carteziana a suprafet ei.
5. Sa se construiasca mult imile de nivel M = f
1
(c), pentru f(x, y, z) = x
2
+ y
2
z
2
si c
1
= 1, c
2
=
0, c
3
= 1. Pentru ecare dintre ele sa se cerceteze n care puncte P spat iul tangent este [f(P)]
.
6. Fie suprafat a M : x
= 1, , , R. Planul tangent la M n punctul (x

0
, y
0
, z
0
) intersecteaza
axele de coordonate respectiv n punctele A, B, C. Sa se arate ca punctul (x
0
, y
0
, z
0
) este centrul de greutate al
maselor , , aplicate respectiv n A, B, C.
7. Fie D R
2
mult ime deschisa si conexa, iar r : D R
3
o parametrizare. Sa se arate ca daca normala la
suprafat a r(D) are direct ia xa, atunci suprafat a este o parte a unui plan. Sa se verice acest rezultat pentru
1) r : R
2
(0, 0) R
3
, r(u, v) = (u
2
+v
2
, uv, (u +v)
2
),
- 243-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

2) r : R
2
(u, v)/u > 0, v > 0, u v > 0, u 3v > 0 R
3
,
r(u, v) =
_
(u v)
2
, u
2
3v
2
,
v
2
(u 2v)
_
.
8. Suprafat a generata prin rotirea unui cerc n jurul unei axe cont inuta n planul cercului (care nu inter-
secteaza cercul) se numeste tor.
Fie a > b > 0 si funct ia r : R
2
R
3
denita prin
r(u, v) = ((a +b cos v) cos u, (a +b cos v) sinu, b sinv).
1) Sa se arate ca r este o parametrizare a torului, dublu periodica si sa se determine ecuat ia carteziana
implicita..
2) Sa se arate ca torul este o suprafat a conexa si compacta.
9. Fie suprafat a M : z = f(x, y) orientata prin alegerea campului normal unitar
U =
f
x
f
y
+
k
_
1 +f
2
x
+f
2
y
.
Presupunem ca f(0, 0) = f
x
(0, 0) = f
y
(0, 0) = 0.
1) Sa se arate ca si sunt vectori tangent i la M n (0, 0, 0).
2) Sa se arate ca
S() = f
x
2(0, 0) +f
xy
(0, 0)
S() = f
xy
(0, 0) +f
y
2(0, 0).
10. Fie M = f
1
(1) unde f(x, y, z) = x
2
+ y
2
+ z
2
. Sa se orienteze suprafat a M. Sa se determine
curbura normala a suprafet ei n punctul P(0, 0, 1), n direct ia v, unde v este un vector unitar, v T
P
M. Cazuri
particulare:
1) v = = (1, 0, 0);
2) v = = (0, 1, 0);
3) v =
_
1
2
,
1
2
, 0
_
.
11. Fie k
1
, k
2
, curburile principale ale suprafet ei S de separat ie a unui lichid. Presiunea normala p, pe
elementul de suprafat a, ntrun punct oarecare, este data de ecuat ia Laplace (k
1
+ k
2
) = p, unde este
tensiunea superciala, considerata constanta. Sa se ae presiunea p cand S este:
1) Suprafat a Enneper
x = Re
_
(1 t
2
)dt, y = Im
_
(1 +t
2
)dt, z = Re
_
2tdt, (t = u +iv, i
2
= 1).
2) Saua: z = xy.
12. Fie suprafet ele
1) M : z = e
x+y
1, 2) M : z = lncos xlncos y, 3) M : z = (x+3y)
3
. Sa se determine curburile principale
si aproximarea patratica a suprafet ei M n jurul lui (0, 0, 0).
13. Fie harta Monge r : x = u, y = v, z = f(u, v). Sa se arate ca
E = 1 +f
2
u
, F = f
u
f
v
, G = 1 +f
2
v
,
l =
f
uu
W
, m =
f
uv
W
, n =
f
vv
W
,
- 244-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

unde W =
_
1 +f
2
u
+f
2
v
.
14. Sa se arate ca lungimea imersiei (suprafat a Enneper)
r : R
2
R
3
, r(u, v) =
_
u
u
3
3
+uv
2
, v
v
3
3
+u
2
v, u
2
v
2
_
,
este o suprafat a minimala.
15. Pseudosfera. Fie (u) = (x(u), y(u)), unde
x(u) =
u
_
0
_
1 e
2t
, y(u) = e
u
, u > 0
si e M suprafat a de rotat ie obt inuta prin rotirea lui n jurul lui Ox. Sa se arate ca M are curbura Gauss
K = 1.
16. O suprafat a pentru care K/d
4
= const, unde K este curbura Gauss pe suprafat a, iar d este distant a de
la un punct x la planul tangent ntrun punct oarecare al suprafet ei, se numeste suprafat a Tit eica. Sa se arate
ca M : xyz 1 = 0 este o suprafat a T it eica si ca este conexa.
17. Se considera imersia denita prin
x = cos ucos v, y = cos usinv, z = sinu lntg
_
4
+
u
2
_
, u
_
0,

2
_
, v R.
Sa se determine liniile de curbura si liniile asimptotice al suprafet ei
r
__
0,

2
_
R
_
.
18. Fie P centrul masei punctiforme m, care se misca pe o suprafat a cu accelerat ia a si e

N react iunea
(normala n P la suprafat a). Daca asupra particulei P nu act ioneaza fort e exterioare, atunci sa se arate ca P
descrie o curba , care este o geodezica a suprafet ei.
19. Sa se gaseasca aria benzii Mobius riglate:
x = cos u +v cos ucos
u
2
, y = sinu +v sinucos
u
2
, z = sin
u
2
,
u [0, 2], v
_
1
2
,
1
2
_
.
20. (Fibrarea tangenta). Fie M o hipersuprafat a a lui R
n
orientata prin campul normal unitar U. Sa se
arate ca
TM = (x, v) [ x M, (v, U) = 0
este o subvarietate de dimensiune 2n 2 n R
2n
.
21. (Fibrarea sferica). Fie M o hipersuprafat a a lui R
n
orientata prin campul normal unitar U. Sa se arate
ca
TM = (x, v) [ x M, (v, U) = 0, (v, v) = 1
este o varietate cu 2n 3 dimensiuni n R
2n
.
22. Sa se verice ca semisfera
S = (x
1
, x
2
, x
3
) [ (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
, x
2
1
+x
2
2
+x
2
3
= 1, x
3
0
este o suprafat a cu frontiera n R
3
. Fie
_
1
2
,
1
2
, 0
_
un punct de pe frontiera. Sa se scrie ecuat ia planului
tangent la S n acest punct si apoi sa se expliciteze un vector tangent la S orientat catre exterior, unul orientat
catre interior, unul tangent si unul normal la frontiera.
- 245-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

- 246-
MB.13.Algebra si analiza tensoriala
Cuvinte cheie: vectori contravariant i, vectori covariant i, baza, baza duala,
paranteza Lie, crosetul a doua campuri de vectori, coordonate ortogonale,
produs tensorial, tensori, campuri tensoriale, forme alternate, diferent iala,
diferent iala exterioara, coecient ii Lame, simbolurile Christoel, conexi-
unea Levi-Civita, metrica Riemann, varietate Riemann, hessiana, gradient,
divergent a, laplacian, rotor.
13.1 Vectori contravariant i si vectori covariant i
Fie V un spat iu vectorial real de dimensiune n. Elementele lui V se numesc vectori contravariant i si se
noteaza cu v
1
, v
2
, . . .

In raport cu o baza B = e
i
, i = 1, . . . , n orice vector v V se scrie unic n forma
v = v
i
e
i
(regula Einstein de nsumare). Numerele reale v
i
se numesc componentele contravariante ale lui
v. Izomorsmul, sistem de coordonate liniar, f : V R
n
, f(v) = (v
1
, . . . , v
n
) da nastere la o structura
diferent iabila tipica pe V .
Trecerea de la baza B = e
i
la baza B
t
= e
i
este descrisa de relat iile
e
i
= A
i
i
e
i
, i
t
= 1, . . . , n.
Daca v
i
sunt componentele vectorului contravariant v n raport cu baza B si v
i
sunt componentele lui v n

raport cu baza B
t
, atunci
v
i
= A
i
i
v
i
,
unde
A
i
i
A
i
j
=
i
j
, A
i
i
A
j
i
=
j
i
,
i
j
= simbolul Kronecker,
adica matricele [A
i
i
] si [A
i
i
] sunt inverse una alteia. O transformare liniara : V R se numeste 1-forma sau
vector covariant. Reamintim ca liniaritatea funct iei nsemna
(u +v) = (u) +(v), (ku) = k(u), u, v V, k R.
Spat iul vectorial L(V, R) al tuturor 1-formelor denite pe V si cu valori n R se numeste dualul lui V si se
noteaza cu V
. Elementele lui V
se noteaza cu
1
,
2
, . . ..
Fie B = e
i
o baza a lui V . Orice transformare liniara V
este unic determinata unic de n numere

reale
i
= (e
i
). De fapt v = v
i
e
i
si (v) = (v
i
e
i
) = v
i
(e
i
) = v
i
i
. Mai mult, cele n 1-forme e
i
denite prin
e
i
(e
j
) =
i
j
,
constituie o baza B
= e
i
a lui V
si =
i
e
i
. Prin urmare spat iul vectorial V
are dimensiunea n. Mult imea

B
se numeste baza duala bazei B V . Numerele reale

i
se numesc componentele covariante ale lui
. Trecerea de la baza B
= e
i
la baza B
t
= e
i
este descrisa de formulele

e
i
= A
i
i
e
i
, i, i
t
= 1, . . . , n.
Daca
i
sunt componentele vectorului covariant n raport cu baza B
, iar
i
sunt componentele lui n
raport cu baza B
t
, atunci
i
= A
i
i

i
.
247
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Fie v un vector din V si un vector din V
. Daca xam pe v, atunci funct ia f

v
: V
R, f
v
() = (v)
este o 1forma pe V
si deci un element din V
.

Intradevar, k
1
, k
2
R,
1
,
2
V
, gasim
f
v
(k
1
1
+k
2
2
) = (k
1
1
+k
2
2
)(v) =
= k
1
1
(v) +k
2
2
(v) = k
1
f
v
(
1
) +k
2
f
v
(
2
).
Fiecarui vector v V i se poate atasa 1forma f
v
din V
. Sa aratam ca funct ia v f
v
este un izomorsm de
la V la V
. Mai ntai observam ca este o transformare liniara,

f
k1v1+k2v2
() = (k
1
v
1
+k
2
v
2
) = k
1
(v
1
) +k
2
(v
2
) =
= k
1
f
v1
() +k
2
f
v2
() f
k1v1+k2v2
= k
1
f
v1
+k
2
f
v2
.
De asemenea se observa ca f
v
= 0 v = 0, iar dim V = dim V
= dim V
. Astfel funct ia, v f

v
este
o biject ie si deci un izomorsm de la V la V
.

In consecint a, daca f este o 1forma pe V
, atunci exista un
vector unic v V astfel ncat f() = (v), V
.
Deoarece v f
v
este un izomorsm canonic de la V la V
se obisnuieste ca f
v
sa se identice cu v si deci
V
sa se identice cu V .

In acest sens spunem ca V este dualul lui V
sau ca V si V
sunt duale unul altuia.

Avand n vedere identicarea lui V
cu V , bazele B = e
i
si B
= e
i
sunt duale una alteia.
13.2 Tensori
Fie V un spat iu vectorial real de dimensiune n si V
dualul sau. Elementele lui V le notam cu v

1
, v
2
, . . . , iar
elementele lui V
le notam, cu
1
,
2
, . . .. Ne propunem sa extindem not iunile de vector contravariant si vector
covariant. Pentru aceasta notam
V
. . . V
(p factori) = V
p
, V . . . V (q factori) = V
q
.
2.1. Denit ie. Un tensor de tipul (p, q) pe V , unde p, q N, este o funct ie
T : V
p
V
q
R,
(
1
, . . . ,
p
, v
1
, . . . , v
q
) T(
1
, . . . ,
p
, v
1
, . . . , v
q
)
liniara n ecare argument (multiliniara). Numarul p se numeste ordin de contravariant a, q se numeste ordin
de covariant a, iar p +q se numeste ordinul tensorului.
Mult imea tuturor tensorilor de tipul (p, q) pe V se noteaza cu T
p
q
(V ) si este un spat iu vectorial real de
dimensiune n
p+q
(pentru dimensiune vezi teorema 2.3). Tensorul zero din T
p
q
(V ) se deneste prin
0(
1
, . . . ,
p
, v
1
, . . . , v
q
) = 0,
1
, . . . ,
p
V
, v
1
, . . . , v
q
V.
Evident T
0
1
(V ) = V
si se accepta identicarile T
0
0
(V ) = R, T
1
0
(V ) = V , adica tensorii de ordinul zero sunt
numere reale, iar tensorii de ordinul unu sunt vectori contravariant i (elementele lui V ) sau vectorii covariant i
(1forme, elementele lui V
). Spat iul vectorial al tuturor formelor biliniare se identica cu T

0
2
(V ).
Identicarea T
1
0
(V ) = V impune denit ia v() = (v), v V, V
.
2.2. Denit ie. Fie T
p
q
(V ), T
r
s
(V ), T
p+r
q+s
(V ). Funct ia
: T
p
q
(V ) T
r
s
(V ) T
p+r
q+s
(V )
denita prin
S T(
1
, . . . ,
p+r
, v
1
, . . . , v
q+s
) =
= S(
1
, . . . ,
p
, v
1
, . . . , v
q
)T(
p+1
, . . . ,
p+r
, v
q+1
, . . . , v
q+s
)
se numeste produs tensorial.
- 248-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Se observa ca produsul tensorial este o aplicat ie biliniara si asociativa, adica
(k
1
S
1
+k
2
S
2
) T = k
1
S
1
T +k
2
S
2
T,
S (k
1
T
1
+k
2
T
2
) = k
1
S T
1
+k
2
S T
2
, k
1
, k
2
R,
S (T R) = (S T) R.
Asociativitatea permite extinderea denit iei produsului tensorial la un numar nit de factori.
In continuare determinam dimensiunea spat iului vectorial utilizand baza obt inuta prin produs tensorial din
bazele B V si B
.
2.3. Teorema. Daca e
i
, i = 1, . . . , n este o baza a lui V , iar e
j
, j = 1, . . . , n este baza duala n V
,
atunci mult imea
e
i1
. . . e
ip
e
j1
. . . e
jq
, i
1
, . . . , i
p
, j
1
, . . . , j
q
= 1, . . . , n
este o baza a lui T
p
q
(V ), numita baza produs. Deci dimT
p
q
(V ) = n
p+q
.
Demonstrat ie. Mult imea din teorem a este liniar independenta.

Intradevar, relat ia
T
i1...ip
j1...jq
e
i1
. . . e
ip
e
j1
. . . e
jq
= 0 (tensorul zero)
scrisa cu convent ia Einstein de nsumare, implica
0 = T
i1...ip
j1...jq
e
i1
. . . e
ip
e
j1
. . . e
jq
(e
k1
, . . . , e
kp
, e
l1
, . . . , e
lq
) =
= T
i1...ip
j1...jq
e
i1
(e
k1
) . . . e
ip
(e
kp
)e
j1
(e
l1
) . . . e
jq
(e
lq
) =
= T
i1...ip
j1...jq
k1
i1
. . .
kp
ip
j1
l1
. . .
jq
lq
= T
k1...kp
l1...lq
, k
1
, . . . , k
p
, l
1
, . . . , l
q
= 1, . . . , n.
Sa aratam ca mult imea din teorema genereaza pe T
p
q
(V ). Pentru aceasta e T T
p
q
(V ) si numerele reale
T
i1...ip
j1...jq
= T(e
i1
, . . . , e
ip
, e
j1
, . . . , e
jq
). Gasim T
i1...ip
j1...jq
e
i1
. . . e
ip
e
j1
. . . e
jq
(e
k1
, . . . , e
kp
, e
l1
, . . . , e
lq
) =
T(e
k1
, . . . , e
kp
, e
l1
, . . . , e
lq
). Deoarece T este multiliniar, iar e
i
, e
j
sunt baze duale, ultima relat ie implica
T
i1...ip
j1...jq
e
i1
. . . e
ip
e
j1
. . . e
jq
(
1
, . . . ,
p
, v
1
, . . . , v
q
) =
= T(
1
, . . . ,
p
, v
1
, . . . , v
q
),
1
, . . . ,
p
V
, v
1
, . . . , v
q
V.
Deci
T = T
i1...ip
j1...jq
e
i1
. . . e
ip
e
j1
. . . e
jq
,
unde numerele reale
T
i1...ip
j1...jq
= T(e
i1
, . . . , e
ip
, e
j1
, . . . , e
jq
)
sunt componentele (coordonatele) tensorului T n raport cu baza produs.
Fie S
i1...ip
j1...jq
componentele lui S, e T
i1...ip
j1...jq
componentele lui T si e k R. Componentele tensorilor kS, S+T
si S T sunt respectiv
kS
i1...ip
j1...jq
, S
i1...ip
j1...jq
+T
i1...ip
j1...jq
, S
i1...ip
j1...jq
T
k1...kp
l1...lq
.
Fie e
i
, i = 1, . . . , n si e
i
, i
t
= 1, . . . , n doua baze n V si respectiv bazele duale e
i
si e
i
n V
.
Schimbarea bazelor este descrisa de relat iile
e
i
= A
i
i
e
i
, e
i
= A
i
i
e
i
,
unde
A
i
i
A
i
j
=
i
j
, A
i
i
A
i
j
=
i
j
.
Corespunzator,
e
i
1
. . . e
i
p
e
j
1
. . . e
j
q
=
A
i1
i
1
. . . A
ip
i
p
A
j
1
j1
. . . A
j
q
jq
e
i1
. . . e
ip
e
j1
. . . e
jq
.
- 249-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Aceasta implica
v
i
= A
i
i
v
i
,
j
= A
j
j

j
si n general
T
i
1...i
p
j
1...j
q
= A
i
1
i1
. . . A
i
p
ip
A
j1
j
1
. . . A
jq
j
q
T
i1...ip
j1...jq
.
Aceasta din urma poarta numele de regula de schimbare a componentelor unui tensor la o schimbare a bazei.
Se observa ca schimbarea pentru indicii de covariant a se face cu ajutorul elementelor matricei A = [A
i
i
] n timp
ce schimbarea pentru indicii de contravariant a se face cu ajutorul matricei A
1
= [A
i
i
].
Fie : V . . . V R, (v
1
, . . . , v
q
) (v
1
, . . . , v
q
), un tensor de tipul (0, q). Acesta se numeste
1) simetric daca valoarea sa ramane aceeasi pentru toate permutarile posibile ale argumentelor,
2) antisimetric daca valoarea sa dupa orice permutare a argumentelor este produsul dintre valoarea nainte
de permutare si semnul permutarii.
2.4. Denit ie. Fie p > 0, q > 0, s = 1, . . . , p; t = 1, . . . , q. Aplicat ia
tr
i
j
: T
p
q
(V ) T
p1
q1
(V )
denita prin
(tr
i
j
T)(
1
, . . . ,
p1
, v
1
, . . . , v
q1
) =
n
k=1
T(
1
, . . . ,
s1
, e
k
,
s
, . . . ,
p1
,
v
1
, . . . , v
t1
, e
k
, v
t
, . . . , v
q1
),
unde e
i
este baza lui V , iar e
j
este baza duala din V
, se numeste contract ie.

Pe componente contract ia act ioneaza astfel
(tr
i
j
T)
i1...ip1
j1...jq1
=
n
k=1
T
i1...is1kis...ip1
j1...jt1kjt...jq1
.
Exemple. 1) Daca T
i
j
sunt componentele unui tensor mixt de ordinul doi, atunci T
i
i
= T
1
1
+ . . . + T
n
n
este
un tensor de ordinul zero (numar real). Evident T
i
i
este urma matricei ale carei elemente sunt componentele
T
i
j
.
2) Fie T
i
jk
un tensor de tipul (1, 2). Contractand pe i cu j obt inem vectorul covariant T
i
ik
; contractand pe i
cu k obt inem vectorul covariant T
i
ji
.
13.3 Ridicarea si coborarea indicilor
Presupunem ca V este un spat iu euclidian. Produsul scalar (, ) pe V este un tensor covariant de ordinul doi
(forma biliniara), simetric si pozitiv denit. Aceasta se numeste metrica riemanniana pe V . Metrica induce
transformarea liniara nesingulara (izomorsm) ( : V V
, ((u)(v) = (u, v), v V . Fie (

1
inversa lui (;
daca V
, atunci ((
1
w, v) = (v).
Fie e
i
o baza ortonormata n V . Daca notam ((e
i
) = e
i
, i = 1, . . . , n, atunci ((e
i
)(e
j
) = e
i
, e
j
) =
ij
,
adica e
i
(e
j
) =
ij
= (
i
j
). Rezulta ca mult imea e
i
este baza duala n V
.
Fie e
k
e
l
baza n T
0
2
(V ). Metrica riemanniana si transformarea liniara nesingulara asociata ( sunt
caracterizate prin matricea [g
kl
] simetrica si pozitiv denita. Inversa lui (g
kl
) este o matrice simetrica, pozitiv
denita, si se noteaza cu (g
kl
); deci g
kl
g
kj
=
j
l
. Daca v
k
este un vector din V , atunci g
kl
v
k
este un vector din
V
; daca
k
este un vector din V
, atunci g
kl
k
este un vector din V . Acestea se extind prin denit iile care
urmeaza.
3.1. Denit ie. Fie s = 1, . . . , p; t = 1, . . . , q si T T
p
q
(V ). Funct ia denita prin
(
s,t
: T
p
q
(V ) T
p1
q+1
(V ),
((
s,t
T)(
1
, . . . ,
p1
, v
1
, . . . , v
q+1
) = T(
1
, . . . ,
s1
, ((v
t
),
s
, . . . ,
p1
,
- 250-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

v
1
, . . . , v
t
, . . . , v
q+1
),
unde semnul nseamna ca argumentul respectiv lipseste, se numeste coborarea indicilor.
Pe componente,
((
s,t
T)
i1...ip1
j1...jt1sjt+1...jq+1
= g
st
T
i1...is1tis...ip1
j1...jt1jt+1...jq+1
.
Analog, utilizand pe (
1
, se deneste ridicarea indicilor.
Izomorsmul ( permite identicarea lui V cu V
. De asemenea prin intermediul coborarii si ridicarii indicilor

el induce un izomorsm ntre T
p
q
(V ) si T
q
p
(V ).

In acest context vorbim despre componentele contravariante,
mixte sau covariante (dupa caz) ale aceluiasi tensor. De exemplu,
g
li
g
mk
T
ik
, g
li
T
ik
, T
ik
sunt respectiv componentele contravariante, mixte si covariante ale tensorului de ordinul doi T = T
ik
e
i
e
k
.
13.4 Campuri vectoriale
Fie M o mult ime deschisa din R
n
. Mult imea T(M) a tuturor funct iilor reale (campurilor scalare) diferent iabile
de clasa C
denite pe M este un spat iu vectorial real. Deoarece nmult irea funct iilor reale este o operat ie
Rbiliniara, comutativa, mult imea T(M) este o algebra comutativa.
Fie x = (x
1
, . . . , x
n
) M si f T(M). Unui vector X
x
tangent la M n punctul x i se asociaza numarul
X
x
(f) =
d
dt
f(x +tX)
t=0
numit derivata lui f n raport cu X
x
sau derivata lui f dupa direct ia X
x
. Derivata dupa o direct ie are
urmatoarele proprietat i
X
x
(af +bg) = aX
x
(f) +bX
x
(g)
X
x
(fg) = (X
x
(f))g(x) +f(x)X
x
(g)
(aX
x
+bY
x
)(f) = aX
x
(f) +bY
x
(f),
unde X
x
, Y
x
sunt vectorii tangent i la M n punctul x, a si b R, f, g T(M).
Sa privim acum lucrurile dintrun alt punct de vedere. Se observa ca daca dam regula f X
x
(f), atunci X
x
este bine determinat. Astfel suntem condusi la urmatoarea denit ie care este potrivita pentru teoria campurilor
vectoriale.
4.1. Denit ie. O funct ie X
x
: T(M) R cu proprietat ile
X
x
(af +bg) = aX
x
(f) +bX
x
(g)
X
x
(fg) = (X
x
(f))g(x) +f(x)X
x
(g),
unde a, b R, f, g T(M), se numeste vector tangent la M n punctul x.
In acest context se observa ca funct ia denita prin O

x
(f) = 0, f T(M) deci vectorul zero, ca si operatorii
de derivare part iala

x
1
x
, . . . ,

x
n
x
sunt vectori tangent i la M n punctul x. De asemenea, daca f = g = 1,
atunci X
x
(1) = 2X
x
(1) si deci X
x
(1) = 0.

In plus X
x
(c) = cX
x
(1) = 0, pentru orice funct ie constanta c.
Identicand funct iile constante cu valorile lor putem spune ca valorile oricarui vector tangent pe scalari sunt
nule.
Fie T
x
M mult imea tuturor vectorilor tangent i la M n punctul x. Elementele lui T
x
M sunt funct ii reale
denite pe T(M) si deci are sens suma a doi vectori tangent i si produsul dintre un numar real si un vector
tangent. Mai mult, pentru ecare x M, mult imea T
x
M este un spat iu vectorial real.
4.2. Teorema. Mult imea
_

x
i
, i = 1, . . . , n
_
x0
este o baza a spat iului vectorial T
x0
M (reper n punctul
x
0
).
- 251-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Demonstrat ie. Evident

x
i
x0
, i = 1, . . . , n, fac parte din T
x0
M. Sa aratam ca ei sunt liniar independent i.
Pentru aceasta pornim de la relat ia a
i

x
i
x0
= 0 si folosim funct iile coordonate x
j
: M R, j = 1, . . . , n.
In baza denit iei 4.1, a faptului ca T

x0
M este un spat iu vectorial si a observat iei
x
j
x
i
=
j
i
rezulta
0 = a
i

x
i
x0
(x
j
) = a
i
x
j
x
i
x0
= a
i
j
i
= a
j
, j = 1, . . . , n.
A ramas sa demonstram ca
_

x
i
, i = 1, . . . , n
_
x0
genereaza pe T
x0
M. Pentru aceasta observam ca pe o
vecinatate convexa a lui x
0
si pentru orice f T(M) avem
f(x) = f(x
0
) +
_
1
0
d
dt
f(x
0
+t(x x
0
))dt =
= f(x
0
) +
_
1
0
n
i=1
f
x
i
(x0+t(xx0))
(x
i
x
i
0
)dt
= f(x
0
) +
n
i=1
(x
i
x
i
0
)g
i
(x),
unde
g
i
(x
0
) =
f
x
i
(x
0
).
Conform denit iei 4.1 si a observat iei ca valorile lui X
x
pe constante sunt nule, gasim
X
x
(f) =
n
i=1
X
x
(x
i
x
i
0
)g
i
(x) +
n
i=1
(x
i
x
i
0
)X
x
(g
i
) =
=
n
i=1
X
x
(x
i
)g
i
(x) +
n
i=1
(x
i
x
i
0
)X
x
(g
i
).
Inlocuirea x = x
0
, implica
X
x0
(f) =
n
i=1
X
x0
(x
i
)
f
x
i
(x
0
).
T inand seama ca f T(M) este arbitrara si notand X
x0
(x
i
) = a
i
, deducem
X
x0
= a
i

x
i
x0
.
Numerele X
x0
(x
i
) = a
i
se numesc componentele lui X
x0
, iar reperul
_

x
i
, i = 1, . . . , n
_
x0
se numeste reper
natural.
Daca raportam pe T
x0
M la reperul natural, atunci adunarea a doi vectori se reduce la adunarea compo-
nentelor corespunzatoare, iar nmult irea unui vector cu un numar real se reduce la nmult irea componentelor
vectorului cu acel numar.
Exemplu. Pentru
X = 2

x

y
, Y =

x
+ 7

y
si k R
gasim
X +Y = 3

x
+ 6

y
, kX = 2k

x
k

y
.
4.3. Denit ie. Reuniunea TM =
xM
T
x
M se numeste spat iul tangent al lui M. O funct ie
X : M
xM
T
x
M, X(x) T
x
M,
se numeste camp vectorial pe M.
Adunarea dintre doua campuri vectoriale si produsul dintre o funct ie reala si un camp vectorial se denesc
punctual.
- 252-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Campurile vectoriale denite prin
x

x
i
x
, i = 1, . . . , n
si notate cu

x
i
, i = 1, . . . , n, se numesc campuri fundamentale (operatori de derivare part iala). Ansamblul
lor se numeste campul reperului natural.
4.4. Teorema. Daca X este un camp vectorial pe M, atunci exista n funct ii reale X
i
: M R, i = 1, . . . , n
astfel ncat
X = X
i

x
i
.
Demonstrat ie. Prin denit ie X asociaza lui x M un vector X(x) tangent la M n punctul x. Dar
X(x) = X
i
(x)

x
i
x
si regulile x X
i
(x), x M denesc (unic) funct iile X
i
: M R.
Funct iile reale X
i
se numesc componentele (coordonatele) campului vectorial X. Campul vectorial X =
X
i

x
i
se numeste diferent iabil (de clasa C
) daca componentele sale sunt diferent iabile (de clasa C
).
Exemplu. X(x, y) = 2x

x
+e
y

y
este un camp vectorial de clasa C
.
Alternativ, campul vectorial X poate privit ca ind aplicat ia X : T(M) T(M) cu proprietat ile
X(af +bg) = aX(f) +bX(g)
X(fg) = (X(f))g +fX(g),
unde a, b R, iar f, g T(M).
4.5. Denit ie. Fie X si Y doua campuri vectoriale diferent iabile de clasa C
pe M. Campul vectorial
[X, Y ] denit prin f [X, Y ](f) = X(Y (f)) Y (X(f)) se numeste crosetul (paranteza Lie) campurilor X
si Y .
Evident [X, Y ] = [Y, X]. De asemenea pentru oricare trei campuri vectoriale diferent iabile X, Y, Z se
satisface identitatea Jacobi
[X, [Y, Z]] + [Y, [Z, X]] + [Z, [X, Y ]] = 0.
Mult imea A(M) a tuturor campurilor vectoriale diferent iabile de clasa C
pe M este un spat iu vectorial

real innit dimensional. Deoarece crosetul [, ] : A(M) A(M) A(M) este biliniar peste campul numerelor
reale, mult imea A(M) este ceea ce se cheama o algebra; crosetul ind anticomutativ si vericand identitatea
Jacobi, algebra A(M) se numeste algebra Lie.
Fie T
x
M spat iul tangent la M n punctul x si
x
o 1forma n x, adica o transformare liniara
x
: T
x
M R.
Mult imea tuturor 1formelor n x este un spat iu vectorial real de dimensiune n, dualul lui T
x
M. Acest spat iu
vectorial se numeste spat iul cotangent la M n x si se noteaza cu T
x
M.
4.6. Denit ie. Fie f T(M). Funct ia df
x
: T
x
M R denita prin df
x
(X
x
) = X
x
(f) se numeste
diferent iala lui f n punctul x.
Aceasta denit ie mpreuna cu denit ia vectorilor tangent i arata ca df
x
este o 1forma n x.
4.7. Teorema. Fie x
j
: M R, j = 1, . . . , n, funct iile coordonate pe M. Mult imea dx
j
, j = 1, . . . , n
x0
este o baza a lui T
x0
M (reper n punctul x
0
).
Demonstrat ie. Evident dx
j
[
x0
, j = 1, . . . , n, apart in lui T
x0
M. Fie
_

x
i
, i = 1, . . . , n
_
x0
reperul natural n T
x0
M. T inand seama de denit ia 4.6 deducem
dx
j
[
x0
_

x
i
_
x0
=

x
i
x0
(x
j
) =
x
j
x
i
x0
=
j
i
, i, j = 1, . . . , n,
si deci dx
j
, j = 1, . . . , n
x0
este baza duala.
- 253-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Reperul dx
j
, j = 1, . . . , n
x0
se numeste coreper natural n x
0
.
Fie X
x
= a
i

x
i
x
. Rezulta dx
j
[
x
(X
x
) = a
i
dx
j
[
x
_

x
i
_
x
= a
j
. De asemenea orice 1forma
x
T
x
M se
scrie
x
=
j
dx
j
[
x
,
j
ind componentele lui
x
n raport cu coreperul natural. Rezulta
x
_

x
i
_
x
=
i
,
adica componentele 1-formei
x
sunt valorile lui
x
pentru vectorii reperului natural n x.
Fie T(M) algebra funct iilor reale diferent iabile pe M si A(M) algebra Lie a campurilor vectoriale diferent iabile
pe M.
4.8. Denit ie. O funct ie : A(M) T(M), T(M)liniara, (X)diferent iabila X A(M), se numeste
1forma diferent iala pe M.
Adunarea a doua 1forme si produsul dintre o funct ie reala si o 1forma se denesc punctual.
Fie o 1forma diferent iala. Valorile
x
sunt 1forme n punctele x. De aceea expresia locala a unei
1forme diferent iale este
x
=
j
(x)dx
j
[
x
. Mai scurt, putem scrie =
j
dx
j
deoarece 1formele diferent iale
dx
1
, . . . , dx
n
sunt duale campurilor fundamentale

x
1
, . . . ,

x
n
. Ansamblul dx
j
, j = 1, . . . , n se numeste
campul coreperului natural. Mult imea tuturor 1formelor diferent iale pe M va notata cu A
(M).
Precizare. X
x
este un vector contravariant, X este un camp vectorial contravariant;
x
este un vector
covariant, este un camp vectorial covariant.
O mult ime ordonata X
1
, . . . , X
n
de c ampuri vectoriale se numeste camp de repere pe M daca X
1
(x), . . . , X
n
(x)
este o baza n T
x
M, x M. Analog se deneste campul de corepere
1
, . . . ,
n
. Acestea se numesc duale
unul altuia daca
b
(X
a
) =
b
a
.

In general, campurile de repere (sau de corepere) nu exista decat pe o vecinatate
a punctului x din M.
Daca X
a
, a = 1, . . . , n este un camp de repere pe M, atunci orice alt camp vectorial V se expriman forma
V = V
a
X
a
. Analog, daca
b
[ b = 1, . . . , n este un camp de corepere, atunci orice alta 1forma diferent iala
se exprima n forma =
b
b
.
Fie x un punct din M caracterizat de doua randuri de coordonate (x
i
) = (x
1
, . . . , x
n
) si (x
i
) = (x
1
, . . . , x
n
).
Schimbarea de coordonate, denita pe o vecinatate din M a lui x, se scrie x
i
= x
i
(x
i
) si admite inversa
x
i
= x
i
(x
i
). Bazele
_

x
i
_
x
, dx
i
x
se schimba n
_

x
i
_
x
, dx
i
x
cu legaturile
x
i
x
=
x
i
x
i
(x
i
)

x
i
x
, dx
j
[
x
=
x
j
x
j
(x
j
)dx
j
x
.
si
x
i
x
i
x
i
x
j
=
i
j
,
x
i
x
i
x
i
x
j
=
i
j
.
Daca
X = X
i

x
i
= X
i

x
i
, =
i
dx
i
=
i
dx
i
,
atunci regulile de schimbare a componentelor campurilor vectoriale la o schimbare de coordonate sunt respectiv
X
i
=
x
i
x
i
X
i
,
j
=
x
j
x
j
j
.
13.5 Campuri tensoriale
Not iunea de tensor de tipul (p, q) pe spat iul vectorial T
x
M este cunoscuta. Utilizand aceasta not iune introducem
campurile tensoriale.
p
q
(T
x
M) mult imea tuturor tensorilor de tipul (p, q) pe spat iul tangent T
x
M. O funct ie
T : M
_
xM
T
p
q
(T
x
M), T(x) T
p
q
(T
x
M),
- 254-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

se numeste camp tensorial de tipul (p, q) pe M.
Fie T
p
q
(M) mult imea tuturor campurilor tensoriale pe M de tipul (p, q). Adunarea a doua elemente din
aceasta mult ime ca si produsul dintre o funct ie reala si un camp vectorial se denesc punctual. Mult imea T
p
q
(M)
este un spat iu vectorial real innit dimensional. Identicari: T
0
0
(M) = T(M), T
1
0
(M) = A(M), T
0
1
(M) =
A
(M).
Deoarece baza canonica n T
p
q
(T
x
M) este
_

x
i1
. . .

x
ip
dx
j1
. . . dx
jq
_
x
,
expresia n coordonate a lui T este
T(x) = T
i1...ip
j1...jq
(x)

x
i1
. . .

x
ip
dx
j1
. . . dx
jq
.
Campul T se numeste diferent iabil daca funct iile componente (coordonate) T
i1...ip
j1...jq
sunt diferent iabile.
Echivalent, un camp tensorial de tipul (p, q) este o funct ie
T : A
(M) .. A
(M)
. .
p factori
A(M) .. A(M)
. .
q factori
T(M),
(
1
, . . . ,
p
, X
1
, . . . , X
q
) T(
1
, . . . ,
p
, X
1
, . . . , X
q
),
T(M)liniara n ecare argument. Identicarea T
1
0
(M) = A(M) impune denit ia X() = (X), X
A(M), A
(M).
Denit iile campurilor tensoriale simetrice respectiv antisimetrice ca si denit iile produsului tensorial si
contract iei pentru campuri tensoriale sunt evidente.
Fie S
i1...ip
j1...jq
componentele campului tensorial S, e T
i1...ip
j1...jq
componentele campului tensorial T si e f T(M).
Componentele campurilor fS, S +T si S T sunt respectiv
fS
i1...ip
j1...jq
, S
i1...ip
j1...jq
+T
i1...ip
j1...jq
, S
i1...ip
j1...jq
T
k1...kp
l1...lq
.
Fie x un punct din M caracterizat pe de o parte prin coordonatele (x
1
, . . . , x
n
), iar pe de alta parte prin
coordonatele (x
1
, . . . , x
n
) = (x
i
), schimbarea de coordonate ind x

i
= x
i
(x
i
) cu inversa x
i
= x
i
(x
i
), pe o
vecinatate a lui x cont inuta n M. Baza
_

x
i
_
x
se schimba n
_

x
i
_
x
cu legatura

x
i
x
=
x
i
x
i
(x
i
)

x
i
x
;
corespunzator baza duala se schimba n dx
j
x
cu legatura
dx
j
[
x
=
x
j
x
j
(x
j
)dx
j
[
x
. Evident,
x
i
x
i
x
i
x
j
=
i
j
,
x
i
x
i
x
i
x
j
=
i
j
.
Corespunzator
x
i
1

x
i
p
dx
j
1
dx
j
q
=
x
i1
x
i
1

x
ip
x
i
p
x
j
1
x
j1
. . .
. . .
x
j
q
x
jq
x
i1

x
ip
dx
j1
dx
jq
Aceasta implica regula de schimbare a componentelor unui camp tensorial de tipul (p, q) la o schimbare de
coordonate,
T
i
1...i
p
j
1...j
q
=
x
i
1
x
i1
. . .
x
i
p
x
ip
x
j1
x
j
1
. . .
x
jq
x
j
q
T
i1...ip
j1...jq
.
Observat ie.

In acest paragraf, ca si n 3, 4, 5, mult imea deschisa M poate nlocuita cu orice subvarietate
de dimensiune m 1, cu sau fara frontier a, a lui R
n
.
- 255-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

13.6 Conexiune liniara
Fie Y un camp vectorial diferent iabil denit pe mult imea deschisa M din R
n
si X
x
un vector tangent la M n
punctul x. Vectorul
D
Xx
Y =
d
dt
Y (x +tX)
t=0
tangent la M n punctul x se numeste derivata covarianta a lui Y n raport cu X
x
. Daca Y = Y
i

x
i
, atunci
D
Xx
Y = X
x
(Y
i
)

x
i
x
. Aceasta not iune se extinde la derivata covarianta a unui camp vectorial Y n raport
cu un camp vectorial X. Rezultatul este un camp vectorial care se noteaza cu D
X
Y si a carui valoare este
D
X(x)
Y ; pe coordonate, D
X
Y = X(Y
i
)

x
i
. Aceasta derivata are urmatoarele proprietat i
(1)
D
fX+gY
Z = fD
X
Z +gD
Y
Z
D
X
(aY +bZ) = aD
X
Y +bD
X
Z
D
X
(fY ) = X(f)Y +fD
X
Y.
6.1. Denit ie. O funct ie D : A(M) A(M) A(M), (X, Y ) D
X
Y cu proprietat ile (1) se numeste
conexiune liniara sau derivare covarianta pe M.
Fie D o conexiune liniara pe M. Funct iile reale
h
ij
: M R, h, i, j = 1, . . . , n, denite prin
D
x
i
x
j
=
h
ij
x
h
se numesc componentele conexiunii D. Aceste n
3
funct ii reale determina unic pe D
X
Y .

Intradevar, daca
X = X
i

x
i
, Y = Y
j

x
j
, atunci
D
X
Y = D
X
i
x
i
_
Y
j
x
j
_
= X
i
D
x
i
_
Y
j
x
j
_
=
= X
i
_
Y
j
x
i
x
j
+Y
j
D
x
i
x
j
_
=
_
Y
j
x
i
x
j
+Y
j
h
ij
x
h
_
X
i
=
=
_
Y
j
x
i
+
j
ih
Y
h
_
X
i
x
j
= Y
j
,i
X
i
x
j
,
unde s-a notat
Y
j
,i
=
Y
j
x
i
+
j
ih
Y
h
.
O conexiune D determina urmatoarele doua campuri tensoriale:
1) unul de tipul (1,2),
T : A(M) A(M) A(M), T(X, Y ) = D
X
Y D
Y
X [X, Y ],
numit campul tensorial de torsiune;
2) altul de tipul (1,3),
R : A(M) A(M) A(M) A(M),
R(X, Y )Z = D
X
(D
Y
Z) D
Y
(D
X
Z) D
[X,Y ]
Z,
numit campul tensorial de curbura.
Coordonatele lui T si R n raport cu bazele canonice sunt respectiv
T
i
jk
=
i
jk

i
kj
,
R
h
ijk
=

h
ki
x
j

h
ji
x
k
+
r
ki
h
jr

r
ji
h
kr
.
- 256-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Conexiunea liniara D se numeste simetrica daca T = 0 sau echivalent
i
jk
=
i
kj
.
La o schimbare a bazei n punctul x, componentele conexiunii se schimba dupa legea locala
2
x
i
x
j
x
k
=
i
x
j
x
j
x
k
x
k
+
h
jk
x
i
x
h
.
Fie D o conexiune liniara pe M si X A(M). Conexiunea liniara D induce derivarea covarianta n raport
cu X, notata D
X
care aplica pe T
p
q
(M) n el nsusi. Operatorul D
X
se deneste prin D
X
f = X(f), pentru
f T(M), iar D
X
T este produs de derivarea covarianta folosind conexiunea de pe M, mai exact
(D
X
)(Y ) = X((Y )) (D
X
Y ), T
0
1
(M),
iar
(D
X
T)(
1
, . . . ,
p
, Y
1
, . . . , Y
q
) = X(T(
1
, . . . ,
p
, Y
1
, . . . , Y
q
))
T(D
X
1
,
2
, . . . ,
p
, Y
1
, . . . , Y
q
) . . . T(
1
, . . . ,
p
, Y
1
, . . . , D
X
Y
q
), T T
p
q
(M).
Se verica relat ia
D
X
(S T) = D
X
S T +S D
X
T, S, T.
Daca D
X
T = 0, X A(M), atunci T se numeste camp tensorial paralel n raport cu conexiunea liniara D.
Operatorul D
X
induce un operator general de derivare covarianta care aplica pe T
p
q
(M) n T
p
q+1
. Acesta
comuta cu contract ia.
Iata cateva reguli de derivare covarianta pe componente:
Y
j
,i
=
Y
j
x
i
+
j
ih
Y
h
,
j,i
=
j
x
i

h
ij
h
,
T
i
j,k
=
T
i
j
x
k
+
i
kh
T
h
j

h
kj
T
i
h
, (Y
i
j
)
,k
= Y
i
,k
j
+Y
i
j,k
.
13.7 Metrici riemanniene
Reamintim ca un produs scalar pe T
x
M se numeste metrica riemanniana pe T
x
M.
7.1. Denit ie. Un camp tensorial g de tipul (0, 2) pe M cu proprietatea ca pentru ecare x M tensorul
g(x) este o metrica riemanniana pe T
x
M se numeste camp tensorial metric sau metrica riemanniana pe M.
Perechea (M, g) se numeste varietate Riemann. Fie X si Y doua campuri vectoriale pe M. Cu ajutorul lui
g putem deni produsul scalar g(X, Y ), norma |X|
2
= g(X, X), si unghiul (daca X si Y nu au zerouri pe M)
cos =
g(X, Y )
|X| |Y |
, [0, ].
De asemenea metrica riemanniana g induce un produs scalar, o norma, un unghi pe T
p
q
(M), precum si operat iile
de ridicare si coborare a indicilor pentru orice camp tensorial pe M. Un camp de repere local X
1
, . . . , X
n
pe M se numeste ortonormat daca g(X

a
, X
b
) =
ab
, adica X
1
(x), . . . , X
n
(x) este o baza ortonormata n
T
x
M, x M.
Local, avem exprimarea g = g
ij
dx
i
dx
j
, unde g
ij
= g
_

x
i
,

x
j
_
. De asemenea, reamintim ca daca
coordonatele (x
i
) ale punctului x se schimba n (x
i
), atunci funct iile g

ij
se schimba dupa legea (locala)
g
i
j
=
x
i
x
i
x
j
x
j
g
ij
.
7.2. Teorema. Pe spat iul riemannian (M, g) exista o singura conexiune liniara simetrica D cu proprietatea
D
X
(g(Y, Z)) = g(D
X
Y, Z) +g(Y, D
X
Z), X, Y, Z A(M),
numita conexiune riemanniana (conexiunea Levi-Civita).
- 257-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Demonstrat ie. Mai ntai observam ca relat ia din teorema este echivalenta cu D
X
g = 0, X A(M),
adica cu faptul ca g este un camp tensorial paralel n raport cu D. Pentru simplicarea demonstrat iei vom lucra
direct pe componente; e g
ij
componentele lui g si
h
ij
componentele lui D. Prin ipoteza
h
ij
=
h
ji
, g
ij,k
=
g
ij
x
k

h
ki
g
hj

h
kj
g
hi
= 0.
Rezulta
g
jk
x
i
+
g
ik
x
j

g
ij
x
k
= 2g
hk
h
ij
si deci
h
ij
=
1
2
g
hk
_
g
jk
x
i
+
g
ik
x
j

g
ij
x
k
_
.
Astfel conexiunea riemanniana este caracterizata prin simbolurile Christoel.
Exemple de metrici riemanniene. 1) Metrica uzuala pe R
n
, g(X
x
, Y
x
) = X
x
, Y
x
) = produsul scalar
canonic; g
ij
(x) =
ij
.
2) Metrica stereograca pe R
n
,
g(X
x
, Y
x
) =
4
(1 +k|x|
2
)
2
X
x
, Y
x
), k 0; g
ij
(x) =
4
(1 +k|x|
2
)
2
ij
.
3) Metrica pe o bila deschisa,
M =
_
x R
n
[|x|
2
<
1
k
, k < 0
_
, g(X
x
, Y
x
) =
4
(1 +k|x|
2
)
2
X
x
, Y
x
);
g
ij
(x) =
4
(1 +k|x|
2
)
2
ij
.
4) Metrica Poincare pe semiplanul superior,
M = (x, y) R
2
, y > 0; g
ij
(x, y) =
1
y
2
ij
.
Facem precizarea ca n unele lucrari, metrica este data prin patratul elementului de arc, ds
2
= g
ij
dx
i
dx
j
.
Fie g
ij
=
ij
metrica uzuala pe M = R
n
si (x
i
) coordonatele euclidiene (sistem de coordonate ortonormat) ale
punctului x R
n
.

In acest caz, pentru orice camp tensorial, coordonatele covariante, mixte sau contravariante
coincid.

In particular pentru un camp vectorial coordonatele contravariante coincid cu cele covariante si cu cele
obisnuite din geometria analitica elementara numite deseori coordonate zice.
Presupunem ca de la coordonatele euclidiene (x
i
) trecem la alte coorodonate (x
i
), tot ale punctului x.

Rezulta
g
i
j
=
x
i
x
i
x
j
x
j
ij
=
n
i=1
x
i
x
i
x
i
x
j
.
Sistemul de coordonate (x
i
) se numeste ortogonal daca g

i
j
= 0 pentru i
t
,= j
t
.

In acest caz g
i
i
(x) > 0, x
R
n
si funct iile h
i
=
g
i
i
, i
t
= 1, . . . , n, se numesc coecient ii Lame.
Fixam un sistem de coordonate (x
i
) ortogonal. Fie campul vectorial X = X

i

x
i
. Coordonatele covariante
ale lui X sunt
X
j
=
n
=1
g
i
j
X
i
= h
2
j
X
j
(fara sumare dupa j

t
). Pe de alta parte observam ca ansamblul format din campurile vectoriale
t
i
=
x
1
x
i
x
1
+. . . +
x
n
x
i
x
n
, i
t
= 1, . . . , n,
- 258-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

este un camp de repere pe R
n
. Ortonormand acest camp de repere n raport cu metrica uzuala, obt inem
e
1
=
1
h
1
t
1
, . . . , e
n
=
1
h
n
t
n
.
Cu aceasta, obt inem exprimarea
X = X
i

x
i
= X
i
x
j
x
i
x
j
= X
1
t
1
, . . . +X
n
t
n
= (h
1
X
1
)e
1
+. . . + (h
n
X
n
)e
n
,
coordonatele
X
x
1
= h
1
X
1
, . . . , X
x
n
= h
n
X
n
numindu-se componente (coordonate) zice ale campului vectorial X.

13.8 Operatori diferent iali
Fie (M, g) o varietate riemaniana, e T(M) algebra funct iilor diferent iabile de clasa C
pe M si A(M) algebra
Lie a campurilor vectoriale diferent iabile de clasa C
pe M.
Gradient. Fie f T(M). Campul vectorial grad f denit prin
g(X, gradf) = X(f) = df(X), X A(M)
se numeste gradientul lui f.
In coordonate,
gradf = g
ij
f
x
j
x
i
; (gradf)
i
= g
ij
f
x
j
.
Din denit ie se observa ca grad f este ortogonal hipersuprafet elor de nivel constant atasate lui f.
Se verica urmatoarele relat ii
grad(a
1
f
1
+a
2
f
2
) = a
1
gradf
1
+a
2
gradf
2
grad(f
1
f
2
) = f
1
gradf
2
+f
2
gradf
1
grad
f1
f2
=
f2gradf1f1gradf2
f
2
2
.
Demonstrat ie. g(X, grad(f
1
f
2
)) = X(f
1
f
2
) = f
1
X(f
2
) + f
2
X(f
1
) = f
1
g(X, gradf
2
) + f
2
g(X, gradf
1
) =
g(X, f
1
gradf
2
+f
2
gradf
1
), X A(M). Rezulta grad(f
1
f
2
) = f
1
gradf
2
+f
2
gradf
1
.
Operatorul grad: T(M) A(M) denit prin f gradf se numeste gradient.
Hessiana. Fie f T(M). A doua derivata covarianta a lui f n raport cu conexiunea riemanniana se
numeste hessiana lui f si se noteaza prin Hess f. Alternativ, hessiana este campul tensorial de tipul (0,2)
denit prin
Hessf(X, Y ) = D
X
(df)(Y ) = X(df(Y )) df(D
X
Y ), X, Y A(M).
In coordonate,
Hessf =
_

2
f
x
j
x
k

h
jk
f
x
h
_
dx
j
dx
k
, (Hessf)
jk
=

2
f
x
j
x
k

h
jk
f
x
h
.
Operatorul Hess: T(M) T
0
2
(M) denit prin f Hessf se numeste hessiana.
Divergent a. Fie X A(M), X = X
i

x
i
si derivata sa covarianta X
i
,j
n raport cu conexiunea rieman-
niana. Campul scalar divX denit prin contract ia
divX = X
i
,i
=
X
i
x
i
+
i
ij
X
j
se numeste divergent a lui X.
- 259-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Fie g = g
ij
dx
i
dx
j
. Daca notam G = det[g
ij
], atunci
divX =
1
G
(
GX
i
)
x
i
cu suma dupa i.
Intr-adevar, se observa ca
i
ij
=
1
2
g
ik
_
g
jk
x
i
+
g
ik
x
j

g
ij
x
k
_
=
1
2
g
ik
g
ik
x
j
si t inand seama de regula de derivare a unui determinant,
G
x
j
=
G
g
ik
g
ik
x
j
= Gg
ik
g
ik
x
j
,
deducem
i
ij
=
1
2G
G
x
i
=
1
G
x
j
.
Deci
divX =
X
i
x
i
+
1
G
x
j
X
j
=
1
G
(
GX
i
)
x
i
.
Aceasta expresie a divergent ei este des utilizata si permite dovedirea imediata a relat iei
div(fX) = X(f) +fdivX, f T(M), X A(M).
Operatorul div: A(M) T(M) denit prin X = X
i
x
i
X
i
,
i
, se numeste divergent a.
Laplacian. Operatorul denit prin
f = div(grad)f
se numeste laplacian. Explicit
f =
1
x
i
_
Gg
kl
f
x
k
_
= g
kl
_

2
f
x
k
x
l

f
x
h
h
kl
_
,
adica este urma hessianei.
Rotor. Fie campul vectorial X = X
i
x
i
si = g
ij
X
i
dx
j
,
j
= g
ij
X
i
, 1-forma diferent iala asociata.
Campul tensorial rot X de tipul (0,2) denit prin
rotX = (
j,i
i,j
)dx
i
dx
j
=
_
(g
h
hj
X
)x
i
(g
h
hi
X
)x
j
_
dx
i
dx
j
se numeste rotorul lui X. Operatorul rot: A(M) T
0
2
(M), X rotX, se numeste rotor. Evident
rot(gradf) = 0,
Se dovedeste ca daca M R
3
, atunci campul tensorial rot X este echivalent cu un camp vectorial contravariant
denit prin componentele
(rotX)
i
=
1
G
_
(g
h
hk
X
)x
j
(g
h
hj
X
)x
k
_
,
unde i, j, k este o permutare ciclica a mult imii 1, 2, 3. Tot n acest context se verica si relat iile
rot(rotX) = grad(divX) X
div(rotX) = 0.
- 260-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

13.9 Forme alternate
Fie V un spat iu vectorial real de dimensiune n.
9.1. Denit ie. O q-forma sau forma alternata de ordinul q pe V este o funct ie
: V . . . V
. .
q factori
R, (v
1
, . . . , v
q
) (v
1
, . . . , v
q
)
care satisface urmatoarele condit ii.
1) multiliniara: pentru ecare i 1, . . . , q si v
1
, . . . v
i1
, v
i+1
, . . . , v
q
V restrict ia v (v
1
, . . . , v
i1
, v, v
i+1
, . . . , v
q
)
este liniara,
2) antisimetrica: pentru ecare v
1
, . . . , v
q
V si pentru ecare permutare a mult imii 1, . . . , q se satisface
(v
(1)
, . . . , v
(q)
) = (sign)(v
1
, . . . , v
q
).
Cu alte cuvinte, o q-forma pe V nu este altceva decat un tensor antisimetric de tipul (0,q) pe V . Mult imea
tuturor q-formelor pe V se noteaza cu T
q
(V ) si este un spat iu vectorial real cu (vezi teorema 9.3)
dimT
q
(V ) =
_
C
q
n
daca 0 q n
0 daca q > n
.
Evident, T
0
(V ) = R, T
1
(V ) = V
.
p
(V ), T
q
(V ) si T
p+q
(V ). Funct ia
: T
p
(V ) T
q
(V ) T
p+q
(V )
denita prin
(
1

2
)(v
1
, . . . , v
p+q
) =
=
1
(p +q)!
(sign)
1
(v
(1)
, . . . , v
(p)
)
2
(v
(p+1)
, . . . , v
(p+q)
),
suma ind luata dupa toate permutarile ale lui 1, . . . , p +q, se numeste produs exterior.
Se observa ca produsul exterior este o aplicat ie biliniara si asociativa. Asociativitatea permite extinderea
denit iei produsului exterior la un numar nit de factori.
Evident,
1

2
= (1)
pq
2

1
.
9.3. Teorema. Daca e
j
, j = 1, . . . , n este o baza a lui V si e
i
, i = 1, . . . , n este o baza duala n V
,
atunci mult imea
e
i1
. . . e
iq
, 1 i
1
< . . . < i
q
n
este o baza a lui T
q
(V ), numita baza produs.
Demonstrat ie. Mult imea din teorem a este liniar independenta.

Intradevar, relat ia
i1<...<iq
i1...iq
e
i1
. . . e
iq
= 0 (q forma zero),
implica
0 =
i1<...<iq
i1...iq
e
i1
. . . e
iq
(e
j1
, . . . , e
jq
) =
=
i1<...<iq
i1...iq
(sign)e
i1
(e
(j1)
) . . . e
iq
(e
(jq)
) =
=
i1<...<iq
i1...iq
(sign)
i1
(j1)
. . .
iq
(jq)
=
j1...jq
,
unde j
1
< . . . < j
q
.
Sa aratam ca mult imea din teorema sau mai general mult imea e
i
. . .e
iq
, i
1
, . . . , i
q
= 1, . . . , n genereaza
pe T
q
(V ). Pentru aceasta, e T
q
(V ) si numerele reale
i1...iq
= (e
i1
, . . . , e
iq
). Gasim
i1...iq
e
i1
. . . e
iq
(e
j1
, . . . , e
jq
)
=
i1...iq
1
q!
(sign)e
i1
(e
(j1)
) . . . e
iq
(e
(jq)
)
=
1
q!
i1...iq
(sign)
i1
(j1)
) . . .
iq
(jq)
) =
j1...jq
= (e
j1
, .., e
jq
).
- 261-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Deoarece este multiliniara, ultima relat ie implica
i1...iq
e
i1
. . . e
iq
(v
1
, . . . , v
q
) = (v
1
, . . . , v
q
).
Deci
=
i1...iq
e
i1
. . . e
iq
= q!
j1<...<jq
j1...jq
e
j1
. . . e
jq
,
unde numerele reale q!
j1...jq
, j
1
< . . . < j
q
, sunt coordonatele stricte ale q-formei .
13.10 Forme diferent iale alternate
Fie M o mult ime deschisa din R
n
, e T
x
M spat iul tangent la M n punctul x si T
q
(T
x
M) mult imea tuturor
q-formelor pe T
x
M.
: M
xM
T
q
(T
x
M), (x) T
q
(T
x
M),
se numeste q-forma diferent iala sau forma diferent iala alternata de ordinul q pe M.
Cu alte cuvinte, o q-forma diferent iala este un camp tensorial antisimetric de tipul (0,2) pe M. Fie T
q
(M)
mult imea tuturor q-formelor diferent iale pe M. Adunarea a doua elemente din aceasta mult ime ca si produsul
dintre o funct ie reala si o q-forma se denesc punctual.
Fie T
x
M dualul spat iului tangent. Baza canonica n T
x
M este
_

x
i
, i = 1, . . . , n
_
x
,
iar duala sa, baza n T
x
M este dx
i
, i = 1, . . . , n
x
. Baza indusa n T
q
(M) este dx
i1
. . . dx
iq
, 1 i
1
<
. . . < i
q
n
x
. Folosind sistemul de generatori dx
i1
. . . dx
iq
, expresia n coordonate a lui este
(x) =
i1...iq
(x)dx
i1
. . . dx
iq
.
Funct iile x
i1...iq
(x) se presupun diferent iabile de clasa C
pe M.
Fie T(M) algebra funct iilor reale si A(M) algebra Lie a campurilor vectoriale. O q-forma diferent iala pe
M poate privita ca ind funct ia
: A(M) . . . A(M) T(M), (X
1
, . . . , X
q
) (X
1
, . . . , X
q
),
T(M)-liniara n ecare argument si cu proprietatea
(X
(1)
, . . . , X
(q)
) = (sign)(X
1
, . . . , X
q
),
unde este o permutare a mult imii 1, . . . , q.
Denit ia produsului exterior pentru q-forme diferent iale este evidenta.
Fie X A(M) si T
q
(M). Prin contract ia dintre X si nt elegem (q 1)-forma diferent iala X
denita prin
(X )(X
1
, . . . , X
q1
) = (X, X
1
, . . . , X
q1
), X
1
, . . . , X
q1
A(M).
q
(M) si T
q+1
()M. O funct ie R-liniara d : T
q
(M) T
q+1
(M) cu proprietat ile
d
2
= 0
d(
1

2
) = d
1

2
+ (1)
q
1
d
2
X(d) = d(X()), X A(M)
X() = X d +d(X )
se numeste diferent iala exterioara.
- 262-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Utilizand derivata covarianta si crosetul putem scrie
d(X
1
, . . . , X
q+1
) =
1iq+1
(1)
i1
D
Xi
(X
1
, . . . , X
i1
, . . . , X
q+1
)+
+
1ijq+1
(1)
i+j
([X
i
, X
j
], X
1
, . . . , X
i1
, X
i+1
, . . . , X
j1
, X
j+1
, . . . , X
q+1
).
Pe T(M) = T
0
(M) diferent iala exterioara se reduce la diferent iala obisnuita. Mai mult,
d(x) = d
i1...iq
(x) dx
i1
. . . dx
iq
.
O q-forma diferent iala cu proprietatea d = 0 se numeste forma nchisa. O (q + 1)-forma diferent iala
cu proprietatea ca exista o q-forma astfel ncat = d se numeste forma exacta.
Observat ii. 1) Mult imea deschisa M poate nlocuita cu orice subvarietate de dimensiune m 1, cu sau
fara frontiera, a lui R
n
.
2) Fie M o subvarietate a lui R
n
, de dimensiune m, cu sau fara frontiera. O forma volum pe M este o m-forma
diferent iala pe M cu proprietatea (v
1
, . . . , v
m
) = 1 ori de cate ori v
1
, . . . , v
m
este o baza ortonormata a lui
T
x
M. O alegere a unei forme volum pe M se numeste orientare a lui M; despre M se zice ca este orientata.
Fie M o subvarietate de dimensiune m 2, cu frontiera. O orientare pe M induce o orientare pe M.
3)

In (R
3
,
ij
), 1-formele si 2-formele pot convertite n campuri vectoriale prin corespondent ele
f
i
dx
i
(1)
f
i
U
i
(2)
f
1
dx
2
dx
3
+f
2
dx
3
dx
1
+f
3
dx
1
dx
2
df
(1)
gradf
(1)
V d
(2)
rotV,
(2)
V d = (divV )dx
1
dx
2
dx
3
.
13.11.1 Enunt uri
1. Aat i componentele campului vectorial X = x
y
x
y A(R
2
Oy) n coordonate polare.
2. Aat i coecient ii Lamè pentru coordonate cilindrice, baza ortonormata asociata si expresia metricii canonice
n coordonate cilindrice.
13.11.2 Solut ii
1. Din ociu: 1pt. Componentele n coordonate carteziene ale campului X sunt X
1
= 1, X
2
= y/x, iar
schimbarea de coordonate cartezian/polar
(x
1
, x
2
) = (x, y) (x
1
, x
2
) = (, ) (13.1)
este data de
_
x = cos
y = sin

_
=
_
x
2
+y
2
= atan(y/x).
(1 pt.) (13.2)
- 263-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Formulele de schimbare a componentelor au forma
X
i
=
x
i
x
i
X
i
n care intervine matricea Jacobi, ai carei coecient i sunt
_
x
i
x
i
_
i
,i=1,2
=
_
x
i
x
i
_
1
i,i
=1,2
=
_
cos sin
sin cos
_
1
=
_
_
cos sin
sin
cos
_
_
. (2 pt.)
Vechile componente se rescriu n noile coordonate polare astfel
_
X
1
= 1
X
2
= tan,
(2 pt.)
deci noile componente vor
_
_
X
1
=
x
1
x
i
X
i
=
x
1
x
1
X
1
+
x
1
x
2
X
2
= cos 1 + sin (tan)
X
2
=
x
2
x
i
X
i
=
x
2
x
1
X
1
+
x
2
x
2
X
2
=
sin
1 +
cos
(tan),
(2 pt.)
si deci descompunerea campului vectorial X relativ la sistemul polar este
X = X
1
x
1
+X
2
x
2
=
cos 2
cos

2 sin
. (2 pt.) Total: 10pt.

2. Utilizam formulele de trecere de la coordonate carteziene la coordonate cilindrice,
(x
1
, x
2
, x
3
) = (x, y, z) (x
1
, x
2
, x
3
) = (, , z),
date de x = r cos , y = r sin, z = z. Atunci vectorul de pozit ie r = x
i + y
j + z
k, care se rescrie sub forma

r = cos
i + sin
j +z
k, are derivatele part iale

_
_
_
r
u
= r
= cos
i + sin
j
r
v
= r
= sin
i + cos
j
r
w
= r
z
=
k.
Atunci coecient ii Lamè vor
_
_
_
H
u
= [[r
u
[[ = 1
H
v
= [[r
v
[[ =
H
w
= [[r
w
[[ = 1,
iar baza ortonormata asociata coordonatelor cilindrice este
_
_
e
u
= cos
i + sin
j
e
v
= sin
i + cos
j
e
w
=
k.
In noile coordonate (u, v, w), folosind coecient ii Lamè, metrica canonica se rescrie
g =
ij
dx
i
dx
j
= dx
2
+ dy
2
+ dz
2
H
2
u
du
2
+H
2
v
dv
2
+H
2
w
dw
2
,
deci n nal rezulta expresia acesteia n coordonate cilindrice va :
g = ds
2
= d
2
+
2
d
2
+ dz
2
.
- 264-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

1. Sa se expliciteze sumele
i
v
i
, T
i
ij
,
i
T
i
j
, T
i
j
v
j
.
2. Sa se verice ca (, ) : T
1
1
(V ) T
1
1
(V ) R, (S, T) = S
i
j
T
j
i
este un produs scalar pe T
1
1
(V ).
3. Fie T T
2
(V ) si [T
ij
] matricea coordonatelor sale. Sa se verice ca la o schimbare a bazei, avem
det[T
i
j
] = (det[A
i
i
])
2
det[T
ij
].
4. Se dau X = 2x

x
+y
2

y
, Y = sinx

x
+xy

y
. Sa se gaseasca [X, Y ]. Apoi, luand = xdx +ydy,
sa se calculeze (X) si (Y ).
5. Pe M : x > 0, y > 0, consideram campul tensorial
T = (x
2
+y
2
)

x

x
+ arccos
x
_
x
2
+y
2
y

y
.
Sa se gaseasca componentele lui T n coordonate polare.
6. Pe R
3
Oz se considera campul vectorial
X = x

x
+y

y
+z

z
.
Sa se gaseasca componentele lui X n coordonate sferice.
7. Pe R
2
se dau: conexiunea D de componente
i
jk
(x) =
_
1 pentru i = j = 1, k = 2 sau i = k = 1, j = 2
0 n rest
si
X = x

z
y

y
, Y =

x
e
x

y
, = xydx +e
y
dy.
Sa se calculeze D
X
Y, D
X
(Y ).
8. Se da varietatea riemanniana (R
3
Oz,
ij
). Sa se expliciteze componentele metricii, coecient ii Lam
pr e si simbolurile Christoel, n coordonate cilindrice si sferice.
9. Fie
M = (x, y) R
2
, y > 0, g
ij
(x, y) =
1
y
2

ij
,
f(x, y) =
_
x
2
+y
2
, X = y

x
+x
2
y

y
.
Sa se determine grad f, Hess f, div X, f, rot X.
10. Sa se calculeze d pentru ecare din formele diferent iale
= x
2
dx +y
2
dy +z
2
dz, = e
xy
dx dz, =
1
x +y +z
(dx +dy +dz),
= (1 + 2xyz
2
)dy dz y
2
z
2
dz dx +xy
2
dx dy.
11. Sa se arate ca algebra operatorilor diferent iali part iali cu coecient i constant i este izomorfa cu algebra
multiplicativa a polinoamelor.
Indicat ie.

x
i
x
i
este un izomorsm.
- 265-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

- 266-
MB.14.Aplicat ii cu soft dedicat
Cuvinte cheie: bibliotecile Maple geometry, geom3d si plots; comen-
zile Maple plot, plot3d, spacecurve si display; comenzile Maple
implicitplot, implicitplot3d, animate si animate3d
14.1 Exemple ilustrative. Programe MAPLE
1. Geometrie analitica: operatii cu vectori liberi

# Input: vectorii liberi u,v,w;
# Output: produs vectorial, scalar si mixt, unghi, norma, proiectie;
> restart: with(linalg):
> u:=vector(3,[1,2,3]); v:=vector(3,[2,3,4]); w:=vector(3,[1,4,2]); # u,v,w
# produs vectorial, produs scalar
> a:=crossprod(u,v); s:=innerprod(u,v); # a= uxv, s= <u,v>
# unghi
> Theta:=In/U/V; angle(u,v); # unghiul dintre u si v
> A:=norm(a)/2; # A=||a||/2
> c:=crossprod(v,w); d:=crossprod(u,c); # c=vxw, d= <u,c>
# produs mixt
> d2:=evalm(innerprod(u,w)*v-innerprod(u,v)*w); # d2=<u,w>v-<u,v>w
> m1:=crossprod(u,v); # m1 = uxv
> m:=crossprod(m1,w); # m = <m1,w>
> e:=innerprod(v,v); # e = <v,v>
> pro:=(evalm(s)/evalm(e))*evalm(v); evalm(pro); # proiectia lui u pe v
> dif:=evalm(d)-evalm(d2); # verificare
2. Geometrie analitica: dreapta si planul
# 2a.
# Input: Punctele A1,A2,A3 si vectorii v1, v2;
# Output: drepte, plane, vector normal la plan, distante, unghiuri,
proiectii, simetrii, intersectii
> restart: with(geom3d): with(linalg):
> point(A1,1,5,0); point(A2,2,3,4); point(A3,1,0,-2); # A1,A2,A3
> v1:=[1,-2,1]; n1:=[0,-1,2]; # v1,n1
# dreapta prin doua puncte, respectiv dreapta printr-un punct si o directie data
> line(d1,[A1,A2]); Equation(d1,\c t); # d1=dr(A1,A2)
> line(d2,[A3,v1]); Equation(d2,\c t); # d2=dr(A3,v1)
# planul printr-un punct si cu vectorul normal dat, resp. planul prin trei puncte
> plane(p1,[A3,n1]); Equation(p1,[x,y,z]); # p1=pl(A3,n1)
> plane(p2,[A1,A2,A3]); Equation(p2,[x,y,z]); # p2=pl(A1,A2,A3)
# distante
> e1:=distance(A1,A2); e2:=distance(A1,d2); # e1=d(A1,A2), e2=d(A1,d2)
267
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

> e3:=distance(A2,p1); e4:=distance(d1,d2); # e3=d(A2,p1), e4=d(d1,d2)
# unghiuri
> u1:=FindAngle(d1,d2); # u1=unghiul dintre d1 si d2
> u2:=FindAngle(p1,p2); # u2=unghiul dintre p1 si p2
> u3:=FindAngle(p2,d2); # u3=unghiul dintre p2 si d2
# proiectii
> projection(R1,d1,A3); coordinates(R1); # R1=proiectia lui A3 pe d1
> projection(R2,p1,A1); coordinates(R2); # R2=proiectia lui A1 pe p1
> projection(d3,d2,p2); Equation(d3,\c t); # d3=proiectia lui d2 pe p2
# simetrii
> w1:=coordinates(A1); w2:=coordinates(A2); w3:=coordinates(A3);
> point(S0,2*w2-w1); coordinates(S0); # S0=simetricul lui A1 fata de A2
> tz1:=coordinates(R1); point(S1,2*tz1-w3); coordinates(S1);
> # S1=simetricul lui A3 fata de R1
> tz2:=coordinates(R2); point(S2,2*tz2-w1); coordinates(S2);
> # S2=simetricul lui A1 fata de R2
# verificari
> evalf(distance(A3,d1)-distance(A3,R1));
> evalf(distance(A1,p1)-distance(A1,R2));
> point(A4,0,2,-3); qro:=coordinates(A4);
> projection(B4,A4,p2); pro:=coordinates(B4); 2*pro-qro;
# 2b.
# Input: Punctele A, B, C, E si vectorul v2;
# Output: drepte, plane, vector normal la plan, distante, unghiuri,
proiectii, simetrii, intersectii
> restart: with(linalg): with(geom3d):
> point(A,2,3,-5); point(B,1,2,1); # A,B
> point(C,1,5,3); point(E,1,1,1); # C,E
> v2:=[3,1,-1]; # v2
# ecuatiile dreptei prin doua puncte
> line(d1,[A,B]); Equation(d1,\c t); # d1=dr(A,B)
> line(d3,[B,C]); Equation(d3,\c t); # d3=dr(B,C)
> line(d5,[A,E]); Equation(d5,\c t); # d5=dr(A,E)
# ecuatiile dreptei ce trece printr-un punct si are vector director dat
> line(d2,[C,v2]); Equation(d2,\c t); # d2=dr(C,v2)
> line(d4,[B,v2]); Equation(d4,\c t); # d4=dr(B,v2)
# extragerea vectorului director
> v1:=ParallelVector(d1); # v1||d1
# proiectie (punct pe dreapta)
> projection(D,A,d2); coordinates(D); # D=proi. lui A pe d2
# ecuatia planului dat de punct si doua directii; extragerea vectorului normal
> plane(p1,[A,d3,d4]); Equation(p1,[x,y,z]); # p1=pl(A,d3,d4)
> n1:=NormalVector(p1); # n1||p1
# proiectii (punct pe plan)
> projection(F,E,p1); coordinates(F); # proi.pct.E pe p1
# intersectia dintre o dreapta si un plan
> intersection(V,d2,p2); detail(V); coordinates(V);
# verificari (distante aflate cu ajutorul proiectiilor determinate anterior)
> distance(E,p1); distance(E,F); # distanta de la un punct la un plan
> distance(A,d2); distance(A,D); # distanta de la un punct la o dreapta
> q:=crossprod(v1,v2); line(d8,[A,v1]);
3. Geometrie analitica: plotari de drepte si conice
- 268-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

# Input: 5 curbe in reprezentare parametrica;
# Output: plotari simultane si plotarea punctelor de intersectie a doua curbe;
> restart: with(linalg): with(plots): with(plottools):
# curbe in reprezentare parametrica
> x1:=3*cos(t1); y1:=2*sin(t1); # C1
> x2:=3*cosh(t2); y2:=2*sinh(t2); # C2
> x3:=t3^2; y3:=2*t3; # C3
> x4:=t4+2; y4:=t4-1; # C4
> x5:=3*t5; y5:=2*t5+1; # C5
# plotarea curbelor C1,C2 si C3
> d1:=plot([x1,y1,t1=-3..3],color=blue):
> d2:=plot([x2,y2,t2=-3..3],color=red):
> d3:=plot([x3,y3,t3=-3..3],color=green):
> display(d1,d2,d3); # plot. simultana a curbelor C1,C2,C3
# plotarea curbelor C4 si C5
> d4:=plot([x4,y4,t4=-3..3],color=blue):
> d5:=plot([x5,y5,t5=-3..3],color=red):
> display(d4,d5); # plotarea simultana a curbelor C4,C5
# aflarea punctelor de intersectie ale curbelor C4 si C5
> w1:=solve(x4=x5,t4); # sol. t4 a ecuatiei x4=x5 fnc. de t5
> t5_:=solve(subs(t4=w1,y5=y4)); t4_:=subs(t5=t5_,w1);
> # t4_ si t5_ sunt param. in pct. de intersectie
> xp1:=subs(t4=t4_,x4); yp1:=subs(t4=t4_,y4);
> xp2:=subs(t5=t5_,x5); yp2:=subs(t5=t5_,y5);
> # pct. de intersectie (xp1,yp1)=(xp2,yp2)
# plotarea punctelor de intersectie ale curbelor C1 si C2
> plot([[xp1,yp1],[xp2,yp2]],style=point,color=green);
4. Geometrie analitica: plotari simultane de drepte si conice
# Input: doua drepte si trei conice;
# Output: plotari simultane ale acestora
# 4a.
> restart; with(plots): with(linalg): with(plottools):
> # prima dr. in exprimare parametrica
> d1:=[3*t+2,2*t-1]: # d1
# prima dreapa in exprimare carteziana
> a:=solve(x=d1[1],t): # a= sol. t a ecuatiei x=3t+2 fnc. de x
> b:=subs(t=a,y=d1[2]): # b= d1 in expr. cartez. (ec. in x si y)
# a doua dreapta in exprimare carteziana
> d2:=3*x-5*y-4: # d2
# punctul de intersectie al celor doua drepte
> A:=solve({b,d2},{x,y}); # A= solutia in x si y a sistemului b=0, d2=0
> p1:=point([rhs(A[1]),rhs(A[2])],color=blue): # plotarea punctului A
# plotare drepte
> p2:=implicitplot(d2,x=-25..65,y=-25..65,color=green):
> p3:=plot([d1[1],d1[2],t=-25..25]):
> display(p1,p2,p3); # plotarea simultana a dr. d1, d2 si d3
# curbe in exprimare carteziana
> c1:=x^2/4+y^2=1: c2:=x^2-y^2/9=1: c3:=y^2-2*x=0: # c1, c2 si c3
# plotarea celor 3 curbe
> f1:=implicitplot(c1,x=-10..10,y=-10..10,color=red):
> f2:=implicitplot(c2,x=-10..10,y=-10..10,color=blue):
> f3:=implicitplot(c3,x=-10..10,y=-10..10,color=green):
> display(f1,f2,f3); # plot. simult. a conicelor c1,c2 si c3
- 269-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

# 4b.
> restart: with(plots): with(plottools):
# drepte in exprimare parametrica, respectiv carteziana
>d1:={x=t+2,y=-2*t}; d2:=y-2*x+4=0; # d1, d2
# prima dreapta in exprimare carteziana
>s:=solve(d1[1],t); # sol. t a ecuatiei x=t+2 functie de x
>d1_:=subs(t=s,d1[2]); # d1_= ec. carteziana a dreptei d1
# punctul de intersectie al celor 2 drepte
>A:=solve({d1_,d2},{x,y}); # A= punctul de intersectie al dr. d1 si d2
>x0:=rhs(A[1]); y0:=rhs(A[2]); # (x0, y0)= coordonatele punctului A
# plotari
>fig1:=implicitplot({d2},x=-10..10,y=-10..10): # plotarea dreptei d2
>fig2:=plot([rhs(d1[1]),rhs(d1[2]),t=-10..10]): # plotarea dreptei d1
>l:=point([x0,y0],color=green):
>plots[display](l); # plotarea punctului A
>plots[display](fig1,fig2,l); # plotarea simultana a dr. d1,d2 si a pct.A
# curbe (in exprimare parametrica sau carteziana)
>c1:={x=3*cos(s),y=2*sin(s)}; c2:=9*x^2-y^2=1; c3:=y^2-2*x; # c1, c2 si c3
# plotari curbe
>fig3:=plot([rhs(c1[1]),rhs(c1[2]),s=-10..10],color=red):
>fig4:=implicitplot({c2},x=-10..10,y=-10..10,color=green,numpoints=5000):
>fig5:=implicitplot({c3},x=-10..10,y=-10..10,color=blue,numpoints=3000):
>plots[display](fig3,fig4,fig5); # plotarea simultana a curbelor c1,c2,c3
5. Geometrie analitica: transformari geometrice si reprezentari de conice
# 5a.
# Input: ecuatii elipsa si hiperbola;
# Output: plotari elipsa, hiperbola, translatie, rotatie,
# reflectie (simetrie fata de o dreapta), omotetie;
> restart: with(plottools): with(plots):
# ecuatie elipsa
> eq:= (x-x0)^2/a^2 + (y-y0)^2/b^2 = 1; a:= 3: b:= 2: x0:= 0; y0:=0;
# plotare elipsa
> elli:= ellipse([x0,y0], a, b, filled=true, color=gold): # elipsa
> plots[display](elli, scaling=constrained,title=Elipsa,titlefont=[TIMES,BOLD,18]);
# ecuatie hiperbola
> eq:= (x-x0)^2/a^2 - (y-y0)^2/b^2 = 1; a:= 3: b:= 2: x0:= 0: y0:= 0:
> h:= hyperbola([x0,y0], a, b, -2..2): # hiperbola
# plotare hiperbola
> display(h,title=Hiperbola,titlefont=[TIMES,BOLD,18]);
# plotari dupa ce s-au operat transformari geometrice: translatie, rotatie,
# oglindire (simetrie fata de o dreapta), omotetie (scalare izotropa),
# scalare (scalare anizotropa)
> display([elli,translate(elli,-2,-3)]); # translatie
> display([h,translate(h,-2,-3)]); # translatie
> display(rotate(elli, Pi/6)); # rotatie
> display(rotate(h, Pi/6)); # rotatie
> display(reflect(elli,[[-1,2],[2,1]])); # oglindire
> display(reflect(h,[[-1,2],[2,1]])); # oglindire
> display(plottools[homothety](elli,1/2)); # omotetie
> display(plottools[homothety](h,1/2)); # omotetie
> display(scale(elli,3,1/2,[0,0])); # scalare
> display(scale(h,3,1/2,[0,0])); # scalare
- 270-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

# 5b.
# Input: ecuatiile pentru tor si sa;
# Output: plotari: tor, sa transformate (translatie, rotatie, scalare, omotetie);
> restart: with(plots): with(plottools):
> c:=torus([0,0,0],2,3): # c (tor)
> plots[display](c,scaling=constrained,
title=Torus,titlefont=[TIMES,BOLD,18]); # plotare tor c
> plot3d(x*y,x=-1..1,y=-1..1); # plotare sa
> e1:=4*cos(u)*sin(v);e2:=2*sin(u)*sin(v);e3:=3*cos(v); # ec.par. sa
> plot3d([e1,e2,e3],u=-Pi..Pi,v=-Pi..Pi,scaling=constrained, # plotare sa
title=Shea,titlefont=[TIMES,BOLD,18]);
> display([c,translate(c,-,1,3)],scaling=constrained,title=Translate
titlefont=[TIMES,BOLD,18]); # translatie
> plots[display](rotate(c,Pi/4,[[1,1,2],[-2,3,1]]),scaling=constrained,
title=Rotate,titlefont=[TIMES,BOLD,18]); # rotatie
> q1:=reflect(c,[1,1,2],[-2,3,1]):
> # torul simetrizat in relativ la o dreapta
> plots[display]([c,q1],scaling=constrained,title=Reflect,
titlefont=[TIMES,BOLD,18]); # oglindire
> o:= plottools[homothety](c,1/2):
> plots[display]([c,o],scaling=constrained,title=Homothety,
titlefont=[TIMES,BOLD,18]); # omotetie
> M:=scale(c,2,3,1/3):
> plots[display]([c,M],scaling=constrained,title=Scaling,
titlefont=[TIMES,BOLD,18]); # scalare
6. Geometrie diferentiala: plotarea unui fascicul animat de suprafete
# Input: patru suprafete (r1,r2,r3,r4) n reprezentare parametrica;
# Output: plotarea fasciculului determinat de r1,r2 si a celui det. de r3,r4
> restart: with(plots):
> r1:=[cos(u)*cosh(v),sin(u)*cosh(v),sinh(v)]; # r1
> r2:=[cos(u)*sinh(v),sin(u)*sinh(v),cosh(v)]; # r2
> r3:=[u*cos(v),u*sin(v),u^2]; r4:=[u,v,u*v]; # r3,r4
> f1:=evalm(t*r1+(1-t)*r2); # f1; fascicule de suprafete
> f2:=evalm(s*r3+(1-s)*r4); # f2; plotarea animata a celor doua fascicule
> animate3d(f1,u=-0..2*Pi,v=-2..2,t=0..1);
> animate3d(f2,u=-2..2,v=0..2*Pi,s=0..1,frames=20);
7. Geometrie diferentiala: suprafete parametrizate - curburi si reprez. grafica
# Input: suprafata r;
# Output: prima si a 2-a forma fundamentala, curbura totala si curbura medie;
> restart: with(plots): with(geom3d): with(linalg):
> r:=[u,v,u^2-v^2]; # suprafata r, derivate partiale
> r_u:=diff(r,u); r_v:=diff(r,v); # prima forma fundamentala
> E:=innerprod(r_u,r_u); # E = <r_u, r_u>
> F:=innerprod(r_u,r_v); # F = <r_u, r_v>
> G:=innerprod(r_v,r_v); # G = <r_v, r_v>
> i:=matrix(2,2,[E,F,F,G]); # i = matricea primei forme fundamentale
> r_uu:=diff(r_u,u); # der. partiale de ordinul al doilea
> r_uv:=diff(r_u,v); r_vv:=diff(r_v,v);
> n:=evalm((crossprod(r_u,r_v))/norm((crossprod(r_u,r_v),2)));
> # n= vectorul normal la suprafata r
> L:=innerprod(r_uu,n); # a doua forma fundamentala; L= <r_uu, n>
> M:=innerprod(r_uv,n); # M= <r_uv, n>
- 271-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

> N:=innerprod(r_vv,n); # N= <r_vv, n>
> ii:=matrix(2,2,[L,M,M,N]); # II= matricea formei II fundamentale
> k:=det(ii)/det(i); H:=(1/2)*((E*N+G*L-2*F*M)/det(i)); # curb.Gauss k si medie H
> imag1:=plot3d(r,u=-2..2,v=-2..2,color=red): # plotari
> imag2:=plot3d([u,v,k],u=-2..2,v=-2..2,color=blue):
> imag3:=plot3d([u,v,H],u=-2..2,v=-2..2,color=green):
> display(imag1,imag2,imag3); # plot. simultana: suprafata, k, si H
8. Geometrie diferentiala: rotatie animata
# Input: curba in reprezentare parametrica si matricea de rotatie;
# Output: plotarea curbei rotite (unghi variabil);
> restart: with(plots): x:=2*cos(s); y:=sin(s); # ec.param.ale unei curbe
> v:=array(1..2,[x,y]); d:=0..2*Pi; # R=matricea de rotatie
> R:=matrix(2,2,[[cos(theta),-sin(theta)],[sin(theta),cos(theta)]]);
> W:=evalm(R&*v); # W=R*v
> animate([W[1],W[2],s=d],theta=0..8*Pi,frames=80); # plotare animata
14.2 Cod MAPLE
pe Internet (select ie orientativa)

[ 1]***, http://www.maplesoft.com
[ 2]***, http://www.maplesoft.com/support/help/Maple/view.aspx?path=tensor
[ 3]***, http://math.haifa.ac.il/ROVENSKI/rovenski/Birkhauser.html (Geometry of Curves and Surfaces with
Maple, Vladimir Rovenski, Technion & University of Haifa, Israel)
[ 4]***, http://www41.homepage.villanova.edu/klaus.volpert/teaching/mat5600/math5600.htm (Dierential Ge-
ometry of Curves and Surfaces, Klaus Volpert, Villanova University, E-mail: klaus.volpert@villanova.edu)
[ 5]***, http://www.math.hmc.edu/ ajb/PCMI/maple.html (Some MAPLE Resources, Andrew J. Berno,
PCMI, Harvey Mudd College)
[ 6]***, facultypages.ecc.edu/alsani/students/maplebyexample.pdf (Maple 10 by example, M. Alsani, E-mail:
alsani@ecc.edu)
- 272-
MB.15.Autoevaluare
15.1 Modele de subiecte de examen (algebra liniara si geometrie
analitica)
I.
1
1. Forme patratice.
2. Sa se verice daca punctele A(1, 2, 3), B(1, 1, 0), C(2, 2, 2) si D(1, 5, 1) sunt coplanare. Sa se calculeze
m(
BAC) m(
BAD). Descompunerea vectorului v = + +

k dupa AB, AC si AD este unica?
3. Sa se cerceteze daca mult imile
A =
_
p P
n
[ p(0) = p(1)
_
; B =
_
p P
n
[ p
2
(0) = 1
_
;
C =
_
p P
n
[ p(1) +p(1) = 0
_
sunt subspat ii vectoriale. Sa se determine intersect ia si suma subspat iilor vectoriale gasite. Ce dimensiuni au
aceste subspat ii?
II. 1. Metoda valorilor proprii de reducere la expresia canonica a formelor patratice.
2. Se dau D:
x
1
=
y
2
=
z
1
si P : x 2y +z = 0. Exista un plan echidistant fat a de D si P? Considerand
D si P doua subspat ii vectoriale n R
3
, sa se determine suma, intersect ia si baze ortonormate n D, respectiv
P.
3. Fie V = C
(, ) si
_
x
f(t)dt, care exista pentru x R. Denim

T : V V, g = T (f) si g(x) =
_
x
f(t)dt.
Analizat i injectivitatea si surjectivitatea endomorsmului T . Determinat i KerT , valorile proprii si vectorii
proprii.
III. 1. Polinoame de matrice.
2. Fie P : x+2y z = 0 si Q: 2xy +2z = 0. Sa se gaseasca ecuat iile planului echidistant fat a de P si Q.
Considerand P si Q doua subspat ii n R
3
, sa se gaseasca P Q, P +Q si baze ortonormate n P, Q si P Q.
3. Fie : z =
x
2
12
+
y
2
4
si P : x y z = 0. Sa se determine planele paralele cu P care sunt tangente la
. Sa se gaseasca d(, P).
IV. 1. Forme biliniare.
2. Sa se gaseasca generatoarele rectilinii ale paraboloidului hiperbolic z =
x
2
16

y
2
4
care sunt paralele cu
planul x +y +z = 0. Sa se determine masura unghiului determinat de aceste generatoare.
1
Avand n vedere faptul ca n institut iile de nvat amant tehnic pe parcursul unui semestru se predau atat not iuni de algebra
liniara, cat si de geometrie analitica, subiectele propuse cont in probleme mixte aferente ambelor discipline.
273
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

3. Fie P
4
spat iul vectorial al funct iilor polinomiale de grad cel mult 3. Sa se gaseasca matricea transformarii
liniare
T : P
4
P
4
, y = T x, y(t) =
d
dt
_
(t
2
1)
dx
dt
_
n raport cu baza
B =
_
1, t,
3
2
t
2
1
2
,
5
2
t
3
3
2
t
_
.
V. 1. Forma Jordan a unui endomorsm.
2. Fie u(t) = cos t, v(t) = sint, w(t) = sin 2t si S = Lu, v n C
0
[0, 2]. Sa se gaseasca proiect ia ortogonala
x(t) a lui w pe S si vectorul x
. Vectorii u, v si x
sunt liniar independent i?

3. Fie D:
x
1
=
y 1
2
=
z
1
si P : x y + z + 1 = 0.

In P se considera cercul C de raza 1 cu centrul n
A(1, 1, 1). Sa se determine ecuat iile simetricului cercului C n raport cu dreapta D.
VI. 1. Forma diagonala a unui endomorsm.
2. Se considera sfera S: x
2
+ y
2
+ z
2
2z = 0 si planul P : x + 2y + z = 1. Sa se calculeze raza cercului
P S. Sa se determine ecuat ia simetricei lui S fat a de P.
3. Fie /(x, y) = x
1
y
2
x
2
y
1
+x
2
y
3
x
3
y
2
. Sa se gaseasca matricea lui /n raport cu baza
_
(1, 1, 0), (0, 1, 1), (1, 0, 1)
_
.
Sa se determine
_
x R
3
[ A(x, y) = 0, y R
3
_
.
VII. 1. Transformari liniare pe spat ii euclidiene.
2. Fie Q: R
3
R, Q(x) = x
1
x
2
+ x
2
x
3
+ x
3
x
1
. Sa se determine signatura lui Q si imaginea dreptei
D:
x
1
1
1
=
x
2
1
=
x
3
2
prin Q.
3. Fie V spat iul vectorial real al tuturor funct iilor polinomiale de grad cel mult n. Sa se determine valorile
proprii si vectorii proprii ai endomorsmului
T : V V, T (p) = q, q(x) = p(x + 1).
VIII. 1. Nucleu si imagine pentru o transformare liniara.
2. Se da : x
2
4xy + 4y
2
x = 0. Sa se reduca la forma canonica. Sa se traseze .
3. Se dau dreapta D:
x + 2
1
=
y 1
1
=
z
2
si planul P : x y +2 +z = 0. Sa se gaseasca sferele cu centrele
pe D si tangente la P. Sa se gaseasca sferele cu centrele n P si tangente la D.
IX. 1. Matricea unei transformari liniare.
2. Se da : 4xy + 3y
2
+ 8x = 0. Sa se determine centrul, axele si asimptotele. Sa se deseneze curba .
3. Fie V = L
2
[, ] si V
1
= L(A
1
), V
2
= L(A
2
), unde
A
1
=
_
1, cos t, cos 2t, . . .
_
si A
2
=
_
1, sint, sin2t, . . .
_
.
Sa se arate ca A
1
si A
2
sunt liniar independente, iar V
1
+V
2
si V
1
V
2
sunt izomorfe.
X. 1. Spat ii vectoriale euclidiene.
2. Fie g : P
3
P
3
R, g(x, y) =
__
1
0
x(t)dt
___
1
0
y(s)ds
_
. Sa se arate ca g este o forma biliniara
simetrica, pozitiv semidenita. Sa se determine matricea lui g n raport cu baza 1, t, t
2
, t
3
.
- 274-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

3. Sa se determine punctele de pe cuadrica
x
2
1
+
y
2
4
+
z
2
2
1 = 0 pentru care normalele intersecteaza axa
Oy. Sa se scrie ecuat ia planului tangent ntr-unul dintre aceste puncte.
XI. 1. Ortogonalitate. Procedeul Gram-Schmidt.
2. Gasit i punctele de pe cuadrica : x
2
+ 2y
2
+ z
2
1 = 0 pentru care normalele la sunt paralele cu
dreapta D:
x + 2
3
=
y + 1
1
=
z
1
sau cu planul P : x y +z = 0.
3. Fie /(x, y) = x
1
y
2
x
2
y
1
+x
1
y
3
x
3
y
1
. Sa se gaseasca matricea asociatan raport cu baza (1, 1, 0), (0, 1, 1), (1, 0, 1).
Sa se determine transformarile liniare T : R
3
R
3
cu proprietatea /(T x, T y) = /(x, y), x, y R
3
.
XII. 1. Dependent a si independent a liniara.
2. Se da : 4xy + 3y
2
+ x = 0. Sa se aduca ecuat ia la expresia canonica si sa se traseze . Considerand
M
n
(x
n
, y
n
) , exista M
n
cu x
n
marginit si y
n
nemarginit?
3. Se da T : R
3
R
3
, T (x, y, z) = (6x+6y 15z, x+5y 5z, x+2y 2z). Sa se determine forma canonica.
Sa se calculeze e
J
.
XIII. 1. Baza, dimensiune si coordonate.
2. Sa se gaseasca transformarea de coordonate care aduce pe
Q(x) =
3
i=1
x
2
i
+
1
2
i,=j
x
i
x
j
la expresia canonica. Sa se stabileasca daca mult imea Q
1
(1) este compacta sau nu.
3. Sa se determine ecuat iile perpendicularei comune si distant a dintre dreptele
D
1
:
x 1
1
=
y + 1
2
=
z
2
si D
2
:
x + 1
1
=
y 1
2
=
z 3
1
.
XIV. 1. Cuadrice: reducere la ecuat ia canonica.
2. Sa se gaseasca volumul tetraedului construit pe reprezentant ii vectorilor:
a = 2 u v + w;

b = u w; c = v + w,
cu [[ u[[ = 1, [[ v[[ = 2, [[ w[[ = 3 si ( u, v) =

2
, ( u, w) =

3
, ( v, w) =

4
.
3. Fie T : P
n
P
n
, T p(x) = x
n
_
1
0
tp(t)dt, x R. Sa se arate ca T este liniara, sa se cerceteze
bijectivitatea, sa se determine KerT si ImT . Calculat i valorile proprii si vectorii proprii.
XV. 1. Conice: diametru conjugat cu o direct ie, axe.
2. Sa se arate ca mult imea tuturor funct iilor x
n
(t) = e
int
, n N este liniar independenta n L
2
[0, 2]. Sa se
ortonormeze cu procedeul Gram-Schmidt.
3. Se da transformarea liniara T (x) = (x
1
+x
2
, x
1
x
2
, 2x
1
+x
2
x
3
). Sa se determine baze ortonormate
n KerT si ImT . Care sunt valorile proprii ale lui T ?
XVI. 1. Cuadrice: intersect ia cu o dreapta, intersect ia cu un plan, plan tangent, normala.
2. Fie V spat iul vectorial euclidian real al funct iilor polinomiale pe [0, 1]. Cercetat i simetria si antisimetria
transformarilor liniare:
T f(x) = f(x); T f(x) = f(x) +f(x); T f(x) = f(x) f(x).
- 275-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

3. Fie T : R
3
R
3
, T =
_
_
0 1 0
0 0 1
1 3 3
_
_
. Sa se determine forma canonica si sa se calculeze sinT.
XVII. 1. Elipsoizi, hiperboloizi si paraboloizi.
2. Fie V spat iul vectorial al tuturor funct iilor polinomiale x
n
(t) = t
n
, n N, nzestrat cu produsul scalar
(x, y) =
_
1
0
x(t)y(t).
Sa se arate ca funct iile
y
0
(t) = 1; y
1
(t) =
3(2t 1); y
2
(t) =
5(6t
2
6t + 1)
formeaza o mult ime ortonormata care genereaza acelasi subspat iu cu x
0
, x
1
, x
2
.
3. Fie T : R
3
R
3
, T =
_
_
7 4 1
4 7 1
4 4 4
_
_
. Sa se determine forma canonica si sa se calculeze sinT.
XVIII. 1. Spat ii vectoriale. Subspat ii vectoriale.
2. Sa se determine o baza ortonormata fat a de care Q(x) = 2x
1
x
2
6x
2
x
3
+x
2
3
sa aiba o expresie canonica.
Ce sunt mult imile de nivel constant ale lui Q?
3. Se dau A(0, 1, 2) si D: x+y = 0, xz 1 = 0. Sa se determine simetricul punctului A fat a de dreapta
D si simetrica lui D fat a de A.
XIX. 1. Spat iul vectorilor liberi: coliniaritate, coplanaritate.
2. Sa se determine generatoarele rectilinii ale paraboloidului hiperbolic z =
x
2
16

y
2
4
care sunt tangente
sferei x
2
+y
2
+z
2
= 1.
3. Fie transformarea liniara
T : V V, y = T (x), y(t) =
_
2
0
x(s) cos(t s)ds,
cu V = L
_
1, cos s, cos 2s, sins, sin2s
_
. Exprimat i T printr-o matrice si sa se cerceteze daca T este injectiva si
surjectiva. Determinat i valorile proprii si vectorii proprii.
XX. 1. Spat iul vectorilor liberi: proiect ie ortogonala, produs scalar.
2. Fie /: R
3
R
3
, A =
_
_
4 6 0
3 5 0
3 6 1
_
_
. Sa se determine baza fat a de care / are forma diagonala si sa
se calculeze sinA.
3. Se dau : xy + 3y
2
+ 16x = 0, D: x y + 1 = 0 si A(1, 1). Sa se ae polara punctului An raport cu
conica si polul dreptei D n raport cu .
XXI. 1. Spat iul vectorilor liberi: produs scalar, produs mixt.
2. Fie
V = L
2
[, ], T : V V, g = T (f) si g(x) =
_

_
1 + cos(x t)
_
f(t)dt.
Sa se gaseasca o baza pentru ImT . Sa se determine KerT , valorile proprii si vectorii proprii.
3. Fie Q(x) = x
1
x
2
+ x
2
x
3
+ x
3
x
1
. S a se determine expresia canonica. Mult imea Q
1
1 este compacta
sau nu?
- 276-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

XXII. 1. Spat iul vectorilor liberi: produs vectorial, dublu produs vectorial.
2. Se da matricea A =
_
_
1 1 2
1 3 1
1 1 1
_
_
. Sa se determine expresia canonica a formei patratice
t
XAX,
precizand matricea de trecere.
3. Sa se gaseasca ecuat ia sferei cu centrul C(2, 6, 2) tangenta elipsoidului
:
x
2
1
+
y
2
2
+
z
2
1
= 1.
Care este ecuat ia simetricului lui fat a de centrul sferei?
XXIII. 1. Dreapta n spat iu.
2. Se da forma patratica Q(x) = x
2
1
+ x
1
x
2
+ x
2
x
3
. Sa se scrie matriceal si sa se determine rangul. Sa se
gaseasca expresia canonica si matricea de trecere.
3. Fie V =
_
x
n
sir real cu x
2
n
convergenta
_
. Sa se arate ca (x, y) = x
n
y
n
, cu x = x
n
si y = y
n
,
este un produs scalar pe V . Sa se calculeze (x, y), pentru x
n
=
1
n
si y
n
=
1
n + 1
, n N.
XXIV. 1. Conice: centru, intersect ia cu o dreapta, asimptote.
2. Sa se determine numerele reale a
1
, a
2
si a
3
astfel ncat V = L
_
e
a1x
, e
a2x
, e
a3x
_
sa aiba dimensiunea 2.
Sa se xeze o baza n V si sa se determine matricea lui D: V V , D(f) = f
t
.
3. Fie /: R
3
R
3
, A =
_
_
4 6 0
3 5 0
3 6 1
_
_
. Sa se determine forma canonica si sa se calculeze e
A
.
XXV. 1. Conice: reducere la ecuat ia canonica.
2. Denim T : C
3
C
3
,
_
y
1
y
2
_
=
_
a b
c d
__
x
1
x
2
_
, unde a, b, c si d sunt numere complexe. Sa se
gaseasca condit iile pe care le satisfac a, b, c si d daca T este autoadjuncta sau unitara.
3. Fie /: R
4
R
4
R, /(x, y) = x
1
y
2
x
2
y
1
+ x
1
y
3
x
4
y
1
+ x
4
y
4
. Sa se determine matricea lui / n
raport cu baza f
1
= (1, 1, 0, 0), f
2
= (0, 1, 1, 0), f
3
= (0, 1, 0, 1), f
4
= (1, 0, 0, 1).
XXVI. 1. Conice: pol, polara.
2. Se da T : R
3
R
3
, T (x, y, z) = (3x +2y, 2y +z, x 2y +3z). Sa se calculeze matricea lui T
3
si T
1
. Sa
se explice rezultatele prin teorema Cayley-Hamilton.
3. Fie V spat iul vectorial real al funct iilor denite pe R. Cercetat i daca mult imile 1, e
ax
, xe
ax
si
1, cos 2x, sin
2
x sunt liniar independente sau nu. Ce dimensiuni au subspat iile vectoriale generate de aceste
submult imi?
XXVII. 1. Izometrii.
2. Se dau : z
2
=
x
2
16

y
2
4
si P : x +y +z = 0. Sa se gaseasca proiect ia lui P pe planul xOy. Exista
generatoare rectilinii ale lui care sunt perpendiculare pe P? Sa se arate ca centrul lui este un punct de
simetrie pentru P .
3. Fie V = L(1, 0, 1), (1, 1, 1) si W = L(1, 2, 3), (3, 2, 1). Sa se gaseasca ecuat iile carteziene implicite
ale lui V si W. Sa se determine baze ortonormate n V W si V +W.
XXVIII. 1. Dependent a si independent a liniara.
- 277-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

2. Se da matricea A =
_
_
1 1 2
1 3 1
2 1 1
_
_
. Sa se determine expresia canonica a formei patratice
t
XAX,
precizand matricea de trecere. Ce sunt mult imile de nivel constant atasate acestei forme patratice?
3. Fie C(2, 6, 2) si :
x
2
1
+
y
2
2
+
z
2
1
= 1. Care este ecuat ia simetricei cuadricei fat a de C? Sa se
gaseasca ecuat iile normalelor la care trec prin C. Sa se determine ecuat iile sferelor cu centrul C si tangente
la .
XXIX. 1. Nucleu si imagine pentru o transformare liniara.
2
4xy + 4y
2
6x = 0. Sa se reduca ecuat ia la forma canonica si sa se traseze .
Cercetat i daca exista subspat ii vectoriale n R
2
tangente la .
3. Se dau D:
x + 2
1
=
y 1
1
=
z
2
si P : x 2y +z = 0. Sa se determine ecuat iile simetricei dreptei D fat a
de planul P. Sa se xeze o baza ortonormata n planul P. Exista sfere care ndeplinesc simultan condit iile: au
raza 1, au centrul pe dreapta P xOz si sunt tangente la dreapta D?
XXX. 1. Matricea unei transformari liniare.
2. Se da conica : 4xy + 3y
2
+ 16x = 0. Sa se determine centrul si asimptotele. Sa se reduca ecuat ia la
forma canonica.
3. Fie V spat iul vectorial al funct iilor polinomiale reale de forma
x(t) = at +bt
2
+ct
3
si
g : V V R, g(x, y) =
__
1
0
x(t)dt
___
1
0
y(s)ds
_
.
Sa se arate ca g este o forma biliniara, simetrica, pozitiv semidenita. Sa se determine matricea lui g n raport
cu baza canonica a lui V .
XXXI. 1. Valori si vectori proprii.
2. Fie v = (1, 0, 1), a = (1, 1, 0), b = (0, 1, 1) si S = La, b. Sa se scrie ecuat ia planului determinat de
punctul A(1, 1, 1) si de vectorii a si b. Sa se gaseasca proiect ia ortogonala a lui v pe S.
3. Sa se determine ecuat iile dreptei D
1
:
x + 2
1
=
y 1
1
=
z
2
n raport cu dreapta D
2
: x+y = 0, x2z = 0.
Exista sfere cu centrul n origine, tangente simultan la cele doua drepte?
XXXII. 1. Teorema Cayley-Hamilton.
2. Sa se arate ca e
x
, e
2x
, e
3x
este liniar independenta. Sa se ortonormeze n C
0
[0, 1] cu procedeul Gram-
Schmidt.
3. Sa se ae distant a dintre : z =
x
2
12
+
y
2
4
si P : x y 2z = 4.
XXXIII. 1. Forme biliniare.
2. Sa se gaseasca generatoarele rectilinii ale paraboloidului hiperbolic
: z =
x
2
12

y
2
4
care sunt perpendiculare pe planul P : x +y = 0. Ce masura are unghiul determinat de aceste generatoare?
3. Fie
T : R
2
[X] R
2
[X], T (1) = X +X
2
, T (1 +X) = 1, T (1 +X
2
) = 1 +X X
2
.
- 278-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

Sa se determine KerT , ImT si forma canonica a lui T .
XXXIV. 1. Spectrul endomorsmelor pe spat ii euclidiene.
2. Sa se verice daca punctele A(3, 2, 1), B(4, 4, 0), C(5, 5, 5) si D(1, 5, 1) sunt coplanare. Sa se calculeze
[ABCD]. Vectorul v = 9 + 5 + 9
k se poate descompune dupa AB, AC si AD?

3. Fie P
n
spat iul vectorial real al funct iilor polinomiale reale care au cel mult gradul n. Sa se cerceteze daca
mult imile:
A =
_
p P
n
[ p(0) +p(1) = 0
_
; B =
_
p P
n
[ p
2
(0) + 1 = 0
_
;
C =
_
p P
n
[ p(1) p(1) = 0
_
sunt subspat ii vectoriale. Sa se determine intersect ia si suma subspat iilor vectoriale gasite. Sa se precizeze
gradul minim al funct iilor polinomiale din A B C.
XXXV. 1. Dreapta n spat iu.
2. Se da forma patratica Q(x) = x
2
1
+ x
1
x
2
+ x
2
3
. Sa se scrie expresia matriceala si sa se determine rangul.
Sa se gaseasca expresia canonica si matricea de trecere. Ce sunt mult imile de nivel constant al lui Q?
3. Fie V =
_
(x
n
) sir real cu x
2
n
convergenta
_
. Sa se arate ca (x, y) = x
n
y
n
, cu x = (x
n
) si y = (y
n
),
este un produs scalar pe V . Sa se scrie bila cu centrul x
0
=
_
1
n
_
, de raza 1 si sa se dea exemple de siruri din
V cont inute n aceasta bila.
XXXVI. 1. Planul n spat iu.
2. Fie transformarea liniara T : R
3
R
3
, T =
_
_
6 6 15
1 51 5
1 2 2
_
_
. Sa se determine forma canonica a lui T
si sa se calculeze cos T .
3. Sa se arate ca (f, g) =
_
e
1
(lnx)f(x)g(x) este un produs scalar pe C
0
[1, e]. Sa se calculeze [[f[[ pentru
f(x) =
x. Sa se scrie bila cu centrul n f

0
(x) = 1, de raza 1 si sa se dea exemple de funct ii din aceasta bila.
XXXVII. 1. Conice: centru, intersect ia cu o dreapta, asimptote.
2. Fie spat iul vectorial euclidian V = C
0
[0, 1] si submult imea W = e
x
, e
2x
, e
3x
. Sa se arate ca W este
liniar independenta. Sa se ortogonalizeze W cu procedeul Gram-Schmidt. Sa se proiecteze w(x) = e
3x
pe
subspat iul generat de u(x) = e
x
si v(x) = e
2x
.
3. Fie transformarea liniara T : R
3
R
3
, T =
_
_
4 6 0
3 5 0
3 6 1
_
_
. Sa se determine KerT , ImT si forma
canonica a lui T .
XXXVIII. 1. Cuadrice: intersect ia cu o dreapta, intersect ia cu un plan, plan tangent, normala.
2. Fie endomorsmul
T : V V, g = T (f), g(x) =
_
2
0
[1 + sin(x t)]f(t)dt, x [0, 2].
Cine este V ? Sa se determine KerT , ImT si o baza ortonormata n ImT .
3. Sa se determine suma si intersect ia subspat iilor vectoriale
V = L(1, 1, 0), (0, 1, 1) si W = L(1, 2, 1), (1, 0, 1).
Sa se determine ecuat iile carteziene ale subspat iilor V si W n R
3
.
- 279-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

15.2

Intrebari
1. Ce diferent iaza nucleul unei transformari liniare de nucleul unei funct ii oarecare?
2. Ce motive impun introducerea not iunilor de valoare proprie si de vector propriu pentru un endomorsm?
3. La ce tipuri de funct ii se pot asocia matrice?
4. Putet i justica faptul ca mult imea planelor din R
3
se poate identica cu R
4
?
5. Putet i justica faptul ca mult imea planelor din R
3
se poate identica cu R
3
?
6. Care sunt cuadricele riglate? Exista cuadrice triplu riglate?
15.3 Modele de subiecte de examen
(algebra liniara, geometrie analitica si diferent iala)
1.
2
1. a) Transformari unitare, transformari ortogonale.
b) Subspat ii vectoriale: denit ii, exemple.
2. a) Se da familia de vectori F = p
1
= 1, p
2
= X, p
3
= X
2
, p
4
= X
3
P
3
, unde P
3
R
3
[X] = p
R[X][ gradp 3. Ortonormat i F relativ la produsul scalar p, q) =
_
1
1
p(t)q(t)dt, p, q P
3
.
b) Fie T : R
3
R
2
, T(x) = (0, x
1
x
3
), x = (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
. Aat i KerT. Aplicat i teorema
dimensiunii. Este T surjectiva ?
3. a) Aat i signatura formei patratice Q(x) = x
1
x
2
x
2
3
, x R
3
.
b) Aat i distant a dintre dreapta : x = y 1 = z si planul 2x y z = 1. Care este unghiul dintre
si ?
4. a) Se da punctul A(
3; 5/3; 4) n coordonate cilindrice. Aat i coordonatele carteziene ale acestuia.

b) Se da punctul B(2, 3, 5) n coordonate carteziene. Aat i coordonatele cilindrice ale acestuia.
2.
1. a) Transformari hermitice; transformari simetrice.
b) Inegalitatea Cauchy-Schwartz: enunt , exemplicare n: R
3
, C
0
[1, 1], C
2
.
2. a) Diagonalizat i matricea A =
_
_
0 1 1
1 0 1
1 1 0
_
_
.
b) Aat i A
1
folosind teorema Cayley-Hamilton.
3. a) Aat i simetrica dreptei : x = y = z fat a de planul : x + y + z = 1. b) Calculat i distant a de la
punctul A(1, 1, 1) la planul si distant a de la A la .
4. Aat i hiperplanul normal si tangenta la curba
(t) = (
t, lnt, t
2
+ 1, arcsin t), t (0, 1]
n punctul A(1, 0, 2, /2).
3.
1. a) Transformari antihermitice; transformari antisimetrice.
b) Dreapta si planul: unghiuri; ecuat ia planului prin taieturi.
2
Avand n vedere faptul ca n unele institut ii de nvat amant tehnic pe parcursul unui semestru se predau atat not iuni de algebra
liniara, cat si de geometrie analitica si diferent iala, subiectele propuse cont in probleme mixte aferente celor trei discipline.
- 280-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

2. a) Se da familia F = p
1
= a + x, p
2
= 1 + ax
2
, p
3
= 1 ax + 2ax
2
P
3
= R
3
[x], unde a R. Aat i
valoarea lui a astfel ncat F sa e liniar dependenta.

In acest caz aat i o baza B n L(F) si completat i B
la o baza a lui P
3
.
b) Aat i o baza n U V , unde U = L(v
1
= (1, 1, 0), v
2
= (0, 1, 1)), V = (x, y, z) R
3
[x y +z = 0.
3. a) Aat i expresia canonica a formei patratice
Q(x) = 4x
2
1
2x
1
x
3
+x
1
x
2
, x = (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
.
b) Calculat i unghiul dintre planele
1
: x y + z = 1 si
2
, stiind ca
2
[[ u,
2
[[ v,
2
A(1, 0, 0), unde
u =
i +

k, v =

k.
4. Aat i formele fundamentale ale suprafet ei r(u, v) = (u, v, uv), (u, v) R
2
.
4.
1. a) Transformari niloptente; structur a complexa; involut ie.
b) Perpendiculara comuna a doua drepte.
2. a) Aat i cate o bazan U, V, U+V, UV , unde U = L(v
1
= (1, 1, 0, 0), v
2
= (0, 1, 1, 0), v
3
= (1, 2, 1, 0)), V =
(x, y, z, v) R
4
[x y +z = 0 R
4
.
b) Sunt U si V subspat ii suplementare n R
4
? Justicat i raspunsul.
3. a) Este aplicabila metoda Jacobi formei patratice Q(x) = x
2
1
+ 2x
1
x
2
+x
2
2
, x = (x
1
, x
2
) R
2
?
b) Aat i distant a dintre dreptele
1
: x =
y1
0
= z si
2
: x = y = z.
4. Aat i evoluta elipsei
(t) = (a cos t, b sint), t [0, 2), (a, b > 0).
5.
1. a) Forme patratice: metoda Gauss.
b) Dreapta n spat iu.
2. a) Diagonalizat i matricea A =
_
1 2
2 1
_
.
b) Ortonormat i familia de vectori F = v
1
= (1, 1, 1), v
2
= 0, 1, 1), v
3
= (0, 0, 1) R
3
.
3. a) Aat i planul care trece prin punctul A(1, 1, 0) si cont ine dreapta : x = y + 2 = z 1.
b) Determinat i un vector a coplanar cu u =
k si v =
i +

j si ortogonal pe w =

k 2
j.
4. Calculat i torsiunea curbei : R R
3
, (t) = (t, t
2
, t
3
), t R. Este sau nu curba plana ? Justicat i
raspunsul.
6.
1. a) Forme patratice: metoda valorilor proprii.
b) Vectori liberi: produs scalar (denit ii, proprietat i).
2. Folosind Teorema Cayley-Hamilton sa se ae inversa matricii A =
_
_
3 1 1
1 3 1
1 1 3
_
_
.
1
: x 1 = 2y = 1 z si
2
: x = y = z.
4. Sa se aduca la forma canonica si sa se reprezinte conica : 5x
2
+ 6xy + 5y
2
16x 16y 16 = 0. Dupa
caz, determinat i centrul, axe de simetrie, asimptote, varfuri si focare.
7.
1. a) Forme patratice: metoda Jacobi.
b) Planul n spat iu.
- 281-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

2. a) Aat i complementul ortogonal al subspat iului
U = (x, y, z) R
3
[x +y = 0 R
3
.
b) Determinat i proiect ia pe U a vectorului v = (1, 1, 1) R
3
.
3. a) Aat i un vector director al dreptei :
_
x +y +z = 1
x y z = 3
si cosinusurile directoare ale acesteia.
b) Folosind metoda Gauss aat i expresia canonica a formei patratice Q(x) = x
1
x
2
+ x
2
x
3
+ x
3
x
1
, x =
(x
1
, x
2
, x
3
) R
3
.
4. Determinat i natura si genul conicei
: x
2
2xy +y
2
4x 5y + 3 = 0, R (discut ie dupa ).
8.
1. a) Forme patratice: signatura; vectori izotropi; teorema lui Sylvester.
b) Vectori liberi: denit ie, proprietat i, adunare, nmult ire cu scalari reali.
2. a) Este transformarea lineara T(x) = x
1
+x
3
, x = (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
surjectiva ? Dar injectiva ? Justicat i
raspunsul.
b) Ortonormat i familia de vectori
F = u
1
= (1 +i, 1 i), u
2
= (2 5i, 4i) C
2
.
3. a) Aat i planul A(1, 1, 0) astfel ncat : x = y + 2 = z 1.
b) Determinat i un vector a de lungime 2, ortogonal pe vectorii u = 2
j si v = 3
k + 5
i. Cate solut ii
exista ?
4. Aat i centrul de simetrie al cuadricei
: x
2
+y
2
+z
2
2x + 4y 6z = 0. Ce reprezinta ?
9.
1. a) Produs scalar real: denit ii, proprietat i, exemple.
b) Unghiuri n spat iu.
2. Se da T End(R
3
), T(x) = (
x1+x2
2
,
x1+x2
2
), x = (x
1
, x
2
) R
2
. Calculat i T
3
2T
2
+Id direct, si folosind
teorema Cayley-Hamilton. Este T inversabila ? Justicat i raspunsul.
3. a) Aat i proiect ia punctului A(1, 2, 3) pe planul : z = 3x y 2.
b) Calculat i volumul tetraedrului construit cu ajutorul vectorilor u =
i +
j, v =
i +

k, w =
i +
j +

k V
3
.
4. Discutat i natura conicelor din familia
a
: x
2
+axy +y
2
2x 2y = 0.
Cont ine
a
parabole ? Justicat i raspunsul.
10.
1. a) Produs scalar complex: denit ii, proprietat i, exemple.
b) Produs vectorial, dublu produs vectorial (denit ii, proprietat i).
2. a) Aat i unghiul format de matricile A =
_
3 1
2 0
_
, B =
_
2 3
0 1
_
relativ la produsul scalar A, B) =
Tr(A
t
B), A, B M
22
(R).
b) Aat i planul A(1, 2, 3) paralel cu
: x 2y = 3z.
3. Folosind forma diagonala a matricii A =
_
_
0 1 0
1 1 1
0 1 0
_
_
, calculat i e
A
, cos A.
- 282-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

4. Aat i suprafat a conica ale carei generatoare trec prin punctul V (3, 5, 2) si care se sprijina pe curba
directoare :
_
x
2
= y
z = 1
.
11.
1. a) Distant e n spat iu. b) Subspat ii ortogonale.
2. Aat i matricea asociata formei patratice
Q : R
3
R, Q(P) = x
2
+ 6xz +y
2
+ 4yz 5z
2
, P = (x, y, z) R
3
relativ la baza canonica; aat i expresia canonica a lui Q.
3. a) Calculat i distant a d(A, ), unde : x = 3y =
z1
0
, A(1, 0, 2).
b) Aat i simetricul punctului A fat a de .
4. Aat i planul tangent si dreapta normala la cuadrica : x
2
+y
2
+z
2
= z + 8 n punctul A(2, 2, 0).

In caz
ca are centru de simetrie, aat i acest centru.
12.
1. a) Forma biliniara asociata unei forme patratice (forma polara).
b) Vectori liberi: produs mixt (denit ii, proprietat i).
2. Aducet i la expresia canonica forma patratica Q : R
3
R, a carei matrice este A =
_
_
3 2 4
2 6 2
4 2 3
_
_
.
Aat i signatura formei.
3. a) Aat i proiect ia dreptei : x =
y
0
= 2z pe planul : x = y +z 3.
b) Determinat i unghiul dintre si .
4. Determinat i campul de versori normali la suprafat a
r(u, v) = (cos u, sinu, v), (u, v) [0, 2) R.
13.
1. a) Ortogonalitate ntr-un spat iu euclidian.
b) Matricea asociata unei transformari liniare; comportarea la o schimbare de baza.
2. a) Completat i la o baza ortogonala familia u =
i +

k, v =
i 2
j +

k V
3
folosind produsul vectorial.
b) Fie T End(R
3
), [T] = A =
_
_
1 1 1
2 2 2
3 3 3
_
_
. Sunt subspat iile KerT si T suplementare ? Justicat i
raspunsul.
3. Aat i simetrica
a dreptei A(1, 0, 1), B(2, 1, 2) fat a de planul A, stiind ca admite ca vector

normal n =
i 2
j +

k.
4. Sa se aduca la forma canonica cuadrica
: 2y
2
7z
2
+ 112x 16y 14z 87 = 0.
14.
1. a) Matricea asociata unei forme biliniare relativ la o baza data.
b) Teorema Grassmann.
2. Aat i forma diagonala a transformarii liniare de matrice A =
_
_
3 1 1
1 3 1
1 1 3
_
_
. Admite A o baza diagonal-
izatoare ortonormata ? Justicat i raspunsul.
- 283-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

3. Caracterizat i analitic punctele echidistante fat a de planele
1
: x +y = 2 si
2
: x z = 2.
4. Aat i sfera tangenta la dreptele
1
si
2
n punctele A
1
respectiv A
2
; se dau
1
:
x1
3
=
y+4
6
=
z6
4
,
2
:
x4
2
=
y+3
1
=
z2
6
, A
1
(1, 4, 6), A
2
(4, 3, 2).
15.
1. a) Procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt.
b) Teorema dimensiunii pentru transformari liniare.
2. Este forma patratica Q(x) = x
2
1
+ ax
2
2
, x = (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
(a R) pozitiv denita ? Discut ie dupa
parametrul a R. Admite Q vectori izotropi ?
3. Ce reprezinta intersect ia planelor
1
: x +ay +z = 1,
2
: ax +y +z = 1,
3
: x +y +az = 1. Discut ie dupa a R.
4. Aat i curbura si torsiunea curbei (t) = (cos 2t, sin2t, 3t).
16.
1. a) Forma patratica asociata unei forme biliniare simetrice.
b) Baza si dimensiune a unui spat iu vectorial: denit ie, exemple.
2. a) Aat i distant a de la A(1, 0, 1) la :
_
x +y = 2
x 2z = 1.
b) Ce coordonate are proiect ia punctului A pe ?
3. Aat i valoarea scalarului b R astfel ncat operat ia
x, y) = x
1
y
1
+b(x
1
y
2
+x
2
y
1
) +x
2
y
2
, x = (x
1
, x
2
), y = (y
1
, y
2
) R
2
sa determine un produs scalar real
pe R
2
.
4. Determinat i sfera , stiind ca este tangenta la planul : x +z = 0 si are centrul C(2, 0, 3).
17.
1. a) Coordonatele unui vector relativ la o baza ntr-un spat iu vectorial.
b) Polinom caracteristic al unui endomorsm: denit ie, proprietat i.
2. Aat i planul
A(1, 0, 2) paralel cu : x 3y + 2z = 4. Aat i proiect ia punctului A pe .

3. Determinat i matricea transformarii liniare
T End(R
3
), T(x) = (x
1
, 0, x
3
), x = (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
relativ la baza B
t
= u
1
= (1, 1, 0), u
2
= (1, 0, 1),
u
3
= (0, 1, 1) R
3
.
4. Sa se aduca la forma canonica cuadrica
: 36x
2
+y
2
+ 4z
2
+ 72x 40z + 109 = 0.
18.
1. a) Forme patratice (pozitiv/negativ) denite: denit ie, criterii.
b) Teorema de izomorsm pentru spat ii vectoriale de aceeasi dimensiune: enunt , demonstrat ie.
2. Aat i unghiul si distant a dintre dreptele
1
: 2x = y = z si
2
: x 2 =
y
0
=
1z
2
.
3. a) Aat i spectrul si o baza diagonalizatoare pentru A =
_
_
7 4 1
4 7 1
4 4 4
_
_
.
4. Determinat i daca dreapta : (x, y) = (1 + 2t, 1 t) este tangenta, secanta sau exterioara conicei :
x
2
+ 2xy +y
2
+x 2y + 13 = 0.
- 284-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

19.
1. a) Grup abelian, corp: denit ii, proprietat i, exemple.
b) Spat ii vectoriale normate; norma euclidiana.
2. Aat i unghiul dintre : 2x 1 =
y
0
= 1 z si planul : x + y = 3 z; determinat i planul

perpendicular pe .
3. Este x, y) = 3x
1
y
1
ix
1
y
2
+ix
2
y
1
+x
2
y
2
, x = (x
1
, x
2
), y = (y
1
, y
2
) C
2
un produs scalar complex ?
4. Aat i planul tangent si dreapta normala la cuadrica : x
2
y
2
= z 1 n punctul A(1, 1, 1).

In caz ca
are centru de simetrie, aat i acest centru.
20.
1. a) Baze ortogonale, baze ortonormate.
b) Teorema de caracterizare a unei izometrii ntr-un spat iu euclidian nit-dimensional.
2. Este forma patratica Q : R
3
R,
Q(x) = 4x
2
3
4x
1
x
2
+ 5x
2
1
4x
1
x
3
+ 6x
2
2
, x = (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
pozitiv denita ? Justicat i raspunsul.
1
: 2x = y = z si
2
: x 2 =
y
0
=
1z
2
.
4. Determinat i nfasuratoarea familiei de curbe
: xsin +y cos = r, (r > 0).

21.
1. a) Dreapta orientata, plan orientat.
b) Spat ii metrice; metrica indusa de un produs scalar.
2. Aat i matricea transformarii T : C M
22
(C), T(a) =
_
2ia ia
3a 0
_
,
a C, relativ la bazele canonice ale domeniului si codomeniului.
3. Aat i pentru ce valori ale lui b R are loc n R[x] egalitatea
L(1, x, x
2
) = L(b x, 1 +x +x
2
, 2 +x
2
).
4. a) Se da punctul C(
3; 2/3; 7/4) n coordonate sferice. Aat i coordonatele carteziene ale acestuia.

b) Se da punctul D(3, 4, 5) n coordonate carteziene. Aat i coordonatele sferice ale acestuia.
22.
1. a) Defectul si rangul unei forme biliniare.
b) Rotat ii si simetrii.
2. a) Aratat i ca nucleul transformarii de matrice A =
_
_
1 1 1
2 2 2
3 3 3
_
_
este format din vectori proprii ai lui A.
Aat i nucleul.
b) Aat i complementul ortogonal al spat iului U = L(v = (1, 2, 3)) R
3
.
3. Ortonormat i familia de vectori F = u =
i +

j, v = 2
i +

j
k, w =

j +

k.
4. Sa se aduca la forma canonica si sa se reprezinte . Dupa caz, determinat i centrul, axe de simetrie,
asimptote, varfuri si focare. Se da : x
2
2xy +y
2
6x 2y + 9 = 0.
23.
1. a) Subspat ii vectoriale suplementare.
b) Teorema Cayley-Hamilton.
- 285-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

2. Aat i spectrul matricii A =
_
0 1
1 0
_
M
22
(C) si spat iul propriu corespunzator valorii proprii
= i.
3. a) Calculat i aria triunghiului determinat de vectorii
u =
i + 2
j + 3
k, v = 3
i + 2
j +

k.
b) Aat i o baza n subspat iul vectorial
U = (x, y, z, v)[x +y z = 0, x +z v = 0, y +v = 2z R
4
.
4. Sa se aduca la forma canonica si sa se reprezinte
: 3x
2
10xy + 3y
2
+ 4x + 4y + 4 = 0.
Dupa caz, determinat i centrul, axe de simetrie, asimptote, varfuri si focare.
24.
1. a) Vectorul director al unei drepte.
b) Teorema de diagonalizare.
2. Daca vectorii x, y, z V
3
sunt linear independent i, ce se poate spune despre F = axby, cyaz, bzcz
? Discut ie dupa a, b, c R.
3. a) Matricea transformarii liniare T End(C
3
) relativ la baza canonica este A =
_
_
2 i 0
1 1 0
0 0 5
_
_
. Este
T transformare hermitica ?
b) Polinomul caracteristic al unei matrici este P() =
2
+. Ce ordin are matricea; este aceasta matrice
inversabila ? Justicat i raspunsul.
4. Determinat i sfera , stiind ca aceasta cont ine punctele
O(0, 0, 0), A(0, 0, 1), B(0, 1, 0), D(1, 0, 0).
25.
1. a) Vectori liberi colineari, vectori liberi coplanari: denit ii, exemple.
b) Algoritmul de diagonalizare.
2. Completat i familia de vectori F = p
1
= 1 +x
2
, p
2
= x1 R
3
[x] la o baza B
t
a spat iului R
3
[x]. Aat i
coordonatele vectorului p = 1 +x +x
2
+x
3
relativ la aceasta baza.
3. Aat i expresia canonica a formei patratice de matrice asociata A =
_
_
0 1 0
1 0 0
0 0 1
_
_
.
4. Determinat i reperul Gauss al suprafet ei
r(u, v) = (ucos v, usinv, u), (u, v) R
[0, 2).
Ce reprezinta suprafat a = Imr.
26.
1. a) Suma si intersect ia a doua subspat ii vectoriale.
b) Translat ii: denit ie, proprietat i.
2. Aat i matricea operatorului de transpunere T End(M
22
(R)),
T(A) =
t
A, A M
22
(R). Este T transformare inversabila ?
Care este inversa acesteia ? Este T involut ie ? Justicat i raspunsul.
3. Aat i matricea formei patratice
Q : R
3
R, Q(x) = x
1
x
2
+x
2
x
3
+ 2x
3
x
1
, x = (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
relativ la baza B
t
= u
1
= (1, 1, 1), u
2
= (1, 1, 0), u
3
= (1, 0, 0) R
3
.
- 286-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

4. Sa se aduca la forma canonica cuadrica : 5x
2
8y
2
+ 5z
2
6xz + 8 = 0.
27.
1. a) Algoritmul de jordanizare.
b) Dependent a liniara: denit ie, exemple.
2. Fie T End(R
2
[x]), T(p)(x) = xp
t
(x), p R
2
[x]. Sunt KerT si T subspat ii suplementare n R
2
[x] ?
3. Calculat i u ( v w), u). Care este rezultatul n cazul particular u =
i, v =

j, w =

k ?
4. Aat i planul tangent si dreapta normala la cuadrica : xy y
2
= x
2
3 n punctul A(1, 2, 3).

In caz ca
are centru de simetrie, aat i acest centru.
28.
1. a) Izomorsmul ce asociaza unei transformari liniare matricea relativ la baze xate.
b) Polinoame si funct ii de matrice (generalitat i).
2. Aat i coordonatele vectorului v = (1, 2, 3) relativ la baza obt inuta prin ortonormarea familiei de vectori
F = v
1
= (1, 1, 1), v
2
= (1, 2, 3), v
3
= (1, 1, 2) R
3
.
3. Aat i vectorii u, v V
3
pentru care [[ u + v[[ = [[ u v[[.
4. a) Se da punctul E(10; 3/6) n coordonate polare.
Aat i coordonatele carteziene ale acestuia.
b) Se da punctul F(4, 3) n coordonate carteziene.
Aat i coordonatele polare ale acestuia.
29.
1. a) Matricea asociata unei familii de vectori relativ la o baza.
b) Caracterizarea injectivitat ii/surjectivitat ii/bijectivitat ii unui endomorsm T End(V ), (dimV < ).
2. Fie v V
3
este un vector nenul xat. Aat i KerT, unde T End(V
3
), T( u) =
u, v)
v, v)
v, u V
3
.
3. Pentru ce valori ale lui x R, este matricea A =
_
cos x sinx
sinx cos x
_
diagonalizabila ? Justicat i
raspunsul.
4. Parametrizat i : y
2
(a x) x
3
= 0 folosind substitut ia y = tx (t=parametru). Este curba regulata ?
30.
1. a) Polinom caracteristic al unei matrice; valori proprii asociate.
b) Este o familie ortonormata liniar independenta ? Justicat i raspunsul.
2. Pentru ce valori ale lui a R este F = a, x a, (x a)
2
, (x a)
3
baza n R
3
[x] ? Justicat i raspunsul.
3. Pentru u =

i +

j, v =

j +

k, w =

k +
i, calculat i u v + v w + w u. Sunt cei trei vectori coplanari ?

Justicat i raspunsul.
4. Sa se aduca la forma canonica si sa se reprezinte . Dupa caz, determinat i centrul, axe de simetrie,
asimptote, varfuri si focare. Se da
: 9x
2
6xy +y
2
+ 20x = 0.
31.
1. a) Funct ii de matrice: cazul matricelor diagonalizabile.
b) Teorema de jordanizare: enunt .
- 287-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

2. a) Aat i v v, w u) 3 v, unde u = 3
i +

j +

k, v =

j
k, w =
i +

j.
b) Aat i proiect ia vectorului v = (1, 2, 3) pe subspat iul
U = (x, y, z)[x +y = y +z = 0 R
3
.
3. Calculat i unghiul format de dreapta : x = y = z 1 cu planul : x +y = z + 2. Aat i .
4. Determinat i natura si genul conicei : x
2
+ 2xy +y
2
2xy + = 0; R (discut ie dupa ).
32.
1. a) Este o familie ortogonala n mod necesar liniar independenta ? Daca nu, de ce ? Justicat i raspunsul.
.
b) Sume directe de subspat ii vectoriale.
2. a) Aat i A
1
folosind teorema Cayley-Hamilton, pentru A =
2 1 0
0 2 1
0 0 2
.
b) Fie v V
3
un vector xat. Este T : V
3
V
3
, T( u) = u v, u V
3
o transformare liniara ? Justicat i
raspunsul.
3. Aratat i ca forma patratica de matrice A = I
2
+
t
BB este pozitiv denita, unde B =
_
a b
c d
_
, a, b, c, d
R este o matrice data.
4. Determinat i sfera , stiind ca este tangenta la planul
1
: x + y + 1 = 0 n punctul E(1, 0, 0) si este
tangenta la planul
2
: x +y +z = 0.
33.
1. a) Vectori proprii ai unei matrice, sistem caracteristic.
b) Teorema de completare a unei familii liniar independente la o baza.
2. Fie I R interval si x
0
I. Pentru ce valori ale parametrului a R este mult imea V = f : I
R[f(x
0
) = a un spat iu vectorial relativ la adunarea punctuala si nmult irea cu scalari a funct iilor.
3. Aat i o baza n complementul ortogonal al subspat iului vectorial U = (a, b, c) R
3
[ a +b = 0 R
3
.
4. Aat i curburile Gauss si medie ale suprafet ei
r(u, v) = (ucos v, usinv, v), (u, v) R
2
.
Este suprafat a = Im r suprafat a desfasurabila ? Dar minimala ?
34.
1. a) Transformari liniare: denit ie, exemple, proprietat i.
b) Vectori liberi: proiect ii ortogonale.
2. Calculat i P(A) si sinA, unde A =
_
0 1
1 0
_
iar P(t) = t
5
+t
3
+t + 1.
3. Aat i simetrica dreptei : x = y = z fat a de planul : x +y +z = 3.
4. a) Se da punctul E(10; 3/6) n coordonate polare.
Aat i coordonatele carteziene ale acestuia.
b) Se da punctul F(4, 3) n coordonate carteziene.
Aat i coordonatele polare ale acestuia.
35.
1. a) Valori si vectori proprii pentru endomorsme n spat ii euclidiene.
b) Nucleul unei transformari liniare.
- 288-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

2. Folosind metoda Jacobi, aat i expresia canonica a formei patratice de matrice A =
_
_
_
_
2 1 1 1
1 2 1 1
1 1 2 1
1 1 1 2
_
_
_
_
.
3. a) Poate C organizat ca spat iu vectorial real ? Justicat i raspunsul.
b) Aat i planul care cont ine axa Ox si punctul A(1, 2, 3).
4. Aat i reperul Frenet si funct ia de curbura pentru drumul parametrizat (t) = (2 cos t, sint), t [0, 2) n
punctul A(2, 0). Ce reprezinta drumul ? Justicat i raspunsul.
36.
1. a) Transformari liniare particulare.
b) Ecuat iile parametrice ale unei drepte n spat iu.
2. Se da T : R
2
R
3
, T(x) = (x
1
, x
1
+x
2
, x
1
), x = (x
1
, x
2
) R
2
.
Este T
surjectiva ? Dar injectiva ? Justicat i raspunsul.

3. a) Aat i planul perpendicular pe Oy care cont ine punctul A(3, 2, 1).
b) Determinat i distant a de la punctul A la axa Oy.
4. Aat i reperul Frenet, curbura si torsiunea curbei (t) = (cos t, sint, 2t), t Rn punctul A(
3/2; 1/2; /3).

37.
1. a) Proprietat i ale vectorilor si valorilor proprii pentru un endomorsm simetric.
b) Reper cartezian. Axele si planele de coordonate.
2. Este T End(R
3
), T(v) = (x, y cos z sin, y sin +z cos ), v = (x, y, z) R
3
( R) un operator
ortogonal ? Este T simetrie sau rotat ie ? Justicat i raspunsul.
3. Aat i dreapta A(1, 0, 1) paralela cu planul : x + 2y + 3z = 4 care formeaza cu
: x = y = z un
unghi de marime /6.
4. Aat i planul normal si dreapta tangenta la curba
:
_
x
y
lnz = 0
2arctgx arcsin y = 0
n A(1, 1, e) .
38.
1. a) Imaginea unei transformari liniare.
b) Expresiile analitice ale produselor: scalar, vectorial, mixt.
2. Aat i planul care cont ine dreptele
1
:
x
a
= y = z 1 si
2
: x = y = z +b. Cate solut ii exista (discut ie dupa a, b R) ?
3. a) Se da T End(R
2
[x]), T(p)(x) = p
t
(x), p R
2
[x]. Aat i KerT.
b) Este T transformare nilpotenta ? Justicat i raspunsul.
4. Aat i sfera de centru C(2, 0, 3), tangenta la planul : 3x +
2y + 4z 45 = 0.
39.
1. a) Exponent iala si sinusul unei matrice diagonalizabile.
b) Daca F V este o familie n spat iul vectorial V si L(F) = V , este F baza n V ? Justicat i raspunsul.
2. Fie u = (a, b) R
2
si T End(R
2
), T(v) = pr
u
v , v R
2
. Aat i matricea lui T relativ la baza canonica.
Pentru ce valori ale parametrilor a, b R are loc egalitatea KerT = L(w = (1, 1)) ? Justicat i raspunsul.
- 289-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

3. a) Aat i planul mediator al segmentului AB, unde A(1, 2, 3), B(2, 2, 2).
b) Aat i dreapta care cont ine punctele A si B.
4. Aat i nfasuratoarea familiei de curbe:
: x
2
+y
2
2x +
2
4 = 0, R
.
40.
1. a) Transformari liniare injective: teoreme de caracterizare.
b) Formula de calcul prescurtat pentru dublul produs vectorial.
2. Aat i expresia canonica si forma polara pentru forma patratica
Q : R
2
[x] R, Q(p) =
_
1
1
(p(t))
2
dt, p R
2
[x].
3. Se dau dreptele
1
: x = y = z si
2
: x +a = 2y = z + 1. Pentru ce valori ale parametrului a R
1
si
2
se intersecteaza ?

In acest caz, aat i bisectoarea celor doua drepte.
4. Aat i sfera de diametru AB, unde A(0, 1, 0), B(1, 0, 1).
- 290-
Bibliograe
[1] Gh. Atanasiu, Gh. Munteanu, M. Postolache, Algebra liniara, geometrie analitica si diferent iala, Editura
All, Bucuresti, 1994.
[2] V. Balan, Algebra liniara, geometrie analitica si diferent iala, Universitatea Politehnica Bucuresti, 1998.
[3] R.M. Bowen, C.C. Wang, Introduction to vectors and tensors, vol. 1-2, Plenum Press, New York, 1976.
[4] V. Brnzanescu, O. Stanasila, Matematici speciale, Editura All, Bucuresti, 1994.
[5] M. Craioveanu, I.D. Albu, Geometrie ana si euclidiana, Editura Facla, Timisoara, 1982.
[6] V. Cruceanu, Elemente de algebra liniara si geometrie, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1973.
[7] J. Dieudonne, Linear algebra and geometry, Paris, Hermann, 1969.
[8] B. Dubrovin, S. Novikov, A. Fomenko, Geometria contemporanea, Editori Riuniti, Edizioni Mir, 1987.
[9] Gh. Galbura, F. Rado, Geometrie, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1979.
[10] Gh. Gheorghiev, V. Oproiu, Varietat i diferent iale nit si innit dimensionale, Editura Academiei, 1976.
[11] Gh.Th. Gheorghiu, Algebra liniara, geometrie analitica si diferent iala si programare, Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1977.
[12] E. Grecu, Geometrie diferent iala, Universitatea Politehnica Bucuresti, 1997.
[13] W. Klingenberg, Lineare algebra und geometrie, Springer-Verlag, Berlin, 1990.
[14] I.A. Kostrikin, I.Yu. Manin, Linear algebra and geometry, Gordon and Breach Science Publishers, 1989.
[15] L. Nicolescu, Lect ii de geometrie, Universitatea Bucuresti, 1990.
[16] V. Obadeanu, Elemente de algebra liniara si geometrie analitica, Editura Facla, Timisoara, 1981.
[17] V. Oproiu, Geometrie, Universitatea Iasi, 1980.
[18] A.V. Pogorelev, Analytic geometry, Mir Publishers, Moscow, 1961.
[19] C. Radu, Algebra liniara, geometrie analitica si diferent iala, Editura All, Bucuresti, 1996.
[20] C. Radu, C. Dragusin, L. Dragusin, Aplicat ii de algebra, geometrie si matematici speciale, Editura Didactica
si Pedagogica, Bucuresti, 1991.
[21] C. Radu, L. Dragusin, C. Dragusin, Algebra liniara, Analiza matematica, Geometrie analitica si
diferent iala, Culegere de probleme, Editura Fair Partners, Bucuresti, 2000.
[22] N. Soare, Curs de geometrie, Universitatea Bucuresti, 1996.
[23] L. Stoica, Elemente de varietat i diferent iabile, Geometry Balkan Press, Bucuresti, Romania 1998.
[24] I. Teodorescu, St. Teodorescu, Probleme de geometrie superioara, Editura Didactica si Pedagogica, Bu-
curesti, 1975.
291
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

[25] A. Turtoi, Geometrie, Universitatea Bucuresti, 1985.
[26] C. Udriste, Probleme de algebra liniara, geometrie analitica si diferent iala, Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti 1976.
[27] C. Udriste, Problems in algebra, geometry and dierential equations I, II, University Politehnica of
Bucharest, 1992.
[28] C. Udriste, Aplicat ii de algebra, geometrie si ecuat ii diferent iale, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,
1993.
[29] C. Udriste, Algebra liniara, Geometrie analitica, Geometry Balkan Press, Bucuresti, Ed. I - 1996, Ed. II -
2000.
[30] C. Udriste, V. Balan, Analytic and dierential geometry, Geometry Balkan Press, Bucuresti, Romania,
1999.
[31] C. Udriste, O Dogaru, Algebra liniara, Geometrie analitica, Universitatea Politehnica Bucuresti, 1991.
[32] C. Udriste, C. Radu, C. Dicu, O. Malancioiu, Probleme de algebra, geometrie si ecuat ii diferent iale,
Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981.
[33] C. Udriste, C. Radu, C. Dicu, O. Malancioiu, Algebra, geometrie si ecuat ii diferent iale, Editura Didactica
si Pedagogica, Bucuresti, 1982.
[34] Gh. Vranceanu, Geometrie analitica, proiectiva si diferent iala, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,
1962.
[35] Gh. Vranceanu, G. Margulescu, Geometrie analitica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1973.
[36] ***, http://www.youtube.com/watch?v=kAyAADExL9Q&feature=relmfu,
http://www.youtube.com/watch?v=EB9HZbYoD5c&feature=relmfu,
http://www.youtube.com/watch?v=6xgtMQ7WSzQ&feature=related,
(MIT History of Mathematics: Analytic and Dierential Geometry)
[37] ***, http://www.youtube.com/watch?v=QG6zpNL-vek&feature=relmfu,
(MIT History of Mathematics: Mechanics and curves)
- 292-
Index de not iuni
1-forma diferent iala, 254
a doua forma fundamentala a suprafet ei, 222
abscisa, 23
abscisa curbilinie, 131, 132
accelerat ia curbei, 124
accelerat ii de ordin superior, 124
algebra Lie, 253
aplicat ia Weingarten, 209
aria unei port iuni de suprafat a, 230
asimptota, 66, 128, 129
axa de simetrie, 69
axa principala, 92
axa unui fascicul, 38
baza duala, 253
binormala, 173
camp normal la o curba, 127
camp paralel, 128
camp tangent la o curba, 127
camp tensorial, 254
camp vectorial, 115, 126, 252
camp vectorial diferent iabil, 253
camp vectorial diferent iabil, 116
camp vectorial pe o curba, 126
campul coreperului natural, 254
campul reperului natural, 115, 253
campuri fundamentale, 115, 253
campuri scalare, 251
cerc osculator, 151
cilindru circular, 93
cilindru eliptic, 93
cilindru hiperbolic, 93
cilindru parabolic, 94
coborarea indicilor, 251
componente contravariante, 247
componente covariante, 247
componentele unui vector, 114
con asimptot, 90, 91
conexiune liniara, 256
conexiunea Levi-Civita, 257
conica, 59
conica de gen eliptic, 62
conica de gen hiperbolic, 62
conica de gen parabolic, 62
conica neteda, 65
contactul a doua curbe, 149
contract ie, 250
coordonate carteziene, 23
coordonate cilindrice, 24
coordonate euclidiene, 114
coordonate sferice, 25
coordonatele carteziene ale punctului, 23
coordonatele euclidiene ale unui camp, 115
coreper natural, 254
cosinusuri directoare, 31
cota, 23
crosetul a doua campuri vectoriale, 253
cuadrica, 97
cuadrica degenerata, 97
cuadrica dublu riglata, 94
cuadrica nedegenerata, 97
cuadrica neteda, 102
cuadrica riglata, 90
cuadrice, 94
curba directoare, 94
curba, 119
curba algebrica, 171
curba inchisa, 120
curba periodica, 120
curba regulata, 122
curba simpla, 120
curbe coordonate, 193
curbe plane, 139
curbura, 256
curbura, 177
curbura Gauss, 216
curbura normala, 211
derivata covarianta, 256
diametri conjugat i, 69
diametrul unei conice, 68
difeomorsm, 112
diferent iala unei funct ii, 253
direct ie asimptotica, 65
direct ie normala, 65
divergent a, 259
dreapta orientata, 30
dreapta suport, 7
drum parametrizat, 119
dublu produs vectorial, 17
ecuat ia normala a planului, 36
293
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

ecuat ia vectoriala a unei curbe, 119
ecuat ie vectoriala, 29
ecuat ii carteziene, 29
ecuat ii parametrice, 29
ecuat ii parametrice ale unei curbe, 119
elipsoid, 88
extremitate, 7
fascicul de plane, 38
forma alternata, 261
forme alternate, 261
forme diferent iale alternate, 262
formulele Frenet, 175
funct ie diferent iabila, 200
funct ie diferent iabila, 111, 112
generatoare rectilinie, 94
gradient, 259
gracul unei funct ii, 111
harta proprie, 190
hessiana, 259
hessiana unei funct ii, 112
hiperboloid cu doua panze, 90
hiperboloid cu o panza, 90
hiperplan normal la curba, 122
identitatea Jacobi, 253
imersie, 112
inegalitatea Cauchy-Schwarz, 114, 117
invariant i metrici, 60
Jacobianul unei funct ii, 111
laplacian, 260
legea Coulomb, 116
lungime, 7
lungimea unui vector, 113
matricea Jacobiana, 111
metrica Rieman, 257
metrica Riemann, 250, 257
Metrica Poincare, 258
mult ime convexa, 87
multiplicitatea unui punct multiplu, 120
normala principala, 173
octante, 24
ordin de contravariant a, 248
ordin de covariant a, 248
ordinul unui tensor, 248
ordonata, 23
origine, 7
originea spat iului, 113
paraboloid eliptic, 91
parametri esent iali, 62
parametri neesent iali, 62
parametrizare, 119
parametru, 119
perioada, 120
plan normal, 170
plan osculator, 173
plan recticator, 173
plan tangent, 202
plane de coordonate, 24
plane principale, 92
pol, 66
polara, 66
prima forma patratica a suprafet ei, 221
produs mixt, 18, 116
produs mixt generalizat, 114
produs scalar, 116
produs tensorial, 248
produs vectorial, 16, 116
produs vectorial generalizat, 114
produsul vectorial, 114
proiect ie ortogonala, 23
punct critic, 112
punct dublu, 119
punct multiplu, 119
punct regulat, 122
punct singular, 112, 123
punct singular de ordinul m, 123
punct triplu, 119
ramura innita, 128
raza de torsiune, 178
reper, 114
reper cartezian, 23
reper natural, 114, 252
reprezentarea normala a unei curbe, 132
ridicarea indicilor, 251
rotat ie, 56
rotor, 260
segment orientat, 7
segmente congruente, 7
segmente echipolente, 7
semispat iu, 37
sfera, 85
simbolul Kronecker, 247
simbolurile Christoel, 258
simetria n raport cu un plan, 47
simetria n raport cu un punct, 55
spat iu dual, 248
spat iul cotangent, 253
spat iul tangent, 252
spat iul tangent, 115
spat iul tangent ntr-un punct, 113
suprafat a de rotat ie, 198
suprafat a riglata, 96
- 294-
MATEMATIC
A*M* MB. GEOMETRIE

suprafat a conoid, 197
suprafet e, 189
suprafet e cilindrice, 195
suprafet e conice, 196
suprafet e de rotat ie, 199
suprafet e riglate, 194
tangenta, 65
tangenta la curba, 122
tensor, 248
tensor antisimetric, 250
tensor simetric, 250
teorema funct iei implicite, 112
torsiune, 178, 256
traiectorii ortogonale, 224
translat ie, 55
triedrul lui Frenet, 174
unghiul dintre doi vectori, 114
unghiuri directoare, 31
varfuri, 70
varietate Riemann, 257
vector covariant, 247
vector de pozit ie, 23
vector director, 29
vector liber, 8
vector normal, 33
vector nul, 8
vector tangent, 251
vector unitate, 113
vectori coliniari, 8
vectori contravariant i, 247
vectori coplanari, 8
vectori opusi, 8
vectori ortogonali, 113
versor, 8, 113
viteza curbei, 124
viteza unei curbe parametrizate, 131
viteza unei curbe regulate, 122
- 295-

Geometrie

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Geometrie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Contract POSDRU/86/1.

A*M* MB. GEOMETRIE

A*M* MB. GEOMETRIE

A*M* MB. GEOMETRIE

pe Internet (select ie orientativa) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 272

CD. Se dovedeste usor ca

A*M* MB. GEOMETRIE

A*M* MB. GEOMETRIE

b sau OB=OA + AB (vezi g. 5).

b sunt vectori coplanari. De asemenea, ment ionam ca regula cuprinsa n denit ia 4

b nu depinde de alegerea punctului O (Tema!).

OB este reprezentantul sumei a +

b + c). 2)-4) Tema.

A*M* MB. GEOMETRIE

b si pe care o numim diferent a dintre vectorul a si vectorul

AD este reprezentantul lui

OB este reprezentantul vectorului a +

A*M* MB. GEOMETRIE

b. Analog, se trateaza cazul t < 0.

A*M* MB. GEOMETRIE

b este o mult ime liniar independenta care genereaza

b, c este o baza xata n V

A*M* MB. GEOMETRIE

AB un vector liber. Prin A si B ducem planele P si respectiv Q, perpendiculare pe

A*M* MB. GEOMETRIE

OB se numeste unghiul dintre vectorii a si

AB un vector liber. Prin A si B ducem drepte perpendiculare pe planul P si notam

A*M* MB. GEOMETRIE

b) + a, c), ntrucat celelalte proprietat i sunt aproape

b) +[[ a[[ e, c), ceea ce trebuia demonstrat.

A*M* MB. GEOMETRIE

k este caracterizata prin relat iile:

In consecint a, unghiul dintre vectorii nenuli a = r

k este dat de formula

A*M* MB. GEOMETRIE

b[[ reprezinta aria paralelogramului construit pe reprezentant ii

In raport cu baza ortonormata , ,

k. Folosind denit ia produsului vectorial si proprietat ile 1), 2), 3)

b c) se numeste dublu produs vectorial al vectorilor a,

k si folosind expresiile canonice ale produsului scalar si

A*M* MB. GEOMETRIE

k, sa se gaseasca vectorul de pozit ie al

Inalt imea [AA

b c) se numeste produsul mixt al

b c[[ [[ a[[ cos =

b[[ [[ c[[ sin

A*M* MB. GEOMETRIE

(identitatea lui Lagrange);

b, c) = 0 dac a si numai daca vectorii a,

k o baza ortonormata. Daca a = r

b, c se numeste orientata pozitiv (negativ) daca produsul mixt a,

b, c) este pozitiv (ne-

k, cu = (1, 0, 0), = (0, 1, 0) si

b, c) = 0 sau daca si numai daca 1

A*M* MB. GEOMETRIE

b (1, 1, 2). Prin calcul direct obt inem:

b); deci o baza n V

b (0, 1, ), c (0, 1, 1). Obt inem:

b, c ca muchii adiacente este dat de formula V

A*M* MB. GEOMETRIE

b (1, 2, 3), c (0, 1, 1) (1 pt.) . Prin calcul direct, obt inem:

b c) 0 (1, 2, 3) 2 (0, 1, 1) = (0, 2, 2)

b c) este ortogonal atat pe a cat si pe

b, c este o baza din V

AM MB. GEOMETRIE

AM MB. GEOMETRIE

AM MB. GEOMETRIE

AM MB. GEOMETRIE

AM MB. GEOMETRIE

AM MB. GEOMETRIE

AM MB. GEOMETRIE

AM MB. GEOMETRIE

AM MB. GEOMETRIE

AM MB. GEOMETRIE

AM MB. GEOMETRIE

AM MB. GEOMETRIE

AM MB. GEOMETRIE

AM MB. GEOMETRIE

AM MB. GEOMETRIE

AM MB. GEOMETRIE

AM MB. GEOMETRIE

AM MB. GEOMETRIE

AM MB. GEOMETRIE

AM MB. GEOMETRIE

AM MB. GEOMETRIE

AM MB. GEOMETRIE

AM MB. GEOMETRIE

AM MB. GEOMETRIE

AM MB. GEOMETRIE

AM MB. GEOMETRIE

AM MB. GEOMETRIE

AM MB. GEOMETRIE

AM MB. GEOMETRIE

AM MB. GEOMETRIE

AM MB. GEOMETRIE

AM MB. GEOMETRIE

AM MB. GEOMETRIE

AM MB. GEOMETRIE

AM MB. GEOMETRIE

AM MB. GEOMETRIE

AM MB. GEOMETRIE

AM MB. GEOMETRIE

AM MB. GEOMETRIE

AM MB. GEOMETRIE

AM MB. GEOMETRIE

AM MB. GEOMETRIE

AM MB. GEOMETRIE

AM MB. GEOMETRIE

AM MB. GEOMETRIE

AM MB. GEOMETRIE

AM MB. GEOMETRIE