Sinapsa

Este o jonctiune intercelulara specifica neuronilor. Prin intermediul sinapsei se faciliteaza

eliberarea neurotransmitatorilor care asigura transferul de informatie de la o celula la alta.
Neurotransmitatorul influenteaza conductanta celulei receptoare actionand asupra canalelor ionice si
schimba potentialul membranar al celulei receptoare.
Structura sinapsei:
• element presinaptic (axon)
• element postsinaptic care poate fi dendrita, soma sau axon
• spatiu sinaptic
Butonul presinaptic contine: REN, mitocondrii, vezicule sinaptice, microfilamente,
microtubuli, neurofilamente. Spatiul sinaptic are 20-30 nm. Elementul postsinaptic este un spin
dendritic care contine microfilamente, elemente de citoschelet, aparatul spinului (optional).
Membrana postsinaptica are pe versantul intern o depunere de material electronodens ce
trimite prelungiri ininterior. La fel se intampla si la membrana presinaptica. Dupa natura materialului
electronodens s-a facut clasificarea sinapselor de catre Gray:
• sinapse asimetrice (materialul electronodens presinaptic este mai mare decat cel postsinaptic)
• sinapse simetrice (materalele electronodense au dimensiuni aproximativ egale)
Aceasta clasificare este legata de aspecte functionale.
Veziculele sinaptice pot fi si ele clasificate dupa cum urmeaza:
• vezicule clare, sferice - au diametrul de 40-60 nm; frecvent au neurotransmitatori excitatori,
uneori si inhibitori; ex.: veziculele de acetilcolina
• vezicule clare, turtite - au diametrul de 20-60 nm; contin doar neurotransmitatori inhibitori
• vezicule sferice cu miez dens - au diametrul de 40-60 nm; contin catecolamine
• vezicule mari, sferice cu miez dens si halou clar - au diametrul de 80-100 nm. Aceste sinapse se
gasesc in corpul si butonul axonal in SNC si au un continut necunoscut.
Clasificarea morfofunctionala a sinapselor:
• excitatorii - sunt asimetrice, au vezicule clare, sferice, efectul pe membrana postsinaptica este de
depolarizare (cresterea PR) - se declanseaza un potential postsinaptic excitator (EPSP)
• inhibitorii - sunt simetrice, au vezicule clare sferice sau turtite, efectul fiind de hiperpolarizare
(scaderea PR) - se declanseaza un potential postsinaptic inhibitor (IPSP).
Unul si acelasi neurotransmitator poate avea efecte diferite in functie de receptori (tipul de
receptor determina efectul).
Neurotransmitatorii
Isi exercita efectul pe membrana postsinaptica in timp scurt (de ordinul ms). Clasificarea lor
dupa efectele realizate in majoritatea cazurilor:
• neurotransmitatori inhibitori:
• GABA (acid γ-amino-butiric) - folosit ca inhibitor de celulele Purkinje din cerebel
• glicina - are efect pe celulele din maduva spinarii
• purine (adenozina, AMP, ADP, ATP)
• NO (monoxid de azot)
• neurotransmitatori excitatori
• glutamat (actioneaza in SNC)
• aspartat (actioneaza in SNC)
• taurina (actioneaza in SNC)
• neurotransmitatori cu efecte inhibitorii sau excitatorii in functie de receptor:
 • acetilcolina
• noradrenalina
• serotonina
• dopamina
Neuromodulatorii
Isi exercita efectul un timp mai indelungat, au durata mai mare a efectului, latenta este mai
mare, se cumuleaza in timp si pot avea efecte ce dureaza zile, ani.
Orice substanta poate actiona ca neurotransmitator, neuromodulator sau neurohormon
(uneori).
Neuromodulatorii sunt de obicei peptide comune cu sistemul APUD (sistemul neuroendocrin
difuz). Ei au efecte atat pe membrana presinaptica cat si pe membrana postsinaptica:
• pe membrana presinaptica au efecte de accelerare sau incetinire a eliberarii veziculelor
• pe membrana postsinaptica influenteaza legarea mediatorilor de receptori
Neurohormonii
Sunt peptide secretate in hipotalamus care sunt eliberati si apoi ajung in neurohipofiza (in lobul
posterior sau in emineta mediana).
Clasificara topografica a sinapselor
Tipul de sinapsa depinde de partile neuronului ce participa la sinapsa:
• tipurile clasice de sinapse (cele mai frecvente):
• axospinoase (sinapsa se face cu spinul dendritic) - sunt numai excitatorii
• axodendritice - sunt excitatoare sau inhibitoare
• axosomatice - sunt excitatoare sau inhibitoare
axoaxonale - sunt numai inhibitorii; din axon ca element postsinaptic este exclusa
partea mielinizata (conducatoare) deci participa la formarea sinapsei axoaxonale doar
conul cu segmentul initial si butonii terminali.
• tipurile noi de sinapse (de regula inhibitorii):
• dendrodendritice
• dendrosomatice
• dendroaxonale
• soamtodendritice
• somatosomatice
• somatoaxonale
• speciale (la ele participa concomitent mai multe prelungiri):
• reciproce - sunt dendrodendritice; reprezinta un complex de 2 sinapse aflate una langa alta
si care conduc impulsul nervos in sens invers
• panglica (in retina) - este axodendritica; participa 1 axon si 2 dendrite foarte apropiate
intre ele; axonul face sinapsa cu ele (1 sinapsa cu 1 dendrita). Axonul prezinta pe linie
mediana o densificare in forma de panglica
• seriala - este axoaxonica; reprezinta o insiruire de sinapse axoaxonice , axonii facand
sinapsa unul cu altul
Clasificarea sinapselor dupa mecanismul de transmitere
• sinapse chimice (cu neurotransmitatori)
• sinapse electrice (prin jonctiuni gap) - foarte putine in SN
• sinapse mixte (cuplaj intre sinapsa electrica si cea chimica). Sunt rare. Ex.: nucleii vestibulari
laterali, nucleii tractului mezencefalic al trigemenului.
O celula Purkinje primeste aprox. 300.000 de sinapse
 Principii de functionare a sinapselor
Un neuron nu foloseste un singur neurotransmitator, intotdeauna exista mai multe substante
neuroactive. Aceste substante exercita efecte diferite in situatii diferite, efecte mediate de tipul
receptorilor de care se leaga.
Un exemplu este dopamina care coexista in neuronii trunchiului cerebral cu peptide precum
colecistokinina, neurolentina. Ea functioneaza ca:
• neurotransmitator cand este eliberata de neuroni din substanta neagra
• neurohormon cand este eliberata de neuronii hipotalamici din nucleul arcuat din adenohipofiza
(inhiba secretia de prolactina este PIF - prolactin inhibiting factor)
Ea excita, inhiba sau moduleaza activitatea celulei tinta, in functie de natura receptorului din
membrana postsinaptica.
Substante neuroactive
• gaze: NO (oxid nitric), CO
• monoamine:
• catecolamine: adrenalina, noradrenalina, dopamina
• amine din triptofan: serotonina, triptamina
• aspartat
• glutamat
• GABA
• glicina
• taurina
• peptide:
• actioneaza ca neuromodulatori: colecistokinina, endorfine, encefaline, neurotensina,
substanta P, VIP
• actioneaza ca neurohormoni: LH-RH, TSH-RH, somatostatina, vasopresina
• purine: adenozina, AMP, ADP, ATP
In unele celule se formeaza NO sau CO. No se formeaza sub actiunea NO sintetazei, din
arginina iar CO se formeaza sub actiunea hemoxigenazei din hem. NO actioneaza ca
neurotransmitator inhibitor, activeaza GMPc, activeaza pompa de extruzie a Ca, ceea ce duce la
scaderea Ca intracelular (efect inhibitor). De asemenea NO mai este folosit in unele terminatii
nervoase vegetative din m. netezi cum ar fi cei din corpii cavernosi (vezi erectia, vezi aplicarea Viagra)
dar si pe m. netezi vasculari. De aceea NO poate determina accidente vasculare majore. Injecarea NO
in SNC determina cascatul.
La nivelul sinapselor are loc permanent reciclarea materialelor. veziculele sinaptice se
formeaza la nivelul corpului celular dupa care sunt transportate pana la nivelul butonilor terminali. La
aparitia impulsului nervos veziculele fuzioneaza cu membrana sinaptica si se elibereaza continutul in
spatiul sinaptic. Fuzionarea veziculelor cu membrana presinaptica este limitata deoarece aria
membranei presinaptice creste foarte foarte mult. Dupa eliberarea veziculelor apar vezicule de clatrina
care contin proteine importate din RER, se formeza alte vezicule cu mediatori si ciclul se reia.
Aceeasi reciclare are loc si la nivelul mediatorului. Exemplu pentru sinapsa colinergica (cu
acetilcolina). Materia prima este colina care se gaseste in cantitate crescuta in spatiul sinaptic. Ea
patrunde prin membrana butonului sinaptic prin transportorul specific simultan cu Na (are loc un
simport). In citoplasma, colina este acetilata luand radicalul acetil de la acetilcoenzima A prezenta in
mitocondrii. Acetilarea se face in prezenta enzimei CAT (colin acetil transferaza). Acetilcolina formata
nu stationeaza ci este preluata de un transportor existent in membrana veziculei sinaptice care o
introduce in vezicula, scotand pe de alta parte H+. Se realizeaza astfel un antiport. Excesul de
acetilcolina este hidrolizat de catre acetilcolinesteraza.
 Vezicula sinaptica contine:acetilcolina, ATP si VIP care sunt asezate intr-un material bogat in
PG. Transmiterea impulsului nervose datorata deschiderii canalelor de Na si a celor de Ca care sunt
dependente de potential. Are loc cresterea concentratiei Ca in citoplasma. Introducerea Ca determina
exocitoza veziculelor sinaptice (fuzionarea cu membrana presinaptica). Toate substantele sunt
eliberate in fanta sinaptica si determina efectele.
Excesul de acetilcolina nelegata de receptori si aflat in spatiul sinaptic este hidrolizat de
acetilcolinesteraza si se formeaza radicali acetil si colina, care va relua ciclul.
Substante ce blocheaza cu transmiterea sinaptica
• Transportorul ce efectueaza simportul Na-colina poate fi blocat de unele medicamente ce sunt
analoage colinei (hemicolina). Efectul este de paralizie.
• Exocitoza poate fi si ea blocata, spre exemplu de endotoxina botulinica ce provoaca paralizia,
inclusiv a m. respiratori.
• Exista si inhibitori ai acetilcolinesterazei, ceea ce duce la acumularea acetilcolinei in spatiul
sinaptic si la blocarea receptorilor de catre aceasta. Aceste substante sunt folosite pentru
tratamentul bolii miastenia gravis, determinata de modificari la nivelul placii motorii.
Controlul exocitozei veziculelor
Exocitoza este declansata de cresterea Ca intracelular. Ca activeaza calmodulina, care se
transforma in kinaza si fosforileaza sinapsinele I si II. Sinapsinele sunt proteine de legare a actinei: au
un capat pe actina si un capat pe veziculele de mediatori. In repaus veziculele se gasesc in asteptare.
Cand sinapsina se desprinde este determinata deplasarea veziculelor catre membrana presinaptica.
Interactiunea veziculelor cu membrana este mediata de doua proteine: sinaptotagmina si sinaptofizina.

Distributia componentelor celulelor nervoase si nevrogliilor in SNC si SNP

Componentele SNP
Sunt ganglionii si nervii.
Ganglionii contin corpuri neuronale, dendrite, axoni mielinici sau amielinici. Unii ganglioni
contin sinapse, altii nu, cum este cazul ggl. senzitivi. GGl. senzitivi contin fibre nervoase mielinice iar
ggl. vegetativi contin fibre preggl. mielinice si fibre poasggl. amielinice. In ggl. mai exista un tip de
celule Schwann numite celule satelite care se gasesc in jurul pericarionului.
In nervi exista axoni inconjurati de celule Schwann.

Organizare / elemente celulare Ganglioni Nervi

neuroni exista -
soma exista -
dendrite exista -
axoni mielinizati / nemielinizati exista exista
celule Schwann exista exista

Celulele satelite
Sunt celule Schwann ce se gasesc in ggl. spinali, cranieni sau vegetativi. Ele se gasesc in mai
multe locuri:
• in ggl. spinali si cranieni - formeaza o capsula ce inconjoara complet pericarionul neuronilor
pseudounipolari, care nu primesc sinapse
• in ggl. vegetativi - formeaza o capsula discontinua in jurul perikarionului neuronilor multipolari
care primesc sinapse.
• tot in ggl. spinali si cranieni formeaza o teaca de mielina in jurul segmentului convolut al axonului
neuronului pseudounipolar.
• in ggl. vestibulocohlear - formeaza teaca de mielina in jurul axonilor neuronilor bipolari
 Constitutia SNC
Elemente celulare Substanta Substanta alba Invelisul Invelisul
cenusie ventricular subpial
Soma exista - - -
Dendrite exista - - -
Axoni amielinici exista - - -
Sinapse exista - - -
Axoni mielinici - exista - -
Astrocite protoplasmatice exista in nr. mare exista - exista
Astrocite fibroase exista exista in nr. mare - exista
Oligodendrocite satelite exista - - -
Oligodendrocite interfasciculare - exista - -
Microglii exista exista - -
Celule ependimare - - exista exista sau nu

Astrocitele si celulele ependimare alcatuiesc un invelis in jurul SNC numit invelis subpial, care
se gaseste sub piamater. Astrocitele se interpun intre neuroni si orice altceva (neuroni si vase, neuroni
si piamater etc.).

Bariera hematoencefalica (sange - creier)

Capilarele cerebrale sunt continue, celulele fiind unite prin jonctiuni stranse (ocludens) care
sunt foarte selective. Transportul se face prin transcitoza redusa, fiind foarte selectiv. Permeabilitatea
difera in functie de substanta:
• mare - pentru H2O, CO2 si O2
• mica - pentru glucoza, Na+, K+, Mg2+, Cl-, HCO3-, HPO32-, uree
• foarte mica: saruri biliare, catecolamine circulante
• extrem de mica (aprox. zero) - pentru proteine
Functiile barierei hematoencefalice:
1. mentine constanta mediului extracelular
2. protejeaza creierul de toxinele circulante
3. previne patrunderea neurotransmitatorilor (care ar putea actiona ca neurohormoni) in circulatia
generala.
Oligodendroglie Microglie
Aspect la MO • forma ovala • forma eliptica
• nucleu rotund • nucleu eliptic
• prelungiri putine (10-50), groase, • prelungiri multe, cu ramificatii in
putin ramificate forma de spini
• Aspect la • Citoplasma cu aspect electronodens • Are lizozomi numerosi
ME • RER, ribozomi, aparat Golgi,
mitocondrii microtubuli
• Nu are lamina bazala
• Localizare • in substanta cenusie sunt satelite ale • in substanta cenusie
pericarionilor • in substanta alba
• in substanta alba sunt interfasciculare
- intre axonii mielinici
Oligodendrocitele formeaza teaca de mielina in SNC iar microgliile sunt macrofage ale SNC.

Astrocit fibros Astrocit protoplasmatic

Aspect • forma stelata • prelungiri groase si ramificate
la MO • nucleu sferic, eucromatic, central • citoplasma omogena
• prelungiri subtiri, putin ramificate
• citoplasma cu gliofibrile (se vad cu
impregnare argentica)
Aspect • contine filamente intermediare • contine rare filamente intermediare
la ME (gliofilamente) avand un diametru de (gliofilamente), izolate, avand un
8 nm si alcatuite din GFAP (proteina diametru de 8 nm si alcatuite din
acidafibrilara gliala cu greutatea GFAP.
moleculara de 51 kD). • granule de glicogen
• granule de glicogen • prezinta lamina bazala
• prezinta lamina bazala
Locali- • predomina in substanta alba • predomina in substanta cenusie
zare si • glia limitans - la periferia SNC, subpial • astrocite velate - in jurul sinapselor
tipuri (celule in candelabru, celule penate) (nevroglia Bergmann - cerebel, celula
• perivasculare in jurul capilarelor Muller - in retina)
sangvine pe care aplica “picioruse”

Functiile astrocitelor:
1. Constituie o bariera morfologica ce se interpune intre neuroni si vasele sangvine sau tesutul
conjunctiv.
2. Participa indirect la formarea barierei hematoencefalice (reprezentata de celulele endoteliale ale
capilarelor cerebrale). Ele participa la geneza celulelor endoteliale, caci existenta lor alaturi de
capilare ofera celulelor endoteliale cerebrale fenotipul caracteristic ce asigura competenta de
bariera hematoencefalica (nu permit trecerea oricarei substante).
3. Au PR ce variaza in functie de K extracelular dar nu genereaza PA.
4. Contribuie la mentinerea constanta a concentratiei extracelulare de K sau de neurotransmitatori,
pe care ii preia din mediul extracelular.
5. reprezinta un suport structural:
• in cursul dezvoltarii SNC ghideeaza prin prelungirile lor migrarea neuronilor
• prolifereaza si umplu spatiile ramase in urma distrugerii neuronilor. Neuronii distrusi sunt
mancati de macrofage (microglii)

Celulele ependimare
Localizare: captusesc ventricule si apeducte, acopera plexul coroid.
Structura: sunt asezate pe un singur rand (aranjament epitelial - epiteliul ependimar), deci
celulele au polaritate. Domeniul apical prezinta: microvilei si cili (cu exceptia celulelor de pe podeaua
ventriculului III. Domeniul laterobazal este turtit, (cu exceptia celulelor de pe podeaua ventriculului
III, care se numesc fanicite si a caror membrana bazala trimite o prelungire spre eminenta mediana sau
alte zone).
La ME se observa: multe mitocondrii, aparat Golgi situat apical, RER, jonctiuni gap si
adherens, lipsesc jonctiunile ocludens (cu exceptia celulelor plexului coroid).
Exista zone speciale cu celule ependimare mici, turtite - zonele circumventriculare (organul
subcomisural, OVLT, area postrema)

Functii:
• la nivelul plexului coroid secreta LCR si formeaza bariera sange-LCR
• restul formeaza bariera creier-LCR (bariera permeabila ce permite accesul mai multor substante).
Aceasta proprietate este folosita pentru administrarea unor medicamente ce nu depasesc bariera
 hematoencefalica: administrarea se face prin punctie. In caz de meningita, encefalita, se
administreaza antivirale in acest mod.

Plexurile coroide
Secreta LCR (14-36 ml/h). Volumul total al LCR este 150 ml. Aceste plexuri sunt formate prin
apozitia dintre piamater cu vas sangvine si epiteliul ependimar ce captuseste ventriculii. Suprafata este
cutata si are o suprafata totala de 200 cmp. Ea are doua straturi:
1. piamater cu vase sangvine
2. celulele ependimare
Pliurile se numesc vilozitati coroide. O vilozitate coroida este formata din:
• epiteliul ependimar
• vase piale aferente
• retea capilara
• vase piale eferente
Celulele ependimare coroidiene sunt cuboidale, cu nucleu sferic, mitocondrii multe si RE
abundent. Domeniul apical prezinta marginea in perie formata de microvili bulbosi.

Lichidul cefalorahidian (LCR)

Este produs de catre plexurile coroide in cantitate de 0,35 ml/min (500 ml/zi). De asemenea
LCR mai este produs si prin curgerea fluidului extracelular prin epiteliul ependimar din ventriculi (ex.:
area postrema din ventriculul IV)
LCR este in cantitate de 150 ml dintre care 30 ml se gasesc in ventriculi iar 120 se gasesc in
spatiul subarahnoidian.
LCR curge din ventriculii I, II, III si IV in spatiul subarahnoidian. Din spatiul sub arahnoidian
o mica parte se scurge prin spatiile perineurale din jurul radacinilor nervilor spinali si cranieni iar cea
mai mare parte se scurge prin specializari ale arahnoidei (vilozitati arahnoidiene) in sinusurile venoase
mari din grosimea durei mater (ex.: sinusul sagital)
Functii:
• mentine mediul fluid necesar creierului
• protectie mecanica
• comunicausor cu fluidul extracelular pentru ca bariera LCR-creier e permeabila
• este locul de excretie a metabolitilor tesutului nervos
• asigura preluarea de catre creier din LCR a substantelor necesare