1

Gargantua i Pantagruel
Manifestul Renaterii franceze
Franois Rabelais
Francois Rabelais, scriitor si medic francez, s-a nascut in jurul anului 1494 in Turena,
Franta. Despre copilaria si adolescenta lui nu se stiu prea multe lucruri. Studiile elementare le-a
inceput la abatia benedictina din Seuilly. A studiat greaca si latina, stiintele, dreptul si literele. In
anul 1530 renunta la calugarie si incepe studiul medicinei la Universitatea din Montpellier,
pentru ca in anul 1532 sa fie numit medic in Lyon.
Cu ajutorul cunostintelor sale de greaca traduce in franceza "Aforismele" lui Hipocrat. Sub
pseudonimul Alcofrybas Nasier (anagrama lui Francois Rabelais) scrie prima sa opera
"Pantagruel" (1532) si un almanah amuzant "La Pantagrueline Prognostication". Cu putin timp
inainte a scris "Les Grandes et inestimable Chroniques du grand et enorme geant Gargantua"
("Marile si nepretuitele cronici ale enormului urias Gargantua") care s-a bucurat de mare succes
in Lyon. Tot in aceasta perioada Rabelais face o calatorie la Roma, ca medic al episcopului de
Paris, Jean du Bellay. Intors in Franta, publica "La vie tres horrifique du grand Gargantua, pere
de Pantagruel" (Viata extrem de infricosatoare a marelui Gargantua, tatal lui Pantagruel). Face
mai multe calatorii intre Franta si Italia, iar dupa doisprezece ani de la aparitia lui "Gargantua"
(1546), publica "Le Tiers Livre" ("A treia carte despre Pantagruel"), semnata de data asta
Francois Rabelais. Francois Rabelais a murit la 9 aprilie 1553. La noua ani de la moartea lui, in
1562, aparea o editie partiala a celei de-a cincea carti "Le Cinquieme Livre", a aventurilor lui
Pantagruel, "LIle Sonnante" ("Insula sunatoare").
Fancois Rabelais ramane cea mai uimitoare figura a umanismului avand o cultura impresionanta.
Discursul umanist se intinde asupra rasului firesc, natural care incanta publicul. Acest
lucru poate fi observat in celebrul text Catre Cititori care este la inceputul cartii lui Gargantua:

Prieteni cititori,citindu-mi cartea,
Lasati orice gand rau v-ar da ghes
Si supararea nu va fie partea
Caci stricaciuni intr-insa n-am cules.
Desarvarsita nu-i,bine-nteles,
Si-o sa-nvatati, cel mult, a rade-n lege.
Alt tel nu-si poate inima-mi alege
Vazand ce griji prind sa va necajeasca :
Eu numai despre ras scriu, se-ntelege
Caci rasu-I partea omului fireasca.
Traiti voiosi!



2

Gargantua i Pantagruel este un roman satiric, comic i fantezist, compus din cinci cri,
inspirat din lucrri populare anonime, care, dincolo de aparen, conin profunde observaii
realiste asupra moravurilor epocii, surprinse din perspectiv satiric. Romanul atac mentalitatea
obscurantist, instituiile viciate, cu reprezentanii lor, excesele bisericii, demasc ignorana i
incompetena teologilor de la Sorbona, satirizeaz vicioasele practici judectoreti etc. n ciuda
aspectului buf, uneori grotesc, opera lui Rabelais conine idei de maxim importan: cultul
raiunii cluzite de tiin i cultul naturii, aa cum fusese el practicat n antichitate, cei de
atunci fcndu-i un ideal din dezvoltarea armonioas a corpului i a minii, departe de orice
constrngere i de orice nclcare a legilor firii. Personajele acestui roman, giganii Gargantua i
Pantagruel, ntruchipeaz idealul omului renascentist.Cei doi uriai, Gargantua i Pantagruel, tat
i fiu, trec printr-o mulime de aventuri comice i fantastice.

Uimitoarea viata a lui Pantagruel,feciorul uriasului Gargantua (1532) are in centru
personajul Pantagruel, fiul uriasului Gargantua si al lui Babedec care moare la nasterea acestuia.
Gargantua si-a numit fiul Pantagruel pentru ca panta in greaca inseamna totul, iar gruel in araba
inseamna insetat, numele acesta facand aluzie la seceta ce domnea asupra regatului tatalui sau.
Dupa nasterea acestuia, Gargantua era impartit intre bucuria de a avea un copil si tristetea de a-si
fi pierdut sotia. Aceasta dualitate da un ton general operei sugerand locul pe care il au in discurs
verbele a bea si a manca:

Pe cinstea mea ca e mai bine sa bei mai mult si sa plangi mai putin.

Francois Rabelais nu a creat eroul Pantagruel,acesta fiind un personaj al literaturii Evului
Mediu, drcuor pofticios.Pentru Rabelais, Pantagruel reprezinta omul deplin al Renasterii-el fiind
inteligent, cinstit, drept, dornic de cunoastere, impodobit cu virtuti. Tinerii eroi ai Antichitatii
ucid inca din primele lor zile monstrii inspaimantatori dovedind forta lor extraordinara in
serviciul umanitatii. Rabelais parodiaza aceste lucru in sensul ca acesta prezinta un episod in care
Pantagruel,copil fiind, devoreaza o vaca ce il hranea strigand in acelasi timp Bun,bun,bun
pentru ca nu stia sa vorbeasca inca,iar apoi, el devoreaza un urs care facea tot felul de tumbe
pentru a-l inveseli pe Gargantua. Gargantua trebuie sa ii intepeneasca leaganul cu patru lanturi
grele de fier temandu-se ca nu cumva sa i se aplece . Pantagruel crestea tot mai mult, iar acest
lucru il bucura enorm pe tatal sau care il trimise la Poitiers ca sa-si lumineze mintea. El pleaca
la Universitate, iar in drum spre Orleans se intalneste cu un invatacel din Limoges care pocea
limba franceza asa de rau incat Pantagruel nu intelegea nimic: Pantagruel, nepricepand o
boaba din pasareasca lui, il intrerupse: - Ce dracu limba e asta? Dumnezeule Doamne, te
pomenesti ca esti niscareva eretic. Neintelegand limba pe care studentul o vorbea, caci el
pocea limba franceza si limba latina, Pantagruel il chelfani putin si studentul uita de indata toata
latineasca lui pocita. Ajungand la Paris, Pantagruel viziteaza biblioteca monastirii Saint-Victor,

3

celebra pentru colectiile ei de carti si manuscrise al caror continut autorul il parodiaza nascocind
o serie de opere nazdravane cu titluri burlesti : Teleguta mantuirii, Nadragul jurisprudentei,
Ghemul teologiei,Mustarnita pocaintei, Furnicariul artelor etc. In timp ce Pantagruel era la Paris
unde studia cu mare sarg, el primeste o scrisoare de la tatal sau care e unul dintre cele mai
importante texte ale epocii. Aceasta scrisoare alcatuieste capitolul 8 al discursului : Pantagruel e
la Paris sa studieze, iar tatal lui ii scrie ca sa il ghideze, regretand ca in timpul tineretii sale ,
vremea nu era atat de prielnica pentru studii. Tonul serios acestui pasaj avertizeaza cititorul
asupra importantei invatamantului pentru umanisti. Aceasta scrisoare este plina de intelepciune
care reprezinta un program de educatie in care zestrea de cunostinte teoreticei isi cauta si isi
gaseste verificarea in practica muncii si-a activitatii omenesti zilnice. Altfel spus, Gargantua
propune in aceasta scrisoare un sistem de invatamant modern, politehnic conform cu principiile
Renasterii. Uriasul spune ca formarea formarea moral are pe prim plan cinstea, harnicia si fermitatea
,dezvoltarea fizica se realizeaza prin sport si exercitii fizice,manuirea armelor si munca fizica, in timp ce
dezvoltarea estetica se realizeaza prin pictura, sculptura, muzica si literatura. Gargantua isi sfatuieste fiul
sa fie omenos cu semenii facand referire la legile Bibliei.
[...]Asadar, invata stiintele vremii tale, artele liberale: geometria, aritmetica si muzica, invata
toate canoanele astronomicesti si nu te tine de astronomia prezicatoare,caci nu e decat inselatoare
inchipuire. Si mai vreau sa stii pe de rost toate acele paragrafe atat de frumoase din codul
dreptului civil. Iar cat despre cunoasterea celor ce tin de natura, vreau sa le cercetezi cu multa
bagare de seama sa nu fie mare, rau sau parau carora sa nu le stii pestii; sa cunosti toate pasarile
vazduhului, toti copacii, toti copaceii, toate tufele padurilor, toate ierburile pamantului, toate
metalele ascunse in sanul adancurilor, toate pietrele pretioase de la Soare Rasare la Miazazi:
nimic sa nu-ti ramaie necunoscut. Apleaca-te asupra cartilor de medicina ale medicilor greci,
arabi si latimi. [...] Dar cum dupa spusa inteleptului Solomon- nu-ncape intelepciune in suflet
plin de rautate, iar stiinta fara de constiinta nu este decat ruina sufletului- se cade sa fii omenos cu
semenii tai si sa-i iubesti ca pe tine insuti. Cinsteste pe invatatorii tai. Fugi de tovarasia celor cu
care nu vrei sa te-asemeni si nu prapadi in van darurile cu care bunul Dumnezeu te-a
milostivit.[...]
Fiule, pacea si harul Domnului sa fie cu tine. Amin. Din Utopia, intr-aceasta a saptea zi a lunii
martie. Al tau parinte, Gargantua.
Asadar, morala lui Rabelais e blanda si toleranta,profesand rabdarea, un fel de
contemplare inteleapta a evenimentelor,fermitatea, o constiinta curata si, mai cu seama,
studiul,pentru ca numai prin studiu se poate ajunge la cunoastere: cunoasterea cartilor, a naturii

4

si-a firii omului. Acest tip de moral antic justific marele program de educaie umanist i
primatul pe care autorul l acord studiului tiinelor abstracte , ba chiar a filozofiei, categorii de
tiine pe care le consider zadarnice i motenirea unui trecut intunecat i detaabil. Nu uit
totui s sublinieze c tiina fr contiin nu este dect ruina spiritului. Aceasta este maxima
cheie a romanului Rabelaisian, care nu rmne numai o dezbatere de idei sau un haos de aventuri
fantastice, dar i istoria unor personaje foarte vii, foarte convingtoare, foarte reale: cele trei
generaii de urmai: Grandgoussier, Gargantua si Pantagruel.
Pantagruel se va imprieteni cu Panurge care nu-l mai prsete i n dezvoltarea ulterioar a
aventurilor, va juca un rol aproape la fel de nsemnat ca i eroul principal. Pantagruel, ajuns ntre
timp absolvent i magistru-n carte(arte liberale), judec un proces grotesc ntre doi mpricinai
absurzi de o sentin dreapt i perfect obscur, pe care toat lumea o considera admirabil- prilej
de ironie a autorului fa de magistratura francez. Pantagruel este chemat de Gargantua n
ajutor deoarece dispozii invadeaz ara Amauroilor. Are loco epopee eroi-comic, parodiind
Iliada, n care Pantagruel zdrobete sute de cavaleri, l nvinge in duel pe uriaul Vrcolac i
apr de ploaie o armat ntrag. Istoria acestei prime perioade a aventurilor lui Pantagruel se
ncheie cu o explorare a gurii eroului, gura-n care-ncape o geografie ntreag. In aceasta epoca a
marilor calatorii si descoperiri, Rabelais invita, de-a lungul aestui text in intregime imaginar, la
reflectarea asupra viziunii pe care fiecare o are asupra lumii proprii, asupra acestui alt univers de
descoperit, omul. Rabelais conchide povestirea aventurilor lui Pantagruel spunand ca pentru
moment el este obosit si ca el trebuie sa se odihneasca inainte de a-i da o continuare. Dar stiind
ca aceasta carte va fi judecata de teologi, Rabelais spera la complicitatea cititotului sau devenit
acum bun pantagruelist, traind in pace, bucurie, sanatate. Morala ar fi sa acceptam totul, si
jocul si lucrurile serioase, sa fim beti,incantati, dar in acelasi timp lucizi, asa ca Socrate
1
in
Banchetul
2
.
Viata nemaipomenita a marelui Gragantua ,tatal lui Pantagruel(1534) il are in centru pe
personajul Gargantua care reprezinta omul renasterii care incepe, fiind intelept, prundent,
personaj de tranzitie intre Evul Mediu si timpurile noi, punand mai presus de orice etica,
dreptatea ratiunii si virtutea, sinceritatea sufleteasca. In primele 15 capitole , Rabelais povesteste
nasterea si primii ani ai eroului sau. In al saselea capitol regasim un amestec al genurilor:
discursul medical unde este vorba despre nastere si un discurs savant si literar: mama gigantului

1
Socrate (n. cca. 470 .Hr. d. 7 mai 399 .Hr.) a fost un filosof din Grecia antic.
2
Banchetul (sau despre dragoste) este un dialog socratic scris de filosoful grec Platon, discipol al lui Socrate

5

a mancat prea multe resturi de la animale( mate) si nasterea normala a fost imposibila. Astfel ca
Gargantua s-a nascut intr-un mod extraordinar, iesind pe urechea stanga a mamei sale, tipand cat
il tineau plamanii Bea! Bee! A bea! As bea! . Dupa capitolele ce descriu copilaria uriasului,
Rabelais isi indreapta atentia asupra educatiei acestuia, sublinind tipul de educatie umanista
primita de urias in timpul unui razboi intre doua mici state vecine. Autorul reflecteaza asupra
acestui razboi si a cuceririi. Printre recompensele oferite invingatorilor, Gargantua creeaza
pentru unul dintre tovarasii sai, abatia de la Thlme. Aceasta abatie parea sa defineasca idealul
de viata si intelepciunea autorului, acesta descriind existenta, rnduielile i obiceiurile celor ce
triesc n aceast mnstire ca un elogiu adus idealului propriu Renaterii, de liber dezvoltare a
personalitii omeneti, exprimnd totodat o profund ncredere n calitile morale ale omului.
Rabelais propune perfectiunea sub forma acestui edificiu minunat cu o societate armonioasa.
Thlme are multa stabilitate, dar este in acelasi timp opusul unei manastiri, cu poarta care se
deschide catre placere si reguli de libertate. Thlme sugereaza de asemenea si o reverie care nu
contureaza un termen, ci face sa straluceasca directia unui paradis inca indepartat, tocmai prin
aceasta imagine minunata de libertate colectiva in care se confunda si se inlatura dorintele
individuale. Eroul fondator al acestei abatii este fratele Jean care in mod curios nu intra in
aceasta abatie utopica. Acest lucru ar putea fi explicat prin faptul ca fratele Jean reprezinta
incarnarea cea mai umana si cea mai completa a rasului si a materiei rabelaisiene.
In ceea ce priveste stilul lui Rabelais, acesta foloseste toate resursele limbii franceze si adauga si
limbile straine cu dialectele acestora.El foloseste toate starile limbii franceze la toate nivelurile
limbii( de la savant la obscen ajungand la familiar). Originalitatea sa este absoluta deoarece el
abordeaza o suita de subiecte serioase cu o libertate proprie ,teme precum religia,cultura
oficiala,dreptul etc. Om al Renasterii, el vrea sa dezvolte limba franceza ca toti scriitorii timpului
sau care erau amatori de noutate, dar in acelasi timp prin crearea personala de neologisme sau
asociatii inedite care pentru societate au devent expresii obisnuite sau proverbe. Ca toate marile
pasiuni, aceea a lui Rabelais pentru limbaj nu exista fara ambiguitate sau neliniste. Pentru ca
utilizeaza toate registrele, el dovedeste o atractie pentru umor si parodie. Foloseste o serie de
arhaisme, aduce in prin plan expresii invechite si utilizeaza termeni din jargonul savantilor
umanisti. Gargantua si Pantagruel sunt produsul fanteziei autorului, o fantezie ce se exprima intr-

6

o limba fabuloasa care impresioneaza cititorul. Personajele sunt hiperbolizate, ele intruchipand
niste giganti ce trec printr-o serie de aventuri fantastice.
Tudor Vianu situeaz romanul rabelaisian ca fiind monumentul cel mai de seam al
Renaterii franceze si ine s releveze n special umanismul lui Rabelais i ritmica vie a artei
sale de povestitor : Nici un alt scriitor al Renaterii, naintea lui Rabelais, nu artase atta
ptrundere n nelegerea vieii interioare a omului... Dac micarea este meritul cel mai de
seam al artei epice, cum fr ndoial c se poate susine, atunci Rabelais este unul din cei mai
mari poei epici ai lumii

Bibliografie
In volum:
Rabelais,Franoi- Gargantua si Pantagruel, Editura Ion Creanga, Editia aII-a
Vianu, Tudor - ARTA LUI RABELAIS,n PROBLEME DE STIL I ART LITERAR, Bucureti
1955
Warren si Wellek- Teoria literara
In periodice
G. Calinescu despre Rabelais Cultura- Fundatia Culturala Romana Nr 62/2013
Webografie
http://www.artline.ro/Francois-Rabelais-28292-1-n.html
http://beletristica.com/curentele-literare/renasterea-in-franta.html
http://obinfonet.ro/docs/exeg/exegrex/desprealegorie.html
http://parfumulteilor.blogspot.ro/2010/08/umanismul-in-franta.html