Sunteți pe pagina 1din 17

Solia Adevărului Prezent

Istoria se repetă

„Încercările copiilor lui Israel, și atitudinea lor chiar înainte de prima venire a lui Hristos reprezintă poziția poporului lui Dumnezeu, în ce privește propria lor experiență înainte de a doua venire a lui Hristos.” – R&H, 1890, nr. 7–Healtful Living (O viața sănătoasă), pag. 280

„Noi nu lipsim niciodată din mintea lui Dumnezeu. Dumnezeu este bucuria și mântuirea noastră. Fiecare din profeții din vechime au vorbit mai mult pentru zilele noatre decât pentru zilele în care au trăit ei, astfel că profețiile lor sunt valabile pentru noi.`Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor.`(1 Corinteni 10:11). `Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înşişi, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri, pe care vi le-au vestit acum cei ce v-au propovăduit Evanghelia prin Duhul Sfânt trimis din cer şi în care chiar îngerii doresc să privească.`(1 Petru 1:12)” Solii alese, vol. 3, pag. 338

„Din nou și din nou mi-a fost arătat că experiențele trecute ale poporului lui Dumnezeu nu trebuie să fie considerate ca fapte moarte. Nu trebuie să tratăm raportul acestor experiențe ca și cum am trata un almanah de anul trecut. Raportul trebuie păstrat în minte, pentru că istoria se va repeta. Întunericul misterelor nopții stă să fie iluminat de lumina din cer.” Lucrarea de Publicare, 175

Lucrarea lui Dumnezeu de pe pământ prezintă, de la un veac la altul, o asemănare izbitoare în fiecare reformă mare sau mişcare religioasă. Principiile lui Dumnezeu în procedeele cu oamenii sunt totdeauna aceleaşi. Mişcările importante ale prezentului îşi au paralele în acelea ale trecutului, iar experienţa bisericii din primele veacuri are lecţii de mare valoare pentru timpul nostru.Tragedia veacurilor, pag. 343

"Ce a fost va mai fi, şi ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare. Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: „Iată ceva nou!”, demult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră." Eclesiastul 1:9,10

Câți au fost dispuși să intre în țara Canaanului? Câți au părăsit robia sub Ezra? Câți L- au așteptat pe Hristos la prima venire? Câți au trecut de marea dezamăgire din 1844? Mulți, sau puțini?

„Aceste lucruri au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor.” (1 Corinteni 10, 11). Avertizarea ni se transmite din generaţie în generaţie şi a ajuns în zilele noastre: „Luaţi seama dar, fraţilor, ca nici unul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu. Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în

1

fiecare zi, câtă vreme se zice: Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, Nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii. Cine au fost, în adevăr, cei ce s-au răzvrătit după ce auziseră? N-au fost toţi aceia care ieşiseră din Egipt prin Moise?” (Evrei 3, 12-16). Nu putem noi, cei care trăim în timpul sfârşitului, să ne dăm seama de importanţa cuvintelor apostolului: „Luaţi seama dar, fraţilor, ca nici unul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu”? (Evrei 3, 12).

Asupra noastră străluceşte lumina acumulată a vremurilor trecute. Raportul despre uitarea neglijentă a lui Israel a fost păstrat pentru luminarea noastră. În zilele noastre, Dumnezeu Şi-a întins mâna pentru a aduna la Sine un popor din fiecare neam, seminţie şi limbă. În mişcarea adventă, El a lucrat pentru moştenirea Sa, aşa cum a lucrat pentru izraeliţi atunci când i-a scos din Egipt. În marea dezamăgire de la 1844, credinţa poporului Său a fost pusă la încercare, aşa cum a fost pusă la încercare credinţa evreilor la Marea Roşie. Dacă ar fi continuat să se încreadă în Mâna călăuzitoare, care îi însoţise în experienţa lor trecută, adventiştii din primele zile ar fi putut să vadă mântuirea lui Dumnezeu. Dacă toţi aceia care activau uniţi în lucrarea de la 1844 ar fi primit solia îngerului al treilea şi ar fi proclamat-o în puterea Duhului Sfânt, Domnul ar fi lucrat cu putere împreună cu eforturile lor. Un potop de lumină s-ar fi revărsat asupra lumii. Cu ani de zile mai înainte, locuitorii pământului ar fi fost avertizaţi, lucrarea de încheiere ar fi fost dusă la capăt şi Hristos ar fi venit pentru a-Şi răscumpăra poporul. (Mărturii vol 8, pagina 114-115)

Solia celor trei îngeri

Proclamarea primei, a celei de-a doua şi a celei de-a treia solii îngereşti a fost localizată în timp de cuvântul inspirat. Nici o iotă nu trebuie schimbată. […] Prima şi cea de-a doua solie au fost date în 1843, respectiv 1844, iar acum ne aflăm în timpul proclamării celei de a treia; dar toate trei trebuie proclamate în prezent. Întocmai ca şi în trecut, este la fel de crucial acum ca aceste solii să fie din nou prezentate acelora care caută adevărul. Atât prin scris, cât şi prin viu grai, noi suntem datori să proclamăm aceste solii în această ordine şi să arătăm cum se împlinesc profeţiile pentru a duce la solia celui de-al treilea înger. A treia solie nu poate exista fără primele două. Noi suntem datori să prezentăm aceste solii în publicaţiile şi intervenţiile noastre orale, arătând în lumina istoriei profetice lucrurile care au fost şi cele care au să vină.” — Manuscript 32, 1896. {Sfaturi pentru Editori 26.2}

„Următoarea noastră conferință a fost în Fairhaven. Fratele Bates și soția au fost prezenți. A fost o întâlnire destul de bună. La întoarcerea noastră la fratele Nichols, Domnul mi-a dat o viziune și mi-a arătat faptul că adevărul trebuie să fie săpat pe table, și că îi va ajuta pe mulți să ia o decizie pentru adevărul celui de-al treilea înger, cu ceilalți doi fiind săpați pe table.Manuscrise Publicate, volumul 16, 207-209.

2

Apocalipsa 3:14-22

14. Ingerului Bisericii din Laodiceea scrie-i: "Iata ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios si adevarat, Inceputul zidirii lui Dumnezeu:

15. "Stiu faptele tale: ca nu esti nici rece, nici in clocot. O, daca ai fi rece sau in clocot!

16. Dar, fiindca esti caldicel, nici rece, nici in clocot, am sa te vars din gura Mea.

Martorul credincios pronunță asupra fiecărei biserici din Apocalipsa câte o judecată sau avertizare specifică și o binecuvântare specială. (Iată avetizările judecăților Domnului: Efes - Apocalipsa 2:5; Smirna Apocalipsa 2:10; Pergam Apocalipsa 2:14-16; Tiatira Apocalipsa 2:20-23; Sardes Apocalipsa 3:2,3; Filadelfia nu are; Laodiceea Apocalipsa

3:15,16)

De ce biserica din timpul nostru este avertizată că va fi vărsată din gura Domnului? Ce este gura Domnului?

Apocalipsa 1:14-16 - 13. Şi, în mijlocul celor şapte sfeşnice, pe Cineva care semăna cu Fiul omului, îmbrăcat cu o haină lungă până la picioare şi încins la piept cu un brâu de aur. 14. Capul şi părul Lui erau albe ca lâna albă, ca zăpada; ochii Lui erau ca para focului; 15. picioarele Lui erau ca arama aprinsă şi arsă într-un cuptor; şi glasul Lui era ca vuietul unor ape mari. 16. În mâna dreaptă ţinea şapte stele. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri, şi faţa Lui era ca soarele când străluceşte în toată puterea lui., Apocalipsa 19:13-15 - 13. Era îmbrăcat cu o haină înmuiată în sânge. Numele Lui este:

"Cuvântul lui Dumnezeu." 14. Oştile din cer Îl urmau călare pe cai albi, îmbrăcate cu in subţire, alb şi curat. 15. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească neamurile cu ea, pe care le va cârmui cu un toiag de fier. Şi va călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu.

Observăm că din gura Domnului iese o sabie ascuțită (cu două tăișuri). Oare ce reprezintă sabia?

Evrei 4:12 - Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii. Sabia reprezentând cuvântul Domnului, înseamnă că biserica Laodiceea, biserica Adventistă a desconsiderat studiul sârguincios al Cuvântului Său, nemaifiind vrednică de a mânui cu ajutorul Duhului Sfânt printre neamuri Sabia Domnului. Astfel noi suntem pe cale să fim vărsați din gura Martorului Credincios dacă nu facem o reformă în acest sens. Un lucru demn de observat este că în Evrei 4:12 Dumnezeu ne spune că al Său Cuvânt judecă simțirile și gândurile inimii. De aceea, vom vedea cum poporul advent va fi judecat

3

prin această metodă. Nu este nimic nou sub soare. Cei din vremea lui Noe au fost judecați la fel. (Matei 24:37 "Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului."). De asemenea, cei din vremea lui Isus Hristos au fost testați cu o solie specială. Doar aceia care au fost dispuși să renunțe la plăcerile lumești și la orgoliu au acceptat solia. Tot așa s-a întâmplat și la întemeierea bisericii advente. Ca și pe vremea lui Noe și a lui Isus Cristos, adventiștii din timpul 1840-1844 au fost testați cu o solie specială pentru acel timp. Solia adevărului prezent. După cum mulțimi de oameni Îl urmau pe Isus le începutul lucrării Sale iar apoi majoritatea covârșitoare a picat testul, tot așa în mișcarea adventă Dumnezeu a condus frâiele astfel încât neghina a fost cernută treptat. Din aproximativ 150.000 de adepți, mișcarea a mai rămas cu doar 50 după Marea Dezamăgire din 22 Octombrie 1844. Trebuie deci să observăm din Cuvântul Domnului că fiecărei generație și fiecărei reforme i se adresează o solie specială. Solia Adevărului Prezent. Trecutul ne-a arătat că foarte puțini au acceptat lumina venită din Sanctuarul Ceresc. Spiritul Profetic ne avertizează că istoria se va repeta. O solie specială va intra în poporul advent în acest timp, o solie ce va produce zguduirea sa. Această solie nu va nega adevărurile de temelie pe care Dumnezeu ni le-a descoperit, ba chiar le va readuce înaintea poporului Său cu o elocvență ce va fi însoțită de Duhul Sfânt. Totuși, noi adevăruri vor fi descoperite, adevăruri mai mari și mai glorioase pentru acest timp. Aceste adevăruri nu trebuie să strice temelia credinței pe care am fost puși de Dumnezeu, ba chiar să o întărească. Aceste adevăruri vor fi ca „sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.” Vom rămâne noi statornici Cuvântului Domnului în aceste timpuri în care Satana încearcă să îndrepte mintea poporului lui Dumnezeu către cele lumești și către învățăturile oamenilor? Vom fi noi dispuși să facem o reformă ce ne va împiedica să cădem de pe cărarea dreaptă și îngustă ce duce către Cetatea cea Mare? Fie ca fiecare dintre noi să îl accepte pe Isus Cristos ca fiind Calea, Adevărul și Viața. Prin puterea Lui vom putea să mergem pe Calea luminată de Adevăr, îndreptându-ne spre Viață.

„Acela Îşi are lopata în mână, Îşi va curăţi cu desăvârşire aria, şi Îşi va strânge grâul în grânar” (Matei 3, 12). Acesta era un timp de curăţire. Cuvintele adevărului făceau ca neghina să fie despărţită de grâu. Pentru motivul că erau prea îngâmfaţi şi încrezuţi în propria dreptate pentru a primi mustrarea, prea iubitori de lume ca să accepte o viaţă de umilinţă, mulţi s-au îndepărtat de Isus. Mulţi fac şi astăzi la fel. Oamenii sunt şi astăzi încercaţi ca acei ucenici din sinagoga din Capernaum. Când adevărul pune stăpânire pe inimă, văd că viaţa nu le este în acord cu voia lui Dumnezeu. Văd nevoia unei totale schimbări, dar nu vor să primească o lucrare care cere lepădare de sine. Din cauza aceasta se mânie atunci când li se descoperă păcatele. Ei pleacă ofensaţi ca ucenicii care L-au părăsit pe

4

Isus, spunând: „Vorbirea aceasta este prea de tot; cine poate s-o sufere?” Hristos Lumina Lumii, pg 392,2.

17. Pentru ca zici: "Sunt bogat, m-am imbogatit, si nu duc lipsa de nimic", si nu stii ca esti

ticalos, nenorocit, sarac, orb si gol,

18. te sfatuiesc sa cumperi de la Mine aur curatat prin foc, ca sa te imbogatesti; si haine

albe, ca sa te imbraci cu ele si sa nu ti se vada rusinea goliciunii tale; si doctorie pentru ochi, ca sa-ti ungi ochii si sa vezi.

19.

Eu mustru si pedepsesc pe toti aceia pe care-i iubesc. Fii plin de ravna, dar, si pocaieste-

te!

20.

Iata Eu stau la usa si bat. Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la el, voi

cina cu el, si el cu Mine.

21. Celui ce va birui ii voi da sa sada cu Mine pe scaunul Meu de domnie, dupa cum si Eu

am biruit si am sezut cu Tatal Meu pe scaunul Lui de domnie."

22. Cine are urechi sa asculte ce zice bisericilor Duhul."

„Dar, pe măsură ce spiritul umilinţei şi consacrării în biserică a făcut loc mândriei şi formalismului, iubirea pentru Hristos şi credinţa în revenirea Sa s-au răcit. Absorbiţi în căutarea de plăceri şi afaceri lumeşti, aceia care pretindeau a fi poporul lui Dumnezeu au fost orbi la sfaturile Mântuitorului cu privire la semnele revenirii Sale. Învăţătura cu privire la a doua venire fusese neglijată; Scripturile, care vorbeau despre aceasta, au fost întunecate de interpretări eronate, până când au fost ignorate şi uitate într-o mare măsură. Această situaţie s-a manifestat îndeosebi în bisericile din America. Libertatea şi confortul de care s-au bucurat toate clasele sociale, dorinţa ambiţioasă după bogăţie şi lux, care dădea naştere unei închinări avide după câştigarea de bani şi dorinţa nestăvilită după popularitate şi putere, care păreau să fie la îndemâna tuturor, i-au făcut pe oameni să-şi concentreze interesele şi nădejdile asupra lucrurilor vieţii acesteia şi să îndepărteze cândva, în viitor, ziua solemnă, când ordinea actuală a lucrurilor va trece.” Tragedia Veacurilor, 308

„Biblia a fost dată cu scopul de a fi o călăuză pentru toţi aceia care doresc să cunoască voia Făcătorului lor. Dumnezeu le-a dat oamenilor cuvântul cel sigur al profeţiei; îngerii şi Însuşi Hristos au venit să-i descopere lui Daniel şi lui Ioan lucrurile care aveau să se întâmple în curând. Aceste probleme importante, care au de-a face cu mântuirea noastră, n-au fost lăsate învăluite de mister. Ele n-au fost descoperite ca să încurce şi să rătăcească pe cercetătorul sincer după adevăr. Domnul spunea prin profetul Habacuc:„Scrie prorocia şi sap-o pe table, ca să se poată citi uşor!” (Habacuc 2, 2). Cuvântul lui Dumnezeu este lămurit pentru toţi aceia care îl studiază cu o inimă plină de rugăciune. Orice suflet sincer va veni la lumina adevărului.„Lumina este semănată pentru cel drept”(Psalmii 97, 11). Şi nici

5

o biserică nu poate înainta în sfinţenie, dacă membrii ei nu caută cu stăruinţă după adevăr ca după o comoară ascunsă.Tragedia veacurilor, pag. 521

„Satana are succes în a aduce în discuție mijloace de a ocoli adevărul. Totuşi vă

adresez apelul de a crede cuvintele pe care le rostesc astăzi. Adevărul care este de origine

Împotrivirea nu face altceva decât

să ajute la evidenţierea adevărului într-o modalitate nouă şi clară. Cu cât se vorbeşte mai mult împotriva lui, cu atât adevărul va străluci mai puternic. În felul acesta, metalul preţios este lustruit. Fiecare cuvânt de batjocură care este rostit împotriva lui şi fiecare reprezentare greşită a valorii lui, atrag atenţia, şi sunt nişte mijloace de a conduce la o cercetare mai minuţioasă cu privire la adevărul mântuirii. Adevărul ajunge să fie mult mai preţuit. Astfel, sunt descoperite o frumuseţe nouă şi o valoare mai mare din toate punctele de

vedere. Manuscript 8a, 1888.”Evanghelizare, 305

cerească va înfrunta minciunile lui Satana şi va învinge

Oare ce va trezi pe poporul lui Dumnezeu?

Ezechiel 37:1-14

1. Mâna Domnului a venit peste mine şi m-a luat în Duhul Domnului, şi m-a pus în mijlocul

unei văi pline de oase.

2. M-a făcut să trec pe lângă ele, de jur împrejur, şi iată că erau foarte multe pe faţa văii şi

erau uscate de tot.

3. El mi-a zis: "Fiul omului, vor putea oare oasele acestea să învie?" Eu am răspuns:

"Doamne Dumnezeule, Tu ştii lucrul acesta!"

4. El mi-a zis: "Proroceşte despre oasele acestea şi spune-le: "Oase uscate, ascultaţi cuvântul

Domnului!

5. Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu către oasele acestea: "Iată că voi face să intre în voi un

duh, şi veţi învia!

6. Vă voi da vine, voi face să crească pe voi carne, vă voi acoperi cu piele, voi pune un duh

în voi, şi veţi învia. Şi veţi şti că Eu sunt Domnul."

7. Am prorocit cum mi se poruncise. Şi pe când proroceam, s-a făcut un vuiet, şi iată că s-a

făcut o mişcare, şi oasele s-au apropiat unele de altele!

8. M-am uitat şi iată că le-au venit vine, carnea a crescut şi le-a acoperit pielea pe deasupra;

dar nu era încă duh în ele.

6

9. El mi-a zis: "Proroceşte şi vorbeşte duhului! Proroceşte, fiul omului, şi zi duhului: "Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: "Duhule, vino din cele patru vânturi, suflă peste morţii aceştia ca să învie!"

10. Am prorocit cum mi se poruncise. Şi a intrat duhul în ei, şi au înviat şi au stat pe picioare: era o oaste mare, foarte mare la număr.

11. El mi-a zis: "Fiul omului, oasele acestea sunt toată casa lui Israel. Iată că ei zic: "Ni s-au uscat oasele, ni s-a dus nădejdea; suntem pierduţi!"

12. De aceea, proroceşte şi spune-le: "Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: "Iată, vă voi deschide mormintele, vă voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu, şi vă voi aduce iarăşi în ţara lui Israel.

13. Şi veţi şti că Eu sunt Domnul, când vă voi deschide mormintele şi vă voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu!

14. Voi pune Duhul Meu în voi, şi veţi trăi; vă voi aşeza iarăşi în ţara voastră, şi veţi şti că Eu, Domnul, am vorbit şi am şi făcut, zice Domnul."

Cine sunt aceste oase?

El mi-a zis: "Fiul omului, oasele acestea sunt toată casa lui Israel. Iată că ei zic: "Ni s-au uscat oasele, ni s-a dus nădejdea; suntem pierduţi!"

Cine este „toată casa lui Israel”?

Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus. Şi, dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi „sămânţa” lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă. (Galateni

3:28,29)

„Ceea ce Dumnezeu a urmărit să facă pentru lume, prin Israel, naţiunea aleasă, va aduce la îndeplinire până la urmă, prin biserica Sa de pe pământ, de astăzi. El „a dat via altor vieri”, chiar poporului care păzeşte legământul Său şi care, cu credincioşie, „Îi dau roadele la vremea lor”. Niciodată Domnul nu S-a lăsat fără reprezentanţi adevăraţi pe pământ, care au făcut din interesele Sale propriile lor interese. Aceşti martori pentru Dumnezeu sunt socotiţi ca aparţinând lsraelului spiritual, şi faţă de ei se vor împlini toate făgăduinţele legământului, făcute de Iehova poporului său de odinioară.” {Profeți și Regi

713.2}

„Astăzi biserica lui Dumnezeu este liberă să ducă mai departe împlinirea planului divin pentru mântuirea neamului omenesc pierdut. Timp de multe secole, copiii lui Dumnezeu au

7

suferit o restrângere a libertăţilor lor. Predicarea Evangheliei în curăţirea ei a fost interzisă şi asupra acelora care au îndrăznit să nu asculte de poruncile oamenilor au fost trimise cele mai aspre pedepse. Ca urmare, marea vie morală a Domnului a fost aproape în întregime nefolosită. Oamenii au fost lipsiţi de lumina Cuvântului lui Dumnezeu. Întunericul rătăcirii şi al superstiţiei ameninţa să şteargă cunoaşterea religiei adevărate. Biserica lui Dumnezeu de pe pământ a fost într-o adevărată robie în timpul acestei perioade lungi de prigoană neîntreruptă, aşa cum copiii lui Israel au fost robi în Babilon în timpul exilului.{Profeți și Regi 714.1} „Dar mulţumiri fie aduse l-ui Dumnezeu, biserica Sa nu mai este în robie. Israelului spiritual i-au fost restatornicite privilegiile acordate poporului lui Dumnezeu la vremea eliberării din Babilon. În toate părţile pământului, bărbaţi şi femei răspund soliei trimise de cer, despre care Ioan descoperitorul a proorocit că va fi vestită înainte de a doua venire a lui Hristos : „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-l slavă, căci a sosit ceasul judecăţii Lui”” (Apocalipsa 14, 7).

Putem spune deci că „toată casa lui Israel” acum sunt aceia care „care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Isus Hristos.” De asemenea putem afirma că „toată casa lui Israel” reprezintă, ca pe vremuri, nu numai aceia care țin poruncile lui Dumnezeu, dar și aceia care au cunoștință de ele și de importanța lor și iau asupra lor numele lui Isus Cristos însă îl dezonorează prin viața lor. Biserica Adventistă se poate încadra în aceste categorii.

Observați că Dumnezeu îl îndeamnă pe proroc să „prorocească” asupra casei lui Israel. (v4 și v9) La auzul prorociei poporul lui Dumnezeu se va trezi. Capitolul ilustrează în primul rând mișcarea adventă din 1840-1844, atunci când oasele doar s-au apropiat unele de altele (v.4-8), „dar nu era încă duh în ele.” Deși a fost condusă de Duhul Sfânt, mișcarea adventă nu a fost susținută de puterea ploii târzii. În al doilea rând, ne este prezentată ultima mișcare de reformă pentru poporul lui Dumnezeu, mișcarea celor 144.000. (v. 9,10). Duhul Sfânt este turnat fără măsură, și casa lui Israel învie. Observăm că în versetul 9 sunt amintite cele patru vânturi, care reprezintă judecățile lui Dumnezeu și care fac trimitere directă la cei 144.000 (Apocalipsa 7:1-4: După aceea am văzut patru îngeri, care stăteau în picioare în cele patru colţuri ale pământului. Ei ţineau cele patru vânturi ale pământului, ca să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac. 2 Şi am văzut un alt înger, care se suia dinspre răsăritul soarelui şi care avea pecetea Dumnezeului celui Viu. El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri, cărora le fusese dat să vatăme pământul şi marea, 3 zicând: „Nu vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii, până nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!” 4 Şi am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiţi: o sută patruzeci şi patru de mii, din toate seminţiile fiilor lui Israel.)

8

Prin prorocie s-a născut mișcarea adventă din 1840-1844, tot prin proorocie se va naște ultima mișcare de reforma în biserica adventă. Nu este nimic nou sub soare.

Isaia 29:9-13

9. Rămâneţi încremeniţi şi uimiţi! Închideţi ochii şi fiţi orbi! - Ei sunt beţi, dar nu de vin; se clatină, dar nu din pricina băuturilor tari.

10. Ci pentru că Domnul a turnat peste voi un duh de adormire; v-a închis ochii, prorocilor, şi

v-a acoperit capetele, văzătorilor.

11. De aceea, toată descoperirea dumnezeiască a ajuns pentru voi ca vorbele unei cărţi

pecetluite. Dacă o dai cuiva care ştie să citească şi-i zici: "Ia citeşte!", el răspunde: "Nu pot,

căci este pecetluită!"

12. Sau dacă dai cartea unuia care nu ştie să citească şi-i zici: "Ia citeşte!", el răspunde: "Nu

ştiu să citesc."

Ce este „descoperirea dumnezeiască”?

- Apocalipsa 1:1 "Descoperirea lui Isus Hristos pe care i-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. Şi le-a făcut-o cunoscut, trimiţând, prin îngerul Său, la robul Său Ioan"

- Apocalipsa, sau Revelația este numită de către Duhul Sfânt „Descoperirea lui Isus Hristos”. Putem spune deci că „descoperirea dumnezeiască” reprezintă prorocia.

- În plus, în versetul 10 le este adresată o mustrare prorocilor și văzătorilor, despre care se spune că au ochii închiși. Deci pentru poporul lui Dumnezeu, prorocia, sau descoperirea dumnezeiască a ajuns ca vorbele unei cărți pecetluite.

- Se împlinește astăzi această profeție? Oare nu cumva poporul advent ignoră studiul prorociilor care au stat la baza formării sale?

Redeșteptarea Profetică

„Când cărţile Daniel şi Apocalipsa vor fi înţelese mai bine, credincioşii vor avea o experienţă religioasă total diferită…. Din studiul Apocalipsei, un lucru va fi înţeles cu siguranţă – şi anume că legătura dintre Dumnezeu şi poporul Său este strânsă şi hotărâtă”. – The Faith I Live By, p.345.

„Studiaţi cartea Apocalipsei împreună cu cartea lui Daniel, deoarece istoria se va Pe măsură ce ne apropiem de încheierea istoriei pământului, profeţiile referitoare

repeta

la zilele din urmă vor necesita o atenţie specială din partea noastră. Ultima carte a Scripturilor Noului Testament conţine adevărul pe care trebuie să-l înţelegem. Satana a

orbit minţile multor oameni, astfel încât aceştia au fost dispuşi să invoce orice scuză

9

posibilă, pentru a nu face din cartea Apocalipsei un obiect al studiului lor”. – Mărturii pentru pastori, p.116-117.

„După cum solia primei veniri a lui Hristos vestea împărăţia harului Său, tot astfel solia celei de-a doua veniri a Lui vesteşte împărăţia slavei Sale. A doua solie, ca şi cea dintâi, se întemeiază pe profeţie. Cuvintele îngerului către Daniel cu privire la zilele din urmă aveau să fie înţelese în timpul sfârşitului. Atunci „mulţi o vor citi şi cunoştinţa va creşte”. „Cei răi vor face răul şi nici unul din cei răi nu va înţelege, dar cei pricepuţi vor înţelege” (Daniel 12, 4.10). Mântuitorul a dat semne pentru venirea Lui şi El zice: „Când veţi vedea întâmplându-se aceste lucruri, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape”. „Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră.” „Vegheaţi dar în tot timpul şi rugaţi-vă, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului” (Luca 21, 31.34.36).

Am ajuns la timpul prevestit de aceste profeţii. A venit timpul sfârşitului, viziunile profeţilor sunt desigilate şi avertizările lor solemne arată că venirea Domnului nostru în slavă s-a apropiat.

Iudeii au interpretat greşit şi au aplicat greşit Cuvântul lui Dumnezeu şi n-au cunoscut timpul cercetării lor. Anii de lucrare ai Mântuitorului şi ai apostolilor Lui — ultimii ani preţioşi ai harului pentru poporul ales — i-au petrecut complotând nimicirea trimişilor Domnului. Erau stăpâniţi de ambiţii pământeşti şi darul împărăţiei spirituale le-a fost dat în zadar. La fel şi astăzi, împărăţia acestei lumi stăpâneşte gândurile oamenilor şi ei nu iau seama cât de repede se împlinesc profeţiile şi nici nu recunosc semnele grăbitei apropieri a Împărăţiei lui Dumnezeu.

„Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ. Voi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului.” Cu toate că nu putem să ştim ceasul revenirii Domnului, tot putem să cunoaştem apropierea venirii Lui. „De aceea să nu dormim ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim treji” (1 Tesaloniceni 5, 4-6). {Hristos Lumina Lumii, 235}

Ce lumină se află în spatele grupului advent, călăuzindu-l pe cărarea spre Cetatea Cea Sfântă?

„În timp ce mă rugam la altarul familial, Duhul Sfânt a venit asupra mea şi părea că mă înalţ din ce în ce mai sus, mult deasupra acestei lumi întunecate. M-am întors să mă uit după poporul advent în lume, dar nu i-am putut găsi, când un glas mi-a spus: „Priveşte din nou şi uită-te puţin mai sus”. Apoi, mi-am ridicat privirile şi am văzut o cărare dreaptă şi îngustă

10

care se înălţa deasupra lumii. Poporul advent călătorea pe această cărare către cetatea care se afla la celălalt capăt al drumului. Ei aveau o lumină puternică, pusă la începutul cărării, în spatele lor, despre care un înger mi-a spus că este strigătul de la miezul nopţii. Această lumină strălucea pe toată cărarea şi îi ajuta să vadă pe unde merg, ca să nu se poticnească. Dacă îşi ţineau ochii fixaţi asupra lui Isus, care era exact în faţa lor, călăuzindu-i către cetate, erau în siguranţă. Curând însă, unii au obosit şi au spus că cetatea era departe şi că se aşteptaseră ca la acea dată să fi intrat deja în ea. Apoi, Isus îi încuraja ridicând braţul Său glorios drept, iar de la acest braţ a ieşit o lumină care a cuprins grupul advent şi ei au strigat „Aleluia!” Alţii au tăgăduit cu nechibzuinţă lumina din spatele lor şi au zis că nu Dumnezeu îi condusese până acolo. Lumina din spatele lor s-a stins, lăsându-le picioarele într-un întuneric desăvârşit, iar ei s-au poticnit şi au pierdut din vedere ţinta şi pe Isus, căzând de pe cărare în lumea rea şi întunecată de dedesubt. La scurtă vreme [Vezi şi Apendicele (n. ed.).], am auzit vocea lui Dumnezeu, asemenea unor ape multe, care ne-a spus ziua şi ceasul venirii lui Isus. Sfinţii care erau în viaţă, 144 000 la număr, au cunoscut şi au desluşit glasul, dar cei răi au crezut că este un tunet şi un cutremur. Când Dumnezeu a rostit timpul, a turnat asupra noastră Duhul Sfânt, iar feţele noastre s-au luminat şi au început să strălucească de slava lui Dumnezeu, precum faţa lui Moise când a coborât de pe Muntele Sinai.” {Scrieri Timpurii 14}.

„Când lumina strălucitoare a „strigătului de la miezul nopţii” a apărut pe calea lor şi au văzut profeţiile desigilate şi împlinirea rapidă a semnelor care vesteau că venirea lui Hristos era aproape, au mers, cum era şi cazul, prin vedere. Dar acum, încovoiaţi de nădejdile înşelate, au putut rămâne în picioare numai prin credinţa în Dumnezeu şi în Cuvântul Său. Lumea batjocoritoare spunea: „Aţi fost amăgiţi. Lăsaţi-vă credinţa şi spuneţi că mişcarea adventă a fost de la Satana.” Dar Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el”. A renunţa la credinţa lor acum şi a respinge puterea Duhului Sfânt care însoţise solia ar fi însemnat întoarcere spre pierzare. Dar au fost încurajaţi la statornicie prin cuvintele lui Pavel: „Să nu vă pierdeţi încrederea voastră”, „aveţi nevoie de răbdare”, „încă puţină vreme şi Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi”. Unicul lor drum sigur era să amplifice lumina pe care o primiseră de la Dumnezeu, să ţină tare la făgăduinţele Lui şi să continue a cerceta Scripturile; să vegheze şi să aştepte cu răbdare pentru a primi mai multă lumină.” (Tragedia Veacurilor p408)

Ce a fost Strigătul de la Miezul Nopții?

Strigătul de la Miezul Nopții d-a dat între 12-17 August 1844 la întâlnirea de tabără de la Exeter. Lumina Strigătului de la Miezul Nopții a venit prin fratele Samuel Snow, cu privire la profețiile legate de venirea Domnului. Mai exact data de 22 Octombrie 1844 a fost fixată. De asemenea vedem cum sora White afirmă că lumina Strigătului de la Miezul Nopții a însemnat desigilarea profețiilor. („Când lumina strălucitoare a „strigătului de la miezul nopţii” a apărut pe calea lor şi au văzut profeţiile desigilate”) Să înțelegem deci că lumina ce stă în spatele grupului advent ce călătorește spre cer este lumina profețiilor desigilare. Este această concluzie a Spiritului Profetic în acord cu capitolul 37 din Ezechiel, cu trezirea bisericii Laodiceea, cu Isaia 29:9-13? Cuvântul

11

inspirat nu se va contrazice pentru acela care studiază cu stăruință și sinceritate. Cuvântul Domnului arată o singură cale de redeșteptare a poporului advent: întoarcerea la cărările cele vechi, la lumina Strigătului de la Miezul Nopții, să desigilăm prin sângele Mielului pecețile cărților profetice și astfel Duhul Domnului va intra în oasele Bisericii Adventiste. Ele se vor apropia unele de altele, apoi vor fi înviate și vor face o mare lucrare „nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu – zice Domnul oştirilor!” (Zaharia 4:6). Amin!

Istoria Noastră

„Examinând istoria trecutului nostru, urmărind fiecare pas de înaintare până în situaţia noastră prezentă, pot să spun: Domnul fie lăudat! Când văd ce a înfăptuit Dumnezeu, mă simt plină de uimire şi de încredere în Domnul Hristos, Conducătorul nostru. Nu avem a ne teme de nimic pentru viitor, decât de a uita calea pe care ne-a condus Domnul şi învăţătura Sa din istoria trecutului nostru.Life Sketches of Ellen G. White, 196 (1902). {Evenimentele Ultimelor Zile 72.1}

„Vrăjmaşul caută să abată minţile fraţilor şi surorilor noastre de la lucrarea pregătirii unui popor care să stea în aceste zile din urmă. Sofismele lui urmăresc să abată minţile de la primejdiile şi datoriile acestui timp. Ei nu dau nici o preţuire luminii pe care Hristos a venit din cer să i-o dea lui Ioan, pentru poporul Său. Ei învaţă că scenele de dinaintea noastră nu sunt destul de importante spre a le da o atenţie deosebită. Ei fac fără efect adevărul de origine cerească şi jefuiesc poporul lui Dumnezeu de experienţa sa din trecut, dându-i în schimb o ştiinţă falsă. „Aşa vorbeşte Domnul: «Staţi în drumuri, uitaţi- vă, şi întrebaţi care sunt cărările cele vechi, care este calea cea bună; umblaţi pe ea.»” (Ieremia 6, 16). Nimeni să nu caute să înlăture temeliile credinţei noastre temelii care au fost puse la începutul lucrării noastre, prin cercetare cu rugăciune a Cuvântului şi prin descoperire. Pe aceste temelii am clădit noi de cincizeci de ani încoace. Oamenii îşi pot închipui că au găsit o cale nouă şi că pot pune o temelie mai puternică decât cea care a fost pusă. Însă aceasta este o mare amăgire. O altă temelie decât cea pusă nu poate fi aşezată de nici un om. În trecut, mulţi s-au apucat să clădească o nouă credinţă, să statornicească principii noi. Însă cât a dăinuit clădirea lor? A căzut degrabă, căci nu era întemeiată pe Stâncă. Primii ucenici n-au avut ei oare de întâmpinat zisele oamenilor? N-au ascultat ei învăţăturile false şi apoi, după toate, au stat tari şi au zis: „Nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă”? (1 Corinteni 3, 11). Deci, noi trebuie să ne păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită de la început. Cuvinte puternice au fost trimise de Dumnezeu şi de Hristos acestui popor, scoţându-l din lume, punct cu punct, la lumina cea clară a adevărului prezent. Cu buze atinse cu focul sfânt, servii lui Dumnezeu au vestit solia.

Declaraţia divină şi-a pus sigiliul pe temeinicia adevărului vestit. Mărturii, vol.8, pag. 296-

297

12

„Sunt însărcinată să spun că aceia care vor distruge fundația pe care Dumnezeu a construit, nu vor fi acceptați ca și învățători și lideri ai poporului său. (Scrisorile Battle Creek, 82)

„Avertizarea a venit: Nimic nu trebuie să fie introdus care să strice temelia credinței pe care am tot construit de când solia a sosit în 1842, 1843 și 1844. Am fost în această solie, și de atunci tot stau înaintea lumii, fidelă luminii pe care Dumnezeu ne-a dat-o. Nu ne propunem să ne dăm jos picioarele de pe platforma pe care am fost plasați în timp ce zi de zi l-am căutat pe Domnul cu rugăciune stăruitoare, cerând lumină. Credeți că aș putea să renunț la lumina pe care Dumnezeu mi-a dat-o? Ea stă ca Stânca Veacurilor. M-a tot ghidat încă de când a fost dată. Frați și surori, Domnul trăiește, domnește și lucrează astăzi. Mâna sa este la cârmă și în providența Sa El mânuiește cârma după voia Sa. RH, 14. April 1903.

Adevărurile pe care le-am primit în 1841, ‘42, ’43 și ’44 trebuie studiate acum și proclamate. Aceste solii ale primului celui de-al doilea și celui de-al treilea înger vor fi proclamate în viitor cu o voce puternică. Ele vor fi date cu o determinare stăruitoare și în puterea Duhului.” Manuscript Releases, volume 15, 371.

„Aceia care stau ca și învățători și lideri în instituțiile noastre trebuie să fie statornici în credința și în principiile soliei celui de-al treilea înger. Dumnezeu vrea ca poporul Său să știe că avem solia așa cum El ne-a dat-o în 1843 și 1844.” Buletinul Conferinței Generale, 1 Aprilie, 1903.

Profeția s-a tot împlinit, linie peste linie. Cu cât vom sta mai fermi sub steagul celei de-a treia solii îngerești, cu atât vom înțelege mai clar profeția din Daniel; pentru că Apocalipsa este un supliment al lui Daniel.” Solii Alese, cartea 2, 114.

„Mulți cred că trebuie să consulte comentarii ale Scripturilor pentru a înțelege însemnătatea cuvântului lui Dumnezeu, totuși nu ar trebui să credem că nu ar trebui să studiem comentariile; dar vom avea nevoie de mult discernământ pentru a descoperi adevărul lui Dumnezeu sub mormanul de cuvinte omenești. Cât de puțin s-a făcut de biserică, ca și organizație ce susține credința în Biblie, să adune bijuteriile împrăștiate ale cuvântului lui Dumnezeu într-un lanț perfect al adevărului! Bijuteriile adevărului nu sunt la suprafață, așa cum cred mulți. Marele maestru al confederației răului este întotdeauna la lucru să țină adevărul afară, și să aducă în vedere opiniile marilor oameni. Vrăjmașul face tot ce-i stă în putere să pună în întuneric lumina cerului prin procese educaționale; pentru că el nu dorește ca oamenii să audă vocea Domnului, spunând: „Aceasta este calea, mergeți pe ea”. […] Mințile înnorate de rău nu pot aprecia valoarea adevărului așa cum este în el Isus. Când nelegiuirea este păstrată în suflet, oamenii nu mai simt necesitatea de a face un efort silitor cu rugăciune și reflecție, pentru a înțelege că ei trebuie să știe, sau să piardă cerul.” Review and Herald, 1 Decembrie, 1891.

„Oricare ar fi avansarea intelectuală a omului, să nu creadă pentru vreun moment că nu este nevoie de o cercetare continuă și amănunțită a Scripturilor pentru o lumină mai

13

mare. Ca și popor, suntem chemați individual să fim studenți ai profeției.” Mărturii vol. 5,

708.

„Mi-a fost arătat că mulţi dintre cei ce mărturisesc a avea o cunoaştere a adevărului prezent nu ştiu ce cred. Ei nu înţeleg dovezile credinţei lor. Nu apreciază corect lucrarea pentru timpul prezent. Când timpul încercării va veni, unii oameni, care acum le predică altora, îşi vor da seama, examinându-şi poziţiile, că sunt multe lucruri pentru care nu pot prezenta nici un argument satisfăcător. Până când nu vor fi încercaţi în felul acesta, nu-şi vor da seama de marea lor ignoranţă. În biserică sunt mulţi care iau de bun faptul că înţeleg ceea ce cred; dar până nu începe controversa, nu-şi cunosc slăbiciunea. Când sunt despărţiţi de cei care au aceeaşi credinţă ca a lor şi obligaţi să-şi explice singuri credinţa, vor fi surprinşi să vadă cât de confuze le sunt ideile sau ceea ce au acceptat ca și adevăr. Este un lucru sigur că printre noi a avut loc o îndepărtare de viul Dumnezeu şi o întoarcere spre oameni, punând înţelepciunea omenească în locul celei divine. Domnul Îşi va trezi poporul; dacă alte mijloace dau greş, atunci rătăciri vor veni în mijlocul lor şi-i vor cerne, separând pleava de grâu. Domnul îi cheamă pe toţi cei care cred în Cuvântul Său, să se trezească din somn. Lumina cea preţioasă a venit, lumina potrivită acestui timp. Ea este adevărul biblic, arătând pericolele care ne ameninţă. Această lumină ar trebui să ne conducă la un studiu stăruitor al Scripturilor şi o examinare foarte critică a poziţiei pe care ne situăm. Dumnezeu doreşte ca adevărul atât de important să fie cercetat pe deplin, cu perseverenţă, cu post şi rugăciune. Credincioşii nu trebuie să rămână la presupuneri şi idei definite greşit cu privire la ceea ce constituie adevărul. Credinţa lor trebuie să fie fondată ferm pe Cuvântul lui Dumnezeu, aşa încât, atunci când timpul încercării va veni şi vor fi aduşi în faţa consiliilor ca să răspundă pentru credinţa lor, credincioşii vor fi în stare să prezinte un motiv pentru nădejdea care este în ei, cu smerenie şi teamă.” Mărturii, volumul 5, 707-708.

„Mi s-a arătat că dacă poporul lui Dumnezeu nu face eforturi, ci aşteaptă ca reînviorarea să vină asupra lor, să le îndepărteze greşelile şi să le corecteze erorile, dacă depind de aceasta ca să-i cureţe de întinăciunea cărnii şi a spiritului şi să-i pregătească pentru a se angaja în marea strigare a celui de-al treilea înger, vor fi găsiţi nepregătiţi. Înviorarea sau puterea lui Dumnezeu vine numai peste cei care s-au pregătit ei înşişi pentru ea, făcând lucrarea pe care Dumnezeu le-a cerut-o, şi anume, curăţirea lor de întinăciunea cărnii şi a spiritului, desăvârşind sfinţenia în temere de Dumnezeu.” Mărturii vol. 1:619

Harul se va închide pentru adventiști la legea Duminicală:

„Nu este prea departe timpul când încercarea va veni pentru fiecare suflet. Ni se va impune semnul fiarei. Aceia care pas cu pas s-au supus cerinţelor lumeşti şi s-au conformat obiceiurilor lumii nu vor găsi că este o problemă grea să se supună puterilor ce vor fi atunci, decât să suporte batjocurile, insultele, ameninţarea cu închisoarea şi moartea. Lupta se dă între poruncile lui Dumnezeu şi poruncile oamenilor. În acest timp, aurul va fi separat de zgura din biserică. Adevărata sfinţenie va fi în mod clar deosebită de aparenţele înşelătoare ale ei. Multe stele, pe care le-am admirat pentru strălucirea lor, se vor pierde în întuneric. Pleava asemenea unui nor va fi spulberată de vânt chiar din locuri unde vedem numai arii

14

bogate de grâu. Toţi aceia care iau asupra lor podoabele sanctuarului, dar nu sunt îmbrăcaţi cu neprihănirea Domnului Hristos, vor apărea în ruşinea propriei lor goliciuni.” Mărturii, vol 5, pag. 81

Timpul de încercare

„Timpul de încercare cum n-a mai fost niciodată” se va dezlănţui în curând peste noi; şi vom avea nevoie de o experienţă pe care acum nu o avem şi pe care mulţi sunt prea nepăsători să o câştige. Adesea, se întâmplă că încercarea se arată dinainte mai mare decât în realitate; dar acest lucru nu este adevărat cu privire la criza din faţa noastră. Imaginaţia cea mai vie nu poate cuprinde mărimea ei. În acest timp de încercare, orice suflet trebuie să stea pentru sine înaintea lui Dumnezeu. „Chiar dacă ar fi în mijlocul ei Noe, Daniel şi Iov, pe viaţa Mea — zice Domnul Dumnezeu — că n-ar scăpa nici fii, nici fiice, ci numai ei şi-ar mântui sufletul prin neprihănirea lor” (Ezechiel 14, 20). Acum, când Marele nostru Preot face ispăşire pentru noi, trebuie să căutăm să devenim desăvârşiţi în Hristos. Nici măcar printr-un gând Mântuitorul nostru n-a putut fi adus să Se supună puterii ispitei. Satana găseşte în inimile omeneşti un loc unde-şi poate câştiga un punct de sprijin; o dorinţă păcătoasă este nutrită, prin care ispitele lui îşi manifestă puterea. Dar Hristos a declarat despre sine: „Vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic cu Mine” (Ioan 14, 30). Satana n-a putut găsi nimic în Fiul lui Dumnezeu care să-i fi oferit posibilitatea biruinţei. El păzise poruncile Tatălui Său şi în El nu era nici un păcat pe care Satana să-l poată exploata spre folosul lui. Aceasta este starea în care trebuie să fie găsiţi aceia care vor sta în timpul strâmtorării. {Tragedia Veacurilor paginile 622-623}

Doctrina ușii închise:

„Pentru un timp după dezamăgirea din 1844, am susținut, asemenea corpului credincioșilor adventiști, că ușa harului fusese pentru totdeauna închisă pentru lume. Această poziție fusese luată înainte ca prima viziune să-mi fie dată. A fost lumina dată de Dumnezeu care a corectat eroarea noastră, și ne-a ajutat să vedem adevărata poziție. „Sunt încă o susținătoare a teoriei ușii închise, dar nu în sensul în care aplicam termenul sau în care este folosit de oponenții mei. „A fost o ușă închisă în zilele lui Noe. A fost în acel timp o retragere a Duhului lui Dumnezeu de la neamul păcătos ce a pierit în apele Potopului. Dumnezeu Însuși i-a dat solia ușii închise lui Noe: „Atunci Domnul a zis: „Duhul Meu nu va rămâne pururi în om [nu se va lupta, nu va stărui pentru totdeauna cu omul n. tr.], căci şi omul nu este decât carne păcătoasă: totuşi zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.” „A fost o ușă închisă în zilele lui Avraam. Harul a încetat să mai insiste pe lângă locuitorii Sodomei, și toși în afară de Lot împreună cu soția și cele două fiice au fost devorați de focul trimis din cer. „A fost o ușă închisă în zilele lui Isus Hristos. Fiul lui Dumnezeu a declarat Iudeilor necredincioși din acea generație, „Iată că vi se lasă casa pustie” (Matei 23:38) „Privind prin timp în zilele din urmă, aceeași putere infinită a proclamat prin Ioan: „Iată ce zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce ţine cheia lui David, Cel ce deschide, şi nimeni nu va închide, Cel ce închide, şi nimeni nu va deschide” (Apocalipsa 3:7)

15

Mi-a fost arătat în viziune, și încă cred că a fost o ușă închisă în 1844. Toți care au văzut lumina primei și celei de-a doua solie îngerească și au respins-o, au fost lăsați în întuneric. Și aceia care au acceptat-o și au primit Duhul Sfânt care a însoțit proclamarea mesajului din cer, și care apoi au renunțat la credința lor și au considerat experiența lor o amăgire, astfel au respins Duhul lui Dumnezeu, și El nu a mai stăruit pe lângă ei. „Cei care nu au văzut lumina, nu au nicio vină pentru respingerea ei. Doar acea clasă care

a desconsiderat lumina din cer nu poate fi atinsă de Spiritul lui Dumnezeu. Această clasă include, așa cum am susținut, atât pe aceia care au refuzat să accepte mesajul atunci când le-a fost prezentat cât şi pe ceilalţi care, după ce au primit mesajul, au renunțat la credința lor. Aceștia pot să fi avut o formă de evlavie, și declară că sunt urmașii lui Hristos; dar neavând o legătură vie cu Dumnezeu, ei vor fi luați captivi de amăgirile Satanei. Aceste două clase sunt prezentate în viziune – aceia care au declarat că lumina pe care o urmaseră este o amăgire, și nelegiuiții lumii care, respingând lumina, L-au respins pe Dumnezeu. Nicio referire nu se face cu privire la aceia care nu au văzut lumina, nefăcându-se astfel vinovați de respingerea ei.” Solii alese, cartea 1, pag. 62-63.

Domnul Dumnezeul cerurilor și al Pământului este un Dumnezeu Drept. Prin jertfa Sa, El a împăcat dreptatea prin dragoste. Fiecare om va fi judecat în funcție de privilegiile spirituale pe care le-a avut la dispoziție. „Robul acela, care a ştiut voia stăpânului său, şi nu s-a pregătit deloc şi n-a lucrat după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri. Dar cine n-a ştiut-o, şi a făcut lucruri vrednice de lovituri, va fi bătut cu puţine lovituri. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult; şi cui i s-a încredinţat mult, i se va cere mai mult.” - Luca 12:47,48. „Dacă aţi fi orbi”, le-a răspuns Isus, „n-aţi avea păcat; dar acum ziceţi: „Vedem.” Tocmai de aceea, păcatul vostru rămâne. – Ioan 9:41. " Dacă n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, n-ar avea păcat; dar acum n-au nicio dezvinovăţire pentru păcatul lor." - Ioan 15:22 „Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor

o dovadă netăgăduită, prin faptul că L-a înviat din morţi…” Faptele Apostolilor 17:30,31; "Deci cine ştie să facă bine, şi nu face, săvârşeşte un păcat!" - Iacov 4:17 Trebuie să observăm că Dumnezeu încredințează bijuteriile Adevărului Său în primul rând poporului sau oamenilor care s-au unit cu El prin legământ. De exemplu, Isus a predicat Evanghelia întâi pentru casa lui Israel. Timp de 1260 de zile Mântuitorul Lumii în persoană a prezentat evreilor ultima solie de har, solia adevărului prezent, cărările cele vechi, iar timp de 1260 de zile a făcut-o prin ucenicii Săi. Odată cu uciderea lui Ștefan, primul martir pentru Hristos, când 2520 de zile s-au împlinit, adică ultima săptămână de har din cele 70 profetizate în Daniel (cap 9:24-27), Evanghelia Împărăției a trecut la neamuri. Putem vedea că primii care sunt fie testați printr-o nouă lumină, fie judecați, fie binecuvântați sunt aceia care au avut cele mai mari privilegii spirituale. De ce Dumnezeu a judecat așa de aspru păcatul lui Moise în fața stâncii de la Meriba? (Numeri 20:1-13) Pentru că el a avut cele mai înalte privilegii spirituale și deci era cel dintâi responsabil în fața lui Dumnezeu. De ce Isus a ales să vestească timp de șapte ani Evanghelia Împărăției

16

„întâi la iudeu, apoi la grec”? Din aceleași motive; poporul Israel era cel dintâi responsabil de pe acest Pământ cu privire la lucrarea de misiune și de asemenea ca și reprezentanți ai lui Isus Hristos. De aceea era numai normal ca ei să fie primii cărora Domnul să încredințeze Solia Adevărului Prezent în acea vreme. Dar din faptul că au fost cel mai privilegiați din punct de vedere spiritual, a rezultat și grabnica lor judecată. În anul 34 harul pentru națiunea iudaică s-a închis, chiar când ucenicii au început să străbată lumea cu veștile bune ale Evangheliei. Executarea sentinței date în anul 34 a venit în anul 70, odată cu distrugerea Ierusalimului. "Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului;" - Romani 1:16; „Necaz şi strâmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul: întâi peste iudeu, apoi peste grec. Slavă, cinste şi pace va veni însă peste oricine face binele: întâi peste iudeu, apoi peste grec.” – Romani 2:9,10; "Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la Casa lui Dumnezeu. Şi, dacă începe cu noi, care va fi sfârşitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu?" - 1 Petru

4:17

Nu numai că istoria iudaică are lecții importante pentru noi, dar am văzut la început că ea se va repeta.

Biserica Adventistă de astăzi este Israelul spiritual. Trăim în timpul de testare. Privilegiile au venit „întâi pentru iudei, apoi pentru greci”. Judecata va veni întâi pentru iudei, apoi pentru greci. Poporul iudeu era biserica lui Dumnezeu în acele zile. Acum noi suntem Biserica lui Dumnezeu. Poporul Iudeu a fost testat prin Isus în persoană, Calea, Adevărul și Viața. Noi vom fi testați prin trimișii săi, care ne vor prezenta pe Isus, Adevărul ce luminează Calea care conduce la Viață. Respingerea învățăturilor lui Isus a condus poporul său să-L răstignească pe Prințul Păcii și să-I persecute urmașii. Dacă noi vom respinge lumina pe care Isus ne-o trimite pe cale, atunci Îl vom răstigni la Legea Duminicală și îi vom persecuta urmașii. Harul pentru poporul iudeu se închidea pe măsură ce fiecare respingeau Mana trimisă din Cer. Harul pentru poporul advent va fi închis în mod asemănător, pe măsură ce suntem judecați, culminând cu închiderea totală a ușii la Legea Duminicală. După apostazia poporului lor, 12 apostoli din cele 12 seminții au pornit să vestească evanghelia neamurilor. La finalul timpului, în curând, 144.000 de apostoli (12x12) vor ieși în puterea Duhului din poporul advent să vestească întreita solie îngerească unei lumi gata să fie măturată de judecățile lui Dumnezeu. Nu este nimic nou sub Soare. Adevărul cu privire la venirea Domnului ne este și nouă prezentat tot atât de clar cum le-a fost israeliților pe vremuri. Odată aflat, nu ne mai putem dezvinovăți. De aceea "Fiţi, dar, îndelung răbdători, fraţilor, până la venirea Domnului. Iată că plugarul aşteaptă roada scumpă al pământului, şi îl aşteaptă cu răbdare, până primeşte ploaie timpurie şi târzie." - Iacov 5:7

Amin, vino Doamne Isuse!

17