MANIPULAREA PRIN INFORMAIE

Conducator stiintific:
TIMIsOARA
2007
PLANUL LUCRRII
ARGUMENT
INTRODUCERE
CAPITOLUL I - INFORMAIA
1.1 Ce este informatia?
1.2 Opozitii informationale
1.3 Cultura informatiei
CAPITOLUL II - MANIPULAREA INFORMAIONAL
2.1 Modalitati si tipuri de manipulare
2.2 Presa, cinele de paza al Puterii
2.3 Presa ideala: fara manipulare
CAPITOLUL III - UTILIZATORII DE INFORMAIE
3.1 Influenta mijloacelor de comunicare n masa
3.2 Lumea informationala
3.3 Educatia ulilizatorilor mpotriva manipularii
CAPITOLUL IV - Studiu de caz MANIPULAREA PRIN TELEVIZIUNE

CONCLUZIIARGUMENT
Manipularea opiniei publice prin informatie este unealta "normala"
(adica uzuala). Raspndirea globala a informatiilor totodata permite
manipulare la scara larga (CNN, 1991; ziarele lui Murdoch 2003), dar ofera si
instrumentele pentru a anula efectele respective. Cel mai influent instrument
manipulativ este televiziunea, care nu permite dect n masura foarte limitata
selectia informatiei - adica vezi ce se emite (posturi TV cu pondere mare), ce
aleg altii pentru tine. Pe de alta parte, n mediile mai deschise, oamenii tind
sa-si aleaga informatia care "le convine", deci cauta confirmari.
Cine comunica mai repede si mai bine e mai puternic! Acesta pare sa
fie dictonul puternicilor lumii, n mileniul trei. stiati ca politicienii si jurnalistii
conduc societatile moderne informatizate? Ca mass-media a devenit cel mai
mare aliat al puterii politice, impunnd norme si valori pentru miliarde de
oameni? Ca, n stiintele comunicarii, comunicarea politica prin mass-media
reprezinta cel mai influent sistem de penetrare a mintii si a sufletului oamenilor
simpli, atasati de bunavoie la diabolica telecomanda?
Literatura despre fenomenul mass-media, atta ct a aparut n Romnia, nca
nu a inclus materiale, contributii si documentatie referitoare la critica actiunii
mediatice, la analiza acesteia n contactul si sub influenta politicii. "Greata de
televizor" (la videomalaise, n fr.) resimtita de tot mai multi indivizi are o cauza
directa n relatiile dintre mass-media si politicieni. Cine pe cine manipuleaza?
Cine pe cine domina? Cu ce se alege consumatorul de stiri, dupa ce si
injecteaza - la ore de maxima audienta - informatie politica prin media?
Informatia este valuta forte a societatii moderne. Cei care conduc din
umbra i cunosc valoarea. De aceea o manipuleaza cu abilitate pentru a-si
face jocurile. Va prezentam cteva dintre regulile de joc si strategiile
manevrelor informationale.
"Prima directiva" prevede sa nu se actioneze niciodata direct. Se
actioneaza nsa prin recomandari, sugestii, insinuari, ntr-un cuvnt te fac sa
crezi ce vor ei sa crezi. Iar n final, daca pici n aceasta plasa si iei decizia
catre care te-au ndrumat, vor spune: e decizia ta libera, noi nu ti-am impus
nimic. Daca observati cu atentie evenimentele care se petrec veti gasi peste
tot exemple n acest sens. De pilda se vorbeste frecvent de Recomandarea
Uniunii Europene nr. x din anul y, de directiva Consiliului Europei, etc.
n fiecare moment fiecare este liber sa aleaga! Ei doar au grija sa creeze toate
conditiile pentru ca oamenii sa nu aleaga n cunostinta de cauza. De ce nu se
actioneaza direct? Foarte simplu. n primul rnd pentru ca forta "lor" sta n
faptul ca actioneaza din umbra: Cine ar putea rasturna o putere nevazuta?
Caci puterea noastra este una de felul acesta.

Aceasta strategie a actiunilor indirecte poate sa dea impresia celor care

actioneaza n acest fel ca se respecta liberul arbitru al celorlalti si prin urmare
nu vor trebui sa suporte consecintele actiunilor lor. Manipularea, caci despre
manipulare vorbim n ultima instanta, este o actiune profund negativa. Faptul
de a actiona indirect nu numai ca nu i scuteste n totalitate de aceste
consecinte, dar atrage si alte fiinte n aceasta cursa, facndu-le partase prin
ignoranta, complicitate pasiva sau indiferenta.
Pentru a iesi din jocul prin care se manipuleaza oamenii, am vazut ct este de
important ca oamenii sa fie constienti ca pot alege n orice situatie. Ori pentru
a alege n cunostinta de cauza este necesar sa fii informat. De aceea controlul
informatiilor a fost una din preocuparile de baza ale guvernantilor din umbra.
S-a pus la punct o retea foarte vasta de mijloace de comunicare n masa.
Mass-media este un cuvnt att de des utilizat nct si-a pierdut
adevaratul sens. n orice act de comunicare exista emitator, receptor si relatie
de feed-back. n cazul nostru receptorul este clar definit - masa, nici macar nu
se vorbeste de un ansamblu de fiinte umane, avnd o constiinta si liber
arbitru. Ramne sa ne punem ntrebarea: cine este emitatorul? si cu ce
intentie emite un anumit mesaj?
Conteaza cine spune primul! Gustave Le Bon scria n cartea Psihologia
multimilor: "Am spus ca una din caracteristicile generale ale multimilor este
excesiva lor sugestibilitate si am aratat ct de contagioasa este o sugestie n
rndul oricarei aglomerari umane, care explica orientarea rapida a
sentimentelor ntr-o directie determinata. Orict de neutra am presupune-o,
multimea se afla ntr-o stare de expectativa atenta, favorabila sugestiei.
Prima sugestie formulata se impune imediat prin contagiune tuturor creierelor
si stabileste de ndata orientarea care se transforma n act. Totul va depinde
de natura stimulului si nu ca n cazul individului izolat de relatiile ce exista
ntre actul sugerat si cumpanirea rationala care se poate opune realizarii
sale".
De aceea guvernantii din umbra au construit un sistem foarte bine pus
la punct prin care sa si asigure monopolul si ntietatea asupra informarii
oamenilor. n prezent stirile lumii sunt monopolizate de cteva mari agentii de
presa care au n spate mari finantatori masoni. Ziarele, televiziunea si
radiourile din ntreaga lume preiau stirile transmise de ele si fac acest lucru cu
toata
ncrederea
considernd
ca
aceste
institutii
cu
recunoastere internationala sunt cele mai credibile surse.
Uneori chiar mai credibile dect faptele n sine. Daca cineva vrea sa
transmita o informatiecredibila, oficiala, recunoscuta, trebuie sa treaca prin
aceste agentii de presa. Daca nu reusesc sa dea tonul, intervin pe parcurs,
crend un fagas n sensul dorit de ei. Cnd informatiile apar din surse asa zis
neoficiale, adica nerecunoscute de ei pentru ca nu se afla sub controlul lor, se

aplica planul B: informatiile sunt lasate sa se propage aparent liber, dar sunt
distorsionate si atent monitorizate.
Sunt amplificate anumite aspecte ntr-o directie dorita si minimalizate
sau trecute voit cu vederea celelalte. Pe parcurs sunt puse n functiune si
mecanismele de feed-back prin sondaje de opinie sau crearea de spatii n
care oamenii si pot exprima opiniile referitor la un anumit subiect. Nu va faceti
iluzia ca ele au rolul de a da oamenilor dreptul de a se exprima. Singurul scop
cu care sunt construite este de a vedea n ce stadiu se afla procesul si daca
lucrurile s-au orientat pe fagasul dorit.
E ca si cum, neputnd mpiedica apa unui ru sa inunde o zona, tot ce
poti face atunci este sa urmaresti care este tendinta naturala de scurgere a
apei si sa sapi fagasuri prin care ea sa se scurga astfel nct sa nu fii pus n
pericol.
Sunt numeroase exemple n acest sens, poate cel mai evident este cel
al crestinismului care se manifesta acum n lume n cea mai mare parte sub
forma institutionalizata a Bisericii. De cele mai multe ori institutia bisericeasca
este pusa naintea preceptelor spirituale si istoria demonstreaza ca rolul
acestei institutii a fost sa monopolizeze, apoi sa filtreze si sa distorsioneze
nvataturile pe care Isus le-a daruit omenirii, si nu n ultimul rnd sa vegheze
ca orice aparitie de informatii ce nu corespund cadrelor stabilite sa fie blocata
sau discreditata.
Acelasi rol l joaca n prezent si filmele, tot mai numeroase n ultima
vreme care sunt presarate cu idei masonice: Matrix, Al cincelea element,
Stapnul inelelor, Harry Potter, Truman Show, nscenarea, Teoria Conspiratiei,
SimOne, pentru a nu da dect exemple mai recente.
Tot mai multi oameni ncep sa se trezeasca si sa si puna ntrebari.
Oamenii cer raspunsuri si din punctul de vedere al guvernului din umbra este
mult mai bine sa le satisfaci aceasta curiozitate ct mai rapid, dar ntr-un mod
care sa nu le permita sa descopere adevarul. Astfel ei se asigura ca cei
curiosi nu vor cauta mai departe, multumiti n orgoliul lor ca au avut acces la
informatii prezentate ca fiind secrete, multumindu-se cu jumatati de adevaruri
sau chiar cu minciuni. Privite nsa din afara si la nivel de ansamblu lucrurile se
leaga ntre ele si scot la iveala adevarul, un adevar care este att de prezent
peste tot n jurul nostru nct nici nu l mai vedem.
Am subliniat pna acum n acest text cuvintele recunoastere, oficial,
credibil ntruct n zilele noastre oamenii ajung sa creada automat ca un lucru
este real sau adevarat doar pentru ca provine dintr-o sursa oficiala. Crearea
de asa-zisi experti, gata plini de orgoliu sa faca jocurile acestui guvern din
umbra care i influenteaza, uneori fara ca ei sa si dea seama, a fost necesara
pentru a completa ceea ce s-a vrut sa fie un mecanism perfect de control al

informatiilor. Caci atunci cnd si aceasta creare de fagase esueaza, se

apeleaza la discreditarea sursei sau a informatiilor respective.
Traim ntr-o lume artificiala n care credibilitatea este foarte importanta. O
persoana agreata si tolerata de ei trebuie sa fie o persoana ireprosabila din
punct de vedere al regulilor acestei lumi. Cei care devin constienti ca aceste
reguli sunt de fapt reguli inventate de oameni sunt exclusi rapid. Se fac mari
eforturi de a-i izola, fie fizic acolo unde se gasesc motive, fie social sau
economic.

INTRODUCERE

Prin manipulare ntelegem actiunea de a influenta prin mijloace

specifice opinia publica, astfel nct persoanele manipulate sa aiba impresia
ca actioneaza conform ideilor si intereselor proprii. n realitate nsa ele preiau
o parere (argumentare, idee, evaluare) care nu le apartine, ci le-a fost indusa
prin diferite mijloace. Principalele tehnici de prin care se realizeaza
manipularea sunt zvonul, intoxicarea, dezinformarea si propaganda.
Zvonul este definit ca o afirmatie prezentata drept adevarata fara a
exista posibilitatea sa i se verifice corectitudinea. Zvonuile sunt puse n
circulatie pentru ca au o dubla functie: de a explica si de a atenua anumite
tensiuni emotionale. De exemplu, calomnierea unei persoane are ca efect
atenuarea urii care i se poarta. Circulatia zvonurilor este dependenta ce
contextele sociale (credibilitatea institutiilor sociale, sistemul de organizare si
circulatie a informatiei formale, tipurile raporturilor de putere), de trasaturile de
personalitate ale indivizilor si de nevoile psihosociologice ale indivizilor si
grupurilor.
Zvonurile tind sa se ajusteze intereselor individuale, apartenentei
sociale sau rasiale, prejudecatilor personale ale celui care le transmite.
Indivizii care propaga zvonurile se confrunta cu dificultatea de a sesiza
si de a retine n obiectivitatea lor elementele lumii exterioare. Pentru a putea
sa le utilizeze, ei trebuie sa le restructureze si sa le ajusteze modelului lor de
ntelegere si intereselor lor proprii. Circulatia lor apare ca un sistem de
canalizare a fricii si incertitudinii n fata unor situatii ambigue.
De asemenea, circulatia lor este corelata cu forma, cantitatea, calitatea
si credibilitatea informatiei oficiale sau formale. Cu ct aceasta din urma este
mai saraca, incompleta sau mai putin credibila, cu att se intensifica
propagarea zvonurilor. Din acest motiv, n societatile totalitare care
monopolizeaza informatia formala, zvonurile au o mare raspndire. Uneori ele
sunt lansate de mijloace de propaganda ale statului totalitar pentru a promova
anumite atitudini si comportamente mai greu de obtinut prin utilizarea
mijloacelor formale.
Circulatia lor se restrnge atunci cnd exista posibilitatea verificarii
rapide a adevarului unei informatii. Temele zvonurilor sunt: otrava ascunsa,
complotul mpotriva puterii, crizele artificiale, teama de straini, rapirea copiilor,
bolile conducatorilor, problemele sentimentale ale acestora, compromiterea
financiara sau escrocheriile lor.

Lansarea zvonurilor nu se face la ntmplare, ci tinndu-se seama de

asteptarile grupurilor umane fata de situatia problematica pe care o
traverseaza. Plecnd de la aceste date ale situatiei, se lanseaza un mesaj ct
mai apropiat de ceea ce ar dori sa afle populatia la acel moment, indiferent ct
de departe de adevar este continutul enuntului respectiv. n acest context,
posibilitatea de diseminare a zvonului este cea mai mare.
Ca principale tipuri de falsificari sau distorsiuni de mesaje care stau la
baza zvonurilor amintim: dramatizarea, amplificarea proportiilor, a
semnificatiilor, a detaliilor, ntretinerea celor transmise, redefinirea
prejudecatilor si a mentalitatilor proprii segmentelor respective de opinie
pentru a crea un puternic fond emotional n scopul ecranarii pna la disparitie
a spiritului critic.
Zvonul reuseste sa cucereasca o arie considerabila de ntindere n
spatiul social ndeosebi n situatii de criza, pe care le si amplifica. O sursa de
profesionisti poate chiar provoca o criza sociala plecnd de la zvonuri bine
directionate si lansate la momente de maxim impact asupra opiniei publice. n
acest sens, Merton releva faptul ca zvonurile pot genera ''predictia creatoare
de evenimente'', atunci cnd sunt folosite ca instrumente ale propagandei.
Intoxicarea este definita de dictionarul Robert mai ales cu sensul de
''otravire'', dar tine si de domeniul neologismelor: ''actiune insidioasa asupra
spiritelor, tinznd sa acrediteze anumite opinii, sa demoralizeze, sa deruteze''.
Ca neologism semantic, ''intoxicare'' este de origine militara. El este un
sinonim al viclesugului de razboi, al subterfugiului diplomatic, al mistificarii,
diversiunii, tradarii, minciunii si al altor trucuri. El se aplica tuturor acestora,
numai ca este rezervat doar unor planuri militare superioare:
- al tacticii generale, adica al folosirii combinate a armelor de catre
militarii de pe teren, n lupta
- al strategiei, al desfasurarii generale a razboiului
- al politicii interne si n special externe.
Putem spune ca intoxicarea vizeaza adversa 17217s1814r rul. Ea
consta n ai furniza acestuia informatii eronate, care l vor face sa ia decizii
avantajoase pentru el si favorabile pentru tine.
Intoxicarea nu este rezervata nsa doar domeniului militar: un partid
politic, o banca, un fabricant poate profita de pe urma intoxicarii
concurentilor. Spre deosebire de dezinformare nsa, scopul ei este acela de
a determina sa greseasca una sau mai multe persoane, si nu o colectivitate.
Dezinformarea reprezinta orice interventie asupra elementelor de baza ale
unui proces comunicational care modifica deliberat mesajele vehiculate, cu

scopul de a determina la receptori (numiti tinte n teoria dezinformarii) anumite

atitudini, reactii, actiuni dorite de un anumit agent social. Acesta din urma nu
trebuie sa fie neaparat dezinformatorul, el poate fi o institutie, o organizatie
etc.
Ca realitate nemijlocita, dezinformarea are doua dimensiuni: una
neintentionala, si alta intentionala, viznd un anumit segment de opinie.
Sub aspect intentional, dezinformarea poate fi analizata n functie de
formele simbolice prin care sunt codificate informatiile din mesaj. Dupa cum
se stie, codurile pot fi exprimate prin limbajul natural, limbajul non-verbal
(gesturi, mimica), simboluri concrete (culori, panouri, lumini) si simboluri
abstracte specifice limbajului artificial (elaborat stiintific), precum: formule
matematice, expresii logice etc.
O alta modalitate intentionala prin care se actioneaza n sensul
dezinformarii o constituiecodificarea polisemantica a mesajului. Multitudinea
de semnificatii imanente enuntului genernd o diversitate corespunzatoare
de opinii se rasfrnge ntr-o diversitate de atitudini care merg de la adeziune
totala la refractarism. Acesta este primul pas pentru tensionarea relatiilor
interpersonale.
Dezinformare este eficienta atunci cnd prezinta drept valori sociale
fundamentale fie valori care i sunt favorabile sursei, fie valori marginale n
raport cu interesele publicului caruia i se adreseaza. n acest mod,
comunitatea este deturnata de la preocuparile ei majore, valorile sociale
fundamentale sunt neglijate, iar gradul de competitivitate al respectivei
comunitati scade. Teoria dezinformarii include n aceasta categorie orice
modificare deliberata a mesajelor n scopul cultivarii unui anume tip de
reactii, atitudini si actiuni ale receptorilor, denumiti n mod generic, tinte.
Acest tip de actiuni sunt produse, n mod obisnuit, de organizatii specializate,
militare sau paramilitare.
Elemente ale actiunii de dezinformare sunt:
a. comanditarii - cei care concep si proiecteaza continutul actiunii,
tintele reale si cele potentiale ale activitatii. Ei pot fi: factori de decizie
(guverne, state majore militare sau socio-profesionale) si grupuri de
presiune. n timp ce prima categorie se foloseste de servicii specializate,
grupurile de presiune se servesc si de echipe ad-hoc de amatori care au
mare eficienta n crearea si mentinerea confuziilor.
b. specialistii sunt cei care planifica secventele tactice ale actiunii si
care coordoneaza toate modalitatile de tinere sub control a efectelor
concrete ale mesajelor emise. Ei simuleaza toate categoriile de efecte pentru
a reusi sa aiba sub control att efectele proprii, ct si exigentele reproiectarii

unor elemente de detaliu sub impactul actiunilor de contracarare ntreprinse

de tinta.
c. controlul - este piesa de legatura ntre comanditari, care comanda /
conduc actiunea si agentii de influenta. Pentru a stapni acea zona a
spatiului social care le intra n raza de responsabilitate, controlorii recruteaza
si ntretin o vasta retea de corespondenti, de obicei nu direct, ci prin
intermediul unor terte persoane care joaca rolul de cercetasi. Acestia, alesi
din rndul unor indivizi cu totul insignifianti, au rolul de a testa gradul de
deschidere spre colaborare a unei personalitati cu acces la date de
importanta considerabila pentru comanditari si planificatori.
d. agentii de influenta - se recruteaza din rndul acelora care se
bucura de prestigiu n grupul lor profesional si care urmeaza a fi dezinformat
prin mesaje primite de la planificatori via controlori. Practica de profil a
demonstrat ca agentii de influenta pot fi:
- liderii de opinie din mediile intelectuale, care, din dorinta lor de a se
lansa n actiune practica, accepta sa lanseze n spatiul social mesaje care
par socante pentru publicul autohton;
- un personaj apropiat factorilor de decizie - n general acesta este
compromis printr-un fapt verificabil, pentru a avea certitudinea unei
colaborari mai longevive;
- sefii de asociatii; contextul vietii asociative, specifice sistemelor
pluraliste constituie un mediu favorabil pentru recrutarea si cultivarea
agentilor de influenta. Plasnd pe primul plan interese de ordin umanitar,
protejate de un cadru normativ cu validitate internationala, dezinformatorul
poate atrage multi naivi n structurile asociatiei, care, profesional, sunt
personalitati de referinta n domeniul lor de activitate.
e. intermediarii se recruteaza dintre personalitatile influente n
comunitatea respectiva pentru a juca rol de lideri de opinie si agenti de
influenta ai intereselor care stau n spatele mesajelor ce se emit cu un aer
neutru si declarativ de pe pozitii ''independente'';
f. releele - indivizi sau institutii care se dovedesc utili n amplificarea si
programarea mesajelor care constituie continutul dezinformarii.
Ceea ce deosebeste dezinformarea de alte tipuri de comunicare este
caracterul deliberat al actiunii si lansarea n circuitul informational a unor
informatii partial adevarate n conjugarea lor cu afirmatii false, fara indicarea
vreunei surse care ar putea fi verificabila pentru autenticitatea celor emise.
Cercetarile de teren au demonstrat ca rezultatele cele mai eficiente se
nregistreaza n domeniul mass-mediei, unde dezinformarea poate atinge
frontal toate segmentele de opinie ale spatiului social.

Diversitatea enunturilor, prin corelarea cu un spatiu (audio, video,

grafic) limitat de inserarea ntr-o situatie informationala, determina, n mod
inevitabil, o selectie a mesajelor. Practica mass-media a relevat ca o sursa
de distorsionare a mesajelor, cu efecte importante asupra calitatii informarii
si care poate degenera n dezinformare, o constituie utilizarea unor criterii
neadecvate de selectare a informatiilor.
Dezinformarea poate fi o componenta a propagandei, dar aceasta nu
se poarte baza niciodata doar pe dezinformare. Din perspectiva
consecintelor sale sociale, dezinformarea se aseamana cu un alt fenomen
manipulativ, zvonul. Acesta din urma, spre deosebire de dezinformare, nu
are un caracter deliberat si nu presupune n mod obligatoriu circulatia unor
informatii false, ci doar dificil de verificat.
Zvonul poate fi produs nsa de o actiune de dezinformare. intele pot fi
att grupuri sau segmente ale societatii, ct si indivizi, ntotdeauna lideri, de
orice fel, care pot influenta decizional si actional grupurile n care se afla.
Efectele dezinformarii depind, pe de o parte, de caracteristicile tintelor
(atitudine critica, personalitate, nivel intelectual, aspiratii, etc.), iar pe de alta
parte, de posibilitatea de a verifica informatiile vehiculate.
Propaganda este considerata o activitate sistematica de transmitere,
promovare sau raspndire a unor doctrine, teze sau idei de pe pozitiile unei
anumite grupari sociale si ideologii, n scopul influentarii, schimbarii, formarii
unor conceptii, atitudini, opinii, convingeri sau comportamente. n sensul
clasic, se constituie ca un subsistem al sistemului politic al unui partid, al unui
grup social sau al unui regim de guvernare; n prezent nsa, se dezvolta
numeroase forme de propaganda (economica, tehnica, medicala, sportiva,
culturala), diferentiate dupa continut si prin raportare la profilul grupului social
care o initiaza, urmarind realizarea unor scopuri persuasive.
Ca sistem, propaganda dispune de:
1. o structura institutionala specializata (aparat de conducere ierarhica,
centre de organizare, centre de studiu, proiectare si difuzare de mesaje)
2. ideologie si valori aflate n corespondenta cu interesele si
obiectivele gruparii sociale pe care o reprezinta; acestea sunt luate ca
referinta pentru programarea si realizarea propagandei
3. mijloace si metode de transmitere a mesajului; studiul sociologic al
acestora distinge urmatoarele grupuri mari de metode:
-

afectiva - consta n organizarea mesajelor astfel nct acestea sa

provoace trairi si adeziuni colective, mai ales de tip emotional. Mai
nti se indica consecintele negative ale unei optiuni personale
provocate de o agentie anume (afectarea intereselor, amenintare a

pozitiei individuale, mpiedicarea realizarii unor obiective personale

importante etc) pentru a declansa reactia afectiva negativa fata de
aceasta si apoi se prezinta o alternativa diferita care ar avea numai
efecte pozitive. Accentul nu este pus pe argumentarea logica sau
prezentarea unor fapte relevante, ci pe acele informatii care au o
profunda rezonanta afectiva.
- a faptelor care este concentrata pe transmiterea de fapte ct mai
concrete, saturate de amanunte relevante pentru persoanele ale caror optiuni
ar urma sa fie modificate. Accentul nu este pus pe fapte generale, ci pe cele
personalizate si care dispun de potentialitatea descoperirii unei surprize de
catre receptor.
- persuasiva - presupune aplicarea regulilor retorice de organizare a
discursului, mai ales prin utilizarea unor cuvinte saturate emotional.
O alta distinctie importanta se face ntre propaganda tactica (proiectata
pe termen scurt pentru obtinerea unor efecte imediate) si propaganda
strategica (pe termen lung, destinata formarii sau modificarii valorilor,
atitudinilor de baza si conceptiilor proprii indivizilor si societatii.

CAPITOLUL I. INFORMAIA
1.1 Ce este informatia?
Cuvntul informatie - preluat din latina (informatio) prin intermediul limbii
franceze (information) - este polisemantic, putnd capata mai multe
semnificatii (uneori total diferite sau chiar contradictorii), ce sunt determinate
de domeniile si contextele foarte variate n care este folosit. n afara
ntelesurilor din limbajul comun, el are si alte sensuri, atribuite fie prin definirea
sa ca termen (stiintific sau tehnic) fie ca siconcept n cadrul unor ramuri ale
filosofiei sau al unor stiinte si tehnologii al caror obiect de studiu este.
Termenul informatie este
legat
si
de
un proces
informational (succesiunea actiunilor prin care se informeaza) dar si de
rezultatul acestui proces (volum, varietatea de informatii obtinute) precum si
de
unele fenomene specifice
(fenomenul
informational,
explozia
informationala, etc.).
De asemenea informatia a nceput sa fie considerata ca factor ontologic
primordial, ce sta, mpreuna cu materia si energia la originea universului.
Pentru ca sensul cuvntului informatie sa poata fi nteles corect, trebuie
cunoscute
si
avute
n
vedere
alte
cteva
concepte
(semnificatie, cunoastere, adevar, reprezentare, stimul
mintal, eruditie,cultura, comunicare, redundanta, feedback, entropie, entropie
negativa, s.a.) precum si regulile (sau seturile de reguli) asociate acestora.1
Nici una din definitiile sau conceptele existente pentru informatie nu
sunt unanim acceptate, fapt ce produce confuzii, ambiguitati, si uneori chiar
pierderi economice.
"Informatie" este unul din cuvintele cel mai des folosite, de foarte multe
ori abuziv. Diferite discipline stiintifice acorda diferite ntelesuri acestui termen,
sau i asociaza omonime incoerente. Cu toate ca de cteva decenii omenirea
a pasit n era informationala, iar societatea a trecut de la societatea
informationala la societatea cunoasterii, cuvntul informatie este folosit
adesea fara a se da atentia cuvenita diferitelor sensuri pe care le poate
capata. Desi nu sunt sinonime, cuvintele cunostinte, informatii si date sunt
adesea utilizate unul n locul altuia, producnd confuzii.2
n ultimul timp, tot mai multi cercetatori si oameni de stiinta si pun
ntrebarea daca este posibil de construit o teorie a informatiei unica, general
valabila. Pe de alta parte, datorita presiunii exercitate n principal de impasul
n
care
au
ajuns
cercetarile
n
unele
domenii
(biologie, psihologie, robotica,inteligenta artificiala etc.), se remarca tot mai

multe ncercari de a mbina si de a suprapune diversele semnificatii si

interpretari ntr-un singur concept universal acceptat.
Se poate spune ca elaborarea a unui concept unic al informatiei se afla cam
n acelasi stadiu n care se gasea elaborarea unui concept al energiei la
mijlocul sec. XIX. Desi acest concept era cunoscut de cteva secole, oamenii
de stiinta au nceput sa nteleaga cum poate fi convertita o forma de energie
n alta si sa scrie ecuatia acestor conversii numai prin anii '40.
Aparenta contradictie ntre diferitele concepte ale informatiei existente astazi
este cauzata de faptul ca majoritatea acestora sunt elaborate pentru un
anumit domeniu, si, ntotdeauna, pentru a fi definita, informatia trebuie
raportata la un sistem oarecare, propriu domeniului respectiv, cum ar fi ADNul, limba vorbita, computerele, etc.
n limbajul popular, cotidian, ntr-un sens larg, unanim acceptat de majoritatea
vorbitorilor din orice limba, prin informatie se ntelege:

faptele si opiniile percepute sau obtinute n cursul vietii de zi cu zi direct

de la o alta fiinta vie, din mass-media, din baze de date electronice si
din toate tipurile de fenomene observabile din mediul nconjurator.

lamurire asupra unei persoane, lucru sau domeniu; totalitatea

materialului de informare si de documentare; izvoare, surse;

cunostinte comunicate de altii sau obtinute prin investigatii proprii ori

cercetari personale; cunostinte acumulate din lectura, rapoarte despre
evenimente recente sau necunoscute anterior, materiale din ziare, din
periodice sau din buletine de stiri; cunostinte dobndite prin studiu sau
instruire; cunostinte deduse din observatii directe si experienta proprie.

Aceasta este sensul original al cuvntului care vizeaza n principal

aspectul comunicativ si n acelasi timp, calitativ.3 n ultimul timp, au intrat si n
limba romna sensuri mai noi ori s-au adaugat la cele vechi precizari noi:

fiecare dintre elementele noi, necunoscute anterior, ale experientei

(fizice sau mentale) sau ale unui concept, n raport cu cunostintele
prealabile, ce sunt cuprinse n semnificatia unui simbol sau unui grup de
simboluri (text scris, mesaj vorbit, imagini plastice, indicatie a unui
instrument, date experimentale, partitura muzicala etc.) care produc
schimbari ntr-un concept (cum ar fi un plan sau o teorie).

actiunea cuiva de a (se) informa sau de a comunica cunostinte, noutati,

lamuriri, vesti, stiri, ndrumari, precizari etc., unei persoane (sau unui
grup de persoane) si rezultatul ei (faptul de a sti ca mesajul este
receptionat si nteles de catre destinatar);

comunicare, veste, stire, mesaj care pune pe cineva la curent cu o

situatie noua sau mai veche, dar de care acesta nu avea stiinta nainte
de a fi informat.4

1.2 Opozitii informationale

Dezvoltarea si implementarea relatiilor de piata au conditionat
transformarea informatiei ntr-o marfa specifica. Cu ajutorul unei astfel de
marfa, care are valoare nalta se realizeaza operatiuni de schimb, cumpararevnzare etc.
Este important faptul ca orice subiect economic (de stat sau
antreprenoriat) in activitatea proprie efectueaza operatiuni de colectare,
nregistrare, stocare, prelucrare si transmitere a informatiei. Pretutindeni s-au
dezvoltat sistemele informatice, care au ca scop realizarea functiilor deservirii
informationale a utilizatorilor att individuali, ct si colectivi.
Se analizeaza modelul tridimensional al opozitiunilor informationale n
cadrul carora se disting trei nivele si care pot clasificate si n calitate de
scopuri ale infractorilor informationali:

date personale;

informatii corporative, care caracterizeaza concurenta dintre corporatii

n vederea obtinerii secretelor comerciale;

informatii globale, referitoare la reactiile ramurilor industriei, economiilor

diferitelor regiuni, tari, continente.

Opozitia informationala - reprezinta actiuni, orientate la atingerea

superioritatii informationale cu ajutorul nimicirii informatiei si sistemelor
informatice ale concurentilor si asigurarii securitatii resurselor informationale
personale. Parte componenta a opozitiei informationale este terorismul
informational, care poate fi definit ca un complex de abuzuri intentionate cu
sistemele informationale, cu retelele si componentele lor n scopul realizarii
actiunilor teroriste5.
Astfel, opozitia informationala si terorismul sunt legate direct cu structurile
criminale, escrocii etc. De mentionat faptul ca accesibilitatea tehnologiilor
informationale contemporane, importul fara control, lipsa controlului necesar
din partea statului (standardizare si certificarea componentelor hardware si
software) sporesc mult tehnologic potentialul distructiv al abuzurilor.
Practica activitatii sistemelor informationale dovedeste ca ele pot fi n calitate
de obiecte, subiecte, mijloace de pregatire si realizare ale infractiunilor de
calculatoare.
Prin infractiune informationala se subntelege un complex de activitati
ilegale, orientate la accesul nesanctionat, primirea si transmiterea informatiei,

savrsite cu utilizarea mijloacelor de calcul, telecomunicatii si software. Astfel,

la aceste infractiuni vor fi afiliate orice actiuni ilegale, legate de prelucrarea,
stocarea si transmiterea informatiei. Se analizeaza tipurile de baza ale
infractiunilor, n cadrul carora sunt evidentiate urmatoarele:

infractiuni economice, legate de manipularea sistemelor informationale

si a resurselor lor n scopul obtinerii unui profit economic: spionajul
industrial, realizat cu ajutorul tehnicii de calcul si speciale; furtul si
copierea de programe (pirateria); furtul de servicii; accesul nepermis la
resursele informationale.

ncalcarea drepturilor personale ale cetatenilor si a secretelor

comerciale ale organizatiilor nestatale: formare si utilizarea seturilor de
date incorecte; divulgarea si utilizarea nelegitima a datelor; ncalcarea
obligatiilor formale, ce corespund normelor care definesc secretele
profesionale, personale, comerciale.

ncalcarea intereselor personale ale utilizatorilor sistemelor informatice.

n tarile tehnologic dezvoltate exista "ilegalitatea computerizata", n

cadrul careia se evidentiaza trei grupe de specialisti:

hackerii, care detin cunostinte vaste n domeniul tehnologiilor

informationale si care le utilizeaza n scopul primirii accesului
nesanctionat si realizarii actiunilor ilicite asupra resurselor
informationale (de stat sau comerciale).

Piratii, care se specializeaza n distrugerea protectiei de copiere a

asigurarii programate licentiate.6
n calitate de scopuri ale acestor grupari pot fi evidentiate urmatoarele:

De nivel micro. Se realizeaza de indivizi sau grupuri mici si se

caracterizeaza prin obtinerea unor rapide profituri materiale directe sau
indirecte. Atingerea scopului final se caracterizeaza prin scheme relativ
simple, cu necesitarea unor resurse tehnice si financiare nensemnate.

De nivel macro. Pentru atingerea unor astfel de scopuri, se utilizeaza

un spectru larg de actiuni, bazate pe utilizarea tehnicii moderne de
calcul, telecomunicatii si asigurarii programate speciale. Aceasta
necesita disponibilitatea de resurse financiare suficiente, accesul la cele
mai noi tehnologii informationale, si pot fi realizate numai de organisme
puternice din punct de vedere financiar si tehnologic. Scopurile
principale macro-nivelului pot fi urmatoarele: obtinerea unor beneficii
strategice n mediul de concurenta; influenta asupra proceselor de luare

a deciziilor, legate de planurile de dezvoltare strategica; colectarea

informatiei, ce constituie secret comercial etc.
n ultimele decenii ale sec. XX, cresterea gradului de informatizare a
proceselor industriale precum si a cresterii gradului de folosire a informatiilor
n rezolvarea problemelor umane a facut ca informatia sa fie considerata ca o
resursa economica, ntructva egala cu alte resurse cum ar fi munca, materia
prima si capitalul.7
Aceasta perspectiva scoate n evidenta faptul ca posesia, manipularea si
folosirea informatiei poate mbunatati raportul cost-eficienta n multe procese
fizice sau cognitive. Ca resursa individuala si sociala, informatia are cteva
caracteristici ce o deosebesc de notiunea traditionala de resursa economica.
Spre deosebire de alte resurse economice, informatia este practic nelimitata,
avnd limite aparente impuse doar de timp si de capacitatea cognitiva umana.
Aceasta caracteristica provine din faptul ca informatia, ca resursa economica,
difuzeaza natural (se poate propaga singura), rata de reproducere a
informatiei este mai mare dect rata de consum si informatia nu sufera
schimbari n cadrul tranzactiilor (poate fi numai partajata, folosita n comun).
n acelasi timp, informatia este compresibila, att sintactic ct si semantic.
Calitatea ei de a se substitui altor resurse economice, transportabilitatea cu o
viteza foarte mare, si abilitatea ei de a da un avantaj celui ce o detine, stau la
baza remodelarii unor industrii sociale (cum ar fi cercetarea, educatia,
activitatea editoriala, comertul) si chiar a politicii.
Preocuparea sociala privind administrarea resurselor informationale s-a extins
n domeniul traditional al bibliotecilor si al arhivelor si, a cuprins si informatia
organizatorica, institutionala si guvernamentala n ceea ce a capatat numele
de : managementul resurselor informationale.
A doua perceptie a informatiei (ce dateaza din aceeasi perioada), este aceea
de: serviciu de prima necesitate, care a determinat dezvoltarea n ntreaga
lume a unui nou segment a economiilor nationale: sectorul de servicii
informatice. Beneficiind de avantajele proprietatilor informatiei si construind o
perceptie a utilitatii si valorii sale individuale si sociale, acest sector furnizeaza
o larga gama de produse si servicii informatice.

1.3 Cultura informatiei

n ultimii ani, atentia specialistilor s-a ndreptat tot mai mult spre ceea ce
este cunoscut sub denumirea de cultura informatiei, cultura digital, cultura
retelelor. Dar pentru a vorbi despre acestea este necesar s vedem mai nti
ce nseamn cultura traditional n domeniul informrii, ce presupune
utilizarea efectiv a resurselor traditionale de bibliotec. Asadar, ce abilitti
sunt necesare pentru accesul la colectiile tiprite?
n primul rnd, abilitti de citire, cunoastere a instrumentelor de acces si
abilitatea de a evalua critic att instrumentele de acces, ct si materialele
regsite cu ajutorul acestor instrumente. Dou elemente sunt importante aici:
instruirea utilizatorilor n legtur cu interpretarea diferitelor elemente de
informatie din catalogul pe fise si instruirea n privinta obtinerii informatiei din
periodice, prin diferite instrumente de acces precum indexurile pe subiecte,
revistele de recenzii si indexurile de citri.
M. C. Wilson arat c volumul mare de informatie disponibil pentru
utilizatori prin procesul de regsire a informatiei cu ajutorul calculatorului i-a
determinat pe specialisti s extind cultura traditional la mult mai
cuprinztoarea cultur a informatiei. Aceasta pune accentul pe abilitatea
utilizatorilor de a evalua critic informatia prin prisma autenticittii, a valorii si a
caracterului su adecvat pentru procesul de rezolvare a problemelor.8
Toate elementele necesare utilizatorilor ntr-un mediu traditional de
bibliotec trebuie s se regseasc si n cultura informatiei. Cultura digital
necesit ns si competente suplimentare precum: cultur tehnic (abilitti de
utilizare a calculatorului), cultur a retelelor, dar, mai ales, flexibilitate si
adaptabilitate.
Cultura informatiei a fost definit ca "abilitatea de a localiza, evalua si
utiliza n mod efectiv informatia necesar".9 Cultura informatiei, un produs al
societtii informationale, este cheia pentru educatia permanent si are o mare
important n curriculum-ul din nvtmntul superior, mbunttind mediul
predrii si nvtrii. S-a spus chiar c "este abilitatea de a supravietui n
secolul al XXI-lea". 10
Cultura digital a fost definit drept cultura adecvat pentru era
Internetului si aceast definitie trimite la numeroasele si variatele informatii
disponibile pe Internet, la care utilizatorii au acces. ns pentru a extrage
informatiile cele mai pertinente si cele mai fiabile din bazele de date, de pe
site-urile web, utilizatorii trebuie s dispun de o serie de criterii care s i
ajute la filtrarea surselor de informare.
Aici trebuie s intervin specialistii domeniului care s-i asiste pe
utilizatori sau s-i instruiasc n privinta unei metode sistematice de evaluare

a fiabilittii surselor. Printre criteriile de evaluare a continutului informational ar

trebui s se numere: mediul autorittii care emite informatiile, valoarea si
stabilitatea informatiei si dac site-ul ofer un continut nou sau o reflectare a
unor continuturi vechi.11
De asemenea, pentru a putea utiliza n mod eficient colectiile
electronice, utilizatorii trebuie s aib cunostinte n legtur cu o serie de
notiuni pe care le-a introdus Internetul: motoare de cutare, limbaje.
Gilster a formulat o definitie a culturii digitale n care arat c aceasta
nseamn "dobndirea abilittii de a ntelege si utiliza informatia n formate
multiple dintr-o gam larg de surse atunci cnd este prezentat prin
intermediul calculatorului".12 Abilittile necesare pentru a localiza surse de
informare n format modern si abilittile de evaluare a acestora se dovedesc
deci elemente esentiale pentru cultura digital.
Cultura informatiei bazat pe tehnologia de retea ntr-un mediu n retea
a fost denumit cultura retelelor si definit drept "abilitatea de a identifica,
accesa si utiliza informatie electronic din reteaua informational"13. Educatia
utilizatorilor pentru cultura retelelor a devenit pentru biblioteci un element critic
al activittii lor si const din dou aspecte: cunoastere a informatiei din retea
si abilitti pentru a localiza, selecta, evalua si utiliza informatia din retea.
Un lucru cert este c, n mediul informational n retea, rolul
bibliotecarului devine mai complex, la sarcinile sale traditionale adugndu-se
acum administrarea, regsirea, analiza, organizarea si punerea la dispozitia
utilizatorilor a informatiei din retea, bibliotecarul actionnd nu numai n calitate
de intermediar, ci si ca partener al cadrelor didactice n scopul educrii
utilizatorilor studenti pentru cultura retelelor.14
Despre cultura post-Internet putem spune c va necesita extinderea abilittilor
de a evalua informatia, iar adaptabilitatea va continua s fie caracteristica
personal cea mai important pentru utilizarea efectiv a instrumentelor
digitale.
Dezvoltrile tehnologice, nevoile de informare n continu schimbare
ale utilizatorilor determin o restructurare a bibliotecilor, a modului n care
bibliotecarii si desfsoar activitatea. n prezent, acestia trebuie s prelucreze
si s echilibreze colectii de informatii nu numai tiprite, ci si electronice. Ce sa putut remarca n ultimii ani este o regndire a fluxului de activitti, progrese
n manipularea informatiei electronice, n accesarea si utilizarea acesteia
pentru predare si nvtare. Nevoia de a structura si organiza informatia, deci
nevoia de instrumente avansate de acces, organizare, control devine tot mai
acut.
Bibliotecile pot juca diverse roluri n educatia pentru cultura informatiei.
Dintre acestea, foarte important se dovedeste contributia pe care bibliotecile

o pot avea n dezvoltarea de instrumente de nvtare si de acces la informatie.

Bibliotecile pot, de asemenea, s ofere sprijin pentru utilizarea resurselor de
informare din retea si pentru crearea unor oportunitti privind activittile de
nvtare n cooperare. Aceste dou directii se nscriu n rolul pe care
bibliotecile l pot juca n domeniul educatiei la distant prin intermediul
retelelor.
La nivelul institutiilor de nvtmnt superior s-au nregistrat n ultimul
timp tendinte spre o modificare a strategiilor educationale. Acest proces este
ns dificil si cere timp, dar un aspect important l constituie faptul c pentru
realizarea acestuia este necesar formarea de echipe care s includ cadre
didactice, profesionisti din domeniul informrii, specialisti n noile tehnologii
ale informatiei si specialisti n pedagogie. Se contureaz astfel pentru
bibliotecari posibilitatea de a facilita integrarea informatiei electronice n
curriculum si de a oferi expertiza pe care o detin n cadrul activittilor de
predare a abilittilor de informare.
nvtarea bazat pe resurse cucereste tot mai mult teren si si
dovedeste avantajele. Dar nu trebuie uitat c aceasta trebuie s se bazeze pe
acces la toate tipurile de resurse informationale, att traditionale, ct si
moderne si, astfel, depinde si de implicarea furnizorilor de informatie.
n spatiul scandinav se poate constata c bibliotecile au nteles faptul c
trebuie s-si asume un rol n initierea activittilor n echip cu institutiile de
nvtmnt si n introducerea programelor de calitate privind cultura
informatiei la nivelul universittilor. Scopul cursurilor este s-i fac pe studenti
s nteleag si s-si asume responsabilitatea pentru ceea ce nvat, s-i ajute
s dobndeasc abilitti sporite de a gndi critic si independent si de a
rezolva diversele probleme cu care se confrunt si s le ofere instrumente
necesare pentru educatia permanent.15
Pe continentul nord-american exist numeroase exemple de programe
destinate dezvoltrii culturii informatiei, o serie de parteneriate ntre biblioteci
si institutii de nvtmnt superior, care arat clar c asemenea colaborri
sunt posibile si benefice pentru ambele prti implicate. Desigur, exist si
dificultti n derularea acestor programe, precum infrastructura si resursele
insuficiente, angajamentul n timp necesar pentru a dezvolta cursuri noi,
aspectele legate de copyright, dar avantajele pe care le prezint depsesc
aceste probleme. Prezentm n cele ce urmeaz trei exemple de astfel de
parteneriate:
- Arcada informatiei la Universitatea din Iowa, care const ntr-un efort
de colaborare ntre biblioteci, oficiul pentru tehnologia informatiei si facultti.
Este o facilitate proiectat pentru a sprijini utilizarea serviciilor electronice n
cercetare, predare si n nvtarea independent. Include un angajament
formal pentru cooperare si comunicare si functioneaz de la nceputul anilor
1990.

- Programul Serviciile de Informare Vancouver de la Universitatea Vancouver,

care ofer instruire privind tehnologia modern pentru studenti, personal si
facultate. Sunt utilizate ateliere care pornesc de la nevoi si exist, de
asemenea, mini - ateliere bazate pe web.
- Cursul interdisciplinar de Aplicatii pe Calculator de la Colegiul Hunter,
care se bazeaz pe eforturile de cooperare ntre un bibliotecar si un profesor
pentru a preda studentilor aplicatiile pe calculator.16
S-au avut n vedere nevoile utilizatorilor de a accesa resurse autentice
si utile, ca si nevoia de a interpreta si aplica rezultatele si, n acest sens, a fost
realizat un studiu n cadrul unui liceu din California. O echip format din
membrii institutiei, cadre didactice si bibliotecari, au urmrit problemele pe
care elevii le ntmpinau n accesarea si evaluarea informatiei.
Apoi, a fost stabilit un grup de studiu al crui scop a fost "s
mbuntteasc competenta elevilor privind cultura informatiei prin
dezvoltarea unui repertoriu de strategii de cercetare, prin evaluarea critic a
informatiilor, prin sintetizarea si partajarea informatiei n modalitti creative
semnificative, prin ncorporarea tehnologiei n procesul de instruire".17
Evalund nivelul abilittilor pe care elevii le aveau, au fost detectate si
zonele care necesitau atentie: evaluarea site-urilor web, determinarea calittii
si credibilittii informatiei, utilizarea surselor de referinte specializate,
compararea diferitelor surse care tratau acelasi subiect, redactarea lucrrilor
de cercetare ntr-o modalitate sistematic, citarea surselor n mod corect,
crearea bibliografiilor adnotate, evitarea plagiatului etc.
S-a constatat c si profesorii aveau nevoie s-si mbuntteasc
instruirea n aceast zon, iar printre solutiile formulate n urma rezultatelor
studiului s-au numrat: dezvoltarea unei secvente de instruire privind cultura
informatiei pe parcursul curriculum-ului; dezvoltarea si instituirea unor
standarde de cercetare si a unor modele de citare, ca si dezvoltarea
curriculum-ului si a asistentei pentru a-i sprijini pe elevi s devin mai instruiti
n ceea ce priveste cultura informatiei.18
Orice analiz a abilittilor de informare trebuie s plece de la dou aspecte:
de ce sunt importante aceste abilitti si cum pot fi ele definite. n ceea ce
priveste primul aspect, asa cum am mentionat mai nainte, aparitia diverselor
surse de informare electronice, a Internetului etc. ridic o serie de probleme
legate de stabilirea provenientei, acuratetei si a fiabilittii informatiilor, ca si
probleme legate de copyright. Avnd abilittile de informare necesare putem
face fat tuturor acestor probleme.
O definire a abilittilor de informare ar trebui s aib n vedere att
abilitti precum cele de a fi capabil s utilizezi o informatie, s ntreprinzi o
cercetare la orice adncime sau complexitate si s demonstrezi aceste lucruri

prin intermediul citrilor si referintelor la materialele respective, ct si abilitti

legate de ntelegerea modului n care informatia este produs n lumea
modern, de evaluarea critic a continutului si a validittii informatiei, apoi
anumite idei practice despre cum este achizitionat, administrat, diseminat
si exploatat informatia n lumea actual, n special cunostinte despre cum
anumite grupuri profesionale utilizeaz informatia la locul de munc (n
afaceri, n lumea culturii si a artelor).19
La nivelul structurilor infodocumentare britanice s-a putut observa n
ultimii ani o extindere a activittilor n domeniul dezvoltrii abilittilor de
informare, deoarece cercetrile au artat c, adesea, studentii prsesc
universittile fr abilittile necesare pentru a se descurca ntr-o societate
bazat pe informatie. Este limpede ca daca nu stii sa folosesti informatia esti
astfel mult mai usor de manipulat.
n urma unei analize complexe a literaturii de specialitate, SCONUL
(Standing Conference of National and University Libraries / Conferinta
Permanent a Bibliotecilor Nationale si Universitare) a identificat si propus un
set de sapte abilitti principale de informare, necesare pentru formarea unor
persoane competente n ceea ce priveste cultura informatiei:
1. abilitatea de a recunoaste nevoia de informare.
2. abilitatea de a distinge modalitti n care "lipsa" de informare poate fi
abordat:
- cunoasterea tipurilor corespunztoare de resurse, att tiprite, ct si nontiprite;
- selectia resurselor cele mai adecvate;
- abilitatea de a ntelege aspecte care afecteaz accesibilitatea surselor.
3. abilitatea de a construi strategii pentru a localiza informatia:
- pentru a dezvolta o metod sistematic adecvat nevoii;
- pentru a ntelege principiile construirii si generrii bazelor de date.
4. abilitatea de a localiza si accesa informatia:
- pentru a dezvolta tehnici de cutare corespunztoare;
- pentru a utiliza tehnologiile informatiei si comunicrii, inclusiv retele
universitare internationale;

- pentru a utiliza servicii de indexare si rezumare adecvate, indexuri si baze de

date de citri;
- pentru a utiliza metode de informare curent.
5. abilitatea de a compara si evalua informatia obtinut din diferite
surse:
- ntelegere a aspectelor ce tin de autoritate;
- ntelegere a procesului de recenzare n editarea stiintific;
- extragere adecvat a informatiei care corespunde nevoii de informare.
6. abilitatea de a organiza, aplica si comunica informatia altor persoane
n modalitti corespunztoare situatiei:
- s se citeze referintele bibliografice n proiecte, teze etc.;
- s se construiasc un sistem bibliografic personal;
- s se comunice efectiv utiliznd mijlocul adecvat;
- s se nteleag aspecte legate de copyright si plagiat.
7. abilitatea de a sintetiza si construi pe baza informatiei existente,
contribuind la crearea de cunoastere nou.20

NOTE
[1] Mielu Zlate, Psihologia mecanismelor cognitive, Editura Polirom, Iasi, 1999, p. 65
2 Wunenburger, Jean-Jacques, Filosofia imaginilor, Editura Polirom, Iasi, 2004, pp.
37-40
3 Melvin L. DeFleur, Sanda Ball Rokeach, Teorii ale comunicarii de masa, Editura
Polirom, Iasi, 1999, p. 54
4 Iacob, Dumitru, Cismaru, Diana Maria, Relatiile publice, eficienta prin comunicare,
Editura [Link], Bucuresti, 2003, p. 8
5 CIWARS Intelligence Report. Vol. 2. Issue 8, 1998, pp. 37-45
6 Meyer, G. R., The social organisation of the computer underground - Decalb,
Illinois, 1989

7 James Lull, Manipularea prin informatie, Editura Antet XX Press, Filipesti de Trg,
Prahova, 2002, p. 42
8 Myoung Chung Wilson, To Dissect a Frog or Design an Elephant: Teaching Digital
Information Literacy through the Library Gateway n: 63rd IFLA General Conference,
Copenhagen, 1997, Booket 7, p. 12-15
9 A progress report on information literacy: an update on the American Library
Association Presidential Committee on Information Literacy: Final Report, March
1998
10 Hannelore B. Rader, Faculty-Librarian Collaboration n Building the Curriculum
for the Millenium-the US Experience n Paper of the 64th IFLA General Conference,
Amsterdam, 1998, Booket 1, p. 34-42
11 Gilster, Paul, Digital Literacy. New York, John Wiley & Sons Inc., 1997
12 Ibidem, p. 33
13 McClure, Charles R., Network Literacy: A role for Libraries? n Information
Technology and Libraries 13, 2 (June 1994 ), p. 115-125
14 Chengren Hu, Network Literacy: New Task for Librarians
Education n: 62nd IFLA General Conference, Beijing, 1996, p. 84-88

on

Users

15 Christina Tovot, Customer or refined student? Reflections on the "Customer"

Metaphor n the Academic Environment and the new Pedagogical Challenge to the
Libraries and Librarians n 67th IFLA Council and General Conference Papers,
Boston, 2001
16 Hannelore, B. Rader, op. cit
17 Farmer, Lesley, Information literacy: a whole school reform approach n 67th IFLA
Council and General Conference Papers, Boston, 2001
18 Ibidem
19 Bainton, Toby, Information literacy and academic libraries: the SCONUL
approach n 67thIFLA Council and General Conference Papers, Boston, 2001
20 Ibidem

CAPITOLUL II. MANIPULAREA INFORMAIONAL

2.1 Modalitati si tipuri de manipulare
Prin subinformare ntelegem informarea insuficienta si incompleta. Ea poate
aparea din mai multe motive, dar cel mai important dintre acestea l constituie
prezentarea unui text incomplet. Daca excludem din start posibilitatea ca
jurnalistul sa fie pus, la modul constient, n slujba unor interese straine de
institutia de presa n care si desfasoara activitatea, atunci singurele explicatii
posibile pentru publicarea de texte incomplete sunt fie lipsa de profesionalism
a acestuia, fie alocarea unui timp insuficient pentru elaborarea materialului
informativ.
Subinformarea se poate manifesta si din cauza unor politici editoriale
incorecte provocate de conflictul de interese sau prin selectarea gresita a
subiectelor ce vor fi difuzate. Dar "fie ca discutam despre un text incomplet
izolat sau despre un ntreg sistem media, rezultatele sunt clare si inevitabile:
ocultarea informatiei ce poate fi importanta pentru public, conduce invariabil la
o scara de valori eronata, pna la decizii eronate ale publicului"1 Spre
deosebire de subinformare, suprainformarea se produce doar la nivelul
institutiilor de presa. Este ceea ce teoria americana a presei denumeste
generic drept "pack journalism". Suprainformarea este un exces de informare
n legatura cu anumite subiecte n detrimentul altora mai importante.
n acest mod, subiectele cu adevarat relevante pentru public sunt lasate n
umbra, iar locul lor pe primele pagini ale ziarelor si n buletinele informative
radiodifuzate sau televizate este luat de informatii obscure. Prezentarea
excesiva a detaliilor nesemnificative, acapararea timpului de emisie cu stiri
axate pe senzational si implicit alterarea treptata a preferintelor audientei,
constituie un teren fertil pentru o manipulare permanenta, pe scara larga.
Subinformarea si suprainformarea sunt doua fenomene interdependente, care
coexista si se genereaza reciproc. O suprainformare provoaca de fapt o
subinformare, iar o subinformare ntr-un subiect important lasa locul n
buletinele de stiri suprainformarii. Para-informarea si pseudo-informarea
conduc si ele, finalmente, catre subinformare. "Para-informarea se
construieste prin senzationalism, acolo unde el nu exista."2, iar pseudoinformarea se refera mai ales la obscurantism si la publicitatea mascata.
Alaturi de aceste modalitati alterate de informare, amestecarea informatiei cu
divertismentul conduce spre deformarea asteptarilor publicului de la
programele difuzate.
n timp, se creeaza un adevarat cerc vicios din care nu mai exista scapare,
pentru ca emisiunile care se bucura de o mare audienta si deci aduc beneficii
economice, vor fi mentinute n grila de programe chiar daca, continutul lor
educativ si informational se apropie de zero. Asa cum deja am exemplificat, n

peisajul actual al presei mondiale exista doua categorii de oameni implicati n

creatia "produselor" jurnalistice.
Prima categorie este formata din proprietarii institutiilor de presa, iar a doua
din jurnalisti. Finantatorii sunt interesati n principal de latura economica a
presei, adica de obtinerea de profit, iar jurnalistii sunt de cele mai multe ori
constrnsi sa asigure rentabilitatea institutiei n care lucreaza, chiar daca
trebuie sa se abata de la normele deontologice universal acceptate. n aceste
conditii, responsabilitatea jurnalistului fata de public dispare, iar componenta
educativ-informativa a presei devine aproape inexistenta.
n postura de receptori ai mesajelor transmise de mass-media se afla miliarde
de oameni raspnditi n toate colturile lumii. Indiferent de nationalitate, cultura
sau religie, acestia sunt bombardati cu o multime de informatii prin intermediul
radioului, televiziunii sau presei scrise. Desi nu toate mijloacele de informare
se afla n proprietatea unor magnati ai presei precum Turner, Murdoch sau
Berlusconi, acerba concurenta face ca si posturile publice sa copieze uneori
formula aducatoare de profit a posturilor private.
si astfel, marea majoritate a populatiei planetei se vede expusa unui format
jurnalistic din ce n ce mai omogen, n ciuda diversitatii programelor, iar
specializarea tot mai accentuata a acestora fragmenteaza potentialul public
global n fractiuni, din ce n ce mai mici si mai izolate, care vor recepta mereu
acelasi tip de mesaj, construit n functie de preferintele lor deja stabilite.
Ascultatorul, telespectatorul, cititorul sau utilizatorul de Internet receptioneaza
zilnic o sumedenie de informatii din diverse surse, dar, n mod paradoxal, el
nu devine mai informat. si acest lucru se ntmpla din cauza agresiunii
informationale la care este expus. Cele mai multe dintre informatii nu au nici o
importanta pentru receptor, iar numarul lor mare conduce la suprainformare si
implicit la subinformare.
Agresiunea informationala genereaza confuzie, banalizeaza evenimentele
importante si l priveaza pe om de privilegiul de a alege n deplina cunostinta
de cauza. Notiuni precum adevar, minciuna, bine sau rau au dobndit deja
sensuri relative, iar omul postmodern al secolului XXI nu mai reuseste sa faca
distinctie ntre ele. Agresiunea informationala, prin efectele sale, nlesneste
misiunea manipularii n masa. O populatie dezorientata si al carei nivel de
cultura se reduce la cteva informatii facile preluate din mass-media devine o
tinta vulnerabila pentru abilii manipulatori.
Un public agresat informational va acorda o mai mare importanta aparentelor
si, din comoditate, va avea tendinta de a-si nsusi, n lipsa unei judecati critice,
diverse idei prefabricate cu scopul de a-l manipula. Cu alte cuvinte,
agresiunea informationala este cea care pregateste terenul pentru
manipulare, pentru ca ntotdeauna o minte slaba si obosita va fi mai usor de
manevrat n sensul dorit. Efectul cel mai vizibil la ora actuala, care a fost

generat de ceea ce numim agresiune informationala, este importanta tot mai

crescnda acordata imaginii despre lucruri, n detrimentul cunoasterii realitatii
obiective.
Chiar daca ncercarea de cunoastere a realitatii asa cum este ea se poate
dovedi adeseori extrem de dificila, iar uneori aproape imposibila, este
inacceptabil pentru o minte lucida sa accepte si sa tezaurizeze, fara spirit
critic, imaginile propuse de canalele mass-media. Totusi, acest lucru se
ntmpla acum, n zilele noastre, si afecteaza toate relatiile interumane. De
aceea, "guvernele vor inventa, fara ndoiala, minciuni mai sofisticate prin care
sa-si justifice actiunile n propriul interes si sa manipuleze mijloacele de
informare. si vor nteti, de asemenea, eforturile de propaganda pentru a-si
mbunatati imaginea globala.
Dar daca asemenea eforturi dau gres, ar putea suferi penalitati economice
semnificative pentru acte care nemultumesc restul lumii".3 n aceste conditii,
conflictele viitorului se vor purta pe un teren foarte putin cunoscut si extrem de
imprevizibil, cel putin pentru neinitiati. Peisajul actual al mass-media la scara
globala este unul care nfatiseaza oportunitati nelimitate pentru manipulare.
Chiar daca din totdeauna au existat si actiuni subversive, n trecut majoritatea
nentelegerilor dintre state erau rezolvate exclusiv prin razboaie si dueluri
deschise. Astazi dimpotriva, conflictele se rezolva mai ales prin ocultarea
informatiei reale fata de adversar, fapt ce l pune pe acesta n imposibilitatea
de a se apara. Victoria poate fi astfel obtinuta cu un consum nesemnificativ de
resurse si cu costuri minime.
Un rol esential n acest joc l are influentarea maselor si asigurarea
bunavointei "opiniei globale". Odata cstigata simpatia marii majoritati a
populatiei globului pamntesc, agresorul poate recurge la orice mijloace de
actiune, pentru ca toate vor aparea legitime n ochii miliardelor de spectatori.
si aceasta aparenta legitimitate poate fi obtinuta doar prin manipularea
mijloacelor de comunicare n masa si deci a jurnalistilor, precum si a celorlalti
factori decizionali ce activeaza n domeniul mass-media.
Componenta economica a presei favorizeaza manipularea, si adeseori cei
implicati n construirea de mesaje jurnalistice uita din aceasta cauza de
responsabilitatea pe care o au fata de public. Iar cum consumul de informatie
a devenit, mai nou, o necesitate pentru multi dintre noi, agresiunea
informationala, o veritabila componenta a cotidianului, n fata careia suntem
expusi ne transforma n tinte vulnerabile n fata manipularii.
"Virtutile extraordinare ale mass-media se constituie, paradoxal, n tot attea
puncte nevralgice, iar dependenta tot mai mare a omului de ceea ce i ofera
mijloacele de informare n masa reprezinta o ocazie propice si pentru
manipularea informatiei. Iar prin aceasta este posibil sa fie schimbate
atitudinile, convingerile, trairile si comportamentul oamenilor fara a apela la

mijloace violente; o realitate de ordinul evidentei poate capata cu totul alte

dimensiuni fata de cele care i sunt proprii; albul se poate transforma pe
neobservate n negru si acesta n alb."4

2.2 Presa, cinele de paza al Puterii

Mass-media a fost deseori considerata "cea de-a patra putere" n stat (alaturi
de executiv, legislativ si justitie), iar democratiile moderne au fost poreclite
"democratii mass-media". Dar ce se ascunde n spatele acestor consideratii?
Care este puterea reala de care dispune mass-media? Cum pot fi descrise
functiile acesteia n contextul cooperarii cu celelalte organisme din cadrul
sistemului intermediar si mai ales cu partidele politice?
Politica ar fi de neconceput n statele moderne de astazi fara massmedia. Altfel dect n vechea Atena, cetatenii nu se mai aduna
pe agora pentru a dezbate asupra deciziilor ce urmeaza a fi luate.
Politica este prezentata prin intermediul mass-media. Ceea ce stim
despre politica din tara noastra am aflat de cele mai multe ori prin intermediul
televizorului, al radioului si al ziarelor. Mass-media ocupa prin urmare un rol
central n cadrul sistemului intermediar.
Asociatiile si partidele au o activitate publica, ele ncearca permanent sa faca
uz de mass-media. Acesta este un alt argument care arata ct de strns
conectate si interdependente sunt aceste parti ale sistemului intermediar.
A fost odata ca niciodata o tara democratica cu doua mari partide care
stapneau poporul de pe fotoliile parlamentului. Parlamentul era numit de toti
Prima Putere. nteleptii din partide si-au scris viziunile sub forma unor
preafrumoase programe, mesaje lor catre popor. si cnd a venit vremea,
poporul a ales cel mai bun dintre aceste programe; iar acest partid a preluat
puterea pentru patru ani, conducnd tara asa cum promisese. Guvernul purta
numele de A Doua Putere, si pentru ca totul sa fie ct mai drept, justitia a
devenit cea de a Treia Putere, care avea grija ca nimeni sa nu nsele pe
nimeni.
si pentru ca cetatenii din orase si din provincie sa afle ce avea de gnd
sa faca guvernul, dar sa masoare si propunerile opozitiei din parlament, a
trebuit sa existe si presa. Acest mijloc servea politicienilor la raspndirea
mesajelor lor. Mass-media din serviciul acestora erau asadar un fel de
servitori, servitorii politicii. Binenteles ca acesti servitori mai aveau cteodata
ragazul de a mai crcoti prin bucatarie sau la crciuma, dupa slujba de
duminica, despre ce au mai facut stapnii - iar acest lucru a primit numele de
"comentariu". Dar toti acesti servitori stiau bine care era treaba lor oficiala - si
anume stirile, si ce era distractie - opiniile personale.
Pe scurt: Mass-media a nceput sa se nteleaga ca heralzi si cronicari,
ca pastratori ai valorilor democratice si uneori ca (foarte) apreciatii bufoni ai
tarii noastre. Astfel nct ei s-au auto-intitulat cu mndrie a patra putere, cu
toate ca acest lucru nu statea deloc asa scris n Constitutie.

Cam asta ar fi frumoasa fabula despre epoca de aur a democratiei,

cnd totul mai era nca att de simplu. Guvernul conducea tara, opozitia era
mereu mpotriva, curtile de justitie aplanau toate conflictele, iar presa aducea
la cunostinta publicului all the news that fit to print (asa suna celebrul moto
care troneaza pe prima pagina a New York Times), pentru ca acesta sa stie
cum mai stau treburile. Dar cum arata realitatea astazi? Pardon, greseala de
formulare: cum decurge dezbaterea cu privire la realitate astazi? Partide n
plina criza, guverne care instrumentalizeaza mass-media.
Mass-media ofera un potpuriu de stiri, opinii si divertisment; ea nu mai
este interesata dect de cote de audienta. La ora asta domneste "jurnalismul
pe bani", politicienii vorbind chiar despre un "jurnalism de troaca". Mass-media
prezinta astazi numai stiri despre persoane, spectacole si scandaluri, ea
vorbeste despre ceea ce astazi este considerat a fi politica simbolica, nu si
despre lumea reala n care traim.
Mass-media si-a pastrat redactiile de stiri, acestea trebuie sa contribuie
cu propria cota de "infotainment". Justitia i urmareste pe toti fara nici un
rezultat sau da verdicte neesentiale. Publicul este manipulat sau luat peste
picior de toata lumea. Nu mai lipseste mult pna cnd toti vom deveni
asemenea lui Mr. Chance din acel film celebru, care credea ca schimbnd
posturile de televiziune va putea sterge toate situatiile neplacute care se
ntmpla n lumea reala.
Care este morala acestei povesti? Sa nu ai ncredere n vechile fabule!
si nici n povestile n care presa apare ca servitor si nici n cele n care ea
devine a patra putere n stat, o portavoce a cetatenilor de rnd. Nimic din
acestea nu a existat vreodata. Totul a fost ntotdeauna cu mult mai complicat.
La fel de nencrezatori trebuie sa fim si fata de unele noi mituri stiintifice care
vorbesc despre viitoarea putere multimedia sau despre politica CNN-ului si a
lui Berlusconi. O simpla privire n istoria mass-mediei arata ca nici macar
Bismarck nu s-a comportat cu mai multa virtuozitate n ceea ce privea
manipularea mass-mediei si ca Machiavelli a anuntat toate acestea n
"Principele".
"Politica simbolica nu este nimic nou. As dori totusi sa va ndrept atentia
pe numarul mare de schimbarile concrete si mici, dar importante. Pentru ca
revolutiile adevarate sunt cu mult mai rare dect cred protagonistii acestora.
Ce se ntmpla de fapt ntre partide, mass-media si public?"5
ntrebarea de baza este urmatoarea: Cine decide ce se va afla pe
agenda politica? Partidele, mass-media sau publicul? Exista patru modele:
Modelul top-down pleaca de la ipoteza ca actorii politici din cadrul
partidelor si guvernelor influenteaza prin deciziile lor lumea reala, nregistrnd
feed-backul populatiei si elabornd pe baza acestuia ordinea politica a zilei,

pentru a o da mai apoi mai departe catre mass-media care, la rndul ei, o
prezinta publicului larg.
Modelul mediocratiei implica faptul ca mass-media este o parte
esentiala din procesul de formare a opiniei publice, putnd influenta astfel si
programul politic. Mass-media nregistreaza reactiile populatiei la deciziile
politice din viata reala si le refracteaza att asupra lumii politice, ct si asupra
publicului.
Modelul bottom-up postuleaza ca publicul - cetatenii, alegatorii, opinia
publica, poporul etc. - este cel care nregistreaza problemele din lumea reala,
influentnd astfel opinia publica si astfel si mass-media. Publicul este cel care
si imprima, att direct ct si indirect, opiniile asupra deciziilor luate de
politicieni si partide asupra mass-mediei.
Modelul biotop pleaca de la ipoteza strnsei interdependente dintre
oamenii politici si mass-media, publicul avnd doar un rol de spectator.
Libertatea informatiei: premisa si expresie a democratiei
Democratia traieste din lupta dintre opiniile divergente. Ea are nevoie n
general, la toate nivelele societatii - n familie si la scoala, n asociatii si la
serviciu - de un anumit climat social care sa favorizeze discutarea deschisa a
divergentelor de opinie. Sustinerea propriilor pareri trebuie tolerata si
ncurajata, la fel si constanta repetare a "de ce"-urilor. Actiunile, care trebuie
sa fie mereu deschise criticilor, nu trebuie sa porneasca de la directive care nu
se bazeaza pe discutii si motivatii prealabile, ci care pleaca de la argumente
solide.
Este de la sine nteles ca aceste dezbateri trebuie sa aiba loc n public.
Ce ar mai avea de cstigat opozitia, daca criticile sale la adresa guvernului ar
ramne ascunse dupa usi ferecate? Argumentele lor nu ar mai avea nici un
efect, pentru ca opozitia nu poate exercita presiuni asupra conducerii dect n
momentul n care, prin critica publica, poate influenta alegatorii. De abia cnd
un partid la putere se vede amenintat de niste alegeri care s-ar putea sfrsi
neasteptat, abia atunci va lua n serios criticile opozitei, alegatorii devenind
astfel un fel de arbitrii ntre putere si opozitie.
Dar pentru ca alegatorii sunt cei vizati n aceasta competitie dintre
partide, partidele trebuie sa ajunga cumva la ei. Premisa unei opozitii solide
este de aceea sansa de a putea reprezenta n mod liber si public propriile
convingeri. Pe de cealalta parte, si partidele la putere sunt obligate, pentru asi pastra pozitia, sa contribuie la formarea opiniei publice, punnd la dispozitia
acesteia propriile lor perspective si convingeri.
Functia de control, de critica si de stimulare nu revine nsa doar
opozitiei parlamentare, ci ntregii opinii publice. Caracterul public este

determinat, n primul rnd, de faptul ca oricine si poate aduce aportul la

formarea opiniilor. Toti trebuie sa aiba posibilitatea sa strnga informatii si sa
contribuie la formarea opiniei publice. Pe de alta parte, conceptul de "opinie
publica" presupune si ca obiectul acesteia este de natura publica, si nu
privata. Obiectul ei este asadar res publica n sensul cel mai larg al
termenului.
De sfera publica apartin prin urmare toti cetatenii unui stat sau
asociatiile de cetateni dintr-un stat preocupati de soarta societatii care si
exprima preocuparile n mod public sub forma de critici si atitudini de
respingere sau de aprobare, ncercnd astfel sa influenteze procesul de
formare a vointei politice. Ei constituie opinia publica. Dar pentru ca ntr-o
societate pluralista exista de regula mai multe opinii n ceea ce priveste sfera
publica, nu va exista niciodata o singura opinie publica general valabila, ci mai
multe.
Caracterul public al structurii democratice iese la iveala tocmai din
aceasta pozitie independenta, aflata la polul opus aparatului statal. n
democratie, toti au dreptul sa-si exprime n mod liber opiniile politice. Prin
acest lucru nu se ntelege ca fiecare dintre noi are dreptul sa-si aiba propriile
opinii personale. Opiniile proprii sunt mai mult, ele sunt fundamentul pe care
este cladita participarea activa la viata publica.
n acest punct, dreptul de libera formare si exprimare a opiniilor se afla
n cea mai strnsa legatura cu dreptul la libera ntrunire si asociatie, precum si
cu libertatea presei si a audiovizualului. Aceste drepturi au relevanta politica,
pentru ca fara ele, dreptul de a participa la formarea opiniei publice nu ar mai
putea fi realizat. Un singur individ nu poate sa faca propaganda personala
pentru opiniile sale n cadrul procesului de formare a opiniei publice. Opiniile
lui vor capata relevanta politica doar atunci cnd vor fi amplificate prin
intermediul presei scrise, a radioului si televiziunii. n statele moderne,
dezbaterile publice ar fi de neconceput fara instrumentarul mijloacelor de
comunicare n masa. Asadar, dreptul fiecarui individ de a lua parte la formarea
opiniei publice este urmat ndeaproape de necesitatea ca mijloacele de
comunicare n masa sa fie libere de orice constrngere statala.
Conducerea unui stat nu trebuie sa poata interveni n continuturile
ziarelor sau a programelor de radio sau de televiziune. Partidele la putere nu
trebuie sa renunte la utilizarea mijloacelor moderne de comunicare n masa
pentru a-si explica politica, dar ele trebuie sa faca acest lucru adoptnd rolul
de simplu partener al altor partide n cadrul procesului de formare a opiniei
publice, fara sa pretinda sa ocupe o pozitie privilegiata. Atunci cnd puterea
are ceva de spus, opozitiei trebuie sa i se dea posibilitatea sa ia si ea
cuvntul.
Libertatea presei nu este asigurata doar de blocarea interventiilor puterii
sau de interzicerea cenzurii. Instantele publice trebuie sa se asigure si de

faptul ca nici o parte a societatii nu va prelua monopolul asupra opiniei

publice. Pentru ca pericolul ascuns de mijloacele moderne de comunicare n
masa este evident. Ele permit ca informatiile sa fie transmise unui numar
mare de telespectatori, ascultatori sau cititori, fara ca toata populatia sa abia
accesul asigurat la aceste mijloace de comunicare n masa. Exista oameni
care nu au bani nici de un ziar.
Datorita progreselor tehnologice s-a ajuns la o concentrare crescuta a
tirajelor ziarelor, astfel nct diversitatea opiniilor s-a limitat n mod sensibil. Iar
acest proces nu prea mai poate fi inversat. Ziarele "bune" trebuie sa se
bucure de o anumita amploare. Organele legislative au rolul sa mpiedice
formarea monopolurilor; acolo unde aceste monopoluri exista, ele trebuie
tinute sub control. Statul trebuie sa se asigure ca n redactiile ziarelor este
respectat prin statut dreptul la libera exprimare al ziaristilor.
Din fericire, aceleasi noi procedee de tiparire si multiplicare au dus si la
cresterea numarului diversitatii publicatiilor regionale si locale, lucru care a
condus la cresterea posibilitatilor de raspndire a informatiilor si comentariilor
cu iz politic. Raspndirea aparatelor de multiplicat a devenit astfel un factor
politic de prim rang.
si mai greu poate fi evitata aparitia monopolurilor n domeniul radioului
si al televiziunii. Investitiile de capital necesare precum si avantajele tehnice
pe care le au aceste medii permit ca orice grupare sa si poata gasi audienta
n eter sau n fata ecranului TV. De aceea, peste tot n acest domeniu au fost
create reglementari care sa asigure ca toate atitudinile prezente n societate
sa poata fi proiectate si n eter sau pe ecranul televizoarelor. Procesul de
formare a opiniei publice trebuie sa decurga, mai ales n radio si televiziune,
ntr-o maniera pluralista, necesitnd un control strict al ncercarilor de
manipulare venite din partea gruparilor aflate la putere.
Cine doreste sa si exercite dreptul la libertatea opiniilor trebuie sa aiba
posibilitatea de a fi informat cu privire la lucrurile de care este interesat. Nu
poti sa-ti formezi propriile judecati daca nu stii despre ce este vorba. Cine este
de acord cu conceptul de cetatean activ politic care participa la formarea
opiniei publice, acceptndu-l ca sursa suverana a autoritatii statale, trebuie sa
l informeze pe acesta asupra tuturor deciziilor politice care urmeaza a fi luate.
Aceasta este cealalta fateta a libertatii presei si a opiniilor. Toate lucrurile de
interes public pe care trebuie sa le cunoasca cetatenii pentru a-si putea forma
judecati politice justificate trebuie discutate n mod public.
Nu vom putea nsa niciodata defini exact lucrurile de interes public. Aici
este vorba mai degraba de stilul, bunul-plac si autodisciplina ziaristilor si mai
putin de reglementarile legale. Binenteles ca multi ziaristi vor profita de
libertatile care le sunt oferite, mai ales atunci cnd dezvaluie detalii din viata
unui om politic. Totusi, cei care si vor depasi atributiile n mod exagerat vor fi

pedepsiti conform legilor n vigoare, care nu trebuie nsa sa se transforme ntro "botnita" pusa presei, radioului si televiziunii.
Cine pune pret pe informatie va trebui sa ia n calcul si problemele care
se pot ivi ca urmare a abuzului de libertati. Statul trebuie sa se fereasca sa
apeleze la cenzura pentru a preveni comiterea unor astfel de abuzuri, pentru
ca astfel, libertatea presei s-ar putea cutremura din temelii. Pentru ca - dupa
cum a scris Karl Jaspers - "este incert daca adevarul iese la iveala prin uzul
libertatii. Sigur este nsa ca prin cenzura, adevarul este pervertit".
Doar n aceste conditii se poate forma o opinie publica libera, care sa
emita critici, sa controleze si sa dea impulsuri. Numai ntr-o sfera publica
functionala oamenii si pot contura judecati valabile, devenind capabili sa-si
dovedeasca importanta politica n cadrul si n afara alegerilor. Democratia si
dezbaterile publice libere sunt doua fatete ale aceluiasi lucru.
Opiniile nu se mai formeaza aproape deloc n mod spontan, ele sunt de
cele mai multe ori create. Puterea, partidele si asociatiile au o activitate
publica. Societatea pluralista ia la cunostinta o sumedenie de opinii publice,
deseori controverse. Cine emite pretentia ca reda si reprezinta publica
valabila, dorind sa impuna politicului anumite linii directoare, este suspectat ca
prin apelul facut la aceastaunica opinie publica doreste sa dea o amploare
necuvenita propriilor sale interese. Pentru ca doar printr-un dialog real, care
sa puna fata n fata opiniile divergente, se poate ajunge la o "adevarata"
opinie publica.
Liniile directoare din politica sunt formulate n cadrul societatii pluraliste
mai putin prin intermediul dezbaterilor publice sau de catre o opinie publica
exprimata la unison. Ele apar de obicei ca expresie a unei serii de
compromisuri care trebuie facute de diferitele puteri socio-politice din stat.
Parlamentul nu mai este astazi asa cum era el nfatisat n teoria
burgheza, o adunare de persoane care discuta, care n cadrul unor discutii
libere gasesc solutii pentru binele comunitatii, el este ultima instanta, locul n
care sunt fixate compromisurile dintre fortele sociale si revendicarile
comunitatii. Astazi, opinia publica nu mai este dominata de aportul la discutii al
unor indivizi care reprezinta anumite interese politice, ci de luarile de pozitie
ale puterii, partidelor si asociatiilor.
Deciziile nu se iau nsa pe "piata" acestor informari publice, ele sunt
deseori negociate n spatele usilor nchise, astfel nct opinia publica nu mai
poate nregistra dect rezultatele finale. Totusi nu trebuie subestimata puterea
de influenta adesea covrsitoare pe care o au anumiti oameni politici, jurnalisti
sau analisti importanti asupra procesului de formare a opiniei publice.
Doar acele regimuri care se supun atentiei opiniei publice iau n serios
maturitatea politica a cetatenilor lor. si pentru ca att partidele ct si asociatiile

sunt astazi parte din autoritatea publica, si ele trebuie sa se deschida n fata
opiniei publice. Astazi nu trebuie sa se mai discute doar la nivelul alegatorilor
si n parlament, ci mai ales n cadrul si ntre partide si asociatii, initiative civile
si miscari sociale. n fata reflectoarelor, altfel ar putea sta lucrurile n ceea ce
priveste partidele si asociatiile. Binenteles ca democratia moderna nu poate fi
consolidata doar prin intermediul publicitatii.6
Democratia, partidele si asociatiile au nevoie sa intre n sfera publica,
accesibila tuturor. Aici, un rol central n cadrul democratiei l joaca presa,
radioul si televiziunea, iar ele pot ndeplini acest rol doar daca prin intermediul
lor, controversele publice si diversitatea opiniilor ies n mod clar la lumina.
Astfel, cetateanul reuseste sa si modeleze comunitatea, democratia
reusind sa-si nfiga radacinile adnc n natiune. Opinia publica este
instrumentul care controleaza ntreaga masinarie politica. Comunitatea, care
se bucura de acordul de principiu dintre instantele decizionale si opinia
publica, a gasit acel fundament democratic, pe baza caruia poate fi
desfasurata o politica liberala si consecventa.

2.3 Presa ideala: fara manipulare

Cultura epocii n care traim este relationata de media. Cultura imaginii
care s-a dezvoltat n modernitate presupune interrelationarea imaginii,
sunetului si cuvntului n forme care creeaza structuri semnificative. Cultura
media se distinge prin varietatea ei mbogatita necontenit prin noi ameliorari
tehnologice, penetrarea ei n cele mai intime spatii ale antropologiei
cotidianului, ale experientelor individuale si colective. Legatura dintre cultura
media si cultura de tip industrial, tehno-cultura, este evidenta prin replicarea
unor modele de producere si reproducere care se regasesc n mass-media.7
Cultura a imaginii, cultura media se adreseaza unui public foarte larg,
purtnd n consecinta o diversitate de mesaje care nu se pot nscrie ntr-un
singur tipar. Este dificil sa clasificam cultura media ntr-un model care sa fie
recunoscut n diversitatea sa, cultura media nu si propune o asemenea
organizare, ci dupa cum se poate ilustra prin varietatea ei de forme, se
orienteaza spre replicarea imediata, de aceea poate mai putin tipologizata a
ramurilor ei.
Ceea ce nu nseamna ca datorita caracterului ei de masa, cultura media
nu este distincta prin specificitatea ei, pentru atingerea careia se respecta
formule, coduri si un limbaj adecvat. Faptul ca media se adreseaza tuturor are
o deosebita importanta pentru modelarea imaginarului colectiv si individual,
daca ar fi sa ne referim doar la nevoia de informare, precum si la capacitatea
mereu augmentata de comentariu a informatiei pe care presa scrisa si cea
audio-vizuala o detine n prezent. Specializarea survenita n capacitatea de
informare a unui public global n cazul televiziunilor internationale, implicit
accesul la standarde internationale de informare si comunicare au condus la
crearea unul alt tip de audienta culturala, ale carei asteptari sunt formate,
modelate s trebuiesc deservite profesional.8
Cultura media a dezvoltat de asemenea o latura a divertismentului care se
gaseste implicit n calitatea si retetele de fabricare a informatiei, precum si
crearea modului de obiectivare al realitatii transmise audientei. Exista un
spectator al culturii media, dispus sa preia totalitatea mesajelor care sunt puse
n circulatie, sa reproduca fidel continutul cultural si de divertisment al unei
asemenea informari si modelari, si astfel sa traiasca si sa actioneze n
conformitate cu aceste standarde de viata uniformizate si reproductibile.
Artizanatul culturii traditionale, n care mesajul cultural era girat de o
personalitate ori de o scoala (n care desigur existau diferente) a fost depasit.
Media a nfiintat un managerialism cultural care provine din faptul ca
directionarea culturii n aceasta arie de interes a unei majoritati de spectatori,
este data de obtinerea de profit. Spectatorul unei asemenea culturi este un
consumator, cultura media media se poate caracteriza n diversitatea ei de
consumatorism, de impunerea unor standarde mai relaxate ori mai acute de

consumatorism cultural. Datorita faptului ca media are disponibilitatea de

acces pe care a dezvoltat-o prin progresul si fiabilitatea tehnologiei, precum si
gradului de audienta, cultura media produce o pedagogie culturala diferita de
cultura traditionala, denumita de analistii culturali "nalta" ori de elita.
Trasaturile acestei pedagogii se remarca prin unificarea diferentelor care
exista ntre indivizi, printr-un grad sporit de conformism si de fabricare a
consensului cultural, dar nu numai, datorat emotionalitatii pe care cultura
media o "redescopera", readucnd-o din conditia de marginalitate la care au
condamnat-o constrngerile societatii postmoderne.9
Recstigarea dreptului la emotionalitate ni se pare unul din atuurile
culturii media, desigur fiind vorba de cultivarea unei emotionalitati directionate,
conforme si conformiste, controlata de modele, personaje, mituri, eroi ai
culturii media care se distribuie n fime, seriale, talk-show-ri. Prezenta
emotionalitatii n imagologia culturala media demonstreaza ca emotionalitatea
a fost si continua sa fie reprimata de constrngerile unui cotidian orientat spre
eficienta si capitalizare economica ori simbolica, iar pe de alta parte
emotionalitatea produsa de managerii culturali este una artificiala, ndreptata
spre potentarea efectelor de senzational, adica de ridicare al interesului cu nu
importa ce mijloace, de multe ori cu cele ce se apropie de limita tolerabila.
De fapt n multe ocazii cultura media a transferat limita cenzurabila,
bucurndu-se de cstigarea unor libertati care au fost consfintite de
acceptarea majoritatii audientei. Cstigarea acestei majoritati este mult mai
importanta dect alte considerente ale culturii nalte, de pilda, apartenenta la
idealurile eroice, nationale, de rasa, ori de clivaj ntre diferite grupuri ale
societatii. Din acest unghi, exista un mesaj democratic al culturii de masa, prin
invitarea tuturor celor ce se revendica de la aceasta cultura sa participe la
pastrarea si mbogatirea ei.10
Cultura media cultiva evenimentul n imanenta sa. Modalitatea de
reproducere a evenimentului n "realitatea" sa, de fapt descrierea
interpretativa a respectivei realitati, ni se pare o caracteristica a culturii media
care produce evenimente prin mediatizare. Modul de prezentare a
evenimentului, de orice natura ar fir acesta, creeaza iluzia unei participari
active a audientei care este transportata oricare punct al globului pentru a fi
martora n viteza cu care se produc aceste evenimente la producerea si
subminarea semnificatiilor acordate evenimentelor.
Nu se poate contesta ca "mediatizarea" nu este un proces de
importanta, n sine cultural, dar insistenta cu care audienta culturala doreste
(prin educarea care se face n acesta sens) ca procesul de mediatizare sa
suplineasca interpretarea personala a dus pe multi analisti, ncepnd cu
membrii scolii de la Frankfurt sa puna sub semnul ndoielii autenticitatea
mesajului cultural al mass-media.

Ideea ca prin mass-media are loc o manipulare concertata de interese

obscure a majoritatii consumatorilor de cultura, ca n general acestia nu mai
au posibilitatea de a distinge realitatea de imaginile fictive care o construiesc
n laboratoarele media, este adesea dezbatuta. Este discutabil daca se pot
alege solutii radicale n aceasta privinta, fie de condamnare a manipularii prin
mass-media, fie de subliniere a reactiilor unice, personalizate ale membrilor
societatii.11
Media ofera un teren bogat pentru sustinerea unor reactii personale,
chiar daca marea masa a audientei aluneca si se conformeaza sustinerii unui
consens realizabil fara o idealitate a transcendentului, acela al producerii si
reproducerii trasaturilor de cultura de masa pe care cultura media o detine.
Consecintele pe termen lung a obedientei fata de standardele unei culturi de
masa se recunosc n cultivarea unei emotionalitati agresive, melodramatice,
care recurge la sabloane pentru a fi mai rapid perceputa si diseminata.12
Audienta culturii de masa se recunoaste ca fiind aparte fata de cea a
unei culturi nalte, ori de elita, tot mai restrnse, prin simbolurile acordate
culturii propriu-zise. Cultura nu mai apartine unor grupuri reduse, a unei clase,
ci pretinde a apartine unei majoritati pna acum nentrecute ca numar de
consumatori. Este totusi discutabil daca apartenenta consumatorilor poate fi
identificata ori considerata credibila ca atare, ori este doar o jucare de roluri
pe care cultura de masa o ofera consumatorilor. O trasatura care a amplificat
participarea a unor categorii diferite de spectatori este cea a distantarii de
responsabilitate actului cultural.
Acesta este considerat a se ncadra ntr-o marja mai larga a
divertismentului, devreme ce nu mai detine trasaturile limitative ale culturii
nalte, iar n acest caz, spectatorul se complace n a juca ct mai multe roluri.
Cultura media a transferat catarsisul din sfera limitata a specificitatii ei, pe
seama unei emotionalitati accesibile si violente, neprelucrate simbolic, redate
ca evidenta a unei vieti "reale", pentru a asigura accesibilitatea formelor de
difuziune culturala. Viabilitatea acestor forme este mult mai efemera dect
formele culturii traditionale, dar pe de alta parte, cultura media inoveaza ntrun ritm rapid, reproducnd formule ale culturii traditionale.13
Cultura mediei initiaza o noua alfabetizare culturala si dispune de o
noua mpartire a spatiului privat vs. spatiul public. Despre noua alfabetizare pe
care a initiat-o cultura media s-au vehiculat numeroase opinii partizane, n
sensul ca "noua" cultura, ori cultura de masa ar determina o desprindere de
traditia culturala, si ar pava drumul spre manipularea consumatorilor prin chiar
raspndirea n absenta de standarde, care a atras de altfel numeroase
critici.14
Alfabetizarea culturala ncepe nsa de la mpletirea mijloacelor de
propagare culturala, de la ceea diseminarea altor mijloace de atragere a
individului spre audienta, de satisfacere a impulsurilor sale, si prin acestea de

extrovertire. Noua alfabetizare culturala nseamna o distribuire diferita a

timpului liber, pe care l ocupa ntr-un mod organizat, dnd individului impresia
de participare sociala virtuala, devreme ce timpul folosit pentru participare
este progresiv mai extins. Initierea consumatorului n noutatea culturii media
este relativ usoara, difuzata rapid, ceruta n cele din urma de progresul
tehnologic, asadar oricine pretinde ca se poate izola de nevoia alfabetizarii, si
creeaza dificultati de adaptare pentru lumea viitoare.
Cu att mai mult cu ct alfabetizarea n cultura media nseamna
garantarea accesului la procesele de simbolizare ale lumii actuale, procese la
care participa o adevarata "industrie" imagologica, factorii de crearea si
difuzare a opiniei. Nevoile create pentru consumul de cultura media sunt cele
care trec pe primul plan aceste nevoi sunt considerate n primul rnd culturale,
datorita faptului ca participarea la actele culturii de masa i narmeaza pe
consumatori nu doar cu un anume grad de informatii, ci mai ales cu constiinta
ca manifestarile culturii de masa sunt cele care depind de vointa lor, fapt de
altfel contestabil, si ca alegerea unei manifestari fata de alta ( ca n felul n
care distribuit un meniu de programe tv) este relativ egala din punct de vedere
al formarii.
Consumatorul de cultura de masa are impresia unei alegeri virtuale
egale ca valoarea n oricare sens s-ar ndrepta, totul poate fi la fel de folositor,
deoarece totul poate fi continut n formula culturii de masa. Alfabetizarea
poate fi nteleasa si n sensul de a ramne la un nivel de permanenta initiere
pe care consumatorul sa l poata testa de fiecare data cu emotia noutatii.
Cultura de masa nu si permite cel putin deocamdata sa transforme mijloacele
ei n centre de raspndire a unor cunostinte specializate. Modificarea spatiului
public este obiectiv ndatorata culturii media. Pe de o parte disponibilitatea
consumatorului de a acorda tot mai mult timp fizic audientei culturale de masa
si tot mai putin timp petrecut n societatea reala a oamenilor.15
Pe de alta parte, flexibilitatea consumatorului care nu mai depinde de
constrngeri severe, l determina sa urmeze tot mai aproape modelele
distribuite de cultura de masa, datorita presiunii popularitatii acestora,
transformata n consens al bunului gust, mondenitatii, n cele din urma,
eroism, model de reusita. Spatiul public invadeaza pe cel privat, iar forma
adoptata este cea a seductiei, a imaginii. Chiar daca anumite imagini nu plac
ori nu convin, dorinta de a avea imagini despre lume, despre sine ca si despre
celalalt este imposibil de substituit n modernitate. 16
Omul are nevoie de imagine, ca premisa a educarii, comunicarii si
comprehensiunii sale. Este important sa vedem, nsa, ca si spatiul privat,
considerat un loc greu accesibil, cel putin n epoca premoderna, se deschide
imaginii, prin cultivarea jurnalelor ori scrierilor intime care produc o serie de
imagini despre omului eliberat de dominatia religiei ori ideologiei. Spatiul privat
al omului de azi este tot mai mult prefabricat de cel public, liniile de despartire

dintre cele doua spatii fiind relativ sterse. Din ingerinta spatiului public cu cel
privat se pot trage concluzii privind constructia de identitati determinata de
influenta culturii de masa. Identitatea moderna este descrisa ca fiind
discontinua, nemaifiind fondata de certitudinile imuabile ale generatiilor
anterioare.
Datorita vulnerabilitatii ideii nsasi de identitate, a cautarii autenticitatii,
ct si de faptul ca evolutia societatii postmoderne cere reformularea identitatii,
cultura media poate oferi modele care si capata popularitatea ori sunt
infirmate de alegerea publicului. De la profesiunile de justitiar la cele de
sportiv, identitatile sunt ntr-un continuu proces de tranzitie.
Prin capacitatea de patrundere a mass-mediei n arii culturale
conflictuale, identitatea celor marginali, reprimati, expusi este adusa spre
cunoastere si spre ndreptarea conditiei ei precare. Identitatile multiculturale
ori monoculturale au devenit subiecte de disputa ntre aparatorii culturii de
masa si cei ai culturii elitiste. Omul (post)modern poate sa si recreeze
identitatea n functie de formulele identitare puse la dispozitie de cultura
populara.
NOTE
[1] Popescu, Cristian Florin, Practica jurnalismului de informare. Principii, reguli,
provocari, Editura Universitatii "Lucian Blaga", Sibiu, 1999, p. 51
2 Ibidem, p. 54
3 Toffler, Alvin, Puterea n miscare, Editura Antet, Iasi, 1995, p.344
4 Volkoff, Vladimir, Tratat de dezinformare, Editura Antet, Iasi, Postfata Dr. Gh.
Aradavoaice, p. 250
5 von Alemann, Ulrich, Parteien und Medien n: O.
Parteiendemokratie n Deutschland, BpB, Bonn, 1997

Gabriel

u.a.

(ed.),

6 Waldemar Besson/Gotthard Jasper, Das Leitbild der modernen Demokratie.

Bauelemente einer freiheitlichen Staatsordnung, BpB Bonn, 1990, pp. 30-45
7 Alexander,
Jeffrey,
C.,
Seideman,
Steven, Cultura
si
societate. Dezbateri contemporane, Editura Institutul European, 2001, pp. 223-297
8 Anderson, Benedict, Comunitati imaginate, Editura Integral, Bucuresti, 2000, pp. 750, 145-189
9 Boia, Lucian, Pentru o istorie a imaginarului, Editura Humanitas, Bucuresti, 2000,
pp. 39-92
10 Antohi, Sorin, Civitas imaginalis, Editura Litera, Chisinau, 1994, pp. 64-104

11 Bourdieu, Pierre, Spiritul practic, Editura Institutul European, Bucuresti, 2000, pp.
222-233
12 Boorstin, Daniel, Creatorii. O istorie a eroilor imaginatiei, Editura Meridiane,
Bucuresti, 2001, vol. 2, pp. 170-262
13 Durand, Gilbert, Structurile antropologice ale imaginarului, Editura Univers
enciclopedic, 2000, Introducere pp. 21-63
14 Marcus, George, Fischer, Michael, Anthropology as Cultural Critique, University
of Chicago Press, pp. 7-45, 111-137
15 Rabinow, Paul, n Writing Culture, edited by James Cliufforf and George E.
Marcus, Umiversity of California Press, pp. 235-261
16 Mucchielli, Alex, Dictionar al metodelor calitative n stiintele umane si sociale,
Editura Polirom, Iasi, 2002, pp. 34-38

CAPITOLUL III. UTILIZATORII DE INFORMAIE

3.1 Influenta mijloacelor de comunicare n masa
Lui Harol Laswell i se datoreaza schema clasica a comunicarii: "Cine?;
Ce spune?; Prin ce canal?; Cui?; Cu ce efect?" , reductibila la cvintetul:
emitator - mesaj - mijloc de comunicare - receptor - efect.
n 1946 Laswell introduce ntrebarea suplimentara: "Cum poate fi
masurat efectul?" si ulterior apar n teoria comunicarii si ntrebarile: "n numele
cui? ", "Pentru cine se comunica? " si "Cu ce scop se comunica?".
Modelul Laswell bazat pe studiul comportamentelor structureaza
domeniile analizelor comunicarii, dupa cum urmeaza:
- analiza medium-urilor informationale (canale, tehnologii);
- analiza mesajelor - a continutului comunicarii;
- analiza de control asupra institutiilor care initiaza, dirijeaza, organizeaza
mijlocirea comunicarii (mijloacele de comunicare);
- analiza audientei (structura publicului si receptarea mesajului); analiza
micro- si macro-efectelor comunicarii de masa.
Conceptul de informatie prezinta urmatoarele aspecte: aspectul
sintactic, aspectul semantic (semnificatia prin prisma conventiilor sociale),
informatia semantica intentionala (sensul atribuit de emitator) si informatia
semantica realizata (sensul decelat de receptor) . n dimensiunile pietei
informatiei si a interesului, sunt distinse rolurile de emitator si respectiv de
receptor, precum si distributia rolurilor ntre mass-media, publicitate (sfera
politicului si economicului) si public.
Ansamblul
social (grupurile
(telefon, SMS,
ansamblului de
industriale.

informational nu este reductibil doar la mass-media: mediul

formale si informale), comunicarea intra- si extra-grup
e-mail), precum si informatia on-line adaugndu-se
mijloace de informare / comunicare ale societatii post-

Functiile mass-mediei sunt: monitorizarea realitatii social-politice pentru

relatarea evenimentelor petrecute, interpretarea sensurilor profunde ale
evenimentelor, de socializare (Laswell), manipularea constienta a procesului
politic (Graber), de divertisment (Wright), de a conferi un statut, prestigiu, de a
consolida normele sociale (Lazarsfeld, Merton), de mobilizare, articulare si
coagulare a unor opinii care nu dispun de alte vehicule comunicationale
(McQuail).1

Bordewijk si Van Kaam indica urmatoarea matrice a comunicarii care

relationeaza comunicarea dintre institutii si individ.
Accesibilitatea mediatica prezinta de asemenea semnificatii distincte:
caracterul de inteligibilitate a mesajului trebuie sa prevaleze pentru ca forta si
intensitatea mesajului sa nu se deprecieze.
Un alt element interesant al comunicarii este acela al denotatiilor si
conotatiilor. Daca denotatiile constituie "un surplus semantic", uneori multiplu
si variabil - denotatii secundare, conotatiile sunt semnificatii transcendente,
care depasesc sfera proxima a denotatiilor si ating dimensiuni simbolice
complexe specifice domeniului analizat si necesita evaluari generale sau
variabile.
Stancu serb analizeaza formele de abatere de la informarea strict
obiectiva, clasificndu-le n : persuasiune, manipulare, dezinformare si
intoxicare, mijloace folosite si n propaganda de razboi.
Ion Bucheru deosebeste : manipularea punctuala, semi-punctuala si de
durata si aminteste procedee specifice de manipulare prin televiziune:
utilizarea posibilitatilor montajului pentru transformarea afirmatiei n negatie si
invers, contopirea unor elemente incompatibile si distonante (sunetul si
imaginea se contrazic), minimizarea evenimentului prin plasarea sa ncadrata
de evenimente minore, refuzul de reflectare a unei anumite realitati, asocierea
unor evenimente, institutii si persoane cu elemente din cea mai joasa zona
valorica.2
Din posibilitatile de difuzare a informatiilor tendentioase, Ion Bucheru
precizeaza cele mai frecvent ntlnite: dozajul de adevar si minciuna
(prezentarea unui contra-adevar neverificabil), valorificarea accidentului n
detrimentul esentialului (estompat savant), comparatii nejustificate (citate
trunchiate), exagerarea apocaliptica de fapte lipsite de importanta, sarcasm si
persiflare pentru slabirea adevarului, etichetarea interlocutorului asociindu-l
unui sistem de idei ce poate fi mai usor respins dect argumentele dezbatute,
etc.
Un alt aspect interesant n analiza persuasiunii l reprezinta urmatorul
set de aspecte: sleeper effect-ul (legat de consolidarea n timp a unora dintre
opinii exprimate si prin persuasiune, fara posibilitate nsa de generalizare),
argumentele pro modeleaza opiniile scepticilor, n timp ce argumentele pro si
contra modeleaza opiniile optimistilor, timpul conserva ce s-a spus si nu cine a
spus si convertirea opiniei individuale debuteaza cu enuntarea unei noi opinii
si nu cu distrugerea acelei vechi .
Pentru eficienta comunicarii sunt necesare elemente care sa
strneasca interesul, altfel spus, producerea de mesaje mediatice trebuie sa
corespunda interesului publicului si sa mbine elemente cunoscute cu

elemente avnd caracter inedit (suprapunerea celor doua repertorii limiteaza

interesul; consumul mediatic revendica noutatea). Teorii privind macroefectele comunicarii de masa:
Teoria spiralei tacerii ("Schweigespirale"): porneste de la dependenta
opiniei individuale de opinia dominanta exprimata de mass-media. Elisabeth
Noelle-Neumann sintetizeaza astfel teoria: societatea ameninta cu izolarea pe
devianti, indivizii se tem mai mult de izolare dect de eroare, indivizii
evalueaza climatul favorabil sau defavorabil a propriei opinii, evaluarea
conduce la un comportament actional (exprimarea opiniei sau pastrarea n
secret a opiniilor).
Indivizii care expun punctul de vedere dominant l mpartasesc cu
usurinta, n timp ce indivizii care nu mpartasesc aceasta opinie se nchid n
tacere,
de
teama
izolarii.
E. Noelle-Neumann apreciaza ca exista un procent de circa 20% de indivizi
care si exprima convingerile cu fermitate chiar si daca acestea sunt contrare
opiniei dominante. Astfel, opinia publica reprezinta din aceasta perspectiva
opinia ce poate fi declarata public fara risc de izolare si care induce
comportamente actionale.
Prin analiza efectelor televiziunii sunt definiti termenii de cumulare
(omniprezenta repetitiva mediatica... picatura chinezeasca), de consonanta
(alinierea la curente de opinii), si de caracter public al informatiei (aproba vorbeste; dezaproba - tace).
Multiple aspecte sunt considerate meritorii n aceasta teorie, chiar daca
n sine teoria este contestata sau contestabila ca speculativa si imposibil de
generalizat: dezvaluirea unor elemente ale comportamentului individual,
sublinierea tendintei de uniformizare a mesajelor mediatice, realitatea
efectelor mediatice, favorizarea integrarii sociale (izolarea "deviantilor" sau
reducerea lor la tacere ar naste coeziune sociala, precum si invers, opinia
considerata minoritara creste n intensitate si se impune n detrimentul opiniei
dominante speculate de mass-media, ceea ce de asemenea induce coeziune
sociala).
Spirala tacerii nu semnifica apriori o schimbare reala a intentiilor de vot
n procesul electoral (desi se constata si un asemenea fenomen), ci mai
degraba o disimulare a opiniilor individuale n fata asaltului opiniilor vehiculate
de mass-media si de aderentii acestor opinii. Atunci cnd este nsa vorba de o
schimbare a opiniei de vot si ea reprezinta o racordare la opinia dominanta nu
ar fi vorba de ralierea cu cstigatorul ("trenul victoriei"), ci de teama de izolare
si corelarea intentiei cu nevoia de armonizare cu propriul grup social.
Interesant este faptul ca indiferent de practica votului, dupa vot alegatorii
prefera sa pretinda ca au votat cu partidul cstigator.

Justificarea nu trebuie gasita n ncercarea alegatorului de a sari n

trenul victoriei, ci mai degraba n tendinta de disimulare si nesiguranta pe care
intervievatul o conserva n continuare.
Noelle-Neumann considera ca influenta este reciproca: "Tonalitatea
media precede o modificare n ceea ce priveste evaluarea climatului opiniei,
care, la rndul sau, precede o modificare a atitudinilor. Comportamentul disponibilitatea de a vorbi - se adapteaza evaluarii climatului opiniei, dar si
invers, influenteaza evaluarile climatului opiniei, n cadrul unui proces de
interactiune care creeaza spirala".3
Teoria spiralei tacerii este alaturata teoriei "bandwagon" (ralierea la
cstigator) si teoriei ignorantei cumulate a lui Scheff (dificultatile de exprimare
izoleaza, crend impresii de apartenenta la devianta). Mecanismul spiralei
tacerii este totodata considerat procesul de consolidare a unei opinii
fundamentate pe valori perene, contrar opiniei exprimate de mass-media si
perceputa ca dominanta. Fenomenul spiralei tacerii este o reactie la
schimbarile care intervin n climatul opiniei.
Sondarea opiniei publice de maniera de a evidentia lipsa disponibilitatii la
sinceritate si a tendintei de disimulare, prin confirmarea sensului ntrebarilor,
poate fi realizata prin ntrebari deschise menite sa cstige ncrederea
interlocutorului si sub protectia anonimatului, acesta sa capete treptat
ncrederea n a-si exprima o opinie contrara curentului dominant. Aplicabila
Germaniei, fostelor tari comuniste, teoria spiralei tacerii permite constatarea
ca sondarea opiniei publice reprezinta, n climate sociale traumatizate, o
sfidare continua.
Teoria agenda-setting: media nu poate fi desprinsa din contextul
societal, astfel, rolul mass-mediei este unul de filtrare a problematicii si de
stabilire a prioritatilor. Teoria vizeaza o mass-media responsabila si activa
(chiar de maniera unui "activism" media). Reversul este atunci cnd filtrarea
mesajelor este impusa de politic, ceea ce induce modificari de ordin cognitiv la
nivel individual.
Rolul mijloacelor de comunicare n masa este acela de a ridica
probleme de dezbatere cetatenilor si politicienilor, ierarhiznd deci
problematicile n functie de prioritatea si importanta sociala. Uneori, logica
industriei de consum a comunicarii difera fata de stringenta realitatii, massmedia repliindu-se din necesitatea conservarii interesului si implicit a
dependentei publicului consumator fata de aceste prioritati reale. De regula,
nsa, mass-media impune agenda si nu invers.
Cercetatorii fenomenului au diferentiat :
-

agenda intrapersonala (subiecte de importanta exclusiv personala);

agenda interpersonala (subiecte de importanta generala);

agenda comunitatii (subiecte de interes general).

DeFleur si Lowery considera : faptul ca mass-media semnaleaza o

problema, o tema, ca realizeaza o constructie complexa de informatii n jurul
subiectului respectiv ar conduce la formarea sau chiar la schimbarea
atitudinilor, ceea ce influenteaza implicit si comportamentul actional.
Teoria agenda-setting a plecat de la Lippmann, care aprecia ca indivizii
sunt dependenti de informatia de presa, chiar daca ntre realitate si
prezentarea mediatica exista distorsiuni. De aceea, semnalele presei aduc pe
agenda publicului si a politicienilor anumite prioritati care, altfel, ar fi intrat pe
liste de asteptare. Propaganda de razboi americana din timpul celui de-al
doilea razboi mondial a permis continuarea cercetarilor. Astfel, Lewin a aratat
pasii schimbarii opiniei si comportamentului: dezghetarea, schimbarea,
nghetarea.
Alti autori apreciaza ca, daca schimbarea de atitudini si comportamente
prin influenta mass-media este discutabila, importanta focalizarii pe eveniment
nu poate fi nsa contestata. McCombs si Shaw au semnalat corespondenta
dintre importanta acordata unor evenimente de catre mass-media si public.
Drept urmare, tratarea subiectelor corespunde marjei de interes pe care
publicul o manifesta. Desigur, poate fi invocata si dependenta consumatorului
de informatie si dorinta de a cunoaste un subiect pna la epuizare, ceea ce
naste nevoia de informatie suplimentara, construita piramidal.
De fapt, curiozitatea este comuna att pentru reporter, ct si pentru
public.4 Cel ce lucreaza n bransa stie ce se cere, el nsusi bazndu-se pe
opiniile individuale proxime si stabilindu-si prioritatile in functie de solicitarile
rezonabile ale publicului. Dimensiunea complexitatii realitatii sociale este
astfel oglindita prin intermediul vectorilor comunicarii. Referitor la procesul
electoral, se considera ca publicitatea electorala nu reuseste sa capteze
atentia cetatenilor.
Opinia individuala se consolideaza mai degraba prin dezbateri informale
ale cetatenilor, iar numarul celor ce se lasa antrenati de astfel de discutii
creste pe masura ce momentul alegerilor se apropie. Cele doua agende
(respectiv agenda media si agenda cetatenilor) nregistreaza n mod normal o
usoara defazare, cetatenii dezbat problematica la o anumita distanta dupa
producerea evenimentelor si mai ales, cu deosebire, dupa reflectarea lor n
mass-media.
Exista o dependenta evidenta a consumatorului de informatie, mai ales
din mediul urban, de mesajul mediatic (televizat, Internet). Simultan, individul
resimte nevoia de orientare. Mass-media devine astfel purtatorul de cuvnt a
intentionalitatii cetateanului. Doua criterii sunt definite pentru a semnala

cresterea n intensitate a unui subiect: atentia TV este maxima si subiectul

capteaza progresiv interesul.
Facnd referire la campania electorala, DeFleur si Lowery au indicat ca n
preajma alegerilor consumul mediatic creste simultan cu diferentierea
alegatorilor dupa apartenenta la un grup social (sau exemplul Romniei, dupa
vrsta). Presa raspunde propriului sau public, asa cum televiziunea ncearca
sa nuanteze propriul mesaj. Unii cercetatori considera ca sunt situatii cnd
presa scrisa joaca un alt rol mediatic dect televiziunea (opus acesteia).
Cresterea
consumului
mediatic
induce
intensificarea
comunicarii
interpersonale si implicit nevoia de informatie. Astfel, agendarea cetatenilor
depinde de caracteristicile lor specifice si de cota de interes acordata
subiectului. Teoria agenda-setting priveste cu prioritate informatia politica sau
de politici publice si procesul electoral sau contextul de interes cetatenesc cu
specific local.
Pentru probleme ce nu privesc sfera politica, optiunea devine dificila,
interesul se mentine cu dificultate, receptorul resimtind nevoia de informare si
prin surse alternative (de regula presa scrisa sau pagina web a ziarului sau a
postului de televiziune) sau, din contra, manifestnd dezinteres pentru
problema si abtinndu-se sa exprime sau sa formuleze un punct de vedere.
Exista situatii cnd excesul de informatie deserveste cauza pe care o
promoveaza (mesajul mediat impus de politic).5
Teoria prapastiei cognitive si a cresterii diferentiale a cunoasterii :
nevoia de informare induce cresterea gradului de cunoastere. De aici si
diferenta de necesitate a consumului mediatic, direct proportionala cu nivelul
de educatie, de regula. Pentru persoanele cu un nivel de cunoastere mai
ridicat, profitul de cunoastere prin consum mediatic este ridicat.
De unde, o suma de dependente evidentiate astfel: persoanele cu un
nivel de educatie mai ridicat au o competenta de comunicare si de asimilare a
comunicarii mai dezvoltata, decalajul de informare creste exponential pentru
persoanele mai bine informate fata de cele cu un nivel scazut de informare,
dimensiunea comunicarii interpersonale are rol de sporire a nivelului de
cunoastere (persoanele mai informate expun un punct personal de vedere
asupra problemelor de interes), selectivitatea creste (absorbtia unei informatii
slabe calitativ nu mai prezinta interes pentru o persoana informata),
extinderea surselor de informare mediatica.
Totusi, este de semnalat faptul ca, pentru subiecte de interes general,
nivelul de educatie nu mai este att de revelator. De asemenea, sunt situatii
cnd interesul pentru un subiect nu indica neaparat si un nivel de educatie
sporit. Exista persoane care manifesta deschidere si interes pentru o
problematica independent de formatia lor profesionala de baza sau chiar si n
conditiile unei pregatiri medii.

3.2 Lumea informationala

Lumea informatiei este un spatiu special de resurse, ce cauta sa-si defineasca
modelele de stabilitate relativa, desi mine acestea vor intra ntr-o noua etapa
de schimbare. Astfel, fenomenul informational, prin structurile si relatiile
contemporane, va traversa toate tipurile de criza.
Un sistem informational echilibrat si eficient face ca toate comunitatile
umane sa mpartaseasca nevoia de prosperitate, sa aspire la cresterea
calitatii cercetarii si sa abordeze modern diferite componente ale
productivitatii. Structurile biblioteconomice sunt, de asemenea, supuse
schimbarilor, nu se recunosc vechile repere, evolutia lor este uluitoare,
nsumnd activitati diverse si facnd subiectul unor discutii controversate,
considerate din unghiuri extreme.6
Pentru unii, "bibliotecile sunt la rascruce", iar pentru altii "biblioteca de
mine este moartea bibliotecilor". Este nevoie, asadar, de crearea unei noi
identitati pentru biblioteci. Pentru aceasta, un rol important l are comunicarea
generalizata, ntr-un univers bazat pe structuri deschise si flexibile, care sa
mbine retrospectiva cu prospectiva, facnd din biblioteca un instrument
extrem de important pentru conservarea gndirii umane.
Avem nevoie, nsa, de un management modern si competent, care sa
evite o schimbare necontrolata si sa aiba n vedere o stare de echilibru pozitiv
n circuitele comunicarii. n ncercarea de a redefini biblioteca se tine seama
de "idealul cantitativ", devenit o notiune irationala, logica acumularii ridicnd
probleme imposibil de rezolvat. nsa nu se poate renunta la ideea de "optim
cantitativ" care trebuie interpretata doar n strnsa relatie cu un optim calitativ.
Dezvoltarea uluitoare a Internetului si a programelor de informatizare a
structurilor poate duce de asemenea la criza, datorita faptului ca permanent
se impun modificari si readaptari n utilizarea resurselor si fructificarea
potentialului nou creat, noile tehnologii electronice contribuind la
esentializarea lecturii, imprimndu-i mai multa mobilitate.7
Un factor puternic de criza este, n mod sigur, viitorul, n ciuda faptului ca
asteptarile si obiectivele globalizarii sunt bine conturate, iar analiza proiectiilor
din trecut a confirmat, n linii mari, ritmurile de dezvoltare ale formelor
comunicarii. Nevoia de informatie a devenit generala, iar ritmurile progresului
impun, ca unica postura, pe cea de utilizator de informatii, prin care omul
contemporan poate controla dimensiunea informationala a existentei. nsa
fluxul de informatii nu asigura, n mod necesar, progresul cunoasterii, iar ritmul
noilor tehnologii ar putea conduce la un public saturat, dar ignorant.
Una dintre zonele pline de neprevazut a crizei utilizatorilor este accesul
la informatie, operarea cu concepte noi, dezvoltarea si complexitatea retelelor

informatice, accesul la baze de date virtuale, toate acestea ducnd la

debusolarea unor categorii de cititori deprinsi cu modul traditional de lucru. La
cele de mai sus se adauga - n viziunea autorului - criza profesiilor
infodocumentare, care poate avea toate dimensiunile posibile, n timp si
spatiu, atingnd o dinamica terminologica extrem de intensa, nsa numai
activitatea de cercetare poate oferi sansa integrarii acestor profesii ntr-o
structura unitara.
Cu un scop bine definit ca fiind dobndirea excelentei n activitatea
bibliotecii publice, planificarea strategica aduce unele avantaje cum ar fi:
a) informatii pentru procesul decizional;
b) informatii pentru repartizarea resurselor;
c) atenuarea unor crize;
d) ncurajarea creativitatii personalului si cooperarea, etc.
Tehnologiile informationale au influentat profund existenta noastra si au
n ultimul timp un impact tot mai mare asupra activitatii din biblioteci. Este
prezentat nivelul la care s-a ajuns la acest moment din punct de vedere al
interconectarii calculatoarelor (Internet) si facilitatile pe care acest fenomen le
aduce n planul legaturii la resursele informationale. Printre beneficiile
introducerii tehnologiilor informationale n biblioteci se evidentiaza evolutia
spre o biblioteca a viitorului n care se pune accent pe cunoastere si
comunicare, resurse fundamentale pentru o era a economiei informatiei.
Potentialul dezvoltat prin prisma evolutiei domeniului informational n
biblioteci trebuie pus n valoare printr-o modificare a structurilor
organizationale si prin alegerea unei conduite manageriale adecvate.8
Informatia electronica nu va nlocui documentele tiparite, ci va sustine si
va extinde explozia de informatii, va creste longevitatea datelor. Tot aici este
abordata si problema selectiei documentelor pentru achizitii. Chiar daca
biblioteca trebuie sa posede documentatia cea mai completa posibil, se
disting totusi si categorii de documente care suscita probleme privind
achizitionarea sau difuzarea lor spre lectura (lucrari ce propaga ideologii
extremiste, de un anumit nivel moral, etc.).
n aceasta relatie un factor important este experienta personala a
utilizatorului, avnd un impact deosebit asupra formarii perceptiei. Experienta
personala este influentata de alti factori: educatie, familie, mediul de activitate,
presa, televiziunea, etc. S-a remarcat o perceptie pozitiva din partea
utilizatorilor asupra serviciilor informatizate. n viitor, perceptia publicului
asupra serviciilor oferite de biblioteca se va schimba, propulsnd-o n pozitia
de centru cultural al comunitatii.

Un rol important n formarea perceptiilor si a expectantei utilizatorilor l

are personalul bibliotecii, comportamentul profesional adecvat al acestuia. n
capitolul cinci este prezentata automatizarea proceselor specifice bibliotecii:
circulatia, catalogarea, achizitii, controlul serialelor, mprumutul interbibliotecar
si accesul publicului la alte servicii. Automatizarea este vazuta ca o forma
noua de a extinde controlul asupra activitatii bibliotecare, de a o mbunatati si
de a obtine o gama ct mai larga de servicii pentru public.9
Pe lnga avantajele realizarii acestor sisteme interconectate sunt ridicate si
problemele de standardizare si securitate ce apar. Alte probleme ce apar n
acest caz sunt: bugetul, filtrarea informatiilor, digitizarea resurselor,
competenta personalului bibliotecii. Era digitala va aduce n prim plan:
transferul electronic de informatii, fuzionarea resurselor informationale,
colaborarea internationala pentru informarea unei audiente globale. Deja sunt
conturate concepte cum ar fi: colectiile virtuale, biblioteca hibrida, ca rezultat
al mbinarii a ceea este biblioteca si a ideilor noi ale acestei ere. Orice ar fi,
biblioteca va continua traditia de a fi o fereastra spre cultura, valori si traditii.

3.3 Educatia ulilizatorilor mpotriva manipularii

n ultimele decenii, educatia utilizatorilor s-a conturat ca o nou zon de
intens cercetare si, de asemenea, ca o zon de noi responsabilitti pentru
biblioteci si pentru specialistii din domeniul informrii. ntreaga comunitate de
utilizatori ai structurilor infodocumentare se confrunt cu o cantitate de
informatii n permanent crestere si toat aceasta mas de informatii este
difuzat si este disponibil pe diverse suporturi: pe hrtie, pe CD-ROM-uri,
online etc. Aceste aspecte i pun adesea n dificultate pe utilizatori atunci cnd
ei caut informatii.
Din acest motiv, structurile infodocumentare trebuie s acorde n
prezent o atentie tot mai mare educatiei utilizatorilor, mai exact educatiei
utilizatorilor pentru cultura informatiei. Literatura domeniului a consacrat n
ultimul timp spatii ample pentru prezentarea celor mai recente abordri ale
acestui subiect. Au fost realizate, de asemenea, multe instrumente care ofer
posibilitatea de a nvta despre sursele de informare relevante si despre
modalittile de accesare a acestora. Termeni foarte des vehiculati n lucrrile
de specialitate sunt: comportamentul utilizatorilor, nevoile utilizatorilor,
programe de instruire, cultura informatiei, cultura informatiei digitale, cultura
retelelor, practici informationale, abilitti de informare etc.
Extraordinara dezvoltare cunoscut de tehnologiile informrii si
comunicrii a schimbat aproape radical societatea n care trim si, implicit,
mediul n care si desfsoar activitatea structurile infodocumentare. Mediul
electronic are consecinte si asupra rolului profesionalismului din domeniul
informrii, dar si asupra pregtirii pe care acestia trebuie s o aib. Ei trebuie
s tin pasul cu mediul informational aflat ntr-o continu si rapid schimbare,
s fac fat nevoilor privind educatia continu.
n general, abilittile necesare pe piata muncii n momentul actual sunt
destul de diferite de cele din trecut. n domeniul biblioteconomiei si stiintei
informrii, tehnologia informatiei a determinat n mod continuu o serie de
schimbri n privinta pregtirii specialistilor. Abilittile de manipulare a
tehnologiilor multimedia si de lucru cu resurse n retea sunt foarte solicitate.
Nevoile si comportamentul utilizatorilor s-au aflat mereu n atentia
profesionistilor domeniului, dar acestor aspecte care necesit mult studiu li se
adaug astzi noi elemente aduse n scen de schimbrile tehnologice:
programe de instruire n utilizarea resurselor electronice, formarea abilittilor
privind tehnologia informatiei, cunostinte de evaluare a colectiilor electronice.
Diversitatea suporturilor, cresterea cantitativ a colectiilor de
documente, sistemele de regsire si ultimele modalitti de transfer al
informatiei sunt elemente care pun numeroase probleme n procesul de
cutare a informatiei si care impun necesitatea educatiei utilizatorilor.

Acest aspect a fost nteles la nivelul structurilor infodocumentare de

foarte mult vreme. Unele institutii au ntreprins actiuni n aceast directie nc
de acum cteva decenii, actiuni care fie continu si n prezent, fie au fost
ntrerupte pe parcurs din cauza lipsei de personal, de resurse financiare si de
conditii organizatorice. Prin anii 1990, s-a accentuat ns nevoia de a
desfsura actiuni destinate educatiei utilizatorilor, datorit dificulttilor pe care
acestia le-au ntmpinat n utilizarea informatiilor n format modern. Astzi,
este un lucru cert c formarea utilizatorilor constituie o nevoie permanent si
exist numeroase indicii c, n viitor, lucrurile vor sta la fel n aceast privint.
Este necesar s se sublinieze faptul c educatia utilizatorilor trebuie
perceput ca un mijloc de a ajunge la un anumit scop si nu ca un scop n sine.
Despre acest concept s-a scris si s-a discutat mult, dar, n general, a
fost definit ca "orice efort sau program care va ghida si instrui utilizatorii actuali
si potentiali n mod individual sau colectiv, cu scopul de a facilita
recunoasterea propriilor nevoi de informare, formularea acestor nevoi,
utilizarea efectiv si eficient a serviciilor de informare, ca si evaluarea
acestor servicii" (definitie formulat de Jacques Tocatlian, fost Director al
Programului General de Informare al UNESCO). n linii mari, educatia
utilizatorilor include cteva zone interconectate: informarea utilizatorilor,
orientarea n bibliotec, instruirea bibliografic si profilul utilizatorilor.
Obiectivele unui program n acest sens ar trebui stabilite n functie de
ultimele dezvoltri n domeniu si avndu-se n vedere nevoile de instruire ale
utilizatorilor. mbunttirea programului se poate realiza n urma evalurii
acestuia. Cele mai avantajoase modalitti de instruire sunt considerate a fi
demonstratia, abordarea practic, foarte importante de dobndit de ctre
utilizatori fiind elementele de baz privind folosirea sistemului de regsire a
informatiei.
ns, nainte de a initia programe de educatie a utilizatorilor, structurile
infodocumentare trebuie s se preocupe de instruirea propriului personal n
privinta folosirii noilor echipamente si a noilor modalitti de a desfsura
cercetri ale literaturii.
Hans Raj Chopra a subliniat importanta pregtirii utilizatorilor n vederea
utilizrii noilor tehnologii si a propus, n urma analizei rezultatelor unei anchete
pe care a desfsurat-o printre aproximativ 150 de specialisti din India de Nord,
cteva zone esentiale care ar trebui s fie acoperite de un program de
instruire:10
- infrastructura tehnologiilor informatiei (elemente de baz legate de software
si hardware, servicii de bibliotec si informare bazate pe tehnologia
informatiei, automatizarea bibliotecilor);
- tehnologia telecomunicatiilor (elemente de baz privind retelele, posta
electronic, posta vocal, tehnica teleconferintelor, multimedia);

- editarea electronic;
- CD-ROM-urile si bazele de date DVD (baze de date bibliografice, numerice,
full-text);
- crearea de surse de informare electronice (design Web, catalogarea surselor
electronice, elemente de baz legate de HTML si JAVA);
- serviciile de informare bazate pe Internet (publicatii electronice, navigare n
retea, motoare de cutare, servicii de baze de date bazate pe Web);
- sursele electronice online de informare (baze de date online, bnci de date
online, cutarea literaturii online);
- bibliotecile electronice (conceptul de biblioteci electronice/ biblioteci digitale/
biblioteci virtuale; avantajele si dezavantajele lor);
- analiza cost-beneficiu (economia cutrii online n comparatie cu cutarea n
baze de date pe CD-ROM);
- crearea de baze de date indigene (metodologii si tehnici, probleme si
perspective);
- accesul public online la cataloage (OPAC, MARC).
n procesul de formare a competentelor de informare n societate,
bibliotecile au potentialul pentru a deveni institutii de important fundamental,
dar ele trebuie s acorde o mai mare atentie acestor aspecte legate de
instruirea utilizatorilor si s dezvolte abordrile existente ntr-o manier
sistematic.
De exemplu, n Germania, extinderea activittilor privind educatia
utilizatorilor si dezvoltarea bibliotecilor ca centre de informare se numr
printre noile responsabilitti ale bibliotecarilor. n aceast tar, activitti
promittoare n directia formrii utilizatorilor au fost initiate n urm cu
aproximativ trei decenii, dar foarte putine au fost realizate sau ncununate de
succes, n parte datorit resurselor insuficiente si lipsei unei dezvoltri
sistematice si sustinute a sarcinilor de predare n biblioteci. n anii 1980,
aceste activitti au fost reduse n aproape toate bibliotecile, dar la nceputul
anilor 1990 au aprut noi actiuni determinate n principal de nevoile sporite ale
utilizatorilor pentru asistent n utilizarea noilor sisteme de informare
electronice.11
Cursurile de educatie a utilizatorilor s-au concentrat pe transmiterea
abilittilor de folosire a anumitor sisteme de informare si adesea ele se bazau
pe manualul productorului respectivului sistem si erau repetate la anumite
intervale de timp. Homann arat c cel mai important avantaj al acestei

educatii pragmatice a utilizatorilor a fost nivelul relativ sczut al cheltuielilor cu

personalul si organizarea, cheltuieli necesare pentru realizarea cursurilor, dar
cresterea numrului sistemelor de informare disponibile si schimbrile
frecvente ale interfetelor cu utilizatorii au determinat aparitia unor cereri
numeroase pentru programe de instruire si astfel au iesit la iveal si
dezavantajele. Pe lista acestora din urm s-au adugat si potentialul
motivational sczut si lipsa posibilittilor de coordonare didactic ntre
diferitele cursuri.12
n momentul actual, se doreste o mbunttire a educatiei utilizatorilor n
bibliotecile germane, prin orientarea activittilor spre noi concepte pedagogice
si spre dezvoltri strine. Noile abordri sunt influentate de factori precum:
teoria curriculum-ului, modelele anglo-americane de cultur a informatiei,
metodele de predare / nvtare centrate pe cei care nvat, metodele si
tehnicile de nvtare online.
n continuare, prezentm dou programe recente, dezvoltate n spatiul
german:
- La Biblioteca Universittii din Heidelberg a fost pus n aplicare o
actiune de predare modular ale crei caracteristici sunt urmtoarele: unittile
de predare sunt mici (1-2 ore), module de predare sunt integrate n
curriculum, se poate beneficia de instruire suplimentar online, a fost adoptat
un model dinamic de cultur a informatiei care ofer o baz pentru
dezvoltarea si reflectarea activittilor de predare.
- Un alt exemplu este cel oferit de Departamentul de Biblioteconomie si
Informare de la Universitatea de stiinte Aplicate din Hamburg, unde a fost
dezvoltat o abordare orientat spre proiecte. Caracteristica principal a
acestei abordri este utilizarea de probleme sau interese tematice individuale
ca puncte de plecare pentru declansarea proceselor de nvtare si, astfel,
deprinderea competentelor privind cultura informatiei poate fi integrat unor
continuturi din alte domenii precum economie sau istorie. Cel care pred are
un rol pasiv, limitndu-se la asistenta la cerere. Participantii trebuie s fie
activi si sunt principalii responsabili pentru strategiile adoptate si rezultatele
obtinute.
La nivel international au aprut o serie de initiative individuale privind
dezvoltarea educatiei utilizatorilor si se poate observa o mbunttire a
activittilor de predare desfsurate de biblioteci, dar se simte nevoia unui
sprijin institutionalizat din partea organizatiilor specializate din domeniu.
NOTE
[1] McQuail, Denis, Windahl, Sven, Modele ale comunicarii - pentru studiul
comunicarii de masa, Editura [Link], Bucuresti, 2001

2 Bucheru, Ion, Fenomenul Televiziune, Editura Fundatiei Romnia de Mine,

Bucuresti, 1997, pp. 36-40
3 Van Cuilenburg, J.J., Scholten, O., Noomen, G.W. stiinta comunicarii, Editura
Humanitas, Bucuresti, 2000, pp. 67-70
4 Stancu, Valentin, Stoica, M. Marcela, Stoica, Adrian, Relatii publice, succes si
credibilitate, Editura Concept Publishing, Bucuresti, 1997, p. 36
5 serb, Stancu, Relatii publice si comunicare, Editura Teora, Bucuresti, 2000, p. 88
6 Stoica, Ion, Criza n structurile infodocumentare. Sensuri
contemporane, Constanta, Editura Ex Ponto, 2001, pp. 13-25

si

semnificatii

7 Ibidem, p. 57
8 Paraus, Mihaela, Tendinte manageriale n biblioteca publica, Iasi, Editura
Biblioteca Judeteana "Gh. Asachi", 2001, pp. 17-26
9 Ibidem, p. 74
10 Chopra, Hans Raj, User education: training the librarians to use new technologies
n the developing countriesn 67th IFLA Council and General Conference Papers,
Boston, 2001
11 Homann, Benno, Difficulties and new Approaches n User Eduction n
Germany n 67th IFLA Council and General Conference Papers, Boston, 2001
12 Ibidem

CAPITOLUL IV. STUDIU DE CAZ

MANIPULAREA PRIN TELEVIZIUNE
Fenomenul manipularii nu a aparut n comunicarea de masa o data cu
televiziunea, nsa dezvoltarea canalului audiovizual a ridicat aceasta problema
la cote fara precedent. Prin diverse tehnici de manipulare, televiziunea poate
crea adevarate pericole sociale.
Principalele forme de abatere de la informarea obiectiva sunt:
- persuasiunea
- dezinformarea
- intoxicarea
- manipularea
Persuasiunea este actiunea prin care autorul unui mesaj sustine o
idee, ncercnd sa convinga auditoriul. Persuasiunea nu contine
intentionalitate negativa (nu ascunde fapte, ci le evidentiaza doar pe cele
favorabile); ea tine de forta argumentarii, de puterea de convingere a
vorbitorului, de modul n care acesta este capabil sa-si puna ntr-o lumina ct
mai buna ideea sustinuta. Datorita structurii sale complexe si a limbajului
specific, care mbina forta cuvntului cu atuurile artei actoricesti (tonul,
mimica, expresivitatea miscarii), televiziunea are cel mai persuasiv tip de
mesaj dintre toate mijloacele de comunicare n masa.
Dezinformarea
Prin dezinformare se ntelege suprimarea brutala a oricarei obiectivitati
(si chiar credibilitati) a mesajului. Se considera dezinformare orice interventie
asupra elementelor de baza ale unui proces comunicational care modifica
deliberat mesajele vehiculate cu scopul de a determina n rndul receptorilor
anumite atitudini si reactii dorite. n cazul dezinformarii, nu se mai foloseste
subtilitatea si poate sa nu mai existe iluzia de corectitudine.
intele dezinformarii sunt n special liderii de opinie, care pot influenta
decizional si actional grupurile din care fac parte. Dezinformarea
comunicationala poate fi punctuala (printr-o stire sau emisiune anume) sau de
durata (sustinuta).
Instrumentul principal al dezinformarii este cenzura. Aceasta mparte,
dupa criteriile impuse de autoritati, toate componentele si semnalele realitatii

precum si interpretarile faptelor n doua categorii: difuzabile si nedifuzabile,

distorsionnd n mod brutal realitatea.
Dezinformarea este specifica regimurilor politice totalitariste (fasciste,
comuniste, dictatoriale), dar poate fi ntlnita si n regimurile democratice. Aici,
nsa, exista concurenta (celelalte posturi de televiziune sau jurnalistii
independenti free-lancer) care poate dezvalui culisele nevazute si poate
provoca scandaluri rasunatoare, care pot culmina chiar cu rasturnarea
guvernarii (de exemplu afacerea Watergate).
Intoxicarea
Forma de dezinformare, intoxicarea consta fie n suprasaturarea
surselor cu informatie falsa, n blocarea canalelor de comunicare cu mesaje
mincinoase, diversioniste, fie pentru a pregati opinia publica pentru o lovitura
de proportii, fie pentru a discredita un mesaj corect asteptat. Instrumentele
sale de baza sunt zvonurile, brfele si comunicatele tendentioase. Intoxicarea
este operatia de "anesteziere" a publicului n scopul acceptarii unei diversiuni
majore sau pentru a-l face nencrezator, ostil n fata unui adevar care urmeaza
a fi comunicat. Prin intermediul televiziunii, intoxicarea poate produce
adevarate razboaie ale imaginii, din care iese nvingator cel care a investit cel
mai mult n propria sa imagine si care a sabotat cel mai bine imaginea
celuilalt.
Exemplul cel mai apropiat n acest sens l reprezinta modurile n care
au fost mediatizate de catre combatanti conflictele etnice si razboaiele din
fosta Iugoslavie.
Televiziunea srba a produs un clip n care portretele lui Bill Clinton,
Madeleine Albright, Tony Blair, Hitler erau mixate pe fondul zvasticii naziste,
peste care scria Criminali de Razboi.
La rndul lor, aliatii au prezentat dramele refugiatilor albanezi, ca efect
al epurarii etnice, n paralel cu rememorarea atrocitatilor comise evreilor n
lagarele de concentrare de la Auschwitz.
Manipularea
Manipularea este varianta malefica a persuasiunii, fiind caracterizata
de intentionalitate negativa cu buna stiinta. Parafrazndu-l pe celebrul
armator grec Aristotel Onasis, se poate spune ca "secretul manipularii este de
a detine numai tu informatii". Prin diferite tactici (ncalcarea normelor
deontologice, ascunderea, trunchierea sau deformarea faptelor obiective),
mesajul este transformat n minciuna (totala sau partiala), realitatea fiind astfel
distorsionata.

Micul ecran are o forta manipulatoare cu att mai mare cu ct se

bazeaza pe credibilitatea conferita de imagine (ceea ce omul a vazut la
televizor cu ochii lui este considerat a fi veridic).
Toate tehnicile de manipulare a indivizilor urmaresc declansarea si
amplificarea proceselor de influentare a gndirii umane, avnd drept scopuri
finale:
- modificarea comportamentului indivizilor
- integrarea lor n grup
- inducerea sentimentelor de supunere neconditionata fata de
autoritati.
Goebbels, conducatorul campaniei de creare si promovare a imaginii lui Hitler
si a noii rase de arieni, a fost unul din cei mai buni specialisti n domeniul
intoxicarii opiniei publice prin intermediul presei si al cinematografiei. Pentru a
le insufla cetatenilor necesitatea de a sustine nazismul si de a distruge evreii,
el a impus proiectarea n toate cinematografele din Germania doar a
documentarelor si a stirilor ce i promovau ideile sale propagandistice,
interzicnd difuzarea oricaror altor filme si limitnd spectatorilor astfel
posibilitatea de a face comparatii ce puteau fi daunatoare ideologiei sale.
n acest fel, Goebbels urmarea sa obtina controlul total asupra modului de
gndire, comportamentului si asupra sentimentelor indivizilor, supunerea lor
instinctiva si neconditionata n fata autoritatilor precum si crearea unui tip de
cetatean incapabil sa ia decizii de unul singur.
Procesul de recreare completa a unui individ este extrem de complex,
el fiind axat pe trei coordonate:
- obtinerea controlului asupra comportamentului sau (prin uniforme,
limbaj de lemn);
- obtinerea controlului asupra gndirii sale (prin ideologia promovata);
- obtinerea controlului asupra sentimentelor sale (prin manipularea
emotiilor individului si restrngerea spectrului sau emotional, fiind
folosite drept instrumente : vina, frica, santajul, redefinirea
sentimentelor).
Un exemplu de "vina istorica" l constituie cel al poporului german,
care a fost n totalitate blamat pentru masacrele comise de catre nazisti n
timpul celui de-al doilea razboi mondial.

Cel mai elocvent exemplu al puterii mass-media si al modului n care

manipularea opiniei publice a fost ridicata la nivel de "arta" l constituie cel al
Companiei "Ruder& Finn Global Political Affairs", companie specializata
n intoxicarea si manipularea opiniei publice mondiale la cererea unui guvern,
stat sau partid politic anume care plateste pentru campanie.
Scopul acestei institutii este construirea sau redefinirea imaginii unor
conflicte internationale n special prin intermediul televiziunilor, a imaginii unor
popoare sau etnii n functie de dorintele si interesele clientului. n 1993,
compania a lucrat pentru Croatia, Bosnia-Hertegovina si opozitia din provincia
Kosovo si, ntr-o perioada de 18 luni, le-a creat o imagine internationala
puternica si extrem de favorabila. Campania dusa a fost de mare amploare si,
contra unor sume uriase, a inclus obtinerea si mediatizarea opiniilor favorabile
ale celor mai nalti si importanti demnitari, oameni de afaceri si lideri de opinie
din lume (de talia presedintelui SUA).
ntrebat daca propriile sale credinte si datoria de a spune adevarul ca
jurnalist nu intra n conflict cu ideile mediatizate, directorul acestei companii,
James Harff, si-a justificat actiunile cu mult cinism:"Suntem profesionisti. Am
fost angajati sa facem ceva si am facut. Nu suntem platiti ca sa fim morali."
n viziunea cercetarilor din domeniul psihologiei sociale exista
numeroase modalitati de educare a indivizilor pentru a putea rezista
manipularii care au toate la baza analiza strategiilor de remodelare a gndirii.
Astfel, individul trebuie nti avertizat sa cunoasca mecanismele de
manipulare ale diverselor institutii si sisteme pentru ca mai apoi sa poata sa
reziste dezinformarii si presiunii exercitate si sa nu le cada victima.
Rezistenta individului se poate face pe mai multe cai. Aparent, solutia
cea mai sigura consta n izolarea totala a individului fata de societate. nsa
omul este n primul rnd o fiinta sociala, deci aceasta solutie nu poate fi
generalizata tuturor indivizilor. O alternativa mai rezonabila izolarii este cea
prin care individul continua sa traiasca n societate, dar se detaseaza
emotional de anumite aspecte ale [Link] detasarii consta n
pierderea suportului social si afectiv al familiei si prietenilor, fapt ce amplifica
sentimentul de singuratate ce poate genera manifestari de tip paranoic.
Deoarece detasarea de societate, pentru a evita orice contact prin intermediul
caruia am putea fi manipulati, e imposibila iar, pe de alta parte, implicarea
totala, sincera si pasionala n viata sociala ne face vulnerabili la influenta
artizanilor manipularii, singura solutie viabila ramne adoptarea unei pozitii de
mijloc, de alternare a celor doua stari (astfel ca perioadele de traire la cote
nalte sa fie urmate de intervale scurte de detasare, ce pot fi facute seara sau
dupa ncheierea orelor de serviciu).
Strategiile de rezistenta la manipulare constau n:

1) Identificarea discontinuitatilor (niciodata marile minciuni nu sunt

perfecte, au ceva n neregula iar aparitia disonantei cognitive este
unul din cele mai bune semnale de alarma);
2) Observarea normalitatii aparente (cele mai eficiente tehnici de
manipulare se bazeaza pe crearea unei aparente de normalizate
obiectiva prin controlul informatiei). n cazul accidentului nuclear de
la Cernobl, spre exemplu, autoritatile au refuzat sa ofere informatii
opiniei publice si, chiar si atunci cnd dezastrul n-a mai putut fi
ascuns, au ncercat sa-l minimalizeze prin emiterea de comunicate
false. Testarea cazurilor se poate face printr-o minora ncalcare a
regulilor impuse, pentru a observa consecintele; daca reactia e
disproportionat de mare si de violenta, atunci nseamna ca "ceva nu
este n regula".
3) Sesizarea falsei similaritati. Artizanii manipularii nu se multumesc
doar cu controlul total al victimelor; ei ncearca sa li se faca
indispensabili si de ncredere, le capteaza atentia, afectiunea si
respectul pentru a-i putea influenta apoi mai eficient. Pentru a evita
caderea n cursa lor, este necesara analizarea cu atentie a
comportamentului noului "prieten", pentru a vedea daca
supraliciteaza ntr-un anumit context sau o directie anume, daca
exista vreo diferenta ntre ceea ce spune si ceea ce face cu
adevarat.
4) Identificarea competentei aparente. Foarte multi manipulatori si
creeaza cu atentie o imagine de oameni puternici, competenti,
siguri pe ei, pentru a-i intimida pe cei cu care vin n contact, pentru
a-i putea fascina si subjuga si mai tare pe novici. Pentru a le evita
intentiile, e bine sa nu cedam presiunii exercitate de manipulator si
sa asteptam un timp pentru a judeca situatia "la rece".
5) Sesizarea confuziei cognitive (pentru a ascunde realitatea si
obiectivele sale, manipulatorul apeleaza frecvent la analogii false,
distorsiuni semantice, etichetari retorice, rescrierea istoriei). Solutia
n acest caz consta n clarificarea ntelesurilor si a situatiilor neclare.
6) Sesizarea confuziei emotionale (manipulatorul exploateaza cele mai
ascunse temeri si dorinte ale individului, vine n ntmpinarea
nevoilor emotionale ale acestuia pentru a-l cuceri si apoi subjuga).
De exemplu, n regimurile totalitare erau exploatate sentimentele de
vinovatei si se practica santajul. Solutia consta n detasare, n
analiza lucida a situatiei la cel mai mic semn de disconfort psihic
resimtit, n evitarea dezvaluirii gndurilor intime necunoscutilor, n
evitarea tentatiilor.

7) Jocul "de-a alegerea" (apare n cazul n care manipulatorii, asemeni

unor vnzatori buni, nu se multumesc doar sa i determine pe clienti
sa le cumpere unul din produsele oferite de ei, ci continua discutia
cu ei pentru a crea o legatura subtila cu acestia n scopul de a-i
convinge ca au facut cea mai buna alegere si ca sa-i determine sa le
devina clienti permanenti).
8) Gndirea de grup (succesul manipulatorilor pe scara larga depinde
n primul rnd de modul n care individul a fost cufundat n
anonimatul masei de manevra. De aceea, indivizilor li se induce
sentimentul fidelitatii neconditionate fata de grupul lor social care e
"bun", iar restul lumii e alcatuit din "rai", "ticalosi". Manipularea
reuseste n conditiile n care se realizeaza controlul informatiilor
concomitent cu izolarea grupului de orice contact extern. Solutia
consta, n acest caz, n realizarea dialogului, a schimburilor libere de
idei, n recunoasterea greselilor, n constientizarea faptului ca n
viata nu exista "alb" si "negru", ci diverse nuante).
9) Structuri impersonale (rezistenta colectiva e mult mai eficienta dect
opozitia individuala, o minoritate putnd lupta mult mai eficient
mpotriva majoritatii dect un singur individ. Daca o minoritate poate
determina puterea sa accepte unele concesii, acest lucru i sporeste
prestigiul).
Elementele specifice diferitelor tipuri de productii de
televiziune. Manipularea opiniei publice ntr-un talk-show, dezbatere,
documentar, ancheta, n scopul partinirii uneia dintre partile implicate, se
poate face prin darea cuvntului n majoritatea timpului reprezentantilor acelei
parti, acordarea acestora a dreptului de a avea interventii mai lungi si ntr-un
spatiu de prezentare mai larg, sublinierea actiunilor lor pozitive si
minimalizarea faptelor benefice ale partii adverse etc. Exista trei elemente
principale care concura la realizarea manipularii n cazul diverselor productii
de televiziune:
a) Moderatorul
b) Compozitia platoului
c) Scenariul (discutiei / emisiunii) Moderatorul
Primul nivel la care poate ncepe manipularea este cel al moderatorului.
Interventiile acestuia sunt vazute ca fiind constrngatoare, deoarece
moderatorul impune subiectul / tematica de discutie, dar si ia cuvntul
invitatilor, le acorda acestora o importanta diferita ce poate fi observata prin
elemente de comunicare non-verbala (tonalitate: ton respectuos, dispretuitor,
politicos, agasat etc). Studii facute de sociologi au demonstrat faptul ca, de
multe ori, moderatorul, auto-definindu-se drept purtatorul de cuvnt al

publicului, pune ntrebari care sa-i satisfaca doar propria curiozitate sau
interesele sale, chestiunile ridicate nefiind interesante pentru majoritatea
telespectatorilor.
Moralismul moderatorilor este, n multe cazuri, discutabil (Andre Gide
spunea: "Cu sentimente duioase se poate face literatura proasta; cu aceleasi
sentimente, n schimb, se obtine o audienta buna"). Acesti moderatori au
devenit manipulatori de constiinte care se fac purtatorii de cuvnt ai unei
morale tipic mic-burgheze ce spun telespectatorilor ce si cum sa gndeasca,
care impun receptorilor propria scala a valorilor.
O alta strategie de manipulare care poate fi abordata de moderator este
mimarea lipsei de timp; el se foloseste de ceas pentru a lua cuvntul invitatilor
sau pentru a-i ntrerupe tocmai cnd se ajunge n miezul problemelor, astfel
pierzndu-se esenta si chiar scopul dezbaterii. n cazul n care invitatii sunt
persoane neobisnuite, cu stresul din fata camerelor de filmat (sunt emotive
sau au nevoie de un anumit timp pentru a-si ordona si expune ideile), daca
acestora, n loc sa fie ajutati de catre moderator spre binele discutiei, nu li se
da cuvntul cnd trebuie, li se da cnd nu se asteapta, sunt repeziti cu
amenintarea lipsei de timp sau ce gesturi nerabdatoare, pot sa se piarda si sa
afirme lucruri contrar opiniilor lor.
Cu ct un moderator sau un lider de opinie are o credibilitate mai mare
si un statut social mai ridicat (conturat de nivelul de salarizare, frecventa
participarilor la talk-show-uri, numarul de relatii cu VIP-uri etc.), cu att
discrepanta dintre el si un invitat mai putin cunoscut, chiar daca este expert
ntr-un domeniu, este mai mare. Comunicarea nseamna dialogul, n nici un
caz monologul. Moderatorul sau reporterul trebuie sa-si nfrneze tendinta de
a iesi sau a se pune n evidenta si sa nu uite ca, de fapt, invitatul este cel aflat
n atentia privitorilor.
Compozitia platoului
Al doilea nivel la care se poate realiza manipularea n cazul productiilor
de televiziune - compozitia platoului - este determinant pentru modul de
abordare al problemelor. Exista indivizi care nu sunt invitati de nimeni, precum
si persoane care refuza orice invitatie. Modul n care este alcatuit cercul de
invitati influenteaza inconstient modul de perceptie al telespectatorilor,
absenta unuia sau a altuia dintre reprezentantii vreunei parti aflate la discutii
avnd o mare importanta n constructia perceptiei privitorilor.
Manipularea prin prezentarea dezechilibrata a partilor
Compozitia platoului ar trebui, teoretic, sa ofere imaginea unui echilibru
democratic ntre parti. Uneori nsa, dreapta si stnga prezentatorului sunt
folosite n scopul de a simboliza Dreapta si Stnga politica, iar daca aceste
doua parti nu sunt egal reprezentate (fie la nceputul emisiunii, fie pe parcursul

ei se aduc mai multi invitati si sustinatori de una dintre parti), se produce o

deformare a perceptiei n favoarea uneia dintre grupari, distorsiune influentata
nu de calitatea ci de numarul invitatilor sustinatori.
Scenariul
Scenariul, pe baza caruia moderatorul conduce dezbaterea / emisiunea
si arbitreaza partile poate sa fie stabilit naintea nregistrarii (caz n care
calitatea discutiei poate fi afectata, ncorsetata de rigiditatea scenariului). Nici
cealalta optiune nu este, nsa, lipsita de riscuri; n cazul n care moderatorul si
traseaza scenariul n linii mari n urma discutiilor pregatitoare cu participantii
prezumtivi, prin care lasa loc si improvizatiei sau exprimarii libere n timpul
emisiunii, discutia poate sa devieze ntr-un mod periculos. Oricum, nu trebuie
uitata una din regulile tacite ale jocului si anume mentinerea limbajului n
limitele politetii.
Manipularea prin mijloace non-verbale de comunicare
Din ce n ce mai multi indivizi studiaza comportamentul semenilor lor,
nainte de a intra n contact direct cu ei, pentru a afla ct mai multe date,
pentru a le cunoaste modul de actiune si pentru a-si mbunatati relatiile.
Comunicarea non-verbala este un proces complex care include omul,
mesajul, starea sufleteasca, miscarile trupului si cei cu care se intra n relatie.
Informatiile legate de aceasta comunicare foarte complexa au ajuns sa fie
studiate si nsusite de aproape toate persoanele publice sau aflate n functii
de conducere (fie manageri de ntreprinderi, fie politicieni, vedete de cinema
sau de televiziune). Principalele instrumente ale manipularii n dialoguri si
negocieri sunt vocea, privirea, gesturile, pozitia corpului (postura), distanta si
buzele.
Desi pare contradictoriu, vocea este un element principal al comunicarii nonverbale deoarece poate fi modulata pe o scara foarte larga. Vocea se
compune din 3 elemente esentiale, care pot capata un nivel de variatie diferit
n functie de modul n care le folosim:
- ritmul (ce poate alterna de la ncet la rapid)
- volumul (care poate varia de la mic la mare)
- tonul (a carui gama oscileaza de la ascutit la grav).
De exemplu, la o persoana care foloseste o voce cu un volum puternic,
un ritm rapid si un ton grav, sensul mesajului pe care l emite va fi ncarcat de
emotii negative, ca mania sau agresivitatea. Pentru a excela n comunicarea
non-verbala, trebuie sa ne adaptam vocea contextului momentului si fata de
interlocutor.

Potrivit specialistilor, din totalul mesajelor, aproximativ 7 % sunt verbale

(cuvintele), 38% sunt vocale (tonalitatea vocii, inflexiunea si alte sunete
guturale) si 55% sunt mesaje non-verbale. Pentru transmiterea informatiilor
este utilizata cu precadere comunicarea verbala, n timp ce canalul non-verbal
este folosit pentru exprimarea atitudinii interpersonale si, uneori, pentru a
nlocui mesajele verbale.
Impactul pe care elementele comunicarii l au n cadrul unui dialog sau
al unei dezbateri este urmatorul: cuvintele au posibilitatea cea mai mare de
control, nsa au impact mai scazut fata de celelalte elemente; tonul vocii are
un impact mai mare n cadrul procesului de comunicare iar posibilitatea de
control este medie; simbolurile non-verbale au impactul cel mai mare n
desfasurarea comunicarii interpersonale dar si posibilitatile cele mai reduse de
control.
Att limbajul trupului ct si metalimbajul (cuvintele si expresiile care pot
releva adevaratele atitudini si gnduri ale unei persoane) pot trezi instinctul,
intuitia, "al 7-lea simt", presimtirea ca vorbitorul nu spune ceea ce gndeste.
Metalimbajul permite indivizilor sa i manipuleze pe altii fara ca acestia sa-si
dea seama. n conversatiile directe, efectul maxim al cuvintelor nu depaseste
7%. Se spune ca noi auzim jumatate din ceea ce se spune, ascultam cu
atentie jumatate din ce am auzit si ne amintim jumatate din ce am ascultat.
Un element de o mare importanta ntr-o dezbatere televizata l
reprezinta
forma si caracteristicile mobilierului din studio (mese, scaune) si modul de
asezare a participantilor.
Jocul de putere cu scaune dintre moderator - invitati
Caracteristica

Semnificatia

[Link] spatarului

- este proportionala cu rangul si puterea ocupantului

2. Mobilitatea

- n cazul n care exista, senzatia de putere este data de

libertatea de miscare ntr-un scaun rotitor
- n cazul n care nu exista, ea va fi compensata cu
mobilitatea trupului, cu cresterea numarului de gesturi, fapt
ce dezvaluie atitudini si sentimente ale intervievatului

[Link] scaunului

- este proportionala cu rangul si puterea ocupantului si are

un efect psihic deosebit de puternic; amplasarea unui
invitat pe un scaun mai jos dect cel al moderatorului va
induce publicului o reactie psihologica inconstienta de a-l
desconsidera pe acel individ, scazndu-i din prestigiul sau

4.
Asezarea n pozitia - creeaza presiune asupra interlocutorului (mai ales
competitiva fata n fata asupra celor neobisnuiti sa dea interviuri la
mai departe de masa de televiziune)
dezbateri
- diminueaza mult prestigiul interlocutorului

Jocul de putere dintre moderator-invitati n functie de amplasarea la masa dezbaterilor

Pozitia

Tipul
de Caracteristici
dialog sugerat

"de
colt" - conversatie
(interlocutorul
prieteneasca,
este amplasat n spontana
coltul mesei)

Intentiile moderatorului

- coltul biroului - realizarea unui dialog

este o bariera amical
potentiala
- grad bun de
colaborare
mpartirea
teritoriala inutila

"de
cooperare" - similitudini - att moderatorul - realizarea unui dialog
(invitatul sta lnga n orientare si cat si invitatul de la egal la egal
moderator)
gndire
sunt de aceeasi
- uneori poate fi o
parte a barierei
violare
mascata
a
- grad ridicat de teritoriului invitatului
colaborare

"de atragere a unei - similitudini

a treia persoane" n orientare si
(moderatorul sta gndire
lnga
alte
persoane n timp
ce unul dintre
interlocutori sta
exact de cealalta
parte a mesei
"competitivdefensiva"

- strategia de a
tine
partea
adversarului,
n
care
adversarul
este invitat

- moderatorul pune
ntrebari
persoanei
amplasate diferit de
ceilalti n interesul unuia
dintre invitati

- masa este o
bariera solida intre
- defensiva
oameni
- punctele de
autoritate vedere ar putea
manifestata
ramne neclintite
non verbal

- competitie de orice
natura

- n care nu se
doreste
stabilirea nici
unui tip de
raport

- nu se doreste nici un
fel de dialog real

- competitie

"independenta"

- indiferenta

- conflict deschis de idei

- admonestare
- relationare superioara
fata de invitat

- posibil ostilitate
- granitele nu sunt - nu se doresc discutii
ncalcate
sincere

Jocul de putere dintre moderator-invitati n functie de forma mesei

Forma

Caracteristici

Ce sugereaza
scopul folosirii ei

si Observatii

patrata

mijloceste
relatii
de
competitivitate
si
defensive
intre indivizi
cu
acelasi
statut social

- convorbiri scurte, - partea dreapta este mai

bazate pe dovezi cooperanta dect stnga
(fapte, exemple)
- opusul este partea
rezistenta
- scoate n evidenta
relatia
superiorsubordonat

rotunda

- determina o
atmosfera
relaxanta,
fara
ceremonii
- invitatii sunt
persoane de
acelasi rang

- folosita pentru
convingerea
interlocutorilor
atmosfera
de
discutie destinsa

- persoana de rang mai

mare polarizeaza puterea
(dreapta are mai multa
putere dect stnga)

Dreptunghiulara

ordoneaza - folosita pentru

clar influenta
influentarea
cu
maxima eficienta a
interlocutorilor
- tinta reala este
invitatul
amplasat
exact de cealalta
parte a moderatorului

- n general, n centrul
atentie sunt moderatorul si
invitatul
amplasat
n
pozitie opusa acestuia

Apetitul publicului pentru "istoria instantanee" este un fapt bine

cunoscut.
nsa doar cu putin timp n urma managerii si specialistii n comunicare au
nceput sa se intereseze despre opiniile privitorilor referitoare la stirile
televizate.
Un amplu sondaj international realizat de Gallup n 1986 a relevat
urmatoarele fapte: - doar 1 din 4 subiecti considera ca marile institutii de stiri
(gen BBC sau NBC) sunt credibile; - 79% dintre indivizii intervievati cred ca
presa este "cu adevarat profesionista" si ca se preocupa sa-si faca ct mai
bine treaba.
Un sondaj similar, realizat cu 3 ani mai trziu (1989), a indicat anumite
modificari n perceptia publicului asupra modului n care televiziunea
informeaza:
-

doar 54% dintre cei chestionati au mai spus ca reporterii prezinta

informatiile n mod obiectiv; - 44% considerau ca presa este frecvent
neobiectiva;

peste doua treimi dintre ei (68%) au declarat ca jurnalistii tind sa

favorizeze ntotdeauna una dintre partile implicate intr-un conflict;

doar 33% erau de parere ca presa este independenta, majoritatea

considernd ca ea este influentata de persoanele sau grupurile
politice puternice;

77% blamau mass-media ca le invadeaza intimitatea.

Televiziunea nu este "oglinda societatii" asa cum i place sa se

autointituleze; asupra ei intervine un complex de factori care o determina sa
deformeze si sa manipuleze (constient sau nu) realitatea; din acest motiv o
putem asemana mai degraba cu o oglinda aburita a societatii. Mahatma
Gandhi a surprins cel mai bine pozitia de mijloc a telespectatorilor: "Nu vreau
ca locuinta mea sa fie nconjurata din toate partile de ziduri si ferestre
astupate. Vreau ca toate culturile si cunostintele din lume sa fie aduse si sa
patrunda n casa mea intr-un mod ct se poate de liber, nsa refuz sa ma las
purtat de valul vreuneia dintre ele.

CONCLUZII
Progresele care au avut loc n ultimul timp n majoritatea domeniilor
cunoasterii au determinat transformri complexe la nivelul societtii si al
diverselor sale componente, inclusiv al structurilor infodocumentare.
Dezvoltarea rapid a tehnologiilor informrii si comunicrii a avut consecinte
majore asupra activittilor din aceste structuri si a dus la o reconturare a
misiunii lor n cadrul societtii.
Elementul cel mai important n toat aceast transformare este
reprezentat de necesitatea de a actiona n vederea dezvoltrii capacittii
utilizatorilor de a face fat avalansei de schimbri. Conceptul de educatie a
utilizatorilor domin majoritatea actiunilor pe care bibliotecile le ntreprind n
aceast directie.
Educatia pentru cultura informatiei este o responsabilitate a tuturor
furnizorilor de informatie. Este necesar ns abordarea strategic a acesteia
si, de asemenea, colaborarea ntre specialistii din structurile infodocumentare
si expertii din zona nvtmntului, a tehnologiei si a altor discipline, pentru
dezvoltarea unor programe care s favorizeze cultura informatiei. Aceasta
trebuie vzut ca un proces continuu care necesit interactiunea tuturor
prtilor implicate.
Dac n prezent se poate remarca o amploare mai mare a acestor
programe de educatie a utilizatorilor la nivelul bibliotecilor din nvtmnt, n
viitor, se asteapt punerea unui accent sporit pe cultura informatiei si n
bibliotecile publice care au o responsabilitate major n domeniul educatiei
adultilor.
Societatea romna experimenteaza n general aceleasi tendinte ca
statele nou aderate la Comunitatea Europeana sau candidate la aderare.
Aspectele specifice sunt de asemenea relevante. Cultura este un mare
posesor de continut n Romnia la fel ca peste tot n lume iar aceasta implica
eforturi de a utiliza acest continut.
Exista institutii dornice de a dezvolta proiecte n aceasta directie dar
acestea au nevoie de surse de finantare pentru a atenua aspectele legate de
"falia digitala", mai ales cele legate de accesul liber la instrumentele societatii
informationale. De asemenea, tehnologia nu trebuie sa neglijeze aspectele
culturale pe masura ce se raspndeste pe seama scaderii costurilor. Exista o
nevoie crescnda ca institutiile culturale, n mod special muzeele, bibliotecile
etc. sa paseasca n lumea digitala unde accesul poate fi nelimitat. Usurnd
accesul la informatie cu ajutorul noilor medii digitale nu se va nregistra o
scadere a numarului de vizitatori ci din contra se va mari. Multimedia este un
instrument indispensabil pentru educatie iar producatorii romni de Multimedia

candidati la premiu au demonstrat interesul pentru acest tip de produs

cultural.
Fiecare spatiu cultural are si un anumit specific. Subiecte tabu n anumite
culturi strnesc o savoare mediatica deosebita n alte spatii culturale. Tendinta
de uniformizare mediatica provine de la faptul ca adesea indivizii apeleaza la
mass-media internationala, stirile de interes general, politic, ecologic sau
cultural fiind canalizate si pe posturi de televiziune specializate accesibile prin
cablul de televiziune.
Extinderea spatiului de comunicare interpersonala virtuala a nascut un
consum cultural si informational prin intermediul e-mail-ului, a informatiei
online si a forumurilor de dezbateri deschise. Explozia comunicatiei la distanta
face ca informarea sa devina si mai facila si libera. Extinderea forumurilor de
dezbatere creste schimbul de informatii care, ca nivel de informare, tinde sa
depaseasca nivelul de exprimare si detaliere al televiziunii sau presei scrise.
Dependenta de Internet si avalansa informationala reprezinta o sfidare care
accentueaza prapastia cognitiva.
Cei informati devin mai informati, cei dezinformati devin mai
dezinformati. ntr-o societate post-industriala n care informatia capata
aceleasi valente precum capitalul sau resursele, apelul la mijloace moderne
de comunicare interpersonala devine o necesitate. Efectele integrate ale
acestor transformari fac abia acum obiectul cercetarilor sistematice si al
conversiei n teorie.
Prin persuasiune ntelegem actiunea de a convinge ntr-un mod sau altul pe
cineva sa faca sau sa aleaga un lucru. Persoana care ia decizia o face de
multe ori pe baza altor tipuri de argumente dect cele logice sau cele logicocorecte, fiind convinsa de "necesitatea" sau "importanta" aparenta a actiuni
sau lucrului respectiv. n acest sens putem spune ca reclamele sunt
persuasive.
Ni se spune zilnic, n fel si chip, ca ne trebuie un telefon mobil, un anume
detergent, un anume medicament, produs cosmetic, o caseta, dar nu ni se
demonstreaza cu argumente acest fapt. Ce ne spun reclamele? ntr-o forma
simpla, directa, facnd apel cel mai adesea la trebuintele si la sensibilitatea
noastra, ni se recomanda sa consumam ceva. Uneori nsa reclamele nu
argumenteaza ideea de a consuma acel produs; se ntmpla ca ele sa contina
si greseli logice regretabile.
De exemplu, ni se spune ca: X protejeaza mpotriva cariilor pentru ca gustul
sau dureaza foarte mult. (Este evident ca nu gustul ne protejeaza dantura. Y
ofera un salariu pe viata timp de 25 de ani. (De ce 25 de ani este totuna cu
viata? Daca traim mai mult?) Trebuie sa bem Z pentru ca un hot a furat
originalul si noi l putem gasi consumnd mai multa bautura racoritoare. (Daca
a fost furat originalul, oare ce suntem invitati sa bem?)

Alteori ni se dau ndemnuri nepoliticoase de tipul: Nu privi aici, casca ochi

cnd cumperi! ndemnul este lansat din partea unor organisme de protejare a
consumatorilor. Este drept, greseala lor nu este de argumentare, ci de
adresare, denotnd lipsa de respect pentru consumator.
Reclama are nsa efecte persuasive. Se spune ca traim ntr-o perioada de
explozie informationala, ca informatia ne asalteaza, fie ca vrem, fie ca nu
vrem. A ntelege caracterul persuasiv al reclamelor face parte dintre
instrumentele noastre de protectie mpotriva comunismului, a proastei calitati,
a modei cu orice pret, a subjugari noastre de catre producatorii de bunuri
(alimente, de vestimentatie, de divertisment n general).
Manipularea mai poarta si numele de "violenta simbolica". Nu suntem batuti,
bruscati, fortati sa credem sau sa facem ceva. Cunoscndu-se felul de a fi,
specificul vrstei sau alte particularitati, putem fi determinati sa credem ceea
ce o persoana sau un grup de persoane si-a propus sa ne faca sa credem.
Daca am fi ntrebati cine ne-a influentat, am raspunde cu mndrie ca nimeni.
Pe asta mizeaza si cei care ne manipuleaza. Pe hotarrea noastra de a nu ne
lasa "dusi de nas", de a crede ceea ce vrem noi sa credem.
Iata cteva exemple:
a) Ziaristul care face un comentariu este foarte cunoscut. I se preia
punctul de vedere pentru ca este faimos, sau este de la un ziar sau
de la o revista de prestigiu. Este la moda. Aceasta situatie poarta
numele de efect de prestigiu al mass-mediei.
b) b) Ni se spune ca majoritatea oamenilor cred lucrul respectiv. Noi nu
vrem sa fim mai prejos; nu avem taria unei opinii separate. Este
vorba de forta opiniei majoritare.
c) Ni se spune ca parintii au idei nvechite. Tinerii stiu ce vor. Noi suntem tineri
si nu putem fi de acord cu cei batrni. Este vorba de folosirea unor
mecanisme sau trasaturi psihologice pentru a obtine efectul dorit (de cele mai
multe ori alegerea unor produse).
Din nefericire nsa, n manipulare suntem adusi n situatia de a vrea ceea ce
au hotart altii ca trebuie, astfel nct ei sa-si atinga scopurile. Ce este de
facut, cum trebuie sa procedam pentru a rezista persuasiunii sau manipularii?
1. Cereti argumente. ntrebati sau ntrebati-va singuri de ce oare?
2. Analizati logic argumentele pe care le primiti.
3. ncercati sa produceti contraargumente. Daca ati reusit ,cntariti-le
si vedeti daca sunt sau nu contradictorii.

4. Nu va grabiti sa decideti, dar nici nu taraganiti la nesfrsit luarea

unei hotarri.
5. Sfatuiti-va cu o persoana a carei putere de decizie o apreciati.
6. Sfatuiti-va cu o persoana n care aveti ncredere, chiar daca nu stie
multe lucruri n domeniul respectiv. Ea va cunoaste optiunile, valorile
si trebuintele si se poate "pune n pielea voastra".
7. Cautati cazuri asemanatoare. Istoria se repeta, desi multi considera
ca n-ar trebui sau ca nu este asa
8. Nu toti cei care va sfatuiesc sa faceti ceva vor sa va manipuleze.
9. Nu toti care va determina sa faceti ceva au si de cstigat de pe
urma acestui fapt.
10. Rareori parintii vor raul. Nu-i suspectati de manipulare. Daca totusi o
faceti, convingeti-va prin toate mijloacele ca asa este. Discutati cu ei
deschis asemenea probleme.

ANEXE
Ziua, SOCIAL - Miercuri, 9 iunie 2004
Manual nou de "Competenta n mass-media"
Mine, Ministerul Educatiei si Cercetarii mpreuna cu Agentia de
Monitorizare a Presei lanseaza manualul "Competenta n mass-media",
destinat elevilor de liceu. Manualul face parte din programul "Sistem integrat
de mass-media pentru liceu" - Media SIS, finantat de Uniunea Europeana prin
programul Phare 2001, care si propune sa dezvolte spiritul critic si sa
consolideze rezistenta la manipularea prin media si publicitate n rndul
elevilor de liceu. El va fi predat n cadrul cursului optional "Competenta n
mass-media", care ofera elevilor conceptele cheie necesare pentru
abordarea, n cunostinta de cauza, a mesajelor din mass-media. n acelasi
timp, manualul explica tehnicile de manipulare, persuasiune si propaganda,
dar mai ales releva un minim ndrumar de protectie mpotriva efectelor
acestora, asa cum apar ele n mass-media si n publicitate. Programul
reediteaza manualul Mass-Media pentru liceu. Prima editie a fost publicata de
catre AMP n anul 2000, iar disciplina "Competenta n mass-media" a fost
predata n peste 80 de licee din tara. n prezent, Media SIS a format 120 de
profesori de stiinte socio-umane din ntreaga tara care sa sustina predarea n
continuare a acestui curs. (Mihaela JITEA)
Romania Libera, Vineri 11 Iunie 2004
Manual de antimanipulare, Elevii nvata despre meseria de
ziarist
Centrul de Informare al Comisiei Europene a gazduit ieri lansarea unui
manual unic pentru elevii de liceu, "Competenta n mass-media", finantat de
Uniunea Europeana prin programul Phare 2001. Manualul a fost conceput de
jurnalisti si profesori pentru a-i ajuta pe liceeni sa-si dezvolte gndirea critica
fata de mesajele primite din mass-media. Autorii, Ioan Buteanu, Dorina
Chiritescu, Bogdan Ficeac, Nicoleta Fotiade, Angela Tesileanu si Mircea
Toma, explica elevilor tehnicile de manipulare, persuasiune si propaganda si
le ofera un ndrumar de protectie mpotriva efectelor acestora. n plus, liceeni
pot afla mai multe despre meseria de ziarist si rolul acestuia n societate. Din
anul scolar 2004-2005 elevii care doresc pot urma optional un curs de
competenta n mass-media pe baza manualului. n acest sens, 120 de
profesori de stiinte socio-umane din toata tara au urmat cursuri de
specializare n cadrul programului Media SIS.
"Competenta n mass media", materie optional pentru clasele de liceu
BUCURESTI, 10 iun (MEDIAFAX)

Agentia de Monitorizare a Presei si Ministerul Educatiei si Cercetrii au

lansat, joi, la Centrul de Informare al Comisiei Europene n Romnia, cea de-a
doua editie a manualului "Competent n mass media", n cadrul unei
"Campanii de Vaccinare Antimanipulare".
Manualul face parte din programul "Sistem integrat de mass media
pentru liceu" - MediaSIS, finantat de Uniunea European prin programul
Phare 2001 Societate Civil - Componenta Educatie Civic, care si propune
s dezvolte spiritul critic si s consolideze rezistenta la manipularea prin
media si publicitate n rndul elevilor de liceu.
Aceast a doua editie a manualului, mbunatatita, cu o nou grafic,
cuprinznd si caricaturi de Ion Barbu a fost publicat la Editura
Humanitas Educational. Lucrarea tiprit a aprut la pachet cu un CD ce
contine cteva filmulete ce prezint modalitatile prin care reclamele de la
televizor ncearc s cucereasc potentialii cumprtori. "Din pcate, la liceu
nu prea se citeste presa. Asa c am folosit si n manual foarte multe exemple
de la televizor, care este foarte bine cunoscut de toat lumea", a declarat
Mircea Toma, coordonator al proiectului.
Manualul va fi predat n cadrul cursului optional "Competent n mass
media", care ofer elevilor conceptele cheie necesare pentru abordarea n
cunostinta de cauz a mesajelor din mass media. Manualul explic si tehnicile
de manipulare, persuasiune si propagand, dar mai ales ofer un ndrumar de
protectie mpotriva efectelor acestora, asa cum apar ele n mass media si n
publicitate.
Alte capitole ale manualului se refer la elemente etice ale meseriei de
ziarist: rolul lui, abaterile de la rol si posibile cauze, reflectarea minoritatilor n
media etc.
Mircea Toma a declarat c acest tip de materie se pred si n alte tri
ale Europei. "Am furat o idee din Germania, unde aceast materie se face n
toate clasele, n 60% dintre scolile de acolo. La ei, acest proiect a nceput prin
anii '60 pentru c aveau un Goebels pe cciul", a declarat Mircea Toma.
Dorina Chiritescu, una dintre profesoarele care au participat efectiv la
realizarea manualului a afirmat c exist, ncepnd din 2000, "destul de multi
copii care opteaz pentru acest curs optional"
Prima editie a manualului a fost publicat de ctre Agentia de
Monitorizare a Presei n anul 2000, iar disciplina "Competenta n mass media"
a fost predat n peste 80 de licee din tar. n prezent, MediaSIS a format 120
de profesori de stiinte socio-umane din ntreaga tar care s predea n
continuare acest curs.
COMPETEN N MASS-MEDIA

Agentia de Monitorizare a Presei n parteneriat cu Ministerul Educatiei

si Cercetrii a lansat astzi manualul "Competent n mass-media". Acesta
face parte dintr-un proiect finantat de Uniunea European prin programul
PHARE si-si propune s dezvolte spiritul critic si s consolideze rezistenta la
manipularea prin mass-media si publicitate n rndul elevilor de liceu.
Manualul va fi predat de 120 de profesori.
(Radio Romnia Actualitati, Ora: 13:00, 10 iunie 2004)
A fost lansat manualul "Competenta n mass-media"
Bucuresti, 10 iun /Rompres/ - La Centrul de Informare al Comisiei Europene n
Romnia a fost lansat, joi, manualul "Competenta n mass-media".
Manualul face parte din programul "Sistem integrat de mass-media
pentru liceu" - MediaSIS, finantat de Uniunea European prin programul
PHARE 2001 Societate Civil - componenta Educatie Civic, ce si propune
s dezvolte spiritul critic si s consolideze rezistenta la manipularea prin
media si publicitatea n rndul elevilor de liceu.
Un util instrument pentru tnra generatie - dup cum l caracteriza
Bogdan Ficeac, redactor-sef la Romnia liber, coautor -, manualul va fi
predat n cadrul cursului optional "Competenta n mass-media", care ofer
elevilor de liceu conceptele cheie necesare pentru abordarea n cunostint de
cauz a mesajelor din mass-media.
n acelasi timp, manualul explic tehnicile de manipulare, persuasiune
si propagand, dar mai ales relev un minim ndrumar de protectie mpotriva
efectelor acestora asa cum apar ele n mass-media si n publicitate. Alte
capitole ale manualului se refer la elemente etice ale meseriei de ziarist: rolul
ziaristului, abaterile de la rol si posibile cauze, reflectarea minoritatilor n
media etc.
De mentionat c programul reediteaz manualul mass-media pentru
liceu, o prim editie fiind publicat de ctre Agentia de Monitorizare a Presei
(AMP) n anul 2000, iar disciplina "Competenta n mass-media" este predat
n peste 80 de licee din tar.
Asa cum a anuntat reprezentantul Ministerului Educatiei si Cercetrii
(MEC), Eugen Stoica, manualul va fi predat n licee ncepnd cu anul de
nvatamnt 2004-2005 de ctre 120 de profesori de stiinte socio-umane din
ntreaga tar, optional. Profesorii au fost formati n cadrul unui curs special de
dou luni.
Prezent la lansare, directorul AMP, Mircea Toma, a mentionat c ideea i
apartine, fiind "furat" din Germania, unde un curs similar se pred pe tot

timpul scolarizarii elevilor, manualul n cauz actionnd ca un adevrat

"vaccin mpotriva manipulrii".

Radio DeltaRFi, joi, 10.06.2004, ora 13.00 / vineri, 11.06.2004, ora 7.30
si 9.00
Din toamna, liceenii vor nvata care este rolul jurnalistului n presa si
cum sa se apere de manipularea prin publicitate si mass-media.
Agentia de Monitorizare a Presei mpreuna cu Ministerul Educatiei au
lansat o noua editie a manualului de "Competenta n mass-media". E vorba de
un curs optional studiat deja n peste 80 de licee din tara. Primul manual de
acest gen a aparut n Germania - dupa cum precizeaza seful Agentiei de
Monitorizare a Presei, Mircea Toma.

Ziua de Vest, 5 aprilie 2004

"Boala" manipularii nu se va mai extinde! de Alex PTRsCONIU
Licee din Timisoara, Deta, Caransebes, Resita si Arad vor beneficia de
oferta speciala * Urmeaza un comunicat de maxim interes pentru tara.
Smbata, la Timisoara, s-au servit doze consistente de vaccin.
"Campania de Vaccinare Antimanipulare", pornita de Agentia de Monitorizare
a Presei, n parteneriat cu Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului, se
spera ca, n curnd timp, va da roade. Mai exact din septembrie.
(.) Revenind la cursul de formare de smbata de la Timisoara, sa
precizam si cteva din temele dezbatute: "Mass media la nceputul secolului
XXI", "Consumatorul de mesaje transmise prin mass media", "Manipularea
prin mass media", "Publicitatea", "Minoritati n mass media", "Ziaristul si rolul
lui n societate". Toate temele luate n discutie se vor regasi n manualul
"Competente n mass media" (editia a II-a), care va aparea n luna iulie. Sa
precizam si ca de oferta speciala a Agentiei de Monitorizare a Presei au
beneficiat, ntr-o prima etapa, aproximativ 80 de scoli din tara.
Evenimentul Zilei de Vest, Luni, 5 Aprilie 2004
Editorial: Publicul de Radu Ciobotea
Agentia de Monitorizare Mass-media organizeaza n aceste zile o seama de
actiuni destinate elevilor. Fiind vacanta, mai multe institutii organizeaza actiuni
destinate elevilor. Cea amintita mai sus nu era, pna acum, una dintre ele. Ba

chiar s-ar putea spune ca, adresndu-se elevilor, Agentia risca sa nu

nimereasca un public tocmai avizat, mai ales ca tema ntlnirilor e reprezinta
manipularea prin presa. Iar, la capitolul cumparatori de presa, elevii nu
reprezinta tocmai segmentul cel mai important. Cu toate astea, ideea e foarte
buna. Cititorii de presa, ca si telespectatorii sau ascultatorii radio, nu apar din
neant, stiind direct ce sa nteleaga din diversitatea de mesaje care sosesc
necontenit pe canalele mediatice. n cel mai bun caz, ei se formeaza singuri,
folosind bruma de educatie din scoala, mult spirit autotidactic si oleaca de
intuitie. Dar aceste cazuri ramn, totusi, exceptii. Desi tuturor ni se pare ca am
priceput totul si ca putem face comentarii sofisticate, adevarul e ca ne aflam
abia la nceput. Receptarea informatiilor venite din mass-media se nvata,
cum se nvata o limba straina, sau cum se nvata regulile jocului democratic.
O reala stabilitate mediatica nu e data de vreo lege, ci de puterea publicului
de a alege. Ca sa aleaga, trebuie sa aiba puncte de reper. Alegerea lui
reprezinta nu doar un gest de libertate, ci si o imagine a orientarii unei ntregi
natiuni. O natiune de gogosari ar citi, evident, ziarul salatei perfecte si ar vota
cu sosul acrisor. Agentia de monitorizare a sesizat un lucru firesc, dar greu de
realizat. Acela ca un public avizat se formeaza la vrsta adolescentei si ca
modul n care percepe primele articole si primele emisiuni de substanta poate
influenta pentru multa vreme opiniile si comportamentul sau. Atragerea
elevilor ntr-o asemenea actiune este, nsa, o performanta. Ea este egala cu
atragerea lor ntr-o lume a responsabilitatii. si vor fi extrem de norocosi cei
care vor ncepe sa dibuiasca fragmente de adevar prin mirajul si prin beznele
presei romanesti. Ei vor afla ca nu exista alb si nu exista negru, dar ca exista
forte, interese, presiuni, afirmatii cu doua taisuri, si mai ales orgolii. si ca nu sa inventat nca un mecanism care sa aduca la suprafata n fiecare zi tot ce ar
trebui sa se afle n mod public, si nici unul care sa sanctioneze toate aberatiile
vietii romanesti, dar ca, dintre toate mijloacele imperfecte si nu tocmai libere
de exprimare, presa are cele mai mari sanse de a ajunge, ntr-o zi, varianta
cea mai acceptabila de adevar. si asta depinde enorm de cititori.
"Competenta n mass-media" va fi predat optional n liceele din tar
Disciplina intitulat "Competenta n mass-media" va fi predat optional
n liceele din tar. Agentia de Monitorizare a Presei va reedita manualul
"Mass-media pentru liceu", n cadrul unui proiect derulat n parteneriat cu
MEC si finantat de Uniunea European prin programul PHARE. Scopul
proiectului este dezvoltarea spiritului critic al liceenilor fat de mesajele din
mass-media si publicitate si urmareste s determine rezistenta la manipulare
a consumatorului de media, precum si mbunatatirea capacitatii acestuia de a
discerne ntre un mesaj echilibrat si impartial si unul tendentios. n cadrul
programului vor fi formati 120 de profesori de stiinte socio-umane din toat
tara, care vor preda aceast disciplin. Agentia de Monitorizare a Presei a
publicat un manual de studiu nc din anul 2000, iar disciplina a fost predat
n peste 80 de licee din tar. Astzi a nceput al treilea modul de pregtire a
profesorilor, care urmeaz s predea n licee din judetele Timis, Arad, Caras

Severin, Hunedoara, Mehedinti si Satu Mare - informeazRADIO ROMNIA

ACTUALITTI (3 aprilie 2004)
Evenimentul Zilei de Vest, Duminica, 04 Aprilie 2004
Pilula mpotriva manipularii de Bianca Toma
Profesorii de la mai multe licee din Timisoara snt invitati, la sfrsitul
acestei saptamni, la un curs optional, intitulat "Competenta n mass-media",
organizat de Agentia de Monitorizare a Presei, n cadrul actiunii "Campania de
Vaccinare Anti-manipulare". Cursul se desfasoara n cadrul unui proiect
"Sistem integrat de mass-media pentru liceu" si este finantat de Uniunea
Europeana, printr-un program Phare. Proiectul are ca scop dezvoltarea
spiritului critic al elevilor de liceu fata de mesajele din mass-media si
publicitate. Organizatorii si coordonatorii proiectului spun ca n acest fel
ncearca sa determine o asa-numita rezistenta la manipulare prin presa a
consumatorului de media si mbunatatirea capacitatii acestuia de a discerne
intre un mesaj media echilibrat si impartial si unul tendentios. Tot prin acest
proiect, Agentia de Monitorizare a Presei va reedita manualul "Mass-media
pentru liceu" si va forma 120 de profesori de stiinte socio-umane din ntreaga
tara care sa predea acest curs.
Evenimentul, Iasi, 24 mai 2004
"Vaccinare". antimanipulare
Din toamna, elevii de liceu vor avea n programa ore optionale de jurnalism,
predate de 120 de profesori instruiti n cadrul Campaniei de vaccinare
antimanipulare, initiat de Agentia de Monitorizare a Presei si finantat cu
fonduri PHARE. Smbata, n sala de conferinte a Hotelului "Orizont" a avut loc
cel de-al V-lea modul al campaniei, la care au participat 21 de profesori din
Iasi, Botosani, Neamt, Suceava Vaslui si Vrancea. "Elevii trebuie sa-si
dezvolte spiritul critic si sa nu se lase manipulati de mass-media. Acesta ar
trebui sa fie rezultatul campaniei", ne-a spus dna Nicoleta Fotiade,
coordonatorul proiectului. (F.S.)

BIBLIOGRAFIE

Lucrari generale

Alemann, Ulrich von, Parteien und Medien n: O. Gabriel u.a. (ed.),

Parteiendemokratie n Deutschland, BpB, Bonn, 1997
Waldemar Besson/Gotthard Jasper, Das Leitbild der modernen Demokratie.
Bauelemente einer freiheitlichen Staatsordnung, BpB Bonn, 1990
Alexander,
Jeffrey,
C.,
Seideman,
Steven, Cultura
societate. Dezbateri contemporane, Editura Institutul European, 2001

si

Anderson, Benedict, Comunitati imaginate, Editura Integral,Bucuresti, 2000

Antohi, Sorin, Civitas imaginalis, Editura Litera, Chisinau, 1994
Bainton, Toby, Information literacy and academic libraries: the SCONUL
approach n 67thIFLA Council and General Conference Papers, Boston, 2001
Benko, Otto, Informatie, eveniment, comunicare, Tipografia Universitatii,
Timisoara 1988
Boia, Lucian, Pentru o istorie a imaginarului, Editura Humanitas, Bucuresti,
2000
Boorstin, Daniel, Creatorii. O istorie a eroilor imaginatiei, Editura Meridiane,
Bucuresti, 2001
Bourdieu, Pierre, Spiritul practic, Editura Institutul European, Bucuresti, 2000
Bucheru, Ion, Fenomenul Televiziune, Editura Fundatiei Romnia de Mine,
Bucuresti Chengren Hu,Network Literacy: New Task for Librarians on Users
Education n: 62nd IFLA General Conference, Beijing, 1996
Chopra, Hans Raj, User education: training the librarians to use new
technologies n the developing countries n 67th IFLA Council and General
Conference Papers, Boston, 2001
Cuilenburg, Van J.J., Scholten, O., Noomen, G.W. stiinta comunicarii, Editura
Humanitas, Bucuresti, 2000
DeFleur, Melvin L., Ball Rokeach, Sanda Teorii ale comunicarii de masa,
Editura Polirom, Iasi, 1999, 1997
Dobrescu, Paul, Alina Bargaoanu - Mass-media - Puterea fara contraputere,
Editura All, Bucuresti, 2002

Durand, Gilbert, Structurile antropologice ale imaginarului, Editura Univers

enciclopedic, 2000
Farmer,
Lesley, Information
literacy:
a
whole
school
reform
approach n 67th IFLA Council and General Conference Papers, Boston, 2001
Ficeac, Bogdan, Tehnici de manipulare, Editura Nemira, Bucuresti, 2001
Gilster, Paul. Digital Literacy. New York, John Wiley & Sons Inc., 1997
Hannelore B. Rader, Faculty-Librarian Collaboration n Building the
Curriculum for the Millenium-the US Experience n Paper of the 64th IFLA General
Conference, Amsterdam, 1998, Booket 1
Homann, Benno, Difficulties and new Approaches n User Eduction n
Germany n 67th IFLA Council and General Conference Papers, Boston, 2001
Iacob, Dumitru, Cismaru, Diana Maria, Relatiile publice, eficienta prin
comunicare, Editura [Link], Bucuresti, 2003
Marcus, George, Fischer, Michael, Anthropology as Cultural Critique,
University of Chicago Press
McClure, Charles R. Network Literacy: A role for Libraries? n Information
Technology and Libraries 13, 2 (June 1994 )
McQuail, Denis, Windahl, Sven, Modele ale comunicarii - pentru studiul
comunicarii de masa, Editura [Link], Bucuresti, 2001
Meyer, G. R., The social organisation of the computer underground - Decalb,
Illinois, 1989
Mielu, Zlate, Psihologia mecanismelor cognitive, Editura Polirom, Iasi, 1999
Mucchielli, Alex, Dictionar al metodelor calitative n stiintele umane si sociale,
Editura Polirom, Iasi, 2002
Myoung Chung Wilson, To Dissect a Frog or Design an Elephant: Teaching
Digital Information Literacy through the Library Gateway n: 63 rd IFLA General
Conference, Copenhagen, 1997, Booket 7
Lull, James Manipularea prin informatie, Editura Antet XX Press, Filipesti de
Trg, Prahova, 2002
Paraus, Mihaela, Tendinte manageriale n biblioteca publica, Iasi, Editura
Biblioteca Judeteana "Gh. Asachi", 2001
Popescu, Cristian Florin, Practica jurnalismului de informare. Principii, reguli,
provocari, , Editura Universitatii "Lucian Blaga", Sibiu, 1999

Rabinow, Paul, n Writing Culture, edited by James Cliufforf and George E.

Marcus, Umiversity of California Press
Stan, Sonia Cristina, Manipularea prin presa Editura Humanitas, Bucuresti,
2004
Stancu, Valentin, Stoica, M. Marcela, Stoica, Adrian, Relatii publice, succes si
credibilitate, Editura Concept Publishing, Bucuresti, 1997
Stoica, Ion, Criza n structurile infodocumentare. Sensuri si semnificatii
contemporane, Constanta, Editura Ex Ponto, 2001
serb, Stancu, Relatii publice si comunicare, Editura Teora, Bucuresti, 2000
Toffler, Alvin, Puterea n miscare, Editura Antet, Iasi, 1995
Tovot, Christina, Customer or refined student? Reflections on the "Customer" Metaphor n the Academic
Environment and the new Pedagogical Challenge to the Libraries and Librarians n 67th IFLA Council and General
Conference Papers, Boston, 2001
Volkoff, Vladimir, Tratat de dezinformare, Editura Antet, Iasi, Postfata Dr. Gh. Aradavoaice
Wunenburger, Jean-Jacques, Filosofia imaginilor, Editura Polirom, Iasi, 2004
Zanc, Ioan, Informatie si comunicare. Aspecte psihologice si sociale. Editura Dacia, Cluj- Napoca, 2005

*** A progress report on information literacy: an update on the American

Library Association Presidential Committee on Information Literacy: Final Report,
March 1998
*** CIWARS Intelligence Report. Vol. 2. Issue 8, 1998
Periodice
Ciobotea, Radu "Publicul", Evenimentul Zilei de Vest, Luni, 5 Aprilie 2004
F.S, Vaccinare". antimanipulare, Evenimentul, Iasi, 24 mai 2004
Jitea, Mihaela, Manual nou de "Competenta n mass-media" Ziua, SOCIAL Miercuri, 9 iunie 2004
Patrascanoiu, Alex, "Boala" manipularii nu se va mai extinde, Ziua de Vest, 5
aprilie 2004
Toma, Bianca, Pilula impotriva manipularii, Evenimentul Zilei de Vest,
Duminica, 04 Aprilie 2004
Zanc, Ioan, Informatie si putere, n Napoca Universitara, nr. 1-2, 1980, pp.5, 1
pag. (1980)

Zanc, Ioan, Informatia sociala, economie si societate informationala, n

Revista de Filozofie, nr.5-6, 1990, pp.392-400, 9 pag. (1990)
Zanc, Ioan, Modalitati de comunicare umana, n Tribuna, nr. 14, 6-12 aprilie
1995, p.9, 1 pag. (1995 Zanc, Ioan, Iustin Lupu, Verbal si nonverbal n comunicarea
umana, Studia Universitatis Babes-Bolyai, Series Ephemerides, XLII, nr. 1/1997, pp.
89-115, 26 pag. (1997)
*** A fost lansat manualul "Competenta n mass-media", Bucuresti, 10 iun /Rompres/

*** "Competenta n mass media", materie optional pentru

clasele de liceu, BUCURESTI, 10 iun (MEDIAFAX)
*** COMPETEN N MASS-MEDIA, (Radio Romnia Actualitti, Ora: 13:00,
10 iunie 2004)
*** "Competenta n mass-media" va fi predat optional n liceele din
tar, RADIO ROMNIA ACTUALITTI(3 aprilie 2004)
*** Din toamna, liceenii vor nvata care este rolul jurnalistului n presa si cum
sa se apere de manipularea prin publicitate si mass-media, Radio DeltaRFi, , joi,
10.06.2004, ora 13.00 / vineri, 11.06.2004, ora 7.30 si 9.00
*** Manual de antimanipulare, Elevii
ziarist, Romania Libera, Vineri 11 Iunie 2004

nvata

despre

meseria

de

CUPRINS
ARGUMENT..............................................................................................
...........2
INTRODUCERE........................................................................................
...........6
CAPITOLUL I - INFORMAIA.......................................................................13
1.2
Ce
este
informatia?...........................................................................................13
1.3
Opozitii
informationale.....................................................................................16
1.4
Cultura
informatiei............................................................................................20
CAPITOLUL II - MANIPULAREA INFORMAIONAL............................28

2.1
Modalitati
si
tipuri
manipulare.....................................................................28
2.2
Presa,
cinele
de
Puterii........................................................................32

de

paza

al

2.3 Presa
ideala:
manipulare.............................................................................40
CAPITOLUL
III
INFORMAIE..................................47

3.1
Influenta
mijloacelor
masa....................................................47

fara

UTILIZATORII
de

DE

comunicare

3.2
Lumea
informationala.......................................................................................54
3.3
Educatia
ulilizatorilor
manipularii....................................................57

mpotriva

CAPITOLUL IV - Studiu de caz MANIPULAREA PRIN TELEVIZIUNE..63

CONCLUZII...............................................................................................
.............77
ANEXE......................................................................................................
..............81
BIBLIOGRAFIE..........................................................................................
...........89
CUPRINS..................................................................................................
..............93