Sunteți pe pagina 1din 286

JUDECATA IN PRIMA INSTANTA

Dreptul de a sesiza instanta


Sediul materiei: art. 192 NCPC
Reprezinta actul de procedura prin care reclamantul va formula o
pretentie prin care va investi o instanta de judecata.
Regula: dreptul de a sesiza instanta revine oricarei persoane care
pretinde apararea drepturilor si intereselor sale legitime.
Exceptiile: deriva din legea, atunci cand insasi legea recunoaste si
altor organe sau persoane dreptul de a sesiza instanta de judecata:
- procurorul, in conditiile art. 92 alin. 1 NCPC
- art. 111 NCC: enumera persoanele obligate sa instiinteze instanta de
tutela de indata ce afla de exista unui minor lipsit de ingrijire parinteasca;
- cazurile prevazute de legea nr. 554/2004 (prefectul, avocatul poporului,
ANFP).
Cum se realizeaza sesizarea instantei: prin intermediul documentului
numit generic cerere de chemare in judecata. Acest document poate
primi si alte denumiri, cum ar plangere.
Indiferent de denumirea primita, inregistrarea cererii la instanta
marcheaza inceputul procesului, reprezentand reperul in raport cu care se
stabileste legea de procedura aplicabila cauzei, in conditiile art. 24 si 25
alin. 1 NCPC (noua lege sau vechea lege).
Art. 192 stabileste un cadru procesual minim, aratand ca cel ce
formuleaza cererea de chemare in judecata se numeste reclamant, iar
cel chemat in judecata se numeste parat.
1

Proceduri prealabile sesizarii instantei

Sediul materiei: art. 193 NCPC + alte acte normative


Uneori, sesizarea instantei prin cererea de chemare in judecata este
conditionata de indeplinirea unei proceduri prealabile, daca legea prevede
in mod expres. Procedura prealabila reprezinta o conditie extrinseca a
cererii de chemare in judecata iar neparcurgerea ei, atunci cand legea o
prevede in mod expres, se sanctioneaza cu inadmisibilitatea actiunii.
Dovada indeplinirii acestei proceduri se anexeaza la cererea de chemare
in judecata.
Sanctiunea

neindeplinirii

procedurii

prealabile

reprezinta

inadmisibilitatea, insa aceasta sanctiune nu poate fi invocata decat de


catre parat prin intampinare.
Tipuri de proceduri prealabile:
- Art. 193 alin. 3: La sesizarea instantei cu dezbaterea procedurii
succesorale, reclamantul va depune o incheiere emisa de notarul public cu
privire la verificarea evidentelor succesorale prevazute de Codul civil.
Aceasta

incheiere

presupune

verificari

in

sensul

daca

procedura

succesorala nu s-a dezbatut deja de catre un notar public, finalizandu-se


prin emiterea unui certificat de calitate de mostenitor sau de mostenitor,
dupa caz. In acest caz, neindeplinirea procedurii prealabile va putea fi
invocata de catre instanta din oficiu sau de catre parat. De asemenea, nu
se prevede un termen in care se poate invoca aceasta neregularitate, de
unde tragem concluzia ca instanta poate sa invoce aceasta lipsa oricand
in cursul judecatii, in timp ce paratul o poate invoca doar prin intampinare,
respectiv in termenul in care poate formula acest act de procedura.
2

- In legatura cu procedura ordonantei de plata (art. 1013 1024 NCPC),


art. 1014 il obliga pe creditor ca, inainte de sesizarea instantei, sa ii
comunice debitorului o somatie prin care sa ii puna in vedere sa plateasca
suma datorata in termen de 15 zile de la primirea acesteia. Aceasta
somatie intrerupe prescriptia extinctiva, potrivit dispozitiilor Codului civil.
- Art. 7 din legea nr. 554/2004, prevede obligativitatea ca inainte de a
sesiza instanta de contencios administrativ, cel vatamat intr-un drept sau
interes legitim printr-un act administrativ, sa sesizeze in termen de 30 de
zile organul emitent si organul ierarhic superior, daca acesta exista, in
vederea revocarii in tot sau in parte a actului administrativ vatamator. In
cazul actului administrativ normativ, plangerea poate fi formulata oricand.
- Medierea: este prevazuta de Legea nr. 192/2006. Aceasta lege prevede
litigiile pentru care sedinta de informare cu privire la mediere este
obligatorie (in domeniul protectiei consumatorilor, in materia dreptului
familiei, in domeniul litigiilor privind granituirea, stramutarea de hotare,
raporturi de vecinatate, in domeniul raspunderii profesionale, in litigiile de
munca individuale si in litigiile a caror valoare este sub 50.000 lei). Daca
reclamantul nu poate face dovada respectarii procedurii de informare
privind medierea anterior introducerii actiunii sau pana la termenul fixat
de judecator in acest scop, actiunea va fi respinsa ca inadmisibila, dar
aceasta sanctiune se aplica numai proceselor incepute dupa 01.08.2013
(OUG 90/2012).

Sediul materiei: art. 194 205

Definitie: cererea de chemare in judecata reprezinta actul de


procedura care provine de la reclamant si are rolul de a investi instanta cu
solutionarea unui proces civil.

Art. 194 reprezinta dreptul comun in ceea ce priveste continutul


unei cereri de chemare in judecata, avand insa caracter de norma speciala
fata de dispozitiile art. 148 NCPC, ce reprezinta drept comun in materie de
continut al unei cereri adresate unei instante judecatoresti.

Elementele cererii de chemare in judecata elemente intrinseci:

a) elemente de identificare a partilor: numele i prenumele,


domiciliul sau reedina prilor ori, pentru persoane juridice, denumirea i
sediul lor. De asemenea, cererea va cuprinde i codul numeric personal
sau, dup caz, codul unic de nregistrare ori codul de identificare fiscal,
numrul de nmatriculare n registrul comerului sau de nscriere n
registrul persoanelor juridice i contul bancar ale reclamantului, precum i
ale prtului, dac prile posed ori li s-au atribuit aceste elemente de
identificare potrivit legii, n msura n care acestea sunt cunoscute de
reclamant. Dispoziiile art. 148 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile. Dac
reclamantul locuiete n strintate, va arta i domiciliul ales n Romnia
unde urmeaz s i se fac toate comunicrile privind procesul;

b) numele, prenumele i calitatea celui care reprezint partea n


proces, iar n cazul reprezentrii prin avocat, numele, prenumele acestuia
i sediul profesional. Dispoziiile art. 148 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile

n mod corespunztor. Dovada calitii de reprezentant, n forma


prevzut la art. 151, se va altura cererii

c) obiectul cererii i valoarea lui, dup preuirea reclamantului,


atunci cnd acesta este evaluabil n bani, precum i modul de calcul prin
care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea nscrisurilor
corespunztoare.

Pentru

imobile,

se

aplic

mod

corespunztor

dispoziiile art. 104. Pentru identificarea imobilelor se vor arta localitatea


i judeul,

strada i numrul, iar n

lips, vecintile,

etajul

apartamentul, precum i, cnd imobilul este nscris n cartea funciar,


numrul de carte funciar i numrul cadastral sau topografic, dup caz.
La cererea de chemare n judecat se va anexa extrasul de carte funciar,
cu artarea titularului nscris n cartea funciar, eliberat de biroul de
cadastru i publicitate imobiliar n raza cruia este situat imobilul, iar n
cazul n care imobilul nu este nscris n cartea funciar, se va anexa un
certificat emis de acelai birou, care atest acest fapt;
Obiectul desemneaza pretentia concreta dedusa spre solutionare
instantelor judecatoresti, prin care se urmareste respectarea unui drept
subiectiv civil sau a unui interes legitim. Reclamantul are dreptul sa isi
modifice sau sa isi precizeze obiectul initial al cerererii, prin formularea
unei cereri aditionale, in conditiile art. 204 NCPC.
Obiectul cererii trebuie sa existe, sa fie licit si moral, determinat
sau determinabil si posibil.

In functie de caracterul patrimonial sau nepatrimonial al dreptului


subiectiv ce urmeaza a fi valorificat prin cererea de chemare in judecata,
cererile se impart in:
Patrimoniale obiectul cererii poate fi evaluat pecuniar;
5

Nepatrimoniale obiectul cererii nu poate fi evaluat pecuniar.

Cererile patrimoniale se clasifica la randul lor in:

- Cereri reale (prin care se tinde la la valorificarea unui drept real


cereri petitorii , sau a posesiei asupra unui bun cereri posesorii . Ex.
Actiunea in revendicare, cererea de partaj.
-

Cereri personale prin care se tinde la valorificarea unui drept

de creanta, ex. Cererea prin care se urmareste plata unei sume de bani.
-

Cereri mixte, prin care se tinde atat la valorificarea unui drep

real cat si a unui drept de creanta. Ex. Cererea prin care vanzatorul unui
bun solicita rezolutiunea unui contract de vanzare cumparare (anterior, in
baza normelor vechiul Cod civil art. 1368, actiunea avea caracter real dar
intrucat aceste dispozitii nu au fost mentinute in actualul cod civil, ea a
pierdut acest caracter).

Atat cererile reale, cat si cele personale, in functie de obiectul lor


material, se pot subclasifica in mobiliare (atunci cand obiectul este
consituit dintr-un bun mobil) si imobiliare (obiectul il constituie un bun
imobil).
Obiectul cererii de chemare in judecata prezinta interes pentru
stabilirea competentei generale, materiale si teritoriale de solutionare a
cauzei, determinarii cuantumului taxei judiciare de timbru, incidentei
litispendentei, conexitatii si autoritatii de lucru judecat, fixarii caii de atac.

d) artarea motivelor de fapt i de drept pe care se ntemeiaz


cererea;
Prin motive de fapt se inteleg toate imprejurarile, faptele,
circumstantele ce au condus la formularea cererii de chemare in judecata
si pe care se sprijina pretentia dedusa spre solutionare instantei.
Motivele de drept sunt cele care confera forma juridica
motivelor de fapt, explicand din punct de vedere al dreptului substantial si
procesual, obiectul actiunii. Nu este necesar ca reclamantul sa indice
exact textele de lege pe care si-a intemeiat pretentiile, judecatorul fiind in
masura sa le determine din lecturarea obiectului si a motivelor de fapt.
Nici gresita indicare de catre reclamant a textelor legale nu este de natura
sa tina instanta, aceasta avand posibilitatea sa stabileasca corecta
incadrare a faptelor, insa cu respectarea principiului disponibilitatii partilor
in procesul civil.

e) artarea dovezilor pe care se sprijin fiecare capt de cerere.


Cnd dovada se face prin nscrisuri, se vor aplica, n mod corespunztor,
dispoziiile art. 150. Cnd reclamantul dorete s i dovedeasc cererea
sau vreunul dintre capetele acesteia prin interogatoriul prtului, va cere
nfiarea n persoan a acestuia, dac prtul este o persoan fizic. n
cazurile n care legea prevede c prtul va rspunde n scris la
interogatoriu, acesta va fi ataat cererii de chemare n judecat. Cnd se
va cere dovada cu martori, se vor arta numele, prenumele i adresa
martorilor, dispoziiile art. 148 alin. (1) teza a II-a fiind aplicabile n mod
corespunztor;
Nu mai este suficienta mentiunea din cererea de chemare in
judecata exprimata atat de des in practica prin formula in dovedire, orice

probe utile solutionarii cauzei, a caror necesitate a administrari va reiesi


din dezbateri.
Toate probele trebuie anexate cererii de chemare in judecata.
In caz contrar, in masura in care prin cererea de chemare in judecata se
solicita incuviintarea probei cu inscrisuri, fara ca acestea sa fie atasate
cererii, sau a probei testimoniale, fara a fi specificati martorii, se va
considera ca proba respectiva nu a fost propusa in conditiile legii,
considerandu-se ca aceste probe nu au fost deloc indicate.

f) semntura.
Trebuie observat ca art. 194 se completeaza cu dispozitiile
cuprinse in art. 148. 150 si 151, texte pe care le regasim in materia
actelor de procedura, respectiv forma acestora, inscrisuri anexate si
cererea formulata prin reprezentant.
Elemente a caror lipsa atrage nulitatea: Cererea de chemare n
judecat care nu cuprinde numele i prenumele sau, dup caz, denumirea
oricreia dintre pri, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori
semntura prii sau a reprezentantului acesteia este nul. Dispoziiile art.
200 sunt aplicabile, adica cererea va putea fi complinita, in conditiile
acestui text, dupa verificarea pe care o face completul caruia i s-a
repartizat aleatoriu cauza, in procedura de regularizare.
Daca semnatura nu a fost regularizata in procedura prevazuta de
art. 200, lipsa acesteia se poate acoperi n tot cursul judecii n faa
primei instane. Dac se invoc lipsa de semntur, reclamantul care
lipsete la acel termen va trebui s semneze cererea cel mai trziu la
primul termen urmtor, fiind ntiinat n acest sens prin citaie. n cazul n
care reclamantul este prezent n instan, acesta va semna chiar n
edina n care a fost invocat nulitatea.
8

Timbrarea cererii de chemare in judecata.


Reprezinta o conditie extrinseca a cererii de chemare in judecata.
OUG 80/2013 dreptul comun in materia taxelor de timbru face
distincite dupa cum:
- cererea este evaluabila in bani,

caz in care taxa este

proportionala si progresiva;
- neevaluabila in bani, cand taxa este reprezentata de o suma
fixa.
Exista si anumite cereri care sunt scutite de plata taxei judiciare de
timbru, ca efect al aplicarii normei legale, sau aceasta scutire poate fi
acordata de autoritatile judiciare, in functie de situatia materiala a
reclamantului.
Taxele de timbru se platesc anticipat. Daca cererea de chemare in
judecata este netimbrata sau insuficient timbrata, reclamantului i se pune
in vedere, prin procedura prevazuta de art. 200, obligatia de a timbra in
cuantumul fixat de instanta si de a transmite dovada achitarii taxei. Tot in
procedura prevazuta de art. 200, i se comunica reclamantului si
posibilitatea de a solicita facilitati la plata taxei, in termen de 5 zile de la
primirea comunicarii.
Impotriva modului de stabilire a taxei de timbru, reclamantul poate
face cerere de reexaminare, la aceeasi instanta, in termen de 3 zile de la
data comunicarii taxei datorate, cerere care este scutita de taxa. Ea se
solutionaeaza in camera de consiliu, de catre un alt complet, fara citarea
partilor, prin incheiere definitiva.

Inregistrarea cererii si constituirea dosarului.

Cererea de chemare in judecata se depune le instanta compenta,


fie personal de catre reclamant, fie prin alte mijloace. La cererea de
chemare in judecata se vor alatura atatea copii cati parati sunt, cu
exceptia cazului in care mai multi parati au un singur reprezentant.

Cererea de chemare in judecata se inregistreaza si primeste data


certa prin aplicarea stampilei de intrare. Dupa inregistrare, cererea si
inscrisurile care o insotesc se predau presedintelui instantei sau persoanei
desemnate de acesta, care va lua de indata masuri in vederea stabilirii in
mod aleatoriu a completului de judecata.

Efectele cererii de chemare in judecata.


o Investe instanta cu solutionarea litigiului;
o Determina cadrul procesual in care se va desfasura judecata,
din punct de vedere al partilor (reclamant si parat) si al
obiectului cererii (pretentia concreta);
o In cazul competentei teritoriale alternative, exprima alegerea
reclamantului asupra careia acesta nu mai poate reveni;
o Opereaza punerea in intarziere a paratului, daca nu a fost pus
in intarziere prin notificare sau nu era de drept in intarziere,
ceea ce face ca paratul sa fie considerat posesor de rea
credinta;
o Dreptul valorificat prin cerere devine drept litigios;
10

o Intrerupe prescriptia dreptului la actiune, chiar daca a fost


introdusa la o instanta necompententa, cu conditia sa nu fie
respinsa, anulata, perimata printr-o hotarare definitiva or sa nu
fi renuntat la ea. In masura in care reclamantul, in 6 luni de la
data la care hotararea de respingere sau de anulare ori cea prin
care s-a luat act de renuntare sau s-a constatat perimerea a
ramas definitiva, introduce o noua cerere, prescriptia este
considerata intrerupta prin cererea de chemare in judecata
precedenta, cu conditia ca noua cerere sa fie admisa.

Verificarea si regularizarea cererii de chemare in judecata.


Completul caruia i-a fost repartizat dosarul verifica daca
cererea indeplineste cerintele prevazute in art. 194-197. Cand aceste
cerinte nu sunt indeplinite, reclamantului i se comunica in scris lipsurile,
cu mentiunea ca, in termen de 10 zile de la primirea comunicarii, trebuie
sa faca completarile sau modificarile dispuse, sub sanctiunea anularii
cererii.
Daca nu au fost indeplinite obligatiile de completare sau
modificare in termenul stabilit, anularea cererii se dispune prin incheiere,
data in camera de consiliu. Impotriva incheierii, reclamantul poate face
numai cerere de reexaminare in termen de 15 zile de la comunicarea
incheierii, solicitand motivat sa se revina asupra cererii. Cererea se rezolva
tot in camera de consiliu, cu citarea reclamantului, prin incheiere
definitiva, de catre un alt complet al instantei respective, desemnat
aleatoriu.
In caz de coparticipare procesuala, judecatorul va putea
dispune, prin rezolutie, reprezentarea lor prin mandatar si indeplinirea
procedurii de comunicare a actelor de procedura numai pe numele
mandatarului, la domiciliul sau sediul acestuia. Dovada mandatului se
11

depune de reclamanti in termenul de 10 zile prevazut pentru regularizare,


iar de parati, odata cu intampinarea. Daca partile nu isi aleg singure
mandatarul, judecatorul va numi, prin incheiere, un curator special in
conditiile art. 58 alin. 3 NCPC, care va asigura reprezentarea. Masura
numirii curatorului se comunica partilor care vor suporta cheltuielile
privind remunerarea lui.

Fixarea primului termen de judecata.


Judecatorul, de indata ce constata indeplinite conditiile prevazute
de lege pentru cererea de chemare in judecata, dispune, prin rezolutie,
comunicarea acesteia catre parat. Acesta este obligat sa depuna
intampinare in termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare
in judecata. Intampinarea se comunica reclamantului, care este obligat sa
raspunda in termen de 10 zile de la comunicare. Paratul va lua cunostinta
de acest raspuns de la dosarul cauzei.
La data depunerii raspunsului la intampinare, judecatorul fixeaza,
prin rezolutie, primul termen de judecata, care va fi de cel mult 60 de zile
de la data rezolutiei, dispunand citarea partilor.
Daca paratul nu depune intampinare sau reclamantul nu depune
raspuns la intampinare, la expirarea termenului in care trebuia indeplinit
actul de procedura, se poate trece la fixarea primului termen de judecata.
Toate aceste termene pot fi reduse in procesele urgente sau
prelungite, daca paratul domiciliaza in strainatate.

Modificarea cererii de chemare in judecata.


Reclamantul isi poate modifica cererea si sa propuna noi dovezi,
sub sanctiunea decaderii, numai pana la primul termen la care este legal
12

citat. In acest caz, instanta dispune amanarea cauzei si comunicarea


cererii modificatoare catre parat, in vederea formularii intampinarii.
Paratul va depune intampinare cu cel putin 10 zile inaintea termenului
fixat, sub sanctiunea decaderii. Modificarea unei cereri de chemare in
judecata peste acest termen este posibila numai cu acordul expres al
tuturor partilor.
Instanta nu va acorda termen, neconsiderandu-le o veritabila
modificare a cererii de chemare in judecata, ci o precizare a acesteia, in
urmatoarele situatii:
1. se ndreapt greelile materiale din cuprinsul cererii;
2. reclamantul mrete sau micoreaz cuantumul obiectului
cererii;
3. se solicit contravaloarea obiectului cererii, pierdut sau pierit n
cursul procesului;
4. se nlocuiete o cerere n constatare printr-o cerere n realizarea
dreptului sau invers, atunci cnd cererea n constatare este admisibil.

INTAMPINAREA
Sediul materiei: art. 205 208 NCPC
Definitie : intampinarea este actul de procedura prin care paratul
raspunde la cererea de chemare in judecata, urmarind sa se apere fata de
pretentiile reclamantului.
Pentru a fi calificat drept intampinare, raspunsul paratului trebuie
sa cuprinda veritabile aparari. In cazul in care paratul este de acord cu
admiterea actiunii, cererea sa in sensul indicat nu poate fi calificata
intampinare ci note scrise.
13

In masura in care paratul formuleaza pretentii proprii impotriva


reclamantului prin intampinare, acea parte a intampinarii va fi recalificata
drept cerere reconventionala.

Elementele intrinseci ale intampinarii:


a) numele i prenumele, codul numeric personal, domiciliul sau
reedina prtului ori, pentru persoanele juridice, denumirea i sediul,
precum i, dup caz, codul unic de nregistrare sau codul de identificare
fiscal, numrul de nmatriculare n registrul comerului ori de nscriere n
registrul persoanelor juridice i contul bancar, dac reclamantul nu le-a
menionat n cererea de chemare n judecat. Dispoziiile art. 148 alin. (1)
teza a II-a sunt aplicabile n mod corespunztor. Dac prtul locuiete n
strintate, va arta i domiciliul ales n Romnia, unde urmeaz s i se
fac toate comunicrile privind procesul; In cazul in cara paratul nu se
conformeaza acestei dispozitii legale, comunicarile i se vor face prin
scrisoare recomandata, recipisa de predare la posta romana a scrisorii, in
cuprinsul careia vor fi mentionate actele care se expediaza, tinand loc de
dovada de indeplinire a procedurii (art. 156 teza a II-a NCPC).
b) excepiile procesuale pe care prtul le invoc fa de cererea
reclamantului; Intra aici atat exceptiile de procedura, cat si cele de fond;
c) rspunsul la toate preteniile i motivele de fapt i de drept ale
cererii;
d) dovezile cu care se apr mpotriva fiecrui capt din cerere,
dispoziiile art. 194 lit. e) fiind aplicabile n mod corespunztor;
e) semntura.

14

Regula: Intampinarea nu trebuie timbrata.


Sanctiune: in cazul in care paratul nu depune intampinarea in
termenul prevazut de lege, el este decazut din dreptul de a mai propune
probe si de a invoca exceptii, in afara celor de ordine publica. De aici
rezulta ca formularea si depunerea intampinarii nu sunt operatiuni
facultative, ci legea instituie ca regula in sarcina paratului aceasta
obligatie.

Precizari:
Nedepunerea intampinarii nu echivaleaza cu recunoasterea de
catre parat a pretentiilor deduse judecatii prin cererea de chemare in
judecata. Prin exceptie, in cazul ordonantei de plata, daca intampinarea nu
va fi depusa in termenul special de 3 zile inaintea termenului de judecata,
instanta poate considera acest fapt o recunoastere a pretentiilor
creditorului.
In cazurile in care intampinarea nu este obligatorie, in citatie se va
mentiona obligatia paratului de a-si pregati apararea pentru primul termen
de judecata, propunand probele de care intelege sa se foloseasca, sub
sanctiunea decaderii.
Chiar daca paratul a fost decazut din dreptul de a propune probe si
de a invoca exceptii relative, el va avea dreptul de a discuta probele si
temeinicia sustinerilor reclamantului.

CEREREA RECONVENTIONALA

15

Sediul materiei: art. 209 NCPC


Definitie: cererea reconventionala reprezinta actul de procedura
care provine tot de la parat, dar il formuleaza atunci cand are pretentii in
legatura cu cererea reclamantului, derivand din acelasi raport juridic sau
strans legat de acesta. Prin cererea reconventionala, paratul poate urmari
fie neutralizarea obligatiei ce i se pretinde, fie atenuarea acesteia sau
chiar obligarea reclamantului fata de el. In lipsa cererii reconventionale, in
acelasi dosar, reclamantul nu va putea niciodata sa fie obligat fata de
parat.
Ca natura juridica, cererea reconventionala constituie o veritabila
cerere de chemare in judecata in care calitatile partilor initiale sunt
inversate

Reguli privind cererea reconventionala:


Cererea reconventionala are acelasi continut ca si cererea de
chemare in judecata, se timbreaza la valoare in functie de obiect, si
trebuie depusa, sub sanctiunea decaderii, odata cu intampinarea (in
masura in care intampinarea nu este obligatorie, se va depune cel mai
tarziu la primul termen de judecata).
Reclamantul nu poate formula cerere reconventionala la cererea
reconventionala a paratului initial.
Cererea reconventionala se judeca odata cu cererea principala.
Exceptie: instanta poate dispune disjungerea si judecarea separata
a cererii reconventionale de catre aceeasi instanta in fata careia s-a
formulat, in cazul in care cererea principala ar fi in stare de judecata iar
cea reconventionala nu.

16

Disjungerea nu va putea fi dispusa in cazurile expres prevazute de


lege (ex. Art. 916 NCPC procedura divortului) sau daca judecarea ambelor
cereri se impune pentru solutionarea unitara a procesului.

Precizari:
Odata cu formularea cererii reconventionale, partile litigiului
dobandesc dubla calitate procesuala (reclamant/parat; parat/reclamant);
Cererea reconventionala reprezinta o cerere incidentala;
Formularea cererii reconventionale reprezinta o optiune a paratului,
acesta putand sa isi valorifice evenuale drepturi impotriva reclamantului si
pe calea unui proces separat. Deci cererea reconventionala are caracter
facultativ.
Exista situatii in care legea il obliga pe parat sa formuleze cerere
reconventionala. Ex. Procesele de divort.
Pentru a avea caracterul unei cereri reconventionale, legea impune
cererii formulate pe cale incidentala sa aiba ca obiect pretentii derivand
din acelasi raport juridic sau strans legate de acesta, altfel cererea
reconventionala va fi respinsa ca inadmisibila.
Cererea reconventionala nu se poate formula direct in apel sau
recurs, exceptie facand materia divortului, in situatia in care motivele de
divort se ivesc in timp ce judecata primei cereri se afla in apel, cererea
paratului putandu-se face direct la instanta investita cu judecarea apelului.

Masurile asiguratorii si provizorii

17

Sechestrul asigurator

Sediul materiei: art.951 968 NCPC


Definitie: sechestrul asigurator reprezinta masura ce consta in
indisponibilizarea bunurilor mobile si sau/imobile urmaribile ale debitorului
aflate in posesia acestuia sau a unui tert, in scopul valorificarii lor la
momentul in care creditorul unei sume de bani va obtine un titlu
executoriu.
Situatii in care se poate infiinta aceasta masura:
1. Creditorul nu are titlu titlu executoriu dar are o creanta
constatata in scris si exigibila. In aceasta situatie, creditorul poate cere
infiintarea masurii daca doveste ca a intentat cerere de chemare in
judecata. Instanta il poate obliga la plata unei cautiuni.
2. Creditorul pretinde ca are o creanta dar aceasta nu este
constatata in scris. In aceasta situatie, el poate solicita infiintarea masurii,
daca dovedeste ca a intentat actiunea pe fond si depune, odata cu
cererea de sechestru, o cautiune de jumatate din valoarea reclamata.

Procedura de judecata.
Instanta va decide de urgenta in camera de consiliu, fara citarea
partilor, prin incheiere executorie, stabilind suma pana la care se
incuviinteaza sechestrul, fixand totodata, daca este cazul, cautiunea si
termenul in care aceasta urmeaza sa fie depusa.
Pronuntarea incheierii se poate amana cu cel mult 24 de ore.
Incheierea se va redacta in cel mult 48 de ore de la pronuntare.

18

Nedepunerea cautiunii in acest termen atrage desfiintarea de drept


a masurii, ce se va constata prin incheiere definitiva, data fara citarea
partilor.
Aducerea la indeplinire: se face de catre executorul judecatoresc.
Ridicarea masurii cazuri:
1. daca debitorul da o garantie indestulatoare. Ridicarea masurii se
face de catre instanta, la cererea debitorului, in camera de consiliu, de
urgenta si cu citarea partilor;
2. in cazul in care actiunea principala a fost anulata, respinsa sau
perimata prin hotarare judecatoreasca definitiva ori daca cel care a
formulat-o a renuntat la judecarea acesteia. In acest caz, masura se ia la
cererea debitorului dar fara citarea partilor.

2.Poprirea asiguratorie
Sediul materiei: art. 969 970 NCPC
Definitie: poprirea asiguratorie reprezinta masura ce se poate
infiinta asupra unor sume de bani, a titlurilor de valoare sau a altor bunuri
mobile incorporale urmaribile datorate debitorului de o a treia persoana,
numita tert, sau pe care aceasta (tertul) i le va datora in viitor, in temeiul
unor raporturi juridice existente.
Toate regulile aplicabile in materia sechestrului asigurator se aplica
similar si in materia popririi asiguratorii.

3. Sechestrul judiciar
Sediul materiei: art. 971 976 NCPC
19

Definitie:
bunurilor

ce

reprezinta

formeaza

masura

obiectul

ce

consta

litigiului

sau

in
a

indisponibilizarea

altor

bunuri,

prin

incredintarea pazei acestora unui administrator sechestru.


Conditii de infiintare:
Ipoteza 1:
Existenta unui proces asupra proprietatii sau a altui drept real
principal, asupra posesiei unui bun mobil sau imobil ori asupra folosintei
sau administrarii unui bun proprietate comuna
Necesitatea

adoptarii

masurii

pentru

conservarea

dreptului

respectiv
Ipoteza 2:
Desi nu exista un proces, se poate incuviinta masura asupra unui
bun pe care debitorul il ofera pentru liberarea sa, asupra unui bun cu
privire la care exista motive temeinice de teama ca va fi sustras, distrus
ori alterat de posesorul actual ori asupra unor bunuri mobile care
alcatuiesc garantia creditorului cand acesta invedereaza insolvabilitatea
debitorului sau are motive temeinice de banuiala ca debitorul le va
sustrage de la urmarire silita sau vor fi deteriorate.
In termen de 20 de zile de la infiintarea masurii, partea care a
obtinut incuviintarea masurii va trebui sa faca demersurile in vederea
initierii unui actiuni de fond. In caz contrar, masura se va desfiinta de
drept.

Competenta de judecata apartine aceleasi instante care este


competenta sa judece procesul in prima instanta, chiar daca procesul se
afla intr-o cale de atac. In ipoteza 2, competenta de judecata apartine
instantei in circumscriptia careia se afla bunurile.
20

Procedura de judecata:
- judecata se face de urgenta, cu citarea partilor;
- exista posibilitatea ca instanta sa il oblige pe reclamant la darea
unei cautiuni. Nedepunerea cautiunii in termenul fixat de instanta atrage
desfiintarea de drept a masurii.
Instanta se pronunta prin incheiere, supusa apelului, in termen de 5
zile de la pronuntare;
In masura in care competenta cu luarea masurii in prima instanta a
fost Curtea de Apel, calea de atac este recursul.

Administratorul sechestru
- Este persoana careia instanta ii incredinteaza bunul;
- Poate fi detinatorul bunului;
- Poate fi un tert, strain de porces, numit de judecator, daca partile
nu se inteleg;
- Face toate actele de conservare si administrare, incaseaza orice
venituri si sume datorate si plateste datorii curente sau constatate prin
titlu executoriu;
- Poate sta in numele partilor litigante, cu privire la bunul pus sub
sechestru, cu incuviintarea instantei care l-a numit;
- Poate fi remunerat, in masura in care este un tert.

Citarea si comunicarea actelor de procedura

21

Sediul materiei: art. 153 173 NCPC


Scop: citarea partilor are ca scop incunostiintarea acestora despre
existenta procesului si despre data si locul desfasurarii sedintei de
judecata.
Caracterul art. 153 NCPC. Acest text are caracter de norma
imperativa, astfel incat daca procedura de citare a partii care lipseste la
termen nu este legal indeplinita, neregularitatea trebuie invocata din
oficiu de instanta, cu consecinta amanarii cauzei si a citarii corecte a partii
respective pentru urmatorul termen de judecata.
Sanctiune: in masura in care instanta va trece la solutionarea
cauzei in lipsa citarii legale a uneia dintre parti, aceasta este in drept sa
exercite calea de atac a apelului sau recursului, fiind admisibila si
contestatia in anulare.
Subiectele citarii: partile, adica reclamant, parat, tert intervenient.

Prezenta partilor:
a. Regula: in procesul civil, partile nu sunt obligate sa se prezinte,
in fata instantei, in sedinta, la termenul fixat, fiind necesar doar ca
acestea sa fie legal citate.
b. Exceptia: in procedura divortului, in fata instantei de fond,
trebuie sa se prezinte ambele parti in persoana. Sunt enumerate cazurile
cand unul dintre soti este scutit sa se prezinte, putand a fi reprezentat de
avocat, mandatar, tutore sau curator.
Derogari de la regula citarii: daca legea prevede in mod expres ca
cererea se solutioneaza fara prezenta partilor, acestea nu vor fi citate
pentru termenul de judecata stabilit. Exemple: cererea de recuzare si
22

declaratia de abtinere, cererea de preschimbare a termenului de judecata,


cererea de incuviintare a executarii silita.

Organele competente si modalitatile de comunicare (art. 154 NCPC)


Regula: citatiile si celelalte acte de procedura se comunica din
oficiu de catre instantele judecatoresti, prin agentii procedurali ai instantei
sau prin orice alt salariat al acesteia, precum si prin agenti ori salariati ai
altor instante, in ale caror circumscriptii se afla cel caruia i se comunica
actul.
Comunicarea se face in plic inchis, purtand mentiunea PENTRU
JUSTITIE. A SE INMANA CU PRIORITATE, la care se va alatura dovada de
inmanare sau procesul verbal si instiintarea (discutii la art. 163 NCPC).
Comunicarea se poate face si prin mijloace electronice, de catre
grefierii

instantei,

in

masura

in

care

partea

indicat

datele

corespunzatoare in acest sens. In acest caz, la dosar va trebui sa existe


confirmarea

primirii

acestora,

ce

consta

intr-un

formular

ce

se

completeaza de destinatar cu data primirii, numele in clar si semnatura.

Exceptia: comunicarea facuta de parte.


La cererea partii interesate si pe cheltuiala sa, comunicarea actelor
de procedura se va putea face prin executori judecatoresti, prin serviciul
de curierat rapid sau prin posta, cu scrisoare recomandata, cu continut
declarat si confirmare de primire, in plic inchis.
Sintagma pe cheltuiala sa are in vedere faptul ca orice cheltuiala
in acest sens va fi avansata de parte, insa aceasta va avea dreptul de a
recupera respectiva cheltuiala sub forma cheltuielilor de judecata.
23

Instanta nu poate obliga vreo parte sa indeplineasca procedura de


comunicare fara mijlocirea instantei.
Orice act de procedura poate face obiectul unei astfel de
comunicari.
In toate cazurie, instanta va fi obligata sa verifice modul de
indeplinire a procedurilor de comunicare a actelor si de citare a partilor
pentru fiecare termen de judecata, iar in cazul in care acestea nu au fost
indeplinite corespunzator, sa dispuna refacerea procedurii.
In scopul obtinerii datelor si informatiilor necesare procedurii de
comunicare a citatiilor si a altor acte de procedura, instantele au drept de
acces direct la bazele de date electronice sau la alte sisteme de informare
detinute de autoritatile si institutiile publice.

Locul citarii (art. 155 NCPC)


Vor fi citai:
1. statul, prin Ministerul Finanelor Publice sau alte organe anume
desemnate n acest scop de lege, la sediul acestora;
2. unitile administrativ-teritoriale i celelalte persoane juridice de
drept public, prin cei nsrcinai s le reprezinte n justiie, la sediul
acestora; In aceste doua situatii, statul, unitile administrativ-teritoriale,
precum i celelalte persoane juridice de drept public i pot alege un sediu
procesual la care vor fi comunicate toate actele de procedur.
3.

persoanele juridice de drept privat, prin reprezentanii lor, la

sediul principal sau, atunci cnd este cazul, la sediul dezmembrmntului


lor;

24

4. asociaiile, societile i alte entiti fr personalitate juridic


constituite potrivit legii, prin reprezentantul desemnat, la sediul sau
domiciliul acestuia;
5. cei supui procedurii insolvenei, precum i creditorii acestora, la
domiciliul sau, dup caz, la sediul acestora; dup deschiderea procedurii,
citarea va fi efectuat potrivit legii speciale;
6. persoanele fizice, la domiciliul lor; n cazul n care nu locuiesc la
domiciliu, citarea se va face la reedina cunoscut ori la locul ales de ele;
n lipsa acestora, citarea poate fi fcut la locul cunoscut unde i
desfoar permanent activitatea curent

7.

incapabilii sau cei cu capacitate de exerciiu restrns, prin

reprezentanii sau ocrotitorii lor legali, la domiciliul ori sediul acestora,


dup caz; n caz de numire a unui curator special, citarea se va face prin
acest curator, la sediul su profesional;
8. bolnavii internai n uniti sanitare, la administraia acestora;
9.

militarii ncazarmai, la unitatea din care fac parte, prin

comandamentul acesteia;
10. cei care fac parte din echipajul unei nave maritime sau fluviale,
alta dect militar, dac nu au domiciliul cunoscut, la cpitnia portului
unde este nregistrat nava;
11. deinuii, la administraia locului de deinere;
12. personalul misiunilor diplomatice, al oficiilor consulare i
cetenii romni trimii s lucreze n cadrul personalului organizaiilor
internaionale, precum i membrii de familie care locuiesc cu ei, ct timp
se afl n strintate, prin Ministerul Afacerilor Externe; ali ceteni
romni, aflai n strintate n interes de serviciu, inclusiv membrii
25

familiilor care i nsoesc, prin organele centrale care i-au trimis sau n
subordinea crora se afl unitatea care i-a trimis n strintate;

Cuprinsul citatiei (art. 157 NCPC)


Citaia va cuprinde:
a) denumirea instanei, sediul ei i, cnd este cazul, alt loc dect
sediul instanei unde urmeaz s se desfoare judecarea procesului;
b) data emiterii citaiei;
c) numrul dosarului;
d) anul, luna, ziua i ora nfirii;
e) numele i prenumele sau denumirea, dup caz, ale/a celui citat,
precum i locul unde se citeaz;
f) calitatea celui citat;
g) numele i prenumele sau denumirea, dup caz, ale/a prii
potrivnice i obiectul cererii;
h) indicarea, dac este cazul, a taxei judiciare de timbru i a
timbrului judiciar datorate de cel citat;
i) meniunea c, prin nmnarea citaiei, sub semntur de primire,
personal ori prin reprezentant legal sau convenional ori prin funcionarul
sau persoana nsrcinat cu primirea corespondenei pentru un termen de
judecat, cel citat este considerat c are n cunotin i termenele de
judecat ulterioare aceluia pentru care citaia i-a fost nmnat;
j) alte meniuni prevzute de lege sau stabilite de instan;
26

k) tampila instanei i semntura grefierului.

n citaie se menioneaz, cnd este cazul, orice date necesare


pentru stabilirea adresei celui citat, precum i dac citarea se face cu
chemarea la interogatoriu sau dac cel citat este obligat s prezinte
anumite nscrisuri ori dac i se comunic odat cu citaia alte acte de
procedur. n cazurile n care ntmpinarea nu este obligatorie, n citaie
se va meniona obligaia prtului de a-i pregti aprarea pentru primul
termen de judecat, propunnd probele de care nelege s se foloseasc,
sub sanciunea prevzut de lege, care va fi indicat expres.
Sanctiunea nulitatii
Cerintele legale prevazute sub sanctiunea nulitatii procedurii de
citare sunt cele enumerate la literele a, c, d, e si k.
Deoarece sanctiunea nulitatii este expres prevazuta de lege,
mentionarea eronata a acestor elemente determina aplicarea prezumtiei
relative a existentei unei vatamari procesuale, astfel incat partea nelegal
citata este scutita de orice dovada in acest sens.
Aceasta

nulitate

este

conditionata,

iar

instanta

va

dispune

refacerea procedurii de citare, cu respectarea tuturor conditiilor de


validitate. In aceste cazuri expres prevazute de cod, nulitatea poate fi
invocata de instanta din oficiu.
In masura in care sunt nesocotite elementele prevazute la literele
b, f si g, sanctiunea este tot nulitatea, dar aceasta va putea fi invocata
numai de catre partea interesata si este conditionata de dovedirea unei
vatamari procesuale.

Termenul pentru inmanarea citatiei (art. 159 NCPC)


27

Regula: citatia, dar si orice alt act de procedura, trebuie inmanate


partii cu cel putin 5 zile inainte de termenul de judecata.
Acest termen este un termen procedural, ce se socoteste pe zile
libere, neintrand in calcul ziua de la care incepe sa curga termenul si nici
ziua cand acesta se implineste.
Termenul se caculeaza intre momentul inmanarii citatie si cel al
primului termen de judecata care urmeaza dupa aceasta citare.
Sanctiunea care intervine in ipoteza in care termenul este incalcat
este nulitatea procedurii de citare, vatamarea fiind prezumata pana la
proba contrarie.
Instanta va dispune din oficiu amanarea cauzei pentru refacerea
procedurii de citare sau de comunicare a actelor de procedura, cu exceptia
situatiei in care partea este prezenta in instanta si nu solicita amanarea
cauzei.
Exceptia. In cazuri urgente sau cand legea prevede in mod expres,
judecatorul poate dispune scurtarea termenului de inmanare a citatiei sau
a actului de procedura, mentionandu-se acest lucru.

Invocarea si inlaturarea neregularitatilor privind citarea (art. 160 NCPC)

Ipoteza 1: partea nelegal citata (fie deloc, vie viciat, fie cu


nerespectarea termenului) este prezenta in instanta, personal sau prin
reprezentant. In acest caz, doar partea poate sa invoce nelegala sa citare
cu consecinta amanarii procesului. Daca partea nelegal citata a fost
28

prezenta in instanta si nu a invocat aceasta neregularitate, nulitatea se


acopera.
Ipoteza 2: partea nelegal citata nu este prezenta in instanta. In
acest caz, neregularitatea poate fi invocata atat de instanta, cat si de
catre celelalte parti din proces, dar numai daca de la dosar lipseste
dovada de indeplinire a procedurii sau daca nu au fost respectate
elementele prevazute sub sanctiunea nulitatii exprese. Si in acest caz,
neregularitatea poate fi invocata la termenul la care s-a produs.
Partea nelegal citata are dreptul sa invoce nulitatea pana la
urmatorul termen de judecata. Nulitatea se acopera, daca la urmatorul
termen de judecata, partea nelegal citata la termenul anterior:
- este prezenta;
- nu este prezenta dar este legal citata.

Inmanarea facuta personal celui citat (art. 161 NCPC)


Regula: actele de procedura se inmaneaza personal celui citat, la
domiciliul/resedinta/locul

cunoscut

unde

isi

desfasoara

permanent

activitatea curenta sau la domiciul procesual ales.


Exceptii:
1. Pentru cei care locuiesc n hotel sau cmin, citaia se pred, n
lipsa lor, administratorului hotelului ori aezmntului, iar, n lipsa
acestuia, portarului ori celui care n mod obinuit l nlocuiete.
2. Pentru cei care se gsesc sub arme, citaia se nmneaz la
unitatea din care fac parte.

29

3. Celor care alctuiesc echipajul unei nave maritime sau fluviale,


n lipsa unui domiciliu cunoscut, nmnarea se face la cpitnia portului
unde se gsete nregistrat nava.
4. Pentru deinui, nmnarea se face la administraia nchisorii.
5. Pentru bolnavii aflai n spitale, sanatorii sau alte asemenea
aezminte de asisten medical ori social, nmnarea se face la
administraia acestora.

Inmanarea facuta altor persoane (art. 162 NCPC)


Inmanarea citatiilor si a actelor de procedura persoanelor juridice,
unui avocat, notar public sau executor judecatoresc se poate face :
-

functionarului

sau

persoanei

insarcinate

cu

primirea

corespondentei,
- in lipsa acestora, administratorului cladirii
- in lipsa acestuia, paznicului.
Procedura de comunicare (art. 163 NCPC)
Regula: Comunicarea citaiei se va face persoanei n drept s o
primeasc, care va semna dovada de nmnare certificat de agentul
nsrcinat cu nmnarea

Exceptia 1: Dac destinatarul primete citaia, dar refuz s


semneze dovada de nmnare ori, din motive ntemeiate, nu o poate
semna, agentul va ntocmi un proces-verbal n care va arta aceste
mprejurri.

30

Exceptia 2: Dac destinatarul refuz s primeasc citaia, agentul o


va depune n cutia potal. n lipsa cutiei potale, va afia pe ua locuinei
destinatarului o ntiinare care trebuie s cuprind:
a) anul, luna, ziua i ora cnd depunerea sau, dup caz, afiarea a
fost fcut;
b) numele i prenumele celui care a fcut depunerea sau, dup caz,
afiarea i funcia acestuia;
c) numele, prenumele i domiciliul sau, dup caz, reedina,
respectiv sediul celui ntiinat;
d) numrul dosarului n legtur cu care se face ntiinarea i
denumirea instanei pe rolul creia se afl dosarul, cu indicarea sediului
acesteia;
e) artarea actelor de procedur despre a cror comunicare este
vorba;
f) meniunea c dup o zi, dar nu mai trziu de 7 zile de la afiarea
ntiinrii ori, cnd exist urgen, nu mai trziu de 3 zile, destinatarul
este n drept s se prezinte la sediul instanei de judecat pentru a i se
comunica citaia. Cnd domiciliul sau reedina ori, dup caz, sediul
acestuia nu se afl n localitatea unde instana de judecat i are sediul,
ntiinarea va cuprinde meniunea c pentru a i se comunica citaia
destinatarul este n drept s se prezinte la sediul primriei n a crei raz
teritorial locuiete sau i are sediul;

g) meniunea c, n cazul n care, fr motive temeinice,


destinatarul nu se prezint pentru comunicarea citaiei n interiorul
termenului de 7 zile sau, dup caz, al termenului de 3 zile prevzut la lit.
f), citaia se consider comunicat la mplinirea acestui termen;
31

h) semntura celui care a depus sau a afiat ntiinarea.


Termenele prevzute la alin. (3) lit. f) i g) se calculeaz zi cu zi.
(5) Despre mprejurrile artate la alin. (3) agentul va ntocmi un
proces-verbal, care va cuprinde meniunile artate la art. 164, acesta
fcnd dovada pn la nscrierea n fals cu privire la faptele constatate
personal de cel care l-a ncheiat.
Exceptia 3: Dac destinatarul nu este gsit la domiciliu ori
reedin sau, dup caz, sediu, agentul i va nmna citaia unei persoane
majore din familie sau, n lips, oricrei alte persoane majore care
locuiete

cu

destinatarul

ori

care,

mod

obinuit,

primete

corespondena.
Exceptia 4: Cnd destinatarul locuiete ntr-un hotel sau ntr-o
cldire compus din mai multe apartamente i nu este gsit la aceast
locuin a sa, agentul i va comunica citaia administratorului, portarului
sau celui care, n mod obinuit, l nlocuiete. n aceste cazuri, persoana
care primete citaia va semna dovada de primire, agentul certificndu-i
identitatea i semntura i ncheind un proces-verbal cu privire la aceste
mprejurri.

(8) n cazul n care lipsesc persoanele prevzute la alin. (6) i (7),


precum i atunci cnd acestea, dei prezente, refuz s primeasc actul,
sunt aplicabile dispoziiile alin. (3)(5).
(9) n cazurile prevzute la alin. (3) i (8), agentul are obligaia ca,
n termen de cel mult 24 de ore de la depunerea sau afiarea ntiinrii,
s depun citaia, precum i procesul-verbal prevzut la alin. (5), la sediul
instanei de judecat care a emis citaia ori, dup caz, la cel al primriei n
raza creia destinatarul locuiete sau i are sediul, urmnd ca acestea s
comunice citaia.
32

(10) Cnd prii sau reprezentantului ei i s-a nmnat citaia de


ctre funcionarul anume desemnat n cadrul primriei, acesta are
obligaia ca, n termen de cel mult 24 ore de la nmnare, s nainteze
instanei de judecat dovada de nmnare prevzut la alin. (1), precum i
procesul-verbal prevzut la alin. (5).
(11) Cnd termenul prevzut la alin. (3) lit. f) s-a mplinit fr ca
partea sau un reprezentant al ei s se prezinte la primrie pentru a i se
nmna citaia, funcionarul anume nsrcinat din cadrul primriei va
nainta instanei de judecat, de ndat, citaia ce trebuia comunicat,
precum i procesul-verbal prevzut la alin. (5).
(12) Dispoziiile prezentului articol se aplic i la comunicarea sau
notificarea oricrui alt act de procedur.

Cuprinsul dovezii de inmanare si procesului verbal (art. 164 NCPC)


1) Dovada de nmnare a citaiei sau a altui act de procedur ori,
dup caz, procesul-verbal va cuprinde:
a) anul, luna, ziua i ora cnd dovada a fost luat sau procesulverbal a fost ntocmit;
b) numele, prenumele i funcia agentului, precum i, dac este
cazul, ale funcionarului de la primrie;
c) numele i prenumele sau denumirea, dup caz, i domiciliul ori
sediul destinatarului, cu artarea numrului etajului, apartamentului sau
camerei, dac cel citat locuiete ntr-o cldire cu mai multe etaje ori
apartamente sau n hotel, precum i dac actul de procedur a fost
nmnat la locuina sa, depus n cutia potal ori afiat pe ua locuinei.
Dac actul de procedur a fost nmnat n alt loc, se va face meniune
despre aceasta;
33

d) numele, prenumele i calitatea celui cruia i s-a fcut


nmnarea, n cazul n care actul de procedur a fost nmnat altei
persoane dect destinatarului;
e) denumirea instanei de la care eman citaia ori alt act de
procedur i numrul dosarului;
f) semntura celui care a primit citaia sau alt act de procedur,
precum i semntura agentului sau, dup caz, funcionarului de la
primrie care o certific, iar n cazul n care se ntocmete proces-verbal,
semntura agentului, respectiv a funcionarului primriei.
(2) Procesul-verbal va cuprinde, de asemenea, i artarea motivelor
pentru care a fost ntocmit.
3) Cerinele de la alin. (1) lit. a), c), d), e) i f) sunt prevzute sub
sanciunea nulitii.
(4) Meniunile din procesul-verbal privitoare la faptele constatate
personal de cel care l-a ntocmit nu pot fi combtute dect prin procedura
nscrierii n fals.

Imposibilitatea de a comunica actul de procedura (art. 166 NCPC)


precizari:
Imposibilitatea de comunicare trebuie sa provina din demolarea sau
neputinta

locuirii

sau

intrebuintarii

imobilului

ori

din

alte

motive

asemanatoare cu caracter obiectiv;


Agentul insarcinat cu efectuarea comunicarii va returna instantei
actul de procedura cu mentiunea vizand motivele imposibilitatii indeplinirii
procedurii,

34

Instanta va instiinta partea potrivnica punand in sarcina sa obligatia


de a face demersurile in vederea aflarii noul sediu/domiciliu al partii vizate
de comunicare.
Citarea prin publicitate (art. 167 NCPC)
Pentru a se aplica acest text, trebuie intrunite urmatoarele premise:
Imposibilitatea indeplinirii procedurii de citare cu paratul/chematul
in garantie, intrucat acesta nu isi are domiciliul/ resedinta la adresa
indicata de reclamant si nici la cea existenta in evidentele autoritatilor
Sa se faca dovada tuturor demersurilor efectuate de partea care a
promovat cererea pentru aflarea actualei adrese a paratului nelegal citat,
nefiind suficient ca acesta sa afirma ca nu ii cunoaste domiciliul.

Modalitati de citare prin publicitate:


Modalitate obligatorie: afisarea citatiei la avizierul instantei, la
ultimul domiciliu al celui citat, precum si postarea sa pe portalul instantei
respective. Toate aceste trei forme sunt prevazute de lege in mod
cumulativ.
Modalitate facultativa: publicarea citatiei in Monitorul Oficial sau
intr-un ziar central de larga raspandire.
Precizari:
In cazul citarii prin publicitate, procedura se socoteste indeplinita in
a 15-a zi de la publicarea citatiei (inclusiv afisarea).
Dupa incuviintarea citarii prin publicitate, instanta va numi un
curator (avocat) pentru partea citata, care va fi citat la dezbateri pentru
apararea intereselor paratului.
35

Daca cel citat se infatiseaza si dovedeste ca a fost citat prin


publicitate cu rea credinta, toate actele de procedura ce au urmat
incuviintarii acestei citari vor fi anulate, iar reclamantul care a cerut
citarea prin publicitate va fi sanctionat cu amenda judiciara.

Comunicarea actelor in instanta (art. 170 NCPC)


Partea prezent n instan personal, prin avocat sau prin alt
reprezentant este obligat s primeasc actele de procedur i orice
nscris folosit n proces care i se comunic n edin. Dac se refuz
primirea, actele i nscrisurile se consider comunicate prin depunerea lor
la dosar, de unde, la cerere, partea le poate primi sub semntur. Partea
are dreptul s ridice i ntre termene, sub semntur, actele de procedur
i nscrisurile.
Zilele de comunicare (art. 171): acestea sunt zilele lucratoare intre
orele 7,00 20,00. Se va putea proceda la comunicarea actelor de
procedura si in zile nelucratoare sau de sarbatori legale, dar numai cu
incuviintarea presedintelui instantei.
Schimbarea locului citarii (art. 172 NCPC) : Dac n cursul
procesului una dintre pri i-a schimbat locul unde a fost citat, ea este
obligat s ncunotineze:
- instana, indicnd locul unde va fi citat la termenele urmtoare,
- partea advers prin scrisoare recomandat, a crei recipis de
predare se va depune la dosar odat cu cererea prin care se ntiineaz
instana despre schimbarea locului citrii.
n cazul n care partea nu face aceast ncunotinare, procedura de
citare pentru aceeai instan este valabil ndeplinit la vechiul loc de
citare.
36

Comunicarea catre alti participanti (art. 173 NCPC): Citarea


martorilor, experilor, traductorilor, interpreilor ori a altor participani n
proces, precum i, cnd este cazul, comunicarea actelor de procedur
adresate acestora sunt supuse prezentate mai sus.

ETAPA CERCETARII SI A DEZBATERILOR


37

Sedinta de judecata.
Sediul materiei: art. 211 244 NCPC, Legea nr. 2/2013 care prevede
ca dispozitiile din NCPC privind cercetarea procesului si dezbaterea
fondului in camera de consiliu se aplica proceselor pornite dupa 1 ianuarie
2016, Regulamentul de ordine interioara a instantelor judecatoresti.
Activitati premergatoare sedintei:

Citarea partilor si a altor participanti.

Comunicarea actelor de procedura.


Dosarul va fi preluat de grefier, din arhiva, cu cel putin 2 zile inaintea
sedintei.
In acest termen se vor face verificari privind comunicarea citatiilor si a
celorlate acte de procedura, precum si verificari daca au sosit relatiile
solicitate de instanta. In acest sens, presedintele completului va fi
informat corespunzator.
Se va intocmi lista de procese, avand intaietate cauzele declarate
urgente si cele amanate. Aceasta lista se va afisa cu o zi inaintea
termenului de judecata sau cel mai tarziu cu o ora inainte de inceperea
sedintei, la usa salii unde va avea loc judecata.
Dupa luarea tuturor acestor masuri administrative, grefierul va preda
dosarele completului de judecata.

Conducerea si politia sedintei.


Un principiu esential care va guverna judecata cauzei este acela al
continuitatii instantei, prevazut de art. 214 NCPC. Acest principiu

38

presupune ca membrii completului de judecata trebuie sa ramana aceeasi


in tot cursul judecatii.
Presedintele completului deschide, suspenda si ridica sedinta, iar
prin intermediul lui se vor pune intrebari partilor, martorilor sau expertilor.
Presedintele este cel care are dreptul de a exercita politia sedintei,
luand masurile necesare pentru pastrarea ordinii si bunei cuviinte. In acest
sens, presedintele poate lua masurile prevazute de art. 217- 218 NCPC,
respectiv sa evacueze sala sau sa constate infractiunile de audienta.
Cuvantul va fi acordat mai intai reclamantului, apoi paratului. Vor
avea cuvantul si celelate persoane, in functie de pozitia procesuala.
Procurorul va vorbi ultimul, cu exceptia cazurilor in care a pornit el
actiunea.

Principalele momente in desfasurarea sedintei.


Cauzele se vor examina de regula in ordinea stabilita pe lista de
procese, insa este posibila si judecata peste rand sau lasarea mai la urma,
cu posibilitatea fixarii unei anumite ore.
Momente esentiale in desfasurarea procesului:
1.

Efectuarea apelului in cauza de catre grefier. Dupa acest moment,

grefierul se refera pe scurt la obiectul pricinii, stadiul in care se afla


procesul, modul de indeplinire a procedurii de citare, precum si alte masuri
dispuse

de

instanta.

Dupa

acest

moment,

dosarul

va

fi

predat

presedintelui completului, care va verifica personal modul de indeplinire a


citarii si daca s-au indeplinit cerintele referitoare la timbrare. Daca citarea
partilor nu este legala, judecata se va amana pentru un nou termen,
dispunandu-se o noua citare. Daca partile au fost legal citate dar nu s-au
prezentat si nici nu s-a cerut judecata in lipsa, dosarul va fi lasat la
39

sfarsitul sedintei, cand se va face un nou apel in cauza. Lipsa partilor si la


acest apel duce la suspendarea cauzei.
2. In tot cursul procesului, judecatorul va incerca impacarea partilor.
3. Instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura si a
celor de fond care fac inutila, total sau partial, administrarea de probe ori
cercetarea in fond a cauzei.
4. Cauza se poate amana, prin incheiere:
La cererea ambelor parti, in conditiile art. 220 NCPC, la
inceputul sedintei, daca o astfel de cerere nu provoaca
dezbateri. Ex. lipsa raportului de expertiza sau nedepunerea
acestuia, lipsa raspunsului unei institutii la adresa emisa de
instanta;
In temeiul invoielii partilor, ce presupune un acord expres, in
conditiile art. 221 NCPC, dar numai o singura data in cursul
procesului. Ex. solicitarea partilor de a li se acorda un termen
pentru a se impaca;
Pentru lipsa de aparare, la cererea partii interesate, dar numai
in mod exceptional, pentru motive temeinice si care nu sunt
imputabile reprezentantului ei, in conditiile art. 221 NCPC.

5. Dupa analizarea tuturor problemelor preliminare, se intra in cercetarea


cauzei. In aceasta etapa, se administreaza probele propuse de parti si
incuviintate de instanta sau ordonate de aceasta din oficiu.

6.

In etapa dezbaterilor, in masura in care toate probele au fost

administrate, presedintele va da cuvantul partilor pe fondul cauzei, pentru

40

a pune concluzii. Fiecare dintre parti va dezbate intreg materialul probator


si va prezenta instantei concluzia care considera ca se impune.

7.

Cand instanta se socoteste lamurita, presedintele va declara

dezbaterile inchise, completul retragandu-se pentru deliberare. Exista


posibilitatea ca dupa inchiderea dezbaterilor, partile sa depuna note, fie
din proprie initiativa, fie la solicitarea instantei.

Primul termen la care partile sunt legal citate.

Aceasta sintagma inlocuieste sintagma prima zi de infatisare din


vechea reglementare si prezinta o importanta deosebita in cursul judecarii
unui litigiu deoarece:
1. Paratul, la acest moment, daca intampinarea nu este obligatorie, poate
largi cadrul subiectiv al procesului, formuland cerere de chemare in
judecata a altei persoane (68 alin. 3), cerere de chemare in garantie (73
alin. 3) sau cerere de aratare a tilularului dreptului (art. 76);
2.

Necompetenta materiala si teritoriala de ordine publica trebuie

invocata de parti, de catre judecator sau procuror la acest termen (art.


130 alin. 2);
3. Judecatorul este obligat, din oficiu, sa verifice si sa stabileasca daca
instanta sesizata este competenta general, material si teritorial sa judece
pricina (art. 131 alin. 1);

41

4.

Daca intampinarea nu este obligatorie, nulitatea relativa pentru

neregularitati savarsite pana la inceperea judecatii trebuie invocata la


acest termen (art. 178 alin. 3 lit.a);
5.

Reclamantul poate sa isi modifice cererea sau sa propuna noi dovezi,

sub sanctiunea decaderii (art. 204 alin. 1);


6.

La acest termen, judecatorul, dupa ascultarea partilor, va estima

durata necesara pentru cercetarea procesului, astfel incat cauza sa fie


solutionata intr-un termen optim si previzibil (art. 238);
7.

La acest termen, judecatorul pune in vedere partilor, daca sunt

reprezentate sau asistate de avocat sau consilier juridic, ca pot conveni ca


probele sa fie administrate de catre avocati/consilieri (art. 239 si 366 388).

Activitatea ulterioara sedintei. Incheierile de sedinta

Incheierile de sedinta se intocmesc de grefier, pe baza notelor luate


in timpul dezbaterilor si a inregistrarilor efectuate. Redactarea se face in
termen de 3 zile de la data sedintei de judecata. Fiind anterioare hotararii
finale, aceste incheieri se numesc premergatoare.

Continutul incheierii de sedinta:


a) denumirea instanei i numrul dosarului;
b) data edinei de judecat;
c) numele, prenumele i calitatea membrilor completului de judecat,
precum i numele i prenumele grefierului;
42

d) numele i prenumele sau, dup caz, denumirea prilor, numele i


prenumele persoanelor care le reprezint sau le asist, ale aprtorilor i
celorlalte persoane chemate la proces, cu artarea calitii lor, precum i
dac au fost prezente ori au lipsit;
e) numele, prenumele procurorului i parchetul de care aparine, dac a
participat la edin;
f) dac procedura de citare a fost legal ndeplinit;
g) obiectul procesului;
h) probele care au fost administrate;
i) cererile, declaraiile i prezentarea pe scurt a susinerilor prilor,
precum i a concluziilor procurorului, dac acesta a participat la edin;
j) soluia dat i msurile luate de instan, cu artarea motivelor, n fapt
i n drept;
k) calea de atac i termenul de exercitare a acesteia, atunci cnd, potrivit
legii, ncheierea poate fi atacat separat;
l) dac judecarea a avut loc n edin public, fr prezena publicului ori
n camera de consiliu;
m) semntura membrilor completului i a grefierului.
Calea de atac. Regula: incheierile de sedinta premergatoare se ataca
odata cu fondul.

Exceptii: se ataca separat incheieriile pentru care legea prevede aceasta


posibilitate, ex:
43

Incheierea

prin

care

s-a

respins

ca

inadmisibila

cererea

de

interventie voluntara (art. 64 alin. 3);

Incheierea pronuntata asupra cererii de suspendare a procesului (art.


414).

Clasificarea incheierilor premergatoare:


Criteriul de clasificare - posibilitatea instantei de a reveni sau nu
asupra celor dispuse:
a)

Incheieri preparatorii cele prin care se iau masuri asupra carora

instanta poate reveni, nefiind legata de solutiile adoptate (ex. incheierea


de incuviintare a probelor, incheierea prin care s-a estimat durata
cercetarii procesului)
b) Incheieri interlocutorii cele care leaga instanta cu privire la masurile
adoptate, aceasta neputand reveni asupra lor in cursul judecatii (ex.
incheierile prin care se solutioneaza exceptii procesuale, incheierea de
admitere a cererii de interventie voluntara sau fortata).

Cercetarea procesului.

44

Reprezinta una dintre etapele judecatii in prima instanta, alaturi de


dezbaterea procesului.
Presupune urmatoarele etape:
1. Rezolvarea exceptiilor;
2.

Examinarea cererilor de interventie formulate de parti sau de terte

persoane;
3. La cerere, se vor dispune masurile asiguratorii;
4. Se va lua act de renuntarea reclamantului, de achiesarea paratului sau
de tranzactia partilor;
5. Se vor incuviinta probele si se vor administra;
6. Se va indeplini orice act de procedura necesar solutionarii cauzei.

Exceptiile procesuale

Sediul materiei: (art. 245 248 NCPC)


Definitie: exceptia reprezinta mijlocul prin care, in conditiile legii, partea
interesata, procurorul sau instanta invoca, fara sa puna in discutie fondul
dreptului, neregularitati procedurale privitoare la compunerea completului
sau constituirea instantei, competenta instantei ori la procedura de
judecata sau lipsuri referitoare la dreptul la actiune urmarind, dupa caz,
declinarea competentei, amanarea judecatii, refacerea unor acte ori
anularea, respingerea sau perimarea cererii.
Deosebiri intre exceptii si aparari:

45

a) Apararea este un mijloc procesual pus exclusiv la indemana paratului,


in timp ce exceptiile pot fi invocate si de alti participanti in proces;
b) Exceptiile procesuale preced apararilor, in ceea ce priveste momentul
solutionarii lor;
c)

Exceptiile opresc sau dilata procesul fara a permite finalizarea lui, in

timp ce apararea permite si chiar impune incheierea procesului si


anihilarea cererii reclamantului prin demonstrarea inexistentei dreptului
afirmat

Clasificarea exceptiilor procesuale:


A. Dupa obiectul lor:
1. Exceptii de procedura urmaresc aplicarea unor norme de organizare
judecatoreasca, de competenta si de procedura propriu zisa (ex.
exceptia de incompatibilitate, de necompetenta, de conexitate, de
litispendenta, de perimare);
2.

Exceptii de fond privesc lipsuri referitoare la exercitiul dreptului la

actiune (ex. exceptia lipsei de interes, de calitate procesuala, de


capacitate procesuala, exceptia prematuritatii, in cazul in care dreptul nu
este actual, autoritatea de lucru judecat, prescriptia). Exceptiile de fond
se aseamana cu apararile de fond deoarece au ca efect, in cazul admiterii,
anularea sau respingerea cererii. Insa, ele nu pot fi scoase din sfera
exceptiilor, datorita terenului pe care se plaseaza dezbaterile, intrucat cel
care invoca exceptia nu contrazice dreptul ce formeaza obiectul judecatii,
dar nici nu il recunoaste, deci nu pune in discutie fondul dreptului

46

B. Dupa efectul lor:


1. Exceptii dilatorii au ca efect general intarzierea judecatii, iar ca efecte
speciale declinarea competentei, amanarea judecatii pentru lipsa de
citare, refacerea unor acte lovite de nulitate
2. Exceptii peremptorii au ca efect general impiedicarea judecatii, prin
respingerea sau anularea cererii (cererea este respinsa ca prescrisa sau
inadmisibila, anulata pentru netimbrare )
3.

Exceptii peremptorii care la inceput au efect dilatoriu.Ex:

Daca se

constata lipsa dovezii calitatii de reprezentant a celui care a actionat in


numele partii, instanta va da un termen pentru acoperirea lipsurilor si
numai daca acestea nu se acopera, cererea va fi anulata (art. 82 NCPC).

C. Dupa caracterul normei incalcate:


1. Exceptii absolute vizeaza normele de ordine publica si pot fi invocate
de orice parte interesata, de procuror sau de instanta din oficiu, in orice
moment al procesului, daca legea nu prevede altfel. Art. 247 alin. 1 il
omite din enumerare pe procuror, dar aceasta este doar o scapare a
textului, implicit si acest participant in proces putand sa invoce o exceptie
absoluta.
Au caracter de ordine publica:

Dispozitiile privind necompetenta;

Normele care consacra principii fundamentale ale procesului civil;

Normele care prevad reguli de desfasurare a procesului civil;

Normele care reglementeaza conditiile de exercitare a actiunii civile;

47

Normele care stabilesc durata termenelor de exercitare a cailor de


atac.
De la regula invocarii acestor exceptii in orice stare a pricinii, exista
exceptiile prevazute de lege:

Exceptia de necompetenta materiala si exceptia teritoriala exclusiva


art. 130 alin. 1, la primul termen la care partile sunt legal citate;

Exceptia perimarii nu poate fi ridicata pentru prima data in apel


recurs (art. 420 alin. 3 NCPC).

Exceptiile de ordine publica pot fi invocate oricand in cursul


procesului,

dar

inaintea

instantei

de

recurs,

numai

daca,

pentru

solutionare, nu este necesara administrarea altor dovezi in afara


inscrisurilor noi.
2. Exceptii relative vizeaza normele care ocrotesc interesele partilor si
pot fi invocate numai de partea interesata, intr-un anumit termen.

Reguli privind solutionarea exceptiilor


Instanta este obligata sa se pronunte aspura exceptiilor inainte de a
intra in fondul dezbaterilor, pronuntandu-se mai intai asupra exceptiilor de
procedura, precum si asupra celor de fond care fac inutila, in tot sau in
parte, administrarea de probe sau cercetarea in fond a cauzei.
In cazul in care se invoca mai multe exceptii simultan, instanta va
determina ordinea de solutionare in functie de efectele pe care exceptiile
le produc. In cazul in care exceptiile produc aceleasi efect, instanta va
trebui sa stabileasca ordinea de prioritate a unei exceptii fata de alta, in
functie de modul in care efectul celei dintai se poate repercuta, logic,
asupra alteia, ulterioare, apreciind cazual. (ex. se invoca atat exceptia
lipsei calitatii procesuale active cat si exceptia prescripiei, efectul lor
procesual fiind identic. Se impune analiza prioritara a exceptiei lipsei
48

calitatii procesuale active deoarece trebuie mai intai stabilit titularul


dreptului sanctionat prin prescriptie).

Incheierea prin care s-a respins exceptia, precum si cea prin care,
dupa admiterea exceptiei, instanta a ramas in continuare investita (in
cazul unor exceptii dilatorii, ex. exceptia de necitare) pot fi atacate numai
odata cu fondul. Solutia oferita de instanta unei exceptii trebuie motivata.
Datorita caracterului interlocutoriu al acestei incheieri,aceasta nu mai
poate fi pusa in discutia partilor in acelasi ciclu procesual, putand fi
reanalizata ca efect al admiterii unei cai de atac.
Totodata, trebuie retinut ca, in masura in care, instanta considera ca
o exceptie este intemeiata, ea va pronunta o sentinta sau decizie, in
functie de etapa procesuala in care se afla procesul, atunci cand respinge
sau anuleaza cererea, constata perimarea sau isi declina competenta,
dezinvestindu-se de solutionarea cauzei.
Hotararea prin care s-a admis exceptia este supusa aceleiasi cai de
atac ca si hotararea ce urma sa se pronunte asupra fondului, daca legea
nu prevede altfel.
Legea prevede altfel in urmatoarele situatii:

Art. 132 alin. 3. Daca instanta se declara necompententa, hotararea


nu este supusa niciunei cai de atac, dosarul fiind trimis la instanta
competenta;

Art. 132 alin. 4. Daca instanta se declara necompetenta si respinge


cererea ca inadmisibila intrucat este de competenta unui organ fara
activitate jurisdictionala sau ca nefiind de competenta instantelor romane,
hotararea este supusa numai recursului la instanta ierarhic superioara;

Art. 421 alin. 2. Hotararea care constata perimarea este supusa


recursului, la instanta superioara, in termen de 5 zile de la pronuntare.
49

Unirea exceptiei cu fondul

Apare ca o exceptie de la regula solutionarii exceptiilor. Astfel,


exceptiile vor putea fi unite cu administrarea probelor sau fondul cauzei
numai daca pentru judecarea lor este necesar sa se administreze aceleasi
dovezi ca si pentru solutionarea fondului.
Nu orice exceptie procesuala poate fi unita, ci numai acea exceptie pentru
a carei judecata este necesar sa se administreze aceleasi dovezi ca si
pentru solutionarea fondului. Chiar daca exceptia s-a unit cu fondul,
instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiei. Numai daca exceptia
este respinsa, se va trece la dezbatrea fondului.
Alte reguli privind exceptiile
NCPC prevede obligativitatea pentru parti de a invoca toate
mijloacele de aparare si toate exceptiile procesuale de indata ce le sunt
cunoscute, altfel putand sa raspunda pentru pagubele pricinuite partii
adverse,

constand

in

despagubiri

pentru

determinarea

amanarii

procesului.

Caracteristicile exceptiilor procesuale:

Exceptia procesuala, pentru a fi invocata, presupune existenta unui


proces civil in curs. Specific exceptiei procesuale este faptul ca aceasta se
invoca pe parcursul procesului si nu prin cererea de chemare in judecata;

50

Exceptia procesuala este, prin natura sa, un mijloc de aparare, astfel


incat, de regula, se foloseste de catre parat. Exceptiile absolute pot fi insa
invocate si de catre reclamant, intervenienti, procuror, instanta din oficiu;

Exceptia procesuala este un mijloc tehnic prin care se invoca


incalcari ale dreptului procesual sau material. Exceptia nu pune in discutie
fondul dreptului si se rezolva mai inainte de dezbaterea fondului. Faptul ca
unele exceptii se pot uni cu fondul implica doar posibilitatea de a
administra anumite probe in dovedirea exceptiei, fara insa a se intra pe
fondul dreptului;

Exceptia trebuie, in primul rand, sa aduca in discutie neregularitati


care privesc procedura desfasurata sau lipsuri ale dreptului la actiunea
aflata in desfasurare (ex. nu este exceptie procesuala cea referitoare la
neregularitati ale judecatii in prima instanta si invocate in motivele de
apel, acesta fiind un motive de apel)

In cazul admiterii exceptiei, cererea nu se respinge ca nefondata ci


ca inadmisibila, prematura, prescrisa, tocmai pentru ca in rezolvarea
exceptiei nu se analizeaza fondul dreptului;

Admiterea exceptiei procesuale nu afecteaza dreptul reclamantului,


iar hotararea pronuntata ca urmare a admiterii exceptiei nu are autoritate
de lucru judecat cat priveste fondul dreptului. Prin exceptie, daca o prima
hotarare este pronuntata in temeiul admiterii exceptiei prescriptiei
dreptului material la actiune sau autoritatii de lucru judecat, o noua cerere
nu ar mai putea fi formulata intrucat s-ar opune tocmai autoritatea de
lucru judecat a hotararii anterioare.

PROBELE IN PROCESUL CIVIL

51

Judecatorul nu poate rezolva litigiul pe baza afirmatiilor partilor,


adesea contradictorii si nici exclusiv pe baza legii, deoarece aceasta din
urma trebuie aplicata la o situatie de fapt stabilita. Judecatorul va pronuna
hotararea dupa stabilirea faptelor in baza probelor pe care partile le
produc.
Revine in principal, celui ce afirma ceva in justitie sa dovedeasca
faptele pretinse, insa judecatorul nu este lipsit de mijloace in aceasta
privinta, are indatorirea sa staruie prin toate mijloacele legale, pentru a
preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza, pe baza stabilirii
faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronuntarii unei hotararii
temeinice si legale. In acest scop poate pune in discutia partilor
imprejurari de fapt, chiar daca nu sunt mentionate in cerere sau
intampinare si poate sa dispuna administrarea probelor pe care le
considera necesare, chiar daca partile se impotrivesc.

In sens larg prin proba se intelege actiunea de stabilire a existentei


sau inexistentei unui anumit fapt (actus probandi).
In sens restrans, prin proba se intelege mijlocul legal pentru
dovedirea unui fapt, adica mijlocul cu care se probeaza si efectul
probatiunii.
Fapte principale (facta probanda), adica faptele ce trebuie dovedite
si fapte probatorii (facta probantia) care, fara aconstitui raoirtul juridic
litigios, conduc la dovedirea existentei sau inexistentei acestuia.
Probele sunt clasificate astfel:
a) judiciare sau extrajudiciare, dupa cum sunt administrate in fata
instantei, in cadrul procesului sau in afara acestuia;

52

b) dupa criteriul naturii lor, probele sunt personale si materiale. Probele


personale sunt fapte ale omului (depozitii, marturisiri, prezumtii, inscrisuri
etc).
Probele materiale sunt lucrurile, care prin starea lor contribuie la
dovedirea raportului juridic.
c) directe si indirecte, dupa cum dovedesc prin ele insele raportul juridic
dedus judecatii (ex: inscrisul constator

al unui act juridic ce formeaza

obiectul litigiului) sau dovedesc numai un fapt vecin si conex din care se
trage concluzia existentei faptului

ce trebuie dovedit (ex: prezumtiile,

mijloacele materiale de proba);


d) primare (nemijlocite) si secundare (mijlocite) dupa cum au un caracter
original (ex: depozitia unui martor care a luat la cunostinta de anumite
fapte prin propriile simturi, un inscris original) sau provin de la o alta
sursa, fiind probe derivate (ex: martorul relateaza ce a auzit de la alte
persoane, acestea din urma fiind cele care au luat la cunostinta personal
de faptele despre care relateaza, copia unui inscris etc);
e) dupa modul in care judecatorul percepe faptele, probele se impart intre
cele pe care judecatorul le percepe in mod personal si direct (ex:
cercetarea la fata locului) si cele pe care le cunoaste prin intermediul altor
persoane (ex: depozitia martorului);

Sediul materiei art. 249-388 C.pr.civ.


Sarcina probei. Art. 249 NCPC este in sensul ca sarcina probei revine celui
care face o sustinere inaintea judecatii, in afara de cazurile anume
prevazute de lege. Cum procesul civil incepe cererea de chemare in
judecata introdusa de reclamant, este firesc el sa-si dovedeasca mai intai
pretentiile (onus probandi incumbit actori). Ori de cate ori paratul
dobandeste calitatea de reclamant are el mai intai sarcina probei, cand
53

acesta formuleaza o cerere reconventionala sau cand invoca o exceptie


( in excipiendo reus fit actor).

Regula:
- dupa ce reclmantul a facut proba, paratul este nevoit sa iasa din
pasivitate si sa se apere, dovedind netemeinicia pretentiilor reclamantului.
Asa fiind putem spune ca sarcina probei este impartita intre reclmant si
parat, ordinea fiind insa cea mentionta.
Exceptii: cand paratul in aceasta calitate procesuala, are el primul sarcina
probei. Se spune ca in aceste situatii sarcina probei este rasturnata;
- in conflictele de munca, sarcina probei revine, potrivit art. 272 din Codul
Muncii, angajatorul este obligat sa depuna probele in apararea sa.

Obiect al probei sunt faptele juridice in inteles larg, deci si actele


juridice, care au creat, modificat sau stins raportul juridic dedus judecatii
ori faptele care au determinat ineficacitatea acestuia si au dat dreptul de a
cere constatrea nulitatii actului juridic, anularea, rezolutiunea, rezilierea
acestuia etc. Faptele care trebuie dovedite pot fi materiale sau psihologice
( dolul. reaua-credinta etc, care se exteriorizeaza prin rezultatul lor),
pozitive ori negative. Judecatorul nu poate pronunta hotararea pe baza
faptelor pe care le cunoaste personal, trebuind sa fie administrate probe
pentru dovedirea lor. Anumite fapte nu trebuie insa dovedite, fie pentruca
sunt cunoscute in cerc larg de persoane (faptele notorii), fie pentru ca
legea le considera existente (faptele constante, prezumtive). In aceeasi
categorie pot fi incluse si faptele necontestate de parti, dar daca
judecatorul are indoilei, in sensul ca intelegerea partilor este facuta in
frauda legii, poate cre partilor sa administreze probe sau sa le ordone din
oficiu.
54

Obiceiurile, uzurile. uzantele, regulile deontologice, regulamentele si


reglementarile locale nu trebuie dovedite decat in cazul in care instanta
sau una dintre parti nu le cunoaste. La cererea instantei, autoritaile
competente sa ii comunice in termenul stabilit, toate informatiile,
inscrisurile, ori reglementarile solicitate (art. 255 alin. 2-4). Potrivit art.
251 NCPC, nimeni nu este tinut in a proba ceea ce instanta este tinuta sa
ia cunostinta din oficiu, iar in art. 252 alin. 1 se stabileste ca instanta de
judecata trebuie ia cunostinta din oficiu de dreptul in vigoare in Romania.
Textele care nu sunt publicate in monitorul Oficial al Romaniei sau
intr-o alta modalitate prevazita de lege, conventiile, tratatele si acordurile
internationale aplicabile in Romania, care nu sunt integrate intr-un text de
lege, precum si dreptul international cutumiar trebuie dovedite de partea
interesata. Proba legii straine se face conform Codului civil referitoare la
continutul legii straine. Potrivit art. 2562, continutul legii straine se
stabileste de instanta judecatoreasca prin atestari obtinute de la organele
statului care au edictat-o, prin avizul unui expert sau prin alt mod adecvat.
Partea care invoca o lege straina va fi obligata sa faca dovada continutului
ei. In cazul imposibilitatii de a stabili intr-un termen rezonabil, continutul
legii straine, se aplica legea romana.
Probele se administreaza in proces pentru a convinge pe judecator,
deci ele este subiectul probei.

Pentru ca o proba sa fie admisa, aceasta trebuie sa fie legala si sa fie


concludenta.
Aceasta prima conditie presupune ca ea sa nu fie oprita de lege, fie de
legea de drept material, substantial, fie de legea de drept procesual.
Trebuie sa fie concludenta, deci sa fie de natura sa duca la
rezolvarea procesului respectiv. Astfel, de exemplu intr-o cerere care are
55

ca obiect repararea prejudiciului cauzat printr-o fapta ilicita, proba


testimoniala solicitata de catre parat pentru a dovedi ca nu a savarsit
singur fapta ilicita este legala si pertinenta, dar nu concludenta, deoarece,
in materia delictuala, art. 1382 NCC prevede ca raspunderea este solidara
si deci poate fi chemat in judecata pentru intregul prejudiciu. Daca insa
paratul solicita proba pentru a dovedi culpa concurenta a victimei, ea este
si concludenta deaoarece in asemenea caz raspunderea se imparte intre
autorul faptului ilicit si victima.
Instanta este obligata sa examineze concludenta probei in momentul
in care este propusa de parti, deoarece art. 255 alin 1 si art, 258 alin 1
NCPC o obliga sa admita numai acele probe care pot duce la solutionarea
procesului. Altfel, dosarul s-ar incarca cu probe inutile. Pentru a se putea
pronunta

asupra

concludentei,

instanta

va

cere

partilor

sa

arate

imprejurarile ce urmeaza a fi dovedite cu ajutorul fiecarei probe.


Potrivit art. 254 alin 1, probele se propun sub sanctiunea decaderii
de catre reclamant prin cererea de chemare in judecata, iar de catre parat
orin intampinare, daca legea nu dispune altfel. Dovezile care nu au fost
propuse in aceste conditii nu vor mai putea fi cerute si incuviintate in
cursul procesului in afara de cazurile in care:
1. necesitate probei rezulta din modificarea cererii;
2. nevoia administrarii probei rezulta din cercetarea judecatoreasca si
partea nu o putea intrevede;
3. partea invedereaza instantei ca, din motive temeinic justificate nu a
putut propune in termen probele propuse;
4. administrarea probei nu duce la amanarea judecatii;
5. exista acordul expres al tuturor partilor.

56

In toate aceste situatii, partea adversa are dreptul la proba contrara numai
asupra aceluiasi aspect pentru care s-a incuviintat proba invocata.
Daca probele propuse nu sunt indestulatoare pentru lamurirea in
intregime a procesului, instanta va dispune ca partile sa completeze
probele sau poate, din oficiu sa puna in discutia partilor necesitatea
administrarii altor probe, pe care le poate ordona chiar daca partile se
impotrivesc. Cu toate aceste, partile nu pot invoca in caile de atac
omisiunea instantei de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au
propus si administrat in conditiile legii (art. 254 alin. 5 si 6).
Cand o parte renunta la probele propuse, cealalta parte poate sa si le
insuseasca sau instanta poate dipsune administrarea din oficiu a probei la
care s-a pronuntat.
Asupra probelor propuse de parti, instanta se pronunra printr-o
incheiere motivata, atat in caz de admitere, cat si in caz de respingere.
Incheierea va arata faptele ce vor trebui dovedite, mijloacele de proba
incuviintate, precum si obligatiile ce revin partilor in legatura cu
administratrea acestora. Aceasta incheiere are caracter preparatoriu, nu
leaga instanta si deci aceasta poate reveni asupra unei probe incuviintate,
dar are obligatia sa puna in discutia partilor si sa arate de ce
administrarea probei a devenit inutila (art. 259).
Daca o proba necesita cheltuieli pentru admnistrarea sa, partea care
a propus proba este obligata, sub sanctiunea decaderii din proba, ca de
indata sau intermenul fixat de instanta sa depuna suma stabilita de catre
instanta pentru acoperirea cheltuielilor.
In cazurile in care proba a fost dispusa din oficiu sau la cererea
procurorului in procesul pornit de acesta, instanta va stabili prin incheiere,
cheltuielile de administrare a probei si partea care trebuie sa plateasca,
putandu-le pune si in sarcina ambelor parti.
57

Administrarea probelor se face in fata instantei. S-a dorit ca in acest


fel sa se consacre principiul nemijlociurii, adica sa se inlature verigile
intermediare intre judecatorii care solutioneaza procesul si probe.

Exceptii:
- administrarea probelor in alta localitate se face prin comisie rogatorie, de
o instanta de acelasi grad, sau in lipsa de un grad mai mic (art. 261 alin.
2-5 NCPC);
- probele administrate de o instanta necompetenta sau intr-o cerere a
carei judecata s-a stins prin perimare raman castigate judecatii;
- o alta exceptie de la principiul nemijlocirii se refera la administrarea
probelor de catre avocati sau consilieri juridici, procedura reglementata de
art. 366-388. Aceste dispozitii sunt aplicabile tuturor litigiilor, cu exceptia
celor care privesc starea civila si capacitatea persoanelor, relatiile de
familie si orice alte drepturi asupra carora legea nu permite a se face
tranzactie.
Probele se administreaza in ordinea stabilita de catre instanta, chiar
in sedinta in care au foat incuviintate, daca este posibil. Pentru
administrarea celorlalte probe se va fixa termen. Instanta va urmari insa
ca dovada si dovada contrarie sa fie administrate in aceeasi sedinta,
pentru a nu crea un dezechilibru intre parti. In orice caz, administrarea
probelor trebuie sa se faca inainte de incepre dezbaterilor asuora fondului.
Instanta va examina probele administrate, pe fiecare in parte si pe
toate in ansamblul lor. Judecatorul le apreciaza in mod liber, potrivit
convingerii sale, in afar de cazul in care legea stabvileste puterea lor
doveditoare, ex; un inscris autentic.

58

Asigurarea probelor.
Oricine are interes sa constate de urgenta marturia unei persoane,
parerea unui expert, starea unor bunuri, mobile sau imobile, ori sa obtina
recunoasterea unui inscris, a unui fapt sau unui drept, daca este in pericol
ca proba sa dispara ori sa fie greu de administrat in viitor, va putea cere,
atat inainte, cat si in timpul procesului administrarea acestor probe.
Cererea poate fi facuta chiar si in absenta urgentei, daca partea adversa
din cererea de asigurare isi da acordul la asigurarea dovezilor. In cerere
partea va indica probele a caror administrare o pretinde, faptele pe care
trebuie sa le dovedeasca, precum si motivele care fac necesara asigurarea
acestora.
Cererea de asigurare a dovezilor se poate face pe cale principala,
inainte de existenta unui proces sau pe cale incidentala atunci cand exista
un proces, dar acesta nu a ajuns la momentul administrarii probelor.
Competenta de solutionare: pe cale principala, competenta de
solutionare revine judecatoriei in circumscriptia careia se afla obiectul
probei, adica martorul sau obiectul constatarii. Cererea formulata pe cale
incidentala, in timpul judecatii este de competenta instantei care judeca
procesul in prima instanta.
Cererea se cere judeca in principiu, cu citarea partilor, in camera de
consiliu. Intampinarea nu este obligatorie.
Incheierea de admitere a cererii de asigurare a probelor este
executorie si nu este supusa niciunei caii de atac. Incheirea de respingere
poate fi atacata separat, numai cu apel in termen de 5 zile de la
pronuntare, daca s-a dat cu citarea partilor, si de la comunicare, daca s-a
data fara citarea lor.
Administrarea probei ce trebuie asigurata ex: depozitia unui martor,
luarea interogatoriului) poate fi facuta de indata, la termenul la care s-a
59

incuviintat cererea sau la un alt termen fixat in acest scop (ex; efectuarea
unei expertize).
Administrarea probelor asigurate se constata de instanta, printr-o
incheiere care nu este supusa nicunei cai de atac.
Codul de procedura civila reglementeaza si o procedura de
constatare a faptelor. La cererea oricarei persoane care are interesul sa
constate de urgenta o anumita stare de fapt care ar putea sa inceteze ori
sa se schimbe pana la administrarea probelor, executorul judecatoresc in
circumscriptia caruia urmeaza sa se faca constatare va putea constata la
fata locului aceasta stare de fapt. Contestarea faptelor nu implica, in
principiu, interventia instantei, partea interesata putand sa se adreseze
direct executorului judecatoresc. Interventia instantei este conditionata de
opozitia partii adverse in efectuarea constatarii.
Executorul judecatoresc intocmeste un proces-verbal de constatare,
care va fi comunicat in copie celui impotriva caruia s-a facut constatarea
daca nu a fost de fata, procesul verbal are puterea doveditoare a unui
inscris autentic, evident cu privire la aspectele pe care executorul
judecatoresc le-a perceput pe baza propriilor simturi.
In ce priveste puterea doveditoare a probelor asigurate, acestea vor
fi cercetate de instanta, la judecarea procesului, sub raportul admisibilitatii
si concludentei lor.

Proba cu inscrisuri
Definitie; inscrisurile este orice scriere sau alta consemnare care
cuprinde date despre un act sau fapt juridic, indiferent de suportul ei
material ori de modalitatea de conservare si stocare.

60

Inscrisurile se clasifica in inscrisuri preconstituite (acelea care au fost


intocmite cu intentia de fi folosite ca mijloc de proba in cazul ivirii unui
eventual litigiu) si inscrisuri nepreconstituite (care nu s-au intocmit in
scopul de a fi folsite ca mijloc de proba intr-un litigiu, dar care sunt
utilizate in dovedirea unui raport juridc litigios).
In functie de modul lor de intocmire, inscrisurile preconstituite (si
semnate) se clasifica in inscrisuri autentice si inscrisuri sub semnatura
privata.
Inscrisurile se impart in originale, copii si duplicate. Duplicatele de pe
inscrisurile notariale sau alte inscrisuri autentice, eliberate in conditiile
prevazute de lege, inlocuiesc originalul si aceeasi putere doveditoare ca
acesta. Copiile nu pot face dovada decat despre ceea ce este cuprins in
inscrisul original. Partile pot sa ceara confruntarea copiei cu orginalul.
Copia legalizata are valoare unui inceput de dovada scrisa.
Inscrisul autentic se bucura de o prezumtie de validitate, astfel ca
proba cotnrara revine celui ce il contesta.
Inscrisul autentic prezinta certe avantaje sub aspect probator:
- se bucura de prezumtia de valabilitate, astfel ca acela care il foloseste
este scutit de orice dovada, proba contrara revenind celui care il contesta;
- in privinta datei, face dovada pana la inscrierea in fals atat in raporturile
dintre parti, cat si fata de terti;
- face deplina dovada, fata de orice persoana, pana la declararea sa ca
fals, cu privire la constatarile facute personal de catre cel care a
autentificat

inscrisul

cu

privire

la

identitate

partilor,

exprimarea

consimtamantului acestora cu privire la continut, semnatura acestota si


data inscrisului.

61

- inscrisul autentificat de notarul public care constata o creanta certa si


lichida are putere de titlu executoriu la data exigibilitatii acesteia.
Actul care nu poate fi autentic deoarece a fost intocmit fara
respectarea formeler prevazute pentru incheierea sa valabila , ori de o
persoana incompatibila, necompetenta sau cu depasirea competentei,
desi nul absolut ca act inscris autentic, face insa deplina dovada ca inscris
sub semnatura privata, daca este semnat de parti, Daca nu are semnatura
partilor, actul constutuie intre acestea, doar un inceput de dovada scrisa.

Inscrisurile sub semnatura privata


Inscrisul sub semnatura privata este cel intocmit de parti, fara
interventia vreunui organ al statului. Pentru a valora proba legea impune
ca el sa fie semnat de parti., cu exceptia acelor situatii in care legea nu
cere si conditii speciale (pluralitatea de exemplare si formula bun si
aprobat)
Actele sub semantura privata prin care o parte se obliga catre alta
sa-I plateasca o suma de bani sau o cantitate determinata de bunuri
fungibile trebuie sa fie inscrise de acela care s-a obligat sau cel putin
acesta, inainte de a semna, sa adauge la sfarsitul actului cuvintele bun si
aprobat pentru , aratand in cifre si in litere suma de bani sau cantitatea
de bunuri (art. 275 NCPC). Atunci cand exista neconcordanta intre suma
trecuta in cuprinsul inscrisului si cea trecuta in cadrul formulei din finalul
actului, se va considera ca obligatia se refera la suma mai mica, daca nu
se dovedeste contrariul.
In cazul in care inscrisul nu este semnat sau nu indeplineste
conditiile speciale, atunci cand sunt cerute, el nu are forta probatorie,
acesta ar putea constitui in inceput de dovada scrisa, putand fi completat
cu alte probe in vederea dovedirii actului juridic ce leaga partile.
62

In ce priveste forta probanta a inscrisului sub semnatura privata,


acesta este supus conditiei recunoasterii lui de catre cel care I se opune.
In ceea ce ii priveste pe terti (creditorii chirografari care actioneaza
pe calea actiunii pauliene, dobanditorii cu titlu particular), data inscrisului
sub semnatura privata nu le este opozabila decat daca inscrisul prezinta
data certa.
Data certa de dobandeste:
1. din ziua in care au fost prezentate spre a se conferi data certa de catre
notarul public, executorul judecatoresc sau alt functionar competent in
aceasta privinta;
2. din ziua cand au fost infatisate la o autoritate sau institutie publica,
facandu-se despre aceasta mentiune pe inscrisuri
3. din ziua cand au fost inregistrate intr-un registru sau alt document
public;
4. din ziua mortii ori din ziua cand a intervenit neputinta fizica de a scrie
acelui care la intocmit sau a unuia dintre cei care l-au subscris, dupa caz;
5. din ziua in care cuprinsul lor este reprodus, chiar si pe scurt, in inscrisuri
autentice intocmite in conditiile art. 269, precum incheieri, proceseverbale pentru punerea de sigilii sau pentru facerea de inventar;
6. din ziua in care s-a petrecut alt fapt de aceeasi natura care dovedeste
in chip neindoielnic anterioritatea inscrisului.

Inscrisurile pe suport informatic.


Cand datele unui act juridic sunt redate pe un suport informatic,
documentul care reproduce aceste date constituie instrument probator al
actului daca este inteligibil si prezinta garantii suficient de serioase pentru
63

a face deplina credinta in privinta continutului acestuia si a identitatii


persoanei de la care aceasta emana.

Regimul altor inscrisuri

Codul de procedura civila asimileaza inscrisurilor sub semantura


privata urmatoarele categorii de inscrisuri:
a) contractele incheiate pe formulate tipizate sau standardizate ori
incorporand conditii generale tip. Aceste sunt considerate inscrisuri sub
semnatura privata daca sunt semnate si daca legea nu stabileste un alt
regim juridic;
b) biletele, tichetele si alte documente asemanatoare, utilizate cu ocazia
incheierii unor acte juridice sau care incorporeaza dreptul la anumite
prestatii. Acestea au forta probanta a inscrisurilor sub semnatura privata
chiar daca nu sunt semnate, daca legea nu prevede altfel.
c) telexul sau telegrama, ale caror originale au fost semnate de expeditor
si depuse la oficiul postal.

Admnistrarea probei cu inscrisuri


Acestea se depun in copii certificate odata cu cererea de chemare in
judecata sau cu intampinarea. Daca inscrisurile sunt in limba straina sau
cu litere vechi, se vor depune traduceri sau copii cu litere latine, certificate
de parte, iar daca sunt contestate

se va recurge la un traducator

autorizat.
Daca inscrisul pe care doreste sa-l foloseasca o parte se gaseste la
adversar, la cererea celui interesat, instanta poate ordona infatisarea lui.
64

Este posibil ca inscrisul pe care doreste sa-l foloseasca una din parti
sa se gaseasca la o terta persoana si in aceasta situatie ea va fi citata ca
martor, punundu-i-se in vedere sa aduca inscrisul in instanta.
Daca inscrisul se afla in pastrarea unei autoritati, instanta va
dispune, la cererea uneia dintre parti sau din oficiu, aducerea lui, punand
in vedere conducatorului sau institutiei publice, autoritatii sau institutiei
masurile care se pot dispune pentru neconformare.
Autoritatea sau institutia publica este in drept sa refuze trimiterea
inscrisului cand acesta se refera la apararea nationala, siguranta publica
sau relatiile diplomatice. Extrase partiale vor putea fi trimise daca niciunul
dintre aceste motive nu se opune.
Instanta nu va putea cere trimiterea in original a cartilor funciare si a
planurilor, a registrelor autoritatilor sau istitutiilor publice, a testamentelor
depuse la instante, notari publici sau avocati, precum si a altor inscrisuri
originale aflate in arhivele acestora. Totusi daca procedura verficarii
inscrisurilor o impune, instanta putea ordona prezentarea testamentelor
originale sau a altor inscrisuri originale pentru efectuarea expertizei
grafologice in laboratoarele de specialitate daca expertizele actului nu se
poate efectua la sediul instantei.

Verificarea inscrisurilor
Inscrisurile aduse ca mijloc de proba de una dintre parti pot fi
contestate de adversar. Partea careia i se opune un inscris, fie ca este
inscris autentic sau inscris sub semnatura privata, poate declara ca
inscrisul respectiv este fals. In ambele ipoteze instanta trebuie sa
procedeze la verificare inscrisului.
65

Daca partea declara ca nu recunoaste scrisul sau semnatura,


presedintele completului o va pune sa scrie sub dictarea sa parti din
inscris sau sa semneze, refuzul acesteia putand fi considerat ca o
recunoastere a scrisului ori a semnaturii. In cazul in care aceasta verificare
nu este concludenta pentru instanta, aceasta va dispune efectuare unei
expertize, scop in care partile sunt obligate sa depuna inscrisul folosit in
proces, iar ca piese de comparatie inscrisuri autentice, inscrisuri sub
semnatura privata. In functie si de concluziile expertului sau si de alte
probe admise de lege, instanta va decide daca inscrisul ramane sau nu in
proces.

PROBA CU MARTORI
Admisibilitatea probei cu martori. Proba cu martori este admisibila in
toate cazurile in care legea nu prevede altfel.
Niciun act juridic nu poate fi dovedit cu martori daca valoarea
obiectului sau este mai mare de 250 lei.
In cazul in care legea cere forma scrisa pentru validitatea unui act
juridic (ad validitatem), acesta nu poate fi dovedit cu martori. Proba cu
martori este inadmisibila si daca legea cere forma scrisa pentru dovedire
unui act juridic (ad probationem) in afara de cazurile in care: 1) partea s-a
aflat in imposibilitate materiala sau morala de a-si intocmi un inscris
pentru dovedirea actului juridic; 2) exista un inceput de dovada scrisa,
potrivit prevederilor art. 310; 3) partea a pierdut inscrisul doveditor din
pricina unui caz fortuit sau forta majora; 4) partile convin, fie si tacit, sa
foloseasca aceasta proba, insa numai privitor la drepturile la care pot sa
dispuna; 5) actul juridic este atacat pentru frauda, eroare, dol, violenta, ori
este lovit de nulitate absoluta, pentru cauza ilicita sau imorala, dupa caz;
6) se cere lamurirea clauzelor actului juridic.
66

Inceputul de dovada scrisa reprezinta orice scriere, chiar nesemnata


si nedatata, care provine de la o persoana careia acea scriere i se opune
ori de la cel al carui succesor in drepturi este acea persoana, daca scrierea
face credibil faptul pretins. Constituie inceput de dovada scrisa si inscrisul,
chiar nesemnat de persoana careia acesta I se opune, daca a fost intocmit
in fata unui functionar competent, care atesta ca declaratiile cuprinse in
inscris sunt conforme cu celor facute de acea persoana.
Pentru a constitui un inceput de dovada scrisa, trebuie indeplinite
trei conditii: sa existe o scriere, chiar si un inscris nesemnat (ex: un inscris
nul ca inscris autentic si care nu contine semnatura partilor; un inscris sub
semnatura privata caruia ii lipseste formula multiplului exemplar sau bun
si aprobat, declaratii extrajudiciare, note, insemnari etc); scrierea sa
provina de la cel careia ii este opusa sau de al autorul acestuia ori facuta
de alta persoana si semnata de parte, dar daca inscrisul a fost intocmit in
fata unui functionar competent

care atesta ca declaratiile cuprinse in

inscris sunt conforme celor facute de acea persoana, semnatura nu mai


este necesara; scrierea sa fie apta a face credibil faptul pretins. Este de
retinut ca potrivit art. 358 NCPC, refuzul de a raspunde la interogatoriu
sau neinfatisarea la acesta, in lipsa unor motive temeinicecare sa justifice
o astfel de atitudine, poate fi considerata de instanta un inceput de
dovada scrisa.
Rezulta ca proba testimoniala este admisibila pentru parti fara
restrictii la dovedirea faptelor materiale, fie ele fapte naturale, fie fapte
ale omului. Totusi, exista si unele fapte naturale (nasterea, moartea) care
in principiu, nu pot fi dovedite prin aceasta proba, ci prin acte de stare
civila.

Cine poate fi martor in procesul civil


67

Poate fi martor orice persoana fizica, evident ce are are cunostinta


de faptele ce formeaza obiectul procesului. Nu pot fi ascultati ca martori:
rudele si afinii pana la gradul trei inclusiv; sotul si fostul sot; cei aflati in
dusmanie sau aflati in legaturi de interese cu vreuna dintre parti; cei pusi
sub interdictie judecatoreasca; cei condamnati pentru marturie micinoasa.
Daca in privinta ultimelor doua categorii interdictia este absoluta,
pentru primele trei categorii norma are caracter dispozitiv si partile pot
conveni expres sau tacit, sa propuna martori si dintre acele persoane. In
orice caz procesele privitoare la filiatie, divort si alte raporturi de familie,
chiar legea permite ascultare ascultarea rudelor si afinilor, cu exceptia
descendentilor.
Sunt scutiti de a fi martori: cei tinuti de secretul profesional sau de
serviciu ( de ex: preotii, medicii, farmacistii, avocatii, notarii publici,
executori judecatoresti, mediatorii, moasele si asistentii medicali), cu
privire la faptele incredintate lor in exercitiul profesiei orin in cadrul
serviciului, chiar si dupa incetarea activitatii lor; judecatorii, procurorii si
functionarii publici, chiar si dupa incetarea functiilor, asupra imprejurarilor
secrete de care au avut cunostinta in aceasta calitate; cei care, prin
raspunsurile lor, s-ar expune pe ei insisi

sau ar expune rudele si afinii

pana la gradul trei ori sotul sau fostul sot, la o pedeapsa penala sau la
dispretul public. Toate persoanele din primele doua categorii, cu exceptia
preotilor, vor putea sa depuna ca martori, daca au fost eliberate de
obligatia pastrarii secretului profesional sau de serviciu.

Administrarea probei cu martori


Daca instanta a incuviintat proba cu martori, ea va dispune
ascultarea acelora care au fost propusi prin cererea de chemare in
judecata si intampinare sau in conditiile art. 254 alin. 2. Inlocuirea
68

martorilor nu se va incuviinta decat in caz de moarte, disparitie sau


motive bine intemeiate, caz in care lista se va depune, sub sanctiunea
decaderii, in termen de 5 zile de la incuviintare. Daca martorul nu se poate
deplasa in instanta, se poate incuviinta ascultarea la locul unde se afla cu
citarea partilor (art. 311 si art. 314 NCPC).
Martori pot fi ascultati chiar la termenul la care proba a fost
incuviintata. Daca nu sunt prezenti la termenul fixat pentru administrarea
probei, partea va putea aduce martorii fara citatie.
Daca partea nu si-a asumat o astfel de obligatie, martorul este
incunostintat despre necesitatea prezentarii sale in instanta prin prin
citatie. In cazul in care martorul lipseste la prima citare, instanta va emite
mandat de aducere si il poate aplica prin prin incheiere executorie si o
amenda. In cazurile urgente se poate dispune aducerea martorilor cu
mandata chiar de la primul termen.
Fiecare martor va fi audiat separat, cei neaudiati neputand fi de fata,
in ordinea stabilita de presedinte, care va tine seama si de cererea
partilor. Se audiaza mai intai martorii reclamantului iar apoi martorii
paratului.
Presedintele completului, dupa ce va identifica martorul, ii va cere sa
arate daca este ruda sau afin cu vreuna din parti si in ce grad, daca este
in serviciul uneia din parti sau este in judecata, in dusmanie sau legaturi
de interes cu vreuna din parti. Presedintele va pune in vederea martorului
indatorirea de a jura si semnificatia juramantului.

Urmeaza apoi

depunerea jurmantului care are urmatoarea formula: Jur ca voi spune


adevarul si nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu. Asa sa-mi ajute
Dumnezeu. Referirea la divinitate din formula juramantului se schimba in
functie de credinta religioasa.

69

Martorii care declara ca nu au confesiune vor depune un alt juramant si


anume: Jur pe onoare si constiinta ca voi spune adevarul si nu voi
ascunde nimic din ceea ce stiu, iar martorii care din motive de constiinta
sau confesiune nu depun juramantul vor rosti in fata instantei urmatoarea
formula; Ma oblig ca voi spune adevarul si ca nu voi ascunde nimi din
ceea ce stiu. Se atrage atentia apoi martorului ca daca nu spune
adevarul , savarseste infractiunea de marturie micinoasa. Minorul sub 14
ani si cel lipsit de discernamant in momentul audierii fara a fi pus sub
interdictie nu depun jurmant, dar li se atrage atentia sa spuna adevarul si
instanta va tine seama de situatia lor speciala.
Dupa depunerea juramantului, martorul va fi audiat. El va arata
imprejurarile

pe

care

le

cunoaste

si

va

raspunde

la

intrebarile

presedintelui, ale partii care l-a propus, ale partii adverse si eventual, ale
procurorului. Martorul nu are voie sa citeasca un raspuns scris de mai
inainte, dar, cu incuviintarea presedintelui se poate folosi de insemnari cu
privire la cifre sau denumiri. Daca presedintele gaseste ca intrebarea pusa
martorului nu este concludenta, este jignitoare sau tinde la probarea unui
fapt a carui dovedire e prota de lege,o va respinge, dar la cererea partilor
se va trece in incheierea de sedinta atat intrebarea cat si motivul pentru
care s-a respins. Marturia se depune oral, dar ea se consemneaza in scris
de catre grefier dupa dictarea presedintelui si va fi semnata pe fiecare
pagina si la sfarsitul ei de presedinte, grefier si martor dupa ce acesta a
luat cunostinta de continut.
Martorii ascultatii raman in sala de sedinta pana la sfarsiti cercetarii
daca instanta nu hotareste altfel. Ei pot fi intrebati din nou, daca instanta
apreciaza ca este necesar , iar daca depozitiile martorilor se contrazic, ei
pot fi confruntati. Daca instanta are banuieli puternice ca martorul a depus
mincinos sau a fost mituit incheie proces-verbal si sesizeza organul de
urmarire competent (art. 321-323 si 325).
70

Martorii pot cere sa li se plateasca cheltuielile de transport, cazare si


masa daca sunt din alta localitate, precum si dreptul la despagubiri.
Incheierea instantei este executorie.
Aprecierea probei cu martori
Instanta va tine seama de sinceritatea acestora si de imprejurarile in
care au luat la cunostinta de faptele ce fac obiectul declaratiei respective.

Prezumtiile

Prezumtiile sunt consecintele pe care legea sau judecatorul le trage


dintr-un fapt cunoscut

pentru a stabili un fapt necunoscut. Prezumtiile

sunt de 2 feluri legale si judiciare (judecatoresti simple). In ambele cazuri


insa prezumtiile sunt rezultaul a doua rationamente: intai, din cunosterea
probeleor directe (inscrisuri, marturii etc), judecatorul induce existenta in
trecut a unui fapt vecin si conex cu faptul generator de drepturi, iar apoi,
din cunosterea faptului vecin si conex deduce existenta faptului generator
de drepturi, datorita legaturii dintre cele doua fapte. In cazul prezumtiilor
legale, acest al doilea rationament nu este opera judecatorului, ci este
impus acestuia de lege. De exemplu, potrivit art. 414 NCC, copilul nascut
sau conceput in timpul casatoriei are ca tata pe sotul mamei. Legea
stabileste deci legatura de vecinatate si conexitate intre faptul nasterii
copilului in timpul casatoriei si faptul ca sotul mamei este tatal copilului,
impunand partilor si judecatorului concluzia paternitatii sotului mamei, ce
se desprinde din dovedirea faptului vecin si conex al nasterii copilului in
timpul casatoriei.
In legatura cu prezumtiile, reglementate de art. 327-329 NCPC,
precizam aici doar faptul ca ele sunt admisibile ori de cate ori legea le
prevede, iar in cazul in care nu sunt stabilite de lege, numai daca este
71

admisibila si proba testimoniala si au greutate

si putere de a naste

probabilitatea.

Prezumtiile legale
Aceste prezumti sunt prevazute in mod expres de lege. Cu titlu de
exemplu

amintim:

art.

14

NCC(prezumtia

bunei-credinte);

art.

21

NCC(daca un drept sau act a fost inscris intr-un registru public, se prezuma
ca el exista, cat timp nu a fost radiat sau modificat); art. 93 NCC(cel
disparut este socotit in viata daca nu a intervenit hotararea declarativa de
moarte ramasa definitiva); art. 399 NCC (bunurile dobandite in timpul
regimului comunitatii legale de oricare dintre soti sunt de la data
dobandirii lor, bunuri comune in devalmasie ale sotilor); art. 579 NCC
(orice lucrare este prezumata a fi facuta de proprietarul imobilului, cu
cheltuiala sa si ca este a lui, pana la proba contrara).
Prezumtia legala arata art. 328 alin. 1 NCPC scuteste de orice
proba dovada pe acela in favoarea careiea este stabilita tot ceea ce
priveste faptele considerate de lege ca fiind dovedite.
Prezumtia legala poate fi inlaturata prin proba contrara, daca legea
nu dispune altfel. Deci ele pot fi relative, atunci cand se poate face dovada
contrar, si absolute, daca o asemenea dovada fi primita.
Prezumtiile judiciare
Judecatorul se poate intemeia pe ele numai daca au greutatea si
puterea de a naste probabilitatea faptului pretins, ele insa pot fi primite
numai in cazurile in care legea admite dovada cu martori. Practic aceste
prezumtii sunt nelimitate, deoarece legea ingaduie judecatorului sa
foloseasca experienta sa proprie, sa faca uz de puterea sa de intelegere si
de judecata. Aceasta prezumtie se poate intemeia pe probe directe, pe un
inceput de proba scrisa ori pe o anume situatie permitand judecatorului sa
72

traga concluzia existentei sau inexistentei faptului generator de drepturi.


Prezumtia simpla folosita de judecator este supusa controlului instantei
superioare,

astfel

ca

hotarare

care

se

bazeaza

pe

prezumtie

inadmisibila sau neconvingatoare va fi desfiintata.

Expertiza
Pentru lamurirea unor imprejurari este necesar sa se cunoasca opinia
unor specialisti. Uneori insa lege stabileste obligativitatea expertizei sub
sanctiunea anularii hotararii: expertiza medico-legala pentru stabilirea
varstei, in cazul inregistrarii tardive a nasterii ( dup ace atrecut mai mult
de un an de la nastere); avizul medical in cazul punerii sub interdictie.
Expertizele pot fi efectuare exclusiv de catre persoane care au
dobandit calitatea de experti si de regula numai prin birourile locale de
expertiza. Cand este necesar, instanta va solicita efectuarea expertizei
unui laborator sau institut de specialitate. In domeniile strict specializate
unde nu exista experti autorizati, din oficiu sau la cererea oricarei dintre
parti, judecatorul poate solicita punctul de vedere al uneia sau mai multe
personalitati ori specialisti din domeniul respective. La efectuarea
expertizei de catre experti sau in laboratoare//institutii de specialitate, pot
participa si experti alesi de parti

si incuviintati de instanta, avand

calitatea de consilieri ai partilor, daca prin lege nu se dispune altfel. In


acest caz, ei pot sa dea relatii, sa formuluze intrebarti si observatii, si daca
este cazul, sa intocmeasca un raport cu privire la obiectivele expertizei
(art. 330)
Deci expertiza poate fi solicitate de parti sau de procuror daca
participa la judecata, ori se poate dispune din oficiu de catre instanta.
Asupra incuviintari ori respingerii probei, instanta se pronunta prin
incheiere motivat.
73

Numirea expertului
Dupa incuviintarea probei sau ordonarea ei din oficiu, completul de
judecata va numi prin incheiere unul sau trei experti dintre cei
recomandati de biroul local pentru domeniul respectiv, alesi de parti, sau
daca partile nu se invoiesc de catre instanta prin tragere la sorti. Incheiere
va stabili si obiectivele expertizei, adica intrebarile la care trebuie sa
reaspunda expertul, data depunerii raportului

si onarariul provizoriu al

expertului si daca este cazul avansul pentru cheltuielile de deplasare.


Dovada platii onorariului trebuie depusa la instanta in termen de 5 zile de
la numirea expertului sau in termenul fixat de instanta.
Expertul poate fi recuzat pentru aceleasi motive ca si judecatorii,
cererea trebuind sa fie formulata in 5 zile de la numire sau de la data cand
s-a ivit motivul de recuzare. Recuzarile se judeca in sedinta publica cu
citarea partilor si a experului. In cazul in care expertul numit refuza, fara
motiv intemeiat sa indeplineasca sarcina ce i s-a incredintat, va fi
sanctionat prin incheiere executorie, cu amenda si obligat la despagubiri
fata de partea vatamata.
Administrarea expertizei
Daca problema asupara careia urmeaza sa se pronunte

expertul

poate fi lamurita prin simpla parere a expertului, el va fi ascultat in


sedinta, iar opinia lui se va trece intr-un proces verbal, semnat de
presedinte, grefier si expert. In situatia in care pentru efectuarea
expertizei este nevoie de timp, instanta va fixa termen. Daca efectuarea
expertizei presupune o lucrare ce nu se desfasoara in laborator, ci la fata
locului sau este nevoie de explicatiile partilor, ea nu poate fi facuta decat
dupa citarea partilor prin scrisoare recomandata cu continut declarat si
confirmare de primire ce va fi anexata raportului pe care-l face si in care
se arata ziua, ora si locul unde se face lucrarea. Citatia sub sanctiunea
74

nulitatii, trebuie comunicata partii cu cel putin 5 zile inaintea termenului


de efectuare a lucrarii.
Raportul de expertiza si forta lui probanta
Expertul isi concretizeaza lucrarea printr-un raport in care va arata
obiectivele avute in vedere, metodele folosite, constatarile si concluziile
motivate la care a ajuns. Raportul se depune la instanta cu cel putin 10
zile inainte de termenul fixat pentru judecata. In cazuri urgente termenul
poate fi micsorat. Nedepunerea la termen este sanctionata cu amenda.
Daca este nevoie de lamurirea sau completarea raportului de expertiza ori
daca exista contradictii intre parerile expertilor, instanta din oficiu sau la
cererea partilor, poate solicita expertilor la primul termen dupa depunerea
raportului sa il lamureasca sa sa il completeze. Pentru motive temeince
instanta poate dispune, la cerere sau din oficiu, efectruarea unei noi
expertize de catre un alt expert. O noua expertiza va trebui ceruta motivat
sub sanctiunea decaderii la primul termen dupa depunerea raportului.
Completul de judecata nu este legat de concluziile expertizei, ele
constitutind numai elemente de convingere, lasate la libera apreciere a
judecatorului, ca toate celelalte probe. Dar, fie ca primeste sau nu
concluziile expertizei, instanta trebuie sa motiveze pozitia sa, iar in cazul
in care s-au administrat expertize contradictorii, trebuie sa accepte
motivat una din ele sau sa le inalture motivat pe amandoaua, in niciun
caz sa ia concluzii din amandoua. In cazul expertizelor medico-legale
contradictorii s-a decis chiar ca instanta este datoare sa le supuna spre
avizare Comisiei Superioare Medicale, formata din specialisti de inalta
competenta, iar nu sa-si insuseasca una din ele fara aceasta avizare.

Mijloacele materiale de proba(341-344)

75

Sunt mijloace materiale de proba lucrurile care, prin insusirile lor,


prin aspectul lor, ori semnele sau urmele pe care le pastreaza, servesc la
stabilirea unui fapt care poate duce la solutionarea procesului. Intra in
aceasta categorie si fotografiile, fotocopiile filmele, discurile , benzile de
inregistrare a sunetului, precum si alte asemena mijloace tehnnice, daca
nu au fost obtinute prin incalcarea legii sau a bunelor moravuri. Mijloacele
materiale de proba puse la dispozitia instantei, vor fi pastrate pna la
solutionarea definitiva a procesului. Acestea vor fi lasta in custodia
detinatorului sau a altei persoane.

Cercetarea la fata locului.


Cecetatrea locala este si ea reglementata in Codul de procedura
civila (art. 345-347) este admisibila si va fi dispusa de instanya ori de cate
ori apreciaza ca este utila pentru a se lamuri asupra unor imprejurari de
fapt, importante in solutionarea cauzei

si pe care le va stabili prin

incheierea de sedinta. Este considerata ca o proba judiciara directa, dar se


apreciaza si ca nu este un mijloc de proba, ci un act procesual care are ca
scop cercetarea in fata instantei a unor probe materiale, imobile si bunuri
mobile care nu se pot transporta in instanta. Cercetarea la fata locului se
foloseste in litigii locative, in procesele de granituire sau privind servituti
etc.
Cercetarea se solicita de parti sau se dispune din oficiu de catre
instanta, daca se va gasi ca este necesara pentru lamurirea procesului.
Prin incheiere se vor arata imprejurarile de fapt care trebuie lamurite la
fata locului. Instanta poate hotari sa se deplaseze la cercetare in intregul
ei sau delege un judecator. Cercetarea se face cu citarea partilor si in
prezenta procurorului.

76

Marturisirea
Marturisirea este recunoasterea unui fapt pe care partea adversa isi
intemeiaza o pretentie sau o aparare si care este de natura sa produca
consecinte juridice impotriva autorului ei. Marturisirea apartine numai
uneia dintre parti, recalamant parat sau tert intervenient in proces.
Marturisirea (recunoasterea) unei parti, din proprie initiativa sau in
cadrul procedurii interogatoriului, este admisibila in principiu in tote
materiile, daca este vorba de un drept asupra caruia partea poate sa
dispuna.
Marturisirea judiciara face deplina dovada impotriva aceluia care a
facut-o personal, fie prin mandatar cu procura speciala. Marturisirea
judicira nu poate fi nici revocata, afara numai daca se face dovada ca a
fost urmarea unei erori de fapt scuzabile. Marturisirea judiciara nu produce
efecte daca a fost facuta de o persoana lipsita de discernamant sau daca
duce la pierderea unui drept de care cel care face recunoasterea nu poate
dispune art. 349). In mod exceptional art. 51 alin. 3 NCPC interzice
interogatoriul pentru dovedirea motivelor de recuzare.

Interogatoriul
Daca s-a incuviintat aceasta proba, partea chemata la interogatoriu
va fi citata cu mentiunea ,,personal la interogatoriu. In cazul in care
partea este impiedicata sa se prezinte in fata instantei, interogatoriul se
poate lua la domiciliul ei de catre judecatorul delegat, cu citarea partii
adverse sau cu comisie rogatorie. Partea care are domiciliul in strainatate
va putea fi interogata prin cel care o reprezinta in judecata, in care scop
interogatoriul va fi comunicat in scris mandatarului care va depune
raspunsul partii dat in cuprinsul unei procuri speciale si autentice. Tot in
scris se comunica interogatoriul si tot astfel se dau raspunsurile in cazul
77

statului, al celorlalte persoane juridice de drept public si al persoanelor de


drept privat cu exceptia societatilor de persoane (societatea in nume
colectiv si comandita simpla) ai caror asociati cu drept de reprezentare
vor fi citati in nume personal la interogatoriu.
Partea care a solicitat proba inscrie pe o foaie intrebarie pe care
doreste sa le adreseze adversarului si daca interogatoriul se ia in sedinta o
preda presedintelui numai la momentul in care se adminstreaza proba. Cel
chemat la introgator va fi intrebat asupra fiecarui fapt in parte,
raspunsurile find trecute pe aceeasi foaie cu intrebarile.
Cu incuviintarea presedintelui, fiecare dintre judecatori, procurorul
(daca participa la judecata) si partea adversa pot pune direct intrebari
celui chemat la interogatoriu. Partea va raspunde fara sa poata sa citi un
proiect de raspuns scris prealabil. In cazul in care ambele parti sunt de
fata la luarea interogatoriului, ele pot fi confruntate. Interogatoriul va fi
semnat pe fiecare pagina de presedinte, grefier, de cel care l-a propus,
precum si de partea care a raspuns, dupa ce a luat la cunostinta de
cuprins (art. 352-354).
Dupa luarea interogatoriului sunt posibile urmatoarele situatii:
a) Partea recunoaste fara rezerve sau adaosuri

faptul asupra caruia este

interogata, adica suntem in prezenta unei marturisiri simple si judecatorul


se poate baza pe ea in pronuntarea hotararii;
b) Partea recunoaste faptul, dar aduga anumite elemente sau imprejurari in
legatura directa cu acel fapt sau concomitent cu el, care ii schimba
consecintele juridice, ducand de fapt laun raspuns negativ ( de ex: la
intrebarea puse de reclamant: recunosti ca ai primit 100.000 lei cu titlu de
imprumut? Paratul raspunde; da, am primit 100.000 lei dar nu ca
imprumut , ci ca pret al unui autoturism pe care l-am vandut
reclamantului). Este o marturisire care este denumita calificata, care
indivizibila si deci pentru solutionarea litigiului sunt necesare alte probe.
78

c) Partea recunoaste faptul, dar adauga un alt fapt legat de cel principal si
ulterior acestuia

care tinde sa restranga sau sa anihileze efectele

marturisirii primului fapt, marturisire numita complexa (de ex; la


intrebarea de mai sus, pratul raspunde; da am primit 100.00 lei, dar i-am
restituit). Desi art. 349 alin. 2 consacra regula indivizibilitatii marturisirii si
deci ea nu s-ar putea desparti in contra celui care a facut-o, totusi textu
permite divizarea, in cazurile in care cuprinde fapte distincte si nu au
legatura intre ele (de ex: am primit dar a operat compensatia sau am
primit dar reclmantul ma iertat de datorie) debitorul fiind obligat sa
dovedeasca liberatiunea sa;
d) Daca partea da respunsuri negative la toate intrebarile, se vor administra
alte probe, fara ca atitudinea negativa a partii interogate sa constituie
vreo proba in favaoarea vreuneia dintre parti. Probe in completare sunt
necesare si in cazul raspunsurilor echivoce pentru a inatri unle elemente
ale marturisirii.
Daca partea desi regulat citat, fara motive temeinice nu se prezinta la
interogatoriu sau, desi prezenta fiind refuza sa raspunda art. 358 NCPC,
prevede ca instanta poate socoti in aceste imprejurari ca o marturisire
deplina sau ca un inceput de dovada scrisa, in foosul celui caruia a peopus
interogatoriul.

Administrarea probelor de catre avocati/consilieri juridici


Procedura este facultativa si consensula. Pentrru a se proceda la
administrarea probelor de catre avocati sau consilieri juridici, trebuie
intrunite urmatoarele conditii:
-

Toate partile sa fie reprezentate de avocati sau consiliri juridici;

Sa existe consimtamantul expres al tuturor partilor pentru a se urma


aceasta procedura. Acordarea consimtamantului pentru parcurgerea
procedurii reprezinta un act irevocabil;
79

Pentru parcurgerea procedurii fiecare parte isi alege domiciliul la avocatul


care o reprezinata;

Litigiul sa nu fie exclus din lipsa de aplicabilitate a procedurii.


Pentru administrarea probelor decatre avocati instanta va stabili un
termen de 6 luni, tinanad seama de volumul si complexitatea acestora.
Termenul poate fi prelungit daca in cursul administrarii probelor:

Se invoca o exceptie sau un incident procedural, asupra caruia instanta


trebuie sa se pronunte;

A incetat din orice cauza, contractul de asistenta juridica dinte una din
parti si avocatul sau, in acest caz termenul se prelungeste cu cel mult o
luna;

Una din parti a decedat, in acest caz termenul se prelungeste cu timpul in


care este suspendat procesul sau termenul acordat celeilalte parti pentru
introducerea in proces a mostenitorilor;

In orice alte cazuri unde legea prevede suspendarea procesului, cu


perioada suspendarii.
Instanta este cea care incuviinteaza probele. In termen de 5 zile de
la acest moment avocatii partilor vor prezenta instantei programul de
adminstrare a acestora, purtand semnatura avocatilor, in care se va arata
locul si data administrarii fiecarei probe. Programul se incuviinteaza de
instanta, in camera de consiliu si este obligatoriu pentru parti si avocatii
lor.
Probele pot fi administrate in cabinetul unuia dintre avocati sau in
orice alt loc convenit. In cadrul acestei proceduri partile prin avocati sunt
obligta sa-si comunice inscrisurile si orice alte acte, prin scrisoare
recomandata sau in mod direct prin luare de semantura.

Particularitati:
80

Ascultarea martorilor se face fara prestare de juramant, punandu-li-se insa


in vedere

ca daca nu vor spune adevarul savarsesc infractiunea de

marturie mincinoasa;
-

Atunci cand martori sunt copii cu varsta sub 14 ani sau persoane lipsite de
discernamat la momentul depozitiei, audierea se face numai la instanta;

Marturia se consemna intocmai de catre o persoana stabilita de parti si se


va semna pe fiecare pagina si al sfarsitul ei, de catre avocatii partilor, de
catre cel care a consemnat-o si de martor dupa ce acesta a luat la
cunostinta de cuprinsul ei. Partile pot conveni ca declaratiile martorilor sa
fie consemnate si autentificate de un notar public;

In cazul in care este incuviintata o expertiza, in programul adminstrarii


probelor partile vor trece numele expertului pe care il vor alege prin
invoiala lor, precum si numele consilierilor

fiecareia dintre ele. Daca

partile nu se inteleg asupra persoanei expertului, acesta va fi desemnat


de instanta. Expertul este obligat sa efectueze expertiza si sa o predea
avocatilor partilor, sub semnatura de primire, cu cel purin 30 de zile
inainte de termenul fixat de instanta pentru finalizarea administrarii
probelor;
-

Cercetarea la fata locului daca s-a incuviintat se face numai e catre


instanta;

Interogatoriul daca a fost incuviintat ca proba, se va administra de catre


instanta. In acest scop, instanta va cita partile la termenul stabilit in
camere de consiliu.
Chiar daca probele se administrea de catre avocati, instanta pastreaza un
rol important

in derularea procedurii, deoarece acesteia ii revin

urmatoarele atributii:
-

Rezolva incidentele aparute in cursul administrarii probelor o exceptie,


inadmisibilitatea vreunei probe sau orice alt incident privind administrarea
probelor (inlocuirea martorilor, ascultarea din nou

sau confruntarea

acestora, admiterea de noi martori etc). Partea interesata va sesiza


81

insatanta, care cu citarea celeilalte parti, prin incheiere data in camera de


consiliu, se va pronunta de indata, iar cand este necesar, in cel mult 15
zile de la data care a fost sesizat. Incheierea poate fi atacata numai odata
cu fondul procesului;
-

In cazul in care s-a incuviintat infatisarea unui inscris detinut de o


autoritate sau de o alta persoana, instanta dispune soliciatrea inscrisului si
de indata ce este depus la instanta, il comunica in copie ficerui avocat;

Procedura verificarii de scripte, care intervine cand una dintre parti nu


recunoaste scrisul sau semnatura dintr-un inscris, revine instantei..
Dupa

administrarea

tuturor

probelor

incuviintate

de

instanta,

reclamantul, prin avocatul sau va redacta concluziile scrise privind


sustinerea pretentiilor sale, care le va trimite prin scrisoare recomandata
cu confirmare de primire, sau le inmana in mod direct, sub luare de
semantura celorlalte parti in proces, si cabd este cazl Ministerului Public.
Dupa primirea concluziilor scrise ale reclamantului, ficeare parte prin
avocatul sau, va redacta propriile concluzii scrise pe care le va comunica
reclamantului,

celorlalte parti, precum si, cand este cazul, Ministerului

Public.
Avocatii partilor alcatuiesc pentru fiecare parte cate un dosar si unul
pentru instanta, in care vor depune cate un exemplar al tuturor
inscrisurilor, prin care, potrivit legii, se constata administrarea fiecarei
probe. La expirarea termenului acordat in vederea administrarii probelor,
avocatii prezinta impreuna instantei dosarul cauzei. Dupa depunerea
acestuia, instanta fixeaza termenul de judecata, dat in cunostinta partilor.
Termenul nu poate fi mai lung de 15 zile de la data primirii dosarului. La
acest termen, instatanta poate hotari pentru motive temeinice si dupa
asculatrea partilor, sa se administreze noi probe, sau sa se administreze
nemijlocit in fata sa unele dintre probele administrate de avocati.

82

ETAPA DELIBERARII SI A PRONUNTARII HOTARARII

Sediul materiei: art. 395 405 NCPC


Dupa ce dezbaterile s-au inchis, judecatorii se retrag pentru
deliberare, care se face in secret, fara ca noua reglementare sa mai
precizeze ca aceasta se face in camera de consiliu. In cazul in care
instanta nu poate hotari in aceeasi zi, pronuntarea se amana, fara a se
putea depasi 15 zile. Daca pronuntarea a fost amanata, hotararea nu
poate fi pronuntata mai inainte de data fixate, sanctiunea fiind aceea a
nulitatii hotararii, chiar in absenta unei prevederi exprese in acest sens.
Dupa expirarea acestui termen, noi amanari de aceeasi durata sunt
posibile. In orice caz, termenul este relativ si depasirea lui nu afecteaza
valabilitatea hotararii pronuntate.

Expresie a principiului continuitatii instantei, la deliberare participa


numai judecatorii ce au format completul de judecata, chiar daca nu mai
sunt judecatori ai instantei respective (de exemplu, au promovat la alta
instanta), cu doua exceptii: cei carora le-a incetat calitatea de judecator
sau cei suspendati, care trebuie, pe baza de probe, sa stabileasca situatia
de fapt, iar apoi la aceasta sa aplice regula de drept corespunzatoare.
Procesul de deliberare poarta asupra hotararii ce urmeaza sa se pronunte,
hotarare care va dezinvesti instanta, fara ca judecatorii sa mai poata
reveni asupra opiniei lor. Dispozitiile referitoare la deliberare poarta si
asupra incheierilor.
Prin exceptie, la deliberare pot participa si alte persoane:
- asistentii judiciari in litigiile de munca si asigurari sociale, acestia avand
vot consultativ.;
83

- magistratii asistenti la ICCJ, tot cu vot consultativ.


Participantii la deliberare au obligatia profesionala a pastrarii
secretului deliberarilor si al votului la care au participat.

Dupa

deliberare,

presedintele

completului

aduna

parerile

judecatorilor incepand cu cel mai nou in functie, el pronuntandu-se cel din


urma (art. 395 alin. 2 NCPC). Hotararea se ia cu majoritatea voturilor
judecatorilor din completul de judecata. In cazul in care completul este
format din 2 judecatori si acestia nu cad de acord, se formeaza complet de
divergenta, la judecatorii care care au solutionat cauza alaturandu-se
presedintele, vicepresedintele instantei sau presedintele sectiei ori un alt
judecator desemnat de presedinte (art. 54 din Legea nr. 304/2004 si art.
398 alin. 3 NCPC). Procesul se va judeca din nou in acest complet in
aceeasi zi sau in cel mult 20 de zile de la ivirea divergentei ori in cel mult
7 zile, in cazuri urgente, dezbaterile fiiind reluate asupra punctelor ramase
in divergenta si care se anunta in sedinta. Atunci cand se apreciaza
necesar, se pot administra noi probe si instanta poate ordona orice alte
masuri ingaduite de lege. Partile vor pune din nou concluzii asupra
chestiunilor aflate in divergenta. Cand divergenta nu priveste solutia ce
trebuie

data

intregii

cauze,

dupa

judecarea

chestiunilor

aflate in

divegenta, completul care a judecat inaintea de ivirea lui va putea


continua judecarea cauzei. Daca si dupa judecarea divergentei exista mai
mult de doua pareri, judecatori ale caror pareri se aproprie mai mult sunt
datori sa dea solutia cu majoritate. Judecatorii care au provocat divergenta
pot reveni asupra parerii lor initiale (art. 399 NCPC).

84

Rezultatul deliberarii se consemneaza de indata intr-o minuta, se


semneaza sub sanctiunea nulitatii de catre judecatori, iar apoi se trece
intr-un registru special tinut de grefa instantei si se pronunta de
presedinte sau un alt judecator in sedinta publica, chiar in lipsa partilor.
Daca este cazul, opinia judecatorului ramas in minoritate se consemneaza
si ea. In cazul in care pronuntarea s-a amanat, presedintele, odata cu cu
anuntarea termenului, poate stabili ca pronuntarea se ca face prin
punerea solutiei la dispozitia partilor prin mijlocirea grefei instantei (art.
396 alin. 2).
Intre minuta si dispozitivul hotararii (partea finala a acesteia) trebuie
sa existe concordanta iar eventualele contradictii se vor remedia prin
valorificarea minutei care, reflectand rezultatul deliberarii, reprezinta
adevarata hotarare. Neintocmirea minutei atrage nulitatea hotararii,
intrucat nu se poate cunoaste solutia pronuntata de instanta

Pronuntarea publica a hotararii este o cerinta expres prevazuta de


art. 6 paragraful 1 din CEDO, ca o componenta esentiala a dreptului
partilor la un proces echitabil, scopul urmarit fiind acela de asigurare a
controlului puterii judiciare de catre public.
Trebuie observat ca instanta europeana a nuantat aceasta exigenta,
considerand ca art. 6 paragraf 1 nu trebuie interpretat literal, in sensul
citirii obligatorii a solutiei in sedinta publica, in acest context, s-a apreciat
ca scopul art. 6 este atins prin depunerea solutiei la grefa daca partile au
ulterior acces si la textul integral al hotararii.
Odata cu citirea minutei se va indica si calea de atac ce poate fi
folosita impotriva hotararii. Mentionarea eronata a caii de atac nu conduce
la nulitatea hotararii, deoarece calea de atac si termenul de exercitare a

85

acesteia sunt reglementate de lege iar partea nu se poate prevala de


necunoasterea legii.

Hotararea judecatoreasca (art. 424 428 NCPC)

Hotararea judecatoreasca este actul final al judecatii, actul de


dispozitie al instantei cu privire la litigiul dintre parti, act cu caracter
jurisdictional. Hotararea reprezinta scopul urmarit prin declansarea
procesului, ratiunea lui de a fi, deoarece transeaza conflictul intre parti,
inlocuieste parerea de regula diferita a partilor, cu parerea judecatorilor,
care are insa autoritatea prevazuta de lege si la nevoie, poate fi impusa
silit, cu ajutorul fortei de constrangere a statului

Clasificarea hotararilor
1. Art. 424 precizeaza ca hotararea prin care cauza este solutionata de
prima instanta sau prin care se dezinvesteste fara a solutiona cauza, se
numeste sentinta. Sintagma prin care este solutionata cauza acopera
fara echivoc si ipoteza solutionarii unei cereri de chemare in judecata pe
cale de exceptie. Se numeste sentinta si hotararea prin care judecatoria
solutioneaza caile de atac impotriva hotararilor autoritatilor administratiei
publice cu activitate jurisdictionala si ale altor organe cu astfel de
activitate, in cazurile prevazute de lege.
Hotararea prin care se solutioneaza apelul, recursul si recursul in
interesul legii, precum si hotararea pronuntata ca urmare a anularii in apel
a hotararii primei instante si retinerii cauzei spre judecare ori ca urmare a
rejudecarii cauzei in fond dupa casare cu retinere in recurs se numeste
decizie.
86

Hotararea prin care instanta se pronunta asupra contestatiei in


anulare sau asupra revizuiri se numeste, dupa caz, sentinta sau decizie,
iar toate celelalte hotarari date de instanta se numesc incheieri daca
legea nu prevede altfel.

2.

Dupa cum exista sau posibilitatea atacarii lor cu apel sau recurs,

hotararile sunt nedefinitive, executorii si definitive.


Hotararile nedefinitive sunt acelea care sunt pronuntate in prima instanta
si sunt susceptibile de apel.
Hotararile executorii sunt:
a)
b)

hotararile date in apel, daca prin lege nu se prevede altfel;


hotararile date in prima instanta, fara drept de apel, ori cele in

legatura cu care partile au convenit sa exercite direct recursul, potrivit art.


459 alin. 2 (art. 633 NCPC).

Potrivit art. 634 CPC, sunt hotarari definitive:


a) hotararile care nu sunt supuse apelului nici recursului;
b) hotararile date in prima instanta fara drept de apel, neatacate cu
recurs;
c) hotararile date in prima instanta neatacate cu apel;
d) hotararile date in apel, fara drept de recurs, precum si cele neatacate
cu recurs;
e) hotararile date in recurs, chiar daca prin acestea s-a solutionat fondul
pricinii;
87

f) orice alte hotarari care, potrivit legii nu pot fi atacate cu recurs.


Fata de vechea reglementare a disparut categoria hotararilor
judecatoresti irevocabile care nu avea corespondent pe plan european si
crea dificultati in mecanismul intelegerii executarii hotararilor.

3.

In functie de faptul daca pot sau nu constituie titluri executorii,

hotararile sunt executorii silit si neexecutorii.


Hotarari executorii silit sunt cele pronuntate in cererile in realizarea
dreptului, daca sunt executorii sau definitive ori se bucura de executie
vremelnica (provizorie).
Hotarari neexecutorii sunt cele pronuntate in cererile pentru constatarea
dreptului, precum si cele de respingere a cererii de chemare in judecata.
4.

Din punct de vedere al continutului, hotararile pot fi integrale sau

partiale.
Hotararile integrale rezolva in intregime procesul, dezinvestind instanta de
intreg

dosarul.

Hotararile

partiale

pot

fi

pronuntate,

la

cererea

reclamantului, in situatia in care paratul recunoaste in fata instantei, in


mod expres, o parte din pretentiile reclamantului (art. 436 NCPC).
Hotararea partiala, ca si cea in care se recunosc in totalitate pretentiile
reclamantului, prezinta avantajul ca potrivit art. 448 pct. 9 NCPC, este
executorie de drept si deci poate fi pusa imediat in executare. In cazul
hotararii partiale, pentru restul pretentiilor nerecunoscute, judecata
continua.

5.

Dupa durata actiunilor : hotarari propriu-zise, care rezolva fondul si

au o actiune, de regula, nelimitata in timp, si hotarari provizorii, care au un


caracter temporar si prin care se iau masuri vremelnice in timpul
88

procesului. Trebuie avut in vedere ca exista

insa, chiar

situatii care in

care are loc o judecata pe fond si totusi hotararea are un caracter


provizoriu, atat timp cat ramane neschimbata situatia de fapt avuta in
vedere la pronuntarea ei si nu se cere pronuntarea altei hotarari. De
exemplu, daca prin hotararea de divort s-a incredintat copilul unuia dintre
soti deoarece s-a apreciat ca acesta este interesul copilului, daca ulterior
s-au

schimbat

elementele

avute

in

vedere,

se

poate

solicita

reincredintarea copilului celuilalt parinte; un alt exemplu este cel al


hotararilor prin care s-a acordat pensie de intretinere. In aceste cazuri,
desi este vorba de o hotarare care care rezolva fondul si este definitiva,
autoritatea de lucru judecat este numai relativa si deci masura luata prin
hotarare provizorie.

6.

Din punct de vedere al condamnarii, hotararile pot fi cu o singura

condamnare sau cu condamnare alternativa. Intra in prima categorie


hotararile prin care paratul este obligat la efectuarea unei prestatii
determinate, cum ar fi plata unei sume de bani, predarea unui bun etc.
Hotararile alternative prevad o condamnare principala si una secundara,
aceasta din urma executandu-se numai in cazul in care nu este posibila
executarea condamnarii principale ( de ex. se stabileste pentru parat
obligatia de a preda un bun determinat sau plata unei sume de bani, care
reprezinta contravaloarea bunului respectiv).

Redactarea, semnarea si comunicarea hotararilor

Art. 425 NCPC este o norma cu caracter imperativ, astfel incat


neindeplinirea exigentelor sale va atrage nulitatea hotararii.
Potrivit art. 425 alin. 1 NCPC, hotararea cuprinde:
89

a) partea introductiva (practicaua) in care se vor face mentiunile


prevazute la art. 233 alin. 1 si 2. Cand dezbaterile au fost consemnate intro incheiere de sedinta, partea introductiva a hotararii va cuprinde numai
denumirea instantei, numarul dosarului, data, numele si prenumele
grefierului, numele si prenumele procurorului, daca a participat la
judecata, precum si mentiunea ca celelalte date sunt aratate in incheiere.
Fiecare dintre mentiunile cuprinse in practicaua hotararii are ratiuni
precise, intrucat permit verificarea de catre instantele de control judiciar a
dispozitiilor legale referitoare la competenta instantei, compunerea si
constituirea completului, participarea procurorului, respectarea limitelor
investirii instantei, sustinerile partile, respectarea drepturilor procedurale
ale acestora.

b) considerentele, in care se vor arata obiectul cererii si sustinerile pe


scurt ale partilor, expunerea situatiei de fapt retinuta de instanta pe baza
probelor administrate, motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza
solutia, aratandu-se atat motivele pentru care s-au admis, cat si cele
pentru care s-au inlaturat cererile partilor. Trebuie remarcat ca din
formularea textului de lege nu este admisa motivarea implicita a unor
capete de cerere. Nici motivarea sumara nu corespunde exigentelor
textului .
c) dispozitivul, in care se vor arata numele, prenumele, codul numeric
personal si domiciliul sau resedinta partilor, ori dupa caz denumirea,
sediul, codul unic de inregistrare sau codul de identificare fiscala, numarul
de inmatriculare

in registrul comertului ori de inscriere in registrul

persoanelor juridice si contul banca, solutia data tuturor cererilor deduse


judecatii si cuantumul cheltuielilor de judecata acordate.

90

In partea finala a dispozitivului se va arata daca hotararea este


executorie, este supusa unei cai de atac ori este definitiva, data
pronuntarii ei, mentiunea ca s-a pronuntat in sedinta publica ori intr-o alta
modalitate

prevazuta

de

lege,

precum

si

semnaturile

membrilor

completului de judecata. Cand hotararea este supusa apelului sau


recursului, se va arata si instanta la care se depune cererea pentru
exercitarea caii de atac.
Hotararea se redacteaza in scris in cel mult 30 de zile de la data
pronuntarii, de catre presedintele completului ori de catre judecatorul
desemnat de acesta, ori, daca este cazul de catre un asistent judiciar. La
ICCJ magistratii-asistenti redacteaza hotarari. Termenul de 30 de zile este
relativ si deci in cazul nerespectarii nu afecteaza validitatea hotararii. In
acelasi termen, trebuie redactata daca este cazul si opinia separata ori
opinia concurenta, cand judecatorul este de acord cu solutia pentru
considerente diferite. Incalcarea acestui termen poate constitui abatere
disciplinara in conditiile art. 99 lit.h ) din Leega nr. 303/2004 privind
statutul magistratilor.

Hotararea se redacteaza in doua exemplare originale, care se


pastreaza la instanta, unul la dosarul cauzei si celalalt la dosarul de
hotarari al instantei. Exemplarele originale se semneaza de catre
judecatori si grefierul de sedinta, iar in caz de impiedicare a unuia dintre
ei, de presedinte, respectiv de grefierul sef. Trebuie precizat ca semnarea
hotararii este o chestiune distincta de semnarea minutei, regimul juridic al
nulitatii fiind diferit in cele doua situatii. Astfel, in timp ce nesemnarea
minutei

atrage

nulitatea

hotararii,

nesemnarea

hotararii

este

neregularitate procedurala ce poate fi acoperita in conditiile art. 426 alin.


4.

91

Numerele de hotarare se dau in ordinea inscrierii lor in condica de


sedinta, separat pe materii (civil, penal etc.). La tribunale si curtile de
apel, hotararile pronuntate in in prima instanta, in apel si in recurs primesc
numar separat.
Comunicarea hotararii se face catre parti din oficiu, in copie, chiar
daca este definitiva. Atunci cand este cazul, hotararea se comunica si unor
institutii sau autoritati care tin cartile funciare sau alte registre publice,
notarilor publici etc. (art. 427). Aceasta norma are caracter de noutate
deoarece aceste autoritati nu au fost parte in proces.

Termenul de gratie
Noul Cod de procedura civila foloseste, ca si vechea reglementare,
notiunea de termen pentru executarea hotararii, iar art. 397 alin 3
stabileste ca in cazurile in care instanta poate da un asemenea termen va
face aceasta chiar prin hotararea care dezleaga pricina, aratand si
motivele pentru care a acordat termenul. Este important de retinut deci ca
numai instantele care judeca fondul, prima instanta si instanta de apel,
pot acorda un asemenea termen si numai prin hotararea de fond, nu pe
cale de ordonanta presedintiala sau contestatie la executare.
In situatia in care prin hotarare/titlul executoriu s-a stabilit un termen
de plata, art. 673 prevede ca executarea nu se poate face mai inainte de
implinirea termenului, afara de cazul in care debitorul este decazut din
beneficiul termenului. Trebuie precizat ca in materia cambiei, biletului la
ordin si cecului nu sunt admise termene de garantie, nici legale si nici
judecatoresti (art. 97 si 106 din Legea nr. 58/1934 si art. 78 din Legea nr.
59).

92

Cheltuielile de judecata (art. 451 455NCPC)


Cheltuielile de judecata constau in taxele judiciare de timbru,
onorariile avocatilor, ale expertilor si ale specialistilor numiti in conditiile
art. 330 alin. 3, sumele cuvenite martorilor pentru deplasare si pierderile
cuvenite de necesitatea prezentei la proces, cheltuielile de transport si
daca este cazul, de cazare, precum si orice alte cheltuieli necesare pentru
buna desfasurare a procesului.
Onorariile avocatilor se stabilesc de regula prin intelegerea dintre
avocat si client, in raport cu valoarea si complexitatea litigiului.
Onorariile expertilor sunt fixate in mod provizoriu de catre instanta,
in momentul in care se incuviinteaza expertiza, in functie de obiectivele
stabilite si de complexitatea lor, iar dupa efectuarea ei, in raport cu
devizul intocmit de catre expert, se pot modifica.

Instanta potrivit art. 451 alin 2, poate, chiar din oficiu sa reduca
motivat partea din cheltuielile de judecata reprezentand onorariul
avocatilor, atunci cand acesta este vadit disproportionat in raport cu
valoarea ori complexitatea cauzei ori cu activitatea desfasurata de avocat,
tinand seama si de circumstantele cauzei. Masura luata de instanta nu va
avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat si clientul sau.
Toate aceste cheltuieli vor fi suportate de fiecare parte, in raport cu
cererile pe care le adreseaza instantei si cu probele propuse a fi
administrate, iar la sfarsitul procesului se pune problema de a stabili cine
le suporta. In sistemul procesual roman art. 453 alin. 1 NCPC, prevede ca
partea care a pierdut procesul va suporta cheltuielile de judecata facute
de adversar, dar numai la cererea acestuia. Deci cel care a pierdut
procesul va suporta cheltuielile pe care le-a facut el, precum si cheltuileile
facute de cel care a castigat, socotindu-se ca este in culpa procesuala,
93

deoarece din cauza cererii lui nefondate s-au facut aceste cheltuieli. In
legatura cu acest principiu trebuie totusi facute anumite precizari:
- partii ale carei pretentii sau aparari au fost admise in intregime i se vor
acorda integral cheltuielile facute, cu exceptia cazului prevazut de art. 454
NCPC. Potrivit acestui text, paratul care a recunoscut, la primul termen la
care partile sunt legal citate, pretentiile reclamantului, nu va putea fi
obligat la plata cheltuielilor de judecata, cu exceptia situatiei in care a
fost pus in intarziere inainte de chemarea in judecata sau se afla de drept
in intarziere.
Pentru a opera acest text este nevoie ca:
- recunosterea sa se faca in fata primei instante si nu in caile de atac sau
cu ocazia rejudecarii; recunoasterea trebuie sa fie efectiva;
- paratul sa nu fi fost pus in intarziere inainte de sesizarea instantei sau sa
nu fi de drept in intarziere. Pe de alta parte, din art. 1522 alin. 5 NCC,
rezulta ca cererea de chemare in judecata formulata de creditor, fara ca
anterior debitorul sa fi fost pus in intarziere, confera debitorului dreptul de
a executa obligatia, intr-un termen rezonabil calculat de la data cand
cererea i-a fost comunicata. Daca obligatia este executata in acest
termen, cheltuielile de judecata raman in sarcina creditorului;

- daca pretentiile care formeaza obiectul cererii au fost admise partial,


instanta va stabili masura in care fiecare dintre parti poate fi obligata la
plata cheltuielilor de judecata si deci va acorda celui care a castigat
procesul numai o parte din cheltuielile facute, corespunzatoare pretentiilor
admise. In acest caz, ambele parti sunt in culpa procesuala, partea care a
castigat pentru ca a cerut mai mult decat i se datora, iar partea care a
pierdut pentru ca in aceasta limita a provocat procesul (art. 453 alin. 2).
Daca totusi sesizarea instantei de catre reclamant s-a datorat relei94

credinte sau neglijentei paratului, acesta va suporta integral cheltuielile,


reclamantul nefiind in culpa procesuala;
- daca cererea reclamantului a avut mai multe capete si numai unele au
fost admise sau daca exista cereri formulate de ambele parti, admise total
sau in parte, instanta va compensa, dupa caz total sau partial, cheltuielile
de judecata;

in cazul coparticiparii procesuale, cheltuielile de judecata vor fi suportate


in mod egal, proportional sau solidar, potrivit cu pozitia lor in proces ori cu
natura raportului juridic existent intre ei (art. 455 NCPC), astfel incat
fiecare parte sa fie obligata la plata cheltuielilor de judecata pe care le-a
facut.
In cazul in care s-au solicitat cheltuieli de judecata dar prima instanta
a omis le acorde, partea interesata poate cere completarea hotararii (art.
444 NCPC) sau, daca hotararea este definitiva, o poate ataca pe calea
revizuirii pentru minus petita (art. 509 pct. 1 NCPC) ori le poate solicita
printr-o cerere separata. Tot prin cerere separata se solicita si in cazul in
care nu s-au cerut in procesul in care au fost facute, timp de 3 ani de la
solutionarea procesului.

Efectele hotararii judecatoresti (art. 429 435 NCPC)

Hotararea, ca act final al judecatii, dezinvesteste instanta si are forta


probanta a unui inscris autentic. Cand este executorie sau definitiva,
poate fi pusa in executare silita, daca cel care a pierdut procesul nu-si
executa

de

bunavoie

obligatia

inscrisa

in

hotarare.

Hotararea

judecatoreasca este obligatorie si produce efecte numai intre parti si


95

succesorii acestora. Ea insa este opozabila oricarei terte persoane, atat


timp cat aceasta nu face, in conditiile legii, dovada contrara (art. 429, 433435). Fata de terti, hotararea judecatoreasca poate servi ca mijloc de
proba, ei fiind in masura sa faca proba contrara intrucat tertii sunt straini
de porces, nu au participat la judecata si nu si-au putut prezenta propria
pozitie fata de situatia litigioasa.
Dar cel mai important efect al hotararii ramane autoritatea de lucru
judecat.

Autoritatea de lucru judecat (arrt. 430 432 NCPC)

Hotararea judecatoreascaca ce solutioneaza in tot sau in parte


fondul procesului sau statueaza asupra unei exceptii procesuale ori asupra
oricarui alt incident are, de la pronuntare, autoritate de lucru judecat cu
privire la chestiunea transata. Autoritatea de lucru judecat priveste
dispozitivul, precum si considerentele pe care acesta se sprijina, inclusiv
cele prin care s-a rezolvat chestiunea litigioasa.
Hotararea judecatoreasca prin care se ia o masura provizorie nu are
autoritate de lucru judecat asupra fondului. Cand hotararea este supusa
apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie.
Hotararea atacata cu contestatie in anulare sau revizuire isi pastreaza
autoritatea in lucru judecat pana ce va fi inlocuita cu o alta hotarare.

Efectele lucrului judecat au in vedere faptul ca nimeni poate fi


chemat in judecata de 2 ori in aceeasi calitate, in temeiul aceleiasi cauze
si pentru acelasi obiect. Oricare dintre parti poate opune lucrul anterior

96

judecat intr-un alt litigiu, daca are legatura cu solutionarea acestuia din
urma (art. 431).
Exceptia autoritatii lucrului judecat poate fi invocata de instanta sau
de parti in orice stare a procesului, chiar inaintea instantei de recurs. Ca
efect al admiterii exceptiei, partii i se poate crea in propria cale de atac, o
situatie mai rea decat aceea din hotararea atacata, deci se prevede o
exceptie de la principiul non reformatio in pejus.
Atat efectul, cat si exceptia reprezinta instrumente juridice care au
rolul de a servi institutia autoritatii lucrului judecat care are la baza doua
lucruri fundamentale:
- o cerere nu poate fi judecata in mod definitiv decat o singura data;
- solutia cuprinsa in hotarare este prezumata a exprima adevarul si nu
trebuie contrazisa de o alta hotarare.
Pentru partea care a castigat procesul, autoritatea de lucru judecat
are un aspect pozitiv, in sensul ca se poate prevala de dreptul recunoscut
prin hotararea definitiva intr-o noua judecata, care nu mai poate lua in
discutie existenta dreptului, iar pentru parte care a pierdut procesul are un
aspect negativ, deoarece nu mai pune in discutie dreptul, intr-un alt litigiu.
Verificarea existentei sau inexistentei autoritatii de lucru judecat se
face prin observarea triplei identitati de elemente la care se refera art.
431 NCPC: parti, obiect si cauza.
In legatura cu primul element partile se subliniaza constant in
literatura ca se are in vedere nu prezenta fizica a partilor, ci, cea juridica,
adica participarea lor in proces in nume propriu sau in calitate de
reprezentant. Astfel, daca in ambele procese participa aceleasi persoane,
ca titulare ale drepturilor ce formeaza obiectul litigiilor, exista identitate
de parti chiar daca intr-un proces o parte a figurat ca reclamant iar in
cealalta ca parata, iar in al doilea proces aceste calitati sunt inversate.
97

In privinta obiectului care include nu numai obiectul material ci si


dreptul subiectiv care poarta asupra lui (de ex. dreptul de proprietate
asupra bunului revendicat) s-a decis ca exista identitate chiar daca el este
diferit formulat in cele 2 cereri, cand rezulta ca scopul final urmarit de
reclamant este acelasi si chiar daca prima oara a fost invocat pe cale
principala iar a doua oara pe cale incidentala.
I

n legatura cu cauza, trebuie avut in vedere temeiul juridic al

dreptului valorificat prin cerere, care nu se confunda nici cu dreptul


subiectiv si nici cu mijloace de dovada a temeiului juridic. De exemplu,
intr-o cerere in revendicare, obiectul cererii il constituie bunul revendicat si
dreptul de proprietate asupra lui, cauza o reprezinta vanzare-cumpararea
(negotium), iar mijlocul de dovada al acestei, inscrisul constatator al
vanzarii (instrumentum). Numai in acest fel, in cazul respingerii cererii,
reclamantul ar putea introduce o noua cerere, bazata pe alt temei juridic
de ex. succesiunea, donatia etc.
Trebuie precizat ca partea nu poate renunta la beneficul autoritatii de
lucru judecat, iar instant are obligatia de a respecta aceasta autoriate,
desi textul folosteste sintagma poate fi invocata.

Executarea provizorie a hotararii de prima instanta (art. 448 450 NCPC)

De regula, numai hotararea executorie sau definitiva poate fi pusa in


executare silita. Prin exceptie, se pot pune in executare si hotarari de fond
98

de prima instanta, nedefinitive, daca se bucura de executare provizorie,


de drept sau judecatoreasca.

Executarea provizorie de drept intervine in temeiul legii, in cazurile pe


care legea le prevede expres. Astfel, art. 448 alin. 1 stabileste ca
hotararile primei instante sunt executorii de drept cand au ca obiect:
- stabilirea modului de exercitare al autoritatii parintesti, stabilirea
locuintei minorului, precum si modul de exercitare a dreptului de a avea
legaturi personale cu minorul;
- plata salariilor sau a alor drepturi izvorate din raporturile juridice de
munca precum si a sumelor convenite, potrivit legii somerilor;
despagubiri pentru accidente de munca;
- rente ori sume datorate cu titlu de obligatie de intretinere sau alocatie
pentru copii, precum si pensii acordate in cadrul asigurarilor sociale;
- despagubiri in caz de moarte sau vatamare a integritatii corporale a
sanatatii, daca despagubirile s-au acordat sub forma de prestatii banesti
periodice;
reparatii grabnice;
- punerea sau ridicarea sigiliului ori facerea inventarului;
- cereri privitoare la posesie, numai in ce priveste posesia;
- hotararile pronuntate in temeiul recunoasterii de catre parat, in tot sau in
parte a pretentiilor reclamantului, pronuntate in conditiile art. 436 NCPC;
- in orice alte cazuri in care legea prevede ca hotararea este executorie
(de ex. incheierea prin care se stabilesc drepturile banesti ale martorilor
sau expertului art. 326 alin. 2 si art. 339 alin. 2; incheierea de
99

incuviintare a sechestrului asigurator sau a popririi asiguratorii art. 953


alin. 2 si art. 970 alin. 1; ordonanta presedintiala art. 996 alin. 2,
ordonanta de plata art. 1024 alin. 1).

Executarea provizorie judecatoreasca se incuviinteaza, potrivit art.


449, de catre instanta, daca este vorba de hotarari privitoare la bunuri ori
de cate ori va considera masura este necesara in raport cu temeinicia
vadita a dreptului ori cu starea de insolvabilitate a debitorului, precum si
atunci cand ar aprecia daca neluarea de indata a acestei masuri este vadit
prejudiciabila pentru creditor.
In aceste cazuri, instanta il va putea obliga pe creditor la plata unei
cautiunii, in conditiile art. 718 alin. 2 si 3 . Executarea judecatoreasca
trebuie solicitata de creditor. Cererea de executare provizorie se va putea
face in scris, precum si verbal in instanta pana la inchiderea dezbaterilor.
Daca cererea a fost respinsa de prima instanta, ea poate fi facuta din nou
in apel.
Totusi, nici daca hotararea este privitoare la bunuri, executarea
provizorie nu se poate incuviinta:
- in materie de stramutare de hotare, desfiintare de constructii, plantatii
sau a oricaror lucrari avand o asezare fixa;
- cand prin hotarare se dispune intabularea unui drept sau radierea lui din
cartea funciara (art. 449 alin. 2).

Indreptarea, lamurirea si completarea hotararii

100

Potrivit art. 442 alin. 1 NCPC, erorile sau omisiunile cu privire la


nume, calitate si sustinerile partilor sau cele de calcul, precum si orice alte
erori materiale cuprinse in hotarari sau incheieri

pot fi indreptate din

oficiu ori la cerere. Citarea partilor nu este obligatorie, dar este posibila,
cand instanta gaseste de cuviinta, pentru a da lamuriri. Instanta se
pronunta printr-o incheiere. In caz de admitere a cererii, indreptarea se
face in amandoua exemplarele originale ale hotararii.
In cazul in care sunt necesare lamuriri cu privire la intelesul,
intinderea sau aplicarea dispozitivului hotararii ori daca acesta cuprinde
dispozitii contare, partile pot cere instantei care a pronuntat hotararea sa
lamureasca dispozitivul sau inlature dispozitiile potrivnice. In acest caz,
instanta nu poate decat sa expliciteze ceea ce a vrut sa argumenteze prin
dispozitiv, dand inteles clar si fara echivoc rationamentelor facute, in
masura in care sunt posibile mai multe interpretari. In niciun caz, instant
nu va putea sa modifice hotararea.

Instanta va rezolva cererea de urgenta, prin incheierea data in


camera de consiliu, cu citarea partilor. Aceasta incheiere se va atasa la
hotarare, atat in dosarul cauzei, cat si in dosarul de hotarari al instantei
(art. 443).
Daca partea interesta nu a utilizat procedura prevazuta la 443,
interpretarea hotararii se poate obtine pe cale contestatiei la titlu, care
urmareste lamuriri cu privire la intelesul, intinderea si aplicarea titlui
executoriu, pentru a se obtine executarea intocmai a acestuia (art. 711
alin. 2 NCPC). Contestatia la titlu este de competenta instantei care a
pronuntat hotararea respectiva.

101

Daca prin hotararea data, instanta a omis sa se pronunte asupra


unui capat de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe
sau incidentale, se poate cere completarea hotararii in acelasi termen, in
care se poate declara, dupa caz apel sau recurs impotriva acelei hotarari,
iar in cazul hotararilor date in fond dupa casarea cu retinere, in termen de
15 zile de la pronuntare. Si aceasta cerere se solutioneaza de urgenta, cu
citarea partilor, prin hotarare separata, care se ataseaza la hotararile
originale. Aceasta procedura se aplica si in cazul in care instanta a omis sa
se pronunte asupra

cererilor martorilor, expertilor, traducatorilor,

interpretilor sau apartorilor, cu privire la drepturile lor (art. 444).


Incheierile pronuntate in caz de indreptare si lamurire, hotararea de
completare sunt supuse acelorasi cai de atac ca si hotararile in legatura cu
care s-a solicitat, dupa caz, indreptarea, lamurirea, inlaturarea dispozitiilor
contradictorii ori completarea. Daca cererea a fost admisa, cheltuielile vor
fi suportate de stat, iar daca fost respinsa, de catre parte (art. 445-447).

CAILE DE ATAC

Caile de atac sunt incluse in actiunea civila, alaturi de celelalte


mijloace procesuale ce tind la protectia dreptului subiectiv civil si a altor
interese care se pot realiza numai pe calea justitiei.
Existenta cailor de atac ofera posibilitatea de a se indeparta de
greselile cuprinse intr-o hotarare, greseli datorate fie partilor, care prin
denaturarile si reticentele lor nu au informat corect pe judecatori ori nu sau aparat complet, fie chiar judecatorilor, care nu si-au indeplinit pe deplin
102

misiunea, nu au apreciat corect probele si astfel nu au stabilit corect


situatia de fapt, ori au aplicat sau au interpretat gresit legea.

In ceea ce priveste partile, faptul ca hotararea ce se va pronunta


poate fi desfiintata prin intermediul cailor de atac, stimuleaza pe fiecare
dintre ele sa aiba o pozitie activa in cadrul procesului, sa se apere cat mai
complet, sa invoce orice neregularitate in cursul judecatii etc.
In acelasi timp, existenta cailor de atac constitutie si o garantie a
dreptului la aparare, le da partilor speranta indreptarii greselilor savarsite
de primii judecatori de catre alti judecatori, constituie o pavaza impotriva
unui posibil arbitrariu al judecatorului.

Clasificare
Art. 456 NCPC clasifica caile de atac in cai ordinare de atac (apelul)
si cai extraordinare de atac (recursul, contestatia in anulare si revizuirea).
In acest fel, in primul rand, se precizeaza fara echivoc ca recursul in
interesul legii nu este o cale de atac, deoarece solutiile se pronunta numai
in interesul legii, nu au efect asupra hotararilor judecatoresti examinate si
nici cu privire la situatia partilor din procesele in care au fost pronuntate
acele hotarari.
Singura cale de atac ordinara reglementata de cod este apelul. Este
calificata astfel deoarece vizeza hotarari de prima instnta si se poate
exercita de partea nemultumita de hotarare fara ca legea sa limiteze
motivele de exercitare, cu singura conditie ca legea sa nu interzica in mod
expres exercitarea acestei cai de atac.

103

Caile extraordinare de atac sunt recursul, contestatia in anulare si


revizuirea. Ele poarta aceasta denumire generica deoarece pot fi
exercitate numai in conditiile si pentru motivele expres si limitative
prevazute de lege, vizand dupa caz, hotarari executorii sau definitive.
Chiar si intre ele pot fi facute distinctii. Astfel, in functie de instanta
competenta sa solutioneze calea de atac, recursul (ca si apelul) este o
cale de atac de reformare, prin care se realizaza controlul judiciar
deoarece este de competenta unei instante superioare celei care a
pronuntat hotararea atacata, in timp ce contestatia in anulare si revizuirea
sunt cai de atac de retractare, deoarece sunt de competenta chiar a
instantei care a pronuntat hotararea atacata.

Totodata, art. 456 NCPC da expresie principiului dublului grad de


jurisdictie.
In doctrina se mai fac si alte clasificari, cum ar fi:
in functie de faptul daca provoaca sau nu o noua judecata de fond, caile
de atac sunt devolutive si nedevolutive. Intra in prima categorie a cailor
de atac apelul, prin faptul ca declanseaza o noua judecata asupra fondului
si asigura principiul dublului grad de jurisdictie. Dimpotriva, au caracter
nedevolutiv recursul, contestatia in anulare si revizuirea, deoarece nu au
drept consecinta o rejudecare a fondului.
in functie de faptul daca exercitarea caii de atac suspenda de drept sau nu
executarea hotararii atacate, caile de atac sunt suspensive de executare si
nesuspensive de executare. Apelul este suspensiv de executare, in timp ce
contestatia in anulare si revizuirea nu suspenda de drept executarea, dar
instanta la cerere poate suspenda executarea (art. 507 si 512 NCPC).

104

Reguli generale si comune privind caile de atac.

Cu privire la caile de atac, art. 458 precizeaza ca acestea pot fi


exercitate numai de partile aflate in proces care justifica un interes, in
afara de cazul in care, potrivit legii, il au si alte organe sau persoane (de
ex. procurorul art. 92 alin. 4

Codul consacra si anumite reguli comune:


-

legalitatea caii de atac, in sensul ca hotararea judecatoreasca este

supusa numai cailor de atac prevazute de lege, in conditiile si termenele


stabilite de aceasta, indiferent de mentiunile din dispozitivul ei. Altfel
spus, mentiunea inexacta din cuprinsul hotararii cu privirea la calea de
atac deschisa contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a
exercita calea de atac prevazuta de lege. Este o solutie constanta a a
doctrinei si a jurisprudentei, dar acum este consacrata in mod expres.
Totusi, NCPC a inscris in art. 457 alin.3 un corectiv, pentru ca partea care a
avut incredere in dispozitia din hotarare sa nu fie prejudiciata daca
judecatorul a gresit, stabilind ca daca partea a dat curs mentiunii inexacte
si calea de atac a fot respinsa ca inadmisibila deoarece nu era prevazuta
de lege, aceasta hotarare va fi comunicata din oficiu, tuturor partilor care
au figurat in procesul in care s-a pronuntat hotararea

si de la aceasta

data, incepe sa curga, daca este cazul, termenul pentru exercitarea caii
corecte de atac.
-

cu privire la ordinea exercitarii cailor de atac , art 459 alin. 1 precizeaza

ca nu pot fi folosite caile extraordinare de atac atat timp cat este deschisa
105

calea de atac a apelului. In principiu, recursul nu poate fi exercitat omisso


medio, sarind peste apel. Aceasta solutie este fireasca deoarece obiectul
apelului este hotararea primei instante, in timp ce obiectul recursului este
hotararea instantei de apel. Cu toate acestea, art. 459 alin. 2 prevede o
exceptie si anume ca o hotarare susceptibila de apel si recurs poate fi
atacata inauntrul termenului de apel, direct cu recurs, daca partile
consimt expres, prin inscris autentic sau prin declaratie verbala data in
fata instantei a carei hotarare se ataca si consemnata intr-un proces
verbal. Dar, in acest caz, recursul poate fi exercitat numai pentru
incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material. In sfarsit
art. 459 alin. 3, dispune ca pot fi exercitate si concomitent caile
extraordinare de atac, in conditiile legii, dar recursul se judeca cu
prioritate. Norma trebuie nuantata deoarece in anumite situatii, o cale
extraordinara de atac nu poate fi declarata inaintea recursului.
Este cazul contestatiei in anulare propriu-zisa (art. 503 alin. 1),
deoarece art. 504 prevede ca o astfel de contestatie nu este admisibila
daca motivul putea fi invocat in recurs. De asemenea, contestatia in
anulare speciala (art. 503 alin. 2), poate fi exercitata doar impotriva
hotararii pronuntate in recurs;
-

unicitatea caii de atac este prevazuta de art. 460 alin. 1. O cale de atac

poate fi exercitata impotriva unei hotarari o singura data, daca legea


prevede acelasi termen de exercitare, pentru toate motivele existente la
data declararii acelei cai de atac. Aplicarea acestei reguli in apel oblige
partile sa indice toate motivele de netemeinicie si nelegalitate pe care
inteleg sa le valorifice impotriva solutiei apelate, nefiind posibil sa le
suplimenteze prin exercitarea ulterioara a unui nou apel. Aplicarea regulii
in recurs semnifica indicarea exacta a motivelor, intrucat acestea sunt
expres si limitativ enumerate de art. 488 NCPC. Discutia se poarta diferit
in cazul revizuirii.
106

calea de atac se indreapta impotriva solutiei cuprinse in dispozitivul

hotararii (art. 461 NCPC). Totusi, in cazul in care calea de atac vizeaza
numai considerentele hotararii prin care s-au dat dezlegari unei probleme
de drept care nu au legatura cu judecata acelui proces (considerente
supraabundente) sau care sunt gresite (considerente gresite) ori cuprind
constatari de fapt ce prejudiciaza partea (acele constatari care reflecta
erori), instanta admitand calea de atac, va inlatura acele considerente si le
va inlocui cu propriile considerente, mentinand solutia in dispozitivul
hotararii atacate (art. 461);
-

intelegerea partilor este posibila in orice cale de atac si ele pot cere

instantei sa ia act de intelegerea lor cu privire la solutionarea litigiului,


dispozitiile art. 438-441 fiind aplicabile (art. 462);
-

legea recunoste posibilitatea achiesarii la hotarare, expres sau tacit,

total sau partial si deci partea interesata poate renunta la calea de atac pe
care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja impotriva tuturor sau
anumitor solutii din respectiva hotarare;
-

masurile de administare judiciara nu pot face obiectul niciunei cai de

atac

(masuri

organizatorice,

managementul

instantei,

repartizarea

aleatorie a cauzelor, trimiterea dosarului de la un complet la altul,


preschimbarea termenului de judecata).

APELUL

Sediul materiei (art. 466 482 NCPC)


Apelul este o cale de atac ordinara, care permite judecarea procesului in
fata unei instante superioare, in al doilea grad de jurisdictie comuna,
devolutiva, de reformare si suspensiva de executare.
107

Obiectul apelului
Obiectul apelului principal il constituie hotararile date in prima
instanta. Impotriva incheierilor premergatoare, nu se poate face apel
decat odata cu fondul, afara de cazul in care legea dispune altfel.
Exista si unele situatii cand hotarile de prima instanta nu pot fi atacate cu
apel, de ex: hotararea de stramutare (art. 144 alin 2); hotararea de
renuntare la judecata sau dreptul pretins (art. 406 alin. 6 si art. 410);
hotararea de perimare (art. 421 alin. 2); hotararea in baza recunoasterii
pretentiilor

(art. 437), hotararea prin care se incuviinteaza invoiala

partilor (art. 440).

Vorbind de obiectul apelului principal trebuie sa avem in vedere si


regimul incheierilor judecatoresti:
-

incheierile premergatoare, preparatorii sau interlocutorii, nu pot fi

atacate cu apel decat odata cu fondul, afara de cazul cand legea dispune
altfel (art. 466 alin. 4).
-

unele incheieri premergatoare nu pot fi atacate niciodata cu apel (de

ex. incheierea prin care s-a incuviintat sau respins abtinerea ori s-a admis
recuzarea art. 53 alin. 2)
-

alte incheieri premergatoare pot fi atacate separat cu apel inainte de

pronuntarea hotararii

(de ex. incheierea prin care s-a respins ca

inadmisibila cererea de interventie voluntara art. 64 alin. 4)


-

incheieri premergatoare pentru care legiuitorul a inlocuit apelul cu

recursul (art. 414 incheierea de suspendare) sau reexaminare ori plangere


(de ex. art. 191 alin. 1, art. 524 alin. 5);
108

incheieri care pot fi atacate cu apel sau recurs, in functie de instanta

care le-a pronuntat (de ex. incheierea prin care s-a solutionat pe cale
incidentala cererea de sechestru asigurator art. 953 alin. 3 si art. 958);
- incheieri care nu au caracter premergator si care au regim propriu: sunt
definitive in caz de admitere si suspuse numai apelului in caz de
respingere (de ex. asigurarea probelor pe cale principala art. 361,
incheierea in materia procedurii necontencioase este supusa numai
apelului cu exceptia celor de la ICCJ care sunt definitive.

Felurile apelului
In afara de apelul principal, legea reglementeaza si apelul incident si
apelul provocat.
Apelul incident (art. 472 NCPC) este introdus de intimat impotriva
partii potrivnice, in cadrul procesului in care se judeca apelul principal,
printr-o cerere proprie prin care sa urmareasca schimbarea hotararii
primei instante. Este posibil ca initial paratul sa achieseze la hotararea
primei instante, desi a pierdut in parte, in speranta ca nici reclamantul nu
va face apel. Daca totusi acesta declara apel, legea ii permite intimatului
sa exercite un apel incident, in care intimat va fi adversarul sau, adica
apelantul din apelul principal, urmarind sa schimbe hotararea primei
instante. Apelul incident sa introduce dupa implinirea termenului de apel,
in cadrul procesului facut de partea potrivnica.

Apelul provocat se exercita tot de catre intimat, dar impotriva altui


intimat din apelul principal sau a unei persoane care a figurat in prima
instanta si nu este parte in apelul principal, daca acest din urma apel ar fi
de natura sa produca consecinte asupra situatiei sale in proces. In prima
ipoteza, intimatul introduce apel provocat impotriva altui intimat. De
109

exemplu, daca reclamantul a introdus o actiune impotriva a doi parati, iar


prima instanta admite cererea fata de un parat si o respinge fata de
celalalt, paratul care a cazut in pretentii este singurul care are interes sa
faca apel principal, atat impotriva reclamantului cat si impotriva celuilalt
parat, sustinand ca nu el a savarsit fapta ilicita, ci celalalt sau ca au
savarsit-o impreuna.
Intimatul reclamat are interes sa introduca apel provocat impotriva
intimatului-parat pentru ca acesta din urma sa-i plateasca suma pretinsa,
singur sau impreuna cu apelantul parat, in eventualitatea admiterii
apelului principal. De ex, daca la judecata in prima instanta paratul a
chemat in garantie un tert, dar prima instanta a respins atat cererea
reclamantului, cat si cererea in garantie, iar reclamantul face apel
principal impotriva paratului, intimatul parat poate sa introduca apel
provocat impotriva chematului in garantie, pentru a se repune in discutie
cererea, daca apelul principal ar urma sa fie admis.

Ambele apeluri se introduc dupa implinirea termenului de exercitare


a apelului, iar in cazul in care apelantul principal isi retrage apelul sau
daca acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive
care nu privesc cercetarea fondului, apelul incident si apelul provocat
raman fara efect (art. 472-473).
Potrivit art. 474 alin. 1, apelul incident si apelul provocat se depun de
catre intimat odata cu intampinarea la apelul principal. Aceasta dispozitie
se aplica, potrivit art. XIII din Legea nr. 2/2013, numai de la 1 ianuarie
2016. Pana atunci, sunt aplicabile prevederile art. XVI din aceeasi lege.

110

Subiectele apelului
1. Regula este ca exercitarea cailor de atac poate fi facuta numai de
partile aflate in proces. Este vorba de partile initiale si succesorii lor in
drepturi, dar si de terti care au intervenit voluntar in proces sau au fost
introdusi in conditiile legii, fortat in proces si astfel au dobandit calitatea
de parte. O precizare trebuie facuta in legaura cu intervenientul accesoriu,
deoarece art. 67 alin. 4 NCPC dispune: calea de atac exercitata de
intervenientul accesoriu se socoteste neavenita daca partea pentru care a
intervenit nu a exercitat calea de atac, a renuntat la calea de atac
exercitata, ori aceasta a fost anulata, perimata sau respinsa fara a fi
cercetata in fond.
In caz de coparticipare procesuala, oricare dintre participanti poate
declara apel, dar fata de principiul independentei procesuale inscris in
art. 60 alin. 1 numai pentru apararea intereselor proprii in proces, cu
exceptia situatiei in care lucreaza ca mandatar al celorlalti.

Totusi, in cazul in care este vorba de o obligatie solidara si


indivizibila, de apelul facut de unul dintre coparticipanti va profita si cei
care nu facut apel sau al caror apel a fost respins fara a fi cercetat in fond.
Partea nu este obligata ca regula, sa exercite apelul personal, ci o
poate face si printr-un reprezentant conventional. Daca partea a fost
reprezentata sau asistata de avocat la judecarea procesului, acesta poate
face, chiar fara mandat. orice acte pentru pastrarea drepturilor supuse
unui termen si care s-ar pierde prin nexercitarea lor la timp si poate, de
asemenea, sa exercite orice cale de atac impotriva hotararii pronuntate.

111

2. Pentru exercitarea apelului nu este insa suficienta calitatea de parte,


deoarece art. 458 pretinde in mod expres ca partea trebuie sa aiba si
interes, adica sa urmareasca un folos practic prin exercitarea caii de atac.
In mod exceptional, uneori se poate exercita calea de atac si de
catre o persoana care nu a figurat in procesul in care s-a pronuntat
hotararea atacata. In doctrina se precizeza doua situatii de acest gen:

- dobanditorul cu titlu particular a unui drept sau bun ce formeaza


obiectul litigiului, daca transmisiunea a avut loc dupa pronuntarea primei
hotarari de fond si inainte de expirarea termenului de apel, poate uza de
calea apelului; in mod corespunzator se pune problema si pentru recurs
sau alta cale extraordinara de atac;
- creditorul a carei creanta este certa, lichida si exigibila poate sa
exercite drepturile si actiunile debitorului, cu exceptia celor care sunt
strans legate de persoana debitorului, atunci cand debitorul, in prejudiciul
creditorului, refuza sau neglijeaza sa le exercite (art. 1560 alin. 1 si 2
NCC). Pe calea actiunii oblice, creditorul poate exercita si caile de atac.

Potrivit art. 92 alin. 4, procurorul poate sa exercite caile de atac


impotriva hotararilor pronuntate in cazurile prevazute la alin. 1 in
actiunile privind apararea drepturilor si interesele legitime ale minorilor,
ale persoanelor puse sub interdictie si ale disparutilor, precum si in alte
cazuri expres prevazute de lege -, chiar daca nu a pornit actiunea civila,
precum si cand a participat la judecata in conditiile legii.
Pe de alta parte, in materia procedurii necontencioase judiciare, art.
534 alin. 4 dispune ca apelul poate fi facut de orice persoana interesata,
chiar daca nu a fost citata la solutionarea cererii.
112

Partea care exercita apelul principal se numeste apelant, iar


adversarul - intimat. Intimatul poate exercita apelul incident si apelul
provocat.

Sesizarea instantei de apel


Instanta competenta sa solutioneze apelul este instanta ierarhic
superioara celei care a pronuntat hotararea de fond.
Termenul de apel
Termenul de apel (termen procedural imperativ) este, potrivit art.
468 alin. 1 NCPC, de 30 de zile de la comunicarea hotararii, daca legea nu
dispune altfel.

In unele cazuri expres prevazute de lege, comunicarea hotararii in


vederea exercitarii apelului este inlocuita de alte momente, care fac sa
curga termenul de apel:
- cererea prin care se solicita comunicarea hotararii adversarului (art.
184 alin. 2 NCPC);
- comunicarea facuta odata cu incheierea de incuviintare a executarii
silite (art. 468 alin. 2 NCPC);
- depunerea cererii de apel inainte de comunicarea hotararii (art. 468
alin. 3).
Legea stabileste anumite derogari de la termenul comun de
exercitare al apelului care privesc fie durata, fie punctul de plecare, ori
atat durata cat si punctul de plecare (de ex. ordonanta presidentiala si
incheierea de asigurare a probelor sunt supuse numai apelului in termen
de 5 zile de la pronuntare, daca s-a dat cu citarea partilor si de la
113

comunicare, daca s-a dat fara citarea lor art. 999 alin. 1 si art. 361 alin.
2).

Pentru Ministerul Public, termenul curge de la comunicare sau de la


pronuntare, dupa cum a participat sau nu la judecata.
Termenul de apel poate fi intrerupt prin moartea partii care are interes sa
faca apel si prin moartea mandatarului caruia i s-a facut comunicarea, un
nou termen, incepand sa curga dupa o noua comunicare colectiva facuta
de mostenitorilor, la cel din urma domiciliu al partii, pe numele mostenirii,
fara sa se arate numele si calitatea fiecarui mostenitor, respectiv
titularului dreptului (art. 184 si art. 469).

Termenul de apel, ca si cererea introdusa in termen, sunt suspensive


de executare.
In cazul in care partea a fost impedicata sa exercite apelul in termen
din cauza unor motive temeinic justificate, cererea de apel va fi facuta in
termenul pentru executarea caii de atac, care curge de la incetarea
impiedicarii, cerand totodata repunerea in termen. Aceasta cerere va fi
cercetata de instanta competenta sa solutioneze apelul.
Apelul declarat peste termen va fi respins ca tardiv, iar hotararea de
prima instanta devine definitiva deoarece recursul nu poate fi exercitat
omisso medio, or intre a nu declara recurs si a-l exercita peste termen nu
exista nicio deosebire. Altfel, ar insemna sa se permita eludarea regulii
omisso medio, deoarece partea ar putea introduce oricand un apel tardiv,
care sa-I deschida dreptul la recurs. Mai exact, intr-un eventual recurs ar
putea ataca numai respingerea gresita ca tardiva a apelului.

114

Cererea de apel
Cererea de apel, potrivit art. 470 trebuie sa cuprinda, ca si conditii
intrinseci:
a) numele i prenumele, codul numeric personal, domiciliul sau
reedina prilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea i sediul lor,
precum i, dup caz, codul unic de nregistrare sau codul de identificare
fiscal, numrul de nmatriculare n registrul comerului ori de nscriere n
registrul persoanelor juridice i contul bancar. Dac apelantul locuiete n
strintate, va arta i domiciliul ales n Romnia, unde urmeaz s i se
fac toate comunicrile privind procesul;
b) indicarea hotrrii atacate;
c) motivele de fapt i de drept pe care se ntemeiaz apelul;
d) probele invocate n susinerea apelului;
e) semntura.

La cerea de apel se va atasa dovada achitarii taxelor de timbru,


aceasta fiind o conditie extrinseca.
Cerintele referitoare la hotararea care se ataca, semnatura si
timbrarea sunt prevazute de art. 470 alin. 3 NCPC sub sanctiunea nulitatii,
iar cele privind motivele si dovezile sub sanctiunea decaderii. Lipsa
semnaturii poate fi implinita in tot cursul judecatii, in conditiile art. 196
alin. 2, iar lipsa dovezii achitarii taxei de timbru poate fi complinita pana la
primul termen de judecata la carea partea a fost legal citata in apel.
Exceptia nesemnarii si a netimbrarii cererii de apel sunt exceptii de
procedura, absolute, peremptorii dar care incep prin a avea caracter
dilatoriu, intrucat legea permite amanarea indeplinirii acestor lipsuri, dar,
115

in masura in care lipsurile nu sunt complinite, ele vor duce la respingerea


cererii de apel.

Pentru neindicarea hotararii apelate, legea prevede sanctiunea


nulitatii, nulitate absoluta, conditionata si expresa. Neindicarea hotararii
atacate trebuie sa fie efectiva si nu se confunda cu eventuale greseli cu
privire la hotararea atacata c ear permite totusi identificarea hotararii
atacate.
In legatura cu termenul de motivare a apelului, trebuie facuta o distinctie:
-

motivarea se face inauntrul termenului de exercitare si deci avem un

singur termen, in cazul in care termenul de apel curge de la comunicarea


hotararii;
-

in cazul in care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt

moment decat comunicarea hotararii (ex. de la pronuntare), motivarea


apelului se va face intr-un termen de aceeasi durata, care curge insa, de la
data comunicarii hotararii. In aceste cazuri exista deci doua termene: un
termen pentru exercitarea apelului, dupa care se comunica hotararea, un
termen pentru motivarea apelului, care curge de la comunicare (art. 470
alin. 5). Tot doua termene exista si in cazul in care partea interesata a
declarat apel inainte de a i se comunica hotararea de prima instanta.

Cererea de apel principal, incident sau provocat, se timbreaza cu


50% din taxa care s-ar plati pentru cererea sau actiunea neevaluabila in
bani, solutionata in prima instanta, dar nu mai putin de 20 de lei. In cazul
cererilor si actiunilor evaluabile in bani, taxa se calculeaza numai in raport
de suma contestata, dar nu mai putin de 20 lei (art. 23 alin. 1 din OUG nr.
80/2013). Sunt si apeluri (recursuri) care se timbreaza cu o taxa fixa (vezi
art. 25 alin. 1 din OUG nr. 80/2013).
116

Efectele cererii de apel


Cererea de apel, dupa depunere, produce anumite efecte:
a) investeste instanta de apel cu solutionarea apelului, in cazul cailor de
atac neexistand nicio situatie de execptie in care instanta sa se sesizeze
din oficiu cu privire la controlul unei hotarari;
b) daca a fost formulata in termen, preia efectul suspensiv de executare si
deci hotararea de prima instanta nu va putea fi pusa in executarea silita,
cu exceptia celor care se bucura de executare provizorie de drept sau
judecatoreasca (art. 448 si 449);
c) efectul devolutiv, reglementat expres in cod, impreuna cu limitele sale,
de art. 476-478.

Apelul provoaca, daca este exercitat in termen, o noua judecata


asupra fondului, deci instanta de apel asigura cand este cazul dublul
grad de jurisdictie, deoarece statueaza atat in fapt cat si in drept, deci sa
faca o noua judecata in fapt si in drept chiar si atunci cand apelul nu se
motiveaza ori motivarea apelului sau intampinarea nu cuprinde motive,
mijloace de aparare sau dovezi noi, situatii in care potrivit art. 476 alin. 2,
judecata in apel se se va face numai pe baza celor invocate la prima
instanta. Deci nu numai ca un asemenea apel nu poate fi respins sau
anulat ca nemotivat ori pentru ca nu se invoca mijloace de aparare sau
dovezi noi, ci din hotararea instantei de apel trebuie sa rezulte ca a avut in
vedere toate aspectele invocate la prima instanta, ca a reapreciat probele
117

administrate de acea instanta, ca eventual a readministrat unele din acele


probe si ca astfel a pronuntat o hotarare de fond proprie.

Totusi, uneori apelul nu are efect devolutiv deoarece apelantul nu


solicita judecata in fond sau rejudecarea fondului, ci anularea hotararii de
prima instanta si respingerea sau anularea cererii de chemare in judecata
ca urmare a invocarii unei exceptii prescriptie, autoritate de lucru
judecat, lipsa de interes, netimbrare etc.
Procesul civil este guvernat de principiul disponibilitatii, astfel ca
instanta de apel nu poate proceda la aceasta noua judecata de fond decat
in limitele stabilite de apelant, ceea ce se exprima foarte plastic prin
adagiul tantum devolutum quantum apelatum. Instanta va proceda la
rejudecarea fondului numai in limitele stabilite, expres sau implicit, de
catre apelant, precum si cu privire la solutiile care sunt dependente de
partea din hotararea care a fost atacata. Este prima limita a efectului
devolutiv.
Altfel spus, hotararea primei instante poate fi atacata integral sau
numai cu privire la solutiile date unor capete de cerere ori numai referitor
la anumite parti din proces. Daca hotararea a fost atacata numai partial,
ceea ce nu a fost supus apelului trece in autoritatea de lucru judecat, iar
instanta de apel nu poate modifica acele aspecte sau afecta partile care
nu au facut apel.
Art. 477 alin. 2 precizeaza ca devolutiunea va opera cu privire la
intreaga cauza (devolutiune totala), si deci aceasta va fi rejudecata sub
toate aspectele si cu privire la toate partile, atunci cand:
-

apelul nu este limitat la anumite solutii din dispozitiv. Aceasta situatie

intervine atunci cand din ambiguitatea motivelor de apel nu se poate


intelege ce se ataca si ce nu, caz in care instanta va reanaliza toata speta;
118

atunci cand se tinde la anularea hotararii primei instante. Situatia

intervine atunci cand prima instanta fie s-a pronuntat pe baza unei
exceptii, fie a intrat pe fond dar este incident un motiv de nulitate a
hotararii de prima instanta;
- daca obiectul litigiului este indivizibil.
Apelul, chiar daca provoaca o noua judecata in fond, ramane o cale
de atac de reformare, prin care o instanta superioara celei care a
pronuntat hotararea in prima instanta verifica legalitatea si temeinicia
acesteia.

Asa fiind, este firesc ca acest control sa se refere la ceea ce s-a


judecat, ceea ce inseamna ca prin apel nu se poate schimba cadrul
procesual stabilit in fata primei instante, idee exprimata foarte sugestiv
prin adagiul tantum devolutum quantum iudicatum. Aceasta reprezinta a
doua limita a efectului devolutiv.
Legea stabileste ca in fata instantei de apel, partile nu se pot folosi
de alte motive, mijloace de aparare si dovezi decat cele invocate in fata
primei instante sau aratate in cererea de apel, respectiv in motivarea
acestuia ori in intampinare.
La fel si probele care se propun in plus fata de prima instanta trebuie
sa urmareasca dovedirea unor fapte avute in vedere la acea instanta.

Instanta de apel fiind chemata sa controleze si sa judece numai ceea


ce a judecat prima instanta, insemana ca in apel nu este posibil nici sa se
modifice elementele stabilite la prima instanta si nici sa se formuleze
cereri noi. Ideea este prevazuta de art. 478 alin. 3, care stabileste ca in
apel nu se poate schimba calitatea partilor, cauza sau obiectul cererii de
119

chemare in judecata si nici nu se pot formula pretentii noi. Deci in apel


sunt interzise nu numai cererile care apr ca noi prin modificarea calitatii
partilor, obiectului sau cauzei, ci orice cerere noua, distincta de cele care
s-ar fi formulat in prima instanata, cum ar fi chemarea in judecata a altei
persoane, chemarea in garantie sau aratarea titularului dreptului.

Exceptie: art. 478 alin. 4 ingaduie partilor sa expliciteze in apel


pretentiile care au fost cuprinse implicit in cererile sau apararile adresate
primei instante. De aceea, instantele de apel sunt datoare sa examineze
cu atentie cererile si apararile formulate in apel si sa determine exact
sensul lor pentru a nu decide eronat ca este vorba de cereri noi.

Uneori chiar legea prin derogare de la 478 alin. 3 prevede in mod


expres posibilitatea formularii unei cereri noi. Astfel art. 62 alin. 3
stabileste ca, daca exista acordul expres al partilor, interventia principala
se poate face si in apel, iar art. 63 alin. 2 prevede ca interventia accesorie
se poate face pana la inchiderea dezbaterilor, pe tot parcursul judecatii
chiar si caile extraordinare de atac, astfel ca evident este admisibila si in
apel. In cazul procedurii divortului, in situatia in care motivele s-au ivit
dupa inceperea dezbaterilor asupra fondului la prima instanta si in timp ce
judecata cererii de chemare

in judecata se afla in apel, cererea

reconventionala a paratului va putea fi facuta direct la instanta investita


cu judecarea apelului (art. 916 alin. 3).

Legiuitorul stabileste in alin. 5 ce fel de cereri nu sunt considerate


noi si deci pot fi formulate prima oara in apel. Astfel, se vor putea cere
dobanzi, rate, venituri ajunse la termen si orice alte despagubiri ivite dupa

120

pronuntarea hotararii primei instante. De asemenea, va putea fi invocata


doar compensatia legala, nu si de cea judiciara.
Potrivit art. 294 alin. 1 din vechea reglementare procesuala, teza a
doua, exceptiile de procedura si alte asemenea mijloace de aparare nu
erau considerate cereri noi si puteau fi invocate direct in apel. Actualul
cod nu a retinut aceasta dispozitie, rezolvand problema mai exact si mai
corect prin alte norme:
- art. 247 alin. 1 prevede ca exceptiile absolute, deci cele prin care se
invoca incalcarea unor norme de ordine publica, pot fi invocate de parte
sau de instanta din oficiu in orice stare a procesului, daca prin lege nu se
prevede altfel. Deci, in principiu execeptiile absolute pot fi invocate direct
in apel;
- exceptiile relative care privesc neregularitati savarsite la prima
instanta nu pot fi invocate decat la acea instanta in conditiile stabilite de
art. 247 alin. 2, iar in apel numai ca motive/aparari daca au fost invocate
in termen acolo si partea nu este multumita de solutionare;
- alte mijloace de aparare care nu au fost invocate la prima instanta, pot
fi invocate in apel numai daca au fost propuse prin cererea de apel sau
prin intampinare. S-a decis ca pot fi invocate pentru prima oara in apel
termenul de gratie, dreptul de retentie, dreptul de servitute de trecere,
aplicarea unei legi sau cererea de a stabili despagubirile ce i se cuvin
pentru imbunatatirilor aduse imobilului partajat.

Depunerea cererii de apel si pregatirea dosarului de apel


Depunerea apelului si, cand este cazul, a motivelor de apel, se face,
sub sanctiunea nulitatii, la instanta a carei hotarare se ataca. Astfel, in
cazul in care cererea de apel nu indeplineste conditiile prevazute de lege,
presedintele instantei sau persoana desemnata de acesta care primeste
121

cererea de apel, va stabili lipsurile si ii va cere apelantului sa completeze


sau sa modifice cererea de indata, daca este prezent si este posibil, ori in
scris daca apelul a fost trimis prin posta, fax, curier sau alte asemenea
mijloace. Daca presedintele apreciaza ca intervalul ramas pana la
expirarea termenului de apel nu este suficient, va acorda un termen scurt,
de cel mult 5 zile de la expirarea termenului de apel in care sa depuna
completarea sau modificarea cererii.
Dupa primirea cererii de apel, respectiv a motivelor de apel,
presedintele instantei care a pronuntat hotararea atacata, va dispune
comunicarea lor intimatului impreuna cu copiile certificate de pe
inscrisurile alaturate si care nu au fost depuse la prima instanta, punandui-se in vedere obligatia de a depune la dosar intampinarea in termen de
cel mult 15 zile de la data comunicarii.
Instanta la care s-a depus intampinarea o comunica de indata
apelantului, punandu-i-se in vedere obligatia de a depune la dosar
raspunsul la intampinare in termen de 10 zile de la data comunicarii.
Intimatul va lua la cunostinta de acest raspuns din dosarul cauzei. Apelul
incident si apelul provocat se depun de catre intimat odata cu
intampinarea

la

apelul

principal.

Apelul

provocat

se

comunica

si

intimatului din acest apel, acesta fiind dator sa depuna intampinare.


Presedintele instantei a carei hotarare se ataca sau inlocuitorul
acestuia, dupa implinirea termenului de apel pentru toate partile, precum
si a termenului de depunere a intampinarii si raspunsului la intampinare,
va inainta instantei de apel dosarul, impreuna cu apelurile facute,
intampinarea, raspunsul la intampinare si dovezile de comunicare a
acestor acte.
Prin Legea 2/2013 s-a stabilit insa ca dispozitiile NCPC privitoare la
pregatirea dosarului de apel de catre instanta a carei hotarare se ataca se
aplica numai proceselor pornite incepand de cu data de 1 ianuarie 2016,
122

iar pentru procesele pornite in perioada 15 februarie 2013-31 decembrie


2015, se aplica prevederile art. XIV-XVI din aceasta lege, respectiv:

apelul si cand este cazul, motivele de apel, se depun la instanta a carei

hotarare se ataca , in numarul de exemplare prevazut de art. 195;


-

presedintele instantei sau inlocuitorul va inainta dosarul instantei de

apel, impreuna cu apelurile facute, dupa implinirea termenului de apel


pentru toate partile;
-

presedintele instantei de apel sau inlocuitorul, indata ce primeste

dosarul, va lua, prin rezolutie, masuri in vederea repartizarii aleatorii la un


complet de judecata. La acelasi complet se repartizeaza toate apelurile
principale, incidente si provocate;
- daca cererea de apel nu indeplineste conditiile legii, completul va stabili
lipsurile cererii, le va comunica in scris apelantului si ii va cere ca in cel
mult 10 zile de la comunicare, sa completeze sau sa modifice cererea;
- dupa primirea dosarului sau, cand este cazul, dupa regularizarea cererii,
completul va dispune comunicarea apelului/motivelor de apel si a
anexelor, intimatului punanadu-i-se in vedere ca in 15 zile de la
comunicare sa depuna intampinare care este obligatorie. Odata cu
intampinarea, daca este cazul, trebuie sa depuna si apelul incident sau
provocat;
- intampinarea se comunica de indata apelantului, care in cel mult 10 zile
de la data comunicarii trebuie sa depuna raspunsurile la intampinare.
Intimatul va lua cunostinta de raspuns din dosarul cauzei;
-

in cel mult 3 zile de la data depunerii raspunsului la intampinare,

judecatorul fixeaza prin rezolutie primul termen, care va fi de cel mult 60


de zile de la data rezolutiei, dispunand citarea partilor.
123

Procedura prealabila la instanta de apel


Procedura prealabila la instanta de apel vizeaza in primul rand
fixarea termenului de judecata si asigurarea contradictorialitatii si a
dreptului de aparare in aceasta etapa a procesului. Indata ce primeste
dosarul de la prima instanta, presedintele instantei de apel, va lua potrivit
art. 475 NCPC, prin rezolutie, masuri pentru stabilirea aleatorie a
completului de judecata si a termenului de judecata, dupa care se face
citarea partilor. Primul termen termen de judecata va fi de cel mult 60 de
zile de la data rezolutiei.
Apelurile principale, incidente si provocate facute impotriva aceleiasi
hotarari vor fi repartizate la acelasi complet de judecata. Daca totusi au
fost repartizate la complete diferite, ultimul complet investit, va dispune
pe cale administrativa, trimiterea apelului la completul cel dintai investit
(art. 475 alin. 3).

Art. 479 stabileste unele reguli speciale privind judecata:


- instanta de apel va verifica, in limitele cererii de apel, stabilirea situatiei
de fapt si aplicarea legii de citare prin instanta;
- motivele de ordine publica pot fi invocate si din oficiu;
-

instanta de apel va putea dispune refacerea sau completarea probelor

administrate la prima instanta, in cazul in care considera ca sunt necesare


pentru solutionarea cauzei;
-

se pot administra orice probe noi, daca au fost propuse prin cererea de

apel sau intampinarea ori daca necesitatea lor a rezultat din dezbateri
(art. 478 alin. 2).
124

Solutiile pe care le poate pronunta instanta de apel (art. 480 NCPC)


1. Respingerea apelului
Efectul pastrarii hotararii atacate cu apel se produce indiferent de motivul
respingerii apelului (ca nefondat, ca inadmisibil, ca fiind lipsit de interes
etc.)
1.1 Respingerea apelului ca nefondat are loc in situatia in care instanta de
apel constata caracterul nefondat al criticilor dezvoltate de apelant in
cuprinsul motivelor de apel, cand constata neintemeiate motivele de
ordine publica invocate direct in apel sau cand, rejudecand cauza sub
toate aspectele, constata caracterul legal si temeinic al hotararii apelate
in cazul apelului devolutiv.
1.2

Respingerea apelului ca inadmisibil va avea loc in situatia in care

apelul nu este calea de atac prevazuta de lege pentru acea hotarare


impotriva careia partea a formulat apel, hotararea fiind supusa doar
recursului. In acest caz, devine incidenta dispozitia generala cu privire la
caile de atac, respectiv art. 457 alin. 3 NCPC, caz in care instanta de apel
va proceda la corecta calificare a caii de atac. Decizia de respingere a
apelului ca inadmisibil va fi comunicata, din oficiu, tuturor partilor care au
luat parte la judecata in care s-a pronuntat hotararea atacata; de la
aceasta comunicare va incepe sa curga termenul de exercitare a caii de
atac prevazute de lege, deci a recursului. Daca insa apelul este respins ca
inadmisibil ca urmare a unei prevederi legale in sensul ca hotararea
atacata nu este supusa niciunei cai de atac, hotararea se comunica de
asemenea tuturor partilor, insa o atare comunicare nu reprezinta un
termen pentru curgerea termenului de recurs, ci constituie un mijloc prin
care partile au fost informate asupra solutiei

125

1.3

Respingerea apelului ca fiind formulat de o persoana fara calitate

procesuala activa. Solutia intervine in conditiile art. 482 raportat la art.


458 si art. 40 alin. 1 NCPC care prevede sanctiunea pentru lipsa calitatii
procesuale in raportul juridic litigios in cazul in care persoana care a
declarat calea de atac nu avea dreptul de a o exercita, nefacand parte din
cadrul procesual de la fond si nu are o alta legitimare decurgand dintr-o
dispozitie expresa a legii
1.4 Respingerea apelului in cazul lipsei de interes in promovarea apelului.
Solutia intervine in conditiile art. 458 si 482 raporatate la art. 33 si art. 40
alin. 1 din NCPC si se aplica rationamentul de la punctual 1.3. Totusi,
aceasta situatie trebuie particularizata in contextul art. 36 NCPC, in cazul
promovarii apelului de o organizatie, institutie sau autoritate care, fara a
justifica un interes personal, actioneaza pentru apararea drepturilor ori
intereselor legitime.
2.

Anularea apelului. Aceasta solutie presupune rezolvarea apelului fie in

baza unei exceptii in legatura cu exerctiul dreptului la apel, fie


sanctioneaza neindeplinirea unor conditii de forma, extrinseci sau
intrinseci.
2.1 Apelul formulat de o persoana fara capacitate procesuala de folosinta
va fi lovit de nulitate, in baza art. 56 alin. 3 si art. 40 alin. 1, raportate la
art. 482 NCPC.
2.2 Apelul formulat de o persoana fara capacitate procesuala de exercitiu
sau cu capacitate de exercitiu restransa va fi anulat in baza dispozitiilor
art. 482 alin. 1 raportat la art. 57 alin. 4-6 coroborat cu art. 40 alin. 1,
daca apelul nu a fost confirmat de reprezentantul sau ocrotitorul legal al
apelantului in termenul acordat in acest scop.

126

2.3 In cazul constatarii lipsei dovezii calitatii de reprezentant pentru


declararea caii de atac, instanta de apel va anula apelul daca aceasta
neregularitate nu este complinita in conditiile art. 82 alin. 1 NCPC
2.4

Ipoteza apelului formulat peste termenul legal (apelul tardiv)

genereaza solutia constatarii nulitatii acestuia, ca act de procedura


efectuat dupa ce a intervenit sanctiunea decaderii pentru nerespectarea
unui termen legal, imperativ, absolut, in temeiul dispozotiilor art. 185 alin.
1 raportat la art. 482 NCPC.
2.5 Anularea apelului ca netimbrat
2.6

Nesemnarea apelului, daca neregularitatea nu a fost complinita in

conditiile art. 196 alin. 2.


3.

Perimarea apelului. Daca judecata apelului a ramas in nelucrare din

motive imputabile partilor un interval de 6 luni de la data suspendarii,


instanta de apel va constata perimarea caii de atac, in temeiul art. 480
alin. 1 raportat la art. 416 alin. 1 NCPC.
4.

Renuntarea la judecarea apelului. Pastrarea solutiei primei instante

intervine si in cazul in care instanta de apel ia act de renuntarea


apelantului la judecarea caii de atac, solutie ce decurge din aplicarea art.
463 si art. 464 NCPC.
5. Admiterea apelului
5.1 Apelul declarat impotriva considerentelor. In aceasta situatie, desi se
admite apelul in conditiile art. 461 alin. 2 NCPC, solutia cuprinsa in
dispozitivul hotararii atacate va fi mentinuta, instanta de apel procedand
la inlaturarea considerentelor atacate si la inlocuirea lor cu propriile
considerente.
5.2 Schimbarea in tot sau in parte a hotararii atacate. Instanta de apel
poate constata, in tot sau in parte, caracterul fondat al criticilor formulate
127

prin motivele de apel, dar si caracterul nelegal si netemeinic al solutiei


primei instante chiar si in ipoteza unui apel nemotivat, caz in care va
admite apelul si, rejudecand cauza, va dispune schimbarea in tot sau in
parte a hotararii apelate, solutionand litigiul sau o parte a lui, in raport cu
situatia de fapt retinuta. In acest caz, instanta de fond da o dezlegare pe
fondul pretentiilor deduse judecatii.
5.3 Anularea hotararii atacate. Intervine dupa admiterea apelului, in
ipotezele descrise de art. 480 alin. 3-6 NCPC.
5.3.1 Necercetarea fondului sau judecata in lipsa partii care nu a fost legal
citata. In acest caz, instanta de apel va anula hotararea de la fond si:
Regula: Va rejudeca procesul, evocand fondul;
Exceptia: dupa admiterea apelului si anularea hotararii apelate, va putea
dispune trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante sau altei
instante egale in grad cu aceasta din aceeasi circumscriptie, numai daca
partile au solicitat in mod expres luarea acestei masuri, prin cererea de
apel sau prin intampinare. Trimiterea spre rejudecare nu poate fi dispusa
decat o singura data in cursul procesului. Instanta nu va putea dispune
trimiterea cauzei din oficiu, fiind suficienta cererea oricarei parti. Cauze se
trimite la o alta instanta in situatia in care instanta care a judecat fondul a
fost desfiintata. Judecatorii de la instanta de fond care vor reanaliza cauza
sunt tinuti de caracterul obligatoriu al dezlegarilor date de prima instanta
de apel problemelor de drept, precum si cu privire la necesitatea
administrarii unor probe noi.
5.3.2 Anularea hotararii pentru necompetenta primei instante. Distingem
intre:
Incalcarea normelor de competenta generala, materiala si teritoriala
exclusiva. Acestea sunt exceptii de ordine publica si trebuie invocate de

128

parti ori de judecator la primul termen de judecata la care partile sunt


legal citate in fata primei instante.
Incalcarea normelor de necompetenta teritoriala de drept comun. Este o
exceptie de ordine privata si poate fi invocata doar de parat prin
intampinare, sau, daca intampinarea nu este obligatorie, la primul termen
de judecata la care partile sunt legal citate. Daca necompetenta nu este
de ordine publica, partea care a facut cererea la o instanta necompetenta
nu va mai putea cere declararea necompetentei (art. 130 alin. 4 NCPC)

In masura in care instanta de apel este investita cu un astfel de


motiv de apel (instanta de fond a respins exceptia) sau in cazul exceptiilor
de ordine publica ce pot fi invocate in orice stare a pricinii (necompetenta
generala), si din oficiu, instanta de apel observa in primul rand daca
exceptia a fost invocata la prima instanta in conditiile legii. Ulterior, daca
instanta de apel constata ca au fost incalcate normele de competenta, va
admite apelul, va anula hotararea apelata si va dispune trimiterea cauzei
spre judecare instantei competente. Incalcarea normelor de competenta
generala a instantelor judecatoresti va fi sanctionata cu respingerea
cererii ca inadmisibila.
5.3.3 Anularea hotararii apelate si judecarea in fond in cazul competentei
de prima instanta.
Aceasta solutie nu se confunda cu anularea hotararii atacate urmata de
judecarea procesului evocand fondul in conditiile art. 480 alin. 3. In
ipoteza anularii hotararii urmata de judecata in fond, instanta de apel,
constatand ca ar fi fost competenta ca prima instanta, va judeca pricina
potrivit dispozitiilor de procedura de la judecata in prima instanta. Ulterior,
solutionand cauza in prima instanta, hotararea ce va fi pronuntata in fond
va fi suspusa apelului sau recursului.
129

5.3.4 Anularea hotararii atacate pentru alte motive de nulitate (altele


decat cel privind necompetenta primei instante). In acest caz, instanta de
apel va anula hotararea primei instante si va retine procesul spre
judecare, pronuntand o hotarare susceptibila de recurs. Solutia se poate
pronunta atunci cand instanta de apel constata ca pricina a fost judecata
in lipsa partii legal citate.

Principiul non reformatio in peius


La solutionarea apelului isi gaseste aplicare principiul non reformatio
in peius. Astfel, potrivit art. 481, apelantului nu i se poate crea in propria
cale de atac o situatie mai rea decat aceea din hotararea atacata. De la
aceasta regula, insusi NCPC admite doua exceptii:
-

consimtamantul expres al apelantului la acesta (fiind vorba de ocrotirea

unui interes de ordin privat)


-

in cazurile anume prevazute de lege (de ex. art 432, ca efect al

admiterii exceptiei autoritatii lucrului judecat).

RECURSUL

Sediul materiei: art. 483 502 NCPC

Recursul este reglementat ca o cale extraordinara de atac de reformare,


nesuspensiva, in principiu, de executare.

130

Recursul urmareste sa supuna in principal ICCJ examinarea, in conditiile


legii, a conformitatii hotararii atacate cu regulile de drept aplicabile. Este
deci o cale de atac care se poate exercita numai in cazurile si in conditiile
expres prevazute de lege si care vizeaza numai legalitatea hotararii
atacate. In cazurile prevazute de lege, recursul nu se solutioneaza de ICCJ,
ci de instanta ierarhic superioara celei care a pronuntat hotararea, dar si
in aceste cazuri are acelasi scop, si anume verificarea legalitatii hotararii.

Obiectul recursului. Felurile recursului

Obiectul recursului il constituie:


- hotararile date in apel,
-

cele date potrivit legii fara drept de apel. (de ex. hotararea de

stramutare art. 144 alin. 2), cum ar fi: hotarerea prin care se respinge
cererea ca urmare a renuntarii la dreptul subiectiv art. 410; hotararea de
perimare art. 421; hotararea de expedient art. 440, hotararea in
materie de contencios administrativ art. 10 din Legea 554/2004)
-

alte hotarari, in cazurile expres prevazute de lege (hotararile asupra

carora partile consimt in mod expres sa nu declare apel, declarand direct


recurs, hotararile sectiilor CSM in materie disciplinara art. 51 din Legea nr.
317/2004).

Art. 483 alin. 2 NCPC aduce o restrangere a sferei hotararilor ce nu pot fi


atacate cu recurs:

131

Hotarari

pronuntate

de

instantele

de

apel

impotriva

hotararilor

pronuntate de judecatorii in prima instanta, pentru cauzele prevazute la


art. 94 pct.1;
- Hotarari pronuntate in cererile privind navigatia civila si activitatea in
porturi,

conflictele

de

munca

si

asigurrai

sociale,

in

materie

de

expropriere, in cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori


judiciare, precum si alte cereri evaluabile in bani in valoare de pana la
500.000 lei inclusiv.

In procesele pornite in perioada 15 februarie 2013 - 31 decembrie


2015, sfera exceptiilor este mai larga, deoarece textul are in vedere orice
cerere evaluabila in bani in valoare de pana la 1.000.000 lei inclusiv.
Incheierile premergatoare pronuntate de instanta a carei hotarare se
poate ataca cu recurs vor fi supuse recursului odata cu fondul, cu exceptia
incheierilor prin care s-a suspendat cursul judecatii, care pot fi atacate
separat (art. 414). Alte incheieri premergatoare nu pot fi atacate
niciodata, ori pot fi supuse numai apelului.
Ca si in cazul apelului, in afara recursului principal este posibil sa
existe si un recurs incident sau provocat, care se pot exercita in acelasi
conditii si ipoteze ca la apel (art. 491).

Instanta competenta.
Regula: ICCJ este instanta care are in competenta judecarea
recursurilor.
Exceptie: exista situatii anume prevazute de lege in care instanta
competenta este instanta ierarhic superioara celei care a pronuntat
hotararea.
132

Subiectele recursului
Recursul poate fi exercitat in principiu numai de catre partile care au
figurat in procesul in care s-a pronuntat hotararea atacata.
Pe de alta parte, trebuie amintit ca recursul poate fi exercitat si
sustinut numai prin avocat/consilier juridic, cu exceptia situatiei prevazute
de art. 13 alin. 2 NCPC, in care partea sau mandatarul acesteia, sot si ruda
pana la gradul al doilea, este licentiata in drept.

Prin art. XI din Legea nr. 2/2013, exceptia a fost extinsa si la instantele
judecatoresti si parchete, care pot formula si sustine recursul prin
presedintele instantei/conducatorul parchetului, consilier juridic, ori de
catre judecatorul/procurorul desemnat in acest scop de conducatorul
unitatii. Cerinta despre care vorbim este necesara atat in cazul recursului
principal, cat si a recursului incident si al recursului provocat. Se aplica
corespunzator si in cazul cererii de suspendare a hotararii atacate (art.
484 alin. 6).
Partile se numesc in aceasta etapa recurent si intimat.

Termenul de recurs
Regula: recursul poate fi exercitat de partea nemultumita, in termen
de 30 de zile de la comunicarea hotararii, daca legea nu dispune altfel,
precum si de Ministerul Public, in conditiile aratate la apel.
Exceptii: exista situatii in care termenul de recurs este mai scurt sau
nedeterminat sau curge de la un alt moment: 5 zile de la pronuntare in
133

cazul hotararii de perimare (art. 421 NCPC, pe toata durata suspendarii


impotriva incheierii prin care s-a dispus suspendarea).
Termenul de recurs se intrerupe prin moartea partii care are interes
sa formuleze recurs sau moartea mandatarului caruia i s-a facut
comunicarea.
Nerespectarea

termenului

atrage

decaderea

din

exercitarea

dreptului, insa daca intimatul nu a invocat prin intampinare sau din dosar
nu reiese ca recursul a fost depus peste termen, el se va socoti facut in
termen. Cu alte cuvinte, nu s-ar putea ca aceasta neregularitate sa fie
invocata ulterior depunerii intampinarii.
Sub imperiul dispozitiilor din NCPC, sanctiunea care intervine pentru
nerespectarea termenului procedural este aceea a decaderii, insa solutia
pe care urmeaza sa o pronunte instanta este aceea a anularii recursului, in
masura in care acesta a fost introdus peste termen. Verificarea depunerii
recursului in termen intra in atributiile completului de filtru care verifica
daca recursul indeplineste cerintele de forma prevazute sub sanctiunea
nulitatii.
Termenul de recurs si cererea de recurs nu sunt supensive de executare.
Numai in mod exceptional, recursul suspenda executarea.

Cererea de recurs si efectele ei. Motivarea recursului.


Cererea de recurs va cuprinde potrivit art. 486 urmatoarele:
a) numele i prenumele, domiciliul sau reedina prii n favoarea
creia se exercit recursul, numele, prenumele i domiciliul profesional al
avocatului care formuleaz cererea ori, pentru persoanele juridice,
denumirea i sediul lor, precum i numele i prenumele consilierului juridic

134

care ntocmete cererea. Prezentele dispoziii se aplic i n cazul n care


recurentul locuiete n strintate;
b) numele i prenumele, domiciliul sau reedina ori, dup caz, denumirea
i sediul intimatului;
c) indicarea hotrrii care se atac;
d) motivele de nelegalitate pe care se ntemeiaz recursul i dezvoltarea
lor sau, dup caz, meniunea c motivele vor fi depuse printr-un memoriu
separat;
e) semntura prii sau a mandatarului prii n cazul prevzut la art. 13
alin. (2), a avocatului sau, dup caz, a consilierului juridic.

In legatura cu cererea de recurs sunt necesare urmatoarele explicatii:


-

in afara de numele /denumirea si domiciliul/sediul partii (recurentului)

trebuie sa se precizeze in cererea de recurs si numele/domiciliul


profesional al avocatului/consilierului juridic care intocmeste cererea, lucru
firesc, intrucat in recurs partile nu se mai pot reprezenta singure. Avocatul,
sau dupa caz, consilierul juridic vor atasa la cerere imputernicire
avocatiala. In cazul in care, potrivit art. 13 alin. 2 NCPC, cererea se
formuleaza de parte sau de sot ori ruda pana la gradul doi inclusiv, va fi
necesar sa se faca precizarea ca partea sau mandatarul este licentiat in
drept, iar la cererea de recurs sa se adauge dovada corepunzatoare
referitoare la studii si legatura cu partea;

motivele de nelegalitate pe care se intemeiaza recursul, fie ca sunt

indicate in cerere sau intr-un memoriu separat, trebuie sa se integreze in


motivele de casare prevazute de art. 488;
135

- cererea, daca este cazul, trebuie sa faca referire si la eventualele probe,


chiar daca art. 486 nu prevede in mod expres, deoarece art. 492 ingaduie
inscrisurile noi si recurentul sub sanctiunea decaderii, trebuie sa le
depuna, ca regula, odata cu cererea de recurs.
-

cererea de recurs se semneaza, dupa caz, numai de parte sau

mandatarul ei in cazul prevazut la art. 13 alin. 2, de avocat sau de


consilierul juridic.

La cerere, in afara de dovada privind calitatile cerute de art. 13 alin.


2 ori de dovada de reprezentant

al avocatului sau consilierului juridic,

trebuie atasate dupa cum am aratat, inscrisurile noi, daca este cazul si
dovada achitarii taxei de timbru (art. 486 alin. 2).
Cererea de recurs se taxeaza cu 100 lei, daca se invoca unul sau mai
multe dintre motivele prevazute la art. 488 alin. 1, pct. 1-7, iar daca se
invoca incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material,
pentru cereri si actiuni evaluabile in bani, recursul se taxeaza cu 50% din
taxa ce s-a platit pentru cererea de chemare in judecata, dar numai in
raport cu suma contestata pentru care s-a introdus calea de atac, dar nu
mai putin de 100 lei. Cu aceeasi suma (100 lei) se taxeaza, pentru acest
ultim motiv recursul in cazul cererilor neevaluabile in bani.

In art. 486 alin. 3 teza a doua se precizeza ca dispozitiile art. 82 alin


1, art. 83 alin. 3 si ale art. 87 alin. 2 raman aplicabile. In consecinta:
-

daca lipseste dovada calitatii de reprezentant, instanta nu va anula

automat cererea de recurs, ci va acorda un termen scurt pentru acoperirea


lipsei si numai daca aceasta nu se acopera, va anula cererea;

136

cererea de recurs/motivele de recurs, exercitarea si sustinerea

recursului se poate face in cazul persoanelor fizice numai prin avocat, in


afara de cazurile prevazute de art. 13 alin. 2;
-

avocatul care a reprezentat sau asistat partea la judecata procesului,

poate face, chiar fara mandat, actele prevazute de art. 87 alin. 2.

Cererea de recurs produce urmatoarele efecte:


- investirea instantei;
- suspendarea executarii hotararii atacate, dar numai in cazurile expres
prevazute de lege.

Recursul

suspenda

de

drept

executarea

hotararii

in

cazurile

privitoare la stramutarea de hotare; desfiintarea de constructii, plantatii


sau a oricaror lucrari avand o asezare fixa, precum si in cazurile anume
prevazute de lege, cum ar fi de exemplu in materia contenciosului
administrativ - art. 20 alin. 2 din Legea nr. 554/2004; art. 51 alin. 4 din
Legea 317/2004, care prevede ca recursul suspenda executarea hotararii
sectiei CSM de aplicare a sanctiunii disciplinare pentru judecatori,
procurori si magistrati asistenti; art. 1063 NCPC prevede ca recursul este
suspensiv de executare, in cazul in care se ataca incheierea prin care s-a
dispus restituirea cautiunii.

Instanta de recurs, la cererea reclamantului, poate dispune motivat


suspendarea hotararii atacate cu recurs, daca legea nu interzice expres
luarea acestei masuri.

137

Cererea de suspendare se depune direct la la instanta de recurs,


avand atasata o copie certificata de pe cererea de recurs si dovada
depunerii cautiunii prevazute la art. 718 si care se calculeaza de catre
recurent, precum si o copie legalizata de pe dispozitivul hotararii atacate
cu recurs, dar aceasta cerinta numai daca cererea de suspendare se face
inainte de a ajunge dosarul la instanta de recurs.

Judecata cererii are loc in camera de consiliu, cu citarea partilor, intro compunere diferita, in functie de momentul la care s-a depus cererea de
suspendare; daca s-a depus inainte de ajungerea dosarului la instanta de
recurs, de un complet format din 3 judecatori, anume constituit, in
conditiile legii, daca s-a fixat deja completul filtru la ICCJ, de catre acest
complet, in cazul in care s-a fixat termen in sedinta publica, de completul
care judeca recursul pe fond.

Termenul de judecata pentru care se face si citare, se stabileste de


catre presedintele completului in asa fel incat de la primirea cererii de
supendare sa nu treaca mai mult de 10 zile, find deci o cerere care trebuie
solutionata de urgenta. In acelasi scop, pronuntarea trebuie sa se faca in
cel mult 48 de ore de la judecata. Instanta se pronunta printr-o incheiere
care, fie ca se admite cererea, fie ca se respinge, trebuie motivata.
Aceasta incheiere este definitiva.

Cat priveste motivarea recursului, ca si la apel, trebuie sa facem o


distinctie:
-

daca termenul de recurs curge de la comunicarea hotararii, vom avea

un singur termen, atat pentru exercitare, cat si pentru motivare, iar


motivarea se face prin insasi cererea de recurs;
138

exista doua termene de aceeasi durata, unul pentru exercitarea

recursului si al doilea pentru motivarea recursului, care curge numai de la


comunicarea hotararii, in cazul in care termenul de recurs curge de la
pronuntare (in

acest caz, cererea de recurs se face in termenul de

declarare, fara aratarea motivelor si dezvoltarea lor, urmand ca acestea sa


fie depuse ulterior, printr-un memoriu separat, inauntrul unui termen cu
aceeasi durata, calculat de la data comunicarii hotararii) si in cazul in care
partea interesata a declarat recurs inainte de a i se comunica hotararea
(art. 470 alin. 5 si art. 468 alin. 3).

Daca procurorul a participat la judecata procesului in care s-a


pronuntat hotararea atacata cu recurs , se va depune o copie dupa
motivele de casare si pentru procuror.
Daca motivarea hotararii nu s-a facut in termenul legal sau daca
motivele invocate de recurent nu se incadreaza in motivele de casare
prevazute de art. 488, recursul este nul. Daca legea nu dispune altfel,
motivele de casare care sunt de ordine publica pot fi ridicate din oficiu de
instanta, chiar dupa implinirea termenului de motivare a recursului, fie in
procedura de filtare, fie in sedinta publica. Desi textul vorbeste de motive,
in realitate trebuie avute in vedere exceptii de ordine publica.

Depunerea recursului si pregatirea dosarului de recurs.


Depunerea recursului se face, sub sanctiunea nulitatii la instanta a
carei hotarare se ataca, unde se procedeaza ca si in cazul apelului.
Intampinarea trebuie redactata si semnata de avocatul/consilierul juridic al
intimatului, iar raspunsul la intampinare de catre avocatul/consilierul
juridic al recurentului.

139

Presedintele instantei a carei hotarare se ataca, dupa implinirea


termenului de recurs pentru toate partile, precum si a termenelor de
depunere a intampinarii si a raspunsului la intampinare, va inainta
instantei de recurs intreg dosarul.
Ca si in cazul apelului, art.XIII din Legea nr. 2/2013, stabileste ca
dispoziitiile privind pregatirea dosarului de recurs de catre instanta a carei
hotarare se ataca (art. 490 si 471) se vor aplica numai proceselor
incepand cu data de 1 ianuarie 2016, pana atunci aplicandu-se in mod
corespunzator, prevederile referitoare la apel din art. XIV alin. 2-4, art. XV
alin. 2-5, art. XVI, precum si art. XVII care are in vedere recursul:
-

recursul/motivele de casare se depun la instanta a carei hotarere se

ataca;
- daca recursul este competenta ICCJ, presedintele instantei/sectiei sau
inlocuitorul, primind dosarul

a carei hotarare se ataca, va lua prin

rezolutie, masuri pentru stabilirea aleatorie a unui complet format din 3


judecatori, care va pregati dosarul de recurs si va decide asupra
admisibilitatii in principiu a recursului;
- toate recursurile impotriva aceleiasi hotarari se repartizeaza la acelasi
complet;
intampinarea trebuie redactata si semnata de avocatul/consilierul juridic al
intimatului, iar raspunsul la intampinare de catre avocatul/consilierul
juridic al recurentului.

Motivele de casare (art. 488 NCPC).

140

In actuala reglementare, singura solutie posibila in caz de admitere a


recursului, indiferent ca este vorba de solutia ICCJ sau a unei alte instante
de recurs, o reprezinta casarea hotararii, in tot sau in parte, nemaifiind
posibila modificarea hotararii atacate.
Motivele de casare, in numar de 8, sunt prevazute de art. 488 NCPC.
Casarea unei hotarari se poate cere, numai pentru urmatoarele motive de
nelegalitate:

- cand instanta nu a fost alcatuita potrivit dispozitiilor legale, deci judecata


nu s-a facut cu numarul de judecatori cerut de lege sau la judecata a
participat un judecator care nu putea face parte din complet ori care a fost
recuzat si instanta in mod gresit a respins cererea de recuzare. Prin acest
motiv se poate invoca si lipsa procurorului, cand concluziile Ministerului
Public, sunt, potrivit legii obligatorii. Sintagma alcatuirea instantei
implica atat nerespectarea normelor privind compunerea instantei, cat si
pe cele referitoare la constituirea instantei. In ceea ce priveste notiunile
de compunere si constituire, ambele desemnand alcatuirea instantei, ele
se disting prin:

compunerea instantei implica formarea instantei din personal avand


functia de judecator;

constituirea instantei implica formarea instantei din personal avand


nu numai functia de judecator, dar si pe aceea de grefier, magistrat
asistent, asistent judiciar si procuror.
Referitor la gresita compunere a instantei, se are in vedere atat
alcatuirea acesteia cu un numar necorespunzator de judecatori, cat si cu
judecatori care se aflau intr-o situatie de incompatibilitate ori recuzare,

141

textul vizand situatii in care instanta nu este compusa potrivit legii (fie cea
de organizare judecatoreasca, fie cea de procedura).

- cand completul de judecata nu a fost stabilit aleatoriu pentru


solutionarea cauzei, sau desi a fost ales aleatoriu, a fost schimbat, cu
incalcarea normelor aplicabile, pe parcursul judecatii ori daca hotararea a
fost pronuntata de un alt judecator decat cel care a luat parte la
dezbaterea in fond a procesului. Pe parcursul procesului, judecatorii nu se
pot schimba decat in mod exceptional, pentru motive temeinice, iar
hotararea trebuie pronuntata de acelasi complet in fata caruia partile au
pus concluzii. Acest motiv de casare decurge din principiul continuitatii
instantei. In mod normal, schimbarea componentei completului trebuie sa
se reflecte in incheierea de sedinta sau in procese verbale atasate la
dosarul cauzei. Aceste acte trebuie sa ateste atat necesitatea modificarii
operate, cat si faptul ca a avut loc fie o noua desemnare aleatorie, fie
inlocuirea membrilor cu respectarea planificarii de permanenta

- cand hotararea s-a dat cu incalcarea competentei de ordine publica a


altei instante. Se poate invoca atat incalcarea competentei generale, cat si
a celei materiale si a celei teritoriale exclusive daca necompetenta a fost
invocata in conditiile prevazute expres de art. 130 NCPC. Practic, acest
motiv de recurs va putea fi primit doar daca s-a invocat exceptia
necompetentei materiale sau teritoriale de ordine publica in fata instantei
a carei hotarare se ataca, iar instanta a a respins in mod gresit exceptia
ori a omis sa se pronunte asupra acesteia;

- cand instanta a depasit atributiile puterii judecatoresti, intrand in


domeniul puterii legislative sau a puterii executive. Ex. instanta de
142

judecata a incalcat atributia exclusiva a Curtii Constitutionale de verificare


a concordantei unei dispozitii legale in vigoare cu Constitutia;
- cand, prin hotarerea data, instanta a incalcat reguli de procedura a caror
nerespecatre atrage sanctiunea nulitatii. Nulitatea absoluta poate fi
invocata direct in fata instantei de recurs, daca legea nu prevede altfel, in
timp ce nulitatea relativa poate constitui motiv de recurs numai daca s-a
invocat in termen in fata primei instante si in apel;

- cand hotararea nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza sau cuprinde


motive contradictorii ori numai motive straine de natura cauzei. Practic, in
toate cele trei ipoteze suntem in prezenta nemotivarii hotararii, or
motivarea

constituie

pentru

parti

garantie

puternica

impotriva

arbitrariului judecatorilor, iar pentru instantele superioare un element


necesar in exercitarea controlului declansat prin caile de atac;
- cand s-a incalcat autoritatea de lucru judecat. Acest efect al hotararii
judecatoresti este socotit de ordine publica si nu se poate pronunta o
hotarare nerespectandu-se autoritatea de lucru judecat rezultand dintr-o
hotarare anterioara;

- cand hotararea a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor


de drept material. Aceasta ipoteza se refera la situatiile in care instanta
recurge la textele de lege de drept material aplicabile spetei, dar fie le
incalca, in litera sau in spiritul lor, fie le aplica gresit, interpretarea pe care
le-o da

fiind prea intinsa sau prea restransa ori cu totul eronata.

Formularea actuala a textului exclude incalcarea sau aplicarea gresita a


normelor de procedura.

143

Potrivit art. 488 alin. 2, motivele de casare nu pot fi primite daca ele
nu au fost invocate pe calea apelului sau in cursul judecarii apelului ori,
desi au fost invocate in termen, au fost respinse sau instanta a omis sa se
pronunte asupra lor. S-a dorit in acest fel sa se sublinieze caracterul
exceptional al recursului.

Procedura de filtrare a recursurilor la ICCJ


Cand recursul este competenta ICCJ, art. 493 NCPC instituie o
procedura de filtrare a recursurilor:
-

preedintele instanei sau preedintele de secie ori, dup caz,

persoana desemnat de acetia, primind dosarul de la instana a crei


hotrre se atac, va lua, prin rezoluie, msuri pentru stabilirea aleatorie
a unui complet format din 3 judectori, care va decide asupra
admisibilitii n principiu a recursului. Aici se concentreaza toate
recursurile impotriva aceleiasi hotarari (art. 475 alin. 3);

pe baza recursului, ntmpinrii, a rspunsului la ntmpinare i a

nscrisurilor noi care portivit art. 492 sunt admisibile, preedintele


completului va ntocmi un raport asupra admisibilitii n principiu a
recursului sau va desemna un alt membru al completului ori magistratulasistent n acest scop. Raportul trebuie ntocmit n cel mult 30 de zile de la
repartizarea dosarului. Raportorul nu devine incompatibil;

raportorul va verifica dac recursul ndeplinete cerinele de form

prevzute sub sanciunea nulitii, dac motivele invocate se ncadreaz


n cele prevzute la art. 488, dac exist motive de ordine public ce pot fi
144

invocate din oficiu ori dac este vdit nefondat. De asemenea, va arta,
dac este cazul, jurisprudena Curii Constituionale, a naltei Curi de
Casaie i Justiie, a Curii Europene a Drepturilor Omului i a Curii de
Justiie a Uniunii Europene, precum i poziia doctrinei n problemele de
drept viznd dezlegarea dat prin hotrrea atacat;

dup analiza raportului n completul de filtru, acesta se comunic de

ndat prilor, care pot formula n scris un punct de vedere asupra


raportului, n termen de 10 zile de la comunicare;
-

in cazul in care completul este in unanimitate de acord ca recursul nu

indeplineste cerintele de forma, c motivele de casare invocate i


dezvoltarea lor nu se ncadreaz n cele prevzute la art. 488 sau c
recursul este vdit nefondat, anuleaz sau, dup caz, respinge recursul
printr-o decizie motivat, pronunat, fr citarea prilor, care nu este
supus niciunei ci de atac. Decizia se comunic prilor (alin. 5);

- dac raportorul apreciaz c recursul este admisibil i toi membrii sunt


de acord, iar problema de drept care se pune n recurs nu este
controversat sau face obiectul unei jurisprudene constante a naltei Curi
de Casatie i completul de filtru se poate pronunta asupra fondului
recursului fara citarea partilor, printr-o decizie definitiva, care se comunica
partilor. Aceasta ipoteza are in vedere situatia in care recursul este vadit
fondat.
-

in cazul n care recursul nu poate fi soluionat de catre completul de

filtru, acest complet va pronuna, fr citarea prilor, o ncheiere de


admitere n principiu a recursului i va fixa termenul de judecat pe fond a
recursului, cu citarea prilor. Recursul in sedinta publica va fi solutionat
de acelasi complet.
145

Judecarea recursului

Recursul nu are caracter devolutiv si nu provoaca o noua judecata in


fond, ci numai un control al hotararii atacate, in limita motivelor expres
prvazute de lege si fara a se administra probe noi, cu exceptia inscrisurilor
noi (art. 492 NCPC).
Inscrisurile noi pot fi depuse, sub sanctiunea decaderii, odata cu cererea
de recurs, respectiv odata cu intampinarea. Daca recursul urmeaza sa fie
solutionat in sedinta publica, pot fi depuse si alte inscrisuri noi pana la
primul termen de judecata.

Solutiile pe care le poate pronunta instanta de recurs

In cazul in care recursul a fost declarat admisibil in principiu,


instanta, verificand toate motivele invocate si judecand recursul, il poate
admite, il poate respinge sau anula ori poate constata perimarea lui. In caz
de admitere a recursului, hotararea atacata poate fi casata in tot sau in
parte.
ICCJ este instanta de drept comun in solutionarea recursurilor in caz
de casare, trimite cauza spre o noua judecata instantei de apel care a
pronuntat hotararea casata ori, atunci cand este cazul, primei instante, a
carei hotarare este de asemenea, casata.

In cazul in care competenta de solutionare a recursului apartine


tribunalului sau curtii de apel si s-a casat hotararea atacata, rejudecarea
146

procesului in fond se face de catre instanta de recurs (retinere spre


rejudecare), fie la termenul la care a avut loc admiterea recursului, situatie
in care se pronunta o singura decizie, fie la alt termen stabilit in acest
scop.
Prin exceptie, aceste instante vor casa cu trimitere, o singura data in
cursul procesului, in cazul in care instanta a carei hotarare este atacata cu
recurs a solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului

sau

judecata s-a facut in lipsa partii care a fost nelegal citata atat la
administrarea

probelor,

cat si la

dezbaterea

fondului.

In

vederea

rejudecarii, cauza se trimite la instanta care a pronuntat hotararea casata


ori la alta instanta de acelasi grad cu aceasta, din aceeasi circumscriptie.

In legatura cu motivarea hotararii instantei de recurs, decizia va


cuprinde in considerente numai motivele de casare invocate si analiza
acestora , aratandu-se de ce s-au admis ori, dupa caz, s-au respins. In
cazul in care recursul se respinge fara a fi cercetat in fond ori se anuleaza
ori se constata perimarea lui, hotararea de recurs va cuprinde numai
motivarea solutiei, fara a se evoca si analiza motivelor de casare.

Solutiile pe care le poate pronunta ICCJ

Respingerea cererii ca inadmisibila, pentru art. 488 alin. 1 pct. 4


si 7. De fapt, ceea ce face ICCJ este sa admita recursul, sa caseze
hotararea sis a respinga cererea de chemare in judecata ca inadmisibila,
doar daca cererea de chemare in judecata a presupus, prin modul in care
a fost formulate, o astfel de depasire a atributiilor puterii judecatoresti. In
cazul in care reclamantul nu a solicitat aceasta, dar instant a comis o
astfel de greseala de judecata, solutia respingerii cererii ca inadmisibila in
147

locul casarii cu trimitere spre rejudecare este absurda si ingradeste


accesul liber la justitie.
Casarea cu trimitere spre rejudecare, in ipotezele prevazute la
art. 488 alin. 1, pct.1, pct.2, pct.3, pct.5, pct. 6, pct.8.
Efectele casarii si judecata in fond dupa casare. Aplicarea principiului
non reformatio in peius
Hotararea casata nu are nicio putere, iar actele de executare
sau de asigurare facute in temeiul unei asemenea hotarari sunt desfiintate
de drept, daca instanta de recurs nu dispune altfel. Instanta va constata
aceasta, din oficiu, prin dispozitivul hotararii de casare. Faptul ca se
pronunta din oficiu reprezinta noutatea fata de vechea reglementare (art.
311).

Dupa casare, instanta de fond va judeca din nou, in limitele casarii si


tinand seama de toate motivele invocate inaintea instantei a carei
hotarare a fost casata. In cazul rejudecarii dupa casare, cu retinere sau
trimitere, sunt admisibile orice probe prevazute de lege. Cand hotararea a
fost casata pentru nerespectarea formelor procedurale,

judecata va

reincepe de la actul anulat. Hotararea instantei de recurs este obligatorie


pentru judecatorii care rejudeca in urma casarii in ceea ce priveste
problemele de drept rezolvate de instanta de recurs (art. 501 NCPC).
Principiul non reformatio in peius se aplica si in recurs si cu ocazia
rejudecarii in fond dupa casare.

148

CONTESTATIA IN ANULARE

Sediul materiei: art. 503 508 NCPC

Calificare: Este o cale de atac:


- extraordinara
- de retractare
- nedevolutiva
- nesuspensiva de executare.

Ea se poate exercita numai impotriva hotararilor definitive, in


cazurile si in conditiile expres prevazute de lege.
In literatura se vorbeste de doua feluri de contestatie in anulare:
- una obisnuita de drept comun, reglementata de art. 503 alin. 1;
- alta speciala, reglementata de art. 503 alin. 2.
NCPC instituie regula potrivit cu care o hotarare impotriva careia s-a
exercitat contestatie in anulare nu mai poate fi atacata de aceeasi parte
cu o noua contestatie in anulare, chiar daca se invoca alte motive (art.
504 alin. 3).

149

Contestatia in anulare obisnuita. Motiv: nelegala citare (contestatorul


nu a fost legal citat si nici nu a fost prezent la termenul cand a avut loc
judecata)
Contestatia in anulare obisnuita se poate exercita impotriva oricarei
hotarari definitive, indiferent de instanta de la care provine si indiferent
daca prin hotarare s-a rezolvat sau nu fondul, atunci cand contestatorul nu
a fost legal citat si nici nu a fost prezent la termenul cand a avut loc
judecata, dar numai daca aceste motive nu au putut fi invocate pe caile
de atac de reformare, adica apel sau recurs (art. 503 alin. 1 si art. 504
alin. 1).
Rezulta deci ca partea nu are optiune intre caile de atac de
reformare si contestatia in anulare, deoarece ori de cate ori partea avea la
dispozitie apelul sau recursul, si nu le-a folosit contestatia in anulare este
inadmisibila.

In ipoteza in care a fost neregulat indeplinita atat procedura de citare


pentru termenul cand a avut loc judecata, cat si procedura de comunicare
a hotararii, ori cand termenul de apel sau de recurs curge de la pronuntare
(procedura de citare indeplineste atunci si functia de comunicare),
contestatia este inadmisibila, pentru ca este deschisa dupa caz, calea
apelului sau a recursului.
In art. 504 alin. 2 se introduce insa o atenuare a acestei conditii
severe, prevazandu-se ca totusi contestatia este admisibila, atunci cand
motivul a fost invocat, prin cererea de recurs, dar instanta l-a respins
pentru ca avea nevoie de verificari de fapt, incompatibile cu recursul, sau
daca recursul, fara vina partii, a fost respins fara sa fi fost judecat in fond.
Trebuie retinut ca neregularitatea procedurii de citare trebuie sa
priveasca pe contestator si nu partea in mod generic, ceea ce exclude
150

posibilitatea introducerii unei contestatii in anulare de catre o parte care


invoca nelegala citare a unei alte parti din proces.
Cumulatativ cu neregularitatea procedurii de citare, mai trebuie
indeplinita si conditia negativa ca respectivul contestator sa nu fi fost
prezent la termenul cand s-a judecat pricina.
Sunt cazuri de nelegala citare: decesul unei dintre parti nu a fost
adus la cunostinta instantei, cu consecinta necitarii mostenitorilor; citarea
prin publicitate a partii desi conditiile pentru aceasta nu au fost
indeplinite; nerespectarea conditiilor legale referitoare la cuprinsul citatiei.
Nu reprezinta cazuri de nelegala citare: comunicarea nelegala a
hotararii; contestatorul nu a luat cunostinta de citatia care i-a fost
comunicata in lipsa.

Contestatia in anulare speciala


Contestatia in anulare speciala se poate exercita numai impotriva
hotararilor definitive ale instantelor de recurs, pentru inca 4 motive:
1. hotararea data in recurs, a fost pronuntata de o instanta necompetenta
absolut sau cu incalcarea normelor referitoare la alcatuirea instantei si,
desi se invocase exceptia corespunzatoare, instanta de recurs a omis sa
se pronunte asupra ei. Nu este obligatoriu ca exceptia sa fi fost invocata
de contestatoare, ea putea fi invocata de orice parte.;

2. cand dezlegarea data recursului este rezultatul unei erori materiale,


de ex. s-a respins recursul ca tardiv, desi din plicul aflat la dosar rezulta ca
fost depus in termen prin scrisoare recomandata ori s-a anulat recursul ca
netimbrat, desi la dosar exista chitanta de plata a taxei de timbru.
151

3. cand instanta de recurs, respingand recursul sau admitandu-l in parte, a


omis sa cerceteze vreunul din motivele de casare invocate de recurent in
termen. In cazul in care, urmare a admiterii recursului, casarea a fost
totala, partea nu are deschisa calea contestatiei in anulare, deoarece cu
prilejul rejudecarii in fond va putea invoca motivele admise. Pe de alta
parte, trebuie retinut ca legea se refera la motive de casare, nu la
argumente in dezvoltarea motivelor, care pot fi grupate pentru a raspunde
printr-un considerent comun. Contestatia in anulare pentru acest motiv nu
poate fi promovata decat de recurent, intrucat numai acesta justifica un
interes legitim si actual. Decizia pronuntata in rejudecare va fi limitata, din
punct de vedere al analizei, doar la motivul de casare a carui necercetare
a atras anularea. Prin cercetarea motivelor de casare trebuie inteleasa
analiza motivelor de recurs, astfel cum au fost formulate de parte prin
cererea de recurs, iar nu omisiunea instantei de a raspunde fiecarui
argument de fapt si de drept invocate de recurent, acestea trebuind sa fie
subsumate unuia dintre motivele de recurs prevazute de lege;

4. instanta de recurs nu s-a pronuntat asupra unuia dintre recursurile


declarate in cauza. Motivele 1, 2 si 4 pot fi totusi invocate si in legatura cu
hotararea instantelor de apel, care potrivit legii, nu pot fi atacate cu
recurs. Pentru a fi incident aceste motiv de contestatie si nu cel de la
punctul 3, trebuie ca din dispozitivul deciziei date de instanta de recurs
sau de apel sa lipseasca mentiunea referitoare la solutia data respectivei
cai de atac, respectiv: admitere, respingere, anulare, perimare.

Sesizarea instantei competente


152

Contestatia in anulare este de competenta instantei care a pronuntat


hotararea atacata.
In cazul in care se invoca motive care atrag competente diferite, nu
opereaza prorogarea competentei (art. 505 NCPC). Aceasta situatie
intervine in cazul in care se formuleaza o contestatie in anulare pentru
motive diferite, dintre care unele privesc hotararea instantei de recurs, iar
altele pe cea a instantei de apel, pronuntata in aceeasi cauza. In aceasta
situatie, instanta sesizata (fie cea de recurs, fie cea de apel) ar trebui sa
constate ca unele motive privesc, de fapt, hotararea altei instante si sa isi
decline in parte competenta, nu sa se pronunte ea insasi asupra
contestatiei in intregul sau.
Aceasta cale de atac poate fi exercitata de oricare din partile care
justifica interes si de Ministerul Public, in conditiile art. 92 alin. 4.
Contestatia introdusa de parti se timbreaza cu o taxa fixa de 100 lei.
Partile se numesc in aceasta etapa contestator si intimat.
Daca este vorba de o decizie a instantei de recurs, cererea trebuie
introdusa prin avocat/consilier juridic, afara de cazurile prevazute de art.
13 alin 2 NCPC.
In privinta termenului de exercitare art. 506 alin. 1 stabileste ca,
aceasta cale de atac poate fi introdusa in termen unic de 15 zile de la data
comunicarii hotararii, dar nu mai tarziu de un an de la data cand hotararea
a ramas definitiva (termen limita). Ea se motiveaza in acelasi termen de
15 zile, sub sanctiunea nulitatii contestatiei (art. 506 alin. 2).

Reguli privind judecata


153

Judecata contestatiei se face de urgenta si cu precadere, potrivit


dispozitiilor

procedurale

aplicabile

judecatii

finalizate

cu

hotararea

atacata, deci dupa regulile de la prima instanta, iar daca este vorba de o
decizie a instantei de apel sau de recurs, potrivit regulilor aplicabile in fata
acestor instante.
Intampinarea este obligatorie si se depune la dosar cu cel putin 5 zile
inaintea primului termen de judecata. Contestatorul va lua la cunostinta
de continutul acesteia la dosarul cauzei.
In cazul hotararilor susceptibile de executare, instanta poate acorda, la
cerere si cu dare de cautiune, suspendarea executarii hotararii atacate,
dispozitiile art. 484, de la recurs, aplicandu-se in mod corespunzator (art.
507). Cererea de suspendare trebuie motivata pentru motive proprii,
motivele de suspendare nu se confunda cu motivele contestatiei in
anulare.
Daca motivul de contestatie este intemeiat, instanta va pronunta o
singura hotarare prin care va anuala hotararea atacata si va solutiona
cauza. Prin exceptie, daca solutionarea cauzei la acelasi termen nu este
posibila, instanta va pronunta o hotarare de anulare a hotararii atacate si
va fixa termen in vederea solutionarii cauzei printr-o noua hotarare. In
acest ultim caz, hotararea de anulare nu poate fi atacata separat (art. 508
alin. 503), ci doar odata cu hotararea pronuntata in rejudecare, in masura
in care aceasta este supusa vreunei cai de atac.
Potrivit art. 508 alin. 4 NCPC hotararea data in contestatie este
supusa acelorasi cai de atac ca si hotararea atacata.

REVIZUIREA
154

Sediul materiei: art. art. 509 513 NCPC

Revizuirea este o cale de atac:


- extraordinara,
- de retractare,
- nedevolutiva,
- nesuspensiva de executare,
- care se poate exercita in cazurile si in conditiile expres prevazute de lege
(art. 509-513 NCPC), in caz contrar fiind inadmisibila.

Potrivit art. 509 alin. 1 NCPC, pot fi atacate pe calea revizuirii


hotararii definitive pronuntate asupra fondului sau care evoca fondul, fara
sa intereseze instanta de la care provin. Deci pot sa fie hotarari de prima
instanta, hotarari ale instantei de apel, sau hotarari pronuntate de
instanta de recurs in fond dupa casare, adica atunci cand a evocat fondul.
Motivele de revizuire
Motivele pentru care se poate exercita revizuirea, in numar
de 11, sunt expres si limitativ prevazute de art. 509 NCPC:
1.

daca instanta s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut,

sau nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decat sa cerut. Acest motiv vizeaza incalcarea principiului disponibilitatii, instanta
pronuntandu-se dupa caz, extra petita, minus petita sau ultra petita; ex.
nu reprezinta motiv extra petita trimiterea de catre ICCJ a cauzei spre
rejudecare altei instante decat cea care a pronuntat hotararea casata,
155

atunci cand considera ca interesele bunei administrari a justitiei impun o


atare solutie; minus petita trebuie sa se refere la un lucru cerut, adica la
o cerere concreta, accesorie sau subsidiara, nu un argument care sustine
sau combate o cerere.

2.

daca obiectul pricinii nu se afla in fiinta. Acest motiv implica disparitia

fizica a bunului. Motivul poate fi folosit in cazul hotararilor cu o singura


condamnare, daca bunul cert si determinat la a carui predare a fost
obligat debitorul a pierit la executarea hotararii, pentru a se obtine
obligarea debitorului la plata echivalentului;

3.

un judector, martor sau expert, care a luat parte la judecat, a fost

condamnat definitiv pentru o infraciune privitoare la pricin sau dac


hotrrea s-a dat n temeiul unui nscris declarat fals n cursul ori n urma
judecii, cnd aceste mprejurri au influenat soluia pronunat n
cauz. n cazul n care constatarea infraciunii nu se mai poate face printro hotrre penal, instana de revizuire se va pronuna mai nti, pe cale
incidental, asupra existenei sau inexistenei infraciunii invocate. n
acest ultim caz, la judecarea cererii va fi citat i cel nvinuit de svrirea
infraciunii. Ceea ce nu precizeaza textul este ce calitate va avea acea
persoana, ce acte procedurale se vor indeplini fata de aceasta si care vor
fi efectele hotararii in ceea ce o priveste. In masura in care condamnarea
definitiva vizeaza un judecator, cererea de revizuire poate fi formulata si
impotriva unei hotarari care nu evoca fondul pricinii, intrucat se creeaza
aparenta faptului ca nu a avut loc un proces echitabil;

4.

un judector a fost sancionat disciplinar definitiv pentru exercitarea

funciei cu rea-credin sau grav neglijen, dac aceste mprejurri au


156

influenat soluia pronunat n cauz. Si in acest caz revizuirea se poate


exercita chiar daca hotararea atacata nu evoca fondul pricinii. Trebuie
subliniata distinctia facuta de cod in sensul ca sanctionarea vizeaza un
judecator si nu un magistrat, deci nu si procurorul;

5.

dup darea hotrrii, s-au descoperit nscrisuri doveditoare, reinute

de partea potrivnic sau care nu au putut fi nfiate dintr-o mprejurare


mai presus de voina prilor. Motivul presupune indeplinirea cumulativa a
mai multor conditii:
- inscrisul sa nu fi fost folosit in procesul in care s-a pronuntat hotararea
atacata;
- el sa fi existat la data pronuntarii acesteia;
- inscrisul sa nu fi putut fi prezentat in acel proces fie pentru ca a fost
retinut de partea potrivnica, fie din imprejurari mai presus de vointa partii;
- inscrisul sa fie de natura sa duca la o alta solutie;

6.

s-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat hotrrea unei instane pe care

s-a ntemeiat hotrrea a crei revizuire se cere. Motivul presupune


disparitia suportului probator al hotararii atacate, prin desfiintare, pe orice
cale procedurala, a hotararii pe care s-a bazat hotararea ce formeaza
obiectul revizuirii;
7.

statul ori alte persoane juridice de drept public, minorii i cei pui sub

interdicie judectoreasc ori cei pui sub curatel nu au fost aprai deloc
sau au fost aprai cu viclenie de cei nsrcinai s i apere. Prima ipoteza
are in vedere lipsa totala de aparare chiar si in cazul lipsei nejustificate,
deci nu si apararea incompleta sau gresita. In ipoteza a doua se cere ca
157

manoperele dolosive sa provina de la cei insarcinati sa apere partea si sa


fi determinat pierderea procesului;

8.

exist hotrri definitive potrivnice, date de instane de acelai grad

sau de grade diferite, care ncalc autoritatea de lucru judecat a primei


hotrri. Admiterea acestui motiv presupune indeplinirea mai multor
conditii:
sa fie vorba de hotarari definitive contradictorii, chiar daca prin ele nu s-a
rezolvat fondul cauzei;
sa fie vorba de hotarari pronuntate in acelasi litigiu, adica sa existe tripla
identitate de elemente: parti, obiect si cauza;
hotararea sa se fi pronuntat in dosare diferite; in al doilea proces sa nu se
fi invocat autoritatea de lucru judecat, sau, chiar daca s-a invocat sa nu se
fi discutat;
sa se ceara anularea celei de-a doua hotarari, care s-a pronuntat cu
incalcarea autoritatii lucrului judecat;

9.

partea a fost mpiedicat s se nfieze la judecat i s ntiineze

instana despre aceasta, dintr-o mprejurare mai presus de voina sa.


Pentru a se obtine revizuirea, cele doua conditii impuse de text trebuie
indeplinite cumulativ;

10.

Curtea European a Drepturilor Omului a constatat o nclcare a

drepturilor

sau

libertilor

fundamentale

datorat

unei

hotrri

judectoreti, iar consecinele grave ale acestei nclcri continu s se


produc. Acest motiv a fost introdus in cod in anul 2003 ca urmare a
158

abrogarii dispozitiilor referitoare la recursul in anulare, care putea fi


exercitat pentru un asemenea motiv. In aceasta situatie, este necesar ca
in cauza in care s-a pronuntat hotararea a carei revizuire se cere sa fi fost
constatata de CEDO o incalcare a drepturilor si libertatilor fundamentale,
aceasta incalcare sa isi aiba

cauza in hotararea judecatoreasca iar

consecintele incalcarii sa continue sa se produca. In aceasta situatie, nu


este necesar ca hotararea a carei revizuire se cere sa evoce fondul;

11. daca, dup ce hotrrea a devenit definitiv, Curtea Constituional sa

pronunat

asupra

excepiei

invocate

acea

cauz,

declarnd

neconstituional prevederea care a fcut obiectul acelei excepii si pe


care s-a bazat hotararea atacata cu revizuire. Introducerea acestui motiv a
fost necesar dupa ce din legea Curtii Constitutionale a fost abrogata
dispozitia care prevedea suspendarea de drept a judecatii in fata instantei
de judecata la care s-a invocat execeptia de neconstitutionalitate, pana la
solutionarea acesteia de catre Curtea Constitutionala.
Revizuirea se motiveaza prin insasi cererea de declarare a caii de
atac sau inauntrul termenului de exercitare a acesteia, sub sanctiunea
nulitatii. Daca prin aceeasi cerere se invoca motive diferite de revizuire
regula prinvind motivarea se aplica in mod corespunzator pentru fiecare
motiv in parte (art. 511 alin. 4 si 5).

Sesizarea instantei competente

Revizuirea poate fi exercitata de partile care au figurat in procesul in


care s-a pronuntat hotararea atacata sau de Ministerul Public, in conditiile
prevazute de art. 92 alin. 4.
159

In aceasta etapa, partile se numesc revizuent si intimat.


Cererea de revizuire se timbreaza, la fel ca si contestatia in anulare, cu o
taxa fixa de 100 lei, dar pentru fiecare motiv invocat.
Daca se ataca o decizie a instantei de recurs, revizuirea nu poate fi
exercitata si sustinuta decat prin avocat/consilier juridic, afara de cazurile
prevazute de art. 13 alin. 2 NCPC.

Competenta de a solutiona revizuirea revine, potrivit art. 510 alin. 1


NCPC, instantei care a pronuntat hotararea atacata, cu exceptia situatiei in
care se invoca contrarietatea de hotarari (art. 509 pct. 8), cand este de
competenta instanta de mai mare in grad fata de instanta care a dat
prima hotararea. In cazul hotararilor contradictorii pronuntate de instante
de recurs, daca una din ele este ICCJ, cererea se solutioneaza de catre
aceasta instanta (art. 510 alin.2). In cazul in care se invoca motive care
atrag competente diferite, nu va opera potrivit art. 510 alin. 3, prorogarea
competentei.

Termenul de exercitare al revizuirii este in principiu de o luna de zile


si curge de la momentele stabilite de art. 511 NCPC pentru fiecare motiv
de revizuire.
Potrivit art. 511 alin. 1 pct. 7, in cazul minorilor, personelor puse sub
interdictie judecatoreasca sau sub curatela, termenul de revizuire este de
6 luni de la data cand cel interesat a luat cunostinta de hotarare, dar nu
mai tarziu de 1 an de la dobandirea capaciitatii depline de exercitiu sau
dupa caz, de la inlocuirea tutorelui sau curatorului. Pentru lipsa de aparare
sau apararea cu viclenie, termenul este de o luna de la data la care a luat
cunostinta de hotararea data in atare conditii, insa se retine si un termen
limita de un an de la data ramanerii definitive a hotararii.
160

In cazul motivului prevazut de art. 511 pct. 9, termenul este 15 zile si


curge de la incetarea impiedicarii, iar pentru motivele prevazute de art.
511 pct. 10 si 11, termenul este de 3 luni de la data publicarii hotararii
CEDO, respectiv a deciziei Curtii Constitutionale in Monitorul Oficial al
Romaniei, partea I.

Reguli privind judecata


Judecata revizuirii se face dupa dispozitiile procedurale aplicabile
judecatii finalizate cu hotararea atacata. Intampinarea este obligatorie si
se depune la dosar cu cel putin 5 zile inaintea primului termen de
judecata. Revizuentul va lua cunostinta de continutul intampinarii de la
dosarul cauzei. Dezbaterile sunt limitate, in principiu, la admisibilitatea
revizuirii si la faptele care se intemeiaza. Pentru anumite motive de
revizuire insa, dezbaterile vor viza si alte puncte, cum ar fi situatia apararii
cu viclenii sau a lipsei de aparare, cand persoanele vizate de aceasta
situatie vor trebui sa ofere explicatii cu privire la acest motiv de revizuire

Este insa posibil ca o particularitate a revizuirii, sa se parcurga doua


etape la judecata, admiterea in principiu si apoi judecata propriu-zisa. La
cererea revizuentului, instanta poate suspenda executarea hotararii
atacate, sub conditia ca acesta sa depuna o cautiune, in cuantumul fixat
de judecator.
Daca cererea de revizuire se admite, instanta va schimba, in tot sau in
parte, hotararea atacata, iar in cazul celor potrivnice va anula automat
ultima hotarare.
Pe originalele hotararii revizuite se va face mentiune despre
hotararea data in revizuire (art. 513 NCPC).
161

Hotararea asupra revizuirii este supusa cailor de atac prevazute de lege


pentru hotararea revizuita. In cazul in care insa s-a cerut revizuirea pentru
hotarari potrivnice, calea de atac este recursul si deci este exclus apelul.
Daca revizuirea a fost solutionata de una din sectiile ICCJ, recursul este de
competenta Completului de 5 judecatori.

DISPOZITII PRIVIND ASIGURAREA UNEI PRACTICI UNITARE

Noul

Cod

de

procedura

civila

reglementeaza

doua

mijloace

procesuale care sa asigure o practica judiciara unitara:


- recursul in interesul legii
- sesizarea ICCJ in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru
dezlegarea unei chestiuni de drept.

162

RECURSUL IN INTERESUL LEGII

Sediul materiei: art. 514 518 NCPC


Recursul in interesul legii nu a fost si nu este o veritabila cale de
atac, deoarece nu afecteaza hotararile atacate si nu are efecte utile
pentru parti. El urmareste asigurarea interpretarii si aplicarii unitare a legii
de catre toate instantele judecatoresti, prin pronuntarea ICCJ asupra
chestiunilor de drept care au fost solutionate diferit de instantele
judecatoresti.

Recursul in interesul legii prezinta urmatoarele caracteristici:


- calitatea procesuala pentru exercitare o au:
* procurorul general al Parchetului de pe langa ICCJ, din oficiu sau la
cererea ministrului justitiei;
* colegiul de conducere al ICCJ;
* colegiile de conducere ale curtilor de apel;
* Avocatul Poporului .
Calitatea nu poate fi delegata altei persoane, cum ar fi prim adjunctul sau
adjunctul procurorului general si al Avocatului Poporului, in lipsa de
prevedere legala expresa.
- in lipsa de prevedere contrara, recursul in interesul legii se poate exercita
oricand.
163

este admisibil numai daca se face dovada ca problemele de drept care

formeaza obiectul judecatii au fost solutionate in mod diferit prin hotarari


judecatoresti definitive, care se anexeaza cererii (art. 515);
-

judecata o face un complet format din presedintele, sau, in lipsa, de

vicepresedintele ICCJ, care si conduce completul, presedintii de sectie din


cadrul acesteia, in numar de 4, precum si 20 de judecatori, dintre care 14
judecatori din sectia in a carei competenta intra problema de drept care a
fost solutionata diferit de instantele judecatoresti, si cate 2 judecatori din
cadrul celorlalte sectii.
Legea se ocupa in art. 516 alin. 2 si 3 si de ipotezele in care
problema de drept prezinta interes pentru 2 sau mai multe sectii (se va
stabili de presedinte/vicepresedinte numarul judecatorilor din sectiile
interesate), ori nu intra in competenta niciunei sectii (5 judecatori din
fiecare sectie).

Presedintele/vicepresdintele va lua masuri pentru stabilirea aleatorie


a judecatorilor si va stabili apoi 3 judecatori pentru a intocmi un raport
asupra

recursului

in

interesul

legii.

In

acelasi

scop,

presedintele

completului poate solicita unor specialisti recunoscuti opinia scrisa asupra


problemelor de drept solutionate diferit. Raportorii nu sunt incompatibili;
-

raportul va cuprinde solutiile diferite date problemei de drept si

argumentele pe care fundamenteaza, jurisprudenta relevanta a Curtii


Constitutionale, a CEDO sau a CJUE, daca este cazul, doctrina in materie,
precum si opinia specialistilor consultanti. In afara de raport, judecatorii
raportori vor intocmi si motiva proiectul solutiei ce se propune a fi data;
-

sedinta completului se convoaca de presedinte, cu cel putin 20 de zile

inainte de desfasurarea acesteia, fiecare membru primind o copie a


164

raportului si a proiectului deciziei. La sedinta participa toti judecatorii, iar


daca exista motive obiective pentru a absenta, vor fi inlocuiti dupa
aceeasi procedura;
-

recursul se sustine in fata completului, dupa caz, de procurorul general

sau de procurorul desemnat de acesta, de judecatorul desemnat de


colegiul de conducere care a formulat cererea ori de Avocatul Poporului
sau de un reprezentant al acestuia. Judecata se face in cel mult 3 luni de
la sesizare, iar solutia se va adopta cu cel putin 2 treimi din numarul
judecatorilor. Nu se admit abtineri de la vot;
-

asupra cererii, completul se pronunta prin decizie, care se pronunta in

interesul legii si nu are efecte asupra hotararilor judecatoresti examinate


si nici cu privire la situatia partilor din acele procese. Ea se motiveaza in
termen de cel mult 30 de zile de la pronuntare si se publica in cel mult 15
zile de la motivare, in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I. Dezlegarea
data problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instante de la
data publicarii in Monitor;
-

decizia isi inceteaza aplicabilitatea la data modificarii, abrogarii sau

constatarii neconstitutionalitatii dispozitiei legale care a facut obiectul


interpretarii (art. 518)
-

scopul recursului in interesul legii este de a unifica o practica deja

divergenta

SESIZAREA

INALTEI

CURTI

DE

CASATIE

SI

JUSTITIE

IN

VEDEREA

PRONUNTARII UNEI HOTARARI PREALABILE PENTRU DEZLEGAREA UNOR


CHESTIUNI DE DREPT

Sediul materiei art. 519-521 NCPC


165

Potrivit art. 519, daca, in cursul judecatii, un complet de judecata al


ICCJ, al curtii de apel sau al tribunalului, investit cu solutionarea cauzei in
ultima instanta, constatand o chestiune de drept, de a carei lamurire
depinde solutionarea in fond a cauzei respective, este noua si asupra
acesteia ICCJ nu a statuat si nici nu face obiectul unui recurs in interesul
legii in curs de solutionare, va putea sesiza ICCJ sa pronunte o hotarare
prin care sa dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost
sesizata.
Deci, calitatea procesuala activa apartine exclusiv completului de judecata
de la instantele judecatoresti mentionate.

Particularitatile procedurii:
-

pricina in care se ridica chestiunea de drept sa fie pendinte pe rolul

instantei care o judeca in ultima instanta


-

sesizarea ICCJ o face completul de judecata dupa dezbateri

contradictorii, daca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 519, prin


incheiere care nu este supusa niciunei cai de atac. Incheierea, in cazul in
care se depune sesizarea, va cuprinde motivele care sustin admisibilitatea
sesizarii, punctul de vedere al completului si al partilor. Prin aceeasi
incheiere, cauza va fi suspendata pana la pronuntarea hotararii prealabile
de catre ICCJ. Incheierea, dupa inregistrarea la Inalta Curte, se publica pe
pagina de internet a acestei instante, iar cauzele similare, aflate pe rolul
instantelor judecatoresti, pot fi si ele suspendate;

repartizarea sesizarii este facuta de presedintele/vicepresedintele ICCJ

sau de o persoana desemnata de acestia si se judeca de un complet


format din presedintele sectiei corespunzatoare a ICCJ, care este
presedintele completului, si 12 judecatori din cadrul sectiei respective
166

desemnati aleatoriu. Aceste dispozitii prevazute de art. 520 alin. 6 se


aplica insa, potrivit art. XIX din Legea 2/2013, numai sesizarilor formulate
in procesele pornite incepand cu 1 ianuarie 2016. Pana atunci, completul
va fi format din Presedintele sectie/un judecator desemnat de presedintele
sectiei care este Presedintele completului, si 8 judecatori din cadrul sectiei
desemnati aleatoriu. Presedintele va desemna dupa aceea un raportor
care nu devine incompatibil.
- raportul va fi comunicat partilor, care, in termen de cel mult 15 zile de
la comunicare, pot depune, in scris, prin avocat/consilier juridic, punctele
lor de vedere in legatura cu chestiunea de drept supusa judecatii;
- dispozitiile art. 516 alin. 6-9, de la recursul in interesul legii, privind
intocmirea raportului si sedinta, se aplica in mod corespunzator;
- sesizarea se judeca fara citarea partilor in cel mult 3 luni de la data
investirii, iar solutia se adopta cu cel putin 2 treimi din numarul
judecatorilor completului. Nu se admit abtineri de la vot;
- aceasta procedura este scutita de taxa judiciara si timbru judiciar;
-

asupra sesizarii, completul se pronunta prin decizie, numai cu privire la

chestiunea de drept suspusa dezlegarii. Ea se motiveaza si se publica la


fel ca si decizia data in recursul in interesul legii (art. 517 alin. 3).
Dezlegarea data chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanta care
a facut sesizarea de la data pronuntarii deciziei, iar pentru celelalte
instante, de la data publicarii deciziilor in Monitorul Oficial al Romaniei,
partea I;
- decizia pronuntata in aceste conditii isi inceteaza aplicabilitatea la fel ca
in cazul recursului in interesul legii (art. 521 alin. 4 si art. 518).

167

PROCEDURA DIVORTULUI

Sediul materiei: . NCPC


Instanta competenta. Art 914 determina atat competenta materiala, cat si
competenta teritoriala in procesul de divort.
Sub aspect material, competenta de solutionare a procesului de
divort apartine judecatoriei.
Cat priveste competenta teritoriala, art. 914 NCPC stabileste urmatoarele
reguli:
- cererea de divort se judeca la judecatoria in circumscriptia caruia se afla
cea din urma locuinta comuna a sotilor, cu conditia ca la data introducerii
cererii de divort cel putin unul dintre soti sa locuiasca in circumscriptia
acestei instante. Nu intereseaza daca cel care locuieste in circumscriptia
instantei ultimei locuinte comune este reclamantul sau paratul, important
168

fiind doar ca in persoana a cel putin unuia dintre soti sa fie indeplinita
aceasta conditie. Pe de alta parte, ceea ce este obligatoriu nu este ca
sotul sa mai stea in ultima locuinta comuna, ci sa locuiasca in
circumscriptia instantei in care s-a aflat ultima locuinta comuna.
-

daca sotii nu au avut locuinta comuna sau daca niciunul dintre ei nu

mai sta in circumscriptia instantei in care s-a aflat ultima locuinta comuna,
cererea de divort trebuie adresata instantei in circumscriptia careia isi are
locuinta paratul;
-

cand paratul nu are locuinta in tara si instantele romane sunt

competente international, este competenta judecatoria in circumscriptia


careia isi are locuinta reclamantul; Se cer a fi indeplinite cumulativ doua
conditii si anume, paratul nu are locuinta in tara si instantele romane sunt
competente international dupa criteriile Regulamentului CE nr. 2201/2003
privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti
in materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti, respectiv ale
legii interne.

Conform art. 3 lit. a) din regulament, sunt competente sa hotarasca


in problemele privind divortul, separarea de drept si anularea casatoriei,
instantele judecatoresti din statul membru pe teritoriul caruia se afla:
resedinta obisnuita a sotilor; sau ultima resedinta obisnuita a sotilor in
conditiile in care unul dintre ei inca locuieste acolo; sau resedinta
obisnuita a paratului; sau in caz de cerere comuna resedinta obisnuita a
unuia dintre soti; sau resedinta obisnuita a reclamantului in cazul in care
acesta a locuit acolo cel putin un an inaintea introducerii cererii; sau
resedinta obisnuita a reclamantului in cazul in care acesta a locuit acolo
cel putin 6 luni imediat inaintea introducerii cererii in cazul in care acesta
este fie resortisant a statului membru respectiv, fie, in cazul Regatului Unit
si al Irlandei, are domiciliul in acel loc.
169

daca niciuna dintre parti nu are locuinta in tara, acestea pot conveni sa

introduca cererea de divort la orice judecatorie din Romania. In lipsa unui


asemenea acord, cererea de divort este de competenta Judecatoriei
Sectorului 5 al Municipiului Bucuresti. Competenta teritoriala este
alternativa din moment ce poate fi sesizata orice judecatorie din Romania,
numai in lipsa unui asemenea acord competenta sa judece cererea de
divort este Judecatoria sectorului 5 al municipiului Bucuresti. Alegerea de
compententa poate sa fie facuta numai in cazul divortului prin acord art.
914 alin. 2 NCPC.
-

art. 914 NCPC nu reglementeaza o competenta teritoriala alternativa

pentru ca reclamantul nu are un drept de optiune intre instantele inscrise


in text, ci trebuie sa respecte ordinea stabilita;
-

art. 914 reglementeaza competenta teritoriala numai in procesele

divort, ceea ce inseamna ca cererile in anularea sau constatarea nulitatii


casatoriei raman supuse regulii de drept comun inscrise in art. 107 NCPC.

Cererile in procesul de divort.

Cererile care pot fi formulate in procedura divortului sunt: cererea


principala, reconventionala, precum si cereri accesorii si incidentale.
Cererea de divort
Divortul are un caracter strict personal, astfel incat cererea de
desfacere a casatoriei poate sa fie formulata numai de catre soti.
Ca regula, cererea de divort nu poate fi facuta prin reprezentant.
In egala masura, nu pot cere divortul mostenitorii sotilor, deoarece
casatoria inceteaza prin deces. Odata introdusa insa cererea de catre
170

titularul ei, mostenitorii reclamantului decedat in cursul procesului, vor


putea continua actiunea, asa cum ingaduie art. 925.

Exceptie: cu toate acestea, sotul pus sub interdictie judecatoreasca


poate cere divortul prin reprezentant legal sau personal in cazul in care
face dovada ca are capacitate de discernamant neafectata. Interzisul
judecatoresc poate sa ceara desfacerea casatoriei si prin reprezentant
legal.
Pe langa cele prevazute de lege pentru cererea de chemare in
judecata, cererea de divort va mai cuprinde numele copiilor minori ai celor
2 soti ori adoptati de acestia art. 915 alin. 1.
Art. 915 alin. (3) prevede ca, la cerere se va alatura o copie a
certificatului de casatorie si, dupa caz, o copie a certificatelor copiilor
minori. La cerere se poate alatura intelegerea sotilor rezultata din mediere
cu privire la desfacerea casatoriei si, dupa caz, la rezolvarea aspectelor
accesorii divortului. Cererea de divort se timbreaza cu o taxa judiciara de
timbru in suma fixa.

Cererea reconventionala

Sotul parat poate sa face si el cerere de divort, cel mai tarziu pana la
primul termen de judecata la care a fost citat in mod legal, pentru faptele
petrecute inainte de aceasta data. Pentru faptele petrecute dupa aceasta
data, paratul va putea face cerere pana la inceperea dezbaterilor asupra
fondului in cererea reclamantului.
In functie de momentul la care au aparut motivele de divort pe care
le invoca paratul, acesta va putea sa depuna cererea reconventionala, prin
171

derogare de la dreptul comun instituit de art. 209 alin. 4 NCPC, pana la


date diferite. Astfel:
- daca faptele pentru care paratul ar putea sa ceara divortul s-au petrecut
inainte de primul termen de judecata la care a fost legal citat, cererea
reconventionala trebuie sa fie depusa cel mai tarziu pana la acest prim
termen de judecata;
- daca faptele pentru care paratul ar putea sa ceara divortul au aparut
dupa primul termen de judecata la care a fost legal citat, paratul va putea
face cerere pana la inceperea dezabaterilor asupra fondului in cererea
reclamantului;
- daca motivele divortului s-au ivit dupa inceperea dezbaterilor asupra
fondului la prima instanta si in timp ce judecata primei cereri se afla in
apel, cererea paratului va putea fi facuta direct la instanta investita cu
judecarea apelului;
- daca motivele de divort ale paratului s-au ivit dupa pronuntarea hotararii
instantei de apel, el va putea sa ceara desfacerea casatoriei pe cale
principala, art. 483 alin. 2 nemaiingaduind recursul in procedura divortului
Posibilitatea sesizarii instantei de catre parat este conditionata de
respingerea cererii reclamantului. In caz contrar, cererea paratului va fi
respinsa ca inadmisibila de vreme ce nu mai exista o casatorie ce poate fi
desfacuta prin divort.
Mai mult, daca paratul a formulat totusi o cerere principala de divort
investind o alta instanta, instanta sesizata ulterior va trebui sa-si decline
competenta in favoarea primei instante. Chiar si in aceste conditii, se va
verifica daca paratul a formulat propria cerere de divort in termenele care
trebuia facuta cererea reconventionala.

172

Formularea cererii reconventionale este obligatorie?


In principiu, raspunsul este negativ, de vreme ce art. 916 alin. 1
NCPC prevede ca paratul poate sa faca si el cerere de divort. In plus, art.
933 alin. 2, ingaduie instantei sa pronunte divortul din culpa ambilor soti,
chiar daca numai unul dintre ei a facut cerere, daca din dovezile
administrate reiese vina amandurora.
In lipsa cererii reconventionale, instanta nu va putea sa dispuna
desfacerea casatoriei atunci cand motivele invocate de catre reclamant
sunt neintemeiate ori din dovezile administrate rezulta culpa exclusiva a
reclamantului, afara de cazul in care divortul a fost cerut pentru separare
in fapt indelungata.
Daca insa paratul doreste sa obtina desfacerea casatoriei din culpa
exclusiva a reclamantului, cererea reconventionala este obligatorie.

Cereri accesorii si incidentale


Conform art. 918 alin. 1, la cerere, instanta de divort se pronunta cu
privire la:
-exercitarea autoritatii parintesti, contributia parintilor la cheltuielile de
crestere si educare a copiilor, locuinta copilului si dreptul parintelui de a
avea legaturi personale cu acesta;
- numele sotilor dupa divort;
- locuinta familiei;
- despagubirea pretinsa pentru prejudiciile materiale sau morale suferite
ca urmare a desfacerii casatoriei;
- obligatia de intretinere sau prestatia compensatorie intre fostii soti;
173

- incetarea regimului matrimonial si, dupa caz, lichidarea comunitatii de


bunuri si partajul acestora.

Art. 918 alin. 2 stabileste, prin abatere de la principiul disponibilitatii,


ca atunci cand sotii au copii minori, nascuti inaintea sau in timpul
casatoriei ori adoptati, instanta se va pronunta asupra exercitarii
autoritatii parintesti, precum si asupra contributiei parintilor la cheltuielile
de crestere si educare a copiilor, chiar daca acest lucru nu a fost solicitat
prin cererea de divort.
Desigur, textul are in vedere faptul ca nici reclamantul, nici paratul
care a formulat cerere reconventionala nu au solicitat instantei sa decida
asupra exercitarii autoritatii parintesti, precum si asupra contributiei
parintilor la cheltuielile de crestere si educare a copiilor.
De asemenea, instanta se va pronunta din oficiu si asupra numelui
pe care il vor purta sotii dupa divort art. 918 alin. 3.

Masuri provizorii
Art. 919 prevede ca instanta poate lua, pe tot timpul procesului, prin
ordonanta presedintiala, masuri provizorii cu privire la stabilirea locuintei
copiilor minori, la obligatia de intretinere, la incasarea alocatiei de stat
pentru copii si la folosirea locuintei familiei.

Aspecte privitoare la judecata.

Aspectele privitoare la judecata, derogatorii, proprii divortului se


regasesc in art. 920-927 NCPC.
174

In scopul impacarii sotilor, legiuitorul a impus ca acestia sa se


prezinte personal la fiecare termen de judecata inaintea instantelor de
fond, astfel incat niciunul dintre soti nu ar putea sa ceara judecata in lipsa.
Situatia de exceptie, cand partile ar putea fi reprezentate inaintea
instantelor de fond, este lasata la aprecierea instantei. Ar putea fi
reprezentat sotul care executa o pedeapsa privativa de libertate, este
impiedicat de o boala grava, este pus sub interdictie judecatoreasca, are
domiciliul sau resedinta in strainatate, este militar pe front intr-o tara
straina.
Codul de procedura civila a stabilit pentru reclamant in plus obligatia
de a se infatisa pe tot parcursul judecatii, atat in prima instanta, cat si in
caile de atac.
Conform art. 921, daca la termenul de judecata in prima instanta
reclamantul lipseste nejustificat si se infatiseaza numai paratul, cererea va
fi respinsa ca nesustinuta. De asemenea, art. 927 alin. 1 prevede ca apelul
reclamantului impotriva hotararii prin care s-a respins cererea va fi respins
ca nesustinut daca la judecata se prezinta numai paratul.

Pentru a evita sanctiunea respingerii divortului ca nesustinut,


reclamantul trebuie sa dovedeasca imposibilitatea de prezentare chiar
pentru termenul la care lipseste, instanta nefiind obligata sa amane
judecata pentru a se face aceasta dovada.
Daca niciuna dintre parti nu se prezinta, se va suspenda judecata,
conform art. 411 alin. 1 pct. 2 teza I NCPC.
Fata de obiectul cererii de chemare in judecata, legiuitorul a impus
masuri suplimentare sub aspectul verificarii procedurii de citare.

175

Conform art. 922, daca procedura de citare a sotului parat a fost


indeplinita prin afisare, iar acesta nu s-a prezentat la primul termen de
judecata, instanta va cere dovezi sau va dispune cercetari daca paratul isi
are locuinta la locul indicat in cerere si, daca va constata ca nu locuieste
acolo, va dispune citarea lui la locuinta sa efectiva, precum si daca este
cazul la locul de munca.

Cat priveste probele ce pot fi administrate in procedura divortului, au


fost stabilite unele derogari in privinta martorilor.
Conform art. 316 in procesele privitoare la filiatie, divort si alte
raporturi de familie se vor putea asculta rudele si afinii prevazuti la art.
315, in afara de descendenti.
Fata de acest text, pentru audierea rudelor si a afinilor pana la gradul
al treilea inclusiv, nu este necesar ca soti sa convina, expres sau tacit,
asupra audierii.
Pentru ca instanta de divort sa se poata pronunta asupra raporturilor
dintre parintii divortati si copiii lor minori, trebuie sa fie ascultati copiii.
Daca sunt copii minori, instanta de divort trebuie sa ceara depunerea
unui raport de ancheta psihosociala efectuat de autoritatea tutelara.

Exista derogari fata de dreptul comun si referitor la actele de dispozitie pe


care le pot savarsi partile in procesul de divort. Astfel:
1. reclamantul poate renunta la judecata in tot cursul judecatii chiar
daca paratul se impotriveste. Renuntarea reclamantului nu are niciun
efect asupra cererii de divort facute de parat (art. 923).

176

Indiferent dupa cum procesul de divort este in prima instanta sau in apel,
pentru ca reclamantul sa renunte la judecata, nu este necesar acordul
paratului. Mai mult, chiar daca paratul se impotriveste, instanta va putea
lua act de renuntarea reclamantului la judecata divortului. O noua cerere
de divort va putea fi formulata numai pentru motive ivite ulterior
renuntarii la judecata;

2. sotii se pot impaca in tot cursul judecatii, in prima instanta cat si in


apel, chiar daca nu au fost platite taxe de timbru. In acest caz, instanta va
lua act de impacare si va dispune prin hotarare definitiva inchiderea
dosarului, precum si restituirea taxelor de timbru, daca au fost achitate.
Daca impacarea intervine in apel, calea de atac trebuie admisa, pentru ca
numai astfel se poate ajunge la schimbarea sentintei si inchiderea
dosarului.
Desigur, pentru a se putea lua act de impacare este necesar ca ambii soti
sa fie prezenti in instanta, impacarea fiind expresa, iar nu dedusa din
absenta partilor. Daca paratul lipseste, reclamantul care doreste sa nu mai
continue divortul, poate renunta la judecata.
Hotararea prin care se ia act de impacare nu este susceptibila de apel.
Conform art. 924, oricare dintre soti va putea formula o cerere noua
pentru fapte petrecute dupa impacare si, in acest caz, se va putea folosi si
de faptele vechi.

3. Consecinta a faptului ca cererea de desfacere a casatoriei este una


personala, art. 925 alin. 1 prevede ca, daca in timpul procesului de divort
unul dintre soti decedeaza, instanta va lua act de incetarea casatoriei si
va dispune prin hotarare definitiva inchiderea dosarului.
177

In aplicarea dispozitiilor art. 380 C. civ, art. 925 alin. 2 NCPC teza I
prevede ca, daca cererea de divort se intemeiaza pe culpa paratului si
reclamantul decedeaza in timpul procesului, lasand mostenitori, acestia
vor putea continua actiunea, pe care instanta o va admite daca va
constata culpa exclusiva a sotului parat.

Hotararea de divort prezinta unele particularitati. Astfel:


- hotararea prin care se pronunta divortul nu se va motiva, daca ambele
parti solicita instantei aceasta (art. 926);
- hotararea de divort este susceptibila numai de apel;
- conform art. 927 alin. 3, daca unul dintre soti s-a recasatorit, hotararea
definitiva prin care s-a desfacut casatoria nu este supusa contestatiei in
anulare si revizurii in ce priveste divortul;
- instanta la care hotararea de divort a ramas definitiva o va trimite, din
oficiu, serviciului de stare civila unde a fost incheiata casatoria, Registrului
national al regimurilor matrimoniale, prevazut de Codul civil, si daca unul
dintre soti a fost profesionist, la registrul comertului. Cerinta privitoare la
publicitate vizeza hotararea de desfacere a casatoriei.

Divortul pe cale judiciara


Codul de procedura regelementeaza in doua capitole distincte
modalitatile de desfacere a casatoriei pe cale judiciara divortul remediu
si divortul din culpa.
Divortul remediu se poate pronunta pe baza acordului sotilor sau din
motive de sanatate.
Divortul din culpa sotilor este asa-numitul divort sanctiune.
178

Sub marginala Motive de divort, art 373 C. civil prevede ca divortul


poate avea loc:
-prin acordul sotilor, la cererea ambilor soti sau a unuia dintre soti
acceptata de celalalt sot;
- atunci cand, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt
grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila;
- la cererea unuia dintre soti, dupa o separare in fapt care a durat cel putin
2 ani;
- la cererea aceluia dintre soti a carui stare de sanatate face imposibila
continuarea casatoriei.

Divortul remediu
Divortul prin acordul partilor poate fi dispus pe cale judiciara, pe cale
administrativa sau prin procedura notariala.
Art. 374 alin. 1 si 2 C.civ. prevede ca divortul prin acordul partilor
poate sa fie pronuntat indiferent de durata casatoriei si indiferent daca
exista sau nu copii minori rezultati din casatorie (alin. 1). Divortul prin
acordul sotilor nu poate fi admis daca unul dintre soti este pus sub
interdictie (alin.2).
Cat priveste cererea de divort si modul in care se procedeaza la
depunerea cererii, art. 929 stabileste ca:

-in cazul in care cererea de divort se intemeiaza in conditiile prevazute de


Codul civil, pe acordul partilor, ea va fi semnata de ambii soti sau de un
mandatar comun, cu procura speciala autentica. Daca mandatarul este
avocat, el va certifica semnatura partilor, potrivit legii (alin. 1). Prin
179

semnarea

cererii

de

divort

de

catre

ambii

soti

este

confirmat

consimtamantul acestora pentru desfacerea casatoriei prin acord. In orice


caz, art. 374 alin. 3 C.civ prevede ca, instanta este obligata sa verifice
existenta consimtamantului liber si neviciat al fiecarui sot;
atunci cand este cazul, in cererea de divort sotii vor stabili si modalitatile
in care au convenit sa fie solutionate cererile accesorii divortului;
- primind cererea formulata in conditiile alin. 1, instanta va verifica
existenta consimtamantului sotului, dupa care va fixa termen pentru
solutionarea cererii in camera de consiliu (alin.3). Verificarea la primirea
cererii de divort a existentei consimtamantului sotilor presupune sa
stabileasca daca cererea a fost semnata de ambii soti.

Procedura propriu-zisa de urmat pentru solutionarea cererii este


dezvoltata de art. 930 care prevede ca:
-

la termenul de judecata, instanta va verifica daca sotii staruie in

desfacerea casatoriei pe baza acordului lor si, in caz afirmativ, va


pronunta divortul, fara a face mentiune despre culpa sotilor. Prin aceeasi
hotarare, instanta va lua act de invoiala sotilor cu privire la cererile
accesorii, in conditiile legii (alin.1). Spre deosebire de momentul depunerii
cererii de divort, pentru verificarea consimtamantului sotilor la desfacerea
casatoriei

prin

accord,

acestia

trebuie

sa

fie

prezenti

inaintea

judecatorului. Daca divortul se pronunta prin acordul sotilor, nu se


administreaza dovezi si nu se face nicio mentiune privitoare la culpa in
desfacerea casatoriei. De asemenea, nu se vor administra dovezi nici
pentru solutionarea cererilor accesorii cu privire la sotii care s-au inteles,
aspect ce rezulta din interpretarea per a contrario a art. 930 alin.2 NCPC.

180

Avand in vedere dispozitiile art. 930. alin 4 teza I, hotararea pronuntata in


conditiile alin. 1 este definitiva.

- daca sotii nu se invoiesc asupra cererilor accesorii, instanta va


administra probele prevazute de lege pentru solutionarea acestora si, la
cererea partilor, va pronunta o hotararea cu privire la divort, potrivit alin.
1, solutionand totodata si cererile privind exercitarea autoritatii parintesti,
contributia parintilor la cheltuielile de crestere si educare a copiilor si
numele sotilor dupa divort (alin. 2).
In conditiile art. 930 alin. 4 teza a II-a, hotararea pronuntata potrivit alin. 2
este definitiva numai in ceea ce priveste divortul.
Codul de procedura civila ingaduie o alta forma de divort prin acord,
chiar daca cererea de divort a fost intemeiata pe culpa.
Astfel, conform art. 931 alin. 1, cand cererea de divort este
intemeiata pe culpa sotului parat, iar acesta recunoaste faptele care au
dus la destramarea vietii conjugale, instanta, daca reclamantul este de
acord, va pronunta divortul fara a cerceta temeinicia motivelor de divort si
fara a face mentiune despre culpa pentru desfacerea casatoriei.

Pentru transformarea procedurii de judecata a divortului este


necesar ca:
- reclamantul sa fi invocat culpa exclusiva a paratului in destramarea
casatoriei;
- paratul sa recunoasca faptele pretinse de catre reclmant;

181

- reclamantul sa fie de acord ca instanta sa pronunte divortul fara sa


cerceteze temeinicia motivelor de divort si fara sa faca mentiune despre
culpa in desfacerea casatoriei.
In lipsa de mentiune expresa, recunoasterea paratului si acordul
reclamantului pot interveni oricand pe parcursul judecatii divortului in
prima instanta, chiar dupa administrarea probelor.

Divortul din motive de sanatate

In conditiile art. 932, cand divortul este cerut pentru ca starea


sanatatii unuia dintre soti face imposibila continuarea casatoriei, instanta
va administra probe privind existenta bolii si starea sanatatii sotului
bolnav si va pronunta divortul, potrivit Codului civil, fara a face mentiune
despre culpa pentru desfacerea casatoriei.
Administrarea probelor este limitata la dovedirea existentei bolii si a
starii de sanatate a sotului bolnav, urmand ca instanta sa evalueze daca,
din aceasta cauza, continuarea casatoriei nu mai este posibila.
Atunci cand se pronunta divortul pentru motive de sanatate, instanta
nu va face mentiune despre culpa sotilor, nici in considerente, nici in
dispozitiv.
Intrucat art. 932 NCPC tace in privinta cailor de atac ce ar putea fi
exercitate impotriva hotararii pronuntate in aceste conditii, inseamna ca
hotararea poate sa fie atacata cu apel, conform art. 927 NCPC.

Divortul din culpa sotilor

182

Reglementand divortul din culpa, art. 933 prevede ca:


-instanta va pronunta divortul din culpa sotului parat atunci cand, din
cauza unor motive temeinice, imputabile acestuia, raporturile dintre soti
sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila (alin.1).
Pentru a pronunta divortul in aceste conditii, trebuie ca din probele
administrate sa nu rezulte si vinovatia reclamantului in destramarea
casatoriei;
-instanta poate sa pronunte divortul din culpa ambilor soti, chiar atunci
cand numai unul dintre ei a facut cerere, daca din dovezile administrate
reiese ca amandoi sunt vinovati de destramarea casatoriei (alin. 2). Pentru
pronuntarea divortului din culpa ambilor soti nu este obligatoriu ca paratul
sa faca cerere reconventionala. Asemenea cerere ar putea fi obligatorie
numai daca paratul vrea sa obtina desfacerea casatoriei din culpa
exclusiva a recalmantului si nu sunt indeplinite cerintele art. 934 NCPC;

-daca paratul nu a formulat cerere reconventionala, iar din dovezile


administrate reiese ca numai reclamantul este culpabil de destramarea
casatoriei, cererea acestuia va fi respinsa ca neintemeiata, cu exceptia
cazului in care sunt indeplinite conditiile prevazute la art. 934 privind
pronuntarea divortului din culpa exclusiva a reclamantului (alin. 3).
In conditiile art. 934 alin. 1, cand sotii sunt separati in fapt de cel
putin 2 ani, oricare dintre ei va putea cere divortul, asumandu-si
responsabilitatea pentru esecul casatoriei. In acest caz, instanta va
verifica existenta si durata despartirii in fapt si va pronunta divortul din
culpa exclusiva a reclamantului.

Chiar daca paratul nu a formulat cerere reconventionala prin care sa


solicite desfacerea casatoriei din culpa reclamantului, se va putea
183

pronunta o asemenea solutie daca sotii sunt despartiti in fapt de cel putin
2 ani, iar reclamantul isi asuma resposabilitatea pentru esecul casatoriei.
Aceasta insemana ca reclamantul, invocand ca motiv de divort separarea
in fapt de cel putin 2 ani, solicita desfacerea casatoriei din culpa sa
exclusiva.
Ceea ce are de verificat instanta in acest caz, desigur, pe baza
probelor administrate, iar nu doar in temeiul sustinerilor reclamntului, este
numai existenta si durata despartirii in fapt a sotilor.

PROCEDURA PARTAJULUI JUDICIAR

Sediul materiei: art. 979-995 NCPC

Instanta competenta: judecatoriile judeca in prima instanta cererile


de imparteala judiciara, indiferent de valoare. Asadar, atunci cand cererea
este

formulata

pe

cale

principala,

competenta

materiala

apartine

judecatoriei.
Daca cererea de partaj este accesorie sau incidentala, vor fi urmate
regulile inscrise in art. 123 NCPC.
In cazul in care, cererea de impartire a bunurilor proprietate comuna
pe cote parti sau devalmasie este facuta pe calea unei contestatii la
executare,

competenta

materiala

apartine

instantei

de

executare,

respectiv judecatoriei.

Competenta teritoriala se determina diferit in functie de cauza partajului.


Astfel:
184

- in caz de partaj succesoral, competenta apartine instantei celui din


urma domiciliu al defunctului, in conditiile art. 118 NCPC, chiar daca in
masa succesorala se afla un imobil situat in circumscriptia altei instante;
- in cazul impartirii bunurilor comune ale sotilor, competenta apartine
instantei prevazute de art. 914 NCPC, daca partajul a fost solicitat in
cadrul procesului de divort. Daca partajul este cerut pe cale principala,
atat in timpul regimului comunitatii de bunuri, cat si dupa divort,
competenta este instanta domiciliului paratului, fata de art. 107 NCPC,
atunci cand in masa de impartit sunt numai bunuri mobile, ori instanta in
raza careia se afla imobilul, potrivit art. 117 NCPC, cand in masa de
impartit se afla si un astfel de bun;

daca partajul este cerut pe calea contestatiei la executare, fata de

dispozitiile

art.

650

alin.

NCPC,

va

fi

sesizata

judecatoria

in

circumscriptia careia se afla biroul executorului judecatoresc care face


executare, in afara cazurilor cand legea dispune altfel;
-

in toate celelalte cazuri de partaj, competenta se determina potrivit

art. 107 sau art. 117 NCPC, dupa caz.


Prin urmare, daca se urmareste partajarea unor bunuri mobile, cererea se
va adresa instantei de la domiciliu sau, dupa caz, sediul paratului,
neavand relevanta locul situarii bunului.
Daca printre bunurile de impartit se afla un imobil, competenta
apartine instantei in circumscriptia careia se afla imobilul.

Conform art. 980, reclamantul este obligat sa arate in cerere, pe


langa mentiunile prevzute de art. 194, persoanele intre care urmeaza a
avea loc partajul, titlul pe baza careia este cerut, toate bunurile suspuse
185

partajului, valoarea lor, locul unde se afla, precum si persoana care le


detine sau administreaza.
Persoanele intre care urmeaza a avea loc partajul sunt persoanele
titulare ale dreptului de proprietate comuna, pe cote-parti sau in
devalamasie, conform art. 632 C.civ. In egala masura ii include si pe cei
care al caror temei juridic al partajului il reprezinta mostenirea.
Titlul pe baza caruia este cerut partajul este cel in baza caruia s-a
nascut starea de proprietate comuna si care poate fi succesiunea,
contractul, uzucapiunea, dobandirea de bunuri in timpul casatoriei.

Toate bunurile supuse partajului si valoarea lor.

In aplicarea art. 194 lit. c NCPC, evaluarea bunurilor este facuta de


reclamant, care trebuie sa indice si modul de calcul prin care a ajuns la
determinarea valorii, cu aratarea inscrisurilor corespunzatoare.
Acest element este necesar pentru determinarea competentei
materiale, precum si daca se contesta masa bunurilor de impartit, pentru
calcularea taxelor de timbru.
Pe cale de consecinta, in lipsa lor intervine nulitatea cererii de
chemare in judecata, care este dispusa in conditiile art. 200 alin. 3,
intrucat o cerere de partaj nu poate fi comunicata paratului si cu atat mai
putin nu poate sa primeasca termen de judecata pentru ca eventual,
lipsurile sa fie completate pe parcursul procesului.
Procedura partajului presupune paracurgerea mai multor etape clar
delimitate de codul de procedura civila.

186

Astfel, in conditiile art. 981, la primul termen de judecata, daca


partile sunt prezente, instanta le va lua declaratie cu privire la fiecare
dintre bunurile supuse partajului si va lua act, cand este cazul, de
recunoasterile si acordul lor cu privire la existenta bunurilor, locul unde se
afla si valoarea acestora.
Instanta va lua act de declaratiile verbale ale partilor prin
consemnarea lor intr-o incheiere de sedinta. In orice caz, vor fi
consemnate numai acele declaratii care reprezinta recunoasteri sau
acorduri cu privire la existenta bunurilor, locul unde se afla si valoarea
acestora.
Declaratiile scrise vor fi atasate la dosarul cauzei si instanta va lua
act de recunoasterile sau acordurile pe care le contin, cu ocazia
deliberarii.
Daca una dimtre parti, sau chiar ambele nu se prezinta ori refuza sa
dea o declaratie, aceasta atitudine procesuala ar putea fi apreciata in
sensul ca nu exista recunoasterea sau acordul la care se refera textul,
urmand a fi aplicat art. 983, respectiv se va aplica procedura partajului
judiciar.

Partajul prin buna invoiala

In conditiile art 670 C.civ, partajul poate sa fie facut prin buna
invoiala sau hotarare judecatoreasca, in conditiile legii.
Fata de art. 993 alin. 1, conform cu care, in toate cazurile, asupra
cererii de partaj instanta se va pronunta prin hotarare, inseamna ca si in
cazul partajului prin buna-invoiala, procesul se va finaliza prin darea unei
hotarari.
187

In tot cursul procesului, instanta va starui ca partile sa imparta


bunurile prin buna invoiala.
Conform. art. 982 alin.2, daca partile ajung la o intelegere cu privire
la impartirea bunurilor, instanta va hotari potrivit intelegerii lor.
Imparteala se poate face prin buna invoiala si daca printre cei
interesati se afla minori, persoane puse sub interdictie judecatoreasca ori
disparuti, insa numai cu incuviintarea prealabila a instantei de tutela,
precum si daca este cazul, a reprezentantului sau a ocrotitorului legal.

Partajul este translativ de drepturi, potrivit art. 680 C.civ, astfel ca se


impune ca, daca un coproprietar este lispsit de capacitate de exercitiu ori
a are capacitate de exercitiu restransa, partajul poate fi facut prin buna
invoiala prin incuviintarea instantei de tutela, precum si daca este cazul a
ocrotitorului legal.
In cazul in care intelegerea priveste numai impartirea anumitor
bunuri, instanta va lua act de aceasta intelegere si va pronunta o hotarare
partiala.
Daca partajul prin acordul partilor este facut cu privire la toate
bunurile, se va pronunta o hotarare care va fi atacata numai cu recurs la
instanta ierarhic superioara.

Partajul judiciar
Daca nu este posibil sa se ajunga la un partaj prin buna invoiala,
partajul va fi facut de instanta de judecata. Instanta va stabili bunurile
supuse impartelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine
188

fiecaruia si creantele nascute din starea de proprietate comuna pe care


coproprietarii le au unii fata de altii. Daca se imparte o mostenire, instanta
va mai stabili datoriile transmise prin mostenire, datoriile si creantele
comostenitorilor fata de defunct, precum si sarcinile mostenirii.
Incheierea de admitere in principiu
Conform art. 984, daca pentru formarea loturilor sunt necesare
operatiuni de masuratoare, evaluare si alte asemenea, pentru care
instanta nu are date suficiente, ea va da o incheiere prin care va stabili
elementele prevazute de art. 983, intocmind corespunzator minuta.

Prin incheierea de admitere in principiu vor fi stabilite bunurile


supuse impartelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine
fiecaruia si creantele nascute din starea de proprietate comuna pe care
coproprietarii le au unii fata de altii. Daca se imparte o mostenire, instanta
va stabili si datoriile transmise prin mostenire, datoriile si creantele
comostenitorilor fata de defunct, precum si sarcinile mostenirii.
Pentru ca este o adevarata hotarare, este obligatoriu ca pentru
incheiere de admitere in principiu sa se intocmeasca o minuta, sub
sanctiunea nulitatii atat a incheierii, cat si a hotararii finale, in conditiile
art. 179 alin. 3.
Pe de alta parte, incheierea trebuie sa fie motivata in fapt si in drept,
iar daca se amana pronuntarea trebuie intocmita incheiere de dezbateri.

Incheierea de admitere in principiu este una interlocutorie, motiv


pentru care nu se poate reveni asupra ei, ci poate sa fie schimbata numai
in caile de atac sau, implicit, prin darea unei incheieri de admitere in
principiu suplimentara.
189

Avand in vedere motivul care a justificat darea incheierii de admitere


in principiu, art. 984 alin. 3 stabileste ca prin aceeasi incheiere (de
admitere in principiu), instanta va dispune efectuarea unei expertize
pentru formarea loturilor. Raportul de expertiza va arata valoarea
bunurilor si criteriile avute in vedere la stabilirea acestei valori, va indica
daca bunurile sunt comod partajabile in natura si in ce mod, propunand, la
solicitarea instantei, loturile ce urmeaza a fi atribuite.
Daca nu este data incheierea de admitere in principiu, atunci cand
pentru formarea loturilor sunt necesare operatiuni de masuratoare ori
evaluare, va interveni nulitatea relativa a hotararii, in conditiile art. 175
alin. 1 NCPC, deci conditionata de dovedirea vatamarii suferite de cel care
invoca nulitatea.

In

cazul

in

care

hotararea

de

partaj

este

casata

pentru

necompetenta, instanta competenta trebuie sa dea o noua incheiere de


admitere in principiu, deoarece fata de art. 176 pct. 3 NCPC, actele de
procedura indeplinite de o instanta necompetenta sunt nule, chiar
neconditionat de existenta unei vatamari.
Daca dupa darea incheierii de admitere in principiu procesul a ramas
in nelucrare si a intervenit perimarea, intr-o noua cerere de partaj trebuie
data alta incheiere de admitere in principiu, deoarece art. 422 alin. 2 NCPC
ingaduie

ca

partile

sa

folosesca

in

noul

proces

numai

dovezile

administrate in cursul judecatii perimate.


Incheierea de admitere in principiu poate sa fie modificata implicit,
prin darea unei noi hotarari, cu indeplinirea cerintelor legale.

In cazul in care dupa pronuntarea incheierii prevazute de art. 984,


dar mai inainte de pronuntarea hotararii de imparteala, se constata ca
190

exista si alti coproprietari sau ca au fost omise unele bunuri care trebuiau
supuse impartelii, instanta va putea da o noua incheiere care va cuprinde
noii coproprietari si bunurile omise art. 985 NCPC.
In legatura cu darea incheierii suplimentare de admitere in principiu,
pot sa fie evidentiate urmatoarele aspecte:
- incheierea suplimentara poate sa fie pronuntata numai inainte de
partajul propriu-zis. Dupa darea hotararii de partaj, omisiunile la care se
refera art. 985 pot constitui motiv de critica in apel.
- daca dupa darea incheierii de admitere in principiu se constata ca
sunt si alti coproprietari sau au fost omise unele bunuri din masa de
impartit, desi in privinta lor au avut loc dezbateri, nu poate sa fie data
incheierea suplimentara, pentru ca aceasta ar echivala cu un control
judiciar al incheierii de admitere in principiu initiala, ceea ce nu este
admisibil.
Pentru indreptarea hotararii si completarea cu persoanele sau bunurile
omise, partea interesata are deschisa calea apelului.
- art. 985 vorbeste despre faptul ca nu au avut loc dezbateri
contradictorii privitoare la persoanele sau bunurile omise din incheirea de
admitere in principiu.
Asadar, daca in cererile partilor sunt aratate si alte persoane in calitate de
coproprietari sau alte bunuri de impartit, in afara de cele retinute in
incheierea de admitere in principiu, iar in legatura cu aceste persoane sau
bunuri

nu

au

fost

administrate

dovezi,

s-ar

putea

da

incheiere

suplimentara. Pe de alta parte, textul este de stricta intrepretare, astfel


incat eroarea constand in recunoasterea gresita a calitatii de coproprietar
a unei persoane nu ar putea fi indreptata decat in calea de atac. Numai
includerea eronata a unui bun in masa de impartit ar putea justifica darea
incheierii suplimentare.
191

- pentru ca nu se prevede altfel, o noua incheiere ar putea fi data la


cererea partii interesate sau din oficiu. Si in acest caz va trebui intocmita o
minuta in conditii art. 401 NCPC.

Cat priveste caile de atac ce ar putea fi exercitate impotriva


incheierilor de admitere in principiu, acestea ar putea fi atacate numai cu
apel odata cu fondul.

Partajul propriu-zis

Cat priveste partajul propriu-zis, din prevederile art. 983 alin. 2, art.
989-990 NCPC, rezulta ca exista 3 modalitati de realizare a partajului
propriu-zis:
- in natura, prin formarea si atribuirea loturilor;
- prin atribuirea bunului unui copartas;
- prin vanzarea bunului.

Partajul in natura

In conditiile art. 983 alin. 2, instanta va face imparteala in natura. In


temeiul celor stabilite potrivit alin. 1, ea procedeaza la formarea loturilor si
atribuirea lor. In cazul in care loturile nu sunt egale, ele se intregesc printro suma de bani.

192

Avand in vedere expresia din debutul art 988 alin. 1 in cazul in


care imparteala in natura nu este posibila inseamna ca regula o
constitutie partajul in natura. Numai in subsidiar se va proceda la
atribuirea sau, dupa caz, la vanzarea bunului.
Partajul se efectueaza la valoarea de circulatie bunurilor din
momentul partajarii si nu la valoarea de la data nasterii starii de
coproproprietate, deoarece numai astfel diminuarea valorii bunurilor, ca si
sporul de valoare al acestora se imputa asupra drepturilor tuturor
coproprietarilor, respectiv profita tuturor, iar nu doar unuia dinre ei.
La formarea si atribuirea loturilor, instanta va tine seama si de
acordul partilor, marimea cotei-parti ce se cuvine fiecareia din masa
bunurilor de impartit, natura bunurilor, domiciliul si ocupatia partilor,
faptul ca unii dintre coproprietari, inainte de a se cere imparteala, au facut
constructii sau imbunatatiri cu acordul celorlalti proprietari sau altele
asemenea.
De aceste criterii trebuie sa tina cont nu numai instanta, ci si
expertul caruia i s-a cerut sa formeze loturi prin raportul de expertiza.
Sunt, de asemenea, criterii de formare a loturilor, faptul ca un
copartas nu are posibilitatea de a-si procura o locuinta, folosirea bunului
de catre un copartas, utilitatea mai mare pentru unul dintre copartasi,
evitarea

impartirii

excesive

bunului,

ocrotirea

dreptului

tertilor

dobanditori de buna-credinta, prin includerea bunului vandut de un


copartas, inainte de efectuarea partajului in lotul acestuia.

Daca loturile atribuite in natura nu sunt egale din punct de vedere


valoric, ele se intregesc printr-o suma de bani ce poarta denumirea de
sulta.

193

Fiecare copartas va fi obligat sa plateasca drept sulta diferenta dintre


valoarea ce i se cuvine, potrivit cotei sale, si valoarea bunurilor pe care lea primit.

Atribuirea bunului

In conditiile art. 988, in cazul in care imparteala in natura a unui bun


nu este posibila sau ar cauza o scadere importanta a valorii acestuia ori iar modifica in mod pagubitor destinatia economica, la cererea unuia dintre
coproprietari, instanta, prin incheiere ii poate atribui provizoriu bunul.
Daca mai multi proprietari cer sa li se lase bunul, instanta va tine cont de
criteriile prevazute la art. 987. Prin incheiere, ea va stabili si termenul in
care coproprietarul caruia i s-a atribuit provizoriu bunul este obligat sa
consemneze

sumele

ce

corespund

cotelor-parti

cuvenite

celorlalti

proprietari.

Partajul va fi realizat prin atribuirea bunului in cazul in care:


- imparteala in natura a acestuia nu este posibila, sau
-

imparteala in natura ar cauza o scadere importanta a valorii bunului ori

i s-ar modifica in mod pagubitor destinatia economica.


Atribuirea provizorie a unui bun nu poate sa fie facuta prin incheierea
de admitere in principiu, pentru ca prin aceasta incheiere sunt stabilite
elementele prevazute de art. 983 NCPC. Or, printre aceste elemente nu
este inscrisa si masura atribuirii provizorii.
In conditiile art. 988 alin. 2, daca coproprietarul caruia i s-a atribuit
provizoriu bunul consemneaza, in termenul stabilit, sumele cuvenite
194

celorlalti coproprietari, instanta, prin hotarare asupra fondului procesului,


ii va atribui acestuia bunul.

Atribuirea definitiva a bunului este conditionata de consemnarea


sumelor fixate de instanta, in termenul stabilit prin incheierea de atribuire
provizorie.
Se poate spune ca prin depunerea sumelor datorate de catre cel
caruia i-a fost atribuit provizoriu bunul, incheierea de atribuire dobandeste
natura unei incheieri interlocutorii, instanta fiind obligata sa-i atribuie
bunul definitiv.
Atribuirea definitiva se face prin hotararea finala, ocazie cu care vor
fi impartite si sumele de bani consemnate.
Art. 988 alin. 3 prevede ca, in cazul in care coproprietarul nu
consemneaza in termen sumele cuvenite celorlalti coproprietari, instanta
va putea atribui bunul altui coproprietar

Vanzarea bunului
O alta modalitate subsidiara de efectuare a partajului o constituie
vanzarea bunului.
Din cuprinsul textului rezulta ca aceasta modalitate de partajare este
ultima la care poate recurge instanta, respectiv atunci cand bunul nu este
comod partajabil in natura si, fie, niciunul dintre coproprietari nu cere
atribuirea lui, fie cel caruia I s-a atribuit provizoriu bunul nu a depus suma
datorata in termenul stabilit de instanta.
Exista doua moduri de realizare a vanzarii:
- vanzarea pe care o fac partile, prin buna invoiala;
195

- vanzarea efectuata de executorul judecatoresc.


In incheierea prin care se dispune vanzarea bunului, instanta va
arata si modalitatea in care se va face aceasta.

Conform art. 990 alin. 2, daca partile sunt de acord ca vanzarea sa


se faca prin buna invoiala, instanta va stabili si termenul la care aceasta
va fi efectuata. Termenul nu poate fi mai mare de trei luni, in afara de
cazul in care partile sunt de acord cu majorarea lui.
Fixarea unui termen mai mare de trei luni se face prin incheierea prin
care s-a dispus vanzarea prin buna invoiala. Asadar, acordul partilor sub
acest aspect poate avea loc numai la momentul pronuntarii incheierii si nu
ulterior.
Cat priveste regimul juridic al incheierii prin care se dispune
vanzarea bunului, art. 990 alin. 4 prevede ca incheierile prevazute in text
pot fi atacate separat numai cu apel, in termen de 15 zile de la
pronuntare. Daca nu au fost astfel atacate, aceste incheieri nu mai pot fi
supuse apelului odata cu hotararea asupra fondului procesului.

Modul in care executorul judecatoresc face vanzarea este stabilit prin


art. 991, care prevede ca, dupa ramanerea definitiva a incheierii prin care
s-a dispus vanzarea bunului de catre un executor judecatoresc, acesta va
proceda la efectuarea vanzarii prin licitatie publica.
Asupra cererii de partaj, instanta se va pronunta printr-o hotarare.
Conform art. 994 alin.1 hotararea de partaj are efect constitutiv.
Aceasta inseamna, in aplicarea art. 680 C.civ ca, fiecare coproprietar
devine proprietarul exclusiv al bunurilor sau, dupa caz, al sumelor de bani
ce i-au fost atribuite, numai cu inceperea de la data stabilita in actul de
196

partaj, in cazul partajului prin buna invoiala, respectiv de la data ramanerii


definitive a hotararii judecatoresti, in cazul partajului judiciar.
In cazul imobilelor, efectele juridice ale partajului se produc numai
daca

actul

de

partaj

incheiat

in

forma

autentica

sau

hotararea

judecatoreasca ramasa definitiva au fost inscrise in cartea funciara.


Hotararea de partaj este supusa numai apelului. Cu toate aceste,
daca partajul s-a cerut pe cale incidentala, hotararea este supusa
acelorasi cai de atac ca si hotararea data asupra cererii principale. Odata
ramasa definitiva hotararea de partaj, ea constituie titlu executoriu

si

poate fi pusa in executare chiar daca nu s-a cerut predarea efectiva a


bunului ori instanta nu a dispus in mod expres aceasta predare.

PROCEDURA ORDONANTEI PRESEDINTIALE

Sediul materiei art. 996 - 1001 NCPC.

Pentru admisibilitatea ordonantei presedintiale se cer a fi indeplinite


conditiile generale ale oricarei cereri in justitie, astfel cum sunt enuntate
prin art. 32, respectiv cele privitoare la calitate, capacitate procesuala si
interes.
Cat priveste pretentia ce poate fi formulata pe calea ordonantei
presedintiale, aceasta nu poate viza fondul dreptului, ci numai aparenta
dreptului.
197

Ordonanta presedintiala necesita si indeplinirea unor conditii de


exercitiu speciale, care se adauga celor generale.
Aceste conditii speciale sunt:
- urgenta
- caracterul vremelnic al masurii
- consecinta caracterului vremelnic al masurii, neprejudicerea fondului
dreptului.

Urgenta
Codul de procedura civila nu defineste urgenta. Tocmai de aceea,
atunci cand ordonanta presedintiala este folosita pentru luarea unor
masuri provizorii in cazuri grabnice, reclamantul trebuie sa probeze in ce
consta urgenta.
Intrucat in materie de ordonanta presedintiala nu exista o urgenta
principala, partea trebuie sa arate imprejurarile de fapt concrete din care
rezulta in speta respectiva urgenta.
Urgenta trebuie sa persiste pe tot parcursul judecatii, atat in prima
instanta, cat si in caile de atac.
Ordonanta presedintiala poate sa fie folosita pentru luarea unor
masuri provizorii nu numai in cazuri grabnice, dar si in cele trei situatii
enumerate de art. 996 NCPC, cand urgenta este prezumata, respectiv:

- pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere. Ex: se invoca
ca paratul ridica o constructie care ameninta siguranta constructiei
reclamantului, faptul ca in mod abuziv paratul ii impiedica reclamantului
198

accesul in locuinta pe scara comuna. Reclamantul trebuie sa il convinga


pe judecator ca daca nu s-ar lua masura provizorie solicitata la momentul
respective, ar suferi o paguba;
- pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara.
Paguba este iminenta pentru ca nu s-a produs, dar se va produce cu
siguranta daca nu se schimba imprejurarea prezentata de catre reclamant.
Ca atare, daca prejudiciul este doar eventual, cererea nu poate sa fie
admisa;
- pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.

De asemenea, ori de cate ori legiuitorul a prevazut posibilitatea luarii


de masuri pe calea ordonantei presedintiale, instanta nu mai trebuie sa
verifice conditia urgentei, pentru ca ea este prezumata de legiuitor. De
pilda:
- la implinirea termenului prevazut in contract dupa expirarea unei
perioade de 3 luni de la notificarea adresata clientului, prestatorul poate
cere instantei de judecata, pe cale de ordonanta presedintiala, autorizarea
de a deschide caseta cu valori (art. 2198 C.civ);
- lipsa unui raspuns in scris sau refuzul nejustificat al chiriasului sau
fostului chirias de a incheia un nou contract de inchiriere in termen de 60
de zile de la primirea notificarii il indreptateste pe proprietar sa ceara in
justitie evacuarea neconditonata a locatarilor, cu plata daunelor-interese
pe calea ordonantei presedintiale (art. 11 alin. 2 din OUG 40/1999 privind
protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de
locuinte, aprobata prin Legea 241/2001).

199

Caracterul vremelnic al masurii

In conditiile art. 996 alin. 2 teza I, ordonanta este provizorie si


executorie. Caracterul vremelnic al masurii dispuse pe cale de ordonata
presedintiala rezulta fie din natura masurii luate, fie din cuprinsul
ordonantei in care se arata durata masurii.
Daca ordonanta nu cuprinde nicio mentiune in legatura cu durata sa,
atunci masura dispusa va produce efecte pana la solutionarea litigiului
asupra fondului.

Neprejudicierea fondului

Tocmai pentru ca examineaza daca aparenta dreptului este sau nu in


favoarea reclamantului, judecatorul va face doar un examen sumar al
cauzei, va pipai fondul. In conditiile art. 996 alin. 5, pe cale de ordonanta
presedintiala nu pot fi dispuse masuri care sa rezolve litigiul in fond si nici
masuri a caror executare nu ar mai face posibila restabilirea situatiei de
fapt.
In respectarea acestei conditii, daca partile isi intemeiaza pretentiile
pe un titlu, instanta nu poate sa cereceteze in fond valabilitatea titlului, ci
trebuie

sa

examineze

valabilitatea

lui

formala,

eficacitatea

ori

inopozabilitatea lui.
200

Judecata ordonantei presedintiale

Fata de art. 997, cererea de ordonanta presedintiala se va introduce


la instanta competenta sa se pronunte in prima instanta asupra fondului
dreptului.
Textul determina instanta competenta in aceasta procedura atat sub
aspect material, cat si sub aspect teritorial.
Cat priveste competenta generala, instantele judecatoresti nu ar
putea solutiona pe cale de ordonanta presedintiala cereri pe care nu le-ar
putea judeca nici in fond.
Avand in vedere caracterul sumar al procedurii, cererea de
ordonanta presedintiala nu trebuie sa cuprinda toate elementele cererii de
chemare in judecata, ci este suficient

sa indice numele si domiciliul

partilor, masura care se solicita a fi ordonata, justificarea acestei masuri,


probele invocate si semnatura.

Intampinarea nu este obligatorie. Prin urmare, la prima zi de


infatisare paratul va putea invoca exceptii de procedura relative si va
putea propune dovezi in combaterea cererii reclamantului.
In judecarea cererii, partile vor fi citate conform normelor privind
citarea in procese urgente, iar paratului i se va comunica o copie de pe
cerere si de pe actele care o insotesc (art. 998 alin. 1 teza I).
De asemenea, ordonanta va putea fi data si fara citarea partilor. In
caz de urgenta deosebita, ordonanta va putea fi data chiar in aceeasi zi,

201

instanta pronuntandu-se asupra masurii solicitate, pe baza cererii si


actelor depuse, fara concluziile partilor (art. 998 alin.2).
Faptul ca ordonanta poate fi data si fara citarea partilor nu schimba
natura contencioasa a acestei proceduri, intrucat partile au interese
contradictorii, iar conflictul dintre ele este nascut si actual.

Judecata se face de urgenta si cu precadere, nefiind admisibile probe


a caror administrare necesita un timp indelungat. Faptul ca judecata se
face de urgenta inseamna ca daca cererea nu este solutionata la primul
termen, instanta trebuie sa acorde termene scurte.
O particularitate a ordonantei presedintiale se ragaseste pe taram
probator. Instanta va respinge probele a caror administrare ar necesita un
timp indelungat (ex. o audiere cu martori prin comisie rogatorie,
interogatoriul partii care domiciliza in strainate, efectuarea unei expertize
cu multe obiective).
Art. 1000 prevede ca, la solicitarea recalmantului, pana la inchiderea
dezbaterilor la prima instanta, cererea de ordonanta presedintiala poate fi
tranformata intr-o cerere de drept comun, situatie in care paratul va fi
incunostintat si citat in mod expres cu aceasta mentiune.

Reclamantul, iar nu instanta din oficiu, poate sa transforme cererea


de ordonanta presedintiala in cerere de drept comun, care urmeaza a fi
judecata potrivit regulilor procedurii de drept comun.
De vreme ce art. 1000 nu o impune, pentru transformarea cererii nu
trebuie sa fie obtinut acordul paratului, nici expres nici tacit.

202

Intrucat paratul va fi citat cu mentiunea ca s-a produs transformarea


cererii de ordonanta presedintiala in cerere de drept comun, inseamna ca
transformarea poate fi facuta si verbal, nu doar in scris.
Declaratia reclamantului va fi consemnata in incheierea de sedinta,
dar incheierea nu va fi comunicata paratului. Transformarea cererii poate fi
facuta numai pana la inchiderea dezbaterilor in prima instanta.

Daca cererea este transformata, nu se mai poate considera ca


paratul, care a lipsit la data care a fost depusa/s-a luat act de cererea de
transformare, are termen in cunostinta pentru judecarea cererii pe calea
dreptului comun.
In aceste conditii, pentru a nu fi nesocotit dreptul sau la aparare, va
fi citat cu mentiunea expresa ca a avut loc tranformarea cererii.
Hotararea
Instanta
ordonanta

si

se

pronunta

care

trebuie

asupra
sa

cererii

cuprinda

printr-o

sentinta

elementele

unei

numita
hotarari

judecatoresti. Pronuntarea se poate amana cu cel mult 24 de ore, iar


motivarea ordonantei se face in cel mult 48 de ore de la pronuntare.
Ordonanta este executorie de drept. La cererea reclamantului,
instanta va putea hotari ca executarea sa se faca fara somatie sau fara
trecerea unui termen.

In

respectarea

principiului

disponibilitatii,

instanta

poate

sa

stabileasca, numai la solicitarea reclamantului, ca executarea hotararii se


face fara somatie si de indata. Altfel, executarea se va face in conditiile
dreptului comun.
203

Ordonanta este supusa numai apelului in termen de 5 zile de la


pronuntare, daca s-a dat cu citarea partilor, si de la comunicare, daca s-a
dat fara citarea lor.
Intrucat ordonanta este susceptibila numai de apel, inseamna ca
hotararea data in apel nu nu poate fi atacata cu recurs. Cat priveste caile
extraordinare de atac de retractare, ordonanta este susceptibila de
contestatie in anulare, respectiv revizuire.
In privinta autoritatii de lucru judecat a ordonantei presedintiale,
sunt de retinut urmatoarele aspecte enuntate de art. 1001:

1. ordonanta presedintiala are autoritate de lucru judecat fata de o alta


cerere de ordonanta presedintiala, numai daca nu s-au modificat
imprejurarile de fapt care au justificat-o.
Daca imprejurarile de fapt care au justificat pronuntarea unei
ordonante nu s-au schimbat, nu poate sa fie primita o noua ordonanta
presedintiala. In acest caz, se poate vorbi despre autoritatea de lucru
judecat a primei ordonante presdintiale, determinata de pastrarea situatiei
de fapt care a determinat solutia anterioara;
2. ordonanta presedintiala nu are autoritate de lucru judecat asupra cererii
privind fondul dreptului. Intrucat prin intermediul ei se iau numai masuri
cu caracter provizoriu, ordonanta nu are putere de lucru judecat asupra
fondului, astfel incat sa impiedice o noua judecata sub acest aspect;
3. hotararea data asupra fondului dreptului are autoritate de lucru judecat
asupra unei cereri ulterioare de ordonanta presedintiala;

204

ORDONANTA DE PLATA

Sediul materiei: art. 1013-1024

Creditorul va recurge la procedura speciala a ordonantei de plata


pentru a obtine cat mai rapid si cat mai facil titlul executoriu si pentru a-l
impiedica pe debitor sa intarzie in executarea platii, prin depasirea
termenului contractual sau legal stabilit pentru executare.
Procedura ordonantei de plata este admisibila doar daca sunt
indeplinite cerintele impuse de art. 1013 alin. 1 NCPC, in privinta creantei.
Astfel creanta trebuie sa aiba ca obiect o suma de bani si sa fie
certa, lichida si exigibila.
Pe de alta parte, temeiul creantei poate fi numai un contract civil,
indiferent de calitatea pe care o au partile acestuia persoane fizice sau
persoane juridice.
In procedura speciala a ordonantei de plata, trebuie sa mai fie
indeplinita o cerinta, respectiv creanta sa fie constata printr-un inscris ori
sa fie determinata potrivit unui statut, regulament sau altui inscris, insusit
de parti prin semnatura, ori in alt mod admis de lege.
Procedura ordonantei de plata nu poate fi folosita pentru executarea
unui act administrativ, fiscal sau vamal.
De asemenea, nu poate recurge la procedura speciala a ordonantei
de plata cel a carui creanta are drept temei delictul civil.
205

Pentru chiar admisibilitatea sesizarii instantei cu o cerere privind


ordonanta de plata, in temeiul art. 1014 alin. 1, creditorul ii va comunica
debitorului, prin intermediul executorului judecatoresc sau prin scrisoare
recomandata, cu continut declarat si confirmare de primire, o somatie prin
care ii va pune in vedere sa plateasaca suma datorata in termen de 15 zile
de la primirea acesteia.

Pentru a produce efectele cerute de legiuitor, comunicarea somatiei


trebuie facuta prin intermediul executorului judecatoresc sau prin
scrisoare recomandata, cu continut declarat si confirmare de primire.
Comunicarea

somatiei

are

valoarea

unei

proceduri

prealabile

obligatorii, care impune ca dovada comunicarii somatiei sa fie atasata


cererii privind ordonanta de plata.
Pe cale de consecinta, lipsa comunicarii somatiei, poate fi invocata
numai de catre parat, prin intampinare, potrivit art. 193 alin. 2 NCPC.
Ca efect al admiterii exceptiei invocate de catre parat, lipsa dovezii
comunicarii somatiei va duce la respingerea cererii ca inadmisibila.

Procedura de judecata.

Art. 1015 stabileste competenta de judecata. Astfel, in temeiul


dispozitiilor art. 94

pct. 1, lit. j NCPC, comptenta materiala de prima

instanta poate apartine judecatoriei sau tribunalului, dupa cum valoarea


creantei este de pana la/peste 200.000 lei.
Faptul ca pe calea ordonantei de plata se face o analiza sumara a
fondului, se reflecta si in continutul cererii de sesizare a instantei.
206

Conform art. 1016 alin. 1 cererea privind ordonanta de plata, va


cuprinde:
a) numele i prenumele, precum i domiciliul sau, dup caz, denumirea i
sediul creditorului;

b) numele i prenumele, codul numeric personal, dac este cunoscut, i


domiciliul debitorului persoan fizic, iar n cazul debitorului persoan
juridic, denumirea i sediul, precum i, dup caz, dac sunt cunoscute,
codul unic de nregistrare sau codul de identificare fiscal, numrul de
nmatriculare

registrul

comerului

ori

de

nscriere

registrul

persoanelor juridice i contul bancar;


c) suma ce reprezint obiectul creanei, temeiul de fapt i de drept al
obligaiei de plat, perioada la care se refer acestea, termenul la care
trebuia fcut plata i orice element necesar pentru determinarea
datoriei;
d) suma ce reprezint dobnzile aferente sau alte despgubiri ce se cuvin
creditorului, potrivit legii;
e) semntura creditorului.

In conditiile OUG 80/2013, cererile privind ordonanta de plata se


taxeaza cu 200 lei.
In procedura ordonantei de plata, legitorul s-a abatut de la regula
instituita de art. 201 NCPC si care consta in faptul ca in etapa scrisa a
procesului civil, instanta comunica cererea de chemare in judecata si
intampinarea inainte de fixarea primului termen de judecata.

207

Astfel, citatia va fi inmanata partii cu 10 zile inainte de termenul de


judecata, iar alin. 2 arata ca la citatia pentru debitor se vor anexa, in
copie, cererea creditorului si actele depuse de acesta in dovedirea
pretentiilor, pentru ca prin alin. 3 sa se dispuna ca in citatie se va preciza
ca debitorul este obligat sa depuna intampinare cu cel putin 3 zile inaintea
termenului de judecata, facandu-se mentiune ca, in cazul nedepunerii
intampinarii, instanta fata de imprejurarile cauzei, poate considera
aceasta ca o recunoastere a pretentiilor creditorului.
Asadar, de vreme ce la citatia transmisa debitorului cu cel putin 10
zile inaintea termenului de judecata se alatura cererea creditorului, si prin
aceeasi citatie i se atrage atentia debitorului ca trebuie sa depuna
intampinare cu cel putin 3 zile inainte de termenul de judecata, inseamna
ca termenul de judecata este deja fixat.
Depunerea intampinarii este obligatorie. Ca atare, debitorul ar putea
contesta creanta numai prin intampinare, iar nu direct in fata instantei.
Insa, simplul fapt ca debitorul nu depune intampinare, nu este de
natura sa creeze instantei convingerea ca debitorul recunoaste pretentiile
creditorului. Pentru a ajunge la o asemenea concluzie, care se intemeiaza
pe o prezumtie simpla de recunoastere a datoriei, instanta trebuie sa
coroboreze nedepunerea intampinarii cu ,,imprejurarile cauzei. Cu alte
cuvinte, ,,impejurarile cauzei pot determina rasturnarea prezumtiei de
recunoastere.

Intampinarea nu se comunica reclamantului, care va lua cunostinta


de ea de la dosarul cauzei.
In procedura ordonantei de plata poate fi administrata numai dovada
cu inscrisuri, indiferent dupa cum este vorba de probarea temeiniciei sau a

208

netemeiniciei

cererii,

fapt

care

rezulta

din

1020

si

1021

NCPC.

Interogatoriul nu este admisibil.


Primind cererea creditorului, debitorul are fie posibilitatea sa faca
plata sau sa convina cu creditorul asupra platii, fie posibilitatea sa
conteste creanta.
In cazul in care creditorul declara ca a primit plata sumei datorate,
instanta ia act de aceasta imprejurare printr-o incheiere definitiva, prin
care se dispune inchiderea dosarului.
Pentru ca instanta sa dispuna inchiderea dosarului, este suficient ca
reclamantul sa declare, nu sa si probeze, ca debitorul a facut plata sumei
datorate.
Inchiderea

dosarului

se

dispune

printr-o

incheiere

definitiva,

nesusceptibila de apel sau recurs. In schimb, incheierea este susceptibila


de contestatie in anulare.
Daca debitorul nu a facut plata, dar a convenit cu creditorul asupra
platii, instanta ia act de aceasta, pronuntand o hotarare de expedient.
Hotararea de expedient este definitiva si constituie titlu exrcutoriu.
Hotararea de expedient pronuntata pe baza intelegerii asupra platii
la care au ajuns creditorul si debitorul este definitiva, deci nu este
susceptibila de recurs.
Hotararea de expedient poate fi asimilata ordonantei de plata, motiv
pentru care va constitui titlu executoriu, asemenea ordonantei.
Debitorul poate sa conteste creanta, sustinand ca nu este certa,
lichida sau exigibila
Daca, in urma analizei inscrisurilor, a explicatiilor si lamuririlor
partilor instanta apreciaza ca sustinerile din intampinarea debitorului sunt
intemeiate, va respinge cererea pentru darea ordonantei de plata.
209

Desigur, instanta va putea pronunta o astfel de solutie nu numai in cazul


in care debitorul a contestat creanta. Chiar daca debitorul nu se prezinta
ori nu depune intampinare prin care sa conteste creanta, judecatorul
poate sa aprecieze ca, in raport cu dovezile administrate de catre creditor,
creanta acestuia nu intruneste conditiile prevazute de art. 1013 alin. 1
NCPC.
Incheierea prin care se pronunta judecatorul asupra respingerii
ordonantei de plata, nu are autoritate de lucru judecat. (art. 1020 NCPC).
Incheierea de respingere a cererii este supusa anularii, in conditiile art.
1023 alin 2.
Pe cale de consecinta, incheierea trebuie sa fie inmanata sau
comunicata creditorului, pentru a incepe sa curga termenul de formulare a
cererii in anulare.

Din art. 1020 alin. 1 si 2 NCPC se deduce faptul ca, in procedura


ordonantei de plata, creditorului nu ii este permisa transformarea cererii
intr-una de drept comun. Daca in raport cu apararile sau contestarile
debitorului, creditorul isi da sema ca cererea sa nu poate fi primita, nu are
alta posibilitate decat sa renunte la judecata.
Conform art. 1021 alin. 1, in cazul in care instanta, ca urmare a
cererii pe baza inscrisurilor depuse, precum si a declaratiilor partilor,
constata ca pretentiile creditorului sunt intemeiate, va emite o ordonanta
de plata in care se precizeaza suma si termenul de plata.
Cand instanta constata ca numai o parte din pretentiile creditorului
sunt intemeiate, va emite ordonanta de plata numai pentru aceasta parte,
stabilind si termenul de plata. In acest caz, creditorul poate formula cerere
de chemare in judecata potrivit dreptului comun pentru a obtine obligarea
debitorului la plata restului datoriei.
210

Indiferent dupa cum cererea creditorului este admisa in tot sau in


parte, asemenea oricarei hotarari judecatoresti, ordonanta de plata va
cuprinde elementele prevazute de art. 425a NCPC, macar si pentru ca ea
poate fi suspusa controlului judiciar. Specific ordonantei este insa faptul ca
in dispozitivul ei trebuie sa fie mentionata suma de plata si termenul la
care debitorul va trebui sa faca plata.
Termenul de plata nu va fi mai mic de 10 zile si nu va depasi 30 de
zile de la data comunicarii ordonantei. Judecatorul nu va putea stabili alt
termen decat daca partile se inteleg in acest sens.
Conform art. 1021 alin. 5, ordonanta se va inmana partii prezente
sau se va comunica fiecarei parti de indata, potrivit legii.
In cazul in care o parte se prezinta la arhiva instantei si va cere sa-i
fie inmanata ordonanta, se va putea da curs cererii sale numai daca
ordonanta nu ii fusese deja comunicata.
Fata de art. 427 alin. 1 NCPC, ordonanta se va comunica din oficiu
partilor, in copie, de indata ce a fost redactata si semnata in conditiile
legii.
Calea de atac ce poate fi exercitata impotriva ordonantei de plata
este cererea in anulare. Cererea in anulare se solutioneaza de instanta
care a pronuntat ordonanta de plata in complet de doi judecatori.
Intrucat cererea in anulare poate avea ca obiect si incheierea prin
care s-a respins cererea creditorului, sintagma ,,instanta care a pronuntat
ordonanta de plata va fi interpretata in sensul ca se refera la ,,instanta
care a solutionat cererea privind ordonanta de plata. Debitorul poate
formula cerere in anulare in termen de 10 zile de la data inmanarii sau
comunicarii ordonantei.
Debitorul poate ataca ordonanta in cazul in care cererea creditorului
a fost admisa in tot sau in parte.
211

Creditorul poate recurge la cererea in anulare fie impotriva incheierii


de respingere a cererii privind ordonanta de plata, fie impotriva ordonantei
de plata prin care cererea de chemare in judecata a fost admisa numai in
parte.
Asemenea debitorului, creditorul poate formula cerere in anulare in
termen de 10 zile de data inmanarii sau comunicarii acesteia.
Prin cererea in anulare se poate invoca numai nerespectarea
cerintelor prevazute de NCPC pentru emiterea ordonantei de plata,
precum si, daca este cazul, cauze de stingere a obligatiei ulterioare
emiterii ordonantei de plata.

Prin cererea in anulare se poate invoca, de pilda, faptul ca a fost


admisa cererea creditorului desi creanta nu era certa, lichida si exigibila,
ori nu avea ca temei un contract civil, faptul ca s-au administrat si alte
dovezi decat inscrisuri pentru a se obtine admiterea sau respingerea
cererii, faptul ca, desi a retinut ca fiind intemeiata contestatia formulata
de catre debitor, instanta a admis totusi cererea creditorului, faptul ca
procedura de citare nu a fost legal indeplinita.
De asemenea, s-ar putea invoca faptul ca dupa darea ordonantei de
plata, debitorul a facut plata ori a fost admisa in mod definitiv cererea de
anulare a contractului ce a constituit temeiul juridic al cererii creditorului.

Art. 1023 nu arata in ce termen trebuie sa fie motivata cererea in


anulare. In aceste conditii, fata de art. 470 NCPC, cererea in anulare
trebuie sa fie motivata prin insasi cererea de declarare a caii de atac, sub
sanctiunea decaderii.
212

Art. 1023 alin. 6 prevede ca, daca instanta investita admite, in tot
sau in parte, cererea in anulare, aceasta va anula ordonanta, in tot sau in
parte, pronuntand o hotarare definitiva.

EXECUTAREA

SILITA

SEDIUL MATERIEI: Art.622- Art.913 NCPC]

Executarea

silita

reprezinta

procedura

prin

intermediul

careia

titularul unui drept subiectiv civil recunoscut printr-un titlu executoriu


constringe, cu ajutorul organelor competente, pe cel care ii incalcase
dreptul de a executa prestatia specificata in titlu, asigurandu-se in felul
acesta respectarea dreptului si restabilirea ordinii de drept incalcate.

1.TITLURILE EXECUTORII:

I.Hotarrile judecatoresti

Hotrrile judectoreti pronunate n materie civil, comercial, de


contencios administrativ, conflicte de munc i asigurri sociale, precum i
n materie penal sunt titluri executorii pentru obligaiile care vizeaz
asupra unor pretenii civile.
213

Potrivit art. 632 alin. (2) Cod proc. civ. constituie titluri executorii i,
prin urmare, pot fi aduse la ndeplinire prin executare silit hotrrile
executorii, hotrrile definitive, precum i orice alte hotrri sau nscrisuri
care, potrivit legii, pot fi puse n executare.
Prin hotrri trebuie s ntelegem att hotrrile propriu-zise prin care
se soluioneaz o cauz de prim instan sau n cile de atac, precum i
ncheierile judectoreti (potrivit art. 424 alin. (5) Cod proc. civ. toate
celelalte hotrri date de instan se numesc ncheieri dac legea nu
prevede altfel).
Condiii pentru punerea n executare a unei hotrri judectoreti:

1. Hotrrea s fie executorie sau definitiv

Sunt hotrri executorii: Hotrrile date n apel, dac prin lege nu se


prevede altfel; Hotrrile date n prim instan fr drept de apel, ori
cele n legtur cu care prile au convenit s exercite direct recursul.
(art.633 NCPC)
Sunt hotrri definitive: Hotrrile care nu sunt supuse apelului i
nici recursului; Hotrrile date n prim instan, fr drept de apel,
neatacate cu recurs; Hotrrile date n prim instan, care nu au fost
atacate cu apel; Hotrrile date n apel, fr drept de recurs, precum i
cele neatacate cu recurs; Hotrrile date n recurs, chiar dac prin
acestea s-a soluionat fondul pricinii; Orice alte hotrri care, potrivit
legii, nu mai pot fi atacate cu recurs. (art.634)
214

2. Hotrrea s conin o obligaie susceptibil de executare silit

Pot fi puse n executare hotrrile care conin obligaii al cror obiect


const n plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinei
acestuia, desfiinarea unei construcii, a unei plantaii ori a altei lucrri,
ncredinarea minorului, stabilirea locuinei i vizitarea acestuia sau n
luarea altor msuri stabilite prin titlul executoriu.

II. Hotarrile arbitrale

Hotrrea arbitral constituie titlu executoriu i se aduce la ndeplinire


ntocmai ca i o hotrre judectoreasc, respectnd aceleai condiii.
Pot fi puse n executare hotrrile arbitrale chiar dac sunt atacate cu
aciune n anulare, precum i alte hotrri ale organelor cu atribuii
jurisdicionale rmase definitive ca urmare a neatacrii lor n faa instanei
judectoreti competente.
naintea sau n tot cursul arbitrajului, oricare dintre pri poate cere
tribunalului n circumscripia cruia are loc arbitrajul s ncuviineze
msuri asiguratorii i msuri provizorii cu privire la obiectul litigiului sau s
constate anumite mprejurri de fapt, dispunnd executarea acestora.

III. Hotarrile judecatoresti straine

n virtutea principiului ncrederii reciproce ntre state, hotrrea


215

strin devine executorie n alt stat printr-o procedur simpl, menit s


asigure recunoaterea i ncuviinarea executrii.
Verificarea se face numai n ce privete ndeplinirea urmtoarelor
condiii: hotrrea s fie definitiv potrivit legii statului unde a fost
pronunat, instana care a pronunat-o s fi avut competena s judece
procesul, s existe reciprocitate n ceea ce privete efectele hotrrilor
strine ntre Romnia i statul instanei care a pronunat hotrrea i n
cazul ncuviinrii executrii hotrrea strin s aib caracter executoriu,
instana romn neavnd abilitarea s analizeze hotrrea n fond sau s
o modifice aceasta bucurndu-se de intangibilitate.
Cererile

de

recunoatere

hotrrii

judectoresti

strine

se

soluioneaz de tribunalul n circumscripia cruia i are domiciliul sau


sediul cel care a refuzat recunoaterea hotrrii iar cererea de ncuviinare
a executrii hotrrii strine de tribunalul n circumscripia cruia urmeaz
s se fac executarea, procedurile fiind specificate n noul Cod de
procedur civil.
Pe baza hotrrii definitive de ncuviinare a executrii se emite titlul
executoriu, n condiiile legii romne, cu menionarea hotrrii de
ncuviinare pe titlu.

IV. Titlul executoriu european pentru creantele necontestate

O hotrre judectoreasc, o tranzacie judiciar sau un act autentic


care se refer la o crean necontestat, emise ntr-un stat membru al
Uniunii Europene pot fi aduse la ndeplinire prin executare silit n
Romnia pe baza certificatului care nsoete nscrisul i care i atest
calitatea de titlu executoriu european, fr a mai fi necesar ncuviinarea
executrii si fr a fi posibil contestarea recunoaterii sale.
216

Procedura de certificare drept titlu executoriu european se face n


statul membru de origine al titlului analizndu-se ca hotrrea s aib
caracter executoriu, hotrrea s nu fie incompatibil cu dispoziiile
referitoare la competen, hotrrea s-a pronunat n statul membru n
care debitorul i are domiciliul i privete o crean necontestat.
Creana se consider necontestat cnd debitorul a recunoscut-o n
mod expres acceptnd-o sau recurgnd la o tranzacie care a fost
aprobat de o instan sau ncheiat n faa unei instane n cursul unei
proceduri judiciare sau cnd debitorul nu i s-a opus niciodat n cursul
procedurii judiciare sau n cazul n care debitorul, dup ce a contestat-o
iniial n cursul procedurii judiciare nu s-a prezentat sau nu a fost
reprezentat n cadrul unei edine privind aceast crean, cu condiia ca
atitudinea s poat fi asimilat unei recunoateri tacite sau dac a
recunoscut-o ulterior n mod expres prin act autentic.
Pentru a executa ntr-un stat membru o hotrre judectoreasc, o
tranzacie judiciar sau un act autentic, certificate drept titluri executorii
europene se vor depune la executorul judectoresc: copiile hotrrii
judectoreti, actului autentic sau tranzaciei judiciare i a certificatului de
titlu executoriu european, care s ndeplineasc condiiile de stabilire a
autenticitii, precum i traducerea acestora n limba oficial a statului
membru n care se face executarea, certificat de o persoan autorizat n
acest scop n unul din statele membre.

V. Actele autentificate de notarul public

nscrisul autentic este nscrisul ntocmit sau, dup caz, primit i


autentificat de o autoritate public, de notarul public sau de ctre o alt
persoan nvestit de stat cu autoritate public, n forma i condiiile legii.
217

Prin autentificarea nscrisului trebuie s ntelegem stabilirea identitii


prilor, exprimarea consimmntului acestora cu privire la coninutul
nscrisului, semntura acestora i data nscrisului.
Actul autentificat de notarul public care constat o crean cert i
lichid are putere de titlu executoriu la data scadenei creanei constatate
(data exigibilitii creanei). Prin crean cert vom ntelege creana a
crei existen rezult nendoielnic din nsui titlul executoriu.
Creana este lichid atunci cnd obiectul ei este determinat sau cnd
titlul executoriu conine elementele care permit stabilirea lui.
Creanele cu termen sau cele condiionate, dei nu pot fi puse n
executare, nendeplinind condiia exigibilitii, pot fi nscrise, n condiiile
legii, la distribuirea sumelor rezultate din urmrirea silit a bunurilor
aparinnd debitorului.

VI. Cambia, biletul la ordin si CEC-ul

Potrivit dispoziiilor art.640 NCPC raportat la art. 53 din Legea 59/1934


i la art. 61 din Legea 58/1934 cambia, biletul la ordin i cecul, precum i
alte titluri de credit constituie titluri executorii att pentru suma artat n
titlu precum i pentru dobnda legal de la data refuzului la plat, dac
ndeplinesc condiiile prevzute de legea special.
Potrivit art. 16 i art. 17 din Legea 76/2012 sunt modificate
prevederile cuprinse la art. 62 din din Legea 58/1934, respectiv art. 54 din
Legea 59/1934 n sensul c n termen de 5 zile de la primirea somaiei de
plat debitorul poate face contestaie la executare, fiind nlocuit
procedura opoziiei la executare. Instana nu va putea suspenda
executarea afar de cazul n care debitoul nu recunoate semntura,
218

nscriindu-se n fals, sau nu recunoate procura. n cazul suspendrii


executrii creditorul poate obine msuri de asigurare.

VII. Actele de sanctionare contraventionala

Potrivit dispoziiilor art. 37 din Ordonana Guvernului nr. 2/2001


privind regimul juridic al contraveniilor procesul verbal neatacat n
termen de 15 zile de la data nmnrii sau comunicrii acestuia, precum i
hotrrea judectoreasc irevocabil prin care s-a soluionat plngerea
constituie titlu executoriu, fr vreo alt formalitate.
Executarea amenzilor se face potrivit prevederilor legale privind
executarea creanelor bugetare, iar pentru executarea despgubirilor
partea vtmat creia i-a fost comunicat procesul verbal neatacat n
termen sau hotrrea irevocabil poate proceda la executarea lor potrivit
dispoziiilor legale privitoare la executarea silit a creanelor.

VIII. Contractele privind creditele acordate de institutiile financiare


bancare si nebancare

Potrivit dispoziiilor art. 52 din Legea 93/2009 contractele de credit,


ncheiate de o instituie financiar nebancar, precum i garaniile reale i
personale afectate garantrii creditului constituie titluri executorii.
Si contractele de credit, ncheiate de o instituie financiar nebancar,
precum i garaniile reale i personale afectate garantrii creditului
constituie titluri executorii, aa cum rezult din dispoziiile art. 52 din
Legea 93/2009.
219

IX. Contractul de leasing

Contractele de leasing constituie titlu executoriu, potrivit art. 8 din


O.G. nr. 51/1997, dac utilizatorul nu pred bunul n urmtoarele situaii:
la sfritul perioadei de leasing dac utilizatorul nu a formulat opiunea
cumprrii bunului sau a prelungirii contractului i n cazul rezilierii
contractului din vina exclusiv a utilizatorului.

X. Contractul de arendare

Contractul de arendare ncheiat n form autentic, precum i cel


nregistrat la consiliul local constituie, n condiiile legii, titlu executoriu
pentru plata arendei la termele i n modalitile stabilite n contract (art.
1845 Cod civil).

XI. Contractul de mprumut

mprumutul de folosin. Contractul de comodat ncheiat n form


autentic sau printr-un nscris sub semntur privat cu dat cert
constituie titlu executoriu n condiiile legii, n cazul ncetrii prin decesul
comodatarului sau prin expirarea termenului.
Dac nu este prevzut un termen pentru restituire, contractul de
comodat constituie titlu executoriu numai n cazul n care nu se prevede
220

ntrebuinarea pentru care s-a mprumutat bunul ori ntrebuinarea are un


caracter permanent.
mprumutul de consumaie. Contractul de mprumut ncheiat n form
autentic sau printr-un nscris sub semntur privat cu dat cert
constituie titlu executoriu n condiiile legii, prin decesul mprumutatului
sau prin ajungere la termen.

XII. Contractul de locatiune

Potrivit dispoziiilor art. 1798 coroborat cu art. 1809 alin. (2) i (3) Cod
civil, contractul de locaiune ncheiat prin nscris sub semntur privat
nregistrat la organele fiscale sau contractul de locaiune nchiat n forma
autentic constituie titlu executoriu potrivit legii pentru:
plata chiriei la termenele i n modalitile stabilite n contract sau, n
lipsa acestora, prin lege;
obligaia de restituire a bunului dat n locaiune, numai n cazul
contractelor ncheiate pe durat determinat, la expirarea termenului.

XIII. Contractul de ipoteca

n cazul n care debitorul nu execut de bunvoie obligaia garantat,


creditorul ipotecar poate trece la urmrirea bunului ipotecat att pentru
recuperarea capitalului, ct i a dobnzilor, comisioanelor,penalitilor i a
cheltuielilor fcute cu recuperarea sau conservarea bunului (art. 2354 Cod
civil).
221

n actualul cod civil ipoteca include n coninutul su att vechea


ipotec imobiliar ct i garania real mobiliar devenit acum ipotec
mobiliar. Potrivit art. 2431 Cod civil, contractul de ipotec valabil ncheiat
este titlu executoriu.

XIV. Contractul de asistenta juridica

Contractul de asisten juridic legal ncheiat este titlu executoriu cu


privire la restanele din onorariu i alte cheltuieli efectuate de avocat n
interesul clientului, potrivit art. 30 alin. (3) din Legea 51/1995 astefl cum a
fost modificat prin Legea 255/2004.

XV. Actul de adjudecare

Actul de adjudecare constituie titlu executoriu pentru adjudecatar


mpotriva debitorului sau, dup caz, a terului dobnditor, ca i mpotriva
oricrei persoane care posed ori deine imobilul adjudecat, fr a putea
un drept opozabil n condiiile legii.
Actul de adjudecare constituie titlu executoriu pentru creditor
mpotriva adjudecatarului care nu pltete diferena de pre, n cazul n
care vnzarea s-a fcut cu plata n rate.
Executarea silita intervine doar in ipoteza in care debitorul nu
executa voluntary obligatia inscrisa in titlul executoriu.
Obligaia stabilit prin hotrrea unei instane sau printr-un alt titlu
executoriu se aduce la ndeplinire de bunvoie. n cazul n care debitorul
nu execut de bunvoie obligaia sa aceasta se aduce la ndeplinire prin
222

executare silit care ncepe odat cu sesizarea organului de executare


potrivit dispoziiilor prezentei cri dac prin lege special nu se prevede
altfel.
Executarea silit are loc n oricare dintre formele prevzute de lege
simultan sau succesiv pn la realizarea dreptului recunoscut prin titlul
executoriu achitarea dobnzilor penalitilor sau a altor sume acordate
potrivit legii prin titlu precum i a cheltuielilor de executare.
Executarea unor obligaii de a face precum nscrierea sau radierea
unui drept act sau fapt dintr un registru public emiterea unei autorizaii
eliberarea unui certificat sau predarea unui nscris i altele asemenea se
poate obine la simpla cerere a persoanei ndreptite fcut n temeiul
unui

titlu

executoriu

fr

fi

necesar

intervenia

executorului

judectoresc dac prin lege nu se dispune altfel n caz de neconformare a


debitorului creditorul poate recurge la executarea silit n condiiile
prezentului cod.
Vnzarea de ctre creditor a bunurilor mobile ipotecate n condiiile
art 2.445 din Codul civil se face cu ncuviinarea instanei fr intervenia
executorului judectoresc.

2.PARTICIPANTII LA EXECUTAREA SILITA

Dispozitiile art.643 NCPC arata ca participanii la executarea silit


sunt: 1.prile, 2.terii garani, 3.creditorii intervenieni, 4.instana de
executare, 5.executorul judectoresc, 6.Ministerul Public, 7.agenii forei
publice, 8.martorii asisteni experii interpreii i ali participani n
condiiile anume prevzute de lege.
Alineatul

al

art.643

precizeaza

ca

dispoziiile

art

41

i
223

urmtoarele se aplic n mod corespunztor i participanilor la executarea


silit prevzui la alin.1 pct 4-8, adica cele referitoare la incompatibilitate.
In aceasta faza patile se numesc CREDITOR si DEBITOR.

3.PROCEDURA EXECUTARII SILITE

3.1. Instana de executare

Potrivit art. 650 alin.(1) Instanta de executare este judecatoria n


circumscriptia careia se afla biroul executorului judecatoresc care face
executarea, n afara cazurilor n care legea dispune altfel. Din aceast
dispoziie reiese c nsui executorul judectoresc nvestit determin
instana de executare.
n privina competentei teritoriale a executorului judecatoresc, se
stabilete competena executorului judectoresc n situaia existenei
bunurilor imobile i mobile, precum i n cazul existenei unei obligaii de a
face sau de a nu face, sanciunea pentru nerespectarea competenei fiind
224

nulitatea neconditionata a actelor de procedur efectuate.


Pe de alt parte, sub imperiul noilor dispoziii, ncuviinarea executrii
silite produce efecte pe ntreg teritoriul rii [art. 665 alin. (4)], ceea ce
nseamn c o sigur ncuviinare este suficient, nemaifiind nevoie de
multiplele ncuviinri impuse de locul siturii bunurilor.

3.2 ncuviinarea urmririi silite imobiliare

Pentru

obine

ncuviinarea

urmririi

imobiliare

executorul

judectoresc trebuie s areseze solicitarea de ncuviinare instantei de


executare n circumscriptia careia se afla imobilul (art. 818 NCPC).
Dispoziia cuprins n art. 818 apare ca o norm derogatorie de la cea
care prevede c instana de executare este judectoria n circumscripia
creia se afl biroul executorului judectoresc care face executarea [art.
650 alin. (1) NCPC].
Pentru ca executorul s poat solicita instanei ncuviinarea urmririi
imobiliare i pentru respectarea ntocmai a noilor dispoziii trebuie ns
ntocmite dou cereri distincte. O prim cerere este menionat n
cuprinsul art. 663 NCPC, care face vorbire despre cererea de executare i
despre cuprinsul ei.
Aceast

cerere

se

depune

de

ctre

creditor

sau

de

ctre

reprezentantul legal sau convenional la sediul executorului judectoresc.


O a doua cerere este prevzut la art. 818 NCPC, care face vorbire despre
cuprinsul cererii de ncuviintare a urmaririi silite imobiliare, cerere depus,
i ea, de ctre creditor.
Prin

urmare,

dosarul

instanei

care

va

soluiona

cererea

de

ncuviinare a urmrii silite imobiliare va cuprinde nu doar cererea de


225

ncuviinare a executrii silite, ci i o cerere de urmrire silit a bunurilor


imobile.
Observaia este important prin prisma posibilitii pe care o are
debitorul de a formula contestaie la executare pe motivul inexistenei
cererii de ncuviinare a urmririi imobiliare.
Procedura ncuviinrii executrii silite va debuta nsa odat cu
depunerea, de ctre creditor sau de ctre reprezentantul su legal, a
cererii de executare, la biroul executorului judectoresc.
Cererea de executare silit se depune personal sau prin reprezentant
legal ori convenional la biroul executorului judectoresc competent ori se
transmite acestuia prin pot curier telefax pot electronic sau prin alte
mijloace ce asigur transmiterea textului i confirmarea primirii cererii de
executare cu toate documentele justificative
Potrivit art.663 alin.(3) NCPC Cererea de executare silit n afara
meniunilor prevzute la art 148 va cuprinde a)numele prenumele i
domiciliul sau dup caz denumirea i sediul creditorului i debitorului,
b)bunul sau dup caz felul prestaiei datorate c)modalitile de executare
solicitate de creditor.
La cerere se vor ataa titlul executoriu n original sau n copie
legalizat dup caz i dovada achitrii taxelor de timbru inclusiv timbrul
judiciar precum i dac este cazul nscrisurile anume prevzute de lege.
Articolul 664 alin. (1) NCPC aduce ca element de noutate n procedura
nregistrrii cererii de executare ncheierea executorului judecatoresc,
aceasta fiind o ncheiere prin care executorul dispune nregistrarea cererii
si deschiderea dosarului de executare, sau prin care refuza motivat
deschiderea procedurii de executare.
Dac

executorul

refuz

deschiderea

procedurii

de

executare,

creditorul, n termen de 15 zile de la comunicarea ncheierii, poate face


226

plngere la judectoria n circumscripia creia se afl biroul executorului


judectoresc [art. 664 alin. (2) NCPC].
Potrivit art.665 alin.(1) NCPC, n etapa ncuviinrii executrii, aceast
ncheiere, mpreun cu cererea creditorului, cu titlul executoriu i cu
dovada taxei de timbru, va fi depus la instana de executare creia
executorul i solicit ncuviinarea executrii.
Instana poate ncuviinta executarea silit sau poate, n lumina art.
665 alin. (5) pct. 1 s respinga cererea de ncuviinare a executrii silite n
cazurile strict prevzute de acest articol, rmnndu-i puterea de
apreciere doar n prezena altor impedimente (pct. 7).
Ca urmare, instana va fi ndreptit s resping cererea de
ncuviinare dac cererea de executare nu eman de la creditor sau dac
nu exist dovada calitii de reprezentant legal, n situaia n care constat
autoritatea de lucru judecat etc.
Pentru cazul prevzut la pct. 1, cnd cererea de executare silita este
de competenta altui organ de executare dect cel sesizat, Noul Cod de
procedur civil reglementeaz cu claritate cazurile n care executarea
silit nu se realizeaz de ctre executorul judectoresc, i anume cnd
titlurile executorii au ca obiect venituri datorate bugetului general
consolidat sau bugetului Uniunii Europene i bugetului Comunitii
Europene a Energiei Atomice.
Articolul 662 alin. (3) d o alt definiie creantei lichide dect cea din
Codul de procedur civil de la 1865.
Dac, potrivit reglementrii anterioare, creana este lichid atunci
cnd ctimea ei este determinat prin nsui actul de crean sau este
determinabil cu ajutorul actului de crean sau altor acte neautentice
[art. 379 alin. (4)], n noua reglementare o creanta este lichida atunci
cnd obiectul ei este determinat sau cnd titlul executoriu contine
227

elementele care permit stabilirea lui.


Cnd titlul executoriu conine elemente care permit stabilirea
obiectului (ce poate fi unul bnesc) acesta trebuie menionat n ncheierea
prevzut la art. 665 alin. (3) NCPC, mpreun cu accesoriile sumei, tocmai
pentru ca executorul s nu fac acte de executare pentru mai mult sau
pentru mai puin. Nu apare, ns, necesar ntocmirea unei expertize la
acest moment procesual.
Potrivit dispoziiilor art 665 alin. (5) pct. 1 NCPC, cererea de
ncuviinare a executrii silite poate fi respins dac este de competena
altui organ dect cel sesizat. Problemele care pot s apar n acest caz
sunt:
a.determinarea competentei generale, atunci cnd titlul executoriu se
ncadreaz n categoriile exceptate de la competena general a
executorului judectoresc prin dispoziiile art. 623 NCPC.
Avnd n vedere dispoziiile acestui articol, atunci cnd obiectul titlului
executoriu l constituie veniturile datorate bugetului general consolidat
sau bugetului Uniunii Europene i bugetului Comunitii Europene a
Energiei

Atomice,

competena

aparine

executorului

fiscal,

nu

executorului judectoresc.
b.determinarea competentei teritoriale. n legtur cu acest aspect,
se stabilete drept element de referin, n ceea ce privete competena
teritorial, curtea de apel.
Astfel, potrivit dispoziiilor art. 651 alin. (1) NCPC, Daca prin lege nu
se dispune altfel, hotarrile judecatoresti si celelalte titluri executorii se
executa de catre executorul judecatoresc din circumscriptia curtii de apel,
dupa cum urmeaza: a) n cazul urmaririi silite a bunurilor imobile, al
urmaririi silite a fructelor prinse de radacini si al executarii silite directe
imobiliare, executorul judecatoresc din circumscriptia curtii de apel unde
228

se afla imobilul; b) n cazul urmaririi silite a bunurilor mobile si al


executarii

silite

directe

mobiliare,

executorul

judecatoresc

din

circumscriptia curtii de apel unde se afla domiciliul sau, dupa caz, sediul
debitorului; c) n cazul executarii silite a obligatiilor de a face si a
obligatiilor de a nu face, executorul judecatoresc din circumscriptia curtii
de apel unde urmeaza sa se faca executarea.
Aceast prevedere nu aduce ns atingere caracterului naional al
ncheierii de ncuviinare a executrii silite, ntruct art. 651 alin. (2) NCPC
stabilete un caz de prorogare a competenei executorului judectoresc
nvestit cu cererea de executare: Daca bunurile urmaribile, mobile sau
imobile, se afla n circumscriptiile mai multor curti de apel, oricare dintre
executorii judecatoresti care functioneaza pe lnga una dintre acestea
este competent sa realizeze executarea, inclusiv cu privire la bunurile
urmaribile aflate n raza celorlalte curti de apel.
Astfel, dac sunt identificate bunuri urmribile i n raza altor curi de
apel dect cea n care i desfoar activitatea, n baza acestei prorogri
de competen i innd cont de caracterul naional al ncuviinrii
executrii silite, executorul judectoresc poate proceda la efectuarea unor
acte de executare i n afara curii de apel n care i desfoar
activitatea.
De exemplu, pentru a evita respingerea cererii de ncuviinare a
executrii

silite

pe

motivul

necompetenei

teritoriale,

executorul

judectoresc cu sediul n raza curii de apel X, care solicit ncuviinarea


executrii silite judectoriei din raza curii de apel Y, ar trebui s fac
dovada existenei n raza curii de apel X, a unui bun sau a unui venit
urmribil, aparinnd aceluiai debitor.
Astfel, judectoria nvestit cu cererea de ncuviinare a executrii
silite va putea avea reprezentarea clar a faptului c ncuviinarea este
cerut de ctre un executor judectoresc competent, prin efectul
229

prorogrii de competen stabilite de ctre art. 651 alin. (2) NCPC.


Articolul 665 alin. (5) pct. 5 NCPC constituie un element de noutate
fa de Codul de procedur civil anterior. Astfel, potrivit prevederilor
acestui articol, cererea de ncuviinare a executrii silite poate fi respins
dac debitorul se bucur de imunitate de executare.
Legea nu definete ns noiunea de imunitate de executare. O
interpretare a acestei noiuni se poate realiza utilizndu-se prevederile
dreptului diplomatic i consular, fr a respinge ns de plano alte
prevederi care ar putea fi aplicabile; trebuie ns ca aceast imunitate de
executare s fie una de drept.
Referitor la dispoziiile art. 665 alin. (5) pct. 6 NCPC35 (titlul cuprinde
dispoziii care nu se pot aduce la ndeplinire prin executare silit) acestea
ridic probleme n ceea ce privete aplicabilitatea practic, ntruct
trebuie s se in seama de faptul c:
titlul este unul executoriu; titlul nu poate fi adus la ndeplinire pe
cale de executare silit; motivele care determin imposibilitatea
executrii silite sunt altele dect cele menionate expres de prevederile
art. 665 alin. (5) NCPC.
Articolul nu are ns n vedere executarea silit a obligaiilor de a face,
de a nu face sau executarea silit a obligaiilor intuituu personae, ntruct
cu privire la acestea exist prevederi exprese att n Noul Cod de
procedur civil (art. 902 si urm.).
Articolul 665 alin. (3) i (4) NCPC consacr un alt element de noutate
fa de prevederile Codului de procedur civil anterior. Astfel, n alin. (3)
se vorbete despre autorizarea creditorului de a trece la executarea silita
a obligatiei cuprinse n titlul executoriu, ceea ce ar putea genera ideea c
aceast ncuviinare este ncuviinarea titlului executoriu, i nu a unui
executor judectoresc.
230

Alineatul (4) stabilete faptul c ncuviinarea executrii silite permite


creditorului

cear

executorului

judecatoresc

care

solicitat

ncuviintarea sa recurga, simultan ori succesiv, la toate modalitatile de


executare prevazute de lege n vederea realizarii drepturilor sale. Aceste
prevederi pot genera ideea, mprtita de altfel de practic, c, odat ce
s-a pronunat ncuviinarea executrii silite, creditorul este ostaticul
executorului.
Pentru a se realiza o oarecare compensare, Noul Cod de procedur
civil

reglementeaz,

art.

652,

instituiile

recuzrii

nlocuirii

executorului judectoresc.

3.3.Recuzarea si nlocuirea executorului judecatoresc

3.3.1.Recuzarea executorului judecatoresc

Cu privire la reglementarea actual a acestei instituii, n practic


exist opinii diferite atunci cnd se pune problema de a se ti dac
cererea de recuzare, prin ea nsi, suspend executarea. Cu privire la
acest aspect, s-au conturat dou opinii:
a)cererea de recuzare a executorului judectoresc nu suspend
executarea ntruct un asemenea efect nu este prevzut n mod expres de
legea special; dac s-ar fi dorit un asemenea efect al cererii, legea
special ar fi fcut trimitere la dispoziiile Codului de procedur civil, aa
cum se ntmpl n cazul motivelor de recuzare;
b)cererea

de

recuzare

executorului

judectoresc

suspend

executarea pentru c, dac judectorul recuzat nu mai poate efectua


niciun act de procedur, cu att mai mult executorul judectoresc recuzat
231

nu mai poate efectua niciun act de executare.


Noul Cod de procedur civil ofer o soluie cu privire la aceast
problem stabilind faptul c cererea de recuzare nu suspend, prin ea
nsi, executarea.
Articolul 652 alin. (2) NCPC prevede posibilitatea instanei de
executare nvestite cu soluionarea cererii de recuzare de a dispune
suspendarea executrii: Cererea de recuzare nu suspenda de drept
executarea. Cu toate acestea, instanta de executare poate dispune,
motivat, suspendarea executarii pna la solutionarea cererii de recuzare,
prin ncheiere care nu este supusa niciunei cai de atac.
Pentru ca instana s se poat pronuna asupra suspendrii executrii,
cel care cere suspendarea (nu obligatoriu debitorul) trebuie s plteasc o
cauiune; spre deosebire de cauiunea care trebuie pltit atunci cnd
suspendarea este solicitat n contextul unei contestaii la executare,
cauiunea ce trebuie pltit n cazul n care se solicit suspendarea
executrii n urma introducerii unei cereri de recuzare a executorului
judectoresc are un cuantum fixat prin dispoziiile NCPC: Pentru a se
dispune suspendarea, cel care o solicita trebuie sa dea n prealabil o
cautiune n cuantum de 1.000 lei. n cazul n care valoarea creantei
prevazute n titlul executoriu nu depaseste 1.000 lei, cautiunea va fi de
10% din valoarea creantei [art. 652 alin. (2) teza a II-a NCPC].
Motivele de recuzare sunt, potrivit art. 652 alin. (1) NCPC, cele
aplicabile judectorilor i prevzute n art. 42 alin. (1) NCPC.
Un element de noutate n ceea ce privete motivele de recuzare este
dat de prevederile art. 42 alin. (1) pct.13, potrivit crora executorul
judectoresc este recuzabil atunci cnd exista alte elemente care nasc n
mod ntemeiat ndoieli cu privire la impartialitatea sa.
Dei introducerea acestei prevederi i are justificarea n dispoziiile
232

art. 6 din Convenia european a drepturilor omului, din punct de vedere


practic va fi dificil de gestionat, avnd n vedere faptul c debitorul ar
putea argumenta n cuprinsul unei cereri de recuzare ntemeiat pe aceste
dispoziii, c executorul judectoresc ncaseaz parte din crean drept
onorariu,

de

aceea

actele

de

executare

efectuate

sunt

necorespunztoare.
Chiar dac executorul judectoresc ncaseaz un onorariu, fix sau ca
procent din valoarea creanei, o asemenea susinere nu poate fi ns
reinut, n caz contrar ajungndu-se la situaia n care executarea silit ar
fi blocat n urma introducerii unei cereri de recuzare ntemeiate pe art. 42
alin. (1) pct. 13; onorariul perceput de ctre executorul judectoresc nu
poate reprezenta un element care s nasc, n mod ntemeiat, ndoieli cu
privire la imparialitatea sa.

3.3.2

.nlocuirea executorului judecatoresc

Potrivit art. 652 alin. (4) NCPC, La cererea creditorului, instanta care
a ncuviintat executarea silita poate dispune, pentru motive temeinice,
nlocuirea executorului judecatoresc cu alt executor judecatoresc indicat
de catre creditor si continuarea executarii silite de catre noul executor
judecatoresc. Dispozitiile art. 653 alin.(2) se aplica n mod corespunzator.
n ceea ce privete problema cheltuielilor de executare pentru c,
dac este vorba despre o continuare a executrii silite, nu se pune
problema s se creeze dou onorarii, fiind vorba despre aceeai procedur
de executare; n caz contrar, s-ar ajunge la o ncrcare artificial a notei
de plat a debitorului, lucru nepermis chiar dac debitorul este de reacredin.
Legea nu precizeaz ns ce se nelege prin motive temeinice,
233

lsndu-le la aprecierea instanei. Noiunea de motive temeinice


atunci cnd vorbim de instituia nlocuirii executorului judectoresc
trebuie analizat inndu-se seama de dou aspecte:
motivele temeinice nu trebuie s nasc n mod ntemeiat ndoieli
cu

privire

la

imparialitatea

executorului,

acest

caz

existnd

posibilitatea introducerii unei cereri de recuzare n temeiul dispoziiilor art.


42 alin. (1) pct.13;
instituia nlocuirii se aplic n faza ulterioar ncuviinrii executrii
silite, putnd fi nlocuit acel executor cruia, potrivit art. 665 alin. (4)
NCPC, creditorul poate s i cear s treac la executare, deci executorul
care a solicitat ncuviinarea executrii silite.
Astfel, prin motive temeinice trebuie s nelegem elemente de
aparen de nelegalitate a executrii i/sau aspecte de oportunitate, n
aprecierea lor inndu-se seama pe de o parte, de faptul c simpla dorin
a creditorului de a nlocui executorul nu constituie motiv temeinic, iar pe
de alt parte, de faptul c exigena nu poate fi absolut ntruct exist
alte instituii care reglementeaz astfel de situaii (recuzarea, contestaia
la executare).
Dispoziiile art. 652 alin. (4) NCPC vor avea aplicabilitate practic
innd cont de cel puin dou aspecte:
exist cazuri n care creditori nemulumii de aciunea sau inaciunea
executorului

doresc

continue

procedura

cu

un

alt

executor,

nepermindu-i s depun o nou cerere de executare silit, din motive


variate, cum ar fi, de exemplu, prescripia executrii;
n ceea ce l privete pe creditor, aceast procedur poate fi mai
simpl pentru c, pe de o parte, n cazul introducerii unei cereri de
recuzare va trebui s justifice motivele invocate, iar pe de alt parte, n
cazul n care apeleaz la procedura contestaiei mpotriva refuzului
234

executorului de a aciona, admiterea unei astfel de contestaii nu i va fi


suficient ntruct n urma admiterii unei astfel de contestaii dosarul n
instan se va nchide iar creditorul se va confrunta cu acelai executor.
Mai mult dect att, a-i pretinde creditorului s aib vocaie la
nlocuirea executorului doar n cazul n care i s-a admis o procedur
judiciar anterioara mpotriva executorului judectoresc ar determina ca
ntreaga procedur de executare s aib o durat mai mare dect
procedura care a generat titlul executoriu.
Potrivit dispoziiilor art. 665 alin. (5) pct. 2 NCPC, cererea de
ncuviinare a executrii silite poate fi respins dac hotarrea sau, dupa
caz, nscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu.
Cu privire la acest aspect este de menionat faptul c, odat cu
intrarea n vigoare a Noului Cod civil, sfera titlurilor executorii s-a extins
asupra unor nscrisuri n raport cu care nu se mai pot pronuna ncheieri de
respingere a cererilor de ncuviinare a executrii silite: contractul de
comodat, contractul de locaiune care, n anumite condiii, constituie titlu
executoriu nu numai n privina obligaiei de plat a chiriei, ci i n privina
obligaiei de restituire a folosinei bunului (predare silit imobiliar),
contractul de mprumut de consumaie, contractul de ipotec mobiliar
sau imobiliar; cu privire la acest din urm contract se rezolv problema
referitoare la nscrisul care trebuie depus odat cu cererea de ncuviinare
a executrii silite contractul din care se nate creana garantat de
ipotec i contractul de ipotec sau numai contractul de ipotec?
Raspunsul este ca trebuie depus doar contractul de ipoteca, cu
mentiunea ca acest contract trebuie sa contina informatii minimale cu
privire la creanta pentru ca instanta sa o poata analiza sub aspectul
ndeplinirii conditiilor de a fi certa, lichida si exigibila.

235

4.CONTESTATIA LA EXECUTARE

Din analiza dispoziiilor art. 711 alin. (1) NCPC rezult faptul c exist
mai multe specii ale contestaiei la executare:
a)contestaie

mpotriva

executrii

silite;

b)contestaie

mpotriva

ncheierilor date de executorul judectoresc; c)contestaie mpotriva


oricrui

act

de

executare

silit;

d)contestaie

mpotriva

refuzului

executorului judectoresc de a efectua executarea silit sau de a ndeplini


un act de executare silit.

4.1. Aspecte commune

Indiferent de obiectul executrii silite, deci de specia de contestaie la


executare, competena aparine, potrivit art. 713 alin. (1) NCPC, instantei
de executare: Contestatia se introduce la instanta de executare.
Odat cu legea de punere n aplicare a dispoziiilor Noului Cod de
procedur civil s-a ajuns la concluzia c o astfel de modalitate de
reglementare a competenei n procedura contencioas nu se justific
ntotdeauna, avnd n vedere faptul c, n majoritatea situaiilor, o astfel
de procedur nu l implic pe executorul judectoresc. S-a decis, astfel,
stabilirea unei competene alternative [art. 713 alin. (2) NCPC]:
a)judecatoria n a carei circumscriptie si are domiciliul sau sediul
236

debitorul, atunci cnd este vorba despre o urmrire silit prin poprire i
dac domiciliul sau sediul debitorului se afl n circumscripia altei curi de
apel dect cea n care se afl instana de executare;
b)judecatoria de la locul situarii imobilului, atunci cnd este vorba
despre urmrirea silit a imobilelor, urmrirea silit a fructelor i a
veniturilor generale ale imobilelor i dac imobilul se afl n circumscripia
altei curi de apel dect cea n care se afl instana de executare.

4.2.Contestaia mpotriva executrii silite

n acest caz se urmrete chiar anularea executrii silite iar un aspect


important n ceea ce privete aceast form de contestaie la executare l
reprezint chiar identificarea, ntruct:
de cele mai multe ori debitorul solicit anularea executrii silite ns,
la o analiz atent a contestaiei, se ajunge la concluzia c, n realitate, ea
vizeaz un act sau, eventual, mai multe acte ale executrii silite;
nici codul anterior i nici Noul Cod de procedur civil nu conin
prevederi clare referitoare la ceea ce nseamn act de executare i nu
toate actele pe care le face un executor judectoresc sunt acte de
executare; cu titlu exemplificativ pot fi menionate cererea de ncuviinare
a executrii silite, adresa ctre o direcie local de taxe i impozite n
vederea identificrii unui bun urmribil, procesul-verbal de situaie n cazul
urmririi silite imobiliare, acte efectuate de ctre executorul judectoresc
care nu sunt ns acte de executare;
aceast lips de precizie cu privire la determinarea actului de
executare, acolo unde n mod evident nu se critic ntreaga executare
silit, poate obliga instana s intre n probleme de fond, lucru care nu s-ar
237

ntmpla dac ar exista o reglementare clar a noiunii de act de


executare; n acest din urm caz, instana ar fi obligat s resping ca
inadmisibil o contestaie la executare care are ca obiect altceva dect un
act de executare.

4.3.Motivele contestaiei mpotriva executrii silite

A.Prescriptia executarii

Daca este mplinit la data depunerii cererii de executare, este de


natur s justifice o soluie a instanei de admitere a contestaiei la
executare, n sensul anulrii executrii silite.
Sediul materiei l reprezint art. 705-710 NCPC.
Potrivit art. 706 alin. (1), prescripia nu opereaz de plin drept, ci
numai

la

cererea

persoanei

interesate,

prin

persoan

interesat

nelegndu-se nu numai debitorul, ci i un ter care are interesul s


blocheze procedura de executare.
De menionat sunt i prevederile alin. (2) al art.706 prevederi
anticipate de altfel de dispoziiile Noului Cod civil, care doresc s dea o
soluie unei probleme ivite n practic, i anume aceea n care a operat
prescripia dreptului de a cere executarea silit i, totui, nu s-a mplinit
termenul de prescripie a dreptului la aciune, situaie ntlnit n cele mai
multe cazuri n legtur cu drepturile reale; avnd n vedere ns noua
reglementare a prescripiei, destul de favorabil creditorului, o astfel de
ipotez poate fi ntlnit i n cazul drepturilor de crean.
ntr-o astfel de situaie, soluia oferit de Noul Cod de procedur civil,
238

este aceea c, n cazul hotrrilor judectoreti i arbitrale, dac dreptul


de a obine obligarea prtului este imprescriptibil sau, dup caz, nu s-a
prescris, creditorul poate obine un nou titlu executoriu, pe calea unui nou
proces, fr a i se putea opune excepia autoritii de lucru judecat.
Formularea creditorul poate obine un nou titlu executoriu nu
trebuie s genereze ideea c acest nou proces este doar o formalitate, el
reprezentnd, n realitate, o nou procedur contencioas, intenia
legiuitorului fiind aceea de a-l proteja pe creditor mpotriva debitorului
care cu rea-credin nu i-a executat obligaiile, nedndu-i acestuia din
urm posibilitatea de a invoca autoritatea de lucru judecat. Este vorba,
aadar, de un nou proces care, principial, deschide calea unei soluii
contrare celei din primul proces.
O alt problem care poate s apar n aceast situaie este dat de
posibilitatea utilizarii sau nu ca mijloc de proba a hotarrii judecatoresti
din primul proces. n legtur cu acest aspect trebuie analizat n ce
msur o hotrre judectoreasc ndeplinete condiiile unui nscris ca
mijloc de prob.
n privina termenelor de prescriptie, acestea sunt de 10 ani pentru
titlurile emise n materia drepturilor reale i de 3 ani n celelalte cazuri. Ar
putea aprea aici o problem legat, de exemplu, de aciunea n
evacuare; opinia majoritar este n sensul c aciunea n evacuare este o
aciune personal, nu apr n mod direct dreptul de proprietate, fiind ns
de necontestat faptul c punerea n executare a unei astfel de aciuni d
coninut efectiv unui drept real dreptul de proprietate; ns aciunea n
evacuare nu este o aciune real
Cu privire la suspendarea prescriptiei, potrivit art. 707 alin. (1) NCPC,
cursul prescripiei se suspend:
1.n cazurile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de
239

prescripie a dreptului de a obine obligarea prtului;


2.pe timpul ct suspendarea executrii silite este prevzut de lege
ori a fost stabilit de instan sau de alt organ jurisdicional competent;
3.ct timp debitorul nu are bunuri urmribile sau care nu au putut fi
valorificate ori i sustrage veniturile i bunurile de la urmrire.
Textul face referire la executarea silit indirect iar dovada sustragerii
poate fi fcut relativ uor avnd n vedere dispoziiile art. 627 NCPC care
consacr rolul activ al executorului judectoresc.
Astfel, potrivit alin. (2), executorul judectoresc poate cere debitorului
lamuriri n scris n legatura cu veniturile si bunurile sale, inclusiv cele
aflate n proprietate comuna pe cote-parti sau n devalmasie, asupra
carora se poate efectua executarea, cu aratarea locului unde se afla
acestea, precum si pentru a-l determina sa execute de bunavoie obligatia
sa, aratndu-i consecintele la care s- ar expune n cazul continuarii
executarii silite.
n toate cazurile, debitorul va fi informat cu privire la cuantumul
estimativ al cheltuielilor de executare. Potrivit alin. (3), refuzul
nejustificat al debitorului de a se prezenta sau de a da lamuririle
necesare, precum si darea cu rea-credinta de informatii incomplete atrag
raspunderea acestuia pentru toate prejudiciile cauzate, precum si
aplicarea sanctiunii prevazute la art. 188 alin. (2). [amenda judiciar];
4.n alte cazuri prevzute de lege.

B. Desfiinarea titlului executoriu

Pot exista situaii n care, dup ncuviinarea executrii silite, se obine


240

desfiinarea titlului executoriu.


Din punct de vedere terminologic, este de observat faptul c art. 702
alin. (1) pct. 4 vorbete despre desfiinarea titlului executoriu, desfiinare
care constituie i un mod de ncetare a executrii silite.
Noiunea comport, discuii legate de raportul dintre desfiintarea
titlului executoriu, ca i cauz de ncetare a executrii silite, i modificarea
n parte a hotarrii judecatoresti, n ceea ce privete cuantumul sumei
cuprinse n titlul executoriu.
n aceast situaie, se pune ntrebarea dac este vorba despre o
desfiinare a titlului executoriu sau executarea silit trebuie continuat,
inndu-se cont de suma stabilit de instana de control judiciar. S-a
apreciat c un astfel de caz nu reprezint o desfiinare a titlului executoriu
pentru c:
o astfel de intervenie a instanei de control judiciar prin care se
reformeaz parial hotrri judectoreti nu justific o nou procedur de
executare silit pentru c titlul executoriu nu este unul nou, ci este cel
iniial, al crui obiect este ajustat n urma interveniei instanei ierarhic
superioare;
atunci cnd s-a dorit ca o anumit situaie s duc la desfiinarea
titlului executoriu, actualul Cod de procedur civil a menionat n mod
expres acest lucru (spre exemplu, cu referire la cile de atac);
situaia este meninut i n contextul Noului Cod de procedur civil;
vorbim, astfel, de schimbare n parte, ca intervenie a instanei de apel, i
casare n parte, ca intervenie a instanei de recurs.
Cu privire la recurs poate interveni o discuie legat de faptul c nu se
face o distincie ntre casarea n parte i casarea total, iar ubi lex non
distinguit nec nos distingere debemus: actele de executare sau de
asigurare facute n temeiul unei asemenea hotarri [casate] sunt
241

desfiintate de drept daca instanta de recurs nu dispune altfel.


Instanta va constata aceasta, din oficiu, prin dispozitivul hotarrii de
casare. o asemenea distincie se face ns n NCPC care dispune c n caz
de admitere a recursului, hotrrea atacat poate fi casat, n tot sau n
parte.
Referitor la acest aspect s-a apreciat c o casare parial a hotrrii
rpete hotrrii respective, n partea n care a fost casat, puterea, ceea
ce nseamn c actele de executare care corespund acelei pri casate
sunt desfiinate de drept; chiar dac instana nu ar constata prin
dispozitivul hotrrii de casare faptul c actele de executare sunt
desfiinate de drept, executorul judectoresc cruia i se aduce la
cunotin o astfel de hotrre casat n tot va fi obligat s procedeze la
ncetarea executrii.
Finalitatea acestor prevederi rezida in obligarea judectorului de a fi
extrem de atent, precaut, minuios i receptiv la miza practic a hotrrii
pronunate. O interpretare asemntoare ar trebui dat i n ceea ce
privete apelul, cu att mai mult cu ct, n contextul Noului Cod de
procedur civil, apelul este calea ordinar de atac.

4.4.Diferite modaliti de executare

O urmrire silit mobiliar avnd ca obiect diferite bunuri poate fi


anulat dac nu a fost precedat de somaie art. 731 alin. (1) NCPC
stabilete faptul c, daca n termen de o zi de la comunicarea somatiei
nsotite de ncheierea de ncuviintare a executarii debitorul nu plateste
suma datorata, executorul judecatoresc va proceda la sechestrarea
bunurilor mobile urmaribile ale debitorului, n vederea valorificarii lor,
chiar daca acestea sunt detinute de un tert.
242

Astfel, dac nu a fost comunicat somaia nsoit de ncheierea de


ncuviinare a executrii silite, toate actele de executare sunt susceptibile
de a fi anulate, iar hotrrea prin care se dispune anularea ar trebui s
precizeze faptul c se anuleaz urmrirea silit mobiliar, eventualele alte
forme de executare silit existente mpotriva debitorului respectiv
rmnnd valabile.
n legtur cu comunicarea ncheierii de ncuviinare a executrii
silite, aceasta reprezint un element de noutate introdus de NCPC, fiind
prevzut sub sanciunea nulitii executrii.
Nulitatea este, deci, una expres, discuia rmnnd cu privire la felul
ei condiionat sau necondiionat aspect important, pentru c, pe de
o parte, trebuie stabilit din ce punct trebuie creditorul s suporte riscurile
neglijenei executorului i, pe de alt parte, pn la ce punct trebuie s-i
oferi unui debitor drepturile de a semnala n timp util c este executat,
dei nu ar trebui, sau c este executat pentru mai mult dect ar fi obiectul
real al executrii sau n legtur cu alte bunuri dect cele pe care le
datoreaz.
Legea nu stabilete n mod imperativ un termen n care trebuie fcut
aceast comunicare, ns este evident faptul c ea trebuie s precead
efectuarea actelor de executare; fr a-i impune executorului s fac de
ndat aceast comunicare, legiuitorul l oblig ns s l previn pe
debitor asupra stadiului n care se afl procedura de executare (cu
excepia acelor cazuri n care legea permite fr somaie, cum ar fi, de
exemplu, poprirea, urmrirea silit mobiliar, n anumite cazuri, proceduri
de executare silit direct).
Termenul n care poate fi depus contestaia la executare este, potrivit
art. 714 alin. (1) NCPC, de 15 zile, fr ca legea s l califice din punctul de
vedere al naturii sale termen de decdere sau termen de prescripie. In
practic se considera c este un termen de decdere.
243

Pentru a ajunge la o astfel de concluzie se poate folosi, pe de o parte,


argumentul duratei, tiut fiind faptul c, n general, termenele de
decdere au o durat mai scurt, iar pe de alt parte, considerarea
acestui termen ca fiind de decdere se bazeaz pe tradiie, ntruct
anterior anului 2000 majoritatea actelor de executare erau efectuate de
ctre judector iar contestaia mpotriva unui act efectuat de ctre
judector nu avea cum s nu fie calificat drept o cale de atac iar un
termen stabilit pentru exercitarea unei ci de atac este un termen de
decdere att potrivit Codului anterior, ct i potrivit Noului Cod de
procedur civil.
Dup anul 2000 ns, instana de executare, cu excepia cazului n
care nfiineaz poprirea pentru anumite obligaii, nu mai este organ de
executare, ci controleaz o executare instrumentat de o persoan care
exercit un serviciu public pe baza unei iniiative private, fr a avea
atribuii jurisdicionale.
Reaciile fa de modul n care acioneaz sau nu acioneaz persoana
respectiv este dificil s fie privite ca o cale de atac. Or, dac nu sunt ci
de atac i nu vorbim nici despre acte de procedur ntr-un proces deja
nceput, termenul de 15 zile poate fi privit i ca un termen de prescriptie.
De asemenea, mai este de observat, pe lng faptul c regulile
aplicabile judecrii contestaiei la executare sunt cele prevzute pentru
cererea de chemare n judecat, i faptul c aceast contestaie nu
vizeaz nici o hotrre judectoreasc, pentru a putea fi considerat cu
adevrat o cale de atac, i nici un alt act care provine de la un organ cu
activitate jurisdicional, fiind o modalitate de a aciona atunci cnd exist
o vtmare determinat de modul n care a fost efectuat executarea.
Acest lucru poate fi considerat un alt argument n favoarea opiniei potrivit
creia termenul de 15 zile este un termen de prescripie.
Determinarea naturii acestui termen prezint importante consecine
244

practice. Dac ar fi considerat un termen de prescripie a dreptului la


aciune, potrivit Noului Cod civil, neexercitarea contestaiei n termenul
stabilit are implicaii favorabile pentru cel mpotriva cruia se mplinete
termenul de prescripie.
Dac este considerat a fi termen de decdere, potrivit Codului de
procedur anterior, pentru a obine repunerea n termen trebuie fcut
dovada unei mprejurri mai presus de voina celui care trebuia s
acioneze (avem deci un criteriu subiectiv), n timp ce potrivit Noului Cod
de procedur civil trebuie fcut dovada unor motive ntemeiate (avem
deci un criteriu obiectiv).
Potrivit art. 714 alin. (1) NCPC79, termenul ncepe s curg de la data
cnd:
1.contestatorul a luat cunotin de actul de executare pe care l
contest;
2.cel interesat a primit comunicarea ori, dup caz, ntiinarea privind
nfiinarea popririi. Dac poprirea este nfiinat asupra unor venituri
periodice, termenul de contestaie pentru debitor ncepe cel mai trziu la
data efecturii primei reineri din aceste venituri de ctre terul poprit;
3.debitorul care contest executarea nsi a primit ncheierea de
ncuviinare a executrii sau somaia ori de la data cnd a luat cunotin
de primul act de executare, n cazurile n care nu a primit ncheierea de
ncuviinare a executrii i nici somaia sau executarea se face fr
somaie.
Termenul de 15 zile trebuie gestionat foarte atent de ctre instan,
fiind un termen raportat la nite motive de contestaie.
Cu titlu de exemplu, dac se dorete criticarea modului n care s-au
desfurat lucrurile la al doilea termen de licitaie, trebuie stabilit dac
contestatarul se afl n termenul stabilit pentru completarea cererii iniiale
245

atunci cnd solicit, de exemplu, s se constate faptul c ncuviinarea


executrii silite nu a fost acordat cu respectarea dispoziiilor legale, cu
att mai mult cu ct acea ncuviinare i-a fost i comunicat, poate chiar
nainte de procesul-verbal de situaie (ipoteza viznd o urmrire silit
imobiliar).
Potrivit dispoziiilor art. 712 alin. (3) NCPC, Nu se poate face o noua
contestatie de catre aceeasi parte pentru motive care au existat la data
primei contestatii. Cu toate acestea, contestatorul si poate modifica
cererea initiala adaugnd motive noi de contestatie daca, n privinta
acestora din urma, este respectat termenul de exercitare a contestatiei la
executare.
Ceea ce trebuie subliniat n legtur cu aceste prevederi este faptul
c, dei contestaia se supune regulilor stabilite pentru cererea de
chemare n judecat care, potrivit art. 204 NCPC, poate fi completat pn
la primul termen de judecat la care prile sunt legal citate, atunci cnd
se critic o executare sau un act de executare, cererea modificatoare
trebuie s fie depus n termenul de 15 zile stabilit pentru introducerea
contestaiei la executare.

5.Procedura de judecata

Un element de noutate este introdus prin dispoziiile art. 716 alin. (2)
NCPC care va rupe din automatismul actual, creat i din raiuni verificate
n practic conform crora, n caz de contestaie, instana solicit
executorului judectoresc copie certificat de pe dosarul de executare,
chiar dac nu se critic ntreaga procedur de executare, ci doar o
secven a acesteia, lucru ce ar necesita punerea la dispoziia instanei
doar a unor pagini din dosarul de executare creat pentru instrumentarea
246

procedurii.
Articolul 716 alin. (2) stabilete c instanta sesizata va solicita de
ndata executorului judecatoresc sa-i transmita, n termenul fixat, copii
certificate de acesta, de pe actele dosarului de executare contestate,
dispozitiile art. 286 fiind aplicabile n mod corespunzator, si i va pune n
vedere partii interesate sa achite cheltuielile ocazionate de acestea.
Dispoziiile acestui articol vor genera probleme practice pentru c,
dac pn la intrarea n vigoare a Noului Cod de procedur civil instana
putea s dispun executorului s i pun la dispoziie copia certificat a
dosarului de executare iar executorul avea obligaia de a se conforma, sub
sanciunea aplicrii unei amenzi civile, sub imperiul Noului Cod de
procedur civil instana poate dispune livrarea dosarului de executare n
ntregime, ns acest lucru se va rsfrnge asupra debitorului, n interesul
cruia ar fi proba, care va trebui s achite cheltuielile ocazionate.
Probleme apar ntruct nu se tie care ar putea fi documentele
justificative n baza crora executorul ar putea pretinde asemenea
cheltuieli, pentru c facturile emise de ctre executor cuprind, n general,
onorariile de executare; dei exist o Anex la Ordinul ministrului justiiei
nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale i maximale pentru
serviciile prestate de executorii judectoreti care cuprinde diferite
cheltuieli legate de executarea silit, nu sunt avute n vedere aceste
operaiuni referitoare la solicitarea de ctre instan a copiilor de pe
dosarul de executare silit.
Astfel, instanta va trebui ca, prin adresa transmisa executorului, sa
selecteze actele de care are nevoie, n caz contrar debitorul putnd
sustine faptul ca i se imputa niste cheltuieli care nu erau necesare.
Acest lucru determin flexibilizarea noiunii de ndat. De ndat
instana va nregistra dosarul, cu privire la termenul la care poate fi
247

transmis adresa fiind posibile dou variante:


la primul termen de judecat la care prile sunt legal citate, ntr-o
discuie n contradictoriu, n funcie de modul n care i-a precizat
debitorul contestaia, s se stabileasc de care acte din dosarul de
executare este nevoie i s se transmit adresa;

judectorul

transmite

adresa

solicitnd

anumite

documente

referitoare la actele de executare contestate, urmnd ca, la primul termen


de judecat la care prile sunt legal citate, s se suplimenteze probatoriul
dac se ajunge la concluzia c este nevoie i de alte acte din dosar sau
chiar de ntregul dosar.
Referitor la acest aspect, a fost ridicat problema deductibilitii
cheltuielilor efectuate cu produsele de papetrie n activitatea pe care o
desfoar, executorul judectoresc nu efectueaz cheltuieli pe care i le
deduce din veniturile obinute? De ce s fie obligat debitorul la plata
acestor

cheltuieli

ct

timp

ele

intereseaz

desfurarea

activitii

executorului i modul n care acesta relaioneaz cu instana de judecat?


Obligaia de a nainta copii certificate de pe dosarul de executare este o
obligaie care se nate n sarcina executorului.
Cu privire la problemele ridicate, s-a precizat c suntem n prezena a
dou probleme distincte: o problem legat de avansarea sumelor
pentru c aceast cheltuial este deductibil, ns de la cine poate fi
recuperat? i alta legat de recuperarea lor.
O astfel de problem nu aprea n reglementarea anterioar potrivit
creia executorul este obligat s furnizeze instanei copii ale dosarului; nu
are relevan faptul c trebuie fcute nite cheltuieli i nu exist niciun
text de lege care s l exonereze de aceast obligaie.
Discuia are la baz situaiile ntlnite n practic. Astfel, invocndu-se
aceste cheltuieli, instanele s-au vzut n situaia de a primi dosarele n
248

original sau chiar de a nu le primi ori executorul stabilea un onorariu fix


pentru copiere care, de altfel, nu are un temei legal.
Executorul nu poate stabili niciun tarif pentru furnizarea acestor copii
ntruct aceast activitate nu intr n activitatea de executare silit;
executorul judectoresc face acte de executare i angajeaz cheltuieli n
legtur cu aceste acte.
n mod practic, un executor care ntrzie trimiterea actelor la instan
este un executor care, ntr-o parte netransparent a considerentelor
hotrrii ce urmeaz a fi pronunat, creeaz o problem creditorului.
n cazul clasic n care debitorul atac, iar executarea nu este
suspendat, ceea ce nsemn c frna este doar soluionarea contestaiei,
ntruct n momentul n care contestaia se soluioneaz i decizia
instanei este executorie, executorul are obligaia s se opreasc, ideea de
a ntrzia trimiterea dosarului la instan pentru a mpiedica n acest fel
pronunarea soluiei fiind o idee care joac n defavoarea creditorului, mai
ales n acele ipoteze n care situaiile de fapt sunt interpretabile ntruct
acest mod de a aciona sau de a nu aciona creeaz premisele ca balana
s se ncline n favoarea contestatorului.
n reglementarea anterioar lucrurile erau foarte clare. Executorul
trebuie s i fac un co global, existnd o logic: pierzi pe anumite
chestiuni dar ctigi pe altele i trebuie s ai nelepciunea de a nivela
lucrurile.
Textul este unul nou care creeaz n sarcina instanei o aciune de
verificare, de diligen atunci cnd solicit copii, n sensul n care va trebui
analizat n ce msur sunt necesare copii ale ntregului dosar sau doar
copii ale actelor care intereseaz procedura de executare.
Este foarte adevrat faptul c exist situaii n care executorii nu
trimit copiile sau le trimit fracionat, ns i n aceste situaii exist un
249

moment al adevrului pentru c, n funcie de susinerile contestatorului,


judectorul apreciaz c exist acte pe care executorul nu le-a trimis i
dac exist cea mai mic suspiciune iar contestatorul dorete copia
dosarului ntruct susine c dosarul conine alte nscrisuri care relev
ceea ce dorete s demonstreze, atunci se va depune copia ntregului
dosar de executare.
Ceea ce aduce nou acest text este, n primul rnd, faptul c nu este
nevoie din start de copia ntregului dosar; depinde ns i de ceea ce
permite contestaia, pentru c poate exista o contestaie prin care se
susine faptul c toate actele din dosar sunt false, caz n care, dac aceste
susineri sunt infirmate de realitate, cu att mai mult se justific
suportarea cheltuielilor ocazionate.
Calea de atac mpotriva hotrre pronunate este apelul. Potrivit art.
719 alin. (1) NCPC, Daca admite contestatia la executare, instanta,
tinnd seama de obiectul acesteia, dupa caz, va ndrepta ori anula actul
de executare contestat, va dispune anularea ori ncetarea executarii
nsesi, va anula ori lamuri titlul executoriu.
n primul rnd, trebuie observat urmatorului aspect: instana va
dispune anularea ori ncetarea executrii tinnd seama de obiectul
acesteia. Dac un debitor contestator cere anularea executrii, instana
trebuie s verifice dac exist acte de executare care nu s-au fcut cu
respectarea dispoziiilor prevzute de lege, caz n care are ndatorirea de a
nu anula ntreaga procedur de executare, ci de a admite n parte
contestaia la executare i de a anula actele de executare fcute cu
nerespectarea dispoziiilor legale, fiind de dorit ca aceste acte anulate s
fie menionate n dispozitivul hotrrii.
Hotrrea judectoreasc are putere de lucru judecat n privina
dispozitivului unit cu considerentele, lucru menionat expres n Noul Cod
de procedur civil [art.430 alin.(2) NCPC].
250

ns, tocmai pentru c aceast hotrre este una care va intra n


circuitul executrii silite, i nu de puine ori prile executrii i executorii
judectoreti sunt concentrai pe dispozitiv, este bine ca dispozitivul s
arate ce acte se execut, cu clauza c i orice alte acte de executare
subsecvente, ulterioare actului anulat, intr sub aceeai sanciune.
Dac este cazul s se anuleze toat executarea, aceasta se va anula
(de exemplu, ca urmare a invocrii prescripiei). Dac ns, n realitate,
este vorba doar despre anumite acte de executare, este bine ca aceste
precizri s fie fcute.
Mai pot fi contestate ncheierile executorului.
Potrivit art. 656 alin. (1) NCPC, executorul judectoresc emite
ncheieri. Alineatul (3) al aceluiai articol menioneaz faptul c daca prin
lege nu se dispune altfel, ncheierile se dau fara citarea partilor, se
comunica acestora, sunt executorii de drept si pot fi atacate numai cu
contestatie la executare i, n continuarea acestei ci de atac specifice,
exist n Noul Cod de procedur civil dou reglementri:
a) articolul 711 alin.(1) potrivit cruia mpotriva executarii silite, a
ncheierilor date de executorul judecatoresc, precum si mpotriva oricarui
act de executare se poate face contestatie de catre cei interesati sau
vatamati prin executare. (...)
b) articolul 714 alin.(2), potrivit cruia Contestatia mpotriva
ncheierilor executorului judecatoresc, n cazurile n care acestea nu sunt,
potrivit legii, definitive, se poate face n termen de 5 zile de la
comunicare. Este de observat faptul c acest text cuprinde o derogare cu
privire la termenul n care poate fi exercitat contestaia.
Avem, astfel, un echilibru ntre criticile care pot fi aduse la adresa
ncheierilor executorului judectoresc, critici care nu va fi greu s fie aduse
ntr-o prim perioad nu neaprat scurt de aplicare a prevederilor
251

noului Cod, i asta pentru c, potrivit art. 656 alin. (2), exceptnd
meniunile privind calea i termenul de atac, toate celelalte meniuni pe
care trebuie s le conin ncheierea dat de executorul judectoresc sunt
prevzute sub sanciunea nulitii.
Criticile aduse la adresa unor astfel de ncheieri trebuie fcute ns n
termen de 5 zile. A da eficien acestui termen nseamn, printre altele, s
nu primeti sau s observi c este tardiv o critic fcut ntr-o
contestaie, la al doilea sau al treilea termen de licitaie ntr-o executare
silit imobiliar n care se spune c preul nu a fost fixat n mod
procedural; ncheierea prin care executorul a stabilit preul a fost dat cu
nclcarea cerinelor prevzute de lege, n sensul n care executorul
trebuie s stabileasc preul de vnzare a imobilului pornind de la preurile
medii din zona respectiv.
Dac o astfel de ncheiere a fost comunicat i au trecut trei zile fr
ca ea s fie contestat, nseamn c preul a fost stabilit n mod
corespunztor.
Pe de o parte, procedura de executare silit, n ansamblul ei i, n
particular executarea silit imobiliar, n cadrul creia sunt emise patru
ncheieri n perioada premergtoare licitaiei, se birocratizeaz, ceea ce
nseamn o vulnerabilizare a ei, ansele omiterii unor acte fiind mai mari.
Pe de alt parte ns, dac legea prevede posibilitatea emiterii acestor
ncheieri, prevznd posibilitatea atacrii lor ntr-un anumit termen, odat
expirat termenul nu se poate obine, prin diverse mijloace, repunerea n
termen. Pot exista astfel i beneficii, tocmai pentru c aceste ncheieri au
alocat o reacie procedural.
Faza urmririi silite imobiliare este o faz care abund de ncheieri
date de executorul judectoresc, i aceasta pentru c procedura este una
destul de grav ntruct privete imobile care aparin debitorului. Dac la
252

predarea silit imobiliar, prin ipotez, imobilele aparin creditorului care


cere executarea i, din diverse motive, dei a fost obligat printr-o hotrre
judectoreasc s predea imobilele respective, prtul refuz acest lucru,
n cazul urmririi silite imobiliare este vorba despre transformarea n bani
a unor imobile care aparin debitorului.
Astfel, n cadrul acestei proceduri ncheierile executorului judectoresc
sunt date cu ocazia stabilirii preului i a fixrii termenului de licitaie.
Articolele 835-837 NCPC, dei ntr-o viziune direct se adreseaz
executorului judectoresc, se adreseaz, n egal msur, i instanei de
judecat.

6.ncheierile emise de executor n cadrul procedurii

6.1.ncheierea prin care se stabilete valoarea de circulaie a


imobilului

Articolul

835

alin.

(1)

NCPC

prevede

faptul

Executorul

judecatoresc va stabili de ndata, prin ncheiere, valoarea de circulatie a


imobilului, raportata la pretul mediu de piata din localitatea respectiva, si
o va comunica partilor.
NCPC permite executorului s stabileasc de ndat preul, prin
raportare la preul mediu de pia din localitatea respectiv.

6.2.ncheierea de desemnare a expertului:

253

Executorul nu poate stabili el preul [art. 835 alin. (3) NCPC, potrivit
cruia (...) n cazul n care nu poate proceda el nsusi la evaluare,
executorul judecatoresc va numi un expert care sa stabileasca valoarea
de circulatie a imobilului];
Executorul a stabilit preul ns prile i cer expertiz. n aceste
situaii, potrivit art. 835 alin. (6) NCPC97, Expertul va fi numit de catre
executor prin ncheiere executorie care va arata si termenul de depunere
a raportului de expertiza, dispozitiile art. 757 alin. (6)-(9) aplicndu-se n
mod corespunzator. ncheierea se comunica partilor si expertului.
Creditorul poate depune la dosar nscrisuri n vederea evaluarii imobilului,
daca este cazul.

6.3.ncheierea prin care fixeaz preul imobilului

Potrivit art. 836 alin. (1) NCPC99: Executorul va fixa pretul imobilului,
care va fi pretul de pornire a licitatiei, la valoarea stabilita conform art.
835, prin ncheiere definitiva, data fara citarea partilor.

6.4.ncheierea

prin

care

stabilete

termenul

pentru

vnzarea

imobilului

Conform dispoziiilor art. 837 alin. (1) NCPC: n termen de 5 zile de la


stabilirea pretului imobilului, executorul va fixa, prin ncheiere definitiva,
termenul pentru vnzarea imobilului, ce va fi adus la cunostinta publica
prin publicatii de vnzare.
Referitor la acest punct s-a pus problema identificrii raiunii pentru
254

care ncheierea de stabilire a preului nu poate fi atacat prin contestaie


la executare n rspunsul oferit, s-a precizat c aceasta este dat de
prevederile art. 835 NCPC.
Potrivit acestui articol, ntr-o prim faz executorul stabilete valoarea
de circulaie, printr-o ncheiere care se comunic. Dac aceast ncheiere
nu este atacat, executorul trebuie s dea o ncheiere de fixare a preului.
Stabilirea valorii de circulaie nu se substituie stabilirii exacte a preului.
ntr-o alt intervenie la acest punct s-a pus problema dac aceast
raiune subzist n ipoteza n care preul a fost stabilit printr-o expertiz
cerut de pri. S-a apreciat c n aceast ipotez, soluia este contestaia
la executare mpotriva actului de executare. n acest caz, obiectul
contestaiei va fi, de exemplu, edina n care s-a adjudecat imobilul n
baza acestui pre stabilit prin ncheierea definitiv.
Preul se poate contesta ulterior, fr a putea contesta ns ncheierea
prin care acesta a fost stabilit. Consecina de ordin practic este dat de
faptul c debitorul nu va avea anse s suspende executarea nainte de
primul termen de licitaie ntruct pentru suspendare ar trebui fcut o
contestaie la executare, de exemplu mpotriva ncheierii, dac aceasta
este criticat, i pn la soluionarea contestaiei la executare s solicite,
ca msur provizorie, suspendarea executrii; or, potrivit reglementrii din
Noul Cod de procedur civil, calea unei contestaii mpotriva ncheierii de
stabilire a preului nu este admisibil.
Hotrrea expertului nu poate s rmn inatacabil din punctul de
vedere al celor dou pri pentru c imobilul poate fi sub sau
supraevaluat. n acest sens, importan prezint i dispoziiile art. 835
alin. (8), potrivit crora Refuzul debitorului de a permite accesul
expertului n imobil n vederea evaluarii nu mpiedica evaluarea, urmnd
sa se ia n considerare nscrisurile depuse la dosarul de executare, precum
si orice alte date sau informatii disponibile, inclusiv cele obtinute de
255

executor pe baza demersurilor ntreprinse n conditiile art. 659.


Dispoziiile acestui articol creeaz n sarcina executorului obligaia de
a strnge de informaii, ns toate aceste demersuri nu valoreaz ct
prezena la faa locului, iar refuzul debitorului de a permite accesul n
imobil l oblig pe expert s fac o evaluare ipotetic, ceea ce nseamn
c o eventual critic a debitorului referitoare la evaluare nu mai poate fi
primit.
Conform art. 812 alin. (5) NCPC, n cazul titlurilor executorii
privitoare la creante a caror valoare nu depaseste 10.000 lei, vnzarea
bunurilor imobile ale debitorului poate fi facuta numai daca acesta nu are
alte bunuri urmaribile sau daca are bunuri urmaribile, dar nu pot fi
valorificate (...).
Acest text poate fi interpretat de ctre executor n sensul n care, dac
valoarea titlului executoriu este sub 10.000 lei, nu se face executare silit.
O astfel de abordare este ns eronat, reglementarea nepunnd
problema fazei ncuviinrii executrii silite.
Executarea poate ncepe, somaia poate fi emis i comunicat
debitorului, notarea n cartea funciar poate fi fcut iar preul poate fi
stabilit, ns procedura se oprete aici; dup stabilirea preului ar trebui
fcut publicaia de vnzare, ceea ce nseamn stabilirea unui termen la
care vnzarea ar fi posibil s se realizeze; or, art.812 alin. (5) teza I
stabilete foarte clar c vnzarea poate fi fcut numai dac debitorul nu
are alte bunuri urmribile sau, dei are bunuri urmribile, acestea nu pot fi
valorificate. Diferena fa de dispoziiile art. 812 alin. (4) potrivit crora
Nu sunt supuse urmaririi silite imobilele declarate neurmaribile n
cazurile si n conditiile prevazute de lege. este foarte clar. Situaia
reglementat de alin. (5) reprezint un incident care va opri o faz final a
executrii silite, neavnd nicio consecin asupra declanrii acesteia.
256

Astfel fiind, cu titlu de exemplu, dac n momentul n care debitorul


sesizeaz instana c exist o publicaie de vnzare iar termenul este fixat
i, n acelai timp, exist instituit sechestru asupra unui autoturism
proprietatea debitorului cu o valoare de peste 10.000 lei, instana ar trebui
s pronune o hotrre prin care s opreasc executarea.
Potrivit art. 816 alin. (4) NCPC (text nou fa de Codul anterior, dar nu
neaprat nou fa de legislaia n ansamblul su), Creditorul ipotecar nu
poate cere scoaterea la vnzare silita a bunurilor neipotecate ale
debitorului sau dect n cazul n care urmarirea silita a bunurilor imobile
ipotecate nu a condus la ndestularea creditorului ipotecar n limita
sumelor totale datorate iar art. 2.478 NCC stipuleaz: Creditorul nu
poate urmari n acelasi timp vnzarea imobilelor care nu sunt ipotecate
dect n cazul cnd bunurile care i sunt ipotecate nu sunt suficiente
pentru plata creantei sale.
Potrivit art. 829 NCPC, n cazul n care debitorul sau tertul dobnditor
ocupa el nsusi imobilul urmarit, la cererea creditorului sau a executorului,
instanta de executare va putea, dupa mprejurari, sa ordone evacuarea sa
din imobil, n tot sau n parte, fie de ndata, fie ntr-un anumit termen.
Aceast prevedere consacr o soluie relativ atipic, pentru c
reglementeaz o procedur deschis mpotriva unui proprietar. Instana de
executare este tot instana care a ncuviinat urmrirea silit imobiliar, iar
hotrrea se d tot cu drept de apel, fiind ns executorie i putnd fi,
deci, pus n executare silit n condiiile predrii silite imobiliare, nefiind
exclus ca pn cnd se rezolv predarea silit imobiliar n temeiul
hotrrii de evacuare dat n condiiile art.829 NCPC s se fac i
adjudecarea. Severitatea acestei msuri poate fi considerat invers
proporional cu detalierea condiiilor n care msura poate fi luat,
legiuitorul statund n acest caz dup mprejurri. Textul nu stabilete cu
exactitate momentul pn la care poate fi luat aceast msur, dup
257

mprejurri putnd nsemna:


refuzul debitorului de a permite accesul expertului n vederea
evalurii imobilului;
refuzul debitorului de a permite expertului topografic efectuarea
msurtorilor necesare, n cazul n care nu exist carte funciar deschis;
hotrri judectoreti din care rezult c debitorul este, de exemplu,
piroman etc.
S-a precizat c noiunea dup mprejurri implic o conduit
obstrucionist din partea debitorului iar msura ar trebui s aib caracter
temporar.
Referitor la acest aspect s-a pus n discuie faptul c la aprecierea
noiunii dup mprejurri ar putea fi avut n vedere i un criteriu de
proporionalitate ntre ceea ce urmrete creditorul prin evacuare i care
ar fi consecinele pe care le va suporta debitorul n urma evacurii.
n acest sens, cu titlu exemplificativ, ar putea fi luate n considerare
anumite distrugeri pe care le-ar putea provoca debitorul asupra imobilului,
anumite cheltuieli foarte mari pe care ar trebui s le suporte n legtur cu
imobilul respectiv pe parcursul executrii silite. n toate cazurile, trebuie
s fie vorba de ceva foarte grav.

8.Calendarul vnzrii

Licitaia nseamn publicitate iar esena unei licitaii corecte nseamn


un pre de pornire corect i o publicitate corect fcut.
n privina publicitii, art. 838 alin. (4) NCPC aduce elemente de
noutate ntruct introduce n mod obligatoriu, sub sanciunea nulitii,
258

alturi de modalitile clasice de realizare a publicitii, publicarea ntr-un


ziar de circulaie naional, dac valoarea imobilului depete suma de
250.000 lei, sau ntr-un ziar local, dac nu trece peste aceast sum.
Teza a doua a acestui alineat reglementeaz posibilitatea extinderii
publicitii, relevana fiind aceea c dac nu se face publicitate i prin alte
ziare, reviste, nu va fi anulat executarea, ns dac se fac astfel de
demersuri, cheltuielile avansate sunt cheltuieli care se pot imputa
debitorului cu titlu de cheltuieli cu executarea silit.
Prin urmare, aceast reglementare este important pentru c, pe de o
parte, pune o problem de validitate a procedurii (teza I) iar, pe de alt
parte, pentru c pune o problem de deductibilitate a cheltuielilor n
sensul raporturilor dintre debitor i creditor (teza a II-a).
Sunt posibile trei termene de licitaie, n strns legtur cu aceste
termene fiind preul de adjudecare. Potrivit reglementrii anterioare, la
primul termen al licitaiei nu se putea adjudeca imobilul dac nu se oferea
preul de ncepere a licitaiei.
La al doilea termen, potrivit art. 509 alin. (5) CPC 1865, n cazul n
care nu este oferit nici pretul la care imobilul a fost evaluat, vnzarea se
va amna la un alt termen, de cel mult 60 de zile, pentru care se va face o
noua publicatie (...). La acest termen, licitatia va ncepe de la pretul de
75% din cel la care imobilul a fost evaluat. Daca nu se obtine pretul de
ncepere a licitatiei, la acelasi termen bunul va fi vndut la cel mai mare
pret oferit. Vnzarea se va putea face chiar daca se prezinta o singura
persoana care ofera pretul de la care ncepe licitatia.
Din interpretarea ultimelor dou teze ale acestui alineat ar putea
rezulta urmtoarea soluie: dac nu a oferit nimeni 75% din preul iniial
dar sunt doi licitatori, atunci ctig cel care ofer mai mult (chiar dac
sub preul de ncepere); dac exist un singur licitator, atunci acesta
259

ctig, cu condiia ca preul oferit s fie cel de ncepere a licitaiei.


n practic au existat situaii n care executorul refuz s declare
adjudecatar pe acela care, chiar fiind ntr-o competiie, ofer preul cel
mai mare, care este totui, n opinia executorului, un pre derizoriu. Codul
de procedur civil anterior nu coninea dispoziii exprese n acest sens,
preul derizoriu fiind apreciat prin raportare la dispoziiile Codului civil de
la 1864 referitoare la condiia ca preul s fie serios i determinat. Noul
Cod civil cuprinde dispoziii exprese referitoare la noiunea de pre
derizoriu.
n reglementarea Noului Cod de procedur civil, n legtur cu
aceast noiune se afl urmtoarele dispoziii:
art.857 alin. (2) care prevede faptul c vnzarea silit nu poate fi
atacat nici pentru leziune;
art.845 alin. (9) care prevede c Daca nici la a doua licitatie imobilul
nu a fost adjudecat, la cererea creditorului, executorul judecatoresc va
putea stabili o noua licitatie, n conditiile prevazute la alin. (8). La
termenul stabilit la alin. (8), licitatia va ncepe de la pretul de 50% din
pretul de pornire al primei licitatii. Daca nu se obtine acest pret si exista
cel putin doi licitatori, bunul va fi vndut, la acest din urma termen, la cel
mai mare pret oferit, chiar daca acesta din urma este mai mic dect
valoarea creantei ori a garantiei. Vnzarea se va putea face chiar daca se
prezinta o singura persoana care ofera pretul de pornire al acestei licitatii.
n continutul publicatiei de vnzare ntocmite pentru cel de-al treilea
termen vor fi inserate, sub sanctiunea nulitatii, toate aceste mentiuni
privind modul de stabilire a pretului de adjudecare a imobilului la al treilea
termen.
Asemntor reglementrii anterioare, la primul termen nu se poate
adjudeca dac nu se ofer preul de pornire. La al doilea termen se
260

pornete tot de la 75% din preul de pornire dar, ca i element de noutate,


nu se poate adjudeca dac preul oferit nu reprezint cel puin 30% din
preul de pornire. La cel de-al treilea termen, dac sunt cel puin doi
licitatori, se poate ntmpla orice. Finalitatea unei astfel de proceduri este
de a satisface o crean iar acest lucru l poate face n primul rnd
debitorul, prin vnzarea imobilului, ntruct notificarea nscris n cartea
funciar nu l mpiedic s vnd imobilul iar opozabilitatea acestei
nstrinri fa de creditor i n reglementarea anterioar i n cea a
Noului Cod de procedur civil exist dac se consemneaz ceea ce
creditorul are de luat, la care se adaug cheltuielile de executare.

9.Poprirea

9.1.Generaliti

SEDIUL MATERIEI: art.780-art.793 NCPC.

Poprirea reprezinta forma de executare silita prin care creditorul


urmareste sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile
incorporale urmaribile datorate debitorului ori detinute in numele sau de o
terta persoana, denumita tert poprit, sau pe care acesta din urma I le va
datora in viitor, in temeiul unor raporturi juridice existente si consta in
indisponibilizarea acestora in mainiletertului si in obligatia de a plati direct
creditorului urmaritor ceea ce datoreaza creditorului sau, adica debitorul
urmarit.
Articolul 780 alin. (5) lit. b) NCPC care prevede c nu sunt supuse
executrii silite prin poprire sumele reprezentnd credite nerambursabile
261

ori

finantari

primite

de

la

institutii

sau

organizatii

nationale

si

internationale pentru derularea unor programe ori proiecte, conine o


adugire fa de reglementarea anterioar a art. 452 alin. (2) lit. b) CPC
1865, potrivit creia nu sunt supuse executrii silite prin poprire sumele
reprezentnd credite nerambursabile sau finantari primite de la institutii
sau organizatii internationale pentru derularea unor programe ori
proiecte.
Conform art. 780 alin. (5) lit. c) NCPC, nu sunt supuse executrii silite
prin poprire sumele aferente platii drepturilor salariale viitoare pe o
perioada de 3 luni de la data nfiintarii popririi.

9.2.Infiintarea popririi

Poprirea se nfiineaz la cererea creditorului de ctre un executor


judectoresc al crui birou se afl n circumscripia curii de apel unde i
are domiciliul sau sediul debitorul ori terul poprit.
n cazul popririi pe conturile unei persoane fizice sau juridice
competena aparine executorului judectoresc al crui birou se afl n
circumscripia curii de apel de la domiciliul sau sediul debitorului ori dup
caz de la sediul principal sau dup caz de la sediile secundare ale
instituiei de credit unde debitorul i a deschis contul. Dac debitorul are
mai multe conturi deschise competena pentru nfiinarea popririi asupra
tuturor conturilor aparine executorului judectoresc de la oricare dintre
locurile unde acestea au fost deschise.

9.3.Validarea popririi

262

Procedura reglementat de art. 789 NCPC l oblig pe judector s


verifice nu doar dac exist raporturi ntre debitor i terul poprit, ci i
dac s-a depus o adres de nfiinare a popririi, dac la aceast adres s-a
anexat o copie a titlului executoriu, adic acele cerine formale care
nsoesc actul de executare al popririi; instana de validare trebuie s ia
act de existena unei popriri care respect prevederile n vigoare iar, sub
acest aspect, Noul Cod de procedur civil stabilete obligaia instanei de
a comunica terului poprit fie o copie a ncheierii de ncuviinare a
executrii silite, fie un certificat privind soluia pronunat n dosar.
n acest sens sunt prevederile art. 782 alin. (1) teza I. Despre aceast
msur va fi ntiinat i debitorul, cruia, potrivit art. 782 alin. (1) teza a
II-a117, i se va comunica, n copie, adresa de nfiinare a popririi, la care se
vor ataa i copii certificate de pe ncheierea de ncuviinare a executrii
silite sau de pe certificatul privind soluia pronunat n dosar, i titlul
executoriu.
Conform art. 776 NCPC, consemnarea nu se va mai face n 15 zile,
astfel cum prevedea reglementarea anterioar, ci n 5 zile. Termenul
maxim n care terul poprit trebuie s consemneze sumele este de 5 zile
de la comunicarea popririi.
n ceea ce privete procedura de validare a popririi (art. 789 NCPC)
trebuie fcut o meniune valabil i pentru reglementarea anterioar, i
anume c terul poprit, chiar de rea- credin, nu trebuie s achite nota de
plat pe care debitorul nu o achit fa de creditor.
Pe de o parte, este evident faptul c nu se poate valida o poprire
pentru o sum mai mare dect cea datorat creditorului de ctre debitor,
dar, pe de alt parte, nu se poate valida o poprire pentru o sum mai
mare pe care terul poprit o datoreaz debitorului su.
Terul poprit este sancionat pentru refuzul de a lua act de nfiinarea
263

popririi i de a se comporta n consecin, dar aceast sanciune nu


nseamn c el trebuie fcut, nc de la nceput, solidar rspunztor cu
debitorul poprit.
Dac nici dup validarea popririi terul poprit nu se conformeaz, este
expus unei proceduri de executare silit pentru care se va obine o
ncuviinare, ntruct suntem n prezena unui titlu executoriu emis de
instana de validare i nu de executorul judectoresc, ceea ce determin o
procedur de executare distinct.

10. Obligaii alternative

Articolul 674 NCPC are n vedere obligaiile alternative: Cnd titlul


executoriu cuprinde o obligatie alternativa, fara sa se arate termenul de
alegere, executorul judecatoresc va notifica debitorului sa si exercite
acest drept n termen de 10 zile de la comunicarea ncheierii de
ncuviintare a executarii, sub sanctiunea decaderii [alin. (1)].
Textul nu va fi aplicabil n foarte multe cazuri. Atunci cnd titlul
executoriu este reprezentat de o hotrre judectoreasc, alegerea este,
ntr-un fel, a creditorului; nu se au n vedere situaiile de subsidiaritate de
tipul X este obligat la predarea bunului iar, n cazul n care predarea nu
mai este posibil, X este obligat la plata echivalentului. Alegerea aparine
debitorului dar numai pn la momentul la care raportul juridic ajunge s
fie supus judecii.
11.Evacuarea

n ceea ce privete problematica evacurii, nu sunt foarte multe


elemente de noutate, ntruct Legea nr. 202/2010 a prefaat unele dintre
264

aceste modificri, stabilind faptul c n intervalul 1 decembrie 1 martie


nu se pot efectua evacuri.
Vechea reglementare a CPC 1865 este preluata de art. 895 alin. (1)
NCPC: Nicio evacuare din imobilele cu destinatie de locuinta nu poate fi
facuta de la data de 1 decembrie si pna la data de 1 martie a anului
urmator, dect daca creditorul face dovada ca, n sensul dispozitiilor
legislatiei locative, el si familia sa nu au la dispozitie o locuinta
corespunzatoare ori ca debitorul si familia sa au o alta locuinta
corespunzatoare n care s-ar putea muta de ndata. Alineatul (2) al
aceluiai articol prevede i excepii: Dispozitiile alin. (1) nu se aplica n
cazul evacuarii persoanelor care ocupa abuziv, pe cai de fapt, fara niciun
titlu, o locuinta si nici celor care au fost evacuati pentru ca pun n pericol
relatiile de convietuire sau tulbura n mod grav linistea publica. Un
element de noutate este dat de termenul la somaia de executare, care nu
mai este de 5 zile, ci de 8 zile (art. 896 NCPC122).
Potrivit dispoziiilor art. 897 alin. (1), n vederea executrii silite,
executorul judecatoresc se va deplasa la fata locului, va soma pe debitor
sa paraseasca de ndata imobilul, iar n caz de mpotrivire, l va evacua din
imobilul respectiv pe debitor mpreuna cu toate persoanele care ocupa
imobilul n fapt ori fara niciun titlu opozabil creditorului, cu sau fara
ajutorul fortei publice, dupa caz, punnd pe creditor n drepturile sale.
Articolul 712 alin. (5) anticipeaz i vine n sprijinul acestei soluii,
vorbind despre condiiile de admisibilitate ale contestaiei la executare,
responsabilizndu-l pe executor: n cazul procedurii urmaririi silite
mobiliare sau imobiliare ori a predarii silite a bunului imobil sau mobil,
contestatia la executare poate fi introdusa si de o terta persoana, nsa
numai daca aceasta pretinde un drept de proprietate ori un alt drept real
cu privire la bunul respectiv.

265

ARBITRAJUL

SEDIUL MATERIEI: art.541-art.621 NCPC Cartea a IV-a


ntemeiat pe prevederile Conveniei de la New York din 1958,
arbitrajul a devenit o veritabil i eficient alternativ fa de justiia
statal, cu reglementri proprii i cu o existen proprie. Importana
acordat astzi arbitrajului, ca justiie privat, n alte jurisdicii europene
este evident.
n Romnia, creterea rolului arbitrajului, mai ales n materie
comercial, n anii de dup 1989, s-a fcut simit n mediul de afaceri din
Romnia, la un moment dat interesul pentru soluionarea cauzelor
comerciale prin intermediul arbitrajului cstignd destul de mult teren n
raport cu justiia statal. De asemenea, numrul cauzelor comerciale cu
element de extraneitate a crescut.
De

aceea,

misiunea

reglementrii

arbitrajului

din

perspectiva

actualelor realiti economice din Romnia, precum i din perspectiva


calitii Romniei de membru al Uniunii Europene, a devenit una extrem
de important. n acest context a aprut i noua reglementare a
arbitrajului, mai ampl i ajustat n raport cu reglementrile similare din
alte state ale Uniunii Europene, astfel cuprins n Noul Cod de procedur
civil.

Conventia arbitrala
Forma scrisa
Cu privire la reglementarea instituiei conveniei arbitrale, principiul
266

redactrii n forma scris a conveniei arbitrale, sub sanciunea nulitii,


este pstrat si de NCPC.
Convenia arbitral se ncheie n scris sub sanciunea nulitii.
Condiia formei scrise se consider ndeplinit atunci cnd recurgerea la
arbitraj a fost convenit prin schimb de coresponden indiferent de forma
acesteia sau schimb de acte procedural.
Arbitrajul se organizeaz i se desfoar potrivit conveniei
arbitrale. Sub rezerva respectrii ordinii publice i a bunelor moravuri
precum i a dispoziiilor imperative ale legii prile pot stabili prin
convenia arbitral sau prin act scris ncheiat ulterior cel mai trziu odat
cu constituirea tribunalului arbitral fie direct fie prin referire la o anumit
reglementare avnd ca obiect arbitrajul normele privind constituirea
tribunalului arbitral numirea revocarea i nlocuirea arbitrilor termenul i
locul arbitrajului normele de procedur pe care tribunalul arbitral trebuie
s le urmeze n judecarea litigiului inclusiv eventuale proceduri prealabile
de soluionare a litigiului repartizarea ntre pri a cheltuielilor arbitrale i
n general orice alte norme privind buna desfurare a arbitrajului. n lipsa
regulilor prevzute mai sus tribunalul arbitral va putea stabili procedura
de urmat aa cum va socoti mai potrivit
In cazul n care convenia arbitral se refer la un litigiu legat de
transferul dreptului de proprietate i sau constituirea altui drept real
asupra unui bun imobil convenia trebuie ncheiat n form autentic
notarial sub sanciunea nulitii absolute.
Nou este prevederea referitoare la modul n care prile au
convenit asupra

arbitrajului.

Astfel,

se prevede

se

consider

ndeplinit condiia formei scrise a conveniei atunci cnd recurgerea la


arbitraj a fost convenit prin schimb de coresponden, indiferent de
forma acesteia, sau prin schimb de acte procedurale ori cnd existena
conveniei a fost pretins n scris de una din pri i nu a fost contestat
267

de cealalt parte.
Foarte important este i prevederea nou introdus referitoare la
convenia arbitral ce privete un litigiu legat de transferul dreptului de
proprietate i/sau de constituirea altui drept real asupra unui bun imobil,
caz n care convenia arbitral trebuie s mbrace n mod obligatoriu forma
autentic, sub sanciunea nulitii absolute.
Considerm c devine recomandabil din punct de vedere practic
includerea clauzei compromisorii n nsui cuprinsul actului juridic ce
constat operaiunea juridic privind transferul dreptului de proprietate
(sau constituirea altui drept real asupra unui bun imobil), n absena unei
asemenea clauze prile putnd s aleag calea justiiei arbitrale doar prin
ncheierea n form autentic a unui compromis.
De asemenea, este introdus prezumia existenei conveniei
arbitrale n situaia n care reclamantul a formulat cerere arbitral, iar
prtul, la primul termen pentru care a fost legal citat (de instana
arbitral sesizat, n.n.), nu ridic obieciuni cu privire la alegerea justiiei
arbitrale.
n ceea ce privete compromisul, acesta poate fi ncheiat chiar
dac prile se afl n litigiu n faa unei alte instane (de drept comun).
Semnificativa este si prevederea cuprins n articolul 544 cu privire
la

eficacitatea

clauzei

compromisorii:

dac

procedura

arbitral

nceteaz cu sau fr pronunarea unei hotrri asupra fondului cauzei,


clauza compromisorie nu este afectat, n sensul c aceasta va ramne
valabil i va servi drept temei pentru orice nou procedur arbitral care
ar fi declanat n temeiul acesteia pentru soluionarea oricrui litigiu
aprut ntre pri derivnd din contractul principal.
Este totodat conservat principiul conform cruia ncheierea
conveniei

arbitrale

exclude,

pentru

litigiul

care

face

obiectul

ei,
268

competena instanelor judectoreti , principiu de baz al instituiei


arbitrajului ce consacr independena sa n raport cu justiia statal i
prevalena sa asupra justiiei statale n cazul existenei conveniei
arbitrale.
Tribunalul arbitral.

Cine poate fi arbitru. Numarul arbitrilor

Titlul III (Tribunalul arbitral) aduce, la rndul su, mai multe


reglementri noi. Astfel, conditia cetateniei romne pentu dobndirea
calitii de arbitru a fost nlturat. Capacitatea de exerciiu rmne
singura condiie impus de Cod (articolul 555 NCPC).
Numarul arbitrilor trebuie s fie ntotdeauna impar (articolul 556,
alin.1 NCPC).
Numirea, revocarea si inlocuirea arbitrilor

Dac prile nu au stabilit numrul arbitrilor prin convenie, atunci


litigiul se judec de trei arbitri (articolul 556, alin.2 NCPC). Principiul
desemnrii supraarbitrului de ctre ceilali doi arbitri este meninut.
Aceast prevedere trebuie raportat i la dispoziiile din Titlul VII
(Arbitrajul instituionalizat), prin care i se recunoate preedintelui
arbitrajului instituionalizat rolul autoritii de desemnare a supraarbitrului
(cnd cei doi arbitri nu se neleg asupra desemnrii acestuia), dar numai
dac regulile de procedur proprii ale instituiei nsrcinate cu arbitrajul
(sau prile nsele) nu prevd altfel.
Desemnarea

arbitrului

supleant

devine

obligatorie

noua
269

reglementare. Acceptarea nsarcinarii ca arbitru se face numai n scris i


se comunic prilor prin orice mijloace ce asigur transmiterea textului
actului i confirmarea primirii acestuia , respectiv prin pot, telefax,
pot electronic sau n alt mod (articolul 559 NCPC).

Recuzarea arbitrilor

Cu privire la recuzarea arbitrilor, se prevede c n afara cazurilor de


incompatibilitate prevzute pentru judectori, arbitrul poate fi recuzat i
pentru alte motive care pun la ndoial independena i imparialitatea sa
(articolul 562 NCPC).
n afara nendeplinirii condiiilor de calificare sau a altor condiii
privitoare la arbitri, prevzute n convenia arbitral se mai prevd i alte
situaii care pot atrage recuzarea arbitrilor: cnd o persoan juridic al
crei asociat este sau n ale crei organe de conducere se afl arbitrul are
un interes n cauz ; dac arbitrul are raporturi de munc sau de serviciu,
dup caz, sau legturi comerciale directe cu una din pri, cu o societate
controlat de una din pri sau aflat sub un control comun cu aceasta ;
dac arbitrul a prestat consultan uneia din pri, a asistat ori reprezentat
una din pri ori a depus mrturie ntr-una din fazele precedente ale
litigiului (articolul 562 alin.1 lit. a-d NCPC).

Abtinerea, la rndul su, produce efecte pe data formulrii ei, fr nici


o formalitate (articolul 562, alin. 5 NCPC).

Raspunderea arbitrilor
270

n materie de raspundere, arbitrii rspund n condiiile legii, dac sunt


ndeplinite cerinele prevzute de lege.
Articolul 565 NCPC prevede ca arbitrii rspund n condiiile legii pentru
prejudiciul cauzat dac:
a)dup acceptare renun n mod nejustificat la nsrcinarea lor
b)fr motiv justificat nu particip la judecarea litigiului ori nu
pronun hotrrea n termenul stabilit de convenia arbitral sau de lege
c)nu respect caracterul confidenial al arbitrajului publicnd sau
divulgnd date de care iau cunotin n calitate de arbitri fr a avea
autorizarea prilor
d)ncalc cu rea credin sau grav neglijen alte ndatoriri ce le
revin

Termenul arbitrajului

Cu privire la termenul arbitrajului, pronunarea hotrrii arbitrale este


supus unui termen obligatoriu de 6 luni, sub sanciunea caducitii, dar
numai dac prile nu au prevzut altfel prin convenia arbitral (articolul
567).
Tribunalul

arbitral

poate

dispune,

pentru

motive

temeinice,

prelungirea termenului arbitrajului, o singur dat, cu cel mult 3 luni.


[art.567 alin.(4) NCPC].
De asemenea, acelai termen de 3 luni se aplic i n cazul decesului
uneia din pri, prelungirea opernd de drept.
271

Cu privire la renuntarea la caducitate, aceasta trebuie exprimat de


pri n mod expres, fr echivoc (articolul 568, alin.2). Probele
administrate n cadrul procedurii devenite caduc vor putea fi utilizate,
dac este cazul, ntr-un nou arbitraj, n msura n care se consider c nu
este necesar refacerea lor (articolul 568, alin.3).

Limba arbitrajului
O prevedere util nou introdus de NCPC este cea referitoare la
limba arbitrajului (articolul 570 NCPC).
Dac prile omit s prevad n convenia lor sau nu se neleg
ulterior asupra acestui aspect, limba arbitrajului este limba contractului
din care s- a nscut litigiul sau o limb de circulaie internaional ce va fi
stabilit de tribunalul arbitral.
Procedura arbitrala
Sesizarea tribunalului arbitral prin cererea de arbitrare

Cu privire la procedura arbitral NCPC introduce ca date obligatorii n


cuprinsul cererii de arbitrare elementele de identificare ale prilor precum
codul numeric personal, codul unic de nregistrare sau codul de
identificare fiscal.
Dac reclamantul are domiciliul (i sediul, credem noi, chiar dac
aceast meniune lipsete din cuprinsul dispoziiei legale analizate) n
strinatate, se va indica i domiciliul (sediul) ales n Romnia, unde se vor
face comunicrile procedurale (articolul 571, alin.1, litera a).
Tribunalul arbitral este sesizat de reclamant printr o cerere scris care
va cuprinde:
272

a)numele i prenumele domiciliul sau reedina prilor ori pentru


persoanele juridice denumirea i sediul lor De asemenea cererea va
cuprinde i codul numeric personal sau dup caz codul unic de nregistrare
sau codul de identificare fiscal numrul de nmatriculare n registrul
comerului ori de nscriere n registrul persoanelor juridice i contul bancar
ale reclamantului precum i ale prtului dac sunt cunoscute de
reclamant Dac reclamantul locuiete n strintate va arta i domiciliul
ales n Romnia unde urmeaz s i se fac toate comunicrile privind
procesul;
b)numele prenumele i calitatea celui care reprezint partea n litigiu
cnd este cazul anexndu se dovada calitii;
c)menionarea

conveniei

arbitrale

anexndu

se

copie

de

pe

contractul n care este inserat iar dac a fost consemnat ntr un nscris
separat ori s a ncheiat un compromis copie de pe acesta;
d)obiectul i valoarea cererii precum i calculul prin care s a ajuns la
determinarea acestei valori;
e)motivele de fapt i de drept precum i probele pe care se
ntemeiaz cererea;
f)numele prenumele i domiciliul membrilor tribunalului arbitral;
g)semntura prii;
Cererea se poate face printr un proces verbal ncheiat n faa
tribunalului arbitral i semnat de pri sau numai de reclamant precum i
de arbitri.
Reclamantul va comunica prtului precum i fiecrui arbitru copie de
pe cererea de arbitrare i de pe nscrisurile anexate.

273

Intampinarea si cererea reconventionala

n termen de 30 de zile de la primirea copiei de pe cererea de


arbitrare prtul va face ntmpinare cuprinznd excepiile privind cererea
reclamantului rspunsul n fapt i n drept la aceast cerere probele
propuse n aprare precum i n mod corespunztor celelalte meniuni
prevzute la art 571 pentru cererea de arbitrare.
Excepiile i alte mijloace de aprare care nu au fost artate prin
ntmpinare trebuie invocate sub sanciunea decderii cel mai trziu la
primul termen de judecat la care partea a fost legal citat.
Dac tribunalul arbitral apreciaz c nedepunerea ntmpinrii
justific amnarea soluionrii litigiului prtul va putea fi obligat la plata
cheltuielilor de arbitrare cauzate prin amnare. Dispoziiile art 572 se
aplic n mod corespunztor.
Dac prtul are pretenii mpotriva reclamantului derivnd din
acelai raport juridic el poate face cerere reconvenional.
Cererea reconvenional va fi introdus n cadrul termenului pentru
depunerea ntmpinrii sau cel mai trziu pn la primul termen de
judecat la care prtul a fost legal citat i trebuie s ndeplineasc
aceleai condiii ca i cererea principal

Locul arbitrajului

Prile stabilesc locul arbitrajului iar in lipsa unei asemenea prevederi


locul arbitrajului se stabilete de tribunalul arbitral.

274

Judecata.

n privina judecatii (Capitolul II din Titlul IV), se remarc dispoziiile


referitoare la regulile de procedur arbitral aplicabile (articolul 576
NCPC), n sensul c se face n mod clar distincia ntre regulile aplicabile
arbitrajului instituionalizat i cele ale arbitrajului ad-hoc ; cu toate
acestea, principiile fundamentale ale procesului civil sunt aplicabile n mod
corespunztor i n procedura arbitral (articolul 575 NCPC).
Comunicarea tribunalului cu prile n legtur cu msurile luate de
tribunal se poate face, n conformitate cu noile dispoziii, i prin telefax,
pot electronic sau prin orice alte mijloace ce asigur transmiterea
textului actului i confirmarea primirii acestuia (articolul 577 NCPC).
Asupra verificrii competenei, tribunalul arbitral procedeaz la o
asemenea verificare la primul termen de judecat cu procedura legal
ndeplinit (articolul 579, alin.1 NCPC).
n cazul n care se declar necompetent s judece, tribunalul arbitral
se pronun printr-o hotrre care nu poate forma ns obiectul unei
aciuni n anulare (articolul 579, alin.3).

Competenta exclusiva a tribunalui arbitral.

n cazul absenei uneia din pri la dezbateri, tribunalul arbitral are


competen exclusiv n ceea ce privete aprecierea motivelor absenei ca
fiind temeinice, precum i n cazul cnd absena prii ar justifica
amnarea cauzei ; n asemenea situaii, hotrrea tribunalului arbitral nu
poate fi supus vreunei ci de atac (articolul 582 NCPC).
275

Tribunalul arbitral se bucur de competen exclusiv i n cazul n


care, n materie de probe, este chemat s decid asupra utilitii,
pertinenei i concludenei probelor propuse de pri.
Cu consultarea prilor, tribunalul arbitral poate fixa termene limit
pentru administrarea probelor ncuviinate , iar dup expirarea acestor
termene, administrarea probei nu mai poate avea loc dect dac
tribunalul arbitral apreciaz c aceasta este esenial pentru soluionarea
corect a litigiului (articolul 587 NCPC).
Audierea martorilor si a expertilor poate fi fcut, la cererea sau cu
consimmntul acestora, i la locuina sau locul unde i desfoar
activitatea.
Tribunalul arbitral poate amna cauza pentru ca martorii sau experii
s rspunda n scris ntrebrilor adresate acestora (articolul 589, alin.1 i
2).
Este prevzut i solicitarea de informaii scrise de la autoritile
publice n legtur cu actele i aciunile acestora (articolul 590 NCPC),
prevedere pe care o considerm util pentru corecta judecat a cauzelor
arbitrale n cazul crora obinerea acestor informaii este necesar.

Cheltuielile arbitrale. [art.595-art.600 NCPC]

In baza hotararii de arbitraj se rezolva in mod definitive si problema


cheltuielilor arbitrale.
Cheltuielile pentru organizarea i desfurarea arbitrajului precum i
onorariile arbitrilor cheltuielile de administrare a probelor cheltuielile de
deplasare a prilor arbitrilor experilor martorilor se suport potrivit
nelegerii dintre pri. [art.595 NCPC]
276

n lipsa unei asemenea nelegeri cheltuielile arbitrale se suport de


partea care a pierdut litigiul integral dac cererea de arbitrare este admis
n totalitate sau proporional cu ceea ce s-a acordat dac cererea este
admis n parte.
Tribunalul

arbitral

poate

evalua

mod

provizoriu

cuantumul

onorariilor arbitrilor i poate obliga prile s consemneze potrivit


dispoziiilor sale suma respectiv prin contribuie egal. Prile pot fi
obligate solidar la plat.
Dac prtul nu i ndeplinete obligaia care i revine n termenul
stabilit de tribunalul arbitral reclamantul va consemna ntreaga sum
urmnd ca prin hotrrea arbitral s se stabileasc cuantumul final al
onorariilor cuvenite arbitrilor precum i modul de suportare de ctre pri.
Plata onorariilor arbitrilor se va face dup comunicarea ctre pri a
hotrrii arbitrale.
Dac arbitrajul se ntrerupe fr a se pronuna o hotrre onorariile
arbitrilor pentru activitatea depus se reduc n mod corespunztor. Orice
diferen n plus sau n minus de cheltuieli arbitrale se regularizeaz cel
mai trziu prin hotrrea arbitral i se pltete pn la comunicarea
hotrrii ctre pri Hotrrea nu se va comunica dac este cazul pn la
plata diferenei.

Hotarrea arbitrala

Ultimul capitol din cadrul Titlului IV (Capitolul IV) privete hotrrea


arbitral. Intereseaz aici prevederea cuprins n articolul 603 alin.3 care
se refer la litigiile legate de transferul dreptului de proprietate i/sau de
constituirea altui drept real asupra unui imobil, caz n care pentru ca
hotrrea s poat fi pus n executare, aceasta trebuie s fie investit cu
277

titlu executoriu, la instan sau s fie nfiat notarului public pentru


emiterea unui act notarial pe baza cruia s se poat trece ulterior la
nregistrarea n cartea funciar.
Achitarea impozitului privind transferul dreptului de proprietate este
prevzut ca o condiie prealabil nregistrrii la cartea funciar. Articolul
analizat este o prevedere atipic pentru o reglementare specific codului
de procedur civil, ntruct ntrunete elemente ce aparin legislaiei
fiscale deopotriv cu elemente specifice reglementrilor n materie de
cadastru i de carte funciar.
Credem c s-a recurs la aceast modalitate de reglementare pentru a
se evita echivocul ce s-ar crea din pricina diferitelor interpretri n privina
ndeplinirii unor obligaii de natur fiscal sau referitoare la regimul crii
funciare n legtur cu punerea n executare hotrrii arbitrale; astfel, se
poate aduce la ndeplinire dispozitivul hotrrilor arbitrale cu maxim
celeritate, fr mpiedicri ori ntrzieri din partea autoritilor sau
instituiilor publice chemate s asigure efectul definitiv i obligatoriu al
hotrrilor arbitrale n cazul special al transferului dreptului de proprietate
n materie imobiliar.
Cazurile de lamurire, completare si de ndreptare a
hotarrii arbitrale sunt mai clar nfiate n noua reglementare,
precizndu-se c tribunalul se pronun prin hotrre separat n cazurile
de lmurire sau de completare a hotrrii, n timp ce ndreptarea erorilor
(a celor materiale care nu schimb fondul soluiei, precum i a greelilor
de calcul) se dispune prin ncheiere (articolul 604 NCPC).
n cazul n care sunt necesare lmuriri cu privire la nelesul ntinderea
sau

aplicarea

potrivnice

dispozitivului

oricare

dintre

hotrrii

pri

poate

ori

acesta

cere

cuprinde

tribunalului

dispoziii

arbitral

lmureasc dispozitivul sau s nlture dispoziiile potrivnice.


278

Dac prin hotrrea pronunat tribunalul arbitral a omis s se


pronune asupra unui capt de cerere asupra unei cereri conexe sau
incidentale oricare dintre pri poate solicita completarea ei.
Cererea de lmurire sau de completare se formuleaz potrivit alin.1
respectiv alin.2 n termen de 10 zile de la data primirii hotrrii i se
soluioneaz de tribunalul arbitral prin hotrre separat cu citarea
prilor.
Greelile materiale din textul hotrrii arbitrale sau alte greeli
evidente care nu schimb fondul soluiei precum i greelile de calcul pot
fi ndreptate prin ncheiere la cererea oricreia dintre pri formulat n
termenul prevzut de alin.3 sau din oficiu Prile vor fi citate dac
tribunalul arbitral apreciaz c este necesar.
Hotrrea de lmurire sau de completare ori ncheierea de ndreptare
se pronun de ndat i face parte integrant din hotrrea arbitral.
Prile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de lmurirea
completarea sau ndreptarea hotrrii.

Desfiintarea hotarrii arbitrale

Desfiintarea hotarrii arbitrale face obiectul Titlului V din noua


reglementare a Codului de procedur civil.
Hotrrea arbitral poate fi desfiinat numai prin aciune n anulare
pentru unul dintre urmtoarele motive:
a)litigiul nu era susceptibil de soluionare pe calea arbitrajului
b)tribunalul arbitral a soluionat litigiul fr s existe o convenie
arbitral sau n temeiul unei convenii nule ori inoperante
279

c)tribunalul arbitral nu a fost constituit n conformitate cu convenia


arbitral
d)partea a lipsit la termenul la care au avut loc dezbaterile i
procedura de citare nu a fost legal ndeplinit
e)hotrrea a fost pronunat dup expirarea termenului arbitrajului
prevzut la art 567 dei cel puin una dintre pri a declarat c nelege s
invoce caducitatea iar prile nu au fost de acord cu continuarea judecii
potrivit art 568 alin 1 i 2
f)tribunalul arbitral s a pronunat asupra unor lucruri care nu s au
cerut ori a dat mai mult dect s a cerut
g)hotrrea arbitral nu cuprinde dispozitivul i motivele nu arat
data i locul pronunrii ori nu este semnat de arbitri
h)hotrrea arbitral ncalc ordinea public bunele moravuri ori
dispoziii imperative ale legii
i)dac dup pronunarea hotrrii arbitrale Curtea Constituional s a
pronunat

asupra

excepiei

invocate

acea

cauz

declarnd

neconstituional legea ordonana ori o dispoziie dintr o lege sau dintr o


ordonan care a fcut obiectul acelei excepii ori alte dispoziii din actul
atacat care n mod necesar i evident nu pot fi disociate de prevederile
menionate n sesizare.
Nu mai pot fi invocate ca motive pentru anularea hotrrii arbitrale
neregularitile care nu au fost ridicate potrivit art.592 alin.1 i 3 sau care
pot fi remediate pe calea prevzut la art.604 NCPC.
Pentru dovedirea motivelor de anulare nu pot fi aduse ca probe noi
dect nscrisuri.
Motivele actiunii n anulare a hotrrii arbitrale sunt meninute n
noua reglementare, cu cteva excepii. De exemplu, constituie motiv al
280

aciunii n anulare mprejurarea n care hotrrea a fost pronunat dup


expirarea termenului arbitrajului prevzut de lege (articolul 608 NCPC),
dei cel puin una din pri a declarat c nelege s invoce caducitatea,
iar prile nu au fost de acord cu continuarea judecii (articolul 608,
alin.1 lit e) - hotarrea a fost pronuntata dupa expirarea termenului
arbitrajului prevazut la art 567 desi cel putin una dintre parti a declarat ca
ntelege sa invoce caducitatea iar partile nu au fost de acord cu
continuarea judecatii potrivit art 568 alin 1 si 2).
Se mai prevede c nu pot fi invocate ca motive pentru anularea
hotrrii arbitrale neregularitile care nu au fost ridicate (sub form de
cereri i excepii privind existena i validitatea conveniei arbitrale,
constituirea

tribunalului

arbitral,

limitele

nsrcinrii

arbitrilor

desfurarea procedurii) n faa tribunalului arbitral pn la primul termen


de judecat la care prile au fost legal citate. De asemenea, nu pot
constitui cazuri de anulare a hotrrii arbitrale acele neregulariti care
pot fi rezolvate potrivit procedurii de lmurire, completare sau ndreptare
a hotrrii.

COMPETENTA SOLUTIONARII CERERII IN ANULARE

n ceea ce privete competenta solutionarii actiunii n anularea


hotarrii arbitrale, aceasta revine, potrivit noii reglementri, curii de apel
n circumscripia creia a avut loc arbitrajul.
281

Curtea de apel va judeca aciunea n anulare n compunerea


prevzut de lege pentru judecarea recursurilor. ntmpinarea este
obligatorie n aciunile n anulare a hotrrilor arbitrale.
Solutiile pe care le poate dispune instana de judecat (curtea de
apel) n cazul cnd o asemenea aciune este admis depind de motivele
invocate n sprijinul anulrii, respectiv: trimiterea cauzei spre judecat la
instana competent s o soluioneze potrivit legii (cnd litigiul nu era
susceptibil de soluionare pe calea arbitrajului, cnd tribunalul arbitral a
judecat n absena unei convenii arbitrale sau pe temeiul unei convenii
arbitrale nule ori inoperante sau cnd hotrrea a fost pronunat dup
expirarea termenului arbitrajului prevzut de articolul 608 NCPC, dei cel
puin una din pri a declarat c nelege s invoce caducitatea, iar prile
nu au fost de acord cu continuarea judecii , acesta fiind cazul prevzut
de articolul 608, alin.1 lit e).
n toate celelalte situaii (cnd tribunalul arbitral nu a fost constituit n
conformitate cu convenia arbitral sau cnd partea a lipsit la termenul la
care au avut loc dezbaterile i procedura de citare nu a fost legal
ndeplinit), adic n cazurile prevzute de articolul 608 alin.1 lit. c i d,
curtea de apel se va pronuna n fond, dac litigiul este n stare de
judecat, iar dac sunt necesare noi probe, curtea se va pronuna n fond
numai dup administrarea noilor probe.
n aceast din urm ipotez, curtea va pronuna dou hotrri: mai
nti, hotrrea de anulare, apoi hotrrea asupra fondului (articolul 613,
alin.3).
Hotrrile curii de apel pronunate n condiiile prevederii menionate
sunt definitive. Hotrrea instanei judectoreti cu privire la aciunea n
anulare poate fi atacat numai cu recurs.
Aceast situaie creaz premisele unei rezolvri mult mai rapide a
282

efectelor hotrrii de anulare mai cu seam n cazul unei noi judeci n


faa instanei investite cu judecarea aciunii n anulare.

Executarea hotarrii arbitrale.

Prevederile de principiu referitoare la executarea hotarrii arbitrale


din actuala reglementare au fost meninute, ns ntr-o redactare
simplificat i mai organizat, cuprins n dou articole ce alctuiesc
mpreun Titlul VI: executarea de bun voie (articolul 614 NCPC Hotarrea arbitrala se aduce la ndeplinire de bunavoie de catre partea
mpotriva careia s a pronuntat de ndata sau n termenul aratat n
cuprinsul acesteia) i executarea silit (articolul 615 NCPC - Hotrrea
arbitral constituie titlu executoriu i se execut silit ntocmai ca i o
hotrre judectoreasc).

Arbitrajul institutionalizat.

n fine, ultimul titlu din Cartea IV, i anume Titlul VII, este dedicat
arbitrajului instituionalizat, pentru prima dat reglementat n mod expres
de Codul de procedur civil. Noua reglementare prevede c arbitrajul
instituionalizat nu are caracter economic i nu urmrete obinerea de
profit, prevedere important care exclude orice ncercare viitoare de
organizare a arbitrajului instituionalizat pe structura unei societi
comerciale.
283

Se (re)afirm caracterul autonom al arbitrajului instituionalizat n


raport cu instituia care l-a nfiinat, un principiu foarte important pentru a
garanta independena arbitrilor i judecata obiectiv a acestora.
Ct privete regulile de procedur ale arbitrajului instituionalizat,
acestea se adopt de ctre conducerea instituiei potrivit normelor sale
de funcionare stabilite prin actul de nfiinare (articolul 619, alin.1
NCPC).
Desemnnd

prin

convenia

arbitral

un

anumit

arbitraj

instituionalizat, prile opteaz automat pentru aplicarea regulilor sale


proprii de procedur, se arat n noua reglementare, orice derogare de la
acest principiu fiind nul.
Cu toate acestea, n mod excepional, innd seama de condiiile
speei i de coninutul regulilor de procedur indicate de pri ca fiind
aplicabile, conducerea arbitrajului instituionalizat competent va decide
dac pot fi aplicabile i regulile alese de pri, stabilind dac aplicarea
acestora din urm este efectiv sau prin analogie.
Potrivit ultimului articol al Titlului VII (articolul 621 NCPC), n caz de
refuz al organizaiei sau instituiei prevzute s asigure arbitrajul
instituionalizat conform conveniei arbitrale, aceasta din urm (convenia
arbitral) i pstreaz valabilitatea, iar litigiul urmeaz a fi soluionat
potrivit prevederilor cuprinse n Cartea IV (adic, se va aplica dreptul
comun n materie de arbitraj, iar nu regulamentul instituiei arbitrale alese
de pri prin convenia lor).

Arbitrajul international.

Cu privire la arbitrajul internaional i la efectele hotrrilor arbitrale


284

strine, aa cum am menionat anterior, acestea sunt tratate n partea


referitoare la Procesul civil internaional (Cartea VII).
Sub aspect formal conventia arbitrala poate fi dovedit prin existena
formei scrise cuprinse n orice mijloc de comunicare adecvat stabilirii
probei printr-un text, n timp ce cu privire la cerinele de fond, aceasta
este valabil dac ndeplinete condiiile impuse de oricare dintre legea
stabilit de pri n convenie, legea care guverneaz obiectul litigiului,
legea aplicabil contractului (ce conine clauza compromisorie) sau legea
romn.
n arbitrajul internaional, durata termenelor stabilite pentru arbitraj n
Cartea IV se dubleaz. Limba procedurii se stabilete n aceleai condiii
ca n cazul arbitrajului intern. Exceptia de necompetenta a tribunalului
arbitral trebuie ridicat n prealabil oricrei aprri de fond. Ct privete
dreptul aplicabil, tribunalul arbitral va aplica legea stabilit de pri, iar
dac prile au omis s o prevad n cuprinsul conveniei arbitrale, atunci
se va aplica legea pe care tribunalul o consider adecvat, innd seama
de uzane i de regulile profesionale.
Efectele hotarrilor arbitrale straine, tratate n Capitolul II din Titlul IV
(Cartea VII), privesc mai nti calificarea acestor hotrri ca hotrri
arbitrale strine, fiind astfel definite acele hotrri de arbitraj intern sau
internaional pronunate ntr-un stat strin i care nu sunt considerate
hotrri naionale n Romnia.
Eficacitatea hotrrilor arbitrale strine este asigurat atunci cnd
hotrrile calificate ca strine sunt recunoscute i pot fi executate n
Romnia n msura n care diferendul formnd obiectul acesteia poate fi
soluionat pe cale arbitral n Romnia i dac hotrrea nu conine
dispoziii contrarii ordinii publice de drept internaional privat romn.
n continuare, prevederile privind procedura de recunoatere i de
285

executare a hotrrii arbitrale strine sunt preluate din Legea raporturilor


de drept internaional privat nr.105/1992, att n ce privete motivele de
refuz al recunoaterii sau executrii hotrrilor strine, ct i cu privire la
judecata cererilor de recunoatere sau de executare.
n concluzie, nu putem s nu remarcm contribuia semnificativ
adus de noul Cod de procedur civil n materie de arbitraj i de arbitraj
internaional.
Noile prevederi sunt mult mai adaptate cerinelor actuale privind
iniierea i organizarea arbitrajului, inclusiv a celui internaional, cerine
impuse de schimburile comerciale dintre statele Uniunii Europene, ca i de
legislaia n aceast materie a Uniunii Europene.
Implicarea instanelor judectoreti n legtur cu arbitrajul, n unele
situaii cnd intervenia instanei este obligatorie sau reprezint o opiune
valabil pentru prile n litigiu, este mult mai bine reflectat n noua
reglementare.
Pentru arbitrii ca i pentru practicienii n materie de arbitraj, aceste
noi reglementri sunt de natur s contribuie la eficientizarea actului de
judecat arbitral, cu condiia de a fi aplicate att n litera ct i n spiritul
prevederilor respective.

286