Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
GHIRAN
I.TEBEREAN P. UNGURESAN B. DUMA
M. BALAN
INDRUMATOR
pentru LUCRARI de
TERMOTEHNICA si MASINI TERMICE
CLUJ-NAPOCA 2002
1
PREFATA
Aceasta lucrare reprezinta o editie noua, neglijabile, legate de publicarea acestor carti.
revazuta si completata a indrumatorului Indrumatorul prezinta lucrarile de laborator
"Termotehnica si masini termice-Lucrari de intr-o forma usor acesibila studentilor care au
laborator", autori A. Apahidean, T. Madarasan, in planul de invatamant disciplina de
I. Ghiran si I. Teberean, aparuta prin Atelierul Termotehnica si Masini termice. Fiecare lucrare
de multiplicare al UTC-N in 2001. trateaza bazele teoretice ale procesului studiat,
prezinta pe larg instalatia experimentala,
Ideea transpunerii si difuzarii pe Internet a inclusiv aparatura de masura, mersul lucrarii,
prezentei carti are la baza faptul ca Biblioteca prelucrarea si interpretarea rezultatelor
Universitatii Tehnice din Cluj-Napoca (UTC-N) experimentale, precum si tabelul cu rezultatele
achizitioneaza putine exemplare din materialele finale.O importanta deosebita se acorda
didactice care apar. Ca urmare, dupa un an de preciziei de masurare. Pentru a se usura
la publicarea unei lucrari solicitate de multi calculul marimilor care intervin, indrumatorul
studenti, se face simtita nevoia reeditarii mai contine si o serie de anexe cu principalele
respectivei lucrari. Aceasta este si situatia proprietati termofizice ale celor mai utilizati
Indrumatorului de Lucrari de Termotehnica si agenti termodinamici.
Masini Termice, care este folosit de studentii de
la toate specializarile din cele trei facultati cu Au fost revazute toate lucrarile de laborator. S-
profil mecanic, precum si de catre studentii au operat schimbarile impuse de modificarile
Facultatii de Electrotehnica ale UTC-N. aduse instalatiilor experimentale si s-au corectat
unele scapari strecurate in editia precedenta.
De asemenea se considera ca prin aceasta forma
de difuzare se aduce o modesta contributie la Multumim pe aceasta cale tuturor acelora care,
crearea bazei pentru dezvoltarea prin observatiilie si sugestiile facute, au
invatamantului la distanta, care desigur, in anii contribuit la imbunatatirea continutului
ce vin, se va raspandi din ce in ce mai mult. Alte indrumatorului de lucrari.
avantaje ale publicarii pe internet a unei lucrari
didactice le reprezinta posibilitatea de a
modifica foarte operativ prezentarea lucrarilor
care se modernizeaza si costurile practic
CUPRINS
3
SEPARAREA TERMICA A UNUI CURENT DE GAZ PRIN EFECT
24
TURBIONAR
25 STUDIUL PROCESULUI DE COMPRIMARE INTR-UN EJECTOR.
26 SCHIMBUL GLOBAL DE CALDURA PRIN SUPRAFETE EXTINSE
27 INCERCAREA SI REGLAREA INJECTOARELOR
28 ANEXA I
29 ANEXA II
4
1.1. Notiuni generale
Pentru masurarea temperaturii se recurge la un corp termometric ale carui proprietati fizice
variaza cu temperatura. Indicarea temperaturii se obtine prin stabilirea echilibrului termodinamic
intre corpul al carui temperatura se doreste a fi stabilita si corpul termometric, stare in care,
transferul de caldura dintre acestea se anuleaza.
-variatia dimensiunilor liniare ale unor corpuri solide cu temperatura (termometre cu tub si tija,
termometre cu lama bimetalica);
-variatia presiunii functie de temperatura a unor vapori, gaze sau lichide aflate intr-un volum
inchis (termometre manometrice);
-actiunea termica si distributia spectrala a energiei radiate de un corp incalzit (pirometre optice
cu radiatie totala, pirometre optice cu benzi de radiatie, pirometre spectrale si pirometre cu
dispersie sau de culoare);
In general, aparatele care servesc pentru masurarea temperaturilor sub 660oC - se numesc
termometre, iar peste 660oC,- pirometre. Domeniul de utilizare a principalelor aparate folosite
pentru masurarea temperaturii sunt prezentate in tabelul 1.1.
oC
5
0 1 2
- 30 ... 30 Mercur
6
pana la 100 Bismut-platina Termoelemente
0 1 2
a- cu contacte fixe
b- cu contacte mobile.
Cele mai utilizate termometre sunt cele cu mercur (- 38oC ... 700oC). Dezavantajul acestora
consta in faptul ca au inertie termica mare nefiind adecvate masurarii temperaturii in regim
variabil.
Din punct de vedere constructiv se deosebesc: termometre capsulate, la care tubul capilar si scala
gradata sunt introduse impreuna intr-un tub de protectie, precum si termometre tija, a caror scala
este gradata direct pe tubul capilar. In afara de acestea exista si alte constructii speciale ca de
exemplu: termometre cu contacte fixe, cu contacte mobile etc. Termometrele cu lichid indica
corect temperatura numai atunci cand intreaga masa a lichidului termometric se afla la
temperatura care trebuie masurata, deci cand elementul sensibil este cufundat in intregime in
mediul de masurat. Daca coloana de mercur este incomplet cufundata in mediul de masurat, se
efectueaza corectia de temperatura t cu relatia:
t n ( t - t1 ) oC , (1.2)
in care: n este numarul de diviziuni ale portiunii necufundate a coloanei de mercur, exprimat in
grade din scala termometrului;
8
t1 - temperatura firului capilar necufundat in mediul de masurat (de obicei egala cu cea a
mediului ambiant), in oC ;
electrice a metalelor in
functie de temperatura.
Aceste termometre se folosesc pe scara larga in industrie avand un domeniu larg de temperaturi,
- 120oC ... 850oC.
Rt Ro ( 1 a t b t2 c t3 ...) , (1.3)
unde:
9
Rt este rezistenta electrica la temperatura t,
a, b, c, ... - constante.
In practica, relatia de mai sus este utilizata sub forma ecuatiei lui
Callender:
, (1.4)
in care: Ro, R100, Rt sunt rezistentele electrice ale materialului la 0oC; 100oC
si la temperatura t, - coeficient.
In figura 1.3 se prezinta schema de infasurare a unui termometru cu rezistenta din platina (a) precum si
aspectul exterior al termometrului (b).
- punti echilibrate (fig.1.4) in care rezistentele R1, R2, R3 sunt constante, iar
la valoarea curentului prin galvanometru IG=0;
t (Rt);
a puntii echilibrate.
a puntii neechilibrate.
a unui logometru..
Pirometre termoelectrice
11
constructie simpla, pret de cost redus, interval mare de masura (-200 oC ... 3000oC), poate fi
conectat la diferite indicatoare, inregistratoare, semnalizare si comanda.
Efectul Thomson reprezinta aparitia unei t.t.e.m. Ea intr-un conductor "a" (fig.1.7) a carui capete
se afla la temperaturi diferite:
, (1.5)
Efectul Seebeck consta in aparitia unei t.t.e.m. ab(T1), ab(T2), la locul de contact al celor doi
conductori "a" si "b".
unde: eab(T1), eab(T2) sunt t.t.e.m.care apar la cele doua capete ale termocuplului ca rezultat
comun al celor doua efecte.
- legea metalelor omogene.Intr-un circuit termoelectric format dintr-un singur metal omogen, nu
poate aparea un curent termoelectric prin incalzirea acestuia;
- legea metalelor intermediare. Suma algebrica a t.t.e.m. intr-un circuit compus dintr-un numar
oarecare de materiale diferite este zero, daca intreg circuitul se afla la aceeasi temperatura;
- legea temperaturilor succesive sau intermediare. Daca doua metale omogene, de natura diferita,
produc o t.t.e.m. E1, cand jonctiunile sunt la temperaturile T1 si T2 si o t.t.e.m. E2 cand jonctiunile
sunt la temperaturile T2 si T3, t.t.e.m. generata cand jonctiunile sunt la temperaturile T1 si T3 va fi
E1 E2.
12
Din aceste legi rezulta ca daca intre jonctiunile 1 si 2’ (fig.1.8) se introduce un conductor de
prelungire, circuitul se comporta ca si cum nici nu ar exista cel de al treilea material.
..
Daca una din temperaturi, de exemplu T2, se mentine constanta, t.t.e.m.rezultata depinde numai
de temperatura T1, adica:
unde:
lucrarii), in oC;
de temperatura.
In tabelul 1.2 se dau valorile coeficientului k pentru cele mai uzuale termocupluri.
TERMOCUPLUL
Compensarea influentei variatiei temperaturii sudurii reci se poate face automat prin folosirea
unor dispozitive numite punti compensatoare (fig.1.9) alimentate la curent continuu, constant si
alcatuite din doua rezistente (R1, R2) independente de temperatura (din manganina sau
constantan) si doua rezistente (Rt1, Rt2) dependente de temperatura(Cu, Ni). Puntea este
alimentata in curent continuu de la sursa S prin rezistenta aditionala Ra necesara reglarii
curentului in punte. Cand are loc modificarea temperaturii jonctiunii de referinta fata de
temperatura de etalonare, se dezechilibreaza puntea iar diferenta de potential, proportionala cu
variatia temperaturii care apare in diagonala CD, compenseaza t.t.e.m. dezvoltata de termocuplu.
In tabelul 1.3 sunt prezentate termocuplurile cele mai uzuale si caracteristicile lor, iar in fig.1.10,
ansamblul unui termocuplu pentru masurarea temperaturii in spatii inchise.
a variatiei de temperatura.
14
Fig.1.10. Termocuplu:
1-termoelectrozi; 2- teaca
0 1 2 3 4 5 6
Copel -
15
-Pt Pt -
PtRh(6%) PtRh(6) -
(PtRh-18)
Ir -
0 1 2 3 4 5 6
16
FeAu(0,07) FeAu(0,07)
-
Termometru Digital
Domeniul de masurare pentru termocuplul digital este 200-18000C (depinde de tipul termocuplului)
iar domeniul de tensiuni de la –10-75 mV.
Fig.1.11.Termometru Digital
Pirometre cu radiatie
Legile care stabilesc legatura dintre energia radiata si temperatura sunt legile radiatiei emise de
Stefan-Boltzmann si Plank. Aceste legi arata ca un corp radiaza energie termica la orice
temperatura si ca o crestere a temperaturii provoaca o crestere a energiei radiate.
unde: t este corectia de temperatura determinata din nomograma din figura 1.13, in care
reprezinta coeficientul de absorbtie al corpului a carui temperatura se masoara si care se obtine din
tabelul 1.4.
pirometru cu
radiatie partiala.
18
Masurarea temperaturii cu ajutorul termometrelor de sticla cu lichid se efectueaza asupra mediului
ambiant. Pentru masurarea temperaturii cu ajutorul termometrelor cu rezistenta, a pirometrelor
termoelectrice si a pirometrelor cu radiatie cu disparitia partiala a filamentului, se foloseste instalatia din
figura 1.14, a carei schema electrica este prezentata in figura 11.2. (Lucrarea 11). Dupa cuplarea
instalatiei la reteaua de energie electrica cu ajutorul intrerupatoarelor 15 si 7, se efectueaza masurarea
temperaturii cu ajutorul termorezistentelor din Pt si Cu, pirometrului termoelectric din Pt-RhPt si a
pirometrului cu radiatie partiala.
Valorile citite se vor trece in tabelul 1.5, dupa ce in prealabil s-au indicat caracteristicile si clasa
de precizie a aparatelor. Se va efectua de asemenea corectarea temperaturilor cu ajutorul
relatiilor (1.8) si (1.9).
19
Tabelul 1.4. Coeficientii de absorbtie ai unor materiale la diferite
0 1 2
Nichel - 0,37
20
Al2O3 1700 0,40
Valorile citite se vor trece in tabelul 1.5, dupa ce in prealabil s-au indicat caracteristicile si clasa
de precizie a aparatelor. Se va efectua de asemenea corectarea temperaturilor cu ajutorul
relatiilor (1.8) si (1.9).
Fig.1.14. Instalatia utilizata pentru masurarea temperaturii: 1- cuptor electric; 2- bare de silita; 3- termorezistente din
Pt; 4- termocuplu Pt-RhPt; 5- termorezistenta din Cu; 6- logometru; 7- intrerupator alimentare curent continuu; 8-
panou; 9- tablou de comanda; 10- reostat; 11- intrerupator alimentare retea; 12- logometru; 13- voltmetru; 14-
milivoltmetru; 15- intrerupator alimentare bare de silita; 16- ampermetru.
21
sensibil min. max. cizie C K C K corectia
Termometru de Hg
sticla cu lichid
Termometre 1 Pt
cu 2 Pt
rezistenta 3 Pt
4 Cu
Pirometru Pt-RhPt
termoelectric
Pirometru cu
radiatie partiala
22
2. MASURAREA PRESIUNILOR
Presiunea este un parametru de stare dintre cei mai importanti care caracterizeaza starea unui
fluid. Ea se defineste ca fiind raportul dintre forta cu care un fluid actioneaza asupra unei
suprafete si aria acesteia. intr-un punct al fluidului considerat ca mediu continuu, presiunea este
independenta de orientarea suprafetei pe care se exercita, avind aceeasi valoare in toate directiile.
Suprafetele orizontale sunt plane de presiune statica egala. in cazul fluidelor inchise intr-un
recipient, presiunea este independenta de forma geometrica a acestuia.
In interiorul fluidelor fiecare strat serveste drept suport pentru toate straturile de deasupra lui. In
cazul lichidelor presiunea determinata de aceste straturi poarta denumirea de presiune
hidrostatica. Gazele fiind compresibile, actiunea dintre straturile care le compun face ca
densitatea sa fie cu atit mai mare cu cit stratul este plasat mai jos. Prin urmare si presiunea statica
a gazului va creste in acelasi sens. in practica, intrucit densitatea gazelor este foarte mica in
comparatie cu cea a lichidelor, se poate considera ca presiunea gazelor dintr-un recipient este
aceeasi in orice punct al acestuia
a) presiunea atmosferica pb. Presiunea exercitata de invelisul gazos care inconjoara globul
terestru poarta denumirea de presiune atmosferica sau presiune barometrica. Aceasta variaza cu:
altitudinea (datorita greutatii aerului), cu starea vremii (data de deplasarea maselor de aer
atmosferic) si cu pozitia geografica de pe globul terestru. Variatia densitatii aerului functie de
presiune a condus la necesitatea de a stabili o presiune de referinta numita presiune normala,
aceasta fiind presiunea corespunzatoare nivelului marii la latitudinea de 45o si temperatura de
0oC si care are valoarea pN = 760 mmHg = 101325 Pa;
b) presiunea absoluta pa. Presiunea absoluta reprezinta presiunea unui fluid considerata fata de
zero absolut de presiune. Este presiunea care se utilizeaza in toate relatiile termotehnice;
23
c) suprapresiunea ps. Cind in instalatiile tehnice presiunea absoluta este mai mare decit presiunea
atmosferica, diferenta dintre acestea poarta denumirea de suprapresiune sau presiune
manometrica;
d) depresiune pV. Cind in instalatiile tehnice presiunea absoluta este mai mica decit presiunea
atmosferica, diferenta dintre acestea poarta numele de depresiune, subpresiune, vacuum sau
presiune vacuummetrica. Vidul, exprimat in procente din presiunea atmosferica, este:
% . (2.1)
Presiunile precizate anterior pot fi reprezentate schematic in figura 2.1, relatiile de legatura dintre
acestea fiind urmatoarele:
de masurare a presiunilor.
1. in cazul suprapresiunilor:
pa = pb ps , (2.2)
2. in cazul depresiunilor:
pa = pb – pv , (2.3)
e) presiunea statica pst .Presiunea statica reprezinta presiunea care se exercita pe suprafata plana
de separare dintre doua mase de fluid aflate in miscare;
f) presiunea totala ptot . Daca intr-un curent de fluid se introduce un obstacol viteza fluidului
devine zero iar intreaga energie cinetica specifica a fluidului se manifesta sub forma de presiune.
Presiunea din acest punct de oprire (de stagnare) poarta denumirea de presiune totala;
24
g) presiunea dinamica pdin . Presiunea dinamica se defineste ca diferenta dintre presiunea totala si
cea statica dintr-o sectiune transversala printr-un curent de fluid,
pdin = (2.5)
clasificare
- diferentiale
elastic - cu membrana
- cu capsula
- cu burduf
cu piston - simplu
- cu piston echilibrat
25
tensometrice, piezoelectrice, capacitive)
- cu traductoare pneumatice
de reglare automate
clasificare
- cu plutitor
- indicatoare de vid
- cu clopot
- diferentiale
masurat - inregistratoare
- indicatoare- inregistratoare
26
domeniul manovacuummetre)
ionizare, radioactive)
a. Aparate cu lichid
Avind o constructie simpla, aparatele cu lichid se utilizeaza pe scara larga pentru masurarea
presiunilor. Principiul de functionare se bazeaza pe legea fundamentala a hidrostaticii,
comparindu-se presiunea de masurat cu presiunea hidrostatica a unei coloane de lichid (mercur,
apa, alcool etilic etc.). Se utilizeaza pentru masurarea suprapresiunilor (manometre),
depresiunilor (vacuummetre), suprapresiunilor si depresiunilor (manovacuummetre) si
diferentelor de presiune (manometre diferentiale).
1) Aparate cu tub U. Constructiv, sunt cele mai simple aparate fiind compuse dintr-un suport rigid 1 pe
care sunt fixate cele doua brate ale tubului din sticla 2 si scara gradata 3 (fig.2.2).
In cazul majoritatii aparatelor, intreg ansamblul este protejat de o cutie metalica 4 prevazuta cu
sticla de protectie. La partea superioara se pot prevedea doua robinete de izolare 5 si un robinet
pentru egalizarea presiunilor 6. Daca nivelul lichidului in ambele ramuri ale tubului este acelasi,
presiunea din rezervor va fi egala cu presiunea atmosferica (fig.2.3.,a). Considerind echilibrul
coloanei de lichid manometric la nivelul A-A’ (fig.2.3,b), presiunile din cele doua ramuri,
exprimate in unitati de lungime ale coloanei de lichid, vor fi egale rezultind:
27
pa = pb + h , (2.6)
unde h este presiunea hidrostatica data de greutatea coloanei de lichid dintre cele doua nivele,
exprimata in unitati de lungime ale coloanei de lichid. Comparind relatia (2.6) cu relatia (2.2)
rezulta h = ps, aparatul masurind in acest caz o suprapresiune.
Asemanator, montajele din figurile 2.3, c, d, servesc pentru masurarea depresiunilor pv respectiv
a diferentelor de presiune dintre doua rezervoare p.
2) Aparate cu rezervor si tub vertical. Acestea inlatura inconvenientul care apare la aparatele cu tub
U datorita necesitatii a doua
Fig.2.3. Moduri de
utilizare a
tubului U.
citiri, dificultati care cresc mai ales cind presiunea variaza. Principial, aceste aparate sunt construite la fel
ca cele de tip U, unul dintre tuburi fiind insa inlocuit cu un rezervor de sectiune mult mai mare decit
sectiunea celuilalt tub (fig.2.4).
Fig.2.4. Manometru cu
28
p = pa - pb = g h = g h1 , (2.7)
unde:
gradate;
Spre deosebire de aparatele cu rezervor si tub vertical, la aceste aparate tubul este inclinat fata de
orizontala cu un unghi putindu-se obtine deplasari mari ale lichidului manometric in tub la
presiuni reduse.
Relatia (2.7) este valabila si in cazul acestor aparate. Din figura 2.5 rezulta:
h1 = l sin , (2.8)
unde l este lungimea coloanei de lichid din tub fata de reperul zero.
Fig.2.5. Micromanometru
de functionare.
sau:
p = k l mm H2O , (2.10)
unde k = sin este o constanta pentru o anumita valoare a unghiului , ea fiind inscrisa pe
sectorul circular 1 al aparatului (fig.2.6) .
29
Aparatul se compune dintr-un postament 2 pe care este montat rezervorul 3 care se afla in
comunicatie cu tubul din sticla 4. Tubul se poate roti in plan vertical prin intermediul bucsei 5,
pozitia acestuia fiind fixata pe sectorul circular 1 cu ajutorul unei armaturi si a unei tije 6. Cu
ajutorul suruburilor 7 si 8 si a nivelelor 9 si 10 se realizeaza reglarea la zero a aparatului.
Fig.2.6.Micromanovacuum-
metru cu rezervor si
tub inclinat.
Aparatele cu element elastic de masurare au o raspindire larga in cele mai diverse ramuri ale
tehnicii avind un domeniu foarte intins de masurare, de la presiuni de ordinul milimetrilor
coloana de apa pina la mai mult de 10.000 bar. Sunt in acelasi timp robuste, constructia
elementului de masurare precum si manipularea fiind simpla, iar precizia satisfacatoare.
Elementul elastic poate fi de tip tub Bourdon (simplu, dublu curbat, elicoidal, spiralat etc.),
membrana, capsula sau burduf.
30
Fig.2.7. Manometru cu
Printr-o tija 2 legata de centrul membranei 3 si a unui angrenaj 4, miscarea se transmite unui ac
indicator 5.
Fig.2.8. Manometru cu
membrana.
Capsula (fig.2.9), ca element de masurare, poate fi cu actiune unilaterala sau bilaterala, fiind formata din
doua membrane lipite intre ele, care permit deformarea datorita actiunii presiunii.
31
capsule manometrice.
dintr-un tub cilindric cu ondulatii uniforme. Supus la actiunea presiunilor din interiorul si exteriorul lui,
inaltimea acestuia va creste sau va scadea, determinind deplasarea acului indicator.
32
piesele calibrate 2, care se aseaza pe talerul 3 al pistonului 4. La echilibru, valoarea presiunii este
data de relatia:
, (2.11)
Partile principale ale unor astfel de aparate sunt: 1- elementul sensibil, asupra caruia actioneaza
presiunea de masurat, el putind fi: element elastic, tub U, rezervor si tub, tor oscilant, vase cu
plutitor, clopot etc. ; 2- traductorul, care preia de la elementul sensibil marimea rezultata prin
aplicarea presiunii de masurat si o converteste intr-o marime electrica sau pneumatica; 3-
aparatul de masurat, care masoara valoarea marimii electrice, indicatia fiind data in unitati de
presiune.
33
Lucrarea consta din masurarea diferitelor tipuri de presiuni intilnite in tehnica, prin utilizarea
aparatelor de masura montate pe standurile din laborator:
Valorile presiunilor masurate cu aparatele indicate mai sus se centralizeaza in tabelul 2.2, in
unitatile de masura in care au fost etalonate aparatele de masura, precum si valorile transformate
in sistemul international de unitati de masura. Se calculeaza de asemenea, presiunea absoluta in
cazurile a, c precum si a presiunii totale in cazul e, de la punctul 2.3.
aparat S.I. 1 2 3
1. Suprapresiune pa -
- N/m2
2. Depresiune Pv -
- N/m2
34
3. Presiune atmosferica pb -
(barometrica, locala) - N/m2
4. Diferenta de presiune p -
- N/m2
- N/m2
- N/m2
- N/m2
METODA STRANGULARII
Intr-o conducta cu aria sectiunii A1, parcursa de un fluid incompresibil cu densitatea si viteza
medie wm, debitul masic se calculeaza cu relatia:
35
Dm = .A1. wm kg/s (3.1)
Masa fluidelor fiind aceeasi in doua sectiuni diferite ale conductei (in regim stationar), rezulta:
(3.3)
de unde:
(3.4)
Tinand seama ca sectiunea A2 din dreptul contractiei maxime (fig.3.1,a), nu este egala cu
sectiunea Ao din dreptul orificiului diafragmei, se poate scrie raportul subunitar numit coeficient
de contractie a vanei de lichid:
(3.5)
Deci:
w1= .m.w2,
iar:
(3.6)
36
Fig.3.1. Procesul curgerii intr-o conducta cu dispozitive de strangulare: a).diafragma; b).ajutaj;
c).tub Venturi.
si
(3.7)
Relatia (3.7) exprima valoarea vitezei in dreptul contractiei maxime. Din cauza viscozitatii
fluidului si a frecarii lui de peretii conductei si de diafragma, apare o pierdere de viteza de care
se tine seama prin coeficientul . Deoarece si nu sunt determinati in mod separat, se
introduce in locul acestora coeficientul , numit coeficient de debit, definit de expresia:
(3.8)
kg/s , (3.9)
37
m3/s . (3.10)
Pentru fluidele compresibile este necesar sa se tina seama de variatia densitatii si de procesul de
detenta care are loc dupa dispozitivul de strangulare. Coeficientul , numit coeficient de
expansiune tine seama de aceasta corectie. Factorul de corectie se obtine din nomograme in
functie de exponentul adiabatic k al gazului, de tipul aparatului de strangulare si de raportul
presiunilor p/p1, respectiv (p1-p2)/p1. Deoarece la masurarea debitelor raportul p/p1, variaza in
anumite limite, se va lucra cu o valoare medie ( p/p1)med , apreciind initial limita de variatie a
presiunilor.
kg/s , (3.11)
Valoarea lui pentru aer se obtine din diagrama din figura 3.2 in functie de valoarea lui 2, unde
2 = m = Ao/A1 = d2o/d21.
Valoarea lui in functie de presiune, pentru abur supraincalzit este data in tabelul 3.2.
38
Fig.3.2. Coeficientul , pentru k = 1,4 (aer).
= f ( Re, m ) .
pl pmax , mmH2O
2=0,2 2=0,5
2 0,959 0,954
39
6 0,987 0,973 0,946 0,985 0,970 0,938
= Ao/A1 si peste un anumit numar Re, ramane constant. Cercetari de laborator riguroase au
demonstrat ca nu este constant . {n consecinta s-au intocmit tabele si pentru cazul Re 106.
= o .rRe - (3.13)
unde:
se da in tabelul 3.3;
(3.14)
cu urmatoarele exceptii:
40
Valoarea lui ro se ia din tabelul 3.4, in care kr reprezinta rugozitatea medie a tevilor, dat in tabelul
3.5, iar d1 este diametrul conductei in mm.
Instalatia folosita pentru masurarea unui debit de aer refulat de un compresor (2) antrenat de
catre motorul (1) este redata in figura 3.3.
tampon (3).
4 Re
4
0,0025 0,603 0,600 0,599 0,599 0,598 0,598 0,598 0,597 0,0025
0,003 0,604 0,600 0,600 0,600 0,599 0,599 0,599 0,598 0,003
0,004 0,605 0,601 0,601 0,601 0,600 0,600 0,600 0,599 0,004
0,005 0,606 0,602 0,602 0,602 0,601 0,601 0,600 0,599 0,005
0,01 0,611 0,606 0,605 0,604 0,603 0,603 0,602 0,602 0,01
0,02 0,619 0,613 0,611 0,608 0,607 0,607 0,606 0,606 0,02
0,03 0,627 0,620 0,616 0,613 0,612 0,612 0,611 0,610 0,03
0,04 0,634 0,626 0,621 0,618 0,617 0,616 0,615 0,614 0,04
0,06 0,637 0,631 0,627 0,626 0,624 0,622 0,621 0,06
0,07 0,643 0,636 0,632 0,630 0,628 0,626 0,625 0,07
0,08 0,648 0,641 0,636 0,634 0,632 0,630 0,629 0,08
0,09 0,653 0,646 0,641 0,638 0,636 0,634 0,633 0,09
41
0,10 0,658 0,650 0,645 0,642 0,640 0,637 0,636 0,10
0,11 0,663 0,655 0,650 0,647 0,644 0,641 0,640 0,11
0,12 0,668 0,659 0,654 0,651 0,647 0,645 0,644 0,12
0,13 0,674 0,664 0,659 0,655 0,651 0,649 0,648 0,13
0,14 0,679 0,668 0,663 0,659 0,655 0,652 0,651 0,14
0,15 0,684 0,673 0,668 0,663 0,659 0,656 0,655 0,15
0,16 0,689 0,677 0,672 0,667 0,663 0,660 0,659 0,16
0,17 0,695 0,682 0,677 0,671 0,667 0,664 0,663 0,17
0,18 0,700 0,687 0,681 0,675 0,671 0,667 0,666 0,18
0,19 0,705 0,692 0,685 0,679 0,675 0,671 0,670 0,19
0,20 0,710 0,696 0,689 0,683 0,679 0,675 0,674 0,20
0,21 0,716 0,701 0,694 0,688 0,683 0,679 0,678 0,21
0,22 0,721 0,705 0,698 0,692 0,687 0,683 0,682 0,22
0,23 0,726 0,710 0,703 0,696 0,691 0,687 0,685 0,23
0,24 0,731 0,714 0,707 0,700 0,695 0,691 0,689 0,24
0,25 0,737 0,719 0,712 0,705 0,699 0,695 0,693 0,25
0,26 0,742 0,723 0,716 0,709 0,703 0,699 0,697 0,26
0,27 0,748 0,728 0,721 0,714 0,708 0,703 0,701 0,27
42
Tabelul 3.3, continuare.
4 Re 4
5.103 104 2.104 3.104 5.104 105 106 107
0,31 0,769 0,748 0,740 0,732 0,725 0,719 0,717 0,31
0,32 0,775 0,753 0,745 0,736 0,729 0,723 0,721 0,32
0,33 0,781 0,759 0,750 0,741 0,734 0,728 0,725 0,33
0,34 0,786 0,764 0,755 0,745 0,738 0,732 0,729 0,34
0,35 0,792 0,770 0,760 0,750 0,743 0,736 0,733 0,35
0,36 0,798 0,775 0,765 0,755 0,748 0,740 0,738 0,36
0,37 0,781 0,770 0,761 0,753 0,744 0,742 0,37
0,38 0,786 0,775 0,766 0,757 0,748 0,747 0,38
0,39 0,792 0,780 0,772 0,762 0,753 0,751 0,39
0,40 0,797 0,786 0,777 0,767 0,757 0,756 0,40
0,41 0,804 0,793 0,783 0,773 0,763 0,76 0,41
Tabelul 3.4 Valori ale lui ro pentru diafragme cu prize de presiune la fata
2 d1 / kr 2
0,05 1,001 1,000 1,000 1,000 1,000 1,000 1,000 1,000 1,000 0,05
43
0,1 1,002 1,001 1,000 1,000 1,000 1,000 1,000 1,000 1,000 0,1
0,2 1,003 1,002 1,001 1,000 1,000 1,000 1,000 1,000 1,000 0,2
0,3 1,006 1,004 1,002 1,001 1,000 1,000 1,000 1,000 1,000 0,3
0,4 1,009 1,006 1,004 1,002 1,001 1,000 1,000 1,000 1,000 0,4
0,5 1,014 1,009 1,006 1,004 1,002 1,001 1,000 1,000 1,000 0,5
0,6 1,020 1,013 1,009 1,006 1,003 1,002 1,001 1,000 1,000 0,6
0,64 1,024 1,016 1,011 1,007 1,005 1,003 1,002 1,001 1,000 0,64
Reglarea debitului de aer se realizeaza prin robinetul (5). Termometrul (6) si manometrul cu
lichid (7) servesc pentru masurarea temperaturii, respectiv a presiunii statice a aerului inainte de
intrarea in diafragma (8).
Dupa pornirea compresorului si atingerea unui regim stationar de curgere a aerului prin conducta
(presiune constanta in rezervorul 3) se trece la citirea indicatiile aparatelor. Se citesc:
temperatura aerului, presiunea statica si caderea de presiune pe diafragma la manometrul (9).
Problema importanta care se pune, in afara citirii corecte ale valorilor marimilor de baza care
intervin in calculul si masurarea debitelor cu ajutorul dispozitivelor de strangulare, este
determinarea valorii coeficientului de debit , a coeficientului de expansiune , precum si a
densitatii aerului la conditiile de lucru.
44
Deoarece standul este dotat cu diafragma care are diametrul nominal sub 50 mm, se va lucra cu
si , determinat pentru fiecare masuratoare efectuata ( deci si variabil, utilizandu-se relatiile
de calcul (3.13), (3.14), tabelele si diagramele prezentate).
, (3.15)
in care: d1 = 2.10-2 m; Dv - debitul volumic de aer in m3/s, in prima incercare pentru standul
existent se ia Dv = 0,003 m3/s ; aer - viscozitatea cinematica a aerului care se da : 0oCaer =
13,3.10-6 m2/s si 100oCaer = 23,2.10-6 m2/s, pentru temperatura masurata se va face o interpolare
liniara (s-a neglijat influenta presiunii asupra viscozitatii, in cazul de fata).
STAS 7347/1-74
mm
45
Conducte utilizate, acoperite cu bitum 0,10...0,20
kg/m3 , (3.16)
unde: pb este presiunea barometrica locala, in bar; pm - presiunea manometrica a aerului din
conducta de masurare, in bar ; po = 1,01325 bar;
Cu relatia (3.17) se determina abaterea coeficientului fata de valoarea stabilita initial pentru a
se vedea cu ce eroare s-ar fi lucrat in ipoteza ca: 1 = initial = constant:
% . (3.17)
Nota: Pentru Redl 104 aceste erori sunt relativ mici. Se mentioneaza faptul ca asupra debitului
se mai pot efectua si determinarea altor erori de masura provenite din: determinarea lui , de
variatia densitatii aerului cu p si t, de calitatea muchiei diafragmei si altele care nu fac obiectul
prezentei lucrari.
crt. 1 2 3 4 5
o
1. t C
2. p1 mm Hg
N/m2
46
3. p2 mm Hg
N/m2
4. p N/m2
5. m= 2 -
6. Red1 -
7. o -
8. rRe -
9. -
10. -
11. kg/m3
12. Dv m3/s
13. Dm kg/s
15. %
Se apreciaza ca debitul de aer ce trece prin diafragma este Dv= 0,003 m3/s. Se calculeaza:
Pentru:
47
,
S-a masurat:
Se calculeaza:
kg/m3.
Pentru kr = 0,05 si d1 = 20 mm se obtine din tabelul 3.4, cu 2 = 0,25 (respectiv pentru d1/kr =
400), ro = 1,0045, iar conform relatiei (3.14) se obtine rRe = 1,000425381; pe de alta parte cu
relatia (3.13) avem = o . rRe = 0,637 . 1,000425381 = 0,637271. Din figura 3.2, pentru p1 = 2
bar si 2 = 0,25 si pmax = 5000 mm H2O, obtinem =0,959; cu aceste date, pentru
m3/s
% 0,5,
ceea ce inseamna ca pentru calcule se va adopta valoarea ultima a lui , adica 1 = 0,627,
reluandu-se din nou masuratorile si calculele pana la respectarea conditiei impuse ca
0,05 % fata de ultima valoare luata in considerare.
48
Obs. Dispozitivele moderne de masurare au in componenta lor minicalculatoare de proces, care
efectueaza automat aceste calcule si trimite rezultatele la afisare pe un ecran sau la un
inregistrator.
SUBSTANTELOR GAZOASE
Cantitatea de caldura necesara pentru ridicarea temperaturii unui corp cu un grad poarta
denumirea de capacitate calorica. Capacitatea calorica a unui corp este un parametru extensiv,
depinzand de masa si natura acestuia. Capacitatea calorica a unitatii de cantitate de substanta se
numeste caldura specifica sau capacitate calorica specifica. Valoarea ei nu depinde de cantitatea
de substanta, fiind o proprietate intensiva a corpurilor.
Caldura specifica c, sau capacitatea calorica specifica, a unei substante omogene, reprezinta
energia termica necesara unitatii de cantitate din acea substanta pentru a-si mari temperatura cu
un grad fara ca procesul sa produca o schimbare de faza sau de stare de agregare. Cantitatea de
caldura schimbata de un corp de masa m in intervalul de temperatura (T1 - T2) este data de
relatia:
Potrivit relatiei (4.2) caldura specifica este o marime care depinde de unitatea de cantitate de
substanta, de intervalul de temperatura si de natura procesului termic.
Din punct de vedere a unitatii de cantitate de substanta luata in considerare, caldurile specifice
utilizate in tehnica, pot fi:
49
b) calduri specifice raportate la metru cub normal, cN, in J /(m3N K) ;
Caldura specifica raportata la unitatea de volum c’, [J /(m3 K)], este utilizata foarte rar in
aplicatiile practice.
CM = M c = VM cN [J / (kmol K) ], (4.3)
c N = N c [J / (m3N.K)], (4.4)
Din punct de vedere a naturii transformarii realizata de substanta, pentru practica prezinta interes
urmatoarele calduri specifice:
Mayer:
[J / (kg K) ]; (4.6)
unde:
La corpurile solide si lichide are importanta practica numai caldura specifica la presiune
constanta, . La corpurile gazoase cp se determina experimental iar caldura specifica la volum
constant, cV, rezulta prin calcul folosind relatiile (4.5) si (4.6).
In figura 4.1 este reprezentata schematic instalatia cu ajutorul careia se determina caldura
specifica a substantelor gazoase, a gazului metan in cazul prezentei lucrari.
51
gazului metan.
cu termometrul 8.
Q1 = Q2 [J] , (4.7)
unde:
[J ] , (4.8)
[ J ] , (4.9)
unde:
52
- caldura specifica la presiunea constanta medie, in J / (kg K);
t1, t2 - temperatura gazului metan la intrare respectiv la iesire din calorimetru, in oC;
[ J / K ] . (4.10)
[ J / (kg K) ] . (4.11)
m = N VN , [ kg ] , (4.12)
in care:
[m3N ] , (4.13)
53
pst - presiunea statica a gazului metan la starea de masurare, in Pa;
crt. 1 2 3 media
o
1. Temperatura medie a gazului t1 C
metan la intrare
o
2. Temperatura medie a gazului t2 C
la iesire
o
3. Temperatura initiala a apei to C
o
4. Temperatura finala a apei t C
6. Presiunea barometrica pb Pa
crt. 1 2 3 media
54
9. Volumul de gaz V m3
metan la starea de
masurare
17. Exponentul -
adiabatic al
gazului metan
55
5.1.Notiuni generale
Pentru a deosebi diversele stari de umiditate ale aburului saturat umed la o aceiasi presiune, s-a
ales o marime noua reprezentand participatia masica a vaporilor de masa mv, in amestecul de
vapori si lichid (mv m) si
- . (5.1)
Diferenta:
y =1 - x - , (5.2)
uscat.
56
kJ/kg . (5.4)
in relatiile (5.3) si (5.4) s-a notat cu: lv- caldura masica de vaporizare, in kJ/kg; - caldura
masica medie la presiune constanta a apei care este de si t - temperatura
de incalzire a apei, in oC.
Determinarea titlului si entalpiei aburului saturat umed se face prin doua metode: prin metoda
calorimetrului cu laminare si prin metoda calorimetrului cu apa.
Aburul saturat umed produs de un cazan, la trecerea printr-un dispozitiv de strangulare (1), al
calorimetrului (2), (fig.5.1), sufera o laminare (fenomen de entalpie constanta). In fenomenul de
laminare, presiunea aburului scade brusc, avand loc o supraincalzire a aburului.
<>
57
supraincalzit), cunoscand presiunea initiala si procesul care are loc, se poate determina titlul si
entalpia aburului saturat umed pe cale grafica sau analitica.
Determinarea titlului si entalpiei aburului saturat umed, pe cale grafica, se face cu ajutorul
diagramei h-s (fig.5.2).
(dreapta de h = ct), pana la intersectia cu izobara aburului saturat umed p1, gasind punctul 1.
Curba de titlu constant x, care trece prin punctul 1 indica chiar titlul aburului saturat umed cautat.
Iar entalpia aburului saturat umed hx corespunzatoare punctului 1 se citeste de asemenea din
aceeasi diagrama
Pentru o intelegere mai completa a acestui proces s-a trasat desfasurarea lui si in diagrama T-s
(fig.5.3). Din aceasta rezulta ca procesul de laminare este de entalpie constanta, si intrucat este
un proces ireversibil, desfasurarea acestuia se face cu o crestere de entropie s.
Determinarea corecta a titlului x si a entalpiei h1x a aburului saturat umed din punctul 1 se face
atunci cand punctul final 2 se gaseste in zona aburului supraincalzit (intre 2s si 2) sau la limita,
chiar pe curba aburului saturat uscat (adica in punctul 2s).
Pe cale analitica, titlul x si entalpia aburului saturat umed, se determina pe baza caracteristicii
laminarii:
58
care arata ca entalpia aburului inainte de laminare este egala cu entalpia aburului dupa laminare,
cu conditia ca vitezele inainte si dupa laminare sa fie egale sau foarte putin diferite.
. (5.8)
Marimile h’1 si lv1 se gasesc in tabele pentru presiunea p1 a aburului saturat umed, initial masurata
cu manometrul 3.
Instalatia necesara (fig.5.4) pentru determinarea titlului si entalpiei aburului saturat umed se
compune din: calorimetrul cu apa (1), termometrul (2), agitatorul (3), robinetul de alimentare (4),
59
separatorul de apa (5), termometrul (6) si manometrul (7). {n prealabil se determina capacitatea
calorica a calorimetrului cu relatia:
kJ / K (5.9)
in care: t este temperatura finala de echilibru din calorimetru care se citeste la termometrul (2), in
o
C ; ca = 4,1863 kJ / (kg.K), caldura masica a apei.
, (5.13)
Rezultatele masuratorilor se trec in tabelul 5.1 si se vor compara valorile obtinute pentru titlu si
entalpie prin cele doua metode. In tabel se trec si valorile extrase din diagrame sau tabele de
abur.
p1 bar C kJ / K
p2 bar m1 kg
o o
t2 C to C
h’ kJ / kg t o
C
lv1 kJ / kg h’1 kJ / kg
x grafic kJ / kg
analitic m2 kg
hx grafic x -
kJ/kg
analitic hx kJ / kg
61
kJ/kg
COMBUSTIBILILOR GAZOSI
Qi = Qs - lv . w [kJ/kg] (6.1)
in care lv este caldura medie de vaporizare, in kJ/kg, (lv ˜ 2512 kJ / kg); iar w - cantitatea
de vapori de apa din produsele arderii, in kg vapori/kg combustibil. Caldura de ardere
poate fi determinata intr-un calorimetru la volum constant (Qv), sau la presiune constanta
(Qp).Deoarece diferenta dintre Qv si Qp este mica, practic se lucreaza cu Qi, fara a se tine
seama de procesul termodinamic sub care se degaja energia termica in procesele
respective. La determinarea puterii calorice prin curent de apa, caldura de ardere
superioara redusa la starea normala se calculeaza cu relatia:
unde: m este cantitatea de apa in kg; cpa = 4,1863 kJ/kg.grd - caldura masica pentru apa; te
si ti - temperatura apei la iesire si la intrare in calorimetru, in oC; Vo - volumul gazelor
62
inainte de ardere redus la starea normala, in m3N; fm - factor de corectie a indicatiilor
debitmetrului.
[m3N], (6.3)
in care: V este volumul de gaze inainte de ardere la starea de masurare, in m3; T, p sunt
temperatura si presiunea gazelor arse la starea de masurare, in K respectiv bar.
unde: Vgo este volumul de gaze arse raportat la starea normala, iar
debitmetrului
Presiunea gazului se regleaza intre 20 ... 40 mm H2O, arzatorul se aprinde dupa ce acul
indicator al debitului a facut o rotatie completa, debitul de gaz se regleaza la 100 litri / h,
ceea ce corespunde la transmiterea a
3165 ± 160 kJ / h.
In tabelul 6.1 se indica timpul necesar pentru o rotatie a acului indicator al debitmetrului,
corespunzator transmiterii a 3165 kJ / h.
, (6.5)
unde: n reprezinta numarul de litri de gaz scurs, iar este factorul de corectie al unui
litru, daca acul indicator arata "z" litri ( deci nu se citeste exact un litru, ci mai mult sau
mai putin), operatia se repeta pentru doua sau trei rotatii complete, (n litri).
Tabelul 6.1
3litri 5 litri
29.304 94 150
64
92.099 296 495
Nota:Temperatura gazelor arse la iesirea din calorimetru trebuie sa fie foarte apropiata de
temperatura mediului ambiant; in acest caz Vo Vgo.
(oC) si in (K)
5. Factorul de corectie fm =
65
7. Temperatura apei la intrarea si iesirea din calorimetru oC
Determinarea I II III
ti te ti te ti te
1
2
3
t oC
kJ / m3N
12
Caldura de ardere inferioara |i
kJ / m3N
66
kJ / m3 , (6.6)
in care: Q este cantitatea de caldura primita de apa, in kJ; V-cantitatea de gaz, in litri; m-
cantitatea de apa, in kg; c = 4,1863 kJ/(kg.K); t - diferenta de temperatura a apei la
intrarea, respectiv la iesirea din calorimetru, in oC.
S-a prevazut ca raportul (raportul intre cantitatea de apa si cea de gaz ce trece prin
calorimetru) sa fie constant. Rezulta ca:
kJ / m3 . (6.7)
kJ / m3 , ( 6.8)
iar,
kJ / m3 , ( 6.9)
unde: q este caldura de vaporizare a apei de condensatie obtinuta prin arderea a unui m3
de gaz, exprimata in kJ / m3, determinabila cu relatia:
kJ / m3 , ( 6.10)
kJ / m3N , (6.12)
67
, (6.13)
68
Fig.6.1. Calorimetru automat pentru gaze tip "JUNKERS-56": 1-regulator de gaz; 2-saturator; 3- racitor
gaz; 4-contor gaz; 5-regulator de precizie; 6-separator de apa; 7-robinet gaz; 8-arzator; 9-colector; 10-
pompa de apa; 11-regulator dublu prea-plin; 12-contor de apa; 13-vas de compensatie; 14,15-termometre;
16-coloana termoelectrica; 17-palnie colectoare; 18-racitor apa recirculare; 19-palnie de reglaj; 20-pahar;
21-conducta legatura cu umidificatorul; 22-umidificator; 23-gaze arse; 24-termometru; 25-teava condens;
26-coloana reducere la starea normala; 27- intrare apa racire; 28-palnie evacuare; 29-stut scurgere; 30-
manometru gaz; 31-milivoltmetru inregistrator; 32-milivoltmetru indicator; 33-comutator.
69
Rezultatele marimilor masurate si calculate se trec in tabelul 6.3.
1 2 3 Media Obs.
1. Cantitatea de apa m kg
2. Cantitatea de gaz V m3
o
3. Temperatura apei ti C
la intrare
o
4. Temperatura apei te C
la iesire
6. Cantitatea de apa wc kg
condensata
9. Coeficientul de F -
reducere
70
10. Caldura de ardere Qi kJ/m3N
inferioara raporta-
ta la starea normala
o
11. Temperatura tg C
gazului
superioara rapor-
mala
specialitate.
71
Amestecul mecanic dintre aerul uscat si vaporii de apa formeaza aerul umed. Presiunile partiale
ale aerului pa, respectiv ale vaporilor de apa pv sunt:
in care: p este presiunea totala a aerului umed, iar ra si rv sunt participatiile volumice ale aerului
uscat si respectiv ale vaporilor de apa.
Presiunea partiala a vaporilor de apa in aerul atmosferic este foarte mica si in consecinta este
posibila evaporarea apei la o temperatura mult inferioara temperaturii de vaporizare la presiunea
normala fizica de 1,01325 bar, unde t = 100oC. Pe fenomenul de evaporare superficiala a apei se
bazeaza existenta vaporilor de apa din aerul atmosferic la temperaturi scazute, 0oC si sub 0oC.
p = pa pv . ( 7.2 )
Aerul umed care contine cantitatea maxima de umiditate (de vapori de apa) se numeste aer
saturat. Pentru aerul umed se definesc urmatoarele marimi:
- Gradul de umiditate x, denumit si umiditatea absoluta sau continut de umiditate, este raportul
dintre masa vaporilor de apa si masa aerului uscat:
, (7.3)
sau: (7.4)
in care: Mv , Ma sunt masele moleculare ale vaporilor de apa si ale aerului uscat; pv si ps sunt
presiunea partiala respectiv presiunea de saturatie a vaporilor de apa, iar xs - gradul de umiditate
al aerului umed saturat.
72
- Gradul de saturatie , se defineste cu relatia :
- . (7.5)
bar . (7.6)
bar . (7.7)
kg/m3 , (7.8)
kg/m3 , (7.9)
Umiditatea relativa a aerului umed este raportul dintre cantitatea de vapori existenta in aer si
cantitatea maxima de vapori de apa pe care o poate absorbi aerul la acea temperatura si se
defineste cu relatia :
- . (7.10)
in practica se considera = .
m3/kg . (7.11)
73
Caldura masica la p = ct. a aerului umed este:
, kJ/(kg.K) , (7.12)
in care: cpa = 1,0106 kJ / (kg.K) este caldura masica medie a aerului uscat intre 0 si 50oC; cpv=
1,866 kJ/(kg.K) este caldura masica medie a vaporilor de apa intre 0 si 75oC.
Temperatura punctului de roua ( punctul ) este temperatura de saturatie a aerului umed care se
raceste, pastrandu-si umiditatea absoluta (x) constanta.
Punctul se poate calcula astfel: cunoscandu-l pe x, se determina pv cu relatia (7.6), iar din
tabelul 7.2 se citeste temperatura corespunzatoare acestei presiuni, considerand-o egala cu ps.
Cel mai utilizat este psicrometrul din figura 7.1, denumit psicrometru cu ventilator de tip
Asmann, care consta dintr-un termometru uscat (1) si un termometru umed (2), ultimul fiind
infasurat intr-o panza higroscopica imbibata cu apa. Capetele termometrelor sunt scaldate de
curentul de aer umed aspirat de catre un mic ventilator (4), actionat cu resort metalic sau electric,
cu o viteza mai mare de 2,5 m / s.
Datorita evaporarii, temperatura tum indicata de termometrul umed (2) este mai mica decat
temperatura tus indicata de termometru uscat (1).
Umiditatea relativa a aerului se determina folosind relatia (7.10) scrisa sub forma:
- , (7.15)
74
in care: p’s este presiunea partiala a vaporilor de apa saturati continuti de aer, la temperatura tum;
ps- presiunea partiala a vaporilor de apa saturati continuti de aer insa la temperatura tus; C -
coeficient psicrometric, in bar / K; pb = p este presiunea barometrica si totodata si presiunea
totala a aerului umed, in bar; po= 1,01325 bar, este presiunea la starea normala fizica.
3- suport; 4- ventilator.
t oC x H1 x
kg / kg kJ/(1 x)kg
N / m2 torr
75
am.
0 1 2 3 4
0 1 2 3 4
76
8 1073,3 8,05 0,00688 25,370
0 1 2 3 4
77
28 3780,0 28,35 0,02493 91,680
In tabelul 7.3 se trec marimile masurate si calculate ale aerului umed. Se vor face masuratori
pentru determinarea marimilor aerului atmosferic (ambiant), in diferite locuri din laborator cu
psicrometrul Asmann si in limita timpului disponibil chiar in afara cladirii.
Gradul de umiditate se obtine din relatia (7.5) considerandu-se = , unde valoarea lui xs se
considera aceea din dreptul temperaturii indicate de termometru umed (tum), din tabelul 7.2,
astfel:
x = . xs kg / kg .
Presiunea partiala a aerului uscat se determina cu relatia (7.7); densitatea aerului umed cu relatia
(7.9) calculata pentru temperatura citita la termometru uscat (tus), iar pv = . ps .
Caldura masica cu relatia (7.12), iar entalpia masica a 1 kg de aer umed cu relatiile (7.13) si
(7.14) sau utilizand valoarea lui H1 x din tabelul 7.2 pentru valoarea lui (tus).
78
Umiditatea relativa a aerului se va calcula cu relatia (7.15) unde pentru C se adopta valoarea C
= 0,67.10-3 bar / K .
Obs.
Nr. Marimea masurata Simbol U.M. Determinarea
Crt. sau calculata 1 2 3 4
lui umed
O
2 Temperatura termo- tum C
metrului umed
o
3 Temperatura termo- tus C
metrului uscat
turati la temperatura
termometrului umed
turati la temperatura
termometrului uscat
6 Umiditatea relativa -
a aerului umed
79
8 Presiunea partiala a pa bar
aerului uscat
80
Transferul de caldura prin conductie are loc prin medii lipsite de miscari aparente cum este cazul
solidelor si a straturilor fluide foarte subtiri, fiind cauzat de existenta unei diferente de
temperatura in material. Cantitativ, acest transfer de caldura se exprima prin legea lui Fourier:
W , (8.1)
- grosimea materialului, in m;
81
a) in regim stationar - metoda placii, metoda tubului cilindric, metoda placii termoflux, metoda
puntii termice, metoda racirii laterale a unei bare prismatice, etc.;
b) in regim variabil - metoda modelarii termice, metoda regimului regulat, metoda comparativa
de incalzire cu viteza constanta, metoda etalonului indefinit, metoda izvoarelor instantanee, etc.
Instalatia pentru determinarea conductivitatii termice a materialelor solide este de tipul dr.Bock.
Schema de principiu este prezentata in figura 8.1.
Fig.8.1. Schema de
principiu a instalatiei pentru
determinarea conductivitatii
termice a materialelor
solide.
Instalatia este compusa din doua placi, una inferioara 3 si una superioara 4, care au rolul de a
mentine o temperatura constanta coborata pe suprafata inferioara a probei de material 1 introdusa
intre cele doua placi, si o temperatura constanta ridicata pe suprafata superioara a probei de
material. In acest scop fiecare placa este legata la cate un circuit de incalzire-racire cu apa,
prevazut cu cate un termostat 10, respectiv 11. Temperaturile de intrare tk1, tw1 precum si cele de
iesire tk2, tw2 din placi sunt masurate cu ajutorul unor termometre cu lichid 6,8 respectiv 7,9.
Fiecare termostat este prevazut cu cate un regulator de temperatura 10a; 11a cu termometrele cu
cheie magnetica 12,13 si rezistentele electrice 14, 15. Functionarea celor doua termostate este
identica, singura deosebire fiind reglarea debitului de apa de racire care trece prin serpentinele
16, 17. Astfel, apa de racire dupa ce trece prin termostatul 10, este condusa in continuare in
termostatul 11. Reglarea debitului de apa de racire la termostatul 10, se realizeaza cu ajutorul
robinetului 18, iar masurarea acestui debit se efectueaza cu ajutorul robinetului cu plutitor
(rotametru) 19. Pentru termostatul 11 debitul de apa de racire poate fi redus cu ajutorul
robinetului de ocolire 20.
82
Fluxul de caldura care strabate proba de material este asigurat de placa de incalzire 2, care este
prevazuta cu o rezistenta electrica alimentata de la reteaua de energie electrica prin intermediul
transformatorului 25 (care asigura o tensiune de 120 V) si a reostatului cu douasprezece pozitii,
22. Cantitatea de energie electrica consumata se masoara cu ajutorul contorului 23, citirile
trebuind sa fie efectuate cu 4 zecimale. Daca rezistenta electrica ar fi alimentata continuu cu
energie electrica, atunci temperatura suprafetei de contact dintre placa de incalzire si proba de
material ar fi si mai mare decat temperatura dintre suprafata de contact dintre placa superioara si
proba de material. Pentru egalizarea temperaturilor pe intreaga suprafata superioara a probei,
instalatia este prevazuta cu un termocuplu 5, cu doua suduri, una pe placa de incalzire si una pe
placa superioara, cuplat cu un milivoltmetru 26 si legat la un regulator 24, care face ca
alimentarea rezistentei electrice sa se faca cu intermitenta.
Circuitele electrice ale instalatiei sunt prevazute cu doua sigurante automate, un intrerupator 32,
un bec de semnalizare care este aprins cand circuitul este alimentat, un transformator cu sase
pozitii 25 si un voltmetru 31.
Panoul 36 (fig.8.2), unde sunt plasate aparatele si cheile de actionare, mai cuprinde: becurile de
semnalizare 29 si 30 care indica functionarea termostatelor 10 si 11, un ceasornic cu secundar
central 33, un buton 34 pentru controlul punctului de nul al indicatorului milivoltmetrului 26,
precum si borna 35 la care se conecteaza sistemul optic de citire a indicatiilor termometrelor.
In zona placilor, instalatia este prevazuta cu un brat deplasabil 37 care serveste la montarea
capacului 38 pe placa superioara 4. Intregul ansamblu al placilor este izolat adiabatic pe partile
laterale cu ajutorul unei cutii de protectie.
Se indeparteaza cutia de protectie dupa care, cu ajutorul bratului deplasabil 37, se ridica placa
superioara 4 impreuna cu capacul 38, permitand asezarea probei de material 1 peste placa
inferioara 3. Se aseaza placa superioara 4 peste proba si se fixeaza cu cele patru micrometre 39,
masurandu-se in acelasi timp grosimea probei cu exactitate de 1 / 100 mm. Urmeaza apoi
izolarea ansamblului cu ajutorul cutiei de protectie.
83
Fig.8.2. Instalatie pentru determinarea conductivitatii termice a materialelor solide.
Dupa atingerea temperaturilor de regim, deci dupa stingerea becurilor 29 si 30, se deschide
robinetul 18 de alimentare cu apa de racire a termostatelor, reglandu-se debitul de apa in asa fel
incat timpul cat becul 29 este stins, timp masurat cu ceasornicul 33, sa fie egal cu timpul cat este
aprins. Reglarea debitului de apa de racire a termostatului 11 se face in acelasi mod actionand
asupra robinetului 20 si observand becul de semnalizare 30.
In timpul efectuarii acestor operatii se alimenteaza in mod automat cu energie electrica placa de
incalzire 2, fapt evidentiat de aprinderea si de stingerea becului de semnalizare 28. Intrarea in
regim normal de functionare a placii de incalzire se realizeaza prin rotirea cheii reostatului 25
pana la o anumita pozitie, cand, timpul cat becul de semnalizare 28 este stins, sa fie egal cu
timpul cat acesta este aprins.
Dupa efectuarea acestor operatii instalatia este pusa in functionare normala si se asteapta o
perioada de 1-2 ore (in functie de grosimea probei de material), intrarea ei in regim stationar de
transfer de caldura. Realizarea acestui regim este pusa in evidenta de faptul ca indicatiile
84
termometrelor 6,7, 8, 9 variaza foarte putin in jurul unor valori stabile iar diferenta intre tw1 si tw2
respectiv intre tkl si tk2 este mai mica de 1oC.
1. Timpul h
5. Pozitie reostat - -
85
7. Intervalul de timp h
o
twm C
o
tkm C
11. Conductivitatea W/
termica
(m
K)
Operatiile de oprire a instalatiei constau din manevrarea butonului 32, aducerea la pozitia 1 a
cheilor de actionare a transformatorului 25 si a reostatului 22 precum si inchiderea circuitului
apei de racire a termostatelor. Dupa oprire se departeaza cutia de protectie si se efectueaza din
nou masurarea grosimii probei de material cu ajutorul micrometrelor 39, datele obtinute
impreuna cu cele initiale centralizandu-se in tabelul 8.2.
Marimea d1 d2 d3 d4 Relatia
0 1 2 3 4 5
86
Corectie -0,04 -0,24 -0,04 -0,05
0 1 2 3 4 5
corectata di mm
corectata df mm
Grosimea medie mm
Dupa efectuarea masuratorilor se determina temperaturile medii corectate ale apei la intrare tw1m
si la iesire tw2m din placa superioara, respectiv temperaturile medii de intrare tk1m si de iesire tk2m
din placa inferioara, cu ajutorul relatiilor :
oC , (8.2)
oC (8.3)
oC , (8.4)
oC , (8.5)
87
unde: tw1i, tw2i, tk1i, tk2i sunt temperaturile apei la intrarea si iesirea din cele doua placi la intervalul
de timp i , in oC ;
w1, w2, k1, k2 - corectiile termometrelor 6,7,8,9, care sunt prezentate in tabelul 8.3 ;
oC , (8.6)
unde: twm, tkm sunt temperaturile medii ale apei in placa superioara respectiv in placa inferioara
calculate ca medii aritmetice, dupa relatiile:
Temperatura w1 w2 k1 k2
oC ( temp.tw1) (temp.tw2) (temp.tk1) (temp.tk2)
10 0,03 0,08
15 -0,04 0,07
30 0,05 0,05
35 0,05 0,02
. (8.7)
oC . (8.8)
Masuratorile si calculele asupra grosimii probei de material sunt prezentate in tabelul 8.2.
88
Densitatea fluxului termic care strabate proba de material se determina cu relatia :
W / m2 , (8.9)
unde: Ei reprezinta cantitatea de energie electrica consumata intre doua masuratori succesive,
in kWh ;
Datorita faptului ca twm si tkm reprezinta temperaturile medii ale apei care scalda peretele interior
al placilor si nu proba de material propriu-zisa, conductivitatea termica se calculeaza cu relatia
corectata:
W / (m K ) , (8.10)
89
In cadrul prezentei lucrari agentul termodinamic este supus, mai intii, la o destindere adiabata (1-2) si
apoi la o incalzire la volum constant (2-3), pana la temperatura initiala (fig.9.1).
90
Fig.9.1.Reprezentarea in
Masurand parametrii de stare p si T in cele trei puncte ale transformarilor, se poate scrie:
p1 V1 = p3 V3 . (9.2)
. (9.3)
91
3-termometru; 4- manometru"U";
; (9.4)
(9.5)
92
Repetand experimentul de n ori , se va calcula o valoare medie a exponentului adiabatic:
(9.6)
Valorile obtinute din masuratori si calcule se trec in tabelul 9.1 si se compara cu cele din tabelul
9.2.
t p [Mpa]
[oC] 0,1 1 2 5 10 15 20
93
0 1,402 1,415 1,431 1,492 1,629 1,759 1,980
Propagarea caldurii prin convectie reprezinta un proces complex de transmitere a caldurii, proces
care are loc intre un fluid aflat in miscare si un corp solid. Pentru exprimarea fluxului de caldura
care se transmite se utilizeaza relatia lui Newton :
= A ( tf - tp ) [ W ] (10.1)
in care:
solid, in oC ;
Dintre marimile care intra in alcatuirea relatiei lui Newton, determinarea coeficientului de
convectie termica prezinta dificultatile cele mai mari, intrucat acesta depinde de o serie de
factori printre care: viteza de miscare a fluidului, temperatura fluidului si a peretelui corpului
solid, conductivitatea termica a stratului limita de fluid, caldura specifica a fluidului, masa
specifica a fluidului, viscozitatea fluidului, forma si dimensiunile suprafetei de contact, etc. Din
aceasta cauza, pentru determinarea coeficientului de convectie termica , nu se folosesc relatii
analitice ci relatii deduse cu ajutorul teoriei similitudinii. Aceasta teorie permite utilizarea
relatiilor obtinute pe model la fenomenul asemenea cu modelul, relatii in care intervin ca
variabile marimi independente de unitatile de masura, numite invarianti sau criterii de
similitudine.
Astfel, pentru anumite cazuri practice, particulare, s-au determinat relatiile criteriale care
guverneaza fenomenele respective .
Schimbul de caldura intre un agent primar si un altul secundar prin intermediul unui fascicul de
tevi este un caz de transmitere a caldurii des utilizat in practica industriala. In proiectarea si
verificarea schimbatoarelor de caldura care folosesc astfel de fascicule de tevi, una dintre
marimile principale care trebuie determinate este coeficientul de convectie termica de la tevile
fasciculului la agentul secundar, coeficient ce intra in alcatuirea relatiei coeficientului global de
schimb de caldura k.
95
Determinarea in acest caz a coeficientului de convectie termica mediu, se efectueaza utilizand
relatia criteriala:
in care:
Nu este criteriul de similitudine Nusselt care caracterizeaza schimbul de caldura prin convectie;
Fig.10.1. Instalatia
pentru determinarea
coeficientului de
convectie termica.
Instalatia se compune dintr-un ventilator centrifugal 2 antrenat de un motor electric 1, care aspira
aerul din mediul inconjurator si il refuleaza in rezervorul tampon 3. Din rezervorul tampon aerul
trece mai departe intr-un canal paralelipipedic 4, care in tronsonul din mijloc are montat un
fascicul de tevi 13, compus din tevi cu diametrul exterior de = 22 mm si de lungime
1 = 250 mm. Dispozitia tevilor in fascicul este in esichier, valorile pasurilor transversale si longitudinale,
precum si dimensiunile canalului, fiind date in figura 10.2.
96
Fig.10.2.Parametrii geometrici
ai fasciculului de tevi.
Pentru determinarea vitezei de circulatie a aerului inainte de fasciculul de tevi, se utilizeaza tubul
Pitot 7 cuplat cu micromanometrul 5. Folosindu-se relatia :
, (10.3)
se obtine:
, (10.4)
in care:
in N / m2;
97
, (10.5)
unde:
o = 1,2928 kg / m3N ;
po = 101325 N / m2 ;
pb - presiunea barometrica, in N / m2 .
Instalatia mai este prevazuta cu doua termometre cu lichid 9 si 12 pentru masurarea temperaturii
aerului inainte si dupa fasciculul de tevi, precum si cu racordurile 6 si 10 pentru prelevarea
presiunilor statice
Fig.10.3. Dependenta
coeficientului C de
regimul de curgere.
98
10.3. Mersul lucrarii
Dupa verificarea instalatiei se pune sub tensiune motorul 1 care antreneaza ventilatorul 2 si
asigura circulatia unui debit de aer prin instalatie. Cu ajutorul clapetei 4 se stabileste un anumit
regim de curgere al aerului. In continuare, se pun sub tensiune rezistentele electrice din tevile
fasciculului. Pentru prevenirea accidentelor este obligatoriu ca manevrele sa se efectueze in
ordinea amintita mai sus. Dupa stabilirea unui regim stationar de transfer de caldura se noteaza
presiunea dinamica a aerului inainte de fasciculul de tevi pd, presiunile statice si ,
temperatura ta a aerului inainte de fascicul, temperaturile aerului in fascicul ti si presiunea
barometrica pb.
Debitul masic de aer, care este vehiculat prin instalatie si care este acelasi atat inainte de
fasciculul de tevi cat si in sectiunea minima de trecere a aerului prin fascicul, este dat de relatia:
kg/s , (10.6)
in care:
Amin = L l - n de l = 0,23 0,25 – 3 0,022 0,25 = 0,041 m2, unde n este numarul de tevi din
sectiunea transversala prin fascicul ;
fascicul, in m / s ;
ajutorul termistoarelor, in K .
Din relatia precedenta se determina viteza aerului in sectiunea minima de trecere prin fascicul:
99
m/s . (10.7)
, (10.8)
, (10.9)
in care:
Tabelul 10.1 Proprietatile fizice ale aerului uscat la presiunea starii normale fizice
crt. 1 2 3
4 Temperatura aerului Ta K
inainte de fascicul
101
a aerului
12 Criteriul Prandtl Pr -
13 Coeficient C -
14 Criteriul Reynolds Re -
15 Criteriul Nusselt Nu -
102
schimbul de caldura dintre partile componente ale diverselor instalatii si mediul inconjurator
constituind o problema deosebit de importanta.
Schimbul global de caldura are loc intre doua fluide despartite printr-un perete (fig.11.1), si este
realizat din succesiunea transferului termic prin convectie si radiatie intre fluidul 1 de
temperatura si suprafata B a peretelui de temperatura , conductia termica prin
peretele neomogen (format din straturile de grosime 1, 2,..., n avand conductivitatile
termice 1, 2,..., n), si transferul termic prin convectie si radiatie de la suprafata C a
peretelui de temperatura la fluidul 2, avand temperatura .
Fig.11.1.Distributia temperaturii
neomogen.
W/m2 , (11.1)
de suprafata prin radiatie rad, rezultand valoarea coeficientului de transfer termic de suprafata
:
103
In acest fel, transferul de caldura prin convectie si radiatie intre fluidul 1 si peretele B, respectiv
intre peretele C si fluidul 2, se inlocuieste cu un transfer de caldura de suprafata.
Avand in vedere cele de mai sus, transferul de caldura dintre fluidul 1 si suprafata B a peretelui,
se poate exprima cu ajutorul legii lui Newton :
[W] , (11.3)
perete, in W / (m2 K) ;
C . (11.4)
Pe baza legii lui Fourier, fluxul de caldura transmis prin primul strat al peretelui este dat de
relatia:
(11.5)
C . (11.6)
C , (11.7)
……………………….
C . (11.8)
104
Prin asemanare cu relatia (11.4) se exprima diferenta dintre temperatura suprafetei C si
temperatura fluidului 2:
C . (11.9)
C . (11.10)
W ,(11.11)
Daca se considera numai procesul de transmitere a caldurii prin conductie in interiorul peretelui,
din insumarea relatiilor (11.6) (11.8), rezulta:
[ oC ] , (11.13)
de unde:
[W] (11.14)
105
unde: [W / (m.K) ] , (11.15)
Lucrarea se efectueaza dupa ce cuptorul a ajuns in stare de echilibru termic. In acest scop,
intrucat inertia termica este destul de mare, incalzirea cuptorului incepe cu cateva ore inainte,
prin actionarea intrerupatoarelor 7 si 15.
106
indicata de logometrul
12.
Coeficientul global de transfer termic k se calculeaza cu relatia (11.11) care, prin transformare si
adaptarea notatiilor de mai sus, devine:
[ W / (m2 K ) , (11.16)
Nr. U I tc te ta Am k e Obs
crt. [V] [A] [oC] [oC] [oC] [m2] [W/(m2 K)] [W/(m K)]
[W]
1.
107
2.
3.
Me-
dia
[m2 ] , (11.18)
Conductivitatea termica echivalenta rezulta din relatia (11.14) in care s-a tinut seama de notatiile
de mai sus si in ipoteza ca 1 = :
108
Partea scrisa a lucrarii va cuprinde o succinta descriere a instalatiei experimentale folosite,
tabelul cu rezultatele masuratorilor si a calculelor precum si o analiza a factorilor care
influenteaza coeficientul global de transfer termic precum si conductivitatea termica echivalenta.
109
ARSE
Pentru a asigura o ardere economica, se utilizeaza sisteme de control ale arderii, asa-numitele
analizoare de gaze, cu ajutorul carora se verifica calitatea proceselor de ardere, raportul dintre aer
si combustibil etc.,in scopul imbunatatirii randamentului arderii.
Arderea poate avea loc intr-o atmosfera reducatoare sau oxidanta in functie de cerintele
procesului tehnologic pe care-l deserveste. Continutul de oxigen din gazele arse este in mod
practic independent de varietatea sorturilor de combustibil. In figura 12.1 se reprezinta
dependenta continutului de oxigen si bioxid de carbon in functie de coeficientul excesului de aer
.
Fig.12.1.Dependenta continu-
de coeficientul excesului de
tibili.
Astfel, pentru reglarea arderii in atmosfera oxidanta se determina continutul de 02 din gazele
arse. Determinarea continutului de oxigen este mai avantajoasa decat a C02 , deoarece o valoare
mica a procentului de C02 poate avea atat semnificatia unei lipse de aer cat si a unui exces de aer,
iar C02 este influentat sensibil de compozitia chimica a combustibilului.
In cazul instalatiilor termice care necesita o atmosfera reducatoare ( 1), este necesara
masurarea a doi parametri: continutul de oxid de carbon si hidrogen din gazele arse.
Pentru ca un anumit component din gazele arse sa fie analizat, acesta trebuie sa aiba o anumita
insusire specifica, de natura chimica sau fizica prin care se deosebeste de ceilalti componenti.
110
Proprietatile chimice constau in absorbtia componentilor in diferiti reactivi chimici.
vase de absortie prin barbotare; 4- vas de absortie prin suprafata; 7,8-biurete; 9- cuptor electric de incalzire; 10-
autotransformator; 11- sticla de nivel; 12- manometru.
-solutia alcalina de pirogalol C6H3 (OH)3 pentru absorbtia oxigenului. Solutia de hidroxid de
potasiu (KOH) se obtine prin dizolvarea a 200 g KOH in 400 cm3 H2O.
CO2 2 KOH = CO3K2 H2O. (12.1) Solutia de bromura de potasiu (KBr) este formata din 20
% bromura de potasiu in apa.
Absorbtia hidrocarburilor nesaturate poate fi realizata si intr-o solutie de acid sulfuric fumas
(acid sulfuric concentrat care contine in solutie trioxid de sulf liber).
111
Solutia alcalina de pirogalol se obtine prin dizolvarea a 180 g KOH in 300 cm3 apa distilata la
care se adauga 15 g pirogalol (acid pirogalic) in 50 cm3 apa. In vasul de absorbtie are loc reactia:
(12.2)
Pentru determinarea componentelor CO, H2 si CH4 din gazele arse, se procedeaza la arderea lor
in cuptorul electric. La temperatura de 270. . . 290 oC ard componentii CO si H2, prin trecerea
probei de gaz din biureta de masurare in cuptor prin serpentina, spre vasul tampon 6 si inapoi in
biureta, de unde din nou se va analiza produsul final de ardere CO2. Arderea are loc datorita
reducerii oxidului de cupru CuO care se gaseste in serpentina cuptorului, dupa reactiile:
(12.3)
si
Prin micsorarea volumului amestecului se determina cantitatea de H2 apoi trecand proba ramasa
de 5. . . 6 ori in vasul 2 pentru absorbtia CO2 format, se determina continutul de CO.
Pentru determinarea continutului de gaz metan se ridica temperatura in cuptorul electric pana la
850 . . . 900 oC si se trece proba de gaz prin serpentina incandescenta a cuptorului, unde are loc
reactia:
Cantitatea de CH4 se determina prin micsorarea volumului amestecului in urma absorbtiei CO2 in
vasul 2. Proba de gaz ramasa se trece in vasul 4 pentru absorbtia CO2 care s-a degajat din oxidul
de cupru.
Analiza automata a compozitiei gazelor arse se realizeaza cu ajutorul unor analizoare de gaze ca
de exemplu analizorul GACOLoy productie RFG-model 1990, sau de tip BACHARACH sau
alte modele, care se bazeaza pe proprietatile electrice ale diferitelor gaze componente ale
amestecului de gaze arse, ca de exemplu rezistivitatea electrica. Analizorul GACOLoy afiseaza
de exemplu urmatoarele date:
112
* G A C O - SN *
Combustibil
Data:
Ora:
T. amb oC
T. gaz oC
O2 %
CO mg / Nm3
CO2 %
SO2 PPM
SO2 mg / Nm3
NO PPM
NO exprimat in NO2
NO mg / Nm3
Eta % ( )
Lambda - ( )
Schema unui astfel de tip de aparat de analiza automata a gazelor arse este prezentat in figura
12.3.
113
Fig.12.3. Schema unui aparat de analiza automata a gazelor arse.
Indiferent pe ce cale se face analiza gazelor arse, pe cale chimica cu analizor Orsat sau pe cale
automata, trebuie sa fie urmata de o verificare a acesteia pe cale grafica (prin intermediul
triunghiurilor de ardere).
In figurile 12.4 si 12.5 sunt prezentate triunghiurile de ardere dupa Ostwald pentru gaz metan si
pentru combustibil lichid usor (de calorifer) STAS 54-70. (Datorita variatiei compozitiei chimice
elementare de la un combustibil la altul, triunghiul de ardere dupa Ostwald, sau dupa Gibbs, este
valabil numai pentru combustibilul a carui compozitie chimica elementara este cunoscuta si
pentru care s-a construit triunghiul de ardere respectiv).
In figura 12.6 este prezentat triunghiul de ardere pentru acelasi gaz metan, dupa Gibbs.
Spre deosebire de diagrama Gibbs, triunghiul de ardere dupa Ostwald prezinta avantajul ca
permite determinarea imediata a coeficientului excesului de aer .
De asemenea utilizarea triunghiului de ardere fie dupa Ostwald fie dupa Gibbs, mai prezinta
posibilitatea determinarii directe pe cale grafica a unui al treilea component, cunoscand in
prealabil prin analiza chimica, pe ceilalti doi componenti din gazele arse ( de exemplu,
cunoscand procentul de CO2 si O2 , pe baza analizei chimice, procentul de CO poate fi determinat
pe cale grafica).
In cazul arderii complete cand rezulta numai CO2 si O2, punctul reprezentativ F, cade pe dreapta
AB (pentru triunghiul de ardere dupa Ostwald) si pe dreapta BC (pentru triunghiul de ardere
dupa Gibbs).
114
Fig.12.4. Triunghiul de
ardere dupa Ostwald pentru gaz metan.
Pentru arderea incompleta cand rezulta CO2, O2 si CO, se duce o paralela la OA pentru valoarea
lui O2 determinata in % si o paralela la OB pentru valoarea lui CO2 determinata in %, la
intersectia lor rezultand punctul reprezentativ F (pentru triunghiul de ardere dupa Ostwald) sau,
ducand o paralela la AC pentru valoarea lui CO2 determinata in % si o paralela la AB pentru
valoarea lui O2 determinata in %, se obtine punctul F in triunghiul de ardere dupa Gibbs.
Analiza este corecta, numai cand punctul F cade in interiorul triunghiului pentru arderea
incompleta si pe latura AB (Ostwald), respectiv BC (Gibbs), pentru arderea completa.
Exemplu: prin analiza chimica a gazelor arse rezultate din arderea gazului metan s-a obtinut : 7
% CO2 si 6 % O2, din triunghiul de ardere dupa Ostwald (fig.12.4) rezulta punctul F cu = 1,12
si CO = 6,7 %. Aceeasi situatie se obtine si la triunghiul de ardere dupa Gibbs (fig.12.6).
In cazul arderii incomplete, din analiza chimica a gazelor arse si a cantitatii de funingine
rezultata din arderea incompleta a carbonului, se poate determina randamentul arderii a, cu
relatia:
115
Fig.12.5. Triunghiul de
ardere dupa Ostwald pentru combustibil lichid usor.
[%], (12.6)
116
unde: Vg reprezinta volumul total de gaze arse rezultate din arderea a 1 kg sau 1 m3N de
combustibil in m3N / kg sau m3N / m3N.cb; rCO, rH2, rCH4-participatiile volumice ale CO, H2 si CH4
in gazele arse, in %; QiCO = 12.642 kJ / m3N; QiH2 = 10.760 kJ / m3N; QiCH4= 35.583 kJ / m3N si QiC
= 34.332 kJ / kg reprezinta caldura de ardere inferioara pentru CO, H2, CH4 si a carbonului nears
sub forma de funingine (grafit) ; f- continutul de funingine in g / m3N gaze arse ( pentru
determinarea lui f, vezi lucrarea 14).
Volumul aproximativ de gaze arse, Vg, pentru gazul metan se determina cu relatia:
(12.8)
unde: 9,45 reprezinta Lo (aerul minim necesar arderii teoretice a un m3N de gaz metan) in m3N gaz
metan; iar este coeficientul excesului de aer, care pentru gaz metan se determina cu relatia
aproximativa:
- , (12.9)
Nota: se recomanda pentru gazele naturale a = 98,5 . . . 99,5 %; pentru combustibili lichizi a
= 0,97 . . . 0,99 % ; iar pentru combustibili solizi sub forma de praf, a = 0,95 . . . 0,99 %.
117
Nr. Marimea masurata Simbol U.M. Determinarea Obs.
crt. sau calculata
1 2 3
1. Presiunea barometrica pb bar
o
2. Temperatura ambianta tc C
3. CO2 - %
4. O2 - %
5. CO - %
6. H2 - %
7. N2 - %
8. Continutul de f g/m N 3 daca este
funingine cazul
9. Coeficientul excesului -
de aer
10. Volumul total al gaze- Vg m3N/m3N
lor arse
11. Caldura pierduta prin |pachin kJ/
completa
12. Randamentul arderii a %
Observatii: Asa cum s-a mai aratat, analiza chimica a gazelor arse se poate face cu aparate de tip
"Orsat" sau V.T.I.-2 (modelul prezentat in prezenta lucrare) sau cu analizoare chimice rapide de
tip "Bacharach", GACOLoy sau altele.
De asemenea, analiza gazelor arse se poate efectua pe cale cromatografica sau electrica (utilizand
diferite proprietati fizice ale gazelor componente) sau pe alte cai, utilizand metode automate sau
semiautomate cu aparate inregistratoare sau indicatoare etc.
Indiferent prin care metoda se obtine analiza componentilor gazelor arse, aceste rezultate sunt
utilizate pentru conducerea rationala (optima) a proceselor de ardere si pentru arderea cit mai
economica a combustibililor clasici, utilizati in diferite procese energo-tehnologice. Pentru mai
multe detalii a se consulta bibliografia 1 , 6 , 7 .
118
DE CALDURA
Schimbatoarele de caldura sunt aparatele termice in care are loc transferul de caldura de la un
agent termic primar la un agent termic secundar. Energia termica a agentului secundar este aceea
care se utilizeaza in diferite scopuri tehnologice, de incalzire etc. Schimbatoarele de caldura sunt aparate
termice de forme constructive si functionale foarte diversificate. In figura 13.1 este reprezentat un
schimbator de caldura vapori-lichid (de tip condensator), in figura 13.2, un schimbator de caldura lichid-
lichid (de tip Boiler), iar in figura 13.3 un schimbator de caldura cu placi lichid-lichid.
Fig.13.2. Schema unui schimbator
de caldura de tip lichid-lichid.
In ultimul timp, schimbatoarele de caldura cu placi sunt utilizate tot mai mult, datorita eficientei
crescute a transferului de caldura si a compactitatii (dimensiuni de gabarit cu mult mai reduse pentru un
acelasi flux de caldura transferat). In figura 13.3 la detaliul "mod de etansare intre placi", prezenta
bilelor pe locurile fara garnituri, permite evitarea expulzarii garniturilor in cazul unei presiuni ridicate
intre placi.
119
Fig.13.3. Schimbator de caldura cu placi (schema): 1- suruburi de fixare; 2- conducta pentru agentul primar; 3- garnituri; 4- placi nervurate; 5- placa de
fixare anterioara si posterioara; 6- conducta pentru agentul secundar.
Prin efectuarea unui bilant termic real al unui schimbator de caldura se urmareste determinarea
randamentului termic al acestuia. In cazul in care acesta nu este corespunzator, se impune luarea
unor masuri de imbunatatire.
[ W ] , (13.1)
unde: este fluxul de caldura cedat de agentul termic primar; - fluxul de caldura primit de
agentul termic secundar, iar - fluxul de caldura pierdut in mediul ambiant prin convectia si
radiatia termica a suprafetei exterioare a aparatului, in W. Randamentul termic este:
[ % ] . (13.2)
Pentru determinarea fluxurilor de caldura ale agentilor termici, se considera cazul unui
schimbator de caldura de suprafata, cu schimbarea starii de agregare a agentului termic primar,
de la abur saturat la lichid, agentul termic secundar fiind apa (fig.13.4).
120
Fig.13.4. Evolutia
temperaturii agentilor termici.
Astfel consideram ca agentul termic primar 1, trece in acelasi aparat, din starea de vapori saturati
uscati (1) in starea de lichid (4) (fig.13.4,a.), in portiunea (1,2-3), functionand in regim de
condensare, iar in portiunea (3-4) in regim de racire la p = ct.. Agentul secundar 2, din starea
initiala caracterizata prin temperatura t’2 trece in starea finala caracterizata prin temperatura t"2
(fig.13.4,b.). Notam cu indice (1) agentul primar si cu indice (2) agentul secundar.
[W ] , (13.3)
[W], (13.4)
in care: Dm1, Dm2 sunt debitele masice ale celor doua fluide, in kg/s; lc- caldura latenta de
condensare, in kJ/kg; hi- entalpiile specifice ale agentilor termici in punctele considerate, la
temperaturile prezentate in fig.13.4.,in kJ/kg ; ti- temperatura in punctele respective, in oC;
caldura specifica la presiune constanta a apei, in kJ/(kg.K).
Din relatiile (13.3) si (13.4) rezulta ca fluxurile termice ale celor doi agenti termici pot fi
determinate fie cunoscand entalpiile acestora in punctele considerate, fie cunoscand caldurile
masice medii si temperatura in punctele corespunzatoare.
Un caz mai interesant il reprezinta situatia in care agentul primar 1 este la intrarea in aparat, sub
forma de vapori saturati umezi cu titlul x1 l (fig.13.4,a), notat cu punctul M.
In aceasta situatie este necesar sa se determine titlul x1 (acest lucru face obiectul lucrari de
laborator nr.5). Pentru aceasta situatie vom avea :
[W]
(13.5)
121
De asemenea, este necesar ca masuratorile de debit si de temperatura ale agentilor termici sa fie
facute cu maximum de precizie, pentru ca in caz contrar, rezultatele pot fi eronate. In conditia in
care aceste masuratori sunt efectuate cu maximum de precizie se poate determina termenul pma.
Fluxul de caldura pierdut in mediul ambiant, pma, mai poate fi determinat si pe cale analitico-
experimentala cu ajutorul relatiei:
[
W
/
(
m
2
.
K
)
]
(
1
3
.
7
)
Deci, se determina in functie de tp si tamb cu relatia (13.7), unde 2,8 si 4,8 sunt coeficienti
stabiliti pentru un schimbator de caldura avand mantaua exterioara cilindrica izolata termic. (In
conditiile unei izolatii perfecte O ).
122
in care : k este coeficientul global de transmitere a caldurii de la fluidul 1 la fluidul 2 prin peretii
despartitori respectivi, in W/ (m2.K); A - aria suprafetei de transfer de caldura a aparatului, in m2;
tm - diferenta medie logaritmica de temperatura dintre cei doi agenti termici, in oC .
De fapt o verificare corecta a unui schimbator de caldura se face prin determinarea cit mai
precisa a coeficientului de schimb de caldura, k.
[oC], (13.9)
unde: tmax si tmin sunt diferentele de temperatura maxima si respectiv minima, dintre agentii
termici la intrarea si iesirea din aparat (fig.13.5a,b.).
Fig.13.5. Determinarea
diferentelor de temperatura in cazul curgerii
In conditia determinarii cat mai corecte a lui cu relatia (13.4), evident pentru cazul unui
schimbator de caldura dat (relatia fiind data pentru cazul general cand agentul (2) isi schimba
starea de agregare), tinand seama si de relatia (13.8) si (13.9), cunoscand valoarea lui A[m2] se
poate determina valoarea lui k, conform relatiei de calcul :
Valoarea lui k, determinata cu relatia (13.10) se compara cu datele prezentate in tabelul 13.1.
Intrucat in tabelul 13.1, k este exprimat in kJ/(m2.h.K), se va tine seama ca 1 W/(m2.K) = 3,6
kJ/(m2.h.K).
123
Fig.13.6. Variatia temperaturii agentilor
termici la schimbatoare de caldura
124
Tipul Conditii de functionare k [kJ / (m2. h.K)]
schimbatorului
lichid in tevi
dicata ( mare )
in exteriorul tevilor
Teava in teava Gaz de inalta presiune (200... 300 bar) 630 . . . 1700
in tevi si gaz de inalta presiune in
125
exteriorul tevilor
in interiorul tevilor
126
Cu tevi sudate la Abur care se condenseaza in 1700 . . . 6300
Nota: valorile lui k prezentate in acest tabel sunt valorile medii, orientative.
[m/s ] (13.11)
in care: Dmi este debitul masic al agentului termic, in kg/s ; i - densitatea medie la conditiile de
lucru, in kg/m3; n- numarul de tevi (corespunzatoare unei singure treceri); di- diametrul interior al
tevilor, in m; (1,27- coeficientul derivat din 4/ ).
Viteza de curgere a agentului termic in exteriorul tevilor (in lungul acestora), se determina cu
relatia:
[m/s ] , (13.12)
unde: Dme este debitul masic al agentului termic, in kg/s; e - densitatea medie la conditiile de
lucru, in kg/m3; n- numarul de tevi (corepunzatoare unei singure treceri); de- diametrul exterior al
tevilor in m ; Z - numarul de treceri (de cate ori setul de "n" tevi este dispus pe sectiunea
transversala a aparatului); D - diametrul interior al mantalei cilindrice a aparatului, in m.
Nota: acestea sunt vitezele teoretice, care intra in calculul pierderilor de presiune prin frecare si
rezistentele locale ale aparatului, adica in calculul gazodinamic. Cresterea vitezei agentului
termic, conduce la imbunatatirea conditiilor de schimb de caldura, dar duce in acelasi timp la
marirea pierderilor de presiune pe aparat, respectiv la o crestere a consumului de energie pentru
antrenarea pompelor, ventilatoarelor etc. Vitezele admise in mod curent sunt de 0,5 . . . 3 m/s,
pentru lichide, 5 . . . 25 m/s pentru gaze si pentru abur 20 . . . 40 m/s.
127
Instalatia din figura 13.7 se compune din: conducta de abur (1) prin care de la un cazan de abur,
aburul intra in aparatul (2), care este de tipul unui condensator tubular, cu posibilitati de legare in
echi - si contracurent.
In prima parte a lucrarii, avand schimbatorul montat in echicurent, se mentine debitul de agent termic primar ( aburul sau apa calda ) constant, variind
debitul de agent termic secundar (apa). Se vor face masuratori de debit pentru agentii termici si temperatura la intrare si la iesire a acestora. Debitele
agentilor termici se determina colectandu-i intr-un vas (fiecare in alt vas), pentru un interval de timp, , cunoscut si cantarindu-i se obtine Dml
Fig.13.7. Schema instalatiei
bator de caldura.
Masuratorile in toate cazurile, vor putea incepe dupa ce s-a atins un regim termic stabil,
temperatura agentilor termici la intrare si la iesire ramanand constanta. Colectarea agentilor
termici se va face in acelasi interval de timp, fara a modifica conditiile de curgere.
I II III I II III
1. Dml kg/s
o
2. t’1 C
o
3. t’’1 C
4. W
5. Dm2 kg/s
o
6. t’2 C
o
7. t’’2 C
8. W
9. %
129
10. wi m/s
11. we m/s
o
12. tp C
o
13. tamb C
14. kJ/(m2.h.K)
W/(m2.K)
15. W
16. k W/(m2.K)
ikJ/kga
t'1,m 45,84 81,35 93,52 100 111,4 120,2 127,4 133,5 143,6 151,8 158,9
i oCa
I II III I II III
1. Dml kg/s
2. p bar
o
3. t’1 C
4. lc kJ/kg
o
5. t’’1 C
6. kW
7. Dm2 kg/s
o
8. t’2 C
o
9. t’’2 C
10. kW
11. %
12. wi m/s
13. we m/s
o
14. tp C
o
15. t amb C
16. kJ/(m2.hK)
W/(m2.K)
17. kW
18. k kJ/(m2.hK)
131
Nota: si in acest caz
In concluzie, se va arata care din modurile de circulatie ale agentilor termici (echi - sau
contracurent) sunt mai avantajoase din punct de vedere al randamentului termic.
Referatul va cuprinde principiile de calcul ale bilantului termic, schema instalatiei, mersul
lucrarii, tabelele cu rezultate si interpretarea lor.
(13.13)
in care: tmc este diferenta medie logaritmica de temperatura calculata, obtinuta din relatia
(13.9) pentru k determinat prin calcul teoretic, la conditiile concrete date; iar tmm este diferenta
medie logaritmica de temperatura masurata efectiv la agentii termici ai aparatului si determinata
din relatia (13.8).
132
DE ABUR
[ kW ] , (14.1)
in care:
- fluxul de caldura pierdut in mediul ambiant prin convectie si radiatie de la peretii exteriori
si armaturile cazanului, kW ;
Termenii din stanga ecuatiei sunt fluxurile de caldura intrate, iar cei din dreapta reprezinta
fluxurile de caldura iesite din conturul de bilant. In cele ce urmeaza fluxurile de caldura se vor
numi simplu calduri.
133
In figura 14.1 se prezinta fluxurile de calduri intrate si iesite din conturul de bilant termic.
Se determina cu relatia:
unde: B este debitul de combustibil, m3N/s sau in kg/s; Qic - caldura de ardere inferioara a
combustibilului (pentru gazul metan Q ic = 35.583 kJ/m3N).
[kg/s] (14.3)
[kg/m3], (14.4)
134
In relatiile (14.3) si sunt date (vezi lucrarea 3); dg- diametrul orificiului diafragmei, in ms
pg se introduce in N/m2 si reprezinta caderea de presiune pe diafragma; pb si pm sunt presiunea
barometrica si manometrica, in bar; po= 1,01325 bar; To si Tg - temperatura la starea normala si
respectiv a gazului din conducta, in K; iar o= 0,715 kg/m3N este densitatea la starea normala
fizica a gazului metan; iar Bm reprezinta debitul masic de gaz metan, in kg/s.
Se determina cu relatia:
[kW] , (14.6)
unde: = 1,57 kJ/(m3N.K) este caldura specifica medie la presiune constanta a gazului metan
intre 0 - 25oC; tg - temperatura gazului din conducta, in oC .
3. Caldura fizica a aerului care participa in procesul de ardere, Aerul care participa in
procesul de ardere provine din aerul insuflat de catre ventilator si aerul fals (intrat prin
neetanseitati in incinta de ardere).
Din analiza compozitiei gazelor arse se va determina continutul efectiv de bioxid de carbon
CO2ef , iar coeficientul excesului de aer pentru gazul metan se va determina cu relatia [20]:
. (14.7)
Cunoscand consumul de gaz metan consumat si se poate determina cantitatea totala de aer cu
relatia :
unde: Lo = 9,393 m3N aer/m3N gaz - este aerul teoretic (minim) necesar arderii a 1 m3N de gaz
metan.
In consecinta:
[kW] , (14.9)
[kW] , (14.10)
Se considera pe durata unei ore ca debitul de apa intrat in cazan este egal cu debitul de abur livrat
de cazan (se neglijeaza pierderile de abur si scaparile de apa eventuale prin neetanseitati si in
acest interval de timp, nu se face purjarea cazanului). In consecinta, in functie de aparatura de
masura folosita pentru masurarea debitelor, fie pe conducta de alimentare cu apa, fie pe conducta
de livrare a aburului, se va determina, fie debitul de apa, fie debitul de abur.
Alimentarea cu apa a cazanului nu este continua. Din aceasta cauza se vor citi datele de la
apometru la inceput si dupa o ora, daca este montat apometru. Daca este montata diafragma, se
va citi caderea de presiune pe diafragma si timpul de functionare a pompei de alimentare (acest
lucru se va repeta de cate ori va fi pornita pompa de alimentare in intervalul de o ora).
In primul caz:
unde: z1 - numarul diviziunilor la citirea intaia; z2 - numarul diviziunilor la citirea a doua ( dupa o
ora ), diviziunile reprezentand m3 de apa scursa;
a - densitatea apei la temperatura de intrare in cazan, in kg/m3, (se citeste din anexa V).
In al doilea caz:
[kg/h] (14.12)
Se determina cu relatia:
[kW] , (14.14)
in care: hab este entalpia aburului saturat uscat, in kJ/kg, se determina in functie de presiune din
anexa V.
Se determina cu relatia:
[kW] , (14.15)
unde: reprezinta entalpia gazelor arse rezultate din arderea a unui m3N de gaz metan la un
coeficient al excesului de aer determinat cu relatia (14.7) si la temperatura de evacuare tgev ,
masurata la baza cosului, in oC (valoarea lui Hg, in functie de si t, este data in anexa XII).
Se determina cu relatia:
[kW], (14.16)
in care: Vg este volumul total de gaze arse rezultate din arderea completa a unui m3N de gaz
metan, m3N gaze/ m3N gaz; B - consumul de gaz metan, in m3N/s; rCO, rH2 - participatia volumica a
CO si H2 in gazele arse, in % ; QiCO = 12.642 kJ/m3N si QiH2 = 10.760 kJ/m3N reprezinta puterea
137
calorica inferioara a CO si respectiv H2; f - continutul de funingine din gazele arse in g/m3N
gaze arse; QiC = 34.332 kJ/kg, reprezinta caldura de ardere inferioara a carbonului.
Volumul total de gaze arse rezultate din arderea a 1 m3N gaz metan in functie de coeficientul
excesului de aer este dat in tabelul 14.1.
3
Vg[m N/m N]
3 10,392 12,302 13,257 15,168 18,988 22,809 24,719
Nota: pentru valori intermediare ale lui se poate face interpolare. Continutul de funingine se
determina prin masuratori ale cifrei de fum (cu aparatul Bacharach cu tester de fum si hartia de
filtru cu trusa etalon pentru innegrire), iar f se citeste din diagrama din figura 14.2.
Nota: Daca din analiza compozitiei gazelor arse rezulta un anumit procent de monoxid de
carbon, practic se poate lua rH2 0,5 rCO.
Se determina cu expresia:
[kW] , (14.17)
Pentru cazanul de abur de 0,2 t/h (care face obiectul lucrarii) se considera trei suprafete de
temperaturi medii diferite: suprafata de langa arzator Si = 0,8 m2; suprafata cilindrica verticala S2
= 8,156 m2 si suprafata boltei S3 = 0,9 m2, iar i se calculeaza cu:
138
[W/(m2.K)] .
(14.18)
se determina din ecuatia (14.1) prin diferenta. Se recomanda ca valoarea acestui termen sa
fie 3 % din suma caldurilor intrate in conturul de bilant termic.
Nota: In functie de clasa de precizie a aparatelor de masura si de control, restul bilantului termic
poate sa aiba valori si mai mici.
Se verifica starea si functionarea aparatelor de masura si a cazanului. Cazanul trebuie sa fie pus
in functiune cu cel putin 1/2 ore inainte de inceperea masuratorilor, pentru a se intra intr-un
regim termic stationar.
Citirile tuturor indicatiilor aparatelor de masura se vor face simultan. In timpul masuratorilor se
va evita purjarea cazanului. Daca purjarea nu se poate evita, se va masura cantitatea apei purjate
si temperatura ei.
139
Rezultatele masuratorilor se vor trece in tabelul 14.2 (se va trece media aritmetica a doua sau trei
citiri). Din datele din tabelul 14.2 se determina randamentul termic al cazanului cu relatia:
[% ] . (14.19)
1 pg mmH2O
N/m2
pm bar
Tg K
B m3N/s
kW
2 tg o
C
kW
Calduri CO2ef %
intrate 3 -
Daer m3N/h
kW
4 z1-z2 m3/h
papai mmHg
N/m2
140
pabi mmHg
N/m2
Dapa kg/h
kW
5 pab bar
hab kJ/kg
Calduri kW
iesite 6 kJ/m3Ng
kW
7 Vg m3N/m3Ng
rCO %
%
f g/m3N
kW
8 i W/(m2.K)
tSi o
C
Calduri Si m2
iesite
141
kW
kW
9 kW
10 t %
de abur.
142
15. DETERMINAREA CARACTERISTICILOR
PRINCIPALE ALE UNEI INSTALATII FRIGORIFICE
CU COMPRESOR
15.1 Notiuni generale
Frigul artificial a capatat in ultimii ani un rol foarte important, fiind utilizat in industria
alimentara, in industria chimica, pentru intensificarea unor procese de reactie, in instalatiile de
conditionare sau climatizare, prelucrarea metalelor la temperaturi joase etc.
Pentru a raci un corp si a-l mentine la o temperatura mai mica decat cea a mediului ambiant, este
necesar ca el sa cedeze mediului ambiant caldura, consumand in acest scop energie mecanica,
electrica, termochimica etc.
Daca T = Tamb (T fiind temperatura sursei calde), instalatia are rolul de a mentine temperatura
scazuta intr-o incinta si se numeste instalatie frigorifica (1, fig. 15.1). Daca To = Tamb (To fiind
temperatura sursei reci), instalatia reprezinta o pompa de caldura (2, fig.15.1), iar daca To Tamb
T, instalatia este cu ciclu combinat (3, fig.15.1).
Din punct de vedere al agentilor frigorifici utilizati, instalatiile frigorifice pot fi cu aer sau cu
vapori. Sunt cunoscuti peste 80 de agenti frigorifici, de o larga raspandire fiind freonii,
hidrocarburile si diferiti compusi anorganici, inclusiv apa (tab.15.1).
143
Dupa principiul de functionare, instalatiile frigorifice cele mai utilizate sunt: a) instalatii cu
comprimare mecanica a agentului frigorific;
Vaporii saturati de stare 1 (fig.15.3), aflati la presiune scazuta p1 sunt comprimati politropic in
compresorul 1 (fig.15.2) pana la presiunea din condensator p2. Agentul frigorific in faza de
vapori supraincalziti intra in condensatorul 2 (fig.15.2) unde are loc racirea izobara pana la starea
de saturatie si condensarea lor (transformarea 2-3-4) cu cedarea caldurii q1 mediului exterior,
prin agentul de racire al condensatorului. Dupa condensare, agentul frigorific, la starea 4 este
laminat in ventilul de laminare 3 (fig.15.2) pana la nivelul presiunii p1 din vaporizator.
Transformarea (4-5) este izentalpica si ireversibila, rezultand un amestec lichid-vapori, la starea
5. In continuare are loc vaporizarea (5-1) in vaporizatorul 4 (fig.15.2), preluandu-se caldura qo de
la spatiul refrigerat.
<
144
carbon
(CH3)2
Propanul R290 44,09 188,8 2,019 -188,9
CH2
Clorura de
CH3Cl - 50,5 - - -77,6
metil
CF4 R-14 88,01 - 3,93 -187,0
CHF2Cl R-22 86,48 - 3,86 -160,0
Freoni
145
CH3Cl R-40 50,49 164,8 2,25 -97,6
CF2Cl
R-114 170,93 - 7,63 -94,0
CF2Cl
CFCl
R-113 187,39 - 8,36 -36,6
CF2Cl
CH2F -CF3 R 134a 102,0 81,5 5,29 -101,0
CH3C -Cl2 R 141b 117,0 71,0 4,82 -103,5
F
CH3C -Cl R 142b 100,5 82,7 4,79 -130,8
F2
qo = h1 - h5 [ kJ/kg ] , (15.1)
x lr x = h2 , - h1 [ kJ/kg ] (15.3)
146
Daca ciclul este cu subracire (fig.15.3), in loc de se inlocuieste ,
147
R-14 -128,0 1630 135,0 -45,5 37,5
[-] (15.4)
148
e) Capacitatea frigorifica a instalatiei (Qo) care reprezinta caldura preluata de agentul frigorific in
unitatea de timp de la corpul racit:
[W] (15.5)
Daca se impune ca o instalatie frigorifica sa realizeze o anumita capacitate frigorifica Qo, atunci
din relatia (15.5) se determina debitul de agent frigorific necesar.
[kW] (15.6)
Fig. 15.3 Ciclul instalatiei frigorifice cu compresie mecanica de vapori in diagramele T-s si p-h.
149
Instalatia se compune dintr-o incinta frigorifica 1, izolata termic fata de mediul ambiant, un
compresor 2, un condensator 3, un ventil de laminare 4, un vaporizator 5, conducte de legatura 6
pentru circulatia agentului frigorific si trei termometre pentru masurarea temperaturilor t1, t2, si t5"
. De asemenea se presupun cunoscute presiunile p1 si p2 din vaporizator si respectiv condensator.
Pentru fiecare interval de masurare se calculeaza o temperatura medie t1m , t2m si t5"m .
Avand valorile temperaturilor si cunoscand presiunile p1 si p2 , care au valorile p1 = 1,3 - 1,7 bar,
p2 = 13,7 bar, din diagrama p-h se extrag entalpiile h1, h2 si h5.
Pe baza acestor date se va reprezenta ciclul in diagrama p-h (fig.15.3), iar rezultatele se vor
centraliza in tabelul 15.3.
=0 =05’ =10’ =15’ =20’ =25’ =30’
1. Temp inaintea o
t1 C
compresorului
2. Temp. inainte de o
t2’ C
condensator
3. Temp. inainte de o
t5’ C
vaporizator
4. Capacit.frigorifica qo kJ/kg
specifica
5. Caldura cedata in kJ/kg
condensator
6. Lucrul mecanic kJ/kg
consumat
7. Ef. frigorifica f -
151
16. DETERMINAREA CARACTERISTICILOR
PRINCIPALE ALE POMPELOR DE CALDURA
16.1 Consideratii teoretice
Pompele de caldura sunt instalatii termice destinate valorificarii potentialului termic al surselor
cu temperaturi egale sau cu putin mai mare decat cele ale mediului ambiant. In general, schema
de principiu a unei pompe de caldura se compune din doua schimbatoare de caldura (S1 si S2), un
compresor C si un dispozitiv de laminare D, (fig.16.1). Sursa rece I, care poate fi materializata
prin mediul ambiant sau un agent termic purtator de caldura de temperatura joasa to, cedeaza o
parte din caldura sa Qab agentului de lucru in schimbatorul de caldura S1 , provocand vaporizarea
acestuia.
Instalatia care face obiectul prezentului studiu, foloseste drept agent de lucru vapori saturati aflati
in apropierea curbei de vaporizare. Se mentioneaza faptul ca exista pompe de caldura la care
agentul de lucru este aerul.
152
incalzit. Trecand prin ventilul de laminare D vaporii isi reduc presiunea de la pc la pb, proces
insotit si de o vaporizare partiala. In acest fel, printr-un consum de lucru mecanic (necesar
antrenarii compresorului) se realizeaza un transport de caldura de la o sursa rece de temperatura
to, la o sursa calda de temperatura t to. Cantitatea de caldura cedata mediului mai cald este mai
mare decat cea preluata de agentul de lucru de la sursa rece si anume cu echivalentul termic al
lucrului mecanic consumat L.
Domeniile de folosire a pompelor de caldura sunt foarte variate. Ele au capatat o raspandire larga
odata cu aparitia crizei energetice. Astfel, in multe tari, exista la ora actuala o industrie
specializata in producerea acestor aparate. Exemple de utilizare a pompelor de caldura : -
incalzirea unor incinte folosind ca sursa de caldura mediul ambiant; - ridicarea parametrilor
(temperatura si presiune) agentilor de termoficare in vederea satisfacerii acelor consumatori care
necesita parametri mai inalti decat ceilalti; - incalzirea apei in vederea folosirii ei in diverse
procese industriale; - incalzirea apei pentru bazinele de inot etc.
Aprecierea calitatii proceselor ce au loc, se face cu ajutorul eficientei termice definita prin
raportul:
[-] (16.1)
unde:
- exprima cantitatea de caldura transferata de la sursa rece la sursa calda pe unitatea de lucru
mecanic consumat in acest scop.
153
In functie de destinatia pompei de caldura se recomanda urmatoarele valori minime pentru
eficienta termica reala:
[-] (16.2)
unde:
- pierderile de exergie.
Se reaminteste ca exergia caldurii Q este partea maxima din caldura respectiva, care se poate
transforma in lucru mecanic, pentru o stare data a mediului ambiant. Relatia de calcul este :
EQ = em . Q [ kJ ] (16.3)
unde:
[-] (16.4)
in care:
154
[-] (16.5)
In cazul ciclului teoretic, fara pierderi ireversibile = 1, si deci eficienta termica teoretica, se
poate calcula pe baza relatiei (16.5):
[-] (16.6)
Scopul lucrarii este de a determina experimental eficienta termica reala a unei pompe de caldura,
de a pune in evidenta diferenta dintre aceasta si eficienta termica teoretica, de a calcula
randamentul exergetic si de a stabili masura in care eficienta termica exprima procesele reale din
instalatie. De asemenea, se urmareste deprinderea studentilor cu determinarea unei relatii
analitice care exprima un fenomen complex, ce poate fi studiat doar experimental. In acest scop,
se va determina o expresie analitica intre eficienta termica reala si temperatura medie a izvorului
cald.
Instalatia experimentala s-a realizat prin inversarea rolului functional al unui frigider (fig.16.3).
Astfel, vaporizatorul S1 a fost plasat in mediul exterior, care materializeaza sursa rece, iar
condensatorul S2 va incalzi incinta interioara. Pentru masurarea marimilor care intervin in
calcule, instalatia este prevazuta cu doua termometre (T pentru masurarea temperaturii sursei
calde si To pentru masurarea temperaturii sursei reci) si un contor K destinat determinarii
consumului de energie electrica pentru antrenarea compresorului. In vederea calculului caldurii
cedate sursei calde, s-a determinat experimental capacitatea calorica a intregului sistem ce
compune si delimiteaza sursa calda, obtinandu-se C = 25,5 kJ/K, deci:
155
[kJ] (16.7)
unde:
Masuratorile se fac din momentul o = 0, la aproximativ 5 minute dupa pornirea instalatiei. Din
cinci in cinci minute, adica la o = 0 min, 1 = 5 min, . . . , 6 = 30 min, se citesc:
Fie:
Ii si Ii-1 indicatia contorului la momentul i si i-1 , in kWh; ti, ti-1, Ti, Ti-1 temperatura sursei calde
la i si i-1, in oC, respectiv in K, atunci lucrul mecanic Li consumat in intervalul de timp i - i-1
si caldura Qi, cedata sursei calde in acelasi interval, sunt:
[-] (16.10)
156
- Temperatura medie:
[K] (16.11)
[-] (16.12)
- Exergia caldurii:
[kJ] (16.13)
- Randamentul exergetic:
[-] (16.14)
[-] (16.15)
157
In vederea determinarii expresiei analitice a variatiei eficientei termice reale in functie de
temperatura, se poate aplica orice metoda cunoscuta de la disciplinele de matematici. Mai jos se
prezinta o metoda bazata pe polinoamele Lagrange.
Numarul
relatiei
Nr. Marimea Simbol / Numarul masuratorii
crt. U.M.
de calcul
i=0 i=1 i=2 i=3 i=4 i=5 i=6
2 Indicatia contorului J / [kWh] -
Temperatura sursei
3 t / [oC] -
calde
Temperatura sursei
4 To / [K] -
reci
Lucrul mecanic
5 Li / [kJ] (16.8)
consumat
Caldura cedata
6 Qi / [kJ] (16.9)
sursei calde
Eficienta termica
7 I (16.10)
reala
8 Temperatura medie Tmi / [K] (16.11)
9 Factorul exergetic emi (16.12)
158
EQ i /
10 Exergia caldurii (16.13)
[ kJ ]
Randamentul
11 ei (16.14)
exergetic
12 Eficienta termica Ti (17.15)
(16.21)
14 Abaterea relativa / [%] (16.22)
(16.16)
pi (Tm) - un polinom care are proprietatea ca are valoarea 1 pentru Tm=Tmi si zero pentru orice
valoare a lui Tm Tmi :
(16.17)
Aceasta proprietate face ca valorile o , rezultate din functia (16.16), sa coincida cu cele
experimentale pentru cele "n" puncte.
. . . . . . ... . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . .. . . . . . (16.18)
159
(16.19)
(16.20)
unde:
, (16.21)
iar:
Functia (16.20) exprima exact valorile lui 1, 4 si 6 . Pentru a stabili aproximatia cu care se
pot calcula celelalte valori ale lui se determina o2, o3 si o5, inlocuind in (16.20) Tmi = Tm2,
Tm3 si respectiv Tm5, apoi se determina abaterea relativa:
160
Sau, folosind metoda celor mai mici patrate, prezentata pe larg in lucrarea 20, se aproximeaza
eficienta pompei de caldura printr-o functie de gradul doi. In acest scop se utilizeaza programul
FIT- ORI.. MCD, aaflat pe reteaua de calculatoatre a catedrei de Termotehnica, Masini si
Echipamente Termice din Universitatea Tehnica Cluj-Napoca.
Toate aceste valori se trec in tabelul 16.1 si se traseaza diagramele din figurile 16.4 si 16.5, unde
cu si s-au notat eficienta termica calculata prin functia de aproximatie de gradul doi,
respectiv abaterea relativa a lui fata de .
In finalul lucrarii studentii vor interpreta rezultatele obtinute precizand urmatoarele aspecte:
a) Pana la ce temperatura este economica utilizarea acestei pompe de caldura (pe baza
recomandarilor facute in paragraful 1).
b) De cate ori este, in medie, mai mica eficienta termica reala de cat cea teoretica si cum se
explica aceasta.
c) In ce masura eficienta termica reala reda calitatea proceselor ce au loc in instalatie. Pentru
aceasta se remarca faptul ca marimea care defineste cel mai bine calitatea proceselor este
randamentul exergetic. Deci, daca curba i = f1 ( emi) are aceeasi alura ca si ei = f2 ( emi),
atunci i reda fidel calitatea proceselor. Cu cat legea de variatie a lui i in raport cu emi difera
mai mult de legea de variatie a lui ei , functie de acelasi emi cu atat reflecta mai putin
perfectiunea termodinamica a ciclului.
d) Ce abateri exista intre valorile eficientei termice determinate experimental si cele calculate
analitic, cu relatia (16.20).
161
17. DETERMINAREA CURBEI DEBITULUI IN FUNCTIE
DE RAPORTUL PRESIUNILOR SI BILANTUL TERMIC
LA UN COMPRESOR CU PISTON
In figurile 17.1 si 17.2 sunt prezentate diagrama teoretica a unui compresor tehnic si respectiv
diagrama indicata, in baza carora s-au stabilit marimile caracteristice ale compresorului.
<>
Fig. 17.1 Diagrama teoretica a unui compresor tehnic cu piston Fig. 17.2 Diagrama indicata a
unui compresor tehnic cu piston
Se definesc:
162
[-], (17.1)
care se numeste grad volumetric de compresie sau coeficientul spatiului mort relativ si
[-] (17.2)
[-] (17.3)
(vezi fig. 17.2), in care To este temperatura aerului la aspiratie, in K, iar T1 - temperatura aerului
la sfarsitul aspiratiei, in K .
[kg] (17.4)
163
[kg] (17.5)
[kg/s] (17.6)
unde:
[kg / m3]
pentru aer.
164
In relatia (17.5) p1 si p2 se introduc in N / m2, R in J / (kg. K), ( R = 287 J / (kg. K) pentru aer );
V in m3 si T1 respectiv T2 in K.
Instalatia pentru determinarea curbei debitului in functie de raportul presiunilor, redata in figura
17.4 consta din: compresorul (2), actionat de un motor electric (4), separatorul de ulei (7) pentru
retinerea particulelor de ulei din aerul refulat de compresor, recipientul (5) prevazut cu un
manometru (3) pentru citirea presiunii de refulare (reglarea se face cu ventilul (8), recipientul
etalonat (6) cu V = 0,262 m3, care este echipat cu un manometru (3), termometru (9), supapa de
siguranta (1) si un ventil de golire (10).
Se pune in functiune compresorul si se aduce la regim normal de lucru. Prin reglarea ventilului
(8) se mentine o presiune constanta p in recipientul (5), (de exemplu pentru inceput se poate
alege 2 . . . 3 bar). La fiecare noua incercare presiunea se poate mari cu 1, 2 sau 3 bar.
Se citesc parametrii initiali p1 si t1 din recipientul (6), pornind in acelasi timp cronometrul. Se
cronometreaza timpul in care in recipientul (6) se ajunge la o valoare aleasa pentru p2 , se citeste
si t2. In tot acest interval de timp, presiunea in recipientul tampon (5) se mentine constanta prin
manevrarea ventilului (8). Este necesar ca diferenta de presiune dintre recipientul (5) si (6) sa fie
de cel putin 1 bar ( cand se ajunge la citirea finala p2). Se repeta masuratorile pentru diferite
presiuni realizate in recipientul (5), notandu-se de fiecare data p1, p2, t1, t2 si timpul . Pe baza
rezultatelor obtinute se traseaza diagrama:
Dm = f ( ) ,
165
17.1.4 Prelucrarea si interpretarea rezultatelor
1 2 3 4 5 6
Presiunea in recipientul p bar
intermediar (5)
Presiunea in recipientul p1 bar
etalon (6) la inceputul
masuratorii
Presiunea in recipientul p2 bar
etalon la sfarsitul
masuratorii
Timpul in care creste s
presiunea de la p1 la p2
o
Temperatura aerului in t1 C
recipientul etalon la
inceputul masuratorii
o
Idem, la sfarsitul t2 C
masuratorii
Masa de aer din m1 kg
recipientul etalon la
inceputul masuratorii
166
Idem, la sfarsitul m2 kg
masuratorii
Debitul masic Dm kg / s
Debitul volumic Dv m3/min
Debitul volumic la Dvo 3
m N/min
conditia starii normale
unde: pb este presiunea barometrica locala, in bar; pm - presiunea manometrica (finala) din
recipientul etalon (pm = p2), in bar si po = 1,01325 bar presiunea la starea normala de referinta; To
si T sunt temperatura absoluta a starii normale (To = 273,16 K) si respectiv a aerului din
recipient, in K.
Dm = f ( ).
Pentru compresorul cu piston din schema prezentata in figura 17.1 ecuatia de bilant termic este:
167
[kW] (17.9)
in care:
[kW] (17.10)
In cazul in care se cronometreaza timpul in secunde pentru " z " rotatii a discului contorului
care are o constanta k, data, se determina Pc, cu relatia :
[kW] (17.11)
se determina cu relatia:
[kW] , (17.12)
in care: Li este lucrul mecanic indicat in J / ciclu, n - turatia in rot / min, iar m = 0,8 ~ 0,85 este
randamentul mecanic al compresorului ( nota: un ciclu se realizeaza la o rotatie completa a
arborelui cotit).
[kW] , (17.13)
168
unde: este debitul apei de racire in kg / s, care se masoara cu apometrul sau prin captare intr-
un vas si cronometrare ; = 4,1863 kJ/(kg.K), caldura masica a apei; tai si tae sunt temperatura
apei la intrarea si iesirea din compresor , in oC.
[kW] (17.14)
in care: i este coeficientul de transfer termic de suprafata prin convectie si care tine seama si de
radiatie, in W /(m2.K) si se determina conform (14.17); tsi si tamb sunt temperatura suprafetelor
exterioare ale compresorului si respectiv a mediului ambiant, in oC; Si - aria suprafetei care are
temperatura medie tsi, in m2.
Restul bilantului termic se recomanda sa fie sub 3% din valoric rezulta din:
[kW] (17.15)
Nota: in cazul in care Li nu se poate determina din cauze obiective (defectiune de aparate) se va
proceda la aproximarea lui si se va determina cu relatia:
[kW] (17.16)
In aceasta lucrare este folosita instalatia din figura 17.1. care se completeaza cu: aparatura pentru
determinarea debitului apei de racire (apometru sau prin masuratori directe); indicator mecanic
pentru ridicarea diagramei indicate; termometre si cronometru.
Masuratorile se vor efectua dupa circa 10 . . . 15 minute de la pornirea instalatiei (timp in care se
considera ca s-a ajuns la un regim termic stationar de lucru al compresorului).
169
Tabelul 17.2 Marimi masurate si calculate pentru bilant termic
Finala Primara 3 bar 4 bar 5 bar Obs.
1 z nr. rotatii
s
Ec kWh
kW
2 Li J/ciclu
n rot/min
kW
3 kg/s
o
tai C
o
tae C
kW
4 Si m2
170
o
tsi C
o
tamb C
i 2
W/(m .K)
kW
kW
5 kW
Nota: la punctul 4, i = 1 . . . n ("i" fiind numarul de suprafete cu temperatura medie tsi in oC).
- sa fie silentioase;
- sa aiba o curba de variatie a randamentului cat mai aplatisata, pentru a oferi domenii de
functionare cat mai largi (cu alte cuvinte de a functiona pe o plaja cat mai intinsa de debite la
randamente maxime);
171
Pentru imbunatatirea randamentului ventilatoarelor centrifugale, in constructiile noi s-a cautat sa
se reduca la minimum interstitiul dintre racordul de aspiratie al statorului si rotor, dintre
exteriorul rotorului si interiorul statorului (spatiu mort). S-au efectuat imbunatatiri substantiale in
ceea ce priveste forma carcasei ventilatorului, astfel incat sa corespunda cat mai bine din punct
de vedere al curgerii fluidului la vitezele subsonice. In urma acestor imbunatatiri, precum si a
altora de ordin mecanic (gresarea lagarelor, tipuri noi de lagare, etc) s-a ajuns ca randamentul
ventilatoarelor sa fie de 80 … 85 %.
Pentru a cunoaste cat mai bine comportarea ventilatoarelor, se construiesc diagrame in care se
reprezinta grafic variatia caracteristicilor ventilatorului in functie de debit pentru anumite turatii
constante. Practic ventilatoarele functioneaza la turatia constanta si la debite variabile.
Principalele caracteristici sunt: presiunea realizata, notata cu p, puterea electrica absorbita din
retea notata cu Pa si randamentul ventilatorului .
Principalele parti ale instalatiei experimentale sunt (fig.18.1): ventilatorul centrifugal (1); motorul
electric pentru antrenarea ventilatorului (2); racordul de aspiratie (3); robinet de reglare a debitului de
aer (4); tub manometric "U" cu apa (5); tub pneumometric de tip "PITOT" (6); micromanometru (7);
contor electric trifazat (8).
Pentru pozitia robinetului inchisa, ventilatorul nu livreaza aer (DV = 0), puterea utila fiind Pu = 0,
iar = 0. Acesta corespunde regimului de mers in gol la care presiunea statica este in acelasi
timp si presiunea totala (se citeste la tubul manometric 5), iar presiunea dinamica la
172
micromanometru (7) fiind nula. Se contorizeaza consumul de energie electrica la mersul in gol
Pg.
Pentru determinarea caracteristicilor mentionate mai sus se vor efectua mai multe masuratori,
determinandu-se presiunea statica ps la manometrul (5), presiunea dinamica la micromanometrul
(7) pd, si puterea absorbita de motorul electric Pa, pentru diferite deschideri ale robinetului de
reglare a debitului de aer (5). De asemenea se mai citesc: presiunea barometrica locala pb,
temperatura aerului din conducta de refulare a ventilatorului (care pentru simplificare in cazul de
fata este aproximativ egala cu cea a mediului ambiant) in oC, iar pentru masurarea puterii
absorbite de motorul electric se va cronometra timpul in care discul contorului face un anumit
numar de rotatii z.
[%] (18.1)
Pu = DV .p , [W] (18.2)
in care: DV este debitul volumic, in m3/s, iar p este presiunea totala creata de ventilator, in N/m2.
(18.3)
unde: d este diametrul conductei de refulare in m, pd este presiunea dinamica masurata la tubul
Pitot in N/m2, iar aer este densitatea aerului la starea de lucru, kg/m3:
[kg/m3] (18.4)
in care: o = 1,293 kg/m3N este densitatea aerului la To = 273,15 K si 1,01325 bar ( starea
normala de referinta ); pb - presiunea barometrica locala in bar si ps - presiunea statica masurata
la ventilator cu manometrul (5) in bar, ta - temperatura aerului din mediul ambiant in oC.
(Nota: se va avea in vedere la micromanometru scara la care s-a lucrat pentru citirea corecta a
valorii lui pd; diametrul conductei de refulare pentru instalatia data este d = 0,077 m).
[kW] (18.6)
in care s-a notat cu: z - numarul de rotatii ale discului de la contorul electric,
La 240 rotatii ale discului, contorul indica 1 kWh; pentru a se obtine din relatia (18.6) puterea
consumata direct in W, se utilizeaza relatia sub forma:
Pa = 15.000 [ W ] . (18.7)
In baza acestor masuratori se pot ridica cele trei curbe caracteristice interioare ale ventilatorului:
= f1 ( DV); p = f2 ( DV ); si Pa = f3 ( DV),
174
Fig. 18.2 Curbele caracteristice interioare ale unui ventilator centrifugal.
Obs.
Nr.crt.
ps pd
p DV
z Pa Pu ta pb
N/ rot
mm mm 2 aer m /s
3 s W W - o
C bar
H2O H2O m kg /
3
m
1
2
3
4
5
175
19. INCERCAREA SI REGLAREA POMPELOR DE
INJECTIE SI A INJECTOARELOR
19.1 Încercarea si reglarea pompelor de injectie
Pompa de injectie are rolul de a mari presiunea combustibilului, la valorile stabilite, pentru a se
asigura functionarea injectoarelor. Presiunea de injectie (de deschidere a acului injectorului
indicator) se stabileste experi-mental, in functie de tipul motorului, fiind cuprinsa intre 100 . . .
300 bar.
- sa asigure debitarea unei cantitati de combustibil precis determinata pentru fiecare cilindru si
pentru fiecare regim functional al motorului;
- combustibilul sa fie debitat dupa o lege de injectie la care economicitatea si puterea motorului
sa fie maxime;
176
Cele mai des utilizate pompe de injectie sunt pompele cu piston –sertar si pompele cu distribuitor
rotativ. În figura 19.1 se arata un element al pompei cu piston sertar si, alaturat, cîteva detalii
principale. În cilindrul 1 se deplaseaza pistonul-sertar 2, actionat într-un sens de cama 3, fixata
pe axul 4, iar în celalalt de arcul 5. Cama actioneaza prin intermediul tachetului 6 prevazut cu
rola 7, fixata pe axul 8 prin intermediul unui rulment cu ace. Tachetul transmite miscarea la tija
pistonului prin intermediul surubului de reglare 9. Arcul se reazema cu un capat pe discul fix 10,
iar cu celalalt pe discul mobil 11, fixat la capatul tijei pistonului. Pe cilindrul 1 se roteste liber
bucsa 12, prevazuta la partea inferioara cu doua ferestre 13 (v.detaliul a); la partea superioara a
bucsei rotitoare se fixeaza coroana dintata 14 cu ajutorul surubului 15.
1 – cilindru; 2 – piston sertar; 3 – cama; 4 – ax; 5 – arc; 6 – tachet; 7 - rola; 8 – ax; 9 - surub de
reglare; 10 – disc fix; 11 – disc mobil ; 12 - bucsa ; 13 – ferestre; 14 – coroana dintata; 15 –
surub;16 - cremaliera; 17 – bucsa rotitoare cu proeminente; 18 – orificiu de alimentare; 19 – canal
de alimentare cu combustibil ; 20 – corpul pompei; 21 – supapa de refulare; 22 – scaunul supapei;
23 - arc; 24 – racord de presiune; 25 – guler conic; 26 guler.
Coroana dintata angreneaza cu cremaliera 16, iar pistonul-sertar angreneaza cu bucsa rotitoare
prin proeminentele 17, care se deplaseaza liber în lungul bucsei, prin ferestrele 13. Cilindrul
comunica prin orificiile de alimentare 18 (detaliul b) cu canalul de combustibil 19, practicat în
corpul 20 al pompei. La partea superioara a cilindrului se plaseaza supapa de refulare 21 cu
scaunul ei 22; supapa de refulare este mentinuta pe scaun de arcul 23 închis în racordul de
presiune 24. Supapa de refulare (detaliu c) intra în scaunul ei cu coada cilindrica, pe care sunt
practicate santuri longitudinale pentru trecerea combustibilului. Ea asigura etansarea prin gulerul
conic 25. Capul pistonului-sertar comporta o prelucrare speciala (detaliul d): se prelucreaza la
strung gulerul g, se frezeaza canalul c care stabileste legatura dintre spatiul de deasupra
177
pistonului si guler si se frezeaza o rampa elicoidala r. Pe corpul pistonului se prelucreaza santul
de laminare l.
Instalatia pentru incercarea pompelor de injectie (fig.24.2) se compune din: batiul, pe care sunt
montate toate celelalte sisteme si dispozitive; motorul electric trifazat de antrenare, cu o putere
de 2 kW impreuna cu instalatia electrica; variatorul hidraulic, cu ajutorul caruia se poate regla
turatia axului de antrenare in limitele 0 si 3000 rot / min; dispozitivul de masurare automata a
numarului injectiilor; coroana gradata care da posibilitatea citirii unghiului de rotatie cu care are
loc injectia (durata injectiei); dispozitivul de asezare si fixare a pompei de verificat; cuplajul
dintre pompa si arborele variatorului, injectoarele etalon cu conductele de legatura si
dispozitivele de aerisire; sistemul de alimentare cu motorina compus din rezervor, pompa si
filtru; sistemul de distributie care da posibilitatea conducerii motorinei la diferite locuri, cu
diferite presiuni, prin robinetul de reglare cu pozitiile A, B, C; aparatura de masurat in cadrul
careia intra un manometru si un tahometru. Fazele de lucru pentru executarea incercarii si
reglarii pompei de injectie se succed in urmatoarea ordine: Se monteaza pompa de verificat pe
dispozitivul de asezare, centrarea facandu-se dupa cuplajul de antrenare, iar fixarea prin organele
de strangere.
Prin conductele de legatura se face legatura pompei de injectie cu injectoarele etalon, apoi se
porneste motorul electric de antrenare prin apasarea butonului ( I ). Manevrand robinetul se
regleaza presiunea de debitare a pompei de alimentare a standului la valoarea de 1 . . . 1,5 bar, iar
prin intermediul manetei 13 se cupleaza variatorul hidraulic astfel ca sensul de rotatie a axului de
antrenare sa corespunda cu sensul normal de rotatie a pompei de verificat. Se cupleaza
eprubetele la duzele injectoarelor, fixandu-se numaratorul de injectii pe tamburul de reglare (200,
300 etc.), astfel ca dupa efectuarea injectiilor programate sa se opreasca automat.
a) Controlul si reglarea inceputului pomparii. În cazul unei pompe de injectie care alimenteaza
un motor Diesel cu patru cilindri, o cama a axului cu came a pompei trebuie sa parcurga un
unghi de 90o, in caz contrar elementul pompei actionat de cama respectiva, va incepe pomparea
mai devreme sau mai tarziu de momentul optim.
Momentul la care acul injectorului incepe ridicarea de pe sediu, masurat fata de punctul mort
superior (p.m.s) in functionare, se numeste avans la injectie i.
Uzinele constructoare indica avansul static la injectie s , care reprezinta momentul la care marginea
superioara a pistonului elementului de pompa inchide orificiul de incarcare (fig.19.3, poz.4) masurat fata
de p.m.s.
Avansul static se determina prin metoda meniscului, cand motorul este in repaus. Se
indeparteaza conducta de injectie de la pompa si se monteaza in locul ei o conducta, prevazuta la
o extremitate cu un tub de sticla, cu diametrul interior de 1 . . . 1,5 mm. Apoi, se executa cateva
rotatii ale pompei, pana cand apare vizibil nivelul combustibilului in tubul de sticla. Se roteste
din nou motorul cu manivela si se determina momentul in care nivelul combustibilului in tubul
de sticla incepe sa creasca. Se raporteaza acest moment la p.m.s. precizat de obicei pe volant si
se obtine avansul static.
Pentru a asigura reglarea debitului de combustibil, pistonul este prevazut pe suprafata laterala cu
un canal profilat. Unul din peretii canalului este rectiliniu, iar celalalt are forma elicoidala 2. La
sarcini partiale, cursa utila a pistonului, la o pozitie relativa oarecare a acesteia fata de cilindru,
dureaza din momentul cand marginea superioara 4 a pistonului inchide orificiile 1 si 3 (fig.19.3)
si se termina in momentul in care peretele elicoidal 2 (numit rampa elicoidala) deschide orificiul
1. La sarcina maxima cursa
utila este egala cu lungimea capului pistonului, deoarece injectia combustibilului incepe cand
pistonul inchide orificiile 1 si 3 si se termina cand marginea inferioara a pistonului deschide
orificiile 1 si 3. Pentru a opri motorul pistonul se roteste in pozitia 3, pozitie in care nu se
debiteaza combustibil deoarece orificiul 1 este in permanenta descoperit de catre canalul taiat in
corpul pistonului.
c) Reglarea neuniformitatii debitului. Cand pompa de injectie este alcatuita din mai multe
elemente de refulare, este necesar sa se corecteze debitul de combustibil pentru a asigura o
debitare uniforma. În acest scop se slabeste surubul 15 (fig.19.1). Mentinand cremaliera într-o
pozitie neschimbata, se roteste bucsa 12 si odata cu ea pistonul sertar, pana cand debitele refulate
de diferite elemente de pompa ajung în limitele prescrise.
[%] (19.1)
180
Abaterile admisibile ale neuniformitatii debitarii la functionarea motoului în sarcina nu trebuie sa
depaseasca 2 . . . 4 %, iar la turatia minima 5 . . . 7 %.
; (19.2)
Între presiunea medie indicata pi , presiunea medie efectiva pe si presiunea medie de frecare pfr
ale motorului exista urmatoarea dependenta:
( 19.3 )
181
Scaderea debitului de combustibil D produce scaderea presiunii medii indicate, aceasta in cazul
cand pompa de injectie functioneaza fara regulator, iar in cazul cand functioneaza cu regulator,
procesul este invers (fig.19.5).
Fig.19.5 Variatia debitului de combustibil în functie de turatie la un motor Diesel cu si fara regulator.
Presiunea medie de frecare creste putin cu marirea turatiei arborelui cotit la toate tipurile de
motoare.
Pentru a asigura o functionare stabila, este necesar ca la marirea turatiei presiunea pi sa scada iar
la micsorarea turatiei, pi sa creasca. Din figura 19.5 se vede ca in cazul cand pompa de injectie
functioneaza fara regulator, la micsorarea turatiei de la n2 spre n1, motorul se va opri. Cand
turatia creste de la n2 spre n3 , deoarece pi pfr , motorul se va ambala, aparand pericolul unor
suprasolicitari ale pieselor motorului, datorita fortelor de inertie.
Pentru mentinerea functionarii stabile a motorului este necesar a se urmari, in mod continuu,
cantitatea de combustibil debitata, in functie de turatie. Aceasta se realizeaza prin intermediul
unui regulator, pentru toate regimurile, care inlatura pericolul de ambalare a motorului la
cresterea turatiei, cat si pericolul de oprire la scaderea turatiei si asigura o dependenta intre
cantitatea de combustibil debitata in cilindrii motorului si turatie, in toata gama de turatii a
motorului Diesel.
Cele mai utilizate pompe pentru motoarele cu turatie ridicata sunt pompele de injectie cu
distribuitor rotativ. Ansamblul unei pompe de injectie cu distribuitor rotativ si regulator mecanic,
este redat in figura 19.6.
Rotorul 11 si capul hidraulic 10 sunt de mare precizie, de precizia lor depinzand in foarte mare
masura functionarea corespunzatoare a pompei de injectie. La capatul de antrenare a rotorului se
afla pistonasele 24, actionate de lobii inelului cu came 23, prin intermediul tachetilor 22 si
rolelor 27.
Cursa de refulare (pompare) are loc la trecerea rolelor 27 peste lobii camelor, iar dupa depasirea
lobilor, combustibilul, sub presiunea de alimentare impinge pistonasele plonjoare, realizandu-se
astfel cursa de aspiratie. Canalul axial din rotor vine pe rand in legatura cu canalele de aspiratie,
precum si cu cele de refulare 20 spre injectoare, in functie de ordinea de functionare.
182
Capul hidraulic 10, consta intr-o bucsa interioara si un manson exterior fretat, fiind fixat de
corpul pompei prin trei suruburi. La majoritatea pompelor (dotate cu regulator de avans
automat), unul din suruburi este
inlocuit cu un racord 21, care permite accesul combustibilului la presiunea de transfer, catre
camera pistonului dispozitivului de avans.
183
cremalierei pompei, cicl. comb. N [%] pt.un
[mm] rot/min N.c. pentru un element
element
1 2 3 4
1 h ct
2 h ct
3 h ct
4 h ct
1 h = ct
2 h = ct
3 h = ct
4 h = ct
184
20. DETERMINAREA CARACTERISTICILOR DE
TURATIE ALE MOTOARELOR CU ARDERE INTERNA
CU PISTON
20.1 Notiuni de baza
Caracteristicile de turatie ale motoarelor cu ardere interna cu piston reprezinta relatii intre
parametrii de lucru ai motoarelor si turatia acestora. In cadrul lucrarii se determina variatia
puterii efective, a momentului efectiv, a consumului specific efectiv si a randamentului respectiv
in functie de turatie la un motor cu aprindere prin scâ nteie (MAS) si la un motor Diesel (MAC).
La motoarele cu aprindere prin scâ nteie se definesc asa-numitele caracteristici exterioare,
obtinute la deschiderea totala a clapetei obturatoare de la carburator, cu un unghi optim de avans
la aprindere. La motoarele Diesel caracteristicile exterioare se obtin la o pozitie fixa a
cremalierei pompei de injectie, corespunzatoare cu aprinderea fara fum a regimului maxim de
viteza si cu unghiul optim de avans la injectia combustibilului.
In afara de aceste caracteristici se mai cunosc caracteristicile de turatie partiale (cu deschiderea
partiala a clapetei obturatoare - pentru MAS-uri), caracteristica limitei de fum si caracteristica
limita (la MAC-uri).
Pentru efectuarea lucrarii se utilizeaza doua instalatii experimentale, una pentru MAS, alta pentru
MAC (fig.20.1). Ambele instalatii se compun in principal din: motorul (1), cutia de viteza (2), frâ
na hidraulica (3), indicatorul frâ nei (4), tahometrul (5), conducta de apa (6) si balanta pentru
combustibil (7).
Masuratorile se fac dupa intrarea instalatiei in regim normal de functionare. Modificarea turatiei
se face cu ajutorul frâ nei hidraulice, reglâ nd incarcarea acesteia prin deschiderea robinetului
prevazut de conducta 6, (fig.20.1). Se pun pe balanta greutati, astfel incâ t indicatorul acesteia sa
se gaseasca la valorile maxime ale scalei. Prima masuratoare se face la turatia minima a
motorului. Incercarile urmatoare se fac la turatii din ce in ce mai mari, micsorâ nd incarcarea frâ
nei, prin inchiderea robinetului. La fiecare determinare se mareste turatia cu 200-300 rot/min., pâ
na se ajunge la turatia maxima. Pentru fiecare incercare se noteaza turatia n, in rot / min, forta de
franare aplicata la frana hidraulica, F , in N si timpul , in s, in care motorul consuma 0,1 kg
combustibil. Pentru eliminarea erorilor intâ mplatoare se recomanda ca masuratorile sa se repete
de mai multe ori.
185
Fig. 20.1 Instalatia experimentala:
1- motor; 2- cutie de viteza; 3- frana hidraulica; 4- indicatorul franei; 5- tahometru; 6- conducta de apa; 7- balanta.
Utilizâ nd notatiile:
ni - turatia;
i,k - timpul in care se consuma c kg combustibil, unde i=1....N,iar k=1.....M, relatiile de calcul in
sistemul international au forma:
[N] (20.1)
iar daca
186
atunci
[N]
[s]
sau, daca:
atunci:
[s] (20.2)
- viteza unghiulara:
[s-1] (20.4)
187
- puterea efectiva dezvoltata de motor:
- randamentul efectiv:
[-] (20.7)
- pentru benzina:
qi = 40.000 kJ / kg
- pentru motorina:
qi = 41.000 kJ / kg.
f = Xn2 Yn Z, (20.8)
unde: X,Y si Z sunt coeficienti necunoscuti, care se determina prin metoda celor mai mici
patrate. Astfel rezulta functia f care interpoleaza valorile experimentale, cu o eroare patratica
minima.
La elaborarea programului de calcul s-a adoptat N = 10, astfel incâ t din (20.8) se obtine sistemul
de ecuatii:
f1 = X.n12 Y.n1 Z,
unde fi este valoarea experimentala a marimii respective (Mei, Pei, cei sau ei) la turatia ni, i=1-10.
188
Folosind primele trei ecuatii, pentru a avea un sistem compatibil determinat, cu necunoscutele
si :
(20.10)
se obtin solutiile
(20.11)
Valorile marimilor x, y si z se determina din conditia ca suma patratelor erorilor vi, ce rezulta din
masuratorile experimentale fi si cele obtinute prin interpolare, sa fie minima:
fi = fi (X,Y,Z) vi
(20.13)
Conditia (20.13) este indeplinita daca derivatele partiale in raport cu x,y si z se anuleaza. Astfel:
(20.14)
(20.15)
introducâ nd notatiile:
rezulta:
189
(20.16)
Din conditiile:
(20.17)
(20.18)
Pe baza acestor relatii s-a elaborat un program de calcul in MCD, program care se gaseste pe
reteaua de calculatoare a catedrei de Termotehnica, Masini si Echipamente Termice din
Universitatea Tehnica - Cluj-Napoca si se poate accesa sub numele FIT– ORI. MCD.
Toate rezultatele obtinute se trec in tabelul 20.1. In final se traseaza caracteristicile de turatie,
dupa modelul din figura 20.2 intocmindu-se doua aemenea grafice, unul pentru MAS si altul
pentru MAC.
190
Fig. 20.2 Curbele caracteristice de turatie
1. Turatia ni rot/min
2. Forta de frâ nare Fi N
3. Timpul i s
4. Momentul efectiv M*ei N.m
5. Viteza unghiulara i s-1
6. Puterea efectiva P*ei kW
Consumul specific
7. c*ei kg/kWh
efectiv
191
8. Randamentul efectiv *ei -
9. Functia de interpolare f(n) f(n) t...n2 ..n f(n) t...n2 ..n
.. ..
192
21. BILANTUL TERMIC AL UNUI MOTOR DIESEL IN
PATRU TIMPI
21.1 Notiuni generale
Bilantul termic al unui motor exprima modul de repartitie a energiei termice (caldurii
disponibile), intre energia echivalenta lucrului mecanic efectiv si diferitele pierderi care apar
(fig.21.1).
<>
Fig. 21.1 Schema fluxurilor de caldura intrate si iesite dintr-un motor cu ardere interna cu piston.
Din analiza termenilor bilantului termic, rezulta daca energia termica este utilizata eficient,
corespunzator mersului economic al motorului, contribuind la gasirea si indepartarea cauzelor
care duc la folosirea neeconomicoasa a energiei termice. Bilantul termic este util în calcule de
dimensionare a suprafetelor de racire, calculul instalatiei pentru recuperarea gazelor evacuate,
etc.
Ecuatia bilantului termic se scrie pe baza ecuatiei conservarii energiei, sub forma:
[kW] (21.1)
unde:
193
este fluxul de energie termica obtinut prin arderea combustibilului consumat de motor (energie
disponibila), in kW;
- energia termica transformata in energie mecanica efectiva (lucru mecanic efectiv), in kW;
(21.2)
unde:
[kW] (21.3)
unde:
Raportul:
[-] (21.4)
194
Fluxul termic pierdut prin fluidul de racire, la motoarele racite cu lichid se determina prin
masurarea debitului apei de racire in kg/s, si a temperaturii acestuia la intrare si iesire din motor,
in ºC, obtinandu-se:
[W] (21.5)
unde:
motor, in ºC.
Fluxul termic pierdut prin gazele evacuate se determina facand diferenta dintre entalpia gazelor
arse evacuate si entalpia incarcaturii proaspete care intra in motor; aceasta deoarece la umplerea
cilindrului incarcatura proaspata poseda o entalpie care nu intra in primul membru al ecuatiei
bilantului termic:
[kW] (21.6)
unde:
Admitand ca , rezulta:
[kW] (21.7)
195
Debitul de gaze se determina din relatia:
[kg/s] (21.8)
unde:
Viteza gazelor se obtine, masurand presiunea dinamica pd, cu ajutorul unui tub Pitot, cuplat cu un
micromanometru, din relatia:
[m/s] (21.9)
Fluxul termic pierdut datorita arderii chimice incomplete, se determina prin analiza gazelor
evacuate si determinarea pe aceasta cale a componentilor care mai contin energie chimica.
Arderea incompleta poate avea loc nu numai pentru un coeficient al excesului de aer 1 ci si
in cazul cand 1, din cauza imperfectiunii amestecului si a arderii:
[kW] (21.10)
unde:
Qiam – caldura de ardere inferioara a componentilor gazosi nearsi din gazele de evacuare, in
kJ/m3N.
[kW] (21.11)
196
si cuprinde toate celelalte pierderi care n-au fost luate in considerare, de exemplu energia termica
corespunzatoare lucrului mecanic de frecare care nu trece in fluidul de racire, energia consumata
pentru punerea in functiune a mecanismelor auxiliare, pierderile in mediul ambiant prin suprafata
exterioara a motorului etc.
În tabelul 28.1 se dau valorile orientative pentru fluxurile termice ale bilantului termic ale
motoarelor cu ardere interna cu piston.
Tabelul 21.1 Valori orientative pentru fluxurile termice care intra în bilantul termic
Tipul
motorului
[%] [%] [%] [%] [%]
M.A.S. 21 . . . 29 14 . . . 28 28 . . . 48 1 . . . 40 8 . . . 19
M.A.C. 28 . . . 41 16 . . . 33 24 . . . 44 1...4 8 . . . 16
Pe racordul de evacuare a apei de racire se monteaza un robinet cu trei cai care permite
colectarea apei de racire consumata in timpul masurarii si cantaririi acesteia. Instalatia este
prevazuta cu un tub Pitot-Prandtl cu ajutorul caruia se masoara presiunea dinamica a gazelor in
racordul de evacuare. La teava de evacuare se monteaza un racord pentru captarea gazelor arse in
vederea determinarii compozitiei chimice a acestora.
[kW]
si
197
Ch = [ kg/h ].
Se citeste din trei in trei minute temperatura apei de racire la iesirea si intrarea in motor, precum
si temperatura gazelor evacuate si a aerului, facandu-se o medie pentru temperaturi (la intrare si
la iesire) atat pentru apa cat si pentru gaze - respectiv aer, determinandu-se astfel temperaturile
te, ti, tge si ta . Caracteristicile de ardere a unor combustibili sunt trecute in tabelul 21.2.
Din analiza chimica a gazelor rezulta compozitia acestora. Din tabele se iau caldurile specifice
ale componentilor si se determina caldura specifica medie cu relatia:
[J/(kg.grd)] (21.12)
unde:
1 2 3 4 5 6 7 8
Consumul orar de Ch kg/h
combustibil
Puterea efectiva Pe kW
Durata masurarii s
Temperatura apei de ti ºC
racire la intrare
Debitul apei de racire Dapa kg/s
Temperatura gazelor tge ºC
evacuate
Temperatura aerului la ta ºC
admisie
Caldura specifica medie cpg J/(kg.K)
a gazelor arse
2
Presiunea dinamica a pd N/m
gazelor arse
Viteza gazelor evacuate w m/s
199
2
Aria sectiunii conductei S m
de evacuare
Debitul gazelor arse kg/s
Fluxul termic disponibil kW
Fluxul termic util kW
Randamentul efectiv e %
Fluxul termic pierdut prin kW
apa de racire
Fluxul termic pierdut prin kW
gazele evacuate
Fluxul termic pierdut prin kW
ardere incompleta.
Restul bilantului termic kW
200
201
22. ORGANOLOGIA MOTOARELOR CU ARDERE
INTERNA CU PISTON, A TURBINELOR CU GAZE SI A
COMPRESOARELOR
22.1 Organologia motoarelor cu ardere interna cu piston
În cadrul lucrarii, partile principale ale unui motor cu ardere interna cu piston se vor ilustra pe un
motor Diesel de tipul SAVIEM 797-05, (fig.22.1), a carui caracteristici principale sunt:
6. Raportul de compresie : 18 : 1 ;
Un motor cu ardere interna este o masina complexa alcatuita dintr-un sistem elementar numit
mecanism motor, un ansamblu de sisteme auxiliare si aparate de masura si control al functionarii.
- partea mobila numita mecanismul biela-manivela care cuprinde trei organe principale: 1 -
pistonul, 2 –biela, 3 - arborele motor sau arborele cotit;
202
- partea fixa care cuprinde carterul superior în care se gasesc cilindrii 4, chiulasa 5 si carterul
inferior sau baia de ulei 6 (fig.22.1).
- sistemul de distributie a gazelor, care cuprinde ansamblul tuturor organelor care permit
umplerea periodica a cilindrului cu gaze proaspete si evacuarea periodica a gazelor de ardere din
cilindrii motorului in atmosfera. Sistemul de distributie este alcatuit din trei parti: conductele de
gaze (colectoarele) care transporta si distribuie fluidul proaspat intre cilindri; colectoarele care
colecteaza si transporta gazele de ardere in atmosfera; mecanismul care comanda deschiderea si
inchiderea periodica a orificiilor de admisiune si evacuare a cilindrilor; amortizorul sau
amortizoarele de zgomot.
Sistemul de alimentare cu combustibil a unui MAC se compune din doua parti: sistemul de inalta
presiune sau sistemul de injectie, prin care combustibilul circula la presiuni de sute de bari;
sistemul de joasa presiune prin care combustibilul circula la presiuni de cateva atmosfere.
203
Sistemul de injectie este alcatuit din pompa de injectie antrenata de la arborele cotit al motorului
prin intermediul sistemului de distributie alcatuit din pinioane cu roti dintate sau curele de
distributie, injectoarele si conducte de legatura, numite conducte de inalta presiune .
Sistemul de joasa presiune este alcatuit din pompa de alimentare, filtrele de combustibil, de
obicei doua legate in serie, si conducte de joasa presiune. Presiunea de injectie pentru un motor
de tipul SAVIEM 797-05 este 190 ± 8 at.
La MAS sistemul de alimentare cuprinde carburatorul în care are loc formarea amestecului
carburant (combustibil si aer) care este introdus în galeria de admisie.
- sistemul de ungere, cu circulatie fortata sub presiune este format din: pompa de ulei 7 (fig.22.1)
cu roti dintate cu angrenare interioara, care este actionata de arborele cotit, filtrul de ulei , supapa
de descarcare. Presiunea uleiului este:
- sistemul de racire este cu lichid de racire (apa sau antigel) cu circulatie fortata in circuit inchis
si reglarea temperaturii prin termostat si jaluzele. Este format din: pompa de apa 12 (fig.22.1), de
tip centrifugal, actionata prin curea trapezoidala de la fulia arborelui cotit, ventilatorul 13, cu
sase palete, montat pe butucul arborelui cotit, radiatorul de apa, montat in fata motorului.
204
Fig. 22.2 Schema functionala a unei instalatii de turbine cu gaze.
Ca dezavantaje se pot aminti: puterea unitara mai mica, siguranta in functionare mai redusa,
consum mare de materiale aliate, necesar camerelor de ardere etc.
Partile principale ale unei instalatii de turbina cu gaze sunt: compresorul, turbina cu gaze, camera
de ardere, recuperatoarele de caldura (fig. 22.2).
Principalul domeniu de utilizare a motoarelor cu reactie este aviatia, unde a devenit tipul de
motor predominant.
Motoarele cu reactie difera de motoarele cu piston si elice prin principiul de producere a fortei de
tractiune.
Motorul cu piston, instalat pe un avion, actioneaza elicea prin intermediul careia se produce o
forta care se consuma pentru a deplasa inapoi si lateral in sens contrar deplasarii avionului, o
mare masa de aer antrenata de paletele elicei. Avionul inainteaza datorita fortei de reactiune a
masei de aer deplasata de elice.
Forta de reactiune care asigura inaintarea avionului nu se aplica direct asupra motorului, ci prin
intermediul propulsorului (elicei). La motoarele cu reactie, masele de gaze sunt deplasate chiar
de catre motor, deci forta de reactiune se aplica direct asupra motorului.
Spre deosebire de motoarele cu piston si elice, la care forta de reactiune, deci forta de tractiune,
scade odata cu cresterea vitezei de zbor, la motoarele cu reactie forta de tractiune nu scade cu
cresterea vitezei de zbor.
Aceasta particularitate a motoarelor cu reactie, precum si constructia lor mai simpla, greutatea si
gabaritele mai reduse, in comparatie cu motorul cu piston, fac ca ele sa fie indicate pentru conditii de
zbor de mare viteza.
205
Fig. 22.3 Schema unui turboreactor:
1- difuzor, 2- compresor axial, 3- camera de ardere, 4 – con de evacuare, 5 – efuzor, 6 – turbina cu gaze.
Cel mai raspandit tip de motor cu reactie in aviatie este turboreactorul. În figura 22.3 este
prezentata schema unui turboreactor tip RD - 10 cu compresor axial.
Principalele elemente ale unui turboreactor sunt: difuzorul, compresorul, camera de ardere,
turbina cu gaze si efuzorul reactiv.
Compresoarele sunt masini consumatoare de lucru mecanic cu ajutorul carora se ridica presiunea
gazelor.
Dupa principiul de functionare, compresoarele se pot clasifica in doua mari grupe si anume:
- compresoare volumetrice;
- compresoare dinamice.
Compresoarele volumice sunt acelea la care ridicarea presiunii gazului se face prin inchiderea lui
intr-un anumit volum, micsorarea acestui volum pana la ridicarea corespunzatoare a presiunii si
evacuarea gazului la aceasta presiune.
Din aceasta grupa fac parte compresoarele cu piston, care dispun de un cilindru, in care se
deplaseaza liniar si alternativ un piston si compresoarele volumice rotative, care, de asemenea,
dispun de un cilindru in care se gaseste un "piston" cu miscare rotativa. Aceste compresoare sunt
utilizate pentru realizarea de presiuni inalte si foarte inalte (1000 bar), la debite de gaz relativ
mici (450 cm3/min.).
206
Compresoarele dinamice sunt acelea la care ridicarea presiunii se face transferând gazului
energia cinetica, prin intermediul unui rotor paletat, dupa care urmeaza transformarea acesteia in
energie potentiala de presiune, procesul avand loc in mod continuu.
- turbocompresoare daca
- turbosuflante daca
- ventilatoare daca
La compresoarele axiale transformarea energiei se face prin intermediul unor forte gazodinamice
ce actioneaza asupra moleculelor de gaz, forte determinate de asemenea, cu ajutorul unui rotor
paletat. Sunt utilizate pentru presiuni de 5 ... 6 bar si debite ce pot depasi 10.000 m3/min.
207
Un compresor cu piston se compune, in principiu, din urmatoarele elemente(fig.22.4): cilindru C,
pistonul P si chiulasa CL, in care sunt montate doua supape. Una dintre supape permite intrarea
(aspiratia) gazului in cilindru, numita supapa de aspiratie SA, a doua, supapa de refulare SR prin
care, dupa comprimare se evacueaza (refuleaza) gazul din cilindru.
208
Schema principiala de achizitie a semnalului de la care s-a plecat in realizarea instalatiei este
prezentata in figura 23.1. În acest caz placa de achizitie este montata în calculator, senzorii fiind
legati prin intermediul modulelor de conditionare a semnalului. Toate semnalele achizitionate au
ca variabila independenta timpul.
<>
Schema instalatiei realizata si montata pe un motor 797-05 se poate vedea in figura 23.2.
209
<>
Instalatia permite masurarea presiunii de injectie debitata de cele 6 racorduri de refulare ale
pompei de injectie cu distribuitor rotativ care echipeaza motorul respectiv.
Instalatia se compune din traductoare de presiune montate la iesirea din pompa de injectie dupa
racordul de refulare al caror element sensibil sunt marcile tensiometrice si care transmit semnalul
la o punte tensiometrica de unde semnalul ajunge la un calculator IBM-PC dotat cu o placa de
achizitie si comanda DAQ. Traductoarele sunt o realizare proprie, configuratia lor putand fi
vazuta in figura 23.3.
<>
Ele sunt de tipul traductoarelor modulatoare al caror principiu de functionare consta in folosirea
unei fractiuni din energia sistemului supus masurarii pentru modificarea unei marimi de circuit
electric.
Semnalul dat de traductoare ajunge la puntea de masurare. Pentru minimalizarea erorilor puntea
se echilibreaza inainte de inceperea masuratorilor. Etalonarea traductoarelor s-a facut cu ajutorul
unei instalatii denumita pompa de etalonat manometre.
Pentru reprezentarea marimilor masurate respectiv a presiunii de injectie s-a folosit programul de
210
achizitii de date LabView. Din cadrul vastei bibliografii a acestui program s-a selectat si realizat
schema de achizitii prezentata in figura 23.4.
Pe baza celor aratate s-au putut obtine urmatoarele diagrame de variatie a presiunii de injectie
prezentate in figura 23.5, 23.6, 23.7.
211
<>
Fig. 23.6 Variatia presiunii de injectie daca se obtureaza alimentarea unui injector.
212
Fig. 23.7 Variatia presiunii de injectie daca un injector functioneaza necorespunzator.
Neuniformitatea presiunii de debitare care a putut fi calculata din diagramele prezentate sunt de
3%,75% si respectiv de 117% in cazul celei mai mari neuniformitati.
Realizarea acestor neuniformitati similare cu cele din realitate s-a obtinut prin intreruperea
partiala a alimentarii cu combustibil a unui injector.
Pe baza neuniformitatilor calculate dupa diagramele din figurile 23.8, 23.9, folosind un program de
reprezentari grafice si masurand pe stand turatia motorului, indicatia franei hidrulice si consumul de
combustibil s-au calculat parametrii energetici si economici ai motorului.
213
Fig. 23.8 Caracteristica de turatie pentru consum orar.
Cu datele obtinute se pot trasa curbele caracteristice ca in lucrarea 20. Se va insista asupra
influentei neuniformitatii de debitare asupra parametrilor mai importanti ai motorului: consumul
specific de combustibil, puterea, momentul si randamentul efectiv al motorului. Rezultatele se
centralizeaza in tabelul 23.1.
214
Nr. Marimea Simbol U/M Pompa de injectie rotativa Pompa de injectie în linie
crt.
1. Turatia
2. Neuniformitatea %
3. Forta de franare
4. Timpul
5. Momentul
efectiv
6. Viteza
unghiulara
7. Puterea efectiva
8. Consumul
specific efectiv
9. Randamentul -
efectiv
Neuniformitatea se calculeaza cu relatia din lucrarea nr.19, in care in loc de debitul maxim
respectiv minim se ia presiunea maxima si presiunea minima debitata de pompa de injectie.
215
24. SEPARAREA TERMICA A UNUI CURENT DE GAZ
PRIN EFECT TURBIONAR
24.1 Notiuni generale
Efectul turbionar de racire a fost descoperit in anul 1931 de catre Ranque si consta in separarea
energetica a unui curent de gaz compresibil si viscos, care se destinde intr-un ajutaj dispus
tangential in raport cu o conducta. Rezultatul acestei separari este formarea a doi curenti de gaz,
unul cu temperatura mai mare si unul cu temperatura mai mica decat a gazului ce intra in ajutaj.
Schema unui tub cu efect turbionar (tub Ranque) este prezentata in figura 24.1 [18].
La destinderea gazului in ajutaj se formeaza un curent circular intens, caracterizat prin faptul ca
straturile de gaz aflate in vecinatatea axei tubului se racesc, fiind evacuate prin orificiul
diafragmei 3, iar cele periferice se incalzesc si parasesc tubul prin ventilul de reglare 5. Prin
reducerea sectiunii de curgere a ventilului are loc o crestere a debitului de gaz rece prin
diafragma, insotita de scaderea corespunzatoare a debitului de gaz cald. Aceste modificari sunt
insotite si de variatii ale temperaturilor curentilor de gaz rece si cald. Schema generala a curgerii
gazului intr-un tub Ranque este prezentata in figura 24.2. Profilul vitezei in diferite sectiuni
scoate in evidenta faptul ca in tub are loc o variatie importanta a componentei tangentiale a
vitezei wt , in functie de raza tubului wt = f (r).
216
Referitor la componenta axiala wx se constata ca straturile periferice ale curentului se deplaseaza
cu viteze moderate catre ventilul de reglare. Pentru r = 0,7 r1 miscarea axiala practic se anuleaza,
iar la valori mai mici ale lui r se remarca o miscare axiala intensa spre sectiunea in care este
dispus ajutajul.
In timpul acestui proces are loc atat un transfer de energie cinetica cat si un schimb de caldura
turbulent intre curentii de gaz care, isi modifica in mod corespunzator temperatura.
217
Fig.24.3 Instalatia experimentala pentru separarea energetica a aerului comprimat:
1- conducta de alimentare cu gaz sub presiune; 2- tub Ranque; 3- ventil de reglare; 4- conducta cu gaz cald; 5-
diafragma; 6- manometre diferentiale; 7- conducta cu gaz rece; 8- manometre; 9- termometre.
Tf = Ta - Tf , (24.1)
Tc = Tc - Ta , (24.2)
(24.3)
218
numit fractiune de gaz rece.
(24.4)
(24.5)
unde:
(24.6)
(24.7)
(24.8)
(24.9)
219
relatiile (24.6), (24.7) si (24.5). Rezultatele masuratorilor si calculelor se trec in tabelul 24.1 si in
final se traseaza graficul Tf = f1 ( ) si Tc = f2 ( ), care calitativ este redata in figura 24.4.
<
>
Nr. pa Ta pc Tc Pf Tf pb
crt. [Pa] [K] [Pa] [K] [Pa] [K] [Pa] Tc Tf [-] [%]
[K] [K]
1.
2.
3.
4.
5.
6.
220
25. STUDIUL PROCESULUI DE COMPRIMARE INTR-
UN EJECTOR
25.1 Notiuni generale
Ejectorul sau compresorul cu jet este un dispozitiv destinat comprimarii sau deplasarii gazelor,
vaporilor si lichidelor. Principiul de functionare al unui ejector se bazeaza pe transferul de
energie de la fluidul care se deplaseaza cu viteza mare (fluid motor), la un alt fluid (ejectat).
Schema de principiu a acestui dispozitiv, precum si variatia presiunii statice si a vitezei in lungul
ejectorului sunt prezentate in figura 25.1, [18].
Procesele termodinamice la care sunt supuse cele doua fluide in ejector sunt prezentate in figura
25.2. Fluidul activ, avand la intrare in ejector starea 1, se destinde in ajutajul de ejectie dupa
procesul teoretic (izentropic) 1-1s, real dupa transformarea 1-1r, in cursul careia presiunea scade
la o valoare p3, mai mica decat presiunea fluidului ejectat p2. In ajutajul de ejectie, prin
transformarea energiei potentiale de presiune in energie cinetica, viteza fluidului de ejectie creste
de la wo la w1. Fluidul ejectat de stare 2, evolueaza dupa procesul teoretic 2-2s, sau real 2-2r.
221
<>
Ca urmare a diferentei de presiune p2 - p3, fluidul ejectat este aspirat in camera de amestec cu
viteza w2 (fig.25.1). Starea 3 (fig.25.2) exprima amestecul fluidului de ejectie, de stare 1r cu
fluidul ejectat de stare 2r. In difuzorul ejectorului are loc procesul de comprimare a amestecului
care este reprezentat prin adiabata reversibila 3-4s, sau reala 3-4r. In difuzor energia cinetica a
amestecului (care intra in difuzor cu viteza w3) se transforma in energie potentiala de presiune.
(25.1)
222
Instalatia experimentala, a carei schema este prezentata in figura 25.3, este echipata cu un
ejector, ansamblul 7,10,11,12, manometrele 2, 3 si termometrele 1, pentru masurarea starilor
fluidelor, diafragmele 4, 5 pentru masurarea debitelor pe conductele de circulatie a fluidelor 6.
Instalatia utilizeaza ca fluid activ aer comprimat, iar ca fluid ejectat aerul atmosferic.
Ejectorul este prevazut cu un obturator 8, cu ajutorul caruia se poate varia debitul de aer antrenat
(ejectat).
(25.2)
(25.3)
(25.4)
223
(25.5)
Dupa efectuarea masuratorilor si calculelor, rezultatele acestora din urma se trec in tabelul de
0 1 2 3 4
Presiunea p’1 Pa rel. (25.2)
absoluta a
fluidului activ
Presiunea p3 Pa rel. (25.3)
absoluta in
camera de
amestec
Presiunea p2 Pa
fluidului
ejectat
Diferenta de p’1 Pa
presiune pe
diafragma 4
Presiunea p1 Pa
224
fluidului
ejectat
dupadiafragma
4
Raport de
destindere
Debitul de fluid Dm1 kg/s
de ejectie
Presiunea p4 Pa rel. (25.4)
absoluta a
amestecului
Diferenta de p’2 Pa
presiune pe
diafragma 5
Debitul ejectat Dm2 kg/s rel. (25.5)
Coeficient de u - rel. (25.1)
ejectie
Presiunea pb Pa
barometrica
225
26. SCHIMBUL GLOBAL DE CALDURA PRIN
SUPRAFETE EXTINSE
26.1 Generalitati
Incalzirea si racirea fluidelor care curg monofazic prin interiorul sau exteriorul unor suprafete
solide, in forma de conducte (tevi) cilindrice sau de alta forma, canale cu sectiuni geometrice
diferite in prezenta unor suprafete extinse, reprezinta una dintre cele mai importante si frecvente
procedee tehnice de transfer de caldura.
Prin aplicarea lor, gabaritul schimbatoarelor de caldura se reduce, scade consumul specific de
material pe unitatea de putere termica transferata si in consecinta scade si pretul de cost al
produselor.
[W] (26.1)
226
Din relatia (26.1) rezulta ca pentru o diferenta de temperatura data intre temperatura fluidului si a
peretelui si o valoare mica a coeficientului de convectie termica , cresterea fluxului de caldura
se poate face prin marirea suprafetei A.
Extinderea suprafetei de transfer de caldura se poate realiza prin prevederea unor nervuri cu
diverse forme geometrice (longitudinale, radiale, aciculare etc) atasate unei suprafete suport (de
baza), executate din acelasi material sau din materiale diferite cu peretele suport. În figura 26.1
sunt prezentate cateva suprafete extinse, atat spre exteriorul cat si spre interiorul sistemului de
curgere.
227
<>
Fig.26.2 Suprafete extinse longitudinale in interiorul tubului:
[W] (26.2)
in care k este coeficientul global de transfer de caldura, in W/(m2.K); tmed – diferenta medie
logaritmica de temperatura intre cei doi agenti termici, in oC. In figura 26.2 sunt prezentate
nervurarile interioare longitudinale montate la standul experimental prezentat in figura 26.3.
228
< center>
Fig.26.3 Schema instalatiei experimentale pentru determinarea schimbului global de caldura prin
suprafete extinse:
1- arzator de gaz metan; 2- ambrazura si dilutie gaze arse; 3- omogenizator de gaze arse; 4- tronson de
legatura; 5- modul experimental; 6- tub pentru masurarea debitului si analize gaze; 7- suport.
Fie fluxul termic in W, care se transmite prin convectie de la un fluid 1, avand temperatura t1
in oC, suprafata nervurilor An1 in m2 cu temperatura tn1 in oC, si suprafata de baza Ao1 in m2 cu
temperatura to1 in oC.
[W] (26.3)
[-] (26.4)
229
in care: este fluxul termic schimbat intre fluid si nervura ce are temperatura tn; - caldura
care s-ar transfera intre fluid si nervura in cazul ideal, in care temperatura nervurii ar fi aceeasi
pe toata inaltimea ei "h" si egala cu temperatura suprafetei de baza to; An-suprafata neta nervurata
(diferenta dintre suprafata totala si suprafata bazelor nenervurate).
[-]
si rezulta:
[W]
Intrucat suprafata nervurilor este foarte mare in comparatie cu suprafata de baza (An Ao),
primul termen din relatia de mai sus este foarte mic in comparatie cu cel de-al doilea termen. In
aceasta situatie se poate admite ipoteza simplificatoare
o n si deci o1 n1 1, obtinandu-se:
[W] (26.5)
Acelasi flux termic se transmite prin conductie prin peretele de baza, a carui suprafata medie
se noteaza cu Am, fiind dat de relatia:
[W] (26.6)
Dupa ce a traversat peretele, in regim stationar de transfer termic, acest flux termic se
transmite prin convectie fluidului 2, de la suprafata peretelui si se exprima cu relatia:
[W] (26.7)
230
unde o2 este coeficientul superficial de transfer termic de la fata peretelui la fluidul 2, in
W/(m2.K); Ao2 – suprafata de baza a fetei a doua a peretelui, in m2; t2 – temperatura fluidului de
pe fata a doua a peretelui (fluidul 2), in oC. Se considera ca peretele 2 nu este nervurat.
Notand: o2 2 se obtine:
[W] (26.8)
Eliminand din relatiile (26.5), (26.6) si (26.8) temperaturile peretelui to1 si to2, rezulta:
[K/W] (26.9)
Tinand seama de expresia uzuala a schimbului de caldura intre doua fluide separate prin
intermediul unui perete,
[W] (26.10)
unde: A1 Ao1 An1 si A2 Ao2 reprezinta suprafetele extinse in contact cu fluidul 1 respectiv
cu fluidul 2, iar k1 si k2 sunt coeficientii globali de transmitere a caldurii raportati la suprafata A1,
respectiv la suprafata A2, din relatia (26.10) se obtine:
(26.11)
[(m2.K)/W] (26.12)
Expresia:
[-] (26.13)
(26.14)
(26.15)
In cazul suprafetelor nervurate plane se poate scrie: Am Ao1 Ao2. In cazul tevilor (tuburilor) cu
diametrul interior d1 si diametrul exterior d2 rezulta , si
unde l – reprezinta lungimea tubului, in m; iar dm reprezinta diametrul mediu
logaritmic, dat de relatia:
(26.16)
Pentru alte detalii privind calculul transferului de caldura prin suprafete extinse se recomanda
studiul literaturii de specialitate 3 17 20 .
Din relatiile (26.3...26.12) rezulta ca pentru calculul coeficientului global de transfer de caldura
k, se cere determinarea randamentului nervurarii. In acest scop trebuie sa fie cunoscute marimile:
t1, to, tn, o1, n1, to1, tn1, t2, to2, - elemente mai greu de stapanit decat elementele geometrice,
astfel incat in aceasta lucrare, se determina pe cale experimentala eficienta nervurarii prin
suprafetele extinse prezentate, in comparatie cu absenta nervurarii. Nervurarea si lipsa acesteia se
poate realiza la instalatia experimentala prezentata in figura 26.3, prin montarea respectiv
scoaterea nervurilor din tub (poz.5 din figura 26.3), conform celor redate in figura 26.2.
Spre informare, pentru a avea o vedere de ansamblu mai completa asupra unor marimi care
intervin in schimbul global de caldura prin suprafete extinse, se prezinta un exemplu de program
de calcul redat in figura 26.5., program intocmit pe baza unui calcul de transfer de caldura
232
(neprezentat in cazul de fata), avand la baza datele si elementele prevazute in figura 26.4,
considerandu-se si unele relatii criteriale de calcul pentru .
Instalatia experimentala prezentata in figura 26.3 permite efecutarea unor masuratori specifice
legate de modul in care se realizeaza transferul (schimbul) de caldura prin suprafete extinse. Se
pot masura parametrii agentului termic primar (gazele arse), debit si temperatura, analiza chimica
a gazelor arse, precum si parametrii agentului termic secundar (apa), debit si temperatura.
Eficienta transferului de caldura prin suprafetele extinse , prezentate in figura 26.6, fata de
cazul lipsei acestora, se defineste prin raportul dintre caldura preluata de fluidul secundar in cele
doua cazuri, la un acelasi flux de caldura intrat, astfel:
Fig.26.4 Schema fluxurilor de caldura transmise intr-un sistem de schimbator de caldura gaze arse- apa,
si a variatiei temperaturii in pereti despartitori. Schimbatorul este prevazut la interior cu suprafete
extinse de tip nervura cu sectiune constanta.
[%] (26.17)
233
Experimental se determina cele doua fluxuri de caldura: si . Astfel se vor
efectua masuratorile prevazute in tabelul 26.1.
Fig. 26.5 Schema logica de calcul a schimbului global de caldura prin suprafete extinse.
Se impune si determinarea fluxului de caldura intrat, acesta trebuind sa fie acelasi in limita unei
erori de circa 1,5 %, pentru cele doua cazuri (fara si cu suprafete extinse). Esential la aceasta
determinare este evaluarea in baza masuratorilor, a debitului de gaze arse D1, considerat agent
termic primar.
234
(Nota: S-au utilizat notatiile prezentate in schema logica de calcul din figura 26.5.)
Tabelul 26.1 Marimi experimentale pentru calculul eficientei transferului de caldura prin
suprafete extinse plasate in interiorul unui tub.
1 2 3
1 Debitul apei, D2 kg/s
Fluxul de caldura
transmis in lipsa
suprafetelor extinse o
Temperatura apei la C
intrare, t2i
o
Temperatura apei la C
iesire, t2e
kW
2 Debitul apei, D’2 kg/s
Fluxul de caldura
transmis in prezenta
suprafetelor extinse o
Temperatura apei la C
intrare, t’2i
o
Temperatura apei la C
iesire, t’2e
kW
3 Eficienta transferului de caldura, %
235
= t1i kW , (26.20)
unde, este debitul gazelor arse intrate in tronsonul (tubul) de masurare, in m3N/s; - caldura
specifica medie a gazelor arse la intrare, in kJ/(m3N.K); - caldura specifica medie a gazelor
arse la iesire, in kJ/(m N.K); t1i, t1e – temperatura gazelor arse la intrare respectiv la iesire, in oC.
3
se poate calcula prin trei metode relativ diferite, care se constitue in tot atatea metode de
control. Astfel:
in care: este debitul de gaz metan intrat in instalatia de ardere, in m3N/s; - coeficientul
excesului de aer, - ; Lo- aerul teoretic necesar arderii unui m3N de gaz metan, (Lo = 9,54 m3N aer/
m3N gaz metan).
Prin masuratori se determina insa debitul de gaz metan la conditiile reale de lucru (nu la starea
normala de referinta), , in consecinta aceasta valoare va trebui adusa la conditiile normale de
referinta prin relatia:
m3N/s , (26.23)
in care: pb, pmg sunt presiunea barometrica si presiunea statica (manometrica) a gazului metan din
racordul de alimentare, in N/m2; po-presiunea la starea normala fizica, po=1, 01325.105 N/m2; tgi-
temperatura gazului masurata la intrarea in instalatie, in oC; To=273,15 K - temperatura starii
normale.
In tabelul 26.2. sunt trecute rezultatele masuratorilor pentru calculul debitului , respectiv
pentru fluxurile termice si .
Coeficientul excesului de aer poate sa fie citit direct la aparatul care efectueaza analiza gazelor
arse sau se poate calcula, cunoscand CO2mas si CO2max, (pentru gazul metan CO2max=11,787 %),
cu relatia:
236
[-] (26.24)
unde CO2mas reprezinta cantitatea de CO2 in % volumetrice din gazele arse analizate.
3
1 Debit de gaz, Dg m /s
Presiune N/m2
barometrica, pb
Presiune N/m2
manometrica, pmg
o
Temp. gaz metan C
la intrare, tgi
Debit de gaz la m3N/s
starea normala,
Dgo
Continut volumic %
de bioxid de
carbon, CO2 mas
Coef. excesului de -
Fluxul de caldura aer,
intrat cu agentul
primar,
o
Temp. gaze arse la C
intrare, t1i
237
kW
o
2 Fluxul de caldura Temp. gaze arse la C
iesit cu agentul iesire, t1e
primar,
kW
Asa dupa cum rezulta din figura 26.3., cu ajutorul unui tub Pitot se poate masura presiunea
dinamica pdin, iar cu relatia (26.25) se calculeaza .
[m3N/s] (26.25)
in care: d1 este diametrul interior al tubului, d1= 0,050 m; wm – viteza medie a gazelor arse, in
mN/s, aceasta se calculeaza cu relatia:
unde: pdin este presiunea dinamica a gazelor arse, masurata in axa conductei, in N/m2; radicalul
exprima viteza teoretica a gazelor arse, - coeficient de pierdere de viteza pe sectiunea de
curgere a fluidului, datorat frecarilor ( = 0,8...0,88), 5 , og – densitatea gazelor arse la starea
normala (avand in vedere valoarea coeficientului excesului de aer mare 10, og 1,293
kg/m3N) .
3- calculat din masurarea debitelor de: gaz metan, aer primar si aer secundar intrate in
instalatie,
Din figura 26.3., rezulta ca pentru producerea gazelor arse se utilizeaza un arzator de gaz metan
in care intra debitul de gaz , in m3/s; debitul de aer primar , in m3/s; acestea doua se
masoara cu rotametre si debitul de aer secundar , in m3N/s, masurat cu o diafragma. Astfel
incat:
238
m3N/s , (26.27)
in care si sunt debitele de gaz metan si aer primar considerate la conditiile de la starea
normala fizica, in m3N/s si se calculeaza cu relatiile (26.23), respectiv:
m3N/s , (26.28)
iar,
m3N/s , (26.29)
Marimile care trebuiesc masurate in plus dupa ultimile doua metode (2 si 3) sunt trecute in
tabelul 26.3.
Pentru determinarea marimilor tmed simplu si tmed s extin se utilizeaza relatia (26.30) evident
folosind valorile temperaturilor pentru fiecare caz in parte,
oC , (26.30)
in care pentru datele din figura 26.6 se dau valorile prezentate la pct.1 din § 26.4.
Rezulta:
W/m2.K , (26.35)
W/m2K . (26.36)
Valorile astfel obtinute se vor compara cu cele prezentate in lucrarea 13 si cu alte date din
literatura de specialitate.
Pentru calculul suprafetelor Asimplu si As extin sunt date in cazul de fata urmatoarele marimi: d1 =
50 mm, d2 = 56 mm, dm = 53 mm, b = 6,08 mm, a = 2,93 mm si dn = 17,73 mm, numarul de
nervuri z = 2, 4 respectiv 6 (fig.26.6).
Tabelul 26.3. Valori masurate pentru calculul lui (dupa metoda 2 si 3).
240
la intrare, tapi
3
m N/s
Debitul de aer
3 secundar la starea Caderea de pres. pe N/m2
normala de
diafragma, pas
referinta,
m3N/s
< TD>
Pe instalatia experimentala prezentata in figura 26.3 se pot studia si alte probleme privind
transferul de caldura prin suprafete extinse, ca de exemplu:
241
4. - Determinarea transferului de caldura realizat prin alte procedee de intensificare a acestuia, ca
de exemplu introducerea in interiorul tubului a unor generatori de turbulenta (suprafete elicoidale
redate in figura 26.7) si altele.
Fig.26.7 Generatori de
turbulenta elicoidali:
< center>
242
27. INCERCAREA SI REGLAREA INJECTOARELOR
27.1 Notiuni generale
Injectoarele se impart in doua mari clase: injectoare deschise si injectoare inchise. Injectorul este
inchis sau deschis dupa cum orificiul de pulverizare este sau nu controlat de un ac sau de o
supapa. Motoarele de autovehicule folosesc injectorul de tip inchis, cu ac. Dupa modul in care se
comanda deschiderea acului, injectoarele se impart in trei grupe: cu comanda hidraulica (folosite
curent pe motoarele de autovehicule), cu comanda electrica si cu comanda mecanica.
Uniformitatea si finetea pulverizarii poate fi determinata prin metoda analitica sau experimentala
(direct sau indirect). Relatiile analitice in general nu prezinta o precizie corespunzatoare.
Metodele experimentale constituie un mijloc mai bun de apreciere a calitatii pulverizarii.
Picaturile de combustibil obtinute la o singura injectie se capteaza pe un mediu potrivit, astfel ca
sa nu se deformeze (in cazul metodelor directe), se grupeaza si se numara cu ajutorul unui
microscop.
Metodele indirecte la care nu este necesara captarea picaturilor pe un anumit mediu, pot fi:
fotometrice, electrice, gravimetrice, fotografice etc.
Dispozitivul manual folosit pentru incercarea si reglarea injectoarelor este redat in figura 27.1.
243
Fig. 27.1 Dispozitivul manual pentru incercarea si reglarea injectoarelor
Inainte de montarea injectorului, dispozitivul trebuie verificat, apoi se va evacua aerul prin
deschiderea robinetului de inchidere prin efectuarea catorva curse cu ajutorul parghiei de mana.
Etanseitatea se verifica acoperind cu o placa de cupru racordul la care se prinde injectorul, prin
strangerea cu un surub. Se creeaza presiune in interiorul aparatului, iar daca dupa intreruperea
pomparii combustibilului, acul manometrului ramane pe loc sau coboara foarte incet (cu
maximum 20 bar/min), se poate trece la verificarea si reglarea injectoarelor. Daca pentru
presiunea de injectie nu se obtine o pulverizare uniforma si fina, aparand picaturi mari sau
vinisoare de combustibil, injectorul trebuie demontat, se spala toate piesele in petrol si motorina,
stabilindu-se starea de uzura, apoi se regleaza si se incearca din nou.
In cazul pompelor de injectie noi sau putin uzate, injectoarele se regleaza la presiunea de injectie
maxima, iar in cazul celorlalte, presiunea de injectie se micsoreaza cu 5 . . . 10 bar. Injectoarele
care se monteaza la acelasi motor se vor regla la aceeasi presiune de injectie, abaterea admisibila
fiind de 2,5 bar.
244
Daca injectoarele incercate prezinta o injectie neuniforma si intermitenta a combustibilului, se
procedeaza la reglarea marimii cursei acului. Ridicarea optima a acului injectorului se obtine prin
incercari astfel ca debitul si calitatea pulverizarii sa fie cele dorite.
Cea mai simpla imagine asupra desfasurarii procesului de injectie se obtine considerand numai
proprietatile pompei (legea de miscare a pistonului plonjor) si a injectorului (caderea de presiune
in functie de debitul injectorului), ceilalti factori fiind neglijati.
Caderea de presiune p - pz (p fiind presiunea din corpul injectorului inainte de prima sectiune de
laminare, iar pz presiunea din cilindrul motorului) care se produce la curgerea prin injector a unei
cantitati de combustibil sau depinde de proprietatile injectorului (suma rezistentelor
hidraulice ale sectiunilor de laminare).
Ridicarea caracteristicilor injectoarelor se face pe o instalatie tip Bosch, unde sunt posibilitati de
masurare a cantitatii de combustibil injectata si a presiunii din corpul injectorului (manometrul
este montat pe conducta de legatura dintre pompa si injector). Debitul de combustibil se modifica
prin variatia turatiei. La debite mici de combustibil poate aparea injectia intermitenta (proces
nestabil) care se poate inlatura limitand ridicarea acului cu ajutorul unui reazem.
245
Fig. 27.2 Variatia presiunii din camera de presiune a pulverizatorului in functie de debitul de
combustibil
Cercetarile experimentale au aratat ca functionarea injectorului la debite mai mici decat cel critic
este nestabila, iar functionarea la debite mai mari decat cel critic este stabila.
Pentru obtinerea unui amestec uniform in toti cilindrii, este necesar ca toate injectoarele sa aiba
aceeasi presiune de inceput de injectie si sa prezinte o identitate completa a variatiei p = f ( )
sau p = f ( ).
Trebuie avut in vedere ca prin strangerea arcului injectorului se largeste domeniul de functionare
instabila.
Rezultatele masurarii si calculului referitoare la calitatea pulverizarii se trec in tabelul 27.1, iar
cele referitoare la caracteristica injectorului in tabelul 27.2
Se vor face aprecieri asupra influentei unghiului conului de pulverizare si presiunii de injectie
asupra calitatii pulverizarii, avand in vedere forma camerei de ardere a motorului. Referatul va
cuprinde descrierea verificarilor care se fac pentru injectoare, mersul lucrarii, tabele cu rezultate,
caracteristica unui injector si interpretarea rezultatelor.
Nr.
crt. Indici U .M. Injectoare Obs.
1 2 3 4
Calitatea pulverizarii
1 combustibilului
2 Diametrul amprentei mm
246
Unghiul conului de
4 pulverizare grade
5 Intreruperea injectiei
Presiunea de strangere
6 a arcului bar
Starea de uzura a
7 injectoarelor
Nr.
crt. Marimea Simbol U. M. Incercari
1 2 3 4
1 Presiunea de injectie p bar
2 Pozitia cremalierei h mm
4 Volumul de combustibil V 3
cm
5 Numarul de cicluri Nc -
6 Debitul pe ciclu
7 Debit pe ciclu g / ciclu
247
ANEXA I
Relatii intre unitatile de presiune
248
ANEXA II
Marimile caracteristice ale unor gaze
249
Metan CH4 16,043 518,31 0,7168 2177,1 1,32
250