Pentru a ntelege de ce actiunea de a asculta este importanta n comunicare, e necesar sa trecem n revista fazele ascultarii: Auzirea actul automat de receptionare si transmitere la creier a undelor sonore generate de vorbirea emitentului, exprima impactul fiziologic pe care produc undele sonore; ntelegerea corespondentul notional al undelor sonore, respectiv identificarea continutului informativ comunicat, recompunerea sunetelor auzite n cuvinte, a cuvintelor n propozitii si fraze; Traducerea n sensuri este implicata memoria si experienta lingvistica, culturala, de vorbire a ascultatorului; Atribuirea de semnificatii informatiei receptate n functie de nivelul de operationalizare a limbii, a vocabularului, a performatei lingvistice; Evaluarea efectuarea de judecati de valoare sau adoptare de atitudini valorice din partea ascultatorului. Dupa ce am detaliat fazele ascultarii, ntelegem ca o comunicare verbala nu este deplina daca n realitate nu se afla si un receptor; o buna comunicare, o reusita a acesteia, depinde si de atitudinea ascultatorului. Iata, deci, care sunt calitatile unui bun ascultator: Disponibilitatea pentru ascultare ncercarea de a patrunde ceea ce se comunica, de a urmari ceea ce se transmite; Manifestarea interesului a asculta astfel nct sa fie evident ca cel care vorbeste este urmarit; celui care vorbeste trebuie sa i se dea semnale n acest sens; Ascultarea n totalitate nu va grabiti sa interveniti ntr-o comunicare; lasati interlocutorul sa-si expuna toate ideile, sa epuizeze ceea ce vrea sa spuna; Urmarirea ideilor principale nu va pierdeti n amanunte; daca cereti reveniri asupra unui subiect, ncercati sa va referiti la ideile principale din ceea ce a fost spus si nu insistati pe lucruri fara importanta; Ascultarea critica ascultati cu atentie si identificati cu exactitate cui i apartin ideile care se comunica, interlocutorului sau altcuiva; Concentrarea atentiei concentrati-va pe ceea ce se spune, nu pe
ceea ce nu se spune, pe efectele secundare ale comunicarii sau
pe cele colaterale, accidentale care pot sa apara n timpul comunicarii; Luarea de notite ajuta la urmarirea mai exacta a ideilor expuse; permite elaborarea unei schite proprii a ceea ce a fost expus; Sustinerea vorbitorului o atitudine pozitiva, de ntrajutorare din partea auditorului, pentru a permite emitentului sa izbuteasca n ntreprinderea sa. Sintetiznd, comunicarea realizata prin intermediului vorbirii este ca o oglinda a propriului eu, a propriei persoane; ne reprezinta si ne defineste si din aceste considerente ea trebuie sa fie marcata de acuratete, ndeosebi n practica educationala.