Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Bordean I - Management PDF
Bordean I - Management PDF
1
2
Zorlentan T., Burdus E., Caprarescu G., Managementul organizatiei, Ed. Economica, 1998, pg. 48
Dumitrescu M., Management performant, Ed. Fundatiei Romnia de mine, 1997, pg.99
6
Clienti
INTRARI
Guvern
PROCESE
Competitori
Furnizori
IESIRI
Mediu
.
Figura 1.1. Abordarea sistemica a procesului de
management al firmei
Zorlentan T., Burdus E., Caprarescu G., Managementul organizatiei, Ed. Economica, 1998, pg. 20
8
care nu se limiteaza la una sau la alta din functii, numai ansamblul integrat al
functiilor managementului putndu-i asigura eficienta.
Momentul esential al procesului de management l reprezinta decizia
manageriala, care se regaseste n toate functiile managementului. Calitatea deciziilor
adoptate influenteaza eficacitatea procesului managerial.
La baza tuturor functiilor managementului si a deciziei manageriale stau
informarea si comunicarea. Informatiile corecte, complete si la timpul oportun despre
mediul intern si cel extern organizatiei asigura premisele adoptarii unor decizii
optime, de calitate.
Managementul se exercita asupra organizatiei, respectiv asupra activitatilor
specifice functiunilor organizatiei: de cercetare-dezvoltare, de productie,
comerciala, financiar- contabila si de personal. Toate functiile managementului se
regasesc n fiecare din functiunile organizatiei (figura 1.2). De exemplu, n functiunea
comerciala se exercita functia de previziune prin stabilirea obiectivelor de marketing,
a celor de vnzare si a celor de aprovizionare tehnico-materiala; functia de organizare
se exercita prin organizarea structurala si actionala a compartimentelor respective; se
coordoneaza actiunile de aprovizionare, vnzare si de marketing; functia de antrenare
utilizeaza stimularea materiala si psiho-sociologica pentru vnzatori, distribuitori,
merceologi etc., iar prin functia de control-reglare se depisteaza anomaliile din
reteaua de desfacere, aprovizionare, de pe piata, lundu-se masurile de corectie.
Obiectivele
organizatiei
Previziunea
Organizarea
Procesul de
management
Functiunile organizatiei
-Cercetare-dezvoltare
-Productie
-Comerciala
-Financiar-contabila
-Personal
Coordonarea
Antrenarea
Control-reglare
PREVIZIUNE
ORGANIZARE
COORDONARE
ANTRENARE
CONTROL-REGLARE
Faza operativa
Faza
postoperativa
13
Capitolul II
ORGANIZATIA CA OBIECT AL MANAGEMENTULUI
2.1. Conceptele de organizatie si de ntreprindere
2.1.1. Conceptul de organizatie
Organizatia este o forma de organizare compusa din cel putin doua persoane,
care desfasoara activitati n comun n vederea realizarii unui obiectiv sau mai
multor obiective.
Fiecare dintre noi, n cea mai mare parte a vietii, facem parte dintr-o
organizatie, ncepnd cu gradinita si continund cu scoala, echipa de fotbal (volei,
handbal etc.), echipa artistica, armata, ntreprindere, sindicat, grup civic etc.
Toate organizatiile au cteva elemente comune, si anume:
a) Obiectivele.
Fiecare organizatie are cel putin un obiectiv, care constituie nsasi ratiunea de a
fi a acesteia. Obiectivele difera de la o organizatie la alta si de la o perioada la alta.
Astfel, pentru o organizatie de sindicat, obiectivele se refera la obtinerea si pastrarea
unor conditii de munca corespunzatoare din partea administratiei, la obtinerea unor
salarii ct mai mari etc.; pentru o echipa sportiva obiectivul poate fi de a ocupa un
anumit loc n finalul campionatului, care sa i confere dreptul de a participa la o
anumita competitie internationala (Cupa campionilor, Cupa UEFA etc.).
b) Planul.
Pentru realizarea obiectivelor pe care le are, organizatia trebuie sa aiba si un
plan, pe baza caruia, prin masuri detaliate si precise, se pot atinge, n final,
obiectivele propuse, cu maximum de eficienta.
c)Resursele.
Realizarea obiectivelor presupune alocarea unor resurse materiale, financiare si
umane. Din acest punct de vedere, orice organizatie este dependenta si de alte
organizatii, astfel: o unitate productiva este dependenta de furnizarea materiilor
prime, energiei, utilajelor etc. de catre alte ntreprinderi; o echipa artistica este
dependenta de furnizarea materialelor pentru recuzita si decor de catre ntreprinderile
producatoare ale acestora s.a.m.d.
d)Conducerea.
Orice organizatie dispune de conducatori care sa ajute la fixarea obiectivelor si
sa coordoneze activitatea pentru realizarea acestora. Managerii sau conducatorii pot
fi: directorul pentru o ntreprindere, antrenorul , pentru o echipa de fotbal, liderul
sindical, pentru o organizatie sindicala etc.
Necesitatea existentei organizatiilor este justificata de mai multe elemente,
dintre care enumeram:
- ndeplinesc anumite scopuri ale societatii;
- asigura coordonarea eforturilor unor indivizi pentru realizarea unor scopuri, care,
n mod individual, ar fi greu sau imposibil de realizat;
- asigura mplinirea profesionala a indivizilor (medici, profesori, muzicieni,
sportivi, meseriasi, tehnicieni etc.);
14
Zorlentan T., Burdus E., Caprarescu G., Managementul organizatiei, Ed. Economica, Bucuresti, 1998, pg.113
15
2. Determinantii contextuali
Determinantii contextuali ai organizatiei se manifesta n mediul ambiant extern al
acesteia si pot avea o influenta directa asupra activitatii acesteia (de exemplu:
achizitionarea din mediul ambiant a unor masini cu anumite performante tehnicoeconomice) si o influenta indirecta, prin ambianta generala economica, tehnica,
manageriala, politica, sociala, demografica.
a) Determinantul economic
Factorii economice reprezinta ansamblul elementelor de natura economica din mediul
ambiant cu actiune asupra activitatii organizatiei, cum sunt: puterea de cumpararea a
populatiei, potentialul financiar al economiei, piata interna si internationala, ritmul de
dezvoltare economica, prghiile economico-financiare, regimul taxelor si
impozitelor, bursa de valori, bancile si politicile acestora de creditare etc.
b) Determinantul managerial
Factorii manageriali cuprind toate elementele manageriale, la nivel national, sistemul
de organizare a administratiei de stat, politicile de dezvoltare regionala si locala,
serviciile oferite de organizatiile de consultanta si pregatire manageriala, stocul
national si international de cunostinte si know-how managerial etc.
Determinantul managerial se refera si la nivelul competentelor decizionale ale
organizatiei care are obligatia de a respecta anumite hotarri ale guvernului si ale
altor organisme centrale, privind salariul minim, conditiile de munca, durata zilei de
munca, protectia muncii etc.
c) Determinantul tehnic si tehnologic
Factorii tehnici si tehnologici care formeaza mediul tehnologic extern al organizatiei
se refera la nivelul tehnic al masinilor, utilajelor si echipamentelor ce pot fi
achizitionate din tara sau din strainatate, tehnologiile ce pot fi furnizate organizatiei
prin cercetarile institutiilor specializate, licentele ce pot fi cumparate, nivelul de
dezvoltare al cercetarilor stiintifice la care organizatia poate avea acces etc., factori
care influenteaza productivitatea, costurile, calitatea etc.
d) Determinantul socio-cultural
Factorii socio-culturali reprezinta totalitatea elementelor de natura socio-culturala
exogene organizatiei, care influenteaza activitatea acesteia. Printre acestia enumeram:
structura sociala a proprietatii, stiinta, nvatamntul, ocrotirea sanatatii, mentalitatea,
specificul culturii nationale s.a.
e) Determinantul ecologic
Mediul nconjurator omului este reprezentat de relief, structura geologica si resursele
din subsol, apele si conditiile de clima, flora si fauna n care se desfasoara viata
materiala a societatii umane. Factorii ecologici influenteaza activitatea organizatiilor,
pe de o parte, prin accesul limitat la resursele naturale, iar pe de alta, prin restrictiile
ce le impun.
f) Determinantul politic
Factorii politici sunt reprezentati de politicile interne si externe ale statului respectiv,
n domeniile: stiintific, educational, militar etc., ca si politicile altor state, ale
organizatiilor internationale, ale marilor institutii economice internationale etc., care
trebuie avuti n vedere, pentru valorificarea oportunitatilor oferite.
b) Determinantul juridic.
20
Factorii juridici includ legi, hotarri, ordonante, ordine emise de Parlament, Guvern,
prefecturi, primarii etc., care reglementeaza activitatile organizatiilor , si care se au
vedere, att la stabilirea obiectivelor si strategiilor organizatiilor, ct si n activitatea
curenta a acestora.
h) Factorii demografici
Principalii factori demografici sunt: numarul populatiei, structura populatiei pe sexe
si vrsta, durata medie de viata, natalitatea, mortalitatea, ponderea populatiei ocupate.
Acesti factori influenteaza indirect numarul personalului accesibil organizatiei si
structura pe sexe si vrsta.
n figura 2.1 sunt prezentati determinantii endogeni si contextuali ai organizatiei.
Calitatea managementului
organizatiei
Potentialul informational al
organizatiei
Starea economica a
organizatiei
nzestrare tehnica
Tehnologii
Infrastructura
Potentialul uman al
organizatiei
Deter
mi-
Dimensiunea
organizatiei
Cultura
organizationala
Complexitatea
organizatiei
DETERM
IDeterminanti
economici
NANTII
Determinanti socioculturali
Determinanti tehnici si
tehnologici
Determinanti
demografici
Determinanti
juridici
Deter
mi-
Determinanti
politici
Determinanti
ecologici
Determinanti
manageriali
Nicolescu O., Nicolescu L., Managementul modern al organizatiei, Ed. Tribuna Economica, Bucuresti, 2001, pg.243
22
Zorlentan T., Burdus E., Caprarescu G., Managementul organizatiei, Ed. Economica,, 1998, pg. 138
23
3. Functiunea comerciala
Functiunea comerciala cuprinde activitati care concura la realizarea obiectivelor din
domeniul stabilirii legaturilor organizatiei cu mediul ambiant, n vederea procurarii
mijloacelor necesare activitatii organizatiei si a desfacerii produselor, serviciilor si
lucrarilor care fac obiectul de baza al acesteia.
Aceasta functiune cuprinde urmatoarele activitati:
aprovizionarea tehnicomateriala, vnzarea si marketingul.
4. Functiunea financiar-contabila
Functiunea financiar-contabila reprezinta ansamblul activitatilor prin care se obtin si
se folosesc mijloacele financiare, precum si nregistrarea si evidenta fenomenelor
economice ale organizatiei, sub forma valorica.
Rolul functiunii financiar-contabile este static, de cunoastere a rezultatelor
economice; pentru ca aceasta sa devina mai activa, este necesar sa furnizeze rezultate
operative, care sa poata fi folosite nainte de schimbarea conditiilor.
4. Functiunea de personal
Functiunea de personal cuprinde ansamblul activitatilor desfasurate n cadrul
organizatiei pentru realizarea obiectivelor din domeniul asigurarii si dezvoltarii
potentialului uman necesar. Principalele activitati cuprinse n functiunea de personal
se refera la: planificarea, recrutarea, selectia, ncadrarea, formarea, perfectionarea,
motivarea, promovarea, retribuirea si protectia personalului.
2.3.2. Interdependenta si dinamica functiunilor organizatiei
ntre functiunile organizatiei exista relatii de interconditionare, ceea ce
nseamna ca manifestarea normala a uneia permite manifestarea corecta si a
celorlalte, n timp ce dereglarile n desfasurarea activitatilor unei functiuni, conduc la
aparitia unor perturbatii n celelalte. Astfel, daca n functiunea comerciala, vnzarea
produselor unei firme nu se desfasoara n mod corespunzator, aceasta va avea
repercursiuni negative, cu diferite intensitati, asupra celorlalte functiuni: asupra
functiunii de productie, prin frnarea reluarii productiei, datorita stocurilor de
produse nevndute si a lipsei de capital circulant; functiunea de cercetare-dezvoltare
va fi frnata si ea, datorita lipsei fondurilor; n cadrul functiunii de personal,
repercursiunile pot fi asupra salariilor, posibilitatea trimiterii unor salariati n somaj
sau utilizarea muncii cu timp partial; functiunea financiar-contabila va nregistra si ea
perturbatii, dar n mai mica masura, ea avnd, mai mult un rol pasiv, static, de
nregistrare a rezultatelor.
Manifestarea perturbatiilor se poate face si invers: de exemplu, frnarea reluarii
productiei va avea repercursiuni asupra functiunii comerciale, prin frnarea
aprovizionarii cu toate cele necesare desfasurarii normale a procesului de fabricatie
s.a.m.d.
De multe ori managementul organizatiei, fiind preocupat de rezolvarea
problemelor curente, care, de fapt, sunt efecte, nu ia masuri pentru identificarea si
nlaturarea cauzelor efectelor negative. De aceea, este important ca managerii pe toate
treptele ierarhice sa cunoasca interdependentele dintre functiunile organizatiei si sa ia
masuri n consecinta.
24
26
Capitolul III
PREVIZIUNEA
3.1. Decizia de management. Tipologia deciziilor. Cerintele de rationalitate
a deciziilor
Realizarea obiectivelor unei organizatii nu are loc automat, n virtutea unor legi
proprii sistemului, ci este nevoie de o adaptare permanenta la mediu, tinnd seama de
influenta factorilor perturbatori, endogeni si exogeni, care se opun sau ngreuneaza
atingerea finalitatii dorite. Aceasta adaptare sau reglare a functionarii organizatiei se
realizeaza prin intermediul activitatii managerilor, care, n esenta, reprezinta o
nlantuire de decizii interdependente.
Decizia se regaseste n toate functiile procesului de management, ea nu este un
apanaj numai al functiei de previziune, iar calitatea acesteia influenteaza eficienta
functionarii organizatiei.
Decizia de management reprezinta o alegere a unui curs de actiune, n vederea
ndeplinirii unui anumit obiectiv din cadrul organizatiei, ce are implicatii directe
asupra a cel putin unei persoane, influentndu-i actiunile si comportamentul.
Ansamblul deciziilor adoptate si aplicate n cadrul organizatiei de catre
manageri reprezinta sistemul decizional.
Sistemul decizional ndeplineste urmatoarele functii principale, n cadrul
organizatiei:
- directionarea dezvoltarii de ansamblu a organizatiei si a componentelor
sale;
- declansarea actiunilor personalului din cadrul organizatiei si a
componentelor sale;
- armonizarea activitatilor si personalului organizatiei.
Revenind la decizia manageriala, prezentam succint elementele care o
deosebesc de decizia personala, pe care o adopta fiecare om, de nenumarate ori ntr-o
zi:
- decizia manageriala implica ntotdeauna cel putin doua persoane: managerul, cel
care decide si una sau mai multe persoane, executanti sau cadre de conducere ce
participa la aplicarea sau concretizarea deciziei;
- decizia manageriala are influente directe la nivelul grupului (nu numai asupra unui
salariat), afectnd starea, comportamentul, actiunile si rezultatele acestuia;
- spre deosebire de decizia personala, cea manageriala determina efecte directe si
propagate, economice, umane, tehnice, educationale etc., cel putin la nivelul unui
compartiment al organizatiei.
n practica organizationala decizia manageriala mbraca doua forme:
- act decizional;
- proces decizional.
Actul decizional este decizia cu o desfasurare, ntr-o perioada foarte scurta de
timp, de cteva secunde sau cteva minute. El se refera la situatii decizionale de
complexitate redusa sau cu grad mare de repetitivitate, cnd variabilele implicate sunt
27
foarte bine cunoscute de catre decident, astfel nct nu este nevoie de o culegere de
informatii si o analiza a lor. La baza actelor decizionale din cadrul firmei se afla
experienta si intuitia managerilor.
Procesul decizional este specific deciziilor mai complexe, implica un consum
de timp mai mare, de ordinul orelor, zilelor sau chiar saptamnilor, pe parcursul
caruia se culege si se analizeaza o anumita cantitate de informatii, se stabilesc
contacte umane si se consulta mai multe persoane n vederea conturarii situatiei
decizionale. n esenta, procesul decizional consta n ansamblul fazelor prin
intermediul carora se pregateste, adopta, aplica si evalueaza decizia manageriala.
Datorita varietatii situatiilor decizionale, procesele decizionale implicate sunt
foarte eterogene sub aspectul parametrilor constructivi si functionali.
Elementele constitutive ale situatiilor decizionale sunt:
- decidentul;
- mediul ambiant;
- factorii primari ai deciziei manageriale.
Decidentul este reprezentat de un manager sau un organism managerial care, n
virtutea obiectivelor, sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor circumscrise,
adopta decizia n situatia respectiva.
Tendinta dominanta, la nivelul decidentilor este amplificarea capacitatii lor
decizionale, prin cresterea nivelului de profesionalitate n domeniul managementului.
Mediul ambiant decizional consta n ansamblul elementelor endogene si
exogene organizatiei, care alcatuiesc situatia decizionala si exercita influente directe
si indirecte semnificative asupra continutului si rezultatelor deciziei manageriale.
n cadrul mediului ambiant decizional se manifesta doua tendinte
contradictorii: pe de o parte ridicarea nivelului de pregatire generala si de
specialitate, informatizarea, privatizarea, reforma economica s.a. care constituie
premise favorabile, iar pe de alta parte, cresterea complexitatii mediului ambiant
datorita adncirii diviziunii sociale, reducerii ciclului de viata al produselor si
tehnologiilor, cresterii volumulului de cunostinte si rapida lor perisabilitate, cresterii
competitiei pe piata internationala etc.
Pentru ca procesul de luare a deciziilor sa aiba eficacitatea dorita, trebuie ca si
decidentii sa progreseze ntr-un ritm suficient de rapid, pentru a putea face fata
schimbarilor rapide care survin n mediul ambiant.
Factorii primari ai deciziei intra n interdependente, n procesul decizional, care se
reflecta n urmatoarele situatii:
- Situatia de certitudine, cnd exista maximum de premise si probabilitate mare de
realizare a obiectivului urmarit, prin modalitatea preconizata. Elementele implicate n
situatia decizionala sunt variabile controlabile, avnd caracteristici cunoscute si a
caror evolutie poate fi anticipata cu certitudine.
- Situatia de incertitudine, cnd probabilitatea realizarii obiectivului este mare, dar
exista dubii asupra modului n care trebuie procedat. Asemenea situatii implica un
numar mare de variabile, a caror evolutie nu se poate determina dect cu aproximatie.
- Situatia de risc, cnd obiectivul este posibil de realizat, existnd nsa o mare
nesiguranta n ceea ce priveste modalitatile cele mai adecvate de urmat. Multe dintre
variabile sunt necontrolabile si chiar evolutia unora dintre variabilele controlabile
este greu de anticipat.
28
O alta clasificare a deciziilor se poate face dupa orizontul de timp pentru care
se adopta si implicatiile aplicarii lor asupra organizatiei, deosebind:
- decizii strategice, care vizeaza orizonturi mari de timp (mai mult de un an), se refera
la probleme majore ale activitatii organizatiei si influenteaza ntreaga activitate a
acesteia sau principalele sale componente;
- decizii tactice, adoptate pe o perioada mai scurta de timp (un an), se refera la
domenii importante ale firmei si influenteaza numai o parte a activitatilor
organizatiei; ele se fundamenteaza pentru realizarea unor obiective derivate din
obiectivele strategice;
- decizii curente, adoptate cu o frecventa mare, pe un interval de timp redus, a caror
sfera de aplicare afecteaza un sector restrns al activitatii organizatiei.
Dupa numarul de persoane care fundamenteaza decizia, deosebim:
- decizii unipersonale;
- decizii de grup.
Dupa periodicitatea elaborarii, deciziile de management pot fi:
- decizii unice;
- decizii repetitive (periodice, care se repeta la anumite intervale de timp si aleatorii,
care se repeta n mod neregulat).
Dupa numarul de criterii decizionale care stau la baza fundamentarii deciziilor,
acestea pot fi:
- decizii unicriteriale;
- decizii multicriteriale.
Decizia manageriala trebuie sa ndeplineasca o serie de cerinte de rationalitate,
dupa cum urmeaza:
- sa fie fundamentata stiintific, adica sa fie adoptata pe baza unui instrumentar
stiintific, care sa nlature improvizatia, rutina, voluntarismul sau alte practici
empirice;
- sa fie mputernicita, adica sa fie luata de managerul n ale carui sarcini este nscrisa,
iar acesta trebuie sa dispuna de cunostintele si calitatile necesare fundamentarii
respectivei decizii;
- sa fie clara, concisa si necontradictorie, astfel nct toti salariatii care contribuie la
fundamentarea deciziei si cei care participa la transpunerea ei n practica sa o
nteleaga perfect si la fel;
- sa fie oportuna, respectiv sa se ncadreze n perioada optima de adoptare si de
aplicare;
- sa fie eficienta, adica, prin aplicarea ei sa se obtina maximum de efecte, la un
anumit efort;
- sa fie completa, adica sa cuprinda toate elementele necesare ntelegerii si aplicarii
corecte.
3.2. Etapele procesului decizional
Procesul decizional se desfasoara n mai multe etape, dupa cum urmeaza:
- identificarea si definirea problemei;
- stabilirea criteriilor si obiectivelor decizionale;
29
5. Aplicarea deciziei
Dupa ce s-a adoptat decizia, urmeaza redactarea, transmiterea si aplicarea
acesteia. n cadrul acestei etape, decidentul are un rol deosebit; de modul cum
realizeaza transmiterea si motivarea deciziei luate depinde eficacitatea aplicarii
acesteia. Cu ct decidentul reuseste mai mult sa convinga executantii despre
necesitatea si eficacitatea deciziei adoptate si sa i motiveze, cu att acestia vor
participa mai activ la transpunerea ei n practica.
6. Evaluarea rezultatelor
Procesul decizional sau fiecare ciclu de management se ncheie cu etapa de
evaluare a rezultatelor, care presupune compararea rezultatelor obtinute cu
obiectivele propuse si depistarea abaterilor. Pe baza evaluarii rezultatelor se trag
concluzii pentru viitor, pentru un nou ciclu al procesului de management, care trebuie
sa se desfasoare la un nivel calitativ superior.
3.3. Metode si modele de fundamentare a deciziilor
Utilizarea metodelor cercetarii operationale n rationalizarea deciziilor
microeconomice presupune ca specialistii sa cerceteze situatia decizionala pentru a o
ncadra ntr-un model clasic, sau, daca nu poate fi ncadrata ntr-un model existent, sa
studieze posibilitatea crearii unuia nou, care sa corespunda cerintelor concrete de
rezolvare a problemei respective.
Metodele cercetarii operationale sunt mpartite n mai multe grupe, dupa cum
urmeaza:
- programarea matematica, prin care se urmareste optimizarea prin maximizarea sau
minimizarea unor functii obiectiv (liniare sau neliniare) pe domeniul definit de o serie
de restrictii prin care se reprezinta diferitele conditii economice (exemple: algoritmul
Simplex, algoritmul de transport);
- teoria stocurilor, care este folosita n problemele de dimensionare optima a
stocurilor, astfel nct cheltuielile de stocare sa fie minime (modelul Wilson
Within);
- teoria grafurilor porneste de la conceptul de graf ca o aplicatie multivoca a
elementelor unei multimi n ea nsasi si stabileste o serie de concepte derivate drum,
lant, arborescenta, circuit, cuplaj care se vor utiliza ntr-o serie de probleme
decizionale
(exemple: drumul critic, metoda PERT);
- teoria firelor de asteptare se foloseste n situatiile decizionale n care se urmareste
reducerea timpului total de asteptare a consumatorilor care asteapta sa fie serviti si a
statiilor de servire (model cu o statie, model cu mai multe statii);
- teoria jocurilor este folosita pentru stabilirea strategiilor pe care trebuie sa le adopte
fiecare participant la o situatie conflictuala cu caracter de competitie, n cadrul careia
rezultatele actiunii fiecaruia dintre competitori depinde de actiunile celorlalti (metoda
matriceala algebrica, metoda aproximatiilor succesive);
- simularea decizionala urmareste stabilirea tendintelor de desfasurare a anumitor
procese economice pe baza unor modele deterministe sau probabiliste; este vorba de
jocurile de ntreprindere prin care se simuleaza activitatea de management, pentru
31
Zorlentan T., Burdus E., Caprarescu G., Managementul organizatiei, Ed. Economica, 1998, pg. 258
32
Nicolescu O., Nicolescu L., Managementul modern al organizatiei, Ed. Tribuna Economica, 2001, pg.28
33
Elaborarea
strategiei
(2)
Elaborarea si
implementarea
strategiei de
ansamblu a
firmei
Implementare
a
Nicolescu O., Verboncu I., Management, Ed. Economica, 1997, pg. 170
35
.
9. Stabilirea tacticilor.
Pe baza strategiilor firmei se elaboreaza tacticicile firmei, care privesc perioade de
timp scurte, de regula un an; prin tactici sunt detaliate componentele strategice,
sunt stabilite obiectivele pe termen scurt, sunt precizate si ierarhizate actiunile si
modalitatile de realizare a obiectivelor, termenele de realizare a fiecarei actiuni,
sunt repartizate actiunile pe oameni, care sunt nstiintati, oral si n scris, asupra
competentelor, sarcinilor si responsabilitatilor care le revin si se dimensioneaza si
aloca resursele necesare. Tacticile sunt formalizate sub forma unor planuri sau
programe de catre organele participative la managementul organizatiei.
III. Implementarea strategiei
Implementarea strategiei se realizeaza n urmatoarele faze:
1. Pregatirea implementarii strategiei
Implementarea strategiei trebuie sa se bazeze pe un program de pregatire
corespunzator, care priveste firma n ansamblu si componentele procesuale si
structurale ale acesteia, astfel:
- Pregatirea climatului din cadrul organizatiei are n vedere obtinerea implicarii
pozitive a personalului, n care scop trebuie organizate ntlniri cu angajatii care au
sarcini nemijlocite legate de operationalizarea schimbarilor strategico tactice,
ncepnd cu managerii, n care li se vor prezenta si explica obiectivele urmarite,
motivatia acestora, avantajele pentru firma si pentru salariati, ce se asteapta concret
de la ei, elementele stimulative etc. n sens mai larg, se impune modificarea culturii
organizationale, respectiv acceptarea si promovarea inovarii, implicate de
implementarea strategiei, n toate domeniile.
- Asigurarea premiselor tehnico materiale, umane, financiare si informationale
necesare se refera la aspectele de natura materiala si financiara (instalatii,
echipamente, tehnologie etc.) si la resursele umane (pregatire profesionala, pricepere
etc.), care conditioneaza implementarea strategiei.
2. Remodelarea sistemului managerial al organizatiei.
Aceasta faza are n vedere revederea si eventual, modificarea principalilor
parametri constructivi si functionali ai managementului de ansamblu si a
componentelor sale majore, pentru asigurarea unei flexibilitati sporite, a unei
capacitati de adaptare la schimbare n vederea operationalizarii optiunilor strategice si
ndeplinirii obiectivelor strategice ale organizatiei.
3. Operarea schimbarilor strategice preconizate.
Operationalizarea optiunilor strategice majore implica modificari de fond n
componentele structurale si procesuale ale organizatiei, astfel:
- n domeniul tehnic se concep si se realizeaza produse si tehnologii noi, cu
performante superioare, se pun n functiune noi echipamente de productie, creste
gradul de automatizare etc.;
- n domeniul economic schimbarile privesc : promovarea unor principii noi de
gestiune economica; asigurarea resurselor materiale si financiare n conditii
economice mbunatatite, perfectionarea relatiilor cu sistemul bancar etc.;
38
NTREBARI DE CONTROL
1. Ce este decizia de management?
2. Ce este sistemul decizional si ce functii ndeplineste acesta?
3. Care este diferenta ntre actul decizional si procesul decizional?
4. Ce este situatia decizionala si care sunt elementele constitutive ale acesteia?
Enumerati si caracterizati situatiile posibile.
5. Realizati clasificarea deciziilor dupa diferite criterii.
6. Care sunt etapele procesului decizional si ce cuprind ele?
7. Cum se fundamenteaza deciziile?
8. Definiti politica, strategia si tactica organizatiei.
9. Clasificati strategiile n functie de diferite criterii.
10. Etapele si fazele elaborarii strategiei unei organizatii si activitatile care se
deruleaza n cadrul acestora.
40
Capitolul IV
ORGANIZAREA. SUBSISTEMUL ORGANIZATORIC
4.1. Structura organizatorica. Concept. Continut.
n procesul de management, functia de organizare se exercita, att prin actiuni
care vizeaza ansamblul organizatiei, ct si prin actiuni care privesc diferitele
componente ale acesteia. Organizarea de ansamblu este realizata de managementul de
nivel superior, fiind materializata n structuri organizatorice si informationale, prin
care se combina, se ordoneaza si se actualizeaza componentele umane, materiale,
financiare si informationale, n scopul realizarii obiectivelor organizatiei.
n functie de continut, organizarea mbraca doua forme principale, si anume:
organizarea procesuala si organizarea structurala.
Organizarea procesuala consta n stabilirea principalelor categorii de munca, a
proceselor necesare realizarii ansamblului de obiective ale firmei. Rezultatul
organizarii procesuale l constituie functiunile, activitatile, atributiile si sarcinile.
Organizarea structurala10 consta n gruparea functiunilor, activitatilor,
atributiilor si sarcinilor, n functie de anumite criterii , si repartizarea acestora, n
scopul realizarii lor, n subdiviziuni organizatorice pe grupuri si persoane, n vederea
asigurarii unor conditii ct mai bune pentru ndeplinirea obiectivelor firmei.
Rezultatul organizarii structurale l reprezinta structura organizatorica.
Din cele expuse, rezulta ca structura organizatorica este un concept integrator,
care reuneste: diviziunea muncii, mecanismele de coordonare, puterea pozitiei
exercitata n organizatie si obligatiile care decurg din aceasta.
Avnd n vedere aceste elemente, o posibila definitie11, mai completa si mai
precisa, este:
Structura organizatorica se defineste ca ansamblul persoanelor, al
subdiviziunilor organizatorice si al relatiilor dintre acestea astfel constituite si
reglementate nct sa asigure premisele organizatorice necesare obtinerii
performantelor dorite.
n cadrul structurii organizatorice a organizatiei, deosebim doua componente
principale:
- structura manageriala sau functionala;
- structura de productie sau operationala.
Structura manageriala poate fi definita ca ansamblul persoanelor,
subdiviziunilor organizatorice si al relatiilor dintre ele, astfel constituite si ordonate,
nct, prin deciziile si actiunile lor sa asigure conditiile manageriale, economice,
tehnice si de personal necesare desfasurarii integrale a proceselor manageriale si de
executie.
Structura de productie sau operationala este alcatuita din ansamblul
persoanelor, subdiviziunilor si relatiilor organizatorice, prin care se asigura realizarea
directa a produselor si / sau serviciilor care intra n obiectul de activitate al
organizatiei.
10
11
Nicolescu O., Nicolescu L., Managementul modern al organizatiei, Ed. Tribuna Economica, 2001, pg. 247
Zorlentan T., Burdus E., Caprarescu G., Managementul organizatiei, Ed. Economica, 1998, pg. 341
41
Competente
Responsabilitati
Obiective
individuale
Sarcini
2. Functia este constituita din totalitatea posturilor care prezinta aceleasi caracteristici
principale. Altfel spus, functia constituie factorul de generalizare al unor posturi
asemanatoare din punct de vedere al ariei de cuprindere a autoritatii si
responsabilitatii. De exemplu, functiei de sef de atelier pot sa-i corespunda, ntr-o
ntreprindere industriala mare, 10 15 posturi.
n functie de natura competentelor, responsabilitatilor si sarcinilor se deosebesc
doua tipuri de functii (si posturi):
- functia manageriala, caracterizata printr-o pondere ridicata a competentelor,
sarcinilor si responsabilitatilor, care implica exercitarea functiilor managementului
si adoptarea de decizii;
- functia de executie, caracterizata prin sarcini, competente si responsabilitati,
pentru operationalizarea deciziilor adoptate de titularii posturilor manageriale.
3. Compartimentul este componenta rezultata din agregarea unor posturi cu
continut similar si / sau complementar si reprezinta ansamblul persoanelor care
desfasoara activitati omogene si / sau complementare care contribuie la realizarea
acelorasi obiective derivate si subordonate nemijlocit unui manager.
n societatile comerciale sau n regiile de stat, compartimentele pot fi: serviciul,
biroul, sectia, atelierul sau laboratorul.
n functie de obiectivele atribuite, de sarcinile si responsabilitatile
circumscrise, compartimentele pot fi:
- operationale;
- functionale.
Compartimentele operationale contribuie n mod direct la realizarea
obiectivelor derivate, de gradul II, respectiv, la obtinerea produselor, serviciilor sau
componentelor acestora, care constituie obiectul de activitate al organizatiei. n
cadrul acestor compartimente se exercita, cu prioritate, autoritatea ierarhica. n
aceasta categorie se includ: atelierele si sectiile de productie si service, reparatii si
ntretinere a utilajelor, serviciile CTC, aprovizionare, desfacere, depozitele.
Compartimentele functionale contribuie indirect la realizarea obiectivelor
fundamentale , prin participarea la fundamentarea deciziilor adoptate de
managementul superior si mediu si prin asigurarea asistentei de specialitate tuturor
compartimentelor organizatiei, pe linie tehnica, economica, organizatorica.
43
45
Sectia A
Sectia B
Sectia C
Resurse umane
Plan - strategie
Oficiul de calcul
Financiar - contabilitate
Director
economic
Aprovizionare
Marketing - vnzari
Director
comercial
Omologari
Tehnic
Programarea productiei
Director
productie
Sectia D
Manager general
Sef raion
mbracam. barbati
Sef raion
mbracam. dama
Director comercial
Sef raion
mbracam. copii
Marketing
Analize economice
Financiar - contab.
Resurse umane
Strategie - plan
Director economic
49
Manager general
Director productie
Director economic
Resurse umane
Plan dezvolt.
Analize econ.
Financ.-contab.
Marketing
Fabricatie
Aprovizionare
Produs B
Marketing
Fabricatie
Aprovizionare
Produs A
Capitolul V
SUBSISTEMUL INFORMATIONAL
5.1. Definirea sistemului informational managerial si informatic
Functionarea corespunzatoare a unei organizatii nu ar putea fi posibila fara un
sistem informational care ofera materia prima informationala necesara stabilirii si
ndeplinirii obiectivelor, sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor manageriale si
de executie.
ntre componentele sistemului de management al organizatiei, sistemul
informational se detaseaza prin dinamism si flexibilitate ridicata, ca urmare a aplicarii
marilor progrese din informatica si a transformarii informaticii ntr-o resursa vitala
pentru organizatiile moderne.
Prin sistemul informational se ntelege ansamblul datelor, informatiilor,
circuitelor informationale, fluxurilor informationale, procedurilor si mijloacelor de
tratare a informatiilor, care au drept scop sa contribuie la fundamentarea, stabilirea
si realizarea obiectivelor organizatiei.
Foarte important este a nu se confunda sistemul informational cu sistemul
informatic, ntre care exista un raport ca de la ntreg la parte. Sistemul informatic se
rezuma, n esenta, la culegerea, transmiterea si prelucrarea cu mijloace automatizate a
informatiilor, n timp ce sistemul informational este mult mai cuprinzator.
n figura 5.1. este prezentat raportul dintre sistemul informational si cel
informatic precum si fazele acestora.
Vehicularea
informatiilor
Mijloace
Prelucrarea
informatiilor
manuale
Mijloace
mecanizate
Mijloace automatizate
SISTEMUL INFORMATIC
SISTEMUL
Culegerea si
nregistrarea
informatiilor
61
Nicolescu O., Nicolescu L., Managementul modern al organizatiei, Ed. Tribuna Economica, 2001, pg. 142
62
SUBSISTEMUL
ORGANIZATORIC
SUBSISTEMUL
INFORMATIONAL
SUBSISTEMUL
DECIZIONAL
66
Capitolul VI
COORDONAREA. COMUNICAREA.
Coordonarea este necesara datorita dinamismului mediului ambiant n care
evolueaza firma si, n acelasi timp, datorita complexitatii, diversitatii si, n numeroase
situatii, a imprevizibilitatii reactiilor salariatilor si a subsistemelor firmei la
schimbarile produse.
Functia de coordonare consta ntr-un ansamblu de procese de management
prin intermediul carora se armonizeaza deciziile si actiunile personalului
organizatiei si ale subsistemelor sale, n cadrul previziunilor si sistemului
organizatoric stabilite.
Pentru asigurarea unei bune coordonari este necesara existenta unei comunicari
adecvate la toate nivelurile managementului.
6.1. Conceptul si procesul de comunicare organizationala
Componenta de baza a functiei de coordonare o reprezinta comunicarea, proces
prin care are loc schimbul de mesaje, n vederea realizarii obiectivelor individuale si
comune ale membrilor organizatiei. Transmiterea de informatii si perceperea
integrala a mesajelor continute fac posibila realizarea acordului si, deci a unor actiuni
armonizate.
Relatiile organizationale au la baza comunicarea, care antreneaza
componentele structurale, dar si alte laturi ale organizatiilor: tehnice, economice,
psihologice, educationale, culturale. Pentru a-si ndeplini n mod corespunzator
atributiile, un bun manager trebuie sa aiba abilitatea de comunicare.
Necesitatea comunicarii organizationale deriva din urmatoarele aspecte:
- pentru operationalizarea functiilor managementului, comunicarea este cruciala;
stabilirea obiectivelor, realizarea concordantei cu structura organizatorica si
informationala, armonizarea actiunilor n scopul realizarii obiectivelor, eliminarea
defectiunilor si antrenarea personalului se bazeaza pe comunicare;
- comunicarea ofera salariatilor informatiile necesare activitatii lor, cerintele
organizatiei si ale mediului acesteia;
- prin feed-back-ul realizat, comunicarea face posibila corectarea greselilor,
eliminarea deficientelor si mbunatatirea performantelor individuale si ale
organizatiei;
- comunicarea face posibila identificarea si folosirea diferitelor stimulente care sa
motiveze personalul;
- comunicarea contribuie la instaurarea unor relatii corecte si eficiente ntre
manageri si salariati, ntre colegi, dar si cu persoane din afara organizatiei.
Procesul de comunicare consta ntr-un ansamblu de operatii de transmitere,
de receptare si de interpretare a unor mesaje.
Etapele procesului de comunicare sunt:
a) Codificarea ntelesului. Aceasta etapa consta n selectarea anumitor simboluri care
sa exprime semnificatia unui mesaj fara ambiguitati sau neclaritati, fara
posibilitatea de interpretare. Se stie ca gesturile si cuvintele pot fi interpretate
67
b)
c)
d)
e)
70
Distanta publica se stabileste ntre persoane cu statut social inegal: ntre judecator si
inculpat, ntre profesor si elevi, ntre comandant si trupa etc., avnd o valoare
apreciabila care confera calm si reactii eficiente.
c) n functie de modul de desfasurare, comunicarea poate fi:
- comunicarea reciproc directa care se desfasoara fata n fata, avnd avantajul ca
este rapida, se poate verifica pe loc reactia interlocutorului si se poate repeta si
reformula mesajul, daca este nevoie;
- comunicarea reciproc indirecta se realizeaza prin telefon, aparate de
radiocomunicatii sau prin televiziunea interactiva, acest tip pretndu-se doar la
anumite tipuri de mesaje, ntruct cel care transmite mesajul nu poate urmari toate
reactiile interlocutorilor;
- comunicarea unilaterala directa se desfasoara n situatia transmiterii unor ordine
sau n sedinte de informare, mesajele transmise nesolicitnd raspuns;
- comunicarea unilaterala indirecta se desfasoara prin discursuri, scrisori, filme etc.
d) Dupa gradul de oficializare relevam:
- comunicarea formala cuprinznd mesajele care circula pe canalele relatiilor
organizatorice, mbracnd diverse forme: scrisa sau vorbita, directa sau indirecta,
bilaterala sau multilaterala;
- comunicarea informala se desfasoara pe canale informale, care nu includ relatiile
organizatorice.
Factori de influenta
Asupra comunicarii organizationale actioneaza o multitudine de factori, interni
si externi.
Dintre factorii interni, cei care au o influenta mai mare asupra comunicarii
sunt:
- Configuratia structurii organizatorice. Numarul de componente, plasarea lor pe
niveluri ierarhice pot ngreuna sau usura comunicarea; daca structura este prea
ncarcata, se nmultesc procesele de comunicare, se aglomereaza, apar numeroase
filtre si distorsiuni ale mesajelor. De asemenea, gradul de formalizare si nivelul de
centralizare si lasa, n mod decisiv, amprenta asupra procesului de comunicare; de
exemplu, ntr-o structura de tip birocratic, cu o mare centralizare si formalizare,
vor predomina comunicarile scrise, descendente, formale si impersonale.
- Configuratia si functionarea sistemului informational influenteaza asupra
comunicarii, respectiv asupra vitezei de circulatie a mesajelor, cantitatii si calitatii
acestora.
- Stilul de management si lasa amprenta asupra gradului de personalizare a
comunicarii: managerii care
sunt adeptii stilului autoritar promoveaza
comunicarea descendenta, formala si ascultare neconditionata din partea
subordonatilor; cei care adopta stilul democrat-participativ utilizeaza comunicarea
verbala alaturi de cea scrisa precum si cea nonverbala, fata n fata, cu aspecte
informale.
- Tipul de cultura organizationala influenteaza comunicarea prin componentele sale
de baza, prin traditii, reguli nescrise dar respectate.
71
nuante, gestica etc.) si adesea metaforele sunt decodificate si ntelese incorect, fara ca
partenerii de dialog sa-si dea seama de acest lucru.
Comunicarea activa se bazeaza pe ncurajarea laturii afective, prin aceasta
depasindu-se barierele de perceptie, cultura, personalitate si statut. n ascultarea
activa receptorul se concentreaza nu numai asupra ntelesului cuvintelor ci si asupra
sentimentelor, atitudinilor si ncarcaturii afective a mesajului, ncurajnd partenerul
de dialog sa vorbeasca, sa-si exprime opiniile, ideile si sentimentele fata de problema
n cauza.
Ascultarea activa presupune existenta, la cei care o folosesc, a unor calitati,
cum sunt: comportare calda, promovarea unei atitudini deschise, de sinceritate,
interes si receptivitate, amplificarea empatiei, adica a capacitatii de transpunere n
situatia interlocutorului.
n literatura de specialitate, managerilor li se recomanda practicarea ascultarii
active, n care scop trebuie sa respecte cteva reguli de comportament, cum sunt:
- interlocutorul trebuie privit n timp ce este ascultat;
- ncurajarea prin zmbete, aprobari din cap etc.;
- managerul poate pune ntrebari, dar nu n exces, iar acestea trebuie sa se refere la
subiecte importante si la aspecte de profunzime;
- cnd interlocutorul nu-si gaseste cuvintele, trebuie ajutat;
- managerul trebuie sa asculte atent, fara a lua notite, fara a desena, n timp ce
interlocutorul vorbeste;
- managerul nu trebuie sa traga concluzii pripite sau sa faca anumite interpretari
pna nu cere lamuriri de la interlocutor;
- managerul trebuie sa asculte punctul de vedere al celuilalt si nu sa ncerce sa si-l
impuna pe al sau;
- ascultnd mesajul interlocutorului, managerul trebuie sa-i solicite acestuia si
solutiile pe care le propune.
Utilizarea tehnicii ascultarii active confera procesului de management o serie
de avantaje, cum sunt:
- contribuie la formarea unor relatii corecte, calde, sincere ntre oameni;
- contribuie la destinderea climatului de munca;
- contribuie la mbunatatirea procesului de management prin identificarea mai
rapida a abaterilor si corectarea lor (functiile de coordonare si control);
- ncurajeaza salariatii sa-si asume responsabilitati si sa-si valorifice mai bine
posibilitatile intelectuale, de creativitate si profesionale;
- contribuie la adoptarea unor decizii mai bine fundamentate
Cea mai frecvent utilizata metoda n desfasurarea procesului de management
este sedinta, prin care se realizeaza comunicarea directa.
Sedinta este metoda de comunicare care consta n reuniunea mai multor
persoane pe timp scurt, sub coordonarea unui manager, pentru rezolvarea unor
sarcini cu caracter informational sau decizional.
Prin sedinta se realizeaza transmiterea informatiilor si, n acelasi timp,
culegerea feed-back-ului, concomitent la un numar mai mare de persoane din
organizatie. Calitatea sedintei contribuie, n mod sensibil, la eficienta procesului de
management.
Sedintele se clasifica, n functie de scop, astfel:
74
- folosirea unui limbaj atractiv pentru a atrage atentia participantilor asupra ideilor
expuse;
- limitarea expunerii introductive la 1-2 minute;
- stabilirea, de comun acord, a timpului maxim pentru fiecare luare de cuvnt si
pentru sedinta (n opinia specialistilor, este recomandabila o durata maxima de 11,5 ore).
c) Etapa de derulare propriu-zisa a sedintei.
n aceasta etapa, conducatorului de sedinta i revine rolul decisiv, constnd n:
- sublinierea contributiilor n idei noi, solutii eficiente etc. si stimularea
participantilor n a-si aduce contributia la realizarea scopurilor urmarite;
- prentmpinarea momentelor de tensiune si mentinerea unei atmosfere de
cooperare si comunicare fara obstacole;
- stoparea divagatiilor de la subiect, a palavragelii inutile, care nu au scopul de a
aduce contributii efective la subiectul tratat;
- imprimarea unui ritm care sa asigure ncadrarea n timpul stabilit dar si realizarea
scopurilor urmarite;
d) Etapa de ncheiere a sedintei.
n aceasta etapa conducatorul de sedinta prezinta:
- n ce masura au fost ndeplinite obiectivele sedintei;
- ideile, punctele de vedere, contributiile cele mai valoroase pentru solutionarea
problemei abordate;
- concluziile finale, sub forma solutiilor si deciziilor adoptate.
Se recomanda ca, imediat dupa sedinta sau cel mai trziu a doua zi dupa
sedinta, elementele importante si deciziile sa fie transmise si n scris participantilor.
Utilizarea metodei sedintei, cu respectarea regulilor recomandate de specialisti,
prezinta o serie de avantaje, cum sunt: cresterea nivelului de informare a
personalului, fundamentarea temeinica a deciziilor, amplificarea capacitatii de
comunicare a salariatilor, dezvoltarea sentimentului de participare la viata
organizatiei, cresterea responsabilitatii, dezvoltarea spiritului de echipa, valorificarea
potentialului creativ si profesional al salariatilor etc.
Ca dezavantaje ale sedintei se retin: consum mare de timp, reducerea
operativitatii solutionarii unor probleme, scaderea responsabilitatii unor manageri etc.
REZUMAT
Exercitarea functiei de coordonare este necesara pentru armonizarea deciziilor
si actiunilor personalului organizatiei si ale subsistemelor sale si obtinerea
rezultatelor scontate.
Componenta de baza a functiei de coordonare este comunicarea, proces prin
care are loc schimbul de mesaje. Etapele procesului de comunicare sunt: codificarea
ntelesului, transmiterea mesajului; decodificarea si interpretarea, filtrarea, feed-back.
Comunicarea poate fi unilaterala si bilaterala.
Componentele procesului de comunicare organizationala sunt: emitentul,
receptorul, mesajul, mediul sau contextul, canalele de comunicare, mijloacele de
comunicare. Comunicarea organizationala poate avea o mare varietate de forme,
clasificndu-se astfel:
76
77
Capitolul VII
ANTRENAREA
Functia de antrenare ncorporeaza actiuni ce se concentreaza asupra factorului
uman, lund n considerare factorii care l motiveaza, cu scopul de a-l determina sa
contribuie activ la stabilirea si realizarea integrala a obiectivelor si sarcinilor
organizatiei.
Asa cum rezulta si din definitia prezentata, un element principal al antrenarii l
reprezinta motivarea.
7.1. Conceptul de motivatie.
Motivarea reprezinta o componenta importanta a managementului, fapt pentru
care este abordata frecvent n literatura de specialitate, existnd o multitudine de
teorii si acceptiuni ale acesteia.
Din punct de vedere al conceptiei manageriale pe care se fundamenteaza13, se
detaseaza doua acceptiuni majore ale motivarii:
- Motivarea n sens restrns, bazata pe o viziune clasica asupra organizatiei si
managementului care are n vedere numai salariatii firmei si care consta n
corelarea necesitatilor, aspiratiilor si intereselor personalului din cadrul
organizatiei cu realizarea obiectivelor si exercitarea sarcinilor, competentelor si
responsabilitatilor atribuite n cadrul organizatiei.
- Motivarea n sens larg, se bazeaza pe o viziune moderna asupra organizatiei si
managementului, axndu-se pe stakeholderi, adica pe acele persoane si organisme
care au interese majore n activitatea si rezultatele firmei: proprietarii, clientii,
managerii, salariatii, sindicatul, furnizorii, bancile, administratia centrala si/sau
locala, comunitatea locala etc.
Din studierea comportamentului oamenilor n munca a reiesit ca motivatia
cuprinde doua categorii mari de elemente:
- nevoile si asteptarile umane;
- stimulentele sau factorii motivationali.
7.2. Formele motivatiei.
Studierea teoretica a tipurilor de motivatie le grupeaza pe acestea n perechi cu
componente opuse, astfel:
1. Motivatia pozitiva si motivatia negativa.
Motivatia pozitiva consta n punerea n relatie directa si proportionala a
rezultatelor si comportamentului cu satisfactiile personale. Accentul se pune pe latura
pozitiva a laudei, recunoasterii si recompensei; modul de aplicare de catre manager
difera de la caz la caz, fiecare individ fiind sensibil la un anumit tip de satisfactii (unii
doresc mai multe cstiguri salariale, altii asteapta o avansare rapida, unii se simt
13
motivati daca sunt evidentiati n fata colegilor, altii daca participa la elaborarea
deciziilor privind activitatea n care sunt implicati etc.)
Motivatia negativa se bazeaza pe amenintare, pedeapsa, blam; acest tip de
motivatie trebuie aplicat cu multa precautie, exagerarea pedepselor, numarul prea
mare de sanctiuni sau apostrofari etc., putnd conduce la alte efecte dect cele
asteptate (complicitate morala, neformala, insensibilizare si solidarizare n
ascunderea sau mistificarea adevarului fata de superiori).
n figura 7.1 sunt prezentate sintetic principalele categorii de recompense si de
sanctiuni.
Materiale
-Salariu
-Prima
-Repartizare locuinta
-Masina de serviciu
-Amenda
-Imputatie
Sociale
-Ordine si medalii
-Titluri
-Avansari n functie
-Sanctiuni disciplinare
-Destituire
Formale
RECOMPENSE
SI
SANCTIUNI
Materiale
-Ciubucuri, bacsisuri
-Cadouri
-Plata pentru traficul
de influenta
Informale
Sociale
-Lauda
-Multumirea
-Acordarea ncrederii
-Critica
-Dispretul
-Blamul
-Invectiva
Tensiunidorinte
nesatisfacute
Actiuni sau
comportamente pentru
realizarea
scopurilor
Satisfactii
Reasezarea nevoilor
Figura 7.2 Schema simplificata a modelului
Maslow A.H, Motivation and Personality, Harper & Row, 1970, pag. 80-106
80
15
Alderfer C.P., Existence, Relatedness and Growth: Human Needs in Organizational Setting, New York, Free Press,
1972
16
Herzberg F, Mausner B, Synderman B.B., The Motivation to Work, Second Edition, Chapman and Hall, 1959
81
Vroom V.H, Work and Motivation, Jan Wiley and Sons, New York, 1964
Porter L.W, Lawler E.E, Managerial Attitudes an Performance, Irwin, 1968
19
Lawler E.E, Motivation in Work Organizations, Brooks- Cole, 1973
20
David McClelland, The Achieving Society, van Nostrand Reinhold, New York, 1971
18
82
Drucker P, The Practice of Management, Harper & Row, New York, 1954
84
Stabilirea obiectivelor
fundamentale
Obiective specifice
activitatilor
Stabilirea obiectivelor
derivate
Obiective specifice
compartimentelor
Obiective
individuale
Infrastructura
Program
de
actiuni
Calendare
si termene
Bugete de
venituri si
cheltuieli
Lista metode
86
7.4.2. Delegarea
Delegarea este una din metodele cele mai frecvent utilizate n management, ea
existnd din cele mai vechi timpuri, dar fiind fundamentata teoretic mult mai trziu,
de autorii scolii clasice.
Delegarea consta n atribuirea temporara de catre un manager a uneia din
sarcinile sale, nsotita de autoritatea si responsabilitatea corespunzatoare, unui
subordonat.
Din definitie rezulta ca delegarea se realizeaza n cadrul structurii
organizatorice, n fapt fiind o deplasare temporara de sarcini, competente si
responsabilitati da la un nivel ierarhic superior catre un nivel ierarhic inferior.
Desi pare o metoda simpla, delegarea ntmpina o serie de dificultati, n special
legate de exigentele si subtilitatile cunoasterii si ntelegerii oamenilor.
Principalele caracteristici ale procesului de delegare sunt:
- delegarea se realizeaza exclusiv descendent si vertical, respectiv de la un nivel
ierarhic superior la un nivel ierarhic inferior;
- delegarea are caracter temporar, pe o perioada bine stabilita, relativ scurta; n
cazul permanentizarii deplasarii sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor ar
fi vorba despre descentralizare;
- pe ntreaga perioada a delegarii, desi sarcina si autoritatea sunt transferate n
ntregime subordonatului, responsabilitatea executarii corespunzatoare revine att
celui delegat, ct si celui care a facut delegarea (dubla responsabilitate, a
managerului si a subordonatului);
- caracterul formal, delegarea realizndu-se, exclusiv, n cadrul structurii
organizatorice a organizatiei;
- delegarea are o componenta psihologica deosebita n relatia sef-subordonat, care
poate duce la succesul sau esecul sau.
Principalele elemente componente ale procesului de delegare sunt:
- nsarcinarea;
- atribuirea competentei formale;
- ncredintarea responsabilitatii corespunzatoare competentei formale.
nsarcinarea consta n atribuirea de catre manager, a unei sarcini care-i revine de
drept prin organizarea formala, unui subordonat. Este de remarcat ca nu toate
sarcinile care i revin unui manager pot fi delegate; sarcinile majore a caror realizare
justifica nsasi ratiunea de a fi a postului ca si sarcinile a caror derulare ar putea
conduce la efecte socio-umane importante (angajari, concedieri, transferuri, sanctiuni
etc.) sunt nedelegabile. De asemenea pot exista situatii cnd sarcini potential
delegabile nu pot fi transmise, datorita inexistentei, n momentul respectiv, n
organizatie, a unei persoane care sa corespunda cu cerintele sarcinii ce ar urma sa fie
delegata.
Atribuirea competentei formale confera subordonatului care a primit delegarea
libertatea de decizie si de actiune necesara realizarii sarcinii respective. Autoritatea
formala a subordonatului trebuie dublata de autoritatea cunostintelor profesionale.
ncredintarea responsabilitatii corespunzatoare competentei formale implica
obligatia subordonatului de a ndeplini sarcina ce i-a fost delegata, n functie de
rezultate, fiind recompensat sau sanctionat.
87
88
89
Capitolul VIII
Leadershipul n cadrul organizatiei
8.1. Conceptul de leadership
n ultimele doua decenii ale secolului trecut, leadershipul s-a conturat ca o
componenta majora a managementului performant.
Notiunea de leadership a fost abordata si explicata de numerosi specialisti,
punnd-o n relatie cu notiunea de management.
ntr-un studiu, J. Adair23 explica etimologic diferenta dintre leading care
nseamna a conduce, a comanda si managing care se traduce prin: a gira, a gestiona.
Rezulta ca leadershipul implica o orientare, o directie, n timp ce managingul
presupune ideea de administrare, de control financiar.
John Kotter de la Harvard Business School24 defineste leadershipul ca pe un
proces de orientare a unui grup (sau grupuri) de persoane prin mijloace, n principal,
necoercitive.
Michael Frank25 defineste leadershipul ca un proces de grup, care implica
interactiunea a cel putin doua persoane, n vederea realizarii unui scop.
n conceptia lui Jacques si Clement26, leadershipul este procesul prin care o
persoana stabileste un scop sau o directie pentru una sau mai multe persoane si-i
determina sa actioneze mpreuna cu competenta si deplina dedicare n vederea
realizarii lor.
La baza leadershipului se afla spiritul de echipa, respectiv dorinta oamenilor de
a gndi, simti si actiona armonizat, n vederea realizarii unui scop comun.
Spiritul de echipa este rezultatul integrarii a patru procese27:
- construirea ncrederii ntre persoanele implicate;
- stabilirea unei misiuni si a unor scopuri clare la care adera persoanele;
- derularea de procese decizionale participative;
- motivarea puternica, individuala si de grup, pentru a contribui la realizarea
telurilor comune.
Concretizarea spiritului de echipa este faptul ca n procesul de realizare a
scopului, leaderul este urmat de celelalte persoane, care se implica puternic, efectiv si
afectiv, ceea ce asigura obtinerea rezultatelor scontate.
Numerosi specialisti au studiat leadershipul sub trei aspecte: prin prisma
trasaturilor caracteristice ale leaderilor; prin prisma comportamentului leaderilor;
abordarea contextuala.
Initial se considera ca poseda leadership numai persoanele care s-au nascut cu
el, leadershipul fiind asociat marilor personalitati (Napoleon, Abraham Lincoln etc.).
Dupa 1950 conceptiile s-au schimbat, considerndu-se ca, desi leadershipul
presupune anumite calitati native, printr-o pregatire adecvata se poate asigura
23
90
Leadership
28
91
Directorul
general
Decide
principalele functii si activitati
de realizat
Construieste
sistemul organizatoric pentru
operationalizarea activitatilor
Asigura personalul
cu competentele necesare la toate
nivelurile organizationale
Operationalizeaza
sistematic
Figura 8.2. Locul leadershipului n managementul
directorului general de firma (dupa Jacques si Clement)
31
(mica)
(mare)
1,9
9,9
7
6
5,5
4
3
2
1
1,1
1
(mica)
9,1
2
(mare)
Semnificatia simbolurilor:
1.1 Interes minim pentru productie si subordonati (managerul nu se implica n
realizarea obiectivelor majore ale firmei).
1.9 Interes minim pentru productie si foarte ridicat pentru oameni.
9.1. Interes ridicat pentru productie si foarte redus pentru oameni.
94
32
Nicolescu O, Nicolescu L, Managementul modern al organizatiei, Ed. Tribuna Economica,, Bucuresti, 2001
96
Evaluarea
8.
Promovarea
9.
Dezvoltarea
10 Recompense
.
11 Disciplina
.
Simbiotic
4
Este esential
Colegiala
Promoveaza
echilibrul
De codeterminare
Bazata pe spiritul de
echipa
Promovata
sistematic
De catre seful De catre seful De catre echipa din
direct
direct
care face parte seful
Decisa de sefi
Decisa de sefi si Decisa de echipa
alte inputuri
Decisa de sefi
Decisa de sefi si Decisa de echipa
alte inputuri
Stabilite de sefi
Decise de sefi si Decise de echipa
alte inputuri
Vegheata de sefi Vegheata de sefi si Vegheata de echipa
alte inputuri
97
99
Capitolul IX
Managementul resurselor umane
Daca la nceputurile managementului stiintific, factorul material detinea pozitia centrala, astazi resursele
umane sunt considerate primordiale n desfasurarea activitatii pentru realizarea obiectivelor organizatiei. Gestiunea
resurselor umane ale organizatiei reprezinta o componenta deosebit de sensibila a managementului, avnd n vedere ca
oamenii dispun de o inertie la schimbare, dar n acelasi timp, de un anumit grad de adaptabilitate la diferite situatii,
oamenii au mentalitati, obiceiuri si comportamente specifice, au personalitate, traiesc si muncesc n mijlocul unor
grupuri de indivizi, ntre care se instaureaza diferite relatii, care i influenteaza.
Cowling A, Mailer Ch., Managing Human Resources, Edward Arnold, London, 1989
102
34
i) metode intuitive, prin care seful ierarhic decide daca salariatul are calitatile
necesare promovarii, pe baza propriilor judecati si aprecieri.
Principiul promovarii interne se aplica cu precadere, acest lucru asigurnd
continuitatea n munca, motivatia superioara a personalului organizatiei si evitarea
perioadei de adaptare a persoanelor aduse din exterior.
REZUMAT
Resursele umane sunt considerate, astazi, primordiale n desfasurarea activitatii
unei organizatii. Pentru a valorifica la maxim resursele umane managementul trebuie
sa tina cont de de toate aspectele care definesc complexitatea naturii umane,
personalitatea, abilitatile, cunostintele, trasaturile de caracter si temperamentale.
Recrutarea personalului este o activitate de identificare si atragere a
persoanelor corespunzatoare caracteristicilor posturilor vacante. Aceasta activitate se
deruleaza respectnd anumite etape si cerinte; ea se realizeaza direct prin contactul
nemijlocit cu sursele de recrutare si indirect, prin mijloace mass-media.
Selectia personalului realizeaza alegerea celui mai potrivit candidat pentru un
anumit post sau loc de munca, pe baza unor criterii. Selectia foloseste instrumente
specifice pentru determinarea gradului de inteligenta, temperamentului, trasaturilor
de caracter, aptitudinilor, atitudinilor, intereselor si aspiratiilor, cum sunt: testele,
chestionarele, studiile de caz, interviul, referintele, metoda AC (centrul de evaluare).
Pentru integrarea n cele mai bune conditii a noilor angajati ntr-o organizatie,
se folosesc diferite modalitati, ca de exemplu: mapa de ntmpinare si desemnarea
unui mentor.
Evaluarea personalului prezinta importanta deosebita n procesul de
management, asigurnd suportul informational pentru motivarea prin recompensare,
dezvoltare n cariera etc., fiind o activitate de mare responsabilitate care poate duce la
mobilizarea salariatilor sau, dimpotriva, la demobilizare, daca nu este realizata cu tact
si responsabilitate. n evaluare se folsesc metode generale (notatia, aprecierea
globala, aprecierea functionala) si metode speciale, pentru personalul de conducere si
specialisti de nalta calificare (cazul, teste de autoevaluare, metoda AC).
Pentru actualizarea si largirea cunostintelor, dezvoltarea aptitudinilor si
modelarea atitudinilor, n scopul cresterii performantelor se deruleaza activitatea de
perfectionare a personalului prin diferite metode si forme: aplicabile n cadrul
organizatiei sau la locul de munca (fara scoatere din productie si cu scoatere din
productie); aplicabile n afara organizatiei (fara scoatere din productie si cu scoatere
din productie).
Promovarea personalului n functii superioare se face pe baza unor criterii
legate de performante, comportament, etica, calitati necesare pentru noua functie etc.,
utiliznd diferite metode de evaluare a potentialului (testele psihologice, interviurile,
delegarea, metode intuitive).
NTREBARI DE CONTROL
1. De ce este necesar managementul resurselor umane ntr-o organizatie?
2. Definiti continutul activitatii de recrutare a personalului si derularea acesteia.
109
3.
4.
5.
6.
7.
110
Capitolul X
CULTURA ORGANIZATIONALA
10.1. Conceptul de cultura organizationala. Componentele culturii
organizationale
Preocuparile pentru definirea culturii organizationale si influenta ei asupra
performantelor firmei sunt de data relativ recenta, ncepnd cu deceniul al VI-lea al
secolului trecut.
Cauza indirecta a declansarii interesului pentru cultura organizationala a
reprezentat-o performantele ridicate obtinute de firmele japoneze, explicate n mare
parte, prin cultura lor specifica.
Firmele au nceput sa fie abordate ca organisme sociale, si studii efectuate
asupra unor companii americane ca Hewlett Packard, Digital Equipement, IBM,
Delta Airlines, Eastman-Kodak, Procter&Gamble, au relevat importanta culturii
organizationale n succesul acestora35.
Numerosi specialisti au abordat conceptul de cultura organizationala,
rezultnd astfel mai multe acceptiuni ale acestuia, dintre care prezentam cteva.
O definitie36 prezinta cultura organizationala ca un set de credinte, partajate
de cea mai mare parte a personalului unei organizatii, referitoare la cum oamenii ar
trebui sa se comporte n procesul muncii si la cele mai importante scopuri si sarcini
de realizat.
Alta acceptiune a culturii organizationale37 o prezinta ca un ansamblu de
valori si credinte mpartasite de personalul unei organizatii, cu anumite semnificatii
si care le ofera reguli pentru un comportament acceptat.
Cultura organizationala constituie o parte a abordarilor actuale privind
managementul resurselor umane. Ea este o combinatie de elemente umane constiente
si inconstiente, rationale si irationale, de grup si individuale, ntre care exista
numeroase interconditionari care influenteaza functionalitatea si performantele
organizatiei.
Organizatiile din cadrul unei ramuri sau subramuri sunt diferite prin
personalitate si imagine, desi ca dotare, structura, tehnologii, marime sunt
asemanatoare. Acest lucru se datoreaza oamenilor care le compun; prin amestecarea
convingerilor, obiceiurilor, ideilor, comportamentelor, limbajelor etc. se nasc
culturile organizationale specifice.
Organizatia, prin cultura sa, se poate impune pietei si clientilor sau nu, caz n
care se mentine n mediocritate sau dispare.
n mare parte, elementele care compun cultura organizatiei sunt mai putin
vizibile si tangibile, ele fiind percepute si prezentate diferit de diferiti autori. Dupa
parerea noastra, componentele culturii organizationale. sunt cele prezentate sintetic n
figura 10.1.
35
Peters Th., Waterman R.M., In Search of Excellence, Harpers & Row Publishers, 1982
Oliver N, Lowe J, U.K. Computer Industry, American, British and Japanese Contrasts, in Human Resource
Management, in Personal Review, 20, nr.2, 1991
37
Stanley D, Managing Corporate Culture, Harper&Row Publishers, 1984
36
111
Simbolurile
Credintele,
valorile si
normele
comportamentale
Statuturile si
rolurile
personalului.
Actorii si eroii
Ritualurile si
ceremoniile.
Tabuurile
CULTURA
ORGANIZATIONALA
Perspectivele
organizatiei si
ale individului
Miturile si
povestile
Limbajul
Conceptiile de
baza
1. Simbolurile.
Simbolurile servesc pentru a exprima anumite conceptii si a promova anumite
valori si comportamente n cadrul firmei. Simbolul poate fi reprezentat de un obiect,
un eveniment sau o formula care servesc transmiterii si consolidarii unor mesaje
culturale, ce releva filosofia si valorile, idealurile, credintele sau asteptarile
salariatilor organizatiei.
n aceasta categorie intra denumirile firmelor competitive, care si-au construit
si consolidat reputatia n timp, de exemplu: Mercedes pentru constructia de
automobile, Hewlett Packard pentru tehnica de calcul, Philips pentru domeniul
televizoarelor etc.
Alte simboluri sunt constituite din emblemele firmelor care s-au impus si sunt
asociate imediat cu imaginea firmei; de exemplu, emblema companiei petroliere
Exxon, un tigru, sugereaza puterea companiei, dar si cea generata de folosirea
combustibililor comercializati de aceasta; emblema firmei producatoare a
autoturismului Jaguar este reprezentata chiar de acest animal salbatic, campion al
agilitatii si vitezei.
O valoare simbolistica este data si de modul de amenajare, mobila, birourile
etc. folosite n organizatie. Astfel, un decor sobru, cu ferestre si mobilier metalic si de
sticla, vestimentatia compusa din halate si salopete indica orientarea spre munca,
ntlnita la firmele de constructii, industriale si, de multe ori, la cele de prestari
servicii. Un decor somptuos, cu draperii si covoare, cu mobile pretentiose indica
accentul pus pe prestigiu.
Birourile conducerii situate la distante mari de halele de productie, acrediteaza
ideea separarii conducerii de executie si a pastrarii unei pozitii privilegiate a
managerilor fata de restul personalului, la fel ca si lifturile personale pentru manageri,
locurile de parcare apropiate de lifturi etc.
112
38
Trice H, Beyer J, Studing Organizational Cultures through Fites and Ceremonials, in Academy of Management
Review, nr.9, 1984
113
- mitul ascensiunii sociale, care prezinta sansele de realizare n cadrul firmei a celor
harnici, perseverenti, autodidacti etc.
b) Dupa tema sigurantei/nesigurantei salariatilor n organizatie se contureaza
povesti organizationale care ncearca sa raspunda unor ntrebari tipice:
- care sunt criteriile de disponibilizare; este posibil sa fiu concediat?
- organizatia ma va ajuta daca trebuie sa plec din cadrul ei?
- cum va reactiona seful daca voi gresi?
c) Dupa tema confruntarii organizatiei cu o situatie dificila, miturile se construiesc
n jurul ntrebarilor:
- cum vor reactiona angajatii ntr-o situatie dificila?
- cum va reactiona organizatia ntr-o situatie dificila si cum se va comporta fata de
salariati?
n ansamblul lor, miturile se grupeaza n raport de pozitia povestitorului fata de
organizatie si invers, n:
- versiunea pozitiva, n care organizatia apare ca buna, generoasa, responsabila,
esecurile datorndu-se doar unor ntmplari nefericite, unor cauze externe
independente pe care firma nu le poate influenta;
- versiunea negativa, n care organizatia este rea, plina de deficiente, care nu
favorizeaza succesul salariatilor, ea fiind singura ressponsabila pentru esecuri,
conditiile mediului extern fiind favorabile dezvoltarii si unei evolutii pozitive.
5. Limbajul
Prin limbaj se realizeaza schimburi de mesaje cu anumite semnificatii, deci
constituie una din modalitatile de realizare a comunicarii. Limbajul ntr-o organizatie
este alcatuit din anumite fraze, propozitii si cuvinte tipice, specifice, ca de exemplu:
clientul nostru, stapnul nostru; daca intrati n magazinul nostru nu veti fi
dezamagit; cereti orice si noi va vom servi imediat etc. Prin aceste propozitii se
transmite mesajul ca toata atentia salariatilor organizatiei este ndreptata catre
ndeplinirea tuturor nevoilor, dorintelor si chiar a capriciilor clientilor.
6. Statuturile si rolurile personalului. Actorii si eroii.
Statutul se refera la pozitia si prestigiul pe care un salariat le are n cadrul
organizatiei, asa cum sunt ele percepute de membrii acesteia. Un salariat se bucura de
faima si prestigiu datorita pozitiei pe care o ocupa n ierarhie, competentelor si
responsabilitatilor acordate n cadrul firmei si datorita cunostintelor profesionale,
calitatilor si aptitudinilor individuale puse n slujba organizatiei. Statutul managerilor
este perceput si prin anumite elemente simbolice: birou separat, secretara si masina
de serviciu la dispozitie etc.
Rolurile pe care le exercita salariatul reprezinta expresia practica a statutului
acelei persoane; cu ct statutul este mai ridicat, cu att este mai mare impactul
rolurilor ndeplinite de acesta n cadrul organizatiei.
n cadrul personalului organizatiei se pot delimita doua tipuri de personaje:
actorii si eroii.
Actorii sunt personajele care au muncit sau muncesc ntr-o organizatie la un
moment dat, cu roluri mai mult sau mai putin importante, dar care n decursul
timpului sunt date uitarii.
Eroii sunt personajele care, datorita personalitatii, atitudinilor sau actelor care
au adus prestigiu si faima organizatiei, intra n memoria colectiva a acesteia. Ca eroi
115
pot sa apara fondatorii firmelor, manageri care detin charisma si spiritul de leader
autentic si care fac dovada unor calitati deosebite. Eroii personalizeaza organizatia,
conferindu-i o anumita identitate care se pastreaza n timp.
7. Perspectivele organizatiei si ale individului
Perspectivele sunt acele componente ale culturii organizationale care vizeaza
posibilitatile de dezvoltare ale organizatiei si ale individului, asa cum sunt ele
percepute de oameni.
Perspectivele organizatiei sunt legate de posibilitatile de dezvoltare ale
acesteia si de pozitia sa n raport cu concurentii, ntr-un anumit orizont de timp.
Perspectivele organizatiei pot fi percepute n mod diferit de oameni. Daca
perspectivele unei firme sunt percepute ca nesigure, oamenii competenti cauta sa
lucreze la alte firme, organizatia n cauza pierde segmente de piata importante, fiind
necesare strategii de redresare si de schimbare a culturii organizationale care sa
schimbe perceptia despre perspectivele firmei.
Perspectivele individului privesc performantele, criteriile si posibilitatile de
promovare.
Performantele sunt legate de anumite cerinte specifice fiecarei organizatii; n
unele firme cerintele de performanta se refera la inventivitate, neastmpar creativ,
dinamism, n timp ce la altele, pentru promovare este nevoie doar de rutina,
disciplina neconditionata si ascultarea orbeasca a sefului.
Criteriile de selectie a noilor veniti pot fi constituite din recomandari ale unor
salariati ai firmei, caz n care noii veniti se adapteaza mai rapid la cultura
organizatiei. Alte criterii sunt mai laborioase, dar si mai performante, referindu-ne
aici la selectia unor absolventi si urmarirea de catre firma a evolutiei acestora.
Procednd n acest fel, firmele urmaresc posibilii candidati nca de pe bancile scolii
sau ale universitatii, unde acestia sunt orientati si familiarizati cu filosofia
organizatiei n care vor lucra, obtinnd astfel nu numai competenta profesionala ci si
nsusirea culturii organizationale specifice.
Metodele de perfectionare a personalului fac parte si ele din componentele
culturii organizationale. n multe tari dezvoltate, tinerii nou recrutati sunt antrenati n
perioade de pregatire profesionala si de acomodare cu cerintele si cultura firmei, acest
lucru fiind operant prin participarea acestora la proiecte comune cu specialisti ai
firmei si prin ntlniri cu echipa managementului de vrf.
8. Conceptiile de baza
Conceptiile de baza se refera la principiile promovate de conducerea de nivel
superior, care dau esenta culturii organizatiei. Aceste principii determina cultura
organizationala, concretiznd, pe planul ideologiei si al comportamentului, tipul de
manager si stilul de management. Conceptiile de baza sunt valabile att timp ct
puterea si autoritatea sunt detinute de un anumit grup conducator care le-a promovat.
Managerii interesati n folosirea culturii organizationale ca instrument n
cresterea performantelor trebuie sa descopere principiile sau conceptiile de baza care
pot duce la acest rezultat. Un exemplu n acest sens l reprezinta performantele
companiei Hewlett Packard, n care s-au promovat principii ca: oamenii sunt
creatori, ei trebuie informati si implicati n afacerile firmei; oamenii trebuie ajutati
sa participe la succesul companiei pe care ei l-au facut posibil.
116
Mediul
economic
Factorii
tehnici si
tehnologici
Mediul
juridicoinstitutional
Factorii externi
Istoria si
traditia
organizatiei
FACTORII DE
INFLUENTA
AI CULTURII
ORGANIZATIONALE
Factorii interni
Scopul si
obiectivele
organizatiei
Forma de
proprietate.
Proprietarii
firmei
Sistemul de
management
si managerii
firmei
Salariatii
Marimea
organizatiei
Informatizarea
activitatii
Tehnica si
tehnologia
utilizata
Situatia economica
a firmei
117
Mintzberg H, The Nature of Managerial Work, Englewood Cliffs, New Jersey, 1980
121
122
Capitolul XI
CONTROLUL SI REGLAREA
11.1. Functia de control si reglare. Concept. Continut. Roluri.
Functia manageriala de control-reglare consta n masurarea rezultatelor
activitatii membrilor organizatiei si corectarea abaterilor, n scopul asigurarii
ndeplinirii obiectivelor si mentinerii echilibrului dinamic al acesteia.
Functia de control-reglare are doua laturi: una pasiva, de nregistrare si
masurare a performantelor activitatii salariatilor, si una activa, de corectare a
abaterilor.
Realizarea corespunzatoare a acestei functii a managementului impune doua
cerinte, si anume:
- controlul si reglarea trebuie sa se faca pe baza unor planuri clare si detaliate, care
sa cuprinda obiectivele urmarite, activitatile controlate, timpul, performantele
cerute etc.;
- existenta unei structuri organizatorice adecvate, definita clar si detaliat, cu
precizarea sarcinilor si responsabilitatilor fiecarui salariat.
Procesul de control-reglare cuprinde urmatoarele faze:
1. Stabilirea standardelor, respectiv a criteriilor de performanta, prin prisma carora
se va aprecia ndeplinirea planurilor si programelor. Standardul reprezinta o
masura etalon folosita pentru comparatie; obiectivele, normele, nivelul planificat
al calitatii etc. sunt standarde de performanta care exprima nivelurile pe care
trebuie sa le atinga organizatia, n ansamblul ei, sau o anumita veriga
organizatorica, ntr-un anumit orizont de timp.
Standardele se pot clasifica dupa mai multe criterii, astfel:
a) dupa forma de exprimare, sunt:
- standarde fizice, care se exprima n unitati naturale (exemple: nivelul fizic al
productiei-bucati; normele de consum-Kw/bucata etc.);
- standarde valorice, care se exprima n unitati monetare (valoarea productiei,
nivelul costurilor, nivelul profitului etc.);
b) dupa orizontul de timp, deosebim:
- standarde curente, care vizeaza un interval de timp de pna la un an si privesc
obiectivele tacticii organizatiei;
- standarde de baza, care vizeaza un orizont de timp de pna la 5 ani si privesc
obiectivele strategice ale organizatiei;
c) dupa conditiile care stau la baza stabilirii lor, sunt:
- standarde ideale, care se stabilesc avnd n vedere tehnologiile cele mai avansate
si managementul cel mai performant;
- standarde normale, stabilite pe baza tehnologiilor conventionale si a unui
management care utilizeaza metodele cele mai frecvent ntlnite;
- standarde reale, stabilite pe baza conditiilor efective de tehnologie si management
din organizatie.
2. Evaluarea performantelor efective presupune masurarea rezultatelor obtinute de
organizatie si verigile ei organizatorice, exprimate n aceleasi unitati de masura ca
123
Compararea
performantelor reale cu
standardele
Analiza
cauzelor
devierilor
Program de
actiuni
corective
Masurarea
performantelor reale
Aplicarea
corectiilor
Performante
reale
Standarde
de performanta
Control
preventiv
Legenda:
Procese
Control
operativ
Informatii
Actiuni corective
Iesiri
Control
postoperativ
operativ si postoperativ, analizndu-se abaterile de la prevederile bugetului si lunduse masurile de corectie si reglare a activitatii, astfel nct sa se asigure realizarea
nivelului prevazut al profitului.
11.3.3. Metoda controlului financiar
Controlul financiar are n vedere activitatea de ansamblu a firmei, evidentiind
starea financiara a acesteia si se realizeaza prin utilizarea instrumentelor financiarcontabile de sinteza: bilantul; contul de profit si pierdere si situatia fluxului de
numerar.
1. Bilantul este o prezentare sintetica a situatiei economico-financiare a firmei, la un
moment dat. Relatia de baza a bilantului este:
Active = Pasive (Datorii + Capital)
Activele sunt constituite din: activele curente: bani lichizi, debitori, stocuri de
materiale si produse finite; activele fixe: terenul firmei, cladirile si echipamentele;
alte active: patente, amplasarea favorabila a spatiilor de vnzare etc.
Pasivele sunt constituite din: datorii curente: creditori si mprumuturi pe
termen scurt; datorii pe termen lung: credite pe termen lung; capitalul: contributia
actionarilor, profitul acumulat, fondurile asociatilor, alte surse.
Cunoasterea elementelor din bilant ofera informatii specifice controlului
postoperativ, pe baza carora managerii iau cunostinta de zonele n care s-au
nregistrat abateri si analizeaza cauzele acestora pentru a putea lua cele mai potrivite
masuri de corectie.
2. Contul de profit si pierdere
Contul de profit si pierdere sintetizeaza performantele financiare ale firmei
ntr-un anumit interval de timp (semestru an).
Relatia de calcul utilizata n cadrul contului de profit si pierdere este:
Profit net = Venituri Costuri variabile Costuri fixe +/- Venituri/Cheltuieli din alte
activitati Impozit pe profit Provizioane
n cazul realizarii unor cheltuieli mai mari dect veniturile, firma se
nregistreaza cu pierderi.
Analiznd situatia contului de profit si pierderi, managerii identifica capitolele
la care s-au produs nerespectari ale prevederilor sau abateri si iau masuri de reglare
pentru activitatea din perioada viitoare.
3. Situatia fluxului de numerar.
Aceasta situatie pune n evidenta starea de solvabilitate a firmei, informatie
care este foarte importanta pentru asigurarea functionalitatii firmei n conditiile
economiei de piata. Chiar daca firma nregistreaza profit ntr-o anumita perioada, ea
poate avea dificultati n derularea activitatii viitoare daca nu dispune de disponibilitati
banesti suficiente pentru aprovizionare, pentru plata salariilor sau pentru achitarea
unor furnizori. Pe de alta parte, bancile comerciale pot sa nu acorde creditele cerute
de firma, daca apreciaza ca aceasta nu este solvabila, situatie n care firma trebuie sa
apeleze la alte surse, cum ar fi: vnzarea de actiuni din pachetul de actiuni existent
sau emiterea de noi actiuni, situatii n care se poate pierde controlul asupra firmei si
poate aparea o scadere a valorii actiunilor, respectiv o diminuare a capitalului,
datorita ofertei mari de actiuni de pe piata.
129
1.
2.
3.
4.
134
I.
Bibliografie
135