Sanda MANEA

Laurentiu JIANU

Protectia terenurilor de fundare

gi depoluarea lor.
Solu!ii de depozitare a degeurilor

EDITURA CONSPRESS
este acreditati de
Consiliul National a1 CercetHrii Stiintifice din fnvHtHm8ntul Superior

Referent ~tllnfific:prof.dr.ing. ION ANTONESCU

Descrierea CIP a Blbliotecii Nationale a Romsniei

MANEA, SANDA
Evaluarea riscului de alunecare a versanfilor I Sanda Manea.
Bucuresti : Conspress, 1998
192 p.:il.;24 cm.
Bibliogr.
ISBN 973-98749-1-6

CONSPRESS
B-dul Lacul Tei nr.124, sector 2,
cod 020396, Bucure~ti
Tel.: (021) 242 2719 1 169: Fax: (021) 242 0781

Aproape silnic mijloacele de informare aduc la cuno~tin@producerea unor

fenomene de instabilitate a terenului in dbferite pa$ ale lumii. fenomene care
de cele mai multe ori au ca rumare ji importante jertfe omenegti - k ilfara de
paguhe mareriale importante.
Este lesne de in~elescri astfel de urmdri nefasre au arras ji atrag necontenit
atenria speciaii~tilor din intreaga lume, mohilizdndu-le pr-eocuparea t i
interesul pentru aprofundarea cunoagterii comportarii pcimanturilor gi
perfecfionarea metodelor de cercetare. analizd ji calcul a1 stahilit@ii rerenului
h scopul adoptdrii celor mai potrivite mcisuri de prevenire o unor asemenea
fenomene.
Sub impactul gtiin~ifica1 dezvolfcirii civiliza$ei sscalului XX a iuat najtere
aproape pretutindeni in lume o noud congtiinfai faid de fennmenele limitai. En
special cele legate de factorii naturali, fenomene care vreme indelungata au
fost considerate fatale calamit&p itaturaie.
fn multe iairi de pe toate continentele s-au orgunizat vaste acfiuni de
investigare, inventariere, caracterizare a zorielor din teritoriile nulionale
respective unde sunt prohabile riscuri de asemenea naturd.
Este de subliniat faptul cd A ultimii 20-25 ani la Conferinfele Na!ionale $i
Interna~ionale de Geotehnicai. prohlemele de stabilitate a versan~ilor gi
alunecarile de rerenu,-i S U I I ~eraminate h secfii distincte.
De asemenea, din patru in patru ani. se desfdsoara. cu parricipari din cele
m i reprezentative, simpoiioane mondiale consacrare exclusiv alunecarilor de
reren.
Pe aceastd linie a preocupcirilor specialistilor din Iara noastrii $i din
intreaga lime, se inscrie ji lucrarea de faid care llzceracd sa iiw'treze
momentul actual a1 cercetdrilor din acest domenirc. Se prezintd in aceasfa
lucrare o parte insemnata din rezultatele cercetdrii internalionale disponihile,
ca f i cercetdrile mai importante din iara noastrd htre care se inscriu f i cele
din cadrul UTCB.
in Rorncinia, alunecririle fi alte forme de in~tabilitate a terenurilor
manifestate prin deplasiiri, au o largci I-&spandire qi sunt fn strdnsti legatui-6 cu
suhstratul litologic ~i i.egimul climatic. Se apreciazd cd terenurile cu alunecriri
stabilizate sau active ocupd in Komrinia o suprafafd de ccrc. 900.000 hectare.
fn ace.rt conte.rt lucrarea se adreseaid studenlilor din Universitatea Tehnica
de Constrrcctii Bucure~tipreocupali de astfel de probleme, ca gi inginerilor ce
urmeuid curnurile de strrdii aprofundate. comiderrEndu-se a fi utilri, in egalri
mrisurd speciali~tilordin cercetare gi proiectare.

DIN PARTEA COORDONATORILOR:

..

Necesitatea organizdrii unor cursuri de actualizare a cunoytinfelor ~tiinfijice

in domeniul resurselor de apd gi mediului a fost enunrard fn cursul anului 1990
de cadrele didactice gi inginerii romdni, cu ocazia primelor vizite efectuote dupd
1989 de c&e colegii francezi la Bucuregti.
Acest proiect a putut f i transpus fn via@ datoritd sprijinului financiar a1
Programului TEMPUS - PHARE, inifiat de Comunitatea Europeand pentru a
ajuta fdrile Europei de Est sd-yi restructureze invdfdmantul superior. Programul
organizar dupd principiile ciclului 3 francez (D.E.A. - diplome d'e'tudes
approfondies) a inceput sd funcfioneze efectiv din anul universitar 199211993 ji
a avut parteneri din Franfa (Universitatea "Pierre et Marie Curie", care a fost
de al@el yi coordonatorul acestui program); Belgia (Universitatea din Liege),
Italia (Universitd degli Studi di Genova) yi, evident, din Romania (Universitatea
Tehnicd de Construcfii Bucureyti gi Universitatea Bucuregti); de la inceput
unitdfile de projil din domeniu (Regia autonomci "Apele Romdne", Institutul
Na{ional de Meteorologie ji Hidrologie, Institutul de Cercetdri pentru Ingineria
Mediului) au susrinut in mod activ derularea programului care a fost denurnit:
SCIENCES DE L'EAU ET ENVIRONNEMEAT (S.E.E. - Stiinrele Apei yi
Mediului). Un numdr important de profesori yi cercetdtori de inalt nivel ytiinfijic
din Franfa, Belgia, Italia gi Romania nu susfinut prelegeri in limba francezd sau
romdnd, pentru circa 50 de tineri cercetdtori gi ingineri, in cei 3 ani de jbncfionare ai programului.
Acest prim program se continluf (1995-1998) cu un nou curs intitulat
GESTION ET PROTECTION DE LA RESSOURCE EN EAU, sub coordonarea
UniversitdfiiTehnice de Conshucfii Bucureqri.
Coordonatorii programului au considerat tot@ cd s-ar putea face gi m i
mult pentru formarea speciaiipilor dindomeniul ytiinfelor apei yi mediului yi au
decis sd rdspdndeascd in cea mai mare mdsurd posibild cunoytinrele predate tn
cadrul acestor programe. Rezultatul acestei intenfii fl constituie editarea unei
serii de 30 manuale din domeniul Hidrologiei, Hidrogeologiei sau a1 pregdtirii
ytiinl#cefundamentale.
fn speranla cd acesta serie va fi utild studenlilor din ciclul2 fi 3, precwn yi
specialiftilor, coordonatorii acestei serii iyi exprimd inten~ade a continua
activitatea friceputd, in vederea acoperirii cu materiale scrise, in cat mi mare
mdsurd. a domeniului gtiinfelor apei gi mediului.

Coordonatori Radu DROBOT qi Jean Rerre CAmONNEL

..........................................................

1 Fenomene de instabilitate a versanfilor

.
1.1. General~ttip.................................................................................................
1.2. Comportarea in timp a versantilor ...............................................................
1.3. Cauzele alunec&rilor de teren ......................................................................
1.3.1. Aspecte generale ...................................................................................
1.3.2. Cauze litologice ....................................................................................
1.3.3. Cauze morfologice .............................................................................
1.3.4. Cauze fizico-chimice $i biotice ......................... ,..................................
1.3.5. AcPunea apei .......................
.
.............................................................
. . . . . ...................................................................................
1.3.6. Factorn clrmat~c~
..
1.3.7. Influenp vegetaflel ...............................................................................
1.4. Clasifictiri pentru alunectirile de teren ......................................................
1.4.1. Elemente morfologice ale alunec6rilor ..................................................
1.4.2. Principii de clasificare .......................................................................
1.5. Principii de studiere sisternice a proceselor de instabilitate a versanfilor .....
2 Cercetarea in situ $i monitorizarea alnnecarilor de teren
2.1 Aspecte $i nofiuni generale ..........................................................................
. .
2.2. Cercetarea m-s~tu........................................................................................
2.2.1. Recunoasterea qi cartarea geologicti-inginereasca .................................
2.2.2. Folosirea aerofotogramelor ?n cercetarea alunecfuilor de teren ..............
2.2.3. Cercetai geofizice ...................... ......................................................
2.2.4. Cercetfui geotehnice in situ (penetrometrie. presiometrie gi forfecare)..
2.2.5. Mtisuratori hidrogeologice ..................................................................
2.2.6. Prelevarea prohelor netulburate din foraje .............................................
2.2.7. Urmarirea evolutiei alunecfuilor ...........................................................
2.3. Program cadru de supraveghere a pantelor instabile ....................................
2.3.1. Date necesare la conceperea programului de supraveghere ...................
2.3.2. Principii pentru un ghid de alegere a sistemului de supraveghere ..........
3 Barametri geotehnici specifici pentru caracterizarea comport5rii

.............................

..

3.1 Rezistenfa la forfecare a pimhturilor ..........................................................

. .
3.1.1. general it at^ ................................. ......................................................
3.1.2. Metode experimentaie de ohwere a parametrilor rezistenfei la
forfecare ...............................................................................................
3.1.3. Influenla divergilor factori asupra rezistenfei la forfecare ......................
3.2. Comportarea reologica a pam&mrilor ........................................................
3.2.1. Noliuni generale ...........................
.
....................................................
3.2.2. Elemente de anatiza macroreologic~.....................................................
3.2.3. Elemente de analiza microreologicB a p m t u r i l o r ..............................
..
3.2.4. Criteru de plasticitate ............................................................................
3.2.5. Modele de cornportare reologica a p&n2nturilor ...................................
3.2.6. fncercari de laborator penm stabilirea paramevilor reologici ...............
4 Cuantificarea unor procese specifice de instabilitate a versantilor
4.1. Cedarea progresiva .......................
.
...........................................................

..

...............

4.1.1. Aspecte genaraie ...................................................................................

4.1.3. Cedarea progresiva En masive omogene ................................................
4.1.3. Cedarea progresiva in masive stratificate ..............................................
4.2. ?rocesul de curgere lenta ............................................................................
4.2.1. Aspecte geuerale ...................................................................................
4.2.2. Teoria iui Maslov asupra curgerii lente ................................................
4.2.3. Reiaoile analitice de baza b leoria Maslov .........................................
4.2.4. Viteza curgerii lente pe suprafeple tn panta .......................................
4.2.5. Interpretarea curgerii lente prin teoria microreologica .......................
4.3. Influen!a vegetaPei ....................................................................................
4.3.1. Efectul vegetatiei ayupra stabilititii versantilor ..................................
4.3.2. Efectul vegetaliei asupra desfaqur~iiprocesuluide cwgere lent%.........
5 Metode de calci~lpentru anaiiza stabilitifii versan$ilor
5.1. Complexitatea problemei ............................................................................
5.2. Metode deterministe pentru stabilirea factorului de stabilitate actual al
versanfilor ................................................................................................
. . .
5.3. Metode probab~l~stlce
..................................................................................
5.4. Considerarea stabilitstii in timp a versanrilor .........................................
5.5. Elemente necesare pentm aplicarea metodologiilor de calcul ......................
6 Gradul de risc pentru fenomenele de instabilitate a versanfilnr
6.1. Specificul gradului de risc pentru alnnecRrile de teren ..............................
6.2. Definirea riscului ....................
...
..........................................................
6.3. Evaluarea riscnlui $i riscul acceptabil al aluneciirilor de teren .....................
6.4. Evaluarea probabilitatii de alunecare ..........................................................
6.5. Elaborarea haqilor de risc penm zone afectate de feno~nenede
..
instabrl~tate..............................................................................................
6.5.1 ModalitSti de realizare a haqilor de risc .................................................
. .
6.5.2. Riscul selsm~c.......................................................................................
7 Principii de prevenire, combatere 8i stabilizare a alunecArilor
7.1. Aspecte generale .................................... ....................................................
7.2. Sinteza principalelor metode de prevenire, combatere qi remediere a
alunecarilor de ~eren....................................................................................

..

................................

...................

.....................

FENOMENE DE INSTABILPTATE A VEWSISNTELOR

Complexitatea fenomenelor naturale de instabilitate a ~nasivelorde pwfint,

cxistenya practic a diferite tipuri de cediri lie teren, pe zone cu intinderi diferite
necesita o sistemat~zare a acestor fenomene, a csuzelor $i factonlor
determinanfi pentm a se putea realiza o cuantificare a gradului de risc pe care 'il
implia. Astfel de fenomene de propogii rnijlocii gi mari. se manifest2
preponderent ?nzoneie de munte gi de dealuri.
Principalele tipuri de migcllri se care afecteazfi masivele naturale sunt
prezentate in figura 1.1.

Fig. 1.1. Principaieie tipuri de miqcari ce afecteaza rnasivele de pzrnlnt.

in conformitate cu aceastk clasificare propus2 de gmpul de lucru UNESCO

pentru inventarierea alunecarilor vopescu, 19931, se pot defini:
- Pr&bu$iri,cjderi - fenomene de desprindere a p ~ 2 n t u l u sau
i rocii dintr-o
panti abrupt2 de-a lungulunei suprafese, fbridunecare:
- Xistumziri: fenomene de rotire a unei mase de p m i n t sau roca in jurul lmui
punct aflat mai jos de centrul de greutate al masei.

..

--

r--...

-..

.,UU

sranca, mqcare produs5 prin alunecare pe suprafete de rupere sau pe zone

subtiri de cedare.
- Extinderi laterale - fenomene de l i ~ r ea unei mase de pidint coeziv sau
stfinca, asociatfi cu o scufundare generala a masei fracturate in materialul
rnai mode aflat dedesubt.
- Curgeri: fenomene de miqcare spatiala continua a maseior p&fintoase,
asem&nitoaremisc&ii unui fluid v b w s .
Apaitia gi dezvoltarea fenomenelor de instabilitate sunt asociate cu
elemente caracteristice - figura 1.2. Astfel. primui semn a1 unei alunec&
irninente il constituie fisurile ce apar la partea superioari a taluzului sau
versantului, perpendiculare pe directia de migcare (a, b, c In fig. 1.2). Aceste
fisuri se pot umple treptat cu apa, care se infiltreaza in pimfint, slibindu-i
rezistenta qi mririndu-i greutatea. Se mai pot obsewa gi fisuri inclinate de
Mecare pe ambele laturi ale masei in miscare (e) ca ~i o usoar2 refulare la

Fig. 1.2. Eiemente caracteristice ale fenomeneior de instabiiitate

Alunecjrile de p&&t sunt favorizate de un mare numa de factori, cum

sunt condifiile topografice qi hidrologice, condiriile geomorfologice ca gi
procesele de alterare a rocilor. Sunt rare situatiile cfind alunecfuile de teren pot
fi auibuite unei singure cauze; de obicei se datoresc acfiunii combinate a mai
multe cauze: naturale gi antropice.
1.2. COMPORTAREA f~

TXMP A VERSANTTLOR

Suprafata inclinata care limiteaza un masiv de p m k t sau de roca se

prezina ca un element component al unui sistem complex, sediu al interac@unii

dintre cele doui medii pe care le separi, indiferent de caracterul factorilor

generatori naturali in cazul versantilor. sau antropici. Tn cazul taluzetor.
Comportarea gi evolutia mediilor componente ale masivului sunt determinate.
pe de o pane de proprietafile materialului care le formeazi, iar pe de alta parte,
de natura $i variatia condifiilor ambientale - ciimi, vegetafie, intervengia
omului.
Sistemul se afli in permanenla intr-un echilibm dnamic.,-a-c~j.~yo!u&e
lenti prezinti variatii rapide de mica amplitudine ?n juml unei pozifii medii.
Factorii care-1 conditioneazi igi exerciti actiunea 'pe perioade de timp mai
scurte sau mai indelungate, in decursul cirora importanfa lor poate varia
considerabii. De aceea, degi aluneciIile de teren, ca fenomene naturale, se
declangeaza adesea bmsc $i se dezvolti ?n timpi relativ scuqi, analiza
mecanismului producerii lor necesiti cunoavterea evolutiei Ih ansamblu a zonei
versantului in cauza.
Din punct de vedere al stadiilor in care se poate afla in timp un proces de
instabiiitate, 3 figura 1.3 sunt prezentate diferitele stadii de desfasurare gi
denumirile aceston conform documentelor UNESCO.
A

Deplasari

I Aiuneciri

Alunec&

reactivate
Alunecdri

stabilizate

t
'

Aiunecki inactive

stabilizate

Alunecari

..

Timp [anil

Fig. 1.3. Stadiile proceseior de instabilitate.

Se definesc astfel:
a. aluneciIi1e active - fenomenele care se desf3~oari?nprezent.
b. alunecruile stabilizate, dar active Ih trecut.
c. aluneciIile inactive, mai vechi de un an $icare la rbdul lor pot fi:
c. 1. Iatente:

c.2. abandonate - in conditiile ?n care cauzele producerii lor au dispjrut

(ex.: r h l de la baza gi-a schimbat cursul);
c.3. stabilizate: prin diverse metode inginere~tide consolidare;
c.4. vechi: care au fost active cu mii de ani in urmg, dar ale ciror urme
se pot vedea inca.
d. alunecruile reactivate - care au redevenit active dupa ce a11 fost inactive.
Se remarci faptul ca aceste stadii sunt reversibile fenomenele in timp putlnd
sa-gi schimbe modul de desfggurare.
0 alunecare, dacj se considera ca un proces reologic, poate fi schematizati
ca Tn figura 1.4, din care se remarci faptul ca dunecarea propriu-zisa, in care se
produc deplasiri lnari intr-un timp scurt. este pprecedata ~i unnatB de fenomene
de curgere lent5 (creep) cu deformatii mici pe timp lung.

a,

Acumulare de cauze care provoace alunecarea

Aiunecarea propriu-ziS

-- -

Variatii datorate
factorilor climatici

y
4

"2

*
Timp

I
I

I
I

I
I

Fig. 1.4. Schematizarea alunearii considerata ca un proces reologic.

Referitor la aceste faze. Terzaghi (1950) face o ilistinctie intre miycjriie

sezoniere $i cele continue. in acest sens exist& o :sene tie elemente care pot
caracteriza alunecirile in desfagurarea lor, Si anume:
- Ciqerea lenrd sezonierd este cauzata de variatiile lemperarurii qi umiditiGi
primktului din stratul de suprafafa.
Adkcimea stratului aiectat de tluajul sezonier este tghiB sail mai mica dec2t
adacimea de variatie a temperahuii gi umiditifii.
in zonele temperate, curgerea lenta este provocata de inghei ~i dezghet
(solifluqiune). prim&vara presiunea mare a apei din pori mic$or?md
efomrile tangenciale gi provoc8nd astfel alunec<&L 'Jitezele de mi$care
datorate fluajului de suprafa{&sunt in general mai nici tie citiva milimetri
pe an, dar pot conduce la inc1in;iri ale arborilor, ale drumurilor etc.
- Curgerea lent& continud este cauzatA de fol~eie gravitationale ~i se
manifest&pin&la o adbcime mai mare dec2t cea a variatiilor sezoniere.
Viteza curgerii lente este afectata in special de gemnetria pantei, starea de
eforturi din masiv, inciusiv presiunea apei din pori.
Viteza deplas3rii ppremergatoare producerii alunecani crege adesea cu
timpul, deplasarea p u t b d sa fie in fazele inifiale foarte redus& dar conduckd
in final la alunecare, daca ritmul cregte. C b d mperea a t e iminenta, viteza de
curgere poate c q t e extrem de mult, p h i la ciifiva centimetn pe zi.
Dac5 zona de cedare este relativ subyire, intreaga mi~careinainte de cedare
va fi mica (cfifiva milimetri), pe c k d 7n c m l 7 n care grosimea zonei de cedare
este mare, migcarea va ti de ordinul metrilor.
Deplasarea total& chiar inainte de cedare este d e p e n d e n ~de starea de
eforturi limitii $i de grosimea zonei de cedare.
Viteza maxima de alunecare, depinde de inclinarea suprafetei de dunecare,
ca $i de valoarea rezistentei la forfecare a primatului (rnobilizarea acesteia cu
defonnatia) din zona de cedare.
Viteze mai mari se constati3 la materialele cu o valoare redusa a rezistentei
reziduale fafa de rezistenfa de v%f gi unde alunecare apare in lungul unei
suprafete de cedare putemic inclinate (ex: ~isturi,nisipuri cimentate, argile
senzitive, nisipuri afkate saturate $i prafuri saturate).
Co~nportareapim&ntului in timpul unei aluneciri $1 viteza de alunecare
depind gi de modul in care se produce ruperea, de forma supraferei de cedare fi
rezistenta p2mhtului.
Viteza de alunecare poate prezenta ~i variafii periodice, cu intensificjri in
timpul zilei p k i la atingerea unui maxim, dupi care urmeaza o perioada de
lini~rirea$a cum apare in figura 1.5 [Todorescu 19861.

luz argili

r'\

Fig. 1.5. Variafii zilnice ale vitezei de alunecare.

1.3. CAUZELE ALUNECARILOR DE TEREN

1.3.1. ASPECTE GENERALE

Alunecirile de teren sunt o urmare a perturbhii st&ii de echilibm dinamic in

care se ail& versanfii, echilibm menfinut, pe de o parte de acounea factorilor &
mediu (foqe activs), iiar pe de alta parte, de opozicia masivului la aceasti
actiune (forfe rezistive). Echilibml ihtre foqele active .$i cele. rezistive asigwl
versantului o stare de repaus sau de migciue uniformi. Daca forfeie active
depfivesc pe cele rezistive, migcma versantului devine accelerat2, phA la
atingerea unei noi st&ri de echilibm relativ.
Studiind factorii care influenfeazi alunecirile, Terzaghi [I9501 i-a clasificat
in externi ~i interni, in prima categorie se includ cei care produc o crevtere a
efomuilor tangenPaIe de-a lungul supraferelor posibile de alunecare, iar in cea
de a doua, factorii care conduc la sciderea rezistentei medii la forfecare a
pim2ntului.
Modul de acfiune .$i efectele acestor factori sunt sintetizate in tabelul 1.1'
[Winterkom, 19751.
-

Tabelul I.!
Pactorii care infloen$eaz&condifiile de stabilitate ale pantelor

~-

iipa

2
1
3
I
4
Scaema raptda 13. Exfilualii ia Nisip fm,praf
a nivelu- lui aoei oicioml oantei drcnath

lsubtenne
Rldicarea
niveluiui ?n
acvifeml
subiacenr
'

Inlm$i
provenite dinV-o SUISB
d i c i a l a (rezewor sau
canal)

~ ~ m i c u l e l o r laau fm,ui&-nat
sarurat
IS. Cre~teren Strate de p n f
nivelului piezo- sau nisip
metnc in
lntercalare EU
masivul
z e i l a suh
margvlif de
aceaaa
raluz
16. Infilmii in Praf fiarurat
direcpv panrei
17. Deplasarea Nisip fm unled
aemiui din
zoiuri
18. fndepittarea Loess
lianmiui solubil
19. Eroziune de Orice material
mica adLcune

I
j
I

i
\" ,Oegetatia

L..

Consolidme pr
pmtecge

20. Radacinile
nu mi de we$tere a rezisren!ei

21. Scadere
nivel npa subtelndepjrrme prin rana prln evnpodespe- duriri
Uanspirayic
22. Modificdn
ale reglmului de
evapownspun@e via
coeaiunii
23. Dispare
greuraiea d o n lor qi eferml
vjntului
24. Emziune do
supmfat2

Once mattrial

Tubelrtl Z.l.jcontinuare)

5
Cra~terea
aresiunii aoei

6
Schdereu
rezisrenfci din

Itand apresiunii ls~onrnnd

apei din p o i
Crqeren
Scaderen
presiunii apei
rezrsten!e~ din
din pon
frrcure lrg ()

1
I

Cregferea
Scdderev
presiunii apei
nzLsrentei din
din pori
k c a r e it8 4)
Disparitia
Sclderca
iensiunii super- coeaiunii
ficiale
Disuugerea
Scaderev
legdrurtlar diiur coeziunii
panicule
Subminarea
Cre~tercs
pnntei
eiormrilor
rmean(iale
Scjderea
Scdderea
rezirrenpi din
presiunii apci
din pori
fircare (tg +)
Schinlblri i n
~nracferisti~ilc
de rezis~eln(d
Sehmbari b
~ara~r~risrccile
dc rezisrenp

C~C$!~RB
pmriunif ape,
din port
Modificjri ale
stdni de eformri

E:;ce de subliniat cB influenfa diferitilor factori (agenfi) asupra stxrii de

echiilnru a pantelor, se exerciti. in mod combinat $i nu izolat; o imagine de
;u~surrhlua acestei interacfiuni este redata in tabelul 1.2 [Klengel. Schmidt,
197Al.

Tabelui 1.2
Acriunea combinata a agenplor care influenCeaz8 echilibrul pantelor

Procesele de aiunecare sunt insorite de un consum de energie, din care o

parte este folosita pentru transportul materialelor. Raportul dintre energia totala
dezvoltati qi cea de transport variazi in limite foarte largi, a9a cum se poate
observa din tabelul 1.3 [Carson, Kirkby, 19721.

Tahelul 1.3

Energia consumata la aluneciiri de teren

Natura agentului

Greutate
- alunec;iri de material solid
Apa:
- apa de suprafar&
- impactul ploii
- pe suprafara fnierbata
- we suprafata denudata
Variaea de volum (urnflare):
- din umiditate
- dim fnghel
- din variatii de temperatura

Energia totala
IJId 4

Energia consumat:! fn
vansporNl materialului
[~lrn'an]

1 - 100

1-100

l~'-l~"

10-100

2000
500

0,02
0.50

2000
5x10'
2x108

0,40
0.10
0,02

Factorii cauzali ai alunecirilor de teren variaza in acfiunea lor in timp a+a

cum se remarca din figura 1.6, existhd factori care variazri lent (ex: alterarea,
eroziunea) ~i factori care variazri rapid (ex: cutremure, scaderea rapid2 a
nivelului apei).

Factor d e stabiiitate

CEDARE

I
'

Timp
Fig. 1.6. Variafia fanorilor cauzali ai alunedrilor de teren.

- . *

Clasificarea factorilor cauzali conform UNESCO este prezentaa

?n figura

1.7.

a
Conditiile de teren

Procese
geornorfologice

Factori declangatori

Procese antropice
Fig. 1.7. Clasifiarea factorilor cauzali conform UNESCO.

Cauzele alunec&ilor se pot releva prin prisma studierii comportamentului

masivului de p h h t (formare, structura fizici ~i chimica, proprietiti mecanice,
actiunea apei) [Veder, 19831.
1.3.2. CAUZE LITOLOGICE

Alunec6file de teren se produc mai ales ?n masive stratificate, care, ?n

general, sunt depozite sediientare formate din altemanfe de strate de praf
argilos, praf nisipos $i nisip p&fos, cu grosimi variind de la c 2 ~ v metri,
a
la zeci
de metri. Aceasta sedimentare cu shUCtUra stratificati se datoreaza transportului
realizat de fiwi. de multe o n cu un caracter neregulat, fiind influentata de
schimbarea direc$iei curentilor apei. Stratele de p h h t sunt Tn general
purtitoare de ap& fie sub forma unui film subtire la zona de trecere intre argil8.
$i stratul mai pexmeabil (ex: praf nisipos), fie sub forma unei cwgeri laminare
i n stratele permeabile de nisip, iqind apoi la suprafaya. Daca Tn mmasivul
m&rginit de pmta exis& strate s u b m de nisip, iar afluxul de ap2 din amonte
este mai mare dec2t posibilitiGle de drenaj ale stratelor, presiunea apei din pori
crevte considerabil, ceea ce poate duce u$or la declan~areaalunec6filor.

1.3.3. CAUZE MORFOLOGICE

Forma suprafefei terenului gi inclinarea sa joacli un rol important i n

stabilitatea masivelor.
Declanaarea pierderii stabilitatii poate fi produs&de m&irea excesivi a
inclin&ii pantei, de cregterea eforturilor datorate inc&c&ii pe panti sau de
slabirea bazei pantei. Acestea se pot datora efectelor separate sau combinate ale
actiunii umane sau ale fenomenelor naturale (eroziune. acfiunea apei de
suprafag)
.)c

1.3.4. CAUZE FIZICO-CHIMICE $1 BIOTICE

Efectul cel mai important a1 diferitelor cauze fizice care afecteazd direct
stabilitatea masivelor, il constituie sciderea rezistenfei la forfecare $i In special
micgorarea coeziunii, in cazul pWhturilor argiloase $i prifoase. Se pot
distinge doui aspecte: pe de o parte este vorba de o scfidere a coeziunii
mtrcgului masiv prin fisurare gi evolufia acestor fisuri pe maswd infiltr&ii apei,
unnata in mod firesc de procese de umflare-wntracfie, favorizate de fenomene
naturale datorate rnodific&ilor sezoniere (cicluri inghef-dezghef, uscare,
umezire); pe de altri parte, ca urmare a eforturilor ce apar in aceste fisuri. are loc
o scadere a coeziunii rnaterialului care constituie masivul de p&n$nt Masivele
stmtificate sunt evident mai susceptibile la astfel de fenomene.
Totodata, ca urmare a adsorbriei apei incircate cu diferite s h r i minerale
dizolvate, se pot produce schimburi ionice care la &dul lor pot conduce la
micqorarea coeziunii p&nhturilor.
Se precizeazi Ins2 ca fenomenele de adsorbfie a apei de catre p&n$nturile
argiloase, ca .$i cele de schimb ionic, sunt procese lente, datorita in mare pate
posibilitatii reduse de penetrare a apei; este evident ca existenta fisuriloi poate
produce o accelerare a proceselor mentionate. Creqterea presiunii apei din pori
ca urnare a presiunilor laterale poate conduce la adsorbcia apei. Diferenfa intre
presiunea efectiva de consolidare a pW$ntului gi presiunea apei in wntact cu
p&n2nturile argiloase constituie factoml decisiv pentru adsorbcia apei.
Factorii ce pot wntribui la apar$ia acestor fenomene cu caracter fizicochi~nic sunt fie naturali, fie legati de activitatea umana (activitatea de
construc$i, irigafii, poluarea apelor, 1ucrat.i de canalizare).
3 comportare speciali cauzati de fenomene cu caracter fizico-chiimic o
prezinti argilele senzitive, care, atunci c$nd structura le este deranjata, curg ca
un fluid. Aceasti wmportare se poate explica prin fenomenul de tixotmpie qi,
totodata, prin spsarea srirurilor din pori. in cazul pierderii stabilititii unor astfel
de p h , & ~ t u r imisurile
,
luate pentru oprirea procesului de curgere rim& f a 8
efect.

Factorii biotici - in special unele microorganisme care dau na9tere

fenomenului de osmoza naturala - pot conduce la modific&i rin structura
p2minn1lui.
Din cercetirile ficute de Veder (1972) s-a ajuns la concluzia c i pelicula de
apa care acoper%suprafap de alunecare intre doua shate diferite de p h h t , este
unnati de o zoni de tranzifie, fonnati din material degradat gi putemic inmuiat
(fig. 1.8). Fonnarea acestei pelicule pe suprafap de alunecare este explicabili in
cazul impermeabilitXtii celor doua strate de p h b t $i/sau in lipsa unor c2i de
pitrundere a apei intre cele doua strate.

Arqi/i v6nZfd conpaci8

- Argild o l f e r h cati?nfe moole

3 - Zond de fmnnt$e, orgi/G vBnafci
2

umesfecoi8 cu arg;/6 c o i n i e
4 - Peiicu/6 de opd
5 - Supru%fofo
de a/unecare
Fig. 1.8. Detaliu suprafa@ de alunecare.

Atribuirea acestui gen de aluneckri electroosmozei s-a bazat pe numeroase

cercetiri $1 lucrkri in-situ, cind fenomenul respectiv de alunecare a fost
suprimat prin scurt-circuitarea cu ajutorul unor simple bare de o p l
(Q 18-20 mm) cu lungimi corespunzitoare adancirnii de alunecare (Fig. 1.9, a).
Diferenfa de potential existent%intre ceIe doui strate care alunec2 produce
fenomenul de electroosmoz~;aceastg diferenfi de potential se datoreazi pe de o
parte unor metale bivalente prezente intr-unul din strate, gi bivalente in cei;ilait
strat, pi, pe de altj parte, unor bacterii anaerobe care transforma permanent
metalul bivalent in trivalent, mentinbd sau chiar m&d tensiunea elecnici
dintre strate (Fig. 1.9, h).
Cercetirile au stabilit legritura care ia nagere htre fiemi bivalent din stratul
stabil ~i fierul .trivalent prezent in stratul alunedtor, pe de o parte, pi diferenfa

de potential, presiunea apei din pori ~i contiutul de bacterii anaerobe, pe de

al& parte.
in afara de electroosmoza natural& mai sunt de semnalat $i alte c m r i c h d
prezenta unor microorganisme conduce la biodegradarea pjmhturilor, prin
modificarea caracteristicilor stmcturale Eadina, 1983; 19641.

iufbrun
-25----

Nisip fin
prrifos ucvifir

- 77
----------+I

Fig. 1.9. Fenomenul de eiectroosmozi3 in zona suprafefei de alunecare.

Apa reprezinta facton11 predominant responsabil pentru producerea

alunec8rilor, aspect care de altfel a fost reliefat ~iin considerafiileantenoare.
Absents apei, pentru moment nu exclude aparifia sa ultenoar& ca gi
activarea fenomenelor legate de prezenra ei dupi un timp, de exemplu dupa
precipitatii putemice.
In figwa 1.10 este prezentata desfigurarea h timp a relafiei intre precipitafii
(media multianual2) gi intensitatea alunec%iIor, la diferite nivele de adkcime
in masiv.

Medio m ulfionuold [ m

Fig. 1.10. intensitatea aluneerilor funqie de media multianual5 a precipita(iiior

(US - uscat. UM umed).

Pentm a estima corect efectul apei asupra versantului trebuie s2. se tin2
seama ~i de celelalte elemente pegetatie, relieful caracteristic) care contribuie
la asigurarea circuitului apei pe versant, o schema posibili fiind prezentata in
figwa 1.11 [Zamfirescu, Corn5a. Matei, 19851.
fn acest sens s-au propus metode, folosind calculul probabilistic, penm
estimarea relatiilor dintre precipitafii, apa subterana $i alunec&i, prin definirea
unor functii de pondere specifici f i e c h i amplasament, care muftiplica variafia
infiltrafiei efective (funcfia are valori ce descresc fa$&de timpul la care s-au
produs precipitafiile [Sangre'y, 19821.

1 1 1111

P
inmagazinarea in r n
9 ramuri (interc

2
inmagarinare in

---_--Fig. 1.11. Schema circuitului apei p e versanc.

Modul in care variaza umiditatea maten'alului din masiv, ca urmare a

precipita9ilor. este prezentat in figura 1.12, de unde rezulti necesitatea luirii in
consideratie a stz%i de umiditate a primi?ntului o d a a cu rela@ile efortdeformafie.

Precipitatii

Grad de um~ditate

Zona de umezlre

Zona de echilibru

Addncime
Suprafa@potentials de alvnecare

Fig. 1.12. Variafia

umidititii versantului i n funcfie d e precipitlyii.

Prezenfa apei Tn corpul masivelor naturale se manifest2 diferentiat 711 ailclie

de natura prim2nturilor ce alcituiesc straturile geologice ca gi de starea ..;:stora
de saturate, prin acriunea conjugati a formelor de apace pot coexista 7n :cicn.
Astfel apa in p i m h t se poate prezenta sub mai multe forme:
- Vapori. ?n zona de aerafie
Apa I-efinuti, care in ordinea descrescatoare a energiei libere se ~.r-ezinra
ca:
- apa capilari, refinuta de foqe capilare in porii mai mici de 2 mm
- apa peliculara retinuta de complexul de adsorbGe a1 particulelo~.tine ~i
care se poate deplasa sub forma lichida de la o particula la alta:
- apa higroscopici care este adsorbits foarte putemic de citre piilnhtul
uscat dintr-o atmosfera umedi, prin transfer de vapori; umiditatea
maxima ce poate fi realizata pe aceasta cale se numegte
higroscopicitate maxima whm,ea separa domeniul st&ii higroscopice
de cel a1 st&rii umede $i constituie un indice a1 activiafii pimSntuiui.
- apa in stare solids - gheafa - care are o energie libera mai mici ~ipcata
apei libere:
- apa de cristalizare gi apa de wnstitufie a mineralelor ale c a o r energii
libere sunt considerabil mai mici decit ale apei refinute. Pentru x: separa
aceste forme de apa sunt necesare temperaturi de cSteva sute de grade:
- apa libera, care circula in masive $i care nefiind supusa fol-$elor de
interacfiune dintre fazele constituente este numai sub actiunea ?or-(elor
gravitationale.

Prin uscarea p h h t u l u i la 105' se elimini at% apa libera cit $i apa refinuta.
Din acfiunea apei in aceste forme asupra masivelor de primht se evidenfiaza
unele aspecte relevante:
a) Apa relinutci
interacfiunea apei cu scheletul mineral reprezinta un element hot&itor ;iI
comportamentului mecanic a1 phinturilor manifesthdu-se in specla1 la
p h h* t u r i l e argiloase prin m h r e a co~nplexuluide adsorbfie (fig. 1.13).
In porii pimhturilor nesaturate, apa are.un deficit de presiune in raport co
presiunea atmosferica - sucyiune, care practic reflecta m&imea (inte~siratea)
fortelor de interacfiune intre faza lichidi 9i faza solid&. Sucfiunea :se ?oate
exprima ca presiune sau indfime echivalenti de coloani de apt3 (h). Ov:arece
gama sucfiunilor este foarte mare (0-10' cm col H,O) de la starea satural:
mi
uscata, se foloseqte adeseori pentru exprimarea sucfiunii indicele so!i.iional
pF = log,, h, care variza intre pFO $i pF7.

hi
Fig. 1.13. Complexui de adsorbfie.

Pentru diferitele tipuri de p&n??nturi,

curbele de reonere a apei
(respectiv sucgiunile corespunzitoare diferitelor stin de umiditate), au aluri
diferite, dupa cum se remarc* din figura 1.14, evidentiindu-se astfel qi
r&spunsul diferit a1 acestor p2minturi la solicit&ile hidrice (variaoi de
umiditate).

b.
Fig. -1.14. Curbe de refinere pentru diferite pamanturi.

in afara naturii propriu-zise a ph2nturilor, cauacitatea de refinere a apei de

catre acestea este influencatii qi de starea de umiditate ~i indesare a acestora
[Andrei, 19631.
Cunoaqterea sucriunii din masive, permite estimarea proceselor de migratie a
apei (fa8 variafia umidititii) qi, respectiv, estimarea efectelor diferitelor metode
de drenare (fig. 1.15).
)

a)

------

AR61LA ( I )

b) Actiunea apei din pori care se poate manifesta:

- pe o suprafafa potenriala o n existent6 de alunecare in materiale omogene;
- la zona de trecere intre piimkturi de diferite naturi (masive stratificate).
argile, ph2nturi prifoase;
- in ptm22nturi permeabile (shaturi de nisip) cu grosimi de ordinul zecilor
de centimetri, cuprinse intre straturi impermeabile (argile prifoase);
- In masive alcatuite din strate de argile prifoase cu grosimi de ordinul
metrilor +i unde de c2te ori umiditatea creSte, apar tendinfe de cedare sau de
curgere lenta.
htre cantita~lereale de precipitafii ~i variafia presiunii apei din pori, pe baza
unor m6suritori de teren $i o b s e ~ a f i is-a
, tras concluzia c i nu exista o corelafie
direct& (fig. 1.16), deoarece ploile de v& sau de iami nu au aceea5i incidenfi
asupra p2nzei freatice [Delmas $ . a 19871. A rezultat de aici necesitatea de a
detennina ploaia eficace. respectiv cantitatea de api infiltrati care alimenteazi
efectiv p k z a freatici, aflkdu-se in corelatie cu presiunile apei din pori.

-uloile reale Iciimtel

Ploaie [mm]

-uloaia encacs
Fig. 1.16. Corelafii Tntre cantietile de precipitaGi ~i presiunea apei din pori

Aceasti ploaie eficace se poate stabili.tin&d cont de zone!e saturate $i

nesaturate din versant, pomind de la relap'a:

in care:
P este cantitatea de ploi c m t e ;
E - evapotranspiraiia real&;
I - infiltrafia in zona nesaturaa;
FS - variaria stocului de apa lh zona nesaturata.
La constat5i deosebit de interesante in acest sens s-a ajuns prin urmLvirea in
paralel, pe baza unor m&sur&toride teren, a variafiilor presiunii apei din pori (ca
urmare a precipitatiilor), a deplasi~ilor~i vitezelor de deplasare ?ncazul unor
versanfi instabili din Franfa, variafii exemplificate prin curbele dim figura 1.17
[Cartier, Pouget, 19871.
in c-1
producerii drenajului phzei subterane, vitezele de deplasare scad
bmsc, cu o deceleratie egala cu acceleratia din faza antenoar%
Observatiile, corelafiile $i concluziile stabilite ?n west sens de cercetirile
sistematice htreprinse in Laboratom1 de podwi $i $osele din Franfa
(1978-1987) bazate in special pe mt%sur&toriin-situ, pot fi generalizate, fiind
confirmate de cazurile altor versanti instabili $i de simularea prin calcul a
acestor fenomene. [Delmas, Cartier, Pouget, 19871.

NOV.1 DEC. 1981

Urn
6
V

IAN. 1982

FEBR.

- presiune rnedie interstifiala

- deplasari
- viteza de deplasare

Fig. 1.17. Variarii ale unor parametri in timpul alunedrii.

c) Efectele unui curent de apd care se infiltreazi in teren depind de natura

terenului:
- prin p&n2ntllrile nisipoase, gradientul hidraulic, care are valori maxime
in zona de izvor&e la suprafafa produce antrenarea materialului, d b d naqtere la
o eroziune regiesiva, insotiti de fenomene de lichefiere. nisipul c u r g b d ca un
fluid. Alunecirile generate de astfel de fenomene se declangeazit spontan $i
cauzeaza adeswri pagube importante
- ciind apa se infiltreazi prin piunbturi prifoase sau argilo-nisipoase, se
produc migc&i ale btregii mase de piunbt, de regula sub form8 de curgeri
lente. Volumul de material se deplaseaza cu viteze pufin variabile (de exemplu
ciiiva mm/zi) gi acopera tot Leea ce intilnegte in cale - wnstrucfii, dmmuri,
canale etc.
in urma sa, suprafafa terenului se poate adbci. fisura sau chiar prSbugi.
d) Actiunea apei de suprafa@ poate avea mai multe forme de manifestare:
- in masivele de teren cu stratificatie foarte inclinati sau cu fisuri verticale, apa
patrunde qi inmoaie materialul, chiar daca uneori acesta are initial un caracter
stbcos (gresii, mame), reducind rezistenta la forfecare gi favorizbd
alunecfuile. in unele cazuri, din versant se desprind blocuri mari, care aluneci
sau cad.
- in masivele cu suprafafa degradata sau alterat&, apele de suprafag cu
regim torentid pot antrena fragmentele - detritice - uneori sub form3 de
avalange, care acopera eventualele constructii aflate la baza pantei.
- in terenurile prafoase, mai cu seama in cele de naturk loessoidri, apele de
giroire provenind de pe partea superioara a versantului au un efect distmctiv
considerabil, datoriti sensibilit8Qi la ~iroirea acestor fonnafiuni.
Pe suprafafa pantei se produc ravene. ogqe, ferestre de emziune, cu pante
aproape verticale, care br&duiesc terenul, iar materialul antrenat se acumuleaza
la baza. Procesul de cedare are un pronunfat caracter regresiv.
e) So1ifluc;iunea constri in antrenarea materialului de pe suprafap pantelor de
citre zapadi gi piuniktul in curs de dezghefare, in perioadele de incilzire din
primivm.

Principalii factori climatici care influenfeaza alunec5de sunt precipitafiile $i

variatiile de temperaturi, care pot actions fie separaf fie in paralel.
Precipitatiile acfioneazi prin modific&ile pe care le prod~lcasupra nivelului
apei subterane, presiunii apei din pori ~i implicit asupra umi~lit%iiimaterialului
din versant, q a cum s-a aratat qi in $1.3.5 (fig. 1.10 $i 1.12).

Influenpi precipitafiilor nu se caracterizeazi insa exclusiv sub asper:tul

cantititii de ap8, ci ~i prin modul in care se produc. Se diferenfituft astfel efestul
unor ploi lente, de durat8, ca $i topirea lent&a zipezilor (ce pot genera alunec;&i
de a d k i m e , prin ingreunarea masivului sau prin cwgerea de suprafa:, a
stratului inmuiat) de efectul unei ploi torenfiale (care pe teren saturat nu au .:ici
o consecinfa, dar in condifii de infiltrare rapidi poate provoca presiur~i li
subpresiuni).
in ceea ce prive~tetemperatura, aceasta, ca factor de influenta, se !x.:
resimriti in procesele de umflare-contractie (provocate de variatiile diurne rz
temperatura, de radiaiia solara) care conduc la distrugerea legihuilor d i r ~ i , ~
particulele de p i m h t , ca qi la aparitia unor fisuri, dupi perioadele de secetj, .;i,
totodata ca urmare a variatiilor de umiditate generate de evaporarea apei.
Se remarca interactiunea acestor factori climatici, manifesthdu-se unn<~.-i
prin diference de comportare a unor versanfi situafi in imediata vecinitate, ti.x
cu orientan diferite & privinfa direcriei vhturilor dominante sau expunelii
solare, ceea ce poate provoca intensitftfi diferite ale proceselor de depunew :ii
topire a zapezilor, de acumulare $i retinere a apei, de uscare gi wntracyie. :-I
final unul din versanfi fiind stabil, iar altul (?m condifii similare de alcatuire .*!
relief) p u t h d fi afectat de alunecare.

Conform cuno$tinyelor qi c e r c e t ~ l o ractuale, se considera c5; vegetafia.

general, are un efect favorabil asupra stabilitstii pantelor qi versantilor. Ace::.?
influente se fac resimrite insa diferenfiat in cazul unor versanfi, fat8 de c::.7:i
unor pante artificiale create prin l u c M inginerevti.
Din punct de vedere a1 efectelor pozitive ale vegetafiei arborescente astriia
stabilimi versantilor sunt de mentionat dteva efecte preponderente:
- efectul coroanei arborilor in intercepfia precipitatiilor, efect care ajr~
p h i la 40-50% din volumul precipita$iilor (tabelul 1.4) [Badescu, 19741;
- transpiratia zilnica, fenomen care are drept efect aportul in atmosfw,.
unor cantita$i considerabile de ap8 sub forma de vapori; aceste cantitafi va.. . .
intre 200.000 ~i 40.000 litri la hectar $i pe zi, respectiv 120 la 600 mmia
funqie de specia arborilor (tabelul 1.5) Bidescu, 19741;
- ca urmare a interceptiei precipitatiilor prin coroana $i a transpi!
arborilor se produce o variafie mai redusi a p h z e i freatice & zona aferenta:
- efectul impiduririi asupra versanfilor naturali prin consolidarea terenl!.
p&a la adhcimea de cca doi metri, pe principiul de m a r e a p h k r : ~
datorita sistemului de ridacini, care s-a dovedit foarte eficace [Schietel, lOi!:- !.

acest efect conduce, dupa unele aprecieri, la o rezistenp la forfecare aparenta de

4 dal\l/cma,la periferia retelei de ridgcini [Turmania, 19641.

Tahelul 1.4
Interceptia relativl a precipitagilor in procente pe specii, dnph diferiti autori

Tahelu11.5
Transpiratia medie anualH in arborete
Specia
~Molid
Stejar
Pin
Larice

Transpirafia medie anuala

[mmlanl
300-320
250-300
120-300
120-300
ina la 680

0 detaliere a influenfei vegetafiei pe baza aprecierii rezultatelor

despidwirilor poate releva ins2 unele aspecte, la prima vedere contradictorii
[Brown, Shen. 19751.
a) vegeta~aconstituie o suprasarcina pe versant $i ca atare inl&turarea ei
poate reprezenta o reducere a ?nchc&i versantului;
b) prin inlkturarea arborilor, versantul nu .mai este solicitat de eforturile
generate de impingerea exercitatii de v k t asupra trunchiurilor:
c) putrezirea r&dacinilor dupa despldurire, reduce coeziunea straturilor de
suprafa%

d) klaturarea arborilor produce modificM ale regimului de

evapotranspiratie $i a1 apei subterane, rezultind in general o c q t e r e a
umiditafii terenului $i o ridicare a nivelului apei subterane.
Primele doui aspecte se manifests predominant la scurt timp dupi
despadurire, avind ca urmare imediata crqtere a stabilitifii versantului $i
reducerea proceselor de curgere lenta care se manifestau eventual 7x1 prezenta
pidurii.
in timp ksi, devine preponderena influenfa celorlalte doui efecte, care
slabesc rezistenfa versantului $i favorizeaza dezvoltarea fenomenelor de
alunecare salt curgere lenti.
Din comportarea celor doui aspecte, pe de o p a t e favorabile, pe de alti
parte precump5nitor defavorabile, pe care le ridica despaduririle, rezulta ca un
aport considerabil pentru mirirea stabilitifii versantilor naturali il aduce
vegetaua piticii, de tipul unor arbuqti, la care se face resimfit efectul radacinilor
(mMrea coeziunii? sciderea nivelului apei subterane) qi este atenuat efectul
vintului $i al greutifii proprii.
Un alt efect defavorabil pentru versanfii naturali cu pante $i inilfimi relativ
mici din zonele deluroase este datorat monoculturilor (griu, porumb) realizate
in perioade fungi, ceea ce determini distrugerea structurii solului ~i
transformarea sa intr-un praf care este antrenat de v b t .
In acest context se consideri c i in folosirea vegetafiei cu rol de protectie
pentru versantii naturali, alegerea speciilor trebuie s i se faci in corelabe cu
structura solului. Activitatea florei pi faunei existente in orizontul supeC~ciala1
terenului, la scari microscopici $i macroscopic& are ca rezultat formarea unei
sm~cturidin agregate stabile, solidarizate prin Iianfi organici $i minerali. Studii
efectuate au d t a t c i efectele vegetafiei depind foarte mult de speciile de plante
utilizate (pauli, 19861.

1.4. CI,ASTFICARIPENTRU ALUNECARILE DE TEREN

1.4.1. ELEMENTE MORFOLOGICE ALE ALUNECARILOR

Schema de principiu a unei aluneciri de teren cuprinde o sene de elemente

utile pentru ,descrierea $i clasificarea acestor fenomene, elemente care sunt
prezentate sugestiv in figura 1.18 a , h $i c gi sintetic in figura 1.18 d. La partea
superioari se distinge o zoni sau o suprafafa de surpare, a c a e i direcfie este
aproape verticali gi care sep& capul masei alunecate de cremta r8masi pe loc.
Partea infenoar2 cuprinde piciorul alunec&rii, care continua printr-o zond de
refulare uneori suprapusi peite terenul natural din avai. Zona alunecata este
limitata lateral de Jancuri. in numeroase cazuri, masa principals a a l u n e c ~ i

este frag~nentati?n doui sau mai multe corpuri sau elemente separate prin
surprlri secundare (fig. 1.18, a).
A t 2 ccrasta c2t $1 corpul alunecilrii prezinti nuxneroase crapitwi $i crevase
(fig. 1.18. b).

Fig. 1.18. Elemenrele alunecsrii.

Dimensiunile caractenstice ale alunecirilor se definesc cu ajutoml unor

elemente geometrice: lungimea L, latimea B ~i adbcimea D (fig. 1.18, c).
Raportul DR. servegte ca indice de bazA pentm unele clasificiri.

1.4.2. PRINCIPn DE CLASIFICARE

Un sistem de clasificare a acestor fenomene poate ajuta considerabil la
stabilirea, pe de o parte, a cauzelor alunecirii, qi, pe de alta pate, a misurilor $i
mijloacelor de prevenire sau corectare a urmirilor alunecjrii.
La declan~areaunei alunecjri contribuie mai mulci factori, iar natura ?;i
starea materialelor in care se pot dezvolta aceste fenomene sunt foarte variate de
la roci la p w k t u r i moi.
Terzaghi a remarcat c2 un fenomen la care participa o asemenea multitudine
de comhi?laJii intre mareriale ji agen!ii perturbatori deschide perspective
nelimitate pentru cel ce doreqte .rafaca clasificciri..
Exista propuse rnai multe tipuri de sisteme de clasificare, dupi diferite
~riterii,raspunz2nd adesea unor scopuri limitate. Spre exemplu, dupi
adkcimea maximi ( D ) alunechile pot fi:
- de suprafatj
D < 1,50 m
- de adhcime medie
D = 1,50 ... 5,OOm
- ad&ci
D = 5,00 ... 20,OO m
- foarte adhci
D > 20,OO m
Sistemul a fast extins ginkd cont de raportul D L , D fiind adincimea
maximi iar L lungimea maximi a alunec&ii (fig. 1.18, c ) [Skempton,
Hutchinson, 19691.
0 alti clasificare este qi cea care line cont de .starea de activitate a
alunecirilor $i le imparte in-alunec&i active,- latente (potengiale) qi-stabilizale
[Zaruba, Menel, 19691. Alunecfuile active sunt in general uaor de recunoscut
dupi poziria arborilor, dupi smea drumurilor $i a conslmciiilor, dupi existenfa
fisurilor. Alunec&ile latente (potentiale) sunt adesea greu de depistat fiind de
obicei acoperite de vegetayie. Ele sunt in general alunec&i vechi, oprite, care
pot fi u9or reactivate de mici schimbfui in condifiile de stabilitate. V2rsPa
acestor aluneciri poate fi determinata dupi v h t a arborilor bitr?ini, dupi stadiil
de emziune ca $i dupi dezvoltarea in profil a straturilor recente de pimht.
0 clasificare propusi de UNESCO popescu, 19931 dup$' hivitatea
alunecjrilor este prezentata in figura 1.19 definindu-se urmitoarele tipuri:
1. Alunecjri progresive: care avanseazi in sensul migcfuii.
2. Alunec%i regresive: are avanseazi in sens opus migchii.
3. Alunec&i ui dezvoltare: care se extind in doua sau rnai multe direcbi.
4. Alunec&i in descre~tere:care se mic$oreaz%ui timp.
5. Alunechi limitate. incomplete: cu cripaturi, bsa fir&migcare.

Fig. 1.19. Clasifiare UNESCO a alunedrilor de teren.

fn funcrie de viteza, aIunec8.de se pot diferenga $i clasifica in diferite

moduri. in tabelul 1.6 se prezinta comparativ vechiul mod de clasificaxe
winterkom. 19751 gi cel nou propus de grupulUNESC0 popescu, 19931.

Tahelul 1.6
Clasifiari in functie de viteza alunecgrii

in Japonia a l u n e c ~ l esunt clasificate dupi viteza max~main2 tipuri:

- tipul I - viteza variazi intre 0,l p k a la 10 m / an, masivele ce aluneca fiind

alcituite din p w b t u r i din perioada teaiari

- tipul U - viteza este foarte mare iar masa aluneetoare este alc%tu&adin roci
din paleolitic sau mezozoic.
Pentru a semi scopului propus, in special 31 alegerea unei solufii de
stabilizare a alunecjrii, este recomandabil ca o clasificare sa fie bazati pe natura
mi~c&rii.
fn unele cazuri o alunecare poate provoca diferite tipuri de mi+c&i in diferite
piqi ale masei alunecAtoare $i in diferite stadii de dezvoltare.
Conform unei clasificiri generale, se pot intalni urmitoarele tipuri mari de
alunec& :
1. Priihuqirile de maluri (fig. 1.20) se produc in cam1 maselor de p m b t
sau roc& unde nu este formata o suprafati de alunecare, iar cedarea are loc
datoriti eroziunii la baza taluzului sau versantului. 0 influenfa wnsiderabili in
declanqarea acesnli pmces o au existen@ fisurilor, variaciile de temperaturi
(inghet-dezghey), lucr&iIe ekctuate la bazli etc.

Fig. 1.20. Prabuyiri de rnaluri.

Fig. 1.21. Alunedri rotationale.

a Alunecciri rota$ionale simple: apar in general in ~isturisau argile dupi o

suprafap de alunecare concava, uneori aproximativ circulari ('inargiie moi), cu
un raport D L intre 0,15 si 0,33. La partea superioark directia suprafqei de'
alunecare este foarte incliati, practic verticali, iar la baza de lnulte ori ia
nqtere o zoni de curgeri lente. Daci nu sunt stabilizate, alunec%ile de acest tip
se extind $i se multiplica destul de repede.

b. AlunecZrile multiple rotofionale sunt provocate initial de o dunecare

locali. Ele apar adesea datoriti eroziunii in argile supraconsolidate, argile
fisurate sau ~isturiargiloase care sunt acoperite de un strat de pimint sau roc&
a v b d pante ale terenului foarte mici, chiar p h a la 3 - 4'. Datorita naturii
specifice a ptlmhtului, la scurt timp dupa declanprca alunechi: materialul
i
mult consistenfa, transformindu-se uneori intr-un fluid
remaniat i ~mic$oreazA
v9scos, care incepe sa curga. in numeroase cazuri materialul moale este cuprins
intr-o cadare, din care se scurge afar& spre vale, printr-o fereastra, ca un r h de
lava.
c. Aluneccirile rota{iomle succesive sunt caracterizate de un numh de
alunech rotafionale de suprafata. Apar in special pe pantele constituite din
argile supraconsolidate, a v h d hclin&i de 9 - 12'. Ele se declan~eazade reguli
?n zona de bazi ~ise extind spre patea superioara a versantului.
3. Alunecdrile de rranslaJie (fig. 1.22) pot fi la rindul lor impir$ite in caderi
de blocuri, alunecjri de translatie simple, alunec5ui de translafie multiple $i
alunecjri cu extindere lateral&

Fig. 1.22. Alunec'dri de translafie.

Alunecsirile de translafie se produc de-a lungul unor stratificafii aproximativ

paralele cu suprafata terenului, astfel incit migcarea masei alunecitottoare este
predominant de transla$ie.
in masivele argiloase confinhd nisip pi praf, cauza acestor alunecriri o
constituie creqterea presiunii apei din pori in zonele de separatie, mai ales
atunci c h d stratificatia estekclinata ?n diiecfia versantului.
Ciiderile sau pribuairile de blocuri se produc in materiale tari, fisurate sau
faliate. Este necesari prezenfa unor suprafefe de fracturi (microfisurij
preexistente, procesul declangikdu-se in urma erodirii sau excavsirii la baza
pantei, fiind favorizat de acurnularea apei ?n fisuri.
Alunecririle simple de translatie (in plici) au loc de obicei in argilele
degradate sau in depozitele detritice subtjri agezate pe teren tare. Suprafafa de
cedare este aproximativ paralela cu cea a pantei, iar raportul D/L depqegte
rareori 0,l.
Alunecririle multiple de translafie sunt in general declan$ate de dunecAri
simple, k s i numimi dunecririlor succesive care iau naqtere este cu atit mmai
mare, cu cit coeziunea materialului este mai ridicati. Ele se dezvoita de obicei
de la baza pantei in sus, pe masuri ce apele superficiale pitrund in teren prin
fisurile de creast& Wutatind calit%$ilede rezistenta ale terenului.
0 forma de alunecare regresiva o constituie alunec2rile cu extindere laterala
(fig. 1.23) care se produc mai ales in masivele de argili vrirgata (cu intercalafii
subliri de nisip) ~i se dezvolt2 destul de repede, fiind favorizate de creqterea
presiunii intersti$iale in separat;lile de nisip sau prafuri pe care le wntin. in urma
precipita9ilor abundente de primivar2. Extinderea masei in rni~careconduce la
s e p m e a sa in lespezi sau blocuri care aluneca independent, in anumite cazuri
pe un strat lubrefiant, de consistent2 s c h t a . Grosimea blocurilor in mi~care.
respectiv adkcirnea pe care se manifest& alunecarea, este foarte variata, de
obicei 1 - 3 metri, p u t a d ajunge la 3 - 5 metri.

Fig. 1.23. Alunecari cu extindere laterals.

4. Cur~erilereprezinti un tip de alunecare a c h i caractenstic&st8 in faptul

ca materialul cedeaza pe m&ur&ce se deplase~ain jos pe versant, curgind ca

un fluid v2scos. Din punct de vedere reologic, materialul in curgere este

asi~nilatcu un fluid ne-newtonian cu densitate ridicas.
'in funcoe de viteza mi~cMi$i de caracteristicile materialului se pot deosebi
(fig. 1.24) curenlii de p2mht de noroi, de grohotig sau alunecan'le curgatoare.

Fig. 1.24. Tipuri de curgeri.

Procesele de curgere se produc hdeosebi i

k zonele muntoase si au o
manifestare foarte variata in raport cu natura forma$iilor afectate. in general
desfi~urarealor are un caracter pulsatoriu, cu perioade de activitate intensZ
urmate de intefvale de latent&

Capacitatea lor de transport este variat.5, de reguli foarte mare. Materialele

transportate sunt provenite din pribugiri de terenuri, resturi de pimint, blocuri
de roci, tn~nchiuride arbori, ceea ce face din curgerile menfionate un pericol
deosebit pentru lucrbile de constructii int2lnite in cale i asupra cirora se pot
exercita presiuni de ping la de 10 on mai mari dec2t presiunea hidrostatica.
Marea putere distmctiva a curgerilor este datorata in special dopului frontal
constituit de regula din blocun mari, formind un adevirat zid, inalt de citiva
metri.

1.5. PRINCIPII DE STUDIERE SISTEMICA A PROCESELOR DE

YNSTABILITATE A VERSANTILOR
Alunecarile de teren fac parte din procesele naturale cele mai complexe, prin
n u m h l mare gi varietatea factorilor implicati ?n declangarea gi desfqurarea lor
gi de aceea evaluarea precisa a stabilitatii versan{ilor este in general deosebit de
dificili, d e ~ iimportanta 'practica este incontestabila. Totodata, fiecare pant8
poate fi privita ca o structura unic& a cfirei comportare este conditionata gi
influentat8 de o sene de factori naturaii gi antropici ($1.3).
Datoriti acestor particularitsti ale problemei, ?n gened se cauta
interpretarea pe baza unor scheme mai simple, accesibile mijloacelor existente
de calcul gi de determinare a parametrilor implicafi in calcule.
Pentm a se putea ajunge la astiel de abord&i care in final s2 conduca la
adoptarea unor decizii fmale, ?n studierea unor fenomene de instabilitate a
versan~ilor,trebuie parcurse o sene de etape, care pot fi schematizate ca in
tigura 1.25 [Gnvas, Reagen, 19901.
Conform acestei prezentiri, unde fiecare bloc reprezinta o activitate
principal% se disting ca faze obligatorii o f a de teren (implichd activitatile 1,
paqial 2 gi 3) gi o fazi de birou, bazat5 pe informatiile obtinute in faza
anterioax2 gi completate prin incerc2i de laborator gi calcule de modelare a
fenomenului (activititiie 2 , 3 vi 4). fazi care finalizeaza studiul (activia~le5, 6,
7).

Con*utul acestor activitkg poate ti detaliat astfel:

1) Identificarea problemei: presupune observafii asupra zonei gi fenomenului
studiat pentm o clasificare a tipului de alunecare, bazati pe criterii gtiingfice.
2) Colectarea datelor: implica efectuarea de studii, mtlsurfitori ~i Tncerctlri
complexe pe teren gi in laboratoare referitoare la toat&problematica legata de
fenomenul de instabilitate (geografie, geologic, hidrologie, geotehnick etc).
3) Diagnosticarea problernei: este faza ?n care pe baza datelor acumulate din
etapele anterioare, prelucrate $i interpretate se stabilesc cauzele fenomenului ~i
factorii dominanti in desfsgurasea acestuia.

3. Diagnosticare a
problemei

5. Op$iuni
pentru tratare solugii tehnice

6. Analizi
economic2

problemei

Studierea
nomenului de
instabilitate

1'

1'

qi recomandkri
finale

Fig. 1.25. Etapele studiului fenomenelor de instabilitate.

I ) Evaluarea stabilitatii pantei: presupune modelarea prin calcul a

fenomenului, iar exprimarea stabilit@i se face fie pe baza unui factor de
sigwan@, dac2 se realizeazi un calcul determinist, fie pe baza probahilitqii de
cedare daci se realizeazk un calcul de tip probabilist, in cadrul acestei etape se
pot efectua $i studii parametrice, pentru determinarea importanfei $i ponderii ?n
desfk~urareafenomenului, a diferiolor factori perturbatori, pentru a faciiita
alegerea metodelor $i solufiilor constructive pentru combaterea aluneckii.
0 atentie deosebita trebuie acordata 31 aceast2 f d , adoptkrii vdoriior
corecte ale paramemlor de calcul, care trebuie s i modeleze c2t mai fidel
condifiile specifice din amplasaqent.
5) Opfiuni pentru tratarea problemei studiate: reprezint2 faza in care pe baza
informafiilor obtinute in etapele precedente, inclusiv a remltatelor calculelor

efectuate, in funcfie de cauzele $i factorii detenninanti in declangarea gi

desf&urarea alunecirii se aleg solutiile cele mai adecvate pentru combaterea $i
remedierea fenomenului de instabilitate.
Tipuriie diferite constructive ce pot fi adoptate (geometrice, hidrologice,
mecanice) implica 21 general alegerea unor soluoi combinate, care sa se
potenfeze recipmc qi care sii corespundii specificului terenului ~i fenomenului
studiat.
6) Analiza economica: presupune evaluarea in costuri a solu~ilor
constructive posibile a fi folosite in problema studiati, b&nd cont ins&$i de
evolufia in timp a amplasamentului. Din acest punct de vedere, o stabilizare
definitivii a unei pante, poate implica costuri importante, dar efectul este de
durata, in cornparafie cu o solutie de tip alunecare controlatii unde sunt
nezesare periodic lucrliri de Tntrefinere.
7) Concluzii $i recomandiri fiiale: reprezinti etapa de incheiere a studiului
fenomenului prin care se face alegerea definitiva a solutiei at2t pe baza
considerentelor ~tiinrificetehnice, c2t $i a celor economice.
Dine-o astfel de schematizare a problematicii deosebit de complexe
implicati de studierea fenomenelor de instabilitate a versan~ilor rezultii
importanta deosebitii pe care o reprezina etapele de cunoqtere a specificului
local ce implici o deteminare cit mai adecvata a parametrilor caracteristici ai
materialului ce alciituiesc masivele c2t $i cea de evaluare propnu-zisi a
stabilita@i prin calcule care trebuie sii evidenfieze +i efectul diferitilor factori
implicafi ?n astfel de fenomene.

CERCETAREA IN SITU $1 MONITORIZAREA

ALUNEC~~RILOR
DE TEREN
2.1. ASPECTE $1NO-

GENERALE

Cercetarea 'in situ a alunecLuilor de teren este, f i ~ indoiali,

i
cea mai
r e l e v m a daci nu cea mai importanti etapa k procesul de cunoagtere a
cauzelor gi mecanismelor de producere a acestor fenomene fizico-geologice.
Unicitatea (in ambientalul geologic) gi specificitatea geotehnici a fiecaei
alunec3i de teren determini, uneori, o atitudine reticenta a specialigtilor fn
propunerea unor programe, tehnologii $i solutii tip in prospectarea acestar
fenomene de instabilitate. Exis@ insi csteva tehnici ai metode de studiu in situ
care in general dau rezultate ai, h marea lor majoritate se utilizeazi cu succes 2n
practic&
Trebuie subliniat faptul ci. datoriti desfi~urfuiik timp a fenomenelor &
instabilitate a versantilor, cercetarea in-situ a acestora implid de asemenea
factoml timp. La modul general se poate realiza o prospectare a fenomenelor
inainte sau imediat dupi producerea lor, dar gi o supraveghere de lungi d u r a
dupn stabilizarea zonei.
in acest sens se pot defini unnitoarele tipuri de a~tiviti~i:
Observarea. Punerea sub observare a unui versant constituie adesea o etapi
pregititoare. unn%ind
si2 c o n f m e posibilitatea reall a unei ocurenqe de
instabilitate la o scar2 de timp de ordinul duratei de via@ a lucr3ii. Obiectivul
sau este de a circumscrie fenomenul in sine $i de a stabili o stare zero a zonei.
Un anumit num& de martori de observare calitativi 8i cantitativi se
identifici h scopul punerii in evidenti a activitioi sau inacrivita(ii, la scara
timpului uman, k zonele nesigure in prezent. Se pot folosi indici naturali,
repere naturale sau special instalate, observafii vizuale, fotografii sau rezultate
f k h d obiectul unor misuri.
Punerea sub obsemare nu irnpiici notiunea de periodicitate a m%uratorilor
(sau ridicalor) gi nu are ca prwcupare direct5 siguranfa zonei sau obiectivului.
Auscultagia: Const2 intr-un examen periodic (lunar de exemplu) a zonei
respective ~i dintr-o culegere de date cantitative gi calitative caracterizfind
evolutia zonei respective spre a permite stabilirea unui diagnostic d

fenomenului. Ea are drept scop o mai buna cunoagere a fenomenului in special

sub aspectul prevederii lucrfirilor care vor perturba zona, sau pentru a ajusta mai
bine o tehnica de stabilizare $i a controla eficacitatea ?n timp a unei consolid3i
contra alunecjrilor de teren.
Ausculta~areclama:
- o periodicitate relativ regulata a misuratorilor, eventual modulabili in
functie de date si de evenimente;
- o exploatare regulatA a informafiilor culese, in general In timpi diferiti,
dar permit2nd o actualizare a situafiei la intervale compatibile cu corelarea la
programul de supraveghere.
Supravegherea. Const2 in culegerea, exploatarea $i interpretarea periodic2 a
datelor czktitative $i calitative ce caracterizeaza zona obiectivului studiat
(conform organigramei din fig. 2.1).

instabilitate

i
Captator

Tratamente
Transmisiuni
Cercetiiri

(specialist)

Fig. 2.1. Sistem de supraveghere.

Luarea k seama a timpului este o components fundamentali a

supravegherii. h funcge de caracteristicile zonei, de evolufia probabili a
fenomenului, de cerintele de sigwanf8, se poate stabili timpul in diferite moduri
(conform schemei din figura 2.2) astfel:

t
r
i
r
l
d
r
d
.
g
r
l
r
l
a
m
m
p
q
T i p (minute

pragului negativ

pragului negativ

pragului negativ

SUPRAVEGHERE DISCONTINUA

1-

Relevee inregistrare
I

Fig. 2.2. Tlpuri de supraveghere.

Supravegherea continuci
Sisremul este in stare de veghe permanenti gi toati evolufia fenomenului
este imediat luati in s e m i . Datele sunt adunate continuu din teren, iar sistemul
de supraveghere poate transmite gi trata permanent aceste date (veghere
permanents in mplasament sau sistem automatizat cu teleaansmisie).
Supravegherea continua implica a avea la dispozitie personal de execurie
competent ~i de a avea un plan de ac@uneb caz de alarm8 sau alerti.
in c m l supravegherii in timp real sistemul produce in c2teva secunde sau
zecimi de secundi, informatii interpretabile sau exploatabile in procesul de
siguranp a1 obiectivului.
i n afat3 de cazul de alert&2utomatici (detector ce aprinde o lurnini rogie, de
exemplu) faza de interpretare este determinant& $i necesitfi interventia unui
specialist w e cunoqte bine zona de teren gi sistemul.

Supravegherea discontinuil
Ansamblul sistemului de supraveghere nu este in activitate permanenti iar
informafiile sunt produse periodic sau la cerere (la intt-ebare).
in cazul unei supravegheri periodice, producerea de informafii pe sistem are
loc in fiecare luna, fiecare sriptWhi, fiecare zi sau fiecare or2 de exemplu, in
anumite cazuri un sistem automat va sWinge datele in permanenp. (practic in
fiecare minut sau mai des) dar tra~smiterea$i citirea datelor nu se efectueaza
dec2t la intervale regulate, zilnic de exemplu. in alte cazuri, m2surZtorile se
efectueazi manual: inclinometrele, piezomenele etc. - date lunare.
De notat ca exist& riscul ca ?n cazul cind intervalul de timp intre doua
misuritori este inadaptat, un fenomen de temut sfi se declangeze intre douri
m%uritori, f k i ca supravegherea s i aibi posibilitatea sri previna ai s i
Illregistreze.
In ansamblul procesului de supraveghere trebuie s i nu se neglijeze,
intervalele de timp legate de durata unui an, de exemplu:
- decizia de a face o miswitoare, de a fntreba un captator;
- decizia de a stringe misuratorile (amplasate pe amplasament pentnc a
recupera datele stocate pe o band&magnetic&de exemplu);
- decizia de a exploata m8suritorile (ridicarea tabelelor de masuratori ~i
alegerea lor);
- decizia eventual& de a alerta autoritatea responsabila (ca urmare a unei
sesiz2ri dim teren).
Orice hiatus la oricme din nivelele respective poate perturba grav fiahiiitatea
intregului proces. in unele cazuri, nu servesc la nimic misuritorile continue
daca nimeni nu examineaa rezultatele la sfiqitul siptimhii (personal de
Fntrefinere).
Automatizarea totali sau p q i a l i a procesului poate constitui o cale de
rezolvare a acestei probleme.
Termenul de supraveghere cuprinde ansamblul procesului descris in figura
2.1. Se denume~tesistem de supraveghere intreaga parte a procesului care
privegte direct pe tehnicieni ~i care corespunde producerii de informarii
utilizabile apoi de citre gestionarul riscului.
in ceea ce ptivegte auscultafia $i supravegherea, aga cum sunt infelese ~i
definite mai inainte, se presupune c i punerea sub observatie a zonei respective a
pennis sa se deceleze o anurnitti activitate a fenomenului urm&it, s i se
stabileasci un prim diagnostic gi, ca urmare, s-a luat decizia unei auscultfui sau
a unei supravegheri.
Auscultarea sau supravegherea unei zone const* in douli tipuri de informatii
(conform schemei din figura 2.3):
A

Umirirea unui paramem

(d: deschiderea in mm)

Fisura

Timp

Fig. 2.3. Urmzrire yi deteqie.

- urmbi~ea evolufiei paramenilor. mhurarea deplasirii, variatia

unghiulara, piezometria etc. - adici o determinare, mai mult sau mai putin
str2nszi. a evolutiei ?n timp a acestor parametri,
- detectarea fenomenelor, culegerea Si tratarea unui num5.r limitat de
variabile de tip logic (tot sau nimic) caracterizind o depQue (sau o nedepigire)
a unui prag asociat configuratiilor corespunz&toareriscului (scenarii definite de
evenirnente aleatorii).
Activitifii de supraveghere ii sunt asociate gi activitafile de alertci qi a l a r d
care implica nofiunea de siguranczi a obiectivului.
- alerteie tehnice, care corespund anunfului de disfunctionalitate al
materialului, adiczi pierderea capacitafii care greveazi sau nu funcfiile sale
principale, funcfionare limitatzi, antrenind o pierdere p a i d &de infomafii etc.;

- alerteie opera~ionale,care sunt legate de depisirea pragurilor fixate pe

variabilele de alerta ale sistemului (sau de detectarea unui fenomen considerat
ca nelini~titor)corespunzitor unui scenariu de posibila agravare a riscului. Ele
pot antrena, dupa caz:
- o ranforsare a supravegherii fin material, in personal etc.);
- evaluarea situafiei de catre specialigti;
- transmiterea alertei organului responsabil cu siguranta obiectivului;
- punerea in prealert&a unui plan de ajutor.
in general existi mai multe niveluri graduale de alerta dupi specificul
gradului de rise.
Alarmu este semnalul care anun@ existents pericolului iminent; este un fel
de ultim grad de alertare. Ea antreneaza executarea masurilor de urgent&,care la
r2ndul lor, pot fi automate (aprinderi de semnale lurninoase rogii, de exemplu)
sau interventia direct2 a personalului uman. in special in acest ultim caz,
regulile de actionare la declan~area a l m e i trebuie sa fie definite clar, in
prealabil, existind consemne care se precizeaza ca mod de procedur2 $i aplicare
pentru fiecare tip de situafie susceptibila a se produce.

2.2. CERCETAREA IN-SITU

2.2.1. RECUNOASTEREA $1 CARTAREA

GEOLOGICA-INGINEREASCA

Alunec%rile de teren modifici relieful determinhd morfologii specifice gi

induc schimb&i in regimul hidrogeologic $i hidrologic natural.
De aceea, un prim element de studiu il wnstituii harta geologic&inginereasca a alunec&rii, pentru intocmirea c-ia in Romhia exist&o sene de
prescnptii [Florea 1979, STAS 124211-831.
Aspectele principale ce trebuie avute in vedere se refera la:
a) Scara h w i i sau planului topografic care trebuie aleasi In aqa fel incSt ssB
poati descrie cu acuratefe rnorfologia tipica a terenului afectat (fap de
d e s p ~ d e r e ,suprafap vauriti - piele de rinocer, etc.), obiectivele construite
afectate, folosintele terenului, punctele de apa.
Pe de alt2 pane. folosirea inadecvati a unor planuri de detaliu pentru
alunecliri cu extindere mare ?n suprafafa, conduce la diminuarea caracterului
reprezentativ sintetic a1 acestui tip de documentafie.
fn literatura de specialitate se recomanda folosirea planwilor la sc&ile
cuprinse intre 1:10000 $i 1:2000. Pentru alunecari cu dezvoltare spafiala redusa
aau ?n zonele in care sunt afectate obiective economico-sociaie foarte
importante scara planului poate fi mai mare ( p h a la 1: 100).

b) Modul de desfiqurare a prospectiunii de suprafafa $i cartirii geologiceinginereqti a alunec&ilor unde trebuie s i se aibZ in vedere masurarea
elementelor ce ar putea semi la elaborarea h w l o r preliminare de risc Bally
19831.
2.2.2. FOLOSIREA AEROFOTOGRAMELOR fN CERCETAREA
ALUNECARILOR DE TEREN

Fotografiile aeriene pot sB fie de mare ajutor la intocmirea programului de

cercetare, ?n special a proiectului de prospectiune $i explorare.
Cercetind cu a t e n ~ eversanfii vGlor se pot d e l i t a zonele cu alunecG ds
teren. Acestea apar pe fotograme cu nuanfe diferite de culoare: linii sinuoase de
culoare mai inchis&, de forma semicirculari care marchemi fefele de
desprindere, Pete mici de forma eliptici Tnconjurate de aureole de culoare mai
inchisi care reprezinti zonele de baitire fnwnjurate de vegetafie mai abundentg
De reguli caractem1 vegetafiei de pe versantul afectat de aiunecare diferz de
acela al vegeta$iei de pe versantul nederanjat.
Amploarea deplas&ilor este u ~ o rde determinat pe baza deranjamentelor
lucr%riIor lineare cum sunt goselele, caile ferate, etc., cu wndioa ca acesten sa
se continue gi in wna nederanjata (fig. 2.4).

Fig. 2.4. Aeroforogram3

Daca existi fotografii mai vechi ale alunec&ii cercetate. evolu~arni~s?%.

versantului poate fi urmi%-itlrita prin cornpararea acestora cu fotografiile noi.
Fenomenele de eroziune (ogqe, ravene, etc.) se individualizemi bine pe
fotograme. De asemenea, depozitele acumulative (grohotig de panti, conuri i',
dejectie, etc.).

Utilizbd m2suritorile aerofotogrametrice paralactice se pot obtine, prin

folosirea stereometmlui, date privind cotele relative ale terenului, directia ~i
?miinarea stratelor geologice depistate Tn trei puncte de afloriment, etc.
Alegerea acestei metode de cercetare trebuie sa se faca in m a unei analize
privind raportul eficienti infonnafionali / cost, deoarece prospeckiunea aerofotogrametrici presupune atit avantaje c2t .ti dezavantaje notabile.
a) Avantaje:
- expeditivitatein realizarea cercetiii;
- acuratefe?nredarea elementelor de nivelment;
- posibilitatea cercet5rii unor zone vaste sau/$i greu accesibile;
- evaluarea rapidi a amplorii unor alunec2ri catastrofale $i a pagubelor
determinated e acestea;
b) Dezavantaje:
- pret de cost ridicat;
- necesitatea unor cadre de specialitate cu o buna experienfa in vederea
interpretirii corecte $i exploatiii integrale a datelor furnizate de fotograma;
- dificultate sau imposibilitate de a analiza fotograma in zonele putemic
acoperite (piduri, perimetre constmite, etc.).
2.2.3. CERCETARI GEOFIZICE

Prospecfiunile geofizice se constituie intr-o categorie de tehnici de cercetare

k c i insuficient gi incomplet utilizate in cercetarea in situ a alunec&iIor de
teren.
Dintre metodele geofizice, p h i Tn prezent, electrometria $i seismica s-au
dovetit eficace in studierea alunecririlor de teren
19791. in cadrul acestor
doua metode au fost folosite cu preponderenfi sondajul electric vertical gi
seismica prin refmcfie.
Atunci c b d i n k wrpurile geologice studiate exist% un contrast de
proprietiti fizice sesizabii instrumental, prin prospectiunea geofizica se obrin
infonnabi privind:
- limitele dintre fonnafiunea acoperitoam (in general mobili) gi roca de
bazi gilsau dintre diverse tipuri litologice. din masiv;
- gradul de fisurafie al rocii si elementele geometrice. ale accidentelor
mpturale cu deplasare (falii, decro$&i);
- grosimea acumulatului de alunecare gi/sau adkcimea suprafefei de
dunecare;
- grosimea stratului acvifer, direcfiile $i vitezele de cwgere ale apei
subterane;
- gradul de omiditate al rocilor $i variacia urniditi$ii ?n masa alunecatoare;

mores

- modificirile proprieti&ilor elastice ale rocilor in zona suprafebei de

alunecare gi starea de eforturi in masiv;
Folosirea diferitelor metode de carotaj geofizic poate imbunatati calitatea
cercetei $1 permite lirgirea sferei de investigatie. Spre exemplu, in studiul
umidit$ii p2mhturilor s-au obtinut rezultate bune prin carotajul neutro~ic.
Unele aluneciri de teren sunt insotite de o crestere a radioactivititii naturale
in cuprinsul alunec3rii in raport cu cea a zonelor stabile. Cercetarea acestui
fenomen deschide prospecfiunii radiomebice un nou c h p de utilizare.
Importanla metodelor seismice, electrometrice $i radiomehice in cercetarea
alunec*lor de teren $i a terenului de fundare in special a determinat, de altfel,
elaborarea in rara noastri a unor standarde [STAS 124217. 8, 91 care au,
deocamdata, doar un caracter informativ, de prezentare.
in studiul alunecirilor foarte lente poate fi folositZ metoda magnetometricri:
in corpul alunecirii se planteazi repere magnetice a &or deplasare poate fi
masurati la diferite intervale de timp.
Experienp colaboririlor dintre inginerii gwtehnicieni $i geofizicieni fn
studiul alunecirilor de teren demonstreazi cS. metodele geofizice de investigatie
- fjra de care nu se poate vorbi, asthi, de o investigafie geotehnici completi sunt cu atst mai eficiente cu cst:
- exisa oviziune clari asupra scopului investigatiei geofizice;
- se cunoaSte satisfkltor geologia zonei studiate ~i se prognozeazri corect
tipul fenomenului de instabilitate ;
- exista lucriri de cercetare (foraje, puyuri, galerii. ganpri, decoperte, etc.)
executate anterior sau sincron studiului geofizic, lucriri ce vor constitui puncte
de calare a modelului fizic. Se recomandi ca cercetarea unei alunec2ri s i
inceapi cu csteva lucriri de explorare urmate de cercetarea geofizica de detaliu:
in final se va avea b vedere verificarea rezultatelor geofizice prin l u c r e de
explorare in retea indesitk
- se folosesc mai multe metode de prospectitme geofizici ale ciror
rezultate s i se completeze reciproc:
- cercetarea geofizica se realizeaza ktr-un interval unitar $i scurt timp, q a
incst conditiile meteomlogice, hidrologice $i hidrogwlogice dm perimehu s i
nu sufere variatii notabile.
in acest sens este totuvi interesanta constatma unui cunoscut hidrogeolog,
G. Castany, care poate fi aplicata ~i b domeniul cercet2rii alunecirilor de teren:
" ...geofizica economise~teexecutarea unui numfir de foraje (este, deci, o
metodi mai expeditivi $i mai ieftina de cercetare a ambientalului geotehnic nn), dar este o eroare sH se creadi c i le poate inlocui" .

2.2.4. CERCETARI GEOTEHNICE IN SITU

(PENETROMETRIE, PRESIOMETRIE $1 FORFECARE)

Cercetarea penetrornetnci poate oferi informafii pertinente nu numai in ceea

ce prive~testructura (stratificafia) $i starea terenului (gradul de indesare, starea
de consistenti, etc.) dar $i in legaturi cu pozifionarea spa@alia suprafqelor de
alunecare sau zonelor de rupere prin interpertarea diagramelor de penetrare, mai
ales k domeniul p ~ ~ t u r i lcoezive.
or
Astfei in figura 2.5 sunt expuse doui diagrame de penetrare statici maida
19971 in care suprafafa de alunecare a fost depistata la contactul dintre
forma$unea acoperitoare (mai slabi din punct de vedere geomecanic) qi roca de
bazi (mai competenti);

+ roca netulb.
0

roc8

fu/bumh

Fig. 2.5. Utilizarea penetrometriei statice la determinarea suprafe5ei de alunecare

cazul p3mhturilor cu consistenfa redusi, rezultate concludente oferi

incercarea in situ cu aparatul de forfecare cu palete (scisometm, vane-test).
Determinarea rezistenfei la forfecare (cu) se bazeaza pe masurarea momentului
maxim de torsiune corespunzitor mperii pW2ntului de citre doui palete
aqezate in cruce, care sunt rotite cu vitezi constanti.
Paletele se pot introduce in teren, la adhcimea necesaa, prin presare (pe
principiul penehometrului static), prin batere, vibrare, sau prin presare pe talpa
unei gauri de foraj.
Prin corelarea zonelor de minima rezistenfi deeminate ?n diferite puncte
ale unui masiv omogen se pot trasa cu suficienti precizie eventualele suprafefe
de alunecare (fig. 2.6).

Fig. 2.6. Trasarea supraferei de alunecare pe baza zonelor de minim5 rezistenp

incercZ~ilepresiometrice sunt utile mai cu seama ?XI cazul cercet?irii unor

fenomene de instabilitate caracterizate de zone de rupere cu rezistente la
compresiune $i respectiv la forfecare sensibil inferioare rocii in loc sau din
cuprinsul acumulatului de alunecare. Aplicarea mai multor metodologii de
cercetare in situ inh-un poligon experimental din Anglia [Andrei 19921,
metodologii coroborate cu determink de laborator, au evidenfiat c i ?ncerc&iuiBe
de forfecare cu aparatul cu palete $i i n c a c k l e presiometrice au avut rezultate
amparabile.

M i s u r m a in situ a presiunii apei din pori in corpul unor argile senzitive i e

tip qulck clay [Bhcili, 19601, prin intermediul forajelor piezometrice, a
eviden$at c i zona suprafefei de alunecare este caracterizati prin valori anormale

ale acestei presiuni. fn mod normal, presiunea apei din pori este egali cu
presiunea de tip hidrostatic.
Din figura 2.7 se remarca c i in zona masei alunecitoare ca $i a suprafetelor
de alunecare presiunea apei din pon prezinti valon mai mari decSt presiunea
hidrostatici. Aceste zone cu exces de presiune a apei din pori sunt asociate, cu
zone de degradare a structurii ini@alea rocii.
Datoria faptului ca discontinuitatea n~pturalidata de suprafap de alunecare
cSt .ti crepterea poroziatii zonefor adiacente constituie c& preferentiale de
drenaj ale masivului instabil, se h t a n q t e frecvent cazul unei diferenfe notabiie
ktre confinutul in s m r i a1 apei subterane din masa alunecitoare .ti cel a1
masivului nedizlocat.

PnsbNa op.i din p i

dw/&

K
4
2

K
U
C

3
0

Fig. 2.7. Variafia presiunii apei din pori in zona suprafefei de aiuneare
54

in principiu, mineralizaGa apei din acumulatul de alunecare este mai mica

este mai mica decst a apei subterane din zonele vecine $i decst mineralizatia
apei subterane din depozitele situate sub suprafata de alunecare.
Reducerea mineraliza@ei apei subterane poate constitui un criteriu de
recunoqtere nu numai a1 alunec5ii de teren ci gi a1 adkcimii la care se afli
suprafqa de dunecare.
in figura 2.8 se observa c i suprafafa de alunecare este totodata $i o limiti de
discontinuitate a1 conginutului de s h r i a1 apei subterane.

Fig. 2.8. Variafia confinutului in firuri a apei

in zona suprafqei de alunecare

in unele cazuri, confinutul de sfcuri variaza de la csteva g/l In zona dunecata

la csteva zeci de gll sub suprafaga de alunecare sau in zonele neafectate de
alunec&ri.
Rezulta al prin determin&ri hidrogeologice in situ foarte simple (care
necesita indemhare $i acuratete) se pot ob*e informatii importante asupra
geometriei alunec&rii.
2.2.6. PRELEVAREA PROBELOR NETULBURATE DIN FORAJE

Pentm determinarea pararnetrilor geotehnici necesari calculelor de

stabilitate, in laboratoare specializate se desfigoari o gama larga de Incerciri
complexe, pe probe in general netulburate, provenite din forajele geotehnice
realizate in amplasamentele studiate.
D e ~ i ,p3nU in prezent, nu exista o tehnologie de recoltare a unor probe
absolut netulburate. pentru p h h t u r i l e coezive, folosirea 'prelevatoare!or

(.$uprilor) cu perefi subfiri reduce semnificativ gradul de tulburare al probei

myrind astfel veridicitatea analizelor geotehnice ulterioare [Abramescu 19831.
in figura 2.9 sunt prezentate principalele caracteristici constructive ale unui
g u t pe baza c ~ o r aacestui tip de prelevator i se atribuie gradul de calitate, in
functie de valorile urmritoriior coeficienti:
- coeficientul

de suprafats

C, =

D-,2 - D,2

I00 [YO];

D:

- coeficientul de degajare interioarri Ci = Ds - Dc 100 I%];

Dc

- coeficientul de degajare exterioars C,

= Dw-Dt

100[%].

Dl

Fig. 2.9. Caracteristici g u t

Calitatea 9tufuIllor creyte cu sciderea valorii coeficientilor prezentafi mai

SUS.

Standardul american (ASTM 1587) recomandi prelevatoare cu perefi subfiri

(t =I-3 mm) a v h d diametre exterioare de 50,8 - 127 mm yi lungimi de 900 1450 mm. Sunt recomandafi coeficieno de degajare intenoar8 C) = 0,5 - 3 %,
dar rlir se recomandri valori pentru C* ~i Co.
Este permisa yi prelevarea prin batere cu conditia inscrierii in fisa forajului a
grextatii gealei. Tnilfimii de cidere, numimlui de lovituri $i adbcimii de
penetnre.
Standardul britanic BS 9530 prevede qtucuri cu diametre de 75 - 250 mm,
lungimi de 450 - 1000 mrn si coeficienfi de suprafar2 Cade 10-30 %.

Standardul romanesc (STAS 1242 I 4 - 85) prevede ~tufuriavkd lungimi &

250 - 600 mm, diarnetru minim de 100 mm gi coeficienrii geometrici de calitate
umatori:
C3= Ch= 10 - 15 %
Ci< 1 %
Co=O-3%
Penm a evita pe cit posibil tulburarea probei este recomandabil ca
prelevarea s i se faca prin presare ~i nu prin batere, a$a cum, din pacate, se
procedeazi relativ frecvent.

a) prin mdsurZtori topografice

Metoda consta in plantarea unor serii de reperi pe suprafala masei alunecate
gi a unei alte serii de reperi in zonele stabile, limitrofe alunec5rii (fig. 2.10).
Reperii din zonele stabile trebuie incastraci astfel incat sa existe certitudinea ca
acegtia nu sufera deplas&i.

Fig. 2.10. Urmarirea evolufiei unei alunedri de teren

prin m5surZtori topogafice

Prin aceste misuratori se pot determina direcfiile gi viteza de deplasare a

masei alunecate 31zona superficial& in punctele marcate prin reperii planta$i.
b) cu tuhulatura'jlexihi[ci
Pentru determinarea vitezei de alunecare gi a adbcimii de contact dintre
masa de p h b t care aluneca si roca in Loc se folosesc misuratori
inclinometrice in tuburi flexibile cunoscute sub numele de mrisu12tori Slope.
Metoda consti in executarea pe masa alunecata a unor foraje cu adhcimi
care trebuie s i dep$easci nivelul presupusei suprafete de alunecare,
hcastrikdu-se ?n row stabili cel pugin 3-4 metri (fig. 2.11).
in gaura de foraj executati se introduce un tub din material plastic care in
interior esteprevaut cu nivte $anguri de ghidaj pentru sonda inclinometrici cu
care se misoari inclinarea gaurii.

Fig. 2.11. Urmsrirea evoluriei aiunecarii prin m%sur%toriinclinometrice

(a seqiune transversalti, b - seqiunea prin masa aiunecati.
c distribufia forajeior pe suprafafa aluneerii)

Devierea forajului in fiecare punct se calculeaza ~i se reprezinti in plan,

deterrninhdu-se astfel diagramele de referin@ wrespunzitotoare datei c h d s-au
efectuat misuratorile.
Unnitoarele serii de masuatori se efectueazi la intervale de timp conform
unui program prestabilit. Pentru fiecare sene de misur&tori se intocmesc
diagramele de deviere si se compara cu cele antenoare (fig. 2.12).
Prezentarea succinti a c2toma aspecte legate de cercetarea in situ a
alunec5rilor de teren atrage atenfia c i exist2 suficiente mijloace tehnice gi
tehnologii pentru asigurarea unei suficiente relevanre Tn cadrul acestui tip de
studii. Stabjlirea unor parametri geotehnici veridici, care sa exprime

Fig. 2.12. Diagrame de deplassri obtinute prin masuritori inclinometrice

comportarea real2 a unui p m i n t , este posibili insi numai prin folosirea mai
multor tehnici de cercetare in situ gi ?n laborator.
Cercetarea in situ va avea eficienfa informational5 qi economici dorita daci:
- metodologiile de cercetare vor fi adaptate caracteristicilor procesului
fizico-geologic;
- desfgprarea testelor va fi m a r i t i cu atenpe gi, pe parcursul dobkdirii
de noi informafii. se vor implements corecfiile gi modific3rile necesare:
- desimea punctelor de observafie va fi indeajuns de mare pentru a permite
corelafii $i extrapoI5ri pertinente.

2.3. PROGRAM CADRU DE SUPRAVEGHERE

A PANTELOR INSTABILE
2.3.1. DATE NECESARE LA CONCEPEREA PROGRAMULUI DE
SUPRAVEGHERE

Stabilirea nevoii de supraveghere rezult8 din confruntarea a doua gmpe de

date (conform organigramei din figura 2.13):
- cele relative la fenomenul de instabifitate ~i corelirile sale:
- cele care caracterizeazi mizele in joc, riscul $i gradul de siguranfi urm&it
(sau riscul acceptat).

a. Fenomenul ;i mediul sau hconjurator

Sub denumirea de m i p c k de teren sunt grupate fenomene ce w m p u n d unor
cinematici foarte variate in terenuri de diferite naturi gi cu morfologii foarte
variate ($1).
Amploarea fenomenelor este variabili de aserneni, volumele de materiale
afectate fiind de la mai pufin de un metru cub la milioane de metri cubi.
Supravegherea zonelor instabile trebuie sa se adapteze tuturor cazurilor,
chiar extreme. De altfel mediul natural inconjurzltor ~i corel&ile acestuia cu
fenomenul (climatul, de exemplu), vi tehnologia existentab zon8 (exist8 sau nu
refea telefoniczi, refea electrica etc.) sunt elemente importante pentru definirea
supravegherii.
in ceea ce privqte tipologia migc&iIor versanfilor au fost propuse
numeroase clasific&i.
Pe haza acestora rezultzi caracteristicile cele mai pertinente pentru punerea in
aglicare a unei supravegheri: dimensiunile, cinematica. cauzele motrice
preponderente (factorii de evolutie). Parametrii legati de caracteristicile
geologice ale zonei evolueaza relativ lent; factorii motorii - alJii d e d t gravitatia
(care acooneaza permanent) pot avea ins8 consecin!e rapide $i pot antrena
instabilitiii de e r n e amploare ($1). Ace~tia sunt factorii declanptori ce
trebuiesc urm&ifi in mod deosebit in timpul supravegherii.
Persoane $i bunuri
ameninrate

I,

Dificultati in mijloace

Fig. 2.13. Principalele elemente pentru definirea unui sistern de supraveghere.

Sc&ile geometrice sau cinematice ale fenomenelor sunt foarte extinse:

volume ce merg de la decimetri cubi (caderi de blocuri, de exemplu) la multe

milioane de metri cuhi; viteze foarte Lente (milimetriian) sau foarte rapide (zeci
de metri1secundB la ebulmente).
In tahelu12.1 este prezentati terminologia utilizati in aceste sens. De retinut
ck o miqcare foarte Lena nu este neapirat f&a consecinte: o lucrare foarte
sensibila la deforma~i,o cale ferata de exemplu, poate fi afectati de un astfel de
fenomen. Viteza medie a mi$cSuilor impune diverse constrikgeri aparatelor
instalate, o migcare prea lenta necesiti instalarea de captatori foarte precigi si
sensibili capabili sfi inregistreze accelerarii foarte slabe in vreme ce o migcare
rapida reclama aparate cu o cursa foarte mare ~i aga mai departe. La stabilirea
sistemului de supraveghere trebuie tinut seama nu numai de cinematica actual&
sau la un moment dat, a fenomenului, ci $i de previziunea evoluriei sale:
A

Tabelu12.1.

Scara cinematid a migcilrilor versantilor

I

FOARTE

LENTA

mmtan
la
cdan

RAPIDA
m/ora
la
damiora

FOARTE
RAPIDA
mis
la
dads

in vecinatatea fazei paroxistice (figwa 2.14) se poate, dupa caz. produce

o accelerarie bmtali, care conduce la declanfarea ruperii (cwba 1) sau o
acceleratie pe o perioadi lunga de timp inaintea ruperii (curba 2). Aceasta
impune a se fine seama de un element esential: nofiunea de preavizare bainte
de rupere. Astfel se ajunge la necesitatea estim&ii rastimpului disponibil spre a
actiona $i a evalua fiabilitatea acestei acriuni.
- de altfel, rristimpul (termenul) previzibil a t r e instalarea supravegherii gi
nlpere trebuie estimat: termen scurt (de la o s i p t h 2 n i la un an), termen mediu
(csteva luni la mai lnulti mi: se poate lua in seama menrinerea sistemului) gi
termen lung (nu este necesara o supraveghere).
Petiomanfele sistemului de supraveghere se judeca in primul r h d prin
capacitatea de previziune. Daca se admite o evolutie tip a fenomenului aga cum
se vede lh figura 2.14, se pot distinge trei tipuri de sisteme de supraveghere cu
performan$e crescitoare:
- tip I, care infomeaza 11 posteriori incidenfa evenimentului de temut
-

(mornentul t, in figura 2.14);

- tip U, care informeazi ca pmcesul de rupere este declangat d

s inc8 nu a

produs daune obiectivului (momenml t,);

- tip 111, care permite s8 se deceleze (momentul to) on semnal ce anunt8
ruperea gi deci d se efectueze o previziune (mai mult sau mai putin fiabili) cu
o limit8 de o ora. ..., o zi.
Previziunea se poate baza pe chiar evolutia cinematic&(acceratia in cazul o,
fig. 2.14), sau pe analiza factorilor ce influenfeaza evolufia cinematic8 (cazul b).

a) Previziuni de ordin cinematic

Deplasare

: ~2nd
i se da

alarma

to

t1

Timp

t2

b) Previziuni b m t pe un factor cauzal

Pluviometrie

,Deplasare imposibila

to

t,

t.

Timo

Fig. 2.14 Previziuni cinematice qi previziuni bazace pe un factor cauzai

Mediul inconjurritor a1 unui versant instabil este o data fundamentala care

condirioneaz8 alegerea metodelor de supraveghere. lntereseaza deci de a
identifica ce exista din perioada anterioara concepfiei sistemului de

supraveghere. conditiile. restricpile acestui mediu inconjuritor - fie ele naturale

sau artificiale.
Astfel:
- Accesul i n zoni poate fi limitat fie datoria morfologiei (taluzuri
verticale cu acces dificil) fie datorita condifiilor meteorologice (iemi
friguroase, dmmuri inzipezite sau impracticabile);
- Relieful poate ridica dificultiti comunica~ilorradioelectrice mentin2nd
relee pentru transmisii:
- Climatul poate condifiona funcfionarea aparatelor: temperaturi scjzute,
teas givraj, umiditate. salinirate, furtuni frecvente cu descacai
electrice necesithd protecpa aparatelor (paratrknete);
- Existenfa sau absenfa vegetafiei;
- Prezenp anurnitor animale (rozitoare ce ataci cablurile, goareci ce intri
in aparate, batracieni etc.)
- Posibilitatea de deplasare gi mi~carea personalului de deservire gi
intretinere;
- Legituri electrice gi de telecomunicafii;
- Eventualitatea necesitatii protec@eicontra pemtrbafiilor receptie Radio,
T V etc.;
- Eventualitatea necesititii protecfiei contra vandalismului eventual.
h. Ohiectivul siguraniei

Definirea acestui obiectiv implici alituri de estimarea aleatorului, adici o

caracterizare a fenomenului asteptat ~i a probabilititii sale de aparipe, evduarca
mizelor in joc adici evaluarea daunelor cc se pot produce (persoane gi b w r i
amenintate).
De notat c i un fenomen de instabilitate poate f i la originea mai multor tipwi
de risc:
- riscuri imediate legate de mi~careaobiectului ?nsine: obiective afectate
total sau paqial in dunecare;
- riscuri diferite, legate fie de starea amplasamentului, remlthd din
fenomenul initial, fie din fenomene secundare ale fenomenului principd.
CZnd se define$* un sistem de supraveghere este necesar ca sa se estimeze
dwata acelei supravegheri.
in cazul fenomenelor repetabile (lave torentiale, caderi de blocuri) este
posibili o singuri rupere (alunecare de teren ce nu poate fi consolidat@
previzibili pe termen scurt sau mediu.
Se poate intLlni un risc provizoriu, deci supravegherea va avea o durati
limitata.
De asemenea pot apare probleme privitoare la pante:
- pante imobile - b s i la limita stabilitatii si care se pot pune in migcare;

pante in miacare !enti sau moderati susceptibile insa de acceleratie a

miacfirii sau de deplas%i cumulate importante;
- stabiliziri prin consolidare dar care trebuie supravegheati spre a se
asigura de eficacitatea consolidirii gi a fi avertizaii In caz de evenhlali
reactivare.
Cunoqterea prealabila a fenomenului nu este totdeauna completi ceea ce
reclama o atenfie in urmiiirea supravegherii fenomenului gi a func$ion%rii
supravegherii ?n mod eficient.
Swpul supravegherii este de a prevedea ocurenp producerii unui fenomen
nedorit intr-un termen suficient spre a putea lua mrisurile destinate a diminua
consecintele nefaste ale fenomenului respectiv.
in caz de alarmi trebuie luate mlisurile indicate. cum ar fi:
- inchiderea (oprirea) activititii la obiectivul vizat (drum; pod, baraj, cale
ferata etc.);
- evacuarea zonei (persoane, bunuri);
- trecerea la un nivel suplimentar de proteetie (ranforsfiri, consolid&i.
aptIrare pasivk pompe de evacuare, de drenare etc.);
- limitarea utilizfirii obiectivului (circulaQe deviat& altemantg pe sensuri
sau reducere de vitefi, limitare tonaj etc.);
- lansarea anunwlui de pericol - eventual pentru public).
Misurile de siguranfi luate ?n caz de alarmi au un impact care poate fi
important, gi deci trebuie apreciat ca atare la definuea sistemului de
supraveghere. Declan~areaunei alarme false sau inutile poate avea urmfiri
neimportante dm poate capita in unele cazuri consecinte dwsebit de grave, in
func$ie de importanta obiectivului respectiv. Utilizarea mai multor nivele de
alerte precedbd alarma propriu zisi $i asociate cu misuri progresive pe
parcursul acfiunii de prealert2 atenueaza neajunsurile ce pot apare in astfel de
cazuri.
La baza evalufirii timpului necesar pentru luarea misurilor de protecfie
prev&ute trebuie s i stea recenshintul persoanelor $i a lucrurilor ameninpte;
acest timp trebuie comparat cu cel prognozat intre prealarmi sau alert2 $i
producere - declan~areafenomenului.
in sfir$it. h anumite cazuri, trebuie avute ?nvedere $i wnditiile de incetarea
alarmei: ce criterii se pot fixa pentru estimarea momentului de revenue la
situaga normali.
Stiind ca un grad de siguranta de 100% nu poate fi prea des atins chiar cu
mijloace din cele mai moderne, alegerea va fi remitatul unui cornpromis intre
tehnica, cost ~i siguranfi - adici o alegere de tip politic.
& acest sens, o sene de elemente $i factori trebuie avug in vedere de cei in
m a u r i a stabiii gradul de siguranti ce trebuie realizat. Ca exemplu se
menfionwi:
-

obiectivul de supravegheat, necesitatea apirWi viefilor umane. gradul de

limitare a1 daunelor produse obiectivului, probabilitatea de a obline
aceasta limitare, fiabilitatea cemti sistemului de supraveghere;
- riscul acceptabil cu toate detaliile sale (mijloace de evitare);
- cinematica fenomenului de temut (lent, moderat. rapid).
in concluzia luarea in considerare a caracteristicilor fenomenului de
instabilitate, a mediului inconjur2tor, a gradului de risc, a aleatorului, a
caracteristicilor financiare $i a posibilitatilor tehnice pot semi la elaborarea unui
ghid p e n m realizarea sistemului de supraveghere $i exploatarea lui.
-

2.3.2. PRINCIPII PENTRU UN GHID DE ALEGERE

A SISTEMULUI DE SUPRAVEGHERE
Definirea sistemului de supraveghere cons!%in general din trei familii de
elemente (fig. 2. IS), ce cuprind at% compunerea c t qi organizarea sistemului,
astfel:
- intrarea sistemului, constituiti din parametrii de evolutie reprezentativii a
fenomenului care face obiectul studiului;
- rnodul de tratare, care transformi datele bmte mSLFurate in-situ in mSuimi
adaptate interpretWi $i le pune apoi la dispozitie pentm acfionare;
- exploatarea care comporti interpretarea, in tennene de siguranta, iegirile
din sistem, in vederea alertelor $i a l m e l o r cu avalul acfiunilor de luat in
diferite scenarii posibile care au fost avute in vedere.
Intrcirile sistemului
Alegerea paramenilor de
sau a fenomenelor de detectat decurge
esenfial din rispunsurile ce se pot da urnitoarelor chestiuni:
- ce se masoar& ? ce se detecte& ? trebuie misurat unul sau mai
mulfi paramem '?
- unde se misoari ? intr-unul sau mai multe puncte ?
- cu ce tip de captatori ?
- cu ce frecvenp trebuie obfinute mLisuri.torile ?
- este necesara o informare detaliati, m e t i ?

N.B. Supravegherea sau auscultafia nu se limiteazd la

mdsurritori. InspecJia vizualci a ansamhlului zonei
consrituie o sursci hogatd de informaIii deloc
neglijahile. Examinarea poate ,fi periodicd sau
cnntinllci in cazuri de urgenfd. Pnate ,fi citatd $i
supruvegherea video-camer~i.

di
Captatori

Baza de date

1
Fig. 2.15 Organigrama unui sistem de supraveghere

Parametrii care se misoad sunt de doui tipuri:

- de evolu$e a fenomenului (m5rimi cinematice);
- care influenreazi migcarea: piezometrie, precipitatii, temperaturi (la
topirea zipezilor, de exemplu), fiind stabilit un model previzional in care sa fie
folosite aceste date.
in general se urmhgte a se dispune imediat de mllrimi reprezentative ale
mi$c&ii, cum sunt mirimile cinematice, ca ~i de mirimi a ciror influenti
asupra fenomenului este cunoscutA (in mod calitativ sau in cornparage cu un
model mai empiric): presiuni interstitiale, precipitatii, vibratii. etc..

M%ur2torile presiunilor interstigale gi a aporturilor de apa din precipitafii

prezinta un dublu interes ele permitkd ameliorarea calitatii, fiabilitatea yi
precizia previziunii.
Alegerea parameuilor fizici de masurat se face considerhd in ordine: tipul
fenomenului ~i cinematica sa (migciri difuze, migczlri punctuale ?n special)
experienia gi corelMle regionale de care se dispune, spatiile de timp disponibile
pentru preavize, siguranta cemta de responsabilul obiectivului, costul
proiecmlui.
C k d se supravegheaza o alunecare de teren ce face obiectul unei
consolidzlri, pot fi de asemenea masurati gi parametfii de control ai eficacitai
lucrzlrii de consolidare. De exemplu se pot masura debitele in drenuri ( d a d
exista) sau daca este cazul deplasarea luc&ilor de sustinere, deformatiile etc.
Alegerea locului unde se implanteazg captatorii este esenfidi, fiind legat&de
o bung inrelegere a mecanismului de propagare a fenomenului ~i de evolu$ia sa
viitoare, condifionkd practic reugita supravegherii.
Sunt rnai multe posibilitati de a plasa captorii de tip cinematic
(inclinometre):
- in partea cea mai activi a fenomenului;
- la periferie, h scopul de a supraveghea o eventual%extindere a deplasirk
- in monte, la punctul de plecare al fenomenului, in cazul m i g c ~ l o rcu,
distanfi importan@de pmpagare;
- la nivelul lucrki ameninfate.
Criteriul practic nu poate fi insi neglijat, inaccesibilitatea anumitor zone
poate face foarte dificila instalarea de captatori.
Pentru a urmzlri piezometria, c k d influenta phzei de apa freatici este
insemnata, alaturi de piezometre se plaseaza celulele de misurare a presiunii
interstiode la nivelul suprafefei de mpere.
Spre a urmiri precipitaJiile daci au o influenfa gi dac2 se considerrl ca se
poate asigura un cagtig de timp la alert& se poate instala in zona un pluviometru
sau se culeg informagi de la statiunile meteo din apmpiere. h cazul instalMi de
pluviometre se va acorda atenfia cuvenitA intrucst expunerea aparatelor, in
special in zonele de munte. poate de asemenea influence ce schirnbs
i n r e g i s t ~ l pentru
e
zone foarte apropiate.
Cea mai mare parte dintre captatori se prezinta sub doua forme: capwor
automatic care poate fi lhat direct pe teren gi captator manual care necesita
prezenfa pe teren a unui operator. Alegerea depinde deci de bilanpl economic
a1 proiectului care folosqte captatom1 respectiv.
Frecvenga m~suratorilorpoate fi impusa de termenul de aplicare al masurilor
necesare in caz de alarmi sau de consumarea presupusi sau cunoscuta a
fenomenului. fn general frecvenfa variazi intre mai multe masur2tori pe minut
(cazul automatizzlrilor) gi csteva misuratori pe an (En cazurile manuale de

obicei). Frecvenw nu este necesar sa fie fixati in timp ea fiind functie de

evolufia cinematicii ~i chiat de sezon.
Sistemul de supraveghere trebuie s i lndeplineasci 8 functiuni:
1. culegerea (datelor, mhuritorilor): aceasti functiune consta in a
interoga - (a citi) - un captator, $i a converti in marime fizica
masuritoarea. Se pot instala, 7n caz de necesitate dispozitive
electrice anti-parazitare:
2. validare (valabilitate): prin comparare cu m&uritorile anterioare,
prin cornpararea cu valorile date de alti captatori sau prin
compararea cu alfi captatori din zoni, prin verificarea funcfion&i
oorecte a captatomlui, compararea cu plaja lui de misuratori, prirl
compararea cu ecartul-tip al masuratorilor apropiate fati de o valoare
de referinti (precizia aparatului). Anumite validM pot fi
automatizate, insa intervenfia specialistului este n e c e s b spre a
valida difinitiv o misuritoare cu verificarea bunei funccionh a
captatorului - eventual prin utilizarea unui captator martor;
3. combindri de mrisurritori: mediu temporale sau spatiale - spre a
obtine matimile considerate ca reprezentative ?n evolutia
fenomenului;
4. stocajul mrisurcitorilor permite interpretarea fenomenului, insi nu
este obligatoriu a se stoca toate m&sur&toriledupi cum sistemul este
manual sau automatizat. In cazul automatizririi continue este vorba
de o mas&enorma de misur8ori ce s-ar stoca mereu. De regula se
stocheazi m~sur~torile
noi, daca ele sunt semnificative, diferite de
cele precedente;
5 . transmisia mdsurcftorilor Tntre captator gi centrala de culegere,intre
centrala de culegere gi cea de exploatare a sistemului, transmisia
alertelor.
6. testriri dupa fiecare culegere: depi%irea pragului definit initial
evalu?uii i
k valoare absoluti (deplasH cumulate, viteze etc.) sau in
funcrie de miswitorile precedente ( c o m p q i i cu o valoare
prognozata prin extrapolare);
7. alerte gi alarme: ape1 telefonic la centrul de exploatare, aprindema
unei lumini rogii etc.;
8. cercetarea de rutind: editarea tabelelor qi graficelor, corelH,
compatriri cu un model de previziune simpli, calcularea unui indice
reprezentativ a1 fenomenului etc.

Trebuie de asemenea definite modalititile de control al sistemului: reglarea

pragurilor, frecvenfa culegerilor, frecvenfa stocajului, priontiti 7n sarcinile
automatizate.
Se va defini cine are acces la control ca gi modul in care se asigura buna
functionare a sistemului.
Sistemul de supraveghere fumizead la iegire doua tipuri de informafii:
evolufia in timp a paramefxilor fizici ai migc2rii ~i a factorilor care influenteaza
migcarea gi mesaje de alerti gi alarmi.
Evolufiile ?n timp ale parametrilor fizici a i miacririi sunt analizate $i
interpretate de specialigti, exploatarea constkd in general din:
- determinarea evoluciei in decursul timpului a diferitilor parametri
m&sura$i: deplas&i, ploi instantanee, presiuni interstitiale, debitele zilnice
ale drenurilor etc.;
- calculul $i reprezentarea grafici a vitezelor, a accelerafiilor, variabile
cumulate sau once alt parametru semnificativ al evolutiei rni~cirii.
In scopul cunoqterii relafiilor intre parametri, pot fi calculate curbele
reprezenthd un' parametru ?n inctie de altul, ?n acela~imoment sau cu o
defazare. Astfel se pot trasa: deplasllrile ?nfuncfie de presiunile interstitiale de
exemplu sau presiunea interstifiali in funcfie de ploaia curnulata din s i p t h h a
precedena etc. De refinut c.4 prin corelarea anumitor parametri se pot decela
schimbriri generatoare de pericole.
fn fine, speciali~tiipot introduce datele din misurz%toripe un model de
previziune, dac2 ktr-adeva s-a putut elabora o modelare a fenomenului.
Comparawa uitimei mtisuritori cu valoarea p r e v h t a pentru model poate
constitui un indicator de evolufie defavorabili ce poate da nagtere unei alerte.
Optimizarea sistemului implica cunoagterea gi intelegerea fenomenului
pentru ca la stabilirea pragurilor de alerts $i alarma sa se introduca cele mai
precise date posibile.
Fiabilitatea supravegherii este strhs legata de capacitatea de a prevedea
ruperea, care totu~ir h h e o problemi foarte delicat8. Se cunosc cazuri c a d de
exemplu acceleratiile la o alunecare dintr-o zona aflati sub observatie continui
au dat indicafii doi ani la r h d (1986 $i 1987) care laau s i se prevada o rupere
brutal2 in 1988, rupere ce nu s-a produs - ci din contra, alunecarea s-a incetinit
in urmstorii trei ani consecutivi (Fig. 2.16). fn schimb in cazul din figura 2.17
s-au confirmat deplin estim&ile facute pe baza curbei grafice de evolutie in faza
de accelerafie asupra momentului ruperii, permi@nd inchiderea onui drum
ameninfat cu doua zile inainte de pribugire. RezultB, deci, necesitatea de a se
fine cont de timp, respectiv de termene, la dispozitivul de supraveghere. &
figura 2.18 se prezinti trei cazuri posibile in Tnlbpirea evenimentelor ~i
actiunilor relative la sistemul de supraveghere ca gi la dispozitivele de
siguranfa.

Viteza (mmhi)

hc02c02khhh h h h h h
19W 19BZ1983 13341936157988 198919911981 1932 1980

Timp (ani)

Fig. 2.16. Evolufia vitezeior.

A Ebulment

C
i

Fig. 2.17. Prognozarea ruperii prin extrapolarea rn5suratorilor de nivelrnenr

' '

1
P
I Propagare ]

Faza de preparare

Punerea pe pozitie a
mijloace1or preventive

t'l

1'11

tl

Faza de preparare

Tratament

t 'o

t
1

Timp

t'2

to

--

t2

bpagare

Punerea pe p0Zifie a mijloacelor

t 'I

preventive

t'l

Faza de preparare

f,

I Propagare I

t
t 'a

t '2

Thp

Timp

Deteqie
Fig. 2.18 Cazuri de inlSnTuire a evenimentelor.

Se noteazb:
- momentul de aparitie a fenomenului precursor, decelabil (sesizabil) al
mperii (inceputul accelemtiei, foarte putemic etc.);
f - momentul mperii (fnceputul fazei paroxistice sau pomirea unui volum
de apa care se va propaga etc.);
t, - momentul c h d obiectiwl suferi daune;
tv

t',
t,

- momentul c k d este sesizat efectiv fenomenul precursor;

- momenml cind se d i a l m a ;
t', - momentul cind masurile de prevenire devin operafionaie.
Penuu fiecare din c m r i l e prezentate in figura 2.18, rezulta:
- momentele notate cu to, t, ~i t, ale evolu~eifenomenului, deasupra axei
reprezentind timpul;
- momentele to,t', $i t'> corespunziitOare supravegherii, sub axa timpului,.
in cazul 1 - supravegherea gi-a indeplinit perfect rolul siu.
in cazul 2 - supravegherea nu a evitat momentul de incepere, dar totu~ia
prevenit desfiqurarea fenomenului.
Cazul 3 ilustreazA functionarea satisf5catom a unui sistem de detectie.
Se poate !xcerca impwirea in doui faze a d ~ m u l u de
i parcurs ce conduce la
defiirea unei supravegheri:
Prima lfazil a ghdirii de citre tehnicieni la evaluarea capacitigii sistemului
de supraveghere in raport cu fenomenul actual, mai exact in raport cu ideea
despre c u m va evolua inainte de producerea paroxismului. in figura 2.19
schema respectivi i1ustreaz.i definitia supravegherilor de tip I, I1 gi III. in
tabelu12.2 se prezina o idee generali a timpilor proprii 6, = t, - t, ~i 6, = t, - t,
dupi tipul fenomenelor produse.
in a doua fazil se vor examina perfonnanlele globale ale supravegherii in
raport cu obiectivul siguraniei, f i n b d seama de aceasta dati, ?n plus, de timpul
de rrispuns propriu al sistemului de supraveghere - adic2 $1 de temenul inerent
de punere ?haplicare pe teren a dispozitivului de prevenire.
in baza analizelor din cele doua faze (I $i 11) cercetarea unei supravegheri c2t
~ n aperformant
i
posibil2 conduce la a incerca punerea $ aplicare a dispozitiilor
de protec@ec5t mai rapid posibil astfel ca s&se evite constatarea B a posteriori a
ocurentei fenomenului.
Tabelul2.2.

Tipui de mi$c;lri $i termene disponibile

Evenimentul a previne >>:

I
Termen de propagare spre obiectiv

Captatori pe obiectiv
sau in vecinatate

Fig. 2.19. Diferite tipuri de supraveghere.

Daca ar trebui sa se restrbga ?nu-un singur cuvsnt problematica

supravegherii, acesta ar fi TIMPUL, care apare caun paramem primordial.
& supravegherea unui venant instabil pot apare doui situatii critice:
Prima. .$i cea mai important2 este ca fenomenul de temut s i se produca f i ~ i
ca el s i fi fost prevmt. 0 a doua o constituie alarmele false care ins8 pot fi
evitate $i nu au efectul primelor.
fn domeniul ce intri in responsabilitatea tehnicianului sunt trei cauze de
posibile defecfiuni ce se pot distinge:
- conceptia gregiti sau proasta a supravegherii, neadaptat2 la problema
specific&(exemple: captatori defectuos plasati, m&sw%torila intervale prea man
etc.: trebuie insistat asupra faptului c5 o analizi corecta a fenomenului, a
mecanismului de rupere in special, constituie baza unei supravegheri eficiente:
- defect&i sau o funcfionare defectuoasa a sistemului: poate fi de asemenea
vorba de concepba sistemului provenit&din: insuficienfa misutdtorilor, alegeri
necorespunziitotoare de aparate, sau mijloace umane insuficiente ca num% sau
competenfa etc.;
- interpretarea inadecvati a misur~torilorceea ce conduce la o evaluare
eronati a situafiei. Prevederea evolufiilor m i g c ~ l o rde p h h t & h e un
domeniu de specialitate, necesit?ind o atenfie cuveniti. Cercetirile actuale
asupra cinematicii fenomenelor $i asupra l e g i h d o r intre precipitaiii qi migciri
au o deosebiti insemnatate $i vor aduce un progres sensibil in viitor. in sfkqit
trebuie insistat asupra inspecfiei vizuale a zonei (examinarea evolufiilor
morfoiogice) care permit o interpretare corecta a misuritorilor).
Succesul supravegherii unui versant instabil depinde de:
- cunoqtinte tehnice asupra migcirilor de teren gi a evolugiei lor;
- competenfi tehnologicj ?n alegerea sistemelor bine adaptate 2i fiabile:
- capacitate de organizare a ansamblului de supraveghere ~i menQnerea
potenfialului acestuia in decursul timpului.

PARAMETRI GEOTEHNICI SPECIFIC1 PENTRU

CARACTERIZAREA COMPORTARII VERSANTJiLOR

Toate problemele legate de mecanica p h h t u r i l o r $i, ?n mod special, cele

legate de aprecierea stabilitsfii pantelor (naturale sau artificiale) necesit5
cunoa9terea $i stabilirea corecti a relafiilor dintre eforturile unitare (respectiv
rezistenfe) $i deformafii precum ~i a evolufiei lor in timp.
in stadiul actual nu se poate afinna c i rela@a reologici integral& care s5
exprirne in mod cuprinz2tor condifiile la IimitA efort-deformafie-timp, este pe
depiin stipisphitri. S-au stabilit, in diverse forme dependenfe bi- sau trilaterale
privind rezistenfa p h h t u l u i @ paramehii citafi, pe baza acestora
demoltikdu-se diverse teorii privind comportarea pe parcurs $i - respectiv cedarea materialului.
C e r c e t ~privind parametrii rezistenfei la forfecare se intreprind de peste 250
mi. Nofiunea de rezistenf5 la forfecare a fost introdus5 ca atare de
C.A. Coulomb i n 1773, impreuna cu cea de suprafati de alunecare, criteriul de
oedare Mohr-Coulomb fiind $i ast&i cel mai rispisphdit $i uzitat in cazul
p&mhturilor $i rocilor (fig. 3.1).

0-

Fig. 3.1. Criteriul de cedare Mohr - Coulomb.

in toti ace~tiani s-au ficut progrese continue 2I abordarea teoretica gi

practici a conceptului de rezistenta la forfecare pentru p h h t u r i . Astfel, pe
LhgB apa@ia unor criterii sunple de rupere, s-au dezvoltat $i diverse teorii ce
fm cont de dezvoltarea progresivi a zonelor plastice sau de mobilizarea
progresivi a rezistentei la forfecare (idiferent de parametrii ce sunt luafi ?n
considerare).
Necesitatea efectu5rii calculelor care s i modeleze cedarea progresiva In
masive stratificate, cu luarea in considerare a valorilor paramenilor rezistentei
la forfecare diferenfiate 2I raport cu mobilizarea lor la diierite deforma$ii, a
;mpus stabilirea corelafiilor care exist%intre ace~tiparametri gi vaiabilele
considerate (deformatiile).
h acest sens s-a studiat o gama larga de p2mhturi cu deformabilitifi
diferite, pentzu a se obtine cwbele caracteristice efort - deformagie.
hcerc8rile & fodecare direct& pentru p h a t u r i din Romhia, ca gi
prelucrarea unor rezultate de acelagi tip din literaturs, au aritat ca pentru diferite
deformagi impuse, alwa rela$iei z, o se apropie foarte mult de o dreapta de
ripui dreptei lui Coulomb, cu ecuafia:

Cu alte cuvinte, accepthd ipoteza c i legea lui Coulomb i ~ pistreaza

i
valabilitatea In diferitele stadii de mobiliare a rezistentei, pentru un acelqi
material pot fi stabilite drepte corespunzatoare aceleiqi defomaN [Andrei,
1976 $i 1979; Schmerhnann, 1960: Manea. 19881.
Confmarea acestei neliniaritgfi s-a o b p u t sub forma unor corela*
analitice prin utilizarea unor funcfii polinomiale sau exponenfiale Musat,
19881.
Pe baza familiilor de drepte de egale deformafii se pot stabili cwhele de
mobilizare a parametrilor rezistentei la forfeczue Qb ~i c, cu deformafiile fin
ceea ce privegte tipul acestor deformagi, In funcgie de incercarea din care provin
datele, pot fi deplasati, deformatii unghiulare sau defonnatii relative; printr-o
prelucrare adecvata a rezultatelor hcerc2dor se poate ajunge la valori ale
deformagilor de acela~itip, In funcfie gi de utilizarea lor ulterioara).
Alura cwbelor de mobilizare a parametrilor rezistentei la forfecare aratA o
diferengere marcat& pe tipuri de p h h t u r i , pentru cei doi parametri,
constatbdu-se 2I general, o atingcre a valoriior maxime ale coeziunii Si
frec&rii, la deformafii diferite.
Pentru exemplificare, ?n figura 3.2 se prezinta secvencele metodologiei de
prelucrare a rezultatelor Incercatilor de forfecare directs.
Se subliniaza faptul c i parametrii rezisteniei la forfecare se mobilize&
diferen$at, 21 funqie de condigiile Encercilrilor (drenare - stare de umiditate,

vitezi de Tncercare, wnsolidare - stare de fndesare, etc.), de aceea, alegerea

pentru calcule a acestor parametrii necesiti un deosebit discemimht pe
unor incercs care sB modeleze c&tmai fidel situ@a de pe teren.

AI

A2

A:

Aj

Fig. 3.2. Mobilizarea progresi*

An
a reziseectei la dorfecare.

3.1.2. METODE EXPERIMENTALE DE OBTINERE A PARAMETRILOR

REZISTENTEI LA FORFECARE

Perfecfionarea aparaturii de laborator a parcurs un drum lung, de la primele

aparate de forfecare cu caseta (un model utilizat pe scar2 largri gi astei!) pika la
aparate triaxiale controlate $i comandate de calculatoare ce permit impunerea
unor eforturi sau deformaQi cu o precizie extraordinars (1 Pa, respectiv
%).
Principalele tipuri de aparate utilizate in lume pentru determinarea
caracteristicilor rezistenfei la forfecare in laborator sunt:
- aparate de forfecare direct2 (pe plan obligat) - forfecarea probei prismatice
producbdu-se prin deplasarea clor douri p w i ale casetei. Cu acest tip de
aparat se pot efectua incerc&i nedrenate (rapide), consolidat - nedrenate gi
drenate, neexistikd totugi un control al dren&ii. in acest sens un factor
important il constituie timpul de ?ncjrcare gi respectiv viteza orizontal8 care
trebuie aplicata aparatului pentm ca ?n momentul mperii sB se obQn8 gradul
dorit de disipare a presiunilor interstitiale.
- aparate de forfecare reversibila - sunt dotate cu un dispozitiv de inversare a
sensuiui de deplasare c h d se ajunge la limita cursei, d k d astfel
posibilitatea cunoa$terii htregii mobiliz&i a rezistenfei la forfecare.
- aparate de forfecare rotafionale - au principiul asem2nitor celor de forfecare
direct& obtinbdu-se de asemenea mobilizarea rezistentei la forfecare
pentru deplasiiri teoretic nelimitate. Singurele rezultate certe sunt cele
privind retistenfa reziduala.
- aparatele de forfware simp18 (pml) - create in ideea de a depQi limit5lrile
forfechi directe, urmjresc mobilizarea rezistenfei la forfecare cu
deformafia unghiularzi Proba fiind introdus&intr-o membranri de cauciuc
foarte deformabili gi ranforsata cu inele metalice separate intre ele. La acest
tip de aparat este eliminata frecarea cu peretii ?n momentul apliciirii
eformlui vertical.
- aparatele triaxiale - prezintA particularitatea comuna ci% pmbei i se aplicg
numai eforhwi principale. Este cunoscut sub numele de aparat triaxial cel
care in realitate este un aparat de compresiune cilindricri care permite
aplicarea unei st&i de eforturi pe tot contutu1 probei gi o alta, distinct& in
lungul axei probei. ?ncerc&ile pot fi cu efomui sau cu deform@ impuse,
permitkd totodata un bun control al presiunii apei din pori. Exist&gi alte
modele de aparate triaxiale. Unul din ele este triaxialul real care permite
aplicarea a trei efomui distincte pe cele trei direcfii principale. Un alt model
este aparatul de deformalie pland la care se pot varia eforturile principale,
maxim ai minim, in timp ce efortul principal intermediar ia valoarea precisri
necesarri pentru a nu apare deformafia pe direcfia corespunzitoare.
Trimiaiul inelar este un aparat clasic Tn care o probri ciiindrici a v h d un

go1 interior este supusa unei st&i de eforturi complexe. D e ~prezinta

i
ciiteva
deficienfe (doua eforturi egale intotdeauna, e f o m afectate de mgozitatea
platanelor, distribufii neuniforme in proba), aparatul hiaxial clasic [Bishop
& Henkel, 19621 este cel mai utilizat pentru studiul influentei parametrilor
asnpra comportiirii mecanice a ph2nturilor.
in tabelul 3.1 este prezentaa o cornparafie a principalelor tipuri de aparate
pentm determinarea rezistenfei la forfecwe.

in ceea ce priveate metodologia de realizare a incerc2.rilor ^ul diferite aparate,

se constata o mare diversitate. Pe plan mondial, se remarca o extindere a
practicii consolidirii probelor in triaxial tinkd seama de valoarea coeficientului
de presiune laterala K, (CK,,) Ih defavoarea consolidiuii izotrope (CI) utilizatg
?n trecut. h tabelul 3.2 sunt prezentate diferitele tehnici utilizate in Ihcerciirile
pentru determinarea parametrilor rezistenfei la forfecare ar2thdu-se qi modul in
care rezultatele se pot utiliza in calcule corespunzator situafie de pe teren.
3.1.3.lNFI.UEwA DNERSILOR FACTOR1 ASUPRA
REZISTENTEI LA FORFECARE

Principalii factori care guvemeazi reia@aefort - deformafii sunt sintetizafi ?n

figura 3.3. Fiecare zoni a curbei efort-deformafie este afectata 21 diferite grade
de fiecwe din aceati factori, ruja cum se remarca *I din tabelul 3.3.

Influenfa diveqilor factori asupra rezistentei la forfecare

pE
i;-;
forfecare directa,

Camparafie a diferitelor tipuri de aparate pentru determinarea rezistentei la forfecare

Aparatul de
forfecare
rotalionala

Aparatul de
forfecare simpla

IApardtul uiaxial I @UA)

curent

permite ~i incercarea phhturilor cu granulalie mare

permite ruperea probei in lungul unui plan determinat
permite incercAri de forfecare plan&
prin forfecarea reversibila se realizeaza a estimare
mai corecta a valorilor r, $i 5.
simplitate
adecvat pentru determinarea rezistenrei la forfecare
in argile tulburate
secliunea probei r h i n e constanla
uniformitatea eforturilor Tn plwul de rupere
incercare de forfecare plan&
cea mai potrivita incercare penm determinarea
rezistenlei reziduale
uniformitate a condiriilor de deformare
elimina frecarea In aplicarea incArcWi venicale
realizeazh condilii de forfecare planA
permite conuolul condi1iilor de drenare
pennite maurarea presiunii apei din pori
asigura starea cea mai uniform%de eforturi (fa@ de
orice alt tip de hcercare)
se cunosc eforturile in timpul incercMi in zona
central8 a probei

planul de forfecare a pr2eterminat

conduce la concentriiri de eforturi la
capetele probei ~i ruperea ei progresiva
suprafala solicitata
probei se
micpreaza in timpul incercWi
prezinta dificultafi b prepararea
probelor
dificultali in conirolul condiriilor de
drenare
planul de forfecare e predeterminat
se cunosc eformrile numai In planul de
forfecare
frech importante inele
stare de eformri complexa
nu permite mhurarea presiunii apei
dm pori
pietrele poroase produc contracfii ale
probei la capete
sectiunea probei creste in timpul
incercArii
dificultali h pregatirea probelor cu
jpnula1ie mare

&naj sau
consolidate fiira !
drenaj se pot
efectua doar In
probe de argila ,
!
fncercri f M
drenaj sau
consolidate f.W :
drenaj se pot
efecNa doar In j
probe de argila j

"

1
i
1
i

Tabelul3.2

Metode de detenninare a parametrilor rezistentel la forfeeare

["'I. . I
Tipul Pe

cnt.

aparal ulilizat

Fazele incercarii
Faza I (smqit)

Tipul de incercare

Faza I1
4

1
Forfecare
direct8
(cu
plan obligat)

3
o,=NIS
a,= a,= &a,
n =0

Compresiune
Iriaxiali

Efonuri priucipale
al. = a ,
necunoscute
a?' = a?
a,' = 4
a , = a , >q,
a , = 0,= a<c,
0 , = a, = ac,,
0, = 0. < U<.,

Compresiune triaxial%
h i n d e r e iriaxiali5

o,'=NIS

L..= Tmax
1S

Rezultate
ob[iuute
5

u
-=0
-

+',, c',

=0

PosibilitiIi de utilizare a rezultatelor

in calculele d e proiectare

6
Valori estimative, erorile datorbdure: obligarii ced6rii dup5 uu anumit
plan,
neunifomit%{ii s t M i d e
efonuri. p a .
Reamorsarea unor aluneciri dupa
suprafete formale anterior

0 , =a, = 0,

u = Bo,
Consolidat6
Rapidi

CTU
CbU

a , = 4 10,
u =o
a, = a, = bo,,
.--- ..
, ,
,
,*. ,. F5,

cu misurare a

,. ., ,, .

sau lucriri de p%rnZnt pe un teren

necousolidat putin permeabil
crepte ef. deviator
Supraetajarea unei clidiri sau
. c
suprainaliarea
unei construc$ii de
at - 0 3
q,,-,+3d
pim211l. Stabilizarea imediatH a
AU=B[A~,+A(A~,.c
laluzurilor
sau versantilor
Aadl

1
Leula

Forfecare
simplH (pur2)

EL 4

CID
C%D

3
aI=a,=a3
u=0
a, = a, = &a,
u=O

c%u

a, = a<

C&D

a,=q = &,,

Tabehrl3.2.(continuare)I

creste efort
deviator

b'a. c'd

versanfilor. Realizarea in ritm lent a

unor construciii sau Iucriri

$h,.c.,
v'"-vd

in tot cuprinsul probri

5,-

o3

An = 0
Direcfiile
eforturilor
principale se rotesc
15-25" forf. simpla
45" forf. purZ
Aa,= -80,
Variaza
&=
indep.
a,'Ia,

Forfecare ?n
condifii de
a, se misoara
cbu
deformare
CbD
& = a 2 / a , &=
a , $ia,
plans
a2/o,
*..,Compresiune
UU
5
a , =a, = a3=0 Creqte a,;a,=a,=O
mono axial^
An = ABAa,
l.eeenda:
- A $i B sunt coeficieniii presiunii apei din pori
- UU - incercare neconcolidali ti forfecare nedrenalit
- CIU - incercare consolidati izotrop $i Forfecare nedrenata
- CID - incercare consolidat2 izotrop ~i forfecare drenati
- C&U - incercare consolidat6 cu a, = o,= h a , $i forfecare in condiiii nedreuale
- C&D - incercare consolidati cu a )= oj = &a, $i forfecare in coodiiii dreuate

c3cu-c*d

vd,
ccu

+<.
b',.-+'d

C*~~-C'~
vd. ~ ' d

C<"

terenul de h ~ u d a r ea1 rambleelor

lungi

- Zona A
-

Zona B

- Zona C

Alura curhei este putemic influentati de natura qi structura iniliala

a p h h t u l u i ca gi de metoda de hcercare
Stmctura gi starea p;~~Zntului
se rnodificil mult pe rnfisuru cregtcrii
deformatiilor conduchd la sciderea rezistentei de la s, la sr
Nu mai apar in general modificAri de smcturi
Valoarea sr nu depinde de structura gi starea initiali a primdntului
Fig. 3.3. Factori ce guverneaza relafia efort-deformatii

0 prezentare sintetica a tipurilor de relatii dintre deformntii $i stnrea de efori

c ; ~si a traiectoriei eforturilor in diferite c;uuri de solicitare, stlt pentnl
p h h t u r i nisipoase c5t $1 argiloase, este redata in tabelele 3.4 $i 3.5 [Poulos,
19711. in functie de cornportarea materialului in diferite situafii (contractiva,
dilativa), au fost stabilite indicatii orientative privind alegerea valorii rezistentei
la forfecare a p h h t u r i l o r pentru calculele de stabilitate.
0 influenti deosehitB asupra valorilor paramevilor rezisteniei la forfecare in
special in cazul p h h t u r i l e nesaturate o are starea fizici a acestora. Urmf irea
acestei influente alitori de cea a alcatuirii se poate realiza cu ajutonil sistemului
de reprezent,are gi prelucrare a d;~telorgeotehnice k u a t pe amprent5 $i diagrtuna
de stare [Andrei, 19791.
Din figur;~3.4 in c;we sunt trasate curhe de egale valori ~i c, se remarc3
influenta mai putrmici a umiditifii asupra valorilor unghiului $, in ?reme ce

Tabelu13.5

Criterii d e alegere a rezistenjelor p e n t r u calculul stabilitafii: p l m a n t u r i coezive c u particule p l a t e

Comportarea

Tipul
incercdrii

Curba reprezentativd de efor( deformalie si

lraiectoria efortului
@robe consolidate)

Rezistenta de
calcul penlm F, = 1
in cazul cedirrii
progresive

Observa!ii

Drenat

kL
5k

Cedarea are lac la deformalii

man, de care depinde
coeficientul de siguranp.
Pericolul de cedare c r e ~ t e
dace nu este asigurata o buna
drenare.

Tma

m
OI

E-

@'

Volum

const

Tc > T, ( ~ ~ ~ ~ i

-L_..'t/?'
L

0. '

21

Cedarea are loc dup.3

derormatii mari. Situalia este
- tipica
5 ~ )penlru argilele normal
consolidate. Cornportarea
argilelor senzitive seamin.3 cu
cea a nisipurilor af2nate. Cu
cB1 E,,, e mai mare, cu atit
siguranla depinde de
deformalii.

asupra coeziunii se remarc%atit influenfa stMi de umiditate c h gi. a celei de

hdesare.
De asemenea, pe baza unor studii sistematice [Manea, 19881, s-a constatat cB
valoriie rezistentei la forfecare sunt influentate de tipul de kcercare (forfecare
directi sau triaxial) pi construcfia aparatului.

D U P ~ DATELE L U ~K ~ ~ A R N O V S[K#p'C/
~

Fig. 3.4. Variatia pararnetrilor rezistenfei la forfecarefn funqie de starea de

urniditate ~i Tndesare

3.2. COMPORTAREA REOLOGICX A PXMANTURILOR

3.2.1. TdCr$RJNI GENERALE

in cazul studierii stabiiit&{iiversanfilor naturali sau a taluzurilor create prin

lucr2ri ingineregti, comportarea vkco - plastici a materialului pW$ntos ca $i

desfg$urarea ?n timp a fenomenelor de cedare au influente deosebite, ceea ce
impune o abordare a problemei $i sub aspect reologic, analiz2ndu-se relafiile
dintre eforturi, deformagii $i timp.
h acest sens se poate defini o Juncjie reologicd de stare al ckei aspect
general este:
(3.2)
f-=[~..,&..,
i..,
..I
iJ
'J
')
TI
?n care zij, i ij reprezinti deviatorul total al eformrilor $i respectiv deviatoml
vitezei de modificare a eforturilor, iar aij, E ij deviatoml total a1 deformagiei gi
respectiv, deviatoml vitezei he deformare.
Datoriti rezolvfuilor relativ complicate impuse de o funcgie de trei
necunoscute, funcfia reologici de stare s-a simpiificat, considerhdu-se pe rind
unul din termeni constanfi (T sau E) q i obgm2ndu-se astfel doui tipuri de
fenomene: .
a) c2nd E = f(t) pentru z = 2, = const., fenomen denumit ?n generalflunj $i
(3.3a)
f(zo,t) = &(t)12, (funcfia de fluaj)
b) c h d z = r(t) pentru E = 8, = const., fenomen denumit relamre gi
(3.3b)
r(zo. t) = ~ ( t/)E~ (funCfiade relaxare)
Fluajul, conform relafiei 3.3a gi f i g u ~
3.5 este deci procesul de dezvoltare a
deformafiilor ?n timp sub un efort constant, proces care poate fi considerat ca
una din manif@uile proprieta@or reologice ale sistemelor matenale.
& 1,
Defmofie ronf;w-

I
I
I

i
Fig. 3.5. Definirea fluajului

Relaxarea, conform relafiei 3.3b qi figurii 3.6, este fenomenul de modificare

a efortului in timp la deformarie constanti.

Fig. 3.6. Definirea relaxirii

Din fenomenologia comport&ii sistemelor materiale sub acfiunea
solicit2riior rezultA CA raporturile cauzale dintre eforturi si deformafii imbrac2
un caracter foarte complex. Cu toate acestea, modul lor de a reacfiona poate fi
incadrat Tntr-un numb de comportamente idealizate.
in general clasificarea acestor tipuri de comportamente efort-deformafie se
bazeaz6 pe variaoa alurii curbelor efort qi deformafie cu parametrul timp.
Aproape toate sistemele materiale utilizate in tehnici - ~i intre acestea
pdmhturile - se caracterizeazi, pentru un anumit don~eniusemnificativ al
marimii eforturilor, printr-un wmportment elastic, iar peste acest domeniu
printr-un comportament neelastic.
in figora 3.7 sunt prezentate sintetic tipurile de comportment ale unui
sistem material (SM) supus unei sau mai multor sarcini. intre aceste tipuri
existi diferite combinatii de comportment (vhco-elastic, elasto-plastic, elastovbsco-plastic).
Deci elasticitatea, plasticitatea ~i vlscozitatea pot ti considerate ca
proprietifi reologice fundanentale, caracterizhd comportarea reologic5 a
sistemelor materiale Vi in spef6 a p&nkturilor, pe baza unor indici caracteristic.
fn ceea ce prive~teaplicarea si adoptarea unor calcule reologice in domeniul'
geotehnicii, se remarci o sene de dezvolth. mai ales teoretice, incerc2rile
experimentale implichd in general intervale de timp relativ mari, in acest sens
se poate spune c5 apar dou5 abordEui diferenciate, pe de o parte prin

macroreologie gi pe de alta prin microreologie, b funcfie de scara La care este

privit corpul studiat, respectiv materialul pimhtos.

Deformatie

1-SM rigid - Euclid; 2 - SM perfect elastic; 3 - SM elastic neliniar

SM elastic cu defonnare de intiirire
SM plastic ideal (St. Venant)
SM liniar vbcos (Newton)
e) Variafja curbelor efo~t- deformatie in functie de timp, 1 - v2scozitaie
liniara; 2 - viiscozitate neliniari

a)
b)
c)
d)

Fig. 3.7. Diverse tipuri de comportament ale unui sinem material

Macroreologia studiaza corpurile considehdu-le omogene, f&a a interesa

suuctwa lor, in vreme ce microreologia studiazi wrpurile $i comportamentul
lor pe baza wnstitutiei lor strucmale.
ins& indiferent de scam adoptati, intervin numerogi factori gi parametri,
ceea ce face ca rewlvarea pur analitici s i fie practic imposibili, cu excepfja
unor cazuri particulare.
in reologie, penhv a inl&tura acest neajuns s-au impus ca instrument de
lucm, mai p u w utilizat ?n alte domenii, modeiele fizice. Ele implici sisteme de
wrpuri cu comportament relativ simplu, cunoscut, care poate f i echivalat prin
analogie cu al,corpurilor studiate. Sunt numite in mod curent modele reologice.

3.2.2. ELEMENTE DE

ANALUA MACROREOLOGICA

Analiza macroreologicli a c o m p o r t ~p2munhturilor

i
pornegte de la adaptarea
modelelor (clasice rwlogice, mecanice sau combinafii ale acestora prin
compunere ?nsene sau ?n paralel) la studiul diferitelor tipuri de paunhturi.
& tabelul 3.6 sunt sintetizate p ~ c i p a l e l etipuri de modele reologice pornind
de la cele mai simple, punha la cele mai complexe, imbracind totodata. gama
diferitelor tipwi de sisteme - materiale, cu wmportAile lor specifice.
fn general aceste modele sau altele rnai complexe, rezultate din asocierea
modelelor simple, au fost propuse de autorii lor rnai mult intuitiv decit ca
deducee, ca rezultat univoc al unor analize ale w m p o m i p2munhtului ktrucit htre elementele modelului ~i elementele constituente ale p&nunhturilor
?n ansamblu nu exista o corespondenf8reali.
ExistA nurnai analogia wmport&ii modelului $i a p5mSntului considerat ca
un macroelement, din punct de vedere a1 deformafiilor la diversele solicitati.
Folosirea unui model reologic h explicarea pmprietAolor comporthi
p2munhturilor coezive poate fi exemplificata prin teoria lui N.N. Maslov privind
comportarea reologica a pimunhturiior argiloase, teorie cu aplicafii 7n proiectarea
lucririlor de fundaiii $i ?n verificarea stabilit&Qi versanolor care prezina
fenomene de curgere lenti.
Teona este bazats pe modelul relativ simplu cunoscut sub numele de
?nodeiul Bingham-Schwedov@
Sistemul material de tip Bingham - Schwedoff rezultat din
B = H - pJ I StV] modeleaza un comportament elasto-plastic (fig. 3.8),
indicind faptul c i la efomvi o < q se dezvolta deforma$iile elastice E = a / E,
iar pentru o = o,apare o deformatie nelimieta E +m.

rip. ? S. Modelul Bingham - Schwedoff

Ecuatia reologica se deduce plechd de la ecuatia modelului:

o=oH+q
$i deci conform relaoilor celor doua elemente cosiderate
o = E H pentruo<eT

0-oT=q
Epentruo2q
Pl
unde:
- E, este modulul elementului Hooke
- q,, - coeficientul plastic de vlscozitate newtoniani
- q - rezistenta limit&la deplasare a elementului Saint-Venant.
Comportamentul plasto-vlscos se poate obfine conform urmatoarei expmii:
SW = h - IJvi I StV] = H, - [(H,- N,) I StV] (modelul lui Schwedoff)
Ecuaria comportamentului la deformare a acestui model este data de relafia:
(3.6)
Ei = [q-q(K,l
1T+ oi/E
deci:
E = [o-o~] / Q+ B /E
(3.7)
Aplicarea modelului in teoria lui Maslov vi reprezentarea schematic2 cu
pwile componente ale modelului reologic sunt aritate in figura 3.9.

Fig. 3.9. Reprezentarea schematic5 Maslov

Principiul de functionare a1 modelului wnstSI in aplicarea unui efort de

tracGune Q, care, prin intermediul tijei, produce o deformare a sistemului, in
priniul r%nd ca urmare a intinderii resortului 1. Migcarea tijei in cilindru este
posibila numai prin lnvingerea de c a k efortul Q a forfei de frecare R
mobilizate pe suprafafa wntactului lateral a1 tijei gi opozitiei arcului 5. C h d
acestea sunt Tnvinse, apare o noua rezistenta la nivelul tijei, datorata necesitatii
elhnin&ii lichidului vlscos (ulei) prin orificiile 6. Viteza acestei rnigcllri vva
depinde de vlscozitatea uleiului gi de diensiunile orificiilor.
in timpul mi~cririitijei, arcul de sticla se deformeaza gi, la un moment dat,
datorita friabilitapi sale, se poate sparge. in acest caz rezistenla rnigc&ii poate
sa scad&,ceea ce conduce la m&irea presiunii uleiului la o evacuare intensiva
a acesmia gi deci la cre$tere a vitezei de deplasare a tijei.
Utilizarea inodelului penhu descrierea comportllrii p h h h u i l o r argiloase $i
punerea in evidenp a comportririi reologice se face prin analogiile:
- DeformaGa iniliala a sistemului ca m a r e a intinderii arcului 1 poate 6
asimilatft cu deformatia imediata a p2mintului (argilele pseudoplastice.
argilele tari) gi cu deformafia ca urmwe a inmuierii probei de phIint in
incerc&ile de laborator.
- Foqa de frecare R pe suprafala lateral&poate fi asimilatA cu forfete de
frecare interne din pimikt (R = 0 tg $W), care se pot rnodifica in timpul
cercetfuilor prin modificarea stirii de umiditate sau de indesare a
p3n8ntului:
- Rezistenfa opusi de lichidul v8scos poate fi asimilata cu rezistenfa
phIikturilor argiloase, detenninata de coeziunea de adsorb@ecw datorata
legihuilor asigurate de dipolii de apa gi ionii hidratafi din cornplexul de
adsorbfie.
VSscontatea ptlminhuilor se poate modifica in timp, prin modificma
umidititii, ca gi prin aparifia de noi structuri. Vlscozitatea uleiului se poate
modifica in timp prin lnodificarea temperaturii.
- Rezistenp arcului de sticla poate fi asimilata cu rolul coeziunii structurale
cs din p h h t u r i l e argiloase (tari), parte din coeziune ce poate fi anulata
prin distrugerea legaturilor la deformafii foarte mari.
- Rezistenra generala a migcririi tijei (datorata forfelor de frecare gi rezistenfei
arcului de sticla) poate fi aseminat&cu rolul pragului curgerii lente (7,).
Deci, la model, ca gi la ptlmhturi, nu pot apare deformatii foarte mari atSta
vreme cit Q < R
(5 < s

~ ) .

La aplicarea unui efort instantaneu asupra tijei, rezistenta opusa va proveni

din rezistenp la frecare, rezistenfa wcului de sticl$ dar $i dim rezistenp data
de ulei (coeziunea c la phinturi). in aceste condipi uleiul nu se poate

evacua, iar arcul de sticli nu se poate deforma. P a n h t u l , intr-o astfel de

situafie, poate prezenta o rezistenti considerabili.
in timp, ^ut p m k t , roiul coeziunii de adsorbtie cw scade. Pe model, aceask3
situafie se creeazi in conditiile unei viteze de deformafie mici, adica o v i t e ~
de miqcare a tijei mai mici dec8t viteza de evacuare a uleiului, ceea ce
conduce reducerea rezistencei uleiului fati de migcarea tijei. (sciderea
coeziunii cw).
- Interpretarea'curgerii lente se refer2 la preluarea deformafiilor in timp de
catre shuctur2, respectiv, la rolul coeziunii stmcturale la p h h t u r i l e
argiloase, iar la model, la rolul arcului de sticli.
$ cazul proceselor 3delungate de deformare, creqterea exageraa a
deformatiitor poate conduce la distrugerea le~iturilorst~ucturale(spargerea
arcului de sticla).
Deci modelul propus $i interpretat de Maslov corespunde condiiiilor impuse
de teoria sa pentru ca un p i m h t ssri ajunga in stare de curgere lent&
~ > o t g ~ $ ~ + c ~ = ~ ~
(3.8)
~ < c ~ ~ $ ~ + c ~ + C ~ = T ~
(3.9)
,

Spre deosebire de macroreologie, microreologia pomegte 'h studiul

c o m p o r t ~ i^ut timp a corpurilor - ?n cazul de fa@ a p&G%nturilor - de la
analiza fenomenelor la nivel de elemente constituente. deci la o sc& foarte
mica.
Astfel, in cazul pilm2nhuilor s-a pomit de la studierea cornportilrii
particulelor, a stsatului de api legat8, a log8h~rilor dintre p d c u l e , a
mecanismului de circuiatie a apei din pori - - considerati ca un istem dublu de
canalicule gi alveole - etc.
h aceste condifii, teoriile eiaborate sunt diferengiate pent111 p h h t u r i l e
necoezive ~i respectiv cele coezive, implickd o profund2 c u n n a . p e .? slcituirii
gi sttucturii lor, precum si a interactiunii fazelor constituente.
Modelele microreologice se diferentiazi totodati prin criteriile de
plasticitate pe care le utilizeazi.
Ph2nturile la care compozi@a predominant% este cea a fracfiunilor
granulometrice nisip qi praf sunt alcituite din minerale primare. La piimhturile
argiloase car? contin minerale secundare, problemele sunt mai cnmplexe,
proprietitile mineralelor q i l o a s e fiind influenfate de modul de v p a r e relativa
^ut reteaua cristalina a atolrrilor care le compun.
Toaie minerak!e wgiloase .?II ?n repaua cristalini doui elemente de bazi
comune:

unitatea tetraedrici de siliciu (SiO,)

- unitatea octaedrica de aluminiu (AI(OH),)

care formeazi straturi cristaline ce se fnlafuie rigid.
Asocierea straturilor tetraedrice gi ocfaedrice conduce la formarea unor
lamele structurale, mineralele argiloase diferenoindu-se prin modul de asociem
a straturilor (tetraedric Si octaedric) ca gi prin asocierea lamelelor.
Din figura 3.10 se remarc5 tipurile de straturi ca ~i asocierile lor (a,b)
precum $i lamelele caractenstice pentru d o a mkerale argiloase frecvente,
caolinit $i montmorillonit. Caolinitul este cmcterizat de lamele bistrat (fig.
3 . 1 0 ~ )T
n vreme ce la montmorillonit lamelele sunt de tip sandwich (tristrat)
(fig. 3.109. La caolinit, deoarece doua lamele succesive pun fafa Tn fafa atomi
de 0'. ~i (OHj care d q i au amxqi sarcini, au naturi diferite, se crceazl
2
legaturi relativ putemice (de tip hidrogenic) 0,5 J/m , ceea ce conduce la o
retea cristalina fiia (rigida) gi deci la influenp mai reduse din partea ac@unilor
extenoare. La montmorillonit, fa@b fati se a f l k tetraedrii de siliciu $irespectiv
atomii de ~ ~ . l e ~ i i t u fiind
r i l e mai slabe (forp de 0,l ~ / m 3creindu-se
,
astfel o
r q a extensibila care permite pitrunderea dipolilor de apt Tntre lamelele pe care
le indepllrteazi (0 - 5 A).
Datorita structurii lor bidimensionale fragmentele minerale argiloase au
forme lamelare sau aciculare, cu fete neregulate gi cu arii specifice extrem de
mari (caoliit .I0 - 70 m2/cm3, montmorillonit 500 - 1500 m2/cm3) iar
suprafafa lor lateral& este sediul unor fenomene caracteristice, denumite
fenomene de suprafafa. Ele se datoreaza ih primul A d rela@ilorhtre mineralul
propriu-zis gi apa existenta In p2m2nt. Apa este un lichid atipic avhd o
structurR complexli, datoriti configwariei sale electrice dipolare, ceea ce explicii
interacGunea ei cu particulele argiloase.
Ca m a r e a proceselor de alterare, o parte din ionii constituengi ai r e i e i
cristaline sunt hidmtari pi trec ln apa din pori, particula r b h 2 n d cu sacmi
electrice necompensate.
Conform cercetilrilor recente, se considera ca suprafa@ particulei de argild
este incacati cu sarcini electrosfatice negative ca urmare a substituirii izomotfe
a diferigilor atomi, apiir2nd totodata ~i unele distorsiuni in reteaua cristalma
concomitent cu o deplasare de sarcini, astfel ^u&t fn interioml particulei a p m
un surplus de sarcini electrostatice pozitive.
in colfurileparticulei de argila pot sa apari sarcini elecmstatice pozitive din
cauza unor neuniformitati.
Reprezentme actuale (fig. 3.11) considera. deci particula de argilP cu un
exces de sarcini negative, cu exceptia extremita~lorcare au sarcini pozitive.

b.

Ocfoedru oiuminli/,fier

sou magneziu

Fig. 3.10. Reteaua cristalinP a argilelor

98

Fig. 3.1 1. Complexul de adsorbfie al argilelor

lonii care se gasesc in electrolifi se concentreazg, ca urmare a atractiei

electrostatice, in apropierea suprafetei, respectiv Tn apropierea colprilor
plicutelor de argila, fSr2 ins&a sc fma rigid ?ni n s t e pozifii.
Totodata, moleculele de api nedisociata se orienteaza, ca urmare a
caractemlui lor dipolar, astfel inc2t cenntrul de greutate a1 sarcinii electrostatice
pozitive indica suprafata particulei de argili.
Zona format2 de potentialul negativ a1 particulei de argili $i sarcinile
distribuite in juml sziu constituie stratul dublu difuz. Cu c2t distanfele ionilor $i
dipolilor in raport cu particulele sunt mai mici, cu at2t forfele de refinere sunt
mai putemice $i impiedici mi~cSiriledatorate energiei cinetice, micgorbd deci
energia liberi a apei adsorbite. La periferia peliculei de apii adsorbitA exista un
schimb continuu de ioni $i dipoli de apa, mentinhdu-se un echilibm dinamic.
Grosimea stratului de apa adsorbit2 depinde atit de natura cSt .ti de sarcinile
electrice ale ionilor. Totodat2 intensitatea fortelor cu care sunt a t q i ionii gi
dipolii depinde de distanta fafi de suprafafa particulei. & vecinatatea irnediata a
suprafetei, apa este supusa unei presiuni enorme (- 10' d a ~ l c m j ,care-i
moditid propriekifiie apropiindu-le de cele ale unui solid. Aceste considerafii,
ca ~i o serie de studii experimentale (raze X. rezonanfa magnetics nuclead),

conduc la ideea unei ape legate de argil& cu v2scozitatea $i densitatea muit rnai
mari de&t ale apei Libere [Martin, 19801.
h acest sens se poate recunoqte contribufia importanta ce o exercia aceste
fenomene h irnobilizarea rezistentei la forfecare a argilelor. Existenfa
mmplexului de adsorbtie ce hconjoari particulele argiloase faciliteaza
stabilirea unor pun$ de IegBturZ constituite din ioni $1 dipoli de spa (fig. 3.11)
care imprima pimhturilor fme o anumita coeziune (coeziune de adsorbfie sau
pelicular& conform teoriei Maslov). Trebuie precizat ins& czl existi qi cazuri
&d coeziunea se datoreaza unor lianti proveniti din cristalizarea unor
substanfe (coeziunea de cimentare structural%, c,). Modul de explicare a
coeeiunii peliculare (c-) prin formarea punfllor de legitur2, araa totodata
caracte~isau reversibil prin distrugerea sau formarea unor noi punti, prin
modificarea complexnlui de adsorbfie.
3.2.4. CRITERII DE PLASTIClTATE

Un criteriu de plasticitate este definit ca o funcoe f(o,&) care marcheaza

momentul de aparifie a deformafiilor ireversibiie (plastice) ce se dezvolta dupa
o lege de curgere.
Penm un comportament elasto-plastic se poate scrie:
d&= dse + dcP, deformafiile totale f h d o sumii a deformafiilor elastice ~i
plastice.
%I ceea ce prive~tecriteriul de plasticitate, exprimat ca o funcfie, data
f < 0 - materialul se afi8 %I domeniul elastic
f t 0 - materialul se d&in domeniul plastic.
Aceasti funcfie descrie Tn spafiul eforturi-deformafii o suprafald de stare
limit5 (suprafap de curgere), proiectata %I planul eforturilor ca o curbd de stare
limit*.
Criteriul de plasticitate f (legea de curgere) este o funcfie a tensorului de
efomui (zij) ~i a paramehilor de deformafie (k), pentru p h h t u r i cel rnai
utilizat parametru fiind deformafia volumica plastic&sVp.
Criteriile de plasticitate utiliiate In studiul pminturilor provin din studiul
metodelor adesea au fost folosite rnai ales drept criterii de rupere.
Principalele criterii gi evolufia lor in timp sunt sintetizate in tabelu13.7.
3.2.5. MODELE DE COMPORTARE REOLOGICA A PAMANTURILOR

Pentru exprimarea comportirii neliniare a pim2nturilor exist& un num*

mare de modele, dim ce in ce mai complicate, ce pot fi grupate dupi cum iau in
considerare aceasti comportare; astfel:

U
*

Ei

-82
w

L
2

.2 . - ..
,.. :, <0

-.-

r u t

? 2 :.
IJL [

Tabelril3.8 (continuare)
-

7Lege de curgere
Sandler 197 1
Di Magio 1976

PREVOST
Prevost 1977. 1981

ENDOCRONIC
Valanis 1971
Bazant & Krizek
1976 Ansal $i a1. 1979
Finn & Balhia
1981

asociata

- izotrop

- elastoplastic

cu

Lege de curgere
asociata ~i
neasociata.
Include istoria
hcPcarii

fM
de

Nu are lege de
curgere
Include paqial
istoria ihc&cArii

ecruisare
- anizotrop

plastic
suprafele
curgere

a) modele hiperelastice (intre tensorii eforturilor $i deformafiilor existi o

relatie d i c t 2 ) ;
b) modele elasto-plastice;
c) modele dependente de timp: vlsco-elastice sau vlsco-plastice;
d) modele endocronice (in loc de timp real se folose~tetimpul endocronic
sau intrinsec, reprezenthd lungimea drumului parcurs in spariul eforturilor
deviatoare de w n a de material analizati).
in tabelu13.8 sunt prezentate clteva din cele mai uzuale modele.
3.2.6. NCERCARI
DE LABORATOR PENTRU STABUIREA
PARAMETRILOR REOLOCICI
A

Incerc&-ile uzuale pentru punerea in evidenri a proprietilfilor reologice ale

materialelor sunt cele de studiere a vlscozititii, caracterizati prin diferitii
coeficienfi de vlscozitate:
- vlscozitate dinamici (q,);
- vkwzitate cinematici (7;= q, / p);
- vlscozitate volumetrici (q, = h + 213 q, cu h coeficient al materidului);

vlscozitate aparenti sau neliniari (qa - corespunzitoare sistemelor

newtoniene)
Coeficientul de vlscozitate este o m&rime fizic8, egali numeric cu foqa de
frecare dintre doui straturi ale unui sistem material lichid, cu suprafafa egali cu
unitatea, la un gradient de vitezS egal cu unitatea.
in ipoteza c i pennu explicarea comport3rii reologice a pimhturilor se
aplici un model de tip Bingham, weficientul de vlscozitate dinamic necesar
poate fi obfinut fie prin incerczlri de wmpresiune sau forfecare, fie cu ajutoml
viscozimetrelor.
Valorile coeficientului de vLcozitate variaza in limite destul de largi pentru
diferite tipuri de pimhturi, in acest sens in tabelul 3.9 prezenthdu-se c2teva
valori orientative podorescu, 19861.
Taheiu13.9.
Valori ale coeficientului de viscozitate
Tip de p h h t
Nisip
M31
Argila

Caracterizare
Pulveriform
Slab argilos
Zona Marii Negre
Plastic consistent2
Plastic vlrtoas8
Tare

Valoare 'Tl
[Poise = gicm.sl
10'
1O6

10' lo9
-

10"
10"
10"

- 10"
- LO"

Penhu determinarea vhcoziti~ip&nSnthuilor exprimat2 prin coeficientul q,

parametru necesar b toate calculele bazate pe modelul Bingham, se poate
utiliza un aparat de tip vlscozimetm (figura 3.12).
REU ?.TI SUPL IMENTARE

MICROCUMPA 4ATDR

Fig. 3.12. V8scozirnett-u

acmes

Principiul aparatului consa in u r m W scufunmi sub

unei forte
exterioare impuse a unei bile metalice in phSntul studiat prin citiri cu ajutoml
unui micmcomparator.
h ceea ce pnvqte studierea fenomenelor de cwgere in timp, a relaxLirii ~i a
rezistentei in timp ihdelungat, exista o mare varietate de metode, aparate $i
dispozitive.
Dupi cum a fost defmit, fluajul reprezinti fenomenul de deformare continui
sub sarcini constanti%, remarchdu-se in cazul pim%nturilor douH maniere
caractenstice de manifestare:
- fluajul atenuat la care viteza se reduce h timp gi
- fluajul neatenuat la care viteza c q t e ?n timp,

deformatiile a v h d doua componente:

- E, - deformaGe imediata ~i
- E - deformafie ce se dezvoltain timp (fig. 3.13)

Fig. 3.13. Tipuri de fluai

Rezistenta de lunga durata este legata de fenomenul de fluaj, aceasti

legahmi definind durabilitatea. Dezvoltarea fluajulu neatenuat al ptim2ntunlor
determini o deformare progresiva, cu vitezi cresckdi gi care se findizeaza prin
producerea mperii.
Curba rezistenfei de lung& duratA (fig. 3.14b) se poate ob@e prin
intermediul curhelor de fluaj (fig. 3 . 1 4 ~ ) .
Metodele de laborator pentru urmirirea acestor caracteristici de fluaj se pot
^mp@ practic in doua categorii: d i c t e qi indirecte.
a) h cazul metodelor directe, mai multe probe de material sunt supuse unor
solic1t2Zri constante Tn hmp, avhd diverse m-.
Tipul acestor solicit5i poate
fi de orice n a W . compresiune monoaxial& wmpresiune triaxiall forfecare
d i c t a , etc. h timpul Tncerciirilor se iiuegistreazi defonnacle la divergi timpi
gi se continua bcercarea p h i la mperea probei. Pe baza obtinerii curbelor z - t
se stabile~tecurba rezistenfei de lunga durati (fig. 3.14b) ~i se determins
valoarea TW.
De obicei, Tncercirile se fac pe serii de probe tip, ?ncare se variazi d i v q i
factori (urniditate, consolidare, drum de efort, etc.). hcerciirile de compresiune
triaxiala se efectueaz8 cu diferite presiuni laterale, iar cele de forfecare direct4
cu diferite eforturi normale.

Fig. 3.14. Curbe de fluaj

0 prim2 incercare vizeaza determinarea rezistenfei momentane (r,) pe baza

&ia se stabilesc solicit&ile de curgere, zi, care reprezinti fracfiuni din
rezistenfa momentan&To.
Se pot obme astfel mai multe curbe de variqie a rezistentei de durati, in
timp, pentru diferite stkri de eforturi, din prelucrarea cjrora se pot determina
paramebii 4 gi c corespunzAtori ruperii pi evolulia lorin timp (fig. 3.15)
Metodele de acest tip, d e ~ dau
i valoarea cea mai veridica a rezistentei de
lunga durata, au sene de dezavantaje, dintre care eel mai important il reprezinta
durata mare a hcer&ilor (uneori gi de ordinul anilor).
b) Metodele indirecte urm&re.sc scurtarea duraiei incercririlor, de aceea ele
mai sunt denumite gi incerciri rapide sau expeditive. Din durata lor relativ
redusa apar gi principaleie lor dezavantaje: imposibilitatea extrapoltlrii
rezultatelor pe un timp considerabil ca duma; redarea nwnai a lirnitei
rezistenfei de lung&duratinu ~i evolufia rezistenfei in timp.
Una din cele mai frecvent utilizate metode din aceasti categorie o constituie
incercarea prin inchkri in trepte, in care o aceea~iproba se incarca in trepte
crescatoare, care se mentin un anumit timp (fie prestabilit, fie p h a ~ 2 n deste
indeplinit un anumit criteriu de arnortizare in timp a defomafiei). Rezultatele
unei astfel de incercari pot ti transpuse ca in figura 3.16.

Fig. 3.15. Curbe de variafie a rezistenrei de durat.5

Fig. 3.16. Metoda lncir&rii in trepte

0 alta metodil relativ simpli este metoda accelerSirii inc&c&ilor, Tn care se

incearci o singuri probi, prin intermediul unui inel dinarnometric, care-~i
modificH sarcina pe misura curgerii in timp a probei (modificirile de efort ~i
deformagie sunt interdependente) (fig. 3.17).

Fig. 3.17. Metoda acceleririi inclrcirii

Alte tipuri de h c e r c k se referi la viteza la care se desffqoara incercarea.

Metoda vitezei constante de hcircare $i deformare se bazeaza pe observatia
CAhti-o kcercare cu vitezi constant&de deformare, dup&o perioadi initial&de
ajustare se observa cit ~i viteza de inc&care devine constant% hcercarea
decurge Tn acest mod h domeniul liniar de deformare a plimhtuiui. La un
moment dat se observa o deviere de liniaritate a curbei de incircare (fig. 3.18).
Se admite c i acest moment coincide cu initierea stirii instabile, deci atingerea
rezistentei de lungi durata [Singh & Banford, 19721.

Fig. 3.68. Metoda vitezei de i n d r a r e $ideformare

fncercma unor probe la viteze de fncercare variabile utilizeaza mai multe

serii de probe fiecare incacate la diverse st;iri de efort. La fiecare proba se
mentin consmte treptele de efort de curgere $i intervalul de timp de aplicare.
Pentru obrinerea diverselor viteze de i n c a a r e a probelor se modifica intervalul
de aplicare a eformlui de forfecare de la proba la proba. Pe baza acestui tip de
incercare se poate construi un graftc ce leagli rezistenfa de rupere la fiecare timp
de hercare de durata totala a incerc&ii. De obicei, trepteie de inchcare se aleg
astfel incit p h a la rupere s i fie necesar un num& de cca 10 uepte, iar
intervalul de aplicare al unei trepte poate varia de la 5 secunde p k a la clteva
ore), pini ce se observa o stabilizare a rezistentei de rupere [Mescian, 19741.
in gana acestor incerc&i se inscrie gi metodologid incerc&rii viaxiale cu
variafiq in salturi a vitezei de deformare [Leinenkugel, 1976; Gudehus $.a,,
19761, incercare experimentati ~i pusA la punct l i in Iara noastra in cadrul
laboratorului de Geotehnica $i Fundafii din Universitatea Tehnicri de
Construcfii Bucuregti (fig. 3.19) [Manea, 19881. Din acest tip de incercare
rezulta parametrii reologici microstructurali care caracterierizeaza relafiile efort deformafie - timp la wgile.

"

1 -em

Fig. 3.19. incercare triaxiala cu mriacia Pn salturi a vitezei de deformare

CUANTIFICAREA UNOR PROCESE SPECIFICE DE

INSTABILITATE A VERSANTILOR
4.1. CEDAREA PROGRESIVX

4.1.1. ASPECTE GENARALE

Aluneckile in&-un masiv de pSm&nt se produc ca m a r e a depaairii

efomuilor tangentiale capabile sk se mobilizeze pe o anumitii suprafap din
interiorul masivului.
Dupa cum estk cunoscut (fig. 4.1) in mobilizaxea rezistenfei la forfecare cu
deformaria (A) penhu diferite tipuri de p h k t u r i , se poate observa existenta
unei valori de vikf corespunzloare Tn general unor deformafii mici $i pe masura
cre~teriideformatiilor, sciderea rezistenfei la forfecare la o valoare mai mi&
valoarea reziduali, sr ($3). Ca atare, ?n general, se considera c i ruperea se va
produce la depa~ireavalorii de vikf a rezistentei la forfecare.

Fig. 4.1. Mobilizarea rezistentei la forfecare

S-a constatat insi c i datorita cedMi progresive, aluneckile se pot declanp

$i la valori ale iezistenfei la forfecare considerabil mai mici decit valoarea de

v%rf (determinati ?n general prin testele clasice de laborator - triaxial sau

forfecare directi reversibila).
Fenomenul de propagare a ruperii d i i - o wna ?n care rezistenta a fost
dep@iti, ?n alta mai p u G inc&cati initial a fost relevat de Bjerrum in 1967,
studiat qi dezvoltat &I ultimii ani, sub denumirea generici de cedare progresivci.
Procesul este ?n genera1 asociat cu o distributie neuniformi a eforturilor in
lungul suprafefei de cedare 2i el are loc mai ales ?n masive stratificate, c h d
suprafap de alunecare t m e prin materiale cu caracteristici de efort-deformaGe
diferite.
4.1.2. CEDAREA PROGRESIVA

h'MASIVE OMOGENE

h general cedarea progresiva a fost studiata pentru masive omogene

explicindu-se prin prezenp unei wne slabe ?n cuprinsul masivului gi unde,
datorita migcfuilor (defonnaNior) valoarea de v%rf a rezistentei la forfecare a
fost depi~itil,rezistenta la forfecare sc5zhd citre valoarea rez~duali,fapt care
conduce la amorsarea ced&ii pmgresive. Suprafap de cedare va progresa de la
baza pantei citre v W 31d i G e opusa sensului general al dune&% [Bjenunm,
1968, 19731.
Un prim pas ?n studierea fenomenului de cedare pmgresiva ?n masive
omogene I-a constituit modelul propus de Bjemun (1968) prezentat sintetic In
continuare.
&I punctul 0 al unui versant de panta /3 (fig. 4.2) o modificare geometrica
(debleere sau eroziune) a piciomlui taluzului suprimi ^impingerea P pe planul
vertical.
Terenul este caracterizat de y,+',c', 4; c:. Punctui A definit ca limita influenfei
modificfuii eforturilor din punctul 0.
Echilibml masivului OO'AA' cere ca P suprimat in 00' s3 fie preluat pe
OA sub forma cre~teriiefortului de folfecare cu At = PIOA, a c&i repartifienu
este unifonna, valoarea ?n 0 fiind so = K PIOA, K = factor de concentrare a
efortului ?n punctul considerat.

- Dupa suprimare P

Fig. 4.2. Schema model Bjerrurn

Pot sa apara doua situatii:

1) 7 < Kfmu'
2) 7 2 7rmu

c' + cr' tg4'

-nu apare rupere pe OA

- amorsare rupere ?nA

- deformatia relativa scade din 0 spre A (fig. 4 . 2 ~i
~ d)

(4.3)
(4.4)

in P, (fig. 4.2h) deformatia conduce la rupere prin depa~irearezistentei de

virf (fig. 4 . 2 ~4,
. K este limitat lar ,,,,u.
*
In sval de PIdeformafia relativa ilduce terenul in stive reziduala (fig. 4 . 2 ~ .
4, iiv efonul de forfecwe este limitat la
f = c S c y . z . c0s1p tgd',
(4.5)
Daca rezistenta la forfecare reziduali este mutt sub cea maxima, ruperea prin
fotiecare $i deformafia conduc la reducerea eforhuilor pe planul de alunecare
rripereo a fost iniriard ~i avanseaza spre P,.Avansarea ruperii dinwlo de P, se
produce similar

Daca rpl> T ~ ~- ruperea

_
locala se continua din P, in P,
Valoarea maxima (limita superioara) a foqei pe element este:
Ppmu= OPI (rr- Y. z . sin0 cosp)
Concluzii:
<. Ppm, este mic

(4.7)

+ (P - Pp,)mare = P 3 rpl + rupere spre

1 5"

amonte, duce la alunecare generalizata

mare

b) t

mare

Ppmueste mare $i cregte spre amonte

mic

Ruperea se opreFte atunci clnd

Fafa de acest model cercet%riIe s-au eutins, astazi existlnd practic rnai lnulte
abordfui.
Principalele condifii care favorizeazi aparifia unei cedari progresive sunt
[Veder, 19831:
a) Existenla unei diferenfe apreciabile intre valorile r, $i r , rezistenca
necesari asiguririi stabilitifii fiind aproape de aceasta din urma.
Posibilitatea ced&ii progresive apare la o variafie mica a deformafiei in
m%urA sa reduca rezistenfa de la valoarea de v2rf la cea reziduala.
Astfel de tendinre apar la p h h t u r i l e putemic supra consolidate^ argile
senzitive, argile, argile prafoase.
P e n m a fine seama de gradul de mobilizare a rezistentei la forfecare intre
valorile de virf gi cele reziduale s-au propus diferifi indici. Astfel Bishop (1967)
a introdus indicele I,= (sf- 7,) / r,, denumit indice de fragilitate, iar Skempton a'
pmpus factoml rezidual R (fig. 4.3h), care d2 posibilitatea stabilirii valorii
medii a rezistentei la forfecare disponibile In lungul suprafefei de alunecare cu
relatia:
r,,,, = Rrr +(I-R)T,
(4.9)
Fn care R se alege prin apreciere dintre valorile 0-l(tic. 4.3h).

Fig. 4.3. Stabilirea factoruiui rezidual (Skempton)

h) 0 alt3 condirie o constituie prezenta unei zone slabite in masiv, unde se

prnduce o concentrare a eforturilor tangentiale existind totodata $i

deformatii diferenfiate.
Modul de desfa~urare a fenomenului de cedare este s u b s legat gi da
dimensiunile pe orizontala $i pe vertical&ale masivului mirginit de versantul Tn
cauza. De regula, in masiv exista puncte sau zone limitate in care defomafiik
sunt mari, factorul de mobilizare a rezistenfei la forfecare fiind ridicat, gi alte
zone mai putin solicitate. in astfel de conditii are loc un transfer de efornui $i
di1c2 pr0~rietifi1.egeotehnice sunt nefavorabile in poqiuni mai ample din masiv
se declan~eaza alunecarea prin c e d w a progresiva, procesul extinzhdu-se
spontan. devenind o alunecare plastic&generala [Bemiuder, Oloffsson,I9831.
Apariti~~
$i dezvoltarea unor zone slabite in masiv se pot datora unor
fenomene naturale (eroziunea, scaderea coeziunii umata de o tendin@ de
u~ntlare pe direcfia suprafetei de dunecare, defomafiile laterale fiind
impiedicate) sau aciiunii urnme (excavatii, constructii etc.) urmate de apari#a
unor eforturi paralele cu planul d u n e c h i (alunech de translafie).
in C~LZUItaluzului infinit, considerbd eforturile r, (eforturile action&,d
paralel cu planul de dunecare la adicimea h) de origine gravitafionali. nui
mici deciit vvaloarea rezistenfei la forfecare. de v i , r,, se pot distinge
urmfitwwele cilzuri (fig. 4.4)
I. r o c r,
Concentrarea de eforturi in masiv scade cu depmarea de punctul A unde s.a
produs perturbarea (in zona tulburata presiunea lateral&activa este preluata de
p;imfmtul alaturat). Valoarea maxima a efortwilor fiind mai mica deciit valoarea
de virf, nu se mai produc m i ~ c hgi deci cedarea progresiva se opreste.
vn

2. To= T~
Procesul de cedare poate continua la infinit. Aria mica a zonei tulburate
poate conduce la o migcare generali a pantei.
3. r,> Tr
h acest caz masele de p m h t cu valoarea rezistentei la forfecare redusi la
valoarea reziduali trvor aluneca Procesul de d a r e este un proces continuu.
Conform studiilor Tntreprinse in ultimele decenii de cercetitorii suedezi,
mecanismu1 de producere gi dcsfiqurare a alunec&ilor de term - in conditiile
existentei ?n profilul geologic a unor argile supraconsolidate senzitive - este
favorizat ~ideclanqat de crevterea rapid2 a ^unpingerii active in zona superioart3
a versantului m a t 2 de creSterea deformafiilor qi sciderea rezistentei la
forfecare mrnarder, 19831.
0 modelare mai complexi a fost realizati prin metoda elementelor finite
[Com~a, Constantinescu, Matei, 19791, simulhd prin calculul automat
wmportarea masivului care aluneci fie pe un strat mode, fie pe unul rigid, gi
tinbd cont a6t de ruperea progresivg cit gi de ruperea int%rziat&.

EXCA VAT/E

Fig. 4.4. Condifii de cedare progresiv5 in cazul taluzului infinit

Continuhd c e r c e m e pe aceeagi linie zi pomind de la acelaqi mod de

interpretare a cedWi progresive ca qi cercetatorii suedezi, Broms [I9831
wnsideri c5 procesul de alunecare se extinde numai daci lungimea suprafqei
de alunecare inigials depiqe~teo anumita lungime critics Lcr. Lungimea critic&
depinde de grosimea zonei slabe, de valorile rezistenpi la forfecare maxima gi
respectiv reziduali, precum gi de wmpresibilitatea p h h t u l u i de deasupra
zonei de alunecare (fig. 4.5).

Lcr

Fig. 4.5. Definirea zonei de cedare progresi* afectaCa de alunecare dupa Brorns

Cu n o t a ~ i l edin figura, lungimea zonei critice se poate calcula cu formula:

unde:

F7 = TI / 7,
S = r,/ 7, (sensitivitatea)
E - modulul de deformatie a1 p$mintului de deasupra zonei slabe
Se remarci dependenfa lungimii critice de grosimea zonei slabe.
Totodata se poate evalua lungimea I, a zonei care se deformeazi $i care
depinde direct de deformafia prin forfecare (unghiulara) (yo - y,) necesarj
scaderii rezistentei la forfecare p2ni la valoarea rezidualk Lungimea zonei de
deformatie 1, se poate calcula cu relayia:

4.1.3. CEDAREA PROGRESNA

b MASIVE STRATIFICATE

Cedarea progresivi este cauza alunec5dor de teren mai ales in masive

stratificate, constituite din sbaturi av2nd deformabilititi diferite (fig. 4.6). fn
astfel de cazuri, suprafafa posibila de cedare stribate materiale diferite. Este de
presupus c i in zonele de trecere a suprafqei intre doui materiale diferite
deformalia este egald $i in consecinta gradul de mobilizare a rezistentei la
forfecare (m = l/Fs= 1.17, ) este diferit (m, + m, # md.
Datorita acestui fapt, atunci cind solicit2i1ile cresc, mperea prin depaqirea
rezistenrei la forfecare se amorseaza in straturile cu deformabilitate mai mica gi
se propaga in straturile cu deformabilitate mai inare [Andrei, 1977, 19811.

g. 4.6. Schema cedarii progresive in masive srratificate

Avbd in vedere acest mecanism a1 ced&ii progresive in masivele

stratificate, este evident c2 modul de abordare a problemei pomind numai de la
valorile limiti ale rezistenfei la forfecare 7, si r, nu corespunde.
in realitate intereseaza intregul mod de mobilizare a rezistenfei la fortecare
cu deformaoa, respectiv ~i poqiunea ascendenti a curbei efort-defomatie p h a
ce.ajunge la valoarea de vPrf.
Analizand situatia prezentati in Figura 4.6 cele trei materiale din versant
avhd curbe de mobilizare a rezistentei la forfecare cu deforrn&i net
diferentiate. este evident ca mperea s-a produs initial in stratul B, unde s-a
depasit valoarea r,, yi s-a propagat in straturile C ~i A. unde dupa cum se vede
din curhele efort-defonnqie ale materialelor, pentru deformatiile
coresponziltoare cedi3rii (%=A,; A8=AC) corespund valori ale rezit:tentelor la

forfecare mai mici dec3t cele de v M . Se poate spune deci %c cedarea s-a produs

in aceste straturi f&i ca rezistenfa la forfecare s i se fi mobilizat integral,

propaghdu-se citre stmhuile cu deformabilitate mare.
Pentru modelarea prin calcul a unor astfel de situ*, paramebii rezistenfei
la forfecare necesari se introduc Tn funcfie de starea de eforturi din masiv ca ~i a
evolugei deformatiilor, pe baza curbelor de mobilizare a acestor parametri
o w u t e prin Tncercliri de laborator (93.1.2, fig. 3.2)

4.2. PROCESUL DE CURGERE LENT,&

4.2.1. ASPECTE GENERALE

Supuse la solicitari de forfecare phinturile au comporthi diferite; prima

r e l a ~ eintre efortul de deformage gi deformafia corespunzitoare pennite
ciasificarea materialelor din acest ~ u n c tde vedere, asa cum este prezentat

PLASTIC

DEFORMA TIE

Fig. 4.7. Scheme de comportare a pam6nturilor supuse la eforcuri de forfecare

Este de remarcat modul de trecere de la comportarea elastic5 la cea plastic&'

(fig. 4.8): in domeniul elastic s < t, sau 8 < +,iar in cel plastic r > r, respectiv

e > +,
in domeniul elastic, inainte de atingerea valorii maxime a efortului de
forfecare (rezistenfa de v w , numemase p h h t u r i argiloase prezinti

fenomene de cedare de tipul curgerii lente, caracterizate prin deformarii relativ

mici care se produc ?XI timp kdelungat.

Fig. 4.8. Domeniu elastic $i domeniu plastic la pamenturi

4.2.2. TEORIA LUI MASLOV ASUPRA CURGERII LENTE

Analizhd procesul de cwgere lent& Maslov (1969) a constatat c&

declanqarea sa este condifionaa de dep@irea de dtre efortul tangenpal r a unei
valori limit%,r, pe care a denurnit-o prag de curgere lent&:
r>rh
(4.12)
Daca Ar = s - rh < 0 curgerea lent2 nu se mai produce.
Conform conceptiei lui Maslov, pi%m&urile argiloase pot fi "rnprnte in trei
grupe principale:
a) p5mSnturi argiloase. plastice (vdscoase)
b) pimhturi argiloase pseudo-plastice (cu plasticitate neeviden~ata)$i
c) pknhturi argiloase rigide (tari).
Proprietiple reologice ale unora din p&n&turib argiloase, care fac sa apara
fenomenul de curgere Lent*, se datoreazi, conform teoriei Maslov (03.2.2,
fig. 3.9), unei p@ a coeziunii phinturilor. in acest sens, coeziunea totala se
considera ca avhd 'dous componente: o coeziune smcturala (cJ wnfwita de
legaturile de cimentare $i o coeziune pelicular%(cW)sau de adsorbtie, datoria

punfiior de legitur8 formate din dipolii de ap8 gi ionii hidratati, din complexul
de adsorbtie.
Astfel rezistenta la forfecare se poate exprima prin ecuayia:

Coeziunea structural8 (c) asigur2 rigiditatea materiaiului ai distrugerea ei are

un caracter ireversibil, ?n timp ce cw - coeziunea peliculari sau de adsorbtie - are
un caracter.reversibi1, fiind caracteristic3. pilmhturilor argiloase plastice.
a) PbGnturile argiloase plastice
Rezistenta la forfecare a acestor p k h t u r i este condifionata de foqele de
coeziune peliculare, cw.in acelagi timp, foqele de frecare intern&gi legiturile
structurale lipsesc (@_= 0:cs = 0). Caracteristica acestor p m b t u r i o constituie
posibilitatea de a ajunge cu foarte multa u~urintaTn starea de curgere lent8 chiar
pentru valori foarte mici ale eforturilor tangenyiale.
b) Pilmhturile argiloase pseudo-plastice
In rezistenta la forfecare a acestor pilmbturi se manifest8 concolnitent al9t
frecarea interni ($ = 0) c9t gi coeziunea, mai ales cea peliculara cw,dar yi cea
structural5 cs.
Trecerea acestor primhturi in stare de curgere lenta este posibili prin
depigirea de catre eforturile tangenfiale a unui prag determinat, 5 , .
In acest proces o influent8 deosebit5. o are starea de umiditate a p h h t u l u i .
0 creptere a umiditifii conduce la o scidere a coeziunii $i deci a vhwzitayii
pimbtului gi ca urmare gi la o createre a vitezei de curgere lent%.
In ceea ce privegte comportarea ^m timp a acestor p w h t u r i gi respectiv
variatia efomuilor tangentiale, din experimentele lui Maslov 11968,19841
remit8 c i in timp nu se modifici factorii de frecare intern8 (I$) pi de weziune
structurala c8. Factor temporar se considera numai coeziunea peliculari cw,
dependent&de plasticitatea gi de vkcozitatea phnhtului. Acqti factori apar gi
se mobilizeaz5. in intregime la aparitia unor sarcini suplimentare, reducbdu-se
p3n8 la o valoare nula, in condifiile unor perioade Tndelungate de incftrcare (CU
sarcini suplimentare) a pimgnturilor.
c) Phnbturile argiloase rigide
fn rezistenfa acestor phnhturi se remarc5 o influent8 dominanti a factomlui
de frecare intern8 (4) gi a coeziunii structurale (c,). Tipul caracteristic de
deformatie, care in comportare se apropie de cea a rocilor, PI constituie
deformqia prin forfecare. Practic, in timp, cu respectarea unor conditii de

urniditate ~i tempentuni, rezistenta acestor p5mZnturi nu se modifici, iar

cedarea prin curgere lentri nu apare.
Maslov a enunfat ca un criteriu a1 aparibei curgerii lente in p&mbturile
argiloase. respectarea reciproci a douA condifii:

Rezula posibili apari@agi dezvoltarea curgerii lente in conditiile in care

eforturile tangenfiale fevin mai mari dec2t rs, care are expresia:

r , este denumit prdg a1 curgerii lente. Se remarca de asemenea c i

fenornenul de curgere lenta este condifionat de existenla coeziunii stmcturale $i
ca odati cu mobilizarea coeziunii, pamhml se va deforma prin curgere lenti.
Conform acestui criteriu, pe baza clasificftrii p5m2nmrilor argiloase rezultA
deci ci:
a) p k k t u r i l e argiloase plastice (d)w = 0; cs = 0: cw= 0) vor trece in stare de
curgere lenta lavalori foarte mici ale efomuiior tangenfiale r, deoarece,T = 0
-+Ar=r.
b) phinturilor argiloase cu plasticitate neevidenti - pseudo-plastice
( $ J=
~ 0; cS+ 0; cW= 0) le corespunde in toate cazurile un prag de curgere lenti
tlim, trecerea lor in stare de curgere IentA fiind posibili numai la valori ale
eforturilor tangenfiale depiqind v a l o m limia
(r > rb) + AT 2 0.
Cregterea efortului 5 p h i la obtinerea lui Ar = 0, conduce la oprirea curgerii
lente.
Aplicarea criteriului in acest caz este exprimati grafic Tn figura 4.9.
C) p&munhturileargiloase rigide, pAmbturile cimentate (caracterizate de fofle
de coeziune structurali cs mari) pot prezenta fenomene de curgere lenti numai
dact asupra lor acrioneazir eforturi tangenfiale foarte mari. De aceea, in condifii
obi~nuiteaceste pimdnturi se consider2 ca nefiind predispuse la cedare prin
curgere lenti.
Pentru aprecierea preliminmi a condi~ilorde aparifie a curgerii lente, 31
stabilirea efortului normal 5 , in cazuri practice, se va one. cont de starea de
efom~ridin teren la diferitele cote gi eventual de o suprasarcini din constmc@e,
--

Fig. 4.9. Criteriul de aparifie al curgerii lente

Datoritg createrii sarcinii geologice cu adhcimea rezulta deci c&$i pragul de

curgere lenti, r, creste progresiv cu adbcimea.
4.2.3. RELATLILE ANALITICE DE BAZA

h'TEORIA MASLOV

Pomind de la condiriile de aparige a curgerii lente enunfate anterior, se poate

prognoza variafia vitezei de deformare, respectiv de curgere lent& In stratul de
grosime d, care se deformeaz?+.
Viteza vz, are o vaIoare maxima (v,) la suprafap stratului (z = 0) gi o vdoare
minim5 respectiv la limita acestui strat (teren stabil). (fig. 4.10)

Fig. 4.10. Variqia vitezei de curgere lend

a) Exprimarea se obpne conform modelului Newton:

vz=(~/h)(d=z)
iar v, = (r / h) . d (z = 0)

h fiind coeficientul de vhcozitate ce se poate determina Tn laborator prin

metoda bilei (83.2.6).
Aceasti exprimare este aplicabili p&n&nturilor plastice penhu care T ~ 0.=
b) Penhu phinturile pseudo - plastice, la care existi un prag al curgerii
lente (r,r 0) qi a ckor comportare corespunde unui model reologic Bingham
Scwedoff, aceea$i variatie a vitezei pe adincimea stratului se poate exprima
astfel:

sau

v Z= 2 - =lim (d - 2)
'l

La cota z = 0, valoarea maxima a vitezei de deformare va fi:

ceea ce =at5 c i viteza este o functie de eforturile T qi mai precis de partea activa
a acestom
Totodati, viteza depinde de coeficientul de vsscozitate care la h d u l siu
variazi In timp:

Diferentiind Tn rapo~tcu z se o b relafiile

~
de baza

= -TI,"

dv = --

&

'lt

4.2.4. VITEZA CURGERIl LENTE PE SUPRAFETELE & PANTA

A. Cazul materialului nedefonnabil

Atunci -c%nd in zona superficial& a versantului se afl& un pamint cu
deformabilitate mica sau practic nedefonnabil, pierderea stabilitatii are loc de-a
lungul unei suprafete de cedare paralela cu linia terenului, deci inclinata cu
unghiul p fa@ de orizontali. h zona de alunecare rezistenfa masivului este
perturbata, iar materialul se prezinti ca un mediu v8scos, putemic deformabil.
zona respectivg fiind de obicei subgre gi a v h d grosimea de ordinul
centimetrilor (fig. 4.1 la).

Fig..4.11. Viteza de curgere lent3 pe suprafefe in pant5

In zona de cedare

Distribuoa vitezelor de deplasare in zona de perturbare va fi, dupi principiile

prezentate in subcapitolul anterior, maxima la suprafati ~i minima la contactul
cu stratul stabil. Viteza va fi orientati paralel cu suprafata stratului stabil,
respectiv cu suprafap de alunecare inclinati cu unghiul fl (fig. 4.1 1h).
a) Cazul phninturilor pseudoplastice (r, t 0)
Pomind de la relaria
T-s

dv Y = - - A d y

(4.24)

11

integrgnd $i punsnd conditiile y = 0 ai vy= 0 din figura 4.11 rezulti

(4.26)
in majoritatea cazurilor, in zona suprafqei de alunecare qi a stratului
deranjat, structura fiind perturbati se poate considera coeziunea structurali
inex~stenta(G" = 0) $i ca atare viteza maximi este:

Y
v,, =-.H.[s~np-cosptg$].d
(4.27)
'l
Se poate obtine astfel m&imea critici a unghiului de hclinare P pentru
declan$area alunec&ii:
sin p = cos P.tg $
per2 $
Luarea in consideracie a variagiei coeficientului h in timp (cre~tereasa)
conduce la micaorarea vitezei de curgere (curgere lenta) a masivului.
b) Cazul pjminturilor plastice (b=
0)
Viteza maximi este:
= y . H . sin p)
Se remarci. lucm confirmat qi din observatiile de pe teren, c i pentru acest
tip de p&n%nturi ($ = 0, cs = 0) pericolul de producere a1 alunecfuii p~ curgere
lenti exist&pentru valori oricst de mici ale unghiului P.
ideoarece s

B. Cazul inaterialului deformabil

Se consider2 acelqi versant. de inclinare p ce-qi pierde, stabilitatea prin
alunecare pe o suprafati plani, paraieli cu suprafap versantului.

Materialul constituent din masiv este de aceasM daM un p h h t deformabil

(deluviu), susceptibil de curgere lent%.Grosimea masei de p h h t alunecator
este H. h figura 4.12 este prezentata diagrama de variafie a vitezei de deplasare
a masivului, care nu este liniara ca in cam1 precedent (A) remarc2ndu-se faptul
ci pe o grosime notaM cu D de la suprafata masivului, viteza se consider2
constant&. fn aceasti zon8, aqa zisa zonii moartti, curgerea lenta nu apare
deoarece r < rlim.

Fig. 4.12. Viteza curgerii lente 7n strate deformabile

a) Cazul p h h t u r i l o r pseudoplastice (rh

0)

h acest caz efomuile sunt variabile:

5Y

=y.(H-y).sinp

aY = y . ( H - y ) . c o s p
V a r i a ~ vitezei
a
va fi:

Pentm y = 0,vy = 0 => constanta de intregrare c = 0, deci

7

Penm a cunoqte valoarea maximi, v, a vitezei trebuie determinati

grosimea zonei moarte din condifia7 =,r . y = H - D

In cazul D < H, deci in cuprinsul zonei mome. p h i la limita sa infenoar&

in cazul in care D = 0 $i c;= 0

Y 2 (s~n
.
vo = -H
p - cosptg$)
2q

b) cazul p5m2nturilor plastice rl, = 0,O = 0, c8= 0

Relafia 4.32 devine:

iar la suprafa@y = H

4.2.5. INTERPRETAREA CURGERII LENTE PRIN TEORIA

MICROREOLOGICA
Pomind de la exprimarea stfuii de eforturi ~i de deformafii in p ~ m k t u r i
coezive cu ajutoml unor parametxi reologici ($3.2.3, $3.2.6), procesul de
curgere lentH este studiat prin aprecierea comport&ii in timp a unui versant sau
taluz si evaluarea vitezei de cedqe lenti cu ajutoml relafiilor 4.38 $i 4.39:

in care T reprezintI o solicitare constant& T,(E, v) este determinat in cadrul

incerc&ilor de laborator (incercare triaxiala cu variafia in salturi a vitezei de
deformare - fig. 3.19).
Se remarca din rela$a 4.39 c i viteza de curgere lenta creqte exponenfial cu
solicitarea aplicata.
Se poate calcula, de asemenea, din relafia 4.39, qi intervalul de timp At
penhu un interval dat de deformatie ~i un efort r constant.
Se dispune in acest mod de elemente cantitative privind variatia vitezei de
cedare a versantului cu timpul penbu diferite deformafii.

4.3. INFLUEWA VEGETATIEI

1.3.1. EFECTUL VEGETATIEI ASUPRA STABILITATII VERSANTILOR

Analiza efectelor, at& favorabile c2t $i nefavorabile ale aqiunii vegetatiei

asupra echilibrului unui masiv 1 3 . 7 , impune alegerea unor ipoteze
simplificatoare dupa cum urmeaza
- Suprafafa versantului este asimilata cu o panti uniformi de lungime infinita.
cu o inclinare p fa@ de orizontall;
- Grosimea stmtului care aluneca pe o suprafala paralela cu suprafata terenului
$i a masivului stabil se considera constant&,egala cu H. in interiorul stratului se
admite prezenfa nivelului apei subterane, la o ingtime Hw (fig. 4.13):
- Versantul se considera alcatuit dintr-un material argilos, susceptibil de cuigere
lent& dincolo de efortul r, care are viteza de curgere IentH exprimatk prin
relaciile 4.32 - 4.37;
- Se admite c i rezistenfa la forfecare este data de legea lui Coulomb, in
irrterpretarea $i exprimarea lui Maslov

Unul din principalele elemente ale vegetafiei care influenfeazi asupra

p m h t u l u i dintr-un masiv, il constituie ridacinile arhoriior. Efectul lor asupra
reziste~iteila forfecare a piiminturilor este dat de rezistenfa radacinilor (s,,,) pi

poate fi asimilat cu o sporire a coeziunii, in spep a coeziunii structurale, f a 2 ca

unghiul de frecare interns sB se modifice.

Fig. 4.13. Schema de caicul pentru evaluarea efectului vegetqiei

Ca atare, relafiile 4.40 ~i 4.41 vor deveni:

+ cw+ c<+c,,

i = otg@

(4.42)

unde c,, = cr,, tg$.

Valoarea rezistentei suplimentare data de r&licini, depinde de adkcimea la
care acestea sunt infipte in teren.
fn c m l indepirtirii vegetagei de pe masiv, valoarea rezistenfei datA de
addacini o,, va m a x i o scadere, in funcfie de timpul scurs de la despadurire,
dupa o relafie de tipul

in caret reprezinta timpul de calcul, iar T tim$ul de descompunere a raddaciniior

( o ,= 0) care din literatufi rezulta a fi de 4-5 ani dup6 t%erea arbonlor
[Swantson, 19701.
Valoarea rezistenfei produsi de radscini p h a ih momentul despiduririi
(cs,,) poate fi dedusB fie din estimarea stabilitatii versantului impridurit, fie din
m % m a vitezei de cwgere ih orizonturile unde aceasta are loc, sau prin
determinarea momentului necesar smulgerii unui copac prin rssturnare.

Orientativ, din literaturil Endo, Tsuruto, 19681 pentru rezistenra

suplimentara datorata raddacinilor se considera ca pot fi luate 31 calcule valori
mergind de la 0 la 12kPa.
. in ceea ce privepte rezistenia la forfecars aparenta, ea are valori de 400kPa
I h g a mlpina arborilor fat2 de numai 30kF'a la periferia sistemului de ridkini
[Turmania, 19641.
Variatia coeziunii datorata prezenfei radacinilor se poate lua in considerare
pe o adincime de cca. 1 m de la suprafata terenului.
~n a1 doilea efect al vegetafiei se r e f e ~
la suprasarcina creata de greutatea
arborilor prezentati in figura 4.13 princr-o presiune veniciila q, la suprafaca
versantului.
Dupa aceleqi aprecieri [Brown, Shen. 19751 aceasta suprasarcina este de
ordinul a 2,5 - 4,O Wa.
Un element deosebit de important care poate fi considerat ca un al treilea
efect il constituie v&ntul care transmite terenului solicitasile prin intermediul
coromei arborilor gi respectiv pnn sistemul de ridicini.
in acest sens se adtnite cil presiunea (W) exercitata de v h t u l care sufli spre
baza versantului, parale1 cu suprafafa acestuia, este propoqionala cu pALatul
vitezei (V,) depinzhd $i de inilyimea arborilor [Brown, Shen, 19751.
2

w=c,.v,

(4.45)

unde C, = coeficient de antrenare.

Presiunea nonnali pe arborii versantului cu panta P va fi figura 4.14 :

Fig. 4.14. Efectul dntului in evaluarea stabilit5tii

135'

Efectul vhhllui asupra arborilor, poate fi redus la niveiul suprafetei

versantului ca o for@ tangenfiali T (care se menfie constant2 pe adhcimea
stratului susceptibil de alunecare) +i urn moment Mv (fig. 4.14). Cu notaciile din
figura 4.14, aceste solicit?ui se pot exprima astfel:
Tv= F v l s2
(4.47)
iar

(forp transmisi de un arbore parale12 cu suprafata masivului)

H+a,+H,

M" = 1 / s 2

J B ( ~ ) . W ~ ( ~- )~. ( )~ d ~

(4.49)

H+a,

Transmiterea acestor solicit& h mma p&nhtului depinde de forma $i

diiensiunile sistemului de radicini, care h general se dezvolta radial simetric
ln jurul trunchiului iar in p2durile naturale exist5 +i o anumita impletire ?ntre
rid2cinile arborilor vecini. Totodata densitatea ridacinilor cregte de la
suprafa@, p h 8 la adhcimea de 0,6 m, llnde atinge o valoare maxima [Gaiser,
1952 1.
Un alt element ce trebuie luat ?n considerage il constituie raportul care se
stabilegte ktre umiditatea terenului ~i viafa vegetafiei - respectiv a arborilor.
Principalul 'mod de acgiune al arborilor const2 ln extragerea, din teren, a
apei, condiPonat2 direct de sucfiunea p&nhtului. Gradul de accesibilitate al
apei pentm plante depinde nu numai de permeabilitatea solului, ci ~i de
suctiunea apei din sol. Intemalul in care apa este accesibil2 plantelor este
coprins htre sucfiunea de 113 bar corespunz2toare capacitwi de c h p (wch0)
$i
15 bari wrespunzatoare umiditfigi de ofilire permanent2 (w,,,)
- figura 4.15
[Andrei, 19741.
Forfa motoare a procesului de migrafie al apei in p&nbt neces&
alimenm vegeta@eieste detenninata de diferenfa (h = hp-h,) dintre sucfiunea
osmotic2 dezvoltata de rtd%cini(h,,) ~i sucfiuneaapei din pfimht (hJ. Neglijhd
potenlialul gravitafional, conform legii lui Darcy generalizati, viteza medie de
migcare a apei de alimentare va fi:

in care

kw este conductivitatea.hidraulicfi:
A1 - distanta intre punctele considerate.

Fig. 4.15. Gradul de accesbilitate a apei pentru plante

Cum de obicei hp este constant, rezult2 c i viteza de migrare (v,) depinde de

suqiunea apei din p h i n t . C h d umiditatea p h h t u l u i este crescuta,
conductivitatea hidraulicii (kw) este mare iar h mic; clnd umiditatea este
sc&uti, scade ~i k, ~i crqte h8, deci viteza de alimentare cu apa scade,
vegeta@aincepe sB sufere iar daci situafia se prelungeSte, apare ofilirea - iar in
final - uscarea.
Procesul de absorbfie al apei din pamint face parte dintr-un sistem ciclic,
complex $i continuu: p w k t - planti - ahnosfera, denumit de Philip (1966)
SPAC (de la Soil - Plant - Atmosphere - Continuum) [Chirifi, Andrei, 19741.
Se mengoneazi faptul ca drenarea (asecarea) asigurata de vegetatie acoperA
un interval destul de larg (de la suctiuni de 1-2 bari pdna la 15 bari in perioadele
secetoase) pentru unele tipuri de p h h t u r i fiind unul din cele mai eficiente
sisteme de drenare comparativ cu altele [Andrei, Antonescu, 19801.
Cantita$ile de api drenate in acest mod ~i eliminate de vegetarie prin
evapotranspirafie nu sunt neglijabile.
in acest mod se ajunge la o scadere a nivelului apei subterane care, in functie
de specia de arbori $i de natura p&nktului, poate avea diferite valori,
cithdu-se cazul unor depresion5ri de p h r i la 20m [Blight. 19871.
in tabelu14.1 se arata pentru cateva specii de arbor; cantit,itile apreciabile de
api evacuata zilnic in atmosfera Pntr-o zoni impadurita.

Efectul scaderii umidiqii terenului prin drenare se reflect% prin scaderea

greutitii volumice a pimhtului. S-a constatat c i in decursul unui an, in cadml
acestui proces, se poate distinge o fazi dinarnica ~i una statica.

Tahelul4.1
Transpirafia zilnid a arborilor
Specia de arbori
Mesteaca
Fag
Larice
Duglas
Molid
Pin

Greutatea aparatului
foliaceu (kg)
4.940
7.900
13.950
40.000
31.000
12.000

Transpirafia medie
I/ha/zi
47.000
38.000
47.000
53.000
43.000
23.500

zilnicll
mm/zilmp
4,7
3,8
4,7
5,3
4,3
2.35

In perioada uscata (cu precipitafii reduse) valoarea greutafii volumice a

pimhtului se reduce, rehcephd sa creasca ?n perioada umeda phi3 la o
valoare de regim. Despadurirea produce modificari sensibile ale acestui
parametru, precum $i in relafia sa cu timpul.
MBsuritori efectuate in S.U.A. au &tat c i in primul an dupa tgerea
3 .
arborilor. greutatea volumici minima se m h q t e cu 0.6 - 0,s kN/m , 121. cea
maxima r h h e practic neschimbata. De asemenea, faza statici (de regim) se
instaleaza cu aproximativ doui luni mai devreme. &cephd insa cu cel de-al
doilea an dupi despadurire, greutatea volumica minima tinde s i revini La
valoma din situafia versantului impadurit [Bethalmy, 19621.
Pe de alti parte, tiierea arborilor provoaca cre.$erea nivelului apei subterane,
cu consecintele cunoscute in privinfa stabiliatii masivelor, respectiv scaderea
apreciabila a factomlui de stabilitate gi a c t i v i z m fenomenului de curgere
lenta. Din aceste motive se impune prevenirea acumularii apei Tn corpui
masivului de p&nht, prin misun de d r e n m adecvate.
4.3.2. EFECTUL VECETATIEI ASUPRA

DESFASURARJJ PROCESULUI DE CURGERE LENTA

fn a n a k a influenfelor produse de desp5duriri asupra procesului de curgere
lentb, unele dintre efectele prezentate in subcapitolul anterior pot fi neglijate.
in acest sens au fost efectuate o sene de calcule comparative [Manea, 19881
asupra varia&i factomlui de stabilitate a unui taluz, inainte $i dupa despidurire.

S-au modificat diferiQ parametri influenpti de vegeta$ie (nivelul apei

subterane, greutatea volurnic8, coeziunea) k sensul celor aratate ?n figura 4.13.
S-a constatat, %a cum se remarca gi din figurile 4.16 si 4.17, o creStere
bsemnata a factomlui de stabilitatc, imediat dupd despadurire (scaderea
eforturilor din greutatea proprie a arborilor gi din efectul vintului). AceastA
cregtere este cu at8t mai sensibil8, cu cat raportul hh.e unghiul de frecare
intern8 $I i unghiul de inclinare al talumlui P, este mai mare
(h' = tg $I / tg p 2 1). Stabilitatea se diminueaza odat8 cu scaderea acestui

Fig. 4.16. Variafia factorului de srabilirate in funde de prezenfa vegeratiei

a=

cs
y,.H.cos 2 p

b=- q0
ywH
J=-

TV

pentm efectul r8acinilor

pentru suprasarcina dim greutatea arborilor

y ,HsinpcosP

pentm efectul vintukui asupra arborilor

Fig. 4.17. Variatia factorului de stabiliite inainte $idupa despidurire

Se observti cti situafia cea mai defavorabilti are loc atunci c h d nivelul apei
subterane se apropie de suprafa@ taluzului (d = H,/H = 1); expenenfa a &tat,
de altfel, cti declan~areaalunecilrilor se produce, adeseori, in astfel de conditii.
Din studiile efectuate a rezultat cti taportul ktre efortul r, pentru care se
amorsezti procesul de curgere lentti qi rezistenfa la forfecare variazi btre 0,3 $i

0,8.

METODE DE CALCUL PENTRU ANALIZA S T A B I L I T A ~ I

VERSANTILOR
5.1. COMPLEXITATEA PROBLEMEI
Preocup&i privind efectuarea uuor calcule de stabilitate a versaflilor s-au
evidentiat cu peste un secol in u m a [Collin, 18461 $i s-au accentuat o data cu
trecerea timpului.
Rezultatul acestor studii il constituie rnultitudinea de metode de care se
dispune in prezent bazate pe abordiri deteministe ca gi probalistice.
Numimi mare de metode existente constituie k s 5 , 'in acela~itimp, o
indicatie c2 nici una din ele nu este pe deplin satisfacatoare ~i ca fiecare
prezinta o serie de avantaje $i dezavantaje.
Desigur, o explicafie plauzibila a situafiei o reprezinta faptul cSi fenomenele
de pierdere a stabilitatii versanfilor sunt de o mare complexitate ($1) ce nu
poate fi prinsi in intregime in calcul. De aceea, fiecare metodi se bazeaza pe o
sene de ipoteze simplificatoare care indep2rteazi rezultatele obtinute de
realitate.

5.2. METODE DETERMINISTE PENTRU STABILIREA

FACTORULUI DE STABILITATE ACTUAL AL VERSANTILOR
Alituri de elementele obfinute prin obsemaQi $i cercetiri in situ 'in evaluma
gradului de risc la aluneciri, factoml de stabilitate reprezina un elemem
hot&2tor, fiind un indicator sintetic pentru situaQa studiaa.
Analiza stabilitafii, pe baza aprecierii factomlui de stabilitate pentm prefite
caracteristice cu posibilitatea variagiei unor parametri p h i la gasirea situafiei
(ipotezei) cea mai defavorabilii, fumizeaza in general o imagine discontinuii a
zonei, care ins&pennite definirea unui model coerent pe baza c m i a se ohtita o
imagine global2 a terenului. in condiiiile in care se dispune qi de misurhtori ale
depias&ilor n ' teren, parametrii introdu~i 'in ccalcule se pot recalibra,
reali&du-se astfel prin calcul invers o reprezentare a fenomenelor mult mai
apropiaa de realitate.
Pentm conceptul de factor de stabilitate Fs care indic2 p~ valoarea sa data
panta va ceda sau nu ?n conditiile in care este analizatk in literatura de
specialirate exist3 mai lnulte definioi.

Astfel, factoml de stabilitate poate f i calculat in functie de parametni

rezistenlei la forfecare, in cazul cel mai simplu al pminturilor necoezive
factoml de stabilitate a v h d expresia:

unde Q este unghiul de frecare interns al materialului constituent al tduzului,

wrespunzSitor rezistenpi la forfecare mobiliuabili, iar /3 este inclinarea pantei
studiate.
0 defmifie mai complete provine din compararea stArilor de efomui in
planul suprafepi'de alunecare, respectiv:

unde rc reprezinta valoarea rezistenpi la forfecare mobilizata, iar r valoarea

efortulk tangenfial generat ?n masiv.
Aceasta defmifie implidi ~i notiunea de grad de mobilizare m, care are
expresia
r
1
m=-=--.
Zf

Fs

0 alt5 exprimare a factomlui de stabilitate se obflne din evaluarea

echilibmlui masei ce poate aluneca ?nraport cu un punct (de exemplu centrul
din care se genereazi suprafap de cedare). h acest caz factoml de stabilitate
este egal cu raportul Tntre momentul forfelor care ar putea asigura stabilitatea
(M ) gi cel al forfelor ce tind s8. provoace alunecarea (M.):

Toate aceste definitii araa cB pentru a fi asi*

stabilitatea, FS trebuie s s
aibi valori supraunitare.
h general, k funcfie de gradul de importan@ al situaoei analizate, trebuie
avut ?n vedere $i un coeficient de sigurant8, prin care se va stabili o valoare
admisibila a factomlui de stabilitate.
Indiferent de modul de definire, valoarea factorului de stabilitate pentru un
masiv alcituit din material nesaturat este dependents de starea de umiditate $i
kdesare a materialului, datoriti implicaoilor acestor st&i asupra parametrilor
rezistentei la forfecare (fig. 5.1).
fn aceasta privinti sunt de mentionat aspectele aritate de Bjemun [1972,
19731 care, sintetizind calculele efectuate pentru o sene de cazuri de pierdere a
stabilititii, ajunge la concluzia c2 factorii de stabilitate obtinuti prin calcul au
fost cuprinsi ?nee 0,86 $i 1.65.

intr-o incercare de a selqiona metodele analitice $i paramehii rezistenpi la

forfecare pentru cercetarea stabilitSiii pantelor in pmbturi coezive, Schuster
119681 ajunge de asemenea la rezultate contradictorii, aga cum se poate constata
din tabelul nr. 5.1.

Fig. 5.1. lnfluenp stZrii de urniditate yi indesare asupra

factorului de scabititate

Tahelul nr. 5.1

Metode analitice

parametrii rezistentei la forfecare corespunzHtori

consolidate sau supraconsolidate

Reliefarea acestor rezultate atrage atenfia asupra necesititii de a alege

metoda cea mai potrivita condifiilor concrete de stabilitate, de a acorda o a t e n ~ e
deosebita modului de stabilire a parametrilor rezistenpi la forfecare, foarte
sensibili la modificarea sthii de urniditate. $i indesare a pmhturilor nesaturate.
Nuraoase metode de analizi a stabilitifii pot fi clasificate dupa diferite
criterii, dar in principal se poate considera c&exist&dou&mari categorii: metode
de echilibm (statice) $i respectiv metode de deformare (hiperstatice), care fin
seama de r e l a ~ aefort-deforma@e,precum gi unele metode mixte.
Metodele statice sunt bazate pe analiza la rupere, care in prezent este cea mai
uzitata in acestsens se admite alunecarea unei poqiuni a masivului de p&m&t,
prin formarea unei suprafep de alunecare bine defmiti gi se studiazs echilibrul
acestei portiuni sub actiunea forfelor exterioare ?n momentul declan$&ii
mig&i.
Metodele de echilibru folosesc ecuafiile de echilibru static pentru a calcula
valoarea medie a efortului de forfecare s ~i a celui normal a, satisfacad
criteriul Coulomb:
t=crtgQ+c.
Toate metodele de echilibm folosesc factori de stabilitate d e f ~ @
ca raport
htre rezistenta gi efort ~ i dup&
,
cum arati Duncan gi Wright [1980],presupun
implicit ca acelqi grad de mobilizare a rezistentei la forfecare poate fi atins
de-a lungul intregii suprafefe de alunecare, indiferent de deplasare.
Majoritatea metodelor impart masa liberi, mirginita de suprafaga de
aiunecare in n dqii verticale.
Forple care acfioueazi pe o fS$ie sunt prezentate ?n figura 5.2.

Fig. 52. Forfe ce agioneaz5 pe o ftyie

Pentru ca echilibml s i fie asigurat trebuie satisfacute urmatoarele condi9i :

- forfele care acfioneazape fiecare fsqie sB fie In echilibm (poligonul forfelor
sii se inchida);
- suma vectorial&a rezultantelor forgelor ce apar la suprafqele de separafie
dintre fiecare pereche de fsgii hebuie sii fie nula (ZEi = 0, CXi = 0);
- suma momentelor tuturor forgelor ?n raport cu once punct din plan, deci qi
in raport cu centrut de rotafie 0. trebuie sii fie nulZ.
Aceste condifii se traduc In ecuafiile de echilibm ale forfelor verticale (ZXi)
.

~i a celor orizontale (ZEi). Ca atare, metodele de analizii a stabilitafii pot fi

clasificate $i dupa modul %I care satisfac aceste ecuafii (tabelul5.2).
Metodele care satisfac toate ecwtiile de echilibru au %I vedere 3 ecuafii pe
Wgie, deci 3n ecuafii. Necunoscutele sunt: n valori ale lui N (una pe fsgie), (n-1)
pentru X (una pe interfafa), (n-1) pentru E, (n-I) pentru pozitia lui E (notata hE)
~i inca o necunoscutii FS, in total 4n-2 necunoscute.
Sunt deci necesare n-2 ecuafii suplimentare rezultate dim ipoteze
suplimentare.
Numai metodele Janbu $i Morgenstem-Price satisfac toate condi$iile de
echilibm.
Metodele care sastisj5ac echilibrul fortelor au doar 2 ecuafii pe fQie,
neglijhd premeditat ecuaMle de moment Rezultk deci 2n ecuafii.
Necunoscutele sunt: n valori N',.(n-1) valori X, (n-1) valori E ~i valoarea F,.
h total (311-1) necunoscute, metodele de acest tip necesitbd deci (n-1) ipoteze
suplimentare (cele rnai uzuale asupra inclinqrii remltantei pe feple laterale ale
fsqiilor).
Pe baza unor studii comparative withman, Bailey, 1965; Popescu, 1982;
Manea 19881 se pot trage urmitoarele wncluzii referitoare la posibilit?t@e de
aplicare a diferitelor metode statice de analiza a stabiiitifii versaqilor:
- Diversele metode conduc, chiar b cazul adopthi fonnei cilindrice
circulare a suprafefei de cedare, la suprafefecritice diferite de la o metoda la
alta;
- Diversele metode aplicate unei aceleiaqi suprafefe circular-cilmdrice de
cedare conduc la valori diferite ale factorului de stabilitate. Ca atare,
comparafia btre metodele de calcul trebuie fgcutii numai pe baza valorilor
minime ale factomlui de stabilitate, corespunz&toarefiecarei metode.
- Valorile minime ale factorilor de stabilitate, valori calculate cu metoda
fsgiilor (Fellenius) sunt ?n general rnai mici d e c t cele calculate cu metodele
care satisfac toate wndifiile de echilibm gi de asemenea rnai mici decgt cele
stabilite cu ajutorul metodel Bishop. Diferenfele sunt cu'atfit mai mari cu
c2t crefte m&imea unghiului Wins de suprafafa de cedare circular-

circular-cilindrici qi cu cit presiunea apei din pori este mai mare. h

condifii defavorabile valoarea factomlui de stabilitate calculat cu metoda
obignuiti a fsgiilor poate fi de numai jumlate dim cea ob@uta printr-o
metoda ce satisface toate conditiile de echilibm sau prin metoda Bishop
modificata.
- Valorile factomlui de stabilitate calculate cu metoda Bishop simplificata
sunt in general cornparabile ca marime cu valorile calculate cu metodele
care satisfac toate wnditiile de echilibm. Diferentele sunt de ordinul a
0 - 6 % pentru o gama larga de unghiuri de inclinare a taluzului, rezistenta
la forfecare gi presiuni ale apei din pori. Diferentele intre valorile obtinute
prin metoda Bishop gi metoda Morgenstem-Price nu depasesc 1 %.
Diferentele mai mari (6 - 7 %) apar intre metodele Bishop ~i Janbu.
RezultSi c i metodele de echilibm, aplicate cu discemim%nt gi cu o alegere
judicioasi a parametilor rezistenfei la forfecare, conduc la rezultate
satisfSicatoare pentru practica de pmiectare.
In general aceste metode s-au folosit $i se folosesc atit pentru zone cu
aluneca noi, c t $i pentnt cele cu aluneciri reactivate, cu alegerea potrivia a
parametrilor rezistenfei la forfecare, respectiv rezistenfei de v&f ($'f. c'f) ~i
rezisteniei reziduale ($'r, c'J.
Sunt preferate metode mai rapide, de exemplu metoda Janbu, care necesiti
un timp de calcul de cca. 6 on mai mic decst metoda Morgenstem-Price.
Metodele dd analizi a stabilit2tii bazate pe echilibml limitfl prezinta gi
c2teva aspecte discutabile din punct de vedere teoretic, principalele critici fiind
urmritoarele:
- adoptarea unor ipoteze arbitrare privind forma suprafegei de cedare b
momentul mperii ~iinteracpunea dintre diferitele po@iuni (ffigii):
- neluarea in considerafie a caracteristicilor de deformabilitate ale diferitelor
ph2nturi care alcituiesc masivul de teren presupus a se mpe vi nici
compatibilitatea cinematici a deformatiilor;
- cele mai rnulte metode, chiar gi cele mai elaborate, inclusiv metoda Janbu
generahati, presupun implicit - sau explicit - un factor de stabilitate constant
pentm toate A~iile;
- nu permit luarea in consideraGe a fenomenelor de progresivitate a mperii,
care presupun adoptarea unor modele reologice, cu parameti specifici de fluaj
ce coreleazi deformatiile $i parametii de forfecare cu timpul;
nu permit cunoagterea presiunilor interstifialeb momentul mperii.
0 parte din aceste deficieng sunt eliminate 7n analizele care iau !n
considerare deformaJiile corespunz&toaremobiliz%rii rezistenfei la forfecare ($3
si $4).
ficeea ce prive~temetodele hiperstatice, aceste metode fin seama de rela@a
efort-deformafie, aproximmd-o h diferite moduri, grin utilizarea unei legi
A

'-

constitutive bazata fie pe teoria elasticitAtii sau a plasticia~i.fie considerhd o

stare elasto-plastici, fie pe principii reologice.
Se determina stared de eformri din masiv, compatibili cu starea de
deformatie $i se compari cu rezistenta materialului din masiv, incerc2nd
delimitarea pe acest2 cale a zonelor in care apar deformatii neamortizate sau
ruperi.
Apficarea acestor metode necesiti folosirea unor tehnici de calcul foarte
diversificate: analitice, grafice, cu diferenfe finite, cu elemente finite, implicind
mijloace de calcul perfectionate, automate [Belkeziz, Magnan, 19821.
Cea mai utilizati este metoda elementelor finite [Barbas. Frank, 19821, care
prezinta o sene de particularititi de aplicare in problemele de stabilitate ale
masivelor de p m h t [Comga. 1976: Com~a.Zamfirescu, Matei. 19851.
- metoda Tmparte mediul analizat in domenii mici pe care se consideri o
distributie simpla de eforturi ~i deformafii, ceea ce influenteaza rezultatele
analizei, deoarece eforhuile sunt mediate pe un volum finit din masiv 9i este
dificil de simulat aparicia unei suprafete de alunecare ce separa masivul En doui
p q i distincte. Folosirea unor elemente finite speciale pentru modelarea
suprafetei de rupere presupune cunoa2terea a priori a pozitiei ei. DacA acest
aspect poate fi rezolvat, metoda devine deosebit de eficienti. in caz contrar,
metoda indici zonele cu concentrilri de eforturi gi evolutia lor cu starea de
%c&care, zonele cu efortun de tractiune ?i deplasirile inainte de rupere ale
taluzului;
- utilizarea conceptului de factor de stabilitate, in modul definit gi folosit de
metodele de echilibm, este improprie metodelor de deformare.
in analizele cu elemente finite factorul de stabilitate a fost in general definit
ca raportul intre rezistenfi gi efort, trasbdu-se o suprafa[&posibili de alunecare
prin elementele cele mai incacate, calculbdu-se eforturile pe aceasti suprafati
~i comparindu-se cu rezisteniele.
0 alti posibilitate este folosirea definigei factorului de stabilitate ca masuri
a mobilizfuii rezistenfei pe suprafati, definitie discutabili, deoarece rezistenfa
determini distributia eforhuilor, in special in c a u l in care apar mperi locale.
in fine. o definitie recomandati [Comga. 19851 presupune factorul de
stabilitate ca ngc-t inne :,a!oarea maxima posibili a milrimii care genereaza
rnigcma ~i valoarea care provoaci efectiv alunecarea, prezent2nd ins5
dezavantajul necesiti~i definirii clare a mclrimii (unice) care produce
alunecma.
Metoda eiementelor finite permite $i studierea evolutiei in timp a versantilor
(curgere lent% ca gi modelarea unor fenomene mai complicate (cedare
progresivi, c e d m a unor masive neomogene, etc.), dar aplicarea ei este inca
dificili prin efortul de calcul automat mai mare decst in cazul metodelor de
echilibm gi prin dificultitile de insu~irea metodei.

La confluenfa celor doua tipuri de metode s-au dezvoltat o sene de metode

mixte, care preluind unele ipoteze de la metodele statice, incearca sa elimine
deficientele semnalate pentru acestea. Finfind cont de deformabilitatea
materialului din care este alcituit masivul.
in general metodele din aceasti categone sunt relativ mai uqor de aplicat
(fat8 de metoda elementelor finite) $i presupun suprafafa de cedare de forma
oarecare. Ele dau o sene de informaiii suplimentare (Fmpingeri intre fA$ii, starea
materialului din taluzul de deasupra alunecfuii, etc.), principalul lor dezavantaj
constituindu-1 presupunerea c i suprafap de alunecare este cunoscuta a priori.
Aceste metode permit modelarea cedirii progresive in masive stratificate prin
luarea in considerare a mobilizririi paramemlor rezistentei la forfecare cu
deformafiile ($4).
Pentm luarea in considerare a efectului migcririlor seismice asupra
stabilitjtii, metodele deterministe pot ti adaptate prin aplicarea unor calcule de
tip pseudostatic. in acest sens, foqele seismice (orizontale $i verticale), de
naturi ineqiala (F, = k,;W vi
= kv.W, cu k , $i kv coeficienti seismici), se
introduc ?n eccuaJiile de echilibm la limit%ca forfe statice (Fig. 5.3).

Fig. 5.3. lntroducerea efectului seismului prin forfe inerfiale

5.3. METODE PROBABILISTICE

Aceste metode se bueaz8 pe analiza riscului la alunecare apreciat pe baza
probabilitjfii cedarii astfel incit factorul de stabilitate (calculat determinist) s i
fie subunitar.
Astfel ye pot considera variabile aleatoare greutatea volumica a p&ni%ntului,
presiunea apei din pori, coeziunea, unghiul de frecare intema (fig. 5.4)

Parametri introdugi probabilistic

frecventi

de
stabilitate

frecveng

Valoare

1
Probabilitate de cedare

Y
Fig. 5.4. Etapele calculului probabilistic
A

In diferitele metode de calcul sunt deflite ipoteze cu privire la independents

paramehilor de intrare ca 5i la autocorelarea lor spatial$ fin8nd cont de
conuibuiia f i e c h i a dintre paramehi la variatia factorul de stabilitate.
h figura 5.5 sunt prezentate probabilititi de cedare specifice diferitelor
forme de pierdere a stabilita{ii versanfilor popescu, 19961.
frecvenri

INSTABU!

STABIL

: curgeri lente

Fig. 5.5. ProbabiliS$i de cedare specifice

5.4. CONSIDERAREA S T A B I L I T ~ ~TN

I I TIMP A VERSANTILOR
Fafa de modul de clasificare prezentat anterior, metodele de analizi se pat
clasifica gi in functie de scam de timp care se ia Tn considerare.
Analizele pe termen scurt a stabilitafii se bazeaza pe considerarea sthii de
efortwi totale. Pentru pi%mintwile saturate ea corespunde analizei 4' = 0,
utilizkd coeziunea nedrenata cu - care ins2 depinde de viteza de hcercare, de
traiectoria eforturilor gi anizotropia probei, fisuri, stratificafie, g.a
Analiza in timp a stabilit2fii trebuie sa ia $ con~iderarestarea de eforhui
efective, deci cunoaqterea variafiei presiunii apei din pori In timp. Totodaw
trebuie cunoscute variatia rezistenfei cu timpul, caracteristicile de
deformabilitate gi de curgere in timp. Evaluarea stllrii versantilor h timp are In
vedere dous situafii distincte:
a) cazul in care presiunea apei din pori este independma de starea de
eforturi din pamint, ea depinzhd numai de spectrul hidrodinamic,
situafie care apare Tn general in p h k t u r i l e relativ permeabile.
Analiza stabilitafii nu implic2 dec2t cunoaqterea variatiei
propriet&@lor
Tn timp, respectiv reiafia z - t.
b) Cazul in care presiunea apei din pori depinde de starea de eforturi
din pi%m&t. Analiza stabilitafii In acest caz este mai complexi,
modifickdu-se starea de eforturi efective odati cu presiunea apei
din pori, ca gi proprietafile de rezistenft ale materialului Tn funcpe
de variafia umiditigi gi factoml timp.

In prezent rezolvarea problemei evolutiei in timp a unui versant are un

caracter pqial, limitindu-se la anumite situafii particulare. Existi posibilitZLi
concrete de abordare specifice pe tipuri de pmbleme utilizbd o sene de ipoteze
simplificatoare. Dac2 se urmiZre~te spre exemplu prognozarea evolubci
factomlui de stabilitate, cunoschd variafia rezistenfei la forfecare 7n timp,
utilizkd oricare dim metodele prezentate in 95.2, valorile cautate se pot ob@e
din aproape in aproape la diferite intervale de timp. Metodele de analizi care
iau ?n considerare $i deformabile pot da un r2spuns mai cuprinz&torla problema
stlirii de eforturi gi deformabi ?n timp.
Modelarea fenomenului de curgere lenta $i prognozarea vitezei de cedare se
poate obfine pe baza teoriei lui Maslov ($4) sau prin introducerea parametilor
rwlogici obfinufi din Incercllrile speciale de laborator (63).

5.5. ELEMENTE NECESARE PEWTRU APLICAREA

METODOLOGXILOR DE CALCUL
Etapele primare de desflaaurare a analizei fenomenelor de instabilitate ale
versaniilor, pun la dispoziiie o sene de elemente necesare pentru aplicarea
metodelor de calcul. Acesle ele~nente pmvin atat din observatiile gi
misuritorile in situ, clt pi din incerc5rile de laborator.
Studiile de teren realizate Fn mod uzual fumizeazl date care conduc la
stabilirea qi trasarea profilelor caracteristice, cunoa9terea stratificaliei,
evideniierea nivelului hidrostatic, care pennit apoi utilizarea unor ~netodede
analizi de tip static.
Pentru aplicarea neto ode lor hiperstatice, sunt necesare date de teren ~ n a i
detaliate referitoare la defonnaliile gi deplas&le ce insotesc feno~nenelede
instabilitate pi referitoare la regirnul hidraulic. in acest sens se impune
urmBrirea pi ~nhurareain-situ a deplasIirilor ~i presiunilor interstitiale ca pi
corelarea ulterioari a acestora cu observafii privind regi~nul precipitatiilor,
piezometria. viteze ale eventualelor mnigc&i hegistrate.
fn ceea ce privegte datele obiinute din incerc5rile de laborator, acestea allturi
de natura $i caracteristicile fizice ale materialelor, trebuie s i cuprind2 p m ~ n e t r i i
de colnportanent ~necanic ai ~naterialelor din planul de cedare. respectiv
pamnetrii rezistenfei la forfecare (41, c).
Trebuie insi acordatii o a t e n ~ edeosebiti asupra ~noduluide detenninare a
acestor paranetri, cXut2ndu-se ca prin adoptarea lnetodologiei (forfecare
directs, incercare triaxiali) pi a conditiilor de testare a probelor (JIJ,
l ClJ, CD)
sB se silnuleze cat ~ n a real
i situagia in anplasmnenr.
Intmducerea pi in Ro1n2niain unnitorii ani a prevederilor din sistetnul de
coduri europene EIJROCODE, atrage atentia asupra ~nodului de stabilire a
valorilor de proiectare a pmnetrilor rezistenfei la forfecare.
Dupg recomandirile din EIJROCODE [Manoliu & Marcu, 19971, aceste
valori sunt obpnute din valorile lnedii rezultate din incerc5ri de laborator
imp%$te
prin coqficienp par+li. Valorie acestor ceoficienti sunt pentm
coeziune y, = 1,6 ~i pentru unghiul de frecare intern2 y4 = 1.15.
Se concluzioneazi c2 rezerva de siguranla exprimatti prin factorul de
stabilitate F, (definit ca raportul intre lno~nentulforfelor de stabilitate qi cel al
foqelor de instabilitate pentru ipoteza suprafelei de cedare circular - cilindric2)
este dati de coeficientii pqiali aplicali IJvlanoliu & Marcu, 19971.
Pentru realizarea calculelor prin metode hiperstatice sau mnixte, nu este
suficienti cunoagterea unor valori caracteristice pentru $ pi c (valori de v&f sau
reziduale) ci ~i ~nobilizareaacestora cu defonnafiile, care se poate evidenlia prin
tnetodologia puss la punct in cadrul laboratorului geotehnic din IJTCB [Andrei,
Manea. 19901.
Calculele de tip pseudo-static, care inodelea6 efectul unor solicit5iri
dinanice pi a se:c!nelor asupra stabilitSfii, i1nplic2 o cunoa$tere a zonhii

seisrnice a regiunii studiate, cu valoarea acceleraliei seisrnice proprii 5i eventual

cunoa8terea pe baza unor incercari speciale de laborator a parainetrilor de
comportanent dinanic pentru ~naterialelece alciltuiesc masivul. Ca atare, prin
recunoa$terile in-situ $i laborator uzuale se dispune in general de elernentele
necesare pentru realizarea unor calcule cu metodele statice, care sui~tutilizate
eel rnai frecvent atst fn tar% c2t qi pe plan rnondial pentru apmierea pe baza
factorului de stahilitate a gradului de risc pentru alunec%ile de teren. Realizarea
unor calcule ~ n a isofisticate (metode hiperstatice, calcul de tip pseudo-static)
irnplicg cercetgri de leren ~nailahorioase, pe intervale ~ n a i~naride timp, ca $i
incerc%i de laborator, uneori dificil de realizat, cu t e h ~ c %
~nodemfiqi ~ n a i
costisitoare.

GRADUL DE RISC BENTRU FENOMENELE DE

INSTABILITATE A VEWSANTSLOR
6.1. SPECJPICUL GRADULUI DE RISC
PENTRU ALUNECARILE DE TEWEN
Caracterul specific al fenomenelor de instabilitate ale versantilor, care in
general.se manifest2 prin cediri $1 alunec&i, il constituie dimensiunile acestor
fenomene. Volumele de p h b t afectate gi puse in miacare, alc2tuite adesea din
straturi de materiale alterate. neomogene, cu grosimi de ordinul metrilor sau
chiar zecilor de metri, pot depigi milioane de metri cubi, ceea ce conduce la
riscuri importante.
Specificitatea riscului in cazul alunecirilor de teren este legati de
diversitatea parametrilor care il defmesc ~i a factoriior impiicafi: geologia,
geotehnica, ciika, hidraulica, geometria, mediul hconjuritor, etc.
Ca manifestare, riscul poate ti de diverse ordine, fie alunecilri majore, fie
curgeri, fie regresiuni spre amonte care pot afecta infrastructuri aie unor
obiective industriale sau sociale, fie chiar deformafii care pot fi inacceptabile
pentru lucririle din zona afectatA.
Riscul provocat de alunecirile de term poate fi considerat diferit de la o
zon8 la alta, h funcfie de elementele caracteristice ale fenomenuiui, cum ar fi
mirimea deforma&iilor $i deplasirilor, viteza, volumul maselor de p h h t , etc.
Metodologiile folosite h general pentru evaluarea riscuiui de alunecare al
masivelor de p h h t , presupun c i exisa la dispoziiie mijloace de percepere $i
evaluare a parametrilor ce intervin in aprecierea stabilitifii, $i care au suporhll
teoretic cuvenit pentru a permite tratarea informatiilor pentru explicarea
fenomenelor $i efechlarea unor verificiri. Aceasta implici de fapt, c i in
evaluarea tehnicilor uzitate sB se tini cont de stadiul actual a1 cuno@ntelor, dar
$i de necesitatea de a dispune de criterii de apreciere simple $i fiabile atlt in
definirea stabilit@ii c2t .ti a stWlor de efomui $i deformalii.
Pentru a satisface aceste deziderate. nu trebuie ignorate eforturile tehnice c2t
~i financiare, ce caracterizeaza studiile necesare, atlt in fazele de cercetare insitu, cit $i in laborator ~i birou.
in general finalizarea cercet&ilor refentoare la evolu@a fenomenelor de
instabilitate $i producerea alunecirilor de teren se face prin elaborarea unor h m i
de risc, riscui ins2 p u t h d fi defmit in modalitati diferite.

6.2. DEFINIREA RISCULUI

Din studiul literaturii de specialitate, se poate arata c i astizi nu existi inca
definitii general acceptate pentru notiunea de rise.
S-au propus urmatorii termeni uitilizafi pentru evaluarea riscului legat de
alunecjrile de teren :
- Clasificarea (C) care este o descriere a naturii alunecarii;
- Magnitudunea (M) care este volumul in m3 a sursei alunecirii;
- Probabilitatea (P) este probabilitatea ca o anume alunecare sa aib2 loc
ktr-o perioada data de timp;
- Pericolul (H) este o descriere a mag~tudinii$i a probabilitatii de apari@e
a alunecarii (H=M x P);
- Vulnerabilitatea (V) este gradul de avariere a unui element sau a unui
grup de elemente in cadrul unei suprafete afectate de alunecare. Este exprimat
intr-o scar%de la 0 (f&a pierderi) p&8 la 1 (distrugere totali). Pentru pierderea
de vieti omene~ti,vulnerabilitatea este probabilitatea ca o viar8 anume sa fie
pierduta daci alunecarea am loc;
- Riscul specific (R3)este P x V pentru fiecare element;
- Elementele supuse riscului (E) reprezinti populatia, proprietatile gi
activitA{ile economice inclusiv sewiciile publice in aria potenfial afectata de o
alunecare;
- Riscul total (R,) este n u m m l estimat de pierderi de vieti omenegh sau de
rwifi, distrugeri ale proprietatii sau pierderi ale activitifii economice. Este
pmdusul dintre riscul specific (R?) $i elementele supuse riscuiui (E), acest
produs realizat peste toate alunecrile (potentiale sau existente), deci
R,=S ( E x R J = S ( E x P x V ) .
Probabilitatea P poate fi evaluata ca fiind o valoare individuals sau' ca o
sum&de probabilititi individuale ce depind de diferite cauze: de ex.:
P=P,+P,+PH,
unde P,, P,, P, reprezinta probabilitatea ciderii de precipita~i,seismului ~i
activit2Qi umane, respectiv.
0 modalitate de a determina vulnerabilitatea V este cea propuss ~i utilizata
de Morgan (1992), adica
v = vs + v,. + V,,,
unde V, este probabilitatea de impact special (daca un element dat va fi afectat
de alunecare); V,. este probabilitatea de impact temporar (daca o casa e locuita
c a d are loc alunecarea); V, este probabilitatea de a-$i pierde viala o persoan2
intr-un element supus impactului cu masa alunecbtoare.

Toate probabilititile Vs, V,, V, sunt in intewalul0 - 1. Prin subdivizarea lui

V in acest mod, este mai uvor a evalua V $i a continua efectul unor masuri care

ar putea reduce V
,.
C k d riscul nu este apreciat in pierderi de viefi omeneqti, ci dupa costul
avariei, aceasti apreciere depinde de elementul supus riscului.
6.3. EVALUAREA RISCULUI $1 RISCUL ACCEPTABIL AL

ALUNECARILOR DE TEREN
0 importanti pane a procedurii de apreciere a riscului este evaluaxa
acceptabilititii riscului. Evaluarea riscului poate fi realizati in mai multe feltui
prin:
i) comparafia riscului : care cuprinde cornpararia riscului calculat cu riscul
acceptahil social, atlt pentru alunecarea de teren c2t $1 pentru alte activita$i;
ii) aprecierea costului reducerii riscului (mai ales pentru pierderi de viefi
omene~ti);
iii) analiza siguranfei costului (de ex. comparkd costul anual a1 misurilor
de reducere a riscului cu reducerea anuala a riscului).
Referitor la compararea riscului se pot face unele aprecieri legate de
perceptia la nivelul populatiei din zonele afectate de fenomene de instabilitate.
Astfel se considera ci:
- populaoa accepta nivele inalte ale riscului voluntar (de ex. conducerea
autovehiculului) declt riscul involuntar impus;
- populafia accepti rnai uaor mai multe accidente cu pufini moqi declt un
singur accident cu un numjr mare de moqi;
- existi o diferenta intre acceptarea riscului de citre o persoani gi mai
inulte in acelea$ conditii de risc.
fn acest sens s-au formulat qi unele ipoteze [Stan. 19691:
- populafia accept&un risc voluntar de 1000 de ori mai mare dec2t un
risc involuntar;
- statistics moqilor din imbolniviri apare ca un prag psihologic pentm
stabilirea nivelelor de acceptabilitate pentru alte riscuri;
- acceptabilitatea riscului este proporfionali cu puterea a treia a
siguranfei.
0 reanalizare a ipotezelor lui Starr de citre Otway $i Cohen [I9751 a produs
o diferenti semnificativi de rezultate. Otway $i Cohen accepta ca riscul
voluntar este mult mai acceptabil dec2t riscul involuntar dar ei susfin c3
acceptabilitatea riscului este propoqionala cu puterea 1,8 sau 6 a sigurantei
oferite pentru ~isculvoluntar respectiv involuntar;

'

Starr [I9761 a subliniat ca in asumarea riscului voluntar, c o n h o ~ u ~

paramenilor pare a fi la percepria fiecjruia de a - ~ folosi
i
abilitatea in situatiile
de risc create si persoana individual2 supusa la un risc involuntar este tematoare
h ceea ce privegte urmirile, iqi creeazj din risc un scop de combatut $i cere un
rise involuntar de 1000 de ori mai mic decgt eel voluntar.
Kletz [I9821 gi Stan [I9761 au indicat c i riscul involuntar e neglijabil dac&e
similar cu riscul datorat pericolului natural (ex: rata anuala de mortalitate lo"),
dar e neconditionat inacceptabil daci e similar cu riscul datorat ?mbolniivirilor
3
(ex: rata anual2 de mortalitate 10- ).
h ceea ce prive$te eficienfa costului de reducere a riscului ~i analiza costului
sigurantei este evident ca evaluarea riscului acceptabil bazat pe n u m w l anual
de pierderi de vieii omenegti este dificili. Exista de asemulea, un mare numiir
de evalu2iri ale riscului unde problema nu este neapiirat una de pierderi de vie@
omeneati,
ci una de distrugere de proprietate sau de mic~orarea productiei.
*
In aceste cazuri costxl anual poate fi estirnat in termeni ai acceptabilit5oi
organizafiei responsabile, sau, rnai uzual, cornpararea costului mftsurilor de
reducere a securitqii, sau. daca intenin pierderi de vieti omenesti, in costul pe
viap salvaa.
Pe baza unor date dim literaturi [Fell 19931, s-a constatat cB, 'in general,
pentru distmgeri ale proprietitii, comunitatea poate accepta un risc m u d
specific de ordinul a 10.' $i pentru pierderi de vieti omenegti de ordinul a 10"
sau chiar mai mare. Este aproape improbabil ca un public informat sa accepte
3
un rise voluntar pentru distmgeri materiale rnai mare dec2t 110 .
De aceea, determinarea riscului acceptabil al alunecirilor de teren este o
problemi dwsebit de complex&.
6.4. EVALUAREA P R O B A B I L I T A ~DE ALUNECARE
Evaluarea riscului este uqor de folosit apoi %I identificarea alunecArii,
clasific&rii ei, ~i determinarea magnitudinii sale. Mult mai dificil ai mult rnai
subiectivB este evaluarea probabilita$ii de alunecare in ceea ce priveqte
vulnerabilitatea unui element de risc.
Probahilitatea de aiunecare poate f determinati prin ma.i multe cji:
- prin folosirea unei analize probabilistice, bazatii pe geometria alunec&i,
efortului de forfecare si presiunii apei dim pori;
- prin folosirea datelor istorice a aparifiei alunecAriIor;
- prin legitura cu precipitaoile $i cu nivelul piewmehic (evoluoa lui);
- prin folosirea informariilor geomorfologice ~i geotehnice, (in multe cazuri
neexistbd l n r e g i s t r ~ale rinor aluneciri).

Evaluarea unei probabilitafi este, in inulte cazuri, subiectiva si aproximativ8.

Evaluarea vulnerabilititii poate fi bazata destul de mult pe tnregistr2rile
istorice. Cei pufin se poate se poate estima un risc colnparativ (de ex. o cas8
aflata in mijlocul unei zone supuse alunecirii me un rise mai mare de
vulnerabilitate decdt o casri aflati la rnarginea alunecjrii - din cauza diferentei
de vitezi). in acest sens, este. esential de a defini c!ar un element supus riscului,
fiind mai bine de definit un element mic decdt o suma de asemenea elemente
(de ex. o camera decit toata casa).
Este de asemenea posibil de a avea un mare pericol de alunecare, dar riscul
poate f i mic, deoarece uu element supus alunec3rii (de ex. o casa) este
indepXrtat de zona ce va aluneca, gi, deci, are o mica vulnerabilitate.
Rezult8, deci, ca existi o dozri de subiectivism En evaluarea probabilitagi Si a
vulnerabilititii. Chiar in situafia in care sunt realizate analize probabilistice, va
exista un grad de aproximare al eforh~luitangenfial gi al presiunii apei din pori
din masivul analizat, in aceste circumstante este recomandabil de a se ciuta o
gama de opinii printre w p e r ~ i in
i alunecSiri de teren.
Opiniile expertilor sunt folosite adesea gi in alte domenii de risc cum ar fi:
industria nuclear&,evaluarea riscului seismic, industria chimica, etc.

6.5. ELABORAREA HARTILOR DE RISC PEWRU ZONE

AFECTATE DE FENOMENE DE INSTABILPTATE
6.5.1 M O D A L ~ A T IDE REALUARE A HARTTLOR DE RlSC

Implicit in definifiile mai vechi riscul era cuantificat in pierderi de viep

omenegti, n u m a de rrinig, valori pierdute, sau pierderi cuantificabile ale
mediului. h c2teva, daci nu chiarmulte evalu&i ale riscului pentru subzone
origenesti, de ex., nu e posibil economic de cuantificat riscul qi deci un sistem
de descriere calitativi e necesar. Pentm aceste c z w i teminologia e aratati Tn
tabelul nr. 6.1. Pericolele gi descrierea riscului specific sunt pentru distmgerile
ce pot afecta zone de locuit.
Analizele la s c regionah
~
definesc riscurile globale ale unor zone mai
largi, in cadr2nd fenomenele globale de instabilitate intr-un context general.
Metodele de studiu utilizate in acest scop sunt de regula procedeele geologice +i
geomorfologice bazate pe date obtinute prin prelucrarea informatiilor de pe
teren, aeriene sau prin satelit. toate acestea fiind materializate sub forma unor
h w i de risc, fntr-o prima etapa se pot elabora h w i preliminare de risc [Bally
19831.
Lalntocmirea unor astfel dd h q i exists cel pufin douri etape esentiale:
- stabilirea factorilor detenninanfi pentru aparifia proceselor de instabilitate
(inaltimea qi p i t a versantului, petrografia qi iitologia terenului, elementele

geolnetrice ale stratificaiiei $i discontinuitifilor mecanice, hidrogeologia,

existenfa unor feno~nene fizico-geologice antenoare sau premergatoare,
folosintele actuale $i de perspectiva, etc.);
- corelarea factorilor de risc enumeraii rnai sus cu indici numerici care s&
permit5 o cuantificare a riscului de aparifie sau propagare a instabilitafii.
lnstimtul de Cercetan $i Ingineria Mediului (fost ICH) propunea, pentru o
suprafata de peste 1000 ha. situati in B.H.Mure* superior intocmirea unei hjrti
de risc bazata pe patnl criterii (factori considerafi determinan@ pentm
stabilitatea versanfilor din zona cercetata). Domeniul de variatie a vatorii
tiecwia dintre cei patru factori a fost i m p m t in patru subdomenii. notate. in
ordinea descrescitoare a gradului de risc, cu valori de la 1 (risc mare) la I (risc
~nic).Conform acestui sistem de notare fiecZlrui versant analizat i-a corespuns o
not2 cuprinsi intre 4 - stabilitate minimi - ~i 16 - stabilitate maxima (Tabelul
6.2).

Criterii ~i note in vederea prognozei stabiliti'itii versangilor pe un teritornl

de mare intindere, cu ajutorul unui model cifric (exemplu)

Criteriul
1. Panta

2. Litologia
A-oim&~turiareiloase
N-panhturi nisipoase
3. Eroziune
4. Nivel piezomemc

Nota
1

peste 30'

30'-20'

3
20'-10'

sub 10"

A+N

sthcoase

bazala

torenfiali

areali

ascensional
sau la
suprafati

1-5 m

5-10 m

lipsit2 de
eroziune
peste lorn

Pentru teritonul analizat, cu o probabilitate de 95%, versanfii caracteriza@de

o sum%a notelor mai mica sau egala cu 11 pot fi considerafi instabili, iar cei
caracterizafi de o sumi a notelor mai mare dec2t 11 se consider5 stabili.
Autorii acestei metodologii atentioneaza asupra urnitoarelor:
a) stabilirea factorilor de instabilitate vi cuantificarea influenfei acestora au
caracter regional. Este contraindicaa $i ineficienta hanspunerea mecanici a
criteriilor de r i v din@-o regiune in alt2 faa o anaiizi critics a condifiilor
specifice regiunilor respective.

b) hwile preliminare de risc au un caracter informativ. Acestea atrag atencia

asupra zonelor prioritare ce vor fi prospectate geofizic, geotehnic,
hidrogeologic. Ar fi gregiti referirea la harta preliminara de risc pentru
amplasarea unui obiectiv important pe un versant nestudiat prin metode
geotehnice uzuale.
Detalierea prospecriunii qi explorkii geotehnice, determinirile in situ,
analizele de laborator gi prelucrarea rezultatelor acestor activitiili pot aduce date
, cantitative suplimentare care, suprapuse zonririlor preliminare s& conducii la
hi%@ de risc cu ungrad acceptabil de reprezentativitate.
Gradul de rise este estimat In functie de :
- incensitatea fenomenului dinamic care induce riscul (intensitatea este
definia de masa de material ?nmi~caregi viteza de deplasare a acesteia);
- starea fenomenului dinamic : fenomen activ (permanent sau recurent, cu
frecvenfa mai mare sau mai mica), fenomen vechi, sau fenomen potential (cu
probabilitate de aparicie mai mare sau mai mica);
- spa[ialitatea fenomenului dinamic : fenomen localizat sau sporadic.
De ,asemenea in ultimii ani. in Romhia, s-a realizat o harti de risc la
alunecare la scara 1 : 1.000.000 [Marchidanu, 19951. Aceasta hart5 zoneaza
teritoriul Romhiei pomind de la unitacile geomorfologice principale, definind
3 grade de n'sc - ? (scjzut, mediu si mare) la r h d u l lor divizate dupi
probabilitatea de alunecare - p - Si un coeficient de risc - K (probabilitate practic
zero K = 0, redus&K .c 0,l, moderata K = 0,1 - 0,3, moderatcmare K = 0,3 1 0.5, mare K = 051 - 0,8 qi foarte mare K > 0,8) - figura 6.1.
Ciiteriile avute in vedere in realizarea ace$tei h q i sunt: litologia, structura,
geomorfologia, hidrologia, clima, hidrogeologia, seismicitatea, vegetafia $i
factorii antropici, care intri cu ponderi diferite in calculul coeficientului de risc
K.
Existents unor date de acest tip pentru un teritoriu permite realizarea
automatizata a unor h q i de risc detaliate prin folosirea unei metode de tip GIs
(Geographical Lnfolmational System), implementati gi in Romhia, exploatata
p@al in domeniul alunecWor de teren.
in acest sens elaborarea h w l o r de risc cu a j u t o d GIs trebuie s3 includa gi
rezultatele unor calcule specifice de stabilitate si, implicit, caracteristicile
geotehnice ale materialelor, in special ale celor din zonele potentiale de cedare.
Metodologia francezii de intocmire a hjrtilor de risc de tip ZERMOS [Gany
$i Decaillott 19871 i$i propune identificarea riscurilor (natura gi localizarea lor)
$i ierarhizarea acestora. Riscurile sunt clasate de la cele mai mici la cele mai
mari In gase categorii gi vizualizate pe h w i prin 3 culori de bazi (verde,
portocaliu $i roqu) care la randui lor sub forma a 2 nuante (putemicL respectiv
pala), exprima gradul de risc (fig. 6.2). Gradele de risc sunt estimate in functie
de:

IN'I'ENSITAI'EA feno~i~enr~iui
rli~i;uniccare indl~rerisct~l(inte~~sitste;~
este definitg de nlas;~ill ini~care~iviteza ei de tieplnsare):
STAREA fenomenoli~idiniunic:
actllill (pennanenl sau reellrent cu frecventi III;I~mare sau inai mici)
- veciii
.- potentii~l(rtl prohahiliti~tede ;iparifie ~nninime sat! inici)
SPATIAI.ITA'TEA feno~riet~r~lr~i
dinanlic:
- localizat
sporadic.

Fig. 6.2. Harts de risc de tip ZERMOS

163

a)

c.rUrr de d a t l

b) h r c m u i c t ~n m i f c m ~
iacmlo d4

p*

I. STABRa(EA$I STUDIEReA

n ".MIiI1~11

e n ciimci (trmpntwi.
ii. "n",).
s*aptsts(i.l.,ia
saluild

5. REALIWREA HAR?I!!OR

DB RISC

Fig. 6.3. Etape i n realizarea harfilor de risc

Hyi

cllmnice

Dupi gradele de risc exist&zone fba risc aparent in condiw actuale ~i zone
expuse riscurilor (risc foarte redus, redus, important gi foarte important).
Cercetiri recente realizate de un colectiv al Catedrei de Geotehnica ~i
Fundafii din UTCB in zonele exploat$hilor petroliere din Romkia au wndus la
realizarea unor h q i de risc pe suprafete mai mici, p k i la 10 - 20 ha [Manea,
Andrei, Antonescu 1996; Andrei, Manea et at 1996; Andrei, Manea, Jianu
19971.

Principalele etape de realuare a acestor h w i de risc sunt prezentate in figura

6.3. in cadrul acestei metodologii s-a adoptat o clasificare cu definirea a 4 grade
de risc in conformitate cu tabelu16.3.
Prezentarea datelor preliminare rezultate din cartarea de suprafa@, harta de
prognoa a dinamicii fenomenelor ca gi harta de risc finala sunt vizualizate prin
reprezentii spafiale de tipul ceior din figurile 6.4 - 6.6.

Fig. 6.4. Cartare de suprafafa

Fig. 6.5. Prognoza fenornenelor de instabilitate

6.5.2. RISCUL SEISMIC

Fenomenele seismice au wnstituit din cele mai vechi timpuri cauzele unor
temeri permanente pentru populafie iar caracterul lor aleatoriu, dar mai ales
w m ~ l de
e multe ori catastrofale au constituit $i continua sa fie o pemanenta
pmblema. Fenomenele naturale de instabilitate a versanfilor sunt potentate $i
adesea produse de mi$c&riIe seismice, chiar de magnitudine redusa. De aici
necesitatea luarii b~considerare gi a riscului seismic, ~i a elahor%ii unor studii
specifice in cazul alunec2rilor de teren.
intr-o zona data acfiunea seismica poate t7 descrisa ca o perturbafie
tranzitorie datorata pmpag&ii in p w h t a undelor cu alura aleatoric. Efectele
de in&ie care se asociaza fenomenelor seismice ca ~i caractem1 altemant a1
deformafiilor ce apar, fac ca solicit%rile generate sa difere de cazurile luate 731
considerare in situafiile obianuite, In calculele de tip static.
Aceste diferenfe ce apar la nivelul solicitiirilor, fac ape1 la comportamentul
reologic al pfmhturilor, care in general are un caracter neliniar gi ireversibil.
Astfel, parametrii de defomabilitate depind de nivelul deformaiiilor, iar energia
consumat2 de materialul p&nintos la fiecare ciclu conduce la o altemare a
amplitudinii gocului seismic transmis, care trebuie luata in considerare.
De ac&a rezultatele investigatiile geotehnice traditionale nu sunt in general
suficiente pentru tratarea problemelor dinamice care apar $i ca atare apare
necesitatea complettirii studiilor penbu a se defini un comportarnent adaptat
s o l i c i t ~ l o ciciice
r
apirute. De asemenea solicittirile dinamice pot conduce, la
anumite tipuri de primkturi $i in anumite condi@i, la ced& damria
fenomenului de lichefiere, care reprezintli de fapt o pierdere a rezistenfei la
forfecare ca m a r e a creqerii bmgte a presiunii apei din pori, ca atare Rind
necesare studii pentru evaluarea riscului de lichefiere.
Din aceste considerente, in evaluarea riscului de producere a a l u n w l o r gi
elaborarea h w l o r de risc trebuie realizati gi o micrownare seismici care
presupune urmitoarele faze:
- identificarea sectoarelor din teren de amplificare a vibratiilor produse de
seism, in func@ede condi@ilemorfo-gwlogice locale gi defmi@asirnplificati a
parametrilor caracterizhd aceasti amplificare;
- estimarea sensibiliafii la lichefiere a straturilor din masiv pe criterii
geometrice, granulometrice gi mecanice;
- analiza stabilitatii versan@lorsub ac$imea seismic6 prin efectuarea unui
calcul pseudo-static, in paralel cu calculele de tip static.
in figura 6.7 este prezentata o organigrama a activitagilor pentru un studiu de
microzonaj seismic.

..,, ..
.,. .,,
... ...
,
,

Seism de
referinta

st$%or
active

Recunoastere

Harta iud~cllor

Harta miscarilor tereuului

iu cakul diuamic cu
cuantificarea risculfii

Studiu si document de baza

Studii si documeute necesare
pentru micmzouajul miuial si
punctele de pasaj obligatorii

.
I

Dmifim
obllgatonu

i
Drum intermedinr
Alte studii si documeute
unecesre ppeutru alte tipuri de
: Drum de observare
microzouaj
; a iuformatiilor utile
Fig. 6.7. Organigrama studiu microzonaj

Pe baza acestor studii, h q i l e de risc se pot completa traducbd astfel ktr-un

mod aproximativ probabilitatea de recurenti a diferite migcilri de teren, @2nd
cont de seismicitate. Trecerea de la un grad de risc la un altul, se poate face
numai prin luarea unor misuri ca de exemplu efectuarea unor lucrrui de evitare
a riscului de deplasare a terenului sau wnsolidare a versantului.
Conform metodologiei franceze Bard ~i alQi, 19871, tn cadrul elaborruii
hfqilor de risc de tip PER se definesc urmitoarele grade de risc:
- Risc major: c h d once masuri tehnice de evitare a riscului sunt imposihil
de aplicat din punct de vedere tehnic gi economic:
- Risc de mare amploare: c b d o stabilizare, deci o diminuare a riscului se
poate o b ~ n numai
e
prin lucr%ri de consolidare 'ce ar curpinde fntregul versant;
- Risc limitat: c b d riscul se poate limita prin executarea unor lucrrui de
consolidare, ap-e
pe arii mai restrbse;
- Risc nedeteminat: c b d exist&zone in care sunt necesare studii penm
stabilirea riscului;
- Risc neglijabil sau nul.

7
PRINCIPII DE PREVENIRE, COMBATERE $1
STABILIZARE A ALUNECARILOR
7.1. ASPECTE GENERALE
Varietatea formelor Ih care se pot prezenta declanqarea ~i dezvoltarea
proceselor de pierdere a stabi1itiXHi versanfilor, ca $i multitudinea de factori
implicati ?n aceste procese, impun o ahordare diferenfiala a cazuiilor.
h decursul timpului au fost concepute qi aplicate numeroase metode de
prevenire gi combatere, de diminuare sau hliturare a efectelor negative ale
acestor fenomene. 0 sinteza a masurilor constructive posibile in functie de
criteriile $i principiile avute ?nvedere la proiectarea acestora este prezentata in
tabelul 7.1.
La stabilirea gi aplicarea diferitelor metode este necesarB o strks8
colaborare ?ntre @eciali$ti (geotehnicieni, proiectanfi gi executanfi) deoarece pe
pmurs, de cele mai multe on, se impune o adaptare rapid2 a masurilor
respective Ih funqie de evolufia fenomenului. fn corelare cu astfel de situaoi, ?n
schema de principiu din tabelul 7.2 se prezintA modul de abordare ~i tratare a
unei prohleme de stahilitate a pantelor. Procesul complex de cercetare gi
modelare prezentat in schema are ca rezultat precizarea mburilor de ameliorare
a situatiilor $i de urm&rire gi control ale evolufiei in timp a Iucr&ii.

7.2. SINTEZA PRINCIPALELOR METODE DE PREVENIRE,

COMBATERE $1REMEDIERE A ALUNECARILOR DE TEREN
Maswile care se pot preconiza pentm prevenireq wmbaterea $i remedierea
alunec51iIor versanfilor se pot grupa dupi diferite criterii, dar ?n primul r h d ?n
f u n c ~ ede starea Tn care se afli masivul Ih momentui studierii acestuia. Ca
atare, un prim set de m%uri, 7n cam1 in care exist2 o stare de echilibm, se referi
la menonerea acestei &
st i
$i o eventual& ^mbunatiX{ire a acesteia Garna
m&surilor de ^mbun%t&@re
a stabilitafii, aplicate mod curent cuprinde:
a) mhuri geomehice;
b) misuri hidrologice;
c) masuri f ~ c echimice,
,
biologice, gi
d) masuri mecmiice.
Pe de altB parte, generarea proceselor de instabilitate ca $i desfLpmea lor in
timp sunt funcfie de o sene de factori permrbatori. in acest sens o altB grupa de

Tabelul 7.1

MSsuri constructive posibile

cmrcmm

PRIXC~PIUL

rmc

8IOuCfRI8

~ ~ S U Rmr~m,vi
A

I
CiO#lUR~tDR

f X W A W 0 1 DfSC@WC A
PARTU SLIPCRLOARA A PANlCt

M 6 l l l i l A L f E A LUUGUI

~ f n " c ~ 2F iO~~ ~ C L O R

SUPRAPE?CI

nc

AI1NECIRC

nrcs~mrr i ~ a , ~ i ~ r r

I y/

Modul de abordare gi tratare a unei probleme de stabilitate a pantelor

misuri poate asigura stabilitatea versantilor prin ac$unea chiar asupra factorilor
perturbatori.
Evident, acest tip de mhuri implici unele din misurile generale de
^mbuniti[ire ~i tn fapt se uziteazi o combinare a tuturor solu~iiloradaptate
f i e c h i situagii reale, cu unicul scop de asigurare globali a stabilitxfii.
Acfiunea asupra fnctorilor pemvbatori cuprinde:
a) rnauri pentm realizarea unei sCui de eforturi unitare in teren,
compatibile cu rezistenfa acestuia;
b) misuri pentm Tmpiedicarca rnic$orLuii ?n timp a rezistenfei
terenului;
c ) miZsuri pentm echilibrarea versantilor prin IucrXri de suslinere ~i
consolidare.
Metodele geometrice m i i r e s c reprofilarea pantei cu scopul de a-i mLui
factom1 de stabilitate. h acest sens. in funcgie de wndifiile gi posihilitf~file
locale se poate recwge la excavagii la partea superioara (in partea de creasta a
pantei), la ?nc&cXri (heme, banchete) la partea inferioafi (in zona de picior)
sau la Tndulcirea Inclinatii pantei respective.
Metodele hidrologice au 3I vedere tn principal drenarea sau asecarea
masiwlui 3I scopul linbunAtA@rii caracteristicilor de rezistenp ale p&mhtului,
micgor&ii presiunii interstifiale, InlaturMi eventualelor procese hidrodinamice
$i, in general, a efectelor negative ale prezenrei apei in exces Tn masiv. in acest
sens se pot aplica numeroase masuri printre care:
- colectarea .$ indepartarea apelor de suprafa& pluviale, gi provenite
din topirea z&pezilor prin rigole $i ganpri pereate, drenuri
superficiale, uneori pavarea sau impermeabilizarea pantei;
- indepMarea apelor de adhcime gi micgorarea umidititii masivului
prin drenuri de adincime, galerii de drenaj, pufuri de adsorbtie,
drenuri verticale de nisip, drenuri fitil, drenuri oriwntale;
- combaterea fenomenelor'de antrenare hidrodinamid, in special, la
baza pantei prin drenuri de picior, filtre inverse, drenuri cu
geotextile, saltele drenante, amenajiiri antierozive, etc.
Metodelefizice conduc La ^hbunAti@rea structurii ~i rezistentei terenului f k i
vreun aport de material din exterior. Aici se inciud diferite variante de
compactare, wngelarea (ca mhura temporari in timpul execufiei), arderea in
foraje speciale, s.a.
Metodele chimice urm&esc ameliorarea calit8filor terenului prin schimbar6a
cationilor din complexul de adsorblie al ph2nturilor argiloase, introducerea de
liant 3I smctura pim?tntului sau chiar modificXri radicale In swctura acestuia.
Tratarea se face prin amestec, injecfii, etc.
Metodele hiologice realizezi sporirea stabilitafii versantului cu ajutoml
vegetatiei: la suprafa@prin inierbare, garduri vii, cleionaje, iar in adhcime prh

plantatii de arbori care pe l h g i asecarea masivului asiguid in timp $1

consolidarea mecanici a acestuia (se prefer& s a l e m i , nucii cu ridacini
pivotante).
Consolidarea prin merode mecanice qi sprijinirea prin constructii adecvate au
de asemenea in vedere stabilizarea masivului. fntre solufiile posibile se enumeid
ancomea sau bulonwea pantelor, zidwile de sprijin clasice sau din pmun'dnt
m a t (cu geosintetice), contrafoqi, chesoane, perefi kgropati, precum si
diferite tipuri de pilotaje.
Totodati, Tn iabelele 7.3. 7.4 $ 7.5 sunt prezentate sub forma unor sinteze,
tipurile de miisuri active Si pasive datorate unor cauze diferite Si cu manifesm
diferentiale.
~ s t f e l ?n
, tabelul 7.3 sunt analizate c e d k l e ce se produc prin cideri de
pietrigwi Si blocuri, ca $i curgerile de materiale pietroase.
Tabelu17.4 se referii la mrgerile de noroi $i.viiturile torentiale.
Tabelul 7.5. c u p ~ d eansamblul lucr&ilor gi masurilor penbu limitarea,
eliminarea $i prevenirea fenomenelor de curgeri lente $i urm?uile acestora.
in general procedeele, acciunile gi solujiile constructive utile pentru
miqorarea riscurilor eroziunii de suprafqSi se pot grupa conform schemelor
prezentate in tabelele 7.6, 7.7, 7.8 $i7.9.
Astfe1,'Tn tabelul 7.6 sunt detaliate tipurile de actiuni v i h d Tmbungtapea
proprietatilor fizice ale phun'dnnuilor, ca gi modul de realizare a acestora.
h tabelu17.7 sunt prezentate acfiunile ce se pot 'intreprinde pentru asigurarea
protectiei de suprafafa a masivelor $i modwile de realizare.
in tabelul 7.8 sunt cuprinse aqunile pentru asigurarea unor geometrii
convenabile ale pantelor.
in tabelul 7.9 se detaliaza acfiunilc referitoare la controlul apelor de
suprafat&.
Clasificarea metodelor de prevenire gi combatere a alunec&riiversan@lorare
un caracter general. De fapt, fiecare metodi poate avea efecte multiple, iar
metodele respective, de regula, nu se aplici iwlat, ci combinate, astfel Bc2t
rezultatele lor s i fie potentate reciproc in scopul rezultatului urm&rit, prevenirea
gi combaterea cauzelor care provoaca fenomenele de instabilitate.
Se subliniazi ca i n cazul studierii unor zone ce acopera suprafete cu o
multitudine de manifesth ale fenomenelor de instabilitate, sunt excluse
solufiile cu caracter general, fiecare lucrare de p r o t q i e ~iconsolidare trebuind
s i tie proiectata $i dimensionata pentru situafia ~i amplasarnentul destinat, pe
baza unei analize p e ~ n e n t ea situafiei locale Si a factorilor care pot favoriza
alunecjrile.

,.,""2..rn,

q,urd"p ns.

B I ~ B I ~ U I ~~ U B Z I 2
, 1 1 u l ~ a ap
~ dI P O ~ ~ U I

.i%il:)r
mnmv

m':~,T,"n4~,:~2N
1
I

I I.cnr.-m.~udr~tm.m~

Tabelul 7.4

Tablou de sinteza. Curgeri de noroi ~i viituri torentiale .

IEGENDK: r - putin eficace;

r + .eficienp medie; r r r foartc eficace

!
u
d

morns

is ~ ~ W T J aa
NI
X O - I ~ S ~ ~mdnsv
OX~

XO? v m iy
y L v m d n s za
X O ? X L ~ I S 11

Lyu~waoxa
vmos3m

Tabelu17.7
Protectia de suprafat&a masivelor

Protectii penneabile usoare

materiale inerte
Tmbracamiqi permeabile

hnbrhcamjnti permeabile
grele f&r&vegetarie
Protectii totale prin
impermeabilizare
fa&vegetalie

Structuri celulare
umplute cu p a b t
- straturi de pneun
vegetal
-dale de beton autoblocante
Peree necimentate de acoperire sau straturi de pietre
Gabioane
Anrocamente ~i eletnente prefabricate
Geomernbrane - proteclii u~oareprovizorii
- proteclii permanente penbu etan~ari
Bituminizarein strat .ggrs, torcretare, betonare, peree zidite

Tabelul 7.8

Asigurarea unei geometrii convenabile a pantelor

Ramblee (etajate sau nu)

Tn p h h t ranforsat ~i

(ylejerdns ap reuav)
a1enua3u03
iolade eaienx?,q

a1aq3ueq!u!m areuo!ap -

y u e d ur !~nmgumdnnuad laA!u ap

aqrn3 ad aleseldrue amais!p

I.

Aitchison C.D. - Up-rodnre rnerhods of invesrigaring the strengrh and

dejormabiliiy ofsoils (Laboratory and Files Testing of So~lsfor Defotmative and
Reological Properties). Proceedings 8th International Conference on Soil
Mechanics and Foundation Engineering, Moswva, 1973.

2.

Andrei S. - Drenarea apei din prlmdnrwile cu granuiaiiefinri. Tezi de doctorat,

Institutul de Constnrqii Bucure~ti,1963.

- Du calcul de la srabiliu de talus. &weedings 6' European

Conference on Soil Mechanics and Foundation Er@necrhg, Viena, 1976.

3. Andrei S.
J.

Andrei S., Andre1 D. . Mobi1;zarea rezrsrentei la joqecare fn incercarea de

ccrnpresiunr rriuxia1G. A 4 . 3 ConfennlB de (ieotrhnici pi Pundatii, la*. 1979.

5.

Andrei S., Antonescn I. - Georehnica ~ifundqii. Institutu1 de Consauqii'

Bucurqti, 1980.

6.

Andrei S., Athanasiu R. - Stress-strain relation in slope stabiliry analysis.

Intemational Symposium on Landslides, New Delhi, 1980.

7. Andrei S., Manea S. 9. a. - Stress-strain relation in slope stability analysis.

Colocviul EUROMECH 196 ,Universitatea Bucuresti, 1986.
8.

Andrei S . , Manea S. -Forecast ofmoisture and volwne changes in unsurared

soils. Proceedings 9th European Conference on Soil Mechanics and Foundation
Engineering ,Dublin, 1987.

9.

Andrei S., Manea S. -Moisture and voiume changes in unsaturated soils. 1st
Int. Conf. on Unsaturated Soils, Paris, vol. 2 pp. 945-951, 1995.

10. Andrei S . , Manea S . - Research concerning unsaturared soils. in

Gwtechnical Engineeringin Romania, Bucharest, pp. 43-74, 1995.
11. Andrei S . , Manea S., Jianu L. -Influence of degree of mobiiisation of shear
strength on slope srabiliry. Proceedings of P International Symposium on
Landslides, Trondheirn, pp 1149-1155,1996.
12. Andrei S., Manea, S.. Jianu, L. - Utilizarea drenurilor orizonralc pentru
srabilizarea alunecdrilor de teren in m i v e argiloare. A 8-a Conferinla Nationala
de Geotehnica qi Funds*, l q i , vol. 2, pp. 707-717, 1996.
13. Andrei S., Manea, S., Jianu, L., Comeagl, L. - Realizarea hczr$ilor de
risc pentru zone ale exploatdrilor petroliere afecrate & fenarnene de instabilltnre.
A 8-a C o n f e ~ Nationala
p
de Gwtehnici $i Fundafii, lqi, vol. 2, pp. 701-707,
1996.
14. Andrei S., Manca S., Cioc%lteu A. - L a sysremarisation. le stockage et la
rkutilisation & informarions g4orechniques. Principe d'organisation d'une
banque dcs donndes ggdorechniques. Revue Francaise de GBotechnique, Nr. 78, pp
5161,1997.

151Andrei S., Manea S., Jianu L. - Soil similarity. 14th lntemarional

Conference on Soil Mechanics and Foundation Engineering, v. I, pp21-24,
Hamburg, 1997.
16. Andrei S., Manea S . . Jianu L. -Aspects concerning insrabilityphenomena
in some Romanian oilfields. Proceedings of the 11- Danube European Conference
on Soil Mechailics and Geotechnical Engineering, P o w , pp. 773-778, 1998.
17. Angeli M.G., Silvano S. - Les effers d'ecoulement de I'eau dans un
glissement & terrain. Proceedings 9* European Conference on Soil Mechanics
and FoundationEngineering,vol. 1 , Dublin, 1987.
18. Antonescu I,. Manea S. -Some peculiarities of slope srabiliry in urban areas.
Proceedings of 10' Danube E ~ o p e a nConference on Soil Mechanics and
F0undatid.n Engineering, pp. 487-492, vol. 3, Mamaia, Romania, 1995.
19. Antonescu I., Nlanea S., Ciurea D. - Cuprivire la restabilirea condiliiIor
n o m l e & rnediu ln zonele haidate sau afectare de ahnecbri. A 8-a Conferinti
Nationals de GeotehnicZI qi Fundafii, Iaqi, vol. 2, pp. 717-723, 1996.

20. Bally R.J., Pojar V . A. , Matei I. - Carrarea stabiiitdiii versanlilor pe

reritorii mari. Rev. Hidrotehnica, nr. 3, Bucuregi, 1976.
21. Bally R.J., Stsnescu P. - Alunecrlrile si stabiliratea versanfilor agricoli. Ed.

Ceres, Bucuresti. 1977.

22. Barbas A . , Frank R. - Utilisarion & la merho& &s elements finis en
mecanique des sols duns le domaine de l'elastoplasricire. Rapport de recherche
LPC no. 116 ,Paris, 1982.

23. Baudnin C.M.H.L.G., Moes C.J.B. - Controle de la srabilite de remblais

par la mesure des pressions inrerstirielles. Proceedings 9' European Conference
on Soil Mechauics and Foundation Engineering. vol. 1 ,Dubii, 1987.
24. BHdescu Gh. - Ameiiorarea terenurilor erodate, corecrarea roren@lor.
combaterea avalanselor. Ed. Ceres , Bucuregti, 1971.
25. Rincila

I. $.a. - Geologie inginereascd. Ed. TehnicB, Bume$ti, 1981.

26. Bergdahl U.,Tremblay M. - Mesure de la pression inrerstirielle comme

moyen pour la swveillance le la srabilite des penres. Proceedings 9' European
Conference on Soil Mechanics and Foundation Engineering, vol. 1 ,Dublin, 1987.
27. Bertini T., Cugusi F., D' Elia B., Rossi-Doria, M. - Eaux
sourrerraines el lents mowements a2 talus naturels argileux. Proceedings 9'
European Conference on Soil Mechanics and Foundation Engineering, vol. 1 ,
Dublin, 1987.
28. Bishop A.W., Bjerrum L. -The relevance.of the rriaxral test to the solurion
of stability problem. Research Conf. on Shear Suenglh of Cohesive Soils ; UNV.
Colorado, Boulder, 1960.
29. Bishop A. W. - Discussion from Speciality Session 6. Stability of Slopes of Deep
Excavan'ons and Natural Slopes. Proceedings 8th International Conference on
Soil Mechanics and Foundation Engineering, ~Moscova,voi. 4.3, 1973.

70. Bjerrum L. - Theoretical and experimei~ralinvenigations ili?the shear srrengrn

ufsoils, Oslo, 1964.

31. Bjerrum L. - Progressive failure in slope in overconsolidnred ,plastic clay and

clay shales. Inl. Soil Mechanics Foundations, Div. ASCE. vol . 93, SM5, 1967.

32. Blight G.E. - Abaissemenr de la nappe phreatique par In vrg~tationa racines

profondes. Les effets georechnique du relevement de la nap*. Dublin, 1987.
33. Blondeau F. - Les merhodes d'anayse de srabilite, Bull. Liaison Lab. P.et Ch.
Num.Special, I1 (Versanfsnaturcls), Paris, 1973.
34. Blondeau F . , Blivet J.C., Ung Seng Y. Resisrance (iu riraillement des
argiles raides. Influence des parametres d'essai. Bul. de Liaison Lab. P.et Ch.
Num. spec. 111, PKjs, 1976.

35. Bannard Ch. - Landrlides. Proceedings 5th lntemarional Symposium, Balkema,

Lousanne, 1988.
36. Botea E . , Panairescu R. - Rezullareie comparative ale wior fncercdri
geotehnice execurate in laboratoarele din jar4 qi srrc7indtate. Studii de geotehnicd
gi fundatii gi constructii hidrotehnice ,voi. IV, Bucureqti, 1963.
37. Brand1 H. -Rawngirter - Stuizmauem, Viena, 1982.

38. Braun B.C., Shen S.M.

Eflecrs of deforesfarion un slopes. Joum of
Georehnical Engineering Division, ASCE, vol . 101, GT 2, 1975.
39. Cancelli A. - Residual shear srrength and stability rrnaivsis of landrlides in
jissurrd overconsoiidnred clnys. Bull. Int. Assoc. Eng. , Geology , no. 16, ref.
Symposium Landslides, Praga, 1977.
40. Carrier 'c. - Recherches er etudes sur le glissements de terrains. ~uilctindes
Liaison Laboratoires des Ponts et Chaussees, Paris. 1981.

41. Cartier G . , Pouget P. - Correlation e n m la pluviomerrie el ies &.placements

de penres instables. Proceedings 9th European Conference on Soil Mechanics and
Foundation Engineering, Dublin, 1987.

42. Champetier D e Ribes, G. -La cartographie &s mouvemenrs de remain. Des

Zermos aur PER, Bullerin des Liaison Lahoratoires des Ponu et Chaussees, no.
150 - 151, Paris, 1987.
43. Charles J.A., Soares M.M. - The rtabiliry of slopes in soil with nonlinear
failure envelopes. Canadin Geotechnical Journal. vol. 21, no. 3. 1984.
44. Chiricd A. er al. -Slope stability analyris in an open mining area. Proceedings
of rhe 11' Danube European Conference on Soil Mechanics and Geotechnical
Engineering, Porec, pp. 779-786, 1998.
45. Christian I.T.,Whitman R.W. - One dimensional mddel for progressive
failure. Proceedings 7* International Conference on Soil Mechanics and
Foundation Engineering, Mexico, 1969.

$6. Comga R., Reiss A. -,Preciztiri mupra foloswii pora,mtri&r rezistenlei la

forfkcare tn prognosticaren stahilitd~iiversan{ilor. A IV-a Confewa Na@onald
de Cwtehnicd $i Fundalii, vol. 3,la~i.1979.

47. Constantinescu, Al., C o m ~ aR., Matei L. - Analysis of a progressive

failure in Panonian clay. Proceedings 7th European Conference on Soil
Mechanics and Foundation Enginccring, v. 3, Brighton, 1979.
48. D'Elia B., Bertini T., Rossi-Doria M. - Colate e movimenti lenri.
Geologia aplicata e idrogeologoa, v. XX ,partea a II- a, Bari, 1985.
49. Delrnas Ph., Cartier G., Pouget P. - Methodes dhnolyse &s risque lies
aur glissemenrs de terrain. Bulletin des Liaison Labomtoires des Ponts et
Chaussees,no. 150 - 151 ,Paris, 1987.
50. Endo T.,Tsuruto T. - On the erect of tree's roots upon the shearing strenght
of soil. Annual Rep. of the Hokaido Branch Forest Experiment Station. Sapporo,
Japau, 1968.
51. Escario J.L.. De Justo - Alpanes - Resistencia a1 esfuerso cortante de 10s
suelos. Ed Dossat Madrid, 1970.

N.N . - Alunecdri de teren $i taluze. %d. Tehnica Bucuresti, 1983.

53. Fo.urnier, D' Alhe E.M. - Carosnophes naturelles (in engl.) , Bull. of the

5 2 Florea

International Associaton of Engineering Geologists, no. 14,M e l d , 1976.

54. Gray D.H. - Effects of forest clear - Cutring on the stability of natural slopes.
Bull of Association of Engineering Geologists, vol. VII, no. 1.2, 1970.

- Time behaviour ofslopes

and curs in soft and stiff clays. Proceedings 6th European Conference on Soil
Mechanics and Foundation Engineering, v. 1. 1,1976.

55. Gudehus G., Kolimhas D., Leinenjngel H.J.

56. Hanrahan E.T. - The georechnics of real mrerials: .the method. Ed. Elsevier,
Oxford - New york, 1985.
57. Huang Y.H. - Smbility analysis of earth slopes. Ed. VanNostrand Reinhold
Comp., New York, 1983.
58. Hutchinson J.N. - h d s i i d e s in Britain and their countermeasures. Joum. of
Japan Landslide Society, 1984.

59. Hutchinson Y.N.An rn17uence rrme approach ro rhc rtub8ltraoon o j dopes bv

c~usmzdfills.Carvadain Geotechnicnl Journal. vol. 2 1. 1954.
60. Hvorslev M.J. - Phisical components of shear strength of saturated clays.
Research Conf. on shear strength of cohesive soils. University of Colorado.
Boulder, 1960.
61. Janhu N. - Stability analysis of slopes wid dimensionlles parameters. Soil
Mechanics Series no. 46,Harward Univ. Cambridge. Massuchussets, 1959.
62. Jappeli R., Musso A. -Loprogerrazione geotecnica degliintewenti sui pen&).
Gcologia applicata i idrogeologia, v.XX - parte I1 ,Bari, 1985.
63. Klcngel K.L., Schmidt M. - Investigation and srubility analysis of earth
slopes. Bull. of the Int Assoc of Engg. Geology, no. 9, Krefeld, 1974.

64. Krijanovski A.L. g. a. - Limit shear strength of water unsaturated soils.

Inginerie Gwlogicil, no. 6,Moscova, 1983.

65. Ladd C.C., Foot R., Poulos H. s.a. - Stress - deformations and strength
cha,octeristics. Proceedings 9" International Conference on Soil Mechanics and
Foundation Engineering. General report vol. 11, Tokyo, 1977.
66. Lee I.K., Withe W., Ingfes O.G. - Georehnical engineering. Ed. Pitman,
1983.

67. Lee I.K., Herington J.R. - Effecrs of wall movement on acrive and pasive
pressure. Journ. of the Soil Mech. and Found. Division, ASCE, vol. 98, 1972.
68. Lefcbvrc C. - Use of post-peak strength in slope stability analysis. Report no.
17, Symp. on Slopes on Soft Clays. Linkoping, 1983.
69. Leinenklugel H.J. - Comportmenal de defomrie si rezistenta paminrurilor
arg$oese. Rezultate experimentale si explicatii fizice. Ed. Univ. Fredericiana,
Karlsruhe, 1976.
70. Manea S. - Conrribufii la srudiul srabilicdfii vcranplor care prerinld fenomene
de cedarc progresivd. Tezi de doctorat Institutu1 de Construclii B u c q i , 1988.

71. Manea S., Andrei S., Antonescu I. - Lnndslide invesrigations in

Carpathian Mountains. Rocecdings of 7' International Symposium on
Landslides, Trondheim. pp 291-295, 1996.
72. Manea S., 'kntonescu I. g. a. - fndru~torpentmpmiectulde Georehnicd ji
Fundafli. UTCB, 1998
73. Manca S., Ciortan R. - Time settlement monitoring of earthfill pier.
Proceedings of the 11' Danube European Conference on Soil Mechanics and
Geotechnical Engineering. Porec, pp. 227-232, 1998.
74. Manoliu I . - Fundalii gi procedee de fundare. Editura Didactics $i Pedagogics,
Bucwqti. 1984.
75. Manoliu I . , Marcu A. - Calculul fundqiilor gi inginerie georehnicd.
Eurocode 7.Exemple de calcul. Bridgeman Ltd., Timigoara, 1997.

- Pracrica geologicd inginereascd ?n consrrucJii. E d

76. Marchidanu E.
Bucurefl, 1987.

Tehnica,

77. Marchidanu E. - Curs & geologie aplicafd in ingineria consmrcfiilor.

Universitatea Tehnici de Consauc@ Bucwe$ti, 1995.

78. Marcu A. - Curs de georehnicrl $i fundqii. Partea I. I n s t i m l de C o n m q i i

BucureFi, 1991.
79. Marinescu C. - A s i g m e a sfabilirdfii terarnmentelor c,i versanfilor. vol I, Ed.
Tehnica Bucuresti, 1988.
80. Maslov N.N.
Moscova, 1977.

Mehanica grunrov b prakrike stroirelisrva Ed Stroiizdad,

81. Maslov N.N. - Opolzni I boiba s nimi. Strniizdad, Moscova, 1977.

82. Maslov N.N. - Fiziko - retiniceskaia teorin polzucesti gliniitih grmrov prakrike
stroirelisrva. Stroiizdat, Moscovq 1984.

83. Matsui T., Kamon M. -Microstructure and models qf cohesive soils. Drafi of
Smte- of - the -Art Report on Constitutive Laws of Soils. international Conlerencc
on Soil Mechanics and Foundation Engineering, 1985.
84. Mescian S.R. - Mehaniceskiesvoisrva grunrov 1 lahirarorniie mefodi ih
opredelenia. Ed. Nedra: Moscova, 1974.
85. Mitchell J.N., Campenella N.C., Sing A. -.Soil creep as a rate process.
Joum. Soil Mech. Found. Eng., 94. 1986.
86. Morgenstern N., Blight G., Janbu N., Resendiz D. - Slopes and
excavations in heavy overconsoli&ted clays. Proceedings 9th International
Conference on Soil Mechanics and Foundation Engineering, vol. 11, Tokyo, 1977.
87. Muray ama S. - Rheological propenies of clavs. Proceedings 55th International
Conference on Soil Mechanics and Foundation Engineering, Paris, 1961.

88. Murayama S.. Marsouka H. - A nacroscop study on shearing mechanism of

soils. F'roceedings 8th ICSNFE, Moscova, 1973.
89. Muqat I. V. - Coturibufri fn problema stabilitiJii versa~~{iior.
Tezi de doctorat,
Iasi; 1988.
90. Musat V., Silion T., RBileanu P. - Modeie privind ruperea progresiv& a
versan{ilor. A V-a Conferinla de Geotehnioa gi Fundatii, vol I, Cluj Napoca,
1983.

91. Peter P., Ravinger R., Turcek P. - Stabilitar vonBochungsschutzschichten.

Sfabilitatea sn-aturilor de protectie a plantelor. Proceedings 8th Danube European
Conference on Soil Mechanics and Foundation Engineerin5 v. I, Nurenberg,
1986.
92. Pilot G. Pincet B. Cartier G . , Blodeau F. - Meswe des depiucement
ot confortemenr des glissements des rernblais sur versanrs. Proceedings 7th
European Conference on Sail Mechanics and Foundation Engineering, vol. 3,
Brington, 1978.

93. Popescu M.E. - Stabilitatea raluzurilor gi versanlilor. Institutul de Canstruqii

Bucuresti, 1982.
94. Popescu M.E., Rosenhaum M.S. - Recent progress in landslide invefory
compilnrion and assessment. Proceedings of the International Symposium 70
years of Soil Mechanics, Istanbul, pp. 43-54, 1995.
95. Popescu M.E. - From landsiide causes to landslide r-emediation. Special
Iecme, 7* International Symposium on Landslides, Trondhehn, 1996.
96. Popescu M.E. - Probabilisric risk assessment of landslide related geohazards.
Proceedings of the llUDanube European Conference on Soil Mechanics and
Geotechnical Engineering, Porec, pp. 863-870, 1998.
97. Poulos S.J. - Effects of large strains of shear strength selection for stability
analysis. BSCES Geotechnical Eng. Inc., Massachuseus, 1979.
98. Poulos S.J. - Discussion of selection of strength for practical applicarion.
Geotechnical Eng. Inc. Massachusetts, 1981.

99. Radima V.V. - Roli rnikroorganiznov v formirovanii svoisfv grunrav I ih

nopriejenii, Rev. Ghidroteh. Str - vo. no. 9 ,1973.
100.Raileanu P., Bori N., Stanciu. A. - Geologie, georehnicd, fundofii.
Institutul Politehnic - Facultatea de Construqii ,Iqi, 1986.
I01.Rebinder P . A . - Fiziko
Znania, Moskova, 1958.

himiceskaia rnehanika, novaia oblasri nauki. Ed

102.Richardson A.M. - Lnndslide in clay srone derived soil. ASCE, 5. Geot : E.

Div.. vo1.105, GT 7. 1979.
l03.Sauret B. - Coulees bouewes. Lnves ~rorrentielles. Bulletin des Liaison
Laboratoks des Ponts et Chaussees, no. 150- i51. Paris, 1987.
lO4.Schemertmann J.H., Osterberg J. 0. - An experimenral study of rhe
developemenr of cohesion and friction with axial strain in saturnted co&sive
soils. Research Conf. on Shear Strength of Cohesive Soils. Univ. Colorado,
Boulder, 1960.

."

105.Schuster R. - Selecrian of the analytical methods and srrength parameters for

stabiliiy invesrigarion in cohesive soils. 47th Annual meeteng of the Highway
Research Board, Washington, 1968.
106.Seed H.B., Mitchell J.K., Chan C.K. -The strength of compacted cohesive
soils. Research Conf. on Shear Strength of Cohesive Soils, Univ. Colorado,
Boulder, 1960.
107.Skempton A.W. - Les premiers temps de la rnecanique des sols. Revue
Francaise de Geotechnique, no. 15, 1981.
108.Skempton A.W., Hutchinson 1. - Srabiliry of natural slopes and
embankment. Proceedings 7th International Conference on Soil Mechanics and
Foundation Engineering, Mexico, 1969.
109.Soderblom R. - Slope stability - a constant factor or a short time "parameter"
Rep. no. 17 Symp. on Slopes, 1983.
11O.Srbulov M.M. - Limit equilihrium method with local facrors of safety for siope
srabiliiy. Canad. Geotechn. Joum. vol. 4, 1987.
111.Stanculescu I., Dorneanu E., Teodorescu S. -Srabilitarea versanlilor h
localitdti
- .$1 .De ~latformeindustriale situate fn zone colinare si mdsuri necesare in
codrui sistemiiz&ii reriroriului. Geotehnica ~i rnediul fnconjurAtor, Schimb de
experienfi, ICCPDC, Suceava, 1984.
112.Tavenas F., Leroueil S. - A new approach to effective sness stabiliry
anailysis. Rep. no. 17 Symp. on Slopes on Soft Clays. Linkoping, 1983.
113.Teer Stepanian G. - Types of compound and complex landslides. Bull.
International Association Engineering Geologists no. 16 ref. Symp. Landslides
and other Mass Mouvement 1977. Praga, 1977.
114.Teer Stepanian G. - Theory of rhe progressive failure in soil and rock media.
Proceedings of the 1st Baltic Conference on Soil Mechanics and Foundation
Engineering. Gdansk, 1975.

"
115.Teodorescu A. - Reologia rocilor cu apiicarii in minerir. Ed. Tehnict.
Bucureqi, 1986.
Il6.Terzaghi K. - The shearing resisrance of sarurared soils and the angle berween
rhe pianes of shear. Proceedings 1st ht emational Conference on Soil Mechanics
,
1836.
and Foundation E n g e n e e ~ g Cambridge,
Il7.Tufescu V. - Modelarea naturald a reiiefului gi eroziunea accelerard. E d
Academiei RSR, Bucure$ti, 1966.
118.Turmania V.I. - Opir izucenia vzaimodelsrvaia rosrenii s opolznevimi
protessami. Opolzni Materiati sovscenia. Ed. Universitet, Kiew, 1964.
119.Veder Ch. -Landslides and rheir srabilizarion. Ed. Springer, New York, 1981.
120.Vialov S.S. - Reologhiceskie osnovi mehaniki grunrov. Ed. Vissaia Skolam,
Moskova, 1978.
12l.Vulliet L., Recordon E. - L'effer d'ecoulemenr des eaux sourterraines sur le
mousrmenr des penrer norurel/e,."koccehgs 9" European Conference on Soil
Mechanics and Foundation E n g m e e ~ g vol.
, 1. Duhlin. 1987.
122.Winterkorn H., Fang H.Y. - Foundation engineering handbook. Van
Nostrand Reinhols, 1975.
123.Wu H.T. - Effecr of vegetarian on slope srability. Transp. Res. Rec. 965 ,
Washington, 1984.
124.Y amanouchi T. - Yield criterionfor soils bared on a three-dimensionalfricrion
rule. Selected Papers of T. Yamanouchi Kyushu Univ. Press, Fukuoka, Tap&?,
1985.
125.Zamfirescu FI., Comga R., Matei L.
inginerearcb. Ed. Tehnica Bucureqti, 1985.

Rociie argiloare fn practica

126.Zaruba Q., Men01 V. - Landslidesand rheir conrrol. Ed. Elsevior. 1969.

127.* * * - Risques natureles. Bulletin de Liaison des Laboratoiies des Ponts et
Chaussees. no. 150 - 151, 1987.
128.* * * - Stabilire des rdw, vol. 2. 2. Buletin de Liaison des Laboratoires des
Ponts et Chaussees. Numero Special I I I . mars 1976.
129.* * * - Surveillance des pentes insrables. Guide technique. Techniques et
Methodes des Laboratoires des Ponts et Chaussees, octobre 1994.