Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Moara Cu Noroc
Moara Cu Noroc
Marti, un ungur nalt ca un brad". nsa din momentul aparitiei lui Lica, ncepe
procesul iremediabil de nstrainare a
Lica ramne egal cu sine, un om rau si primejdios. n schimb, Ana sufera transfor
mari interioare, care i ofera scriitorului posibilitatea unei fine analize a psi
hologiei feminine. Naratorul obiectiv si lasa personajele sa-si dezvaluie
trasaturile n momente d e ncordare, consemnndu-le gesturile, limbajul,
prezentnd relatiile dintre ele (car acterizare indirecta). De asemenea, realizeaza
portrete sugestive (caracterizar e directa); detaliile fizice releva trasaturi morale
sau statutul social (de ex emplu, portretul Samadaului). Mijloacele de investigatie
psihologica sunt: scen ele dialogate, monologul interior de factura traditionala si
acela realizat n st il indirect liber, notatia gesticii, a mimicii si a tonului vocii.
LIMBAJUL PROZEI NARATIVE Stilul nuvelei este sobru, concis, fara podoabe.
Modurile de expunere ndeplinesc o serie de functii epice n discursul narativ. D
escrierea initiala are, pe lnga rolul obisnuit de fixare a coordonatelor spatial e si
temporale, functie simbolica si de anticipare. Naratiunea obiectiva si real izeaza
functia de reprezentare a realitatii prin absenta marcilor subiectivitat ii, prin
impresia de stil cenusiu. Alaturi de functia esentiala de reprezentare , n roman
apare si functia epica de interpretare/ semnificare. Dialogul contribu ie la
caracterizarea indirecta a personajelor, sustine veridicitatea relatiilor dintre
personaje si concentrarea epica. Monologul interior, de factura tradit ionala,
monologul interior adresat, stilul indirect liber sunt principalele mij loace de
investigare psihologica a personajului principal. Limbajul naratorului si al
personajelor valorifica aceleasi registre stilisti ce: limbajul regional, ardelenesc,
limbajul popular, oralitatea. ntelesul clasic -moralizator al nuvelei este sustinut
prin zicale si proverbe populare sau prin replicile-sentinte rostite de batrna la
nceputul si la sfrsitul nuvelei. CONCLUZIE Opera literara Moara cu noroc de Ioan
Slavici este o nuvela psihologica, deoa rece are toate trasaturile acestei specii
literare: analizeaza conflictul inter ior al personajului principal, urmareste
procesul nstrainarii lui Ghita fata de familie si urmareste degradarea morala a
acestuia produsa de ispita mbogatirii. Personajele: Sunt putine, dar puternic
conturate, trasaturile lor fiind evidentiate indirectd e fapte, vorbe si gnduri care
le determina comportamentul si destinul. Ioan Slavi ci si pedepseste exemplar
toate personajele implicate n afaceri necinstite: arenda sul este pradat si batut
nct abia se mai tinea pe picioare; femeia tnara n negru, ba nuita a avea
"slabiciuni de aur si pietre scumpe", e asasinata prin sufocare; Bu za-Rupta si
Saila sunt condamnati si ntemnitati; Lica se sinucide ntr-un mod viole nt; Ghita
este pedepsit de doua ori, ntruct si njunghie sotia pe care o iubea nca foa rte
mult si devine astfel criminal; Moara cu Noroc se mistuie ntr-un incendiu car e
distruge si transforma totul n scrum, ca semn ca locul trebuia purificat, curat at
de relele ce se nradacinasera acolo. Tot sugestive sunt si cuvintele batrnei di n
finalul nuvelei: "asa le-a fost dat". Ghita este personajul principal al nuvel ei si
unul dintre cele mai reprezentative personaje realiste din literatura romna ,
impunndu-se prin complexitate, dar si putere de individualizare, ilustrnd
consec intele distrugatoare pe care le are asupra omului setea de navutire. Cheia
morali tatii sta n cuvintele batrnei de la nceputul si sfrsitul nuvelei ce cuprind
normele etice care trebuie aplicate si respectate n viata de orice om cinstit si
drept. O ricine se abate de la acest adevar fundamental, se autodistruge prin
trairi zgud uitoare, ce duc cu siguranta spre un sfrsit tragic. Drama lui Ghita se
dezvaluie indirectprin faptele si gndurile lui si directprin o piniile celorlalte
personaje. Om harnic si cinstit, la nceput, el ia n arenda hanul Moara cu noroc,
dorind sa ag
oniseasca attia bani nct sa angajeze vreo zece calfe carora sa le dea el de
crpit ci zmele oamenilor. Bun meserias, blnd si cumsecade, trudind pentru
"fericirea famil iei sale", Ghita devine treptat "tot mai de tot ursuz", "pus pe
gnduri", "nu mai zmbea ca mai nainte". La prima ntlnire pe care o are cu
Lica, "stapnul acestor locuri ", Ghita ncearca sa fie autoritar si drz n fata
acestuia, sa reziste la propunerile lui nelegiuite, dar este nfrnt de extraordinara
forta morala a Samadaului. Viata exterioaraa lui Ghita este subordonata si
detasata de viata sa interioara, de zbuciumul din mintea si sufletul sau. Slavici
dirijeaza destinul eroului pri n mijloace psihologice profunde, sondnd reactii,
gnduri, trairi, n cele mai adnci zo ne ale constiintei personajului, mai ales prin
monologuri interioare. Actiunile, gesturile si atitudinealui Ghita scot la iveala
incertitudinea si nesiguranta c are-1 domina, teama si suspiciunea instalate
definitiv n el de cnd intra n crdasie c u Lica. ncearca sa-si ia cteva masuri de
protectie: pistoale de la Arad, doi cini c iobanesti, si angajeaza o sluga
credincioasa, dar teama si zbuciumul nu-1 parases c. Degradarea umana se
produce treptat si sigur. Ajunge sa regrete faptul ca are ne vasta si copii, si-ar fi
dorit sa poata zice "prea putin mi pasa", se ndeparteaza n cet, dar sigur de Ana,
relatiile dintre ei fiind din ce n ce mai reci, "i era parc a n-a vazut-o demult si
parca era sa se desparta de dnsa". Conflictul interiorest e din ce n ce mai
puternic, lupta dndu-se ntre fondul cinstit al lui Ghita si ispit a mbogatirii.
Sufletul complex Si labil este sfrtecat ntre dorinta de a pleca de la Moara cu
noroc, ramnnd un om cinstit si tentatia pe care n-o mai poate controla, a
lacomiei de bani. Ghita si face reprosuri, are remuscari sincere sj dureroase "
iarta-ma, Ano, iarta-ma cel putin tu, caci eu n-am sa ma iert ct oi trai pe fata
pamntului". Alta data, ntr-o efuziune a sentimentelor paterne, si deplnge
prabusirea , careia nu i se putea mpotrivi: "sarmanilor mei copii, voi nu mai aveti
[...] un tata om cinstit [...] tatal vostru e un ticalos". Fricos si las, Ghita se afund a
tot mai mult n faptele mrsave puse la cale de Lica, momentul decisiv al
alunecar ii fiind marturia mincinoasa" pe care o declara n fata judecatorilor.
Dezumanizarea lui Ghita se produce ntr-un ritm aeri Autoanalizndu-se, el da
vina p e firea lui slaba, ncercnd astfel sa se scuze fata de sine si sa-si motiveze
fapte le, "asa m-a lasat Dumnezeu! Ce sa-mi fac daca e n mine ceva mai tare
dect vointa mea?! Nici cocosatul nu e nsusi vinovat ca are cocoasa n spinare".
De la complicitate la crima, nu mai e dect un pas, el devine ucigas njunghiind-o
p e Ana care "era ntinsa la pamnt si cu pieptul plin de snge cald, iar Ghita o
tinea sub genunchi si apasa cutitul mai adnc spre inima ei". In aceeasi clipa,
Raut "si descarca pistolul n ceafa lui Ghita", care moare fara sa mai poata afla
cine l-a m puscat. Patima pentru bani l dezumanizeaza si Ghita cade prada
propriului sau destin caru ia nu i se poate opune, prabusindu-se - ncet, dar sigur
- de Ia omul cinstit si h arnic la statutul de complice n afaceri necurate si crima,
pna la a deveni ucigas. "Sanctionarea drastica a protagonistilor e pe masura
faptelor savrsite, lor lipsi ndu-ie stapnirea de sine, simtul masurii si cumpatul"
(Pompiliu Mareea). Lica Samadaul este un personaj realist, un spirit satanic ce
exercita asupra cel orlalte personaje o dominatie fascinanta. Personalitatea lui se
contureaza din l umini si umbreca ntr-un joc al oglinzilor paralele si este foarte
minutios si ate nt construita de autor. Prin caracterizare directa, Slavici sugereaza
nca de Ia nc eput trasaturile dominante ale caracterului lui Lica Samadaul,
"porcar si el, da r om cu stare care poate sa plateasca grasunii pierduti ori furati
[...] e mai a les om aspru si nendurat [..] care stie toate nfundaturile, cunoaste
pe toti oamen ii buni si mai ales pe cei rai", de teama caruia tremura toata lumea
si care "st ie sa afle urechea grasunului pripasit chiar si din oala de varza".
Sfrsitul Anei este inevitabil, fiind njunghiata de sotul ei, caruia-i striga cu di
sperare: "Nu vreau sa mor, Ghita!". Cnd Lica se apleca asupra ei, cu ultimele put
eri, Ana "i musca mna si si nfipse ghiarele n obrajii Iui", adunnd n gestul ei
dispe "ura si dispretul pentru sotul nedemn, setea de razbunare si patima